A fost odata…vraji, ghicit, premonitii

A fost odata…vraji, ghicit, premonitii

by -
10

A fost odata...Poveşti adevărate

A fost odată…vrăji, ghicit, premoniţii

   Nu am fost niciodată fan poveşti fantastice, erau şi pe vremuri tot felul de poveşti în folclorul satelor, care aveau sau nu şi o explicaţie logică. Dar eu am să vă povestesc nişte poveşti reale, cu sau fără logică.

  Mai întâi o amintire (reală) din tinereţea bunicii mele, căreia i-am găsit o explicaţie ştiinţifică. În satul bunicii mele atunci când murea o fată nemăritată, era îmbrăcată în rochie de mireasă şi prietenul ei în haine de mire şi aşa urma sicriul. La un moment dat a murit o fată care era logodită, nimeni nu ştia ce s-a întâmplat, nu fusese niciodată bolnavă. Dar oamenii s-au pregătit de înmormântare (pe atunci nu se făcea autopsie, decesul îl constata doctorul sau felcerul din sat) După un priveghi se făcea înmormântarea. O duc pe fată la groapă, jale, lacrimi, bocete, închid sicriul şi-l lasă în groapă, dar când să arunce groparii pământul aud nişte bubuituri în capacul sicriului şi strigăte înnăbuşite. Întăriţi psihic de ţuica băută şi râzând unul de altul ca la o glumă bună, groparii deschid sicriul şi biata fată ţâşneşte efectiv afară. Toată lumea a rămas înmărmurită şi şocată. A trecut mult timp până ce oamenii s-au obişnuit cu situaţia şi mai mult până ce ea şi logodnicul ei s-au căsătorit. Mi-am dat seama că a fost vorba de moarte clinică, de fapt după alte câteva evenimente de acest gen s-a luat măsură ca morţii să fie înmormântaţi abia a treia zi şi la morţile suspecte să se facă autopsie. Deci până la urmă era ceva explicabil, dar ce te faci cu lucrurile pe care nu le înţelegi, nu ţi le poţi explică şi totuşi…se întâmplă?!!

   Pe stradă paralelă cu a bunicii mele locuiau două familii, una mai modestă dar harnică, aveau un fecior, pe Gheorghe, un tip care promitea încă din liceu şi care a devenit un tânăr înalt şi frumos. Şi o altă familie care se ocupă de oi şi vindea de acasă brânză şi smântână, la ei mă trimitea şi pe mine bunica. Lena fată lor era de vârsta lui Gheorghe, dar cam urăţica şi răutăcioasă, deşi deşteaptă. Lena îl iubea pe Gheorghe încă din liceu, dar el avea ochi doar pentru Ileana, o colegă a lor, frumoasă foc. Ileana stătea pe strada noastră, era frumoasă, veselă, deşteaptă, dintr-o familie modestă. Eram oarecum prietenă cu ei, deşi eram ceva mai mică, dar aveam un atu eram dintr-un oraş mare. Au terminat liceul, s-au angajat şi când toţi aşteptam nunta celor doi a venit marea surpriză- Gheorghe a luat-o pe Lena, au făcut nuntă mare şi s-au mutat în casa părinţilor ei, unde locuia şi bunica fetii şi lucrurile au mers lin vreo 6-7 ani, timp în care a apărut şi un copil- Andrei.

   Ileana şi-a continuat viaţa, nu s-a măritat, dar a devenit o învăţătoare foarte bună şi culmea, copilul Lenei a ajuns în clasa ei, un copil cuminte dar cam trist şi introvertit care s-a ataşat foarte mult de ea. I-a spus odată că el se joacă doar cu tată când are timp, că mama e mai rece cu el ocupându-se mai mult de tatăl lui. Ileana nu a îndrăznit să abordeze subiectul cu părinţii copilului, nedorind că ei să dea altă interpretare intervenţiei ei şi s-a limitat la a fi apropiată de puşti.

  Şi pentru că v-am făcut cunoştiinţă cu personajele am să vă mai spun doar că bunica mea cu prietenele ei comentau mereu că bătrâna (bunica Lenei) face vrăji, leagă şi dezleagă”Ei hai-le spuneam eu-vorbe de clacă, poveşti!” Dar din nou viaţa râde de părerile noastre….

   Eram în concediu la bunici şi mă anunţă că trebuie să mergem la înmormântare. Nimeni nu ştia ce s-a întâmplat, dar Lena s-a îmbolnăvit grav şi în câteva zile a murit. La priveghi lume multă, jale, stăteam în curte cu puştiul şi cu Ileana. Deodată l-am văzut pe Gheorghe că iese, îşi aprinde o ţigară şi se aşază pe pragul bucătăriei de vară. Stăteam de vorbă când Gheorghe se ridică brusc, stinge ţigară şi merge să caute un topor. Am crezut că a înnebunit subit şi cum eram prieteni buni m-am dus după el în magazie încercând să-l ajut. Mi-a povestit foarte calm că în timp ce o veghea pe Lena, ea n-a pomenit niciodată de copil, dar îi tot cerea să promită că nu va dărâma niciodată bucătăria de vară şi mai ales nu va desface pragul de la uşă. Degeaba am încercat să-l liniştesc, a luat toporul şi a spart lemnul de la prag.
Brrr!!! Şi acum mă scutură frigurile când îmi amintesc ce s-a întâmplat!

   Gheorghe a găsit sub prag un ulcior şi deşi bunica Lenei îi striga să-l lase acolo, l-a aruncat nervos în grădină. Dumnezeule…s-a simţit un miros oribil şi au început nişte secvenţe incredibile. Gheorghe s-a scuturat, ca un om trezit dintr-un vis, s-a uitat roată şi ne-a întrebat pe mine şi pe Ileana: ”Ce facem aici?!! Hai să mergem!!” Degeaba am încercat să-i explicăm, l-am dus lângă sicriu, nu ne-a crezut când i-am spus că erau căsătoriţi de 7 ani, nu-şi recunoştea puştiul. A fost chiar horror toată faza. Ileana l-a luat pe cel mic care plângea şi l-a dus la ea acasă. Gheorghe “forţat” oarecum de noi şi de familia lui a asistat la înmormântare impasibil, apoi a plecat acasă la părinţii lui. Era ca un amnezic care nu-şi poate aminti nişte ani de viaţă. A durat ceva timp până ce Gheorghe şi-a revenit, s-a reacomodat şi s-a apropiat de puştiul lui, ajutat şi de Ileana. Nu s-a mai dus niciodată la casa în care locuise atâţia ani nici măcar să ia lucrurile lui sau ale copilului, şi ciudat nici familia Lenei nu i-a mai căutat niciodată nici pe el nici pe Andrei.

  Peste ceva vreme s-a căsătorit cu Ileana, ea l-a adoptat şi pe Andrei şi lucrurile au intrat oarecum în normal. Sigur babele spuneau: ”ai văzut? a făcut vrăji a bătrâna!”
Eu n-am crezut în aşa ceva niciodată, dar n-am găsit nici o explicaţie logică, probabil de aceea m-a şi marcat povestea

   Al doilea eveniment care mi-a dat de gândit a fost o joacă prostească. Mama unei colege ghicea în cafea şi în cărţi. Normal că nu credeam nici eu nici măcar fiica ei, dar ne distrăm. Dar din nou viaţa…La o şuetă, într-o seară mi-a ghicit şi mie în cafea şi apoi în cărţi (eu atunci îmi savurăm prima poveste de dragoste). Aşteptăm nici eu nu ştiu ce, nişte veşti bune, dar…Mi-a spus că voi avea un mare necaz, că peste 2-3 ani mă voi căsători (cu alt băiat), că voi avea doi copii un băiat şi-o fată şi că după 10 ani de căsnicie voi divorţa. Am râs şi eu şi prietena mea, voi n-aţi fi făcut la fel?: ”Ei hai!!! Cum poţi să vezi aşa ceva?!!! Vorbe!!!”

   Dar peste ani când vorbele ei s-au adeverit întocmai mi-am adus aminte cu spaimă de acea zi.
Peste ani, cineva pe care-l cunoscusem şi care activa în anumite structuri, mi-a spus că oamenii dotaţi cu anumite haruri şi abilităţi pot “vedea” anumite lucruri, iar dacă sunt bine antrenaţi îţi pot citi şi gândurile. Mi-a făcut şi o mică demonstraţie, care sincer m-a făcut ca în preajma lui să mă gândesc numai la starea vremii şi la mâncare. Am mai avut vreo două evenimente neplăcute şi care m-au lăsat cu gândurile încurcate pentru că nu le-am găsit o explicaţie logică.

  Credeţi-mă ce v-am povestit e absolut real şi probabil tocmai neputinţa asta de-a găsi logică lucrurilor (zodia mea e prin excelenţă o zodie cerebrală) m-a determinat să nu citesc fantasy, să nu mă pasioneze deloc genul.
Ştiu că poate veţi spune : ”na ce poveşti ne spune, le-a inventat, să ne impresioneze” dar credeţi-mă n-aţi fi vrut să fiţi în locul meu.

10 COMMENTS

  1. Arci, ador poveștile tale, mai ales că sunt reale! Și…da, Arci… eu cred că cele povestite de tine sunt reale!
    Mi s-au întâmplat și mie niște lucruri inexplicabile acum mai bine de 15 ani și… pentru că nu reușeam să le povestesc nimănui, am început să scriu.

  2. Cum sa nu cred Arci!doar ca eu cred in noroc,miracol cum vrei sai zici!aici sunt martora,am scapat de 2ori cu viata din ceva ce parea imposibil,normal ca o explicatie este,dar care?

  3. Te cred! In principiu nici eu nu cred in farmece, vraji si chestii d-astea (doar daca sunt din Harry Potter :)) ), dar sunt de acord ca unele lucruri n-au explicatie. Eu am avut niste vise premonitorii, cand urma sa moara cineva aveam anumite vise cu anumite persoane. Nu stiu care-o fi treaba, daca e ceva adevarat in ele (poate e, poate nu e), insa mi s-au intamplat.

  4. Imi plac astfel de povesti. Eu cred in ele. Doar ca sunt putine persoanele care au acest har si daca o folosesc pentru castig atunci nu e bine

  5. Foarte interesante povestile acestea, Arci. Eu chiar cred in tot felul de chestii din acestea “paranormale”, si, desi ma trec fiorii cand aud sau citesc astfel de povesti, intotdeauna am fost atrasa de ele.

  6. Nu cred ca ne-ai spune minciuni, Arci. :) Desi sunt foarte bizare faptele, dar si amuzante. :)) Multumim ca ni le-ai impartasit. ;)

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro