Acluofobia de A. R. Deleanu – La limita groazei

Acluofobia de A. R. Deleanu – La limita groazei

by -
20

" ...un somn negru, negru ca o şoaptă fără rost."

Acluofobia de A. R. Deleanu – La limita groazei

Autor: A. R. Deleanu

Editura: Herg Benet

Colecţia Cărţile Arven

Număr pagini:275

An publicaţie:2014

    Se pare că încep să am o slăbiciune pentru povestirile dark. În ultima vreme m-am tot delectat cu fantasy, horror, distopii şi SF-uri care m-au fascinat la propriu. „ Acluofobia ” m-a atras în primul rând prin coperta care îmi sugerează clar, mister, prin fundalul negru; mă duce cu gândul la făpturi angelice prin fulgul pastelat, cu tente vineţii plasat central şi îmi creează sentimentul că ceva nu e cum trebuie să fie, că necunoscutul e monstruos, prin picăturile de sânge, care sunt şi singurele pete de culoare.

    În afară de copertă, trebuie să recunosc că am fost tentată să citesc încă o carte a autorului. După „Îmblânzitorul apelor” care m-a captivat maxim, abia am aşteptat ca „ Acluofobia ” să ajungă în mâinile mele şi cele zece povestiri s-au ridicat cu succes la nivelul aşteptărilor mele.

   Aşa cum sugerează şi titlul, volumul cuprinde o serie de zece povestiri macabre. Numai că, după părerea mea, istorisirile lui A. R. Deleanu depăşesc cu mult macabrul şi trec într-un horror destinat să provoace spasme involuntare.

  Sânge, umbre, torturi care-ţi întorc stomacul pe dos, experimente hidoase, supranatural, paranormal şi paranoia sunt sfârtecate şi mixate într-un blender al imaginaţiei, rezultatul fiind un cocktail acid, tare şi carbogazos.

    Cele zece povestiri care alcătuiesc „Acluofobia” sunt exact ceea ce trebuie să citeşti noaptea pentru a avea coșmaruri memorabile. Acum, presupun că sunt o norocoasă că sunt prea obosită să mai visez după ce pun capul pe pernă. :) Titlul este extrem de sugestiv în acest sens, acluofobia semnificând teama patologică de întuneric.

   Şi exact asta face autorul cu fiecare poveste ţesută în Acluofobia: testează limitele fiinţei umane la frică, aruncând-o în întuneric, unde groaza devine palpabilă şi coşmaruri inimaginabile se transformă în realitate.

    Deja, după prima naraţiune, ştii la ce să te aştepţi, îţi dai seama că frazele şi evenimentele din fiecare povestire sunt calculate în aşa fel încât să conducă spre inevitabilul dezastru care să te oripileze şi să te facă să urli de groază.

   Seria poveştilor horror începe cu „Trenul umbrelor” care introduce cititorul direct în groază şi teroare. În timp ce oamenii îşi pierd umbrele devenind prizonieri ai încremenirii, Ana încearcă să-şi salveze copilul din a se transforma într-o statuie mută. Firul narativ creează acea senzaţie de panică generată de neputinţa în faţa necunoscutului macabru.

Noaptea nu există umbre. Noaptea e o umbră.”

bloodyAventura întunecată continuă cu „Scrum” şi pot spune că aceasta este o istorisire care pune alături paranormalul, psihoza şi violenţa terifiantă. O cameră de hotel din Budapesta pare să atragă cuplurile cu probleme şi să le transforme în scrum la propriu. Ig, fost soldat pe câmpul de luptă din Irak bântuit încă de coşmarul războiului, şi soţia sa, Cami, aleg camera blestemată pentru a-şi petrece vacanţa. Problemele relaţiei lor năvălesc la suprafaţă şi, în final, doar focul mai poate curăţa păcatele.

Imposibil. Sărută-mă acum şi taci cu prostiile astea.”

     „Atunci când nu eram” duce teama la un nivel superior apelând la şi mai multă durere cutremurătoare. Universul liniştit al oamenilor este sfârtecat de o invazie extraterestră. Fiinţele umane devin nu doar prizoniere ci şi cobai ai tehnologiei menite să le şteargă amintirile şi să-i transforme în sclavii monştrilor crescuţi în acvarii. Dani şi iubita lui devin parte a răpirilor odioase, dar torturile îndurate şi pilula obligatorie de LifePlus nu reuşesc să şteargă totuşi amintirea relaţiei lor.

De ce se uită aşa la mine? Ne ştim de undeva?

    Finalul povestirilor este oarecum ciudat deoarece rămâi cu sentimentul că eşti lăsat suspendat fără a şti ce se întâmplă, fără o explicaţie anume. Ca o prelungire a stării de angoasă şi panică în faţa unui necunoscut pe care nu îl vezi, nu îl înţelegi, nu îl atingi, dar care te poate absorbi într-un întuneric infinit pentru a-ţi transforma teroarea în eternitate.

    O altă povestire care mi-a plăcut este „Negru ca o şoaptă fără rost”. Ioana şi Dragoş se cunosc întâmplător şi relaţia lor evoluează cu rapiditate. Bărbatul – un artist singuratic – se mută la Ioana cu promisiunea de a se repune cât mai repede pe picioare. Timpul trece, Dragoş devine tot mai apatic, iar legătura dintre ei scârţâie dureros, zgâriind timpanele. În timp ce Ioana este tot mai hotărâtă să pună capăt relaţiei, o serie de întâmplări bizare îi dau liniştea peste cap. Descoperirea ororii va fi şi ultimul lucru pe care femeia îl va mai vedea.dark

    Bineînţeles că nici această istorisire nu ne dezvăluie răul din umbră. M-am dus cu gândul la Lucian Blaga şi la poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. A. R. Deleanu reuşeşte să păstreze misterul intact deşi mintea cititorului urlă după explicaţii.

    Celelalte povestiri macabre vă las să le descoperiţi singuri lecturând volumul şi pătrunzând într-un univers neînţeles care provoacă acea acluofobie despre care titlul vorbeşte.

    Fanii genului horror cu siguranţă vor fi încântaţi de „Acluofobia” lui A. R. Deleanu, iar cei care încă nu au încercat o lectură scary vor găsi în povestirile acestui volum o sursă veritabilă de monstruozitate şi violenţă dusă undeva la extrem. Credeai că acluofobia nu te-a atins? Cartea de faţă te va face să îţi reconsideri propriile temeri şi să iubeşti lumina ca pe ceva preţios.

Editura_Herg_BenetCartea Acluofobia de A. R. Deleanu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comanda de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto : 1, 2

20 COMMENTS

  1. Pare o carte atragatoare. La inceput coperta mi-a adus aminte de ,,Magonia”. Imi plac cartile cu subiecte de genul, multumesc pentru ca mi-ati adus in atentie carte!

  2. Imi pare rau dar eu nu citesc astfel de carti. Recunosc ca le resping din start fara sa le dau o sansa :) .

  3. Admir putin cartile horror, dar nici chiar exagerat.. Mai ales ca am probleme cu sangele.. daca citesc ceva despre moarte sau intamplari macabre, ma apuca nelinistea. :)) E ciudat, dar cu siguranta este pastrata pentru pasionati. Frumoasa descriere, Mara! ;)

    • Multumesc! Pe mine m-a prins cartea. Gust genul acesta. Filmele horror in schimb … hmmm … nu prea ma impac cu ele.

  4. DRAGA MEA,IN SFARSIT CEVA CE NU VREAU SA CITESC!Bine ca nu m-ai ispitit si de data aceasta,stii ca nu e genul meu.Felicitari pentru recenzie!

  5. felicitari mara!am citit cu atentie recenzia ta,dar cartea nu ma tenteaza,stii deja ca nu e genul meu.
    dar prezentarea ta e o adevarata ispita! ;) ;) ;) ;) ;) ;)

    • De obicei ma duc mai mult spre fantasy si spre horror clasic gen D-ra Christina -M. Eliade, dar Acluofobia m- a captivat placut.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro