ISPITA  FICŢIUNII – Dorina Georgescu

Afinităţi elective sau Chimia iubirii-Goethe

Afinităţile elective de Johann Wolfgang von Goethe

Editura: Polirom

Număr pagini: 300

   “Închipuiţi-vă un A care este intim cu un B, neputând fi separat de el prin orice mijloace şi prin orice forţă; închipuiţi-vă un C care stă în aceeaşi relaţie cu un D; puneţi acum ambele perechi în contact; A se va arunca spre D, iar C spre B, fără să se poată spune care l-a părăsit cel dintâi pe celălalt, care s-a unit cel dintâi cu celălalt.”

    În romanul “Afinităţile elective” Goethe sondează natura umană din perspectiva insolită a chimistului,  realizând  o analogie între ceea ce se întâmplă între două sau mai multe substanţe chimice când sunt puse în contact, în încercarea lăudabilă de a descifra misterul formării cuplurilor, magia iubirii şi contribuţia (ne)fastă a destinului (“Sunt anumite lucruri pe care destinul le urmăreşte cu îndărădnicie. În zadar raţiunea şi virtutea, datoria şi tot ce e sfânt i se pune în cale; dacă e vorba să se întâmple ceva ce-i convine, ceva ce nu ni se pare just, destinul va sfârşi prin a se impune, oricât ne-am zbate.”).

      Răspunsul pare să fie unul controversat, relaţiile interpersonale sunt  imprevizibile şi dinamice (“Nimic nu e mai plin  de riscuri în orice situaţie decât intervenţia unui al treilea. Am văzut prieteni, fraţi, îndrăgostiţi, soţi ale căror relaţii au fost total schimbate, a căror situaţie a fost complet răsturnată prin venirea, întâmplătoare sau voită, a unei noi persoane.“), iar evoluţia fiinţei umane depinde de experienţele trăite cât şi de ocaziile care apar la un moment dat.

     Cuplul Eduard- Charlotte format în plină maturitate, dar având o istorie amoroasă încă din adolescenţă (“Cu câtă plăcere mă gândesc la începuturile legăturii dintre noi! Tineri, ne iubeam amândoi cu multă căldură.”),  se bucura în prezent de  stabilitate, convinşi fiind că îşi trăiesc în tihnă dragostea, care s-a dovedit a fi una vulnerabilă la prima probă a naturii, a întâmplării de a se afla în compania altor persoane (“În licărirea slabă a lămpii de noapte, înclinaţia tainică, imaginaţia, îşi reluară îndată drepturile asupra realităţii. Eduard n-o avea în braţe decât pe Ottilie; în faţa sufletului lui Charlotte plutea, când mai aproape, când mai departe, căpitanul, şi astfel, printr-un fel de miracol, ceea ce lipsea şi ceeea ce era de faţă se întreţeseau cu un farmec voluptos.”).

    Astfel încet, încet,  prind contur doua cupluri noi: Eduard-Ottilie (“Ottilie tăcea, dar îl privea în ochi cu cea mai mare mulţumire. Eduard ridică braţele: Ottilie, tu mă iubeşti!”), Charlotte- căpitanul (“Căpitanul începea să simtă că o deprindere irezistibilă ameninţa să-l înlănţuie de Charlotte”), cu toate că formarea lor va sfârşi prin a ne arăta că lucrurile se complică enorm şi ciudat uneori, că raţiunea e neputincioasă în a  anticipa cursul unor simpatii nevinovate,  iar explozia sentimentelor e capabilă să declanşeze tragedii nebănuite.

    Stilul riguros, uşor  didactic a lui Goethe contribuie cu subtilitate la ideea susţinută pe parcursul romanului: fiinţa umană este incapabilă să stăvilească surprizele  care îi “decorează”  viaţa.  (“Doar viaţa toată nu e întemeiată decât pe câştig şi pierdere. Cine din noi nu făureşte un proiect oarecare şi se vede tulburat în înfăptuirea lui? De câte ori nu apucăm pe un drum şi suntem abătuţi de pe el?”).

 

17 COMMENTS

  1. Sincer nu am citit cartea. Am auzit de ea dar, nu stiu din ce motive, am tot evitat-o 🙂

    • Chiar este interesanta. Eu am descoperit-o tarziu, acum doi ani. Am fost sedusa in primul rand de stilul lui Goethe si apoi de povestea narata. O zi frumoasa, Narcisa!

  2. Hmm, nu e genul meu dar sunt sigura ca sunt multi carora le va prinde bine aceasta carte.

  3. o carte interesa locco_smiley_10 nta,chiar daca stilul este putin mai greoi,mi-a placut,am citit-o acum multi ani.felicitari dorina! locco_smiley_10 locco_smiley_10

    • Multumesc, Mirela. Iti recomand cu toata responsabilitatea „Afinitatile elective”. O zi frumoasa! 🙂

    • Multumesc , Iasmy. Eu am descoperit-o tarziu, recunosc, dar mi-a ramas in suflet. O zi frumoasa! 🙂

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.