Amurg la Marea Neagra de Domnica Radulescu-Editura Tritonic

Amurg la Marea Neagra de Domnica Radulescu-Editura Tritonic

by -
9

Amurg la Marea Neagră de Domnica Rădulescu

Editura Tritonic
Anul apariţiei: 2012
Nr. pagini: 256

      Când am ales să citesc cartea Domnicăi Rădulescu am crezut că voi citi o carte cu amintiri de la Marea Neagră, o carte de dragoste. Da, până la urmă sunt amintiri, dar cartea spune foarte multe, pune o mulţime de întrebări, te face să reconsideri unele lucruri pe care aveai impresia că le şti.

     Povestea Norei şi a lui Gigi te poartă parcă într-o altă viaţă, prin periplul pe care-l face între oameni şi epoci. Cei doi au o copilărie fericită la malul mării şi mai ales se au unul pe altul. Se joacă împreună, învaţă să înnoate, fac concursuri: care stă mai mult sub apă, care aleargă mai repede, bântuie oraşul. Plimbările lor prin piaţa oraşului, pe malul mării ne prezintă populaţia pestriţă din Mangalia, amestecul de naţii şi religii.

     Nora s-a născut cu o mâna mai scurtă, defect pe care mama ei îl numeşte “imperfecţiune”, dar este o brunetă cu ochii verzi, despre care Gigi spune că au “culoarea mării, acea nuanţă de verde cum e marea în adâncuri”. Are o familie zgomotoasă, turbulentă, imprevizibilă şi zbuciumată de aceea ea gândeşte: ”Dăm vină mereu pe comunişti şi <îndurate de acest popor> dar cred că am fi fost la fel şi dacă trăiam pe vremea Regelui Soare.” O familie cu multe tare şi multe secrete: fratele ei geamăn Valentin locuieşte cu sora mamei ei Rodica la Bucureşti pentru a lua lecţii de pian, el fiind un real talent; copilul Rodicăi murise într-un accident nefericit. Tatăl ei este doctor, sora tatălui Tudoriţa s-a căsătorit cu Doru un arhitect cu o singură mână. Mama se teme mereu că cineva va fi arestat de aceea taxează de fiecare dată afirmaţiile soţului ei, de exemplu cea referitoare la religie: ”nu contează în ce religie sau Dumnezeu cred oamenii din oraşul nostru deoarece în ţară asta Marx, Lenin şi Ceauşescu sunt singurii zei”.

      Mama “se supără din trei motive: că tata blasfemiază, că poate da de bucluc dacă face haz de preşedintele ţării şi de liderii comunişti şi pentru că ea oricum e mereu supărată”. Problemele ei provin de fapt din copilărie, avea 10 ani când tatăl ei (bunicul Norei) fusese închis pentru că se opusese confiscării pământului, întâmplare care a marcat-o pentru toată viaţa. Gigi este dintr-o familie de turci, tatăl Luca este căpitan de vapor, mama Sabina profesoară de geografie, uneori vineri merg toţi la Moschee dar nu este foarte religios.

      Tratată cu răceală de mama ei Nora se “lipeşte” de-o ţigancă Mariţa, stabilită cu şatra ei la marginea orăşelului, ea îi spunea când era mică poveşti cu prinţese, învăţând-o oarecum să nu facă o tragedie din infirmitatea ei şi să-şi urmeze visele. Nora are talent la desen dar neîndrumată şi neluată în seamă desenează doar flori şi figuri geometrice, până într-o zi când ia şevaletul dăruit de tatăl ei şi face prima ei pictură. Amintirile cu fratele ei nu sunt multe, el fiind mai mult la Bucureşti, ultima vacanţă la mare a fost pe la 10 ani când au avut o vară minunată. Mama ei lucrează cu probleme de personal la şcoala la care e şi Sabina profesoară, iar vara găzduieşte turişti pentru care şi găteşte, câştigând nişte bani în plus, dar mai ales pentru că-i place asta neglijându-şi fata, plângând mai mult de dorul băiatului ei.

      De ziua Marinei, Nora şi Gigi adolescenţi de-acum, salvează o turistă Anushka, care voia să se sinucidă, de la înec. Prezenţa tinerei o face pe Nora să conştientizeze că îl vede pe băiat altfel: ”Gigi a fost partenerul meu de joacă şi de înot dintotdeauna, că o parte din mine” Şi tot ea geloasă spune: ”Amintirile din copilărie sunt ca o povară: suntem doi bătrâni cu prea multe amintiri ca să mai aştepte ceva nou şi interesant”. La plecare franţuzoaica îi dă adresa ei şi numărul de telefon şi Nora ascunde biletul deşi nu crede că-l va folosi vreodată.  Apoi Valentin revine acasă pentru că mătuşa Rodica este pe moarte. Cei doi fraţi şi Gigi cresc împreună, sunt adolescenţi împreună. În ultimul an de liceu Nora face pregătiri la pictură, Valentin la pian iar Gigi vrea să devină căpitan de vas ca tatăl său.

     Dar din nou viaţa lor se schimbă. Nora rămâne gravidă, Didona (fata de la circ prietena fratelui ei) îi recomandă un doctor din Bucureşti care face avorturi ilegale. Şi începe tăvălugul. Nora e gata să moară, pierde copilul în casa lui Gigi ajutată de o moaşă Camelia din oraş şi salvată de tatăl ei care-i aduce perfuzii cu antibiotice de la spital. Medicul este arestat (află abia mai târziu că din cauza unui avort făcut unei prietene a Didonei, care de frică face declaraţii) şi ei sunt cu toţii cercetaţi. Tatăl lui Gigi este retrogradat, mama lui dată afară de la şcoală, mama Norei la fel, doar tatăl ei lucrează în continuare fiindcă au nevoie de el. Camelia, moaşă, dispare din oraş, dar Măriţa (ţiganca care la rugămintea Norei vrea s-o ajute pe moaşă) moare într-un accident, nu înainte de a-i spune fetei să plece la Limanu şi apoi în Turcia, vorbe pe care ea pe moment nu le conştientizează. Între cercetări şi hărţuieli copiii termină liceul dar nici unul nu este admis la facultate. Mai mult într-o seară Nora şi Gigi înnoată într-un loc aproape de o plajă interzisă şi dacă nu ar fi fost tatăl lui Gigi erau împuşcaţi.

      Şi atunci iau hotărârea să fugă din ţară, Nora aducându-şi aminte ultimele cuvinte ale Măritei. Valentin se răzgândeşte dar Nora şi Gigi încearcă. Singura care reuşeşte este Nora care ajunge în Turcia la neamurile lui Gigi, suferind de amnezie.
Încet îşi revine, hotărăşte să plece la Paris şi o caută pe Anushka (care devenise o drogată), o cunoaşte pe-o tânăra africană Agadira o reîntâlneşte pe Didona şi cele patru femei se împrietenesc şi se salvează una pe alta. Nora lucrează, merge la şcoală, dorind să-i calce pe urme Fridei Kahlo, şi mai află din când în când veşti din ţară.O scrisoare a mamei îi explică oarecum tot ce nu înţelesese în copilărie şi înţelege şi tarele mamei ei, totodată află cât de drastic s-a schimbat viaţa familiei lui Gigi, care a fost închis patru ani la Sighet, una din cele mai groaznice închisori comuniste. Valentin ajunge un pianist de renume mondial, Nora o pictoriţă, dar ce se întâmplă cu ei şi cu celelalte personaje până la final vă las să aflaţi citind cartea. Şi mai ales ce se va întâmplă cu Nora şi Gigi, dacă va rezista sau nu iubirea lor. Vă dau doar un indiciu: ”Gigi şi Nora, doi străini la Paris, mergând mâna în mâna, ca o expresie finală a unei picturi impresioniste de Pissarro sau de Monet. Suntem pe bulevardul Montmartre, într-o seară albă de decembrie, doi refugiaţi, aflându-şi refugiu unul într-altul.”

      Cartea merită citită pentru că face o frescă realistă a vremurilor dinainte şi de după revoluţie, vorbeşte despre amestecul de rase şi religii din orăşelul de la malul marii, despre viaţa emigranţilor din Paris. Şi mai ales, cu toate că unele lucruri, întâmplări, reacţii ale oamenilor îţi lasă un gust amar, cartea este totuşi optimistă, făcându-te să realizezi că întotdeauna după vreme rea vine soare şi că viaţa nu este numai în nuanţe de alb şi negru.
Nu degeaba pe prima pagină a cărţii apar cuvintele Fridei Kahlo: ”Sper ca finalul va fi încântător şi sper să nu revin niciodată”.

Editura TritonicCartea Amurg la Marea Neagră de Domnica Rădulescu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Arci

9 COMMENTS

  1. Intr-adevar pare a fi o carte foarte realista, verosimila. M-ai facut curioasa cu prezentarea. Felicitari.

  2. multumesc fetelor!este o carte foarte realista si autoarea scrie foarte bine,e aceeasi cu autoarea cartii “trenul de trieste”

  3. Felicitari, Arci ! O prezentare frumoasa si interesanta ! Mi-ai starnit, din nou curiozitarea ! ;)

  4. Interesant. Ma bucur oricum cand un autor roman scoate carti bune care sunt apreciate si recomandate. Mersi frumos :)

Leave a Reply