”Miracolele cresc doar acolo unde le sădeşti.”

Anul in care te-am intalnit de Cecelia Ahern-recenzie

Anul în care te-am întâlnit de Cecelia Ahern-recenzie

Titlul original : The Year I Met You
An apariţie în România : 2015
Editura ALLFA
Nr. pagini: 370
Traducere : Martin Zick

Cecelia Ahern este o tânără irlandeză care a reuşit să facă din fiecare roman pe care l-a scris un bestseller internaţional.

Indiferent ce idee sau ce personaj se naşte în mintea mea, o să fie cineva, undeva, care a trăit ce scriu eu, iar în poveste trebuie să-i fac dreptate acelei persoane.” Cecelia Ahern
Romanul „Anul în care te-am întâlnit” a apărut în anul 2014, fiind imediat apreciat de critici şi publicul larg.

 „Pătrunzătoare, romantică, fascinantă” – Hello
O dramă romantică în care predomină umorul” – Marie Claire

Anul în care te-am întâlnit” este o bijuterie de carte, care îţi oferă, ca de altfel toate romanele Ceceliei Ahern, o importantă lecţie de viaţă, strecurată subtil în spatele unei poveşti romantice, încondeiată cu un umor fin.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Jasmine, o tânără de treizeci şi trei de ani. Pentru a ne face să înţelegem raţiunea acţiunilor sale, ne relatează o întâmplare petrecută la vârsta de cinci ani, care a marcat-o profund, influenţându-i ulterior destinul. Aflată la înmormântarea bunicului, pe care îl adorase, vărul ei Kevin, mai mare cu cinci ani ca ea, i-a spus cu multă răutate că şi ea o să moară, cândva.

Gândul că o să mor a sădit în mine ceva ce port şi astăzi: conştiinţa faptului că, deşi timpul e infinit, timpul meu e limitat. Timpul meu se termină. Mi-am dat seama că ora mea şi ora altcuiva nu sunt egale. Nu le putem cheltui în acelaşi fel. Ceilalţi pot face ce vor cu timpul, dar nu trebuie să mă târască pe mine în afacerile lor – nu am timp de pierdut. Dacă vrei să faci ceva, trebuie să faci pe loc. Dacă vrei să spui ceva, trebuie s-o spui pe loc. Şi, cel mai important lucru, trebuie s-o faci chiar tu. E viaţa ta, tu mori, tu o pierzi. Am lucrat într-un ritm care mă lăsa fără suflare, prea obosită pentru a mă găsi pe mine însămi. Multă vreme m-am vânat pe mine însămi, dar de puţine ori m-am prins – eram rapidă.”

Până acum, Jasmine şi-a dus viaţa ca într-o cursă contracronometru, obţinând un succes profesional fulminant, dar neavând niciodată timp prea mult să poposească într-o relaţie. Momentul în care a fost concediată, la ultima ei slujbă, o firmă la care ea era co-fondatoare, a venit ca un trăsnet. Şeful ei i-a justificat acest lucru spunându-i că a aflat de tratativele ei de a-şi vinde afacerea, la fel ca şi pe toate celelalte pe care le-a avut mai înainte.

În plus, o găselniţă a unui angajator, numită ”concediu de grădină”, care fusese rapid preluată de ceilalţi, o obliga să stea un an acasă, timp în care era plătită cu salariu întreg, dar având interdicţia de a se angaja în tot acest timp. La protestele ei vehemente, şeful ei a izbucnit, zicându-i ceva ce a pus-o pe gânduri, făcând-o să se întrebe dacă nu cumva avea dreptate:

Un nenorocit de an, după care te poţi întoarce la ale tale: poţi începe ceva ce n-o să termini niciodată, aşa cum ai făcut până acum.

Având grămadă de timp la dispoziţie, în care nu avea ce face, Jasmine a început să-şi observe vecinii, pe care îi ignorase complet până atunci.

Frustrată, îşi canalizează toate energiile negative către Matt, vecinul ei de peste drum, un realizator de radio alcoolic şi gălăgios, pe care îl urăşte din tot sufletul. Are şi un motiv personal pentru acest lucru, un ghimpe pe care îl poartă în suflet de şaisprezece ani.

Relaţia cu sora ei este propriul ei ”călcâi al lui Ahile”, punctul ei vulnerabil. Deşi era cu un an mai mare, Heather era afectată de sindromul Down, iar Jasmine simţise o nevoie psihotică de a o proteja. Multe din relaţiile ei eşuaseră doar pentru că i se păruse că o privire sau o replică erau răutăcioase în privinţa lui Heather.

În urmă cu şaisprezece ani, Matt realizase o emisiune la radio, o dezbatere despre oamenii afectaţi de sindromul Down. Răutăţile spuse în acea emisiune de către cei care interveneau pentru a-şi spune opinia o făcuseră pe Jasmine să-i poarte o ranchiună profundă lui Matt, care crescuse de-a lungul timpului.

Reacţia lui Jasmine vis-a-vis de Heather era aproape obsesiv-compulsivă. Temerile ei privitoare la siguranţa surorii ei au făcut-o să piardă un interviu important, la care nu s-a prezentat, preferând să o urmărească pe sora ei din umbră într-o o excursie la care aceasta se dusese cu prietenul ei.

De altfel, nu era singura care dezvoltase o obsesie referitoare la cei apropiaţi, pe care vrei să-i protejezi cu orice preţ. Neputând să doarmă noaptea, dorind să lămurească lucrurile cu fostul şef care o concediase, îl sună, ştiind sigur că acesta va răspunde imediat, întrucât dormea iepureşte, chinuit de grija pentru fiica lui adolescentă.

Ţine telefonul lângă el noaptea, aşteptându-se să primească din clipă în clipă veşti proaste despre fiica lui de fiecare dată când ea pleacă la discotecă sau rămâne peste noapte la vreo prietenă. Umblă în fustiţe de o palmă, bâţâindu-şi picioarele de căprioară pe nişte tocuri care abia îi permit să-şi menţină echilibrul. Stresul acesta o să-l ucidă.

Ce părere aveţi? Voi, cei care aveţi copii adolescenţi, vi se pare ceva cunoscut?

De multe ori temerile iraţionale îţi paralizează activitatea, te împiedică să te bucuri de orice. Faptul că te temi nu îi protejează în nici un fel pe cei dragi de un eveniment catastrofal. Trebuie să înveţi raţional să te eliberezi de temeri, întrucât acestea îţi afectează calitatea vieţii. Jasmine a realizat şi ea acest lucru, dându-şi seama că acţiunile ei au sufocat-o şi au jignit-o pe Heather, care, având o fire foarte optimistă, reuşise să se integreze perfect în societate, găsindu-şi trei job-uri potrivite cu condiţia ei, un grup de sprijin şi chiar un prieten, lovit de acelaşi sindrom.

Cartea este structurată în patru părţi, fiecare purtând numele unui anotimp al anului. Înaintea fiecărei părţi ni se face o descriere, în care este sintetizată chiar esenţa din ea:

Iarna – ”Perioadă de inactivitate şi degradare.”
Primăvara – ”Abilitate de a reveni la forma iniţială după o perioadă de suferinţă.”
Vara – ”Perioadă de dezvoltare, de perfecţionare, de frumuseţe înaintea declinului.”
Toamna – ”Perioadă de maturitate.”

Înnebunită după o perioadă caracterizată prin lipsa de activitate, lipsindu-i rutina de la serviciu care i se părea că îi oferea o plasă de siguranţă, Jasmine trebuie să întreprindă ceva.
Va începe să lucreze în propria grădină, pe care, în urmă cu patru ani, extrem de ocupată fiind şi neavând chef să se ocupe de ea, o acoperise cu dale, oripilând toţi vecinii.
Prima dată va angaja pe cineva să spargă dalele, după care va planta gazon şi flori, construind ulterior o fântână ornamentală.
Deşi la început nu doreşte ajutorul nimănui, considerând că ”dacă vrei să faci ceva ca lumea, atunci trebuie să faci cu forţele tale”, pe parcurs va accepta ajutorul şi sugestiile altor persoane.

Matt, la rândul lui, este trimis forţat în concediu, până la finalizarea anchetei privitoare la o emisiune dezastruoasă făcută în noaptea de Anul Nou, fiind părăsit ulterior de soţie, care îi ia cu ea şi pe cei trei copii.

Obligaţi amândoi să stea în acelaşi timp acasă, cei doi vor afla lucruri surprinzătoare unul despre celălalt şi, în urma interacţiunii dintre ei, despre ei înşişi, lucru care îi va ajuta şi motiva pe amândoi.
În scenă va apărea şi Monday, un recrutor carismatic, cu ten măsliniu şi ochi verzi.
La ce concluzii ajunge Jasmine, cum se transformă ea şi ceilalţi pe tot parcursul cărţii, cum se va încheia acest an fatidic, dacă şi cum îşi va găsi ea adevărata dragoste, vă invit să descoperiţi singuri în carte.

Cartea îţi transmite un mesaj profund, te pune pe gânduri şi te face să îţi pui întrebări despre propria ta viaţă.
Grădina simbolizează însăşi viaţa Jasminei. Dacă la început este acoperită de pietre, simbolizând închistarea în care se afla, după ce le sparge, pentru a sădi flori în locul lor, scutul în spatele căreia se ascunsese este înlăturat, ieşind la iveală adevăratele sentimente, speranţa şi bucuria de a trăi.

Miracolele cresc doar acolo unde le sădeşti.”

Într-o grădină trebuie în permanenţă să plantezi noi seminţe, să cureţi florile de uscături, să le uzi, să înlături buruienile, să schimbi pământul.

În viaţă trebuie să avem în permanenţă grijă să ne întreţinem speranţa, să scăpăm de sentimentele negative, să luăm deciziile potrivite. Nimic nu este static, totul e în continuă mişcare, iar noi trebuie să ne adaptăm din mers.

E mai bine să ne mişcăm, să ne dezrădăcinăm şi să o luăm de la zero. În felul acesta vom înflori.”

Sentimentele negative, ca ura, invidia, ranchiuna îţi otrăvesc sufletul şi te împiedică să simţi bucuria. Eliberându-te de ele, sufletul tău se va curăţa, iar tu te vei simţi mai bun, mai fericit.

Când răneşti oamenii te răneşti.”

De multe ori, judecăm oamenii după aparenţe. Le punem o etichetă şi îi tratăm în consecinţă. Dar, după ce ajungem să îi cunoaştem mai bine, ne dăm seama că am pornit de la o idee preconcepută, că nu am înţeles, de fapt, că adevărul are multe faţete, iar noi nu am văzut poate decât doar una dintre ele.

Dar tu eşti dovada că poţi să crezi că ştii foarte bine cine este un om, fără să ştii cum este el.

Nu trăim singuri, de multe ori avem nevoie de ajutorul cuiva. Dar pentru asta trebuie să realizăm acest lucru şi să-l acceptăm.

Te-am ajutat să mă ajuţi, iar tu m-ai ajutat să te ajut. Aşa şi trebuie să stea lucrurile. Altfel toată ideea ajutorului ar fi un nonsens. Întotdeauna m-am gândit ca a primi ajutor înseamnă a pierde controlul, dar trebuie să permiţi cuiva să te ajute, trebuie să vrei să te ajute cineva. Numai aşa se poate întâmpla.”

Vă recomand cu căldură această carte, bucuraţi-vă de înţelesurile care răzbat din paginile ei şi creaţi-vă propria grădină a vieţii, plină de flori!

Acum ştiu că nu ne oprim niciodată cu adevărat, călătoria nu e niciodată încheiată, pentru că înflorim mai departe, aşa cum i se întâmplă omizii care, atunci când crede că lumea s-a sfârşit, devine fluture.”

gradina

Editura AllCartea Anul în care te-am întâlnit de Cecelia Ahern poate fi comandată de pe site-ul Editura ALL. Activitatea editurii şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de facebook.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia şi cărtureşti

11 COMMENTS

  1. Felicitari Tyna!!!!
    Recenzia este emotionanta . Citatele pur si simplu te fac sa-ti pui unele întrebări si poate chiar sa iti schimbi unele păreri.
    Ai reusit sa ma convingi sa trec cartea pe lista! 🙂

  2. O recenzie mutl asteptata ,iar acum apreciata . Tyna, multumesc mult ! Am adaugat cartea in wishlist!

    • Tyna abia astept sa citesc cartea. Imi place Ahern, desi ma cam alearga prin carte, insa mesajele transmise intotdeauna sunt profunde.
      M-ai incitat si trebuie sa ma conformez cumva.

  3. Multumesc! E o carte cu un mesaj profund. Dulce-amaruie, ca si celelalte carti ale Ceceliei Ahern. Daca v-au placut cecelalte romane ale ei, sigur si acesta va va incanta.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.