În apărarea lui Erdogan. Asli Erdogan
Sărbători. Cumpărături, pregătiri, clasamente, cumpărături, promisiuni, coafor, cumpărături, liste, cumpărături, nervi, cosmetice, bârfe. Nu mai continui, pentru că abia ați depășit momentul și nu vreau să vă realimentez depresia post-sărbători cu amintirea a ceea ce a fost teribil de stresant și neimportant în perioada care tocmai s-a încheiat.
Am văzut cam cum arată sărbătorile pentru femei. Cum arată pentru femeile intelectuale? Păi tot cam așa. Poate mai puțin timp în bucătărie (vai, cum poți trimite o intelectuală la cratiță?) și cu ceva mai mult timp alături de cărți. Finalul de an este perioada în care se fac liste.
Ce am citit, ce ar trebui neapărat să citim (apropo, nu vă calcă pe nervi listele alea de genul ”100 de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață”?). Cu ce noutăți literare trebuie să începem anul, etc etc. Aceeași nebunie consumistă, dar translatată în mediul cultural, În definitiv nu este nicio diferență între goana nebună după o pereche de pantofi Christian Louboutin și obligativitatea de a citi ultimul Paulo Coelho, să poți comenta doct(ă) în cercul de cunoștințe. ”Dragă, parcă și-a pierdut din substanță, nu crezi?”.
Siteurile de profil au gemut în această perioadă de oferte de nerefuzat, de cărți care trebuie neapărat cumpărate, etc, etc.
În toată această perioadă, nu departe de România, în Turcia lui Erdogan, o scriitoare, pe numele ei tot Erdogan și cu prenumele Asli, trăiește cea mai mare dramă pe care o poate trăi un scriitor – să fie întemnițat pentru ceea ce scrie. Din august 2016 de când a fost arestată, chipurile pentru complot anti-statal, în Occident s-a declanșat o adevărată mișcare de susținere a ei. PEN Club ul a inițat o petiție de susținere. Nu am văzut în presa literară de la noi un prea mare ecou. Și, dacă mă gândesc, siteurile de literatură sunt destul de multe, iar unele dintre ele (cum este acesta, care îmi găzduiește rubrica) sunt dedicate în special femeilor.
Și atunci cum se explică această lipsă de interes? Nu prin lipsa informației, ea este acum la un click distanță, ci lipsa de interes. Pentru femei, cărțile sunt doar un obiect de fashion. Ceva mai sofisticat, dar atât. Cartea este importantă pentru povestea pe care o spune. Dacă este siropoasă cu atât mai bine (vezi succesul lui Coelho, sau al Irinei Binder).
A îți pune întrebări despre lumea în care trăiești, a căuta cărțile și scriitorii care îți produc un disconfort și în felul acesta te obligă să gândești și să acționezi, nu este deloc interesant. Rămânem la listele cărților de dragoste pe care trebuie neapărat să le citim în 2017. Dacă printre ele se numără și „Clădirea din piatră” nu vă uitați cine a scris-o.
PS: Între timp Asli Erdogan și Necmiye Alpay poate cea mai cunoscută lingvistă din Turcia, au fost eliberate și vor fi judecate în stare de libertate. Procesul continuă și cele două riscă să ajungă din nou după gratii.
PPS: Dacă se găsește, totuși, o scriitoare/cititoare dornică să își manifeste solidaritatea cu Asli Erdogan au mai jos linkul unde pot face asta. Bănuiesc că se simt foarte confortabil că un misogin le înseamnă la solidaritate feminină.
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
5 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Un articol in ton cu realitatea! Am auzit de autoare, dar nu foarte multe
Eu nu am nimic impotriva cu genul de „top 100 de carti pe care trebuie sa le citesti intr-o viata” sau „top 50 de carti pe care nu ar trebui sa le ratezi in viata asta”. Asta demonstreaza ca acele carti chiar au avut impact asupra cititorilor si ca acea recomandare nu este in zadar facuta. Consider ca temele respective sunt abordate in asa fel incat sa ne indrume spre lectura usoara, captivanta, „de calitate” cum ar spune altii. Nu fac referire acum la celelalte carti care nu sunt in top a nu fi de calitate, dimpotriva. Orice carte este scrisa pentru a ne arata ceva, o poveste, o intamplare, o nenorocire, o fericire, o bucurie fie ea cat de mica, o persoana, o lectie etc. Orice carte isi are loc! Acele topuri au fost facute de oameni care au considerat ca intamplarile si actiunile din cartile respective merita sa fie citite de oricine, oricand. De aceea se face referire la ele, pentru ca ele trebuiesc citite in special deoarece exprima o anumita caracteristica specifica noua, oamenilor, din orice timp si din orice loc. Nimeni nu este obligat sa le urmeze lor exemplul, dar acele topuri sunt doar niste sugestii. Desigur, acum fiecare cu opinia lui.
Imi cer scuze, simteam nevoia sa ma descarc. :)))
Am auzit despre Asli Erdogan, în general sunt la curent cu ce se întâmplă în Turcia lui Erdogan.
Oricum nu găsesc rostul menționării lui Coelho în acest context…
Nu stiu ce sa zic. Un substrat de adevar exista in cuvintele tale Alexandru Luca. Cred insa ca este putin exagerat. Putem face ceca, dar nu putem in acelasi timp. Informatia exista, la un click distanta dupa cum ai spus, dar depinde cum este perceputa informatia. De la noi, ca societate, nu sunt asteptari. De ce? Pentru ca mentalitatea invechita, misogismul, exista si la noi. Si ia amploare. O persoana ca Erdogan-presedintele Turciei avem si noi. De fapt prea multi…..
Mi-a placut articolul tau si chiar sunt de acord cu ceea ce ai scris, in mare parte. Din pacate, pana acum nu am auzit nici eu despre aceasta autoare. Si sincer, nu stiu daca voi citi cartea ei. In schimb, alaturi de cartile romance, fantasy si chick lit, pe care le devorez cu mare drag, mai sunt interesata si de subiecte mai dure. Desigur, gusturile nu se discuta, si fiecare are dreptul sa citeasca ceea ce considera ca ii place, iar eu evit intr-o oarecare masura anumite genuri de carti, dar chiar si din aceste categorii, se mai iveste cate un titlu care ma atrage. Spre exemplu, am citit cartea „Razboiul nu are chip de femeie”, de Svetlana Aleksievici, o carte destul de dura, dar care mi-a placut enorm, tocmai pentru duritatea si realitatea pe care o prezinta. Urmeaza sa citesc si celelalte doua volume. De asemenea, pe lista mea de citit (cartile le am deja) se afla si Trilogia secolului, de Ken Follett.