Aristocratie americana sau Reveria-blazonul iubirii

Aristocratie americana sau Reveria-blazonul iubirii

by -
23

Aristocratie americana de Pierre de CoulevainAristocraţie americană sau Reveria-blazonul iubirii

“Dragostea nu e mare decât în vis!”, afirma Jeanne Philomene Laperche, autoarea romanului “Aristocraţie americană”-carte publicată sub pseudonimul Pierre de Coulevain şi care, în 1899 a fost distinsă cu Premiul Montyon acordat de Academia Franceză.
Personajele principale, iubesc! Visează, speră, suferă! Fiecare în felul său şi pe măsura destinului propriu.
Tânăra americancă Annie Villas, posesoara unei moşteniri de 60 de milioane de dolari, după ce îi spusese mamei sale “că nu se va mărita niciodată cu un străin”, pleacă într-o excursie la Paris unde se îndrăgosteşte de un nobil sărac, care “era cât se poate de disperat să se însoare”, şi care, văzând-o prima dată, îşi zisese “c-ar putea s-o şi iubească”.
Marchizul Jacques d`Anguilhon “purta unul dintre cele mai mari nume din Franţa” însă el “pierduse multe dintre trăsăturile strămoşilor săi” şi se vedea obligat să se însoare ”cu o femeie bogată”, altfel ar fi trebuit să se lase “în voia unei soarte nenorocite”.
Cum “cucerirea unei americance cere cu totul alte metode decât cucerirea unei franţuzoiece” în demersul său, el cere concursul unei prietene din copilărie, actuala ducesă de Blanzac, de care Jacques “se îndrăgostise de ea încă de la paisprezece ani”, pe care, revăzând-o, se simţea “tulburat de ochii mari, albaştrii” ai acesteia.
Văduva Christiane de Blanzac era “o figură cu totul aparte”, “când apărea în societate toţi ochii se îndreptau spre ea şi o priveau îndelung parcă fascinaţi de farmecul ei, căci ducesa era de o eleganţă înnăscută, rafinată şi inimitabilă”.
Urmează o căsătorie pe care mama marchizului o vrea “sănătoasă”, dar cunoscându-şi odrasla, o încearcă marii dubii.
Adulterul devine iminent pentru proaspătul soţ care îşi dă seama încă din luna de miere că e îndrăgostit iremediabil de ducesă (“Mintea noastră nu-i altceva decât un fonograf pe care sunt întipărite rolurile noastre. Trăindu-le, avem iluzia liberului arbitru. Dacă ar fi altfel, am stăpâni lumea, dar, din păcate, noi suntem cei stăpâniţi.”), că soţia lui e prea “diferită” de franţuzoice, iar fructul oprit este mai dulce.
Aceeaşi poziţie o are şi ducesa (“Când unei fiinţe îi e scris să fie cuprinsă de o pasiune, apoi ea îşi urmează soarta, iar când ajunge la punctul ei maxim nici voinţa, nici strădaniile n-o mai pot opri să-şi urmeze cursul, să-şi îndeplinească menirea, fie că e vorba de viaţă sau de moarte.”), care devine ibovnica lui şi din acel moment, în paralel cu dragostea arzătoare dintre ei, se desfăşoară căsătoria ternă a americancei, astfel că nu întârzie să apară problemele de conştiinţă (“Cel ce crede în liberul-arbitru nu poate contesta că mânia, dragostea şi gelozia pot anihila ceea ce noi numim raţiune şi voinţă, determinându-l pe om să săvârşească fapte ce-i vor fi funeste, ce-i vor influenţa nu numai viaţa lui, ci şi vieţile altora.”) ale celor doi amanti, chiar dacă acestea nu-i împiedică să-şi consume aventura pasională (“Nu dragostea e cel mai înalt sentiment al nostru; în ea se amestecă prea mult instinct, prea multă animalitate.“).
Curând soţia iubitoare află despre infidelitatea soţului şi lucrurile se complică din ce în ce mai mult (“ – Se poate iubi fără stimă şi fără încredere? Vai, da (…). Tocmai în asta constă puterea şi slăbiciunea dragostei.”), până la finalul amărui al romanului.
Interesant este faptul că cei trei, visează la dragoste, fiecare în stilul său propriu, amplificând sau multiplicând trăirile, astfel că iubirea le este întreţinută puternic de imaginaţie până când realitatea necruţătoare îi trezeşte din reverie (“Dragostea nu e mare decât în vis!”).
Noblesse americaine” este o carte copleşitoare care m-a impresionat prin avalanşa de întrebări, percepută ca pe o invitaţie la meditaţie.

Autor: Dorina Georgescu
Review overview
5

23 COMMENTS

  1. Felicitari, Dorina ! O poveste impresionanta ! Interferentele intr-o relatie sunt dureroase si de cele mai multe ori se termina neplacut ! O recenzie fascinanta ! ;)

    • Multumesc, Vero. Pe mine m-a pus pe ganduri, fara sa vrei te indeamna la meditatie si nu numai asupra legaturilor amoroase, e ceva mai mult, daca o citesti…..

  2. felicitari dorina!te pune intr-adevar pe ginduri dar e si putin amaruie cartea,cel putin asa mi s-a parut mie.
    dar este o carte care merita citita! ;)

  3. Intotdeauna am trait cu impresia ca americanii au fost mai putin rigizi, mai putin incorsetati de conveniente. Se pare ca aceasta carte tine sa ma contrazica. Felicitari pt recenzie. Mi-a placut felul in care prezentat lucrurile cu lejeritate si in acelasi timp cu profunzime.

Leave a Reply