Arta visarii de Keating Lucy

Arta visarii de Keating Lucy

by -
18

De când se ştie, Alice îl visează pe Max un băiat pe care nu l-a întâlnit niciodată. Max e băiatul viselor ei până în dimineaţa în care îl descoperă stându-i alături la ora, cât se poate de viu. Dar el habar nu are cine e Alice...sau...

Arta visării de Keating Lucy

Titlul original: Dreamology
Traducerea: Ana Dragomirescu
Editura: Trei

      Lucy Keating locuieşte în Venice, California. A crescut în Boston, Massachusetts, a urmat Williams College din Berkshire şi, în adâncul inimii, a rămas o locuitoare a regiuni New England. Pe lângă scris, marile sale iubiri sunt muzica şi câinele ei, Ernie, care are propria pagină pe Instagram. De când se ştie, Lucy are vise intense şi foarte vii, ba chiar şi-a aranjat mobila în vis, aşa că această carte nu este o surpriză. Surpriză a fost când am început să citesc, şi nu am putut lasă cartea din mână.

     De când se ştie, Alice îl visează pe Max un băiat pe care nu l-a întâlnit niciodată.
     Împreună au călătorit prin toată lumea, au călărit pe elefanţi roz, s-au bătut cu biscuiţii în Muzeul Metropolitan de Artă şi s-au îndrăgostit nebuneşte, iremediabil, unul de celălalt. Max e băiatul viselor ei până în dimineaţa în care îl descoperă stându-i alături la oră, cât se poate de viu.
     Dar el habar nu are cine e Alice…sau...

      Ei…. cu asemenea descriere, nu puteam să nu fiu curioasă la maxim. Un băiat al visurilor, călătorii pe elefanţi, ei…cine ar rezista să nu se întrebe-oare ce urmează? Despre ce este vorba?

   ,,Indiferent ce sentimente aş avea faţă de Max, rămâne o problemă. Noaptea petrecută în Muzeul Metropolitan a fost un vis. De când mă ştiu, fiecare noapte petrecută cu Max a fost un vis. Pentru că Max e băiatul viselor mele…şi doar al viselor mele.
    Pentru că el nu există în realitate.”

     Aici am rămas confuză: există sau nu Max? Ce este vis, ce este realitate? Încerc să descopăr:
    ,,În mod evident, sunt perfect conştientă că par sută la sută ţăcănită când spun că m-am îndrăgostit de un om pe care nu l-am întâlnit niciodată, care nici măcar nu există. Dar din moment ce nu ştiu când nu l-am visat pe Max, mi-e greu să fac diferenţa. Locurile se schimbă, la fel şi poveştile, însă Max rămâne acelaşi, întâmpinându-mă în fiecare vis cu zâmbetul lui poznaş şi inima lui mare. El e sufletul meu pereche.”

     Până acum tot nu ştiu nimic concludent. Ştiu că Alice se mută cu tatăl său, un neurochirurg foarte bun, de la New York în Boston, în casa mare a bunici din partea mamei. Unde îi este mama? Se pare că i-a părăsit când era mai mică, în favoarea cercetării animalelor din Madacascar. Atunci au început coşmarurile, iar vizita la psihiatru i-a adus vise frumoase, vise cu Max.

      Acum, o urmărim pe Alice la noua şcoală. Aici are parte de o întâlnire cu Oliver, se pare că un băiat cam agitat, cu probleme, dar care o înţelege pe Alice, astfel că îi prezintă şcoală şi noua clasă.
    ,,Complect paralizată, cu excepţia inimii care îmi bubuie sub coaste.
    Pentru că în uşa clasei, uitându-se direct la mine, stă Max.
    Max al meu.
    Max cel din visele mele.
    Max al meu care nu există în realitate.
    Până la urmă ai luat-o razna, îmi spun. Ai înebunit şi ţi-l imaginezi. Dar tocmai în clipa aceea, cineva dă buzna pe uşă, lovindu-se de umărul lui Max şi împrăştiindu-i cărţile pe podea. Mă aplec să-l ajut să le culeagă, dar el le înşfacă repede, evitându-mi privirea, şi se duce să-şi găsească un loc.”

    Ce se întâmplă? Se pare că Max al meu, nu e al meu? Nu mă cunoaşte, ba mai mult are o prietenă frumoasă-Celeste.
    ,,Max a avut mereu grijă de mine. El m-a pus întotdeauna pe primul plan. Anul trecut am tot visat că suntem în Thailanda, călărind elefanţi, plutind în bărci cu coadă lungă pe valuri albastre şi limpezi precum cristalul, admirând apusurile de pe plajă. Totul este perfect, frumos şi lipsit de griji, mai puţin atunci când venea vremea să mâncăm. Max gusta totul în locul meu, încercând să descopere orice urme de alune, pentru că am o alergie la ele pe care o tratez cu nepăsare chiar şi atunci când sunt trează. De fiecare dată oftam teatral, dar, în adâncul sufletului, mă făcea să mă simt iubită şi în siguranţă. Însă acum mă simt groaznic. Zilnic îl văd tratându-mă de parcă nici n-aş există. Îl văd cu alcineva, de parcă nici nu aş fii existat vreodată.”

      Se pare că tocmai această alergie la alune a lui Alice, îl va da de gol pe Max. Unul dintre profesori le-a preparat fursecuri cu alune, iar Max o împiedică să mănânce. De aici în colo, asistăm la o recunoaştere forţată din partea lui Max. Se pare că el nu are nici o plăcere să recunoască visele. El are o prietenă, sunt împreună de mult timp, Alice este doar fata din visele lui, care se par că sunt identice la amândoi.

      Ce se întâmplă? Cei doi vor încerca să afle prin intermediul doctorului Patermann, de la CDV, ce se întâmplă cu ei. Se pare că şi în realitate, se interpun elemente din vis, mai grav, doctorul le-a explicat, că s-ar putea să piardă contactul cu realitatea.

      Despre întâlnirile celor doi află Celeste, află şi Oliver. Max o va rupe cu Celeste, dar nu va fi nici cu Alice. Aceasta îl consideră dragostea ei din vise, dar în realitate cum decurg treburile? Oliver se lasă cu inima frântă, noroc cu Sophie, prietena Alicei, care vine în vizită în Boston, şi care îl alină.

     Vinovată pentru visele identice, se pare că ar fii Margret Yang, o fostă cercetătoare de la centru pentru studierea viselor. Poate că aceasta ar putea să îi salveze pe cei doi, sau poate nu?

    Ce se va întâmplă cu Alice şi Max? Dacă nu se vor mai visa cum va decurge relaţia în realitate? Vor avea vreo şansă?

      Pe lângă povestea lor, o avem şi pe cea a lui Oliver şi Sophie, şi a lui Margaret şi tatăl lui Alice.
     Întotdeauna am încercat să compar o carte cu alta. Mi-am întrebat prietenele ce gen de carte este, cu care se aseamăna. De data aceasta vreau să spun că Arta visării se aseamănă în privinţa poveştii drăguţe cu Magia lucrurilor simple-Estelle Laure.
        Nota mea pentru carte este 10.

Autor: Nicol
Review overview
5

18 COMMENTS

  1. Multumesc Nicol de prezentare :)
    Am tot vazut cartea dar, sincer, am ocolit-o pana acum. Se pare ca m-am inselat si chiar merita citita :)

    • Da,merita citită,cu varf si îndesat,cum spune vorba.daca nu citeam recenzia,treceam si eu pe lângă aceasta carte frumoasă ca să vezi cât face o copertă si un titlu!

  2. Felicitari pentru recenzie! Stiam de aceasta carte, insa nu am citit nici macar descrierea ei pana acum. Chiar e interesanta si imi doresc sa o citesc si eu. :)

    • multumesc Elena,sa stii ca merita cartea,ai incredere ;) iar de acum inainte,o sa fac comparatii la recenzii,asa fiecare isi da seama daca merita sau nu citita ;)

  3. Foarte ispititoare recenzia asta. Am cartea pe lista. Imediat cum devin free ma apuc de ea. Pup si felicitari pt prezentare.

    • venind de la tine,ma bucura laudele,doar de stiu ce ispita mare esti,la fel ca si Alina.Sper sa ai timp,daca nu,o sa astepte cumintica!

  4. Frumoasa recenzie. Chiar pare o carte interesanta, ma tenteaza ideea de a o citi, in special pentru ideea ca trateaza subiectul viselor, ceea ce ma atrage in mod deosebit.

Leave a Reply