ATENȚIE! ALERTĂ DE SPOILER!

ATENȚIE! ALERTĂ DE SPOILER!

ATENȚIE! ALERTĂ DE SPOILER!

Dacă încă n-ați citit „În ape adânci” și vreți să descoperiți singuri finalul, NU citiți mai departe!

Dacă ați citit sau n-ați citit, dar nu vă deranjează să aflați finalul înainte, sunteți invitații mei!

   Pot spune că m-a mirat foarte tare identitatea criminalului și mai ales, motivația. Nu cred că am întâlnit în alt roman polițist o asemenea motivație. Sean (da, despre el este vorba!) a făcut acest lucru nu din răutate, răzbunare sau motivații materiale, ci pentru că nu suporta adevărul. Nu suporta să-i fie distrus mecanismul de apărare, să-i fie deblocată acea amintire care i-ar fi provocat atât de multă suferință. Nu este ușor să accepți că tatăl tău ți-a omorât mama; că propriul tău părinte a provocat o asemenea tragedie. Așadar, copil fiind, s-a disociat de acest adevăr crunt, blocând amintirea. Era mai confortabil să creadă că mama s-a sinucis și că tatăl a făcut tot ce se putea pentru a o salva.

   Gestul de a o împinge pe Nel de pe faleză a fost unul simbolic. Așa cum împingea amintirea, o împingea pe ea. Nu a suportat ca iluzia construită în jurul traumei să-i fie distrusă și să înfrunte cruda realitate. Nel a fost cât pe ce să-i distrugă mecanismul de apărare, acel blocaj al memoriei și a plătit cu viața pentru acest lucru.

   Nu m-am așteptat ca el să fie criminalul, dar pe de altă parte, mi-am dat seama că e ceva în neregulă. Experiența mea de cititor al romanelor polițiste mi-a semnalat că nu e posibil să fie dezvăluit criminalul cu atâtea pagini înainte de final. Când presupusul criminal s-a dovedit a fi Patrick, mi s-a părut prea simplu, tocmai pentru că era plauzibil: de acord, Patrick era un nenorocit (ce fel de om îneacă o pisică?), era într-adevăr vinovat de moartea soției sale, Lauren, dar nu a fost cel care a ucis-o pe Nel. Și culmea, în tot egoismul și misoginismul lui, ia vina asupra sa pentru a-și salva fiul.

Până să se întoarcă fiul lui în Beckford în seara aia, Patrick mărturiseşte tot. Sean a venit să-l viziteze o singură dată în arest. Patrick se îndoia că avea să mai vină, ceea ce-i rupea inima, fiindcă tot ce făcuse, poveștile pe care le spusese și viața pe care o construise, totul fusese pentru Sean.”

  Am păreri controversate despre final: pe de o parte, nu-mi place că asasinul a rămas nepedepsit, în timp ce sora și fiica victimei sunt convinse că acesta este unde îi e locul, dar pe de altă parte, îmi place că este atipic, cu o motivație pe care nu cred s-o mai fi întâlnit în vreun roman.

Sursă foto: Pinterest/68.media.tumblr.com

 

11 COMMENTS

  1. Eu una nu am fost niciodata deranjata din spoilere mai ales ca am prostul obicei sa citesc sfarsitul cartii dupa ce am citit cateva pagini din carte. Stiu ca poate unii o sa ma judece si o sa ma intrebe care maieste farmecul cartii daca cunosc finalul, dar la mine e tocmai pe dos, creste si mai rau dorinta de a afla cum decurge actiunea pentru a ajunge la acel deznodamant.

    • Nu vad de ce ar trebui sa te judece cineva pentru ca-ti plac sau nu spoilerele. Sunt persoane si persoane, unele le urasc, stricandu-le misterul, altele devin mai intrigate de subiect :). De aceea am incercat sa impac si capra, si varza :)) Am scris despre final, dar nu in articol.

  2. Mi se întâmplă să citesc o carte și să știu de la început cum se sfârșește, însă asta nu mă împiedică să mă bucur de lectură :D Dar nici nu sunt disperat să aflu cât mai multe spoilere. Las totul să vină de la sine :)

    Ne tot tentezi cu această carte, observ că ți-a plăcut mult :D

    • E, o sa afli cand o sa citesti, Nici nu te astepti la el! Nu neaparat ca ar fi el curat ca lacrima, dar aparent nu vezi nicio motivatie. De aceea am scris aici, este chiar o mare revelatie, nu te astepti!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro