Atlantida de Antoinette Wornik-Editura Nemira

Atlantida de Antoinette Wornik-Editura Nemira

            Atlantida de Antoinette Wornik

Editura: Nemira
Număr pagini: 163
Primul volum al seriei: Lumi la Răspântie

Antoinette Wornik pseudonim literar pentru Roxana Antoinette Vornic, a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti. Este nepoata scriitorului, eseistului şi criticului literar Ion Biberi. În anul 2004 i se conferă Ordinul “Meritul pentru Învăţământ” în grad de Cavaler. Este coautor al suportului de curs “Limbi, cultură şi civilizaţie românească” (2008), destinat elevilor români care studiază în ţări din Uniunea Europeană. A publicat articole şi auxiliare didactice vizând metodica şi didactica disciplinei limba română. Romanul Atlantida reprezintă debutul literar al autoarei.

În primul rând vreau să spun că nu sunt critic literar ci un simplu cititor. Din acest motiv în recenzia cărţii mă voi exprima aşa cum cititorul obişnuit o face, fără să fiu literară şi fără să fiu sofisticată. Dacă voi avea scăpări, greşeli de exprimare, o rog pe Doamna Wornik să mă tragă de urechi, pentru că, sincer, mă simt ca un elev de-al domniei sale. Şi cum poţi învăţa cel mai bine, decât din critici constructive, dar fără răutate, vă rog. 🙂
Nu am mai citit SF de când eram copil. Ţin minte că îmi aducea mama nişte broşurici cu povestioare SF, şi aici s-a oprit cam tot în materie de acest gen. Din acest motiv, recunosc am fost sceptică, nu ştiam la ce să mă aştept, dacă îmi va plăcea, dacă am puterea de-a înţelege şi percepe corect cartea scrisă de Antoinette Wornik. Îmi plac descrierile de pe copertele cărţilor de gen, dar după cum ştiţi şi voi, una este descrierea şi alta este ceea ce se ascunde în interior. Aşa că, am fost reticentă. Deşi poate nu am capacitatea de-a o evalua la justa valoare, nefiind familiarizată cu mulţi termeni şi astfel de fantezii extraterestre, m-a surprins totuşi în mod plăcut, a fost o lectură interesantă şi neobişnuită pentru mine. Scriitura este foarte bună şi eu cred că este foarte greu să scrii SF. Mi se pare genul cel mai greu de abordat, asta pentru că trebuie să ai la bază o cultură ştiinţifico fantastică foarte bogată, o imaginaţie ce depăşeşte limitele ca totul să capete sens şi documentare minuţioasă în cercetare. Autoarea are toate astea, din acest motiv cred că se putea şi mai mult.
Scrisă în puţine pagini, are un ritm alert, nu are descrieri ştiinţifice care să te bulverseze, ci totul este simplu. Pe lângă toate acele să spunem neliterar, “chestii” extraterestre se evidenţiază şi o poveste de dragoste ce depăşeşte timpul şi spaţiul.

Şi aşa cum spune autoarea: Când începi să citeşti cartea, fii pregătit!

Fii pregătit să laşi undeva în spate realitate şi să navighezi în abisuri, într-o lume ascunsă. Lumea pierdută în adâncuri-Atlantida. Fii pregătit pentru real şi ireal, pentru lumi nedescoperite. Fii pregătit pentru a înţelege ceea ce ţi se arată în vise. Oare există cineva din Univers care îţi transmite nişte mesaje?
Credeţi că Terra poate fi atacată de viruşi extratereştrii? Suntem singuri în Universul ăsta, sau există lumi/entităţi cu propria lor viaţă? Unele încercând să ne ajute pe noi terranii, altele încercând să ne distrugă animate de voinţa supravieţuirii, fără morală şi fără legi şi vin la noi să îşi caute surse de hrană?
Da, sunt multe astfel de întrebări pe care le pui după ce citeşti cartea, deşi ştii că este o ficţiune, întrebările realiste îşi fac loc în mintea ta.
Cartea a fost încadrată în genul YA, nu prea am înţeles de ce? Este SF, cap/coadă, cel puţin aşa am considerat-o eu, chiar dacă, după cum am scris mai sus are şi o poveste de dragoste, dar trebuie să spun că aceasta deşi frumoasă este anemică. Mi-ar fi plăcut ca relaţia personajelor să fie mai dezvoltată, aşa pare ceva platonic şi ireal. Poate că dacă dragostea dintre Peter, pământeanul şi Ayra o Mahra din lumea adâncurilor cea care îl pregăteşte pentru iniţiere, de-a fi Illur ar fi fost dezvoltată, alta era situaţia, devenea o poveste de o frumuseţe aparte. Aşa a rămas la stadiul de ceva trecător ce depaşeşte graniţele realului-ireal.
Orizonturi ale realităţii ascunse, lumi neştiute, aici există Atlantida ascunsă în abisul apelor şi veghează de milenii. În cetatea lor ascunsă de sub ape pot să pătrundă Illuri, cei care vor fi iniţiaţi în tainele ce unesc legături cu civilizaţiile din galaxii. Acolo există Marea Conştiinţă un organism viu ce captează frecvenţele şi dă înţelesuri şi forme a tot ceea ce înseamnă viaţă, şi Cartea Lumilor vegheată de atlanţi, cartea profetică, în care se arată ameninţările către civilizaţii. Să poată fi avertizaţi, şi să reuşească să dezamorseze pericolele este nevoie de Illuri, mesageri, cei care vor fi în contact direct, aşa cum este Peter, un pământean. Nu este singurul terran iniţiat, sunt mai mulţi asemeni lui, dar povestea noastră pe el îl evidenţiază. Suntem spectatori ai Marii iniţieri a omului de către neamul Marilor Sepii, suntem plasaţi în interiorul cetăţii ascunse de sub ape şi aflăm procedeul. Mi s-a părut că şi aici trebuie ceva mai dezvoltată, pare o trecere rapidă, şi din acest motiv uşor de neînţeles. Dar să spunem că asta este partea mea de neiniţiat în tainele Sf-ului.
Aici se îndrăgosteşte Peter de Ayra, dar genul acela de dragoste profundă şi platonică.
În timp, Peter ajunge un mare cercetător, dar şi un Mare Iniţiat. Aici autoarea a creat o nebuloasă, pentru că târziu mi-am dat seama la ce vârstă a fost Peter “teleportat” în ape. De asta tot am să spun că aceste mici detalii ar fi făcut diferenţa, pentru că ele sunt destul de vagi. Pericolul se arată către Terra. Xara, pe această planetă neştiută îşi făcuse colonia neamul Okdar, reptile uriaşe de foc cu chip de om, fiinţe cu puteri demonice animate de voinţa supravieţuirii. Îşi găsesc sursa de hrană în pământeni şi virusul extraterestru este declanşat. Trebuie oprit, altfel, virusul va cuprinde omenirea.
Cercetări, experimente, misiuni, vom face cunoştinţă cu ele, şi evident cu cercetătorul şi mesagerul Atlanţilor, cu Peter. Oare câţi mai sunt ca şi el? Se recunosc?
Nu vă dau mai multe detalii, vă las să descoperiţi voi dacă se reuşeşte îndepărtare pericolului.
Nu pot să spun că nu mi-a plăcut cartea, dar cred că trebuia mult mai dezvoltată. Oricum a fost o povestire interesantă. Aştept acum volumul al doilea “Marte de foc”, unde acţiunea se continuă. Am vaga impresie, şi sper să nu mă înşel, că autoarea intenţionat nu a dezvoltat prea mult în primul volum păstrând surprizele în volumul următor sau următoarele volume.
Poate iubitorii genului înţeleg mai bine cartea, din acest motiv vă invit să o citiţi şi să-mi spuneţi părerea voastră.

 Mulţumesc, Antoinette Wornik!

Autor: Iasmy

9 COMMENTS

  1. Felicitari, Iasmy ! Citesc cu multa placere genul de romane SF de multi ani si cred la fel ca tine ca este destul de greu sa scrii un astfel de roman, datorita informatiilor si imaginatiei care sunt la o alta scara in cazul lor ! Recenzia ta este minunata si tentanta totodata ! Vreau sa citesc acesta carte de debut a autoarei ! Faptul ca face parte dintr-o serie ma intriga si mai mult ! Multumesc pentru ca ne-ai adus-o in atentie ! ;) ;)

  2. Felicitari pt prezentare! Ma tenteaza actiunea cartii. La fel ca tine, nu am mai citit SF de muuuult timp, dar cartea asta ma tenteaza. Ma asteptam sa fie mai mult istorica dupa titlu, dar suna interesant un SF pe tema Atlantida.

  3. Superba recenzie ! Si tentanta. Nu le am cu SF-ul, dar cine stie… Nici cu genul fantasy nu eram acum cativa ani, dar…

  4. imi place prezentarea si parca m-ar tenta cartea,nu am mai citit sf din tinerete dar “never say never”.multumim iasmy pentru un “necititor”al genului te-ai descurcat perfect

Leave a Reply