Authors Posts by Denisa

Denisa

7 POSTS 0 COMMENTS

Scrisori către îngeri de Florina Sanda Cojocaru

Editura Pim, Iași,  2015
Pagini: 201

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

După cum bine știți, imediat după ce am lecturat romanul „El a ales” al autoarei Florina Sanda Cojocaru, am început și volumul II „Scrisori către Îngeri”!
O recenzie pe care am promis-o de ceva timp, dar la început impactul cărții asupra lumii mele interioare nu m-a lăsat să-mi aștern gândurile pe hârtie, iar mai apoi lipsa de timp…
Un roman la fel de captivant, sfâșietor, emoționant până la lacrimi, care se citește cu un permanent nod în gât, o lectură ce te ridică în înaltul cerului ca apoi să te „prăbușească” exact ca un avion în cădere liberă!
Dacă, citind „El a ales” uiți efectiv să mai respiri, țin să vă atrag atenția ca și acest al doilea volum vă va crea probleme cu respirația, iar bătăile inimii vor fi din ce în ce mai sacadate.

În primul roman i-am cunoscut pe Andreea și Alex, cei doi adolescenți care s-au îndrăgostit, iar apoi viața i-a supus la prea multe încercări, i-a maturizat prea curând și prea dur.
După ce-am trăit alături de ei și le-am simțit tot tumultul interior, furia, neputința și chinul, am fost martori la toată drama, suferința și necazurile apăsătoare din viața lor, acum, în volumul al doilea, ne alăturăm Andreei și lui Alex în viața lor de adulți, de părinți, de oameni cu un trecut dureros și aparent fără speranță.
O vedem pe Andreea în postura de mamă singură, mama unei fetițe minunate. Trăim alături de ea grijile, temerile și preocupările unui părinte față de fiica ce crește văzând cu ochii, iar apoi adolescentă fiind, are tendința de-a intra într-o relație nepotrivită.
Aflăm ce s-a întâmplat cu Alex, cum a trecut prin chinurile bolii, cum a fost el afectat de trecerea timpului, cum a fost relația lui cu Roxana, îngerul lui blond…
Un înger care l-a îngrijit, l-a călăuzit și i-a fost alături în cele mai negre momente, dar pe care l-a pierdut…
A rămas în urma lui doar cu „Scrisori către Îngeri”, un blog pentru persoane pierdute așa ca el, pentru acele persoane care nu mai au curajul și tăria de-a privi în viitor, de-a încerca să vadă luminița de la capătul tunelului, pentru oameni prea încercați de soartă, prea marcați de suferință…
Un blog creat cu drag de Roxana, din dragoste pentru viață, din iubire pentru Alex, pentru oameni, pentru o a doua șansă… creat cu dăruire, bunătate, pasiune, puritate și muuultă voință… de un ÎNGER!

Aflăm prin prisma Andreei că deși „a ajuns acolo unde a dorit să ajungă: să aibă bani, să fie o persoană puternică și să călătorească nu doar cu gândul”, „astăzi doare mai mult ca niciodată trecutul”.
Iar „câteodată ai nevoie doar de câteva vorbe de la o singură persoană. Aproape nu bagi în seamă cuvintele celorlalți, cât ar fi de frumoase și de bine intenționate”.
Îl vedem și pe Alex prins într-o căsnicie cu Dana, tânara rebelă cunoscută pe patul de spital. Spun „prins” pentru că el n-a putut trece peste pierderea îngerului său, Roxana.
Un mariaj în care, treptat, se rup unul de celălalt, se distanțează încet dar sigur… „Și totuși, ce facem în timpul în care nu facem dragoste, timpul în care ar trebui să vorbim unul cu altul, despre ceea ce ne-ar putea despărți? Ce să-i spun femeii de lângă mine, când tocmai preocupările mele nu-i sunt pe plac?”
Viața i-o scoate în cale pe Eva – o femeie care are deja în spate un sac de probleme „Eva pare persoana potrivită și totuși… Îmi aparține și nu-mi aparține” – și, tot viața i-o ia și pe aceasta într-un mod crud care-l împinge pe Alex pe marginea prăpastiei…
Pe de altă parte, Andreea înfruntă demoni ai trecutului, atât ai ei, cât și ai familiei ei; reglează conturi și plătește polițe mai vechi cu rudele care i-au întors spatele când a avut nevoie, cu familia celui care i-a fost soț, prieten loial, confident…
Trăim alături de ea deznădejdea unor iubiri imposibile, a unei iubiri sincere și devotate, dar de scurtă durată, a unor relații efemere și a unor iluzii amare…
Și „pentru că am plâns prea mult, pentru că am strâns pumnii […] pentru că mi-e greață de ipocrizie și de prostie, pentru că am răbdat… Pentru că am pierdut totul, pentru că mă reinventez. Nu știu să mă mai bucur. Aproape că nu mai știu. […] Îmi înghit cuvintele. Ele nu își au rostul. Pentru că iert, dar nu uit. Pentru că dor.”, învățăm pas cu pas, alături de protagoniștii cărții, să ne regăsim, să ne împăcăm cu trecutul pentru a avea un prezent care poate construi un viitor „cauți cât mai departe, alegi drumurile cele mai dificiile, iar fericirea e la două minute distanță de tine, prea accesibilă, prea aproape, ai spune, de aceea nici nu ți-a trecut prin cap să renunți vreodată la drumuri”.

Aș putea vorbi la nesfârșit, aș putea povesti și dezbate „Scrisori către Îngeri” fără oprire… însă și așa, mă tem să nu fi divulgat prea mult! :D
Nu aș vrea să vă dezvălui prea multe, dar atât vă spun: RECOMAND cu toată încrederea și acest volum II, împreună cu primul volum!
„El a ales” ne-a prezentat personajele, copilăria și trecutul lor dureros și întunecat, iar „Scrisori către Îngeri” ne poartă la maturitate, vedem familii, căsnicii și trădări, și parcurgem drumul anevoios spre regăsire – regăsire ca indivizi și suflete!
Alex: „Sunt atât de simplu pe cât par de complicat. Am nevoie doar de cineva care să mă înțeleagă”.
Andreea: „Am nevoie de liniștea sufletului său pentru liniștea zbuciumului meu. Am nevoie să mă simt femeie”.
Cred că am vorbit deja prea mult…
Mulțumesc frumos și din suflet autoarei pentru aceste două cărți absolut fabuloase, desprinse din… viață!
Și mulțumesc celor care veți citi această recenzie!

Recenzie cititor: autor Denisa

El a ales de Florina Sanda Cojocaru

Editura Pim, Iași, 2014
Pagini: 221

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

Mda… nici nu știu cu ce să încep! Știu, se spune „cu începutul”, numai că eu încă nu mă pot aduna foarte bine (deși am terminat lectura, sâmbătă pe la 3 a.m.) și sper să reușesc să transmit toate trăirile și emoțiile pe care le-am experimentat eu citind această carte!

Trebuie să încep prin a vă spune că am descoperit această carte din pură întâmplare, o carte despre care nu știam nimic, scrisă de o autoare de care nu auzisem, dar care m-a impresionat și m-a uimit într-un mod plăcut, m-a făcut să realizez (dacă încă mai aveam îndoieli) că avem scriitori români excepționali, care scriu absolut superb, iar „El a ales” este una din cărțile citite în ultima perioadă care m-a răvășit, m-a cutremurat, mi-a oprit respirația, ca mai apoi să mă facă să respir cu greutate…
Este acea carte care te ține cu sufletul la gură, care te ține pe jar, care te face să trăiești cu personajele, să le simți zbuciumul… este acea carte care face toate astea și dacă ar fi pură ficțiune… dar când afli că de fapt este inspirată după un caz real… citești, trăiești pe nerăsuflate și cu ochii-n lacrimi!

Dar, să vă dau detalii, nu?
O cunoaștem pe Andreea: fata brunetă cu ochi frumoși și parul cârlionțat. Este elevă în ultimul an de liceu și visează! Visează la o lume mai bună, la o lume mai frumoasă, o lume unde-și va găsi și ea locul și-și va putea, poate, îndeplini visele!

Tânăra provine dintr-o familie săracă, fără posibilități… tatăl un bețiv notoriu, care de fiecare dată când întrece numărul paharelor își bate soția; mama, o femeie simplă, trecută prin multe, stă și-ndură bătăile tatălui, lucrează de dimineața până seara, iar puținii bani câştigați cu trudă se duc pe alcool; iar frățiorul mai mic, Dan (poreclit Puștiu), un copil frumos, isteț, dar născut în familia nepotrivită, se apucă de găinării, mici „afaceri” cu oameni dubioși, să ajute și el mama să pună seara ceva pe masă.
Facem cunoștință și cu Alex, băiatul viselor Andreei și cel mai bun prieten, „fratele” mai mare a lui Dan. Alex, de aceeași vârstă cu tânăra, doar că la alt liceu, locuiește cu mama sa, Lolo, cu care are o relație foarte apropiată, iar tatăl, George, este plecat cu un contract de muncă în Anglia.
Îi cunoaștem pe amândoi în perioada de liceu, în perioada adolescenței, când încă mai credeau în vise, când încă mai aveau speranța în suflet.
Vedem că deși Andreea are un trai nefericit și suferă zi de zi alături de frațiorul său, încă mai are puterea de-a visa, încă mai crede în minuni, în dragostea ei pură pentru Alex! „Trăia clipa care i se oferea pentru că viitorul era departe, chiar foarte departe”…
Și totuși, atunci când îndrăznești să visezi prea mult și să-ți asumi riscul de-a ți le îndeplini, mai devreme sau mai târziu, vine și „plata”!
Așa s-a întâmplat și în cazul celor doi îndrăgostiți, atunci când erau fericiți, formau un cuplu și visau la un viitor împreună, soarta i-a lovit în față! Printr-o întâmplare nefericită, anturajul îndoielnic în care intrase Pustiu, s-a răzbunat pe cei doi: Alex a ajuns în spital bătut măr, iar Andreea violată… Cu toate astea părinții ei nu au depus plângere, nu au făcut nimic împotriva acelor indivizi… s-au bucurat de câțiva bănuți care i-au ajutat să mai plătească din datorii, în schimbul tăcerii lor…
Alex nu a putut înţelege lucrul acesta, nu a stat s-o asculte pe Andreea, să audă varianta ei și a învinovățit-o pentru tot…
Așa, s-au despărțit! Povestea lor s-a încheiat înainte de-a începe efectiv…

Revedem aceleași personaje peste ani…
O regăsim pe Andreea, la fel de frumoasă, dar mai puțin visătoare, care din cauza unor „animale cu chipuri de oameni” care au abuzat-o fizic și psihic, au bătut-o, au drogat-o, se consideră un leș, o scursură a societății, un gunoi uman, „doar un manechin” care ajunge să-și vândă trupul, dar nu și sufletul, lucrând ca dansatoare în Japonia…
Îl revedem și pe Alex care este doar o umbră a ceea ce a fost odată… din tânărul frumos și plin de viață, optimist și amuzant, acum este doar un tânăr obosit, slăbit, măcinat de o boală cruntă: leucemie acută limfoblastică. „Am obosit să gândesc, obosesc să trăiesc… Voi muri obosind?”

De aici începe adevărata dramă a cărții, adevărata tragedie a personajelor, a unor tineri consumați de sărăcie, zdruncinați de boală…
Trăim alături de Andreea toată suferința, îi simțim frământările şi zbuciumul sufletesc, trecem alături de ea prin toate nenorocirile și pierderile materiale, emoționale… împreună cu Alex suportăm chinul, suferim de boală, devenim cinici, sarcastici și fără speranță, aşteptând, poate, un miracol și întrebându-ne dacă-l și merităm, alături de veșnica întrebare „De ce eu?”… o vedem pe Lolo cum suferă, cum îi este alături copilului ei drag, ros pe dinăuntru, distrus pe dinafară de o boală urâtă și greu de îndurat! Vedem neputința unei mame în fața unei boli violente…
Trăim lângă aceste personaje toată drama, ne simțim neputincioși, le simțim dezolarea și pustiul apăsător, trecem prin amărăciunea acestora și pătimim cu fiecare cuvânt, virgulă…
Intrăm într-un iureș amețitor, într-un carusel de emoții și trăiri, într-un montagne russe de întâmplări nefericite!
Mai mult de atât nu vă mai spun că ar însemna să vă povestesc toată cartea, și-n plus nici nu ştiu ce să vă mai spun… pentru că ar fi atâtea de spus, atâtea de povestit, atâtea de dezbătut…

Vă las să descoperiți singuri dacă Andreea va reuși să se abată de la drumul ales, să iasă din acel hău al existenței sale; dacă Alex va trăi și pentru cât timp; vă las să aflați ce s-a întâmplat cu familiile celor doi tineri și să vedeți cum viaţa de multe ori ne poartă pe drumuri paralele, dar care la un moment dat își „dau întâlnire” în intersecție…

„El a ales” nu este doar o carte, este o lecție de viaţă! Este povestea autentică a unor suflete necăjite, unde iubirea este exprimată în toate formele ei (iubirea de mamă, prima dragoste, iubirea pentru semeni)!

Fragment din frământările lui Alex:
Cum este viața unui bolnav? Plictisitoare, privită pe dinafară. Înăuntru-mi, culorile se accentuează. Prind viață, trăirile sunt maxime. E ca și cum anotimpurile ar conviețui în trupul meu obosit, iar soarele ar răsări dintre umerii costelivi și mi-ar apune în palme.
Ce am fost? O carte cu coperți strălucitoare și cu un cuprins banal. […] Sper să mai am coli albe. Și cum mi-e dor uneori de banalul din mine!”

Singurătatea Andreei exprimată în cuvinte:
Magia sărbătorilor nu stătea în banii din buzunare. Conta până la urmă pe cine ai alături, cui îi spui: „La mulți ani!”, pe cine porți în inimă”.

Doamne, o carte… o poveste… o întâmplare din realitate… din realitatea cuiva!
O poveste cutremurătoare, intensă, emoționantă până la lacrimi și chiar mai mult… „dincolo de cuvinte”!

Personal, MULȚUMESC din suflet, autoarei pentru că mi-a dat ocazia de-a citi ceva atât de formidabil!

Recenzie cititor: autor Denisa

by -
10

“Eram sugrumată de emoție… neputincioasă în fața a milioane de senzații […] simțind cum se topește viața din mine și totodată fiind mai vie ca niciodată. Timpul încremenise, totul în jur era amorțit, dormea, numai noi eram vii…”

Sclipind la ultimul vagon de Andreea BlânduSclipind la ultimul vagon de Andreea Blandu

Editura Emia, Blaj
Anul 2013
Nr. Pagini: 183

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

Țin să menționez că nu am auzit până acum de această carte, nu știam absolut nimic despre ea sau despre autoare, iar despre editură nici atât… Este vorba de Andreea Blându, o tânără talentată din Hunedoara și acesta e romanul ei de debut, lansat la vârsta de doar 18 ani.

“Sclipind la utimul vagon” este o carte care mi-a fost recomandată de o persoană foarte specială și trebuie să mărturisesc că mi-a fost foarte greu să mă adun în urma lecturii și să-mi aștern ideile pe hârtie… pe de o parte, pentru că a fost o carte ce m-a bulversat (în special finalul) și pe de altă parte mi-a fost teamă să nu dezamăgesc cu această recenzie…
“Păstrează-mă în gând… dar ai grijă cum și cât… pentru că… e posibil să-mi doresc să rămân acolo pentru totdeauna…”

Cartea m-a captivat din primele pagini și a reușit să mă țină “în șah” pe tot parcursul ei, făcându-mă din ce în ce mai curioasă să aflu cum se va termina povestea. Final, care de altfel, m-a dezamăgit… Nu pentru că nu ar fi un final reușit și extraordinar, ci pentru că nu e chiar pe gustul meu (cine știe, cunoaște!!). Cu toate astea nu aș schimba finalul acestei cărți pentru nimic in lume, este… pur și simplu, perfect! ;)

Descrierea cărții:
Luăm trenul din Timișoara, cu destinația Brașov. Ne bucurăm de călătorie, alături de tânăra plină de viață, Nidia și misteriosul artist, Eric. Cei doi conversează, mai mult sau mai puțin din politețe, mai mult sau mai puțin ironic, cu dialoguri inteligente și replici picante. Iar ceea ce începe ca o simplă și neînsemnată călătorie, se dovedește a fi povestea vieții lor… și a ta (ca cititor), alături de ei.

“-Avem de multe ori impresia că ducem o existență superficială, oarecum izolată, și deodată intervine în viața noastră, pe neașteptate o întâmplare aparte care ne schimbă total cursul vieții”.

Părerea mea:
Este un roman – o lecție de viață – despre dragoste la prima vedere; despre iubirea adolescentină, acea iubire ce apare întâia oară și “lovește” cu toată forța, acea iubire care te face să simți fericirea în forma ei pură, dar îți dă și să guști pelinul din plin; despre dragostea matură, sceptică și prevăzătoare, dar nu mai puțin profundă!

“Ori e iubire, ori am înnebunit complet, sau e posibil să fie amândouă! Dacă nu îl iubesc, atunci de ce aștept cu atâta nerăbdare să sune, să mă caute? De ce atunci când mă apropii de el, îmi bate inima cu putere? De ce cuvintele lui au avut un asemenea impact asupra mea? Și el… Ce simte el?”

O lecție despre cruzimea vieții, trădările ei și relațiile la distanță, despre încredere, prietenie adevărată, oameni frumoși, intrigi și secrete de familie, întâlniri emoționante și despărțiri dureroase.

“…absența ta mă cutremură, chiar și absent… ești ‘atât de prezent’, dar eu tot invizibilă rămân”.

Am trăit iubirea lor, am râs, am plâns, m-am emoționat, m-am îndrăgostit, le-am simțit tristețea și durerea imposibilității relației lor… și m-am bucurat extraordinar de mult de conversațiile lor spumoase ce au creat dependență exact ca un viciu. :D

Am văzut cum o tânără optimistă și plină de viață, ce se bucura din plin de prezent și trăia viața la maxim, devine, din iubire… pentru iubire, un om matur mult prea încercat de soartă.
“A trecut mult timp. Perioadă în care am încercat să mă dezleg de slăbiciunea de a mă gândi la tine, dar nu am reușit. Mi-e dor de tine mai mult decât crezi…”
“…câteodată timpul trece atât de greu, sfidător chiar… mai ales atunci când ți-e dor…”

Tânăra scriitoare a reușit să redea perfect toate emoțiile înăbușitoare, toate trăirile efervescente, toată durerea halucinantă, toată tristețea sfâșietoare, toată dragostea amețitoare, deznădejdea, dorul, disperarea, tragedia, viața… citindu-le, trăindu-le alături de Nidia și Eric… îți iau efectiv respirația, lăsându-te cu un gol în stomac, uneori un gol emoțional, alteori unul amar…

“Eram sugrumată de emoție… neputincioasă în fața a milioane de senzații […] simțind cum se topește viața din mine și totodată fiind mai vie ca niciodată. Timpul încremenise, totul în jur era amorțit, dormea, numai noi eram vii…”

Iar finalul cărții… uff… finalul este cu totul neașteptat! Răvășitor. Cutremurător. Mai presus de orice emoție… mai presus de durere… Mai presus de cuvinte…
Finalul, pentru mine, a fost unul bulversant! Tulburător! Amar! Un final ce m-a lăsat cu zeci de întrebări. Nu neapărat despre carte, ci despre viață… iar “De ce?” mi s-a învârtit obsedant în minte zile intregi!

“…nu știi cât ești de puternic, decât în momentul în care ‘să fii puternic’ este singura opțiune care îți rămâne”.

“Imaginează-ți cum ar fi dacă am putea să visăm la imposibil. Să transformăm realitatea într-un vis… și visul să se stinga într-o secundă…”
“E amintire, și totuși pare reală. A îndrăznit să privească un vis ce se lovește de realitate, un vis imposibil. Doar pentru că-l privește, el devine probabil uneori. Știe răspunsul… și totuși… se întreabă dacă va deveni vreodată inevitabil”.
“Te caut pe tine… dar uit că drumurile pe care mă plimb eu sunt diferite de drumurile pe care mă aștepți tu acum…”
“Te iubesc… mai mult decât ți-am arătat”.

Cartea “Sclipind la ultimul vagon” a fost un fel de déjà vu pentru mine, până la un punct, și pentru o anumită perioadă… M-am (re)găsit în tânăra Nidia, am (re)trăit anumite situații cu ea și mi-am (re)amintit diferite circumstanțe asemănătoare cu a celor doi… iar acum nu mă pot abține… “De ce?”

“M-am pierdut printre filele unei cărți… o carte veche, cu mirosul de veșnic impregnat în fiecare cuvânt citit de tine… acolo”
“…mă găsești printre rândurile astea, fără sens… și știi că încă sunt aici pentru că reușești involuntar… să mă simți în fiecare adiere a vântului, în fiecare oftat special, în fiecare încercare de a respira…”

RECOMAND cu cea mai mare încredere această carte! Un roman sfâșietor, inexplicabil, psihologic, care te face să traversezi toată gama emoțională!

Nota mea: 10*/ 10

Recenzie cititor: Denisa

by -
8

Diana cu vanilie The Book de Diana SorescuDiana cu vanilie The Book de Diana Sorescu

Editura ALLFA
Anul 2014
Pagini: 162

RECENZIE CITITOR
Rezumat carte

În primul rând vreau să vă fac cunoștință cu Diana (Sorescu – în buletin), cu Vanilie – numită de toți prietenii și oamenii ce o cunoșteau. Spun „cunoșteau” pentru că Diana, acum, nu mai este printre noi… a murit în 2013 de edem pulmonar la doar 26 ani. Dar ea va trăi veșnic printre noi datorită acestei cărți și datorită blogului ei cu același nume „Diana cu Vanilie”.
A fost o tânără plină de viață, curioasă să învețe cât mai mult, o tânără pasionată de jurnalism, care și-a creat acest blog tot din pasiunea pentru scris.

„Diana cu Vanilie” este o carte din frânturi adunată, un cumul de fraze și idei selectate de pe blogul ei.
Este o carte despre bine și rău, despre prietenie, dragoste, minciună, răutate, sinceritate, trădare, despre frumos, despre lucruri bune și mai puțin bune, despre întâmplări fericite sau nu chiar…
Este o lecție de viață văzută prin ochii unei tinere de 26 ani, redată cu drag, de drag, spusă cu mult umor, onestitate și pasiune.
Condimentată cu ironii piperate, cuvinte, expresii și situații „pudrate cu zahăr farin” și aromate cu… vanilie!
Întâmplări relatate simplu, nepretențios, dar povestite cu multă căldură, din inimă.
Este o carte care te face să râzi! Nu doar să zâmbești, ci să râzi. Să râzi cu lacrimi. Cu lacrimi „de crocodil” și ținându-te cu mâinile de burtă.
Este o lectură ușoară, cu un stil lejer, ce-ți bucură sufletul, îți trezește nostalgii, îți amintește de copilărie, de prieteni vechi și noi, reali sau virtuali, de familie, de oameni dragi, de necunoscuți, de iubiri pierdute sau regăsite, și-ți readuce optimismul!

În „Diana cu Vanilie”, m-am regăsit în multe dintre situațiile expuse și rândurile înșirate, și garantez că la fel veți păți și voi..! ;)
Această carte, post-mortem, este una despre femei, despre bărbați, despre suflete, întâmplări și locuri, despre mine, despre tine, despre noi toți..!
„Diana cu Vanilie” este o călătorie fantastică (adică minunată, nu SF), descrisă accesibil, cu exemple și situații concrete din realitate, din viața de zi cu zi a oricui, a mea, a ta, a tuturor..!

Această carte este pentru toată lumea care vrea să se binedispună, vrea o lectură ușoară care să se citească repede! RECOMAND!

logo_librisRecenzie cititor: autor Denisa

Castelul de Violet Winspear

Titlul original: Le sortilege marin
Editura Alcris, Colectia Romantic

Nr. pagini: 167

RECENZIE CITITOR
Rezumat carte

Violet Winspear (28 aprilie 1928 – ianuarie 1989) a fost o scriitoare britanică cu peste 70 de romane de dragoste scrise pentru Mills & Boon (1961-1987).
În 1973, ea a devenit un autor de lansare pentru noul Mills & Boon – Harlequin, şi prezintă în linie romane din categoria dragoste. A fost aleasă să fie un autor de lansare pentru că, împreună cu Anne Mather și Anne Hampson au fost cele mai populare și prolifice autore britanice de Mills și Boon.
Violet Winspear nu s-a căsătorit, nu a avut copii, dar l-a încurajat şi inspirat pe nepotul ei Jonathan Winpeare să scrie.

Castelul este o carte uşoară, relaxantă, plăcută, care se citeşte repede (şi din cauza subiectului, şi din cauza numărului mic de pagini), atunci când nu ai ceva mai bun de citit sau care să te solicite mai mult..
Din punctul meu de vedere, cartea m-a dus un pic cu gândul la “Frumoasa şi Bestia” – asta din cauza pesonajelor.
Ea, Ynis Rainford – o fată simplă, săracă, nu foarte frumoasă (fizic), dar cinstită, sinceră şi inocentă.
El, Ward Saint-Clair – un bărbat impunător, dur, neînduplecat, brunet, care a uitat să zâmbească din cauza unui tragic accident auto în urma căruia mâna dreaptă i-a fost amputată.
Dar să încep cu începutul…
E frig, afară e urât, iar Ynis îşi ia inima în dinţi şi pleacă din mănăstirea în care crescuse să-şi înceapă viaţa pe cont propriu.

Prima oprire este la castelul Farmecul Mării, un castel impozant situat pe coasta sălbatică a sudului Angliei, între landă şi mare, pentru a discuta cu stăpânul acestuia (Ward).
Vrea să stea de vorbă cu el pentru a cere îndurare/ iertare în numele tatălui ei (singura rudă pe care o mai avea), care era în puşcărie din cauza unei escrocherii, iar Ward nu-l iertase.
Acesta nici nu vrea să audă de aşa ceva, urmează o ceartă între cei doi, Ynis simţindu-se umilită, iar Ward o dă afară din castel.
Ea plecă mai deznădăjduită ca niciodată, dezamăgită de viitorul sumbru ce o aştepta şi cu speranţele spulberate…
Pe întuneric, vânt şi ploaie, mergând dezolată pe marginea drumului, o loveşte o maşină, iar şoferul o lasă inconştientă şi-şi vede în continuare de drum.

Se trezeşte într-o casă străină, într-o cameră frumoasă, dar pe care n-o recunoaşte şi cu mintea complet în ceaţă: nu-şi aminteşte nimic.
Infirmiera care avea grijă de ea îi spune cum o cheamă, faptul că a avut un accident şi momentan e amnezică, că e logodită şi va urma nunta…
Numai că, ea nu-şi aminteşte absolut nimic: cine e, de unde e, în ce împrejurări a avut loc accidentul, cine e logodnicul ei, se iubesc, de ce acesta îi inspiră mai degrabă teamă decât iubire?
Multe frământări şi griji are Ynis, cu atât mai mult când în toiul pregătirilor de nuntă cu un logodnic care-i e mai ceva ca un străin, la castel îşi face apariţia Stella – o frumoasă actriţa de la Londra – marea iubire a vieţii lui Ward..
Ce se va întâmpla între Ynis şi Ward? Cum se vor desfăşura lucrurile la castel?  Ce s-a întâmplat cu adevărat cu Ward de a devenit aşa ascuns şi misterios? Cum era viaţa lui înainte de accident?
Va putea Ynis să concureze cu Stella? O mai iubeşte Ward încă pe aceasta? …..rămâne de văzut!
Ce semnifică titlul: Castelul?

Recenzie cititor: autor Denisa

Soţie pentru o noapte de Day LeclaireSotie pentru o noapte

Titlul original: One Night Wife
Editura Alcris
Anul: 1997
Nr. pagini: 166
Colecţia “EL si EA”

RECENZIE CITITOR
Rezumat carte

Day Leclaire (b. 25 August) autor american cu peste patruzeci de romane de dragoste scrise. Ea a fost distinsă cu numeroase premii de prestigiu de o  multitudine de organizaţii.

Soţie  pentru o noapte este o carte frumoasă, uşoară, relaxantă, care a avut şi romantism, şi un pic de intrigă…  O carte care se citeşte foarte repede, dar care mi-a plăcut mult!

Anna Kane se trezeşte în spital, rănită la cap şi complet amnezică. Lângă ea se află un bărbat care-i spune că e soţul ei, Sebastian…

Poate ea să-l creadă, când el îi dă numai răspunsuri evazive şi monosilabice?

Dar totuşi … ar avea el vreun motiv s-o mintă?

După analize şi analize, doctorii o externează pe Anna, iar Sebastian îi spune că vor pleca acasă, pe insula Rochefort, cu vaporul. 

Deşi ea nu şi-l aminteşte pe soţul ei şi nici căsnicia lor, începe încet-încet să aibă câteva amintiri sub forma unor crâmpeie de imagini sau de vise, iar Sebastian îi spune că vrea doar să ştie de ce a dispărut în noaptea nunţii; de ce l-a părăsit fără un cuvânt; de ce după o noapte minunată petrecută împreună, ea a lăsat verigheta pe pat şi a dispărut, ca mai apoi să-l sune poliţia să-i spună de accidentul soţiei…

Sebastian îi povesteşte că este un om foarte bogat, important şi cunoscut, dar că momentan are ceva probleme în afaceri – un anume Samuel îl acuză de moartea părinţilor. El avea o companie aviatică, iar motivul pentru care era dat în judecată era faptul că avionul respectiv (cel implicat în accidentul care a cauzat decesul părinţilor lui Samuel), ar fi avut defecţiuni/ nu a fost proiectat corespunator.

Într-o zi pe plajă, Anna întâlneşte un bărbat care o strigă “Chris”, iar ea îl numeşte Benjamin, dar fără să-l recunoască pe acesta. Intervine Sebastian care o ia pe Anna acasă şi-l dă în urmărire pe bărbat.  La scurt timp este adus Benjamin şi în timp ce discuta cu Sebastian în biroul acestuia, intră Anna şi află şocată că acest bărbat se numea de fapt Benjamin Samuel şi era acelaşi care-l dăduse pe soţul ei în judecată şi vroia să-l distrugă. Atunci Benjamin aruncă bombă: ea nu se numeşte Anna, ci Christina; era amanta lui de multă vreme şi angajată să-l seducă pe Sebastian, să-l spioneze şi să fure documentele necesare pentru a dovedi în instanţă vinovăţia lui Sebastian.

În acea seară, Sebastian îi spune Annei că nu are cum să fie adevărat ce spune Benjamin, sau cel puţin nu totul, pentru că în noaptea nunţii ea era fecioara (rezultând că nu fusese amanta lui Benjamin). Urmează o noapte pasională şi fierbinte, în care Anna realizează că îl iubeşte nebuneşte pe soţul ei! 

Adormind, îi revine şi memoria, amintindu-şi astfel totul! 

Aşa află că Benjamin nu era amantul, ci fratele ei vitreg. Şi nu o angajase să spioneze, ci ea îl ajută vrând astfel să-i arate că Sebastian nu a avut nicio legătură/ vină cu moartea părinţilor lor.

În toiul nopţii, agitată din cauza celor descoperite, coboară după o cană de ceai şi-l surprinde pe Benjamin cotrobăind printre hărţii în biroul lui Sebastian. Îi spune că şi-a amintit totul, că va sta de vorba cu soţul ei şi că ar trebui să renunţe la planurile lui de răzbunare.

Nu vă divulg mai multe..  cred că mai puţin e mai bine..  si v-am stârnit curiozitatea! 

Vă mai spun doar atât: urmează o urmărire cu maşinile pe serpentinele insulei, Sebastian va avea un accident şi va fi transportat de urgenţă la spital.. Dar ce se va întâmpla? Cât de grav este rănit Sebastian?  Va renunţa Benjamin la răzbunare?

Anna va reuşi să-i mărturisească tot soţului ei? Cum va reacţiona acesta?

Mi-a plăcut să văd cum îşi revine treptat Anna, cum ştie Sebastian să reacţioneze şi să-i fie alături (deşi credea că l-a trădat), cum lupta Anna împotriva atracţiei din ce în ce mai puternică pe care o simţea pentru soţul ei (deşi nu şi-l amintea deloc)..

Recomand!

Recenzie cititor: autor Denisa

by -
4

Nunta lui Isobel de Sheila O’Flanagan

Titlul original : Isobel’s Wedding

Editura Polirom

Anul aparitiei : 2010

Traducere : Miruna Ralea

Numar de pagini : 624

Colectia CHIC

                           R E C E N Z I E  C I T I T O R

                       Rezumat carte

Cu doua saptamani inainte de nunta mult visata, Isobel se intalneste cu Tim (viitorul sot), care ii spune ca se simte incoltit si ca vrea sa amane nunta. Tim este coplesit, iar Isobel este distrusa.
Nunta este mai intai amanata, apoi anulata si in final Isobel se desparte de Tim.
Ea incearca sa uite cu totul de Tim, mutandu-se la Madrid. Acolo isi ia o alta slujba, isi face noi prieteni si chiar iese cu cativa baieti, dar simte ca locul ei nu este acolo.
Dupa cateva luni petrecute la Madrid, Isobel in cunoaste pe Nico. Relatia lor este frumoasa pana cand Isobel se intoarce in Dublin la nunta Juliei (cea mai buna prietena),unde se reintalneste cu Tim. Ei reincep sa iasa impreuna si decid ca sunt inca suflete pereche si trebuie sa se casatoreasca.
Cand Isobel a fost de acord m-am enervat la culme! Nu am mai vrut sa termin cartea pentru ca nu imi placea decizia. Eu l-as fi ales pe Nico cu ochii inchisi! Dar nuu, Isobel trebuie neaparat sa fie cu Tim al ei.
Dar ideea e ca nu prea imi place sa las carti neterminate asa ca m-am razgandit. Am inceput sa citesc cat de bucuroasa era Isobel, cate erau de planificat, cat de romantic si dragut era Tim si tot asa!
Finalul pot spune ca m-a surprins.. n-o sa va spun ce si cum, va las sa descoperiti!
Va mai pot spune doar ca mie personal nu mi-a placut de Isobel, mi s-a parut o persoana atat de nehotarata, care la 30 de ani nu stia ce vrea de la viata, o persoana care de multe ori nu dadea dovada de tarie de caracter si de multe ori prea flusturatica (pentru gustul meu)..
In schimb mi-a placut mult de Nico si de Gabriela (sefa lui Isobel din Madrid).
Mi-ar placea totusi sa existe si o continuare a cartii, sa vad daca mai poate exista ceva intre Isobel si Nico…

Recenzie cititor: Autor Denisa

 

%d bloggers like this: