Authors Posts by Iliuta Raduti

Iliuta Raduti

38 POSTS 0 COMMENTS

by -
11

“Destinaţia perfectă a Sărbătorilor de iarnă este Casa lui Moş Crăciun, oraş Rovaniemi, provincia Laponia, Finlanda. Dacă nu ajungeţi, puteţi să îi scrieţi pe această adresă, cel mai cunoscut locuitor al Laponiei are aici oficiul poştal.”

Laponia, Ţara lui Moş Crăciun

   Pe fiecare dintre noi luna decembrie ne trimite cu gândul în regiunea situată în nordul Europei numită Laponia, ţinutul magic locuit de laponi, de unde Moşul vine încărcat cu daruri în fiecare an, aproape….

  Zona a intrat în anul 1966 sub incidenţa UNESCO datorită peisajului unic: zăpadă, renii, ceva elfi, un soi de ajutoare numite spiriduşi…un moş….

oarasul-de-zapadafinlanda

   Laponia se întinde pe suprafaţă a patru ţări, Rusia, Finlanda, Suedia şi Noevegia, iar majoritatea regiuni se găseşte la nord de Cercul Polar. Ţinutul cel mai vizitat de turişti în perioada sărbătorilor de iarnă este provincia Laponia, cea mai mare şi cea mai nordică regiune din Finlanda.

  Motivul pentru care acest ţinut este atât de vizitat în luna decembrie este faptul că, în tradiţia populară  Moş Crăciun îşi are reşedinţa aici iarnă, mai exact pe Muntele Ureche, din ţinutul Savukoski, iar vara locuinţa lui este pe insula Christmas.

    În acest ţinut magic, după miezul nopţii pe cer apare un spectacol de lumini denumit Aurora Boreală despre care locuitorii spun că sunt spirite care se plimbă pe cer.  Aurora Boreală este termenul  folosit iniţial de Galileo Galilei referindu-se la zeiţa romană  a zorilor, Aurora, şi la titanul care reprezenta vânturile şi anume, Boreas.aurora-boreala

 Curiozităţi despre Laponia:

“În Laponia, totul este acoperit de zăpadă începând din luna octombrie până în martie? “

“Acest ţinut mirific beneficiază de numai 5 ore de lumină zilnic, între ora 10:00 şi 15:00, iar temperaturile variază între +12 grade C ziua şi -40 de grade noaptea.”

“Timp de 52 de zile în Laponia, soarele nu apare pe cer absolut deloc, urmând că apoi să fie prezent pe cer timp de 67 de zile. Este vorba despre iarnă, respectiv vara polară, fenomen întâlnit numai în această parte a lumii.”

“Destinaţia perfectă a Sărbătorilor de iarnă este Casa lui Moş Crăciun, oraş Rovaniemi, provincia Laponia, Finlanda. Dacă nu ajungeţi, puteţi să îi scrieţi pe această adresă, cel mai cunoscut locuitor al Laponiei are aici oficiul poştal.”

“La sosire în Laponia, pe aeroport turiştii primesc haine termoizolante pe care le înapoiază la plecare.”

“ Plimbările cu sănii trase de reni şi câini Husky sau pescuitul la copcă sunt principalele atracţii ale turiştilor. Puteţi face un drive-test cu sania trasă de reni şi veţi primi un „Permis Internaţional de Conducere a Saniei Trase de Reni”.

“Sauna este una din tradiţiile finlandezilor, vechi de secole. Este considerată o lipsă de respect să refuzi invitaţia gazdei de a face saună. Se estimează că există peste un milion de saune particulare în Finlanda, la o populaţie de cinci milioane de locuitori.”

“Restaurantele de gheaţă sunt o adevărată provocare pentru turişti. Scaunele, mesele, chiar şi paharele sunt din gheaţă. La intrare, sunteţi întâmpinaţi cu băuturi calde şi prăjituri din turtă dulce. “

“ Cei curajoşi pot trai o experienţă unică dormind într-un iglu de gheaţă transparent.”

iglu

Legenda lui Moş Crăciun ( una dintre ele).

“Se spune că Moș Crăciun a existat demult și că era un bătrân care făcea jucării. Îi plăcea atât de mult acest lucru, încât le făcea pe tot parcursul anului, iar pe data de 25 decembrie el le vindea la un târg (le vindea foarte ieftin, pentru că oamenii nu erau prea înstăriți). Într-o zi, de Crăciun, pe drumul de întoarcere de la târg spre casă, bătrânul zărește la fereastră trei copii care nu primiseră nimic în acea zi specială.

Bătrânul vede că acei copii sunt trişti şi doreşte să le ofere ceva; nu mai avea nicio jucărie la el, pentru că era prima dată când le vânduse pe toate. Şi-a dorit atât de mult să le dea o jucărie în dar şi aşa, printr-o minune, pe fundul sacului a apărut una. În felul acesta, le-a făcut o bucurie copiilor. Atunci şi-a dorit să poată să facă jucării pentru toţi copiii, chiar şi pentru cei sărmani, care nu pot să-şi cumpere jucăriile mult visate. În faţa lui a apărut o căprioară rănită. Bătrânul a bandajat-o, iar aceasta, în semn de mulţumire, a făcut să apară renii şi sania. Straiele vechi şi zdrenţuite ale bătrânului s-au schimbat în unele frumoase şi roşii. Aşa a apărut Moş Crăciun.”

Crăciun fericit !

Surse: destinatii.info ; revistacarolina.ro ; alba24.ro/

by -
7

Lansarea romanului ,,Tentaţii”, de Corina Ozon la Gaudeamus

   La Târgul de carte Gaudeamus în cadrul Editurii Herg Benet, a avut loc lansarea romanul “Tentaţii“ al autoarei  Corina Ozon care ne-a cucerit inimile cu o serie de succes, urmată de romanul “Până mă voi vindeca de tine” şi o linie de parfumuri  purtând numele protagoniştilor principali din seria “Amanţii”.tentatii

   Ca de fiecare dată, Corina Ozon reuşeşte să ne impresioneze prin căldura, gingăşia şi spontaneitatea cu care întâmpina cititorii. Alături de nume cunoscute în lumea literară, autoarea ne-a fascinat cu prezentarea noului roman. Cristina Nemerovschi, Alexandru Voicescu şi Dana Săvuică sunt doar o parte dintre cei prezenţi la lansare. În deschidere, cuvântul a fost preluat de Cristina Nemerovschi după care a urmat o prezentare călduroasă şi plină de bună dispoziţie a d-nei Dana Săvuică.  Vestea pe care Corina Ozon a ţinut să ne-o ofere, considerată de noi un minunat cadou, este aceea că va continuă îndrăgita serie Amanţii, cel de-al  patrulea volum urmând să apară anul următor. Îl aşteptăm cu drag şi evident, multă nerăbdare. Aşa cum ne-a obişnuit, la finalul discursului autoarea a ţinut să mulţumescă membrilor Literaturii pe tocuri pentru prezenţa. Sesiunea de autografe a încheiat această frumoasă lansare, editura Herg Benet oferind împreună cu cartea Tentaţii şi o sticlă de Redd’s Cramberry Crush.iliuta

   Alte două lansări incununate de succes în cadrul editurii au fost lansarea romanului „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” de Cristina Nemerovschi şi  lansarea romanului „Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu.

Literatură pe tocuri vă urează: Succes!

zilelefata-din-nordcristina

by -
5

Ovidiu (Publius Ovidius Naso)–43 i.Hr.–17 sau 18 d.Hr.

   Poet roman născut într-o familie care aparţinea păturii bogate a cavaleriei. A fost educat în perioada împăratului Augustus, când după terminarea războaielor civile a crescut mult bunăstarea negustorilor italici şi a latifundiarilor. În creaţia sa pe primul loc se află temele erotice “jocul ingenios şi de efect cu motive literare tradiţionale”. Cultivând poezia individualistă, poetul, în poemele sale timpurii, aici vorbim de ,,Arta iubirii şi Remediile iubirii”, ne oferă sfaturi în domeniul relaţiilor de dragoste şi prezintă scene din viaţa romanilor timpului.
    Maturitatea creaţiei sale este marcată de compunerea poemului Metamorfoze, gândit ca o epopee şi care conţine un număr impresionant de legende mitologice şi folclorice despre transformarea oamenilor în diverse animale, plante şi constelaţii. În ultimii ani ai vieţii, Ovidiu scrie Elegii triste şi Scrisori de la Pontus Euxinus, cele două creaţii conţin scrisorii adresate familiei şi prietenilor.ovidiu

   În luna decembrie a anului 8 d.Hr., Ovidiu este exilat de împăratul Augustus în oraşul Tomis (portul Constanţa de astăzi) unde a murit câţiva ani mai târziu. Motivul exilului marelui poet rămâne un mister deoarece nu există documente doveditoare în acest sens. Aluziile făcute de poet în ultimele creaţii, scrisorile trimise de el împăratului şi prietenilor ne oferă indicii nu certitudini. Cea mai probabilă ipoteză, spun cercetătorii în domeniu, este preluată din biografia împăratului Augustus atribuită lui Sextus Aurelius Victor (secolul al IV-lea e.n.) unde vorbindu-se despre pornirile spre desfrâu ale împăratului, se arată că el nu tolera acest viciu la alţii, pedepsele aplicate fiind destul de aspre şi unde continuă, ca exemplificare: „Căci a pedepsit cu exilul pe poetul Ovidiu… pentru că a scris trei cărţi despre arta iubirii”.ovidiu1

Citate:
“Este îngăduit să înveţi chiar şi de la duşman.”
“Timpurile se schimbă şi noi ne schimbăm odată cu ele.”
“O acţiune nu poate fi justificată decât printr-o referinţă la o tablă de valori.”
“Şansă este tot timpul puternică, cârligul tău să fie tot timpul aruncat, în baltă în care te aştepţi cel mai puţin, vei găsi peste.”
“Înţelepciunea vine o dată cu anii.”
“Nu-i nevoie de vorbe, puneţi-vă nădejdea în fapte.”
„Fericit cel care cutează să apere cu putere ceea ce iubeşte.”
“Totul se preschimbă, nimic nu dispare.”
“Povara devine uşoară când o porţi cu supunere.”
“Fructul interzis este dulce.”
“Şi inelul se şterge cu timpul.”
“O treabă se judecă după rezultat.”
“Orice poate fi bogat în promisiuni.”
“Cel care a trecut printr-un naufragiu se teme şi de apă stătătoare.”
“Pe cel îndrăzneţ îl ajută şi Venera, şi întâmplarea.”
“Lacrimile au uneori puterea proprie cuvintelor.”
“Dacă ai promis, fă.”
“Clipele veşnic se înlocuiesc una pe alta.”
“Să nu-ţi treacă prin cap să-i arăţi femeii ce defecte are.”
“Mai devreme sau mai târziu toţi ajungem în acelaşi port.”

Pentru piatră sa funerară poetul a compus următorul vers:
„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul
Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dansul: să-i fie somnul lin.”

Surse foto: Google

“ În Hawaii nu există panouri publicitare, şerpi sau pescăruşi.”

Hawaii- “locul unde timpul trece altfel

   Hawaii este cel mai nou stat care face parte din componenţa Statelor Unite ale Americii şi singurul format doar din insule. Este de asemenea şi ţara unde s-a născut preşedintele Americii Barak Obama. Înainte de a deveni stat, Hawaii a fost regat, constituit în 1795 cu ajutorul britanic. Despre începuturile acestui stat ştim că  primii colonişti care au ajuns în Hawaii au fost polinezienii din Insulele Marchize, în jurul anilor 300 d.Hr. Aceştia au fost urmaţi de coloniştii din Tahiti, care au ajuns în Hawaii în jurul anului 1300 d.Hr., colonişti care au adus un aport substanţial culturii şi obiceiurilor acestui popor.

   În fiecare an, pe 1 mai, locuitorii din Hawaii sărbătoresc  ziua şiragurilor denumită Lei Day. Povestea acestei sărbători începe cu un articolul într-un ziar local scris de Don Blanding, în care acesta propunea o nouă sărbătoare legată de obiceiului locuitorilor din Hawaii de a confecţiona şi purta şiraguri. Scriitorul Grace Tower Warren preia ideea şi  propune ca dată pentru această sărbătoare data de 1 mai, astfel sărbătoarea Lei Day devine cunoscută şi este celebrată începând cu anul 1928.

  Peisajele fascinante oferite de această insula, recifele de corali cu ale lor culori dincolo de imaginaţia noastră, vulcanii si legendele lor, oamenii calzi şi primitori care te întâmpina cu un zâmbet, istoria tulburătoare, obiceiurile şi tradiitiile acestui popor sunt doar câteva dintre motivele pentru care o călătorie în acest paradis devine un vis ce ţi-l doreşti împlinit.hawaii3

Curiozităţi

“Numele iniţial dat Hawaii-ului a fost Insulele Sandwich.  James Cook a numit insula astfel, în 1778, în onoarea protectorului său, Contele de Sandwich.”

“Hawaii a fost ultima zonă pe care exploratorii europeni au descoperit-o şi documentat-o.”

“Hawaii este unul dintre cele două state americane ce deţin autostrăzi interstatale fară avea o graniţa propriu-zisă cu un alt stat.”

“Drapelul Hawaii-ului este singurul drapel al unui stat american ce cuprinde imaginea steagului oficial al Marii Britanii.”

În Hawaii nu există panouri publicitare, şerpi sau pescăruşi.”

Alfabetul nativilor hawaiieni constă în numai 12 litere, 5 vocale (A, E, I, O, U) şi 7 consoane (H, K, L, M, N, P si W).”

“În Hawaii nu există o majoritate etnică sau rasială. Circa 30% din hawaiieni sunt caucazieni, 40% sunt asiatici, în timp ce, astăzi, nativii reprezintă doar 9% din totalul populaţiei.”

“Circa 200 dintre cele 680 de specii de peşti din arhipelagul hawaiian trăiesc numai în această parte a lumii.”

“Arhipelagul hawaiian este format din nu mai puţin de 132 de insule şi atoli care se întind pe o lungime de 2414 kilometri.”hawaii

“Atunci când, în 1959, Hawaii a devenit, în mod oficial, stat american, numele său era Statul Aloha.”

“Hawaii este singurul stat american în care se cultivă cafea.”

“Hawaii reprezintă cel mai izolat grup populat de insule din întreaga lume. 3846 de kilometri despart Hawaii de California şi 6195 de kilometri se află între Japonia şi insulele americane.”hawaii2

“Rabia, sau turbarea, este o boală complet necunoscută hawaiienilor. Nu există nicio atestare a prezenţei acesteia în Hawaii.”

“Recifele de corali din Hawaii reprezintă circa 70% din totalul recifelor americane.”

“Hawaii este singurul stat american în care nu există o forţă poliţienească statală.”

“Big Island este cea mai mare insula din arhipelagul hawaiian, cu o suprafaţă de 6.482 de kilometri pătraţi… mai mult decât dublu faţă de suprafaţa cumulată a tuturor celorlalte insule din arhipelagul Hawaii.”

Mauna Kea este cel mai înalt vârf al Hawaii-ului, cu 4.207 metri altitudine. Şi totuşi, măsurat de la baza care se afla pe fundul oceanului, Mauna Kea ar fi cel mai înalt vârf al planetei, cu 9.100 de metri altitudine.”

“În Golful Kealakekua există o suprafaţă 527 de metri pătraţi care a fost cedaţă de SUA Angliei, pentru ca guvernul acestei ţări să poată finanţa ridicarea unui monument în memoria căpitanului James Cook.”

“Insula Kauai este cel mai umed loc de pe Pământ. Nivelul mediu anual al precipitaţiilor este de 10 metri. Aceasta este şi cea mai veche insulă din Arhipelagul Hawaii, cu o venerabilă vârstă de peste 6 milioane de ani.”

“Prin lege, nici o clădire din Kauai nu poate fi mai înaltă decât un palmier mediu.”

“Insula Lana’i a fost, până nu demult, deţinătoarea celor mai mari plantaţii de ananas din întreaga lume. În fapt, circa 75% din producţia mondială de ananas era realizată în insula Lana’i.”

Celebrul copac templu din Maui a fost plantat în anul 1873. Astăzi, el se ridică la o înălţime de 17 metri şi are nu mai puţin de 12 trunchiuri principale. Este atât de mare încât se întinde pe o suprafaţă de 66 de metri pătraţi, iar evenimentele importante de pe insula au loc sub cupola sa uriaşă.”

Stâncile oceanice din Molokai sunt cele mai înalte din lume. Unele dintre ele se ridică la aproape 920 de metri deasupra nivelului mării.”

“Dacă vrei să te căsătoreşti în Hawaii – o nuntă pe plajă costă 95 de dolari!”

   Voi încheia acest articol cu legenda dansului specific insulelor Hawaii şi anume dansul Hula care este nelipsit la sărbătorile şi petrecerile locale.

“Legenda spune că Pele, zeiţa focului fugea de sora ei Namakaokahai, zeiţa oceanului şi încerca să-şi găsească un loc în care valurile să nu o poată atinge. Astfel a ajuns în Hawaii unde a găsit adăpost. Pe această insulă, în locul în care astăzi se găsesc craterele, a dansat pentru prima dată hula, acest dans simbolizând victoria ei.”hula

Surse: travel.descopera, wikipedia

“Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi mai credincioşi prieteni; ele sunt cei mai înţelepţi sfătuitori şi cei mai răbdători profesori.” Charles W. Elliot

Curiozităţi despre cărţi şi autorii acestora

“Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi mai credincioşi prieteni; ele sunt cei mai înţelepţi sfătuitori şi cei mai răbdători profesori.”

Charles W. Elliot

Sau

 “Cartea este un cadou pe care poţi să îl desfaci o dată, şi încă odată, şi înca odată…” Garrison Keillor

   Există curiozităţi depre orice. Astăzi mi-am propus să vorbim despre curiozităţi legate de cărţi şi autorii acestora. Pentru fiecare dintre noi, un periplu prin lumea cărţiilor este fascinant şi ne captivează prin multitudinea de informaţii uneori amuzante, alteori surpinzătoare. Am cules pentru dumneavoastră următoarele curiozităţi:

Cea mai mică carte din lume este „Cameleonul lui Cehov”, măsoară 0,9 mm atât în lungime, cât și în înălţime, nu e mai mare decât un bob de sare, şi se află în posesia lui Mark Palkovic, un bibliotecar american. Uimitor este faptul că această carte are 30 de pagini și 3 ilustraţii color.”

Cea mai mare carte din lume „Acesta este Mohamed” are 420 de pagini realizate dintr-un material de amestec de hârtie și piele, o înălţime de cinci metri şi cântăreşte aproape o tonă şi jumătate, evaluată la 2.300.000 de euro. Gigantul document prezintă viaţa profetului Mahomed şi a fost tipărită în Germania şi montată în Dubai.”

Cea mai veche carte din Europa a fost cumpărată cu peste 10 milioane de euro de către Biblioteca Naţională a Marii Britanii. Manuscrisul de mărimea unei palme datează din secolul al VII-lea. El este o copie în latină a Evangheliei după Ioan şi a fost descoperit în mormântul Sfântului Cuthbert, în anul 1104. Reprezentanţii instituţiei spun că exemplarul achiziţionat este una dintre cele mai importante cărţi din lume.”

Cea mai citită carte din lume esteBiblia, vîndută în 3,9 miliarde de copii în toate variantele ei. Popularitatea Bibliei este datorată credinţei oamenilor potrivit căreia Biblia a fost scrisă sub harul şi influenţa Divinităţii. Biblia a fost scrisă pentru aproximativ 16 secole, și este o colecție de 66 de cărți.”

Cea mai vândută carte pentru copii din lume este seria Harry Potter a scriitoarei J.K. Rowling, formată din 7 volume, vândută în 450 de milioane de exemplare.”

Cea mai scumpă carte din lume a fost cumpărată de Bill Gates pentru suma de 30.8 milioane de dolari. Cartea este Codex Leicester a lui Leonardo Da Vinci.

Cea mai veche carte de bucate din lume este o tabletă de lut babiloniană, inscripționată în akkadiană. Aceasta datează din anul 1750 Î. H., de pe timpul lui Hammurabi. “

“Un scriitor croat a înregistrat un nou record mondial, realizând cea mai grea carte din lume – un volum despre viața fostului lider croat Franjo Tudjman. Cartea gigantică are 3.604 de pagini și cântărește 12 kilograme.”

“Jurnalul Anei Frank este cea mai vândută carte non-ficţională din lume. Cartea este jurnalul unei fetiţe de treisprezece ani, evreică, care în timpul invaziilor naziste a stat ascunsă într-o clădire, în Amsterdam. Pe perioada “autodetenţiei” fetiţa a scris jurnalul care a fost vândut în 27 milioane de copii. Asta pentru că adolescenta credea ca “hârtia e mai răbdătoare ca omul.”

“„Bibliosimia” este un termen atribuit plăcerii de a mirosi cărți vechi.”

Shakespeare a inventat aproximativ 1700 de cuvinte.”

“Inițial romanul Mândrie și prejudecată de Jane Austen se numea Primele impresii.”

Știați că  J.R.R. Tolkien era șofer de profesie ?  Mai mult decât atât acesta era foarte nepriceput în acest domeniu, iar noaptea sforăia, ceea ce îl făcea să doarmă în baie pentru a nu o deranja pe soția sa. Mai mult decât atât acestuia nu îi plăceau deloc francezii.”

Tolstoi avea o înălțime de peste 2 metri. Acesta avea însă un obicei foarte prost: jocurile de cărți pe bani. În timpul unui joc de trei zile și două nopți acesta și-a pariat casa pe care a pierdut-o.”

“Cum pe vremea aceea nu existau nici maşini de scris şi nici calculatoare, soţia lui Tolstoi a trebui să copieze de mâna tot romanul „Război şi Pace”. De 7 ori!

“În 1939 Ernest Vincent a scris un roman care avea peste 51.000 de cuvinte însă niciunul nu conținea și litera e.”

“Hobby-ul lui Charles Dickens era hipnoza. Acesta a încercat de mai multe ori să o adoarmă pe soția sa cu ajutorul hipnozei.”

“La înmormântarea sa, Victor Hugo a fost însoțit de peste două milioane de oameni.”

William Sheakspeare era singurul membru inteligent al familiei, restul erau analfabeți.”

Charles Dickens dormea şi scria întotdeauna cu faţa spre nord.”

Honore de Balzac adora cafeaua, în decursul unei zile el consuma 50 de ceşti de cafea tare, turcească. Dacă nu avea posibilitatea să fiarbă cafeaua, scriitorul sfărâma boabele şi le mestecă.”

“Lui Edgar Allan Poe îi era frică de întuneric. Posibil una din cauzele care a dus la această fobie a fost faptul că în copilărie viitorul scriitor a învăţat…în cimitir.”

Marin Preda nu a scis niciodată cu pixul sau creionul. Scria cu un stilou cu peniţa de aur, care după moartea lui nu a mai funcţionat niciodată. Peniţa era tocită mai mult într-o parte şi pentru a scrie cu el trebuia să ştii să îl ţii şi în ce pozitie să îl apleci, dar nimeni nu a reuşit să îl facă să scrie.”

“ Manuscrisul original al romanului lui Steinbeck, despre şoareci şi oameni, a fost mâncat de un câine.”

Voltaire leşina ori de câte ori mirosea trandafiri.”

“În copilărie, Roald Dahl a lucrat ca degustător la fabrica de ciocolată Cadbury. Mulți ani mai târziu, autorul scrie cartea „Charlie și fabrica de ciocolată”. Este posibil ca experiența sa de degustător să-i fi servit ca inspirație.”

Gabriel Garcia Marguez a refuzat în repetate rânduri ca magistralul sau roman Un veac de singurătate să fie ecranizat.”

Voi încheia acest articol cu o relatarea referitoare la apariţia cărţii.

    “De-a lungul civilizaţiei umane, omul a căutat şi a dezvoltat suporturi de scriere pentru transmiterea informaţiilor. Primele au fost tăbliţele din argilă. A urmat foiţele din papirus şi sulurile de pergamente din piele de animale. Hârtia a fost invenţia chinezilor, iar germanul Gutenberg este părintele tiparului.

Cartea, ca suport de scriere, are  o istorie veche de 5.000 de ani. De-a lungul ultimelor cinci milenii, omul a căutat şi a dezvoltat diverse forme pentru transmiterea informaţiilor pe suport de scriere, ajungând de la tăbliţele de argilă din Mesopotamia la e-reader-urile şi tabletele performante, disponibile astăzi în toate ţările civilizate. Istoria cărţii se împleteşte de milenii cu istoria civilizaţiei umane. La început a fost argila. Acesta era materialul din care au fost confecţionate primele suporturi de scriere, iar invenţia aparţine mesopotamienilor. Descoperirile făcute de arheologi în apropierea oraşului mesopotamian Uruk atestă faptul că cele mai vechi suporturi de scriere erau folosite pentru ţinerea unor evidenţe ale oraşului.   Pentru a ”nota” pe tăbliţe, oamenii din antichitate trasau caractere în tăbliţele de argilă cât încă erau umede.Tăbliţele erau băgate în cuptor până se întăreau, iar inscripţiile rămâneau clare.  Pe lângă tăbliţele de argilă, ţesăturile au fost vreme de câteva sute de ani, suport pentru scrierea şi transmiterea informaţiilor. Chinezii obişnuiau să scrie pe mătase cu ajutorul pensulelor.”

Cu drag, Iliuţa!curiozitati
Surse: libruniv.usarb.md ;blogdecarti.ro/:wordpress.com ;bunadimineata.ro/;http://diez.md/; adevarul.ro/

by -
9

Thailanda-ţară liberă-thai-Sukhothai

     Thailanda a fost de-alungul istoriei sale un regat independent, o dovadă în acest sens o constituie însăşi denumirea acesteia. Cuvântul thai, în traducere înseamnă “liber”, iar land “ţară”, astfel Thailanda se traduce ca ţară liberă. Thailandezii vorbesc limba thai (este de asemenea şi numele poporului thailandez) şi folosesc o scriere derivată din “vechea scriere indiană sanskrită”
Ca populaţie, locuitorii Thailandei sunt un amestec de chinezi, indieni, kmeri (vechii locuitori ai acestor ţinuturi) şi laoţieni,” ultimii concentraţi în regiunea nord-estică Isan formând aproximativ o treime din populaţie”. De remarcat este faptul că sunt oameni cu un comportament aparte şi anume, sunt foarte respectuoşi, liniştiţi, amabili, extrem de ospitalieri având o conversaţie “discretă, calmă, fără gesticulări sau ridicarea tonului. Ca formă de salut, thailandezi se apleacă uşor împreunând mâinile în dreptul pieptului.
În concepţia budistă cea mai importantă parte a corpului este capul şi de aceea nu este permisă atingerea acestuia în nici o împrejurare. “ Din punct de vedere spiritual, capul este cea mai sacră parte a corpului în timp ce picioarele sunt considerate cea mai “joasă” parte a corpului. Astfel, îndreptarea picioarelor către un thailandez este considerată o insultă, la fel cum atingerea capului unui thailandez chiar şi copil nu este acceptată. “thailanda 1

    Un alt aspect remarcabil al acestui popor îl constituie faptul că se ghidează după era budistă atunci când vine vorba despre măsurarea timpului, astfel ei sunt cu 543 de ani înaintea calendarului vestic.
Ca o diversitate culturală, una dintre mâncărurile favorite în Thailanda o constituie cea obţinută din insecte prăjite cum ar fi gândaci de apă, greieri, păianjeni, viermi de mătase, lăcuste, viermi de bambus, scorpioni etc.
   Simbolul Thailandei îl constituie elefantul, acesta având o tradiţie staveche. Elefanţii au fost folosiţi de-a lungul timpului în lupte, smulsul copacilor, muncii fizice, plimbări etc. Elefantul alb este o raritate azi ca şi în trecut, motiv pentru care cei care deţin au astfel de animal trebuie să îl ofere regelui, probabil datorită asocierii acestuia cu naşterea lui Buddha. Există de asemenea o lege care interzice punerea acestuia la muncile fizice, el fiind considerat sacru. “În metafizică se spune că orice animal ce are culoarea albă are legături cu legendele mistice, lucru ce îi conferă acestuia o mai mare putere; albul reprezintă puritatea, lumina.”

Curiozităţi:

“Thailanda s-a numit până în 1939 Siam.”
“Thailanda este singura ţară din Sud Estul Asiei care nu a fost colonizată de europeni.”
“Alfabetul thailandez are 32 vocale şi 44 consoane.”
“În Thailanda este ilegal să critici monarhia.”
“În 1996, două pisici cu ochi de culoare diferită, pe nume Phet şi Ploy, au avut cea mai scumpă nuntă de animale din lume fiind cheltuiţi 16241 dolari.”
“Cel mai mic mamifer din lume, liliacul bondar, se găseşte în Thailanda. Acesta cântăreşte doar 2 grame. Tot în Thailanda se găseşte şi cel mai mare peste din lume, rechinul balenă.
“Acum 100 ani, în Thailanda existau peste 100.000 elefanţi dintre care în jur de 20.000 erau sălbatici. În prezent mai există doar în jur de 5000 elefanţi în ţară, dintre care foarte puţini sunt sălbatici.“

“Actualul rege al Thailandei este monarhul cu cea mai longevivă domnie din ţară. Acesta a urcat la tron în 9 iunie 1946.”
“Un minor de minim 15 ani poate intra într-un club dacă este acompaniat de ambii părinţi. Acesta însă nu poate consuma alcool.”
”Una dintre cele mai ciudate creaturi care locuieşte în Thailanda este un peste care poate umblă pe pământ şi se poate căţăra în copaci. Acesta se numeşte Periophthalmus.“
“În trecut, fiecare bărbat trecea printr-o perioadă în care era călugăr budist, înainte că acesta să împlinească 20 ani. Acest lucru era făcut inclusiv de regele ţării.”
“95% din populaţia Thailandei practică Budismul, această fiind religia oficială a ţării.“
“Pentru thailandezi cel mai important mijloc de transport este bicicletă.”
“Thailanda este numită tărâmul orhideelor, aici existând peste 1300 de varietăţi de orhidee.”
“Despre capitală Bangkok, se spune că este „cel mai mare restaurant în aer liber din lume”, datoria miilor de standuri în care se prepară la orice oră a zilei mâncare caldă şi proaspătă.”
“Băutură energizantă Red Bull s-a născut în Thailanda, sub denumirea de Krating Daeng. A fost rebrânduita şi comercializată în ţările vestice ca Red Bull.”
“În Thailanda există peste 27000 de mănăstiri şi temple.”
Festivalul Songkran în care se dau veritabile bătălii cu apă are loc de Anul Nou thailandez, în oraşul Chiang Mai festivalul are loc an de an.”thailanda

“În Thailanda mâncarea se consumă cu ajutorul furculiţei şi cuţitului, doar la supe se folosesc beţigaşele, până rămâne doar zeama, care se bea la urmă direct din vasul în care a fost servită.”

“Rubinul şi safirul se găsesc în stare nativă frecvent în Thailanda.”
“Thailanda este deseori numită “Ţara Zâmbetelor” pe bună dreptate, pentru că cel mai probabil aici vei vedea cei mai zâmbăreţi oameni din lume. Dar zâmbetul thailandezilor poate ascunde multe emoţii, de la bucurie, la tristeţe sau disperare. Pentru a le înţelege firea şi comportamentul trebuie mai întâi să înţelegem principiile după care se ghidează.
În societatea thailandeză, familia, prietenii şi bună înţelegere ocupă un loc foarte important, iar această armonie se datorează budismlui. Aproape 95 % din populaţie este budistă, religia dominând multe aspecte ale vieţii cotidiene. Budismul pune în valoare respectul, liniştea de sine, atitudinea detaşată asupra vieţii care este percepută că o stare trecătoare. În budism nu există o forţă divină care decide soarta fiecărui individ, viaţa este controlată de karma acumulată în vieţile anterioare şi numai acţunile individului stabilesc cursul vieţii sale. De aceea conduita rea este pedepsită în timp ce faptele bune sunt răsplătite. Thailandezii ştiu că trebuie să facă bine în viaţa actuală pentru a avea parte de o karma bună în viaţa următoare. Pentru a reduce numărul reîncarnărilor, thailandezii dau de mâncare călugărilor (zilnic, dimineaţă devreme călugării ies pe străzi pentru a primi mâncare de la credincioşi) sau fac donaţii la temple. Generozitatea donaţiilor grăbeşte drumul către nirvana (starea supremă care încheie şirul reîncarnărilor) dar contribuie şi la creşterea statutului social în comunitate.” – povestidinlume.blogspot.ro

Sukhothai, locul de origine al thailandezilor.

Sukhothai este un loc cu o însemnătate deosebită pentru thailandezi, acesta fiind locul de naştere al culturii thailandeze. Istoria spune că aici s-a stabilit în secolul al XII-lea o populaţie originară din China ce purta numele deThai, adică “oameni liberi“. În acea perioadă, un prinţ Thai s-a căsătorit cu o femeie khmeră şi s-a răsculat împotriva puterii centrale, înfiinţând primul Regat Siamez. Fiul său, Ram Khamhaeng, a fost unul dintre cei mai importanţi regi thailandezi. El a cucerit un teritoriu întins, a inventat alfabetul siamez şi a impus ca religie unică budismul theravada. De atunci, regele Thailandei are misiunea divină de a proteja religia budistă.” – travel.descopera.ro

Cu drag,

Iliuţa Raduţi

Surse: bunadimineata.ro, portalturism.com, Wikipedia, travel.descopera.ro

by -
15

“Nimeni nu e atât de rău încât să nu poată fi educat.”

Horaţiu- creatorul poeziei minţii

Horaţiu (Quintus Horatius Flaccus )hoartius

   Poet antic roman din perioada denumită “perioada de aur“a literaturii romane sau “epoca augustană” între 43 Hr şi 14 d Hr.

   Născut în sudul Italiei la Venosa pe dată de 8 decembrie 65 i.Hr.Horaţiu provine din familia unui libert (sclav eliberat). La vârsta de 20 de ani pleacă din Roma la Atena pentru a-şi desăvârşi educaţia, la 22 ani primeşte titlul de tribun militar, iar la scurt timp după asasinarea lui Cezar devine partizan la republicanilor.

    La studiile efectuate în Atena, Horaţiu se ocupă, în special de filozofie şi poezie, aspect resimţit în întrega opera a autorului. ”Opera lui Horaţiu, prin concepţia filosofică, spiritul ei larg, lirismul avântat, înclinaţia satirică, ironia fină, elegantă şi concizia, varietatea de ritmuri a versurilor, valorificarea experienţei umane şi artistice în funcţie de principiile morale… Seninătăţii, echilibrului armonios din meditaţiile horaţiene îi corespunde o artă literară întemeiată pe simetrie, pe stăpânirea raţională a expresiei. “

“ Creaţia lui Horaţiu, un maestru fenomenal al versului, creatorul poeziei minţii, strălucitoare şi armonioasă, este una dintre culmile literaturii latine pe care el a îmbogăţit-o prin noile măsuri ale liricii greceşti.”

Cele două cărţi cu satire, denumite de autor Convorbiri cuprind 18 poezii inspirate din operele satiricului Gaius Lucillius care “în cele 30 de cărţi de satire ale sale, stabileşte tiparele genului, impunându-i caracterul satiric în accepţiunea de azi.”

Ulterior poetul a scris Cartea Epodelor, iar în cea de-a doua parte a vieţii, cele patru cărţi de ode intitulate  „Carmina” şi două cărţi denumite Epistulae („Scrisori”) în anul 20, respectiv 13 i.Hr.

În anul 19 i.Hr., Horaţiu primeşte distincţia de “Poeta laureatus”. Câţiva ani mai târziu, în anul 8 i Hr,  la data de 27 noiembrie Horaţiu moare, el fiind înmormântat la Roma pe colina Esquilina.

Citate:

“ Dacă nu vrei ca prietenul să-ţi observe cocoaşa, nici tu nu te uita la negii lui.”

“Nimeni nu e atât de rău încât să nu poată fi educat.”

“Supune-ţi natură proprie, căci dacă nu o vei învaţa să ţi se supună, te va constrânge să i te supui .”

“Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape.”

“Cine îmbină utilul cu frumosul întruneşte sufragiile tuturor.”

“Bucură-te de ziua de azi, încrede-te prea puţin în cea de mâine.”horatius 2

“Cel invidios slăbeşte din cauza prosperităţii altuia.”

“O vorba de duh aduce adesea o dezlegare mai bună şi mai durabilă în lucruri decât asprimea.”

“Dorinţa de a ne feri de o greşeală ne împinge la alta.”

“Trăieşte, aminteşte-ţi ce scurtă este viaţă.”

“Vom ajunge cu toţii în unul şi acelaşi loc.”

“Virtutea părinţilor e o zestre bogată.”

“Dacă nu alergi cât eşti sănătos, va trebui să alergi când te vei îmbolnăvi.”

“ Cumpătatul nu seamănă cu zgârcitul.”

“Teme-te de laudele deşarte, învelite în blana vulpii.”

“Orice ai turna întru-un vas murdar, sigur se va acri.”

“Stăpâneşte subiectul – cuvintele se vor găsi.”

“Trăieşte clipa!”

“N-a trăit rău nici cel care s-a născut şi a murit necunoscut.”

“Încerc să supun împrejurările şi nu mă supun lor.”

“Prudenţa nu e niciodată excesivă.”

“Multe se pot naşte din ce a murit déjà.”

“Suntem doar pulbere şi umbră.”

“Cine ştie, vor adaugă zeii şi ziua de mâine zilelor déjà trecute?”

“Uneori chiar şi bunul Homer moţăie.”

“Cel păţit se teme.”

“Zgârcitul seamănă cu un nebun.”

“Cel fericit şi cel trist nu se suportă unul pe altul.”

“Află ce caracter are prietenul ca să nu ajungi să-l urăşti.”

“După o oră urmează o zi.”

“Am ridicat un monument mai trainic decât bronzul.”

“Acasă mă bucur de timpul liber.”

“Eu nu mai sunt cel ce-am fost odată.”

Voi încheia acest articol cu un vers plin de înţelepciune al marelui poet:

 “”E o măsură-n toate: tu, drumul drept îl ține
Și nu călca hotarul pus între rău și bine”

Cu drag, Iliuţa.

by -
13

“În Montreal se află numeroase biserici splendide, fiind adesea numit Oraşul Sfinţilor.”

Canada-Sat mare în limbajul indianCANADA

    Canada este un stat situat în extremitatea nordică a continentului american. Ca terminologie, Canada reprezintă “Sat mare“, termen ce provine din limbajul indian. Începuturile existenţei Canadei ne vorbesc despre popularea ei în exclusivitate de către aborigeni. Fondată sub forma unei uniuni de colonii britanice, Canada are ca formă de organizare statală, începând cu anul 1867 de dominion britanic.
     “În prezent, Canada este un stat independent, care funcţionează că o democraţie parlamentară şi monarhie constituţională bine articulată, şef al statului fiind regina Elisabeta a II-a, al cărei reprezentant local este Guvernatorul General al Canadei” sursa Wikipedia
     Canada este un tărâm al contrastelor absolute definită de o remarcabilă diversitate culturală. Aici întâlnim vechi şi nou, urbanizare incredibilă şi sălbăticia naturii, construcţii ce sporesc modernismul oraşelor, dar şi vechile clădiri conservate cu grijă respectând tradiţia. “Scăldată de oceane, brăzdată de munţi şi râuri, străbătută de păduri, presărată cu oglinzile de apă ale lacurilor, Canada constituie un paradis pentru iubitorii de natură.”

Originea numelui – CanadaCANADA 1

    “În 1535, doi tineri Nativi Indieni i-au spus lui Jacques Cartier despre drumul spre “kanata”. Aceştia s-au referit la satul Stadacona; “kanata” a fost un cuvânt mai simplu în dialect Huron-Iroquois pentru “sat” sau “aşezare”. Dar pentru dorinţa de a folosi un alt nume, Cartier a folosit “Canada” pentru a se referi nu numai la Stadacona (locul unde se află astăzi oraşul Quebec), dar de asemenea la întreagă zona a cărei conducător era, Donnacona. Numele a fost în curând folosit pentru o zonă mult mai mare: hărţi din 1547 desemnau tot ce era la nord de St. Lawrence River drept “Canada.” Cartier de asemenea a numit râul St. Lawrence River “riviere de Canada”, un nume folosit până la începutul secolului al 16-lea. În 1616, de altfel întreaga regiune era cunoscută ca New France (Noua Franţă), zona în lungul marelui râu al Canadei şi golfului St. Lawrence a fost numită tot Canada.
    La scurt timp, exploratorii şi negustorii de blănuri au deschis teritoriile înspre vest şi sud şi zona cunoscută drept “Canada” a crescut. La începutul secolului al 17-lea, numele se referea la toate ţinuturile în care se află astăzi zona denumită Midwest şi până la Louisiana din Statele Unite în prezent.” sursa – emigrarecanada.ro

Curiozităţi despre Canada13820409_608284606001433_1524737246_n

“Cu 9,9 milioane de km pătraţi, Canada este cea de-a doua cea mai mare ţară din lumea, după Rusia.”
“Pe teritoriul Canadei sunt 6 fusuri orare.”
“Simbolul de pe steagul Canadei este o frunză de arţar cu unsprezece colţuri.”
“Deşi are o suprafaţă imensă, populaţia Canadei este de doar 34.6 milioane de locuitori, cu o densitate de 3.4 locuitori/km pătrat;”
“În prezent Canada este formată din zece provincii şi trei teritorii; forma de guvernare este monarhie constituţională (monarh – Regina Elisabeta a ÎI-a).”
“Canada şi-a primit numele din greşeală, când exploratorul francez Jaques Cartier a fost întâmpinat de băştinaşii noii lumi care l-au invitat în “kanata” lor (sat), Cartier crezând că aşa se numeşte întreg teritoriul.”
“Canada este casă şi celei mai lungi străzi din lume, Yonge Street, ce porneşte din Ontario şi merge spre Marile Lacuri din nord, având o lungime de 1.896 km.”
“În statul canadian Alberta se află o rezervaţia naturală cu o suprafaţă mai mare decât cea a Elveţiei.”
“Graniţa dintre Canada şi Statele Unite ale Americii este denumită “Internaţional Boundary” şi are o lungime de 8.891 km, fiind cea mai lungă graniţa între două state.”
“Hotelul de Glace din Quebec este reconstruit anual, proces în care se folosesc în jur de 400 de tone de gheaţă şi 12.000 de tone de zăpadă; în fiecare vara hotelul se topeşte şi iarnă construcţia se ia de la zero. “
“Saint-Louis-du-Ha! Ha! este singurul oraş din lume care are în nume două semne de exclamare.”
“Jocul de baschet a fost inventat în Canada în 1891 de către antrenorul James Naismith.”
“Plăcuţele de înmatriculare de pe maşinile din teritoriile situate în nordul Canadei sunt în formă de urs polar.”
“Canada a interzis, din 1992, concursurile naţionale de frumuseţe, pe motiv că acestea sunt considerate degradante pentru condiţia şi demnitatea femeii. “
“În Canada există peste 4.500 râuri.”
“SUA au invadat Canada de două ori, în 1775 şi în 1812, de fiecare dată fără rezultat.”
“Canada nu are nici o fabrică de autoturisme autohtonă.”
“Graniţa dintre SUA şi Canada este cea mai mare din lume.”
“Canadienii au creat multe invenţii importante, inclusiv kerosenul, microscopul electronic, orgă electronică, insulină, sistemul de proiecţie IMAX, snowmobilul, şi gama aparatelor de gătit electrice.”
“ Canada deţine 9% din rezervele de apă dulce ale lumii.”
“Cu toate că Nova Scoţia sau Noua Scoţie a primit pentru prima dată steagul Imperiului Britanic la ordinul Regelui Charles I în anul 1625, Canada nu a avut steag naţional până la 15 februarie 1965, când steagul cu frunză de arţar a fost adoptat de către Parlament. Înainte de asta a fost folosită insignă roşie a steagului maritim britanic.”
“Canada deţine recordul pentru cele mai multe medalii de aur câştigate la Jocurile Olimpice de iarnă – 14 medalii la Jocurile Olimpice de iarnă din Vancouver, 2010.”
“Cea mai înalta cascadă din Canada nu e foarte cunoscută: e vorba de Della Falls, situată în Strathcona Provicinal Park – în interiorul muntos al insulei Vancouver. Este accesibilă doar cu hidroavionul sau printr-un traseu de drumeţie foarte dificil. A fost descoperită de Joe Drinkwater, un căutător de aur, şi a fost numită Della după soţia sa.”
“Parcul Wood Buffalo ocupă cam două treimi din delta Athabasca – cel mai productiv habitat de rate sălbatice din Canada. Pe lângă faptul că e cel mai mare parc naţional din Canada, are şi alte superlative: susţine cea mai mare populaţie liberă de bizoni din lume, ultimele exemplare în libertate de cocori strigători, şi cea mai nordică colonie de pelicani albi din America.”
“Apa turcoaz a lacului Luise, cu crestele înzăpezite ale muntelui Victoria în fundal, este cea mai fotografiată scenă din Stâncoşii canadieni. Culoarea interesantă a lacului este cauzată de particule fine de rocă suspendate în apă, ce reflectă lumina albastră-verzuie. Este situat în Banff, cel mai vechi parc naţional al Canadei. La început, Louise se numea pe bună dreptate Lacul de Smarald, dar în 1884 numele a fost schimbat în onoarea prinţesei Louise Caroline Alberta, a patra fiica a reginei Victoria.”
“În Montreal se află numeroase biserici splendide, fiind adesea numit Oraşul Sfinţilor.”CANADA3

Închei acest articol cu o curiozitate despre marele inventator al telefonului:
“Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului, nu şi-a sunat niciodată soţia sau mama pentru că ambele erau surde.”
Cu drag, Iliuţa.

SURSE: topu.ro/15, www.portalturism.com/, babylonconsult.ro, viajoa.ro/

by -
11

O fiinţă obţinută prin inginerie genetică, surpinzatoare prin natura sa complexă atât fizic cât şi emoţional, aduce un element nou şi plin de contraste.

460 pagini

Regatul sufletelor pierdute, de Ana Maria Negrilă

Editura: Crux Publishing
An apariţie: 2016
Număr pagini: 464
Serie: Stelarium

Despre autoare:

     “Ana-Maria Negrilă, „Regina neagră a cyberpunk-ului românesc”, a debutat în 1993 cu povestirea Fragile în Jurnalul SF. A publicat proze în ArtPanorama, Ficţiuni, Strîng, Antologiile Nemira şi a participat la antologiile grupului Kult. A debutat cu volumul de proză Lumina din adâncuri, în cuprinsul primei „cărţi virtuale” editate de Asociaţia Culturală Noesis. A mai publicat la editura Diasfera o culegere de povestiri Oraşul ascuns (2005) şi un roman Împăratul gheţurilor (2006) pentru care a obţinut premiul Vladimir Colin. A tradus din Harlan Ellison, Lucius Shepard, William Gibson, Stephen King.”

       Prezentare:
     “Cadrul în care se desfăşoară romanul este generos – o planetă extrasolară colonizată de descendenţii unor astronauţi tereştri. Pe de o parte, statele întemeiate de aceştia sunt într-un proces dinamic de rearanjare a relaţiilor de putere – proces din care nu lipsesc spionajul, trădările şi asasinatul. Pe de altă parte, tehnologiile utilizate de personaje permit abordări inedite ale activităţilor umane – fie că vorbim despre perpetuarea conducerii religioase, despre consolidarea puterii politice sau despre disimularea agenţilor secreţi într-o societate inamică.”

     Păreri :
     “Cert este că avem în faţă un roman de referinţă pentru SF-ul românesc. Pentru că este un roman ambiţios, amplu, bine scris, cu personaje puternice şi vii, cu personalitate, chiar dacă par simpli agenţi determinaţi să-şi îndeplinească misiunile cu succes, un român vast, stăpânit de mâna sigură a autoarei.” Liviu Szoke
      Descriere :
    “Universul este nelimitat şi totuşi, nu există decât o singură lume.” (Repertoar antic)

      Recenzie

    Cu un stil descriptiv complex şi original, autoarea ne introduce într-o lume imaginară guvernată de lupta pentru putere, tehnologii ultraavansate, ideologii religiose ca fundal a unor situaţii marcante şi misiuni a căror şanse de reuşită sunt minime. Terminologia abstractă, complexă şi greu digerabilă este întâlnită pe tot parcursul cărţii şi te trimite într-un univers dincolo de limitele cunoaşterii.

“ Pseudoclathrinul este cea mai mare descoperire a oamenilor de ştiinţă din Republică, după sintetizarea sticlonitului şi a aquameltului. O proteină pe care corpul uman o acceptă şi care are un rol important în realizarea bioimplantului şi-a interferenţei ce permite oamenilor să aibă acces la informaţiile din reţea.”

     Datorită unei furtuni stelare, dintr-o flotă de nave plecate de pe Pământ, doar trei ajung să colonizeze planeta Galene (asemănătoare Terrei) din Sistemul planetar al stelei Etain, rămânând şi punând bazele primelor aşezări. Echipajul fiecărei nave se stabileşte într-o anumită regiune formându-se astfel cele trei state : Republica, Regatul Celest şi Marele Comintern.
    În Regatul Celest dezvoltarea economică şi tehnologică este mult îngreunată datorită climei aspre, a concepţiilor religioase rigide şi a intrigilor din sfera conducerii. Republica şi Marele Comintern datorită colaborării şi înţelegerii beneficiază de o dezvoltare constantă şi o tehnologie mai avansată. Cei din Regatul Celest, deşi defavorizaţi datorită condiţiilor de trai şi nu numai, reuşesc să avanseze datorită unei tehnologii care permite transferul conştiinţei umane, antrenând astfel agenţi capabili să preia controlul corpurile altor persoane. Totul se desfăşoară im mediu virtual, lucru care nu împiedică reuşita unei serii de misiunii de-a dreptul fabuloase şi cu puţini sorţi de izbândă.

“Nanitii se înfipseră în carnea bărbatului şi se deplasară cu repeziciune spre creier, spre reţeaua neuronală, pe care puseră stăpânire imediat. Fostul lui trup rămase nemişcat, iar Stern se văzu dintr-o dată dincolo de ochii celuilalt, dincolo de teamă,…”
“Nu te teme de adversar, încearcă să îl înţelegi, pentru că el este tot plămada de lut şi apă. Prieten sau duşman, deseori nu înseamnă numic, aşa că cercetează-i sufletul fără ură şi descoperă lucrurile care te pot ajuta în misiunea ta. Dacă îţi atingi scopul, nu mai contează alceva, aşa că fii drept şi generos. “

     Raporturile dintr cele două regate ajută, printe altele la crearea unei staţii orbitale construită din resturile navelor aterizate pe Galene. Acest proiect creează o serie de conflicte cu Regatul Celest care demarează o serie de misiunii pentru subminarea acesteia.
     Misiunea celor trei agenţi al Regatului ne introduce într-o lume plină de mister, conflicte şi răsturnării de situaţie.
      Doi termeni întâlniţi frecvent şi care dau înţeles aparte întregului roman sunt anh şi um.

Anh-ul înseamnă energie pură, informaţie sau corpul de lumina ce se poate deplasa şi descătuşa, în timp ce trupul um este stare, este nemişcare, dar este şi ceea ce ţine de conştiinţă, împiedicând-o să se disipeze în spaţiu înainte de a se rafina. Deci anh fără um nu se poate, aşa cum nu se poate plin fără gol şi materie fără absenţa ei.”

    O fiinţă obţinută prin inginerie genetică, surpinzatoare prin natura sa complexă atât fizic cât şi emoţional, aduce un element nou şi plin de contraste.

“ În starea ei atemporală, o fiinţă nu-şi mai ajunge şi astfel creează viaţă, dar rezultatul acţiunii ei este o creatură imperfect, demiurgică, ce se multiplică la rândul ei şi se înconjoară de propriul univers imperfect. Aici, binele şi răul coexistă că fetele aceleiaşi monede. În acelaşi fel, această lumină şi acest întuneric sunt o Lume a strălucirii, ce se învecinează cu tărâmul solid de humă, la fel ca sufletul omului, în care o parte este anh, a luminii, iar cealaltă este umbră, rămânând prinsă în mlaştina trupului şi nemaiavând scăpare decât să se scufunde din ce în ce mai jos. “

     Dacă reuşesc sau nu cei trei agenţi în misiunile lor, ce surprize ne rezervă persoana obţinută genetic, cum aplanează conflictele autoarea, veţi află citind acest prim volum din seria space opera Stelarium.
      Recomand cu multă căldură romanul Regatul sufletelor pierdute tuturor iubitorilor genului SF.

                                  
Crux Publishing logo

Cartea Regatul sufletelor pierdute de Ana Maria Negrilă a fost oferită pentru recenzie de către Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Mulţumim Editurii Crux Publishing!

Autor: Iliuța Răduți

by -
6

O, timpuri! O, moravuri!

Marcus Tullius Cicero ( 106 – 43 i.Hr.)
O, timpuri! O, moravuri !

     Filozof antic roman, om politic , orator şi un susţinător al republicii, Cicero a adus literaturii universale un aport considerabil şi un izvor de informaţii despre epoca războaielor civile din Roma secolului I i.Hr.
Născut la Arpinum în Latium în data de 3 ianuarie 106 i.Hr., Cicero provine dintr-o familie de cavaleri şi notabili municipali. A urmat cursurile şcolare obişnuite la Arpinum după care, la vârsta de 17 ani tatăl său decide să îl trimită la Roma. Începând cu anul 90i.Hr., Cicero a trăit la Roma unde în calitate de consul a înăbuşit complotul antisenatorial al lui Calitina, primind titlul de onoare ,,Părinte al patriei acordat pentru prima dată în istoria Romei.

      Din scrierile sale s-au păstrat 19 tratate despre retorică, politică şi filozofie, peste 800 de scrisori şi 58 de discursuri juridice şi politice.
     De la jumătatea anilor 50 i.Hr. Cicero se adânceşte în studierea teoriei starului, a dreptului şi a teoriei retoricii dând naştere la următoarele tratate: Despre legi, Despre Stat, Despre orator, Academia şi Conversaţiile de la Tusculum.

  “Cicero se va dedica întru totul filozofiei după anul 56 i.Hr., când, dezamăgit de situaţia politică, caută un rost al existenţei sale în scris, propunându-şi să dea Romei o literatură filozofică proprie, în măsură să o elibereze de sub tutela spirituală a Greciei. Opera sa filozofică, chiar dacă nu reprezintă un corpus doctrinar, trebuie apreciată pentru adaptarea modelelor filozofiei greceşti la spiritualitatea şi mentalitatea română şi, mai ales, pentru impunerea unui limbaj filosofic latin, la crearea căruia Cicero are un merit incontestabil.” Wikipediacicero 1

     Către anul 44 i.Hr. a scris două lucrări diferite ca gen şi anume Caton sau Despre bătrâneţe şi Laelius sau Despre prietenie în care a creionat portretele idealizate ale unor români vestiţi din vremuri apuse.
     Ultimul an al existenţei marelui filozof antic a fost tulburător datorită problemelor din scena politică în care a fost implicat.

   “După asasinarea lui Caesar, în care se prea poate să fi fost implicat, Cicero devine destul de rapid şeful republicanilor, sperând într-o instaurare a republicii, lucru care atunci era imposibil. A încercat să-l manipuleze pe tânărul Octavianus (viitorul împărat Augustus, 27 i.Hr.-14 d.Hr.) împotriva lui Marcus Antonius, pe care îl consideră cel mai primejdios duşman al republicii, însă fără succes. În 7 decembrie 43 i.Hr. a fost ucis chiar de către oamenii lui Marcus Antonius.” Wikipedia

      Am ales pentru dumneavoastră câteva citate al filozofului antic roman Cicero denumit şi “omul universal”:
“Hârtia suportă orice.”
“Cunoştinţele aproximative – iată limita judecăţii omeneşti.”
“Facem viaţa şi mai mizerabilă deplângând-o.”
“Exagerarea este periculoasă în toate cazurile…distruge sinceritatea.”
“E mai cinstit să urăşti pe faţă, decât să-ţi ascunzi gândul sub un chip înşelător.”
“Recunoştinţa nu este doar cea mai importantă dintre virtuţi, ci şi părintele tuturor celorlalte.”
“A te întrista de propriile-ţi rele nu e defel fapta unui prieten, ci a unui egoist.”
“Ce este mai dulce decât să ai un prieten căruia să-i poţi spune toate, ca ţie însuţi?”
“Anticiparea nenorocirilor viitoare atenuează sosirea lor, căci le vedem cu mult înainte de a veni.”
“Libertatea este o posesiune de o valoare inestimabilă.”
“A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune”
“Filozofia este medicina sufletului.”
“Nimic mai ruşinos decât a fi în duşmănie cu acei cu care te-ai iubit mult.”
“Nu există durere, pe care timpul să n-o micşoreze şi să o atenueze.”
“Dacă se înlătură dragostea şi bunătatea, toată bucuria vieţii dispare.”
”Caracterul fără inteligenţă face mult. Inteligenţa fără caracter nu face nimic.”
“Tot ce este minunat e rar .”
“Să vorbeşti tăcând. Cui îi este asta de folos ?”
“Virtutea preţioasă adesea se ascunde sub zdrenţe.”
“Am să vorbesc fără să afirm nimic.”
“Nu sunt în stare să uit ceea ce nu doream să-mi amintesc .”
“Niciodată nu a existat un poet care să considere un alt poet mai presus de el însuşi.”
“După cum este dispoziţia sufletească a cuiva, aşa este şi omul; şi după cum este omul, tot aşa este şi vorba lui; şi faptele sunt la fel ca vorbele, iar viaţa este ca faptele. “
“Ce să ascult vorbe, când văd fapte?”
“În toate timpurile mai puţini au fost aceia care şi-au învins dorinţele decât aceia care au biruit oştiri duşmane”
“Când adevărul nu poate fi cercetat, neadevărul sporeşte”
“O, Grecia, cât de săracă eşti uneori în belşugul tău de cuvinte.”

       Voi încheia acest articol cu o legendă şi anume Sabia lui Damocles, despre care Cicero ne vorbeşte în una dintre lucrările sale.

      “Damocles din anecdotă era un slujitor de la curtea lui Dionisos al II-lea al Siracuzei, un tiran al Siracuzei, Italia din secolul al IV-lea i.Hr. Încercând să-şi linguşească regele, Damocles a exclamat în faţa acestuia că Dionisos este extrem de norocos să aibă atâta putere şi autoritate şi să fie înconjurat de atâta măreţie. Pentru a-i arata că există şi un revers al medaliei, Dionisos se oferă să facă schimb cu Damocles pentru ca acesta să poată experimenta el însuşi acest mare privilegiu de a fi rege. Damocles acceptă repede şi cu lăcomie propunerea regelui. Damocles se aşează pe tronul regelui înconjurat de întreg luxul, dar Dionisos aranjează ca o sabie imensă să fie agăţată deasupra tronului al cărei mâner atârnă doar de un fir de păr din coada unui cal. Damocles sfârşeşte rugându-l pe despot să fie scutit de această experienţă deoarece nu îşi mai doreşte să fie atât de norocos.
    Dionisos a reuşit să transmită prin această parabolă starea constantă de teamă, datorată responsabilităţilor şi riscurilor, în care marii oameni trăiesc. Cicero s-a folosit de această poveste punând-o la sfârşitul unei serii de exemple contrastante pentru a sublinia concluzia celei de a cincea sale cărţi din seria Disputelor (Tusculanae Disputationes) în care tema principala era că virtutea este suficientă unui om pentru o viaţă fericită. Cicero întreabă retoric:

„Oare nu a arătat Dionisos suficient de limpede că o persoană asupra căreia teamă pluteşte oricând, nu poate fi fericită? “Wikipedia

Cu drag,

Iliuţa Raduţi

by -
12

Un SF clasic şi o viziune strălucită despre răul din lume. “Dacă însă limba omului simplu linge cizma care nu trebuie, spuse cu voce tare, atunci această limbă trebuie dată afară, pentru că se spune: „Limba ta este duşmanul meu.”

E greu să fii zeu de Arkadi Strugatki, Boris Strugatki

Titlul original: Трудно быть богом

Traducător: Valerian Stoicescu

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus

Număr Pagini: 208

Dată apariţie: 04.05.2016

 

Un SF clasic şi o viziune strălucită despre răul din lume.

     “Anton este un agent sub acoperire care vine din viitorul Pământului şi călătoreşte pe o planetă străină a cărei civilizaţie nu a progresat dincolo de Evul Mediu. Deşi el are cunoştinţe mult avansate faţă de societatea în mijlocul căreia a ajuns, îi este interzis să se amestece în evoluţia naturală a istoriei şi îşi asumă rolul unui nobil arogant care participă la dueluri şi la turniruri.”

     ”Frații Strugațki sunt probabil cei mai cunoscuți scriitori sovietici ai genului științifico-fantastic, având fani numeroși. Munca lor timpurie a fost influențată de Ivan Efremov. Cel mai celebru roman al lor este ,,Picnic la marginea drumului” după care Andrei Tarkovsky a realizat filmul “Călauza”Frații Strugațki au fost și încă mai sunt populari în mai multe țări, cum ar Polonia, Ungaria, Bulgaria sau Germania. Frații au fost invitați de onoare în1987 la World Science Fiction Convention, convenție care a avut loc la Brighton, Anglia” (Sursa Wikipedia)

      Să scrii o recenzie după ce ai citit o carte a scriitorilor Arkadi Strugaţki şi Boris Strugaţki este dificil, emoţiile şi impactul pe care îl are asupra ta este copleşitor. Un roman SF este cu predilecţie unul în care găseşti o lume imaginară, o tehologie dincolo de limitele impuse de cunoaştere şi totodată o prezentare plină de elemente ieşite din tiparul cunoscut. Autorii genului literar denumit SF folosesc viitorul ca un “spaţiu deschis pentru temele lor”. În cazul de faţă, lucrurile stau diferit, cartea E greu să fii zeu ne prezintă o societate plasată în viitor, dar fără tehnologie, fără fineţea dată de cunoştere şi înţelegere, mai exact o societate medievală căreia îi este teamă de cunoaştere şi care tratează acest aspect cu multă duritate.

      “Ce de mai născocesc… i-auzi. Cică lumea e rotundă! După mine să fie şi pătrată, dar nu tulbura minţile!…De   la   carte,   totul   vine   de   la   carte, fraţilor! Cică fericirea nu e-n bani, calicu’ cică-i şi el om, ce să spun – ba mai mult, poezioare insultătoare, ş-apoi, hop, răscoala…”, „La ţeapă cu toţi ăştia, fraţilor!… Ştii ce-aş face? Aş întreba direct; ştii carte? În ţeapă cu tine! Scrii poezioare? În ţeapă! Ştii tăbliţe? În ţeapă,  ştii prea multe!…”

    Eroul principal Anton, întâlnit frecvent sub denumirea de don Rumata (la început acest aspect te bulversează, te întrebi cine este, ce face şi mai ales ce caută aici! ), ne introduce prin dialoguri şi monologuri în această lume dură, înapoiată, o lume în care cei puternici înving prin vicleşuguri şi lupte, o lume în care incertitudinea este cuvântul de ordine al fiecărei zi.

      “Dacă însă limba omului simplu linge cizma care nu trebuie, spuse cu voce tare, atunci această limbă trebuie dată afară, pentru că se spune: „Limba ta este duşmanul meu.”

     “Iar pe câmpia întunecată a regatului Arkanar, luminată de vâlvătaia incendiilor şi de scânteile vreascurilor aprinse, sute de nenorociţi, declaraţi proscrişi, fug, merg, se târăsc pe drumuri şi poteci, ocolind barierele, mâncaţi de ţânţari, cu picioarele însângerate, asudaţi şi plini de praf, chinuiţi, speriaţi, zdrobiţi de disperare, dar tari ca oţelul în convingerea lor unică, pentru că ei ştiu, vor să-şi trateze şi să-şi înveţe poporul istovit de boli şi cufundat în ignoranţă; pentru că ei, asemenea zeilor, creează din lut şi piatră o a doua natură pentru îndulcirea vieţii poporului, care nu cunoaşte splendorile; pentru că ei pătrund în tainele naturii, sperând ca aceste taine să fie de folos poporului lor neştiutor, speriat de drăcovenii străvechi… Fără apărare, buni, nepragmatici, care şi-au depăşit cu mult secolul lor.”

      Don Rumata este trimis ca observator în Arkanar, unul dintre mulţii istorici (denumiţi prologi) răspândiţi în lumile acestui viitor sumbru descris cu acurateţe în specificul stil rusesc, tern, cenuşiu şi într-o doză destul de mare de detalii sângeroase. O serie de denumiri ieşite din comun sunt întâlnite la tot pasul în situaţii cel puţin ciudate. Neputinţa de a intervenii, de a ajută societatea care îi este desemnată pentru observaţie, constituie una dintre cele mai dureroase probleme cu care se confruntă.

      “Nu-mi place că ne-am legat de mâini şi de picioare prin însăşi punerea problemei. Nu-mi place că se numeşte Problema Influenţării Fără Vărsare de Sânge. Pentru că în situaţia mea aceasta înseamnă pasivitate fundamentată  ştiinţific… Cunosc toate obiecţiile dumneavoastră! Şi eu cunosc teoria, dar aici nu există niciun fel de teorii, există doar o practică tipic fascistă, aici în fiecare moment animalele ucid oamenii! Aici totul este inutil. Cunoştinţele nu sunt suficiente, iar aurul îşi pierde valoarea pentru că se întârzie atâta…”

     Conexiunea cu locuitorii societăţii, întâmplările prin care trece, discuţiile a căror terminologie te lasă uneori într-o dilema rareori întâlnită, conflictele datorate unor situaţii ce te fac să treci printr-o gamă variată de emoţii, sunt elementele centrale ale acestui roman. Percepţia asupra lumii, neputinţă celor implicaţi în aceste conflicte de a înţelege sensurile ascunse ale acestora, transformă romanul de faţă într-o luptă continuă în care nedreptatea este prezentă că făcând parte din peisaj.

     “Evoluţiile istorice nasc uneori astfel de ştiuci şi le aruncă în vâltoarea socială pentru a trezi caraşii graşi şi somnolenţi ce nu mai ştiu decât să înfulece planctonul de pe fundul apei…

     — Nu trebuia să coborâţi din ceruri, spuse pe neaşteptate Arata. Întoarceți-vă de unde aţi venit. Ne aduceţi numai rele.

      — Nu-i adevărat, spuse cu blândeţe Rumata. În orice caz, nu facem nimănui ceva rău.

     — Ba nu, voi faceţi numai rău. Voi aduceţi doar speranţe deşarte…

     — Cui?

      — Mie. Mi-aţi slăbit voinţa, don Rumata. Înainte mă bizuiam doar pe mine, dar acum aţi făcut în aşa fel încât simt în spatele meu puterea voastră. Înainte mă luptam ca şi cum ar fi fost ultima mea luptă. Acum am observat că mă păstrez pentru alte lupte, care vor fi pesemne hotărâtoare,deoarece veţi participa şi voi la ele… Plecaţi de aici, don Rumata, întoarceţi-vă la voi în ceruri şi nu mai veniţi niciodată, ori ne daţi fulgerele voastre sau măcar pasărea voastră de fier sau pur şi simplu scoateţi-vă doar spadele şi conduceţi-ne în luptă.”

     În ceea ce priveşte povestea de dragoste (găsesc termenul de ataşament mai potrivit în contextul cărţii), fiind vorba de doi autori ruşi, este nostalgică şi la final tragică.

Recomand cu căldură acest roman iubitorilor genului, dar şi celor cărora le plac emoţiile tari, descrierile ample, celor cu multă imaginaţie şi creativitate.

 

sigla NemiraCartea E greu sa fii zeu de Arkadi Strugatki, Boris Strugatki a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Iliuţa Raduţi

by -
6

Ştiaţi că… Statele Unite ale Americii

      După cum ştiţi, America a fost descoperită în mod oficial de către Cristofor Columb, care a ajuns din greşeală în  America, el dorind să ajungă de fapt în India.”Descoperirea Americii se datorează “unei erori norocoase”. Pe baza credinţei că pământul este rotund şi că Apusul Europei nu este separat de Extremul Orient decât prin Oceanul Atlantic, Cristofor Columb a pornit în anul 1492, să descopere drumul Indiilor spre vest şi a nimerit, fără să-şi fi dat seama, în America. Cu o istorie fascinantă şi atât de complexă, Statele Unite constituie unul dintre cele mai importante state ale lumii, nu duce lipsa de lucruri interesante şi curiozităţi.cristofor columb

     Statele Unite este a treia ţară ca suprafaţă din lume, dar şi a treia cea mai populată ţară a lumii, cu o diversitate etnică şi culturală uimitoare datorată numărulul mare de emigranţi. Este de asemenea, ţara cu cele mai cunoscute şi apreciate destinaţii turistice, New York-ul cu ale sale clădiri zgârie-norii, Casa Albă cu a sa poveste şi istorie atât de iubită de americani, Parcul Naţional Yellowstone care constituie prima rezervaţie din lume, Podul Golden Gate ce străbate strâmtoarea dintre San Francisco şi Marin County, Grand Canyon aşezat în nordul Arizonei, plajele însorite din California, Cascada Niagara care este una dintre cele mai spectaculoase minuni naturale, Regatul magic al lui Disney, etc. Patriotismul americanilor este susţinut de importanţa pe care o acordă Zilei Independenţei, ziua in care a fost adoptată Declaratia de independenţă in anul 1776, sărbătorită anual cu mare fast, dar şi de denumirile date unor localităţi: “Pe teritoriul SUA, 31 de localităţi includ numele “Liberty”, 30 cuvântul „Eagle” (vultur – imaginea păsării desemnate simbol naţional), iar 5 au fost botezate cu numele „Freedom” (libertate), alte 5 se numesc “America” şi una singură “Patriot”.
       Statele Unite ale Americii  declarau independenţa faţă de la Regatul Marii Britanii acum 238 de ani. Din acea perioadă, pe data de 4 iulie toţi americanii sărbătoresc prin parade, artificii, picnicuri, reuniuni de familie, barbecue, hamburgeri şi multă bere.

 Curiozităţi cu şi despre americani :

“Știați că America este singura țară din lume care nu are o limbă OFICIALĂ?”

“Știați că în anul 1893 un senator american a propus o lege care sugera schimbarea numelui din Statelor Unite ale Americii în Statele Unite ale Pământului?”

“Studiile arată că 7% dintre americanii religioși se roagă la Dumnezeu ca să găsească un loc bun de parcare.”

“Știați că  Statuia Libertăţii, situată în portul New York, a fost oferită americanilor de către francezi ca simbol al prieteniei dintre cele două popoare?”

“Declaraţia de Independenţă a americanilor a fost scrisă pe foaie de cânepă (marijuana)”

“Știați că cei mai înalţi copaci din lume se numesc Sequoia şi cresc în vestul SUA. Ei pot atinge 107m înălţime”

“Capetele fostilor preşedinţi americani: Washington, Jefferson, Lincoln şi Theodore Roosevelt sunt sculptate în Munţii Rushmore, Dakota de Sud”

“Unu din patru americani cred că soarele se învârte în jurul pământului.”

“În fiecare zi aproximativ 100 de hectare de pizza sunt servite în SUA.”

“Dacă ai fi cetățean american, și ai avea în buzunar cel puțin 25 de dolari și nicio datorie la bancă, înseamnă că ai fi mai BOGAT decât 25% dintre americani.”

“Știați că unul din 8 americani, a lucrat cel puțin o dată ca angajat la McDonald’s?”

“Știați că 25% dintre americani cred în REÎNCARNARE?”

“În fiecare secundă, americanii mânâncă ciocolată de 150 de euro.”

“Știați că unul din trei americani este OBEZ?”

“7% dintre americani susțin că nu fac baie niciodată.”

“Americanii cheltuie în fiecare zi 5 cenți doar prin tragerea apei la toaletă.”

“Statele Unite ale Americii a cumpărat în anul 1867 ALASKA de la Rusia pentru suma de 7,2 milioane de dolari.”

“Știați că firma APPLE are mai mulți operatori bancari decât Trezoreria Americană?”

“Știai că în America nu există nicio lege care să impiedice adolescenții să fumeze? Aceștia nu au voie să cumpere tigări, însă cu privire la consumul acestora nu exisă nicio dispoziție”

Crăciunul a fost o sărbătoare interzisă în America până în anul 1836, fiind considerată o sărbătoare păgână.”

“În America, pentru a întreține un copil până la facultate, trebuie să cheltuiești aproximativ 245.000 de dolari.”

“Știai că banana este cel mai popular și consumat fruct în America?”

“În fiecare zi în America sunt amendați peste 100.000 de șoferi pentru depășirea vitezei legale.”

“În America, Valentines Day coincide cu ziua CONDOM Day („ziua prezervativului”).”

“Există mai multe televizoare în Statele Unite ale Americii, decât populația Marii Britanii.”

“Știați că în America, în fiecare oră sunt înregistrate peste 100 de divorțuri?”

“Știați că sateliții care dau conexiunea GPS-urilor sunt proprietatea Guvernului american și pot fi închiși de aceștia în orice moment?”

“O lege din Nebraska spune ca nu este permis sa scuipi în vânt – este probabil una dintre cele mai ciudate legi.”

“Dacă vă vine să credeţi, în Pennsylvania, bărbatul trebuie să aibe consimţământul scris al femeii pentru a putea cumpăra alcool. Nu-i aşa că e cool? “SUA

   “Cascada “Devil Kettle“, din Minnesota (SUA), prezintă o curiozitate geografică unică în lume. Aceasta mai este supranumită şi cascada fără fund, deoarece nimeni nu a aflat până acum unde se scurg apele misterioasei cascade. Înainte de a-şi rostogoli apele sub forma de cascadă, râul Brule se împarte în două ramuri. Ramura din dreapta ajunge repede la prăpastie, se rostogoleşte în formă de cascadă şi, odată ajunsă jos, îşi continuă drumul, liniştită printre stânci. Ramura din stânga îşi prăbuşeşte apele într-un gol, unde dispare fără ca cineva să poată stabili ce se întâmplă cu ele în continuare, arată Factroom…”

    “Trei preşedinţi americani au murit în ziua de 4 iulie. John Adams şi Thomas Jefferson au încetat din viaţă în aceeaşi zi şi acelaşi an, 4 iulie 1826, la a 50-a aniversare a Declaraţiei de Independenţă. James Monroe, cel de-al cincilea preşedinte american, a murit tot la 4 iulie, dar în 1831. Un singur preşedinte american, Calvin Coolidge, s-a născut în ziua de 4 iulie, în 1872. “

     Închei această incursiune prin Lumea Nouă cu o curiozitate, de data această despre….noi!

“Dacă ai cumva impresia că eşti unic, te înşeli. Mai există cel puţin 7.184 oameni asemănători ţie.”

Una  dintre cele 7184 de sosii ale mele vă salută călduros şi vă urează: O săptămână cu mult soare !

     Cu drag,

   Iliuţa Raduţi!

Surse: esticurios.ro; yuppy.9am.ro, google

 

by -
19

                                                      Să ne amintim de… Sofocle/Tragediile lui Sofocle

    Sofocle ( cca 496 – 406i.Hr.) poet şi dramaturg grec antic, s-a situat prin caracterul creaţiei sale printre mari maeştri al tragediei antice. Scriitorul s-a născut în Colonos, cartier al Atenei, într-o familie înstărită şi a beneficiat de educaţia specifică tinerilor timpului: teorie şi practică muzicală, practicarea dansului şi a exerciţiilor fizice (conducerea carului şi călărie). Viziunea despre lume a marelui dramaturg antic se remarcă prin “tendinţa de echilibrare a noului cu vechiul: preamărind forţa omului liber, el respingea, în acelaşi timp, nesocotirea legilor divine, adică a normelor de viaţă religioasă şi cetăţenească tradiţională.” Confruntarea dintre om şi destin este frecvent întâlnită în operele autorului.
    “Sofocle a manifestat din tinereţe o puternică pasiune pentru literatură, căutând cu nesaţ în operele homerice, în tragediile lui Eschil şi în folclor răspuns la numeroasele probleme ale timpului său. Tragedia l-a atras nespus, încă de copil participând în corul ce susţinea reprezentările pe scenă ale pieselor înaintaşilor săi. În anul 468 i.Hr. s-a prezentat la un concurs la Atena şi a obţinut pentru prima dată premiul I, cucerind auditoriul rafinat al cetăţii. În cei 60 de ani de creaţie, cetăţenii i-au mai aplaudat de încă 23 de ori victoria la întrecerile dramatice, fără a avea prilejul să-şi manifeste compasiunea pentru vreo înfrângere, al cărei gust amar Sofocle nu l-a simţit niciodată.”sofocle
     Tragediile lui Sofocle sunt considerate capodopere ale genului. Până la noi au ajuns integral tragediile: Oedip, Antigona, Electra, Aiax, Filoctet, Trahinienele şi Oedip la Colona. Există mărturii antice care vorbesc de un număr considerabil de drame care aparţineau lui Sofocle şi anume peste una sută douăzeci de piese. Un alt aspect cunoscut despre Sofocle este acela că a deţinut poziţii importante în stat şi a fost un apropiat al cercului marelui orator, general şi om de stat Pericle. Se ştie de asemenea, că a adus însemnate inovaţii în tehnica teatrală.
   “Prelucrarea dramatică pe care o dă Sofocle sorţii tragice a legendarului Oedip a influenţat dramaturgia universală, rămânând şi în zilele noastre în repertoriul permanent al scenelor dramatice. Civilizat, manierat şi spiritual, Sofocle era îndrăgit de contemporanii săi, care vedeau în el întruchiparea echilibrului şi seninătăţii. Poreclindu-l „Albina”, pentru elocinţa lui „dulce”, aceştia îi făceau cel mai măgulitor compliment la care putea aspira un poet sau povestitor “
    La vârsta de 80 de ani, Sofocle este numit comisar pentru soluţionarea şi investigarea dezastrului militar din Sicilia. Moare zece ani mai târziu şi este înmormântat în pământul său natal, la Colonos.
     Din cugetările lui Sofocle am ales pentru d-voastră următoarele:

“Faptele vin de la sine cu toată tăcerea de care sunt acoperite.”
“Faptele îşi găsesc cuvintele.”
„Un sentiment frumos este acela care întotdeauna dă naştere altui sentiment frumos.”
“Nu este nici lipsit de înţelepciune, nici mărginit, acela care se ridică după ce a căzut în greşeală, în loc să stăruie în ea.”
„Cea dintâi condiţie a fericirii este înţelepciunea.”
„Cele mai mari dureri sunt cele pe care ni le cauzăm chiar noi.”

„Norocul nu-i ajută pe cei lipsiţi de curaj.”

„Timpul în cursa lui imensă descoperă tot ceea ce era ascuns şi acoperă tot ceea ce era descoperit.”

„Dintr-o luptă mică nu rezultă o glorie mare.”

„Butoaiele goale fac gălăgie multă.”

“Lucrurile mari nu se fac dintr-o dată. “

“A vorbi mult nu e totuna cu a spune multe. “

“Ascultă şi taci “

“Nu te mânia prea tare pe cel care a greşit fără voie.”

“Să respingi un prieten devotat înseamnă să te lipseşti de ce este mai de preţ în viaţă. “

“Darurile duşmanului sunt mortale. “

“Eu văd că noi toţi cât trăim, nu suntem decât nişte imagini sau o umbră uşoară.”

“Pentru oameni nu există nimic care să dureze: nici noaptea înstelată, nici nenorocirile, nici bogăţia; totul s-a spulberat într-o bună-zi.”

“Bătrâneţea şi trecerea timpului ne învaţă totul.”
“Omul inteligent judecă cele noi după cele vechi.”
“Când mânia clocoteşte în piept, deprinde-te să-ţi stăpâneşti gura.”
“Este un lucru destul de dureros să te uiţi la propriile necazuri şi să ştii că tu ţi le-ai creat.”
„Eu m-am născut ca să iubesc.”

Voi încheia acest articol cu vorbele marelui dramaturg antic:

“Dar pofta de câştiguri

Pe mulţi bărbaţi îi duce adesea la pieire…
Căci nici o rânduiala n-a dat un rod în lume
Aşa de rău ca banul: el pustieşte-oraşe
Pe oameni îi goneşte din casă: el învaţă
Pe cei curaţi la suflet să-şi îndrepteze mintea
Spre fapte ruşinoase. Tot banul e acela
Ce-a arătat la oameni puterea vicleniei,
Şi pentru orice faptă – nimica sfânt să n-aibă.” – Sofocle

                                                                                   Cu drag,

                                                                                Iliuţa Răduţi!

Surse, google wikipedia, TheEpochTimes, dincolo de orizont

by -
22

Dedic acest articol Arcidaliei Ghenof, în acestă zi deosebită pentru ea, ziua în care fiica dânsei stabilită în Jamaica, împlineşte o vârstă  frumoasă. La mulţi ani, Mariana !

                                                        Cu drag, Iliuţa

                                                  Ştiaţi că…Jamaica

    Descoperită de Cristofor Columb în anul 1494, insula Jamaica sau “San Yago” (Saint James) cum a denumit-o renumitul navigator, te fascinează prin natura sa luxuriantă, constituind un tărâm cu peisajele de vis unice în lume. Fosta colonie spaniolă şi mai apoi britanică, Jamaica (Xaymaca) este un stat insular în Marea Caraibelor pe care populaţia autohtonă îl supranumesc Ţara Pădurii şi Apelor sau Ţara Primăverilor.Jamaica

      Limba oficială în Jamaica este engleza, dar localnicii folosesc deseori o combinaţie între engleză şi un limbaj african denumită “patois “. ”Peste 90% din populaţia ţării este alcătuită din cetăţeni de culoare, iar restul procentelor sunt împărţite între indieni, albi, chinezi etc. Din punct de vedere religios, două treimi dintre jamaicani sunt creştini, în general protestanţi, iar o treime o reprezintă cei care adera la diverse culte populare în rândurile africanilor, denumite “spiritiste”. “

     Pădurile tropicale ocupă o mare parte din teritoriu acestei fascinante insule. Vegetaţia abundentă a insulei transformă peisajele într-o paletă de culori ce te transportă parcă în altă dimensiune, o lume a cascadelor, recifelor de corali, munţilor şi pajiştilor.

      În Jamaica se cultivă în special: trestie de zahăr, nuci de cocos, cacao, cafea (cultivată în pantele joase ale Munţilor Albaştri), agrume (citrice ), manioc, porumb, ghimbir, tutun, batate, piper şi banane.

    Bucătăria jamaicană este un amestec între reţete şi condimentele folosite de indigeni şi bucătăria englezilor, spaniolilor, indienilor, africanilor şi chinezilor care au locuit pe această insulă.

                                                                  Curiozităţi Jamaica

    “Simbolul insulei Jamaica este pasărea-vraci, un colibri cu coadă bifurcată. Această pasăre nu se regăseşte în nici o altă parte a globului.”

    “Primul lucru pe care trebuie să îl ştii când vizitezi Jamaica: Înlocuieşte “yes”-ul cu jamaicanul “Ya man!”.

    Amândouă exprimă acordul, dar cu a doua varianta vei aduce garantat un zâmbet larg pe faţa localnicilor!”

    “Pentru o ţară în care zăpada nu este cunoscută decât de la televizor, participarea la una dintre probele Jocurilor Olimpice de Iarnă poate părea, cel mult, o ambiţie excentrică; şi totuşi, anul 1998, anul Olimpiadei de la Calgary, avea să aducă în prim plan una dintre cele mai surprinzătoare şi mai exotice participări din întreaga istorie a competiţiei: echipa naţională de bob a Jamaicăi.

     “În ultimele decenii, domnişoarelor din Jamaica li s-a atribuit de trei ori titlul de Miss World.”

   “Insula Jamaica are formă unui sâmbure de migdală şi este străbătută de la est spre vest de un lanţ muntos; restul teritoriului este un podiş calcaros, iar în vecinătatea marii se întind plaje acoperite de nisip cu aspect de cristale.”

   “Din anul 1665, Jamaica a devenit posesiune engleză, câştigându-şi independenţa în urmă cu numai 54 ani, în 1962. Regina Elisabeta a II-a rămâne încă Regina Jamaicăi, dar numai de dragul tradiţiei.”san yago-jamaica

   “Este ţara cu cele mai multe biserici pe milă pătrată, mai multe decât orice altă ţară din lume. Peste 1.600 biserici sunt construite în toată Jamaica, iar numărul lor este în creştere.”

    “Jamaica deţine recordul mondial al numărului de gemeni şi tripleţi, care se menţine aproape constant an de an. Nu s-a putut da încă o explicaţie satisfăcătoare pentru acest fenomen.”

   “Cei mai rapizi alergători de pe planetă, atât bărbaţi cât şi femei, se regăsesc în Jamaica. Dar atenţie, aici este vorba de media alergătorului şi nu neapărat performerii înregistraţi la întrecerile sportive.”

   “În 1845, Jamaica era prima ţară din zona celor două Americi unde se construise o cale ferată. Chiar înainte celei realizate ulterior în SUA!”

    “În secolul XVII, britanicii au atacat insula, cucerind-o de la spanioli, pentru a extinde plantaţiile de trestie de zahăr. Timp de două secole, Jamaica a fost al doilea mare furnizor de zahăr din lume, după Santo Domingo. În 1688, Jamaica devenea prima colonie britanică ce avea un serviciu poştal permanent.”

      “Jamaica are 120 de râuri.”

     “În prima parte a secolului trecut, numele insulei făcuse ocolul globului datorită brandului de prestigiu al unei băuturi foarte căutate: romul Jamaica.

    După război, interesul pentru rom a scăzut. Pe de o parte, a intervenit concurenţa Cubei, iar pe de altă parte Jamaica şi-a descoperit în subsolurile sale un adevărat tezaur de materie prima: bauxită.”

    “Cel mai vizitat muzeu din Kingston – capitală Jamaicăi, este casă unde a locuit Bob Marley.13250568_580700655426495_1329177192_n

     “Deşi Jamaica este o destinaţie ce poate fi abordată pe tot parcursul anului, trebuie ţinut cont de cele două perioade umede: mai şi octombrie – noiembrie, cât şi de perioada iunie – noiembrie când insula este adesea afectată de furtuni tropicale. Perioada turistică de vârf durează din decembrie şi până în aprilie şi este interesantă nu doar pentru vremea excelenţă ci pentru o serie de manifestări cum ar fi Festivalul Junkanoo din perioada Sărbătorilor de iarnă şi Carnavalul din săptămâna următoare Paştelui iar la începutul anului sunt renumite şi spectaculoasele regate cu diferite tipuri de ambarcaţiuni.”

    “Originar din Jamaica, fructul ackee are formă unei pere şi se culege doar atunci când este copt foarte bine. Uleiurile din fructul de ackee sunt bogate în acizi graşi, însă consumul fructului crud poate fi periculos dacă nu ştii care este partea comestibilă. Astfel, atunci când este desfăcut, fructul are 3 seminţe mari şi negre, înconjurate de o pulpă galbenă, cremoasă şi cu aspect de burete. Această pulpă este singura parte care se poate mânca, restul plantei fiind otrăvitoare. Mult timp, conservele de ackee au fost interzise în Statele Unite ale Americii tocmai din acest motiv.”

    “Mâncarea naţională este gătită amestecând savorile fructului ackee cu peste sărat, însă fructele de mare sunt şi ele o importantă parte a meniului Jamaican. Se spune că romul este un motiv suficient că să mergi în Jamaica, dar se recomandă şi curry-ul de capră şi găluştele prăjite.

   “Romul este băutură naţională din Jamaica. Aici, romul este amestecat cu aproape orice altă băutură nealcoolică. Cele mai populare sunt combinaţiile de rom cu sirop de banane şi cocos.”

     “Odată cu lăsarea întunericului, Jamaica prinde viaţă. Muzică Reggae este la ea acasă şi te îmbie la dans şi voie bună de la fiecare colţ de stradă. Jamaica trăieşte prin şi pentru muzică, aşa că să nu fii surprins să ai parte de concerte live, petreceri pe plajă, petreceri tematice, seri de dans nebun şi o atmosfera generală de veselie care nu te poate lasă indiferent.”

    “Jamaicanii se mândresc într-atât cu ţara lor, încât sunt dispuşi să ţi-o arate pe toată, detaliu cu detaliu, dacă ai timp. În Jamaica poţi liniştit să faci un tur al fabricilor de cafea, să vizitezi distileriile de rom, pădurea tropicală, Muzeul Memorial Bob Marley, rezervaţiile botanice, peşterile şi, nu în ultimul rând, vestigiile istorice şi culturale.”

   “Jamaicanii are stilul lor propriu de a se îmbrăca, accesoriza şi purta. Aşa că dacă vrei să te simţi ca un localnic, fă-ţi cumpărăturile din pieţele, tarabele, micile magazine şi chiar galeriile comerciale.”

   “Peste 200 de specii de orhidee sălbatice cresc în insula Jamaica. 73 dintre speciile sunt unice în Jamaica. Există 1.000 de specii de arbori şi 500 de specii de ferigi.”

    “Pentru mulţi, faptul că marijuana sau “ganja, cum mai este denumită în Jamaica, se poate cultivă legal doar de la începutul anului 2015, poate fi greu de crezut. Chiar şi faptul că doar 9.63% din populaţie o consumă este de necrezut, având în vedere că insula caraibiană este de mult timp asociată cu consumul de marijuana.”

   “Ştiaţi că James Bond s-a născut pe meleaguri exotice? Mai exact, în Jamaica? Ei bine, dacă nu, aflaţi acum că îndrăgitul spion a prins viaţă din condeiul lui Ian Fleming, autorul care a construit hotelul Goldeneye, în satul Oracabessa Bay, de pe coasta nordică a Jamaicăi.”

    O vacanţă în Jamaica nu poate fi completă fără o plimbare pe una din plajele sale, ascultând muzică reggae – ritm ce s-a născut în această insula şi care reprezintă un stil de muzică, dar şi un stil de viaţă pentru iubitorii genului.

                                                Dedic acest articol Arcidaliei Ghenof şi Marianei! 

                                                                           Cu drag,

                                                                             Iliuţa Raduţi

Surse : portalul Big Picture ; sejurexotic,ro; eximtur.ro, google; ortodoxia.ro

 

by -
17

     Ştiaţi că… Iranul

     Iranul este ţara care a moştenit cultura uneia dintre cel mai vechi civilizaţii de pe pământ şi anume cultura persană.  De-a lungul timpului, cultura persană a influenţat gândirea multor popoare, fondul religios al acestei străvechi mitologii, pline de mistere creează şi astăzi o atracţie aparte. O călătorie pe ruta istorică a Drumului Mătăsii ne vorbeşte despre civilizaţia Imperiului Persan şi ne arată patrimoniul alcătuit din ruine şi monumente sfinte al Iranului.  Numele acestei ţări este un înrudit cu cuvântul “arian” care înseamnă „teren de aur”. Până în 1935 Iranul era cunoscut după numele grecesc Persia, termen folosit în prezent doar de englezi. O vizită în această ţară se poate compara cu vizita unui tărâm străvechi locuit de oameni cu totul deosebiţi.”Iranul a fost o ţară demonetizată timp de decenii, dar aproape toţi cei care vin aici, cu anumite idei preconcepute în minte, vor rămâne cu amintiri de neuitat despre gazdele lor primitoare şi peisajele magnifice din aceste locuri.”Stiati ca...Iran

    Statulul femeilor din Iran este unul dintre cele mai controversate subiecte, complexitatea lui poate fi înţeleasă din interacţiunea dintre religie, istorie şi cultură.

    Hijabul în limba arabă înseamnă „toate tipurile de val plasate în faţa unei fiinţe sau a unui obiect pentru a le ascunde vederii sau a le izola”. Felul cum este privit de către femeile acestei ţări ne ajută să înţelegem o mică parte din cultura lor.

    “Hijabul este pavăza moralităţii, dar şi “viziunea asupra lumii a acelei ţări”. “Relaţia dintre val şi castitate nu este una de identitate, ele sunt două faţete ale aceleiaşi monede. Există şi cazuri rare de persoane care poartă val, dar nu sunt caste. Valul şi castitatea sunt ca trupul şi sufletul”, mai spune filosofia aceasta. Castitatea este o adevărată obsesie, la fel prevenirea delictelor sexuale de orice gen. Într-o ţară unde adulterul este pedepsit cu lovituri de bici sau chiar cu moartea există un cult extrem al familiei şi monogamiei şi o propagandă intensă împotriva seducţiei: “Când femeile încep să concureze una cu cealaltă pentru atenţia sexului opus, multe prietenii dintre femei se pierd”, afirmă sentenţios codul de comportament iranian emis de Departament. În plus, “hijabul aduce demnitate femeii, ea nu va mai fi privită astfel ca un obiect sexual, ci ca o fiinţă umană. Hijabul întăreşte legăturile de familie”…”

     Am ales pentru d-voastră câteva particularităţi specifice Iranului şi le voi prezenta în cele ce urmează.Iran, cultura persana

  –“Iranul este cel mai mare explorator de caviar, cea mai scumpă mâncare din lume. Nu numai atât, cea mai rară și mai scumpă specie de caviar provine de asemenea din Iran. Caviarul Almas, provenit din icrele morunului de 60 la 100 de ani, se vinde la un preț uimitor de £20,000 pe kilogram!”

-“ Politeţea persană este o formă de artă.

Dacă urci într-un taxi, oriunde în Iran, este posibil ca atunci când vrei să plătești, șoferul tău să refuze să-ți primească banii. Intră într-un magazin să cumperi ceva, și se întâmplă același lucru. Surprins?

Practicile culturale t’aarof sunt normele de etichetă proprii Iranului. Nu ți se oferă de fapt ceva gratuit, este o formă de politețe și tot ce trebuie să faci este să accepți. Regula este simplă – abține-te să-i faci pe plac celeilalte persoane – și asta se aplică în fiecare situație de socializare.

Să presupunem că ești invitat la cină. Chiar dacă tu vrei să zici „da”, răspunsul politicos este să zici „nu”, ca apoi gazda să insiste, și tu să refuzi încă o dată. Normal, poate deveni un pic ciudat, dar nu-ți face griji, a treia oară se încheie, și, cel mai important, trebuie să termini jocul fiind de acord.

“Dacă ai norocul să fii invitat la cină în casa unei familii iraniene, pregătește-te de un festin – aici poți degusta cele mai bune feluri din bucătăria țării.

Ca să fii invitatul perfect, urmează câteva sfaturi pentru a avea bune maniere la masă. În primul rând, nu te aștepta să mănânci la masă, perșii mănâncă în mod obșnuit așezați pe podea, uneori fără tacâmuri. Fie că acestea îți sunt sau nu oferite, tu trebuie să mănânci doar cu mâna dreaptă.

Trebuie să accepți toate ofertele de mâncat și băut (dar ai grijă ca prima oară să refuzi o dată sau de două ori!) și este politicos să guști câte puțin din tot ce este servit.”

-“După un vechi proverb persan „un covor persan este perfect de imperfect și precis de imprecis”.

De ce? Este chiar simplu. Un covor persan bun este țesut cu imperfecțiuni în mod intenționat, pentru a simboliza că numai Dumnezeu poate crea perfecțiunea.”

-“N-o să-ți vină să crezi, dar Iranul este țara cu cele mai multe operații estetice la nas din lume, pe cap de locuitor.

Dorința de a avea nasul perfect are, bineînțeles, legătură cu restricțiile codului vestimentar hijab (de purtare a voalului pe cap) ce atrage atenția spre față, dar ea reprezintă mai mult decât dorința de frumusețe fizică. Pentru femeile persane (și unii bărbați), operația estetică la nas este de asemenea un indicator al bogăției și al statutului social.

De fapt, această operație este atât de râvnită, încât mulți pacienți își țin bandajele mult după ce s-au refăcut, doar ca să arate că au făcut operația – iar unii oameni chiar poartă bandaje false!”

“Cu o istorie ce datează de mii de ani, Iranul este una din cele mai vechi civilizații. Însă, nu te aștepta ca populația sa actuală să fie una îmbătrânită. În jur de 60% din iranieni au sub 30 de ani!”

-“Shaorma a apărut în epoca medievală în taberele de războinici din zona Persiei, adică a Iranului de astăzi. Cea mai la îndemână modalitatea de a găti pentru aceştia era frigerea cărnii pe sabie şi, deoarece acest proces lua destul de mult timp, au găsit o soluţie în a îngrămădi carnea pe sabie şi a o consumă progresiv de la exterior către interior. Firimiturile de carne erau aşezate în lipie şi combinate cu diverse salate. Iniţial, poziţionarea sabiei cu carne era orizontală, verticalizarea de astăzi fiind doar o varianta culinară citadină menită să ofere un plus de savoare.  “

– “In mai 2007, un arhitect iranian, Elaheh Sofali, a construit prima bicicletă pentru femeile musulmane din Iran. Ca să nu li se vadă niciun pic de piele, bicicleta are o cabină din plastic fumuriu, care acoperă complet corpul femeii care pedalează.”

– “Costumul de baie “burkini”, inventat în august 2006, în Italia, pentru ca femeile musulmane să poată merge la plajă, a fost explicit interzis în Iran, unde este considerat “satanic”.

– “Femeile din Iran nu pot fi acuzate că au întreţinut relaţii sexuale în afara căsătoriei decât dacă sunt patru martori sau dacă o fată nemăritată rămâne însărcinată.”

– “Articolul 1.129 din Codul Civil spune că o femeie poate divorţa dacă bărbatul nu o întreţine. Întreţinerea materială a soţiei este obligatorie pentru bărbaţi în Iran, chiar dacă vine dintr-o familie bogată. Femeia este liberă să se mărite cu cine vrea ea (nu este căsătorită împotriva voinţei sale) şi dacă se dovedeşte că suferă în mariaj Curtea desface căsătoria. “

– “Biologia feminină se amestecă inextricabil în sistemul legal: formula divorţului trebuie pronunţată de către femeie numai dacă nu este la menstruaţie sau nu s-a culcat cu soţul ei în luna de dinaintea procesului.” Interesant de demonstrat, nu !

– “Teheranul are mai multe autostrăzi decât va avea întreaga Românie prin 2040 !”

30 lucruri interzise în Iran:

-Gmail, Facebook, Youtube

– Ziua Îndrăgostiţilor

– Părul cu ţepi, tatuajele de orice fel,  aparatele dentare

– Romanul “Codul lui Da Vinci”

– Blugii mulaţi – skinny jeans,  hainele colorate strident

– Pisicile şi câinii ca animale de casă

– Păpuşile Barbie,  coafura: coadă de cal

– Harry Potter, George Michael, Kenny G,  Batman, Filmul “300”

– Pantalonii scurţi din jeans, decolteurile, cravatele, manechinele pentru magazine

–  Alcoolul, carnea de porc, suplimentele proteice

– Muzica rap, părul lung la bărbaţi, homosexualitatea.

Voi încheia acest articol cu o legendă persană despre provenienţa uneia dintre cele mai iubite flori, laleaua roşie.

 “Conform unei legende persane se spune că un tânăr pe nume Farhad s-a îndrăgostit de frumoasa Shirin. Când tânărul a aflat că fata de care el s-a îndrăgostit a fost ucisă a fost atât de copleşit de durere încât s-a sinucis sărind cu calul sau de pe marginea unei stânci. Legenda spune că acolo unde cădeau picături din sângele sau apărea câte o lalea roşie, iar astfel laleaua roşie a devenit simbolul iubirii perfecte, iubirii eterne sau pasionale. De asemenea, se mai spune că centrul lalelei reprezintă inima celui ce o oferă şi că motivul pentru care acesta este negru, catifelat şi întunecat este datorită căldurii pasiunii iubirii ce o poartă cel îndrăgostit în suflet.”

Cu drag,

Iliuţa Raduţi

Surse: www.fiicurios, google , Wikipedia, http://www.momondo.ro/

 

by -
15

Ştiaţi că… România

      Curiozităţi de pe plaiuri natale, aşa că să ne simţim şi noi bine, nu doar ceilalţi…
     Voi începe acest articol cu una dintre cele mai frumoase legende româneşti şi anume Legenda Cheilor Bicazului, mai exact una dintre ele:
     “Cheile Bicazului sunt fructul unei poveşti de dragoste…într-o zi, o prelungă picătură de ploaie, înveşmântată într-o strălucitoare rază de soare şi pătată cu stropi de rouă, întâlni o falnică stanca de granit…fu o iubire mare…la prima vedere…şi-o nesfârşită lună de miere…dar apă vicleană, înarmată c-un munte de răbdare şi cu-o mare de nepăsare, macină încet-încet, puterea stâncii de neclintit…trecură anii şi văpaia iubirii lor se stinse într-un susur nesfârşit, pe fundul unui canion sălbatic…în curând stânca se transformă în nisip şi fu acoperită de ape…această iubire ciudată şi nesinceră dintre o picătură de apă şi o stâncă de granit, azi, nu ne mai impresionează… “nimic nou pe lume, în ultimele câteva milioane de ani!” vor zice unii… a fost probabil o nouă iubire “din interes”, doar pentru ca apa să-şi creeze un drum mai direct spre marea cea mare, orbind stânca cu strălucirea veşmintelor ei ţesute din razele soarelui şi din roua proaspătă a dimineţii…” sursa infoturism

Mihai Eminescu

      Curiozităţi despre România.

     “România este ţara care a dat lumii o sportivă ce a luat primul 10 plin din istoria gimnasticii. Nota „10 perfect” a fost obţinută de Nadia Comăneci la Olimpiada de la Montreal, din iulie 1976.”
      “România este prima ţară din lume cu producţie de petrol înregistrată statistic (1857), cu exploatări între văile râurilor Prahova şi Trotuş.”
      “România este singura ţară din Europa care foloseşte bancnote din plastic.”
     “Cele mai vechi fosile de homo sapiens de până acum au fost descoperite în sud-vestul României, în Peştera cu Oase. Fosilele sunt vechi de aproximativ 37.800-42.000 de ani.”
     “Motorul modern cu reacţie a fost inventat de inventatorul bucureştean Henri Coandă în 1910.”
     “Timişoara a devenit în 1889 primul oraş din Europa care a avut iluminat public electric.”
     “Timişoara a fost primul oraş european care a introdus tramvaiele trase de cai, în anul 1869.”
    “Stiloul a fost inventat de românul Petrache Poenaru. Mai precis, tocul cu rezervor, cum i se spunea atunci.”
     “Bucureştiul, capitala României, este locul unde au fost cei mai mulţi Moş Crăciuni care au distribuit daruri simultan – 3.939 de participanţi, în Piaţa Constituţiei din Bucureşti, pe 21 decembrie 2008.”
    “România are cea mai mică bancnotă din lume, care a fost pusă în circulaţie în timpul Primului Război Mondial. Bancnota de 10 bani, pusă în circulaţie de Ministerul de Finanţe din România în 1917, măsura 27,5 x 38 milimetri.”
     “România deţine cel mai vechi papirus întreg din Europa. Acesta datează din secolul IV i.Hr.”
     “Cea mai lungă peşteră este Peştera Vântului situată în Munţii Pădurea Craiului. “
    “Numele de „România“ vine de etnonimul „român“ şi de la numele Ţării Româneşti, provincia la sud de Carpaţi care datează din Evul Mediu, din secolul al XIV-lea. Istoricii spun că numele „România“ era menţionat neoficial în ziarele care apăreau înainte de Revoluţia de la 1848.”
    “Biserica Neagră din Braşov este cel mai mare lăcaş de cult în stil gotic din sud-estul Europei. Cu o capacitate de circa 5.000 de persoane, celebrul aşezământ de cult braşovean măsoară 90 de metri lungime şi 37 de metri înălţime, cu un turn al crucii de 65 de metri.”
    “Românul Henri Coandă construieşte primul avion cu reacţie din lume în anul 1910.”
    “Dacii considerau că aurul aduce ghinion şi, din acest motiv, purtau doar podoabe din argint.”
   “Iniţial Crucea Caraiman era luminată de 120 de becuri de 500 W, în vreme ce astăzi aceasta este împodobită cu 300 de astfel de becuri care sunt aprinse în fiecare seară.”
    “Casa Poporului a intrat de-a lungul timpului de trei ori în cartea recordurilor. Casa Poporului este clădirea care are cea mai mare greutate din lume, este cea mai scumpă clădire administrativă din lume dar şi cea mai mare clădire administrativă folosită în interes civil.”
    “Poşta de pe meleagurile noastre a fost pentru prima dată amintită în Evul Mediu. A fost înfiinţată pentru a transmite poruncile domnului în teritoriul stăpânit. “Poştaşii” de atunci foloseau caii, pe care locuitorii satelor şi oraşelor tranzitate erau obligaţi să-i pună la dispoziţie.”
     “Cea mai veche biserică de lemn din România, datată 1401-1403 se află la Putna, Suceava.”
     “Primul concurs organizat de atletism a avut loc la Bucureşti, în anul 1882.”
     “Prima soluţie de iluminat public a Braşovului a constat în folosirea felinarelor cu ulei, în 1804.”
    “Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.”
     “Bucureştiul este a 6 capitală din UE că mărime.”
     “Marea Neagră este unică pe Terra datorită celor două straturi de apă total diferite pe care le conţine: la suprafaţă apă mai dulce, iar la adâncime apă sărată.”
     “Peştera de la Mânzăleşti (Subcarpaţii Buzăului) este cea mai mare peşteră din sare din Europa şi a doua în lume, cu o lungime de 1.337 metri. Este parcursă de două pâraie şi printre alte atracţii de interes ştiinţific, oferă o varietate de formaţiuni divers colorate.”
    “Ceahlău (numit şi muntele Pion) este considerat „muntele sfânt” al creştinilor, asemenea muntelui Athos din Grecia. Mănăstirea ortodoxă Schitul se află aici la 1.800 m, fiind mănăstirea construită la cea mai mare altitudine din lume.”
    “Cel mai înalt copac din Europa este un brad, care se găseşte în ţara noastră, în Valea Arţagului (unul din afluenţii Buzăului). Are peste 60 m înălţime.”
    “Delta Dunării găzduieşte cea mai mare colonie de pelicani din Europa.”
    “Castelul Peleş a fost primul castel din Europa care a fost electrizat complet. Energia electrică era produsă de propria plantă energetică.”
    “Mănăstirea Voroneţ este cunoscută în întreagă lume drept „Capela sextină a Estului datorită nuanţei vibrante de albastru care-i poartă numele.””
    “În România se găsesc aproximativ 6.000 de urşi bruni. Aceasta este cea mai mare populaţie de urşi dintr-o ţară europeană.”
    “Strada Sforii din Braşov este cea mai îngustă stradă din Europa.”
    “George Enescu este considerat unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX.”
    “Numeroase oraşe din România se află în topul celor mai rapide conexiuni de internet din lume (Ploieşti, Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca).”
    “Sculptura lui Decebal de pe Dunăre este cea mai înaltă sculptură din Europa, măsurând 40 m în înălţime.”
     “România este cea mai bogată ţară din Europa când vine vorba de resurse de aur.”
    “România deţine singurul muzeu al aurului din Europa, cunoscut sub numele Colecţia minerală de la Brad.”
    “La Roşia Montană s-au descoperit 7 km de galerii romane şi 80 km de galerii medievale, unice în lume.”

Lista este lungă (am scris pentru d-voastră o mică, infimă parte), avem multe motive pentru care să fim mândri de minunata noastră ţară ! Şi pentru că avem un Eminescu închei acest articol cu unul dintre citatele lui: “Azi, adeseori femeia, ca şi lumea, este o şcoală.”

Cu drag,

Iliuţa Raduţi

Surse imagini: radioconstanta.ro, haipelanoi.ro, pinterest.com

by -
9

Vânătoare de asfinţituri pe stradă 42 se referă la întâmplările trăite intens de personaj într-o călătorie în New York.

Vânătoare de asfinţituri pe Strada 42 de Bogdan Hrib

Editura: Tritonic
Număr pagini: 112

       Bogdan Hrib s-a născut în 1966, la Bucureşti. Deşi a absolvit Facultatea de Construcţii Bogdan HribCivile, nu a lucrat niciodată ca inginer. Fotograf şi jurnalist, a publicat reportaje, interviuri şi recenzii de carte, iar în 1993 a fondat Editura Tritonic. A fost consilier editorial la Crime Scene şi la Publicaţiile Flacăra. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociaţiei Profesioniştilor în Relaţii Publice şi cadru didactic asociat la Facultatea de Management din cadrul SNSPA.
        De asemenea, este coordonator de proiect pentru Mystery & Thriller Festival.
     A publicat mai multe romane, pe câteva şi le-a reeditat spre sfârşitul anului trecut, când a adăugat şi o carte nouă de povestiri. Toate au apărut la editura Tritonic.
     “În ceea ce priveşte arta scriitoricească, Bogdan Hrib a scris seria poliţistă Stelian Munteanu, din care fac parte volumele “Filiera grecească”, “Blestemul manuscrisului”, “Somalia, Mon Amour, “Ucideţi generalul” şi “Vânătoare de asfintituri pe Stradă 42″; “Ultima fotografie, “Terapie pentru crimă, “3+1România Noir. O antologie de povestiri mystery & thriller.

      Prezentare carte:

     “Sunt cinci povestiri, una dintre ele dă numele cărţii. Cea care dă numele volumului este inedită, celelalte patru au mai apărut în urmă cu trei ani în volumul „3+1”. „Dacă nu aţi citit precedentul volum şi dacă vreţi să aflaţi ce-a mai făcut între timp Stelian Munteanu – spune autorul –, vă invit să-l răsfoiţi pe acesta. Poate vă convinge să-l cumpăraţi.”  


     Ca o primă impresie despre cartea d-lui Bogdan Hrib. Se citeşte uşor, constituie o lectură agreabilă, cursivă, pe înţelesul tuturor. Datele tehnice sunt accesibile, nu încarcă lectura, o fac, poate un pic mai specială. Cele cinci povestiri sunt fragmente scurte din viaţa personajului Stelian Munteanu scrise într-o asemenea manieră încât ai impresia că te afli alături de el şi le trăiţi împreună! Personal acest aspect eu îl numesc talent. Acestea fiind spuse, doresc să vă prezint în linii mari aceste povestiri, unele hazlii, altele terifiante şi pline de mister!
      Prima poveste intitulată Bicicleta roz începe astfel: “Această poveste nu este o reclamă şi nici nu este vreo invenţie de-a mea…Am trăit întâmplările anul trecut, prin vară, atunci când speram că toate activităţiile mele obligatorii se stinseseră şi voi putea să mă bucur în linişte de un pic de vacanţă cu Sofia. Dar nu a fost aşa.”
       Un prieten, Toni este numele lui, îl sună să vină în Copenhaga pentru a-l ajuta într-o problemă pe care el o numeşte “urgenţă”. Dă curs invitaţiei, se întâlnesc într-un bar unde el remarcă la intrarea în localul respectiv o bicicletă roz. “Chiar la intrare, lângă cele patru trepte acompaniate de o balustradă de fier forjat, o bicicletă roz stă sprijinită de zid, într-o atitudine de supremă abandonare.“
       Urgenţa pe care prietenul Toni o avea constă, de fapt într-o rugăminte, un pic jenantă, aceea de a-l ruga să îl ajute să înveţe să meargă pe bicicletă….După replici amuzante, hotărârea este luată, închiriază o bicicletă pentru el, Toni cumpără una şi încep lecţiile… Bicicleta roz devine pe parcursul povestirii, un fel de Fata Morgana, o văd, ba nu o văd, o urmăresc…Vorbind despre proprietara bicicletei dialogurile sunt cam aşa: ”Mă întreb dacă se îmbracă tot în roz…M-ai făcut curios. Parcă ziceai că eu mă uit după fete…Tu, nu eu. Mă gândeam că îţi poţi găsi jumătatea…roz! O zână blondă şi roz !” Povestea se termină cu un uşor accident, unul cade pur şi simplu de pe bicicletă, celălalt loveşte un stâlp în încercarea de a prinde….. bicicleta roz!


    A două povestire denumită “Ziua în care nu s-a întâmplat nimic”, este terifiantă. Ajuns la destinaţie, după o călătorie cu trenul din Iaşi în Bucureşti, în Gara de Nord asistă la un măcel declanşat de un bărbat înarmat  ”Ţine în fiecare mână o armă cu ţeavă scurtă. Cartuşele goale zboară dezordonat, gloanţele lovesc în plin. Urlete. Are câte un Uzi sau ceva asemănător. Duc din nou mâinile spre buzunare pipăindu-le prin haină, apoi spre centură. Nimic. A fost reflex întârziat, de a cauta o armă. Dar nu mai port armă de mult timp. N-am motiv. Nu m-a mai căutat nimeni pentru vreo aventură. Despre piraţi se fac filme, nu se mai pun bombe, războaiele au fost evitate, e criză. Şi războaiele sunt în criză. Criză şi atât. Un cuvânt tembel.” 
“O clipă, rafalele se opresc şi urletete ating paroxismul. Îl văd, stând pe mijlocul peronului – eu sunt încă ascuns după stâlp – cum aproprie armele de centură şi face două mişcări. Reîncarcă. Demenţă continuă.” Urmăriri, încercarea de a identifica persoana responsabilă şi consecinţe nefaste sunt ingredientele aceste povestiri. Finalul el, vă las să îl aflaţi d-voastră.


    Cea de-a treia povestire este surprinzătoare. Moartea unui om de cultură, ne vorbeşte despre o lansare de carte ”la care mă duc fără chef pentru că afară este caniculă“, spune autorul, lansare care se transformă într-o crimă cu premeditare, una pe care o face amicul lui, cel care îi face şi invitaţia! Stupoare, mister, sentimente amestecate şi în final multă milă.
      –“Loren, nu înţeleg. Nu am înţeles care a fost sensul, rostul…De ce?
    – De ce? Simplu, înţelegi foarte bine. Pentru ce nu am mai suportat. Pentru ce s-a umplut paharul. După douăzeci şi ceva de ani, nu am mai suportat. Cineva trebuia să le dea o lecţie. Poate se vor schimba.
     – O lecţie?! Cui ?
     – Ăstora ! Autorilor!
     – Împușcând un autor în cap la propria lansare?! Absurd!
     – Nu, corect… Eficient! Cu impact.
     – Amice, eşti nebun!”
     Finalul este surprinzător şi de impact.


    Înainte de a încheia această prezentare doresc să spun câteva cuvinte despre povestea care dă titlul aceste cărţi şi care este cea mai frumoasă dintre ele, părerea mea, desigur. Vânătoare de asfinţituri pe stradă 42 se referă la întâmplările trăite intens de personaj într-o călătorie în New York.
   “New York este un oraş uriaş. Asta e o propoziţie stupidă.“ Aşa începe povestirea, de aici încolo totul devine misterios, te lasă cu întrebări, situaţia devină incertă şi pe alocuri de necrezut. O poză făcută într-un moment de relaş poate avea consecinţe nebănuite. Nu vă spun mai mult, vă las să aflaţi singuri citind acesta povestire captivantă. Recomand cu căldură această carte şi vă doresc lectură plăcută !

Editura TritonicCartea Vânătoare de asfinţituri pe Strada 42 de Bogdan Hrib a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Iliuța Raduți

by -
5

Să ne reamintim de … Herodot

 (n. 484 î.Hr. – d. cca. 425 î.Hr.)

     Herodot, istoric antic grec, supranumit şi “părintele istoriei“ s-a născut în Halicarnas, un oraş grecesc din sud-vestul Asiei Mici, oraş ce se afla în aceea perioadă sub dominaţia persană. Provenind dintr-o familie aristrocratică, Herodot este obligat să-şi părăsească un timp patria datorită luptelor civile ce aveau loc la aceea vreme şi în care familia lui era implicată. A petrecut mai mult de zece ani în călătorii, vizitând multe dintre ţările cunoscute la vremea sa: Grecia, sudul Italiei, Egiptul, Babilonul, Persia, Asia Mică, multe dintre insulele din Marea Mediterană, a ajuns la Marea Neagră şi în Crimeea. Întorcându-se din călătorii în locurile natale, Herodot a participat la mişcarea împotriva tiranului Lygdamis şi a contribuit la răsturnarea acestuia.
     Opera sa, Istorii, ”este o capodoperă literară cu multe digresiuni şi anedocte, măiestrit inserate în istorisirile sale, scrisă în dialect ionic.” Încă din antichitate învăţaţii au împărţit Istoriile lui Herodot în nouă cărţi, numind pe fiecare dintre ele cu numele unei muze greceşti. Iniţial Istoriile au fost alcătuite din povestiri despre oameni, locuri şi întâmplări, ele urmând să fie citite în public. Deşi durata acestor lecturi era de 3-4 ore, nimeni nu se plictisea, dimpotrivă, cei care ascultau erau emoţionaţi şi uneori izbucneau în plâns. Marele istoric atenian Tucidide povesteşte cum aceste lecturi publice a Istoriilor lui Herodot, l-au influenţat, copil fiind.
Herodot     “Istoriile lui Herodot au fost de-a lungul secolelor sursa principalǎ pentru numeroşi istorici. Opera sa marcheazǎ ascensiunea Imperiului Persan, precum şi rǎzboaiele medice dintre Imperiul Ahemenid şi oraşele-stat greceşti din secolul al V-lea i.Hr. Herodot descrie conflictul dintre despotism (persani) şi libertate (atenieni şi confederaţia oraşelor-stat greceşti care s-au unit împotriva invadatorilor).” De asemenea, “istoriile oferǎ informaţii despre vechile tradiţii antice, politică, geografie şi ciocniri ale diverselor culturi cunoscute în antichitate.”
      Spre sfârşitul vieţii, Herodot a dispărut în Italia, la Turium, unde a trăit până la sfârşitul zilelor sale.
     Citate:
Nici zăpada, nici furtuna, nici arşiţa, nici măcar noaptea nu-i poate împiedica să-şi atingă scopurile cu orice preţ.”
“Relaţiile cu oameni imorali ne pierd.”
“Calomnia este flagelul cel mai de temut, pentru că ea prezintă doi vinovaţi şi o victimă.”
“O viaţă uşoară naşte oameni blânzi.”
“Oamenii cred mai degrabă ceea ce văd decât ceea ce aud.”
“Nu remedia răul prin rău.”
“Boala atacă atunci când oamenii sunt expuşi la schimbare.”
“Să nu rămână nimic neîncercat, căci nimic nu vine de la sine, ci totul se realizează prin încercare.”
“Dacă oamenii ar fi întotdeauna serioşi şi nu şi-ar îngădui puţină relaxare sau puţin amuzament, ar înnebuni sau ar deveni labili fără măcar să-şi dea seama.”
“Mai bine să fii invidiat decât compătimit.”
“Acordaţi puteri depline celui mai virtuos om şi veţi vedea curând că-şi schimbă felul de a fi.”
“Omul cu adevărat superior este omul prudent atunci când chibzuieste, pentru că analizează toate riscurile posibile, dar care este cutezător când trebuie să acţioneze.”
“Lucurile măreţe se fac de obicei cu riscuri foarte mari.”
“Lucrul făcut în grabă este sortit eşecului.”
“Egiptul este un dar al Nilului.”
“Minunat lucru este prudenţa şi înţeleaptă este prevederea. “
“Graba este de multe ori cauza nenorocirilor”
“Nu repara o nenorocire cu alta.”
“Nici măcar zeul nu poate fugi de soarta predestinată.”
“Omul e doar o jucărie în mâna întâmplării.”

    Voi prezenţa la finalul acestui articol o povestire din cartea marelui istoric antic Herodot:
     “Înainte de a ajunge la Istru [Darius] îi supune mai întâi pe geţii care se cred nemuritori, căci tracii care au în stăpânirea lor Salmydessos şi care locuiesc la miazănoapte de Apollonia şi de oraşul Mesambria-numiţi skyrmiazi şi nipsei – i s-au închinat lui Darius fără nici un fel de împotrivire. Geţii însă, care luaseră hotărârea nesăbuită [de a-l înfrunta], au fost robiţi pe dată, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci. Iată în ce chip se socot ei nemuritori: credinţa lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxis -divinitatea lor- pe care unii îl cred acelaşi cu Gebeleizis. Tot în al cincelea an aruncă sorţii şi întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade şorţul îl trimit în solie la Zamolxis, incrediţându-i de fiecare dată toate nevoile lor.
      Trimiterea solului se face astfel: câţiva dintre ei, aşezându-se la rând, ţin cu vârful în sus trei suliţe, iar alţii apucându-l de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori şi apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile sulitelor. Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredinţaţi că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viaţă. Când tună şi fulgeră, tracii despre care este vorba trag cu săgeţile în sus, spre cer, şi îşi ameninţă zeul, căci ei nu recunosc vreun altul afară de al lor.” -sursă enciclopedia-dacica.ro

Cu drag,
Iliuţa Răduţi

Surse imagini: pinterest.com

 

by -
9
casandra Christa Wolf Casandra de Christa Wolf

Editura: Univers
An publicaţie: 2014
Traducere din germană de: Iulia Dondorici
Număr pagini: 160
Colecţia : Romanul Secolului XX

     “Christa Wolf s-a născut în anul 1929, în provincia Brandenburg, din Regatul Prusiei, în oraşul Gorzow Wielkopolski, de pe teritoriul actual al Poloniei. Autoarea operei “Cassandra şi Medea” a avut o carieră marcată de controverse, fiind acuzată de legături cu Stasi, poliţia secretă a Germaniei de Est, potrivit BBC. A câştigat numeroase premii de-a lungul vieţii, inclusiv premiul Georg Buchner, în 1980, şi este dublă câştigătoare a premiului naţional pentru literatură. În anul 2010, ea a câştigat premiul Thomas Mann, pentru că a scris despre “luptele, speranţele şi greşelile vremurilor sale”. “


      Despre Legenda Casandrei care în traducere înseamnă „cea care îi ademeneşte pe bărbaţi” ştim multe aspecte, unele controversate, altele greu de crezut chiar şi pentru o perioada atât de zbuciumată, cum a fost perioada căderii Troiei. Casandra era fiica regelui troian Priam, mama sa fiind Hecubea şi sora geamănă a lui Helenos. Cartea ne prezintă povestea vieţii Casandrei pe care ea o memorează în ziua morţii ei.”Cu povestea asta cobor în moarte.  Aici sfârşesc, lipsită de puteri, şi nimic din ce-aş fi putut face, voi sau gândi, nu m-ar fi dus în altă parte. Mai adânc decât orice altă emoţie, chiar decât propria-mi frică, mă cutremură, mă macină şi otrăveşte indiferenţa zeilor faţă de noi, pământenii.” Despre legenda Războiului Troian, perioada în care Casandra, eroina cărţii a trăit, ştim că este una dintre cele mai importante teme ale literaturii greceşti antice, deşi neconfirmată istoric, ea a devenit foarte cunoscută şi datorită celor două mari epopee, Iliada şi Odiseea lui Homer.troia      Începutul cărţii te transpune practic la finele poveştii, la finalul vieţii personajului principal, lucru bulversant dacă nu cunoşti din lecturi anterioare personajele legendei. Autoarea prezintă aceste personaje, atât de cunoscute nouă într-o lumină aparte şi anume prin ochii Casandrei. Un exemplu îl constituie felul cum îşi priveşte tatăl, pe Priam regele Troiei ca fiind rupt de realitate: “Pe el care nu prea lua în serios realitate. Trăia în lumi fantastice, nu înţelegea prea limpede condiţiile de existenţă ale statului său, nici măcar cele care îl ameninţau. Toate astea nu făceau din el regele ideal, dar, pentru că era soţul reginei ideale, se bucura de nişte drepturi speciale“. Şi marele Hector este privit cu diferenţe notabile. “Hector, nor întunecat! Printre fraţii mei erau destui mult mai iscusiţi în luptă decât el! “ Este prezentat ca fiind mătăhălos şi cu multă nevoie de odihnă, preferat al reginii fără să merite acest statut! Nu spune nimic de înţelepciunea lui, despre iscusinţa de neegalat în luptă, despre dragostea nemărginită pentru Troia şi despre curajul lui legendar. De asemenea, Ahile este prezentat ca o bestie, una care plătea pentru a răspândii zvonul legat de naşterea lui, dintr-un tată zeu şi mamă-o pământeană. Despre darul profeţiei pe care Casandra şi-l doreşte foarte mult, autoarea îl prezintă astfel : “Apolo, zeul profeţilor. Care ştia că-mi doream atât de fierbinte: darul profeţiei, pe care mi l-a dat mai mult într-o doară, la drept vorbind, cu un gest care, mă temeam s-o recunosc, dar mai degrabă m-a dezamăgit, şi doar că să se poată apropia de mine ca bărbat: în acelaşi timp – datorită teribilei mele spaime, credeam eu-, a luat chipul unui lup înconjurat de şoareci şi neputând să mă răpună, mi-a scuipat mânios în gură.” Gestul înseamnă că va devenii profetă, dar nu o va crede nimeni! Lucru care s-a întâmplat de altfel.casandra    Câteva obiceiuri specifice perioadei sunt descrise pe larg în paginile cărţii. Unul îl constituie ritualul deflorării pe care Casandra îl prezintă astfel: “Oare nu am stat eu – a trebuit… înfiorându-mă toată de ruşine, ca şi atunci- în urmă cu un an, abia ce sângerasem prima oară, împreună cu celelalte fete, în perimetrul templului Atenei, unde totul s-a desfăşurat după rânduiala prescrisă?… Într-o singură zi m-am săturat de picioarele virile pentru toată viaţa, ei însă nu bănuiau nimic. Le simţeam privirile pe obraji, pe sâni. Nici măcar nu m-am uitat la celelalte fete, nici ele la mine. Nu aveam nimic de-a face una cu cealaltă, bărbaţii erau aceia care trebuiau să ne aleagă şi să ne defloreze.” Copii rezultaţi din aceste ritualuri erau consideraţi copii zeilor! Casandra a devenit cunoscută în istorie datorită celor două profeţii şi anume, sosirea la curte a prinţului Paris, fiul înstrăinat şi dragostea acestuia pentru Elena, ceea ce va duce la căderea Troiei! Autoarea prezintă în detaliu felul cum aceste profeţii i-au schimbat viaţa şi percepţia asupra realităţii! Durerea Casandrei când află că părinţii i-au ascuns anumite informaţii despre Paris, ea fiind preferata regelui, cu greu acceptă acest aspect, este prezentată prin ura pe care o capătă pentru aceştia. Perioadele când reuşeşte să vadă dincolo, să afle urmările decizilor celorlalţi, sunt desprinse parcă din filmele de groază, automutilări, negarea realităţii şi altele. “Acea parte din mine care începuse din nou să mănânce şi să bea, numindu-se iarăşi eu, n-o înţelegea. Cealaltă parte, cea care pusese stăpânire pe mine în nebunie, şi pe care “eu” o înăbuşisem acum, n-a mai fost întrebată. Nu fără părere de rău, am lăsat nebunia să se îndepărteze. Tulburat, ochiul meu lăuntric a văzut cum o făptură necunoscută şi-a făcut apariţia din apele întunecate care se retrăgeau.”

      Încercarea Casandrei să-i facă să înţeleagă pe locuitorii Troiei că acel cal primit dar de la greci, este o înşelătorie se soldează la final cu un mare eşec. “La scut timp, Troia s-a prăbuşit. Sfârşitul acestui război a fost măsura începutului său, o ruşinoasă înşelăciune. Iar troienii mei au crezut ceea ce vedeau, nu ceea ce ştiau atât de bine. Că, grecii se retrăgeau! Şi lăsau în faţa zidului acel monstru, pe care toţi preoţii zeiţei Atena, căreia obiectul urmă să-i fie consacrat, pripiţi, l-au numit “cal” … Mă aşteptăm la ce era mai rău, şi nu pentru că mi-aş fi dat seama de planul grecilor, în toate amănuntele, ci pentru că vedeam trufia nemăsurată a troienilor. Am strigat, i-am rugat, am jurat şi am grăit în limbi…”
        Cuvintele Casandrei la final m-au impresionat!
      “Fie ca durerea să ne amintească de noi. După ea ne vom recunoaşte mai târziu, dacă există un mai târziu în care să ne reîntâlnim. Lumina s-a stins. Se stinge.“
      Cartea este impresionantă din mai multe puncte de vedere, prezintă pagini dintr-o istorie despre care ne place să aflăm cât mai multe, ne transportă într-o perioadă de mult apusă a cărei splendoare azi doar o putem visa! Vă recomand cu multă căldură această poveste impresionantă a legendarei Casandra, profetul care nu a fost crezut, acest aspect schimbând pentru totdeauna istoria unui minunat popor! Nota mea pentru carte este 9.5.

Editura Univers

Cartea  Casandra de Christa Wolf a fost oferită pentru recenzie de către Editura Univers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Iliuţa Raduţi

by -
8

      Japonia sau Ţara Soarelui Răsare, este o ţară unde istoria şi tradiţia se împletesc, unde Occidentul şi Orientul se îmbină într-un mod armonios, o ţară caracterizată printr-o splendoare naturală oferind întregii lumi frumuseţe şi unicitate. “Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum şi o multitudine de insule mici (peste 5000).” Unul dintre aspectele uimitoare ale acestui popor deosebit, constă în faptul că limba japoneză are patru moduri de adresare şi anume: stilul respectuos, simplă conversaţie, stilul politicos şi cu stimă. În timp ce bărbaţi folosesc în mod curent simpla conversaţie, femeile se adresează aproape întotdeauna folosind stilul respectuos!

       Japonia este de asemenea şi un “tărâm al contrastelor şi contradicţiilor”, aici găseşti tehnologie de ultimă generaţie la tot pasul, zgârie nori şi clădiri futuristice din sticlă lângă clădiri tradiţionale din lemn, aici tradiţiile sunt respectate şi înţelese, ele ocupând un loc aparte în viaţa locuitorilor. Una dintre curiozităţi care ne vorbeşte despre cât de minunată şi apreciată este această ţară, este următoarea: ”Populaţia Japoniei constă din 98% japonezi, imigraţia fiind aproape inexistentă. Puţine state ale lumii au un grad atât de mare de omogenitate etnică”. Motivul nu este deloc greu de înţeles!
japonia       James Clevel în Shogun prezintă locuitorii Japoniei astfel: “Să nu uiţi niciodată că japonezii au şase feţe şi trei inimi. Ei au un proverb, care zice că un om are o inimă făţarnică în gură, că toată lumea să o vadă, o altă în piept, pe care să o arate prietenilor lui foarte apropiaţi şi familiei, iar cea adevărată, cea tainică, pe care n-o ştie nimeni, niciodată, în afară de el însuşi, e ascunsă într-un loc ştiut doar de Dumnezeu.” Într-un articol despre japonezi, citit zilele trecute, am găsit câteva detalii legate de modul cum îşi manifestă ei sentimentele şi anume: “Cât despre iubire şi dragoste declarată, sunt puţine şanse să auzi un bărbat japonez spunând unei femei japoneze „Te iubesc” sau altă declaraţie de dragoste romantică. Bărbatul japonez ţine de obicei totul în inimă ca şi cum acel “te iubesc” este ascuns şi bine pus la locul lui că nu cumva cineva să-l găsească şi să-i distrugă importanţa. Declaraţiile şi dovezile de dragoste ale unui japonez sunt diferite de cele ale unui european.” Profunzimea sentimentelor acestor oameni deosebiţi, completează lista cu multiplele calităţi şi aptitudini demne de urmat.


    Vă las în compania unora dintre cele mai frumoase curiozităţi al miracolului numit Japonia!

“În Japonia trăiesc mai mult de 50.000 de oameni care au depăşit vârsta de 100 de ani.”
“Ziua majoratului este o sărbătoare naţională în Japonia care se serbează în a doua luni din ianuarie. În această zi, tinerii care au împlinit 20 de ani sunt invitaţi de către autorităţile locale la ceremonia saidzin siki. În cadrul acesteia, proaspeţilor adulţi li se aminteşte despre drepturile primite, obligatile civile, etc. “
“În Japonia, 70% din suprafaţă este acoperită de munţi, între care 200 sunt vulcani.”
“Numărul analfabeţilor în Japonia este de sub 1%.”
“Sorbitul la masă este considerat politicos, deoarece indică faptul că mâncarea e delicioasă.”
“Pentru japonezi, pisicile negre aduc noroc.”
“În Japonia există cafenele unde te poţi juca cu pisici.”
“Toate casele japonezilor au încălţăminte în plus pentru musafiri.”
“În Japonia, să mănânci sau să bei în timp ce mergi pe stradă este semn de proastă creştere.”
“Şoferii japonezi de autobuze opresc motorul la stop, pentru a reduce poluarea.”
“În Japonia există o autostradă care trece printr-o clădire”
“În Japonia, Salvările merg cam cu 40 km la oră şi opresc la fiecare stop, rugând respectuos lumea să se dea la o parte şi mulţumind pe îndelete tuturor pentru înţelegere.”
“Yaeba (dinţi încălecaţi) sunt consideraţi atrăgători în Japonia, aşa încât unele fete merg la dentist să-şi strâmbe dintîi.”
“Unii japonezi renunţă la podoaba capilară (se rad în cap), într-un soi de scuză adresată celor cărora le-au greşit. “
“Dacă un japonez alege să se sinucidă sărind în faţa trenului, familia lui va plăti costul întreruperii călătoriei.”


despre japonia“Ştiaţi că în Japonia copiii fac curat în şcoli în fiecare zi, timp de un sfert de oră, alături de profesori, ceea ce a condus la apariţia unei generaţii caracterizată de modestie şi pasionată de curăţenie? Igiena şi dorinţa lor de a menţine curăţenia, reprezintă o parte a eticii japoneze.”
“Ştiaţi că Japonia nu are resurse naturale şi este expusă la mii de cutremure pe an, dar toate acestea nu au împiedicat-o să devină una dintre cele mai dezvoltate ţări din lume?”
“Ştiaţi că japonezii, deşi sunt unii dintre cei mai bogaţi oameni din lume, nu au servitori? Părinţii sunt responsabili pentru casă şi copii.”
“Ştiaţi că în Japonia, elevii de la clasa întâi până la clasa a şasea trebuie să înveţe etică în relaţiile cu ceilalţi oameni?”
“Ştiaţi că, dacă te duci la un restaurant de tip bufet suedez în Japonia, veţi observa că oamenii mănâncă doar cât au nevoie, fără a lăsa resturi în urmă? Ei nu risipesc mâncarea.”
“Ştiaţi că trenurile sunt atât de aglomerate încât a fost angajat personal care se ocupă cu împingerea pasagerilor în interiorul acestora?”
“Ştiaţi că nu există nicio examinare de la clasa întâi până la clasa a treia, pentru că, în opinia japonezilor, scopul educaţiei este de a insufla concepte şi formarea caracterului, nu doar de examinare şi îndoctrinare.”
“Dansul în timpul nopţii (după ora 12) este ilegal în Japonia.”

“În Japonia se află mai multe animale de companie decât copii.”

“Japonia este constituită din mai mult de 6.800 de insule.”

“Fermierii japonezi cresc pepeni pătraţi, pentru o depozitare mai uşoară a acestora.”
“Japonezul care a supravieţuit accidentului Titanicului a fost catalogat în ţara sa drept laş pentru că nu a murit o dată cu toţi ceilalţi pasageri.”

“Rata natalităţii în Japonia este atât de mică încât se vând mai multe pampers-uri pentru adulţi decât pentru copii.”

“90% dintre telefoanele din Japonia sunt rezistente la apă deoarece copiii şi adolescenţii le folosesc până şi la duş.”

“În Japonia ai voie să dormi la serviciu. Este văzută drept o extenuare provocată de efortul mare depus la muncă.”
“În toată Japonia, nu există nicio reţea de termoficare ca la noi. Fiecare locuinţă se încălzeşte pe cont propriu, iar livrarea energiei (cu gaze sau electrică) nu poate fi sistată pentru neplata în timpul iernii, oricât de mare ar fi restanţa.


“În al Doilea Război Mondial, Japonia a bombardat China cu muşte infectate cu ciumă bubonică.”

“Japonia este ţara cu cea mai lungă tradiţie imperială din lume. Actualul împărat Akihito este urmaşul îndepărtat dar direct al primului împărat japonez, Jimmu, care a fondat dinastia în anul 711 i. Hr.
“Japonia este a doua ţară din lume cu cea mai mică rată a omuciderilor. Cu toate acestea, tot în Japonia există o pădure recunoscută în toată lumea pentru faptul că este preferată de sinucigaşi, perimetrul fiind împânzit de schelete umane.”
“Filmele de animaţie japoneze reprezintă 60% din producţia mondială în domeniu. Şi pentru că Japonia are atâta succes cu desenele animate, în ţară există aproape 130 de şcoli pentru actorii care îşi pun vocea pe aceste filme.”
“Un lucru care ar trebui să fie ştiut despre gheişe este acela că primele gheişe au fost bărbaţi. Nu este deloc o glumă! Bărbaţii „gheişă” erau cunoscuţi sub numele de Honko şi dansau pentru clienţii lor în baruri şi restaurante sau în camerele unde se servea ceaiul.”
Kimono-urile sunt realizate manual pentru gheişe, acestea fiind create sub propriile lor îndrumări. Aspectul kimonourilor este diferit în funcţie de anotimp, dar absolut toate kimonourile sunt realizate din mătase. Gheişele petrec aproximativ 2 ore pentru a se machia, a-şi aranja părul şi a se îmbracă în kimono.”

     Mulţumesc pentru că aţi fost alături de mine în această fascinantă călătorie, în una dintre cele mai frumoase ţări ale lumii !

        Cu drag, Iliuţa.

Surse foto: pinterest.com

by -
4

Să ne reamintim de… Thales din Milet!

Thales din Milet (625 – 547 i. Hr.)
Unul dintre cei şapte înţelepţi greci. Ştia să prezică eclipsele de soare, a măsurat înălţimea piramidelor greceşti pe baza umbrelor acestora, a identificat apa că fiind “elemental material primar al tuturor fenomenelor şi lucrurilor“, a descoperit cele 4 anotimpuri şi a împărţit anul în 365 de zile.
Thales din Milet a contribuit la dezvoltarea filozofiei, matematicii şi astonomiei, el fiind considerat părintele ştiinţelor. “În domeniul matematicii, Thales a adus geometria în Grecia, familiarizându-se cu ea în timpul călătoriilor sale în Egipt şi dezvoltând-o ulterior. Teoremele geometrice elaborate de el au constituit temelia matematicii greceşti.”
Thales a fost unul dintre cei mai importanţi oameni ai timpului sau, atât ca filozof şi om de ştiinţă, cât şi ca om de stat şi legiuitor, prin maximele şi zicerile sale. Drept dovadă a acestui lucru stă mărturie Plutarch, care povesteşte că nişte pescari au găsit un tripod care ar fi aparţinut Elenei din Troia. Mergând la templul din Delphi, preoteasa pythiana a lui Apollo le-a spus pescarilor să dea tripodul celui mai înţelept om. Aceştia i-au dat tripodul lui Thales.”
Thales a murit la o vârstă înaintată, în timpul unor manifestări sportive, din cauza unor călduri excesive. Pe mormântul sau este o inscripţie care spune: “Aici, într-un mormânt strâmt zace marele Thales; totuşi renumita sa înţelepciune a ajuns la ceruri”. Deşi nici una dintre scrierile lui nu a fost găsită, cunoaştem munca sa din scrierile altora.”
“Thales din Milet a fost numit de greci “Sophos”, adică înţelept, pentru că a dat multe sfaturi, iar cel mai cunoscut este cel gravat pe faţada din Oracolul lui Apolo din Delphi: “Cunoaşte-te pe ţine însuţi!”
“Să nu facem ceea ce condamnăm la alţii.“Thales din Milet
“Timpul este înţelept, el dezvăluie totul.”
“Înconjoară-te de oameni capabili”
“Lasă-te invidiat mai degrabă decât compătimit.”
“Câştigă-ţi frumuseţea nu numai în înfăţişare, ci şi în felul de viaţă.”
“Ceea ce este sigur este ceea ce s-a întâmplat, nimeni nu ştie ce se va întâmplă.”
“Este un lucru anevoios să te cunoşti pe tine.”
“Să nu te preocupe înfăţişarea, ci comportarea.”
“Cum am putea trăi cel mai bine şi cel mai virtuos? Dacă n-am săvârşi noi înşine ceea ce reproşăm altora.”
“Nimic nu este mai agil ca gândul; el te poartă prin întregul univers”
“Care-i lucrul cel mai plăcut? Reuşita!”
“Ignoranţa este povara grea.”
“Ce este mai înţelept decât toate? Timpul, fiindcă el singur îi cuprinde pe toţi.”
“Ce e uşor? Să dai altora sfaturi.”
“Ce este mai minunat decât toate? Lumea ( cosmosul), fiindcă ea este creaţia Zeului.”
“Ce e comun pentru toţi? Speranţa. Ea există şi la cei care nu mai au nimic.”
“Ce e mai puternic ca toate? Necesitatea, fiindcă domneşte asupra tuturor.”
“Ce e greu? Să te cunoşti pe ţine însuţi.”

Surse Google şi Enciclopedia Înţelepciunii

by -
18

Top 5 cărţi ianuarie/martie-Iliuţa 

Un top al romanelor citite în ultimele trei luni este un pic dificil pentru mine! Toate romanele citite mi-au plăcut într-un fel sau altul. Când citesc o carte, ea devine pentru mine un prieten drag, îl aşez pe un raft în biblioteca la terminarea cărţii, ştiind că într-o zi mă voi întoarce la el. Multe dintre romanele mele sunt citite şi recitite în funcţie de dispoziţia pe care o am la momentul respectiv şi de sentimentele pe care le transmite! Voi începe acest top cu două cărţi de autori români pe care le-am citit cu o mare plăcere şi anume:

1.Taina început de poveste de Cristina Mihaela Barbu

Taina de Cristina Mihaela BarbuTaina început de poveste este cartea pe care o consider prietenul meu cel mai sensibil, profund prin psihanaliza folosită ca metodă de căutare a personajului autentic. Această pseudo autobiografie a scriitoarei te determina să analizezi viaţa din mai multe puncte de vedere, te lasă cu întrebări la care nu poţi găsi un răspuns, te îndeamnă spre o meditaţie pe care uneori este bine să o avem legată de aspectele vieţii cotidiene. Această carte o recomand cu multă căldură celor care vor să parcurgă etapele frumoase din viaţa autoarei, scrise parcă cu “bătăi de inimă.
“Renasc, că o Pasăre Phoenix, din propria cenuşă, din oboseală şi din epuizare renasc, îmbrăţişez lumea, îmbrăţişez viaţă. Nu dorm, pentru că aş pierde clipele în care viaţa răzbate prin piatră. Nu dorm, aşteptând vara, verdele pur, sunt verde…, nu dorm… mi-e dor de dor….,”

2. Amanţii de Corina Ozonzilele-amantilor

Amanţii reprezintă pentru mine una dintre cărţiile din care fiecare femeie are câte ceva de învăţat, şi anume că dacă vrei să păstrezi o relaţie trebuie să înveţi să respecţi omul de lângă tine, să îi acorzi mai multă atenţie şi nu în ultimul rând să ai grijă de el, partenerul ales. Reciprocitatea este farmecul oricărei relaţii de durată. Primele cuvinte care mi-au venit în minte când am terminat ultimul volum apărut (sper că nu este şi ultimul pe care îl va avea) au fost acestea: cartea acesta reprezintă un îndreptar (alt cuvânt nu am găsit atunci) pentru toate femeile. Vă recomand cu căldură să citiţi această amuzantă, plină de învăţăminte şi realistă carte.
“Amanţii Corinei Ozon, atât Zilele, cât şi Nopţile lor, sunt deja mai mult decât simple cărţi, sunt un fenomen: peste tot se vorbeşte despre ei, şi simţi imediat că trebuie să-i cunoşti şi tu. Şi, dacă o faci, sigur nu regreţi după: Corina te conduce cu un stil inconfundabil în lumea lui Mircea şi Cati, unde vei râde, vei aştepta cu sufletul la gură următoarea aventură, vei pica pe gânduri, vei reflecta la propria ta poveste de dragoste. Cu o scriitură bine şlefuită, Corina Ozon din Nopţile amanţilor apasă şi mai tare pedala faţă de romanul ei de debut. Se citeşte repede, e savuroasă, memorabilă şi, inevitabil, te face să vrei mai mult!“ (Cristina Nemerovschi)

3. All Souls de Deborah Harkness

cartea-pierduta-a-vrajitoarelor-vol-1

O serie pe care am citit-o la foc automat, aş spune, adică nu m-am dezlipit de ea până la final. Prima dintre cele trei cărţi şi cea care mi-a plăcut cel mai mult, Cartea pierdută a vrăjitoarelor este cel mai bun roman fantasy citit în ultimul timp. Îmi place mult stilul autoarei Deborah Harkness, modul cum prezintă o societate utopică, formată din oameni, vampiri, vrăjitoare şi demoni care găsesc metode ingenioase pentru a coexista. Amalgamul de informaţii pe care le regăseşti pe parcursul întregii serii este fascinant. Povestea de dragoste interzisă dintre profesorul universitar Diana Bishop şi vampirul genetician pasionat de teoriile lui Darwin, Matthew Clairmont, te poartă pe aripile ei într-un zbor neîntrerupt pe parcursul celor trei cărţi, rezistând impactului pe care îl are asupra celorlalţi, a unei călătorii în timp şi a tuturor răsturnărilor de situaţii care derivă.

4. Labirintul de Kate Mosse

Labirintul-Kate Mosse

Un roman de excepţie. Personajele, acţiunea de dincolo de timp, legendele, cele două poveşti de dragoste care se desfăşoară în paralel la distanţă de 800 de ani sunt doar o parte dintre ingredientele acestui roman de succes.
Prezentarea făcută de Val McDermid acestui roman concretizează foarte bine această fascinantă poveste: “Labirintul este un adevărat Graal al cititorului, combinând în mod inteligent legendele, religiile, istoria, trecutul şi prezentul într-o poveste fascinantă. Mosse creează o lume atât de reală, încât te transpune complet în acele vremuri de mult apuse.”

5. Delirium de Lauren Oliver

Delirium

Voi încheia acest top cu prima carte dintr-o serie foarte cunoscută şi anume cu romanul Delirium de Lauren Oliver. Acţiunea cărţii este tulburătoare şi în unele cazuri de neînţeles. Romanul prezintă o societate în care dragostea este considerată o boală denumită deliria, pe care guvernanţii au hotărât să o vindece cu ajutorul unei operaţii chirurgicale la împlinirea vârstei de 18 ani a tuturor cetăţenilor. A te îndrăgosti constituie o încălcare a legilor, transformându-te într-un renegat sau într-o victimă cu urmări grave. O carte de căpătai cu impact de biblie ca învăţăminte şi religie este prezentată prin fragmente la fiecare început de capitol. Rigorile societăţii, consecinţele aceste bolii (transmisibilă, se pare), actele de curaj şi situatile limită sunt câteva dintre aspectele acestui roman, uneori copleşitor.
“Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe veci.
şi întotdeauna am crezut asta.
Până acum.
Acum totul s-a schimbat.
Acum aş preferă să mă infectez cu iubire fie şi numai o fracţiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciună.”

by -
15

 Ştiaţi că… China sau “dragonul adormit” 

China sau “dragonul adormit” cum mai este denumită, este singura ţară din lume unde limba oficială este o limbă modernă fără alfabet. Limba chineză este de asemenea cea mai vorbită limbă din lume, ea fiind limba oficială şi în Taiwan (chineza mandarină), de asemenea mai este şi a doua limbă oficială din Singapore. Nu-i pricepem noi, este greu să înveţi limba chineză, dar sunt, se pare foarte mulţi care o fac şi o vorbesc bine, de exemplu un chinez cult cunoaşte aproximativ 6000-7000 de caractere, cei care cunosc doar 2000 de caractere sunt consideraţi ca având un nivel de alfabetizare scăzut! “ Pe teritoriul Chinei se vorbesc mai multe dialecte ale chinezei, care din anumite puncte de vedere ar putea fi interpretate ca limbi înrudite. Diferenţele dintre dialectele chineze fac imposibilă înţelegerea verbală, fiind comparabile cu diferenţele dintre limbile romanice. Pe de altă parte, scrierea este comună tuturor dialectelor, pentru că ideogramele chinezeşti indică numai sensul, nu şi rostirea. Astfel, doi chinezi vorbind dialecte diferite se vor putea înţelege în scris, chiar dacă nu se pot înţelege verbal.”- Wikipedia. De exemplu: mă duc la vecinul chinez de peste deal de casa mea să-i explic că pisica mea cea neagră, un pic vărgată pe care o pregătesc la cină, este în curtea lui, nu-i spun prin viu grai, îi scriu şi el, tot în scris îmi răspunde amintindu-mi de strămoşi noştri comuni …

ChinaO curiozitate cu “specific chinezesc” este aceea că “până în 2030, China va avea mai mulţi locuitori decât totalul populaţiei SUA.” Deci, ca să înţeleg, mai mulţi chinezi, mai puţine pisici (le mănâncă într-un ritm alarmant), mai mult produse contrafăcute (sunt specializaţi în asta ), în final vom avea cu toţi ochi oblici ! Ce procent ne oferiţi în 2100 ! Mesaj pentru toată populaţia planetei: Dragi chinezi a sosit timpul să populăm şi luna, deoarece aici pe pământ am ocupat tot… Dragele noastre femei … la atac…
În timp ce noi ceilalţi, treceam printr-o criză mondială, chinezi descurcăreţi şi fără număr cum sunt, nu au resimţit-o. PIB-ul lor în acea perioadă a crescut vertiginos chiar, acest aspect l-am remarcat şi eu, un om de rând şi care nu sunt chinez, deocamdată, în piaţă! Usturoi românesc mai aveţi? Îl întreb eu pe vânzător. El supărat îmi răspunde: O, doamnă nu mai primim de luni bune… Nu se mai plantează la noi, poate clima noastră este de vină! Chiar aşa !!!- Da, doamna – spune el şi pare atât de epuizat, dar nu se lasă: Avem usturoi mândru chinezesc, nu doriţi ! Nu, mulţumesc! Nu vreau să mor în chinuri !
China, poate cea mai cunoscută ţară datorită abundenţei de produse existente pe piaţă, dacă din alte motive nu, deşi cine nu a auzit de Dinastia Ming, de exemplu, întâlneşti şi la ora actuală cazuri de ciumă! Tuburător, nu !

O curiozitate de neînţeles pentru mine este următoarea: “În 1973, China s-a oferit să “exporte” în Statele Unite 10 milioane de femei tinere şi necăsătorite, fără drept de revenire, ca măsură de contracarare a crizei demografice.” Parcă ar suna: Suntem mai fertili ca voi şi ne-am decis să vă ajutăm …..Da. ştiu aspectele legislative în vigoare referitoare la natalitate în mândra Chină, totuşi ceva din timp nu se putea face? Acele femei nu au nici un cuvânt de spus! China este, după părerea mea, ţara contrastelor! Cu o istorie remarcabilă, o cultură de excepţie, o literatură uluitoare şi atât de fascinantă, o ţară în plină creştere economică, China adăposteşte azi 30 milioane de oameni care locuiesc în bordeiei ! Concludent, nu ! Într-o altă viaţă doresc să o vizitez, să locuiesc un timp acolo ca să aflu cum Dumnezeu creşte la ei PIB-ul!

Dar ceea ce ştim noi despre chinezi este aproape nimic pe lângă ce ne-ar oferi viaţa de zi cu zi, dacă am trăi cot la cot cu ei şi am simţi cutumele chinezeşti, altele decât cele cu care suntem noi obişnuiţi.” – Portalul Big Picture – altfel spus, nu mâncăm pisici, le creştem fără să le gustăm, nu facem export convenabil pentru economia autohtonă, ne înmulţim fără ajutor din afară, avem produse de ale lor, de ale noastre nu, stai, aici cam semănăm!

Curiozităţi despre China şi locuitorii ei:

Floarea de lotus este văzută ca un simbol al purităţii şi este considerată sacră de către chinezi.”
“Politica “un singur copil” a contribuit la un dezechilibru semnificativ între bărbaţi şi femei. În prezent există peste 35 de milioane de băieţi mai mult decât fete. Este illegal ca medicii chinezi să dezvăluie părinţilor sexul viitorului copil, pentru a preveni avorturile, deoarece mulţi părinţi prefer să aibă băieţi decât fete.”
“Poliţia din China foloseşte tot mai frecvent gâşte în locul câinilor poliţişti. S-a dovedit că, gâştele au un spirit agresiv mult mai dezvoltat şi un văz mult mai precis decât al câinilor.”
“Emisiile poluante rezultate din spaţiul Chinei ajung până la San Francisco, peste Pacific, contribuind cu o treime din poluarea acestei mari metropole.”
“Tinere femei din China sunt dispuse să plătească 700 dolari pentru o intervenţie chirurgicală de refacere a himenului, întrucât cutumele locale constituie o piedică majoră la căsătorie, în cazul când mireasa nu este virgină.”
“În China se consumă anual circa 4 milioane de pisici, carnea de pisică fiind considerată comestibilă. Există şi crescătorii pentru pisici, dar multe din ele se vânează în sălbăticie.”
“Recordul pentru cel mai lung blocaj în trafic înregistrat vreodată în întreagă lume a avut loc la Shanghai, pe o lungime de 99 km. Blocajul a durat 12 zile.”
“Întrucât mulţi chinezi nu se pot întrerupe din plăcerea de a folosi telefoanele mobile şi tabletele chiar şi atunci când se plimbă prin localitate, în oraşul Chongging au fost trasate alei speciale pentru aceştia, asemănătoare celor folosite în alte oraşe de biciclişti. Cine se plimbă cu telefonul în afară acestui perimetru este amendat.”
“…..aproape 5.000 de copii născuţi în prajma Jocurilor Olimpice au primit numele Aoyun, care în mandarină înseamnă chiar “Jocurile Olimpice”.
În fiecare an, în China se taie 20 de milioane de copaci, doar pentru a face faţă cererii de beţişoare (chopsticks)” “Peste 30 de milioane de chinezi locuiesc în bordeie, mai mult decât întreagă populaţie a Arabiei Saudite”
“Jumătate dintre porci trăiesc în China (475 de milioane).”
“În oraşul Datang, supranumit ”oraşul şosetelor”, se produc 8 miliarde de perechi de şosete anual”
“Aproximativ 100 de milioane de chinezi trăiesc în fiecare zi cu mai puţin de un dolar american.”
“În China sunt supuşi de trei ori mai mulţi oameni la pedeapsa cu moartea decât în tot restul lumii la un loc.”
“Ca peste tot în lume, şi în China avem câteva legi care ne lasă fără cuvinte. Din câte se pare reîncarnarea este interzisă în această ţară dacă nu există o permisiune din partea guvernului.”
“Facebook, Twitter şi New York Times sunt interzise încă din anul 2009.”
“Cel mai mare mall din lume este situat în China, dar este 99% din timp gol”.

“Unul din cinci oameni de pe glob este chinez.”

“Fursecurile cu răvaş nu au fost inventate în China, ci în San Francisco în anul 1920.”

“Chinezi au inventat hârtia, compasul, praful de puşcă şi bancnotele. Hârtia igienică a fost creată tot aici, în jurul anilor 1300. Aceasta era destinată numai pentru uzul exclusiv al împăraţilor.”

“Aproape 700 de milioane de chinezi consumă apă contaminată.”
“Chinezi nu au decât două nume ( sau prenume ). Numele de familie este întotdeauna primul rostit, urmat apoi de un singur prenume.”
“Statutul marital al unei femei este asociat cu părul. O fată tânără poartă două cozi, în timp ce o femeie căsătorită are voie să poarte o singură coadă.”

“La fiecare 5 zile începe construcţia unui nou zgârie-nori.”

“Cuvântul „cenzură” este cenzurat în China”.
“În China se fumează aproximativ 50.000 de ţigări în fiecare secundă.”

“Aici există 64 de milioane de locuinţe în care nu locuieşte nimeni şi chiar oraşe în care nu trăieşte niciun om.”

“Populaţia Chinei s-a majorat în ultimii 23 de ani cu aproximativ 20.6%, în 2012 atingând valoarea de 1.354.040.000 locuitori;”
“În 1911, împletirea părului în codiţe a fost interzisă în China, deoarece se consideră că acest obicei aminteşte de trecutul feudal al ţării.”
“Cei mai tineri părinţi din istorie ( doi copii cu vârste de 8, respectiv 9 ani) au trăit în China. Copilul lor s-a născut în anul 1910.”
în ultimii ani, multe cuplurile chineze îşi afişează afecţiunea lor prin purtare de haine identice .”

Cu drag, Iliuţa!

Să ne reamintim de… Socrate

Socrate (cca. 470 i.Hr. – d. 7 mai 399 i.Hr ) – Filozof antic grec

Despre Socrate se cunosc puţine aspecte legate de viaţa acestuia. Născut la Atena, în anul 470 i Hr, adică la sfârşitul războaielor medice, fiul sculptorului Sophroniscos şi al Phainaretei, Socrate se presupune a beneficiat de educaţia pe care o primeau tinerii în acea perioadă şi anume gramatică, muzică şi gimnastică. Referitor la viaţa de familie există unele dovezi care atestă căsătoria cu Xantiopia şi cei trei copii ai săi: Lamproclest, Sophroniscos şi Menexene. Despre Xantiopia se spunea este cea mai insuportabilă dintre toate făpturile ce-au existat, există sau vor exista vreodată Referindu-se la caracterul arţăgos al acesteia, Alcibiade îl întreabă cum suportă: Şi tu suporţi gâgâitul gâştelor”‘, îi zise Socrate. Desigur –răspunde Alcibiade- dar ele îmi dau ouă şi pui. Şi Xantipareluă Socrate- îmi  copii.”
SocrateSocrate s-a remarcat printr-o mare simplitate în viaţa de zi cu zi şi prin curajul de care a dat dovadă în lupta dusă în numele adevărului şi al convingerilor sale.Conversaţiile lui atingeau chestiuni legate de esenţa binelui, a frumuseţii, a iubirii, a nemuririi sufletului, a verificităţii cunoaşterii şi altele.”
“S-a zis Socrate era deosebit de urât; chel, purtând barbă, cu nasul borcănat.” Privitor la acest aspect, Alcibiade spunea astfel “chipul lui Socrate ascunzând cel mai frumos dintre suflete, la fel cum discursurile sale aparent naive şi glumeţe ascund cea mai mare profunzime. Figura lui Socrate nu putea nu-i scandalizeze pe atenieni, întrucât pentru ei frumuseţea fizică era simbolul frumuseţii lăuntrice şi nimic nu părea a fi mai incompatibil decât urâţenia lui Socrate şi puritatea sa morală.”
Din păcate, de la Socrate nu a rămas nimic scris, convingerile şi gândurile sale au fost transmise de Platon şi Xenofon. Învăţătură înţeleptului conţinea în sine atâtea idei rodnice, încât a servit ca punct de plecare în evoluţia ulterioară a gândirii filozofice greceşti.”
Despre moartea marelui filozof antic se ştie a fost condamnat pentru convigerilor sale, acuzat fiind de coruperea tineretului şi respingerea religiei oficiale. “Condamnat la moarte, filozoful a băut fără ezitare şi plin de linişte cupa cu otravă din cucută, refuzând evadeze aşa cum îi propuseseră prietenii lui.”
“Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditaţiei sale fiinţa umană. Începând cu Socrate, omul devine în mod exclusiv o problema pentru el însuşi. “Persoana ta este sufletul tăuspunea Socrate” (Platon, Alcibiade, 138e).
În cele ce urmează voi prezenta câteva citate ce aparţin filozofului grec Socrate:

Când dezbaterea este pierdută, calomnia devine unealta ratatului”
“Nici o relaţie între oameni nu are preţ fără prietenie.“
Mănânci pentru a trăi, nu trăieşti pentru a mânca.”
Adevărată înţelepciune înseamnă ţi recunoşti propria ignoranţă.”
“Copiilor nu trebuie le lăsăm aur drept moştenire, ci mai mult bun simţ.”
La orice întrebare se poate răspunde, dacă întrebarea e pusă corect.”
Există doar un lucru bun, ştiinţă, şi doar unul rău, neştiinţă
“Invidia este ulcerul sufletului.”
Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.”
“Sfatul meu este te căsătoreşti. Dacă vei avea o nevasta bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filosof.”
Virtutea constă în a nu depăşi măsură cu nimic.”
Întăriţi trupul vostru prin muncă şi mintea voastră prin studiu.”
Ştiu ce e binele, dar săvârşesc adesea răul.”
“Temeiul oricărei înţelepciuni este răbdarea.”
“Nici celui bolnav nu-i foloseşte un pat de aur, nici celui fără minte un noroc deosebit.”
Persoană ta este sufletul tău.”
În fiecare om sălăşluieşte un soare, totul este -l lăsăm ardă.”
Singurul lucru pe care îl ştiu este nu ştiu nimic”
Cunoaştete pe ţine însuţi

Voi încheia acest articol cu o poveste ce ne vorbeşte despre înţelepciunea marelui filozof.
Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.
Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont nu ai voie faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.”

                                          Vă mulţumesc şi  urez toate cele bune!
                                                                Cu drag, Iliuţa!

by -
14

Ştiaţi că… Italia

Am ales pentru această frumoasă zi dedicată femeilor din întrega lume să vorbim despre Italia, datorită unei curiozităţi referitoare la bărbaţii din această ţară, o curiozitate dragă mie şi anume: “Italienii sunt în continuare nişte romantici incurabili. De altfel un bărbat italian nu va permite niciodată unei fete să meargă singură, pe jos acasă.” Mda, ne plac bărbaţii atenţi, respectuoşi şi de ce nu un pic bruneţi, un pic mai creoli…deh, ne stârnesc imaginaţia, ştiţi voi!
Italia este ţara care cucereşte inimile tuturor prin cultura sa bogată, prin monumentele impresionante pline de istorie ce ascund poveşti şi legende fascinante, dar şi prin obiceiurile acestui popor temerar care are una dintre cele mai frumoase şi pătimaşe istorii. O capodoperă pe ape, Veneţia denumită şi oraşul iubirilor nemuritoare este “o fereastră între cer şi ape deschisă peste cei aproape 1400 de ani de istorie impresionantă, cu poveşti şi legende ale timpului călător peste veacuri” – go travel.
ItaliaFiind considerată una dintre cele mai romantice ţări, Italia te întâmpina cu oameni frumoşi, calzi şi plini de viaţă într-un cadru feeric datorat peisajului şi clădirilor bine conservate ce îşi spun istoria. Fântâna di Trevi cu a sa legendă care spune că cel care aruncă o moneda în apă se va întoarce la Roma, cu Capela Sixtină şi povestea lui Michelangelo unde timp de 4 ani a lucrat singur după ce şi-a concediat asistenţii şi ucenici. Colosseumul cu a lui istorie romanţată care ne face să uităm de jocurile care începeau, de obicei cu acte comice şi expoziţii de animale exotice şi se terminau cu lupte până la moarte între gladiatori şi animale sau doar între gladiatori. De asemenea Domul care este una dintre cele mai mari Catedrale Gotice din Lume. Sunt atât de multe că mi-ar trebui pagini întregi doar să le menţionez şi nu este cazul deoarece le ştiţi prea bine!
Vă prezint câteva curiozităţi despre Italia şi locuitorii săi:
“Italia este a 4-a cea mai vizitată ţară din lume, cu mai mult de 50 de milioane de turişti pe an”.
“Istoria ţării este bine conservată în cele peste 3000 de muzee pe care le puteţi vizita.”
“Italienii au inventat termometrul, pianul, maşina de scris şi conul de îngheţată.”
“Vaticanul este singurul stat din lume care îşi poate închide porţile noaptea.”
“Oraşul Veneţia are peste 400 de podeţe.”
“Roma are singurul muzeu din lume dedicat complet pastelor. “
“Opera este o creaţie italiană.”
“Sunt mai mulţi bunici decât nepoţi în Italia – rata natalităţii este printre cele mai scăzute din lume.”
“Italienii iubesc pisicile atât de mult încât legea spune că dacă o pisica este omorâtă, persoana respectivă poate primi o amendă de 10000 de euro şi 3 ani de închisoare.”
“Pizza a apărut în secolul 18 – săracii obişnuiau să mănânce sos de roşii pe pâine plată. Prima pizzerie, “Antica Pizzeria Port’Alba”, s-a deschis în 1830 la Napoli şi este deschisă şi astăzi.”
“Italia este cel mai mare producător de kiwi din lume.”
“Iubitorii de vin vor adoră această ţară care este cel mai mare producător de vin din lume. “
“Cel mai vechi festival de film din lume este cel de la Veneţia, apărut în 1932”
“Italia are cei mai activi vulcani din Europa şi anume: Etna, Stromboli şi Vezuviu.”
“Cea mai veche republică din lume este în Italia şi este reprezentată prin oraşul San Marino. Astăzi aceasta, alături de Vatican sunt două state independente de Italia, dar sunt aşezate pe teritoriul acestei ţări.”
“Neoficial, cel mai important animal din Italia este lupul. Acesta a căpătat supremaţia de la legenda lui Romulus şi Remus. Cei doi copii ce au fost adoptaţi de o lupoaica şi ei au fost cei care mai târziu au creat Imperiul Roman”.
“Prima vioară din lume a apărut în atelierul lui Andrea Amati în anul 1550 în oraşul Cermona. Mai târziu acesta a devenit casa celui mai faimos producător de viori din lume: Antonio Stradivari.”
“Una dintre cele mai importante atracţii turistice este Fântâna Trevi din Roma. Cine nu a aruncat o moneda acolo în timpul unei vacanţe în Roma? Statisticile arată că aproximativ 3000 de euro sunt aruncaţi în fântână zilnic.”
“Fondată în 1088, Universitatea de Bologna este cea mai veche universitate din lume, încă funcţională. Universitatea numără în prezent peste 100.000 de studenţi.”
“Primul oraş care a atins populaţia de 1 milion de locuitori a fost Roma – Italia, în anul 133 înainte de Hristos. Există câte un oraş numit Roma pe fiecare continent.”

Şi câteva curiozităţi din Roma antică:
“La depunerea unui jurământ, românii obişnuiau să jure pe…testicule”
“Romanii foloseau bălegarul uscat de mistreţi drept ingredient pentru steroizi “
“În Roma antică un nas încovoiat era un semn al calităţilor de lider…”
“Tot în Roma antică se folosea la un moment dat urina ca ingredient pentru pasta de dinţi.”

Am decis să închei acest articol cu câteva curiozităţi amuzante şi anume:
“În 2013, un bărbat Italian condamnat în arest la domiciliu a cerut să meargă la închisoare pentru a scăpa de nevasta lui.”
“Whatsupp este citat în mai mult de jumătate dintre procesele de divorţ italiene.”
“500 000 de italieni vizitează un exorcist în fiecare an.”
“Degetul mijlociu al lui Galileo, expus la un muzeu din Florenţa, este ridicat în sus.”
“În Milano este o cerinţă prevăzută legal să zâmbeşti tot timpul, cu excepţia funeraliilor şi a vizitelor la spital.”
“Este ilegal să mori în Falcino del Massico, un oraş de 3.700 de locuitori, aflat la 30 de kilometri de Napoli. Motivul? Cimitirul este plin şi, din cauza unor probleme logistice, nu mai este loc pentru morminte noi.”
                                                   

Cu drag, Iliuţa Răduţi

by -
17

refugiul Nicholas SparksRefugiul de Nicholas Sparks

Titlul original: Safe Heaven
Traducător: Mihaela Buruiană
Editura RAO
Număr pagini: 360
Data apariţiei: Februarie 2013
Colecţia Carte de buzunar

Nicholas Sparks – “(n. 31 decembrie 1965; Omaha, Nebraska, Statele Unite ale Americii) este un scriitor american. Sparks este cunoscut pentru bestseller-urile lui internaţionale, care tratează teme ca: creştinismul, drama sau adolescenţa. Şapte dintre cărţile lui au fost adaptate cinematografic; Message in a Bottle, A Walk to Remember, The Notebook, Nights in Rodanthe, Dear John şi The Last Song, Safe Heaven. În prezent Nicholas Sparks trăieşte în New Bern, Carolina de Nord, cu soţia sa Cathy şi cu cei cinci copii ai lor.”

Prezentare carte : “Povestea plină de suspans a unei femei care trebuie să înveţe să aibă din nou încredere în cineva pentru a iubi din nou. Când tânăra Katie ajunge în Southport, un orăşel din Carolina de Nord, apariţia sa neaşteptată ridică întrebări cu privire la trecutul ei. Treptat, începe să prindă rădăcini şi chiar îndrăzneşte să înceapă o relaţie cu Alex, tatăl văduv a doi copii. Dar trecutul o urmăreşte, are un nume – Kevin – şi o ţintă. Iar lupta pentru supravieţuire va fi pe muchie de cuţit. Doar curajul de a se angaja într-o nouă viaţă şi prietenia îi permit să descopere iubirea ca unic refugiu de încredere. Un roman palpitant în stilul fermecător al lui Nicholas Sparks. Categoric una dintre cele mai bune cărţi ale autorului, cu o ecranizare pe măsură.”

Refugiul este un roman psihologic, după părerea mea, deoarece prezintă în mare parte a cărţii, amalgamul de sentimentele şi întrebări fără răspuns ca rezultat al întâmplărilor din viaţa mai multor personaje. Eroina acestui roman Katie dovedeşte prin curajul pe care îl arată, un caracter puternic dispus la sacrificii atunci când este cazul, deşi ea nu conştientizează această latură a sa. Anxietatea dovedită în discuţiile cu ceilalţi, dar şi în relaţia cu soţul se datorează unei lipse totale de încredere în ea. Povestea unei femei care încearcă să pornească din nou în viaţă este prezentată în stilul caracteristic autorului, cu multă sensibilitate şi amănunţit. Prima destăinuire şi primul pas în acordarea încrederii unei prietene se prezintă ca o relatare la persoana a treia.
— “Am avut o prietenă odată. Avea o căsnicie îngrozitoare şi nu putea să vorbească cu nimeni. El o bătea şi, la început, ea i-a spus că dacă se mai întâmplă vreodată, îl părăseşte. El a jurat că n-o să se mai întâmple şi ea l-a crezut. Dar apoi lucrurile s-au înrăutăţit, de exemplu, când cina era rece sau când ea menţiona că se văzuse cu un vecin care-şi plimbă câinele. Ea doar vorbise cu el, dar în seara aceea, soţul ei a izbit-o de o oglindă.”
— “Prietena mea a încercat să fugă de două ori. O dată, s-a întors singură, pentru că nu avea unde să se ducă. Iar a două oară când a fugit, a crezut că e liberă, în sfârşit. Dar el a urmărit-o şi a dus-o cu forţa înapoi acasă. Acolo, a bătut-o şi i-a pus un pistol la tâmplă şi i-a spus că, dacă mai fuge vreodată, o omoară.”

Refugiul de Nicholas Sparks (2)Viaţa în Southport, orăşelul pe care Katie îl alege ca refugiu, o trezeşte din starea de inerţie autoimpusă şi începe să socializeze. Colegii de serviciu, o prietenă misterioasă numită Jo, discuţiile cu aceasta sunt deliciul cărţii, proprietarul magazinului Alex şi copii acestuia încep să facă parte din viaţa ei! Înduioşător a fost gestul făcut de Alex de a aduce în stoc produsele care îi trebuiau ei în mai multe sortimente având grijă să nu-i lipsească de pe rafturi, astfel încât puţinele alimente pe care putea ea să le cumpere să fie acolo. O relaţie frumoasă, caldă se înfiripă uşor între cei doi protagonişti. Un gest, o discuţie prietenoasă în care fiecare respectă sensibilităţiile celuilalt, ataşamentul copiilor pentru Katie, sunt prezentate parcă cu intenţia de a uită ororile şi durerile din viaţa fiecăruia. Pierderea soţiei pentru Alex, pierderea mamei pentru copii, viaţa de familie grea pe care a îndurat-o Katie sunt subiecte ce revin frecvent în discuţiile şi gândurile lor.
Refugiul de Nicholas Sparks (1)Deci asta faci în weekenduri, după ce pleci de la magazin? Îţi petreci timpul cu copiii?
Întotdeauna, spuse el. Cred că e important.
Chiar dacă se pare că părinţii tăi au avut altă părere?
Alex ezită.
— Asta ar fi răspunsul uşor, nu? Că m-am simţit neglijat şi mi-am promis să fiu altfel? Sună bine, dar nu ştiu dacă e chiar exact. Adevărul este că petrec timp cu ei pentru că-mi face plăcere. Îmi place de ei. Îmi place să-i privesc cum cresc şi vreau să fiu alături de ei când se întâmplă asta.”

Sentimentele pe care le încearcă eroina în momente cu întâmplări oarecum banale pentru ceilalţi, dar atât de noi şi tulburătoare pentru ea, sunt intense şi aduc speranţă în viaţa ei!
În ciuda tragediei prin care trecuseră cu toţii, arătau ca o familie fericită. „Asta face o familie iubitoare unită”, gândi Katie. Pentru ei, nu era decât o zi sau un weekend obişnuit, dar pentru ea, faptul că exista astfel de momente avea valoarea unei revelaţii. Şi poate, poate, avea o şansă să mai trăiască astfel de clipe şi în viitor.”

Teama că soţul ei ar putea să o găsească se atenuează cu timpul şi începe să trăiască, lucru pe care nu l-a mai făcut în ultimi ani.
Mai era o forţă acolo, ceva ce ea încercase să nege. Era atrasă de el mai mult decât voia să recunoască şi, când ieşi din duş, ştiu că trebuia să fie atentă. Alex era genul de bărbat de care ştia că se poate îndrăgosti şi gândul acesta o speria. Nu era pregătită. Nu încă, oricum. Apoi, din nou auzi o voce dinlăuntrul ei şoptindu-i că poate e pregătită.”

Impresionante sunt şi sentimentele lui Alex pe care autorul le descrie într-o lumină aparte.
“Nu era prea sigur ce se întâmplase. Sau când începuse măcar. Poate în dimineaţa în care o văzuse pe Kristen de mâna cu Katie, după ce Josh căzuse în râu, sau în după-amiază ploioasă în care o condusese acasă, sau chiar în ziua pe care o petrecuseră la plajă. Tot ce ştia sigur era că în momentul acela se îndrăgostea până peste cap de această femeie şi nu putea decât să se roage ca şi ea să aibă aceleaşi sentimente faţă de el.”

Despre Kevin, soţul lui Katie, un detectiv bun cum spune el adesea, mi-e greu să vorbesc. Sentimentele pe care pretinde că le are pentru soţie, felul cum se plânge că nu înţelege de ce a fost părăsit, citatele din biblie pe care le repeta obsesiv, marchează partea neplăcută a romanului.
Va reuşi Katie să scape de soţul abuziv, va putea începe o nouă viaţă alături de cel care o iubeşte şi respectă? Cine este prietena misterioasă Jo care o ajută să înţeleagă ce simte şi să meargă mai departe? Ce se întâmplă cu Kevin? Va las să le aflaţi citind acest tulburător roman!

Închei această prezentare cu un pasaj din scrisoarea scrisă de soţia lui Alex înainte de a muri în urmă cu doi ani şi adresată femei pe care el o va iubi.
“…dar aproape toată viaţă mea, prietenii mi-au spus Jo. Tu poţi să-mi spui cum vrei şi să ştii că deja te consider prietenă. Sper ca până la sfârşitul acestei scrisori să mă consideri şi tu prietena ta”.

logo_libris

Cartea Refugiul de Nicholas Sparks este oferită pentru recenzie de librăria online Libris. Cartea poate fi comandată de pe libris.ro şi beneficiaţi de transport gratuit prin curier rapid indiferent de valoarea comenzii. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei, vă puteţi abona la newsletter, dar puteţi urmări şi pe pagina de facebook.

Autor: Iliuţa Răduţi

by -
9

Să ne reamintim de… Aristotel

Aristotel ( 384 – 322 iHr )
Locul naşterii lui Aristotel unul dintre cei mai mari filozofi ai Grecie antice, este Stagira, aflată pe ţărmul Marii Egee. Tatăl marelui filozof era medic la curtea regelui Midas al II -lea, bunicul săAristotel (2)u find Alexandru Macedon. La vârsta de 17 ani a sosit la Atena şi a început să frecventeze Academia lui Platon, rămânând aproape de aceasta timp de 20 de ani.. Controversele dintre Aristotel şi Platon sunt cunoscute şi azi, el fiind singurul elev care a avut curajul de a se contrazice cu acesta. Platon a afirmat despre Aristotel că loveşte în el precum mânzul loveşte în mama lui. Aristotel a avut un respect nemărginit pentru Platon şi îl preţuia foarte mult, dar a văzut punctele vulnerabile ale teoriei sale despre lumea ideilor şi a lucrurilor. Celebra vorbă a lui Aristotel “Platon îmi este prieten, dar adevărul îmi este mai drag” ne vorbeşte despre aceste contraverse.
“Deşi bazele filozofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia şi a dezvoltat-o, putându-se cu siguranţă afirma că Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine stătătoare. A întemeiat şi sistematizat domenii filozofice ca Metafizică, Logica formală, Retorică, Etică. De asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.”
Aristotel (1)Înainte de a se întoarce în Atena unde a întemeiat prima şcoală de filozofie denumită Liceul, Aristotel a fost pentru o perioada de 4 ani educatorul lui Alexandru cel Mare. Acesta spunea despre filozof următoarele ”Îl consider pe Aristotel egalul tatălui meu, fiindcă dacă tatălui meu îi datorez viaţă, lui Aristotel îi datorez tot ce dă vieţii un preţ.”. “Liceul (Lykeion sau şcoala peripatetică), şcoală ce va rivaliza cu Academia lui Platon este locul unde a predat timp de treisprezece ani şi unde îşi va continua neobosit cercetările.” Moartea subită a lui Alexandru cel Mare, elevului şi protectorului lui Aristotel a stârnit o revoltă, iar filozoful a fost învinuit de blasfemie. Fără să mai aştepte procesul, Aristotel părăseşte Atena, la puţin timp după această moare pe insula Eubeea.
Cele mai cunoscute dintre scrierile sale sunt: Metafizică, Protreptic, Analitică Prima, Analitică Secundă, Topica, Categoriile, Despre interpretare, Respingeri sofistice. Lui Aristotel îi aparţine şi primul tratat psihologic. În afară de ştiinţă a contribuit în domenii că etică, logică, muzică, poezie, politică, şi teatru.
Vă prezint câteva dintre citatele marelui filozof:
“Zgârciţii adună ca şi când ar trăi veşnic; risipitorii risipesc ca şi când ar trebui să moară.”
“Speranţa este visul celui treaz.”
“Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri.”
“Cel mai bun prieten este doar acela care, când ne doreşte binele, ni-l doreşte de dragul nostru, chiar dacă nimeni nu o află.”
“Ce îmbătrâneşte repede? Recunoştinţa.”
“Virtutea morală o dobândim prin obişnuinţă.”
“Ceea ce avem de învăţat să facem; învăţăm făcând.”
“Egalitatea e sufletul prieteniei.”
“Omul cinstit nu face niciodată de bunăvoie ceva rău.”
“Cel blând nu înclină spre răzbunare, ci mai mult spre iertare.”
“Omul să-şi îngăduie a spune numai ceea ce îi place lui însuşi să asculte.”
“Frumuseţea este darul lui Dumnezeu.”
“Adevărul este bun şi lăudabil.”
“Cine este prieten cu toţi, nu este prietenul nimănui.”
“Antidotul pentru cinci duşmani constă într-un prieten.”
“E mai puternic cel care îşi învinge poftele decât duşmanii: într-adevăr, lucrul cel mai greu e să te învingi pe ţine.”
“Cel mai bun dar pentru muritori e sănătatea; apoi vin bujorii cei fără de pereche ai frumuseţii; în rândul al treilea e bogăţia, dar cea necartita şi neblamata de nimeni, iar în al patrulea rând să-ţi petreci cu prietenii ceasul tinereţii.”
“Că să eşuezi poţi s-o faci în multe feluri în timp ce pentru a reuşi ai o singură opţiune.”
“Sufletul nu gândeşte niciodată fără o imagine.”
“Memoria este scribul sufletului.”
“Homer i-a învăţat pe ceilalţi poeţi arta de a spune minciuni cu îndemânare.”
“Curajul este prima din calităţile omului, pentru că este calitatea care le garantează pe celelalte.”
“Scopul omului înţelept nu este de a-şi asigura plăcerea ci de evita durerea.”
“ Cele serioase se numicesc prin ras, iar râsul prin seriozitate”
“Într-o zi, lui Aristotel i s-a reproşat că a dat de pomană unui om cu o purtare rea, la care învăţatul a răspuns: Eu nu dau purtării, ci omului”
“Învăţătura e cel mai bun bagaj pentru bătrâneţe “

Vă mulţumesc că a-ţi fost alături de mine în acesta mică incursiune în vremea de mult apusă a începuturilor literaturii !
                                        

Cu drag, Iliuţa!

Surse foto: pinterest.com

Lansare de carte Amanţii 3.0 de Corina Ozon la Craiova

În data de 26.02.2016 în incinta Teatrului Naţional “Marin Sorescu” din Craiova, a avut loc lansarea volumului “Amanţii 3.0” de Corina Ozon. În deschidere dl. Alexandru Mogoşeanu de la Radio România Oltenia a susţinut un discurs spumos aducând un elogiu doamnei Corina Ozon, pe care l-a încheiat astfel “Cred că aveţi nevoie de o gură de Ozon !“
La eveniment au fost invitaţi la discuţii: Bianca Teodorescu, Nicoleta Dumitru şi Roxana Ştiubei.

În discursul susţinut de autoarea Corina Ozon se remarcă acelaşi spirit viu, exuberant şi totodată plin de naturaleţe. Scriitoarea a început acest discurs făcând o referire la una dintre întrebările care i-au fost adresate de site-ul Literatură pe tocuri şi anume dacă va mai exista o continuare a seriei Amanţii, precizând că în sala se află un reprezentant al acestui site.

lansare de carte Corina Ozon-Targ de carte Gaudeamus Craiova.jpgCorina Ozon ne-a vorbit de dificultatea cu care s-a confruntat la scrierea acestui volum, dificultate datorată succesului cu care au fost întâmpinate primele două volume. “Nu este uşor să completezi o serie de succes, deoarece nu ai garanţia că această completare va fi la fel de bună”
Primul volum al îndrăgitei serii este Zilele amanţilor care a apărut în octombrie 2014, devenind în scurt timp un roman de succes. Continuarea bestsellerului a fost aşteptată cu multă nerăbdare de fani, autoarea publicând la interval de câteva luni următorul volum denumit Nopţile amanţilor.“ Lansarea care a avut loc astăzi prezintă cel de-al treilea volum şi a fost întâmpinat cu mult entuziasm.
În încheiere autoarea ne-a invitat la o sesiune de întrebări.

Zilele amantilor, Noptile amantilor si Amantii 3.0 de Corina Ozon

Câteva cuvinte despre Corina Ozon
“Timişoreancă adoptată cu dragoste de Bucureşti. 10 ani de jurnalism de investigaţie în presa scrisă (ziarul „Ora”) şi televiziune (Antena 1), şi un update de 2 ani în producţie tv (Intact Media Group). Convertită de alţi 10 ani la PR& Comunicare, pe care le gestionează în prezent la CN Imprimeria Naţională SA. Absolventă a Programului MBA INDE-CNAM Paris, promoţia 2010, şi mama de liceană, Iulia, sunt cele două lucruri cu care se mândreşte cel mai mult”
“Amanţii 3.0 este o carte uşor de citit, accesibilă oricărui nivel intelectual prin limbajul nesofisticat şi prin abordarea unor situaţii de viaţă de multe ori banale, la care oricine se poate raporta.

La final prezentării scriitoarea ne-a oferit autografe.
Autoarea Corina Ozon a avut bunăvoinţa de a ne răspunde la câteva întrebări.
1.Ştim că totul a pornit de la textele scrise pe blogul personal, dar care a fost acel ceva ce v-a îndemnat să scrieţi cărţile şi să le publicaţi?
A fost inspiraţia şi astrele, care s-au aliniat. Glumesc şi nu prea, în sensul că totul se întâmplă la timpul său. Probabil că mai devreme nu eram pregătită să scriu ce am scris şi pentru ceea ce a urmat după scris.
2. V-aţi aşteptat ca Zilele, Nopţile şi Amanţii 3.0 să prindă atât de bine în rândul cititorilor, sau a fost o surpriză?
Da, m-am aşteptat, dar nu într-un timp atât de scurt. Aveam reticenţe la deschiderea cititorilor, iar asta a fost o mare şi plăcută surpriză pentru mine.
3. Ne puteţi spune câte ceva despre următorul roman, despre proiectele dumneavoastră de viitor ?
Cartea la care scriu, “Până când mă voi vindeca de tine”, este un volum de proză scurtă, scrise în cu totul alt registru, iar cei care mi-au mai citit blogul ştiu că aveam demult texte scrise în acest stil, diferit de cărţile “amanţilor”. Este o carte despre iubire, despre rupturi, despre regăsire. Sunt poveşti dintre bărbaţi şi femei din zilele noastre, toate adevărate. Ştiu că şi de data aceasta mulţi se vor regăsi, pentru că cine nu a fost rănit măcar o dată de o iubire? Am proiecte legate de evenimente în ţară, la Craiova, Timişoara, Baia Mare, Constanţa. Vedem ce va ieşi cu lansări în străinătate, în comunităţi româneşti.
4. Va există o continuare la seria Amanţii?
Nu am ieşit definitiv din povestea amanţilor, asta e tot ce vă pot spune acum.
Mulţumesc pentru interviu!

Lansare de carte Amantii 3.0 de Corina Ozon-Craiova (1)

Mulţumesc, doamna Corina Ozon pentru amabilitatea de a-mi răspunde la întrebări şi vă doresc mult succes în continuare!

Taina de Cristina Mihaela BarbuTaina Început de poveste de Cristina Mihaela Barbu

Număr pagini: 253
An apariţie: 2016
Editura Mircea cel Bătrân
Consilieri editoriali: Dan Lupescu, Cristina Verdeş, Irina Barbu, Cristina Mihaela Barbu

“Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova, la “Spiru Haret” (cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie – 1993 şi psihologie – 2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile.” uzp.org.ro

Călătoria vieţii parcursă în paginile cărţii “Taina Început de poveste” este uimitoare şi fascinantă, atât datorită urcuşurilor şi coborâşurilor prezentate cu multă căldură de d-na Cristina Mihaela Barbu, cât şi complexităţi trăirilor pe care autoarea le prezintă cu multă sensibilitate şi gingăşie, transformând cuvintele în “bătăi de inimă aşternute pe hârtie”
Cartea debutează cu trei prefeţe conţinând părerile unor personalităţi din domeniul literaturii. Autorul primei introduceri este dl. Nicu Vintilă-Sigibida care o prezintă pe autoare astfel: “La Cristina Barbu întâlnim un spirit ales, o imensă disponibilitate sufletească spre sublim, spre perfecţiune, un spirit critic şi în acelaşi timp, ca o forţă care despică haosul, îndepărtează zgura, mlădiază şi patinează contururile, smulge şi păstrează ce este mai fin şi mai de gust şi pune la îndemâna cititorului, tot ce cultura şi viaţa posedă mai prielnic şi bogat pentru creaţie.“

Ilarion Paunoiu ne oferă în cea de-a doua introducere, părerea sa frumos creionată datorată înţelegerii şi respectului pentru acesta creaţie. “Ceea ce impresionează în acest roman este sinceritatea, pe alocuri dezarmantă, a eroinei, care mărturiseşte trăirea ei zbuciumată, cu tonalităţi de strigăt într-o lume ce nu aude şi nu-i vede toată frământarea lăuntrică, insensibilă şi indiferenţa la tot acest zbucium.”

Ultima prefaţă şi cea mai complexă, după părerea mea, este cea a d-lui Dan Lupescu. Prezentarea acestuia aduce o notă în plus şi prezintă într-un limbaj desăvârşit părerea dânsului despre autoare şi despre acest roman. “În floarea vârstei sale biologice, cea mai frumoasă dintre vârstele de 24 de carate dăruite de Dumnezeu omului -, D-na Cristina Mihaela Barbu debutează editorial fără şovăire, cu un volum remarcabil, demn de toată preţuirea”.“ Mai mult decât atât, scriitura sa are rigoare şi stil, ţinte foarte greu de atins chiar şi pentru mulţi dintre scriitorii consacraţi.“

“Mă numesc Taina şi povestea care urmează este povestea vieţii mele. Banală poveste, după cum banală este şi viaţa dusă, dar sunt momente pe care nu le pot păstra ascunse în suflet, aşteptând să le descopere cineva după ani, vreau să le strig, vreau să rămână, chiar imaterial, pe foi de hârtie. “

Povestea vieţii Taniei începe ca o scrisoare adresată prietenei din copilărie, Carmen. Senzaţia de lectură a unei corespondenţe o vom întâlni frecvent pe întreg parcursul cărţii, prin întrebările adresate acesteia referitoare la sentimentele pe care le resimte ca urmare a unor decizii, prezentarea evenimentelor din viaţa eroinei, dar şi prin părerile pe care ea le cere într-un moment sau altul al vieţii.
“Îţi aduci aminte iernile copilăriei, Carmen?”
“Vreau să trăiesc. Atât. (…) Vreau să-mi retrăiesc toate vârstele. Atât. Vreau să trăiesc cu Dumnezeu! Atât. Poţi, tu, Carmen, prietenă dragă, să mă înţelegi ?”
Fiecare capitol din carte este dedicat unei perioade din viaţa eroinei, alternând trecutul şi prezentul, purtându-ne ca într-o fascinantă călătorie în timp, cu veniri şi plecări repetate!
Personajele romanului sunt membri familiei prezentaţi cu multă dragoste şi respect.
“Ne mai certa mamaia, uneori, ne prindea căţăraţi pe o sondă, nebuni, fără grijă unui pericol şi devenea de-a dreptul rea cu noi, rupea câte o jordea din gutuiul din faţă casei, numai că, atâta timp cât exista tataia, găseam adăpost orice făceam.”

“Tataie este primul om care mi-a arătat calea spre lumina şi m-a învăţat să o parcurg încet, fără grabă în fiecare zi!”
Durerea pierderii acestora este atât de emoţionantă încât îţi transmite întreaga gama de sentimente ale autoarei.
“Să mă aştepţi în cer, tataie!
Să-mi spui din timp, e soare ? E nisip? Copacul străjer al copilăriei noastre este cu tine?”
“Nu trece o zi fără să mă gândesc la ei, nu trece zi în care să nu mă gândesc că puteau să mai trăiască şi mă gândesc ce făceam eu dacă ei ar mai fi trăit, prin moartea lor am murit şi eu puţin, ceva s-a dus definitiv, ceva s-a rupt pentru totdeauna.”

Povestirile din copilărie au nostalgia vremurilor apuse şi se simte căldura unei familii unite, legate prin sentimente şi înţelegere. Povestirea de la aniversarea vârstei de 12 ani când la invitat pe Dumnezeu la masă este preferată mea!
“Doamne, azi este ziua mea, ai vrea să vii la mine? Nu vreau cadouri, vreau să-mi aduci prietenii! Şi i-a adus Dumnezeu. A fost vântul prin părul meu rebel, a fost şi marea lângă mine, nisipul s-a lipit pe picioarele mele, scoicile s-au căţărat pe broderia fetei de masă, iar Dumnezeu râdea.”

Un loc aparte îl ocupă şi pildele a căror morală este descrisă cu o doză de umor binevenită. Descrierile sentimentelor autoarei în ipostaze în care viaţa o pune în repetate rânduri sunt scrise emoţionant, tuburător şi atât de frumos !

“Eram culoare. Eram vis. Eram fiica a soarelui şi al luminii. Aveam vara-n păr, soarele în ochi, eram întâmplarea plină de viaţă. Mă simţeam nemuritoare. Lumea din jur ştia de fericirea mea. O strigam, o cântam, o râdeam. Anii au trecut şi a trecut brusc şi fericirea mea.”
“Vreau viaţa mea înapoi, vreau pacea mea, vreau umbra lui să fiu, şi să-mi ajungă asta.”

Dragostea pentru cei doi copii a căror mamă biologică îi părăseşte, copii pe care îi creşte cu multă grijă şi răbdare, este suportul în care găseşte puterea de a merge mai departe.
Dragostea pentru primul soţ, divorţul care a urmat, cea de-a doua căsătorie cu bucuriile şi tristeţile ce o marchează, poveştile cotidiene în cadrul institutului de cercetare, unde eroina lucrează, sunt doar câteva dintre aspectele întâlnite în romanul de faţă .
“Sunt obosită, dar inima îmi tresare de verdele apărut de peste tot. Doamne, e o beţie în toate sentimentele mele, amestecate de arome crude. E sfârşit de iunie, va fi iulie, va fi august… Renasc ca pasărea Pheonix din propria cenuşă, din oboseală şi epuizare renasc, îmbrăţişez lumea, îmbrăţişez viaţa. Nu dorm pentru că aş pierde clipele în care viaţa răzbate prin piatră. Nu dorm aşteptând vara, verdele pur, sunt verde….nu dorm… mi-e dor de dor…”

“Doamne, câtă dragoste ai pus în inima mea ! Îţi mulţumesc !”
“Îţi mulţumesc că nu ai scufundat niciodată corabia mea de visuri şi finalul tuturor poveştilor mele a fost fericit.”

Recomand cu căldură acest fascinant roman parţial autobiografic şi aştept cu nerăbdare continuarea! Nota mea pentru această carte este 10.

Adresa de unde poate fi achiziţionată cartea:  https://www.facebook.com/cris.mihaela.barbu, aici se poate trimite pe un mesaj privat adresa și numărul de telefon, sau pe adresa de email: cristina_barbu2000@yahoo.co.uk, la fel, unde pot fi contactată autoarea.

                                  Mulţumesc autoarei Cristinei Mihaela Barbu pentru cartea oferită!

Autor: Iliuţa Răduţi

 

by -
23

Ştiaţi că…Egipt

Egiptul numit de Herodot “Darul Nilului” este una dintre ţările cu cea mai veche istorie. Civilizaţia egipteană veche îşi are începuturile cu aproape 3000 de ani în urmă lăsând ca moştenire, capodopere arhitecturale, monumentale şi comori fabuloase. Sfinxul, piramidele, mormântul lui Tutankamon sunt doar câteva dintre mărturiile acelor vremuri de mult apuse ce stârnesc şi astăzi curiozitatea şi admiraţia întregii lumi.

În Egipt există la ora actuală circa 110 piramide motiv pentru care mai este denumit şi ţara piramidelor. Ştiaţi că, şi Sudanul are un număr impresionant de piramide, circa 223 ?!

”Egipteni sunt cei care au inventat lacătul şi cheia, au născocit pieptenele şi foarfeca, plus machiajuEgipt (1)l, peruca, periuţă de dinţi, şi – neaşteptat – deodorantul. Fireşte însă că acesta nu se asemăna cu cel la care apăsăm pe buton ca să-l pulverizăm pe corp astăzi ‘’- comentează portalul Radioc.

Un aspect mai puţin cunoscut despre egipteni în antichitate este acela că oameni care au participat la construirea piramidelor nu erau sclavi! Erau muncitori plătiţi care primeau un galon de bere pe zi ! “Toate dovezile actuale arată însă că piramidele au fost construite de lucrători plini de îndemânare, în cadrul unui proiect naţional, oameni bine hrăniţi, scutiţi de taxe şi uneori îngropaţi cu onoruri în morminte, în jurul locaţiei lor istorice“.

Să vorbim puţin şi despre bere în acea perioada ! “Arheologii de la Universitatea Cambridge au intreprins un studiu al proceselor de pregătire a berii şi cerealelor în Egiptul antic. Obiectul de studiu a fost găsit în mormintele în care s-au păstrat rămăşiţe de mâncare şi bere. Calitatea acestora depinde de zahărul necesar pentru fermentaţie. Acum 5.000 de ani, în Egipt, berea era un important aliment în dieta zilnică. Pe lângă faptul că era o băutură, berea era folosită şi ca medicament”.

Egipt (2)Lipsa unei ceremonii de căsătorie în antichitate este oarecum suprinzătoare la egipeni dat fiind faptul că ei acordau o atenţie deosebită detaliilor. “În Egiptul antic nu există o ceremonie care să marcheze nunta celor doi. Cel mai adesea, o femeie şi un bărbat care hotărau să se căsătorească se mutau pur şi simplu împreună, dând astfel de înţeles celorlalţi membri ai comunităţii că sunt “căsătoriţi”. Există însă un fel de procesiune nupţială, ce presupunea că rudele şi prietenii miresei să o conducă până la casa viitorului ei soţ. Şi îndatoririle casnice erau clar împărţite. Astfel, soţul era cel care muncea în afară casei, iar soţia în interiorul acesteia. Cele două roluri erau clar stabilite, deşi uneori, dacă situaţia economică a familiei o cerea, femeia lucra şi în afară, dând la schimb unele produse de casă, precum pâinea şi berea, pentru altele care lipseau familiei.

 Istoria acestei civilizaţii ascunde numeroase secrete şi curiozităţi că de exemplu:
“Faraonul nu lăsa niciodată să i se vadă părul. Purta întotdeauna o perucă numită nemeş.”
“Ca muştele să nu se aşeze pe el, ţinea lângă câţiva sclavi dezbrăcaţi a căror corpuri erau unse cu miere pentru a atrage muştele.”
“Copiii egipteni nu purtau deloc haine până la adolescenţă. Căldura din Egipt făcea ca hainele să nu fie necesare.”
“Egiptenii bogaţi purtau peruci, iar cei săraci purtau părul lung pe spate sau în cozi împletite. Până la 12 ani, băieţii egipteni aveau capul ras cu doar o şuviţă lungă de păr.”
“Prima metodă de contracepţie cunoscută este bălegarul de crocodil, folosit de egipteni la 2000 BC.
“Egiptenii au fost, indiscutabil, campioni mondiali ai calculelor matematice şi a aplicării acestora în viaţa de zi cu zi.”
“Vechii egipteni sunt inventatorii calendarului. Descoperirea unei tablete i-a făcut pe cercetători să creadă că egiptenii cunoşteau că anul are 365 de zile.”
“În Egiptul Antic, exista obiceiul ca preoţii să îşi smulgă toate firele de păr de pe trup, iar genele şi sprâncenele nu făceau nici ele excepţie.”

“În urmă cu 3000 de ani, mulţi dintre egipteni mureau înainte să atingă vârsta de 30 de ani.”
“Vechii egiptenii obişnuiau să doarmă pe perne de piatră.”
“Contrar obiceiului cunoscut în zilele noastre, în Egiptul Antic, doliul era reprezentat de culoarea albă, nu de cea neagră. “

“Vechii egipteni urau părul, atât de mult încât atât bărbaţii cât şi femeile se rădeau în cap. În societatea lor obsedată de igienă şi curăţenie părul era în plus. Chiar dacă se rădeau în cap, egiptenii nu aveau nimic împotriva perucilor, pe care le foloseau pe post de pălării, pentru a-i proteja de soarele puternic al deşertului.”

‘’În Egiptul antic, cei care se năşteau cu diverse handicapuri aveau un loc de muncă asigurat. Pentru slujbele care necesitau un nivel ridicat de securitate, cum ar fi prelucrarea sau manipularea aurului, erau preferaţi piticii, giganţii sau persoanele care aveau deficienţe vizibile. Explicaţie este simplă: dacă vreunui angajat îi trecea prin cap să dispară cu o cantitate de aur, era extrem de uşor de depistat şi de arestat.’’

‘’Un alt mister este temperatura din interiorul Marii Piramide din Gizeh, care este constantă, 20 de grade Celsius, în condiţiile în care temperatura aerului în jurul ei ajunge şi la 50 de grade.‘’

‘’Egiptenii iubeau animalele, însă pisicile erau de-a dreptul sacre, la un moment dat acestea având propriul lor cult religios. Atunci când o pisica murea, toţi membrii familiei îndurerate îşi rădeau sprâncenele în semn de doliu. Dacă se întâmpla ca o pisica să fie ucisă, chiar şi din greşeală, autorul era supus oprobriului public şi era condamnat la moarte prin muşcarea de către şerpi veninoşi. Venerarea pisicilor implica, la moartea uneia dintre ele, mumificarea şi îngroparea într-un cimitir dedicat. Alături de mumia pisicii erau introduse în mormânt mumia unui şoarece şi un bol cu lapte.’’
‘’Atât bărbaţii cât şi femeile egiptene purtau machiaje eleborate. Machiajul pentru ochi era în general verde (făcut din cupru ) sau negru ( făcut din plumb). Ei credeau că machiajul are puteri vindecătoare.’’
“Egiptenii sunt printre primele populaţii care au avut medici.”
“Când corpul era mumificat, i se scoteau aproape toate organele. Creierul era scos prin nări iar intestinele erau scoase şi conservate în borcane. Singurul organ care nu era scos era inima, pentru că egiptenii o considerau lăcaşul sufletului.”
“Cum antibioticele au început să fie folosite abia în secolul XX, medicamentele egiptenilor includeau pâine mucegăită sau pământ. De exemplu, infecţiile erau tratate cu pâine mucegăită.”
“Vechii egiptenii obişnuiau să creadă că trecerea peste pragul casei cu piciorul drept este aducătoare de noroc.”
“Egiptul este ţara cu cea mai numeroasă populaţie arabă”.
“În Egiptul Antic argintul era considerat mai valoros decât aurul!”
“Luxor este cunoscut ca fiind cel mai mare muzeu în aer liber al lumii.”
“Sfinxul, unul dintre cele mai mari simboluri egiptene. El a rămas fără nas în anul 1798.”
“În Egiptul Antic, atunci când un conducător murea toţi servitorii şi animalele lui erau îngropaţi de vii împreună cu el.”

                                              Vă mulţumesc că m-aţi însoţit în acest univers exotic, de neuitat !

                                                                           Cu drag, Iliuţa.

’În Anglia victoriană, marcată de turbulenţe politice, o „sfântă“ spaniolă, venită să predice o credinţă proprie, respinsă ca blasfematoare de către biserica oficială, este răpită. "


Legământ de protecţie. Aventuri în epoca victoriană de Anne Perry

Titlul în engleză: A Covenant of protection
Nr. pagini : 269
An apariţie: 2015
Seria Bride: Thomas Pitt
Editura: Alma / Litera
Traducere: Tudor Călin Zarojanu

Anne Perry este o autoare engleză de ficţiune aventuri istorice, născută 28 octombrie 1938.  A devenit cunoscută pentru seria ei, Thomas Pitt şi William Monk. Născută în Blackheath, Londra, fiica fizicianului Dr. Henry Rainsford Hulme, Perry a fost diagnosticată cu tuberculoză de copil şi trimisă la Caraibe şi Africa de Sud, în speranţa că un climat mai cald ar îmbunătăţi sănătatea ei. Până în 2003 ea a publicat 47 de romane, şi mai multe colecţii de povestiri scurte. Pe lângă romanele care au consacrat-o, Anne Perry a scris şi două cărţi fantasy Tathea (1999) şi Come Armageddon (2001). (Sursă Google Wikipedia)

imagine (3)Descriere ‘’În Anglia victoriană, marcată de turbulenţe politice, o „sfântă“ spaniolă, venită să predice o credinţă proprie, respinsă ca blasfematoare de către biserica oficială, este răpită. Două dintre adeptele şi însoţitoarele ei sunt ucise cu o cruzime teribilă.
Thomas Pitt, şef de puţină vreme al Serviciului Special Britanic, investighează o răpire care se dovedeşte a atrage totul în jocul ei periculos: de la izbucnirea unui război cu Spania la liniştea propriei familii şi, nu în ultimul rând, la confruntarea cu propriile greşeli. Un roman captivant în care, până la dezlegarea misterului, albul pare negru, iar sfinţii, demoni.‘’
Cartea debutează cu o discuţie referitoare la pericolul care aplanează asupra eroinei, datorită opiniilor ei religioase şi a furiei pe care acestea le provoacă.
‘’Dacă suntem copii Domnului şi nu doar nişte creaturi ieşite din mâinile Lui, atunci, până la urmă, ar trebui să devenim aşa cum este El, cu puterea de a crea lumi. Nu în această viaţă, dar trebuie să începeimagine (1)m de acum, să facem alegerea care ne va fi calea. Iar maturizarea poate răni. Lecţiile trebuie învăţate, greşelile puse la punct, unele erori plătite. Întrebaţi orice copil dacă i se pare uşor să devină ca tatăl lui, dacă tatăl lui este un om mare. ‘’
Un aspect pe care nu l-am întâlnit în niciuna dintre cărţile citite până acum este acela că, deşi avem o eroină, personajul principal altfel spus, ea va lipsi pe întreg parcursul cărţii, detaliile despre ea, viaţa ei, le vom afla de la ceilalţi! Sofia Delacruz este răpită la începutul cărţii şi găsită undeva pe la ultima pagină…. Norocul nostru este că personajul principal Thomas Pitt, păstrează imagine (2)tradiţia şi îl vom regăsi frecvent, cumva omniprezent în această poveste!
‘’Ce fac ? Caut o englezoaică despre care ştiu că a adoptat Spania drept casă şi a creat o nouă ramură religioasă, care naşte emoţii puternice. Unii dintre discipolii ei cred că e o sfântă, alţii că e nebună şi periculoasă în vremuri în care lumea întreagă este pe marginea haosului. Dacă a fost luată cu violenţa, nu există nici un semn în acest sens, nici o probă şi nimeni n-a făcut vreo cerere de răscumpărare. Dacă, pe de altă parte, a plecat de bunăvoie cu cineva cunoscut…’’
Ne vom confrunta cu două crime înfiorătoare, cu un mobil pentru crimă des întâlnit, banii şi o întreagă reţea de oameni ‘’credincioşi’’. Cum este găsită eroina cărţii, ce mistere se ascund în spatele acestei răpiri, vă las să aflaţi citind acestă carte.

 Detalii din viaţă scriitoarei Anne Perry

“Anne Perry a fost condamnată pentru participarea la uciderea mamei prietenei ei în 1954. După executarea pedepsei, şi-a schimbat numele din Julieta Hulme în Anne Perry. În iunie 1954, la vârsta de 15 ani, Hulme şi cea mai bună prietenă al ei Pauline Parker, au ucis-o mama lui Parker, Honorah Rieper. La 22 iunie 1954 fetele şi Honora Rieper au mers pentru o plimbare în Parcul Victoria, în oraşul Christchurch. Pe o traiectorie izolată, Parker a planificat să o lovească pe mama ei cu o jumătate de cărămidă înfăşurată într-un ciorap. Fetele au presupune că o lovitură ar ucide-o, dar a fost nevoie de mai mult de 20. În timpul procesul părinţii Julietei Hulme le-au separat, ea urmând să meargă în Africa de Sud pentru a stă cu o rudă. Parker şi Hulme au avut procesul în Christchurch în 1954 şi au fost găsite vinovate la 29 august acelaşi an. Deoarece erau prea mici pentru a fi luate în considerare pentru pedeapsa cu moartea în conformitate cu legislaţia din Noua Zeelandă, la momentul respectiv, au fost condamnate să fie “reţinute la plăcerea Maiestăţii Sale”. În practică, au fost reţinute la discreţia ministrului justiţiei.’’ (Sursă Google Wikipedia)

editura-literaCartea Legământ de protecţie. Aventuri în epoca victoriană de Anne Perry a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată și librăriile online agreate.

Autor: Iliuţa Răduţi

by -
14

Confucius (2)CONFUCIUS ( 551 i. Hr. – 479 i. Hr )

 Am ales să vă vorbesc astăzi despre marele filozof Confucius deoarece învăţătura lui a devenit în timp temeiul specific al modului de viaţă chinez, “modelând în multe aspecte înfăţişarea unică a civilizaţiei chineze.” Confucius al cărui nume chinezesc este Kong Fu Zi, provenea dintr-o familie de seamă din satul Song şi cea mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o în Regatul Lu. La vârsta de 19 ani s-a căsătorit, a avut doi copii, un băiat şi o fată. În tinereţe a fost funcţionar, ulterior dascăl şi a înfiinţat prima şcoală particulară din China. Deoarece ca dascăl, Confucius a dobândit o mare faimă, şcoala organizată de el, a adunat în timp 3000 de elevi. Marele filozof consideră că, oamenii devin mai buni prin intermediu educaţiei.  Un lucru este cert, şi astăzi suntem elevii lui Confucius pentru că avem atâtea lucruri de învăţat pentru a deveni mai buni! Concepţia marelui gânditor este conţinută în cartea “Discuţii şi cugetări” (Lun Yu) concretizată atât prin cugetariile lui, dar şi prin discuţiile avute cu elevii şi discipolii săi.
Virtuţile admirate de Confucius rămân pietatea filială, respectul faţă de frate, loialitatea, înţelepciunea, iubirea şi curajul – calităţi proprii modelului de viaţă al aristocraţiei. Virtutea cardinală rămâne în ren (omenia, principiul iubirii umane). El a lăsat fără răspuns întrebarea: Dacă omul este bun sau nu din cauza naturii? Din învăţătura sa, s-au desprins diferite linii de gândire şi şcoli, fie filozofice, fie religioase, dar confucianismul, care a devenit ideologia oficială a monarhiei chineze în timpul celor două dinastii Han (206 i.Hr. – 220 d.Hr.) răspândindu-se în antichitate şi în Evul mediu în Coreea, Peninsula Indochina, Japonia.’’
Conceptul fundamental al învăţăturii lui Confucius este ‘’jen’’ însemnând umanism – “totalitatea relaţiilor etice şi sociale dintre oameni, bazate pe consideraţie şi respect faţă de înaintaşi, faţă de cei mai în vârstă sau aflaţi pe o treaptă socială mai înaltă.

Când confucianismul a devenit doctrină predominantă, marele filozof a fost proclamat “învăţătorul celor o mie de generaţii”. Cea de-a doua opera a filozofului Confucius este “Cartea cântărilor” (culegere şi redactare de texte).”

ConfuciusÎnvăţătura lui Confucius, cu tot moralismul său respectabil, este considerată ca un al doilea zid chinezesc, care a ţinut China departe de influenţa culturii europene.
Tăcerea este prietenul adevărat care nu te trădează niciodată.’’
”Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără luna şi stele.’’
“Nu contează cât de încet mergi, atâta vreme cât nu te opreşti.”
“Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte.”
“Alege-ţi o meserie pe care să o iubeşti şi nu vei lucra o zi în viaţa ta.”
“O călătorie de o mie de kilometri începe cu un singur pas.”
“Fericirea aparţine celor care ştiu să o facă să aştepte.”
“Viaţa este chiar simplă, dar noi insistăm să o complicăm.”
“Cuvintele sunt vocea inimii.”
“Nu-l pot învăţa să vorbească pe cel care nu se străduieşte să vorbească”
“Dacă pleci la drum cu doi inşi, cel puţin unul poate să-ţi dea sfaturi bune”
“Virtutea nu este făcută să stea singură. Cel care o practică va avea vecini”
“Cine nu se teme de nimic, este surprins de primejdie.”
“Omul care a comis o eroare şi nu o îndreaptă comite o altă eroare şi mai mare.”
“Când vrei să omori un ţânţar nu îl ocheşti cu tunul.”
“Dacă te uiţi în adâncul inimii tale şi vezi că nu e nimic în neregulă, de ce să fii îngrijorat?…”
“Omul superior va înţelege ce este corect; omul inferior va înţelege ce va vinde.”
“A vorbi este a semăna, a ascultă este a culege.”
“Există vreun cuvânt cu ajutorul căruia ne-am putea conduce viaţa ?” a fost întrebat Confucius. “Da, este, a răspuns el. Îngăduinţa.“
Cu îngăduinţa d-voastră, ne vom reîntâlni la următorul articol pentru a discuta despre un alt mare gânditor al lumii!

Cu drag, Iliuţa

 Sursa crestinortodox.ro; Enciclopedia înţelepciunii; Google Wikipedia

Impresii-Lansarea cărţii “Taina, început de poveste”-Cristina Mihaela Barbu

Vineri, 12.02.2016 a avut loc lansarea romanului de debut “Taina, început de poveste” al autoarei Cristina Mihaela Barbu. Sensibilitatea, eleganţa şi gingăşia pe care d-na Cristina Mihaela Barbu o transpune în paginile cărţii, le regăsim şi la autoare. Grija şi atenţia cu care am fost întâmpinaţi a adus o notă în plus acestei minunate lansări!Lansare carte Taina inceput de poveste de Cristina

Printre invitaţi a fost şi un grup de personalităţi ai lumii literare care ne-au prezentat opiniile lor referitoare la acest roman de debut. Prezentarea scriitoarei Cristina Mihaela Barbu a fost emoţionantă, primind în repetate rânduri ropote de aplauze! Unul dintre invitaţi, domnul Nicu Cojocaru, în discursul pe care l-a susţinut a făcut o precizare pe care doresc să o împărtăşesc cu d-voastră: “am citit săptămâna trecută într-o revistă sau pe un site denumit Literatură pe tocuri un interviu al doamnei Cristina Mihaela Barbu din care am aflat multe lucruri interesante.” Autoarea a ţinut să precizeze că este vorba despre site-ul nostru, Literatură pe tocuri!

Mi-a plăcut foarte mult şi ceea ce a spus unul dintre invitaţi: “Mâna care oferă un trandafir rămâne cu o urmă de parfum”. Foarte frumos!

Pentru cititorii site-ului, scriitoarea a avut amabilitatea de a răspunde la două întrebări:Lansare carte Taina inceput de poveste de Cristina Mihaela Barbu1. Ce reprezintă “Taina, început de poveste” pentru d-na Cristina Mihaela Barbu ?
Ce reprezintă “Taina”, pentru mine? Este o întrebare pe care mi-am pus-o şi eu. Este o întregire. Se spune că suntem oameni pe de-a întregul dacă facem un copil, dacă plantăm un copac, dacă facem o casă şi dacă scriem o carte! Le făcusem pe toate, într-un fel sau altul, casa nu am ridicat-o eu cu mâna mea, dar am cumpărat o casă, copaci am plantat de când sunt mică, iar copiii vor continua să fie cea mai mare realizare a mea. Doar cartea n-o scrisesem, deşi dacă mă uit la ea, este şi această carte un copil, un copac plantat în inimile celor care o vor citi şi le va plăcea, este o casă ridicată cărămidă cu cărămidă, de mâna mea. Cărămizile sunt cuvintele.

2. Este un început de poveste, să înţelegem că va fi un sfârşit clasic, sau unul care va duce către altă carte?
Început de poveste, pentru că va fi şi o continuare, un al doilea volum, dar este un început de poveste, pentru că orice poveste de dragoste, împărtăşită sau nu, este un început. Este un drum drept sau sinuos, este cu urcuşuri şi căderi, este legală, sau este vinovată. Cred în orice fel de dragoste, şi cred că dragostea este o poveste.
Mulţumesc mult, Iliuţa, mulţumesc mult echipei Literatură pe tocuri!

La final autoarea Cristina Mihaela Barbu a dorit să transmită mulţumiri administratorilor site-ul, Iasmy şi Mili, de asemenea tuturor cititorilor Literatură pe tocuri pentru suportul acordat !

Mulţumim şi noi autoarei Cristina Mihaela Barbu şi Iliuţa Raduţi, cea care a reprezentat site-ul Literatură pe tocuri! Vă dorim succes pe viitor! Echipa Literatură pe tocuri!

Un targ neobisnuitUn târg neobişnuit de Mary Jo Putney

Titlul în engleză: The Bartered Bride
Traducere: Oana Adriana Duţă
Editura Lira/Litera
Nr. pagini : 374
An apariţie: 2014

Seria Bride: Copilul sălbatic, Mireasa din China, Un târg neobişnuit

Mary Jo Putney este unul dintre cei mai bine vânduţi autori americani de ficţiune romantic, bucurându-se de o prezenţa permanentă în topurile publicaţiilor.” Lumea pe care autoarea o creează în romanele sale, este o lume în care doar cei puternici reuşesc să meargă mai departe, personajele prin nobleţea, curajul şi abnegaţia de care dau dovadă devin eroi preferaţi pentru cei care îndrăgesc acest gen literar. Cartea de faţă ne deschide un nou orizont şi anume trăirile unor europeni în Indiile de Est, trăiri marcate de obiceiurile, superstiţiile şi modul de gândire al localnicilor. Aventurierul şi negustorul american Gavin Eliott în drumul lui spre Anglia, opreşte pe o insula numită Maduri unde vizitând oraşul ajunge la un tărg de sclavi. Aici, spre stupoarea lui constată că, o europeancă era una dintre sclavele aduse pentru vânzare. Încearcă să o cumpere, nu reuşeşte, în schimb ajunge la o înţelegere cu sultanul Kasan şi anume să participle la un joc tradiţional care nu era ferit de pericole, numit Singa Mainam, Jocul Leului în schimbul eliberării Alexandrei Warren.
Cele cinci probe ale jocului sunt “deliciile” multor pagini în care veţi trăi întreaga gamă de sentimente, tristeţe, furie, nelinişte, bucurie şi la un moment dat chiar începi să te rogi !
“Se aruncă de cinci ori un zar special, cu douăsprezece feţe, iar eu trebuie să încerc sarcina indicată de zar.
Am dreptul să refuz o sarcină care îmi depăşeşte capacităţile”
 “Ştiu care sunt condiţiile înţelegerii tale cu Kasan. Dumnezeule, Gavin, cum ai putut să-ţi rişti zece ani din viaţă de dragul unei femei pe care abia o cunoşti? În Evul Mediu, oamenii ca tine erau consideraţi sfinţi.
— Nu sunt sfânt, Alex, spuse el mirat. Doar că… cum aş putea să mă privesc în oglindă ştiind că am abandonat în sclavie o femeie din acelaşi neam?
— Pentru mine asta înseamnă că eşti sfânt. Sau cel puţin că eşti curajos şi un om de onoare, peste orice măsură. După câte a trebuit să înduri, nu îţi doreşti să nu fi trecut niciodată pe la târgul de sclavi? El ezită; era prea sincer că să mintă.
— Ar fi fost mai uşor dacă nu te-aş fi văzut, dar cine spune că mai uşor e mai bine? Majoritatea lucrurilor de valoare necesită eforturi.
— Să-ţi pierzi controlul asupra propriei vieţi nu poate fi mai bine.’”

Un targ neobisnuitAlexandra Warren, fiica Catherinei Kenyon (eroina îndrăgitului roman Curcubeie sfărâmate) ajunge sclavă după ce nava cu care călătorea spre Anglia este atacată de piraţi, moment în care este despărţită şi de fiica ei Katie. Cele şase luni de sclavie în care teama pentru fiica ei şi pentru propria viaţă este permanentă, o schimbă într-un mod ce pare ireversibli la vremea aceea.
“Spre deosebire de Payaman, lui Bhudy îi plăcea rezistenţa. Când m-am luptat, şi-a chemat gărzile şi…şi m-au legat în lanţuri. Nu eram prima. Pe podeaua dormitorului lui Bhudy erau prinde cârlige de alamă.
Gavin făcu o mişcare bruscă, involuntară.
“-Cât de des s-a întâmplat asta ?
-Oricând se plictisea de femeile supuse. Dar după câteva luni şi el s-a hotărât că nu merităm osteneală, răspunse ea ridicându-se şi începând să se foiască prin camera. Ca să mă înveţe o lecţie, s-a hotărât să mă vândă la o licitaţie publică. M-a legat din nou de podea şi m-a violat pentru ultima dată. Apoi….apoi şi-a pus gărzile să mă violeze.”

Atrocităţile la care este supusă explică reţinerile şi schimbările, dintr-o femeie caldă şi iubitoare într-o femei dispusă să înveţe tainele luptei corp la corp, în dorinţa de a riposta.
Prima probă în Jocul Leului constă în escaladarea unei stânci aproape verticală din piatră vulcanică, denumită Stanca Plângerilor. Se va dovedi că este cea mai uşoară dintre probe, restul fiind deosebit de riscante, cum ar fi lupta cu dragonul, Pentjak silat corp la corp cu sultanul Kasan! Cea mai grotească este ultima, denumită Adorarea Zeiţei. Nu vă dau detalii, le veţi afla cu siguranţă citind această minunată carte. Va reuşi Gavin să treacă peste cele cinci probe, îşi va respecta sultanul partea de înţelegere stabilită, Alexandra îşi va întâlni fiica, vor ajunge acasă într-un final? Sunt multe întrebări şi cartea rezervă multe suprize celor care doresc să o citească!

 Nota mea pentru carte este 9.5.

Autor: Iliuţa Răduţi

by -
19

Ştiaţi că…Grecia

Deoarece Grecia este ţara a cărei istorie este divină, am decis să încep cu o curiozitate a grecilor din antichitate ! “Grecii aveau unele superstiţii stranii despre alimente – unii dintre ei nu consumau fasole, considerând că în boabele de fasole se regăsesc sufletele morților.” Consum fasole atât de des, că dacă aş fi trăit în aceea perioada, deja mi-aş fi mâncat toţi strămoşii, bob cu bob…:-)
Vechii greci obişnuiau să inscipţioneza tălpile încălţămintei; mesaj cel mai întâlnit era “urmează-mă”. Cât de uşor era să curtezi pe cineva şi cât de simplu să înţelegi mesajul!
Grecia 4Ştim cu toţi că teatru a fost inventat de grecii antice, ce nu ştiam eu este că în aceea perioada doar bărbaţi puteau profesa actoria, ei purtând măşti care simbolizau bucuria sau tristeţea. De ce femeilor le era interzis? Cumva, rămâne un mister !
O curiozitate care ne spune cât de tradiţionalişti sunt greci este aceea că în cafenelele din zonele rurale, dacă o femeie intră stârneşte revoltă, ei consideră că spaţiul aferent este rezervat doar bărbaţilor pentru discuţii! În zonele urbane lucrurile, slavă Domnului, stau altfel! Dacă intri într-o cofetărie tradiţională vei fi surprins că ţi se oferă trei scaune!!! Ai citit bine ! Un scaun pentru a te aşeza, unul pentru picioare şi unul pentru cot. Nici acasă nu stau aşa bine, uit de cot !

Grecia 2De spartul farfuriilor, ca tradiţie ştim bine, se întâmplă uneori să devenim şi greci, dar despre faptul că aruncau şi cuţite, ştiaţi?! Au renunţat totuşi la acest obicei datorită victimelor colaterale, menţinând doar partea cu farfurii şi ceva sticlă !
O tradiţie a grecilor, nu am găsit-o în documente oficiale, dar îmi place tare mult, este aceea că în noaptea dintre ani pe masa lor este întotdeauna un tort în care de află un bănuţ. Cel care găseşte acest bănuţ, spune tradiţia, va avea noroc tot anul! Tradiţia nu spune cât să fie tortul şi nu spune nimic nici de împărţit cu ceilalţi ! Norocoşi oameni greci, aţi observat !

Datoria naţională le-a fost plătită în marea criză, te duci să le vizitezi ţară într-o fascinantă vacanţă, acolo unde ei de fapt trăiesc, să vorbim şi de Olimp ! Nu mai este cazul !
Am selectat pentru voi câteva curiozităţi şi le voi prezenţa în cele ce urmează:
Grecia 3 “În Grecia sărbătorirea zilei onomastice este chiar mai importantă şi decât ziua de naştere.”
 “Limba greacă este vorbită de peste 3000 de ani, fiind astfel una din cele mai vechi limbi din Europa.”
 “Grecii nu fac cu mâna în semn de “la revedere”. De fapt gestul de a-ţi arată palma cu degetele întinse este considerat a fi o insultă. Grecii fac cu mâna în semn de “la revedere” cu palmă strânsă.”
 “Imnul Greciei are 158 de strofe. Nici un grec nu cunoaşte în întregime imnul statului.”
 “Grecia are mai mult de 3000 de insule, dintre care aproximativ 200 sunt locuite”
 “80% din teritoriul Greciei este acoperit de munţi şi doar restul de 20% este acoperit de oraşe”
 “Primele Jocuri Olimpice au avut loc în 776 i.Hr. Primul campion olimpic a fost bucătar, şi a câştigat proba de alergare.”
Grecia 1 “Multe cuvinte în engleză au rădăcina în limba greacă”
 “Peste 40% din populaţia Greciei trăieşte în capitală Atena.”
 “În Grecia antică speranţa de viaţă pentru femei era de 36 de ani, iar media pentru bărbaţi era de 45 de ani. Doar jumătate dintre nou născuţi supravieţuiau. La ora actuală speranţa de viaţă pentru femei este de 82 de ani, iar pentru bărbaţi de 77 de ani. Grecia se situează pe locul 26 în topul valorilor speranţei de viaţă.”
 “În insulele Ciclade, multe obiecte casnice sunt vopsite în albastru turcoaz. Grecii consideră că această culoare alunca spiritele rele.”
 “Războinici spartani erau cunoscuţi pentru podoaba lor capilară. Înainte de fiecare luptă îşi pieptănau cu grijă părul.”
 “Nici o pisica nu va vagabonda în căutare de apă sau mâncare, locuitorii îngrijind pisicile chiar şi dacă nu sunt ale lor. Pisicile şi-au câştigat acest drept din perioada bizantină, când într-o biserica,  o pisică a prins un şoarece tocmai atunci când se pregătea să-şi dea drumul în pocalul cu apă sfinţită. De atunci, pisicile au voie să se plimbe în voie prin biserici şi sunt protejate de localnici.”
 “Grecii dau o atenţie deosebită curţii din jurul casei. Ei susţin că, grădina scoate în evidenţă valoarea casei, din acest motiv ei nu concep existenţa casei fără o curte sau o grădina care să desfete privirile şi plăcerile trecătorilor.”
 “Grecia are una dintre cele mai mici rate de divorţ din UE, dar totodată şi una dintre cele mai mari rate de avort.”
 “În Grecia nu prea există case de bătrâni. Bunicii, de obicei, locuiesc cu copii lor până mor. Până când se căsătoresc, tinerii locuiesc cu familia.”
 “În 1950, doar aproximativ 30% dintre adulţii greci ştiau să scrie şi să citească. Acum, rata de alfabetizare este mai mare de 95%.”
 “În lumea antică sclavii reprezentau aproape 70% din populaţia ţării.”
 “Zicala “ia taurul de coarne” vine din mitologia greacă. Legendă spune că Hercule a salvat insula Creta de un taur fioros, luându-l de coarne’’
Dragi mei, mă opresc aici, despre Grecia am putea vorbi la nesfârşit şi nu am termina!

Îl las pe bătrânul Callimachus să încheie, o spune prea frumos ’’…cât de des tu şi cu mine am obosit soarele de cât am vorbit şi l-am trimis aşa ostenit să apună’’

Cu drag, Iliuţa.

%d bloggers like this: