Authors Posts by Mili - Literatura pe tocuri

Mili - Literatura pe tocuri

1471 POSTS 1259 COMMENTS
****Drăgan Milica (Mili)-Admin. site/Editor coordonator/PR/Admin. grup Fb-Literatura pe tocuri*** Îmi place să cred că sunt câte puţin din fiecare şi mă pot adapta din mers dacă trebuie să realizez ceva. Sunt o romantică incurabilă, iubesc să citesc şi să realizez obiecte handmade. Ador îngheţata, muzica ritmată, comediile romantice şi glumele nesărate. Zi de zi apreciez cât de frumos se transformă viaţa şi sunt bucuroasă că s-a născut proiectul Literatură pe tocuri. Aici poţi fi tot ce vrei, trebuie doar să vrei.

Romanele din colecția colecţia Cărti Romantice ce vor fi publicate în luna septembrie 2017

Cărțile apar în fiecare vineri la chioșcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru femei 

1.”Refugiul inimii” de Robyn Carr – 1 septembrie 2017

Maggie Sullivan este obișnuită să lucreze sub presiune și să lase totul pentru pacienții ei. Dar cariera de neurochirurg o consumă până la epuizare. Are nevoie de o pauză și nicăieri nu s-ar simți mai bine decât acasă la tatăl ei, într-o zonă rurală liniștită și simplă. Simplă… până când îl întâlnește pe Cal Jones, un bărbat deosebit de atrăgător, dar suspect de taciturn și singuratic.

2. ”Chipul din umbră” de Sidney Sheldon – 8 septembrie 2017

Sursa: Libertatea pentru femei

Sursa foto: Pinterest

10 lucruri “inedite” pe care le-am făcut fără să vreau

  Dacă este vară, atunci trebuie să profităm și să ne relaxăm simțurile. Cei mai norocoși merg în vacanță, dar sunt destui care n-au avut timp să evadeze. Printre aceștia sunt și eu, dar nu mă plâng, îmi voi lua doza de nebunie în curând. Canicula mă inspiră și am zis, de ce nu, dacă tot am scris despre cele 10 lucruri pe care NU le-am făcut până în prezent, să vă delectez cu câteva lucruri „inedite” care le-am făcut de-a lungul anilor.

   Mărturisesc că:
  1. Am dormit pe câmp în timp ce căpriţele păşteau

   Copilăria am petrecut-o în zona rurală, iar printre sarcinile mele se aflau și 2 căprițe însoțite de ieduți. Erau atât de simpatici încât la un moment dat mi se luase să tot am grijă de ei, așa că mi-am spus că merit o pauză de nana. Așa m-a găsit bunica, în plină sforăială, dar nu regret, trebuia să o fac și pe asta cândva, nu-i așa?

  2. Am fost păcălită de un unchi și am cărat o piatră “magică” destul de grea mergând cu ea vreo câţiva kilometri prin pădure

   În generală am profitat de o oportunitate unică și am plecat împreună cu tata să vizitez rudele lui din Banat. Pe lângă aventurile de rigoare, călătoria cu trenul/autobuzul, am reușit să ne refugiem într-un orășel de munte. Tata și unchiul s-au gândit să ne scoată la aer curat și cum amintirile sunt pe ordinea de zi a fiecărui copil am zis că merită să înhățăm niște pietre. La un moment dat am vrut să le lăsăm jos, să ne odihnim sau chiar să le abandonăm, dar unchiul ne-a vrăjit cu o poveste, cum că ar fi magice și că nu este bine să le lăsăm… bla bla bla. După câțiva kilometri, am ajuns acasă obosite (nu eram singura fraieră, inclusiv sora mai mică picase în plasă) și când ne-a văzut mătușa toți au început să râdă. Partea frumoasă este că le-au păstrat lângă casă și de fiecare dată se amuzau când își aminteau de escapadă.

  3. Am bărbierit un bărbat fără să-l maltratez

  Cobai a fost bunicul meu. Era bolnav și nu reușea să se descurce singur, iar eu m-am oferit voluntară. Vă dați seama că rezultatul nu a fost waw, dar era atât de mândru de ajutorul primit încât mereu îmi mulțumea. 

  4. Am râs de indiferenţa unui englez care stătea la aceeaşi masă cu mine şi nu s-a putut abţine să dea “aere” în tren

   Aceasta face parte din aventura mea din Anglia pe care n-am știut cum să o clasez. Individul era destul de interesant, purta costum, avea alături de el cărți, cafea, ziare și le tot studia. Eram practic vrăjită de situație, mai ales că mergeam la aeroport, se terminase vacanța. Înainte să coborâm din tren, în timp ce stăteam față în față la aceeași masă, ne trezim cu un arsenal auditiv de invidiat. Ce era să facem? Omul făcuse indigestie când ne-a auzit vorbind, îl cam durea în… Brexit. Am încercat să fiu serioasă (așa m-a educat mama), dar până la urmă am râs în hohote. Acolo totul este natural, în schimb aici se cheamă nesimțire.

  5. Mi-am racolat jumătatea pe internet

  Da, așa mi-am cunoscut soțul, fix pe un chat de socializare (între timp a și dispărut platforma). Au trecut multe luni până i-am dat credit și ne-am întâlnit față în față. Acum ne mândrim cu destule amintiri frumoase.

   6. M-am sărutat la înălţime, chiar în Turnul Eiffel

   Am ajuns la Paris dintr-o întâmplare foarte fericită și primul obiectiv a fost să escaladez Turnul Eiffel. După numeroase filtre de securitate am aterizat în vârf și chiar dacă am făcut n fotografii, doar stând acolo te poți bucura de panorama splendidă. Și cum francezii știu ce vor, din loc în loc este amplasat câte un pliant cu îndemnul Place To Kiss. Era și păcat să nu intru în atmosferă, nu de alta, dar să am ce arăta nepoților mai târziu. La această euforie am adăugat amintiri frumoase și o mică țopăială de bucurie pentru că primisem în dar un cadou neașteptat. Știu că femeile visează la cai verzi pe pereți, dar uneori sunt înregistrate și excepții care duc la bun sfârșit o întreagă aventură. Eu mi-am împlinit un vis. Happy me! 

  7. Am întârziat la primul colocviu de la facultate şi profesoara s-a sincronizat îmbolnăvindu-se în aceeaşi zi

   Trebuia să o fac și pe asta. Am fost la un pas să mă trezesc cu o minunată restanță la franceză, dar nu din cauza neștiinței, ci datorită tehnologiei. Telefonul era închis și n-am auzit alarma din cauza petrecerii nocturne (așa este la cămin, apar și evenimente neprevăzute în sesiune). Eram atât de disperată încât nici nu știam ce să fac, mă durea sufletul, râdeam și plângeam atunci când am aflat că profesoara nu a ajuns pentru că răcise. Da, norocul meu sau prost să fii, noroc să ai! 

  8. M-am urcat în tramvaiul nepotrivit şi am călătorit câteva staţii bune, fără să realizez că eram în direcţia opusă

   Era și cazul pentru ceva penibil. Culmea este că primisem indicații. Iei nr. X, mergi nu știu câte stații. Am respectat întocmai, dar m-am dus în sens invers. Și ca să vedeți karma cum este: în timp ce explicam unde sunt, se regăseau fix aceleași repere în zonă, mai puțin eu. A fost chiar distractiv, am zis, gata, sunt cea mai tare, am bifat încă un lucru pe listă.

   9. M-am speriat de un cutremur fictiv

   Bată-l vina pe Moise Guran. Aveam o aplicație minune și când am început să primesc mesaje de înștiințare pe bandă rulantă chiar m-am speriat. Stau la cucurigu, eram singură acasă, așa că am făcut ce nu era indicat: am fugit pe scări. Normal că eram singura fraieră care se agita. Nici vorbă de cutremur, doar păcăleală virtuală. Acum am renunțat la precauție, poată să vină și taifunul, nu vreau să știu. 

   10. Am uitat să scot eticheta de la haină cumpărată și am circulat cu ea fără să am habar de ce lumea mă făcea atentă

   Aici cred că se poate întâmpla oricui, dar eu pentru vreo 10 minute am fost vedetă. Nu înțelegeam de ce se amuzau unele persoane. Acum mă uit de nu știu câte ori, poate îmi scapă ceva și iar o dau în bară. Aș fi de genul: Bravo, n-ai stil!

Dacă și voi aveți situații “interesante” de dezvăluit, atunci vă provoc la scris. Este o modalitate de a afla ce se ascunde în spatele omului de la butoane-bloggerul.

 

 

10 lucruri pe care NU le-am făcut până în prezent

Niciodată să nu spui niciodată!

   Am intrat în febra provocărilor online și de data aceasta am preluat ștafeta indirect. Mi-a plăcut articolul scris de Cristina Dragomir (Caietul Cristinei) și fără să vreau m-am gândit la lucrurile pe care nu le-am făcut niciodată. Chiar dacă am fobii cu duiumul, sunt optimistă și sper să depășesc limitele perseverând.

   Suntem la ora adevărului și mărturisesc că:
   1. N-am pus mâna pe un şarpe (nici măcar unul mort)

   Îi detest atât de mult încât stau la distanță chiar și când ajung la zoo. Aceste ființe mirifice și reci mă inhibă, îmi dau o senzație neplăcută încât îmi vine să fug cât mă ţin picioarele. În copilărie țipam când îi vedeam, acum o iau la sănătoasa că-i mai practic.

   2. Nu m-am dat cu banana la mare

   Am încercat prin anul 2007 să fiu curajoasă şi m-am pregătit sufletește. Totul s-a spulberat când soţul mi-a sugerat că ar fi ok să bag capul în apă ca să mă acomodez cu atmosfera, dar când am simţit că îmi intră apă în urechi am făcut ochii mari şi am zis: Gata, eu renunţ. A fost un moment de râsul curcilor, dar decât să îmi cedeze sufletul pe mare, mai bine să îmi cadă un ghiveci pe uscat. :) Da, ştiu, fac haz de necaz, dar deja îmi imaginam cum urlam pe acolo şi făceam crize de nervi distrugând atmosfera. Mai bine lașă pe uscat decât o epavă pe Marea Neagră.

   3. N-am rămas blocată într-un spaţiu închis, iar peste mine să cadă pământ

  Obișnuiesc să mă uit la emisiuni care testează limitele oamenilor și să admir cum majoritatea sunt curajoși trecând cu ușurință peste obstacole. Banii sau tupeul îi ajută să depășească momentele critice, dar pe mine nici măcar astea nu ar reuși să mă scoată din tipar. Deja îmi imaginez cum stau acolo blocată așteptând să treacă timpul. Brr, groaznic.

   4. N-am mâncat alimente scârboase

   Dacă excludeți porcăriile care le bagă toți copilașii în gură când sunt mici, atunci da, n-am mâncat alimente scârboase. Dacă aş ajunge în vreo ţară exotică şi de nevoie ar trebui să mănânc vreo delicatesă culinară în care vedetă să fie vreo grămăjoară de viermişori crocanţi sau cărniţă dulce de pisică/căţel/broască/șoarece, sigur ar fi dezastru vizual. Urăsc preparatele care în mintea mea au o anumită formă/textură.

   5. Nu am terminat de citit o carte într-o limbă străină

   Ultima dată mi-am cumpărat amintire din vacanță o carte în engleză. Am zis că This Man de Jodi Ellen Malpas ar putea să mă cucerească iremediabil și să o dau gata, dar uite că a trecut vremea și n-am reușit. Acum citesc în pdf Chat love de Justine Faeth, un cadou frumos primit prin goodreads chiar de la autoare. Oare acesta să fie un semn ca să perseverez? Cert este că mi-am promis că voi da gata măcar o carte. Până când? Dumnezeu sigur știe, eu o tot o lungesc.

 6. Nu am făcut bungee jumping/săritură cu parașuta/parapanta, dar cred că ar fi foarte fain

   Aici intervine fobia de înălțime și merge atât de departe încât mă îngrozește inclusiv arta aceea vizuală în care se vede hăul imaginar de sub ea. Ar fi inedit, dar dacă s-ar putea, recunosc, aș sări cu parașuta dintr-un avion, dar nu singură.

   7. N-am reușit să câștig milionul de euro/dolari/lire

   Dacă trăiesc în România sunt obișnuită cu munca cinstită și sutele de milioane care mi-au intrat în buzunar (cu siguranță și voi ați simțit vibrația lor acum câțiva ani când erau zerourile în plus atunci când luai salariul). Acum dacă tot a ajuns euro la putere, ar fi cazul să mă reprofilez. Aștept ziua când voi sărbători primul meu milion(euro/dolari/lire, mă decid din mers).

    8. N-am prins niciodată un peşte

   Recunosc, nici măcar unul auriu. De ce? Mi se pare o activitate plictisitoare. Am încercat să particip la procesul în sine, dar la nici 5 minute de stat la pândă deja mi se făcuse foame, sete, îmi era cald, mă deranjau muștele/țânțarii. Decât să stau degeaba și să aștept să muște momeala, mai bine merg la restaurant și înhaț un păstrăv cu lămâie.

   9. N-am fost niciodată la un carnaval, nici măcar la cel din Rio de Janeiro

   Hmm, deja îmi imaginez: Brazilia, distracție, nebunie, dans exotic și  simt că am lumea la picioare. Ar fi inedit să îmi etalez colăceii și antitalentul în ritm de samba printre atâția oameni. Dacă nu am realizat acest lucru în ţară, măcar să mă simt excelent printre străini. Ar fi inedit să fiu pentru o clipă în mijlocul lor și să conștientizez că sunt singura nebronzată.

   10. N-am intrat în Masonerie

   Unele femei vor să intre în politică şi să ajungă precum Elena Udrea, dar eu prefer diversitatea şi aleg masoneria. Se face atâta caz de această organizaţie, încât ar merita chiar și pentru ceva timp să fiu cotă parte din acest mister. Se știe că ei trag sforile din umbră și dacă sunt importanți de ce să nu le suflu și eu în ceafă? Ipotetic, totul este posibil, de aceea afirm cu tărie, niciodată să nu spui niciodată

Viața ne rezervă multe și dacă suntem perseverenți sigur vom reuși ceea ce ne propunem. 

Experimentează și alege Terapia prin lectură

   Suntem într-o epocă a vitezei, ne-am născut grăbiţi, mereu contra cronometru, de parcă nu avem timp să profităm de micile nimicuri care ne înconjoară. Dacă în primii ani din viaţă ne dorim să creştem, să fim independenţi, mult mai târziu ne simţim de parcă aceștia au trecut prea repede. Oare când am conştientizat că suntem aici?

   Dacă ar fi să ţinem cont de cuvintele lui Garabet Ibrăileanu “Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp“, atunci cred că am reflecta şi am înţelege care ne sunt cu adevărat priorităţile, să ne liniştim, să ne bucurăm de ceea ce ce ne place: o seară cu familia, o plimbare cu bicicleta, un capuccino la răsărit de soare sau o carte bună. Poate că unii dintre voi aveţi impresia că timpul este la discreție, dar haideţi să luăm totul ca pe o terapie. Să folosim pasiunile pentru a ne relaxa, ele să fie pretextul potrivit pentru a ne aduce zâmbetul pe buze. Chiar dacă ați ajuns în stadiul de a fi de 3 X femeie şi aveți de făcut n lucruri, ţineți cont că este vital să luați o pauză, o clipă doar pentru voi. În cazul în care nu vă doriți sau poate nu vă permiteți un abonament la sală sau un masaj de relaxare la sfârșit de săptămână încercați să obțineți un abonament la biblioteca din zona unde locuiți și sigur puteți găsi ceva titluri potrivite. V-am recomandat această variantă pentru că este accesibilă și puteți găsi cu puțin noroc diversitate literară.

   Să ştiţi că funcţionează metoda. Aveam zile când nu reuşeam să găsesc o cale de mijloc, mă simţeam sufocată, obosită, acră de la prea multe vitamine “naturale”. Căram după mine plasa cu lămâi de parcă de ele depindea viitorul meu. Eram în multe feluri, dar nu eram eu, deveneam un robot. Cei care mă cunosc, ştiu că întotdeauna am citit, dar au fost ani în care lectura nu m-a atras, aveam alte priorităţi, studiile, locul de muncă, dar când o persoană mi-a spus: Ce se întâmplă cu tine, eşti prea stresată, trebuie să te linişteşti, atunci ceva s-a declanșat în interior și am pus frână. M-am gândit, am analizat și am tras linie.

Minte sănătoasă în corp sănătos. Alege gândirea pozitivă.

     Elimină factorii nefavorizanți. Problemele de la locul de muncă trebuie lăsate la ușă și încetați să vă refugiați în ceva inutil. Chiar dacă banii sunt importanți pentru supraviețuire, nu vă recomand să ajungeți studiu de caz la Știrile de la ora 5 din cauza epuizării fizice și mentale.

    Familia este prioritară și dacă nu comunicați spunându-le ce vă apasă, niciodată nu veți ieși din acest impas.

    Evitați oamenii care transmit energie negativă (măcar o perioadă de timp). Sigur aveți prin jur persoane veșnic nemulțumite, genul care mereu se vaită și deși au mașină cu piscină îți vine să le plângi de milă de parcă nu ar avea după ce bea apă.

    Aveți pasiuni? Folosiți-le la maxim, ele vă pot aduce zâmbetul pe buze.

   Vă relaxează cititul? Dacă da, atunci profitați din plin de această oază inepuizabilă de resurse pentru că este păcat. Genurile de lectură sunt diversificate și este imposibil să nu vă pliați cu ceva anume. Puteți deveni cititori de cursă lungă și de ce nu, să vă aducă multe satisfacții. Dacă adorați să gătiți, strângeți familia aproape și profitați din plin. Dacă nu, alegeți altceva, faceți-vă util, evadați din rutină.

   Voi fi recunoscătoare mereu celor care au apărut în calea mea și indirect mi-au deschis ochii ca să descopăr ce îmi place. Cărțile au fost cele care m-au adus aici și le dedic lor acest articol.

Alătură-te campaniei noastre și folosește hashtagul #PromovamLiteratura

TAG: Cărţi de la A la Z

   Sorina Ciocârlan se ţine de nebunii şi mă provoacă la un tag pe blogul ei. De data aceasta trebuie să atribui unei litere din alfabet câte o carte sau mai multe (după cum am chef). Să vedem ce a ieșit.

A

Anna Karenina de Lev Tolstoi/ Arta visării de Lucy Keating

B

Băiatul Echo de  Matt Haig 

C

Chimie perfectă de Simone Elkeles

D

Doamna cu umbrela neagră de Mary Balogh

E

Eu împotriva mea! de Botea Daniel/Exorcizat de Radu Găvan

F

Fields of Fire de Carol Caldwell/ Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier

G

Geometria iubirii de Jessica Levine

H

Hopeless. Fără speranță de Colleen Hoover

I

Iubire de catifea de Jude Deveraux/Inelul de Danielle Steel

J

Jane Eyre de Charlotte Brontë

L

Lovebook de Simona Sparaco/Love & Gelato- Vacanță la Florența – Jenna Evans Welch

M

Măştile fricii de Camelia Cavadia/Mila 2.0. de Debra Driza

N

Nerve: adevăr sau provocare de Jeanne Ryan

O

O minciună nevinovată de K.A. Tucker

P

Pe aripile vântului de Margaret Mitchell

Q

Quasar de Ana Mănescu

R

Răniţi de Jasinda Wilder/ Rolls Royce de Chiril Tricolici

S

Sub luna de șofran de Nicole C. Vosseler

Ș

Șoaptele nopții de Judith McNaught

T

The Promise de Mandalyn Kaye

U

Urgia și zorile de  Renee Ahdieh

V

Vocea lui Archer de Mia Sheridan

Dacă vă face cu ochiul, sunteți liber să preluați provocarea. Este amuzant și recunosc, chiar m-am simțit bine să jonglez cu cărțile.

Tag: Mid Year Book Freak Out

    Din când în când merită să ne răsfăţăm cu câte o provocare. Audrey de la The Sagittarius Books s-a gândit la noi şi am acceptat cu drag să ne dezlănţuim printre cărţi.

1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017.

Măştile fricii de Camelia Cavadia. Ştiu că am discutat foarte mult pe baza acestei cărţi, dar a fost o surpriză interesantă, surprinzătoare şi foarte bine scrisă. Şi dacă tot m-a impresionat, este firesc să o recomand şi altora.

2. Cea mai bună continuare (a unei cărți) citită în 2017.

Vreau să fiu soţia ta de Lisa Kleypas. Finalul primului volum a fost ca o lovitură sub centură. Norocul meu a fost perseverenţa editurii. Ce mai făceam dacă se traducea cartea la anul? Atunci chiar era coşmar de cititor.

3. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

Caraval de Stephanie Garber. Ador coperţile cartonate şi da, presimt că va fi altceva.

4. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.

Clar, ultimul volum al seriei vikingilor Oanei Arion. Din frânturile care mi le-a transmis Iasmy se anunţă incendiară şi dacă finalul va fi waw, atunci şi eu mă aliniez astrelor şi o voi citi în sfârşit cel puţin un volum.

5. Cea mai mare dezamăgire.

Tratament special-Inspecţia/Scrisori de dragoste pentru cei plecaţi/Crimă în Orient Express (Ştiu că o adoraţi pe Agatha, dar trebuie să fiţi oneşti şi să recunoaşteţi că Hercule Poirot mai trebuie să anime atmosfera. Un pumn, o adrenalină, ceva palpitant ar fi fost de folos). Ele nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor, le-am citit greu şi parcă au fost platonice. În perioada în care le-am dat o șansă am dormit mult, în special pe ele.

6. Cea mai mare surpriză.

Diavoli fragili de Radu Găvan. Nu ştiu cum să percep această carte. Mă lupt cu ea, dar îmi dă stări contradictorii. Sentimentele sunt bulversante, încât îmi este şi teamă să o termin, mereu mă loveşte ca un bumerang. La un moment dat am închis-o pentru că mi s-a făcut frică, eram singură în casă, iar scenele prezentate îmi trezeau nişte stări destul de aiurea.

7. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)

Mia Sheridan(Vocea lui Archer)/Mia Marlowe(Seducţie la prima vedere). Se pare că aceste două femei mi-au pus gând rău şi da, chiar mi-au plăcut.

8. Cel mai nou crush pe un personaj.

Brodick Buchanan din Răscumpărarea de Julie Garwood. În primele zile din anul 2017 mi-am propus să citesc cartea preferată a Iliuţei. Ştiu că a recitit-o de n ori şi dacă tot îi este dragă, am zis de ce nu. Da, scoţienii au lipici şi dacă este historical romance, atunci clar este de mine.

9. Cel mai nou personaj preferat.

Am destule personaje în minte, dar îl voi alege pe Anthony Bridgerton-Vicontele care mă iubea de Julia Quinn. Nici nu ştiu cum am citit seria familia Bridgerton, dar m-au cucerit în totalitate prin unitate, diversitate şi pasiune.

10. O carte care te-a făcut să plângi. + 11. O carte care te-a făcut fericit(ă).

Aerul pasiunii de Brittainy C. Cherry versus Promisiuni de catifea de Jude Deveraux. Două extreme, genuri şi perioade diferite, dar cred că acesta este farmecul lecturii.

12. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.

Ultima dată am văzut Jack Reacher: Never Go Back (2016) aka Să nu te întorci niciodată! de Lee Child, dar din moment ce nu am termen de comparaţie cu alte filme, ma voi limita la acest răspuns. Un thriller cu suspans, dar partea care nu mi-a plăcut a fost Tom Cruise. Săracul, se vede ca nu mai este ca la 20 de ani, i-au apărut ridurile :)

13. Recenzia preferată scrisă până acum.

Una negativă. :) Tratament special-Inspecţia de Davine M. Vesco, Lexi B. Newman. Dacă tot a fost apreciată pentru sinceritate, merită să o menţionez, era păcat să vă reamintesc de recenzia sezonului. Aştept cu nerăbdare şi alte titluri interesante ca să mă dezlănţui.

14. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.

Am primit/cumpărat multe cărţi şi alegerea este dificilă, dar probabil Absolut tot, a fost înhăţată de la Bookfest. Are inclusiv un pliant drăguţ cu ecranizarea. Dacă se va ridica la nivelul aşteptărilor mele sau nu, chiar nu ştiu, dar am zis, de ce nu?

5. Ce cărți trebuie să citești până la finalul anului?

Lista este mare, dar mi-am propus ca să termin într-un final Absolut tot, Second life, Fangirl, cel puţin o carte de Tony Mott (în caz contrar mă ucide Arci), Ultimul viking de Oana Arion-primul volum dintr-o serie palpitantă, Până ne vom revedea, Nu mă tem, plus alte titluri neprevăzute.

Dacă vă place tag-ul, sunteți liberi să îl preluați.

 

Locuri perfecte pentru citit

   Zilele trecute facebook îmi reamintea pe unde umblam acum doi anişori şi dintr-o dată m-a apucat o melancolie, o relaxare instantă numai când mă gândeam la vacanţa petrecută pe malul lacului Razim în Delta Dunării. Sincer, îmi vine să închid ochii pentru o clipă şi să visez, atât de bine m-am simţit în zonă. Din moment ce anul acesta am făcut o schimbare de planuri, cred că ar trebui să împărtăşesc cu voi câteva locuri pe care le-am experimentat şi mi se par ideale pentru citit. Ştiu, poate că sunt destui dintre voi care vă vine să staţi cu o carte în mână inclusiv pe o crenguţă din copac, important este să fie comodă şi să nu aveţi rău de înălţime, dar trebuie să fim practici şi să improvizăm puţin.

   Cei mai mulţi vă doriţi liniştea locuinţei personale şi alegeţi o canapea/fotoliu sau seara în pat. Acesta este propriul sanctuar amenajat pentru lectură. Ideal ar fi să avem timp disponibil şi să profităm de fiecare moment liber al zilei. Personal, visez la un colţişor în balconul de acasă în care să îmi ţin obiectele personale şi să mă întind ziua pe un scaun confortabil şi să lenevesc cu o carte romantică alături. În lipsa de idei, vă puteţi folosi inclusiv de şemineul/soba bunicii, este perfectă dacă este însoţită de un fotoliu, o pătură catifelată şi o cană cu minuni sau un pahar de vin roşu.

   Ce părere aveţi de traficul din metrou/microbuz/tren? Majoritatea pierdem timp preţios în drum spre şcoală/facultate/loc de muncă. Unii citesc şi se luptă cu tot feluri de genuri literare, dar sunt şi oameni care sunt sătui de atâta hârtie şi cerneală anternând peisajul cu telefonul dotat cu diferite aplicaţii. De fiecare dată când plec la drum îmi iau cu mine cel puţin o cărticică, ceva relaxant, să nu mă doară capul de la vreo crimă, ci să mă facă să am o stare de bine printre aglomeraţie şi trafic intens.

   Cafenea/Ceainărie. Dacă aşteptaţi pe cineva sau doar vă bucuraţi de o oră de pauză între întâlniri merită să alegeţi ceva intim pentru o stare de bine. Locaţiile de genul acesta au decoraţiuni în jur şi vă simţiţi răsfăţaţi cu un cocktail alături.

   Avion. Am avut noroc să călătoresc de câteva ori şi să prind anumite ore, dar cel mai interesant mi s-a părut să citesc la ora 2 dimineaţa în timp ce mă întorceam din ţări străine. Culmea este că la înălţime eu mă chinuiam cu Și am privit cu toții spre cer… de Tommy Wallach, o carte pe care nu am reuşit să o termin din cauza gerului năpraznic care mă aştepta în România în ianuarie (glumesc, efectiv am abandonat-o la jumătate). Da, se pare că suntem o ţară primitoare, dacă mai întârziam o zi îmi prelungeam vacanţa din cauza zăpezilor, dar uite că n-a fost să fie, sunt o patrioată.

    Plajă, nisip, mare/ocean, soare puternic, briză, noi/cartea şi o băutură de sezon. Uitaţi de dieta pe care nu aţi ţinut-o tot anul şi de toate promisiunile făcute atunci când vă vedeţi sub un baldachin precum o zeiţă romană. Şi dacă nu aţi căzut de la atâta visare, să ştiţi că este tare bine. Ultima dată am citit Lunga vară fierbinte (ştiu, numai cărţi tematice prind, dar le aleg după sprânceană) şi nu-mi pare rău, m-a făcut să uit că nu suport să mă bronzez, însă mi-am amintit că un Mojito servit de către un tip hot face bine la stima de sine (încercaţi reteţa dacă iubitul/soţul nu este gelos).

   Dacă tot avem parte de apă, chiar trebuie să vă povestesc de leagănul amplasat sub o salcie pletoasă, chiar pe malul lacului Razim (acolo jos eram eu). O nebunie, să simţi cum adie vântul şi să stai doar să te bucuri de vacanţă. În jurul meu era furnicar, o parte se bronzau, alţii se jucau, numai eu mă protejam de razele UV.

    Atunci când timpul sau poate bugetul nu ne permite, ne mulţumim să citim şi pe o bancă în parc. Ne înarmăm cu nişte floricele şi renunţăm la seminţe (aţi văzut că se dau amenzi dacă nu ai mătură/crenguţă la îndemână). În acest fel ne oxigenăm, respirăm aer curaj, admirăm oamenii, vedem ce se poartă (doar nu citim continuu) şi cu puţin noroc socializăm.

    Dacă vă doriţi o carte rară, o puteţi găsi dacă sunteţi norocoşi la biblioteca locală, dar la secţia de studiu. Chiar şi acolo vă puteţi bucura de această plăcere nevinovată, important este să dispuneţi de timp suficient şi de răbdare, nu cred că e uşor să te muţi temporar într-o sală izolată.

    Şi la final, vă recomand să experimentaţi mental cum ar fi să citiţi într-o căsuţă în copac. Cei care sunteţi romantici, aţi aflat de locaţie în Beatrix de Lisa Kleypas. Cred că ar fi fost ideal dacă în copilăria mea aş fi avut o asemenea construcţie special pentru mine, mai ales când citeam de aventurile din cărţile lui Jules Verne. Sigur ieşea prăpăd, mă dădeau părinţii dispărută.

Dacă am omis ceva, vă invit să completaţi.

Surse imagini: pinterest.com, deltaroyal.ro

 Cine suntem cu adevărat? Frânturi din blogging şi noi

    Dacă vreo vrăjitoare mi-ar fi ghicit la colţ de stradă că voi ajunge să fac trei ani de când bântui prin blogosferă în calitate de blogger şi că mă voi strădui să iasă ceva bun, cred că aş fi râs copios. Cine mai crede în astfel de aiureli? Dar uite că nu s-a găsit nimeni să-mi citească în stele, ci am primit, fără voia mea, în dar mai multe lămâi. Ele m-au impulsionat, le-am transformat în ceva bun şi de atunci îi fac “zile negre” Iasminei împărţind zilnic, bucuriile şi neplăcerile acestui statut de blogger.

   A fost greu, a fost uşor? În fond, nici nu mai contează, important este că am testat mediul virtual din punctul de vedere al cititorului pasionat şi ne-am străduit să transmitem ceva frumos cu ajutorul blogului. Şi cum diversitatea este importantă, fără voia noastră ne dorim schimbări, ne regândim planurile periodic, analizăm priorităţile, mai luăm câte o pauză.

   Astăzi vreau să-i mulţumesc lui Cristian China Birta pentru că mi-a înseninat ziua. A scris un articol special pentru mine, bloggerul care a înţeles ce este important: “Eu vreau să vă provoc să lăsați viața voastră personală să dicteze vieții profesionale, nu invers. Să vă recuperați dreptul de a spune ”nu” tocmai pentru a vă recupera dreptul de a vă spune vouă înșivă ”da”. În esență, să trăiți mai mult pentru voi, dragilor, nu pentru ceilalți! Ceea ce vă doresc din tot sufletul 

   Blogul nu este totul, ci doar o parte din viaţa noastră.

   Da, voi cei care staţi non stop pe blog/facebook şi vă străduiţi să fiţi cei mai scumpi, cei mai drăguţi şi cei mai buni, vă garantez că nu veţi mulţumi pe toată lumea, ci doar vă veţi alege cu o adunătură de oameni care vă ridică în slăvi pentru nimic. Cu ce vă ajută laurii din comentarii? Ele oricum se duc, se evaporă automat când se actualizează facebook. O parte dintre voi vă neglijaţi viaţa personală şi uitaţi că aveţi căţel/purcel/ familie şi chiar nu înţeleg de ce. Familia reprezintă realitatea, ei reprezintă totul vostru. Atunci când suferiţi sau vă doare ceva, nu vine x-lescu de unde se agaţă harta în cui să vă ducă la medic, ci de familie aveţi parte.

  Aveţi grijă ce semănaţi pentru că asta veţi culege.

   Dacă aţi şti de câte ori am făcut noi promisiuni că o lăsăm mai uşor şi tot la vechile obiceiuri ne-am întors, însă la un moment dat am pus punctul pe i şi am spus: “Gata, până aici“. În blogosferă mereu se va găsi cineva care să îţi reproşeze că ceva nu este bine, pe ei nu-i interesează că au trecut doar 8 ore de când s-a terminat concursul organizat online sau că din vina lor nu şi-au ridicat premiul de la poştă, ei vor să fii acolo, la discreţia lor. De ce? Mă plăteşte cineva să fiu slugă virtuală? Noi ne respectăm angajamentele, voi de ce nu ne respectaţi? Dacă nu se ştie, vă repetăm. Din pasiune pentru cărţi am pornit la drum şi în timpul liber ne dedicăm acestui proiect prin postare zilnică de materiale, organizare de concursuri/evenimente şi dacă nu ştiaţi, din resursele personale ne plătim taxele de expediere de colete la poştă (de aceea nu trimitem prin curier)/găzduirea sau probleme tehnice când apar pe site. Toate acestea sunt o mică parte din ceea ce se vede în mediul online pentru că nimeni nu contorizează timpul pe care îl foloseşti pentru editare/promovarea online. Oamenii cred că totul li se cuvine, să fii acolo, nici măcar un mulţumesc nu mai ştiu să scrie, parcă vor să scape cât mai repede de corvoadă, să înhaţe premiul şi să plece. Ei bine, dragilor, dacă luaţi în calcul, acesta este şi reversul medaliei, nu doar lauri şi comentarii de bine.

   După trei ani ne-am dat seama că important este să ştii ce vrei şi să respecţi cauza pentru care te-ai dedicat. Da, oferim respect, sinceritate în ceea ce scriem, promptitudine, ne onorăm cu sfinţenie colaborările, aducem ceva nou şi cel mai important, vă aducem informaţiile pe care le căutaţi. La finalul acestor etape suntem noi, oamenii de la butoane care ne dorim o pauză. Ne place să zâmbim, să ieşim în parc, să tăiem frunză la câini, să ronţăim floricele împreună cu familia sau să ne bucurăm de calorii la cofetăria improvizată de acasă. Deşi ne-a fost greu, am reuşit să redevenim noi, să avem timpul nostru, viaţa noastră, picătura de real fără online.

   Mare parte dintre bloggeri au impresia că dacă stau zi şi noapte la cafele virtuale ajută cu ceva. Da, ajută temporar, dă impresia că eşti atotputernic, sociabil (chiar linguşitor pentru că dă bine la promovare) şi cei care te înconjoară ar putea să îţi facă o statuie. Noi am înţeles că statuile nu ajută la nimic, ele sunt drăguţe de moment, după vin câinii şi te “adoră”.

   Vă înşelaţi amarnic dacă trăiţi ca să vindeţi iluzii. Vă prefaceţi că socializaţi, citiţi pe bandă rulantă când de fapt abia aşteptaţi să răsfoiţi cărţile primite şi la final să spicuiţi esenţialul, iar din ce mai scriu alţii să faceţi compilaţii de idei şi impresii, ambalate frumos cu alte cuvinte, şi produsul finit va fi prezentat impecabil. Vă minţiţi singuri pentru că vindeţi gogoşi, iar la un moment dat cititorii voştri se vor prinde că expuneţi produse de mâna a doua.

   Efectiv nu ai cum să munceşti 8 ore pe zi, să fii activ non stop pe net, să citeşti de parcă nu ai noapte şi nu ai zi, să faci recenzii zilnic şi să te ocupi inclusiv de familie. Există un elixir? Nici vorbă, până şi cafeaua este depăşită de situaţie. Mai bine vă treziţi la realitate şi înţelegeţi că este prea mult.

   Cum să îţi neglijezi viaţa personală, copilul să-l pui să stea jumătate de zi la televizor sau să se joace la calculator, totul pentru ca tu să dai impresia că “citeşti” de zor la zeci de cărţi sau să te lauzi că eşti mare scriitoare de dragul artei. Da, poţi face câte puţin din fiecare, să le îmbini, să nu uiţi că este week-end şi să-l respecţi. Să ieşi la aer curat, să te bucuri de viaţă, să fii echilibrat. Asta înseamnă să fii om, să fii cerebral.

   Dacă mâine facebook ar dispărea, s-ar duce toate aprecierile noastre şi toată nebunia de zi cu zi, am rămâne doar noi, dezgoliţi de caracter şi plini de furie pentru că nu mai avem un colţ în care să ne expunem talentele inexistente sau să ne batem pe umărul virtual când bârfim oameni pe care nu-i cunoaştem cu adevărat, să analizăm străduţa virtuală şi să judecăm după aparenţe.

   Eu n-aş fi tristă, efectiv aş merge mai departe, aş lua-o de la zero pentru că aş avea cu cine, mi-ar rămâne relaţiile pe care le-am construit în mediul real. Mi-aş aminti că din când în când este bună şi câte o cafea cu lapte atunci când citesc presa dimineaţa sau blogurile ce-mi sunt dragi.

 

Recensământul cărţilor personale citite în jumătatea anului 2017

   Probabil ştiţi că de multe ori pentru o stare perfectă nu trebuie să descoperim capodopere care să ne zguduie raţiunea sau să ne pună să căutăm disperaţi dex-ul, scopul este să ne aducă zâmbetul pe buze. Punctul forte al unui cititor ar putea fi o serie de cărţi care să-l reprezinte și să se simtă excelent dintr-un motiv sau altul. Chiar dacă nu mă omor după Mircea Cărtărescu sau Paulo Coelho, ador cărţile ce îmi transmit o anumită stare pozitivă la sfârşitul zilei. Aşa m-am decis să fac recensământul acestor şapte luni care au trecut, menţionând cărţile care le-am citit dintr-o răsuflare şi mi-au plăcut foarte mult. Sunt ideale pentru vacanţă, dar şi pentru o seară liniştită pe fotoliul preferat, depinde cum preferaţi de obicei să vă relaxaţi. Dacă adăugaţi o cană de ciocolată sau limonadă rece cu mentă, hmm, deja vă simţiţi în rai.

Ce poate fi mai frumos decât un TOP 5 cu cele mai faine cărţi care sunt perfecte pe caniculă sau pe răcoare!
1. Sărutul unui înger de Susan Elizabeth Phillips

   Genul acesta de carte romantică mi-a oferit atât de multe trăiri încât chiar mi-a părut rău că s-a terminat. De la primele pagini m-a cucerit şi acesta este meritul autoarei. Nu s-a pierdut în detalii şi a ştiut cât să dozeze încât până la final să te simţi din ce în ce mai bine.

   Povestea lui Daisy Devreaux este specială și veți înțelege imediat de ce. Ea este o tânără delicată, capricioasă, obişnuită cu confortul, dar ca să scape de închisoare alege să facă un compromis, trebuie să se căsătorească cu un bărbat necunoscut ales după sprânceană chiar de tatăl ei. Alex Markov îi oferă confort minim (o rulotă dezordonată de parcă era sărac lipit) şi pentru propriul amuzament o îndeamnă să se implice la muncile grele care sunt necesare într-un circ. Daisy ar pleca în lume în secunda următoare, dar sunt prea multe în joc, inclusiv banii şi libertatea ei. Şi de aici se pornesc atât de multe fire invizibile care le va demonstra celor doi că viaţa este imprevizibilă şi nu este suficient să primeşti pe tavă, ci să depui şi efort. Veţi vedea prin ochii lui Daisy cum este să pui mâna pe o lopată, să fii adorată de un elefant sau cum empatizează cu animalele din spatele gratiilor.

2. Măştile fricii de Camelia Cavadia

   O carte de suflet în care m-am regăsit printre rânduri şi chiar dacă nu am plâns, în interior am simţit cum m-a răscolit. Trăirile, zguduirea şi cursivitatea cu care autoarea reuşeşte să transmită ceea ce simte te face efectiv să absorbi frustările şi toată durerea acelor copii care se maturizează. În cazul în care vreodată ai fost traumatizat din cauza violenţei domestice de către părinţi/soţ atunci s-ar putea să te doară şi să răscolească amintiri. Dacă nu ţi-ai pus întrebări atunci, acum sigur vei avea curajul să răspunzi la gândurile incomode pe care le evitai. Sigur, nu este uşor, dar ceea ce nu te omoară, sigur te face mai puternic, însă preţul plătit este mult prea scump. Da, este o carte pe alocuri tristă, dar este sinceră, fără să cadă în extreme.

3. Aerul pasiunii de Brittainy C. Cherry

    I-am dat o şansă dintr-o prostie şi am terminat-o în câteva ore. Am plâns când am citit-o şi chiar nu mă puteam opri. Unele puncte par să fie duse la extrem, autopedepsirea lui Tristan Cole şi faptul că nu-şi poate ierta că soția și copilul s-au stins atât de repede în timp ce el trăiește știrbit de dragostea lor. Doar dacă iubeşti la nebunie, atunci poţi cădea în această capcană a timpului şi a depresiei. Dacă aveţi oroare de drame, cuvinte vulgare, sunt șanse să treceți cu vederea dacă vă anunț că sunt faze amuzante şi are happy-end :)

4. Vocea lui Archer de Mia Sheridan

    Cei care mă cunosc ştiu că atunci când îmi place ceva vorbesc ca o placă stricată, efectiv nu mă pot opri. Vocea lui Archer a reuşit să-mi deschidă ochii şi să mă bulverseze, să înţeleg cât de norocoşi suntem noi ceilalţi pentru că reuşim să ne facem vocali, să ne manifestăm cumva. Archer s-a simţit îngrădit, în primul rând datorită faptului că fusese un băieţel sănătos, iar unchiul său într-o zi i-a luat vocea cu un glonţ şi în aceeaşi zi a pierdut ce avea mai drag pe lume: familia, cei pe care îi iubea. Din aproape în aproape s-a descurcat, dar atunci când lumea l-a marginalizat şi etichetat ciudat… a fugit, s-a reîntors, dar în mare parte a locuit precum pustnicii. Este un bărbat inteligent, forţat de împrejurări să studieze singur şi să depăşească condiţia. Sunt clipe când îi vezi neputinţa şi te întrebi de ce. Este o carte pe alocuri tristă, dar motivantă, te face să zâmbeşti şi să spui în gând: “Ce bine că eu nu-s Archer!”

5. Promisiuni de Jude Deveraux (Seria Velvet Montgomery)

    Dacă tot am fost harnică anul acesta şi m-am apucat de terminat serii, voi alege o carte care mi-a deschis pofta de historical romance cu personaje încăpățânate, pasionale. Ea concurează cu Iubirea de catifea şi Îngerul de catifea, următoarele care le-am ratat, dar recuperez ușurel. Dacă şi vouă vă plac poveştile relaxante, de vară, dar care vă poartă departe printre ambiţii, reguli de societate sau barbarism, atunci citiţi prezentarea făcută de Iasmina la seria Velvet Montgomery şi daţi-le o şansă.

Dacă şi voi veţi un clasament personal, vă invit să îl împărtăşiţi, orice titlu este binevenit.
Susţine lectura, foloseşte hashtagul #PromovamLiteratura

"Te iubesc. Nu mi-ar păsa nici dacă tată ţi-ar fi diavolul în persoană. Aş fi în stare să te las să-mi înfigi un pumnal în inimă şi tot m-aş stinge iubindu-te, pînă la ultima mea suflare."

  Vreau să fiu soţia ta, de Lisa Kleypas-recenzie

Titlul original: Marrying Winterborne

Nr. pagini: 367

Editura Miron

Traducere: Gabriela Anca Marin

Anul: 2017

Gen: Historical romance, Romance

Seria The Ravenels: 1. Frumos şi cu inima de gheaţă (Cold-Hearted Rake), 2. Vreau să fiu soţia ta (Marrying Winterborne), 3. Devil in Spring, 4. Hello Stranger 

    Prinşi într-un cerc vicios în care totul se învârte în jurul rangului şi banilor, a fi fericit alături de soţia pe care o alegi este ceva atât de rar încât nici nu pare să conteze. Helen și Rhys par să sfideze regulile și să demonstreze că sunt și excepții, iar ei se vor strădui să fie diferiți, să lupte pentru un astfel de mariaj.

Un magnat lipsit de scrupule
O frumusețe retrasă

   Vreau să fiu soţia ta de Lisa Kleypas-un rău necesar cu personaje hotărâte care ştiu din start ce vor: o căsnicie, un statut în societate şi dacă se poate un strop de fericire. Dacă vi se pare desuet, vă asigur că nu este, cartea nu rămâne platonică şi nici nu se termină înainte de a ne bucura de subiectul în sine. Iniţial m-am speriat, credeam că după acceptul ei legat de căsătorie va știrbi din farmec, acţiunea va rămâne suspendată în aer fără să descopăr prea multe despre magnatul Winterborne, dar m-am înșelat.

    Mi-a plăcut atât de mult această carte încât am simţit cum se scurge fiecare picătură şi la final părea că nu este suficient. Deşi am terminat-o acum ceva timp, încă nu pot să-mi revin, mai vreau încă o doză de pasiune, mai vreau puţin din povestea celor doi.

    Efectiv am fost fascinată din primul volum al seriei Ravenel. În loc să îl apreciez pe Devon din Frumos și cu inima de gheață, am preferat să mă axez strict pe misteriosul Winterborne, iar acum după ce i-am descoperit secretele, mă gândesc că n-ar strica să profit la maxim şi de The Devil in Spring.

   Finalul volumului anterior ne-a lăsat în aer și a creat suspans pentru că Helen Ravenel și-a schimbat atitudinea. Atracția palpabilă, dorința ei de a-l ajuta pe Rhys Winterborne să se refacă după accident a creat o legătură care părea să prindă contur. El o dorea din motive egoiste, dar i se părea imposibil, însă Helen se temea de gândurile ei: l-ar fi vrut de soț și nu știa cum să reacționeze, cum să-l cucerească. Refuzul indirect de a rupe logodna și reacția de final când realizează că a luat decizia nepotrivită, întoarce acțiunea volumului doi la 180 grade.

    Vizita neprevăzută la magazinul Winterborne aproape că îl șochează pe Rhys, nici nu știe ce dorește lady Helen, dar își va da seama curând că ea acceptă să-i fie soție cu orice preț. Obișnuit să plătească pentru fiecare serviciu, tratează totul ca pe o afacere și îi pune la dispoziție cât mai multe: cel mai frumos inel, cele mai alese cadouri, dar nu omite esențialul: se asigură că are acceptul ei și o va dezonora pentru a înlătura orice îndoială a vărului ei, Devon Ravenel legat de consimțirea căsătoriei.

EL are posibilitatea de a-i pune lumea la picioare, iar EA ar putea fi visul lui transformat în realitate

   Dacă până în acel moment aveau îndoieli asupra relației lor, după consumarea acesteia cei doi conștientizează că nu au cale de întors, resimt chimia și abia așteaptă să fie împreună zi de zi, noapte de noapte.

   O serie de întâmplări nefericite le va amâna căsătoria și va pune la încercare încrederea, afecțiunea și mai ales stima de sine. Helen face parte dintr-o familie cu rang, dar crescuse cu convingerea că trebuie să-și tempereze comportamentul și să lase surorile să se exteriorizeze. Timiditatea ei este adorabilă, dar viitorul ei soț este dispus să o ajute să își exprime dorințele și să îi facă loc în viața lui austeră.

Helen,

Mă întrebi dacă regret logodna noastră.

Nu. Regret însă fiecare minut în care nu eşti cu mine. Şi fiecare pas care nu te aduce mai aproape de mine.

În fiecare seară, ultimul meu gînd înainte de culcare este că ar trebui să fii în braţele mele. Nu-mi găsesc pacea în patul meu cel gol şi adorm cu tine în gînd, abia la ivirea zorilor.

Dacă aş avea acest drept, ţi-aş interzice să mai pleci oriunde fără mine. Nu din egoism, ci pentru că, fără tine, parcă aş trăi fără să pot respira.

Gîndeşte-te la asta, cariad. Îmi eşti la fel de necesară ca respiraţia. Iar mie nu-mi mai râmîne decît să număr zilele pînă cînd mi-o voi recăpăta de la tine, sărut după sărut.

Winterborne”

    Rhys Winterborne la origini era un galez încăpățânat, obișnuit de mic să muncească pentru a câștiga propriul trai. Inteligența și perseverența îl ajutase să construiască un imperiu în sufletul Londrei, un magazin care funcționa precum un furnicar cu tot ce aveau nevoie cei mai pretențioși cumpărători pentru propria locuință. Ambiția și spiritul competitiv îl forțase să trateze orice obstacol întâlnit ca pe o provocare profitabilă. Helen este tot ce își putea dori vreodată, inițial crede că ar putea să-l ajute în ierarhia socială, dar pe parcurs își va da seama că ea se transformă în ceva vital sufletului său și chiar nu știe cum să reacționeze.

   Un accident nefericit aproape că îl va ucide pe Rhys, dar are noroc cu Garrett Gibson, o femeie doctor care trecea din întâmplare pe strada cu clădirea prăbușită. Talentul lui de a vedea potențial în oameni și profesionalismul acestei femei, îl va determina să o angajeze pentru a ajuta proprii salariați. Chiar dacă este dur, distant și practic, acordă o atenție deosebită celor din jur care muncesc pentru propriul lui imperiu, ceea ce-l face respectat.

   Suspansul va crește și le va da bătăi de cap pentru că emoțiile au un rol important. Familia lui Helen va înțelege că este îndrăgostită și va accepta căsătoria, dar descoperirea unor scrisori rătăcite, scrise de Jane, lady Trenear-mama ei decedată, pe când se afla la Eversby Priory, o va pune în impas. Se simte distrusă când află că aventura mamei sale cu un bărbat necunoscut îl va îndepărta pe Rhys atunci când va înțelege că nu are rang social, motivul adevărat pentru care credea că de fapt se căsătorea cu ea. În scurt timp i se va confirma că pierderea lui este iminentă pentru că tatăl ei este dușmanul acestuia de moarte.

    Helen nu poate lupta cu morile de vânt atunci când se va declanșa nebunia, va fi manipulată, șantajată de propriul părinte și foarte nefericită. Ceea ce nu știe este că Rhys Winterborne este dur precum o stâncă și șansele de a-l pierde sunt minuscule.

   

“Te iubesc. Nu mi-ar păsa nici dacă tată ţi-ar fi diavolul în persoană. Aş fi în stare să te las să-mi înfigi un pumnal în inimă şi tot m-aş stinge iubindu-te, pînă la ultima mea suflare.”

   Acest bărbat a fost vitregit de soartă, discriminat pentru propriile origini, dar a muncit pe brânci şi a demonstrat că siguranţa financiară nu a picat din cer. Prin perseverenţa şi respectul cuvenit a reuşit să ofere o şansă inclusiv celor mai puţin norocoşi. Este orgolios şi nu vrea să arate, însă are nevoie de cineva care să îl completeze și să-i arate ce înseamnă cu adevărat fericirea. Declaraţiile lui par mult mai frumoase decât suntem obişnuiţi, dar pentru Helen va face imposibilul posibil pentru a-i demonstra că este tot ce și-ar putea dori în această viață. Ea este floarea de orhidee care îi va schimba destinul şi se va simţi onorat să o privească zi de zi cum i se schimbă coloritul.

    Dacă ați citit primul volum și v-a plăcut, atunci urmați-vă instinctul și continuați seria. Vreau sa fiu soţia ta de Lisa Kleypas este o carte îmbietoare, romantică, amuzantă si cu o doză consistentă de pasiune. Chiar dacă următoarele titluri din serie sunt în curs de apariție, autoarea nu ne va dezamăgi. Volumul trei-The Devil in Spring va fi despre Lady Pandora Ravenel şi Gabriel, Lord St. Vincent. Presimt că va fi o poveste memorabilă, precum în cartea Diavolul în iarnă. Oare roata se întoarce? Hmm, vom vedea.

Cartea Vreau să fiu soția ta de Lisa Kleypas a fost oferită pentru recenzie de către Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant 

 Sursă imagine: pinterest.com

Book Club între real și virtual!

    Timpul sau poate mediul în care ne trăim ne forțează să citim și să împărtășim impresiile doar cu cine se poate. Unii dintre noi suntem norocoși, avem pe cineva apropiat care se simte cititor de cursă lungă și profită de fiecare ocazie pentru a parcurge câteva rânduri, dar sunt destule cazuri când gândurile rămân doar în mintea noastră.

    În 2013 am simțit nevoia să împart cu voi prima recenzie care apărea pe blogul Literatură pe tocuri, astăzi cred că ar trebui să susțin mai mult acest proiect și să stimulez cititorii să descopere, să comunice și să arate ceea ce simt după ce termină o carte. Experiența personală m-a îndemnat să cunosc și participanții de la Seară de carte Târgoviște, o mână de oameni inimoși care știu să te facă să mergi și cu alte ocazii.

    Amuzant este că tot amânam ziua, efectiv cărțile nu se pliau pe gustul meu, iar termenul de două săptămâni mi se părea scurt, dar mi-am făcut curaj și prima dată am mers cu gândul: „Fie, ce-o fi, mă prezint și eu acolo, doar nu mă pun pe tocător”. Spre rușinea mea cartea Revolta maselor nu mă prinsese în mrejele ei  și mă blocasem la celebrele 30 de pagini, dar m-am așezat foarte frumos pe un scaun. Timp de o oră și jumătate nu am comentat nimic, doar am ascultat fascinată părerile lor. Și-au dat seama că-s speriată de bombe și nu trebuie să mă sufoce cu întrebări. La final le-am potolit curiozitatea și au aflat cine sunt, dar și de ce mă ascund de atâta timp.

    Timpul sau lipsa curajului determină pe mulți să stea liniștiți în zona de confort și să citească ceea ce au chef, dar de multe ori tocmai aceste întruniri ne îndeamnă să socializăm, să ieșim în societate și să depășim propriile inhibiții.

    Pentru a doua oară consecutiv voi vorbi la seară de carte, de data aceasta nu-mi voi exorciza audiența cu ceva masculin precum cartea autorului Radu Găvan, ci aleg altă zonă-Măștile fricii de Camelia Cavadia. Scopul meu este să scap de emoții și să nu mă mai bâlbâi când trebuie să vorbesc în public (dacă nu scap de trac, măcar ameliorez simptomele). Da, știu sigur că nu este ușor, dar profit de micile sfaturi clasice și merg mai departe.

    Dacă și voi sunteți ca mine, emotivi și ocupați, dar în același timp vă face plăcere să citiți, atunci haideți să profităm de mediul online și să readucem în atenție plăcerea de a citi.

    Știu că vă plac provocările, dovada o reprezintă interesul maxim pe care l-ați acordat propunerii lansate de Alina în grupul de facebook, dar ne mai trebuie mobilizare.

   Vă invit să alegem câteva titluri, iar cea mai votată să fie citită în două săptămâni sau o lună. Împreună ne putem întâlni la o cafea virtuală la ceas de seară și să dezbatem o carte. Oricine poate participa cu argumente pro sau contra, dar fără să aducă prejudicii autorului sau să strice farmecul de a o citi. Scopul este să fie ceva educativ, să ne construim propriile idei, să le dăm curs, să citim cărți care sunt diferite și să descoperim ceea ce gândesc cititorii.

     În mediul virtual nu trebuie să ne îngrijorăm că nu avem locație sau că la ora aceea plouă și nu avem chef să părăsim propria canapea, important este să avem citit romanul și internetul să funcționeze strună.

Voi ce părere aveți? Avem nevoie de un Book Club la fel ca cel creat special pentru cărțile autoarei Jane Austen, dar să-l folosim în mediul virtual?
Acceptați provocarea?
Susține campania noastră folosind hashtagul #PromovamLiteratura!

Top 5 cărţi memorabile

   Fiecare cititor are o listă cu dorințe literare în așteptare, unele s-au împlinit, altele urmează, însă cu certitudine se regăsesc cel puțin 5 (cinci) titluri care l-au marcat într-un fel sau altul. M-am gândit să vă împărtășesc câteva cărți pe care le-am descoperit cu ani în urmă și m-au impresionat din anumite motive. Criteriile de selecție sunt subiective, dar plăcerea de a le recomanda rămâne neschimbată.

La răsărit de Eden de John Steinbeck

   Dacă aţi ratat această carte atunci ar fi cazul să recuperaţi. Mi-a fost recomandată acum ceva timp de o doamnă, iniţial am fost reticentă, mă tot gândeam cum este, dacă merită, dacă mă plictiseşte, ei bine, a fost formidabilă. Ador cărțile ce merg pe mai multe planuri şi autorul analizează viaţa fiecărui membru al familiei, din copilărie și până la maturitate. Scopul este să arate cum evoluează, ce alegeri face, dar și cum suportă consecințele faptelor sale. O carte excepţională, un must read.

   Se regăsesc simboluri din Biblie ce întăresc rolul credinței în viața omului, dar și cum fiecare om are hărăzit unui anumit destin. Vă asigur că nu aveți timp să adormiți cu coperta în brațe pentru că are fiecare punct bine stabilit. Destinele lor sunt atât de complicate încât nici nu simțiți când trece timpul.

     Cartea La răsărit de Eden/East of Eden a fost ecranizată în anul 1955.

Pe aripile vântului de Margaret Mitchell/Scarlett de Alexandra Ripley

   Am citit cu sufletul la gură Pe aripile vântului şi am invidiat-o pe Scarlett O’Hara pentru curaj, nebunie şi acel ceva care o făcea invincibilă. Această Femeie fantastică putea reuşi orice, oricând. Rhett i-a dat lumea peste cap suferind cu vârf şi îndesat din cauza propriilor țeluri. Slavă Domnului că am citit inclusiv continuarea acesteia, scrisă de Alexandra Ripley. Da, a meritat fiecare clipă şi chiar dacă au fost pe alocuri momente când am stat în suspans, cumva, eroina noastră a fost îmblânzită. Ambiția ei a fost temperată şi parcă destinul a dus-o către cel ales. Poate pe unii dintre voi v-a dezamăgit continuarea, însă eu aveam nevoie de o pauză, de un final pozitiv, de o altfel de perspectivă..

   Cartea Pe aripile vântului/Gone with the Wind a fost ecranizată în anul 1939 și a câștigat zece premii Oscar.

Pasărea Spin de Colleen McCullough

    Am văzut filmul de multe ori, dar dintr-un impuls am luat şi cărţile la dezbătut. Atunci când eşti împărţit între datorie şi dragoste, alegerea poate fi simplă când dorești să își dedici viața divinității. Sacrificiile făcute, imposibilitatea unei relaţii, destinele şi înșiruirea evenimentelor precum acele de ceasornic parcă ne fac să cântărim, să ne gândim, să exploatăm fiecare şansă.

    Cum ar fi fost viaţa lui Maggie și a lui Ralph de Bricassart dacă ar fi procedat într-un anume fel? Ar fi fost împliniţi? Ar fi meritat? Tot felul de alternative, însă aşa cum s-au aranjat are consistenţă, valoare şi transformă cartea într-o operă memorabilă.

  Romanul Pasărea spin/The Thorn Birds s-a bucurat de ecranizare în anul 1983, în rolurile principale au fost Richard Chamberlain și Rachel Ward

Nici nu mai vedea din cauza lacrimilor, iar durerea din inimă era pentru ea ceva cu totul nou, pentru că până atunci nu mai avusese nimic care să merite atâta durere și amărăciune.”

Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului. Din momentul în care-şi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spînul cel mai lung şi mai ascuţit.

    Şi, în extazul morţii, ea se înalță deasupra propriei agonii, scoţând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dumnezeu în Paradisul sau zâmbeşte. Pentru că ceea ce este mai bun în viaţa noastră se obţine numai cu preţul unei dureri existenţiale… Ori cel puţin aşa spune legenda.“

Căpitan la cincisprezece ani de Jules Verne

    Jules Verne-un autor vizionar care a reuşit să descrie şi să surprindă lucruri la care mulţi nici nu visau. Datorită lui, imaginaţia mea a căpătat o altă perspectivă. Cărţile acestuia m-au făcut să depăşesc aria normalităţii şi să prind puteri nemărginite.

   Am citit foarte mult titluri şi chiar îmi este greu să declar una favorită, probabil datorită timpului ce a trecut sau poate a subiectivităţii. Pe uscat, mare sau în balon, totul m-a captivat.

   Alături de Dick Sand în Căpitan la cincisprezece ani am trăit tot ce era inaccesibil unui copil. Prin ochii adolescentului aveam lumea la picioare şi o puteam cuceri prin curaj, îndrăzneală şi aventuri pe muchie de cuţit. Chiar dacă maturizarea nu este uşoară atunci când intervine brusc schimbarea, cred că fiecare copil ar trebui să viseze, să lupte pentru a depăși limitele timpului și spațiului. La momentul respectiv cărţile lui Jules Verne erau un must read, aşa cum în prezent este idolatrizat J.K. Rowling. Chiar dacă nu am citit Harry Potter se ştie foarte bine că reprezintă un fenomen. Pentru copilăria mea Jules Verne reprezintă un tot un unitar cu opere memorabile.

Cutia Pandorei de Elizabeth Gage

  Elizabeth Gage pune pe masa cititorului 4 (patru) volume ce urmăresc destinele a mai multor personaje demonstrând pe parcurs cum se întrepătrund viețile lor și cât de importante sunt deciziile ce le vor lua. Cărţile sunt îmbietoare şi chiar dacă de multe ori pasiunile care le declanşează sunt precum un foc de artificii cu consecinţe, ele au substanță.

  Despre Cutia Pandorei ştim din mitologia greacă demonstrând încă odată ce rol important are curiozitatea umanităţii. Ştim ce ne aşteaptă, dar nu ne putem abţine să gustăm din fructul interzis. Aşa sunt şi destinele lor, unele sunt deja programate, fiecare știe ce ar trebui să facă pentru a urca în ierarhia socială, dar impasurile care apar sau pasiunile care intervin să le dejoace planurile sunt multiple. Unele dintre ele duc la crime sau la suferință. Fiecare volum are o anumită traiectorie și transmite câte un mesaj, încât chiar este greu să alegi. Ceea ce nu am suportat niciodată a fost acel final incert sau trist. Știu, sunt interesante punctele de vedere diferite și legăturile ce se pot face în perspectivă însă mă omoară întrebările: Cum ar fi dacă.. Ce-ar fi dacă.

    Cutia Pandorei reprezintă ceea ce visăm și nu putem obține sau cum ne bucurăm pentru o clipă de ceea ce speram că am merita. Chiar dacă recomandarea este diferită de precedentele, recunosc, mi-a plăcut foarte mult.

Voi ce cărți memorabile aveți și credeți că ar merita scoase de la naftalină?

Sursă imagini: Pinterest.com

Erotismul în literatură-femei versus bărbaţi

    Discuţiile întâmplătoare au darul de a-mi pune neuronul la contribuție și când îmi este lumea mai dragă ajung să îi dau de lucru. Aşa am ajuns ca dintr-o expresie oarecare spusă la Seară de Carte Târgoviște să mă întreb cum se vede erotismul/romantismul prin prisma autorilor femei/bărbaţi. Cine a scris mai mult în aceste domenii: doamnele sau domnii, dar și cât de apreciate sunt operele lor?

   La o simplă analiză pe piața de carte actuală puteți constata că suntem într-o epocă a marketingului în care imaginea vinde şi literatura erotică se află pe lista preferințelor. Poate părea o afirmație subiectivă lansată la ceas de seară, dar statisticile de pe site vorbesc de la sine.

   Cititorii sunt interesaţi de noutăţile literare ce conțin într-o doză mai mică sau mai mare erotism, accesează recenziile, listele cu cărţi, topurile pro sau contra, dar și recomandările noastre în materie de erotic. Chiar dacă nu sunt o persoană avizată, profit de statutul de cititoare pentru a face comparaţii. Am studiat reacțiile şi fără să vreau am constatat că cel mai mult femeile autor se avântă în domeniul descrierilor cu impact. Ele ştiu ce vor şi folosesc scenele hot în majoritatea genurilor literare. Dacă veţi analiza apariţiile din ultima perioadă de la edituri şi veţi face o medie, atunci sigur autoarele de sex feminin vor fi câştigătoare.

   De ce? Simplu, femeile au descoperit rețeta succesului, au înțeles fenomenul și ceea ce atrage publicul. Știu că fiecare autor scrie din pasiune, însă când o doză de romantism/erotism prinde contur deja se schimbă traiectoria vânzărilor.

   Nu contest talentele autorilor de sex masculin, dovadă sunt cărțile care au fost publicate și dezbătute, dar exprimarea domnilor este diferită, plastică, greoaie şi fadă. Poate pentru ei nu este relevant, dar pentru un cititor reprezintă un avantaj atunci când transmiţi emoţie, indiferent dacă prezinți un dezastru nuclear sau o scenă fierbinte.

   Dacă doresc să se bucure de impact, autorii preferă să adauge sare şi piper în cărţile lor pentru a şoca sau de a atrage o latură variată de cititori. După cum aţi constatat şi singuri, unii reuşesc, dar foarte mulţi se pierd pe drum.

    O altă explicaţie logică este maturitatea precoce a femeilor. Majoritatea, la vârsta majoratului sunt în plină floare, atunci este momentul oportun să se îndrăgostească şi să iubească la intensitate maximă. Şi cum sentimentele sunt făcute să fie împărtășite, ele nu se pot abţine ca să nu spună/scrie şi altora într-un fel sau altul ceea ce simt. De foarte multe ori este ficţiune, dar experienţa de viaţă la un moment dat îşi spune cuvântul.

   Autorii bărbaţi în schimb au tendinţa de a scrie din propria experienţă, iar dorinţa lor este atât de mare încât trec anii şi nu se pot opri din gustat fructul pasiunii. Aşa se trezesc la maturitate şi inspiraţia îi loveşte crunt în moalele capului ajungând să dea lovitura cu câte o carte deocheată bazată pe fapte concrete. Măcar așa își văd visul împlinit, dar oare cât de mult place?

    Ficţiune sau nu, majoritatea cărţilor sunt scrise de femei, ele aspiră şi se agită să arate celor din jur cum ar fi dacă te-ar lovi Cupidon. Chiar dacă statistic femeile citesc cel mai mult genul acesta de cărţi, nici bărbaţii nu îl ocolesc. Diferenţa dintre ei este că o fac în mod tacit şi nu se laudă peste tot că au răsfoit Fifty Shade of Grey (tot este o carte controversată). Curiozitatea este prea mare încât ei vor să verifice ce mai scrie concurenţa, cât de departe merge cu inspiraţia coasta lui Adam. Răspunsul este vizibil în numărul publicaţiilor promovate pe piața literară.

   Este o certitudine, femeile ştiu ce vor şi aplică cu succes. Dacă cititorii ar aştepta revelaţii din partea bărbaţilor autori, atunci cred că ar dura ceva timp până ar aşterne pe hârtie.

   Dacă aveţi un alt punct de vedere, vă invit să îl exprimaţi în cel mai simplu mod cu putinţă, cel de cititor pasionat. Înainte de a da cu pietre, țineți cont că România se află printre țările în care femeile sunt majoritare din punct de vedere statistic. :)

"Nick era convins că tânăra femeie avea să zdrobească inima fratelui său printr-un refuz, așa cum avea să o zdrobească și pe a lui..."

Când dragostea ucide…, de Raluca Butnariu-recenzie

Editura Librex Publishing
Nr. pagini: 391
Anul: 2017
Gen: Historical Romance, Romance

O poveste fascinantă, plină de neprevăzut, în care pericolul pândește la tot pasul.
O poveste de iubire interzisă, plină de pasiune, ce vă va seduce…

   Raluca Butnariu continuă să surprindă plăcut jucându-se cu emoțiile cititorului și să dozeze gradual farmecul personajelor. Pentru prima dată frumusețea și bogăția par să fie pe picior de egalitate, fapt ce declanșează instinctual ura celor mai puțin norocoși și cu voia lor aceasta crește în intensitate, mai ales când devin conștienți că aceste două puteri imbatabile nu se vor afla niciodată în posesia lor.  Însă cum ar fi dacă pentru o clipă… ei ar fenta soarta? Oare vor câștiga bătălia și se vor înfrupta din festin?

  Când dragostea ucide… o carte fascinantă despre viaţă, pasiune, putere şi destin în care binele se luptă să păstreze o traiectorie echilibrată. Atunci când Keith şi Elizabeth Lancaster s-au căsătorit din dragoste, soarta le-a surâs, dar căsnicia lor a fost de scurtă durată. Moartea prematură a lui Keith a stârnit multă vâlvă, iar pe soția lui a neliniștit-o, știa sigur că nu a fost o coincidență, ci un fapt premeditat.

“Tatăl lui Keith, al optulea conte de Lancaster, se căsătorise cu o prinţesă hindusă şi moştenise un mic regat, situat undeva la graniţa dintre india şi Nepal, al cărui pământuri adăposteau mine de rubine şi diamante, safire şi ametiste. Kumpur-Pala se numea acel ţinut exotic, care ridicase familia Lancaster la suma de cincisprezece milioane de lire sterline, o sumă fabuloasă, imposibil de cuprins cu mintea. Practic, Keith se născuse cu privilegiul de a fi unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume.”

   Invidia, bogăţia şi ura i-au adus moartea subită. Din fericire, înainte de a muri, Keith Lancaster are grijă să lase moştenirea impresionantă de la Kumpur-Pala copilului nenăscut şi să ofere libertate deplină de decizie indiferent dacă va fi fată sau băiat (o alegere surprinzătoare într-o societate dominată de bărbați).

   La câteva luni distanță, cu ultimele puteri și pe un frig năprasnic, Elizabeth Lancaster fuge de familie şi de ura acestora direct la prietenii ei Kimberly şi Daniel Sutherland. Din păcate efortul este prea mare şi nu poate rezista durerilor naşterii, dar moare împăcată cu gândul că bebeluşul va trăi în siguranţă şi va fi fericit alături de singurii oameni în care avea încredere. Cristine Ayleesha Violet Sutherland va fi adorată de la primul gângurit şi chiar dacă este copilul adoptiv al familiei ea se va bucura în egală măsură de atenţie împreună cu cei trei fraţi: Nick, Ethan şi Anthony.

    Farsele copilărești, tatonările, gelozia şi la un moment dat neînţelegerile dintre Cristine şi Nick, băiatul cel mare, îi vor despărţi. Pentru prima dată va înţelege de ce ea este diferită şi frânturi de adevăr îi vor demonstra că părinţii ei naturali au murit, dar să nu se îngrijoreze pentru că este iubită cu aceeaşi forţă de către familia adoptivă.
   Nick aruncă cuvinte grele, fără sens şi chiar dacă este gelozie de copil nu poate înţelege de ce există aceste diferenţe, de ce Cristine este atât de protejată de parcă ar fi o nestemată. Va fi trimis la Eton pentru a face şcoala şi într-un fel pentru a se cizela, numai că anii trec, iar treisprezece ani mai târziu regretele nu-şi mai au loc. Tatăl lui Nick, Daniel Sutherland a murit şi singurul care trebuie să preia obligaţiile este moştenitorul familiei. Pentru prima dată Nick îşi dă seama că stagiul militar l-a ajutat să se maturizeze, dar nu i-a oferit înţelepciunea de a se întoarce la timp pentru a-şi cere scuze în faţa propriului părinte. Nici nu mai contează că motivele au fost puerile, faptul este consumat şi acum familia are nevoie de el.

   Revederea celor dragi îl trezeşte la realitate, dar chiar nu era pregătit să o cunoască pe sora lui adoptivă, Cristine, acum de o frumuseţe exotică care îl şochează în primă fază şi devine conştient că ea poate suci cu o singură privire minţile oricui, inclusiv ale lui. Va fi pus la curent cu evenimentele, va vedea că fratele lui Ethan este îndrăgostit până peste cap de Cristine, dar sentimentele nu-i sunt împărtăşite. Dragostea frăţească îl forţează să stea la distanţă, dar i se pare din ce în ce mai greu. Cristine are douăzeci de ani, o moştenire impresionantă, bijuterii de o valoare inestimabilă şi un titlu ce trebuie să intre în posesia ei. Aceste fapte îi vor aduce recunoaşterea oficială în fața societății, dar va atrage ca un magnet ura inclusiv a celor care au dus la moartea părinţilor ei. Chiar dacă este un risc, este nevoită să îşi găsească un soţ şi să-şi asume responsabilităţile în faţa poporului său.

Doi frați îndrăgostiți nebunește de aceeași femeie!

    Nick Sutherland se află în aceeaşi situaţie, moştenitor al unei averi, un titlu nobiliar şi datoria de a fi alături de mamă, dar și de fraţi. Ar fi fost bine ca acestea să fie singurele inconveniente, numai că se simte atras de Cristine, îl adoră fiecare gest şi dacă ar da frâu liber sentimentelor chiar şi pentru o clipă totul s-ar schimba. În calitate de tutore legal pentru Cristine se simte dator să îl lase pe Ethon să o cucerească, însă nu ştie cât va rezista atunci când pretedenţii vor roi în jurul ei.

   Pe măsură ce va intra în familia Lancaster, Cristine îşi va da seama că se află în pericol, cineva foarte apropiat ei o urmăreşte pas cu pas şi o răzbună, dar nu oricum, ci cu ajutorul crimelor. Dacă ar putea, Nick și Ethon ar ține-o închisă într-o colivie, departe de privirile tuturor, dar ea trebuie să se căsătorească și să meargă la bunica ei pentru a intra în posesia titlului de prințesă.

   Moștenirea îi oferă independență, dar în același timp simte că o îngrădește. Ar dori să se căsătorească din dragoste însă ea visează la Nick-un obiectiv imposibil de atins.

“Rămase mult timp cu ochii ațintiți în fața imaginii din oglindă.
Și abia atunci îndrăzni să privească în față adevărul: era îndrăgostită de el. Total, profund și iremediabil. Era îndrăgostită de singurul bărbat pe care nu-l putea avea și certitudinea aceasta o făcu să verse lacrimi amare.”

Dragoste neîmpărtășită sau destin potrivnic?

    Frământările lui Nick sunt de altă natură, are impresia că femeia pe care o vrea cu ardoare iubește pe altcineva. Chiar și așa, pare să fie decis să nu o influențeze, ci să își aleagă singură calea pe care să o urmeze și bărbatul ce merită să îi fie alături.
    Dar este dureros să vezi cum cei care sunt eligibili pentru căsătorie ar alege-o din cu totul alte motive. Este dificil să fie martor, dar îi este tutore și datoria lui morală este mai presus de sentimente, să o protejeze cu orice preț, inclusiv cu propria viață.
   Se simte chinuit și sentimentele îl macină la fiecare pas. Pune datoria mai presus de dragoste. Să fie aceasta decizia corectă?

“Nick era convins că tânăra femeie avea să zdrobească inima fratelui său printr-un refuz, așa cum avea să o zdrobească și pe a lui…”

   Ce poate fi mai greu decât să vezi cum speranțele se irosesc și șansele se diminuează, dar în același timp este îngrijorat pentru că nu știe cine o urmărește, cine îi vrea răul.  Ar face orice pentru ea, dar amândoi trebuie să pună dorințele celorlalți mai presus de ei.

Iubea o femeie pe care n-o putea avea pentru că inima ei aparținea altuia!”

     Să fie oare soarta atât de crudă?

    Pe măsură ce se înaintează în lectură se simte cum tensiunea crede gradual, sentimentele sunt contradictorii, întrebările rămân fără răspuns, dar și atitudinea celor care le sunt alături se schimbă. Fiecare se simte presat să ia o decizie, să scape de acest chin interminabil, dar în același timp așteptarea crește pentru că o relație este pe punctul să fie încheiată din obligație. Aceste frământări se petrec când apar primele urme ale celui care ucide… din dragoste. Victima este un bărbat care îndrăznise să o supere pe Cristine, iar consecințele au fost dramatice-a fost tranșat pe bucăți. Doar câteva persoane apropiate știau că bărbatul ucis avusese o mică altercație cu Cristine. Să fie oare o coincidență sau cineva chiar crede că acesta este modul natural de a atrage atenția femeii pe care o adoră, dar și că nu a uitat-o? Cât de profunde sunt rădăcinile acestei pasiuni bolnave și cum va reuși Cristine să jongleze printre pericole, chiar este un drum lung. Salvarea ei ar putea fi Nick și Ethon care îi sunt alături precum a doua piele, dar oare este suficient?
    Cine este acel om care își demonstrează dragostea prin indicii sângeroase? Vă asigur că nici nu anticipați, cert este că îi suflă în ceafă și profită din plin de statutul său.

    În acest context, va putea dragostea adevărată să depășească momentele dificile și să iasă învingătoare?

   Când dragostea ucide… este un historical romance veritabil, diferită de cărțile precedente ale autoarei, dar atât de suavă și de intensă. Am adorat fiecare clipă și da, recunosc, îmi era dor de o poveste plină de pasiune care să mă poarte departe şi pentru câteva ore să uit de secolul XXI. Am admirat/invidiat pe Cristine clipă de clipă, a evoluat frumos și s-a simțit perseverența, mai ales când a învățat să tragă cu pistolul. Dragostea unică a lui Kimberly Sutherland, mama adoptivă chiar este demnă de admirat. O asemenea femeie devine pas cu pas un balsam al sufletului atât pentru noi, cât și pentru copiii ei. Chiar dacă au crescut, știe cum să îi sprijine, dar și să-i tempereze când greșesc. Astfel de părinți, să tot fie la tot pasul. 

    Și dacă tot sunt la capitolul sugestii, îmi doresc pentru Ethan Sutherland o continuare, un volum doar al lui în care propria poveste să ia întorsături neașteptate, precum în Umbra nopții. Îmi plac spionii și el ar merita un rol principal. 

Cartea Când dragostea ucide… de Raluca Butnariu este oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing și poate fi comandată de pe librex.ro

"Who were you in a past life? This is really a no pressure question, I'm just curious that's all...."

Tag: călătorie în lumea tuturor posibilităţilor

   Zilele trecute mă gândeam la o fotografie editată cu ani în urmă în care am adăugat câteva imagini cu planurile mele de viitor, locuri pe care visam să merg, să mă bucur de ele cu cineva special. Întotdeauna am afirmat sus şi tare că planurile nu-mi ies şi chiar aşa este, dar când mai dai de coincidenţe îţi vine să zâmbeşti. Îndrăzneşte, pune-ţi o dorinţă şi lansează gândul chiar la început de an, iar după ocupă-te de magie şi gândeşte pozitiv. Nu va pica nimic din cer dacă nu depui puţin efort.

   Un alt vis a fost să călătoresc, să depăşesc graniţele, să cunosc şi alte locuri, iar dorinţa s-a materializat, însă nu atunci când am bătut eu din picior, ci aşa spontan-la timpul potrivit.

   Acum să pornim cu ajutorul gândului şi să trăim pentru o clipă posibilul sau imposibilul. Imaginaţie sigur avem, doar citim pe bandă rulantă despre cai verzi pe pereţi, tot ce trebuie să facem este să ne aşezăm cu popcorn şi cu răbdare pentru că urmează să ne descătuşăm gândurile şi să le dăm curs.

   1. Să presupunem că te-ai reîncarnat şi de-a lungul timpului ai ales diferite identităţi, ce crezi că ai fost ultima dată? Ce meserie ai avut?

   Hmm, bănuiesc că am avut o meserie inedită, ciudată ce m-a pus în diferite situaţii. Poate că am fost vrăjitoare, spioană, vreo femeie afurisită sau poate vreo cotoroanţă rătăcită pe un colţ de deal care citea viitorul doritorilor şi pregătea poţiuni magice.

    Sau poate că în trecut am avut activităţi banale şi acum sunt deschizătoare de drumuri. Cine ştie? 

    Goodreads.com este de vină pentru această întrebare nevinovată. Cineva dorea să ştie ce a fost fiecare în trecut. 

“Who were you in a past life? This is really a no pressure question, I’m just curious that’s all….”

 

   2. În ce ţară ai fi dorit să trăieşti?

   Îmi plac temperaturile echilibrate şi probabil aş merge într-un loc cu soare. Ultima dată când m-am bronzat, era cât pe ce să îmi rămână urme de la ochelari pe faţă, dar aş risca. Mi se pare magic să văd apa aceea turcoaz în faţa ochilor şi să mă relaxez cu privirea. Să vizitez locuri noi, să mă bucur de entuziasmul oamenilor şi de ce nu să-mi amintesc ce norocoasă sunt că am ajuns să descopăr alte tradiţii.

    Şi dacă ar fi să aleg ceva spontan, atunci sigur aş dori să fiu pentru o clipă în Scoţia. Chiar dacă este puţin răcorică pe acolo a fost atât de frumos prezentată zona în cartea Aproape de cer (din cauza ei am făcut noapte albă) încât am zis fie… îmi cumpăr bilet şi dispar pentru o perioadă nedeterminată.

  3. Dacă te-ai teleporta pentru o noapte unde ai dori să mergi şi cu cine?

   Doar o noapte? Deja mi se pare puţin, însă aş fi tentată să particip la balul organizat la finalul cărţii Seducătorul domn Bridgerton de Julia Quinn, chiar atunci când Penelope Featherington şi Colin Bridgerton dau cărţile pe faţă şi dezvăluie tuturor secretul care va spulbera audienţa. Da, ştiu, sunt puţin sadică, dar mi se pare fascinant să văd atâtea figuri uimite, iar bonus, să cunosc familia Bridgerton. M-am simţit minunat să le descopăr poveştile, să îi văd cât de uniţi şi afectuoşi sunt. Partea frumoasă este că Penelope este eroina care a ştiut să joace pe degete atât de mulţi oameni, să îndrăznească să îşi transforme visul în realitate, deşi era femeie, şi să scrie. Dacă ea a reuşit să devină din omidă un frumos fluture, atunci şi noi trebuie să îndrăznim. Nu?

  4. Dacă eşti cititor pasionat, sigur ai abilităţi “speciale”. Te-ai gândit cum ar fi dacă ai avea o şansă infimă şi să pătrunzi în mintea oamenilor pentru a le citi gândurile?

   Când am văzut filmul cu Jack Nicholson-What Women Want/Ce-și doresc femeile (2000), mi-am spus că este tare ingenioasă ideea(chiar dacă ipotetică), dar dacă fac o analiză la rece atunci sigur m-aş îngrozi să mă las dusă de val. Prefer ca mintea oamenilor să rămână un mister şi las curiozitatea în seama celor care vor să  schimbe lumea.

  5. În cazul în care ar da norocul peste tine şi ajungi să descoperi Lampa lui Aladdin sau vreo baghetă magică, ce dorinţă ai dori să se materializeze?

     Fiecare om are doza lui de nebunie, dar şi de egoism, de aceea cred că în prima fază sigur m-aş gândi la ceva superficial, dar într-un final aş realiza că deja am profitat de 4 dorinţe şi pe aceasta aş dori să o fac cadou. Să se bucure de ea cineva drag, cineva care merită, cineva ca Iasmina. O las pe ea să decidă în ce direcţie să se îndrepte şi ce anume să facă cu această şansă unică.

    Şi pentru că întrebările sunt relaxante, ar fi păcat să nu vă distraţi câteva minute. pentru început lansez provocarea către Cos de la Mes passions şi Sorina de la Scrinul cu cărţi. 

     Întrebările se pot prelua automat din documentul word. Enjoy!

În căutarea destinului de Nora Roberts-recenzie

Titlul original: Tribute
Editura Lider
Traducere: Liviu Mateescu
Nr. pagini: 396
Anul: 2013
Gen: Romance, Romantic Suspense, Mystery

     În căutarea destinului a apărut sub titlul de Tributul: Scrisori de dragoste(vol. 1) și Tributul: Vise împlinite(vol. 2), a primit premiul RITA pentru cea mai bună Nuvelă Americană cu Puternice Elemente Romantice (2009) şi a fost ecranizată: Brittany Murphy și Jason Lewis au avut rolulile principale în filmul Tributul (2009).

     Dacă sunteţi familiarizaţi cu cărţile autoarei Nora Roberts, atunci vă veţi bucura câteva ore în compania celor care îşi caută liniştea. Chiar dacă nu mă pot considera fană, apreciez poveştile care sunt construite pe mai multe planuri ce transmit emoţii în doze echilibrate. Resentimentele, frustrările, problemele neterminate ale oamenilor şi lupta cu proprii demoni m-au impulsionat să mă las purtată de val şi să fiu alături de Cilla, Ford, Spock şi Janet-sufletul rătăcitor.

    Cilla McGowan a cunoscut succesul de mic copil, dar la un moment dat a decis să renunţe la Hollywood, faimă, lumina reflectoarelor și să se retragă într-un loc al familiei, să se regăsească. Cumpără fără să stea pe gânduri de la mama sa o casă în Virginia, bântuită de amintiri și de fantome, cea în care locuise bunica sa, faimoasa actriță Janet Hardy, şi îşi propune să o renoveze. Toți sunt surprinşi de gestul ei, dar Cilla a depăşit faza în care trebuie să o intereseze părerea altora şi pentru prima dată vrea să fie ea-o persoană normală. La început a fost doar un mic proiect ce ar fi putut fi restaurat, dar pe parcurs se răzgândeşte. Casa este un dezastru ce necesită urgent investiții serioase, dar spiritul bunicii sale o impulsionează și o motivează să persevereze.

   Poate că ar fi fost banală povestea dacă n-ar fi apărut în grafic bărbatul potrivit. Ford Sawyer îi este vecin şi trăieşte în colţul lui de rai alături de Spock, căţelul său-o combinaţie ciudată de mai multe rase. Cei care îl cunosc ştiu că este un apreciat artist grafician de benzi desenate. În timpul liber aşterne pe hârtie nu doar eroi fantastici inspiraţi din realitate, ci şi scenarii bine puse la punct.

    Vieţile lor se intersectează şi Ford nu se poate abţine să nu se inspire, să devină creativ atunci când o vede pe Cilla cum transformă o casă aflată în ruine. Deşi nu are habar de ceea ce face din punct de vedere tehnic, se simte prins în euforia acesteia şi îi propune să fie chiar ea personaj de benzi desenate. De la conversaţie şi până la atracţia fizică este chiar un pas, iar ei nu se sfiesc să flirteze, să converseze şi să profite de micile oportunităţi ce apar. Spock este câinele care vânează animăluţe imaginare şi vrea să lege prietenii cu cei care îi simte apropiaţi, reacţionând ca un adult. Chiar dacă zburdă, rolul lui pare să fie de mediator, mereu apare în scenă şi pufneşte de parcă ar avea propria opinie despre tot ce se petrece în jur.

    Şi dacă totul merge bine trebuie să apară în rutina de zi cu zi acele treburi nerezolvate care macină comunitatea. Micul orășel din Virginia se simte zguduit din temelii atunci când amintiri dureroase sunt scoase la iveală. Ceea ce nu știa Cilla este că ura macină multe suflete și trecutul nu poate fi lăsat în urmă. Este forţată de împrejurări să suporte consecințele generațiilor trecute, iar asemănarea cu bunica ei este ca un far strălucitor.

    Cilla este ca un mesager pentru Janet Hardy. Indiciile care i le oferă în vis, discuţiile care le poartă de parcă ar sta la o cafea cu cineva de suflet îi dau de gândit. Cu aproape treizeci de ani în urmă bunica ei este găsită moartă chiar în casa pe care Cilla o renovează ceea ce face pe mulţi oameni să speculeze pe seama evenimentului. Unii să fie tentaţi să îi regrete absenţa, iar pe alţii să ascundă cât mai bine urmele trecutului. În timp ce face ordine în casă, Cilla găseşte o carte în care sunt ascunse o serie de scrisori nesemnate. Aşa află că bunica ei era însărcinată cu un bărbat căsătorit şi intenţiona să păstreze copilul. Pentru Janet este o mană cerească şi poate o alinare. Pierderea unui alt copil într-un accident nefericit nu-i vindecase rănile, nici măcar de fiica ce o avea alături, mama Cillei.

    Încetul cu încetul vor apărea indicii la suprafaţă care vor deranja. Cilla nu renunţă la planul ei nici măcar atunci când casa îi este vandalizată, Steve-fostul soț va fi agresat fizic și la un pas de moarte. Se simte protejată pentru că are alături un tată care vrea să recupereze anii pierduţi, familia refăcută a acestuia şi pe Ford, vecinul care ajunge să fie mai mult decât un simplu spectator.

    În căutarea destinului este genul de lectură care te poate face să te gândeşti la propriile rădăcini şi în acelaşi timp să înţelegi că viaţa trebuie preţuită dincolo de aparenţe.  Moartea actriței Janet Hardy este doar un pretext pentru a înţelege că preţul plătit pentru faimă ajunge de multe ori să fie suportat de generaţii întregi.

      Dacă aşteptările voastre nu sunt prea mari, romanul În căutarea destinului vă poate o doză de energie şi cu puţin noroc s-ar putea să vă impulsioneze să vă gândiţi la redecorarea casei sau poate la relaxarea prin desen. Cu siguranţă veţi zâmbi sau vă veţi întrista pe alocuri de superficialitatea unor oameni, dar aşa este şi viaţa, plină de imperfecţiuni. Finalul acestui roman mi s-a părut îndelung aşteptat. Ajunsesem pe ultima sută de metri și mă tot gândeam cine pune bețe în roate. Cine îndrăznește să se joace cu răbdarea mea?

Cartea În căutarea destinului de Nora Roberts este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

"O întreagă armată îi suflă în ceafă acestei blonde minione cu gura mare. Oare poate să fie mai evident de atât că primește un tratament special?"

Tratament special-Inspecţia de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman-recenzie

Nr. pagini: 398
Editura Librex Publishing
Anul: 2016

Seria Tratament special: 1.Tratament special-Anna, 2. Tratament special-Îmblânzirea scorpiei, 3. Tratament special-Inspecția

   În urmă cu câtiva ani am descoperit platforma Wattpad și odată cu el am înțeles fenomenul ce a luat amploare declanșând o adevărată isterie printre tineri. Din ce în ce mai mulți oameni “îmbătați” de euforia momentului au reușit să își publice cărțile și devină cunoscuți datorită milioanelor de accesări. Printre aceștia se află Anna Todd, devenită celebră datorită seriei After-o nebunie care a inspirat pe multe tinere aspirante la titlul de autoare, iar pe cititoare să ofteze după trupa One Direction.

    Davine M. Vesco & Lexi B. Newman au debutat asemănător și au făcut primul pas publicând seria Tratament special stârnind valuri printre cititori. Printre aceștia m-am aflat și eu profitând din plin de entuziasmul lor. Primul volum l-am terminat în timp ce mă întorceam de la București cu microbuzul și îmi aduc aminte perfect pofta cu care am devorat cartea în câteva seri. Din moment ce mă stârniseră cu bomba de la final, dorința de a citi restul volumelor a venit de la sine. Din păcate, pe parcurs mi-am dat seama că fetele au fost prinse în vârtejul glumelor și au omis să dezvolte povestea, să crească adrenalina și să mențină suspansul.

   Tratament special-Inspecția a fost un rău necesar, o carte care ar fi trebuit să stopeze chinul și să ofere răspunsuri la acele întrebări care planau și pe măsură ce înaintam se anunța un adevărat taifun. M-am amăgit cu iluzii sperând că vor pregăti alte momente palpitante, dar din nefericire pentru mine s-au rătăcit printre fraze clișeice și la finalul seriei au conștientizat că trebuie să încheie onorabil cartea, dar nu prea aveau cu ce.

Scenariul a fost previzibil și lipsit de vlagă. Au irosit o șansă minunată de a face din acest final de serie ceva special.

     Să aflăm mai multe despre aventurile Annei/Gloriei Montgomery:

    Planul Annei de a urma Academia militară J. F. Kennedy nu a fost tocmai o idee inspirată, dar când o blondă își pune ceva în cap nu poate să renunțe. Minciunile, actele false, dar și susținerea de care are parte o va transforma într-o tânără privilegiată care are lumea la picioare. Face ceea ce-i place și deși este pedepsită de instructor, cred că se simte bine să țină lumea în suspans. Relația cu Austin, fratele ei rătăcitor se îmbunătățește și este chiar frumos să-i vezi împreună, dar în același timp și îngrijorător pentru că Anna învață ilegal într-o școală cu renume.

   Se anunță de ceva timp o inspecție periodică la toate școlile de profil, iar J. F. Kennedy este programată pentru analiză. Ce soluții ar putea găsi pentru salvarea Annei? Dosarul este incomplet: actul de identitate este inexistent, certificatul medical este măsluit, defectul ei fizic este evident și dacă va fi testată va pica la probele fizice. Jay Davis este dispus să facă orice pentru iubita lui, dar nu este singurul. Frumoasa blondă are un întreg arsenal de forțe terestre care ar face imposibilul posibil pentru ceva inutil. Dacă ar scăpa de inspecție, diploma de absolvire a academiei este nulă pentru că numele purtat de Anna este fals.

    O experiență inedită sau timp irosit în zadar?

   Înainte de a fi cercetată cu minuțiozitate, la sediul de la J. F. Kennedy se prezintă proprietarul, un tânăr plin de perspective, nimeni altul decât Mike, fiul rătăcitor al lui Morris și vărul Annei. Sentimente contradictorii, răni care dor, secrete care par să macine pe cei din jur le vor da unele bătăi de cap, dar scopul lor este să își unească forțele și să salveze pe Anna. A intrat în belele și trebuie ajutată, nu?

    Inspectorii ajung și toată lumea se întreabă ce se va întâmpla, cine va pica la mijloc în această mărșăluire de forțe. Primul lor pas este să analizeze zona, să descopere cine consumă droguri și să studieze fiecare locșor în care conviețuiesc membrii academiei militare. Comportamentul deficitar și semnele distinctive i-ar putea da de gol, iar ei sunt acolo să savureze orice mică victorie.

   Anna se străduiește să nu-și arate afecțiunea în public față de cei dragi, iar Jay poartă un adevărat război intern cu gelozia. Iubita lui este un magnet pentru băieți și chiar dacă ea nu le dă importanță, Jay tot nu se poate abține. Pentru cei din jur ea este minoră și o relație cu unul din instructori este strict interzisă. Pe lângă faptul că ar fi acuzat de corupere de minori, și-ar pierde dreptul de liberă practică declanșând un scandal de proporții.

   Momentul de care le era teamă vine atunci când le este lumea mai dragă. La antrenamentul zilnic li se dau exerciții fizice cu grad ridicat de dificultate, iar Anna nu este capabilă să le execute. Toți conștientizează că jocul de-a școala s-a terminat și războiul abia începe.

   Ce măsuri se vor lua și cum vor reacționa când vor citi dosarul incomplet al Annei este doar un mic pas către isteria generală. Cert este că mulți vor avea de plătit pentru greșelile lor, în special academia.

   “O întreagă armată îi suflă în ceafă acestei blonde minione cu gura mare. Oare poate să fie mai evident de atât că primește un tratament special?”

   Tratament special: Inspecția a fost o încercare nereușită de a încheia o serie plină de potențial. Am apreciat efortul celor două tinere autoare de a lucra în echipă și chiar m-am întrebat cum au interacționat pentru a scoate un produs finit.

    Davine M. Vesco & Lexi B. Newman au avut un subiect bun și l-au irosit. Mi-aș fi dorit să mă surprindă în cele 398 de pagini, să simt că personajele evoluează și crește suspansul, dar joaca de-a scrisul s-a transformat în distracție și autoarele s-au blocat. Se simte că la final au rămas în pană de idei trezindu-se dintr-un somn profund direct în fața manuscrisului. Obosite de la atâtea glume au considerat că este suficient să ofere câteva fragmente emoționante ce ar fi putut să miște sufletul cititorilor. Sper ca pe viitor să iasă cumva din clișeul wattpad și să demonstreze că ideile lor au substanță.

Cartea Tratament special-Inspecţia de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman este disponibilă pe Librex.ro

Surse imagini: pinterest, facebook-Trilogia Tratament special

 Badd to the Bone by Jasinda Wilder (Badd Brothers #3)

Published May 9th 2017

   Brock Badd is everything except bad. He’s sexy, sweet, strong, and every other good thing I never thought I wanted in a man. I always thought I needed the real bad boys, the ones that screw you senseless and pull your hair and aren’t there to talk about it in the morning.

I’ve always been a one-night stand kind of girl, and sometimes I wouldn’t even stick around for a full night. Brock was supposed to be a one-night stand—that’s how it started out, at least. Only, what was supposed to be a fun one-time-only hookup with a hot local guy ended up with me discovering Brock’s potency six different ways by breakfast.

That was all it took. One night with Brock, and I was hooked. But hooked doesn’t mean ready for a relationship.

That’s what he wants. And deep down, I’m starting to fear that’s what I want too.

I’m just not sure I’m ready for it.

I mean, he’s the literal epitome of tall, dark, and handsome, plus he’s a pilot…with a six-pack and perfect hair and a smile to melt me from the inside out. How’s a girl supposed to resist that? I couldn’t. I can’t. I’ve tried, but I keep going back for more.

I’ve got it bad, real BADD.

Pur şi simplu sexy de Linda Francis Lee-recenzie

Titlu original: Simply Sexy
Colecţia Glossy Books
Traducător: Dorina Tătăran
Data apariţiei: 2012
Nr. pagini: 400
Editura Nemira

Trilogia Sexy: 1. Incredibil de sexy (Suddenly Sexy), 2. Păcătos de sexy (Sinfully Sexy), 3. Pur şi simplu sexy (Simply Sexy)

   Dacă vă plictisiţi de moarte şi nu ştiţi ce să citiţi atunci sigur ar fi cazul să diversificaţi. Trilogia Sexy abundă de romantism şi este răcoroasă precum o ploaie caldă de vară. Dacă vă prinde genul acesta, vă puteţi bucura de personaje prietenoase, zâmbitoare, mereu puse pe glume. Prietenia dintre Kate, Chloe şi Julia poate fi contagioasă, se simte că sunt unite şi se ajută de fiecare dată când sunt în impas, iar oportunităţi vor fi destule pentru au ca obiectiv salvarea postului de televiziune KTEX TV. Dacă ar fi fost patru femei, atunci vă gândeaţi la Sex and the City, dar aşa vă limitaţi la ce aveţi. :)

      Pur şi simplu sexy de Linda Francis Lee este o carte despre viaţă, provocări, ambiţii şi decizii. Prezentul de multe ori ne determină să găsim un alt început, să lăsăm trecutul în urmă şi să mergem mai departe. Julia Boudreaux este o femeie puternică, dar sufletul ei încă mai poartă urmele celor care şi-au lăsat semnătura după bunul plac. Şi-a dorit să fie iubită de tatăl ei, să îl atragă cu reuşitele şi să petreacă cât mai mult timp împreună. Din păcate, lipsa mamei, indiferenţa tatălui orientat către distracţii au făcut-o mereu să îşi schimbe dorinţele din mers. Acum este matură, provocatoare, sexy, o adevărată devoratoare de bărbaţi, însă ceva lipseşte. Vrea să fie iubită, apreciată, să iasă din clasicul şablon al celor care sunt atraşi doar de fizicul ei, în fond şi frumuseţea are preţul ei. Aşa i se declanşează ideea de a aplica o măsură radicală – să-şi schimbe look-ul :) .

   Dar nu o face oricum, ci la scurt timp după ce aterizează în casa ei, Ben Prescott, cumnatul celei mai bune prietene, un alt devorator de femei. Cum ar putea să refuze un bărbat accidentat care trebuie supravegheat îndeaproape de cineva cunoscut?

   Kate este altruistă, drăgută, dar şi o adevărată ispită. Ceea ce nu ştie este că Ben nu este cine pretinde, ci are o meserie riscantă-poliţist sub acoperire. Colegul şi cel mai bun prieten al său a fost ucis în circumstanţe ce lasă de dorit şi simte că este datoria lui să afle cine sunt infractorii, să-i trimită după gratii. Caută dovezi, discută cu oameni, dar o face în calitate de traficant de droguri prin cartiere dubioase şi într-un moment de neatenţie este împuşcat. Acum trebuie să se refacă, dar cum poate să stea liniştit, are prea multe de făcut. Umblă cu disperare pe internet, pune anunţuri, caută indicii, plasează capcane virtuale în speranţa că cineva/oricine va muşca momeala.

   Ar fi fost prea frumos dacă ar fi fost singur, dar acum în calea lui apare Julia, o femeie perfectă pentru şifonat aşternuturi. :) Gândurile lascive îl bântuie şi nu ştie cum să procedeze, ştie că se joacă cu focul, dar chiar nu se poate abţine. Este bărbat şi are necesităţi, nu poate fi indiferent.

  Atunci când un sărut ajunge să le schimbe planurile, îşi dă seama că undeva a procedat greşit pentru că frumoasa lui ispită a renunţat la hainele sexy şi s-a transformat într-o călugăriţă. Sobrietatea nu o prinde şi pe lângă problemele pe care le are, ştie că trebuie să o convingă, să-i arate că este păcat să se piardă printre ţinute şterse, fără pic de farmec.

    Încetul cu încetul cei doi vor purta discuţii interesante, fiecare se va strădui să afle cât mai multe, dar când Julia are o nouă idee pentru KTEX TV-televiziunea deţinută de tatăl şi cea la care lucrează în prezent. Totul ia o altă întorsătură.

   Scopul ei este de a găsi un bărbat obişnuit, sexy, îndrăgostit iremediabil de o femeie, dar şi cu potenţial de a fi schimbat radical. Cum ar putea să găsească un bărbat Neanderthal care să fie perfect pentru emisiunea: Transformă Bărbatul Primitiv într-un Bărbat Sensibil?

    Şi acum începe adevărata nebunie…

   Pur şi simplu sexy de Linda Francis Lee este genul de lectură care te poate captiva de la primele rânduri dacă te prinde stilul uşor, flexibil, fără pretenţii. Mi-aş fi dorit mai multă savoare, să se ridice la nivelul primelor două volume, însă o parte din scenariu a fost previzibil. Chiar dacă ador cărţile romantice, autoarea ar fi putut să iasă puţin din conul de umbră, să condimenteze acţiunea cu altceva pentru ca finalul să fie perfect.

    M-am simţit bine să pătrund în lumea ratingului, a cercetărilor pentru a găsi cheia succesului care să placă audienţei. Prezentarea vizuală, coperţile originale păstrate de Editura Nemira ar putea să vă îmbie şi de ce, să le găsiţi chiar interesante.

   Cartea Pur şi simplu sexy de Linda Francis Lee este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

Surse imagini: pinterest.com

Cărţile din Colecţia Cărti Romantice-iunie 2017

Lista cărţilor ce vor fi publicate în luna iunie 2017, în colecţia Cărţi Romantice

1. ”Încă o șansă” de Debbie Macomber – 2 iunie 2017

Cedar Cove, un loc pe care oamenii îl iubesc, îl vizitează și în părăsesc… dar niciodată nu îl uită. Cu Debbie Macomber, vom intra în universul unei familii cu numeroase drame, bucurii și taine și vom descoperi poveștile lor pline de culoare.

2. ”Pasiune de vis” de Amanda Quick – 9 iunie 2017

Un nou roman din seria Societății Arcanelor ne introduce în viața lui Jack Winters, unul dintre moștenitorii lui Nicholas Winters și victimă a celebrului blestem care i-a transformat pe toți membrii familiei. Blestemul spune că Jack trebuie să găsească lampa magică de care depinde viața lui. În caz contrar, dacă misiunea lui eșuează, riscă să se transforme într-un monstru.

3. ”Nimic nu durează o veșnicie” de Sidney Sheldon – 16 iunie 2017

Trei doctorițe stagiare se luptă să își construiască o carieră de succes într-o lume dominată de bărbați. În spitalul în care lucrează, femeile sunt considerate inferioare colegilor lor… iar cele trei tinere ajung într-o situație disperată. Oricât de mult ar încerca să fie corecte și profesioniste, eforturile lor sunt date peste cap și plătesc scump. Una dintre ele își pierde viața, iar celelalte două ajung pe fundul prăpastiei.

4. ”Ultimul vals” de Mary Balogh – 23 iunie 2017

Un nou roman din perioada Regenței, așa cum ne-a obișnuit Mary Balogh, urmărește povestea ducelui de Wanstead, Gerard Percy, care se întoarce din Canada să își revendice moștenirea. Odată cu averea se pare că trebuie să se ocupe și de văduva vărului său, o femeie pe care în urmă cu niște ani Gerard a iubit-o profund.

5. ”Îmblânzind-o pe Natasha” de Nora Roberts – 30 iunie 2017

Primul volum din seria ucrainiencelor pătimașe, Stanislaski, este povestea Natashei, o frumoasă plină de foc, care părăsește țara natală pentru a se stabili în Virginia de Vest. Aici deschide larg ușile unui magazin cu jucării care are un succes nesperat. Dar inima ei rămâne închisă și niciun bărbat nu îi poate intra în grații… până când apare Spence Kimball.

Sursa: Libertatea pentru femei

sursa foto: Pinterest.com

Always and Forever, Lara Jean by Jenny Han (To All the Boys I’ve Loved Before #3)

Published May 2nd 2017 by Simon & Schuster Books for Young Readers

   Lara Jean’s letter-writing days aren’t over in this surprise follow-up to the New York Times bestselling To All the Boys I’ve Loved Before and P.S. I Still Love You.

   Lara Jean is having the best senior year a girl could ever hope for. She is head over heels in love with her boyfriend, Peter; her dad’s finally getting remarried to their next door neighbor, Ms. Rothschild; and Margot’s coming home for the summer just in time for the wedding.

   But change is looming on the horizon. And while Lara Jean is having fun and keeping busy helping plan her father’s wedding, she can’t ignore the big life decisions she has to make. Most pressingly, where she wants to go to college and what that means for her relationship with Peter. She watched her sister Margot go through these growing pains. Now Lara Jean’s the one who’ll be graduating high school and leaving for college and leaving her family—and possibly the boy she loves—behind.

When your heart and your head are saying two different things, which one should you listen to?

The Impossible Vastness of Us by Samantha Young

Expected publication: June 27th 2017 by Harlequin Teen

   I know how to watch my back. I’m the only one that ever has.

   India Maxwell hasn’t just moved across the country—she’s plummeted to the bottom rung of the social ladder. It’s taken years to cover the mess of her home life with a veneer of popularity. Now she’s living in one of Boston’s wealthiest neighborhoods with her mom’s fiancé and his daughter, Eloise. Thanks to her soon-to-be stepsister’s clique of friends, including Eloise’s gorgeous, arrogant boyfriend Finn, India feels like the one thing she hoped never to be seen as again: trash.

   But India’s not alone in struggling to control the secrets of her past. Eloise and Finn, the school’s golden couple, aren’t all they seem to be. In fact, everyone’s life is infinitely more complex than it first appears. And as India grows closer to Finn and befriends Eloise, threatening the facades that hold them together, what’s left are truths that are brutal, beautiful, and big enough to change them forever…

Învaţă să iubeşti, de Barbara Delinsky-o evadare în necunoscut

Titlul original: A Time to Love
Editura: Lider
Anul: 2008
Număr pagini: 292
Traducător: Petruţa Ionescu

    Învaţă să iubeşti de Barbara Delinsky te poate captiva de la primele pagini provocându-te să te gândeşti la prima dragoste sau poate la primul sărut. O carte uşoară, relaxantă, ideală pentru cei care visează cu ochii deschişi la o dragoste perfectă într-o ambianţă deosebită. Primul meu gând după ce am terminat de citit a fost să i-o recomand mamei, ea adoră genul acesta de poveşti pastelate care par să prindă viaţă cu uşurinţă. Sigur ar găsi mai multe bile albe în carte decât am reuşit eu.

   Arielle Pasteur este tânără, frumoasă, independentă în căutarea liniştii sufleteşti. Vacanţa de o lună de zile într-o zonă exotică aflată pe Insula St. Maarten este tot ce poate visa, mai ales că trebuia să termine o carte. Este fotograf profesionist şi adoră să importalizeze copilaşii. Simte că inocenţa lor poate fi prinsă cel mai bine cu ajutorul aparatului foto.

Priveliştea îţi tăia răsuflarea! Cerul azuriu pătat cu nori pufoşi, piscurile gri-verzi ale insulelor din vecinătate ce se zăreau la o oarecare distanţă, dansul strălucitor al razelor de soare deasupra valurilor albastru-smarald – totul era magnific!
Un zâmbet îi arcui buzele, în timp ce se afunda în nisip, întinzându-şi picioarele lungi şi graţioase înainte, spre mare”

   Poate că s-ar fi plictisit de moarte să fie singură pe plajă zi de zi, însă un bărbat ce-l remarcase în avion îşi face simţită prezenţa, dar nu cu zâmbetul pe buze, ci de-a dreptul furios pe tot ce îi încalcă proprietatea. Dintr-o neînţelegere situaţia pare să scape de sub control, iar reacţia lui nu este pe placul ei.

El era, după părerea ei de fotograf şi femeie, un exemplar magnific, a cărui forţă pulsa in fiecare muşchi bine dezvoltat al trupului său suplu. Dincolo de îmbrăcămintea sumară, acesta avea un aer sălbatic care nu se potrivea defel cu locul acela liniştit.”
“Dar când îşi înălţă ochii spre chipul intrusului, inspiră adânc, copleşită de un amestec de teamă şi surpriză în clipa în care îl recunoscu. Maxilarul lui pătrăţos era parcă mai rigid, buzele lui se subţiaseră vădind o aparentă stăpânire de sine, părul lui castaniu şi zburlit se mişca în bătaia brizei, iar ochelarii oglindeau doar figura ei speriată.”

“- Ce dracu’ cauţi aici? explodă el incapabil să se stăpânească.
Ea era atât de şocată, încât nu reuşi să-şi adune forţele pentru a-i replica. Faptul că fusese smulsă atât de brutal din starea de totală relaxare care o dominase ceva mai devreme depăşea puterea ei de înţelegere. Străduindu-se să afişeze un calm desăvarşit, ea îi dădu un răspuns simplu:
– Asta e plaja mea.
– Pe naiba! Rostise cuvântul încet, pe un ton sarcastic. Asta e o plajă privată, continuă el. Nu ai niciun drept să stai aici. Acum, cară-te.
Incapabilă să se mişte din cauza inimii, ea îşi aţinti privirea asupra trăsăturilor lui  împietrite.”

   Descoperă cu stupoare că cel care îi stricase ziua este nimeni altul decât Christopher Howe-fotograf profesionist, renumit în toată lumea. Îi admirase de multe ori munca şi într-un fel chiar îl invidiase pentru succes, dar merita fiecare apariţie mondenă. Practic reuşise să vrăjească aparatul foto şi să scoată imagini cu adevărat surprinzătoare.
    Cearta lor se termină cu o mică răzbunare din partea lui, o pedepseşte oferindu-i un sărut. Curiozitate sau poate un simplu impuls, dar îl va pune puţin pe gânduri.

   Cei doi protagonişti au acelaşi obiectiv, să fugă de realitate şi pentru o perioadă scurtă de timp să fie izolaţi, să trăiască clipa.

    Christopher îşi dă seama că Arielle nu-i invadase ilegal teritoriul şi se vede nevoit să îşi ceară scuze, să o lase în pace pentru a se bucura de vacanţă. Se simte intrigat de prezenţa ei şi fără să vrea tot caută pretexte să o vadă, să iasă împreună, cumva să se convingă dacă este diferită de restul femeilor care îl dezamăgiseră.
Aceeaşi teamă o simte şi Arielle.Chiar dacă anii şi-au pus amprenta asupra suferinţelor ei, încă o mai bântuie. Adolescenţa îi fusese marcată de kilogramele în plus, iar răutăţile oamenilor încă îi mai sună în minte. Ar trebui să se simtă frumoasă, atractivă, dar a căzut în capcana propriilor instincte şi nu poate evada. Pas cu pas, Christopher va fi curios şi chiar dacă evită să o atingă, dorinţa lui cea mai are este să o fotografieze, poate aşa se va convinge singură că este cu totul altcineva şi se va transforma în acea fiinţă liberă, dezinhibată şi deschisă.

Dragostea nu făcea parte din planurile ei. Să se îndrăgostească de o fiinţă atât de independentă precum era Christopher Howe ar fi fost cea mai mare nebunie posibilă.”

    Învaţă să iubeşti de Barbara Delinsky este o carte despre începuturi, trăiri, emoţii şi libertate. De multe ori deşi suntem prinşi în propria capcană ce nu ne dă voie să respirăm, să iubim şi să trăim după propriul plac. Mi-aş fi dorit ca povestea lor să fie dezvoltată, să depăşească stadiul de puril, dar dacă nu pot găsi perfecţiune, măcar să o iau ca atare şi să zâmbesc. Pentru câteva momente am evadat în St. Maarten pentru a mă bucura de mare şi de soare.

Cartea Învaţă să iubeşti este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

Sursă imagini: pinterest.com

 

The Day of the Duchess by Sarah MacLean (Scandal & Scoundrel #3)

Expected publication: June 27th 2017 by Avon

The one woman he will never forget…
Malcolm Bevingstoke, Duke of Haven, has lived the last three years in self-imposed solitude, paying the price for a mistake he can never reverse and a love he lost forever. The dukedom does not wait, however, and Haven requires an heir, which means he must find himself a wife by summer’s end. There is only one problem—he already has one.

The one man she will never forgive…
After years in exile, Seraphina, Duchess of Haven, returns to London with a single goal—to reclaim the life she left and find happiness, unencumbered by the man who broke her heart. Haven offers her a deal; Sera can have her freedom, just as soon as she finds her replacement…which requires her to spend the summer in close quarters with the husband she does not want, but somehow cannot resist.

A love that neither can deny…
The duke has a single summer to woo his wife and convince her that, despite their broken past, he can give her forever, making every day The Day of the Duchess.

"- Niciodată nu le cere scuze femeilor. Asta confirmă faptul că ai greşit şi le inflamează şi mai tare."

Frumos şi cu inima de gheaţă, de Lisa Kleypas-recenzie

Titlul original: Cold-Hearted Rake
Nr. pagini: 367
Editura Miron
Traducere: Cornelia Cerneţchi Pascu
Anul: 2017
Gen: Historical romance, Romance

Seria The Ravenels: 1. Frumos şi cu inima de gheaţă (Cold-Hearted Rake), 2. Vreau să fiu soţia ta (Marrying Winterborne), 3. Devil in Spring, 4. Hello Stranger (data estimată pentru apariţie februarie 2018)

   De când am terminat cartea Frumos şi cu inima de gheaţă simt că am rămas cu un zâmbet subtil pe buze, de parcă aş deţine un secret şi ceilalţi nu au habar de el. Sentimentele sunt contradictorii şi nu ştiu dacă să fiu fericită că am fost surprinsă plăcut de autoare sau enervată pentru că mi-a dat o lovitură sub centură cu finalul. Genul historical romance întotdeauna va fi pentru mine o oază de relaxare şi sunt şanse slabe să mă sătur prea curând.

   Cele două poveşti care prind viaţă printre rânduri au un farmec aparte, o doză de dulce şi amar încât te întrebi ce le rezervă viitorul. Pentru a înţelege cel mai bine evenimentele, voi încerca să vă transpun în Anglia anului 1875, dar fără a strica atmosfera acelor timpuri. Cei care aţi citit seriile Wallflowers şi Hathaways sunteţi cumva familiarizaţi cu frumuseţea locurilor din Hampshire. Faptul că Lisa Kleypas se reîntoarce cu drag la acele peisaje înseamnă că o inspiră.

Un titlu nobiliar, o avere ruinată și o femeie interzisă

      Devon Ravenel se trezeşte moştenitor peste noapte. Urăşte să îşi asume responsabilităţi, iar viaţa plină de desfrâuri pare să-l caracterizeze. La fel ca restul predecesorilor săi, consideră că este de datoria lui să nu-l intereseze decât propria viaţă. Moartea vărului său-Theo îi va aduce Eversby Priory-proprietate ruinată, o văduvă tânără şi 3 fete aflate la vârsta măritişului, dar fără zestre. Fără să se gândească prea mult alege să vândă totul şi să revină la viaţa însufleţită de la Londra, dar ceva îl reţine şi amână momentul.  

   Conflictele nu întârzie să apară şi gândurile lui Devon vor fi cunoscute de toată lumea, inclusiv de frumoasa văduvă. Certurile înflăcărate în loc să-l ajute, mai mult îl pun pe jar şi parcă simte o plăcere să se tot interpună în calea ei.

“Ea ieşi, ignorîndu-l complet. Nu mai făcu nici o reverenţă. Uluit, dar şi revoltat, Devon privi uşa, zicîndu-şi că nici o femeie nu-l tratase vreodată cu atîta dispreţ. Simţea că explodează. De ce naiba îl condamna ea pentru situaţia în care se găsea, deşi nu fusese alegerea lui?
– Ce am făcut, ca să merit asta ? întrebă el. West se strîmbă.
– În afara faptului că ţi-a auzit intenţia de a o alunga şi de a-i distruge casa?
– Dar mi-am cerut scuze!
Niciodată nu le cere scuze femeilor. Asta confirmă faptul că ai greşit şi le inflamează şi mai tare.

   Ceea ce nu ştiau cei din jur este că Lady Kathleen Trenear este măcinată de remuşcări. Se consideră vinovată de moartea soţului ei. Scurta ei căsătorie de câteva zile, dar şi şocul că dintr-o dată s-a întors de unde a plecat, de data aceasta fără nimic, într-un fel o fac de neatins. Cum poate să plângă pe cineva care o trata ca pe un obiect în casă şi care nu ştiuse să se comporte cu blândeţe? Theo murise din cauza nesăbuinţei, urcase băut şi nervos pe un cal, iar folosirea violenţei asupra bietului animal i-a adus o căzătură fatală.

    Familia ei a tratat-o ca pe un animal ce trebuie dresat şi nu le-a păsat că fiica lor este mai mult de atât. Credea că ar putea fi fericită în căsnicie, dar sfârşitul a fost aproape. Acum este văduvă, singură şi la un pas de a fi pe drumuri. Singurele ei plăceri sunt dresajul cailor, o abilitare care stârneşte admiraţia celor care o văd. Alături de animale se simte cel mai bine, mai greu este să strunească bărbaţii care o scot din sărite cu pretenţiile lor puerile. Ei par să nu înţeleagă cum stau cu adevărat lucrurile, au impresia că totul li se cuvine.

   Devon Ravenel are acum un titlu imobiliar şi numai privirea pe care o aruncă asupra proprietăţii îl îngrozeşte. Ştie că banii le lipsesc cu desăvârşire, iar perspective nu se întrevăd la orizont. Fratele său West ştie doar să bea, veşnic cu capul în nori, nu are habar de ştirile care circulă, de preţul scăzut al cerealelor şi de sursele care ar putea să le aducă venituri. Chiar dacă Devon pare un fluturatic nu este atât de ignorant şi deţine suficiente informaţii.

   Dialogurile dintre cei doi fraţi sunt savuroase, se tachinează şi nu se sfiesc să se eticheteze. Generaţii întregi au dus la acest declin al familiei Ravenel, ce mai contează dacă ei vor alege să nu se căsătorească şi să trăiască după bunul plac.

 

Deşi Devon şi West erau de familie bună, ei nu făceau parte din elită, ştiind foarte bine cît de greu era să te menţii într-o lume unde regulile complicate şi ritualurile îi deosebesc pe aristocraţi de oamenii de rînd. Devon ştia că moşia Eversby era o capcană pentru el, fiindcă nu genera destul venit cu care să se autosusţină, aşa că avea să-i consume venitul anual modest, îl va zdrobi, după care îl va distruge şi pe fratele său.
Ar fi bine ca neamul Ravenel să se încheie cu noi, zise Devon. Nu sîntem buni de nimic şi cui o să-i pese dacă ne stingem ?”

   Timpul petrecut la ţară i-a arătat şi alte aspecte care ar putea să le vadă. De ce să nu încerce să dea o şansă domeniului? De ce să nu spere? Ar putea fi distractiv şi de ce nu, ar putea să încerce să intre în graţiile frumoasei văduve. Liniştea peisajului rustic îl loveşte din plin, oamenii de pe proprietate au nevoie de sprijinul lui, să fie ajutaţi, îndrumaţi. Cum să facă faţă la asemenea responsabilităţi? Şi totuşi, un moment de slăbiciune manifestat de Lady Trenear îl stimulează să mai aştepte o vreme … ceva.

   Ca să se detaşeze merge la Londra să caute investitori, să discute cu oamenii, să vadă ce speranţe sunt. Mesajele trimise de la distanţă către Lady Kathleen Trenear sunt destul de clare. Vrea să elimine doliul, să facă schimbări radicale în casă şi să demonstreze tuturor că există un nou stăpân. Ar vrea să fie în mai multe locuri în acelaşi timp, dar nu reuşeşte şi îl trimite pe West să îl reprezinte, să soluţioneze problemele cu arendaşii. Pofta asiduă pentru băutură şi lipsa unui program mai mult îi încurcă, dar ambiţia sau poate remarca frumoasei văduve va fi ca un duş cu apă rece. Din omul indiferent şi lipsit de ţel, West se va implica total în viaţa de la ţară. Va simţi plăcerea de a comunica şi de a înţelege nevoile celor din jur, va munci cot la cot cu ceilalţi şi nu se va plânge pentru nimicurile care înainte i-ar fi făcut viaţa un iad.

   Atracţia ce o simte pentru Kathleen îl atrage pe Devon ca un magnet şi revine pentru o perioadă de timp la Hamphire. Tot ce pare să îşi dorească este să afle ce aromă au buzele ei. Atingerea scopului îi va aduce un lung şir de provocări pe care le caută cu lumânarea.

   Pentru prima dată, fratele său-West nu-l mai poate susţine pe fratele său în demersurile sale de a prinde în mreje pe Lady Trenear.

 

Citind revolta din privirea fratelui său, zise: relaţiile tale de obicei nu rezistă mai mult decît carnea într-o maşină de tocat. Ai o fire al naibii de vulcanică şi, dacă modul în care ai procedat cu ea mai devreme este un exemplu al modului în care vei rezolva neînţelegerile…
– Destul, îl opri Devon cu calm periculos.
West continuă:
– Devon, noi doi ne-am trecut cu vederea mereu greşelile, dar asta nu înseamnă că nu le observăm. Ce simţi tu este dorinţă carnală, oarbă. Ai decenţa şi las-o în pace. Kathleen este o femeie sensibilă, blîndă, care merită să fie iubită…iar dacă tu ai o asemenea capacitate, eu nu am văzut-o în viaţa mea. Văd ce s-a întîmplat cu femeile care au ţinut la tine. Nimic nu-ţi răcoreşte pasiunea mai repede decît afecţiunea.
Devon îl privea cu răceală.”

   În cartea Frumos şi cu inima de gheaţă iese la iveală o altă poveste care se va naşte dintr-un incident nefericit. O vizită la ţară, un invitat surpriză şi un accident care ar fi putut fi fatal pentru Devon le va deschide multora ochii. Simpla prezenţă a lui Rhys Winterborne la Eversby Priory, accidentat şi la un pas de a rămâne marcat pe viaţă, îl va aduce în calea uneia din fete, cea mai mare dintre surori, dar lipsa unei zestre şi fără perspective în societate îl vor atrage iremediabil, în fond asta şi căuta.

   La început doar o voce, dar Lady Helen Ravenel va fi un balsam pentru suflet şi va tânji după mai mult. Ea ar putea fi o rampă de lansare în societate pentru un bărbat lipsit de titlu nobiliar. Rhys are o situaţie materială de invidiat, munceşte foarte mult, dar duce o viaţă solitară. Societatea nu-l acceptă şi secretele care le ascunde construiesc în jurul său ziduri de nepătruns.

“- Vorbeşte-mi.
– Dacă vrei, zise ea ezitînd. Despre ce să vorbim ?
El ar fi dorit să o întrebe dacă a orbit permanent, nu înţelesese nimic cînd i s-a spus ce a păţit, fiindcă era ameţit. îi venea greu să formuleze întrebarea, dar nu se putea abţine de la acest gînd, cît timp era singur în cameră. Se temea de răspuns. Acum avea nevoie de confort şi ceva care să-i distragă atenţia.
Avea nevoie de ea.
– Să-ţi vorbesc despre orhidee? zise ea ca să rupă tăcerea. Cuvîntul vine din mitologia greacă. Orchis era fiul unui satir şi a unei nimfe.
La o petrecere în cinstea lui Bacchus, Orchis a băut prea mult vin şi a încercat să o seducă pe o preoteasă. Bacchus a fost nemulţumit şi a dat ordin ca Orchis să fie sfîşiat în bucăţi. Bucăţile au fost împrăştiate peste tot, iar unde cădea o bucăţică, acolo creştea o orhidee.
Făcu o pauză, se aplecă să ia ceva. Era ceva delicat şi parfumat care îi atingea buzele crăpate…cu vîrful degetului ea îi ungea buzele cu o cremă.
– Mulţi oameni nu ştiu că vanilia este fructul unei orhidee agăţătoare. Avem şi noi una în sera din grădină. A crescut şi s-a urcat pe doi pereţi laterali. Când una dintre flori este matură, se deschide dimineaţa, iar dacă nu este polenizată, se închide seara şi nu se mai deschide niciodată. Florile albe şi beţele din interior au cel mai dulce miros din lume…
Pe măsură ce ea continuă, Rhys avea senzaţia că pluteşte, iar febra scăzuse.”

   Finalul cărţii ne arată o nouă perspectivă asupra viitorului şi ne provoacă să aşteptăm cu nerăbdare volumul 2 al acestei serii incitante.

    Chiar dacă este un historical romance scris de o autoare pe care o îndrăgesc din ce în ce mai mult, trebuie să remarc şi punctele slabe ale acestei cărţi. Temperamentele celor doi protagonişti: Devon şi Kathleen au umbrit pagini întregi din carte. Schimbările care s-au petrecut au făcut din Devon un alt bărbat. Viaţa i-a trecut prin faţa ochilor şi l-a forţat să vadă ceea ce ascunde cu sârguinţă. În schimb pe Kathleen a făcut-o rece, distantă, capricioasă. Acum vrea totul, acum ar renunţa la acele mici plăceri. Incertitudinile au umbrit farmecul şi m-au lăsat să aştept, să visez, să îmi doresc mai mult. Probabil de aceea mi-am canalizat energia şi bucuria către Helen, tânăra frumoasă, timidă care ascunde atât de mult rafinament. Chiar dacă este cea mai mare dintre surori, ea alege să nu încurce pe cei din jur şi să se resemneze refugiindu-se printre mirosul florilor de orhidee. Chiar îmi doresc pentru ea un viitor de poveste şi un nou volum plin de viaţă alături de Rhys Winterborne.

   Frumos şi cu inima de gheaţă este diferită de restul cărţilor citite pentru că abordează situaţia din Anglia, necesitatea modernizării proprietăţilor şi soluţiile care apar pentru a opri falimentul celor care nu au suficiente fonduri pentru a întreţine domenii întregi. Departe de viaţa lipsită de griji de la Londra se află nevoile arendaşilor care depind de o bucată de pământ, iar nobilii sunt datori să îi susţină nu doar cu vorbe, ci cu soluţii fiabile pentru a salva culturile sau poate pentru a schimba direcţia mersului. Apariţia căilor ferate, a fabricilor, dezvoltarea industriei pentru unii a fost mană cerească, iar autoarea Lisa Kleypas nu s-a sfiit să prezinte aceste avantaje. Ieşirea din rutină, sentimentele contradictorii m-au captivat, enervat, stârnit pentru ca la final să îmi spune: De ce s-a terminat? Răspunsul îl voi afla în cartea Vreau să fiu soţia ta. Acolo voi avea parte de Rhys şi de imperiul Winterborne.

Cartea Frumos şi cu inima de gheaţă de Lisa Kleypas a fost oferită pentru recenzie de către Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant 

 Surse imagini: pinterest.com

 Dating You / Hating You by Christina Lauren

Expected publication: June 6th 2017 by Gallery Books

   All’s fair in love and work. The first standalone romance by New York Times and #1 international bestselling author Christina Lauren (Beautiful Bastard) is a sexy, compulsively readable romantic comedy that dives headlong into the thrill and doubt of modern love.

Despite the odds against them from an embarrassing meet-awkward at a mutual friend’s Halloween party, Carter and Evie immediately hit it off. Even the realization that they’re both high-powered agents at competing firms in Hollywood isn’t enough to squash the fire.

But when their two agencies merge—causing the pair to vie for the same position—all bets are off. What could have been a beautiful, blossoming romance turns into an all-out war of sabotage. Carter and Evie are both thirtysomething professionals—so why can’t they act like it?

Can Carter stop trying to please everyone and see how their mutual boss is really playing the game? Can Evie put aside her competitive nature long enough to figure out what she really wants in life? Can their actor clients just be something close to human? Whether these two Hollywood love/hatebirds get the storybook Hollywood ending or just a dramedy of epic proportions, you will get to enjoy Christina Lauren’s heartfelt, raucous, and hilarious romance style at its finest.

The Gravity of Us by Brittainy C. Cherry (Elements #4)

Published April 13th 2017 (first published April 12th 2017)

Graham Russell and I weren’t made for one another.

I was driven by emotion; he was apathetic. I dreamed while he lived in nightmares. I cried when he had no tears to shed.

Despite his frozen heart and my readiness to run, we sometimes shared seconds. Seconds when our eyes locked and we saw each other’s secrets. Seconds when his lips tasted my fears, and I breathed in his pains. Seconds when we both imagined what it would be like to love one another.


Those seconds left us floating, but when reality knocked us sideways, gravity forced us to descend.

Graham Russell wasn’t a man who knew how to love, and I wasn’t a woman who knew how to either. Yet if I had the chance to fall again, I’d fall with him forever.

Even if we were destined to crash against solid ground.

 

"E ciudat cum prezenţa lui îmi poate produce atât de multe reacţii contradictorii! Lângă el, sunt mai agitată decât am fost vreodată şi, totodată, prezenţa lui mă linişteşte, făcându-mă să mă simt protejată.”

Rebela, de Corina Cîndea-recenzie

Nr. pagini:336
Editura Librex Publishing
Anul: 2017
Gen: Romance

   Pentru a scăpa de un trecut plin de suferință, Violet Collins își petrece viața mereu pe drumuri, refuzând să se atașeze de oameni sau locuri, tocmai pentru a nu putea fi rănită din nou. Oprirea în Chicago îi dă însă toate planurile peste cap, iar întâlnirea cu Dominic Grey o determină să își dorească să se oprească din drumul său și să spere la mai mult.
Apariția unei ispite brunete cu ochi violeți nu intră în planurile lui Dominic Grey, mai ales dacă bruneta respectivă este o rebelă obișnuită să facă numai ce vrea. Nu are nevoie de complicații când viața îi atârnă de un fir de păr, dar nici nu poate sta departe de cea care l-a întors pe dos cu o simplă privire.

   Atrași iremediabil unul de celălalt, atunci când trecutul ei se amestecă cu prezentul lui complicat și amândoi se trezesc prinși într-un vârtej de întâmplări periculoase, Violet și Dominic sunt nevoiți să lupte pentru a putea rămâne în viață dar, mai ales, pentru a putea rămâne împreună…

   Rebela de Corina Cîndea este o carte romantică ideală pentru vacanţă, uşoară, relaxantă şi cu personaje care „îţi lasă gura apă”. Se simte evoluţia autoarei, iar diferenţa se va vedea dacă aţi citit şi restul cărţilor publicate până acum. Elementul surpriză este adrenalina, doza de acţiune a fost binevenită şi prezentă în doze mici pe alocuri. Am apreciat că totul se desfăşoară la persoana I şi am putut afla în detaliu sentimentele lui Violet şi Dominic.

    Violet Collins este o tânără de douăzeci şi doi de ani, atractivă, pasionată de motociclism şi practicantă a boxului. Ochii de culoare violet sunt precum un magnet pentru bărbaţi şi fără voia ei are mulţi admiratori. Crescută la orfelinat, abandonată, abuzată şi nevoită să se descurce singură, de fiecare dată soluţia pentru ea pare să fie fuga. Aleargă cu disperare fără ţintă pentru a-şi găsi locul, însă pentru prima dată ar vrea să se oprească. Oraşul Chicago este soluţia, dar nu ştie până când. Se angajează la un bar şi totul pare să prindă farmec atunci când îl întâlneşte pe el: Dominic.

    Coşmarurile nu-i dau pace şi îi chinuie momentele de linişte, dar primul gând este să îşi ia motorul şi să meargă cu viteză, să lase lacrimile să curgă şi să nu-i pese de consecinţe. Cel care o găseşte leşinată la marginea unei păduri este o enigmă:

Privirea îmi fuge spre ochii lui. Cenuşii? Albaştrii? Ceva…între. Probabil îşi schimbă nuanţa în funcţie de lumina din jur sau de starea sufletească a posesorului. Oricum, sunt aparte şi îl privesc câteva secunde mai mult decât ar trebui.
Faţa îi e acoperită de o umbră de barbă, atrăgând atenţia asupra maxilarului bine conturat şi a buzelor pline. Brunet. Este brunet. Întunecat.


Tot corpul este un pachet de muşchi bine definiţi şi tricoul negru, mulat, scoate asta şi mai mult în evidenţă


„Privirea mi se ridică din nou la ochii lui, doar că îl găsesc examinându-mă cu aceeaşi atenţie şi cu un început de zâmbet în colţurile gurii.
Ochii ni se întâlnesc şi timpul parcă se opreşte pe loc. Zâmbetul îi dispare când îmi întâlneşte privirea, arătând…intrigat. Şi curios. Ceva din privirea mea îl face să se încrunte uşor, de parcă mi-ar putea citi zbuciumul interior, apoi îmi priveşte din nou gura şi mă abţin cu greu să nu-mi muşc buzele când îl văd şi pe el înghiţind greu.
-Dominic. Mă numesc Dominic Grey, îmi spune cu aceeaşi voce răguşită iar eu, după o secundă, pufnesc în râs, făcându-l să se încrunte din nou.
Se numeşte Grey şi are ochii cenuşii!
Care era şansa? Abia acum îi înţeleg şi eu pe cei care reacţionează aşa când îmi aud numele şi îmi văd ochii!
Violet Collins, îi spun zâmbind şi văd foarte clar pe faţa lui când înţelege ironia dintre numele noastre şi culoarea ochilor şi îşi dezveleşte dinţii în cel mai minunat zâmbet pe care l-am văzut vreodată.”

   Amândoi ascund secrete care ar putea să rănească, însă atracţia este mult mai puternică, nu se pot abţine să se urmărească, să se soarbă din priviri. Coşmarurile o epuizează pe Violet, dar s-a obişnuit cu suferinţa şi se chinuie să le depăşească. Curiozitatea lui Dominic îi va pune în pericol misiunea de agent sub acoperire, dar altă soluţie nu găseşte de moment, simplul fapt de a nu şti ce ascunde această femeie îi nimiceşte simţurile. Devine conştient că trebuie să o forţeze să plece mai ales când intervine în schemă interesul subit al lui Tony, şeful lui. Barul unde lucra era ansamblul perfect pentru a ascunde ilegalităţile cu droguri şi timp de trei ani luptase să descopere cine sunt băieţii cei „răi”. Misiunea lui este extrem de importantă, are o importanţă aparte, dar Violet cu inocenţa şi sensibilitatea ei îl determină indirect să îşi schimbe planurile.

    Atracţia este de ambele părţi şi Violet se străduieşte să lupte cu sentimentele, dar ele par să aibă o forţă proprie. Pentru prima dată simte că ar putea să rămână, să-şi dea o şansă cât de mică.

Electricitatea pe care o simt pe piele de câte ori mă priveşte a fost prezentă aproape tot timpul şi încă nu ştiu ce să cred despre asta. Nu ştiu exact ce simt.
Dominic….E ciudat cum prezenţa lui îmi poate produce atât de multe reacţii contradictorii! Lângă el, sunt mai agitată decât am fost vreodată şi, totodată, prezenţa lui mă linişteşte, făcându-mă să mă simt protejată.”

   Interesul lui Dominic creşte în fiecare zi, dar are o armă secretă şi deşi ar trebui folosită în cazuri excepţionale consideră că acum este cazul. Sună un prieten şi îi cere să afle cât mai multe informaţii despre această fiinţă mistică.

„Deşi mă simt ca ultimul ticălos că mă bag în viaţa ei, nu pot să nu o fac! Exact cum a spus şi Tony, Violet este o enigmă. O enigmă minunată, cu ochi violeţi.
Iar eu am nevoie să ştiu totul despre ea! O nevoie stringentă ce mă chinuie pe dinăuntru. Vreau să ştiu totul despre ea ca să pot să înţeleg de ce se poartă aşa cum se poartă, ce a păţit de are asemenea coşmaruri încât leşină la marginea drumului, de ce îi este teamă de o îmbrăţişare sau un sărut. Ce a determinat-o să înveţe să lupte.”

   Numai că dosarul pe care îl citeşte este de-a dreptul ciudat. New York, orfelinat, abuz, crimă şi o singură victimă colaterală: Ea, Violet Collins.

    În loc să îl îndepărteze, vrea să o simtă cât mai aproape, împreună să lupte cu demonii interiori şi poate vor reuşi să depăşească aceşti factori.

    Forţa sentimentelor se va concretiza în nopţi pline de pasiune, dar cu suişuri şi coborâşuri. Nu este uşor să accepţi trecutul şi să visezi la un viitor. Cât de departe va ajunge relaţia lor fără să fie deconspiraţi? Cum se va descurca Violet cu şeful ei-Tony atunci când îi va face o propunere tentantă? Cum să refuzi propriul şef fără să îl jigneşti? Violet ar trebui să fugă mâncând pământul, dar viaţa ei pentru prima dată are un nou sens. Dominic Grey este răspunsul la orice, el reprezintă bărbatul pentru care vrea să lupte inclusiv cu morile de vânt. Complicaţiile apar când se apropie un termen limită şi misiunea lui ar putea să se concretizeze, trebuie să afle informaţii preţioase şi să aresteze pe capii mafiei drogurilor. Singura care va avea acces este Violet, ea va avea şansa infimă de a-şi ajuta iubitul, dar oare este suficient de abilă fără a se pune în pericol inutil?

   Rebela de Corina Cîndea are un mesaj bine conturat: dacă vrei ceva cu adevărat poţi merge şi-n iad pentru răspunsuri, dar important este să ai puterea de a te întoarce ca să te bucuri de reuşită. Lupta interioară a personajelor principale cu proprii demoni, scriitura simplă şi emoţionantă a autoarei lasă cititorului un zâmbet pe buze.

    Am profitat de fiecare clipă liberă şi am citit cartea în avion, m-am lăsat purtată de emoţii, am simţit că trăiesc. Uneori este frumos să poţi afirma cu tărie că este bine să ne dăm şansa şi să trăim pentru prima dată „la vie în rose”.

   Genul acesta de lectură mă relaxează şi dacă aş îndrăzni pentru o clipă să o compar cu restul cărţilor autoarei, atunci Rebela ar fi într-un uşor dezavantaj. Mi-aş fi dorit mai multă implicare, acţiunea să fie dezvoltată, să se aprofundeze anumite momente critice. Recunosc, mi se pare amuzantă această combinaţie a prenumelor în sincron, dar cred că este cumva semnătura Corinei Cîndea.

Cartea Rebela de Corina Cîndea poate fi comandată de pe librex.ro

    Surse imagini: pinterest.com

Vreau să fiu soția ta de Lisa Kleypas-Editura Miron-în curând

Un magnat lipsit de scrupule 

O ambiție nemăsurată i-a adus lui Rhys Winterborne, om de rând, o imensă avere și succes. În afaceri și dincolo de ele, Rhys obține tot ceea ce dorește. În clipa în care o vede pe timida aristocrată Lady Helen Ravenel hotărăște că va fi a lui. Iar dacă trebuie să-i răpească virtutea ca să fie sigur că se va mărita cu el, cu atît mai bine. 

O frumusețe retrasă 

Helen nu are aproape deloc contact cu lumea strălucitoare și cinică a înaltei societăți londoneze, iar jocul se- ducției pornit de Rhys Winterborne trezește în ea o pasiune puternică, la fel de intensă ca și a lui. Deși a primit o educație aleasă, crede că numai ea îl va putea îmblînzi pe viitorul soț. În timp ce dușmanii lui Rhys conspiră împotriva lor, Helen va trebui să-i încredințeze cel mai în- tunecat secret al ei. Riscurile sînt imense… dar răsplata este o viață plină de fericire. Și totul începe cu… 

Vreau să fiu soția ta 

Sursa: Editura Miron

"M-am implicat total în viața mea normală și mi-e groază să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă într-o zi aș pierde totul."

Recviem pentru un asasin, de Monica Ramirez-recenzie

Nr. pagini: 496

Editura Librex Publishing

Anul: 2017

Gen:  Romance, Thriller

Seria Alina Marinescu: 1. Asasin la feminin, 2. Identităţi secrete, 3. Balanţa puterii, 4. Bariere de fum, 5. Abis, 6 Recviem pentru un asasin

    În momentul în care ești convins că ai totul, vei rămâne fără absolut nimic. Din nou.
Alina Marinescu a jucat după regulile impuse de către Organizația Elite, fără a se adapta însă sistemului. Nu și-a vândut sufletul, păstrându-și compasiunea, umanitatea și emoțiile. Până la un punct. După care, ceva s-a întâmplat. Dintr-un motiv sau altul, Alina a manipulat o situație pentru a se erija într-o trădătoare. Până la urmă, s-a dovedit că totul n-a fost decât un joc al oglinzilor, însă până să descopere asta, Brett a ordonat deja lichidarea ei. Misiunea a fost îndeplinită cu succes și totul a părut real. Alina a fost ucisă, indiferent de părerile de rău ale tuturor celor implicați. Acum, însă, Brett începe să aibă mari îndoieli cu privire la acel final subit de joc. Alina a devenit mult mai sofisticată decât ar fi crezut vreodată că e posibil, începând un fel de joc psihologic personal cu Elite și demonstrând că poate să joace după regulile ei proprii. Dar ceea ce-l neliniștește cel mai tare este vestea că Marius Stephano a fost ucis în timpul unei misiuni, și asta în aceeași perioadă în care Elite a vânat-o pe Alina. O coincidență cam prea mare pentru gustul lui Brett. Din proprie experiență, știe prea bine că în lumea lor coincidențele nu reprezintă nimic altceva decât o simplă aparență.

Nu vă lăsați înșelați de începutul aparent relaxat al ultimului volum. Ceea ce urmează vă va lăsa fără răsuflare. Răzbunare, trădări, pasiune, ură, misiuni intercalate cu emoții extreme. Finalul este uimitor, cu toate că vorbim aici despre una dintre rarele serii ce nu ți-ai dori să se mai sfârșească vreodată.” Spy Magazine

     Am citit seria Alina Marinescu cu sufletul la gură, am trăit, am suferit mergând mai departe indiferent de sentimentele personajelor şi vă mărturisesc că Recviem pentru asasin a fost mai mult decât sfârşitul unei serii cu concluzii, decizii, despărţiri. Mai devreme sau mai târziu tot ar fi trebui să mă despart, dar când a venit momentul mi-a fost greu, am simţit acel gol în stomac şi mi-am spus că trebuie să existe o continuare, nu se poate termina nebunia cu volumul 6. Titlul ar fi trebuit să mă pregătească pentru moarte şi eventualele victime colaterale, dar am preferat să nu mă gândesc prea mult, ci să trăiesc fiecare clipă, fiecare emoţie pozitivă sau negativă.

    Acţiunea, suspansul, adrenalina, complicaţiile, spionajul, neprevăzutul fac din Recviem pentru un asasin un must read, o carte în care apogeul atinge cote maxime şi fără să vrei te gândeşti la răspunsuri.

    Alina caută fericirea şi cu ajutorul lui Alex are parte de libertate. I se înscenează moartea şi pentru scurt timp se va bucura de o viaţă normală alături de Marius. Va trăi în armonie şi va preţui liniştea. Numai că teama persistă şi fără voie consecinţele se vor întoarce la fel de puternice precum anticipau. Chiar dacă îşi doresc, nu au cum să se retragă definitiv, Elite este o forţă, o entitate care nu pensionează agenţii, ci doar le dă impresia că pot avea chiar şi pentru o clipă infinit de mică şansa la libertate. Brett are un presentiment că Alina şi Marius sunt în viaţă şi demarează noi căutări. Organizaţia Elite nu îşi poate permite să lase oameni în urmă, şi-au asumat riscuri şi trebuie să fie devotaţi până la moarte indiferent de sacrificii.

M-am implicat total în viața mea normală și mi-e groază să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă într-o zi aș pierde totul.

   Cel care va porni în misiunea de recuperare a Alinei este chiar Alex. Nu o va face de plăcere, ci forţat de împrejurări.

 „Mă întorc și rămân blocată. Momentul pare complet lipsit de orice fel de logică și de sens. Nu mă așteptam să-l mai văd vreodată, dar e chiar el și arată exact așa cum mi-l amintesc. Păr șaten deschis ce-i atinge umerii, ochi verzi-albăstrui, mereu schimbători, trăsăturile masculine fiind parcă mai bine puse în evidență de moliciunea senzuală a buzelor pline. Dar știu prea bine că nu există nicio slăbiciune în acel bărbat, doar un amalgam al contrastelor, o combinație între control auto-impus și pasiune carnală în cel mai pur sens. Privesc tăcută cum se apropie de mine, degetele mâinii drepte alunecându-i de-a lungul raftului.

-Alex, reușesc să spun cu voce răgușită.

-Îmi pare rău, Alina.” 

    Acesta este doar începutul misiunilor pe care Alex va trebui să le ducă la bun sfârşit. Resentimentele nu-şi au locul, dar va avea un motiv destul de serios ca să lupte.

   Despre Seria Alina Marinescu s-au scris multe şi s-a dezbătut acţiunea din diferite puncte de vedere, dar de data aceasta tind să cred că ultimul volum îi este dedicat agentului masculin, lui Alex Therein. Doar citind veţi conştientiza că are parte de întreaga atenţie a autoarei şi cumva eşti prins în mrejele evenimentelor. Pentru mine este un invincibil şi oricât aş încerca să fiu obiectivă, nu reuşesc. L-am adorat, l-am detestat pentru indiferenţa sa şi în final am ajuns să-l înţeleg. Lumea în care a fost nevoit să supravieţuiască l-a format şi decizia de a trăi a fost supremă. Este agentul care tinde spre perfecţiune şi chiar dacă uneori poate deveni plictisitor pentru că toate îi ies foarte bine, de data aceasta chiar nu este clişeic. Fără Alex seria n-ar fi avut farmec.

 “Pentru restul lumii, Alex părea un om de oțel care nu cunoștea frica în timpul misiunilor sau în afara lor. Brett realiza însă că cel mai bun agent operativ Elite nu reușise să-și distrugă complet orice urmă de conștiință. Desigur, în comparație cu un om normal, Alex era mai mult o fantomă, o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor, și așa trebuia să fie ca să poată ucide pe oricine i se ordona. Alex reprezenta un mister pentru oamenii din jurul lui… un fel de cavaler modern. Un înger al morții. Pe cât de misterios și seducător, pe atât de letal. Procesul nemilos de antrenament la care fusese supus îl transformase în asasinul prefect.

   Dar Alina îl schimbase de când apăruse în viața lui; dacă până atunci Alex se considerase mort din punct de vedere emoțional, ceva se trezise la viață în inima lui din acel moment. Alina devenise motivul principal pentru care începuse să-și dorească din nou viața, chiar cu prețul pierderii controlului absolut pe care-l prețuia atât de mult.” 

    Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez este genul de carte ce te va duce în eroare şi fără să vrei îţi vei pune semne de întrebare, vei face presupuneri pentru ca într-un final totul să explodeze precum un foc de artificii. Dacă stai bine la capitolul presupuneri, îţi recomand să renunţi pentru că seria Alina Marinescu are la bază motto-ul : Nimic nu este ceea ce pare a fi şi îţi va spulbera toate aşteptările.

                                      Seria Alina Marinescu poate fi comandată de pe site-ul librex.ro.

"Am fost pe rând: slugă la ciobani pe Bargaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzar într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de albă-neagră în Gran Canaria şi autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene, dar nu şi din a treia“.- Tibi Uşeriu

27 de paşi de Tibi Uşeriu 

An apariţie: 2017
Editura: AQUA FORTE

   Lumea mă ştie drept alergător de anduranţă. Ce nu ştie, însă, e povestea vieţilor mele paralele. Am fost pe rând: slugă la ciobani pe Bargaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzar într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra în Gran Canaria şi autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene, dar nu şi din a treia.

   Vânat prin Interpol, am devenit client al unei puşcării de maximă securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit la apel din propria tinereţe, închis complet singur între 4 ziduri albe, foarte groase.

   Cei care au auzit de mine după ce am câştigat 6633 Arctic Ultra vor descoperi în această carte povestea mea aşa cum n-o ştie şi n-a auzit-o nimeni, niciodată. La fel şi cei care, fără să fi întrebat înainte, m-au ales că subiect al examenului de capacitate la limba română.

“cursa asta nebună care am crezut că nu se mai termină”- Tibi Uşeriu

   Bistriţeanul Tiberiu Uşeriu a reuşit să repete victoria de anul trecut şi să treacă primul linia de finiş în Ultramaratonul Arctic.
    Cu toate că această cursa a implicat îndurarea gerului, halucinaţii, dormit în aer liber şi degerături, ce au dus la recomandarea medicilor şi a organizatorilor că Tiberiu Uşeriu să renunţe la maraton, acesta a mers mai departe, spre succes.
    Alte 17 ţări, au fost reprezentate pe lângă România, printre care Japonia, Canada, Scoţia şi Australia.

   Tibi Uşeriu a reuşit nu doar să câştige 6633 Arctic Ultra, ce se desfăşoară pe o distanţă de 566 km, în apropierea Cercului Polar, ci să-şi doboare propriul record, reuşind să termine cursa de 566 Km, la o temperatură de -36 grade Celsius, în doar 159 ore, faţă de 173, cu doar un an în urmă, dar şi să scrie istorie, fiind primul primul care câştigă de două ori la rând cel mai greu ultramaraton din lume.

   Cartea te invită să descoperi omul din spatele performaţei. O poveste care va surprinde şi poate şoca, mulţi cititori, promiţând să fie autentică, dar şi brutală.

   “Am fost pe rând: slugă la ciobani pe Bargaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzar într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de albă-neagră în Gran Canaria şi autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene, dar nu şi din a treia“.- Tibi Uşeriu

   Sursa Libris

Dorinţa inimii, de Jill Shalvis-recenzie

Titlul original: The Sweetest Thing (Lucky Harbor, #2)
Editura Lira/Litera
Traducător: Manuela Bulat/Graal Soft
Anul apariţiei: 2016
Număr pagini: 286

    Seria Lucky Harbor: 1. Irezistibil(recenzie)-Simply Irresistible (2010), 2. Dorinţa inimii-The Sweetest Thing (2011), 2.5. Kissing Santa Claus (2011) (in Small Town Christmas), 3. Îndrăgostită nebuneşte(prezentare)-Head Over Heels (2011), 4. Noroc în dragoste(prezentare)-Lucky in Love (2012), 5. At Last (2012), 6. Forever and a Day (2012), 6.5. Under the Mistletoe (2012), 7. It Had to Be You (2013), 8. Always On My Mind (2013), 8.5. Dream a Little Dream (2013) (in A Christmas to Remember), 9. Once in a Lifetime (2014), 10. It’s in His Kiss (2014), 11. He’s So Fine (2014), 12. One in a Million (2014), 12.5. Merry Christmas, Baby (2014)

    Dorinţa inimii de Jill Shavis aş spune că este o tartă aromată în care fiecare cititor îşi poate adăuga ingredientele preferate şi rezultatul să fie unul demenţial. Are romantism din belşug, te face să zâmbeşti şi în acelaşi timp te poartă în Lucky Harbor- Washington, o locaţie ideală pentru cei care iubesc sporturile nautice. Dacă simţi nevoia să evadezi şi să te bucuri din plin de atmosferă/personaje atunci sigur intrigile locale vor condimenta peisajul.

   Un mare plus al autoarei Jill Shalvis este că ştie să echilibreze şi să menţină interesul pe tot parcursul lecturii. Cumva seria Lucky Harbor m-a dus cu gândul direct la Trilogia Hanul Amintirilor de Nora Roberts, o altă provocare literară care mi-a rămas în suflet.

    Despre carte:

    Dintre cele trei surori, Tara Daniels este femeie extrem de atrăgătoare, perfecţionistă, tot timpul îmbrăcată impecabil, niciun fir nu i se mişcă, mereu pe tocuri, iar pasiunea ei este arta culinară. Hmm, sună bine, nu? Problema este că trecutul a forţat-o să fugă de Lucky Harbor şi să nu se mai întoarcă, însă dorinţa mamei sale le-au adus împreună pe surorile rătăcitoare.

    Pasiunea pentru Ford Walker a existat întotdeauna. Într-o vacanţă de vară, în adolescenţă, cei doi s-au cunoscut ajungând să se iubească cu patimă. Rezultatul a fost o sarcină neprevăzută şi un copil care a fost dat spre adopţie. Chiar dacă Ford a vrut să se căsătorească, Tara ştia că nu este momentul lor şi a preferat să meargă mai departe, să uite. Amândoi au regretat că n-au reuşit să fie prevăzători, să lupte sau poate să se gândească mai bine la ce s-a întâmplat, dar prezentul le oferă o altă oportunitate: sunt din nou faţă în faţă.

   Tara îl evită cu orice preţ, dar locuiesc într-un oraş micuţ în care oamenii se cunosc foarte bine şi sunt extrem de curioşi. Se simte focul ce arde între cei doi şi întrebările care planează asupra lor, dar prietenia cu Jax Cullen-iubitul lui Maddie şi hanul care îl administrează îi tot aduce împreună.

   Mama lor, Phoebe Traeger le oferise celor trei surori şansa de a se cunoaşte şi chiar dacă nu mai era alături de ele fizic, ea le aduce împreună. Tara îşi dorise să scape de parte ei din moştenire, să vândă hanul şi să revină la viaţa perfectă din Texas. Divorţul de Logan Perrish-pilot de curse şi vedetă NASCAR o ajută să se regăsească pe sine, să nu-şi mai piardă identitatea.

„Acum, era o femeie foarte dură şi poate chiar distanţă. Era necesar să fie astfel pentru a-şi proteja inima. Şi pentru a nu mai suferi.
Din păcate, având de-a face cu Ford, tocmai îşi încălcase regula. Când venea vorba despre el, problema era că mintea şi trupul ei păreau să fie în conflict.
Doreşte-l!
Ţine-l la distanţă!”

   Era destul de greu să-l îndepărteze pentru că Ford se simţea atras de ea şi profita de fiecare clipă pentru a-i testa rezistenţa.

„Ford era un expert de talie mondială în navigaţie. Când nu concura pe mare şi nu apărea în Cosmo pe lista celor mai viteji şi amuzanţi bărbaţi, locuia în Lucky Harbor. Aici, el şi cel mai bun prieten al său, Jax, deţineau şi conduceau The Love Shack, cel mai popular local din oraş. Din câte îşi dădea Tara seama, făcea asta în special pentru că se specializase în flecăreală, lucru pe care îl făcea din plin când stătea în spatele barului, amestecând băuturi şi bucurându-se de viaţă.”

   Tara ar vrea să scape de amintiri, dar ele o înconjoară şi trebuie să le facă faţă. Cum ar putea să ignori pe bărbatul care îi bântuie gândurile?

„Şi ei îi plăcea viaţa. Sau ideea de viaţă.
În regulă, mai avea de lucrat la bucuratul de viaţă. Problema era că bucuratul se împiedica de realitate.
-Până la urmă, iei o brioşă sau nu?
Ford işi înclină capul, iar privirea lui trecu peste ea ca o mângâiere.
– Iau orice firimitură îmi oferi.
Cuvintele lui aduseră pe buzele ei un zâmbet sincer.
– De parcă te-ai mulţumi cu o firimitură!
– Cândva, m-am mulţumit.
El încă surâdea, dar ochii ii erau serioşi acum, iar ea simţi un freamăt în partea de jos a stomacului.
Amintiri. Nedorite.”

   Şi răspunsul îl ştie, dar pare dificil de asimilat. Cert este că trebuie să lămurească cumva ce-i deranjează, să discute ca doi oameni ce cândva au împărtăşit ceva frumos.

„Cum se face că încă simţim atracţia?
Ford se lipi de ea, făcând-o să simtă cât de mult simţea el atracţia.
– Adică n-ar trebui să mai existe, şopti Tara cu buzele lipite de gatul lui, după ce o cuprinse în braţe. Eu n-ar trebui…
„… să tânjesc după tine…“
Unele lucruri pur şi simplu se întâmplă, spuse el încetişor în părul ei. Zilele se transformă în nopţi. Valurile oceanului se sparg mereu la ţărm. Iar eu te doresc, Tara.
La naiba, chiar te doresc! Te-am dorit întotdeauna.”

   Ceea ce nu anticipase Tara era că şi fostul soţ vrea să o recucerească, ceea ce va stârni multă vâlvă în micul orăşel. Competiţia dintre ei se va muta inclusiv pe facebook şi va anima audienţa. Se vor împărţi în tabere cu susţinători oferind picanterii despre întâlnirile lor.

   Partea frumoasă este că în aceeaşi perioadă apare în viaţa celor doi şi Mia, fiica lor. Este o tânără, carismatică, frumoasă, deschisă, zâmbitoare, dornică să îi cunoască pe cei care au ales să o dea spre adopţie.

– „Doi frumoşi armăsari aleargă umăr la umăr, concurând pentru inima Tarei Daniels, patroana complexului Beach Resort din Lucky Harbor. Care dintre cele două exemplare sexy va trece linia de sosire? Drăguţul Logan Perrish, vedetă din NASCAR, sau frumosul nostru Ford Walker, navigator? Prieteni, s-ar putea să fie un finiş la fotografie. Votaţi pentru noul nostru sondaj de pe Facebook! Pentru fiecare vot se percepe un dolar, banii urmând să fie donaţi Centrului de cercetare a cancerului pediatric de la Spitalul General, aşa că nu ezitaţi. Cu toţii ne permitem să dăm un dolar, nu-i aşa?
Votaţi acum!“ Mia işi ridică privirea şi se uită la Ford şi Tara. Este vorba despre voi?
Ford se uită la semnătură. Lucille Oldenburg. Hoaşcă băgăcioasă!
Tara încremenise lângă aragaz, cu ochii îngroziţi.
– Glumeşti?
– Nu, rosti Mia”

   Mia îl acceptă pe Ford imediat, însă cu Tara trebuie să creeze o legătură, să afle de ce cu ani în urmă nu a putut să o păstreze. De ce tocmai mama ei nu a vrut-o. Oricât ar fi de uşor la prima vedere, pentru cele două înseamnă un nou capitol, o nouă şansă. Fiecare merită să fie fericită şi la un moment dat să se ierte. Mia să îşi descopere părinţii în mediul lor natural şi Tara să accepte că nu este o persoană perfectă. Chiar dacă a ales raţional, nu trebuie să se judece atât de aspru. Atunci părea soluţia perfectă, însă erau tineri şi gândeau diferit. Fiica lor merita să fie fericită, iar ei nu erau pregătiţi să fie părinţi.

   Dorinţa inimii este o carte fermecătoare, caldă, perfectă pentru orice moment. De multe ori citind înţelegem că nu există perfecţiune, ci clipe memorabile ce trebuie trăite. Chiar dacă am greşit cândva, nu este totul pierdut, uneori viaţa se întoarce ca un bumerang şi ne oferă şanse unice pentru care merită să luptăm cu ardoare.

    Partea frumoasă este că fiecare capitol din carte începe cu câteva gânduri ale Tarei.

Spune întotdeauna adevărul. Astfel, nu mai trebuie să ţii minte nimic.

Concluzia apare atunci când te-ai săturat să gândeşti

O judecată bună se naşte dintr-o experienţă proastă. Din păcate, majoritatea experienţelor proaste se întâmplă din cauza unei judecăţi proaste.

   Dacă iubiţi să experimentaţi, la final vă las o reţetă ce se regăseşte în carte.

Bună dimineaţa, Soare!

Ingrediente:
– un strat de găluşte de cartofi
– un strat de şuncă sau de carnaţi tăiaţi cubuleţe (sau slăninuţă, orice vă place)
– un strat de branză cheddar (din belşug, fiindcă nu există niciodată prea multă branză la micul dejun)
Amestecaţi următoarele şi turnaţi-le deasupra:
– 6 ouă bătute;
– 1/2 linguriţă sare (sau mai multă, dacă nu se uită nimeni);
– 1/2 linguriţă piper;
– 1/2 linguriţă muştar uscat;
– 1/2 cană ceapă tocată;
– 3 căni de lapte;
– două linguriţe de sos Worcestershire.
Peste toate astea, adăugaţi 1/2 cană de unt topit. Şşşt, să nu spuneţi nimănui…
Lăsaţi tava neacoperită o oră, in cuptorul incins la 180 de grade.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Surse imagini: pinterest.com

ZEN – trăieşte viaţa ca o artă

Marţi, 28 martie, ora 18:30, Librăria Seneca Anticafe

(Str. Arhitect Ion Mincu, nr.1, Bucureşti)

Cum ne gestionăm emoţiile negative? Cum facem față stresului și ne dobândim liniștea interioară? Este posibil să învățăm să preţuim clipa și să ne bucurăm de viață? Să creăm și să oferim în viața noastră timp de calitate?

Trăim într-o lume haotică în care prezenţa stresului, lipsa echilibrului şi a armoniei interioare îşi pun amprenta asupra vieţii noastre de zi cu zi. Avem alternative reale?

Editura Herald are plăcerea de a vă invita marţi, 28 martie, ora 18:30, la Librăria Seneca Anticafe (Str. Arhitect Ion Mincu, nr.1, Bucureşti) la „Zen – trăieşte viaţa ca o artă” –  un eveniment în cadrul căruia ne propunem  să răspundem  provocărilor omului contemporan, făcând apel la tradiţie.

Dacă am defini Zenul ca o artă, unii ar spune că este o artă a meditației, altii – o artă a contemplației și doar puțini că este arta de a trăi. Shunryu Suzuki spunea: când faci ceva trebuie să faci deplin, arzând ca pe un rug încins, să nu lași nicio urmă a ta în lucrul făcut. Să fii deplin și să te stingi deplin, în fiecare gest sau în absența lui. Aceasta este arta de a trăi în libertate totală.

În Zen trecerea de la absolut la concret este lină, imediată, între creat și non-creat nu există decât o bătaie a ploapei. În Zen, de la simțire la gândul care se ivește, la gestul – sau absența lui – care îl împlinește, nu există decât… respirație. Respirația este măsura vieții, obiect atât al concentrării, cât și al uitării. Postura realizează adevărata natură a ființei.

„Zazenul este condiția normală a corpului și a minții – liniște, stabilitate, echilibru, armonie… Experiența zazenului ne permite să descoperim veritabila forță din interiorul nostru. Nu este nici tensiune, nici relaxare, doar libertatea adevărată și armonie.”Taisen Deshimaru


Vă propunem, aşadar, o seară cu totul specială în care vom povesti despre beneficiile practicii Zen, despre cum ne putem gestiona emoţiile negative, despre cum învăţăm să preţuim clipa şi să petrecem timp de calitate. In spiritul Zen, ne vom bucura inimile cu două momente artistice: demonstraţie de Tai-Chi, Daoyin (meditaţie în mişcare) şi dans chinezesc, oferite de ARTASIA (Academia de Arte Asiatice) şi de asemenea, demonstraţie de ikebana. Alături de noi îi vom avea ca invitaţi pe: Florentina Opriş, preşedinte al Asociaţiei pentru o Viaţă Sănătoasă, Marilena Constantinescu, traducătoarea unor titluri din colecţia Zen și practicant Zen, Bogdan Brumă, traducător şi instructor Aikido şi Răzvan Damian Ming, preşedinte al Academiei de Arte Asiatice – Artasia.

Colecția Zen la Editura Herald

Colecția Zen cuprinde cărțile marilor patriarhi Zen. Pentru realizarea stării de iluminare, budismul Zen (Chan, în tradiția chineză) recomandă o transmisie specială în afara Scripturilor, o comunicare directă de la minte la minte și contemplarea propriei naturi.

Practica Zen – Corp, Respirație, Minte de Hakuyu Taizan Maezumi

Practica zen constituie în esență atât o colecție de prelegeri despre Dharma, cât și comentarii pe marginea unor texte zen clasice, încercând astfel să le prezinte discipolilor teme fundamentale, precum: practica în postura așezat, ce înseamnă un sesshin, preceptele, studiul koan-urilor și scrierile marelui maestru Dogen Zenji. Această carte de referință pune astfel la dispoziția cititorului român scrieri care au format generații întregi de învățători și de practicanți zen, putând fi folosite totodată ca un instrument de lucru și ca ghid pentru aprofundarea doctrinelor unor mari maeștri zen. Mai multe detalii: https://goo.gl/ROpChv

Zen – Poarta autentică de Koun Yamada

Trezirea este realizarea faptului că atât conţinutul subiectului, cât şi al obiectului sunt vide și unitare și ca această vacuitate nu este altceva decât schimbarea constantă a lumii fenomenale a formei. Mai bine spus, într-un aspect existența reală este complet vidă și într-un alt aspect este lumea fenomenală a formei ce apare și dispare fără încetare, în conformitate cu legea cauzalității. Mai multe detalii: https://goo.gl/wvRBsx

Zen și viața cotidiană de Taisen Deshimaru

Zen și viața cotidiană este o pledoarie pentru aplicarea în viața de fiecare zi a principiilor Zenului, pentru a redescoperi armonia, echilibrul, firescul, pacea, adevărata noastră natură. Practica zazen este secretul zenului. Zazenul este dificil, însă practicat zilnic e foarte eficient pentru lărgirea conștiinței și dezvoltarea intuiției. Zazenul nu numai că eliberează o mare energie, dar el este postura trezirii. În timpul practicării lui, nu trebuie căutat nimic. Fără obiect, el este numai concentrare asupra posturii, respirației și atitudinii minții. Mai multe detalii: https://goo.gl/liIcJG

Mintea Zen, Mintea Începătorului de Shunryu Suzuki

În cele patru decenii de la prima publicare, Zen Mind, Beginner`s Mind a devenit una din marile cărți spirituale moderne, foarte iubită, recitită și recomandată ca fiind cea mai bună carte de introducere în doctrina Zen. Suzuki Roshi prezintă elementele de bază – de la detaliile posturii și respirației în zazen până la percepția nondualității – într-un mod care nu numai că se dovedește remarcabil de limpede, dar care intră în armonie totodată cu bucuria insight-ului de la prima la ultima pagină. Mai multe detalii: https://goo.gl/VtJMUh

Chan – Inima Trezirii – Învățăturile maeștrilor chinezi

Chan, sau zen, nu este neapărat blând în îndepărtarea obstacolelor. Mai degrabă, el deschide tărâmul necunoscutului prin ceea ce este de nerezolvat. Poemele servesc ca instrucțiuni concise pe cale, pietre de încercare intenționate pentru mintea ta, astfel încât să ieși din mărăcinis și să-ți pui întrebările potrivite. Odată ce se întamplă acest lucru, vei avea șansa să găsești direcția corectă pentru mintea ta, depășind viața și moartea. Mai multe detalii: https://goo.gl/YGaNSz

Lauda Zazenului de Hakuin Ekaku

În acest volum sunt reunite câteva din scrierile sale importante: comentarii despre doctrina Zen, învățături pentru discipolii angajati pe Cale, poeme, la care se adauga nenumărate tușuri care i-au adus faima lui Hakuin. Pentru Hakuin trei lucruri erau esențiale pentru realizarea naturii proprii; el cerea de la ucenicii săi: dai-shinkon, credința nezdruncinată în Doctrina, dai-gidait, un mare “ghem de îndoială”, adică aplecarea energică asupra koan-urilor, și în sfârșit, dai-junshi, mare hotărâre în urmărirea Căii. Mai multe detalii:  https://goo.gl/Vp2c4A

Zen și artele marțiale de Taisen Deshimaru

În Japonia, Zenul a influențat artele marțiale în același fel în care creștinismul i-a influențat pe barbari. Influența Zenului a dus la îndepărtarea de valorile materiale și la absența totală a fricii de moarte, la întărirea spiritului războinicului prin lumina trezirii. Raportul dintre Zen și artele marțiale se definește prin atitudinea neclintită în fața morții, controlul de sine, non-violența, disciplina fermă – fizică și spirituală – și respectul adânc față de maestru. Mai multe detalii: https://goo.gl/mxD8EK

Istoria Zenului de Kaiten Nukariya

Zenul deține o pozitie singulară între religiile lumii. El a apărut o dată cu buddhismul însuși, ba chiar anterior acestuia, căci practicile sale meditative nu se deosebesc prea mult de cele ale asceților din India prebuddhistă. Din acest punct de vedere, Zenul oferă material din abundență pentru studiul comparat al religiilor. În ciuda vechimii lor, ideile promovate de adepții Zenului sunt totuși novatoare, ceea ce explică ecoul semnificativ de care se bucură în prezent, acestea fiind preluate și dezvoltate de mișcările spiritualiste contemporane. Mai multe detalii: https://goo.gl/934Z4U

Zen adevărat de Taisen Deshimaru

Expresia Zen adevarat pe care Maestrul Deshimaru o folosea trebuie înțeleasă în acest sens. Este suficient să ședem în zazen, este suficient să venim la dojo în fiecare dimineață. Zenul Maestrului Deshimaru a fost unul dintre cele mai simple și insuflețite, chiar dacă uneori el arăta ca un tigru în fața discipolilor săi. A devenit călugar la o vârstă destul de inaintata și a trăit mereu în social, de aceea nu avea o părere prea bună despre viața monastică japoneză și despre călugării japonezi care foarte des erau mai interesați de bunăstarea lor materiala decât de căutarea spirituală. Mai multe detalii: https://goo.gl/DU7GhI

Nestematele Legii de Hui Neng

Predicile celui de-al șaselea patriarh al Zenului chinez sunt păstrate în cartea intitulată Sutra rostită de pe Înaltul scaun despre „Nestematele Legii” (Fa-pao-t’an-king). Denumirea de „sutra” a fost dată în general scrierilor atribuite lui Buddha și faptul că o culegere de predici ale lui Hui-Neng a fost onorată cu acest titlu arată ce loc bogat în semnificații ocupă ea în istoria buddhismului Ch’an (zen). Ceea ce s-a păstrat în această carte sunt simple fragmente ale predicilor rostite în cursul celor treizeci și șapte de ani de viață misionară activă a lui Hui-Neng. Mai multe detalii:  https://goo.gl/ihs4np  

***

Intrarea la eveniment este gratuită în limita locurilor disponibile!

***

Eveniment Facebook

Organizator: Editura Herald

Parteneri media: Artasia, Radio România Cultural, Bucureşti FM, RFI România, Europa Fm, Smart FM, GoldFM, Radio Deea, Kanal D, Bookblog, Literaturapetocuri.ro, semnebune.ro, 4Arte, Agenţia de carte, Bibliocărţi, Bookaholic, Bookhub.ro, Blogul unei cititoare de cursă lungă, Bookuria, Filme-cărţi, Hyperliteratura, Pr Wave, Raftul cu Idei, România Pozitivă, Societatesicultura.ro, Booktopia, Calendarul Magic, Senso TV, Serial Readers, Fundația Calea Victoriei, Gratuitor, Festivaluri Românești, LiterNet.ro, Eva.ro, Trăiește conștient, Societatesicultura.ro, Diana Solomon, Damaideparte.ro.

 

Mătuşa Julia şi condeierul, de Mario Vargas Llosa

Humanitas Fiction / Colecţia: Seria de autor Mario Vargas Llosa
Traducere de Coman Lupu

   Mătuși care vor ficțiune, dar nu citesc literatură. Condeieri care nu scriu cărți, dar produc ficțiune în cantități uriașe. Iată o lume de mătuși și de condeieri, aparent într-un echilibru între cerere și ofertă. Înainte de apariția televiziunii în Peru, teatrul radiofonic — urmașul romanului-foileton din gazetele secolului al XIX-lea — asigura bunul mers al acelei lumi. La Radio Panamericana, un tânăr redactor de știri temperează gustul pentru catastrofe al colaboratorului său și se îndrăgostește de o mătușă prin alianță, Julia. El are18 ani, e student la drept și scrie scenarii care ajung la coș. Ea are 32 de ani, e boliviană și proaspăt divorțată. Pe măsură ce avalanșa radionovelelor scapă de sub controlul fanaticului condeier, viața tânărului Mario și cea a mătușii sale Julia scapă de sub controlul familiei.
Vargas Llosa transferă elemente autobiografice ale relației cu propria sa mătușă, Julia Urquidi Illanes, într-un roman savuros și năvalnic, lipsit de prejudecăți.

Mario Vargas Llosa

   MARIO VARGAS LLOSA s-a născut în 1936 la Arequipa, în Peru, şi a copilărit în Bolivia împreună cu mama şi bunicii materni, închipuindu-şi că tatăl lui murise şi că fusese un erou. În realitate, la cinci luni după căsă-torie, acesta îşi părăsise soţia însărcinată şi avea să-şi revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru.

Sursa Editura Humanitas Fiction

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Jocul de domino (seria Harry Bosch), de Michael Connelly

    Proaspăt ieşit la pensie, Harry Bosch nu se gândeşte decât la recondiţionarea motocicletei sale Harley-Davidson. Asta, până în clipa în care fratele său vitreg, celebrul „avocat din limuzină“ Mickey Haller, îi cere ajutorul într-un caz teribil de complicat. Clientul lui Haller, Da’Quan Foster, fost membru al unei bande de cartier, este acuzat că a ucis cu bestialitate o femeie. Sarcina celor doi fraţi este să îl scape pe Foster de închisoare, deşi toate probele, inclusiv cele biologice, îl incriminează. Misiunea pare imposibilă în condiţiile în care adversarii echipei Bosch-Haller sunt unşi cu toate alifiile şi nu se sfiesc să ucidă. Vor reuşi cei doi fraţi să scoată adevărul la iveală?

Sursa Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

%d bloggers like this: