Authors Posts by Mili - Literatura pe tocuri

Mili - Literatura pe tocuri

1490 POSTS 1291 COMMENTS
****Drăgan Milica (Mili)-Admin. site/Editor coordonator/PR/Admin. grup Fb-Literatura pe tocuri*** Îmi place să cred că sunt câte puţin din fiecare şi mă pot adapta din mers dacă trebuie să realizez ceva. Sunt o romantică incurabilă, iubesc să citesc şi să realizez obiecte handmade. Ador îngheţata, muzica ritmată, comediile romantice şi glumele nesărate. Zi de zi apreciez cât de frumos se transformă viaţa şi sunt bucuroasă că s-a născut proiectul Literatură pe tocuri. Aici poţi fi tot ce vrei, trebuie doar să vrei.

Colecţia Iubiri de poveste-noiembrie 2017

  1. MOGULUL de Joanna Shupe-04 noiembrie 2017

    Volumul al treilea al seriei „Clubul Knickerbocker”, din care mai fac parte romanele MAGNATUL și BARONUL.

  2. ZIUA DUCESEI de Sarah Maclean-11 noiembrie 2017

    Volumul al treilea al seriei „Scandaluri și ticăloși”, continuarea romanului UN SCOȚIAN LA LONDRA, apărut în luna septembrie.

  3. TREI SĂPTĂMÂNI CU O PRINȚESĂ de Vanessa Kelly-18 noiembrie 2017

    Volumul al doilea al seriei „Prințese necuviincioase”, continuarea romanului PRINȚESA MEA ÎNDĂRĂTNICĂ.

  4.  CAPCANELE DORINȚEI de Sabrina Jeffries-25 noiembrie 2017

    Volumul al treilea al seriei „Pețitori păcătoși”, continuarea romanului LECȚIA DE SEDUCȚIE, care va apărea la sfârșitul lunii octombrie.

    Sursa text: Cărţi Romantice

          Sursa foto: Pinterest.com

 7 titluri de citit în această toamnă la Editura Nemira

   Luna octombrie sosește cu multe noutăți pentru super-cititorii Nemira, cu surprize în colecțiile Nautilus & Suspans, inclusiv două romane SF semnate de autori români: Bacalaureat, de Ovidiu Eftimie, și Omnium, de Florin Stanciu.

   Vă invităm:

   Să o cunoașteți pe Isabella Trent, o cercetătoare excentrică și ambițioasă, care a eliberat dragonii din ceața prejudecăților mistice și și-a scris povestea în Istoria naturală a dragonilor.

   Să luptați în fiecare seară alături de Omul Pictat și să înfrângeți demonii prin puterea glifelor, în Războiul la lumina zilei

   Să porniți într-o ultimă aventură alături de Jean le Flambeur şi Mieli, în Îngerul cauzalității.

  Să vă reîntâlniți cu M. R. Carey, autorul romanului bestseller Fata cu toate darurile, care se întoarce cu un thriller original, Fellside

  Să elucidați un mister în compania lui Axxe Kaer din Omnium

   Să opriți o invazie extraterestră și, implicit, sfârșitul lumii. Cu armele potrivite, desigur, în Bacalaureat.

   Omnium: În trecut, Pământul a fost distrus de un obiect necunoscut numit Spinul lui Dumnezeu. În prezent, pe Staţia de Explorare a Portalului 2, Axxe Kaer e solicitat de PHIL, entitate superinteligentă artificială şi custodele staţiei, să elucideze apariţia unei capsule misterioase ieşite din portalul legat de o gaură de vierme. Deşi călătoria fiinţelor vii prin portaluri e imposibilă, capsula prezintă semne vitale.

   Acest incident îi va schimba viaţa pentru totdeauna, iar povestea lui se va intersecta cu istoria antePământului, dar şi cu cea a postPământului. Şi însăşi identitatea i se va confunda cu Ianus Trifrons şi, în cele din urmă, cu cea a data-cercetătorului Casian Titus.

   Povestea singulară a lui Axxe Kaer se cere citită, căci destinul lui este cel care va putea salva omenirea de la autodistrugere sau o poate condamna definitiv.

   Bacalaureat;  Necazurile se ţin lanţ de subinspectorul Petre Popescu. După ce a fost dat afară din SRI pentru că a luat o şpagă în timp, acum este pus în faţa unei decizii extrem de complicate: să supravegheze un post-uman tranchilizat, a cărui trezire ar însemna sfârşitul lumii aşa cum o ştim sau să ajute doi ţigani să oprească o invazie extraterestră care ar însemna tot sfârşitul lumii aşa cum o ştim, dar cumva diferit.

   Fellside: Fellside e o închisoare de maximă securitate pentru femei, situată undeva în capătul mlăştinos din Yorkshire.

   Jess Moulson şi-ar putea petrece tot restul vieţii acolo, deşi nu-şi aminteşte crima pentru care e condamnată. Nu ştie cum a murit băieţelul de care avea grijă în seara care i-a schimbat viaţa, dar presa s-a grăbit s-o numească „criminală de copii “.

   Fellside este un loc unde până şi pereţii şoptesc. Iar cea mai puternică este chiar vocea băieţelului omorât. Mintea lui Jess îi joacă feste sau chiar i se cere ajutorul dintr-o altă lume?

   Istoria natural a dragonilor: Isabella Trent a reuşit, în ciuda convenţiilor epocii în care trăia, să scoată dragonii din ceața prejudecăţilor mistice şi să-i transforme în obiectul unei ştiinţe moderne. În această carte, Isabella însăşi povesteşte despre pionieratul care aproape i-a distrus credibilitatea şi viitorul, despre momentele când şi-a pus în pericol viaţa din curiozitate ştiinţifică, despre faimoasa expediţie de pe muntele Vystrana, unde a făcut primele descoperiri ce aveau să schimbe lumea şi, nu în ultimul rând, despre cum a găsit dragostea adevărată în ciuda multelor ei excentricităţi.

   Războiul la lumina zilei: În noaptea cu lună nouă, demonii atacă în forţă, hotărâţi să îi ucidă pe cei doi bărbaţi care pot deveni Mântuitorul, cel despre care profeţiile spun că îi va distruge o dată pentru totdeauna. Arlen Barles, cunoscut acum drept Omul Pictat, poate înfrunta orice demon, iar oamenii obişnuiţi îl urmează peste tot şi văd în el Mântuitorul. Însă calea lui este una periculoasă şi alături de el rămâne doar neînfricata Renna Tanner, ea însăşi în pericol să cadă pradă puterilor magiei demonice.

   Ahmann Jardir a transformat triburile deşertului Krasia într-o armată care ucide demonii şi s-a proclamat Shar’Dama Ka, Mântuitorul.

   Arlen şi Jadir, pe vremuri cei mai buni prieteni, sunt acum duşmani înverşunaţi. Dar când hoardele se ridică pentru a da lovitura finală omenirii, trebuie să-i învingă mai întâi pe adversarii cei mai de temut: demonii din sufletul omului.

   Ingerul cauzalitatii: Întâmplările din „Îngerul cauzalităţii” îi găsesc pe excentricul Jean le Flambeur şi pe Mieli în părţi diferite ale universului, în vreme ce Perhonen, nava lor cu conştiinţă proprie, a fost distrusă. Cei doi protagonişti trebuie să decidă cui îi sunt loiali şi ce trebuie să facă pentru a supravieţui. În jurul lor, întreg sistemul solar intră într-un război de dimensiuni şi consecinţe fără precedent.

   Festinul ciorilor: După lupte grele şi trădări fatale, cele şapte puteri care îşi disputau Westeros s-au nimicit una pe alta şi au ajuns la un pact îndoielnic. Odată cu moartea monstruosului rege Joffrey, regenta Cersei conduce din Debarcaderul Regelui. Înfrângerea lui Robb Stark îi descurajează pe rebelii din Nord şi familia lui se împrăştie ca seminţele pe un pământ neroditor în tot regatul. Nu mai există decât puţine pretenţii legitime la Tronul de Fier, iar acestea sunt în mâinile celor fie prea slabi să le obţină, fie aflaţi pe meleaguri îndepărtate.

Colecţia Cărţi Romantice-noiembrie 2017

1. ”Așteptându-l pe Nick” de Nora Roberts – 3 noiembrie 2017

Nick a văzut-o întotdeauna pe micuța și adorabila Freddie ca pe o surioară. Dar ea a așteptat cu nerăbdare să vină momentul în care îl va putea cuceri. Când crește, Frederica Kimball se transformă într-o femeie senzuală și fermecătoare, iar Nick o redescoperă uimit! O nouă poveste din seria Stanislaski.

2. ”Un loc pentru inima ta” de Susan Elizabeth Phillips – 10 noiembrie 2017

La 33 de ani, Bobby Tom își încheie cariera sportivă în cel mai dureros mod. După ani de zile în care muncise să devină o stea a fotbalului american, o lovitură îi zdrobește genunchiul și îl scoate de pe teren pentru totdeauna. Are bani și zeci de femei care abia așteaptă să îi satisfacă toate plăcerile, dar se simte pierdut… până când semnează un contract pentru un film… și o întâlnește pe Gracie.

3. ”Flacăra de cristal” de Amanda Quick – 17 noiembrie 2017

Continuă seria ”Colonia pierdută” cu povestea dintre frumoasa și senzuala Kalena și singurul bărbat capabil să îi topească inima de gheață, supranumit Biciul de Foc. Dragostea lor trebuie să distrugă întunericul care le amenință lumea.

4. ”Grădina fermecată” de Sarah Addison Allen – 24 noiembrie 2017

Claire a moștenit de la bunica și de la mama ei o grădină cu totul specială. Mărul lor și florile de lângă el fac farmece, alungă necazurile, atrag dragostea și alină suflete. Cu ajutorul lor, Claire și-a construit o afacere de succes, o firmă de catering pentru care pregătește rețete inedite. Viața ei ar fi liniștită și bine organizată, dacă nu s-ar întoarce acasă sora rătăcitoare, care îi răscolește sufletul…

Sursa Libertatea pentru femei

sursa foto: Pinterest

"-Când iubești pe cineva, asta nu înseamnă că nu există loc și pentru suferință. Nici eu nu vreau să sufăr mai mult decât am suferit deja, dar nu crezi că merită? Nu crezi că merită să ne oferim o șansă?"

Vocea lui Archer de Mia Sheridan-recenzie

Titlul original: Archer’s Voice
Nr. pagini: 416
Editura Epica
Traducere: Adina Pintea
Anul: 2017
Gen: EpicLove/Ficțiune contemporană pentru tineri, +18 ani

   Vocea lui Archer este o carte incredibilă, frumoasă, unică şi plină de emoţie ce merită citită şi recitită, poate aşa vom învăţa să preţuim şi să iubim ceea ce avem. Întotdeauna ne plângem de ceea ce ne înconjoară, dar dacă o o parte din noi ar fi pentru o clipă în lumea lui Archer atunci ne-am echilibra astfel gândurile. Şi-a pierdut părinţii într-un accident teribil privind neputincios cum rămâne singur. Preţul pe care l-a plătit nu a fost suficient, turmentat de gelozie, unchiul său a avut grijă să tragă un foc de armă şi să-l omoare, dar ironia a făcut că l-a redus la tăcere pe viaţă, distrugându-i corzile vocale şi şansa de a vorbi vreodată.

    Crescut de un alt unchi, tot un bărbat urmărit de demoni şi obsedat de siguranţă, însă în felul lui a avut grijă să-l transpună pe Archer într-o altă lume, a izolării departe de oameni, indirect pregătindu-l pentru viitorul nesigur. I-a fost greu, dar a învăţat să supravieţuiască, să studieze singur şi să trăiască în tihnă. Anii au trecut şi un alt stâlp al siguranţei s-a distrus atunci când unchiul său a murit. Asigurarea de viaţă a acestuia l-a ajutat să nu moară de foame, dar teama de oameni şi sfidarea acestora l-au transformat într-un pustnic.
    Mintea sclipitoare a absorbit informaţiile învățând singur limbajul semnelor, exersând cu animalele care-l înconjurau. Teama lui de societate, dar şi de oamenii răi i-au dat bătăi de cap însă pas cu pas fiecare a reuşit să-l ignore etichetându-l drept un ciudat. Au impresia că este surd şi nu simte ironiile care vuiesc de fiecare dată când îşi face apariţia.

Uneori, cuvintele sunt de prisos!

   Bree este pata de culoare, acea fiinţă de care ai nevoie, dar nu ştii când se iveşte ocazia. O situaţie amuzantă, un zâmbet şi multe cuvinte care par să fie fără sens, dar încetul cu încetul vor fi piatra de temelie pentru o viitoare prietenie. Sentimente necunoscute dau năvală şi chiar dacă le ignoră ele nu întârzie să apară de fiecare dată în prezenţa ei.
    Amândoi vor să fie salvaţi din ghearele trecutului şi rămân captivi într-o capsulă în care timpul parcă stă în loc. Cea care va face pasul şi vrea să discute este Bree. Este interesată să îl cunoască pe acest bărbat al cavernelor. Vor reuşi să comunice cu limbajul semnelor şi să se descopere.

Două vieţi măcinate de secrete. Răspunsuri care dor.

   Bree Prescot fugise din oraşul natal ca să se liniştească, să pună distanţă între propriul trecut şi prezent. Tatăl său fusese împuşcat în timpul unui jaf, iar ea încă mai trăia scena acelei agresiuni. Era singurul martor şi trebuia să lupte pentru a se face dreptate. Este singură, nu se mai simte bine alături de prieteni şi ar merge oriunde, numai să facă ordine în viaţă. Orăşelul Pelion era o cale de mijloc. Găsise o căsuţă cochetă, retrasă, pe malul unui lac, un loc de muncă şi părea să fie pe drumul cel bun, însă când îl întâlneşte pe Archer curiozitatea creşte. Ce-ar putea să discute cu un bărbat care are o barbă de zile mari şi doar ochii îi vorbesc? Răspunsurile vin pe parcurs şi chiar nu se poate abţine să nu piardă vremea împreună. De fiecare dată când are timp liber îşi ia bicicleta, căţeluşa şi merge să facă plajă. Trecând periodic pe lângă casa lui Archer, indirect se va crea o legătură, ceva ce oamenii nu înţeleg. Încetul cu încetul, Bree vrea să-l scoată din carapace, să-l înţeleagă, demonstrând astfel celor din jur că s-au înşelat. Pentru Bree, Archer este perfecţiunea ajungând în scurt timp să îi acapareze gândurile/simţurile..
    Interesul lui Trevor, vărul lui Archer faţă de Bree se manifestă subtil neînțelegând de ce irosește vremea cu un mut, decât cu el, polițist cu o carieră stabilă și irezistibil din punct de vedere fizic. Frumuseţea bărbaţilor Hale devenise legendară în zonă, iar Trevor chiar profita din plin de acest statut.

   Preluarea afacerilor de către Victoria-mama lui Trevor, îi va aduce la picioare întregul oraş. Interesul ei era să transforme farmecul zonei şi să construiască cât mai mult. Din moment ce ea este singura proprietară cu majoritate de teritoriu, oamenii nu au putere să îi conteste drepturile, dar sperau că poate cineva să îi zdruncine această încredere. Ura faţă de Archer este veche şi mizează pe handicapul său. Acel glonţ i-a adus liniştea, dar acum dacă nu ia măsuri s-ar putea să i se ruineze planurile.

  Secretele se ţin lanţ, fiecare ascunde ceva, iar legătura fragilă dintre personaje ar putea oricând să se deterioreze.

   În momentul când Bree are un atac de panică cel care îi va veni în ajutor este Archer. Zi de zi se lupta cu aceste coșmaruri care o chinuiau și nu reușea să le stopeze. Și totuși Archer o va face să vorbească despre ele, să se liniștească.

-Nu m-am luptat cu el, repetă ea. Nici când l-a amenințat pe tata cu pistolul, nici când a venit după mine. Tata mi-a zis să mă ascund și asta am făcut. Nu m-am luptat, zise plină de rușine. Poate aș fi reușit să-l salvez, continuă. L-a omorât pe tata și când m-a prin tot nu m-am luptat.

-Te-ai luptat Bree. Ai supraviețuit. Te-ai luptat să supraviețuiești. Și ai reușit. Asta ți-a spus tatăl tău să faci. Nu ai fi făcut același lucru pentru cineva pe care îl iubești?

    Bree și Archer se completează reciproc, susținându-se, descoperind ceea ce le întunecă gândurile și nu le permite să vadă viitorul.

    Cartea mi-a dat bătăi de cap. Am stat cu sufletul la gură şi am aşteptat să văd ce s-a întâmplat cu adevărat în acea zi între fraţii Hale-Connor şi Marcus, de ce atâta suferinţă şi cine este cu adevărat vinovat. În mintea mea ştiam că ceva nu este în regulă şi pe măsură ce înaintam conştientizam impactul, însă aveam nevoie de vocea lui Archer, să fie el cel care dă tonul şi confirmă crudul adevăr.

   Câte s-au pierdut din cauza geloziei, a unui om care nu a suportat să fie refuzat distrugând destine. Archer a fost doar o victimă colaterală, un copil care se născuse şi era fericit. Cine ar fi crezut că tocmai el este considerat motivul acestui dezastru în lanţ.
    Chiar dacă întregul scenariu se învârte în jurul descoperirii adevărului, la un moment dat nu mai este suficient, se văd consecinţele, modul cu oamenii etichetează şi ignoră pe cei care nu-s perfecţi în ochii lor.
   Pe Archer l-a ajutat că a fost stigmatizat, a avut timp să se adapteze, să se integreze în acest mediu ostil, dar de ce să marginalizeze un om care nu are cum să protesteze. Este dureros.

    Vocea lui Archer a reuşit să-mi răscolească sufletul şi cumva să mă înfurie, dar amorţeala a perseverat pe măsură ce înaintam.  Pe parcursul lecturii am retrăit frânturile din trecut simţind durerea, neputința, indiferența și am tot sperat că la final se va face dreptate. A meritat așteptarea, deși la un moment dat am trăit cu impresia că vocea mea… s-a pierdut. Pentru prima dată după mult timp am avut parte de tăcere. Doar dacă trăiești în pielea cuiva, precum Archer poți înțelege cum este să vrei să te exprimi și să nu ai cum. 

,, – Vreau să pot să te iubesc mai mult decât îmi este teamă că te pierd, și nu știu cum să fac asta. Învață-mă, Bree! Te rog, învață-mă!”

“Dumnezeule, Archer”. M-am gândit, simțind cum mi se strânge inima în piept. Cum să înveți un bărbat care a pierdut tot să nu se teamă că va pierde totul din nou? Cum să înveți o persoană să aibă încredere în ceva ce nimeni nu poate garanta? Acest bărbat pe care îl iubeam părea atât de distrus. Stătea în fața mea arătându-mi dragostea pentru mine. Exprimându-și devotamentul. Îmi doream din inimă ca acest lucru să fie unul bun pentru el…, dar, în același timp, înțelegem de ce îi provoca suferință.

-Când iubești pe cineva, asta nu înseamnă că nu există loc și pentru suferință. Nici eu nu vreau să sufăr mai mult decât am suferit deja, dar nu crezi că merită? Nu crezi că merită să ne oferim o șansă? am întrebat eu.

 

        MIA SHERIDAN este una dintre cele mai bine vândute autoare de literatură ,,romance” din lume. Cărțile ei se află pe listele de bestselleruri ale multor publicații, dintre care amintim: New York Times, USA Today și Wall Street Journal. Pasiunea ei este să țeasă povești de dragoste despre oameni care sunt destinați unii altora. Locuiește în Statele Unite ale Americii, Ohio, Cincinnati, împreună cu soțul ei. Au patru copii aici pe pământ și unul în ceruri.

 

editura Epica

Cartea Vocea lui Archer de Mia Sheridan a fost oferită pentru recenzie de Editura Epica. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Epica. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

BookTag: The Seven Deadly Sins 

   Toamna este anotimpul melancoliei și al aromelor îmbietoare. Involuntar, fiecare dintre noi simțim impulsul care ni-l transmite căderea frunzelor, de multe ori inspirându-ne, scoțând ce este mai bun. Dacă tot suntem la capitolul ispită, Cătălina ne-a provocat la un booktag, dar după cum știți deja, Iasmy nu este pasionată de răspunsuri la tag-uri. 🙂

   Întrebări și răspunsuri

  Lăcomie – Care este cea mai ieftină carte? Care este cea mai scumpă carte?

   Cele mai ieftine cărţi le-am cumpărat în Anglia. Erau de anticariat şi cu o liră (aprox. 5 lei) am înhăţat trei titluri foarte frumoase. Dacă acele cărţi se vindeau la noi, sigur nu valorau atât. Cea mai scumpă? Nici nu ştiu, dar cred că nu are importanţă preţul, ci rezultatul. La fel ca majoritatea cititorilor, mă folosesc de promoţiile din librăriile online şi aleg ce mă reprezintă sau ce mă atrage în acel moment. Acesta este singurul viciu pe care îl ţin sub control.

 

  Mânie – Cu ce autor ai o relație de iubire/ură?

   Sunt în relaţii bune cu mulţi autori, dar aş merge mult prea departe declarând că îi iubesc. O parte din ei mi-au oferit şansa de a le citi cărţile, de a-mi expune punctul de vedere onest şi chiar dacă n-am fost întotdeauna pe aceeaşi undă, respectul a rămas acelaşi. De ce să denigrăm pasiunea pentru lectură folosind cuvinte cu greutate, ar trebui să profităm şi să demonstrăm tuturor ce înseamnă să citeşti.

   Zgârcenie – Ce carte ai putea devora la nesfârșit fără nicio rușine?

   Aproape de cer de Judith McNaught, cartea de care nu mă plictisesc să o recitesc. Nu este o capodoperă şi nici nu dezvăluie cheia către univers, dar îmi este dragă şi o iubesc pentru simplitatea cu care m-a ţinut trează toată noaptea.

   Lene – Ce carte a fost neglijată din cauza lenei?

   Am abandonat multe titluri, dar dacă mă întorc în trecut, regret că n-am terminat Război şi pace de Lev Tolstoi. Acum mulţi ani eram pasionată de literatura rusă şi franceză, iar pe lista mea de cărţi suplimentare s-a aflat şi aceasta. Timpul limitat sau poate perioada în care învăţam foarte mult mi-au adus lenea în cale şi am abandonat-o.

   O altă carte de actualitate care m-a determinat să o las în urmă este O mie de nopţi, efectiv nu m-a prins în mrejele ei şi am renunţat. În felul acesta pot da o şansă şi altor titluri provocatoare care mă aşteaptă.

  Mândrie – Despre ce carte vorbești cel mai mult pentru a suna ca un cititor foarte deștept?

   Seria Alina Marinescu. Îmi dă acel impuls de a spune şi celor din jur că este diferită. Nu mă face deşteaptă, dar mă scoate din impas. Mai sunt şi alte cărţi interesante, dar în mare parte oamenii vor să audă de suspans, intrigă şi lumi diferite.

  Atracție fizică – Ce atribute găsești cele mai atractive la personajele masculine sau feminine?

   Personalitatea, emoţia cu care transmite şi caracterul puternic în situaţii critice. Chiar dacă eu sunt o sentimentală care plânge la toate filmele, eroii/eroinele trebuie să se distingă de ceea ce este normal, să aibă un zvâc.

   Invidie –  Ce cărți ți-ai dori cel mai mult să le primești drept cadou?

   Cărţile niciodată nu-s suficiente, întotdeauna vreau altceva. Mărturisesc că cel mai mult mi-am dorit o serie şi a venit cu autograf. Partea frumoasă a fost că avea şi o parte din gândurile mele în interior. Acesta a fost cadoul perfect venit la timpul potrivit.

   Dacă simțiți nevoia să vă relaxați cu un booktag, sunteți liberi să îl preluați. În timp ce vă gândiți la alternative, vă invităm la o cafea aromată printre file de carte.

   

Scriitorii Florin Chirculescu și Iulian Tănase sunt invitați în cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere FILIT, ediția 2017, care are loc în perioada 4-8 octombrie. 

   Iulian Tănase va fi prezent în cadrul mai multor evenimente dedicate copiilor și liceenilor, iar Florin Chirculescu va participa la o întâlnire în Casa Filit și la un eveniment special dedicat lui la Casa Fantasy. Puteți consulta întregul program aici: http://www.filit-iasi.ro/program-filit-2017/

   Cele mai recente romane lansate de cei doi autori vor ajunge pentru prima dată la cititori în cadrul Salonului de Carte Bookfest Iași, deschis zilnic de vineri 6 octombrie până duminică 8 octombrie la Sala Pașilor Pierduți. Melciclopedia. Povestea Melcului Prinț, de Iulian Tănase și ilustrații de Mircea Pop și Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu de Florin Chirculescu apar în premieră la standul editurii Nemira. 

   Florin Chirculescu s-a născut pe 26 martie 1960, la București, este scriitor și șeful compartimentului de Chirurgie Toracică de la Spitalul Universitar București. A debutat cu pseudonimul Sebastian A. Corn în 1993, într-o revistă de science-fiction care a suscitat controverse în anii 1990: JSF. A mai publicat nuvele și povestiri în revistele Anticipația și Nautilus. A fost redactor-șef al revistei Nautilus și al unei pagini săptămânale de science-fiction în Curierul National în 1995. A primit numeroase premii și mențiuni literare (aproape 40), dintre care cele mai importante au fost Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995 și Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine. I-a fost decernat Premiul Vladimir Colin în două rânduri, în 2007 și 2012, pentru romanele Imperiul Marelui Graal și Vindecătorul. Romanul Ne vom întoarce în Muribecca a fost nominalizat la Premiul Observatorului Cultural, ediția 2015. În 2016 a fost invitat de Institutul Cultural Român la Târgul Internațional de carte de la Beijing. În 2017 apare la Nemira romanul Greva păcătoșilor, roman realist, organizat pe două planuri: prezentul românesc, reflectat în criza sistemului medical, și trecutul oriental cu începuturile medicinei moderne.

   Iulian Tănase s-a născut în 1973 la Moinești, Bacău. A absolvit Academia de Studii Economice București, în 1999, și Facultatea de Filosofie, Universitatea București, în 2010. A fost redactor la Academia Cațavencu (1997-2010) și la revista Kamikaze (2010-2011). Din 2004 este realizator programe la Radio Guerrilla. Dintre volumele publicate în România: Îngerotica (1999), Poeme pentru orice eventualitate (2000), Iubitafizica (2002, 2003, 2013), Trusa instalatorului de umbre (2006, împreună cu Dan Stanciu), Oase migratoare (2011), Teoria tăcerii (2015). A coordonat volumul colectiv Pentru Gellu Naum (For Gellu Naum, Editura Vinea/ICARE, 2002). Împreună cu Dan Stanciu, coordonează publicația Athanor. Caietele Fundaţiei Gellu Naum. A participat ca visiting writer la programul International Writers Workshop, Hong Kong (2008) și, cu lucrări, la London International Festival of Surrealism (2007, 2008). Este prezent cu texte în reviste și antologii din România, Germania, Austria, Anglia, Statele Unite, Hong Kong, Slovenia, Cehia. A susținut lecturi publice în China, Hong Kong, Germania, Austria, Italia, Slovenia, România. În 2009 a primit Premiul Hubert Burda pentru tineri poeți din Europa de Est (Offenburg, Germania), iar în 2011 Premiul 1+1+1=1 Trinitate / Literatură (Graz, Austria).

Origini de Dan Brown-prezentare

   Cartea este disponibilă cu precomandă. Livrările vor fi făcute începând cu data de 22 noiembrie. Transportul este gratuit pentru orice comandă plasată până în data de 22 noiembrie 2017.

   Origini este cea mai bună carte scrisă de Dan Brown până acum. De această dată, profesorul Robert Langdon este invitat la Muzeul Guggenheim din Bilbao pentru a lua parte la ceremonia de dezvăluire a unei invenții care „va schimba fața științei pentru totdeauna“.

    Gazda este fostul student al profesorului, milionarul Edmond Kirsch, ale cărui realizări high-tech l-au făcut celebru în toată lumea. El va prezenta pentru prima dată descoperirea care răspunde la două dintre întrebările fundamentale ale omenirii.

   Seara meticulos pregătită se transformă însă în haos, prețioasa descoperire a lui Kirsch riscă să fie pierdută pentru totdeauna, iar Langdon, însoțit de eleganta directoare a muzeului, Ambra Vidal, este nevoit să zboare la Barcelona pentru a localiza parola de decriptare a descoperirii lui Kirsch.

  Străbătând coridoarele întunecate ale istoriei secrete și extremismului religios, cei doi trebuie să facă față unui inamic periculos, al cărui singur scop este să îl reducă la tăcere pe Edmond Kirsch.

   Într-o cursă contracronometru marcată de simboluri enigmatice și indicii oferite de arta modernă, Langdon și Vidal identifică, în cele din urmă șocanta descoperire a lui Kirsch și adevărul extraordinar pe care ea îl conține.

  Dan Brown este autorul mai multor bestselleruri, printre care Codul lui da Vinci, Îngeri şi Demoni, Inferno sau Simbolul pierdut.

   Romanele lui au fost publicate în 54 de limbi și vândute în mai mult de 200 de milioane de exemplare.

    În 2005, revista Time l-a desemnat ca fiind unul dintre cei mai influenţi 100 de oameni din lume.

   Sursa dol.ro

VREAU SĂ ȘTIU DE CE de Charlotte Grossetête, titlu nou în Galaxia Copiilor!

   „VREAU SĂ ȘTIU DE CE”, de Charlotte Grossetête, o colecție cu marile întrebări ale celor mici oferă răspunsuri clare și inspirate la cele mai dificile întrebări pe care ni le pun copiii.

   Cei mici au obiceiul de a-și exersa curiozitatea născocind întrebări complicate despre ei înșiși, despre ceilalți oameni și despre viață în general. „De ce nu pot face întotdeauna ce vreau eu? Părinții care au mai mulți copii îi iubesc pe toți la fel? De ce există războaie? Fiecare dintre noi moare într-o zi?”. Dacă oamenii mari nu găsesc mereu cuvintele potrivite pentru a le răspunde, „Vreau să știu de ce” reușește să ofere explicații complete pe un ton prietenos.

   Copiii vor înțelege mai bine lumea care ne înconjoară și, în plus, cu ajutorul acestui volum, copiii își vor dezvolta imaginația și spiritul creativ. Informațiile sunt însoțite de ilustrații pline de farmec și sunt organizate în patru secțiuni: „Eu”, „Familia mea”, „Și viata merge mai departe…”, „Lumea se învârte și se învârte…”.

   Volumul „Vreau să știu de ce” editat de Galaxia Copiilor, parte a Grupului Editorial ALL poate fi citit copiilor mai mici de către părinți, iar școlarii îl pot citi singuri. Puteți răsfoi volumul aici

   Editura Galaxia Copiilor este editorul unor serii unice în România precum bestsellerele internaționale PISICILE RĂZBOINICE, SUPRAVIEȚUITORII și EXPLORATORII, sau seria  Pixi.

Grupul Editorial ALL este format din editurile ALLALL EducaţionalALLFAGalaxia CopiilorSian Books şi Helen-Exley România. A fost fondat în 1991 şi este unul dintre editorii de top din România.

 

Adevăr sau Provocare-Lunile anului BookTag

   De-a lungul timpului am făcut destule asocieri, însă până acum nu am ordonat într-un articol cărțile în funcție de luna în care le-am citit. Aici, recunosc, mi-a fost de mare ajutor goodreads.com, altfel mi-aș fi amețit neuronul cu provocarea literară lansată de Cătălina Coman.

IANUARIE

    Răscumpărarea de Julie Garwood-cartea care mi-a ţinut companie în primele zile ale anului 2017 făcându-mă să mă gândesc la tărâmul meu prefer Scoţia. Știu că deja v-am înnebunit cu această zonă, dar mă gândesc că dacă tot repet poate cândva voi ajunge să-l vizitez. Un historical romance cu personaje încăpăţânate şi subiecte controversate. Mai multe veţi descoperi în recenzia făcută de Iliuţă.

FEBRUARIE

    Lovebook de Simona Sparaco şi Îndrăgostită nebuneşte de Jill Shalvis sunt potrivite pentru o lună plină cu romantism şi voie bună. Două cărţi uşoare, relaxante, perfecte pentru orice anotimp, dar mai ales ideale pentru cei care ştiu să aprecieze lucrurile mărunte.

MARTIE

   După cum ştiţi, în luna martie sunt tot felul de superstiţii de aceea aleg Născută din fum şi os de Laini Taylor-genul de carte care m-a enervat la culme în primele 70 de pagini și a continuat cu ciudățenii care deveneau din ce în ce mai plăcute. Se ştie că nu-s o cititoare împătimită a genului fantasy, dar de data aceasta am rămas fără cuvinte. Abia aştept să văd ce se petrece în volumul al doilea.

APRILIE

    Luna aprilie a anului 2017 chiar a fost plină de surprize plăcute, de aceea vă propun Rebela de Corina Cîndea (o carte plimbată prin frumoasa și imensa grădină de la Versailles) şi Frumos şi cu inima de gheaţă de Lisa Kleypas (ador seriile care încep promițător). Două genuri diferite, dar care m-au scos din cotidian.

MAI

   Doamna cu umbrela neagră de Mary Balogh.  Am citit-o dintr-o postare recomandată aiurea pe facebook, încât am zis, trebuie să mă aliniez la standarde, dacă ele pot, atunci pot şi eu. M-am distrat citind-o mai ales că nu mai văzusem demult o femeie să pună pe fugă niște bădărani cu o simplă umbrelă. Deja îmi imaginez cum făcea jonglerii de parcă era o sabie ninja.

IUNIE

   Skye O’Malley de Bertrice Small-mai mult decât o carte, ideală pentru începutul verii. Are date istorice, picanterii de culise, pasiune și  ritualuri din ţări diferite. La noi s-a tradus și volumul numărul doi, dar eu ca o hărnicuță ce sunt, am trișat și am văzut finalul. Personajul pe care îl îndrăgeam nu mai este şi cheful mi s-a dus ajungând să abandonez lectura. Chiar și așa, autoarea chiar știe ce înseamnă să scrie un roman cu sare și piper.

IULIE

Sub luna de şofran de Nicole C. Vosseler. Dacă iubiți misterul, aroma șofranului și farmecul Orientului, sigur vă veți îndrăgosti de carte. Am citit-o într-o perioadă toridă și chiar s-a potrivit de minune. Am avut senzația că sunt acolo, o mică parte din mine s-a teleportat în timp și a văzut/simțit cum este adevăratul Orient. A meritat să evadez în necunoscut. Mărturisesc că finalul l-am așteptat cu nerăbdare, şi da, chiar visam la mai mult decât scenariul prevăzut de autoare.

   “Când bărbatul se îndreptă spre uşa, Maya îşi dădu seama că între timp se întunecase şi că ea îşi lăsase în jos mâna în care ţinea ciobul de lut. El se mai întoarse o dată spre ea.

— Aveţi şi un nume?

— Maya. Maya Garrett.

— Maya, repetă el lungind silabele şi felul cum le accentua mişcă ceva în Maya, şi apoi o mai mişcă o dată când el adăugă: “Ana ismi Rashad”.

   Bărbatul închise uşor uşa în urma lui, iar Maya auzi cum cineva trage un zăvor. Se rezemă de perete trăgând adânc aer în piept, lăsă ciobul să-i cadă din mână şi privi într-o parte, pe geam. Pe cerul întunecat se aprinse un punct lumina roz pe la margini, iar Maya privi neliniştită spre luceafărul de seară care i se păruse mereu atât de plin de promisiuni, însă care astăzi declanşa în ea o senzaţie de singurătate. Genunchii îi cedară, iar ea se ghemui şi îşi îngropa capul între coate. Ar fi vrut să fie doar un coşmar, dar ştia că totul în jurul ei era aievea. Ceea ce spusese acest Rashad sunase de parcă el şi oamenii lui ar fi trimis la garnizoană mesajul că Maya se află în puterea lor şi putea doar speră că oficialităţile din Aden să acţioneze rapid şi să o elibereze curând.

   — Când va fi asta? şopti ea aşezându-se pe podea, cuprinzandu-şi cu braţele genunchii strânşi şi proptindu-şi bărbia de ei.

   Ce se întâmplă dacă Coghlan nu făcea nimic? Maya avea o idee vagă cât de mare era ţară asta care se întindea în spatele strâmtorii dintre Aden şi peninsula arabă. Dacă voiau, răpitorii ei o puteau face pur şi simplu să dispară fără să mai revadă vreodată ceva familiar, şi nimeni nu avea să mai afle ce se întâmplase cu ea. Se gândi la Ralph şi se întreba dacă îşi făcea griji pentru ea sau dacă îi aducea reproşuri, poate chiar era uşurat că scăpase de ea.

   Maya se simţea rău. Îşi dori să dea timpul înapoi, să nu fi urcat ieri la turn, să nu fi pus niciodată piciorul în Aden, să nu fi fugit cu Ralph. În acest moment Maya ar fi încheiat. Fără să clipească, un pact cu diavolul, că să îi aducă înapoi anul care tocmai trecuse. Atunci ea nu ar sta aici, Jonathan ar mai fi încă în viaţă, iar Richard poate nu ar fi pe drum spre Crimeea.”

AUGUST

   O altă lună fierbinte cu gânduri pentru vacanţă. Zece respiraţii scurte de K. A. Tucker şi Lunga vară fierbinte de Karen Robards-două cărţi ideale pentru mare, soare şi vacanţă. Sunt hot/diferite și perfecte pentru cei care aleg relaxarea.

SEPTEMBRIE

   Chiar dacă septembrie reprezintă începutul toamnei pentru mine a fost doar momentul ideal pentru o altă vacanţă. Luna aceasta am sfidat vremea capricioasă cu Magnatul de Joanna Shupe şi Văpaia soarelui de Raluca Butnariu. Deși au acțiunea plasată în state diferite, autoarele au reușit să mă surprindă plăcut.

OCTOMBRIE

   Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez– un final memorabil al unei serii care m-a ţinut cu sufletul la gură. Da, cartea perfectă pentru această lună. Am scris de atât de multe ori despre Alex și Alina, încât vă invit să citiți recenzia, acolo am dezbătut ce am simțit cât am călătorit prin lumea dură a agenților secreți și a aparențelor înșelătoare.

NOIEMBRIE

   Fericirea mea începe azi de Jamie McGuire. Alina este vinovată pentru această opțiune. Cu ani în urmă tot o recomanda, dar eu mereu o evitam și când m-am pus pe recuperat chiar nu mă mai opream. Este tipul de roman pentru adolescenți, dar care reflectă sentimentele contradictorii. Vrei ceva, nu mai vrei, dar parcă nu-ţi vine să stopezi. Devii dependent de indecizii, personaje și involuntar te aliniezi din mers la standardele impuse.

DECEMBRIE

   O lună încărcată cu emoţii, cadouri şi voie bună, dar chiar şi aşa eu propun pentru lectură Diavolul în iarnă de Lisa Kleypas. O altă carte historical romance, dar una specială, de suflet plină de emoţii care îmi lasă un zâmbet de zile mari de fiecare dată când o recitesc. Pentru cei care nu știați, cartea se află în topul preferințelor cititorilor autoarei L. Kleypas.

   Acesta este modul meu de a încheia optimist un an plin de lectură. Normal că am selectat titluri descoperite în timp, dar le-am alternat cu cele din prezent. Dacă tot citim, măcar să o facem cu zâmbetul pe buze pentru că un cititor mulțumit întotdeauna va corupe și pe alții să profite la maxim de acest “viciu”.

Sursă foto: pixabay.com

Ecouri din strada Scoția de Samantha Young-prezentare

Titlul original: Echoes of Scotland Street
Limba originală: engleză
Traducere de: Oana Dușmănescu
Anul apariţiei: 2017

Bestseller New York Times și USA Today
De la autoarea celebrei serii Pe strada Dublin

    A terminat o cu băieții răi, dar el e atât de bun…

    Shannon MacLeod a ales întotdeauna genul greşit de bărbat. După ce a trecut dintr-o relaţie toxică în alta, şi a jurat să stea departe de bărbaţi — mai ales de cei din soiul “băiat rău”.
   Cole Walker este exact genul de tip pe care Shannon vrea să-l evite — superb, tatuat, fermecător şi arogant. Dar exteriorul lui dur ascunde un om bun, care-şi doreşte să-şi găsească aleasa. Cole este hotărât s-o scoată pe Shannon din singurătatea ei şi să-i cucerească inima.
    Când Shannon îşi deschide sufletul în faţa lui Cole cel stabil şi devotat, pasiunea dintre ei se aprinde fulgerător. Trecutul ei însă o bântuie necontenit, iar temerile pe care le are ameninţă să-i despartă pe vecie.

„Încântător… O poveste de iubire cu adevărat emoționantă.” – Dear Author

„Senzual, romantic și plin de pasiune.” – RT Book Reviews

„Minunat scris, te ține în priză de la prima la ultima pagină.” – Under the Covers

„Personaje fermecătoare, dialoguri spirituale, scene fierbinți și lucruri din viața reală – e un roman pe care-l vei devora. Samantha Young e o autoare de neratat!” – Fresh Fiction

    După ce a absolvit, în 2009, Universitatea din Edinburgh, unde a studiat istorie antică și medievală, Samantha Young s-a dedicat scrisului. Cărţile sale acoperă mai multe genuri: romance, paranormal, fantasy urban și subiecte contemporane.
    La Editura Trei, de aceeași autoare, au apărut Pe strada Jamaica, Pe strada Dublin și Pe strada Londra. Pentru romanul Pe strada Dublin, Samantha Young a fost nominalizată în 2012 la Goodreads Choice Award for Best Author and Best Romance, iar pentru romanul Pe strada Jamaica a fost nominalizată la Goodreads Choice Award for Best Romance 2014.

    Cărțile Samanthei Young sunt publicate în 30 de țări.

   „Samantha Young este neîntrecută în a descrie scene erotice dintre cele mai voluptuoase.” – Once Upon a Twilight

   Sursa: Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

BookTag First Date with a Book

    A venit toamna cu voie bună și provocări, dar nu de orice fel, ci despre cărți, multeee cărți. Am profitat de vacanță la maxim și dacă tot am revenit cu forțe noi, deja am teme de făcut. De data aceasta Sorina, ajutată de faimosul Harry Potter (cel pe care eu nu l-am descoperit …. încă) mă îndeamnă să răspund la câteva întrebări. După ce am meditat îndelung, ce să fac şi cum să fac, am decis că este cazul să nu vă şochez, aşa cum a făcut ea, ci să vă scot din amorţeală.

  1. Întâlnire ciudată – o carte în care s-a simţit ceva. Nu a fost o carte rea, dar nu a avut acea pasiune pentru tine.

  Soţie de ocazie de Mary Balogh. Ştiam că este doar o carte romantică, dar parcă se putea mai mult de atât. A început binişor, dar s-a terminat ca din tren, previzibil. Nu ştiu a cui a fost vina, dar clar eu nu mai pot fi dusă de nas aşa uşor.

   O altă carte care mi s-a părut o pierdere de timp a fost faimoasa Nerve. Adevăr sau provocare. Începuse bine, promițător, chiar mă interesa, dar pe parcurs mi-am dat seama că nimic nu este ce pare a fi. Am văzut și filmul, de aceea tind să cred că a avut mai mult sclipici, probabil datorită marketingului şi a schimbării de scenariu, în rest, o carte de adormit oameni mari.

  2. Întâlnire ieftină – o carte care s-a transformat în ceva mai puţin decât te-ai fi aşteptat.

   Primele 3 volume din seria Jalna de Mazo de la Roche m-au ucis lent. Dacă în al doilea am găsit o sclipire, în rest am zis că nu este cazul să pierd timpul. Efectiv nu au fost pe placul meu, părea să fie din alt film pentru alte gusturi.

   3. O întâlnire bine-pregătită – mai bună decât te-ai fi aşteptat.

   Nu te poţi ascunde de Karen Rose-alegerea perfectă pentru cineva care îşi doreşte mai mult decât o lectură pentru timpul liber. Este hot, are adrenalină, suspans, emoţii, iar criminalul este foarte bine ascuns, da, chiar merită descoperită cartea. Un MUST read.

  4. Fierbinte, dar proastă – o carte drăguţă, dar nu aşa de mişto pe interior

   Sarah MacLean-Aparențe înșelătoare. Am aşteptat cu atâta ardoare această carte încât atunci când am citit-o chiar speram să fie ceva waw. Genul historical romance mi se potriveşte mănuşă, dar în cazul acesta, aşteptările mele nu s-au ridicat la nivelul transmis de autoare. Se putea mai bine de atât, dar dacă vă doriţi ceva fierbinte, sigur v fi pe gustul vostru, însă dacă o veţi compara cu primele 3 volume din serie, va pierde la diferenţă mare.

   5. Blind date – o carte pe care ai citit-o fără să ştii nimic despre ea

   The Promise (Adventures #2) de Mandalyn Kaye am găsit-o la colţ de stradă şi n-am putut rezista. Ştiam că doar titlul este în engleză, iar subiectul părea interesant. Chiar aşa a fost pentru că m-am întors în timp, fix în locul meu preferat-Scoţia. Tărâmuri bântuite de frig, dar şi de temperamente puternice.

 

   6. Întâlnire pe fugă – o carte pe care ai citit-o foarte repede

   Love & Gelato. Vacanţă la Florența de Jenna Evans Welch. Două combinaţii inedite, iar povestea din trecut m–a făcut să fiu melancolică şi într-un fel să mă întreb: Oare de ce? Răspunsul potrivit ar fi destinul, nu există perfecţiune şi nici happy end pentru fiecare om. Este ideală pentru a evada din cotidian, iar gustul aromat al îngheţatei savurate (imaginar de mine) chiar în sufletul Italiei mi s-a părut divin.

  7. Revenirea – o carte pe care ai citit-o după un book-hangover şi aceasta a ruinat cartea pentru tine

   Simt că Diavoli fragili de Radu Găvan se încadrează perfect în această categorie. Efectiv a picat în momentul nepotrivit. O carte foarte bine scrisă, temele abordate sunt diferite de ceea ce a scris anterior, dar din păcate pentru mine a fost și rămâne un blocaj literar. Am simţit că nu-s pregătită pentru lectură şi undeva n-a funcţionat sistemul. Sper să îmi revin și să-i mai dau o şansă, deşi mă tem că ciorba reîncălzită chiar nu va avea acelaşi gust.

   8. Întâlnirea pentru care eşti excesiv de entuziasmată – o carte pe care ai simţit-o că încearcă prea mult

    Împreună pentru totdeaua de J.A. Redmerskicel de-al doilea volum a fost din start o idee proastă, dar nu pentru că sunt o atotştiutoare, ci pentru că primul a fost suficient. Acolo a fost trăirea, emoția, suspansul şi durerea, în schimb aceasta se încadrează în categoria momentului de după expresia celebră… Şi au trăit fericiţi după adânci bătrâneţi. Am citit-o din curiozitate pentru că eram dornică să aflu ce idei mai are autoarea, dar în timp am realizat că am pierdut vremea degeaba, începuse să devină plictisitoare, aproape că dădeam paginile să aflu ce se petrece. Nu contest că foarte mulţi cititori ardeau de nerăbdare să ştie, dar volumul doi este plin de aspect previzibile, rutină şi nimic palpitant.

   9. Întâlnirea perfectă – cartea care a făcut totul perfect pentru ţine

   Distanţa dintre noi de Kasie West. Aş fi putut să aleg altceva, dar această carte mi-a mers la suflet. Este ca o ploaie caldă de vară, are umor şi nişte personaje foarte simpatice. De multe ori nu trebuie să citeşti o enciclopedie ca să te simţi invincibil, ci trebuie să alegi cartea care ţi se potriveşte în acel moment critic, iar ea a fost pentru mine o delectare.

  10. Întâlnirea umilitoare – o carte de care te ruşinezi dacă recunoşti că ţi-a plăcut/te ruşinezi dacă eşti văzut în public pentru cine ştie ce motiv

    Fluturi de Irina Bindercartea care a adus dezastrul în virtual, am ajuns chiar să detest volumele după ce le-am promovat. Am simţit în cititori atâta ură încât mi s-a făcut greaţă. Autoarea a contribuit la această situaţie, dar când vezi cum reacţionează oamenii şi cum ajung să eticheteze pe ceilalţi efectiv te dezgustă. Da, o carte care se potriveşte de minune acestui context.

 

10 nimicuri care ar putea să te facă fericit

   De multe ori viaţa ne oferă posibilităţi infinite, dar din diferite motive ne pierdem în detalii şi uităm ce este relevant. Preferăm să ne plângem de milă, să ne înjosim decât să luptăm cu propriile forţe pentru ceea ce ne-ar putea face clipele mai frumoase. Tocmai acele nimicuri care ne înconjoară ar trebui să ne stimuleze şi să deschidem ochii. Dacă nu ştii ce vrei, atunci regăseşte-te. Fii puternic, fii tu!

    M-am gândit la zece lucruri care ar putea să te facă fericit în momentele de criză. Acestea sunt propunerile mele.

    1. Ceva dulce. Zahărul creşte glicemia, dar în acelaşi timp îţi creşte şi entuziasmul

   Dacă ai o zi amară, atunci savurează ceva rapid pentru a profita din plin de ceea ce ai. Ai grijă să nu depăşeşti doza minimă recomandată de medic, însă dacă o vei face, cine ştie, s-ar putea să rezulte ceva frumos din surplusul de energie pozitivă.

  2. Zâmbeşte şi mergi mai departe

    Ar putea fi un slogan de campanie electorală sau de ce nu, de spirala lui Bivolaru, dar uite că nu este nici una nici alta, ci doar maxima zilei de azi. Orice şut în fund, te asigur că este un mare pas înainte.

   3. Dormi sub cerul liber sau în carul cu fân. Am încercat şi este divin.

   În copilărie dormeam cu bunicul în fânul proaspăt şi chiar adoram aceste momente. Între timp am crescut, iar bunicul nu mai este alături ca să depănăm împreună amintiri, însă întotdeauna le voi aprecia pentru că m-au stimulat să ajung aici. Dacă îţi plac experimentele inedite, atunci nu sta pe gânduri. Uită că te-ai născut în vârful blocului şi trăieşte cu adevărat pentru că este păcat. Nimic nu se compară cu iarba care te învăluie sau cu ciulinii care îţi gâdilă talpa piciorului.

   4. Spune-i mulţumesc prietenului care te-a dezamăgit

   Ştii de ce? De fapt el nu era prieten, acum ţi-a făcut un favor că te-a lăsat baltă. De multe ori ne plângem şi devenim frustraţi de cei care la un moment dat pleacă din viaţa noastră pe uşa din spate, iar în acea clipă nu conştientizăm că ne face un mare bine…ne oferă liniştea de care aveam nevoie. Cine îşi doreşte alături un om fals care preferă mai mult să te încurce decât să îţi dea optimism? Nu trebuie să ai 100 de prieteni, ci trebuie să ai puţini şi de calitate.

   5. Fii autentic şi asumă-ţi imperfecţiunile sau transformă-te într-un defect perfect :p

   Aici fiecare are de lucrat, dar dacă toţi am fi nişte minunăţii ambulante şi perfecte atunci chiar ne-am plictisi de moarte. Cine îşi doreşte să fie doar păpuşa Barbie sau minunatul Ken? Vă asigur că eu nu, mai bine autentică şi din topor decât perfecţunea întruchipată în nestemate. Să ne asumăm defectele şi să le folosim în scopuri nobile.

   6. Plantează un pom sau deschide un blog

   Chiar dacă nu ne mai gândim la mediul înconjurător, atunci să luăm în calcul ceea ce este la modă: a fi blogger. Deocamdată nu a intrat pe lista meserilor acreditate, dar în curând va deveni. Dacă tot este free atunci să ucidem limba română, să scriem despre ce ne place, să fim democraţi până în pânzele albe. Şi dacă tot te lansezi în necunoscut, tu dragă viitorule blogger mai aruncă o privire şi în grădina altuia, nu ca să-i furi ideile (neahh, nu aşa se face treaba bună), ci ca să vezi cum arată calitatea şi perseverenţa. Şi nu mă aştept să îţi placă exempul meu, dar măcar să apreciezi sinceritatea celor care au îndrăznit şi au dorit mai mult de la blogosferă.

   7. Fă o faptă bună şi nu te aştepta să primeşti ceva în schimb

   Ideal ar fi să nu îţi programezi evenimentul, dar dacă eşti un maniac al obiectivelor bifate pe listă, atunci perseverează. Dă haina de pe tine unui om al străzii, scoate suta de euro pe care nu o ai şi cumpără alimente unei familii sărmane. Conservă energia şi ajută pământul, dacă nu măcar o dată pe lună, atunci de Ziua Planetei Pământ, în fiecare an pe 22 aprilie (dacă wikipedia minte, atunci şi eu fac la fel cu voi).

   8. Niciodată să nu spui niciodată

   Ar fi şi păcat, cine ştie de unde sare iepurele în drumul vostru şi în loc să îi furaţi blana, profitaţi de sclipirea de moment. Poate câştigaţi la lotto deşi nu jucaţi sau faceţi afacerea vieţii voastre (trebuie să excludeţi din start ideile geniale ale altora, gen second hand, farmacie, jocuri de noroc sau cafenea) care vă va aduce prosperitatea. Nu de alta, dar nouă, românilor ne place să facem bani mulţi şi rapid. Dacă nu furi şi nu te prostituezi în politică, singura şansă este să munceşti cinstit (Nu daţi cu pietre, este doar părerea sinceră a unui om normal care se uită în jur, nu trăieşte doar cu aer poluat sau pe banii de la stat).

   9. Acceptă că eşti o fiinţă umană şi îndrăgosteşte-te

   Da, aici este un capitol sensibil şi chiar mă distrează acum ideea formulată de cineva: În luna februarie şi martie nu am iubită pentru că se dau cadouri. OMG (nu mi s-a urcat engleza la cap, doar am împrumutat expresia de la cunoscători), se pare că există şi astfel de specimene care ne fac viaţa frumoasă, dacă nu ar exista ei florăresele ar da faliment, iar oamenii ar uita când este ziua mea de naştere. Şi chiar dacă nu este sfârşitul lumii, ar trebui să experimenteze şi latura aceasta necunoscută şi să afle cum este iubirea. Dacă am fi din piatră, sigur am rămâne singurei, dar este şi păcat, nu de alta, dar ştiţi ce fain este să te plictiseşti în doi? Să pui întrebări stupide şi cineva să asculte? Din când în când să afli că cineva te iubeşte, dacă nu de 20 de ori pe zi, măcar dimineaţa, la prânz şi seara?

  10. Dacă nu ai făcut acest lucru, atunci pune mâna pe telefon şi sună-ţi părinţii. Mulţumeşte-le pentru că ţi-au dat viaţă.

    Chiar dacă nu tu i-ai ales, datorită lor eşti aici, un om cu posibilităţi nelimitate. În mâinile tale se află puterea, de tine depinde să o foloseşti în scopuri nobile.

   Lista mea este infinită, dar dacă eşti o persoană echilibrată atunci zâmbeşte zi de zi, nu toţi sunt la fel de norocoşi să poată respira acest aer. Poate eşti dezamăgit sau dezgustat de ceea ce te înconjoară, atunci protestează şi schimbă-ţi opţiunile. Şi cum spunea cineva, eşti mai puternic decât crezi.

Nu aştepta să pice din cer para mălăiaţă sau drobul cu sare. Atâta timp cât eşti sănătos, restul imperfecţiunilor nici că mai contează.

 Book Blogger Tag

   În perioada aceasta gândurile mele sunt plecate în vacanță și involuntar profit de fiecare oportunitate care mă relaxează sau dau o stare de bine. Cărțile sunt slăbiciunea mea și Sorina mi-a pus gând „rău” punându-mi neuronul la treabă. Sincer, chiar aveam nevoie de diversitate şi din moment ce Iasmy nu este pasionată de aşa ceva, preiau eu ştafeta. Să ne distrăm puţin, să jonglăm cu ideile.

   3 lucruri pe care nu le suporți la o carte

   Sunt subiectivă şi citesc cu plăcere de fiecare dată când am ocazia, însă mărturisesc că sunt aspecte pe care nu sunt de dorit atunci când aleg o anume carte. Nu-mi place să le văd șifonate/murdare/rupte sau cu pasaje subliniate, dar dacă trec peste ambalaj, recunosc, detest acţiunea plictisitoare și personajele enervante.

   Descrierea locului tău preferat de citit

   Cred că cel mai bine ar fi să vă recomand un articol scris anterior despre locurile perfecte în care am citit de-a lungul timpului. Chiar şi aşa, cred că nu este important locul, ci starea. Mă simt confortabil pe iarbă la soare sau în metrou înconjurată de oameni, oriunde mă poate prindă în acțiunea mrejele ei.

   3 confesiuni legate de cărți

  Sunt dependentă de hârtie şi cerneală, dacă merg undeva trebuie să port cu mine măcar o carte, fie şi-n format electronic
   Dacă mă întrebaţi cât costă o haină, dau rateuri, dar când discutăm despre cărţi deja stau mult mai bine la acest capitol. Indiferent de câte genuri aş aborda, stilul romance mi se potriveşte mănuşă.

Care carte te-a făcut să plângi ultima dată?

   Aerul pasiunii, acolo da, am lăcrimat şi deşi eram avertizată nu m-am putut abţine să nu o citesc cu rapiditate. Are sare și piper, vulgaritate, dar esența este specială.

Câte cărți se află pe noptiera ta?

   Hmm, destule, dar voi alege doar două pentru vacanţă. Văpaia soarelui de Raluca Butnariu şi Magnatul de Joanna Shupe, plus în format electronic Chiriaș la Cluj de Marius Oliviu Iacob.

Care este gustarea ta preferată în timp ce citești?

  Ronțăi ce apuc, important este să am dispoziție. Cel mai bine las imaginile să vorbească de la sine

 

Alege 3 cărți pe care le-ai recomanda oricui

   Anna Karenina de Lev Tolstoi, La răsărit de Eden de John Steinbeck și Seria Alina Marinescu de Monica Ramirez. Știu că sunt mai multe, dar nu puteam alege un anumit titlu.

Arată-ne o poză cu raftul preferat din bibliotecă

Prefer să vă arăt/ încânt privirea cu altceva.

Care este cel mai mare secret de cititor al tău?

     Dacă v-aș spune secretul, atunci ar trebui să vă „omor”, dar din moment ce sunt o persoană pașnică, mă limitez la treburi palpabile, omenești. Visez să ajung în Scoția pentru că… ador cărțile historical romance. O parte deja știți că n-am dormit o noapte din cauza romanului Aproape de cer de Judith McNaught și vă asigur că suspansul m-a determinat să nu pot închide cartea, ci să mai dau o pagină..până s-a făcut dimineață.

    Aventurile literare se împărtășesc, iar noi, femeile adorăm să ne lăudăm cu ceea ce ne face sufletul să zburde oriunde și oricând. Ispitesc câteva fete cucuiete să preia leapșa dacă le face plăcere: Eva Anca, Claudia Dare și Anca Adriana Rucăreanu, Adriana IvanEnjoy!

5 defecte care îmi dau bătăi de cap

   Cu toţii avem defecte care ne indispun, dar în acelaşi timp fără ele am fi mult prea plictisitori. Poate că ne chinuie zi de zi, dar ce-am fi noi fără farmecul lor? Poate că le-aş fi lăsat la naftalină, dar discuţiile de la lansarea cărţii Defecţi de Cecelia Ahern m-au făcut să recunosc public ce „abilităţi” minunate am atunci când nu dorm. În loc să le descoper pe ale mele, am reuşit cu brio să le scot în evidenţă pe ale Iasminei, atât de bine ne cunoaştem :)
    Din tolba cu păcate scot în evidenţă doar 5 defecte care mă chinuie şi oricât le-aş ascunde sub preş ele tot îşi fac de cap din când în când.

1. Emotivitatea

   Doamne, urăsc să vorbesc în public. Numai gândul că oamenii sunt atenţi la ce scot pe gură, mă inhibă şi mă apucă fibrilaţiile. Acesta este modul cel mai fain de a mă face de cacao pe unde pot şi chiar dacă pe mine mă enervează, măcar o parte dintre voi vă distraţi copios când auziţi ce voce tremurată am sau cum ies cuvintele cu cleştele într-o ordine ştiută doar de mine. Da, eu sunt persoana care n-ar putea să iasă în faţă pentru că pierde vremea anticipând vocalizele (ştiţi şi voi ce fain se aud ăăăă-urile). Dacă mai adăugaţi şi un live/înregistrare video deja m-aţi pierdut. Fug de audienţă ca dracul de tămâie. Pentru cei care nu ştiu, acesta a fost primul punct pe care i l-am precizat Iasminei când ne-am unit forţele la Literatură pe tocuri: să vorbească în public.

2. Diplomaţia din topor

   Diplomaţia poate fi cheia reuşitelor, dar sunt situaţii când este lipsită de substanță. Respect opiniile celor din jur, dar sinceritatea mea debordantă pentru unii poate fi un chin pentru că oricum aş învârti realitatea, tot la fel rămâne. De ce să mint pe cineva, să îl învălui în minciuni, mai bine îi spun ce cred sau îl ignor. Nu mi-a plăcut niciodată să spui unei persoane: Vai, ce bine arăţi! Ai slăbit, cumva? iar respectiva fiinţă nevinovată să fie cu hăinuţele ca pe gărduleţ sau să fie pufoasă ca un cozonac. Nu fac complimente gratuite de dragul artei sau de dragul socializării. Recunosc, sunt din topor.

3. Las treburi pe ultima clipă

   Chiar dacă sunt o persoană organizată, sunt momente când inspiraţia îmi vine aproape de termen. Acesta este felul meu de protest împotriva ordinii universale. Ştiu că este bulversant, dar ce să fac, sunt imperfectă şi îmi asum atât partea bună, cât şi partea diabolică. Dezavantajul este că sunt tipicară şi de multe ori mă pierd în detalii care duc la amânări în grafic. Eu sunt omul care atunci când scrie un text se uită dacă a pus bine diacriticele/virgula sau dacă dă bine în pagină. Fix aceste lucruri taie inspiraţia sau o diminuează considerabil, dar ce să faci, aşa se manifestă defectul meu.

4. Te iert, dar nu te uit

   Din categoria AŞA NU. Dacă am avut o neînţelegere în care ai atentat la liniştea mea sufletească atunci sigur ai ajuns pe lista mea cu persoane „speciale”. Nu voi veni la tine ca să ne duelăm în cuvinte, dar voi avea grijă să te atenţionez că ai sărit cămila. Dezavantajul situaţiei este că mama a avut curajul să mă înveţe cum să fiu o persoană sociabilă, să ajut oamenii, să le ofer umărul necondiţionat, iar eu am luat de bună, considerând că aşa este firesc. Ei bine, fix aceleaşi lucruri mi-au adus dezavantaje. Sunt destui oameni care urmăresc doar propriul interes şi când se plictisesc, mai dau şi câte o palmă. Chiar dacă sunt o diplomată din topor, nu-mi spăl lucrurile în public şi mă străduiesc să nu arunc cu vorbe pe care aş putea să le regret mai târziu, însă nici nu sunt indiferentă. Aplic cu încredere deviza: Dacă voi nu vă vreţi, fiţi sigur că nici eu.

5. Mă plictiseşte rutina

   De foarte multe ori mă trezesc schimbând drumul spre casă sau făcând altceva decât ceea ce trebuie nu. Aşa se nasc unele materiale truli. Norocul meu este că îmi permit să jonglez cu diversitatea şi să schimb peisajul. În timp ce voi ţineţi aceeaşi melodie la telefonul de când era mama fată, eu o schimb periodic. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu fotografiile de la pagina mea personală sau de la site, din când în când îmi vine câte o idee şi le scot din uz. Poate pentru unii este bulversant, însă pentru cei ca mine este firesc. Nu vă gândiţi acum că dacă mi se ia de ziua de azi mă urc în rachetă şi plec pe lună (aş vreau eu, dar uite că n-am permis, depind de alţii) sau să redecorez locuinţa o dată pe an, nici chiar aşa, dar din când în când este nevoie de o schimbare în peisaj.

   Dacă şi voi sunteţi nişte perfecţi defecţi, atunci vă invit să ne aşezăm în cerc şi să discutăm deschis despre „calităţile” ce vă împiedică uneori să fiţi impecabili.

   PS: Din moment ce Antoaneta Smaranda m-a provocat să scriu despre lucrurile nefăcute, a sosit rândul ei să mărturisească ce o chinuie cu adevărat. Și dacă tot discutăm de defecte, sunt foarte curioasă ce gândesc fetele din blogosferă: Diana Neață, Cătălina Coman, Oana Mariam, Alexandra Ali și Dorina Dănilă

Tagul poate fi preluat de toţi cei care doresc.

Photo credit: Arhiva personală

Fata care citea în metrou – O poveste frumoasă pentru cei entuziasmaţi de lectură 

   Editura Nemira lansează în colecţia Damen Tango volumul Fata care citea în metrou, de Christine Féret-Fleury, o poveste frumoasă pentru cei entuziasmaţi de lectură şi o călătorie amuzantă, unde imaginaţia sfidează realitatea, iar răspunsurile sunt ascunse între coperte, aşteptând să fie descoperite.

Juliette merge cu metroul din Paris în fiecare zi, la aceeaşi oră. Cea mai mare plăcere a ei este să vadă ce citesc cei din jur: doamna în vârstă, colecţionarul de ediţii rare, studenta la matematică sau fata care plânge la pagina 247. Îi priveşte pe toţi cu tandreţe şi curiozitate, de parcă ceea ce citesc, pasiunile şi diversitatea existenţei lor i-ar putea colora şi ei viaţa monotonă.

Dar într-o zi Juliette hotărăşte să coboare cu 2 staţii mai devreme şi să o ia pe un drum ocolitor spre serviciu, decizie care îi va schimba viaţa.

   Christine Féret-Fleury a fost editor la Gallimard Jeunesse. În 1996 a debutat ca scriitoare cu o carte pentru copii, Le petit tamour, iar în 1999 i s-a tipărit primul volum pentru adulţi, Les vagues sont douces commes des tigres, cu care a câştigat Premiul Antigona. Au urmat apoi opt cărţi, autoarei plăcându-i să-ţi încerce forţele în diverse genuri şi încercând să experimenteze cât mai mult în materie de literatură.

FRAGMENT

   Bărbatul cu pălărie verde urca întotdeauna la Bercy, întotdeauna pe ușa din faţă a vagonului și cobora tot pe acolo peste fix șaptesprezece minute – în zilele când opririle, soneriile și clinchetele metalice se succedau cu regularitate, zilele fără un aflux deosebit, fără accidente, fără alarme, fără grevă, fără opriri pentru reglarea traficului. Zilele obișnuite. Zile în care ai impresia că faci parte dintr-un mecanism bine uns, un uriaș corp mecanic în care fiecare, vrând-nevrând, își găsește locul și își joacă rolul.

   Zilele în care Juliette, la adăpostul ochelarilor de soare în formă de fluture și al eșarfei mari, tricotate de buni Adrienne în 1975 pentru fiica sa, o eșarfă măsurând exact doi metri cincizeci, de un albastru-pal, ca al culmilor din zare la ora șapte, într-o seară de vară, sau de oriunde, pe înălţimile din Prades, cum te uiţi spre Canigou, se întreba dacă existenţa ei avea mai multă importanţă pe lume decât a păianjenului pe care îl înecase chiar de dimineaţă în duș.

   Nu-i plăcea asta – să îndrepte jetul spre corpul mic, negru și păros, să se uite cu coada ochiului cum picioarele subţiri se agită frenetic, apoi se strâng brusc să vadă insecta rotindu-se, ușoară și insignifiantă ca o scamă de lână smulsă din puloverul ei preferat, până când apa o trage în jos, prin sifon, astupat imediat cu o mișcare energică.

   Asasinate în serie. Zi de zi păianjenii reveneau, ieșeau din conducte și ţevi după un periplu cu începuturi îndoielnice. Să fi fost mereu aceiași care, odată azvârliţi în adâncuri întunecate, greu de imaginat, în mărun-taiele orașului semănând cu un imens rezervor de viaţă colcăitoare și fetidă, se desfăceau, înviau, apoi își reluau urcușul sortit aproape de fie-care dată eșecului? Juliette, ucigașă vinovată și scârbită, se vedea ca o divinitate neîndurătoare și, totuși, distrată sau prea ocupată mare parte din timp să-și îndeplinească misiunea, veghind cu intermitenţe asupra gurii de acces în infern.

Ce sperau păianjenii odată ajunși pe uscat – ca să zicem așa? Ce că-lătorie hotărâseră să facă și în ce scop?

   Poate că bărbatul cu pălărie verde i-ar fi putut răspunde, dacă Juliette ar fi îndrăznit să-l întrebe. În fiecare dimineaţă, își deschidea servieta și scotea o carte învelită în hârtie fină, aproape transparentă, bătând de asemenea în verde, pe care o desfăcea cu gesturi tacticoase, precise. Apoi strecura un deget între două pagini deja separate de o bucată lungă și îngustă din aceeași hârtie și își începea lectura.

Cartea avea titlul Histoire des insectes utiles à l’homme, aux animaux et aux arts, à laquelle on a joint un supplément sur la destruction des insectes nuisibles1.

Mângâia legătura pestriţă din piele, cotorul decorat cu fir aurit, de unde titlul ieșea în evidenţă pe fond roșu.

O deschidea, o apropia de faţă, îi inspira mirosul mirosea, cu ochii pe jumătate închiși.

Citea două-trei pagini, nu mai mult, ca un gurmand care savurează un chou à la creme cu o linguriţă de argint. Pe chip i se contura un zâmbet enigmatic și mulţumit – pe care Juliette, fascinată, îl asocia cu Motanul de Cheshire din Alice în Ţara Minunilor. Din cauza desenului animat.

   În staţia Cambronne, zâmbetul se ștergea, lăsând loc unei expresii de regret și dezamăgire; împăturea la loc hârtia, punea cartea înapoi în ser-vieta ale cărei închizători scoteau apoi un pocnet sec. Și se ridica. Nici măcar o dată nu-și oprise privirea asupra lui Juliette, care, stând pe scaun în faţa lui – sau în picioare, agăţată de bara lustruită zilnic de sute de palme înmănușate sau nu –, îl sorbea din ochi. Se îndepărta cu pași mărunţi, cu spatele perfect drept în paltonul încheiat până la gât, cu pălăria înclinată pe sprânceana stângă.

   Fără această pălărie, fără acest zâmbet, fără această servietă în care își ţinea comoara, probabil că Juliette nu l-ar fi recunoscut. Era un om ca atâţia alţii, nici frumos, nici urât, nici atrăgător, nici antipatic. Un pic corpolent, fără vârstă, mă rog, de o anumită vârstă, ca să vorbim în clișee.

Un om.

Sau mai degrabă un cititor.

1 „Istoria insectelor utile omului, animalelor și artelor, cu un supliment despre distrugerea insectelor dăunătoare“ – în lb. fr. în orig. (n. tr.).

        ALAN WATTS – Aventura unui spirit liber

       -Eveniment în cadrul campaniei naţionale “Te aşteptăm în librărie!”-

Librăria „La Două Bufniţe” – Piaţa Unirii, nr.11, Timişoara

joi, 7 septembrie 2017, ora 18.15

Am fost întotdeauna fascinat de legea efortului inversat. Uneori o mai numesc şi „legea pe dos”. Atunci când încerci să te menţii la suprafaţa apei, te scufunzi: în schimb, atunci când încerci să te scufunzi, pluteşti, iar când îţi ţii respiraţia, ţi-o pierzi – ceea ce îmi aduce aminte de o veche şi uitată cugetare: „Cine va voi să-şi scape sufletul, îl va pierde” 

Alan Watts, Înţelepciunea nesiguranţei

Editura Herald şi Librăria „La Două Bufniţe” (Piaţa Unirii, nr.11, Timişoara) au plăcerea de a vă invita joi, 7 septembrie 2017, ora 18.15 la evenimentul Alan Watts – Aventura unui spirit liber, eveniment ce se va desfăşura în cadrul campaniei naţionale „Te aşteptăm în librărie!”

Ce te împiedică să afli cine eşti, de unde vii şi încotro te îndrepţi?

De ce îl căutăm pe Dumnezeu dacă El este în noi tot timpul?

Petrecem prea mult timp încercând să anticipăm şi să plănuim viitorul; prea mult timp nutrind nemulţumiri despre trecut. Pentru a ne bucura de o viaţă împlinită, trebuie să îmbrăţişăm prezentul – să trăim din plin în clipa prezentă.

Iată câteva gânduri despre noi şi despre viaţa noastră, la care Alan Watts ne propune să reflectăm.

Vă invităm, aşadar, la o seară de descoperire şi regăsire interioară, prin intermediul cărţilor unui mare înţelept şi gânditor nonconformist, Alan Watts. Cititorii prezenţi la eveniment vor avea şansa să descopere puterea momentului prezent şi să se conecteze mai bine la sine şi la ceilalţi, pentru cultivarea armoniei și a echilibrului în viață.

Vom povesti pe marginea titlurilor „Pe calea mea”, „Duh şi contemplaţie”, „Cosmologia voioasă” şi „Înţelepciunea nesiguranţei” alături de invitaţii: Robert Şerban (scriitor şi realizator TV), Tudor Creţu (scriitor), Adrian Marcu (jurnalist) şi Daniel Vighi (scriitor), personalităţi culturale care vor împărtăşi publicului prezent noţiuni ce conduc la o bună aprofundare a conceptelor pe care acest gânditor le-a promovat în scrierile şi prelegerile sale. Evenimentul va fi moderat de Sorin Lucaci (PR Editura Herald).

Prin sloganul „Cărți deschise pentru minți deschise“, Editura Herald îşi doreşte să pună în prim-plan rolul crucial pe care cărțile îl joacă în educația non-formală şi în demersul individual de îmbunătăţire a propriei vieţi. Campania „Te asteptam in librarie” este un demers cultural menit să evidenţieze atât importanţa librăriilor ca spaţiu cultural activ în viaţa comunităţilor din care fac parte, cât şi a librarului care ii poate facilita cititorului o altă experienţă în interacţiunea cu universul cărţilor.

Te așteptăm în librărie!

Cărțile lui Alan Watts la Editura Herald

Cărțile lui Alan Watts sunt citite și îndrăgite de milioane de oameni din întreaga lume, iar Editura Herald are onoarea să contribuie la expunerea ideilor lui Alan Watts, aducându-le aproape de cititorii români, prin intermediul unei întregi colecții dedicate marelui gânditor. Este vorba de colecția care se intitulează simplu: „Alan Watts”, și care cuprinde, până acum, şapte dintre cele mai apreciate titluri ale autorului:

*

Pe calea mea – O autobiografie

În acest volum sclipitor și savuros, Alan Watts își consemnează evoluția spirituală și filosofică: de la copilul unor conservatori religiosi până la profesorul spiritual neconvențional care provoacă occidentalii să sfideze convențiile și să gândească singuri. Încă de la începutul vieții sale intelectuale, Watts se dovedește a fi un renegat al filosofiei și un autodidact care a ajuns la budism prin intermediul învățăturilor lui Christmas Humphreys și ale lui D.T. Suzuki. Pe calea mea combină în mod inspirat tipul de filosofie neconvențională a lui Alan Watts și relatarile – adesea pline de umor – despre diverși guru, celebritati și experiențe cu droguri psihedelice, precum și observațiile profunde ale autorului referitoare la cultura occidentală. Astfel, avem privilegiul de a cunoaște un personaj captivant, care nu s-a temut niciodată să-și urmeze calea, devenind un exemplu de libertate spirituală.

*

Cosmologia voioasa 

Cosmologia voioasă este o explorare a intuițiilor pe care drogurile ce provoacă modificari ale conștiintei, precum LSD, mescalină și psilocybină, le pot facilita „în clipa când sunt însoțite de o reflecție filosofică susținută, în cazul cuiva care nu se află în căutare de «senzații tari», ci de înțelegere”.

Depășind nivelul unei simple descrieri de experiențe, cartea lui Alan Watts este un jurnal captivant ce pornește de la experimente personale și ajunge până la meditații profunde cu privire la nesfârșitele dileme referitoare la natura existenței și la simțirea sacrului.                         

*

Înțelepciunea nesiguranței

Mesajul din această carte este adresat de Alan Watts lumii occidentale şi este la fel de puternic şi astăzi. El ne arată că, în căutările noastre anxioase, vom găsi ceva cu adevărat demn de a fi cunoscut doar atunci când vom admite faţă de noi înşine că nu avem şi nu vom putea avea cunoaştere: pentru a ne bucura de o viaţă împlinită, trebuie să îmbrăţişăm prezentul, să trăim din plin clipa fără durată a propriei existenţe. Înţelepciunea nesiguranţei este ghidul ideal pentru vindecarea de propriile certitudini sau siguranţe iluzorii.

*

Duh și contemplație

Duh și contemplație reprezintă argumentul neobosit al gânditorului Alan Watts în favoarea rolului important pe care îl poate juca religia mistică în lumea actuală. Inspirându-se din propria sa experiență, Watts explică cu măiestrie cum intuiția religiilor orientale – în special cea a buddhismului zen – poate fi încorporata în doctrinele creștinismului occidental, dând astfel posibilitatea oamenilor de orice credință să se bucure de o relație mai adâncă și mai plină de sens cu spiritualul, în vremurile tulburi în care trăim.

Parteneri media: Realitatea TV, West City Radio, BanatulAzi, Itsy Bitsy, cinemagia, TVR, TVR Timisoara, Radio Romania Cultural, Bucuresti FM, Radio Romania Iasi, Radio Romania Tg.Mures, Radio Romania Timisoara, Radio Romania Cluj, Radio Brasov, MIX TV, WylFM, Smart FM, GoldFM, Senso TV, Bookblog, brasovultau.ro, festivaluri-romanesti.ro, GoodRead.ro, Literaturapetocuri.ro, Edu-News.ro, 4Arte.ro, Agentia de carte, gratuitor, IQool, Bookaholic, Bookhub.ro, Bookuria.info, Filme-Carti.ro, PR Wave, Raftul cu Idei, Rabit Media, eva.ro, Societatesicultura.ro, Booktopia, Serial Readers, Traieste constient.

 

Văpaia soarelui, de Raluca Butnariu-Editura Librex Publishing

  Un jurnal vechi, plin de mistere, o bijuterie fabuloasă, cu un trecut întunecat, a căror urme au fost pierdute în timpul revoluției franceze…

  Destinul jurnalului și al nestematei sunt legate de cel al tinerei ducese de Ross, într-un fel pe care aceasta nu-l poate ignora.

  Moartea neașteptată a soțului ei dă peste cap viața aparent privilegiată a Juliei.

  O clauză bizară a testamentului lui John îi aduce pe Julia și pe cei trei nepoți ai acestuia într-o situație fără precedent. Ultima dorință a defunctului duce îl încântă pe risipitorul Edmond, îl neliniștește pe carismaticul Lionel, îl dezgustă pe cinicul Blythe și o șochează complet pe Julia.

   Însă ceea ce contează cu adevărat pentru tânăra ducesă este găsirea jurnalului.

   Aproape peste noapte se trezește prinsă într-o aventură presărată de risc și neprevăzut, avându-l alături pe Blythe Arkwright, noul duce de Ross, un bărbat periculos și mândru, extrem de inteligent, devenit cel mai de temut avocat al baroului londonez și de care Julia fusese îndrăgostită nebunește în urmă cu opt ani.

   Pentru tânărul lord, noua întorsătură a lucrurile este mai mult decât frustrantă. Apropierea de Julia, singura femeie pe care o iubise cu adevărat și singura care-l trădase fără să clipească, este greu de îndurat.

  Goana după găsirea jurnalului și a diamantului galben, în numele cărora s-au săvârșit atâtea crime, aduce din nou împreună două inimi pline de pasiune și orgoliu, într-o poveste fascinantă, dominată de răsturnări neașteptate de situații, secrete păzite cu strășnicie, emoții contradictorii și un dialog savuros.

Văpaia soarelui de Raluca Butnariu este disponibilă pentru comandă pe librex.ro

   Visele nu dorm niciodată este o incursiune în universul retrospectiv al autoarei Natașa Alina Culea, o lume din care vei pleca pe deplin schimbat și transfigurat, o lume căreia te vei abandona cu voluptate.

  Cartea este structurată în două capitole distincte: Legămintele macilor și Arca celor 11 nopți.

  Dacă primul capitol surprinde prin minuțioasa analiză interioară și prin evocările sensibile, în cel de-al doilea capitol realitatea se întrepătrunde cu fantezia ca în dansul celor șapte voaluri, iar cititorul pășește fascinat în camera oglinzilor, acolo unde nimic nu este ceea ce pare a fi. Și nimeni.

   Suita de personaje ale cărții oglindesc în profunzime adâncimile minții umane, trăirile tulburătoare, dar și năzuințele sufletului însetat după iubire.

  Suntem niște musafiri nocturni? Cine este Lea? Cine este Mark? Cine ești tu? Unde se duc visele?

   Întrebările acestui roman vor deveni întrebările tale, iar răspunsurile vor fi dezvăluite unul câte unul într-un crescendo fantastic.

 Visele nu dorm niciodată de Natașa Alina Culea este disponibilă pentru comandă pe librex.ro

Avocatul rebel de John Grisham

În librării, din 23 august 2017

   Din 23 august, fanii lui John Grisham vor găsi în librării ultimul său bestseller, un exceptional thriller juridic.

   Avocatul rebel este unul dintre titlurile care nu pot lipsi dintr-o librărie şi dintr-o bibliotecă şi încă o dovadă a notorietăţii autorului. De altfel, la publicarea sa, Avocatul rebel s-a aflat, timp de două săptămâni, în topul celor mai bine vândute cărţi întocmit de New York Times şi este considerat una dintre cele mai bune cărţi ale anului 2016 de Washington Post şi NPR (National Public Radio). Deşi a publicat peste 40 de cărţi până acum, autorul dovedeşte în continuare că are resurse să creeze „personaje unice, situații juridice periculoase și modalități ingenioase de a ieși la liman“, după cum spune Maureen Corrigan, The Washington Post.

   Cartea reuneşte şase poveşti despre oameni nedreptăţiţi de sistemul juridic şi despre cei care luptă, uneori la limita legalităţii, pentru a le asigura un proces onest. Ceea ce reuneşte aceste poveşti, unele inspirate din întâmplări reale, este Sebastian Rudd, un avocat neobişnuit. Într-adevăr, acesta este unul dintre cele mai colorate personaje zugrăvite vreodată de Grisham. El se ocupă de cazuri pe care orice avocat le-ar refuza: un tânăr dependent de droguri, aparent adept al unui cult satanic, un mafiot condamnat la moarte, un bărbat arestat pentru că a tras cu arma într-o echipă SWAT care i-a năvălit, din greşeală, în casă. De ce încearcă Rudd să îi apere pe aceşti clienţi care nu au nicio şansă să câştige? Pentru că orice om are dreptul la un proces corect, crede el, chiar dacă asta presupune ca avocatul să trişeze pentru a obţine achitarea. „Sebastian Rudd este un fel de luptător pentru dreptate socială, iar Grisham îl folosește pentru a lua peste picior sistemul juridic… Un personaj direct, nepoliticos, poetic și înțelept care îl face să pară un fel de Philip Marlowe al secolului XXI.“ Benjamin Percy, The New York Times Book Review

   DESPRE AUTOR:

   Numele lui John Grisham este sinonim cu thrillerul juridic de calitate. De altfel, este supranumit povestitorul numărul 1 al Americii.  Acesta a vândut peste 300 de milioane de cărţi în lumea întreagă şi este al zecelea cel mai bine plătit scriitor din lume. Autorul s-a născut în Jonesboro, Arkansas, la 8 februarie 1955, într-o familie cu venituri modeste. După absolvirea Facultății de Drept, a practicat avocatura timp de aproape un deceniu, dedicând cazurilor sale câte 60-70 de ore săptămânal. În 1983, a fost ales în Camera Reprezentanților din Mississippi, din partea democraților, for din care a făcut parte până în 1990. În puținul timp liber rămas, Grisham a început munca la primul său roman, Şi vreme e ca să ucizi, pe care l-a finalizat în 1987. De atunci, Grisham a continuat să scrie cel puțin un roman pe an, cele mai multe dintre ele devenind imediat bestselleruri și fiind ecranizate.

DATE TEHNICE: Ediţie cartonată, cu supracopertă

ISBN: 978-606-8516-93-6

Format: 12,5 x 20 cm

Număr de pagini: 416

Preț: 44,99

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Romanele din colecția colecţia Cărti Romantice ce vor fi publicate în luna septembrie 2017

Cărțile apar în fiecare vineri la chioșcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru femei 

1.”Refugiul inimii” de Robyn Carr – 1 septembrie 2017

Maggie Sullivan este obișnuită să lucreze sub presiune și să lase totul pentru pacienții ei. Dar cariera de neurochirurg o consumă până la epuizare. Are nevoie de o pauză și nicăieri nu s-ar simți mai bine decât acasă la tatăl ei, într-o zonă rurală liniștită și simplă. Simplă… până când îl întâlnește pe Cal Jones, un bărbat deosebit de atrăgător, dar suspect de taciturn și singuratic.

2. ”Chipul din umbră” de Sidney Sheldon – 8 septembrie 2017

Sursa: Libertatea pentru femei

Sursa foto: Pinterest

10 lucruri “inedite” pe care le-am făcut fără să vreau

  Dacă este vară, atunci trebuie să profităm și să ne relaxăm simțurile. Cei mai norocoși merg în vacanță, dar sunt destui care n-au avut timp să evadeze. Printre aceștia sunt și eu, dar nu mă plâng, îmi voi lua doza de nebunie în curând. Canicula mă inspiră și am zis, de ce nu, dacă tot am scris despre cele 10 lucruri pe care NU le-am făcut până în prezent, să vă delectez cu câteva lucruri „inedite” care le-am făcut de-a lungul anilor.

   Mărturisesc că:
  1. Am dormit pe câmp în timp ce căpriţele păşteau

   Copilăria am petrecut-o în zona rurală, iar printre sarcinile mele se aflau și 2 căprițe însoțite de ieduți. Erau atât de simpatici încât la un moment dat mi se luase să tot am grijă de ei, așa că mi-am spus că merit o pauză de nana. Așa m-a găsit bunica, în plină sforăială, dar nu regret, trebuia să o fac și pe asta cândva, nu-i așa?

  2. Am fost păcălită de un unchi și am cărat o piatră “magică” destul de grea mergând cu ea vreo câţiva kilometri prin pădure

   În generală am profitat de o oportunitate unică și am plecat împreună cu tata să vizitez rudele lui din Banat. Pe lângă aventurile de rigoare, călătoria cu trenul/autobuzul, am reușit să ne refugiem într-un orășel de munte. Tata și unchiul s-au gândit să ne scoată la aer curat și cum amintirile sunt pe ordinea de zi a fiecărui copil am zis că merită să înhățăm niște pietre. La un moment dat am vrut să le lăsăm jos, să ne odihnim sau chiar să le abandonăm, dar unchiul ne-a vrăjit cu o poveste, cum că ar fi magice și că nu este bine să le lăsăm… bla bla bla. După câțiva kilometri, am ajuns acasă obosite (nu eram singura fraieră, inclusiv sora mai mică picase în plasă) și când ne-a văzut mătușa toți au început să râdă. Partea frumoasă este că le-au păstrat lângă casă și de fiecare dată se amuzau când își aminteau de escapadă.

  3. Am bărbierit un bărbat fără să-l maltratez

  Cobai a fost bunicul meu. Era bolnav și nu reușea să se descurce singur, iar eu m-am oferit voluntară. Vă dați seama că rezultatul nu a fost waw, dar era atât de mândru de ajutorul primit încât mereu îmi mulțumea. 

  4. Am râs de indiferenţa unui englez care stătea la aceeaşi masă cu mine şi nu s-a putut abţine să dea “aere” în tren

   Aceasta face parte din aventura mea din Anglia pe care n-am știut cum să o clasez. Individul era destul de interesant, purta costum, avea alături de el cărți, cafea, ziare și le tot studia. Eram practic vrăjită de situație, mai ales că mergeam la aeroport, se terminase vacanța. Înainte să coborâm din tren, în timp ce stăteam față în față la aceeași masă, ne trezim cu un arsenal auditiv de invidiat. Ce era să facem? Omul făcuse indigestie când ne-a auzit vorbind, îl cam durea în… Brexit. Am încercat să fiu serioasă (așa m-a educat mama), dar până la urmă am râs în hohote. Acolo totul este natural, în schimb aici se cheamă nesimțire.

  5. Mi-am racolat jumătatea pe internet

  Da, așa mi-am cunoscut soțul, fix pe un chat de socializare (între timp a și dispărut platforma). Au trecut multe luni până i-am dat credit și ne-am întâlnit față în față. Acum ne mândrim cu destule amintiri frumoase.

   6. M-am sărutat la înălţime, chiar în Turnul Eiffel

   Am ajuns la Paris dintr-o întâmplare foarte fericită și primul obiectiv a fost să escaladez Turnul Eiffel. După numeroase filtre de securitate am aterizat în vârf și chiar dacă am făcut n fotografii, doar stând acolo te poți bucura de panorama splendidă. Și cum francezii știu ce vor, din loc în loc este amplasat câte un pliant cu îndemnul Place To Kiss. Era și păcat să nu intru în atmosferă, nu de alta, dar să am ce arăta nepoților mai târziu. La această euforie am adăugat amintiri frumoase și o mică țopăială de bucurie pentru că primisem în dar un cadou neașteptat. Știu că femeile visează la cai verzi pe pereți, dar uneori sunt înregistrate și excepții care duc la bun sfârșit o întreagă aventură. Eu mi-am împlinit un vis. Happy me! 

  7. Am întârziat la primul colocviu de la facultate şi profesoara s-a sincronizat îmbolnăvindu-se în aceeaşi zi

   Trebuia să o fac și pe asta. Am fost la un pas să mă trezesc cu o minunată restanță la franceză, dar nu din cauza neștiinței, ci datorită tehnologiei. Telefonul era închis și n-am auzit alarma din cauza petrecerii nocturne (așa este la cămin, apar și evenimente neprevăzute în sesiune). Eram atât de disperată încât nici nu știam ce să fac, mă durea sufletul, râdeam și plângeam atunci când am aflat că profesoara nu a ajuns pentru că răcise. Da, norocul meu sau prost să fii, noroc să ai! 

  8. M-am urcat în tramvaiul nepotrivit şi am călătorit câteva staţii bune, fără să realizez că eram în direcţia opusă

   Era și cazul pentru ceva penibil. Culmea este că primisem indicații. Iei nr. X, mergi nu știu câte stații. Am respectat întocmai, dar m-am dus în sens invers. Și ca să vedeți karma cum este: în timp ce explicam unde sunt, se regăseau fix aceleași repere în zonă, mai puțin eu. A fost chiar distractiv, am zis, gata, sunt cea mai tare, am bifat încă un lucru pe listă.

   9. M-am speriat de un cutremur fictiv

   Bată-l vina pe Moise Guran. Aveam o aplicație minune și când am început să primesc mesaje de înștiințare pe bandă rulantă chiar m-am speriat. Stau la cucurigu, eram singură acasă, așa că am făcut ce nu era indicat: am fugit pe scări. Normal că eram singura fraieră care se agita. Nici vorbă de cutremur, doar păcăleală virtuală. Acum am renunțat la precauție, poată să vină și taifunul, nu vreau să știu. 

   10. Am uitat să scot eticheta de la haină cumpărată și am circulat cu ea fără să am habar de ce lumea mă făcea atentă

   Aici cred că se poate întâmpla oricui, dar eu pentru vreo 10 minute am fost vedetă. Nu înțelegeam de ce se amuzau unele persoane. Acum mă uit de nu știu câte ori, poate îmi scapă ceva și iar o dau în bară. Aș fi de genul: Bravo, n-ai stil!

Dacă și voi aveți situații “interesante” de dezvăluit, atunci vă provoc la scris. Este o modalitate de a afla ce se ascunde în spatele omului de la butoane-bloggerul.

 

 

10 lucruri pe care NU le-am făcut până în prezent

Niciodată să nu spui niciodată!

   Am intrat în febra provocărilor online și de data aceasta am preluat ștafeta indirect. Mi-a plăcut articolul scris de Cristina Dragomir (Caietul Cristinei) și fără să vreau m-am gândit la lucrurile pe care nu le-am făcut niciodată. Chiar dacă am fobii cu duiumul, sunt optimistă și sper să depășesc limitele perseverând.

   Suntem la ora adevărului și mărturisesc că:
   1. N-am pus mâna pe un şarpe (nici măcar unul mort)

   Îi detest atât de mult încât stau la distanță chiar și când ajung la zoo. Aceste ființe mirifice și reci mă inhibă, îmi dau o senzație neplăcută încât îmi vine să fug cât mă ţin picioarele. În copilărie țipam când îi vedeam, acum o iau la sănătoasa că-i mai practic.

   2. Nu m-am dat cu banana la mare

   Am încercat prin anul 2007 să fiu curajoasă şi m-am pregătit sufletește. Totul s-a spulberat când soţul mi-a sugerat că ar fi ok să bag capul în apă ca să mă acomodez cu atmosfera, dar când am simţit că îmi intră apă în urechi am făcut ochii mari şi am zis: Gata, eu renunţ. A fost un moment de râsul curcilor, dar decât să îmi cedeze sufletul pe mare, mai bine să îmi cadă un ghiveci pe uscat. :) Da, ştiu, fac haz de necaz, dar deja îmi imaginam cum urlam pe acolo şi făceam crize de nervi distrugând atmosfera. Mai bine lașă pe uscat decât o epavă pe Marea Neagră.

   3. N-am rămas blocată într-un spaţiu închis, iar peste mine să cadă pământ

  Obișnuiesc să mă uit la emisiuni care testează limitele oamenilor și să admir cum majoritatea sunt curajoși trecând cu ușurință peste obstacole. Banii sau tupeul îi ajută să depășească momentele critice, dar pe mine nici măcar astea nu ar reuși să mă scoată din tipar. Deja îmi imaginez cum stau acolo blocată așteptând să treacă timpul. Brr, groaznic.

   4. N-am mâncat alimente scârboase

   Dacă excludeți porcăriile care le bagă toți copilașii în gură când sunt mici, atunci da, n-am mâncat alimente scârboase. Dacă aş ajunge în vreo ţară exotică şi de nevoie ar trebui să mănânc vreo delicatesă culinară în care vedetă să fie vreo grămăjoară de viermişori crocanţi sau cărniţă dulce de pisică/căţel/broască/șoarece, sigur ar fi dezastru vizual. Urăsc preparatele care în mintea mea au o anumită formă/textură.

   5. Nu am terminat de citit o carte într-o limbă străină

   Ultima dată mi-am cumpărat amintire din vacanță o carte în engleză. Am zis că This Man de Jodi Ellen Malpas ar putea să mă cucerească iremediabil și să o dau gata, dar uite că a trecut vremea și n-am reușit. Acum citesc în pdf Chat love de Justine Faeth, un cadou frumos primit prin goodreads chiar de la autoare. Oare acesta să fie un semn ca să perseverez? Cert este că mi-am promis că voi da gata măcar o carte. Până când? Dumnezeu sigur știe, eu o tot o lungesc.

 6. Nu am făcut bungee jumping/săritură cu parașuta/parapanta, dar cred că ar fi foarte fain

   Aici intervine fobia de înălțime și merge atât de departe încât mă îngrozește inclusiv arta aceea vizuală în care se vede hăul imaginar de sub ea. Ar fi inedit, dar dacă s-ar putea, recunosc, aș sări cu parașuta dintr-un avion, dar nu singură.

   7. N-am reușit să câștig milionul de euro/dolari/lire

   Dacă trăiesc în România sunt obișnuită cu munca cinstită și sutele de milioane care mi-au intrat în buzunar (cu siguranță și voi ați simțit vibrația lor acum câțiva ani când erau zerourile în plus atunci când luai salariul). Acum dacă tot a ajuns euro la putere, ar fi cazul să mă reprofilez. Aștept ziua când voi sărbători primul meu milion(euro/dolari/lire, mă decid din mers).

    8. N-am prins niciodată un peşte

   Recunosc, nici măcar unul auriu. De ce? Mi se pare o activitate plictisitoare. Am încercat să particip la procesul în sine, dar la nici 5 minute de stat la pândă deja mi se făcuse foame, sete, îmi era cald, mă deranjau muștele/țânțarii. Decât să stau degeaba și să aștept să muște momeala, mai bine merg la restaurant și înhaț un păstrăv cu lămâie.

   9. N-am fost niciodată la un carnaval, nici măcar la cel din Rio de Janeiro

   Hmm, deja îmi imaginez: Brazilia, distracție, nebunie, dans exotic și  simt că am lumea la picioare. Ar fi inedit să îmi etalez colăceii și antitalentul în ritm de samba printre atâția oameni. Dacă nu am realizat acest lucru în ţară, măcar să mă simt excelent printre străini. Ar fi inedit să fiu pentru o clipă în mijlocul lor și să conștientizez că sunt singura nebronzată.

   10. N-am intrat în Masonerie

   Unele femei vor să intre în politică şi să ajungă precum Elena Udrea, dar eu prefer diversitatea şi aleg masoneria. Se face atâta caz de această organizaţie, încât ar merita chiar și pentru ceva timp să fiu cotă parte din acest mister. Se știe că ei trag sforile din umbră și dacă sunt importanți de ce să nu le suflu și eu în ceafă? Ipotetic, totul este posibil, de aceea afirm cu tărie, niciodată să nu spui niciodată

Viața ne rezervă multe și dacă suntem perseverenți sigur vom reuși ceea ce ne propunem. 

Experimentează și alege Terapia prin lectură

   Suntem într-o epocă a vitezei, ne-am născut grăbiţi, mereu contra cronometru, de parcă nu avem timp să profităm de micile nimicuri care ne înconjoară. Dacă în primii ani din viaţă ne dorim să creştem, să fim independenţi, mult mai târziu ne simţim de parcă aceștia au trecut prea repede. Oare când am conştientizat că suntem aici?

   Dacă ar fi să ţinem cont de cuvintele lui Garabet Ibrăileanu “Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp“, atunci cred că am reflecta şi am înţelege care ne sunt cu adevărat priorităţile, să ne liniştim, să ne bucurăm de ceea ce ce ne place: o seară cu familia, o plimbare cu bicicleta, un capuccino la răsărit de soare sau o carte bună. Poate că unii dintre voi aveţi impresia că timpul este la discreție, dar haideţi să luăm totul ca pe o terapie. Să folosim pasiunile pentru a ne relaxa, ele să fie pretextul potrivit pentru a ne aduce zâmbetul pe buze. Chiar dacă ați ajuns în stadiul de a fi de 3 X femeie şi aveți de făcut n lucruri, ţineți cont că este vital să luați o pauză, o clipă doar pentru voi. În cazul în care nu vă doriți sau poate nu vă permiteți un abonament la sală sau un masaj de relaxare la sfârșit de săptămână încercați să obțineți un abonament la biblioteca din zona unde locuiți și sigur puteți găsi ceva titluri potrivite. V-am recomandat această variantă pentru că este accesibilă și puteți găsi cu puțin noroc diversitate literară.

   Să ştiţi că funcţionează metoda. Aveam zile când nu reuşeam să găsesc o cale de mijloc, mă simţeam sufocată, obosită, acră de la prea multe vitamine “naturale”. Căram după mine plasa cu lămâi de parcă de ele depindea viitorul meu. Eram în multe feluri, dar nu eram eu, deveneam un robot. Cei care mă cunosc, ştiu că întotdeauna am citit, dar au fost ani în care lectura nu m-a atras, aveam alte priorităţi, studiile, locul de muncă, dar când o persoană mi-a spus: Ce se întâmplă cu tine, eşti prea stresată, trebuie să te linişteşti, atunci ceva s-a declanșat în interior și am pus frână. M-am gândit, am analizat și am tras linie.

Minte sănătoasă în corp sănătos. Alege gândirea pozitivă.

     Elimină factorii nefavorizanți. Problemele de la locul de muncă trebuie lăsate la ușă și încetați să vă refugiați în ceva inutil. Chiar dacă banii sunt importanți pentru supraviețuire, nu vă recomand să ajungeți studiu de caz la Știrile de la ora 5 din cauza epuizării fizice și mentale.

    Familia este prioritară și dacă nu comunicați spunându-le ce vă apasă, niciodată nu veți ieși din acest impas.

    Evitați oamenii care transmit energie negativă (măcar o perioadă de timp). Sigur aveți prin jur persoane veșnic nemulțumite, genul care mereu se vaită și deși au mașină cu piscină îți vine să le plângi de milă de parcă nu ar avea după ce bea apă.

    Aveți pasiuni? Folosiți-le la maxim, ele vă pot aduce zâmbetul pe buze.

   Vă relaxează cititul? Dacă da, atunci profitați din plin de această oază inepuizabilă de resurse pentru că este păcat. Genurile de lectură sunt diversificate și este imposibil să nu vă pliați cu ceva anume. Puteți deveni cititori de cursă lungă și de ce nu, să vă aducă multe satisfacții. Dacă adorați să gătiți, strângeți familia aproape și profitați din plin. Dacă nu, alegeți altceva, faceți-vă util, evadați din rutină.

   Voi fi recunoscătoare mereu celor care au apărut în calea mea și indirect mi-au deschis ochii ca să descopăr ce îmi place. Cărțile au fost cele care m-au adus aici și le dedic lor acest articol.

Alătură-te campaniei noastre și folosește hashtagul #PromovamLiteratura

TAG: Cărţi de la A la Z

   Sorina Ciocârlan se ţine de nebunii şi mă provoacă la un tag pe blogul ei. De data aceasta trebuie să atribui unei litere din alfabet câte o carte sau mai multe (după cum am chef). Să vedem ce a ieșit.

A

Anna Karenina de Lev Tolstoi/ Arta visării de Lucy Keating

B

Băiatul Echo de  Matt Haig 

C

Chimie perfectă de Simone Elkeles

D

Doamna cu umbrela neagră de Mary Balogh

E

Eu împotriva mea! de Botea Daniel/Exorcizat de Radu Găvan

F

Fields of Fire de Carol Caldwell/ Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier

G

Geometria iubirii de Jessica Levine

H

Hopeless. Fără speranță de Colleen Hoover

I

Iubire de catifea de Jude Deveraux/Inelul de Danielle Steel

J

Jane Eyre de Charlotte Brontë

L

Lovebook de Simona Sparaco/Love & Gelato- Vacanță la Florența – Jenna Evans Welch

M

Măştile fricii de Camelia Cavadia/Mila 2.0. de Debra Driza

N

Nerve: adevăr sau provocare de Jeanne Ryan

O

O minciună nevinovată de K.A. Tucker

P

Pe aripile vântului de Margaret Mitchell

Q

Quasar de Ana Mănescu

R

Răniţi de Jasinda Wilder/ Rolls Royce de Chiril Tricolici

S

Sub luna de șofran de Nicole C. Vosseler

Ș

Șoaptele nopții de Judith McNaught

T

The Promise de Mandalyn Kaye

U

Urgia și zorile de  Renee Ahdieh

V

Vocea lui Archer de Mia Sheridan

Dacă vă face cu ochiul, sunteți liber să preluați provocarea. Este amuzant și recunosc, chiar m-am simțit bine să jonglez cu cărțile.

Tag: Mid Year Book Freak Out

    Din când în când merită să ne răsfăţăm cu câte o provocare. Audrey de la The Sagittarius Books s-a gândit la noi şi am acceptat cu drag să ne dezlănţuim printre cărţi.

1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017.

Măştile fricii de Camelia Cavadia. Ştiu că am discutat foarte mult pe baza acestei cărţi, dar a fost o surpriză interesantă, surprinzătoare şi foarte bine scrisă. Şi dacă tot m-a impresionat, este firesc să o recomand şi altora.

2. Cea mai bună continuare (a unei cărți) citită în 2017.

Vreau să fiu soţia ta de Lisa Kleypas. Finalul primului volum a fost ca o lovitură sub centură. Norocul meu a fost perseverenţa editurii. Ce mai făceam dacă se traducea cartea la anul? Atunci chiar era coşmar de cititor.

3. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

Caraval de Stephanie Garber. Ador coperţile cartonate şi da, presimt că va fi altceva.

4. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.

Clar, ultimul volum al seriei vikingilor Oanei Arion. Din frânturile care mi le-a transmis Iasmy se anunţă incendiară şi dacă finalul va fi waw, atunci şi eu mă aliniez astrelor şi o voi citi în sfârşit cel puţin un volum.

5. Cea mai mare dezamăgire.

Tratament special-Inspecţia/Scrisori de dragoste pentru cei plecaţi/Crimă în Orient Express (Ştiu că o adoraţi pe Agatha, dar trebuie să fiţi oneşti şi să recunoaşteţi că Hercule Poirot mai trebuie să anime atmosfera. Un pumn, o adrenalină, ceva palpitant ar fi fost de folos). Ele nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor, le-am citit greu şi parcă au fost platonice. În perioada în care le-am dat o șansă am dormit mult, în special pe ele.

6. Cea mai mare surpriză.

Diavoli fragili de Radu Găvan. Nu ştiu cum să percep această carte. Mă lupt cu ea, dar îmi dă stări contradictorii. Sentimentele sunt bulversante, încât îmi este şi teamă să o termin, mereu mă loveşte ca un bumerang. La un moment dat am închis-o pentru că mi s-a făcut frică, eram singură în casă, iar scenele prezentate îmi trezeau nişte stări destul de aiurea.

7. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)

Mia Sheridan(Vocea lui Archer)/Mia Marlowe(Seducţie la prima vedere). Se pare că aceste două femei mi-au pus gând rău şi da, chiar mi-au plăcut.

8. Cel mai nou crush pe un personaj.

Brodick Buchanan din Răscumpărarea de Julie Garwood. În primele zile din anul 2017 mi-am propus să citesc cartea preferată a Iliuţei. Ştiu că a recitit-o de n ori şi dacă tot îi este dragă, am zis de ce nu. Da, scoţienii au lipici şi dacă este historical romance, atunci clar este de mine.

9. Cel mai nou personaj preferat.

Am destule personaje în minte, dar îl voi alege pe Anthony Bridgerton-Vicontele care mă iubea de Julia Quinn. Nici nu ştiu cum am citit seria familia Bridgerton, dar m-au cucerit în totalitate prin unitate, diversitate şi pasiune.

10. O carte care te-a făcut să plângi. + 11. O carte care te-a făcut fericit(ă).

Aerul pasiunii de Brittainy C. Cherry versus Promisiuni de catifea de Jude Deveraux. Două extreme, genuri şi perioade diferite, dar cred că acesta este farmecul lecturii.

12. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.

Ultima dată am văzut Jack Reacher: Never Go Back (2016) aka Să nu te întorci niciodată! de Lee Child, dar din moment ce nu am termen de comparaţie cu alte filme, ma voi limita la acest răspuns. Un thriller cu suspans, dar partea care nu mi-a plăcut a fost Tom Cruise. Săracul, se vede ca nu mai este ca la 20 de ani, i-au apărut ridurile :)

13. Recenzia preferată scrisă până acum.

Una negativă. :) Tratament special-Inspecţia de Davine M. Vesco, Lexi B. Newman. Dacă tot a fost apreciată pentru sinceritate, merită să o menţionez, era păcat să vă reamintesc de recenzia sezonului. Aştept cu nerăbdare şi alte titluri interesante ca să mă dezlănţui.

14. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.

Am primit/cumpărat multe cărţi şi alegerea este dificilă, dar probabil Absolut tot, a fost înhăţată de la Bookfest. Are inclusiv un pliant drăguţ cu ecranizarea. Dacă se va ridica la nivelul aşteptărilor mele sau nu, chiar nu ştiu, dar am zis, de ce nu?

5. Ce cărți trebuie să citești până la finalul anului?

Lista este mare, dar mi-am propus ca să termin într-un final Absolut tot, Second life, Fangirl, cel puţin o carte de Tony Mott (în caz contrar mă ucide Arci), Ultimul viking de Oana Arion-primul volum dintr-o serie palpitantă, Până ne vom revedea, Nu mă tem, plus alte titluri neprevăzute.

Dacă vă place tag-ul, sunteți liberi să îl preluați.

 

Locuri perfecte pentru citit

   Zilele trecute facebook îmi reamintea pe unde umblam acum doi anişori şi dintr-o dată m-a apucat o melancolie, o relaxare instantă numai când mă gândeam la vacanţa petrecută pe malul lacului Razim în Delta Dunării. Sincer, îmi vine să închid ochii pentru o clipă şi să visez, atât de bine m-am simţit în zonă. Din moment ce anul acesta am făcut o schimbare de planuri, cred că ar trebui să împărtăşesc cu voi câteva locuri pe care le-am experimentat şi mi se par ideale pentru citit. Ştiu, poate că sunt destui dintre voi care vă vine să staţi cu o carte în mână inclusiv pe o crenguţă din copac, important este să fie comodă şi să nu aveţi rău de înălţime, dar trebuie să fim practici şi să improvizăm puţin.

   Cei mai mulţi vă doriţi liniştea locuinţei personale şi alegeţi o canapea/fotoliu sau seara în pat. Acesta este propriul sanctuar amenajat pentru lectură. Ideal ar fi să avem timp disponibil şi să profităm de fiecare moment liber al zilei. Personal, visez la un colţişor în balconul de acasă în care să îmi ţin obiectele personale şi să mă întind ziua pe un scaun confortabil şi să lenevesc cu o carte romantică alături. În lipsa de idei, vă puteţi folosi inclusiv de şemineul/soba bunicii, este perfectă dacă este însoţită de un fotoliu, o pătură catifelată şi o cană cu minuni sau un pahar de vin roşu.

   Ce părere aveţi de traficul din metrou/microbuz/tren? Majoritatea pierdem timp preţios în drum spre şcoală/facultate/loc de muncă. Unii citesc şi se luptă cu tot feluri de genuri literare, dar sunt şi oameni care sunt sătui de atâta hârtie şi cerneală anternând peisajul cu telefonul dotat cu diferite aplicaţii. De fiecare dată când plec la drum îmi iau cu mine cel puţin o cărticică, ceva relaxant, să nu mă doară capul de la vreo crimă, ci să mă facă să am o stare de bine printre aglomeraţie şi trafic intens.

   Cafenea/Ceainărie. Dacă aşteptaţi pe cineva sau doar vă bucuraţi de o oră de pauză între întâlniri merită să alegeţi ceva intim pentru o stare de bine. Locaţiile de genul acesta au decoraţiuni în jur şi vă simţiţi răsfăţaţi cu un cocktail alături.

   Avion. Am avut noroc să călătoresc de câteva ori şi să prind anumite ore, dar cel mai interesant mi s-a părut să citesc la ora 2 dimineaţa în timp ce mă întorceam din ţări străine. Culmea este că la înălţime eu mă chinuiam cu Și am privit cu toții spre cer… de Tommy Wallach, o carte pe care nu am reuşit să o termin din cauza gerului năpraznic care mă aştepta în România în ianuarie (glumesc, efectiv am abandonat-o la jumătate). Da, se pare că suntem o ţară primitoare, dacă mai întârziam o zi îmi prelungeam vacanţa din cauza zăpezilor, dar uite că n-a fost să fie, sunt o patrioată.

    Plajă, nisip, mare/ocean, soare puternic, briză, noi/cartea şi o băutură de sezon. Uitaţi de dieta pe care nu aţi ţinut-o tot anul şi de toate promisiunile făcute atunci când vă vedeţi sub un baldachin precum o zeiţă romană. Şi dacă nu aţi căzut de la atâta visare, să ştiţi că este tare bine. Ultima dată am citit Lunga vară fierbinte (ştiu, numai cărţi tematice prind, dar le aleg după sprânceană) şi nu-mi pare rău, m-a făcut să uit că nu suport să mă bronzez, însă mi-am amintit că un Mojito servit de către un tip hot face bine la stima de sine (încercaţi reteţa dacă iubitul/soţul nu este gelos).

   Dacă tot avem parte de apă, chiar trebuie să vă povestesc de leagănul amplasat sub o salcie pletoasă, chiar pe malul lacului Razim (acolo jos eram eu). O nebunie, să simţi cum adie vântul şi să stai doar să te bucuri de vacanţă. În jurul meu era furnicar, o parte se bronzau, alţii se jucau, numai eu mă protejam de razele UV.

    Atunci când timpul sau poate bugetul nu ne permite, ne mulţumim să citim şi pe o bancă în parc. Ne înarmăm cu nişte floricele şi renunţăm la seminţe (aţi văzut că se dau amenzi dacă nu ai mătură/crenguţă la îndemână). În acest fel ne oxigenăm, respirăm aer curaj, admirăm oamenii, vedem ce se poartă (doar nu citim continuu) şi cu puţin noroc socializăm.

    Dacă vă doriţi o carte rară, o puteţi găsi dacă sunteţi norocoşi la biblioteca locală, dar la secţia de studiu. Chiar şi acolo vă puteţi bucura de această plăcere nevinovată, important este să dispuneţi de timp suficient şi de răbdare, nu cred că e uşor să te muţi temporar într-o sală izolată.

    Şi la final, vă recomand să experimentaţi mental cum ar fi să citiţi într-o căsuţă în copac. Cei care sunteţi romantici, aţi aflat de locaţie în Beatrix de Lisa Kleypas. Cred că ar fi fost ideal dacă în copilăria mea aş fi avut o asemenea construcţie special pentru mine, mai ales când citeam de aventurile din cărţile lui Jules Verne. Sigur ieşea prăpăd, mă dădeau părinţii dispărută.

Dacă am omis ceva, vă invit să completaţi.

Surse imagini: pinterest.com, deltaroyal.ro

 Cine suntem cu adevărat? Frânturi din blogging şi noi

    Dacă vreo vrăjitoare mi-ar fi ghicit la colţ de stradă că voi ajunge să fac trei ani de când bântui prin blogosferă în calitate de blogger şi că mă voi strădui să iasă ceva bun, cred că aş fi râs copios. Cine mai crede în astfel de aiureli? Dar uite că nu s-a găsit nimeni să-mi citească în stele, ci am primit, fără voia mea, în dar mai multe lămâi. Ele m-au impulsionat, le-am transformat în ceva bun şi de atunci îi fac “zile negre” Iasminei împărţind zilnic, bucuriile şi neplăcerile acestui statut de blogger.

   A fost greu, a fost uşor? În fond, nici nu mai contează, important este că am testat mediul virtual din punctul de vedere al cititorului pasionat şi ne-am străduit să transmitem ceva frumos cu ajutorul blogului. Şi cum diversitatea este importantă, fără voia noastră ne dorim schimbări, ne regândim planurile periodic, analizăm priorităţile, mai luăm câte o pauză.

   Astăzi vreau să-i mulţumesc lui Cristian China Birta pentru că mi-a înseninat ziua. A scris un articol special pentru mine, bloggerul care a înţeles ce este important: “Eu vreau să vă provoc să lăsați viața voastră personală să dicteze vieții profesionale, nu invers. Să vă recuperați dreptul de a spune ”nu” tocmai pentru a vă recupera dreptul de a vă spune vouă înșivă ”da”. În esență, să trăiți mai mult pentru voi, dragilor, nu pentru ceilalți! Ceea ce vă doresc din tot sufletul 

   Blogul nu este totul, ci doar o parte din viaţa noastră.

   Da, voi cei care staţi non stop pe blog/facebook şi vă străduiţi să fiţi cei mai scumpi, cei mai drăguţi şi cei mai buni, vă garantez că nu veţi mulţumi pe toată lumea, ci doar vă veţi alege cu o adunătură de oameni care vă ridică în slăvi pentru nimic. Cu ce vă ajută laurii din comentarii? Ele oricum se duc, se evaporă automat când se actualizează facebook. O parte dintre voi vă neglijaţi viaţa personală şi uitaţi că aveţi căţel/purcel/ familie şi chiar nu înţeleg de ce. Familia reprezintă realitatea, ei reprezintă totul vostru. Atunci când suferiţi sau vă doare ceva, nu vine x-lescu de unde se agaţă harta în cui să vă ducă la medic, ci de familie aveţi parte.

  Aveţi grijă ce semănaţi pentru că asta veţi culege.

   Dacă aţi şti de câte ori am făcut noi promisiuni că o lăsăm mai uşor şi tot la vechile obiceiuri ne-am întors, însă la un moment dat am pus punctul pe i şi am spus: “Gata, până aici“. În blogosferă mereu se va găsi cineva care să îţi reproşeze că ceva nu este bine, pe ei nu-i interesează că au trecut doar 8 ore de când s-a terminat concursul organizat online sau că din vina lor nu şi-au ridicat premiul de la poştă, ei vor să fii acolo, la discreţia lor. De ce? Mă plăteşte cineva să fiu slugă virtuală? Noi ne respectăm angajamentele, voi de ce nu ne respectaţi? Dacă nu se ştie, vă repetăm. Din pasiune pentru cărţi am pornit la drum şi în timpul liber ne dedicăm acestui proiect prin postare zilnică de materiale, organizare de concursuri/evenimente şi dacă nu ştiaţi, din resursele personale ne plătim taxele de expediere de colete la poştă (de aceea nu trimitem prin curier)/găzduirea sau probleme tehnice când apar pe site. Toate acestea sunt o mică parte din ceea ce se vede în mediul online pentru că nimeni nu contorizează timpul pe care îl foloseşti pentru editare/promovarea online. Oamenii cred că totul li se cuvine, să fii acolo, nici măcar un mulţumesc nu mai ştiu să scrie, parcă vor să scape cât mai repede de corvoadă, să înhaţe premiul şi să plece. Ei bine, dragilor, dacă luaţi în calcul, acesta este şi reversul medaliei, nu doar lauri şi comentarii de bine.

   După trei ani ne-am dat seama că important este să ştii ce vrei şi să respecţi cauza pentru care te-ai dedicat. Da, oferim respect, sinceritate în ceea ce scriem, promptitudine, ne onorăm cu sfinţenie colaborările, aducem ceva nou şi cel mai important, vă aducem informaţiile pe care le căutaţi. La finalul acestor etape suntem noi, oamenii de la butoane care ne dorim o pauză. Ne place să zâmbim, să ieşim în parc, să tăiem frunză la câini, să ronţăim floricele împreună cu familia sau să ne bucurăm de calorii la cofetăria improvizată de acasă. Deşi ne-a fost greu, am reuşit să redevenim noi, să avem timpul nostru, viaţa noastră, picătura de real fără online.

   Mare parte dintre bloggeri au impresia că dacă stau zi şi noapte la cafele virtuale ajută cu ceva. Da, ajută temporar, dă impresia că eşti atotputernic, sociabil (chiar linguşitor pentru că dă bine la promovare) şi cei care te înconjoară ar putea să îţi facă o statuie. Noi am înţeles că statuile nu ajută la nimic, ele sunt drăguţe de moment, după vin câinii şi te “adoră”.

   Vă înşelaţi amarnic dacă trăiţi ca să vindeţi iluzii. Vă prefaceţi că socializaţi, citiţi pe bandă rulantă când de fapt abia aşteptaţi să răsfoiţi cărţile primite şi la final să spicuiţi esenţialul, iar din ce mai scriu alţii să faceţi compilaţii de idei şi impresii, ambalate frumos cu alte cuvinte, şi produsul finit va fi prezentat impecabil. Vă minţiţi singuri pentru că vindeţi gogoşi, iar la un moment dat cititorii voştri se vor prinde că expuneţi produse de mâna a doua.

   Efectiv nu ai cum să munceşti 8 ore pe zi, să fii activ non stop pe net, să citeşti de parcă nu ai noapte şi nu ai zi, să faci recenzii zilnic şi să te ocupi inclusiv de familie. Există un elixir? Nici vorbă, până şi cafeaua este depăşită de situaţie. Mai bine vă treziţi la realitate şi înţelegeţi că este prea mult.

   Cum să îţi neglijezi viaţa personală, copilul să-l pui să stea jumătate de zi la televizor sau să se joace la calculator, totul pentru ca tu să dai impresia că “citeşti” de zor la zeci de cărţi sau să te lauzi că eşti mare scriitoare de dragul artei. Da, poţi face câte puţin din fiecare, să le îmbini, să nu uiţi că este week-end şi să-l respecţi. Să ieşi la aer curat, să te bucuri de viaţă, să fii echilibrat. Asta înseamnă să fii om, să fii cerebral.

   Dacă mâine facebook ar dispărea, s-ar duce toate aprecierile noastre şi toată nebunia de zi cu zi, am rămâne doar noi, dezgoliţi de caracter şi plini de furie pentru că nu mai avem un colţ în care să ne expunem talentele inexistente sau să ne batem pe umărul virtual când bârfim oameni pe care nu-i cunoaştem cu adevărat, să analizăm străduţa virtuală şi să judecăm după aparenţe.

   Eu n-aş fi tristă, efectiv aş merge mai departe, aş lua-o de la zero pentru că aş avea cu cine, mi-ar rămâne relaţiile pe care le-am construit în mediul real. Mi-aş aminti că din când în când este bună şi câte o cafea cu lapte atunci când citesc presa dimineaţa sau blogurile ce-mi sunt dragi.

 

Recensământul cărţilor personale citite în jumătatea anului 2017

   Probabil ştiţi că de multe ori pentru o stare perfectă nu trebuie să descoperim capodopere care să ne zguduie raţiunea sau să ne pună să căutăm disperaţi dex-ul, scopul este să ne aducă zâmbetul pe buze. Punctul forte al unui cititor ar putea fi o serie de cărţi care să-l reprezinte și să se simtă excelent dintr-un motiv sau altul. Chiar dacă nu mă omor după Mircea Cărtărescu sau Paulo Coelho, ador cărţile ce îmi transmit o anumită stare pozitivă la sfârşitul zilei. Aşa m-am decis să fac recensământul acestor şapte luni care au trecut, menţionând cărţile care le-am citit dintr-o răsuflare şi mi-au plăcut foarte mult. Sunt ideale pentru vacanţă, dar şi pentru o seară liniştită pe fotoliul preferat, depinde cum preferaţi de obicei să vă relaxaţi. Dacă adăugaţi o cană de ciocolată sau limonadă rece cu mentă, hmm, deja vă simţiţi în rai.

Ce poate fi mai frumos decât un TOP 5 cu cele mai faine cărţi care sunt perfecte pe caniculă sau pe răcoare!
1. Sărutul unui înger de Susan Elizabeth Phillips

   Genul acesta de carte romantică mi-a oferit atât de multe trăiri încât chiar mi-a părut rău că s-a terminat. De la primele pagini m-a cucerit şi acesta este meritul autoarei. Nu s-a pierdut în detalii şi a ştiut cât să dozeze încât până la final să te simţi din ce în ce mai bine.

   Povestea lui Daisy Devreaux este specială și veți înțelege imediat de ce. Ea este o tânără delicată, capricioasă, obişnuită cu confortul, dar ca să scape de închisoare alege să facă un compromis, trebuie să se căsătorească cu un bărbat necunoscut ales după sprânceană chiar de tatăl ei. Alex Markov îi oferă confort minim (o rulotă dezordonată de parcă era sărac lipit) şi pentru propriul amuzament o îndeamnă să se implice la muncile grele care sunt necesare într-un circ. Daisy ar pleca în lume în secunda următoare, dar sunt prea multe în joc, inclusiv banii şi libertatea ei. Şi de aici se pornesc atât de multe fire invizibile care le va demonstra celor doi că viaţa este imprevizibilă şi nu este suficient să primeşti pe tavă, ci să depui şi efort. Veţi vedea prin ochii lui Daisy cum este să pui mâna pe o lopată, să fii adorată de un elefant sau cum empatizează cu animalele din spatele gratiilor.

2. Măştile fricii de Camelia Cavadia

   O carte de suflet în care m-am regăsit printre rânduri şi chiar dacă nu am plâns, în interior am simţit cum m-a răscolit. Trăirile, zguduirea şi cursivitatea cu care autoarea reuşeşte să transmită ceea ce simte te face efectiv să absorbi frustările şi toată durerea acelor copii care se maturizează. În cazul în care vreodată ai fost traumatizat din cauza violenţei domestice de către părinţi/soţ atunci s-ar putea să te doară şi să răscolească amintiri. Dacă nu ţi-ai pus întrebări atunci, acum sigur vei avea curajul să răspunzi la gândurile incomode pe care le evitai. Sigur, nu este uşor, dar ceea ce nu te omoară, sigur te face mai puternic, însă preţul plătit este mult prea scump. Da, este o carte pe alocuri tristă, dar este sinceră, fără să cadă în extreme.

3. Aerul pasiunii de Brittainy C. Cherry

    I-am dat o şansă dintr-o prostie şi am terminat-o în câteva ore. Am plâns când am citit-o şi chiar nu mă puteam opri. Unele puncte par să fie duse la extrem, autopedepsirea lui Tristan Cole şi faptul că nu-şi poate ierta că soția și copilul s-au stins atât de repede în timp ce el trăiește știrbit de dragostea lor. Doar dacă iubeşti la nebunie, atunci poţi cădea în această capcană a timpului şi a depresiei. Dacă aveţi oroare de drame, cuvinte vulgare, sunt șanse să treceți cu vederea dacă vă anunț că sunt faze amuzante şi are happy-end :)

4. Vocea lui Archer de Mia Sheridan

    Cei care mă cunosc ştiu că atunci când îmi place ceva vorbesc ca o placă stricată, efectiv nu mă pot opri. Vocea lui Archer a reuşit să-mi deschidă ochii şi să mă bulverseze, să înţeleg cât de norocoşi suntem noi ceilalţi pentru că reuşim să ne facem vocali, să ne manifestăm cumva. Archer s-a simţit îngrădit, în primul rând datorită faptului că fusese un băieţel sănătos, iar unchiul său într-o zi i-a luat vocea cu un glonţ şi în aceeaşi zi a pierdut ce avea mai drag pe lume: familia, cei pe care îi iubea. Din aproape în aproape s-a descurcat, dar atunci când lumea l-a marginalizat şi etichetat ciudat… a fugit, s-a reîntors, dar în mare parte a locuit precum pustnicii. Este un bărbat inteligent, forţat de împrejurări să studieze singur şi să depăşească condiţia. Sunt clipe când îi vezi neputinţa şi te întrebi de ce. Este o carte pe alocuri tristă, dar motivantă, te face să zâmbeşti şi să spui în gând: “Ce bine că eu nu-s Archer!”

5. Promisiuni de Jude Deveraux (Seria Velvet Montgomery)

    Dacă tot am fost harnică anul acesta şi m-am apucat de terminat serii, voi alege o carte care mi-a deschis pofta de historical romance cu personaje încăpățânate, pasionale. Ea concurează cu Iubirea de catifea şi Îngerul de catifea, următoarele care le-am ratat, dar recuperez ușurel. Dacă şi vouă vă plac poveştile relaxante, de vară, dar care vă poartă departe printre ambiţii, reguli de societate sau barbarism, atunci citiţi prezentarea făcută de Iasmina la seria Velvet Montgomery şi daţi-le o şansă.

Dacă şi voi veţi un clasament personal, vă invit să îl împărtăşiţi, orice titlu este binevenit.
Susţine lectura, foloseşte hashtagul #PromovamLiteratura

"Te iubesc. Nu mi-ar păsa nici dacă tată ţi-ar fi diavolul în persoană. Aş fi în stare să te las să-mi înfigi un pumnal în inimă şi tot m-aş stinge iubindu-te, pînă la ultima mea suflare."

  Vreau să fiu soţia ta, de Lisa Kleypas-recenzie

Titlul original: Marrying Winterborne

Nr. pagini: 367

Editura Miron

Traducere: Gabriela Anca Marin

Anul: 2017

Gen: Historical romance, Romance

Seria The Ravenels: 1. Frumos şi cu inima de gheaţă (Cold-Hearted Rake), 2. Vreau să fiu soţia ta (Marrying Winterborne), 3. Devil in Spring, 4. Hello Stranger 

    Prinşi într-un cerc vicios în care totul se învârte în jurul rangului şi banilor, a fi fericit alături de soţia pe care o alegi este ceva atât de rar încât nici nu pare să conteze. Helen și Rhys par să sfideze regulile și să demonstreze că sunt și excepții, iar ei se vor strădui să fie diferiți, să lupte pentru un astfel de mariaj.

Un magnat lipsit de scrupule
O frumusețe retrasă

   Vreau să fiu soţia ta de Lisa Kleypas-un rău necesar cu personaje hotărâte care ştiu din start ce vor: o căsnicie, un statut în societate şi dacă se poate un strop de fericire. Dacă vi se pare desuet, vă asigur că nu este, cartea nu rămâne platonică şi nici nu se termină înainte de a ne bucura de subiectul în sine. Iniţial m-am speriat, credeam că după acceptul ei legat de căsătorie va știrbi din farmec, acţiunea va rămâne suspendată în aer fără să descopăr prea multe despre magnatul Winterborne, dar m-am înșelat.

    Mi-a plăcut atât de mult această carte încât am simţit cum se scurge fiecare picătură şi la final părea că nu este suficient. Deşi am terminat-o acum ceva timp, încă nu pot să-mi revin, mai vreau încă o doză de pasiune, mai vreau puţin din povestea celor doi.

    Efectiv am fost fascinată din primul volum al seriei Ravenel. În loc să îl apreciez pe Devon din Frumos și cu inima de gheață, am preferat să mă axez strict pe misteriosul Winterborne, iar acum după ce i-am descoperit secretele, mă gândesc că n-ar strica să profit la maxim şi de The Devil in Spring.

   Finalul volumului anterior ne-a lăsat în aer și a creat suspans pentru că Helen Ravenel și-a schimbat atitudinea. Atracția palpabilă, dorința ei de a-l ajuta pe Rhys Winterborne să se refacă după accident a creat o legătură care părea să prindă contur. El o dorea din motive egoiste, dar i se părea imposibil, însă Helen se temea de gândurile ei: l-ar fi vrut de soț și nu știa cum să reacționeze, cum să-l cucerească. Refuzul indirect de a rupe logodna și reacția de final când realizează că a luat decizia nepotrivită, întoarce acțiunea volumului doi la 180 grade.

    Vizita neprevăzută la magazinul Winterborne aproape că îl șochează pe Rhys, nici nu știe ce dorește lady Helen, dar își va da seama curând că ea acceptă să-i fie soție cu orice preț. Obișnuit să plătească pentru fiecare serviciu, tratează totul ca pe o afacere și îi pune la dispoziție cât mai multe: cel mai frumos inel, cele mai alese cadouri, dar nu omite esențialul: se asigură că are acceptul ei și o va dezonora pentru a înlătura orice îndoială a vărului ei, Devon Ravenel legat de consimțirea căsătoriei.

EL are posibilitatea de a-i pune lumea la picioare, iar EA ar putea fi visul lui transformat în realitate

   Dacă până în acel moment aveau îndoieli asupra relației lor, după consumarea acesteia cei doi conștientizează că nu au cale de întors, resimt chimia și abia așteaptă să fie împreună zi de zi, noapte de noapte.

   O serie de întâmplări nefericite le va amâna căsătoria și va pune la încercare încrederea, afecțiunea și mai ales stima de sine. Helen face parte dintr-o familie cu rang, dar crescuse cu convingerea că trebuie să-și tempereze comportamentul și să lase surorile să se exteriorizeze. Timiditatea ei este adorabilă, dar viitorul ei soț este dispus să o ajute să își exprime dorințele și să îi facă loc în viața lui austeră.

Helen,

Mă întrebi dacă regret logodna noastră.

Nu. Regret însă fiecare minut în care nu eşti cu mine. Şi fiecare pas care nu te aduce mai aproape de mine.

În fiecare seară, ultimul meu gînd înainte de culcare este că ar trebui să fii în braţele mele. Nu-mi găsesc pacea în patul meu cel gol şi adorm cu tine în gînd, abia la ivirea zorilor.

Dacă aş avea acest drept, ţi-aş interzice să mai pleci oriunde fără mine. Nu din egoism, ci pentru că, fără tine, parcă aş trăi fără să pot respira.

Gîndeşte-te la asta, cariad. Îmi eşti la fel de necesară ca respiraţia. Iar mie nu-mi mai râmîne decît să număr zilele pînă cînd mi-o voi recăpăta de la tine, sărut după sărut.

Winterborne”

    Rhys Winterborne la origini era un galez încăpățânat, obișnuit de mic să muncească pentru a câștiga propriul trai. Inteligența și perseverența îl ajutase să construiască un imperiu în sufletul Londrei, un magazin care funcționa precum un furnicar cu tot ce aveau nevoie cei mai pretențioși cumpărători pentru propria locuință. Ambiția și spiritul competitiv îl forțase să trateze orice obstacol întâlnit ca pe o provocare profitabilă. Helen este tot ce își putea dori vreodată, inițial crede că ar putea să-l ajute în ierarhia socială, dar pe parcurs își va da seama că ea se transformă în ceva vital sufletului său și chiar nu știe cum să reacționeze.

   Un accident nefericit aproape că îl va ucide pe Rhys, dar are noroc cu Garrett Gibson, o femeie doctor care trecea din întâmplare pe strada cu clădirea prăbușită. Talentul lui de a vedea potențial în oameni și profesionalismul acestei femei, îl va determina să o angajeze pentru a ajuta proprii salariați. Chiar dacă este dur, distant și practic, acordă o atenție deosebită celor din jur care muncesc pentru propriul lui imperiu, ceea ce-l face respectat.

   Suspansul va crește și le va da bătăi de cap pentru că emoțiile au un rol important. Familia lui Helen va înțelege că este îndrăgostită și va accepta căsătoria, dar descoperirea unor scrisori rătăcite, scrise de Jane, lady Trenear-mama ei decedată, pe când se afla la Eversby Priory, o va pune în impas. Se simte distrusă când află că aventura mamei sale cu un bărbat necunoscut îl va îndepărta pe Rhys atunci când va înțelege că nu are rang social, motivul adevărat pentru care credea că de fapt se căsătorea cu ea. În scurt timp i se va confirma că pierderea lui este iminentă pentru că tatăl ei este dușmanul acestuia de moarte.

    Helen nu poate lupta cu morile de vânt atunci când se va declanșa nebunia, va fi manipulată, șantajată de propriul părinte și foarte nefericită. Ceea ce nu știe este că Rhys Winterborne este dur precum o stâncă și șansele de a-l pierde sunt minuscule.

   

“Te iubesc. Nu mi-ar păsa nici dacă tată ţi-ar fi diavolul în persoană. Aş fi în stare să te las să-mi înfigi un pumnal în inimă şi tot m-aş stinge iubindu-te, pînă la ultima mea suflare.”

   Acest bărbat a fost vitregit de soartă, discriminat pentru propriile origini, dar a muncit pe brânci şi a demonstrat că siguranţa financiară nu a picat din cer. Prin perseverenţa şi respectul cuvenit a reuşit să ofere o şansă inclusiv celor mai puţin norocoşi. Este orgolios şi nu vrea să arate, însă are nevoie de cineva care să îl completeze și să-i arate ce înseamnă cu adevărat fericirea. Declaraţiile lui par mult mai frumoase decât suntem obişnuiţi, dar pentru Helen va face imposibilul posibil pentru a-i demonstra că este tot ce și-ar putea dori în această viață. Ea este floarea de orhidee care îi va schimba destinul şi se va simţi onorat să o privească zi de zi cum i se schimbă coloritul.

    Dacă ați citit primul volum și v-a plăcut, atunci urmați-vă instinctul și continuați seria. Vreau sa fiu soţia ta de Lisa Kleypas este o carte îmbietoare, romantică, amuzantă si cu o doză consistentă de pasiune. Chiar dacă următoarele titluri din serie sunt în curs de apariție, autoarea nu ne va dezamăgi. Volumul trei-The Devil in Spring va fi despre Lady Pandora Ravenel şi Gabriel, Lord St. Vincent. Presimt că va fi o poveste memorabilă, precum în cartea Diavolul în iarnă. Oare roata se întoarce? Hmm, vom vedea.

Cartea Vreau să fiu soția ta de Lisa Kleypas a fost oferită pentru recenzie de către Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant 

 Sursă imagine: pinterest.com

Book Club între real și virtual!

    Timpul sau poate mediul în care ne trăim ne forțează să citim și să împărtășim impresiile doar cu cine se poate. Unii dintre noi suntem norocoși, avem pe cineva apropiat care se simte cititor de cursă lungă și profită de fiecare ocazie pentru a parcurge câteva rânduri, dar sunt destule cazuri când gândurile rămân doar în mintea noastră.

    În 2013 am simțit nevoia să împart cu voi prima recenzie care apărea pe blogul Literatură pe tocuri, astăzi cred că ar trebui să susțin mai mult acest proiect și să stimulez cititorii să descopere, să comunice și să arate ceea ce simt după ce termină o carte. Experiența personală m-a îndemnat să cunosc și participanții de la Seară de carte Târgoviște, o mână de oameni inimoși care știu să te facă să mergi și cu alte ocazii.

    Amuzant este că tot amânam ziua, efectiv cărțile nu se pliau pe gustul meu, iar termenul de două săptămâni mi se părea scurt, dar mi-am făcut curaj și prima dată am mers cu gândul: „Fie, ce-o fi, mă prezint și eu acolo, doar nu mă pun pe tocător”. Spre rușinea mea cartea Revolta maselor nu mă prinsese în mrejele ei  și mă blocasem la celebrele 30 de pagini, dar m-am așezat foarte frumos pe un scaun. Timp de o oră și jumătate nu am comentat nimic, doar am ascultat fascinată părerile lor. Și-au dat seama că-s speriată de bombe și nu trebuie să mă sufoce cu întrebări. La final le-am potolit curiozitatea și au aflat cine sunt, dar și de ce mă ascund de atâta timp.

    Timpul sau lipsa curajului determină pe mulți să stea liniștiți în zona de confort și să citească ceea ce au chef, dar de multe ori tocmai aceste întruniri ne îndeamnă să socializăm, să ieșim în societate și să depășim propriile inhibiții.

    Pentru a doua oară consecutiv voi vorbi la seară de carte, de data aceasta nu-mi voi exorciza audiența cu ceva masculin precum cartea autorului Radu Găvan, ci aleg altă zonă-Măștile fricii de Camelia Cavadia. Scopul meu este să scap de emoții și să nu mă mai bâlbâi când trebuie să vorbesc în public (dacă nu scap de trac, măcar ameliorez simptomele). Da, știu sigur că nu este ușor, dar profit de micile sfaturi clasice și merg mai departe.

    Dacă și voi sunteți ca mine, emotivi și ocupați, dar în același timp vă face plăcere să citiți, atunci haideți să profităm de mediul online și să readucem în atenție plăcerea de a citi.

    Știu că vă plac provocările, dovada o reprezintă interesul maxim pe care l-ați acordat propunerii lansate de Alina în grupul de facebook, dar ne mai trebuie mobilizare.

   Vă invit să alegem câteva titluri, iar cea mai votată să fie citită în două săptămâni sau o lună. Împreună ne putem întâlni la o cafea virtuală la ceas de seară și să dezbatem o carte. Oricine poate participa cu argumente pro sau contra, dar fără să aducă prejudicii autorului sau să strice farmecul de a o citi. Scopul este să fie ceva educativ, să ne construim propriile idei, să le dăm curs, să citim cărți care sunt diferite și să descoperim ceea ce gândesc cititorii.

     În mediul virtual nu trebuie să ne îngrijorăm că nu avem locație sau că la ora aceea plouă și nu avem chef să părăsim propria canapea, important este să avem citit romanul și internetul să funcționeze strună.

Voi ce părere aveți? Avem nevoie de un Book Club la fel ca cel creat special pentru cărțile autoarei Jane Austen, dar să-l folosim în mediul virtual?
Acceptați provocarea?
Susține campania noastră folosind hashtagul #PromovamLiteratura!

Top 5 cărţi memorabile

   Fiecare cititor are o listă cu dorințe literare în așteptare, unele s-au împlinit, altele urmează, însă cu certitudine se regăsesc cel puțin 5 (cinci) titluri care l-au marcat într-un fel sau altul. M-am gândit să vă împărtășesc câteva cărți pe care le-am descoperit cu ani în urmă și m-au impresionat din anumite motive. Criteriile de selecție sunt subiective, dar plăcerea de a le recomanda rămâne neschimbată.

La răsărit de Eden de John Steinbeck

   Dacă aţi ratat această carte atunci ar fi cazul să recuperaţi. Mi-a fost recomandată acum ceva timp de o doamnă, iniţial am fost reticentă, mă tot gândeam cum este, dacă merită, dacă mă plictiseşte, ei bine, a fost formidabilă. Ador cărțile ce merg pe mai multe planuri şi autorul analizează viaţa fiecărui membru al familiei, din copilărie și până la maturitate. Scopul este să arate cum evoluează, ce alegeri face, dar și cum suportă consecințele faptelor sale. O carte excepţională, un must read.

   Se regăsesc simboluri din Biblie ce întăresc rolul credinței în viața omului, dar și cum fiecare om are hărăzit unui anumit destin. Vă asigur că nu aveți timp să adormiți cu coperta în brațe pentru că are fiecare punct bine stabilit. Destinele lor sunt atât de complicate încât nici nu simțiți când trece timpul.

     Cartea La răsărit de Eden/East of Eden a fost ecranizată în anul 1955.

Pe aripile vântului de Margaret Mitchell/Scarlett de Alexandra Ripley

   Am citit cu sufletul la gură Pe aripile vântului şi am invidiat-o pe Scarlett O’Hara pentru curaj, nebunie şi acel ceva care o făcea invincibilă. Această Femeie fantastică putea reuşi orice, oricând. Rhett i-a dat lumea peste cap suferind cu vârf şi îndesat din cauza propriilor țeluri. Slavă Domnului că am citit inclusiv continuarea acesteia, scrisă de Alexandra Ripley. Da, a meritat fiecare clipă şi chiar dacă au fost pe alocuri momente când am stat în suspans, cumva, eroina noastră a fost îmblânzită. Ambiția ei a fost temperată şi parcă destinul a dus-o către cel ales. Poate pe unii dintre voi v-a dezamăgit continuarea, însă eu aveam nevoie de o pauză, de un final pozitiv, de o altfel de perspectivă..

   Cartea Pe aripile vântului/Gone with the Wind a fost ecranizată în anul 1939 și a câștigat zece premii Oscar.

Pasărea Spin de Colleen McCullough

    Am văzut filmul de multe ori, dar dintr-un impuls am luat şi cărţile la dezbătut. Atunci când eşti împărţit între datorie şi dragoste, alegerea poate fi simplă când dorești să își dedici viața divinității. Sacrificiile făcute, imposibilitatea unei relaţii, destinele şi înșiruirea evenimentelor precum acele de ceasornic parcă ne fac să cântărim, să ne gândim, să exploatăm fiecare şansă.

    Cum ar fi fost viaţa lui Maggie și a lui Ralph de Bricassart dacă ar fi procedat într-un anume fel? Ar fi fost împliniţi? Ar fi meritat? Tot felul de alternative, însă aşa cum s-au aranjat are consistenţă, valoare şi transformă cartea într-o operă memorabilă.

  Romanul Pasărea spin/The Thorn Birds s-a bucurat de ecranizare în anul 1983, în rolurile principale au fost Richard Chamberlain și Rachel Ward

Nici nu mai vedea din cauza lacrimilor, iar durerea din inimă era pentru ea ceva cu totul nou, pentru că până atunci nu mai avusese nimic care să merite atâta durere și amărăciune.”

Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului. Din momentul în care-şi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spînul cel mai lung şi mai ascuţit.

    Şi, în extazul morţii, ea se înalță deasupra propriei agonii, scoţând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dumnezeu în Paradisul sau zâmbeşte. Pentru că ceea ce este mai bun în viaţa noastră se obţine numai cu preţul unei dureri existenţiale… Ori cel puţin aşa spune legenda.“

Căpitan la cincisprezece ani de Jules Verne

    Jules Verne-un autor vizionar care a reuşit să descrie şi să surprindă lucruri la care mulţi nici nu visau. Datorită lui, imaginaţia mea a căpătat o altă perspectivă. Cărţile acestuia m-au făcut să depăşesc aria normalităţii şi să prind puteri nemărginite.

   Am citit foarte mult titluri şi chiar îmi este greu să declar una favorită, probabil datorită timpului ce a trecut sau poate a subiectivităţii. Pe uscat, mare sau în balon, totul m-a captivat.

   Alături de Dick Sand în Căpitan la cincisprezece ani am trăit tot ce era inaccesibil unui copil. Prin ochii adolescentului aveam lumea la picioare şi o puteam cuceri prin curaj, îndrăzneală şi aventuri pe muchie de cuţit. Chiar dacă maturizarea nu este uşoară atunci când intervine brusc schimbarea, cred că fiecare copil ar trebui să viseze, să lupte pentru a depăși limitele timpului și spațiului. La momentul respectiv cărţile lui Jules Verne erau un must read, aşa cum în prezent este idolatrizat J.K. Rowling. Chiar dacă nu am citit Harry Potter se ştie foarte bine că reprezintă un fenomen. Pentru copilăria mea Jules Verne reprezintă un tot un unitar cu opere memorabile.

Cutia Pandorei de Elizabeth Gage

  Elizabeth Gage pune pe masa cititorului 4 (patru) volume ce urmăresc destinele a mai multor personaje demonstrând pe parcurs cum se întrepătrund viețile lor și cât de importante sunt deciziile ce le vor lua. Cărţile sunt îmbietoare şi chiar dacă de multe ori pasiunile care le declanşează sunt precum un foc de artificii cu consecinţe, ele au substanță.

  Despre Cutia Pandorei ştim din mitologia greacă demonstrând încă odată ce rol important are curiozitatea umanităţii. Ştim ce ne aşteaptă, dar nu ne putem abţine să gustăm din fructul interzis. Aşa sunt şi destinele lor, unele sunt deja programate, fiecare știe ce ar trebui să facă pentru a urca în ierarhia socială, dar impasurile care apar sau pasiunile care intervin să le dejoace planurile sunt multiple. Unele dintre ele duc la crime sau la suferință. Fiecare volum are o anumită traiectorie și transmite câte un mesaj, încât chiar este greu să alegi. Ceea ce nu am suportat niciodată a fost acel final incert sau trist. Știu, sunt interesante punctele de vedere diferite și legăturile ce se pot face în perspectivă însă mă omoară întrebările: Cum ar fi dacă.. Ce-ar fi dacă.

    Cutia Pandorei reprezintă ceea ce visăm și nu putem obține sau cum ne bucurăm pentru o clipă de ceea ce speram că am merita. Chiar dacă recomandarea este diferită de precedentele, recunosc, mi-a plăcut foarte mult.

Voi ce cărți memorabile aveți și credeți că ar merita scoase de la naftalină?

Sursă imagini: Pinterest.com

Erotismul în literatură-femei versus bărbaţi

    Discuţiile întâmplătoare au darul de a-mi pune neuronul la contribuție și când îmi este lumea mai dragă ajung să îi dau de lucru. Aşa am ajuns ca dintr-o expresie oarecare spusă la Seară de Carte Târgoviște să mă întreb cum se vede erotismul/romantismul prin prisma autorilor femei/bărbaţi. Cine a scris mai mult în aceste domenii: doamnele sau domnii, dar și cât de apreciate sunt operele lor?

   La o simplă analiză pe piața de carte actuală puteți constata că suntem într-o epocă a marketingului în care imaginea vinde şi literatura erotică se află pe lista preferințelor. Poate părea o afirmație subiectivă lansată la ceas de seară, dar statisticile de pe site vorbesc de la sine.

   Cititorii sunt interesaţi de noutăţile literare ce conțin într-o doză mai mică sau mai mare erotism, accesează recenziile, listele cu cărţi, topurile pro sau contra, dar și recomandările noastre în materie de erotic. Chiar dacă nu sunt o persoană avizată, profit de statutul de cititoare pentru a face comparaţii. Am studiat reacțiile şi fără să vreau am constatat că cel mai mult femeile autor se avântă în domeniul descrierilor cu impact. Ele ştiu ce vor şi folosesc scenele hot în majoritatea genurilor literare. Dacă veţi analiza apariţiile din ultima perioadă de la edituri şi veţi face o medie, atunci sigur autoarele de sex feminin vor fi câştigătoare.

   De ce? Simplu, femeile au descoperit rețeta succesului, au înțeles fenomenul și ceea ce atrage publicul. Știu că fiecare autor scrie din pasiune, însă când o doză de romantism/erotism prinde contur deja se schimbă traiectoria vânzărilor.

   Nu contest talentele autorilor de sex masculin, dovadă sunt cărțile care au fost publicate și dezbătute, dar exprimarea domnilor este diferită, plastică, greoaie şi fadă. Poate pentru ei nu este relevant, dar pentru un cititor reprezintă un avantaj atunci când transmiţi emoţie, indiferent dacă prezinți un dezastru nuclear sau o scenă fierbinte.

   Dacă doresc să se bucure de impact, autorii preferă să adauge sare şi piper în cărţile lor pentru a şoca sau de a atrage o latură variată de cititori. După cum aţi constatat şi singuri, unii reuşesc, dar foarte mulţi se pierd pe drum.

    O altă explicaţie logică este maturitatea precoce a femeilor. Majoritatea, la vârsta majoratului sunt în plină floare, atunci este momentul oportun să se îndrăgostească şi să iubească la intensitate maximă. Şi cum sentimentele sunt făcute să fie împărtășite, ele nu se pot abţine ca să nu spună/scrie şi altora într-un fel sau altul ceea ce simt. De foarte multe ori este ficţiune, dar experienţa de viaţă la un moment dat îşi spune cuvântul.

   Autorii bărbaţi în schimb au tendinţa de a scrie din propria experienţă, iar dorinţa lor este atât de mare încât trec anii şi nu se pot opri din gustat fructul pasiunii. Aşa se trezesc la maturitate şi inspiraţia îi loveşte crunt în moalele capului ajungând să dea lovitura cu câte o carte deocheată bazată pe fapte concrete. Măcar așa își văd visul împlinit, dar oare cât de mult place?

    Ficţiune sau nu, majoritatea cărţilor sunt scrise de femei, ele aspiră şi se agită să arate celor din jur cum ar fi dacă te-ar lovi Cupidon. Chiar dacă statistic femeile citesc cel mai mult genul acesta de cărţi, nici bărbaţii nu îl ocolesc. Diferenţa dintre ei este că o fac în mod tacit şi nu se laudă peste tot că au răsfoit Fifty Shade of Grey (tot este o carte controversată). Curiozitatea este prea mare încât ei vor să verifice ce mai scrie concurenţa, cât de departe merge cu inspiraţia coasta lui Adam. Răspunsul este vizibil în numărul publicaţiilor promovate pe piața literară.

   Este o certitudine, femeile ştiu ce vor şi aplică cu succes. Dacă cititorii ar aştepta revelaţii din partea bărbaţilor autori, atunci cred că ar dura ceva timp până ar aşterne pe hârtie.

   Dacă aveţi un alt punct de vedere, vă invit să îl exprimaţi în cel mai simplu mod cu putinţă, cel de cititor pasionat. Înainte de a da cu pietre, țineți cont că România se află printre țările în care femeile sunt majoritare din punct de vedere statistic. :)

"Nick era convins că tânăra femeie avea să zdrobească inima fratelui său printr-un refuz, așa cum avea să o zdrobească și pe a lui..."

Când dragostea ucide…, de Raluca Butnariu-recenzie

Editura Librex Publishing
Nr. pagini: 391
Anul: 2017
Gen: Historical Romance, Romance

O poveste fascinantă, plină de neprevăzut, în care pericolul pândește la tot pasul.
O poveste de iubire interzisă, plină de pasiune, ce vă va seduce…

   Raluca Butnariu continuă să surprindă plăcut jucându-se cu emoțiile cititorului și să dozeze gradual farmecul personajelor. Pentru prima dată frumusețea și bogăția par să fie pe picior de egalitate, fapt ce declanșează instinctual ura celor mai puțin norocoși și cu voia lor aceasta crește în intensitate, mai ales când devin conștienți că aceste două puteri imbatabile nu se vor afla niciodată în posesia lor.  Însă cum ar fi dacă pentru o clipă… ei ar fenta soarta? Oare vor câștiga bătălia și se vor înfrupta din festin?

  Când dragostea ucide… o carte fascinantă despre viaţă, pasiune, putere şi destin în care binele se luptă să păstreze o traiectorie echilibrată. Atunci când Keith şi Elizabeth Lancaster s-au căsătorit din dragoste, soarta le-a surâs, dar căsnicia lor a fost de scurtă durată. Moartea prematură a lui Keith a stârnit multă vâlvă, iar pe soția lui a neliniștit-o, știa sigur că nu a fost o coincidență, ci un fapt premeditat.

“Tatăl lui Keith, al optulea conte de Lancaster, se căsătorise cu o prinţesă hindusă şi moştenise un mic regat, situat undeva la graniţa dintre india şi Nepal, al cărui pământuri adăposteau mine de rubine şi diamante, safire şi ametiste. Kumpur-Pala se numea acel ţinut exotic, care ridicase familia Lancaster la suma de cincisprezece milioane de lire sterline, o sumă fabuloasă, imposibil de cuprins cu mintea. Practic, Keith se născuse cu privilegiul de a fi unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume.”

   Invidia, bogăţia şi ura i-au adus moartea subită. Din fericire, înainte de a muri, Keith Lancaster are grijă să lase moştenirea impresionantă de la Kumpur-Pala copilului nenăscut şi să ofere libertate deplină de decizie indiferent dacă va fi fată sau băiat (o alegere surprinzătoare într-o societate dominată de bărbați).

   La câteva luni distanță, cu ultimele puteri și pe un frig năprasnic, Elizabeth Lancaster fuge de familie şi de ura acestora direct la prietenii ei Kimberly şi Daniel Sutherland. Din păcate efortul este prea mare şi nu poate rezista durerilor naşterii, dar moare împăcată cu gândul că bebeluşul va trăi în siguranţă şi va fi fericit alături de singurii oameni în care avea încredere. Cristine Ayleesha Violet Sutherland va fi adorată de la primul gângurit şi chiar dacă este copilul adoptiv al familiei ea se va bucura în egală măsură de atenţie împreună cu cei trei fraţi: Nick, Ethan şi Anthony.

    Farsele copilărești, tatonările, gelozia şi la un moment dat neînţelegerile dintre Cristine şi Nick, băiatul cel mare, îi vor despărţi. Pentru prima dată va înţelege de ce ea este diferită şi frânturi de adevăr îi vor demonstra că părinţii ei naturali au murit, dar să nu se îngrijoreze pentru că este iubită cu aceeaşi forţă de către familia adoptivă.
   Nick aruncă cuvinte grele, fără sens şi chiar dacă este gelozie de copil nu poate înţelege de ce există aceste diferenţe, de ce Cristine este atât de protejată de parcă ar fi o nestemată. Va fi trimis la Eton pentru a face şcoala şi într-un fel pentru a se cizela, numai că anii trec, iar treisprezece ani mai târziu regretele nu-şi mai au loc. Tatăl lui Nick, Daniel Sutherland a murit şi singurul care trebuie să preia obligaţiile este moştenitorul familiei. Pentru prima dată Nick îşi dă seama că stagiul militar l-a ajutat să se maturizeze, dar nu i-a oferit înţelepciunea de a se întoarce la timp pentru a-şi cere scuze în faţa propriului părinte. Nici nu mai contează că motivele au fost puerile, faptul este consumat şi acum familia are nevoie de el.

   Revederea celor dragi îl trezeşte la realitate, dar chiar nu era pregătit să o cunoască pe sora lui adoptivă, Cristine, acum de o frumuseţe exotică care îl şochează în primă fază şi devine conştient că ea poate suci cu o singură privire minţile oricui, inclusiv ale lui. Va fi pus la curent cu evenimentele, va vedea că fratele lui Ethan este îndrăgostit până peste cap de Cristine, dar sentimentele nu-i sunt împărtăşite. Dragostea frăţească îl forţează să stea la distanţă, dar i se pare din ce în ce mai greu. Cristine are douăzeci de ani, o moştenire impresionantă, bijuterii de o valoare inestimabilă şi un titlu ce trebuie să intre în posesia ei. Aceste fapte îi vor aduce recunoaşterea oficială în fața societății, dar va atrage ca un magnet ura inclusiv a celor care au dus la moartea părinţilor ei. Chiar dacă este un risc, este nevoită să îşi găsească un soţ şi să-şi asume responsabilităţile în faţa poporului său.

Doi frați îndrăgostiți nebunește de aceeași femeie!

    Nick Sutherland se află în aceeaşi situaţie, moştenitor al unei averi, un titlu nobiliar şi datoria de a fi alături de mamă, dar și de fraţi. Ar fi fost bine ca acestea să fie singurele inconveniente, numai că se simte atras de Cristine, îl adoră fiecare gest şi dacă ar da frâu liber sentimentelor chiar şi pentru o clipă totul s-ar schimba. În calitate de tutore legal pentru Cristine se simte dator să îl lase pe Ethon să o cucerească, însă nu ştie cât va rezista atunci când pretedenţii vor roi în jurul ei.

   Pe măsură ce va intra în familia Lancaster, Cristine îşi va da seama că se află în pericol, cineva foarte apropiat ei o urmăreşte pas cu pas şi o răzbună, dar nu oricum, ci cu ajutorul crimelor. Dacă ar putea, Nick și Ethon ar ține-o închisă într-o colivie, departe de privirile tuturor, dar ea trebuie să se căsătorească și să meargă la bunica ei pentru a intra în posesia titlului de prințesă.

   Moștenirea îi oferă independență, dar în același timp simte că o îngrădește. Ar dori să se căsătorească din dragoste însă ea visează la Nick-un obiectiv imposibil de atins.

“Rămase mult timp cu ochii ațintiți în fața imaginii din oglindă.
Și abia atunci îndrăzni să privească în față adevărul: era îndrăgostită de el. Total, profund și iremediabil. Era îndrăgostită de singurul bărbat pe care nu-l putea avea și certitudinea aceasta o făcu să verse lacrimi amare.”

Dragoste neîmpărtășită sau destin potrivnic?

    Frământările lui Nick sunt de altă natură, are impresia că femeia pe care o vrea cu ardoare iubește pe altcineva. Chiar și așa, pare să fie decis să nu o influențeze, ci să își aleagă singură calea pe care să o urmeze și bărbatul ce merită să îi fie alături.
    Dar este dureros să vezi cum cei care sunt eligibili pentru căsătorie ar alege-o din cu totul alte motive. Este dificil să fie martor, dar îi este tutore și datoria lui morală este mai presus de sentimente, să o protejeze cu orice preț, inclusiv cu propria viață.
   Se simte chinuit și sentimentele îl macină la fiecare pas. Pune datoria mai presus de dragoste. Să fie aceasta decizia corectă?

“Nick era convins că tânăra femeie avea să zdrobească inima fratelui său printr-un refuz, așa cum avea să o zdrobească și pe a lui…”

   Ce poate fi mai greu decât să vezi cum speranțele se irosesc și șansele se diminuează, dar în același timp este îngrijorat pentru că nu știe cine o urmărește, cine îi vrea răul.  Ar face orice pentru ea, dar amândoi trebuie să pună dorințele celorlalți mai presus de ei.

Iubea o femeie pe care n-o putea avea pentru că inima ei aparținea altuia!”

     Să fie oare soarta atât de crudă?

    Pe măsură ce se înaintează în lectură se simte cum tensiunea crede gradual, sentimentele sunt contradictorii, întrebările rămân fără răspuns, dar și atitudinea celor care le sunt alături se schimbă. Fiecare se simte presat să ia o decizie, să scape de acest chin interminabil, dar în același timp așteptarea crește pentru că o relație este pe punctul să fie încheiată din obligație. Aceste frământări se petrec când apar primele urme ale celui care ucide… din dragoste. Victima este un bărbat care îndrăznise să o supere pe Cristine, iar consecințele au fost dramatice-a fost tranșat pe bucăți. Doar câteva persoane apropiate știau că bărbatul ucis avusese o mică altercație cu Cristine. Să fie oare o coincidență sau cineva chiar crede că acesta este modul natural de a atrage atenția femeii pe care o adoră, dar și că nu a uitat-o? Cât de profunde sunt rădăcinile acestei pasiuni bolnave și cum va reuși Cristine să jongleze printre pericole, chiar este un drum lung. Salvarea ei ar putea fi Nick și Ethon care îi sunt alături precum a doua piele, dar oare este suficient?
    Cine este acel om care își demonstrează dragostea prin indicii sângeroase? Vă asigur că nici nu anticipați, cert este că îi suflă în ceafă și profită din plin de statutul său.

    În acest context, va putea dragostea adevărată să depășească momentele dificile și să iasă învingătoare?

   Când dragostea ucide… este un historical romance veritabil, diferită de cărțile precedente ale autoarei, dar atât de suavă și de intensă. Am adorat fiecare clipă și da, recunosc, îmi era dor de o poveste plină de pasiune care să mă poarte departe şi pentru câteva ore să uit de secolul XXI. Am admirat/invidiat pe Cristine clipă de clipă, a evoluat frumos și s-a simțit perseverența, mai ales când a învățat să tragă cu pistolul. Dragostea unică a lui Kimberly Sutherland, mama adoptivă chiar este demnă de admirat. O asemenea femeie devine pas cu pas un balsam al sufletului atât pentru noi, cât și pentru copiii ei. Chiar dacă au crescut, știe cum să îi sprijine, dar și să-i tempereze când greșesc. Astfel de părinți, să tot fie la tot pasul. 

    Și dacă tot sunt la capitolul sugestii, îmi doresc pentru Ethan Sutherland o continuare, un volum doar al lui în care propria poveste să ia întorsături neașteptate, precum în Umbra nopții. Îmi plac spionii și el ar merita un rol principal. 

Cartea Când dragostea ucide… de Raluca Butnariu este oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing și poate fi comandată de pe librex.ro

"Who were you in a past life? This is really a no pressure question, I'm just curious that's all...."

Tag: călătorie în lumea tuturor posibilităţilor

   Zilele trecute mă gândeam la o fotografie editată cu ani în urmă în care am adăugat câteva imagini cu planurile mele de viitor, locuri pe care visam să merg, să mă bucur de ele cu cineva special. Întotdeauna am afirmat sus şi tare că planurile nu-mi ies şi chiar aşa este, dar când mai dai de coincidenţe îţi vine să zâmbeşti. Îndrăzneşte, pune-ţi o dorinţă şi lansează gândul chiar la început de an, iar după ocupă-te de magie şi gândeşte pozitiv. Nu va pica nimic din cer dacă nu depui puţin efort.

   Un alt vis a fost să călătoresc, să depăşesc graniţele, să cunosc şi alte locuri, iar dorinţa s-a materializat, însă nu atunci când am bătut eu din picior, ci aşa spontan-la timpul potrivit.

   Acum să pornim cu ajutorul gândului şi să trăim pentru o clipă posibilul sau imposibilul. Imaginaţie sigur avem, doar citim pe bandă rulantă despre cai verzi pe pereţi, tot ce trebuie să facem este să ne aşezăm cu popcorn şi cu răbdare pentru că urmează să ne descătuşăm gândurile şi să le dăm curs.

   1. Să presupunem că te-ai reîncarnat şi de-a lungul timpului ai ales diferite identităţi, ce crezi că ai fost ultima dată? Ce meserie ai avut?

   Hmm, bănuiesc că am avut o meserie inedită, ciudată ce m-a pus în diferite situaţii. Poate că am fost vrăjitoare, spioană, vreo femeie afurisită sau poate vreo cotoroanţă rătăcită pe un colţ de deal care citea viitorul doritorilor şi pregătea poţiuni magice.

    Sau poate că în trecut am avut activităţi banale şi acum sunt deschizătoare de drumuri. Cine ştie? 

    Goodreads.com este de vină pentru această întrebare nevinovată. Cineva dorea să ştie ce a fost fiecare în trecut. 

“Who were you in a past life? This is really a no pressure question, I’m just curious that’s all….”

 

   2. În ce ţară ai fi dorit să trăieşti?

   Îmi plac temperaturile echilibrate şi probabil aş merge într-un loc cu soare. Ultima dată când m-am bronzat, era cât pe ce să îmi rămână urme de la ochelari pe faţă, dar aş risca. Mi se pare magic să văd apa aceea turcoaz în faţa ochilor şi să mă relaxez cu privirea. Să vizitez locuri noi, să mă bucur de entuziasmul oamenilor şi de ce nu să-mi amintesc ce norocoasă sunt că am ajuns să descopăr alte tradiţii.

    Şi dacă ar fi să aleg ceva spontan, atunci sigur aş dori să fiu pentru o clipă în Scoţia. Chiar dacă este puţin răcorică pe acolo a fost atât de frumos prezentată zona în cartea Aproape de cer (din cauza ei am făcut noapte albă) încât am zis fie… îmi cumpăr bilet şi dispar pentru o perioadă nedeterminată.

  3. Dacă te-ai teleporta pentru o noapte unde ai dori să mergi şi cu cine?

   Doar o noapte? Deja mi se pare puţin, însă aş fi tentată să particip la balul organizat la finalul cărţii Seducătorul domn Bridgerton de Julia Quinn, chiar atunci când Penelope Featherington şi Colin Bridgerton dau cărţile pe faţă şi dezvăluie tuturor secretul care va spulbera audienţa. Da, ştiu, sunt puţin sadică, dar mi se pare fascinant să văd atâtea figuri uimite, iar bonus, să cunosc familia Bridgerton. M-am simţit minunat să le descopăr poveştile, să îi văd cât de uniţi şi afectuoşi sunt. Partea frumoasă este că Penelope este eroina care a ştiut să joace pe degete atât de mulţi oameni, să îndrăznească să îşi transforme visul în realitate, deşi era femeie, şi să scrie. Dacă ea a reuşit să devină din omidă un frumos fluture, atunci şi noi trebuie să îndrăznim. Nu?

  4. Dacă eşti cititor pasionat, sigur ai abilităţi “speciale”. Te-ai gândit cum ar fi dacă ai avea o şansă infimă şi să pătrunzi în mintea oamenilor pentru a le citi gândurile?

   Când am văzut filmul cu Jack Nicholson-What Women Want/Ce-și doresc femeile (2000), mi-am spus că este tare ingenioasă ideea(chiar dacă ipotetică), dar dacă fac o analiză la rece atunci sigur m-aş îngrozi să mă las dusă de val. Prefer ca mintea oamenilor să rămână un mister şi las curiozitatea în seama celor care vor să  schimbe lumea.

  5. În cazul în care ar da norocul peste tine şi ajungi să descoperi Lampa lui Aladdin sau vreo baghetă magică, ce dorinţă ai dori să se materializeze?

     Fiecare om are doza lui de nebunie, dar şi de egoism, de aceea cred că în prima fază sigur m-aş gândi la ceva superficial, dar într-un final aş realiza că deja am profitat de 4 dorinţe şi pe aceasta aş dori să o fac cadou. Să se bucure de ea cineva drag, cineva care merită, cineva ca Iasmina. O las pe ea să decidă în ce direcţie să se îndrepte şi ce anume să facă cu această şansă unică.

    Şi pentru că întrebările sunt relaxante, ar fi păcat să nu vă distraţi câteva minute. pentru început lansez provocarea către Cos de la Mes passions şi Sorina de la Scrinul cu cărţi. 

     Întrebările se pot prelua automat din documentul word. Enjoy!

În căutarea destinului de Nora Roberts-recenzie

Titlul original: Tribute
Editura Lider
Traducere: Liviu Mateescu
Nr. pagini: 396
Anul: 2013
Gen: Romance, Romantic Suspense, Mystery

     În căutarea destinului a apărut sub titlul de Tributul: Scrisori de dragoste(vol. 1) și Tributul: Vise împlinite(vol. 2), a primit premiul RITA pentru cea mai bună Nuvelă Americană cu Puternice Elemente Romantice (2009) şi a fost ecranizată: Brittany Murphy și Jason Lewis au avut rolulile principale în filmul Tributul (2009).

     Dacă sunteţi familiarizaţi cu cărţile autoarei Nora Roberts, atunci vă veţi bucura câteva ore în compania celor care îşi caută liniştea. Chiar dacă nu mă pot considera fană, apreciez poveştile care sunt construite pe mai multe planuri ce transmit emoţii în doze echilibrate. Resentimentele, frustrările, problemele neterminate ale oamenilor şi lupta cu proprii demoni m-au impulsionat să mă las purtată de val şi să fiu alături de Cilla, Ford, Spock şi Janet-sufletul rătăcitor.

    Cilla McGowan a cunoscut succesul de mic copil, dar la un moment dat a decis să renunţe la Hollywood, faimă, lumina reflectoarelor și să se retragă într-un loc al familiei, să se regăsească. Cumpără fără să stea pe gânduri de la mama sa o casă în Virginia, bântuită de amintiri și de fantome, cea în care locuise bunica sa, faimoasa actriță Janet Hardy, şi îşi propune să o renoveze. Toți sunt surprinşi de gestul ei, dar Cilla a depăşit faza în care trebuie să o intereseze părerea altora şi pentru prima dată vrea să fie ea-o persoană normală. La început a fost doar un mic proiect ce ar fi putut fi restaurat, dar pe parcurs se răzgândeşte. Casa este un dezastru ce necesită urgent investiții serioase, dar spiritul bunicii sale o impulsionează și o motivează să persevereze.

   Poate că ar fi fost banală povestea dacă n-ar fi apărut în grafic bărbatul potrivit. Ford Sawyer îi este vecin şi trăieşte în colţul lui de rai alături de Spock, căţelul său-o combinaţie ciudată de mai multe rase. Cei care îl cunosc ştiu că este un apreciat artist grafician de benzi desenate. În timpul liber aşterne pe hârtie nu doar eroi fantastici inspiraţi din realitate, ci şi scenarii bine puse la punct.

    Vieţile lor se intersectează şi Ford nu se poate abţine să nu se inspire, să devină creativ atunci când o vede pe Cilla cum transformă o casă aflată în ruine. Deşi nu are habar de ceea ce face din punct de vedere tehnic, se simte prins în euforia acesteia şi îi propune să fie chiar ea personaj de benzi desenate. De la conversaţie şi până la atracţia fizică este chiar un pas, iar ei nu se sfiesc să flirteze, să converseze şi să profite de micile oportunităţi ce apar. Spock este câinele care vânează animăluţe imaginare şi vrea să lege prietenii cu cei care îi simte apropiaţi, reacţionând ca un adult. Chiar dacă zburdă, rolul lui pare să fie de mediator, mereu apare în scenă şi pufneşte de parcă ar avea propria opinie despre tot ce se petrece în jur.

    Şi dacă totul merge bine trebuie să apară în rutina de zi cu zi acele treburi nerezolvate care macină comunitatea. Micul orășel din Virginia se simte zguduit din temelii atunci când amintiri dureroase sunt scoase la iveală. Ceea ce nu știa Cilla este că ura macină multe suflete și trecutul nu poate fi lăsat în urmă. Este forţată de împrejurări să suporte consecințele generațiilor trecute, iar asemănarea cu bunica ei este ca un far strălucitor.

    Cilla este ca un mesager pentru Janet Hardy. Indiciile care i le oferă în vis, discuţiile care le poartă de parcă ar sta la o cafea cu cineva de suflet îi dau de gândit. Cu aproape treizeci de ani în urmă bunica ei este găsită moartă chiar în casa pe care Cilla o renovează ceea ce face pe mulţi oameni să speculeze pe seama evenimentului. Unii să fie tentaţi să îi regrete absenţa, iar pe alţii să ascundă cât mai bine urmele trecutului. În timp ce face ordine în casă, Cilla găseşte o carte în care sunt ascunse o serie de scrisori nesemnate. Aşa află că bunica ei era însărcinată cu un bărbat căsătorit şi intenţiona să păstreze copilul. Pentru Janet este o mană cerească şi poate o alinare. Pierderea unui alt copil într-un accident nefericit nu-i vindecase rănile, nici măcar de fiica ce o avea alături, mama Cillei.

    Încetul cu încetul vor apărea indicii la suprafaţă care vor deranja. Cilla nu renunţă la planul ei nici măcar atunci când casa îi este vandalizată, Steve-fostul soț va fi agresat fizic și la un pas de moarte. Se simte protejată pentru că are alături un tată care vrea să recupereze anii pierduţi, familia refăcută a acestuia şi pe Ford, vecinul care ajunge să fie mai mult decât un simplu spectator.

    În căutarea destinului este genul de lectură care te poate face să te gândeşti la propriile rădăcini şi în acelaşi timp să înţelegi că viaţa trebuie preţuită dincolo de aparenţe.  Moartea actriței Janet Hardy este doar un pretext pentru a înţelege că preţul plătit pentru faimă ajunge de multe ori să fie suportat de generaţii întregi.

      Dacă aşteptările voastre nu sunt prea mari, romanul În căutarea destinului vă poate o doză de energie şi cu puţin noroc s-ar putea să vă impulsioneze să vă gândiţi la redecorarea casei sau poate la relaxarea prin desen. Cu siguranţă veţi zâmbi sau vă veţi întrista pe alocuri de superficialitatea unor oameni, dar aşa este şi viaţa, plină de imperfecţiuni. Finalul acestui roman mi s-a părut îndelung aşteptat. Ajunsesem pe ultima sută de metri și mă tot gândeam cine pune bețe în roate. Cine îndrăznește să se joace cu răbdarea mea?

Cartea În căutarea destinului de Nora Roberts este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

%d bloggers like this: