Authors Posts by Maryliyn

Maryliyn

65 POSTS 0 COMMENTS

Nopţi la Monaco-călătorii, nonconformism şi iubire

    Realismul care ne loveşte încă de la începutul romanului este ca un duş cu apă rece. Societatea rurală românească în plin secol modern are mari carenţe la capitolul cultură într-o proporţie destul de îngrijorătoare. În multe sate uitate parcă de Dumnezeu, oamenii îmbrăţişează greul, se plafonează într-o viaţă mecanică, iar gândirea este folosită doar pentru a-şi procura cele de trebuinţă pentru moment. Nu există aspiraţii, valori, principii sau sentimente nobile … doar un trai lipsit de plăcere.

 „Dacă era o familie fericită? În astfel de împrejurări, o aşa întrebare nu este rostită niciodată, nici în gând, darămite în gura mare de faţă cu alţii.”

    Familia Nicoletei este un exemplu edificator pentru cele scrise mai sus. Singurele realizări ale părinţilor sunt copiii … cărora abia le pot asigura o masă caldă- deja nu mai vorbim despre un viitor. Tabloul creionat de Nataşa duce cu gândul la „Las Fierbinţi” într-o variantă mai blândă, dar zâmbetul nu apare pentru că, cel puţin din punct de vedere personal, văd „peisajul” acesta mult prea des.

    Nicoleta are însă … noroc, dacă se poate numi aşa, atunci când este trimisă de părinţi, pe perioada vacanţei, la o mătuşă din partea tatălui. Dincolo de motivul meschin al părinţilor, care gândesc această plecare a fetei ca pe o gură în minus la masă, destinul Nicoletei pare să se lumineze, deoarece mătuşa o îndrăgeşte suficient cât să o dorească permanent să locuiască în casa ei.

    După o prea scurtă dezbatere, decizia mutării copilei e luată şi sentinţa este bătută rapid de către un ciocan invizibil. Fata se stabileşte la mătuşa binevoitoare care îi schimbă viaţa radical. Nicoleta ia contact tot mai mult cu lumea cărţilor, ajunge să îi placă arta, cultura, oamenii inteligenţi, ba chiar îşi face planuri de facultate cu entuziasm. Şi viitorul pare să îi surâdă până când moartea mătuşii protectoare o lasă pe drumuri, aruncând-o din nou în satul natal pe care ajunsese să-l deteste. Asistăm la un nou episod de meschinărie din partea familiei fetei care nu consideră studiile ca pe ceva necesar, iar Nicoleta se vede nevoită să îşi negocieze viitorul cu propriii părinţi. Reuşeşte să obţină o sumă de bani din moştenirea pe care nu apucase să o primească şi porneşte încrezătoare spre Bucureşti.

 „Nicoletei îi venea să plângă. Mai degrabă se vedea prostituându-se-n capitală decât muncitoare la strung, cot la cot cu maică-sa.”

    Naivitatea Nicoletei este ceva la care inconştient te aştepţi. Crescută într-un cătun izolat, apoi învârtindu-se în lumea unei domnişoare bătrâne, precum mătuşa ei, fata nu este obişnuită cu viaţa de capitală şi nici cu oamenii înşelători sau cu planuri perverse. Nicoleta Dragomirescu este tipul fetei credule, inocente, uşor de manipulat şi de dus în pat pentru o partidă de sex … ceea ce se şi întâmplă. Nu este însă suficient că bărbatul pe care îl crezuse perfect se dovedeşte un mincinos, ci trebuie să se adauge şi o sarcină nedorită la întreaga poveste.

 „Ca în astfel de scene demne de jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti, dezastrul nu vine niciodată singur.”

   Universul fetei se face ţăndări, suferinţa se simte în mod acut, durerea lasă răni invizibile. Ca toate protagonistele Nataşei, şi Nicoleta are acel „ceva” special care o ajută în procesul de regenerare şi care aminteşte de mitul păsării Phoenix. Această capacitate de refacere din durere a Nicoletei ne duce cu gândul la renaşterea din cenuşă.

„Nu concepea să se căsătorească cu Louis fără ca el să ştie cine era ea, ce trecut avea şi cum îşi câştiga ea existenţa.”

    Multiplele umilinţe îndurate în copilărie, durerea fizică suportată mult prea des, nedreptăţile înghiţite ca pe nişte pilule obligatorii, singurătatea, dezamăgirea cruntă, conştientizarea faptului că viaţa este mizerabilă cu cei inocenţi – toate se adună şi explodează în sufletul Nicoletei … făcând-o cioburi. Cea care va deschide ochii după această experienţă va fi o nouă femeie, capabilă să obţină ceea ce doreşte prin orice mijloace. Nu mai există acel fond sufletesc cald. Nioleta se transformă în Nika suferind o schimbare contrastantă.

 „- Nu este chiar aşa cum pare la prima vedere.”

   Întâlnim şi aici acel tip de protagonistă feminină cu care Nataşa deja ne-a obişnuit. Nika este o femeie cu o capacitate de regenerare uimitoare, înglobează atât bine cât şi rău, fiind deopotrivă personaj pozitiv şi negativ. Dualitatea fiinţei umane este redată de scriitoare în linii fine dar precise, iar frazele derivate din gânduri generate de propriile experienţe creionează personajul principal într-un mod care-l aduce mai aproape de cititor.

  Nika este în acelaşi timp diferită. Gradul acesteia de nonconformism este destul de ridicat în comparaţie cu cel al personajelor feminine din volumele anterioare ale Nataşei. La Nika observăm o putere remarcabilă de detaşare, îşi amorţeşte cumva conştiinţa şi renunţă la tabu-uri şi preconcepţii, păstrându-şi însă emoţia şi sensibilitatea.

    „Nopţi la Monaco”, deşi are ca personaj principal o femeie, nu se adresează în special genului feminin. Am ţinut să subliniez acest aspect pentru că, faţă de cărţile precedente ale autoarei, aceasta are un plus de aciditate, de acţiune „gustată” şi de publicul masculin, iar Nika este cu siguranţă o protagonistă altfel.

    Ţin să precizez că, în afara poveştii, am adorat coperta cărţii care, deşi este relaţionată cu o scenă din carte, mie mi-a sugerat o doză de mister mixată cu senzualitate, ceea ce m-a atras din start. Titlul – „Nopţi la Monaco” – m-a făcut să zbor cu gândul în oraşul „celor bogaţi şi frumoşi”, iar călătoria alături de Nika, total altfel decât am gândit-o eu, m-a păstrat curioasă şi fascinată.

   Să dăm steluţe? Mie îmi place cum scrie Nataşa, iar cartea am găsit-o relaxantă şi antrenantă. Cinci steluţe de la mine şi pupici autoarei!

Librex.ro

Cartea Nopţi la Monaco, de Nataşa Alina Culea a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex.roevaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

by -
10

În umbra eşafodului, de Carol Birch

Titlu: În umbra eşafodului
Titlu original: Scapegallows
Autor: Carol Birch
Editura: All
Colecţia: Strada ficţiunii
Număr pagini: 448
An publicare: 2016
Traducere din limba engleză de Ovidiu-Gheorghe Ruţa

„Eram o fată bună şi fericită. Şi totuşi, nu eram fericită.”

    Carol Birch este o scriitoare contemporană de origine britanică câştigătoare a mai multor premii pentru literatură, dintre care David Higham Award for the Best First Novel of the Year. Autoare a mai multor nuvele, romane şi critici, Carol Birch organizează şi cursuri de scriere creativă. „În umbra eşafodului” – publicată la editura All – este un roman istoric, bazat pe întâmplări adevărate, pe care autoarea le conturează într-o poveste unică, unde curajul, iubirea şi dreptatea se împletesc pe un fundal social înfricoşător.

   Totul începe cu prima execuţie la care Margaret asistă deşi are doar şase ani. Copila priveşte cum oamenii sunt stăpâni pe vieţile altora, iar cei mai puţin norocoşi se transformă în cenuşă. Nu clipeşte, nu plânge, nu tremură … doar că imaginea i se gravează în creier.

„Când flăcările au lins rugul, mulţimea s-a înghesuit mai aproape, ca nişte câini în faţa sobei.”

„Un fum negru s-a înălţat spre cer şi m-am gândit că e sufletul lui Jane Brewer care scapă, zvârcolindu-se de durere.”

   Viaţa îşi continuă cursul firesc, Margaret îşi dezvoltă pasiunea pentru călărit şi o ispravă demnă de bârfă pe luni de zile îi aduce fetei o popularitate bruscă. Această faimă dobândită i-l readuce în drum pe Will, prietenul din copilărie, care acum îl are pe acel „vino încoace” şi care reuşeşte să îi fure inima.

„Eram un bandit la drumul mare. Arată ce poţi, am cel mai bun armăsar din ţinut şi o pereche de pistoale cu care pot să-i zbor capul oricui!”

„A râs. Avea un râs cristalin şi răsunător. M-a făcut să mă simt ciudat, cum te simţi când vezi un căţeluş nou-născut şi vrei să-l atingi.”

   Planurile lui Will de a face bani cât mai rapid presupun sfidarea pericolului, mai exact contrabanda pe mare, iar acest lucru, în loc să o îndepărteze pe Margaret, are efect contrar aşteptărilor, deoarece fata este tot mai atrasă de el. Deşi speră că nimic rău nu se va întâmpla, Will este acuzat de multiple atrocităţi, căutat şi în cele din urmă încarcerat. Visurile fetei de a avea o viaţă liniştită şi fericită alături de bărbatul pe care îl iubea par se spargă precum baloanele de săpun la aflarea veştii că acesta este închis. Măsurile pe care Margaret le ia pentru a-l scoate pe Will din închisoare sunt riscante şi cel puţin bizare pentru o femeie. Reuşeşte să atragă atenţia asupra ei şi să fie acuzată de furt şi identitate falsă. Lipsa de experienţă face să fie prinsă şi astfel ajunge în închisoare, unde îndură un coşmar. Cu toate acestea, un curaj ieşit din comun şi un optimism incredibil o ajută să vadă partea plină a paharului … chiar şi când paharul era gol.

„Will te putea face să simţi o privire ca pe un sărut şi, la fel ca un sărut, privirea putea fi blândă sau brutală.”

„- Nu pot să mă mulţumesc cu o viaţă de rând.
L-aş fi iubit dacă ar fi fost altfel? Nu.”

„Aici sunt tufe de flori în curte. Am o celulă numai a mea, de unde vă scriu acum. (… ) Nu îţi face griji din cauza mea, tată. „

   În afara riscurilor nebuneşti pe care şi le asuma, Margaret era o fată bună, o servitoare devotată, un membru de preţ al caselor unde lucrase. Declaraţiile de la proces evidenţiază acest lucru deoarece martorii chemaţi afirmă că buna lor părere despre acuzată nu poate fi schimbată de fapta ruşinoasă de a fi furat un cal. Deşi iniţial sentinţa este moartea, aceasta este comutată şi Margaret este condamnată la închisoare pe mai mulţi ani.

„Avea să mă salveze. Trebuia să mă salveze, pentru că ştia că nu sunt rea şi pentru că însemnasem ceva pentru familia ei.”

„În ciuda a tot ce se întâmplase, încă puteam spune că avusesem foarte mult noroc în viaţă.”

   Numai că Margaret nu era genul care să trăiască închisă … După doar trei ani, aceasta visează la libertate, iar singura şansă este evadarea. Will îi este alături chiar dacă speriat, iar femeia riscă din nou, cu un curaj demenţial şi cu o doză de nebunie probabil, fugind din închisoarea din Ipswich. De mână cu Will, iubitul contrabandist, deghizată în bărbat pentru a doua oară. Margaret îşi ia viaţa în mâini alegând să trăiască periculos. Este prinsă însă din nou. Cum se va sfârşi de această dată, urmează să aflaţi din povestea conturată de Carol Birch, inspirată din fapte reale.

„Ce mai puteam să spun? Cum mă simţeam? Copleşită de emoţii. Speriată. Înfrigurată.”

„Se spune că ţipetele mele s-au auzit peste tot în Orford.”

   Cartea este una captivantă, merită cinci steluţe cu prisosinţă deoarece stilul narativ-descriptiv folosit de autoare este cu adevărat special, iar documentarea este admirabilă. Am apreciat modul natural în care întâmplările sunt relatate, iar povestea lui Margaret evidenţiază latura pozitivă a universului prezent în care trăim, din punct de vedere al libertăţii de care ne bucurăm.

   Un secol XVIII prezentat într-un mod original, o istorisire ce are ca sursă de inspiraţie colecţia de scrisori a lui însăşi Margaret Catchpole, multe aventuri ce aduc zâmbete, dar totodată stimulează adrenalina şi un personaj principal feminin ce ar stârni invidia protagonistelor de roman modern – „În umbra eşafodului” este lectura ideală pentru după-amiezi friguroase, când o carte bună, o cană cu ceai şi un fotoliu moale alcătuiesc reţeta perfectă.

Editura All

Cartea În umbra eşafodului de Carol Birch fost oferită pentru recenzie de către Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura AllPentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

by -
4

„Cei învinşi azi pot câştiga mâine. Însă cei morţi au pierdut pentru totdeauna.”

Jumătate de război, de Joe Abercrombie

Seria Marea sfărâmată

Autor: Joe Abercrombie

Titlu original: Half a War

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus Fantasy

An publicare: 2015

Număr pagini: 432

Traducere din limba engleză de Liviu Szoke

 

Libertatea nu-ţi este de niciun folos dacă eşti mort. Iar mândria nu le serveşte la nimic celor rămaşi în viaţă.”

     Aşa cum ne-a obişnuit din volumele anterioare, Joe Abercrombie are un talent incontestabil în a purta cititorul prin aventuri uimitoare. Întreaga serie „Marea sfărâmată” ne oferă o călătorie memorabilă printr-un timp în care principiile şi valorile morale erau dictate de inteligenţă şi de tăişul sabiei, iar spaţiul în care se desfășoară acţiunea oferă suficiente condiţii vitrege pentru ca luptele să fie printre cele mai chinuitoare.

jumatate-de-razboi1

   În cel de-al treilea volum al seriei fantasy, Abercrombie păstrează în scenă multe dintre personajele cu care deja ne-am familiarizat din cărţile precedente, dar pune accent pe un nou destin, pe o nouă protagonistă atinsă de dorinţa răzbunării şi de Mama Război.

   „Jumătate de război” o aduce în prim-plan pe prinţesa Skara, a cărei soartă scrisă în stele e pe cale să se împlinească. Fire inteligentă, dar rebelă şi mândră, prinţesa nu poate accepta înfrângerea şi furia pune stăpânire pe ea atunci când îşi vede bunicul învins şi fără speranţă. Frageda vârstă de doar şaptesprezece ani şi lipsa de experienţă nu o ajută prea mult în încropirea unui plan care ar putea salva regatul. Până când…

Cei învinşi azi pot câştiga mâine. Însă cei morţi au pierdut pentru totdeauna.”

    O noapte fatidică, prea mult sânge prelins pe treptele palatului, prea mulţi morţi peste care se calcă, trădare, durere, amărăciune, groază – toate se abat ca un uragan devastând nu doar Throvenlandul ci şi viaţa prinţesei Skara.

   Asistând neputincioasă la invazia lui Yiling cel Strălucitor, Skara este nevoită să accepte ajutorul căpitanului bătrân pe care îl dispreţuia – Jenner cel Albastru – să privească rece asasinarea propriului bunic şi a Mamei Kyre şi să se dea drept sclavă pentru a-şi păstra viaţa. Mânia născută în ea generează ură, iar acest sentiment naşte dorinţa de răzbunare ce îi va fi factor declanşator al abilităţilor înnăscute şi îi va oferi suficientă forţă de a răzbate prin momente chinuitoare.

   Cu scopul de a recupera Throvenlandul şi de a spăla sângele celor care o crescuseră, chiar cu sângele duşmanului, Skara îşi va pune în valoare inteligenţa, folosindu-se de ultimul sfat dat de Mama Kyre: „Cuvintele sunt arme.”

   În paralel cu destinul Skarei, autorul ne prezintă lupte de culise şi un război care ameninţă cu distrugerea. Avem de-a face cu comploturi, strategii, trădări, isteţime, planuri uluitoare şi credinţe bizare. Fraze pline de înţelepciune sunt presărate la tot pasul în text şi devin moralizatoare pe măsură ce acţiunea se derulează.

– Dacă tu consideri că vorbele au vreo valoare, atunci rosteşte-le cu voce tare, fă-le să răsune în toate colţurile, umple sala cu speranţe şi dorinţe şi fă ca fiecare martor al cuvântării tale să le împrăştie mai departe!”

 Oamenii nu se împart doar în eroi şi laşi. Sunt ambele lucruri şi niciunul, totul depinde de cum stau lucrurile. Depinde de cine stă alături de ei sau de cine le stă împotrivă.”

    Îl întâlnim din nou pe părintele Yarvi, iar mintea ascuţită a acestuia impresionează iarăşi, deşi la un moment dat, pare pentru prima oară prins într-o situaţie fără ieşire. Bunica Wexen uimeşte la rândul ei încă odată, prin acţiunile sale, dovedind nu doar inteligenţă ci şi o minte diabolică şi sadică ce se ghidează după valori autocreate.

   Avem parte de un ritm rapid al acţiunii, suspans din plin ce nu permite vreo clipă de plictiseală, scene vizuale realizate din cuvinte şi fraze memorabile. Pe scurt, Abercrombie reuşeşte din nou să îşi captiveze cititorii, iar „Jumătate de război” este încă un volum cu adevărat fascinant care seduce încă de la primele rânduri.

Adu-ţi aminte: puterea înseamnă să îţi ţii totdeauna un umăr în umbră.”

Dar secretul păstrării autorităţii este să dai doar poruncile de care eşti sigură că vor fi ascultate.”

    Personal, am fost cucerită de stilul concis al scriitorului, iar seria „Marea sfărâmată” a devenit una dintre trilogiile preferate. Şi acestui volum ca şi celor anterioare, îi ofer număr maxim de steluţe şi chiar câteva în plus ca bonus. Pentru a înțelege mai bine de ce le merită din plin, vă invit să aruncaţi o privire și peste celelalte recenzii ale acestei serii-Jumătate de lume şi Jumătate de rege.sigla Nemira

Cartea Jumătate de razboi, de Joe Abercrombie a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi coamandată de pe site/ul Editura Nemira. Cartea poate fi achiziţionată şi de aici.

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

Desired books for this winter

   Dorinţe literare am multe, dar fascinată la propriu sunt de câteva volume care mă tot atrag de ceva vreme şi pe care le-am pus pe lista de priorităţi. Iată cum arată planurile mele de lectură pentru lunile ce au mai rămas din anotimpul alb. Abia aştept să îmi fac timp pentru a le „devora”!

1.Ever The Hunted – Erin Summerill

   Publicată la sfârşitul lui decembrie, cartea a ajuns rapid pe lista mea de dorinţe, subiectul atrăgându-mă foarte mult.

   La doar şaptesprezece ani, Britta Flannery se simte în largul ei doar în mijlocul pădurii folosindu-şi pumnalul şi făcând ceea ce ştie cel mai bine: să prindă tâlhari şi asasini alături de tatăl ei. Viaţa îi este dată peste cap în momentul în care tatăl îi este ucis, iar ea îşi oferă libertatea în schimbul asasinului părintelui său. Lucrurile se complică în momentul în care Britta află că presupusul ucigaş este chiar singurul prieten pe care l-a avut vreodată, băiatul de care cândva s-a îndrăgostit – Cohen McKay. Povestea are în componenţă thriller, romance, fantasy, ceea ce o face extrem de captivantă.ever-the-hunted-erin-summerill

2. Poison’s Kiss – Breeana Shields

   Încă o apariţie recentă care m-a sedus iremediabil şi pe care abia aştept să o citesc. Marinda are sărutul otrăvit ceea ce o transformă în asasina perfectă şi chiar îşi face treaba destul de bine, reuşind să ucidă zeci de băieţi până când … i se ordonă să îl omoare chiar pe băiatul de care este îndrăgostită. Fata care îşi foloseşte buzele drept armă letală mi s-a părut a fi un personaj inedit, iar volumul mi-a atras atenţia şi prin faptul că pretinde a fi inspirat din folclorul indian.poisons-kiss-breeana-shields

3.Because You Love To Hate Me: 13 Tales of Villainy

   Autori cunoscuţi îşi pun amprenta asupra acestei antologii care nu vreau să „scape” necitită. Mă fascinează ideea unor poveşti despre iubire, durere, răzbunare sau furie mixate cu doze de fantastic menite să introducă cititorul într-o lume de basm. Nume ca Renée Ahdieh, Susan Dennard, Soman Chainani, Marissa Meyer sau Adam Silvera promit să captiveze până la ultimul cuvânt.because-you-love

  4. A Torch Against The Night – Saaba Tahir

   Volumul doi din „Elias şi spioana cărturarilor” apărut la editura Arthur îl am de ceva vreme doar că timpul s-a cam jucat cu mine. De data aceasta îmi fac timp mai mult ca sigur să lecturez continuarea poveştii al cărei prim volum l-am găsit fascinant. Elias şi Laia continuă să fugă pentru a-şi salva vieţile şi a-l elibera pe fratele fetei. Cum vor reuşi să intre în închisoarea de maximă securitate rămâne să aflu citind. Pe de altă parte, sunt extrem de curioasă ce se va întâmpla cu Helene aflată acum sub puterea lui Marcus. Personal, îl văd pe Elias cu ea, aşa că încă sper într-un twist interesant pe parcurs.a-torch-against-the-night-saaba-tahir

 

by -
4

Începe povestea …

    Spiritul Crăciunului a cuprins întreg oraşul. Lumini colorate, intense, presărate peste pomi, alcătuind figurine uriaşe sau împodobind clădiri creează o atmosferă magică, de poveste … de sărbătoare. Frigul muşcă din obrajii trecătorilor grăbiţi, chiciura cuprinde încet ramuri îngheţate, gerul dansează ameţitor pe ferestre confecţionând forme şi flori vrăjite. Înserarea coboară rapid şi în curând noaptea îşi cere drepturile. Şi încep poveştile la gura sobei citite din cărţi vechi sau noi, în confortul unui fotoliu moale şi al unui pled pufos.

 Pentru clipe memorabile, momente ce îndeamnă la visare şi timp de evadare din real, noi avem următoarele sugestii:

 Fantastic cuceritor
jocul-necromantilor

Jocul necromanţilor – Şerban Andrei Mazilu

    După ce am fost fascinaţi de „Anotimpul pumnalelor”, Şerban Andrei Mazilu continuă povestea la cererea cititorilor. „Jocul necromanţilor” continuă aventurile prin tenebrele Arhipeleagului Voss, iar personajele sunt puse din nou în situaţii aparent fără ieşire.

 Romance deliciosdupa-ce-te-am-pierdut-1

După ce te-am pierdut – Jojo Moyes

    După doza de suferinţă acută din „Înainte să te cunosc”, autoarea decide să „îndulcească” tragedia şi să ofere o şansă iubirii împlinite. În ce măsură va reuşi acest volum să anihileze din drama precedentă, rămâne de văzut.

 Istorie tumultoasăPasarea furtunii  devCon Iggulden

„Pasărea furtunii” – Conn Iggulden

  Cocktailul de istorie servit din perspectiva lui Conn Iggulden poartă cititorul înapoi în timp, în vremea unui război controversat ale cărui culise sunt chiar mai monstruoase decât lupta în sine.

 SF fascinantregina-zapezilor-joan-d-vinge

Regina zăpezilor – Joan D. Vinge

   Combinând SF cu fantasy, „Regina zăpezilor” aminteşte într-un mod inedit de binecunoscutul basm al lui Andersen şi devine o lectură must read pentru iarnă.

 Horror timeacluofobia-a-r-deleanu

Acluofobia” – A. R. Deleanu

  Colecţia de povestiri a lui A. R. Deleanu generează fiori reci care explică titlul destul de sugestiv. Curajoşii şi iubitorii genului o vor savura cu maxim de adrenalină.

 Epic love
fire-in-you-jennifer-l-armentrout

Fire în you – Jennifer L. Armentrout

   Iubirea epică însoţită de o pasiune devastatoare reprezintă stilul lui J. L. Armentrout. „Fire în you” este cartea ideală de consumat în nopţile reci. Cu siguranţă atmosfera se va schimba radical în timpul lecturării.

 Transgressive illnessaer-si-msbp-de-razvan-t-coloja

Aer şi MSbP – Răzvan T. Coloja

   Tot de la editura Crux Publishing propunem o ficţiune transgresivă menită să provoace întrebări, să întindă nervii dureros până la insuportabil şi să genereze stări emoţionale intense.

 Historical romancesub-asediul-iubirii-johanna-lindsey

Sub asediul iubirii – Johanna Lindsey

    O carte romantică, cu o acţiune petrecută într-o epocă apusă şi totuşi atât de încântătoare încât te face să visezi cu ochii deschişi este ideală pentru câteva ore de relaxare. Propunerea noastră este un volum din colecţia Iubiri de poveste a editurii Alma – „Sub asediul iubirii” de J. Lindsey.

 Loving poems111-cele-mai-frumoase-poezii-de-dragoste-c1

111 cele mai frumoase poezii de dragoste – Marius Chivu şi Radu Vâncu

   Iubitorii de poezie se pot delecta cu versuri alese şi reunite într-o antologie pentru diverse gusturi. „111 cele mai frumoase poezii de dragoste” de la Nemira conferă iernii accente calde şi este un must have în bibliotecă.

 În dulcele stil clasicdama-cu-camelii-alexandre-dumas

Dama cu camelii – Alexandre Dumas

    O poveste clasică nu se demodează niciodată şi pare atemporală în multitudinea de publicaţii. Noi optăm pentru puţin „sirop” parizian şi propunem „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas pentru o călătorie de neuitat prin oraşul iubirii şi pentru a fi martorii unor destine supuse hazardului.

„... să lăsăm cortina, peste decorul iubirii, ce dacă ne-am iubit atât?”

Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul – o resurecţie morală cu final neaşteptat

    Puternic condimentat, romanul de debut al Nataşei Alina Culea ne plimbă prin viaţa unui personaj feminin creionat atât în linii tari, cât şi moi sau şterse. Povestirea la persoana I, limbajul colocvial, expresiile familiare apropie cititorul încă şi mai mult de protagonistă, iar lectura curge, în timp ce Nataşa se descoperă în faţa noastră cu dileme, cu sensibilitate şi într-un mod senzual.alina-culea

   Personaj controversat, plin de dileme, de probleme existenţiale şi cu un comportament ce trezeşte uşor dezaprobarea celorlalţi, Nataşa nu doar uimeşte ci şochează la propriu prin atitudinea detaşată cu care acţionează, prin gândurile complexe, prin alegerile bruşte şi totodată dureroase pe care le face voluntar. Sunt însă decizii nocive? Îşi face într-adevăr rău singură cu un sadism inexplicabil? Sau pur şi simplu este o femeie care a hotărât să se caute pe sine şi să nu se oprească până ce nu obţine ceea ce cu adevărat are nevoie? Şi ar fi totuşi uşor dacă ar şti ce necesită pentru a atinge acel gram de plenitudine …Natasa Alina Culea

„Mă simt iubită, dar ştiu că nu-mi este de ajuns, este doar o nevoie satisfăcută pe deplin, dar nu este singura mea nevoie şi mă întreb chiar şi eu cât va dura până voi începe să îmi doresc altceva. Nu pot câştiga războiul din sufletul meu.”

  După o relaţie de durată cu Luca, despărţirea o transformă pe protagonistă într-o femeie hotărâtă să încerce altceva, să încalce convenţiile sociale, să trăiască intens.

„Nataşa cea care iubea un tânăr cu sprâncene arcuite a permanentă mirare, a plecat deja, în locul ei a răsărit altcineva, o neconvenţională hotărâtă să schimbe regulile jocului.”

   Da, există durere, există umbre de regret, teama de eşec, de schimbare, de singurătate. Şi acestea sunt stări normale prin care Nataşa trece. Numai că, orice stare proastă se duce la un moment dat şi, după ce depăşeşte momentul, ea renaşte. Şi o face total diferit. Femeia „normală” care era pare să fi fost anulată cumva de o alta. Iar această nouă Nataşa doreşte să încerce totul, să trăiască la maxim fiecare clipă, să se bucure de ceea ce poate lua, pentru ca a doua zi să încerce altceva.

   Multiplele experienţe erotice şi relaţiile de moment par să o mulţumească aparent.Trecând prin multe paturi, testând noi parteneri, rupând inimi şi savurând libertatea, eroina romanului porneşte într-o căutare ce pare fără final. Ce îmi doresc cu adevărat? – întrebarea aceasta începe să plutească atât în mintea Nataşei cât şi în creierul cititorului. Iubirea nu îi este suficientă, căldura se vrea înlocuită adesea, ataşamentul dispare rapid, iar viaţa o poartă dintr-un partener într-altul fără ca vreunul să o satisfacă aşa cum îşi doreşte. Dar … CE îşi doreşte?natasa-culea

„De ce simt golul acesta în mine? De ce se măreşte constant după fiecare bărbat întâlnit, acutizat de sentimente de mânie şi neputinţă?”

   Cum viaţa merge pe premisa „ce dai aia primeşti”, prea multă suferinţă provocată sexului opus îi aduce şi Nataşei doza ei de dezamăgire dureroasă prin persoana lui Mario. Acest bărbat pare să trezească ceva în ea, să-l vrea mai mult decât pe ceilalţi, să-l aştepte, să o facă să reacţioneze. Numai că …

„… să lăsăm cortina, peste decorul iubirii,

ce dacă ne-am iubit atât?”

   Conturată precis de către autoare, eroina este o femeie puternică ce nu îşi pierde sensibilitatea, încrederea în oameni sau puterea de comunicare. Relaţiile de prietenie sunt trainice şi, prietenele sunt cele care o ajută de fiecare dată să se rupă de experienţele neplăcute. Iar experienţele neplăcute par să se înmulţească obligând-o să simtă ce a oferit anterior.

Dar … trebuie să se sfârşească într-un fel sau altul.

  Această permanentă goană după „nu ştiu ce” îşi găseşte rezolvarea pe canapeaua unui psihanalist dispus să o ajute să îşi răspundă la întrebări.

„Oare cine sunt?

Cine este persoana pe care o numesc cu numele meu?

Cât de bine mă cunosc sau cât de puţin?”

„Iar timpul îmi va răspunde la toate întrebările, la cele formulate şi la cele pe care nu le aflasem încă.”

   D-l Damian pare a avea „talentul” necesar de a o scoate din întuneric şi de a o îndrepta spre răspunsuri. Este necesară o călătorie în Africa pentru a descoperi adevărul care se află bine ascuns în interiorul fiinţei. Care este însă acest adevăr? Ce va găsi Nataşa la finalul propriei introspecţii? Care este răspunsul unic ce îi va schimba percepţia asupra ei, asupra vieţii şi asupra întregii existenţe? Ce ascund firele de nisip din Sahara?

   Călătoria este una a regăsirii, un final al căutării ce părea infinită, o carte deschisă ce oferă soluţia dorită. Alături de protagonistă veţi afla că şi cele mai încâlcite drumuri ies la un moment dat în şoseaua principală şi de acolo traseul devine lin, că întotdeauna există un răspuns, iar dacă ştim să-l căutăm, îl vom obţine.

„Omnia mea mecum porto – Tot ceea ce am, duc cu mine”

natasa-barbatii-si-psihanalistul

Mulţumim Nataşa Alina Culea

,,Drog pur, toxicitate maximă injectată voluntar în vene"

După ce am găsit fericirea, de Anna Todd 

Titlu original: After Ever Happy

Traducere: Oana Dușmănescu

Editura: TREI

Număr pagini: 496

    Nuuu! N-am crezut că ajung vreodată la finalul acestei serii! Drog pur, toxicitate maximă injectată voluntar în vene–cam aşa a fost seria After a Annei Todd.

    Despre multe cărţi se spune că sunt imposibil de lăsat din mână dar, în cazul acestor volume nu există „fel de a spune” pentru că descrierea este la propriu: povestea creează dependenţă şi, în scurt timp, devii prizonierul acţiunii. Personal, m-am transformat într-un zombie cu cearcăne mov închis de care Bacovia ar fi chiar mândru. Am devorat cele patru volume, incapabilă fiind să mă desprind de personaje şi de întâmplări până la final.

   Încă nu îmi dau seama cum a reuşit o relaţie otrăvitoare, precum cea dintre Tessa şi Hardin, să se transforme într-un fenomen literar internaţional, dar este cert faptul că înţeleg milioanele de cititori ahtiaţi după această poveste.

   Volumul patru–După ce am găsit fericirea -mi s-a părut cel mai intens din punct de vedere emoţional. Gradul de profunzime urcă vertiginos, iar protagoniştii mai sunt supuşi la încă o serie de încercări şi piedici. De data aceasta, atât Hardin cât şi Tessa se confruntă cu cei mai puternici demoni, iar senzaţia că nu vor putea trece peste este din ce în ce mai pregnantă.

   Secrete pe care Hardin le află brutal sapă şanţuri încă şi mai adânci în sufletul oricum distrus. Încă odată izbucneşte violent, încă odată se lasă pradă disperării, încă odată … renunţă la Tessa, considerându-se prea defect pentru a putea fi reparat.

 „Când se va termina povestea asta? Când n-o să mai apară rahaturi când simt că îmi revin şi eu puţin?”

   Bineînţeles că pentru cititor apar iarăşi durerile de cap, iar sentimentul că de data aceasta este mai mult decât o simplă despărţire generează un fel de panică. Şi uite aşa se produce atacul cerebral … Clar, cartea asta se citeşte cu tensiunea arterială monitorizată!

 „Am trecut prin iad în ultimele opt lunişi acum iată-mă cum stau singură pe pat.”

    Comportamentul lui Hardin o răneşte din nou pe Theresa, iar hotărârea acesteia de a pleca la NY devine mult mai simplă. Deciziei se adaugă şi faptul că, la întoarcerea din Londra, fata îşi găseşte tatăl mort în propriul apartament. Hardin nu este lângă ea, el fiind practic cel care a forţat-o să se întoarcă singură şi astfel să înfrunte oroarea. Durere, lacrimi, groază. Tessa trece prin momente cumplite, iar Hardin este încă în Londra înecându-se în droguri şi alcool. Vestea durerii Theresei pare însă să-l trezească şi să-l trimită acasă cu primul avion … prea târziu însă. Tess este distrusă la propriu şi nici nu-l mai doreşte în preajma ei pe băiatul care a descompus-o de atâtea ori în piese dureroase.

„Nu simt nimic, pentru că amintirile plăcute sunt înlocuite cu imaginile pumnilor izbiţi de ziduri şi ale femeii îmbrăcate în tricoul lui. S-a culcat cu ea acum câteva zile. Nimic”

„Dacă aş mai putea s-o ating o dată, să-i mai simt ritmul constant al inimii,m-aş calma şi eu. M-ar scoate din depresia asta şi mi-ar opri lacrimile astea dezgustătoare care îmi curg pe obraji şi spasmele violente din piept.”

    Mutarea în NY devine un fapt, iar despărţirea pare una definitivă. Între Hardin şi Tessa se află atât o distanţă fizică enormă, cât i o prăpastie sufletească fără un pod de legătură între maluri. Acesta e punctul în care, după patru volume gigantice, zici involuntar:  „Pe bune??????”.

    Reuşesc să treacă peste etapa asta sau într-un final se pot rupe de toxicitatea unei relaţii care le face mai mult rău decât bine? Acum presupun că ar trebui să pun aici nişte emoticoane zâmbitoare deoarece Hardin Scott e drogul acela, care odată picurat în sânge, face ca renunţarea la el să fie letală…

    Îmbinând scene realiste şi verosimile de viaţă cu o … ficţiune delicioasă, Anna Todd a reuşit să îşi ţină cititorii cu sufletul la gură patru volume. Când oare am citit „cărămizile” astea? :) Amuzant, acid, intens, dureros, erotic, profund – romanul Annei Todd este un must read care, aşa cum am mai precizat, se citeşte acompaniat de nurofen forte pentru durerea de cap inevitabilă. Suspansul creat de nenumăratele rupturi şi refaceri generează migrene şi totuşi … nu te poţi opri din citit.

    Recomand seria şi, când fac asta, am un fel de sadism în mine dorind să treacă şi alţi cititori prin imposibilitatea întreruperii lecturii. A fost o experienţă literară unică, plăcută, originală şi fenomenală.Librex.ro

Cartea După ce am găsit fericirea, de Anna Todd a fost oferită pentru recenzie de Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

„Pentru a supraviețui, trebuie să scrii povești” Umberto Eco

Interviu flash cu Ana-Maria Negrilă – 13 întrebări în cinci minute

   După ce ne-a cucerit cu un univers total fascinant în „Regatul sufletelor pierdute”, Ana- Maria Negrilă ne pregăteşte o nouă surpriză: volumul doi al seriei Stelarium va fi lansat în cadrului Târgului de Carte Gaudeamus din luna noiembrie. „Ascensiunea stelară” ne promite noi aventuri captivante, iar noi o aducem astăzi mai aproape de cititori pe creatoarea acestei impresionante space-opera.

 Bună, Ana! Îţi mulţumim că ai acceptat să ne fii alături şi să ne acorzi din timpul tău.

1.Ca scriitoare, ai reuşit să ne „câştigi” cu talentul tău incontestabil. Cum eşti însă ca şi cititoare? Care este genul literar predominant în biblioteca personală?

Ana-Maria Negrila:  Bună ziua și mulțumesc pentru invitație.

Am început să citesc foarte devreme, iar primele cărți au fost, desigur, culegeri de basme, apoi am trecut repede la SF, care după cum spunea cineva, conține tot un fel de povești, deci nu am părăsit prea mult zona fantasticului. Treptat, am început să lecturez și alte lucruri, deși prima dragoste, fantasticul, a continuat să mă bântuie. În bibliotecă am genuri diferite, dar tind să mă atragă textele complexe, cu planuri multiple, personaje puternice și idei deosebite, indiferent de genul căruia îi aparțin.

2.Cu siguranţă există un autor care a reuşit să te impresioneze. Care este autorul tău preferat din literatura universală?

Ana-Maria Negrila: Umberto Eco, fără nicio ezitare. L-am citit ca autor de ficțiune, dar și ca semiotician, și, cu toate că am și alți autori favoriți, a continuat să rămână cap de listă.

3.Din literatura română există un autor favorit?

Ana-Maria Negrila: De curând, cineva mi-a pus aceeași întrebare și am ajuns la concluzia că, oricât m-aș gândi, în minte îmi apare un roman – Căderea Constantinopolului. Deci răspunsul este Vintilă Corbul.

4.Care este cartea care a avut cel mai puternic impact emoţional asupra ta?

Ana-Maria Negrila: O carte ar fi Numele trandafirului, dar de fapt sunt mai multe. Nu pot să nu vorbesc despre Regii blestemați (Maurice Druon), În căutarea oii fantastice (Haruki Murakami), tetralogia Marea Fertilității (Yukio Mishima), seria Dune (Frank Herbert) etc.

 5.Ce te-a atras la genul SF?

Ana-Maria Negrila: Mi-a plăcut numărul de lumi diferite ce puteau fi create de către scriitori folosindu-și imaginația, manipulând istoria sau utilizând descoperirile științifice. Chiar dacă, în ultima vreme, SF-ul a ajuns repetitiv și pe alocuri încărcat de clișee, există încă sentimentul acela de uimire în fața unui lucru nemaiîntâlnit, a unei lumi uimitoare și a unor personaje ce trec prin situații limită.

6.Prima carte scrisă de tine este …

Ana-Maria Negrila: Orașul ascuns, 2004, o colecție de povestiri dark fantasy, urmată de Împăratul ghețurilor, 2006, un roman bazat pe o nuvelă scrisă în 1995.orasul-ascuns

7.Ai un personaj preferat dintre cele create de tine?

Ana-Maria Negrila: Pentru că seria Stelarium nu este încă terminată, personajele din ea îmi sunt foarte apropiate. Încă mă gândesc la problemele lor, încă îi mai văd ca pe niște oameni reali, care mă așteaptă să-i sfătuiesc și îndrum. Prin urmare, cei patru agenți, Adrew, Ralle, Sten și Karl, sunt preferații acestui moment.

 8.Din literatura universală care este personajul preferat?

Ana-Maria Negrila: Philip Marlow, detectivul lui Raymond Chandler, ale cărui cărți le-am citit de nenumărate ori. Este deștept, este amuzant, este plin de viață – un personaj viu și antrenant.

 9.Un citat pe care îl consideri drept motto în viaţă.

 Ana-Maria Negrila: „Pentru a supraviețui, trebuie să scrii povești” Umberto Eco, Insula din ziua de ieri.

 10.În afară de SF scrii şi fantasy. În planurile de viitor intenţionezi să mai abordezi acest gen literar?

 Ana-Maria Negrila: Mai am de scris cel puțin un roman în seria Stelarium, dar după aceea, aș dori să revin la fantasy cu un alt roman, reluând un fir narativ pe care l-am mai abordat și în anii ’90. Este povestea unui grup de pelerini, care pornesc dintr-o țară sfâșiată de război în căutarea unui oraș pierdut, casa liderului lor spiritual. În grup, se ascund însă și agenți ai unei grupări adverse și de aici…

 11.Care sunt editurile cu care colaborezi?

Ana-Maria Negrila: În prezent colaborez cu editura Crux Publishing, care mi-a publicat primul roman al seriei, Regatul sufletelor pierdute. Cum am fost plăcut impresionată de interesul și profesionalismul de care dau dovadă, calități destul de rar întâlnite în ziua de astăzi la anumite edituri, la Gaudeamus urmează să iasă pe piață cu următorul meu volum, Ascensiunea stelară, Stelarium, #2.

12.Universul prezentat în „Regatul sufletelor pierdute” este unul plin de neprevăzut, iar necunoscutul unei planete străine captivează şi fascinează la propriu. Ce surse de inspiraţie ai avut în scrierea romanului?

 Ana-Maria Negrila: Am avut surse de inspirație diverse. În primul rând, a existat influența textelor medievale pe care le-am studiat și care m-au ajutat indirect să creez textele sacre și extrasele din Cartea lui Um, liderul spiritual al planetei Galene. Fiecare denumire, fiecare descriere trimite, astfel, către o lectură care poate să fie Fiziologul, Alexandria, Floarea darurilor, Psaltirea lui Dosoftei, Biblia, Coranul sau Tao Te Ching.

Apoi, au existat și influențe din scriitorii SF, în special din William Gibson, dar și din Frank Herbert și Ursula K. Le Guin. Totuși, o bună sursă de inspirație au constituit-o și scriitorii japonezi, în special Mishima, Shusaku Endo și Murakami, ale căror idei le-am folosit pentru a construi filosofia anh și um și fluxul galenic.regatul-sufletelor-pierdute

 13.Cât de curând aşteptăm volumul doi al seriei Stelarium. Prin ce aventuri ne vei plimba în „Ascensiunea stelară”?

 Ana-Maria Negrila: Voi lansa Ascensiunea stelară la Gaudeamus, pentru că am preferat să nu-mi las cititorii să aștepte prea mult între un volum și altul. Cartea urmărește călătoria agenților anh la bordul Ascensiunii și modul în care aceștia reușesc să-și îndeplinească misiunea dată de maestrul Luminii. Între cei patru au loc conflicte, dar și alianțe, și treptat Adrew se impune folosindu-se de problemele lui Ralle Genaro, de prietenia lui Remi Wadee și de nostalgia comandantului Jonson față de agenții pe care-i avusese la bordul versiunii inițiale a navei Ascensiunea.

Astfel, după o călătorie de sute de ani la bordul navei, agenții anh vor pune la cale un plan care să le permită să se sustragă controlului exercitat de comandantul Jonson și de inteligența artificială, Yoshida. Planeta unde-i va conduce misiunea îi va întâmpina însă cu ostilitate, forțându-i să treacă prin situații limită. Din nou, curajul, loialitatea și încrederea le vor fi puse la încercare într-un joc al alianțelor și puterii, care înseamnă pentru unii moartea, iar pentru alții pierderea identității și dezonoarea.

Mulţumim! Echipa Literatură pe tocuri îţi doreşte succes, inspiraţie şi o lansare cu adevărat fanstastică!

 Ne vedem la Gaudeamus!

by -
10

Anglia anului 1377

Pasărea furtunii-Războiul celor două Roze de Conn Iggulden – tumult, sânge şi iubire în istoria Angliei

Titlu original: Stormbird

Editura: Nemira

An apariţie: 2016

Număr pagini: 520

  Mi-am dorit cartea. Pentru că îmi place istoria sub formă de poveste, pentru că am fost fascinată de Anglia, pentru că ştiu că dincolo de rapoartele istorice oficiale întotdeauna sunt poveşti nespuse pe care doar literatura le poate pune în lumină.

   Războiul celor două Roze este unul dintre cele mai ciudate războaie britanice. Multe neconcordanţe se regăsesc în relatări, iar denumirile intrigă şi stârnesc în acelaşi timp curiozitatea. În primul rând, eu am fost uimită să descopăr cu ceva ani în urmă că, deşi poartă denumire florală, niciuna dintre casele britanice implicate în această rivalitate sângeroasă nu avea însemnul trandafirului în momentul desfăşurării războiului. Vinovat de acest nume pare să fie chiar Shakespeare şi al său romantism molipsitor.swords

   Romanul lui Conn Iggulden urmăreşte linia istorică şi adaugă în plus o notă personală generatoare de emoţie, purtând amprentă romantică şi captivând prin accentuarea dramatismului secundar al personajelor. Pentru că, dincolo de conflictul principal şi anume războiul, intrigile, veşnica bătălie, jocurile de culise pentru putere, există şi conflicte secundare ce ţin de viaţa protagoniştilor care, în afara funcţiei deţinute, trăiesc, simt, înghit pastile amare, suferă, iubesc şi trădează cu o intensitate pe măsura istoriei relatate.

   Epoca prezentată este una agitată din istoria Angliei, când casele Lancaster şi York îşi disputau tronul şi implicit puterea. În aparenţă un război civil cu implicaţii majore, această bătălie ce a făcut numeroase victime are o esenţă mai profundă ce sălăşluieşte undeva în spatele cortinei şi este coordonată de personaje ce preferă să acţioneze din umbră. Autorul pune accentul în povestea sa tocmai pe aceste personaje decisive, ilustrând atât modul de gândire la care ameninţarea provoacă tacit cât şi viaţa încorsetată acceptată de bunăvoie şi suferinţele ce derivă din deţinerea unei puteri ce apasă prea greu pe umerii deţinătorului ei.roses

Urmărind firul narativ al cărţii este aproape imposibil să nu te întrebi dacă merită să îţi vinzi viaţa şi sufletul pentru o putere ce nu garantează niciodată recuperarea pierderii …

   Aşa cum am spus, mi-am dorit să citesc cartea şi am găsit-o fascinantă. Partea comică este că abia la finalul cărţii am aflat că face parte dintr-o serie şi că urmează un alt volum. Pe bune? No way! :) Data viitoare poate ar trebui să citesc întâi de cinci ori coperta unu că scria mare pe ea …

   Pe un fundal de atacuri şi contraatacuri, acţiunea volumului UNU ( simt nevoia să precizez acum că am aflat că e primul volum … :) ) poartă cititorul printr-o altfel de prezentare a istoriei. Fără a neglija aspectele importante, cortina despre care vorbeam se prăbuşeşte, iar adevărul capătă sens pe măsură ce avansăm în viaţa personajelor, în acele unghere pe care istoricii nu le-au putut explora.

   Prologul ne introduce în Anglia anului 1377 într-un moment încărcat de tragism. Aflat în pragul morţii, regele Eduard al III-lea o are alături pe Alice, tânăra sa soţie, dar și pe cei trei fii ai săi. Deşi momentul este încărcat de suferinţă, interesele personale primează chiar şi într-o asemenea clipă şi observăm cu stupoare cum discuţiile dintre băieţi deraiază pe un traseu periculos, fiecare calculând obţinerea puterii şi judecând prin prisma propriilor nevoi.

„ Nu este un lucru bun ca, în ultimele sale clipe, tatăl nostru să aibă alături o târfă.”

 „- Te-ai gândit, John, că acum între tine şi coroană se mai află doar un băiat? Dacă n-ar fi micuţul şi dragul de Richard, tu ai fi rege mâine.”

 

   Istoria tumultoasă curge mai departe nestingherită de trecerea ireversibilă a timpului … Acţiunea ne poartă şaizeci şi şase de ani mai târziu, într-o Anglie dominată de temerea pierderii teritoriilor în favoarea Franţei. După ce Henric al V-lea moare „cu viaţa frântă de o simplă boală”, pe tron urcă fiul său, Henric al VI-lea. Băiatul născut prematur se dovedeşte însă neputincios, incapabil de a purta pe umerii fragili responsabilitatea puterii pe care o deţine şi care se transformă într-o povară infernală. Speranţa Angliei păleşte, iar necesitatea obţinerii unui armistiţiu cu francezii cere măsuri disperate. Casa de Anjou pare să fie soluţia. Cu o fiică nemăritată ce poate deveni soţia lui Henric şi suficientă influenţă asupra regelui Franţei, Casa de Anjou este perfectă pentru planurile Angliei.

„Mieluşeul nu poate conduce şi nu poate lupta.”

 „Întreaga ţară aşteaptă ca tânărul Henric să fie măcar pe jumătate din cel care a fost tatăl său …”

 „ Anjou este cheia întregii încuietori (…;) şi tot ei sunt cei cu o fiică nemăritată.”

  Planurile Angliei sunt bine puse la punct René de Anjou acceptă armistiţiul propus dorindu-şi recăpătarea pământurilor. Îl convinge pe regele Carol al Franţei de importanţa înţelegerii cu englezii şi este de acord să îşi dea şi fata în mâinile străinilor pentru a pecetlui înţelegerea … deşi o căsătorie între Henric şi Margaret era aproape incestuoasă. Încă odată este subliniat faptul că puterea transformă oamenii în adevărate creaturi lipsite de conştiinţă şi, nu pentru prima dată, istoria reuşeşte să provoace indignare şi greaţă.

  Margaret de Anjou, fata zglobie, veselă, liberă, cutezătoare devine fără voie regina Angliei, legată de un om bolnav, manipulat, neputincios. Evenimentele cad peste ea schimbând-o, maturizând-o brusc, obligând-o la decizii rapide. În scurt timp, tânăra regină este de fapt cea care conduce Anglia, iar inteligenţa, încăpăţânarea şi voinţa îi asigură impunerea în lumea nouă în care intrase.

„ – Voi vedea şi voi citi pergamentele pe care va trebui să le semneze soţul meu, Master Brewer. Îl voi ruga pe William, lordul Suffolk, să mi le descrie pe celelalte, dacă vede atât de multe în noul său rol. „

 

  Rezistenţa Angliei scârţâie din temelii. Aşteptarea unui nou monarh cu inimă de leu pare să nu se mai sfârşească. Va reuşi regatul să îşi revină cu o nouă regină sau universul englez este pe cale să se prăbuşească? Intrigi inimaginabile şi compromisuri covârşitoare care zdrobesc orice urmă de umanitate se împletesc în povestea lui Iggulden. Fiecare lovitură este ca o pastilă de imunitate, fiecare trădare este o lecţie învăţată şi fiecare personaj are propria balanţă cu care calculează câştigul şi pierderea pentru fiecare alegere făcută. Un roman must read pentru iubitorii de istorie care vor adora stilul personal al autorului, dar şi ritmul alert în care acţiunea se derulează.sigla Nemira

Cartea Pasărea furtunii-Războiul celor două Roze, de Conn Iggulden a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

"Aerul din cameră căpăta nuanţe albăstrui, iar bătrânul îşi notă în cartea cu coperţi groase de piele că studiul asupra oamenilor trebuia aprofundat. Îl surprindeau, uneori, chiar şi pe el. "

Cel-ce-simte, de Teodora Matei – la graniţa dintre real şi fantastic

 

Editura: Tritonic

Colecţia: Mystery & Thriller

An publicaţie: 2016

Teodora Matei scrie la graniţa dintre genuri. Oare nu cumva a inventat un gen nou? Dar nici nu are importanţă unde ar trebui să o încadrăm. Cărţile ei se citesc pe nerăsuflate. Cel-ce-simte este o confirmare. Nu o veţi lăsa din mână până la ultimul rând.”

                                                                                  ( Bogdan Hrib)

     Obişnuită să mă pierd în fantasy, nu am mai citit o carte poliţistă de ceva timp şi mi-am zis că se merită o schimbare a registrului literar. Habar nu aveam că urma să dau peste un altfel de fantastic, inserat în thriller într-o manieră originală. Da. Trebuie să recunosc că am fost uimită de această abordare a autoarei. Elementul-surpriză a funcţionat, a reuşit să îmi capteze atenţia şi să mă facă să citesc fiecare istorisire cu atenţie, în timp ce am încercat să desluşesc misterul înainte ca finalul să mi-l dezvăluie.

     O colecţie de cinci povestiri aparţinând genului thriller, Cel-ce-simte de Teodora Matei vine cu o doză de originalitate prin adăugarea de accente aparţinând altor domenii literare. Nu este nici clasica povestire poliţistă, nici romance-ul siropos, nici fantasticul extrem. Câte puţin din toate compun în mod inedit istorisirile Teodorei Matei, formând un deliciu literar rapid şi energic.

Victima se numeşte Anca Marinescu, 37 de ani, inginer proiectant.”

murder

   Cartea debutează cu povestirea „Trois” şi cititorul pătrunde direct într-un caz sângeros pe care poliţia trebuie să îl rezolve. Într-o dimineaţă de vară, picioarele unei femei sunt găsite întâmplător la un tomberon. Poliţia intră în alertă. Mai târziu, sunt descoperite mâinile şi torsul. Corpul descompus aparţine Ancăi Marinescu, o femeie căsătorită şi respectabilă. Investigaţiile aduc în scenă mai mulţi suspecţi, însă toţi cu alibiuri solide. Avem un asasin care povesteşte din umbră şi pe care îl aflăm la final, iar cu adevărat şocant este motivul pentru care femeia a sfârşit tranşată în mod barbar.

Pe ea am iubit-o fără să vreau. Am dorit-o aşa cum n-am dorit nicio femeie, niciodată.”

În povestea asta n-am fost niciodată doi; am fost uneori patru. De cele mai multe ori -trei. Ca-n franţuzescul menage-a-trois.”

   Următoarea istorisire, „Greu de dezlegat” ne introduce într-o lume deopotrivă bizară şi înfricoşătoare. Morţi suspecte şi poliţişti confuzi încearcă să elucideze misterul decesurilor comune. Un fir roşu de borangic pare să fie sursa belelelor … dar cum se poate demonstra inexplicabilul? Inserând bucăţi de fantastic într-o povestire poliţistă, Teodora Matei reuşeşte să creeze o naraţiune generatoare de fiori. Vrăji străvechi, suflete captive, legături ce nu se rup nici dincolo de moarte şi … un caz de rezolvat. Vor reuşi agenţii să dezlege ceea ce nu poate fi dezlegat?

– Cum mama dracului mor doi oameni din aceleaşi cauze, în acelaşi oraş, în acelaşi interval orar?”

– Despre ce vorbim noi aici?

– Despre vrăjitorie, domnule Grigorescu! Magie neagră!”

Legăturile chiar funcţionează! Oamenii ăştia mor în acelaşi timp, în locuri diferite, din aceeaşi cauză!”

gun

     Celelalte trei povestiri – „O fugă”, „Pe fugă” şi „Cel-ce-simte” – alcătuiesc o colecţie separată purtând numele de PROFILER. Trei cazuri marcante sunt rezolvate de către poliţişti cu ajutorul unui profiler – un agent cu capacităţi de comunicare telepatice. Fantezistă şi totodată extrem de captivantă, acţiunea se rostogoleşte contra-cronometru. Sceptici la început, neîncrezători în omul ce susţine că poate intra în mintea cuiva, poliţiştii se conving de abilităţile noului coleg şi, deşi le provoacă teamă, se obişnuiesc să utilizeze ajutorul lui.

– Harry Potter, ia miroase şi spune-mi ce crezi!

– Şefu’ … Harry făcea alte chestii …

– Da, mă, da’ nu m-am putut abţine. Prea le nimereşti. Gata, promit să nu mai fac…”

    Combinând thriller-ul cu fantasy, romance, erotism şi misticism, Teodora Matei reuşeşte să aştearnă pe hârtie poveşti cu adevărat remarcabile care ţin cititorul cu sufletul la gură şi al căror deznodământ oferă adesea răspunsuri neaşteptate şi şocante. Personaje bine ancorate în banal devin protagonişti ai unor întâmplări pe cât de bruşte, pe atât de perturbante. Echilibrul este serios zdruncinat, iar cazurile complexe îşi găsesc rezolvarea în cele mai bizare moduri.

Consider cartea o provocare literară prin îmbinarea genurilor distincte şi prin forţa de captivare a povestirilor ce o alcătuiesc. Poliţist sau fantastic? Există loc pentru supranatural în universul raţional poliţienesc? Crime sângeroase, motive zguduitoare şi stropi de fantastic aruncaţi peste oferă cititorului o lectură plină de suspans şi suficient de alertă pentru a te ţine permanent concentrat pe aflarea misterului.

     În continuare vă las să vă pierdeţi în suspansul dus la extrem şi să savuraţi cartea. Cu siguranţă veţi îndrăgi stilul concis, limbajul colocvial presărat cu replici sarcastice, comice şi pe alocuri obscene, felul în care fiecare naraţiune captează atenţia încă din incipit şi finalurile care au grijă să uimească.Editura Tritonic

Cartea Cel-ce-simte de Teodora Matei. a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

" Luptă-te cu mine dacă va fi nevoie, dar nu mă lăsa să te pierd."

Urlet în tăcere, de Marina Neagu – sweet fantasy story

Titlu: Urlet în tăcere

Autor: Marina Neagu

Editura: Quantum Publishers

An apariţie : 2016

Număr pagini: 238

   După experienţa plăcută cu Frumuseţi monstruoase abia am aşteptat să citesc o nouă carte scrisă de Marina şi pot declara că Urlet în tăcere a reuşit să mă vrăjească. Marina, m-ai molipsit! Şi acum vreau volumul doi urgent!

   Stilul autoarei este unul lejer, limbajul este accesibil, iar combinaţia de fantastic, romance şi replici sarcastice este delicioasă. M-a „prins” serios şi ritmul alert în care acţiunea se derulează şi care nu îţi lasă timp să respiri sau să abandonezi lectura. Mda. Nu am putut lăsa cartea din mână. M-a „furat” povestea încă din primele pagini şi mi-a declanşat curiozitatea. Nici gând de pauză. Am devorat volumul.

   Un avertisment ciudat, o clipă fatidică, doi ochi în care cu uşurinţă te poţi pierde îşi pun amprenta brutal asupra vieţii Sarei, care păşeşte fără să ştie, într-un întuneric vâscos şi hidos.

– Nu am timp să îţi explic. Te rog, nu te duce acasă!”

    Adolescenta de doar 16 ani, cu suflet altruist, viaţă banală şi familie fericită este martora unei crime terifiante: ambii părinţi îi sunt torturaţi şi ucişi în faţa ochilor ei dilataţi de groază. Imagini sângeroase şi o disperare acută sunt descrise detaliat de autoare, scena atroce gravându-se cu uşurinţă pe retină.nightmare

 

În acel moment, am realizat că nu aveam să îmi mai văd niciodată părinţii.”

   Cinci ani mai târziu, o găsim pe Sara în clinica unde încercase să se refacă psihic şi să depăşească trauma. Aproape de externare şi de a începe o viaţă normală, Sara are un vis ciudat care intrigă, captivează şi determină cititorul să întoarcă paginile cu repeziciune. Visul fetei ne transportă în anul 105, pe vremea lui decebal şi a lui Traian, într-un timp în care Zalmoxis îi guverna pe daci, iar romanii erau încrezători în Neptun.

   Aflăm despre Sarula, Marea Preoteasă a dacilor, şi iubirea ei interzisă pentru un temut general roman. Ceea ce pe mine m-a intrigat a fost originea romanului. Ni se dă clar de înţeles că acesta nu este un simplu muritor, că nu aparţine acestei lumi, că nu are dreptul să iubească sau să fie iubit. Deci … Cine e romanul? De asemenea am fost plăcut impresionată de documentarea autoarei. Fragmente de istorie sunt inserate în poveste, făcând ca ficţiunea să obţină accente de verosimil.

   „-Eşti singura care a reuşit să mă facă să cred că pot avea sentimente.”

   Povestea dintre Sarula şi generalul roman se sfârşeşte tragic, dar nu înainte ca o promisiune să îşi pună amprenta pe momentul fatidic şi să plutească peste generaţii şi destine timp de două milenii.
   

Luptă-te cu mine dacă va fi nevoie, dar nu mă lăsa să te pierd.”

    Prezentul ne-o aduce din nou pe tânăra traumatizată, iar eu am aceeaşi întrebare: Cine era romanul? Sau mai bine spus CE era ?

    Nuuuu. Autoarea nu se îndură de mine chiar atât de repede. Îmi face însă cunoştinţă cu viaţa actuală a Sarei pe tragedia a marcat-o chiar mai rău decât mi-am imaginat. Fata vorbeşte prin intermediul scrisului, are sentimentul permanent că este urmărită, visele îi sunt tulburi, iar tendinţa de autoizolare nu se lasă dusă uşor. Este însă o persoană inteligentă şi refugiul ei în studiu o ajută să fie admisă la facultate.

    Începe astfel o viaţă nouă. Sara se mută cu mătuşa ei, sora geamănă a mamei decedate, şi cu verişoara Liana, al cărei trai exuberant o acaparează într-un vârtej intens.

 

 Învăţasem că trecutul nu te poate atinge decât dacă îl laşi să îţi marcheze prezentul, aşa că mă străduiam să-l ţin închis.”

    „Cumva prezenţa acelui tip mă făcea să reacţionez într-un fel ce îmi era total necunoscut şi care, categoric, nu mă caracteriza.”

kiss-me

     Dorinţa Sarei de a se integra, de a avea un trai normal şi de a-şi face prieteni pare să devină o glumă. Lucruri tot mai stranii se petrec în jurul ei din momentul în care îl cunoaşte pe Markus – acel gen de bad boy pe care scrie cu litere fluorescente DANGER, dar care atrage ca un magnet şi creează dependenţă ca un drog. Pe lângă faptul că Markus pare să fie întotdeauna gata să o „salveze” pe Sara din multiple situaţii periculoase, acesta e capabil să comunice mental cu fata, să o simtă şi să trezească în ea sentimente ciudate şi contradictorii. Fără puterea de a se opune, Sara este tot mai mult vrăjită de misterul lui Markus, iar fascinaţia apărută brusc, o aduce tot mai aproape de el.

 

Nu aflasem niciodată ce este el, dar puteam să descopăr că orice fel de fiinţă ar fi fost, era complet letal.”

    Clar, Markus deține un mister, iar eu m-am trezit cu o nouă întrebare. Cine e Markus? Oh! Eu şi întrebările mele tâmpite! Răspunsul nu întârzie însă să apară. Cititorul nu trebuie să afle ce este Markus decât la sfârşitul cărţii.” Reacţia mea: Really? No way. It can’t be! :) Trebuie să recunosc însă că misterul a fost bine întreţinut până la final când o răsturnare de situaţie pare să schimbe întreaga acţiune, iar volumul doi este imperios necesar.

 

Cum poţi să repari totul fără a provoca o nenorocire şi mai mare?”

    lonelyCoşmaruri devenite realitate, întâmplări purtând în ele doze de horror şi durere palpabilă, pericole ce pândesc hidos dintr-o umbră ameninţătoare şi un preţ al salvării prea mare pentru a fi plătit. Cum va răzbate Sara prin toate aceste ciudăţenii ce năvălesc brusc în viaţa ei şi aşa zdruncinată, rămâne să descoperiţi, la fel cum veţi descoperi natura lui Markus.

   Nu este un secret că sunt ahtiată după fantasy sau că ador să mă pierd într-o poveste unde imposibilul are un contur prea vag pentru a fi luat în calcul. Urlet în tăcere mi-a oferit o lectură fascinantă şi cuceritoare, o lume în care m-am lăsat plimbată cu plăcere, o istorisire care m-a captivat şi m-a făcut să citesc cartea rapid. Aşa cum am ţopăit veselă la Frumuseţi monstruoase, aşa am făcut şi acum. E genul acela de lectură „Yupiii, ce carte bună!” Mulţumesc, Marina, pentru că ne oferi doze de relaxare şi inedit prin poveştile pe care le scrii. Îţi doresc multă inspiraţie şi suficient succes cât să te motiveze pentru a ne delecta în continuare cu scriitura ta.

   PS: „Ţi-ai dorit vreodată ceva atât de mult, încât să simţi că nimic, absolut nimic nu are sens dacă nu îl ai?”

   Da. Şi încă îmi doresc … şi ŞTIU că-l voi avea. :)

Quantum Publishers Logo

Cartea Urlet în tăcere, de Marina Neagu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Quantum Publishers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

    Surse foto: 1, 2 ,

by -
14

Porneşte într-o călătorie magică plină de culoare.

Children’s Picture Atlas – travelling around the world

Titlu: Children’s Picture Atlas

Editura: Usborne

Ilustraţii de Linda Edwards

  Ca şi cadru didactic în învăţământul preuniversitar aleg cu mare grijă cărţile pentru copii având grijă ca de fiecare dată să analizez conţinutul acestora, dar şi calitatea lor. Majoritatea site-urilor de profil şi a librăriilor au „explodat” în ceea ce priveşte literatura pentru copii. Unele publicaţii au rol educativ pronunţat, iar altele sunt mai puţin constructive. Datoria mea este să le aleg pe acelea care sunt adaptate vârstei şi care sunt calitative atât din punct de vedere educaţional cât şi al textului şi imaginilor care-l însoţesc.

Children's Picture Atlas Contents    Printre sute de cărţi vizualizate, am descoperit recent un atlas deosebit. Vă veţi întreba probabil ce are atât de deosebit deoarece un atlas poate fi găsit inclusiv într-un anticariat. Ceea ce pe mine m-a impresionat în primul rând la Children’s Picture Atlas este coperta atractivă, lucru foarte important pentru copiii cu vârste mici. Din momentul în care atlasul este deschis se remarcă atât calitatea hârtiei cât şi imaginile alese cu grijă. Acestea acţionează ca un magnet asupra preşcolarilor şi şcolarilor mici, care, atraşi de coloratura ilustraţiilor, urmăresc cu mai multă atenţie explicaţiile şi informaţiile oferite. Întotdeauna am fost de părere că suportul imagistic al unei cărţi face minuni atât în grădiniţă, cât şi în clasele primare, iar acest atlas este un real ajutor menţinând atenţia copilului.

Children's Picture Atlas People

    Un astfel de atlas este o achiziţie nepreţuită pentru biblioteca unui copil. Printre cărţi de poveşti, cărţi de colorat şi poezii ale copilăriei, cunoaşterea lumii înconjurătoare este de asemenea extrem de importantă încă de la vârste fragede. Cuprinsul ne arată fascinanta călătorie pe care copilul urmează să o parcurgă şi la finalul căreia va fi nu doar mai informat ci, în acelaşi timp, va dobândi cunoştinţe preţioase dezvoltării imaginaţiei şi creativităţii sale. Începând cu creearea universului, continuând cu formele de relief majore, lumea aşa cum o ştim cu continente, ape şi locuri uimitoare şi, sfârşind cu răspunsuri la majoritatea curiozităţilor copiilor, Children’s Picture Atlas prezintă lumea în imagini şi fraze concepute special pentru vârste mici.

Children's Picture Atlas Maps    Hărţile atlasului mi s-au părut de asemenea foarte ingenioase fiind presărate cu simboluri caracteristice fiecărei zone/ ţări care ajută copilul să reţină mai bine informaţia putând să o asocieze cu o imagine reprezentativă. De exemplu România este asociată cu pădurile întinse dar şi cu binecunoscutul castel Bran din Transilvania, iar din UK nu putea lipsi faimosul Big Ben. Aventura nu se sfârşeşte aici deoarece „A trip around the world” plimbă cititorul într-o fascinantă excursie plină de ţinuturi, oraşe şi obiective interesante. Un fel de evaluare distractivă care poartă cititorul prin informaţiile parcurse și care ajută la obţinerea unui feed-back în ceea ce priveşte receptarea mesajului de către cei mici.

     Copilul descoperă pe măsură ce paginile sunt întoarse că lumea este vastă şi universul se întinde dincolo de imaginaţie. Veţi fi uimiţi de ochii mari pe care cei mici îi fac şi de strălucirea din privirea lor atunci când conştientizează posibilitatea atingerii acelei lumi cuprinse între pagini. La urma urmei este adevărat că Marea Britanie este la o distanţă de trei ore cu avionul şi că Turnul Eiffel este vizitat zilnic de sute de turişti.

Children's Picture Atlas Questions

     Faptul că atlasul este în limba engleză mi se pare a fi un alt avantaj al acestei publicaţii. În zilele noastre engleza a devenit limba „pe care trebuie să o ştii”. Copiii trăiesc în era tehnologiei, a informaţiei şi toate sunt în engleză. Cu cât vârsta de la care se începe învăţarea unei limbi străine este mai fragedă, cu atât achiziţiile sunt fixate mai bine. Children’s Picture Atlas este o sursă de cuvinte noi pentru copil; cuvinte pe care le va reţine cu uşurinţă datorită suportului ilustrat calitativ. Informaţiile sunt oferite succint, prin fraze simple şi uşor de perceput. Faptul că sunt şi însoţite de imagini superbe face încă şi mai uşoară fixarea cunoştinţelor.

    Personal, consider atlasul o carte must have în bibliotecă, plus că deja am câteva idei de activităţi care vor consolida cunoştinţele dobândite de preşcolari în urma parcurgerii acestei lucrări. De exemplu, doresc să desenez o hartă oarbă, iar copiii să atribuie simbolurile specifice fiecărei ţări în parte, conform imaginilor din atlas. În acelaşi timp voi încerca să suplimentez cartea cu alte imagini şi informaţii conform curiozităţii manifestate de cei mici. Cu o asemenea „achiziţie” începutul anului şcolar devine dintr-o dată mai interesant, mai fascinant şi, de ce nu, mult mai colorat, asemeni copilăriei.

Autor: Maryliynusborne

Children’s Picture Atlas, a fost oferit pentru recenzie de UsborneLibraria celor mici. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook

Cărţi Usborne în limba engleză,cărţi în limba engleză pentru copii mici şi mari

by -
26

" ...îmi e de ajuns să ştiu că exişti."

Îndrăgostită de un înger, de Federica Bosco – atunci când iubirea salvează

Titlu original: Innamorata di un angelo

Editura: Allfa

Număr pagini: 348

An publicaţie: 2013

Traducere din limba italiană de Camelia Zara

     O carte superbă. Începând cu coperta care te face să vrei să fii acolo, în imagine, şi continuând cu povestea aşternută pe hârtie de Federica Bosco. Îndrăgostită de un înger îmbină romantismul cu realitatea, pasiunea şi curajul de a-ţi urma visul. Mi-a plăcut cartea, am empatizat cu personajul principal şi am rămas cu acea nostalgie că poate uneori aş fi putut face mai mult pentru ceea ce îmi doream.

    După despărţirea părinţilor săi, Mia rămâne în grija mamei, dar cu un permanent gust amar. Perioada adolescenţei sale este presărată cu gânduri disparate şi nemulţumiri legate atât de propria persoană cât şi de familia descompusă. Devine o fată închisă şi singura care pare să ajungă la sufletul ei este Nina, prietena dintotdeauna, fiinţa care o cunoaşte şi care o sprijină moral.

    Neavând prieteni mulţi şi fiind o persoană mai mult solitară, Mia pare a nu şti cum să facă faţă provocărilor adolescenţei. O vedem nesigură pe ea, resimţind toate lipsurile materiale şi afective, iar atunci când se îndrăgosteşte de Patrick -fratele perfect al Ninei– preferă să ţină totul secret şi să viseze în singurătate la „cum ar fi dacă”.

Îl iubeam pe Patrick de când aveam trei ani. Şi nu e doar un fel de a spune. Dacă aş fi fost nevoită să aleg între el şi dans, jur că aş fi preferat să mă arunc de pe un pod. „

BaletSingura activitate care îi face plăcere Miei este dansul, iar ţelul ei de a fi acceptată la Royal Balett School este tot ceea ce o menţine pe linia de plutire. Din acest punct de vedere, vedem o Mia care dă tot ce are mai bun pentru visul ei. Felul în care fata munceşte pentru a -şi împlini obiectivul este admirabil pentru vârsta ei. Susţinută în poziţie verticală de iubirea ascunsă pentru Patrick şi pasiunea intensă pentru dans, clipele alunecă şi, atunci când credea că are o şansă, planurile îi sunt răsturnate de parcă cineva acolo sus, ar avea chef să îi deranjeze viaţa într-un mod ireparabil.

Nu ştiam dacă eram un talent extraordinar, dar ştiam că, atunci când dansam, în jurul meu lumea dispărea şi începeam să zbor purtată de un vârtej de sunete.”

PatrickPatrick este băiatul senzaţional. Îl vedem bineînţeles prin ochii Miei, dar dacă descrierile ei nu sunt prea subiective, atunci nu e greu de înţeles de ce fata s-a îndrăgostit iremediabil de el. Cu o frumuseţe angelică, o atitudine protectoare şi un caracter puternic, băiatul acesta pare să fie un pachet de calităţi. Este impresionant comportamentul său şi felul în care este alături de Mia. E genul acela de personaj creionat atât de perfect în nuanţe calde încât e imposibil să nu-l placi.

– Ai fi un înger păzitor perfect.

– Dar din păcate nu sunt niciodată prezent când e nevoie.”

    Mama Miei ajunge treptat să-i zdrobească visul fetei prin prejudecăţile legate de carieră şi aspectele financiare. Orgoliul peste care nu trece o împiedică pe femeie să apeleze la bunica Miei care dispune de suma necesară înscrierii la facultate. Aici, comportamentul mamei mi-a creat un gust amar. Şi totuşi … Mia nu se dă bătută. Sprijinită de Nina şi de Patrick, Mia îşi urmează visul şi crede în el până când … de aici încolo este surpriză. Cu siguranţă destinul Miei are un chef nebun de încurcat iţele, iar acţiunea capătă intensitate maximă.

Moare lent cel care nu riscă siguranţa pentru nesiguranţă, urmărindu-şi visul.”

Folosind un limbaj accesibil, autoarea ţese o poveste de viaţă în care strecoară cu abilitate stropi magici de romance.

Bineînţeles că nu suntem scutiţi de suspans şi la un moment dat recunosc că m-am temut de final care părea că alunecă într-o prăpastie întunecată. Deja eram speriată maxim şi mă şi vedeam boscorodind mai ceva ca la Jojo Moyes. Nu a fost cazul. Federica Bosco reuşeşte să se redreseze pe teren accidentat în ultima secundă deşi palpitaţiile de dinainte, cu siguranţă fac tensiometrul să explodeze.

Salvează-mă. Te voi salva.”

Mia and Patrick

     M-am amuzat la multe replici adolescentine, m-a captivat Mia, iar Patrick e într-adevăr băiatul perfect, combinaţia magică pe care n-ai cum să nu o doreşti în viaţa ta. În schimb nu prea am fost de acord cu mama Miei. I-am înţeles temerile şi aşteptările, dar nu am aprobat-o în momentul în care fiecare cuvânt şi gest din partea ei este menit parcă să spulbere visul şi speranţa unicului copil. Nu se presupune că un părinte ar trebui să fie susţinerea numărul unu a propriului copil? Dar cred că am zis bine: „ar trebui”. Asistăm la transformarea Miei din adolescentă în adult şi din păcate asta presupune multe greşeli, asumarea responsabilităţii şi curaj de a înfrunta viaţa. Mi-a plăcut însă că nu renunţă şi că luptă pentru ceea ce îşi doreşte chiar dacă merge puţin pe ideea „scopul scuză mijloacele”.

– Ţi se pare că sunt prost cumva?

– Nu, de ce?

– Pentru că te întreb doar dacă vrei să ieşim să mâncăm o pizza, nu să te culci cu mine.”

– Şi mie mi-ar fi plăcut să studiez Artele Frumoase sau să mă fac arhitect, dar n-am putut!

– Normal că nu! Ai vrut cu orice preţ să te măriţi cu tata, deşi bunica ţi-a dat un ultimatum!”

   Îndrăgostită de un înger este o plimbare alături de Mia, iar Strada Ficţiunii ne surprinde încă odată cu o poveste memorabilă ce împrăştie parfum de iubire şi culori calde. O lectură deopotrivă dulce şi picantă, cu un ritm alert şi acţiune captivantă. E genul de carte pe care o citeşti în orice zi, indiferent de anotimp, vreme sau oră.

PS. Un citat sună aşa: „Îmbrăţişaţi de la aproape cinci sute de kilometri distanţă.”  

Sunt curioasă dacă îmbrăţişarea asta ar funcţiona şi de la 10 160 de km …  Aş vrea să da.  :)Editura All

Cartea Îndrăgostită de un înger, de Federica Boscoa fost oferită pentu recenzie de Editura All. Poate fi comandată de pe site-ull Editurii All.  Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto: 1, 2, 3

Just a shot of passion. Could you drink it? :))

On My Knees by C.J.Thomas-pasiune şi suspans duse la extrem

The Hollywood Nights Series vol1

       Nu am citit nimic de C.J. Thomas până acum şi nici nu auzisem măcar de seria aceasta când mi-a picat cartea în mână. Coperta 1, extrem de incitantă m-a făcut să vreau să citesc povestea, iar synopsisul m-a tentat maxim. Buuun. Aşadar eu citesc On My Knees deşi am de lecturat vreo şase cărţi cu titlu de URGENŢĂ. :) Dar, dacă tot mi-am permis o „escapadă” literară, acum împărtăşesc cu voi impresiile.

   În primul rând, cartea face parte din The Hollywood Night Series – On My Knees. Romanele care alcătuiesc această serie sunt lecturi rapide şi scurte care stârnesc curiozitatea de a trece instant la următorul volum. O combinaţie de erotism cu thriller care ademeneşte până la ultima pagină. Nu ştiu dacă seria va fi tradusă şi la noi, dar părerea mea este că merită.

      Alex este fata care îşi doreşte o carieră în industria filmului. Pentru a deveni regizor, ea munceşte din greu şi chiar dă totul pentru a-şi împlini visul. Şansa pare să fie de partea ei atunci când îl întâlneşte pe Nash Brooks şi are ocazia să înveţe secretele meseriei de la un as în domeniu.

It was one of those once-in-a-life-time opportunities that I just couldn’t pass up.”

Getting a job în the industry – and working next to someone as talented and successful as Nash Brooks – would be the same as winning the lottery to me.”

     Nash este producătorul cu un succes răsunător. Talentul său şi munca asiduă depusă l-au adus rapid în vârful topurilor hollywoodiene. Numai că, în afară de reputaţia sa profesională impecabilă, Nash este un adorat al tabloidelor care îi pun sub reflector viaţa personală … iar aceasta îl caracterizează drept un gigolo veritabil obişnuit să schimbe mult prea des femeile din patul lui.

Nash was devilishly handsome and completely out of my league. And the fact I was even thinking about him in any way outside a working relationship was just stupid.

It would never happen.”

     Prima întâlnire dintre Alex şi Nash nu decurge deloc aşa cum fata şi-ar fi dorit. Fără să vrea, atrage atenţia bărbatului care începe să facă rapid exerciţii de imaginaţie despre corpul ei. Priviri intense şi gânduri ce nu au legătură cu filmarea la care asistă încep să încingă atmosfera încă din primele capitole ale cărţii.

Nash : “She was a full bodied woman, and I knew exactly what I could do when she offered herself up on a plate.”

Alex: “No matter how hard I tried to keep focused on what we were all invited to come here and do, it was impossible. Not with how I could feel his heavy gaze constantly falling over me.”

     Perfect conştient de faptul că Alex este o studentă căreia trebuie să îi impună respect, Nash reuşeşte să o umilească în faţa colegilor. Mai târziu, în aceeaşi zi, ce doi se întâlnesc din nou într-un club exclusivist unde Alex este iarăşi respinsă brutal.

With how today went, and how he treated me like I was dirt, telling him to fuck off seemed like the more appropriate response.”

Nash and Alex

    Ziua fetei pare una total compromisă dar brusc, totul se schimbă de parcă însăşi Fortuna ar manevra întâmplările. Alex petrece câteva momente incendiare cu Nash ( descoperiţi pe cont propriu circumstanţele care duc la hot scenes) şi problemele ei financiare dispar ca prin farmec odată ce găseşte o geantă plină cu bani.

Este timpul ca fata dezamăgită să îşi ridice privirea şi să înceapă un nou capitol al vieţii ei.

Scene fierbinţi, descrieri detaliate, un limbaj fără perdea şi totodată suspans şi adrenalină se combină inedit în cartea lui C.J. Thomas, rezultatul fiind acel shot de romance care ne avertizează de pe copertă că romanul este deopotrivă dulce, tare şi îmbătător.

    Ritmul deosebit de alert ţine cititorul captiv în lumea personajelor create de autoare. Relatat atât din perspectiva lui Nash cât şi din punctul de vedere al lui Alex, On My Knees devine rapid un shake alcoolic în care pasiunea fuzionează cu thriller-ul.

    Mi-a plăcut Nash deoarece atunci când vrea ceva, obţine şi pentru că este conştient de atuurile sale ceea ce îi generează o siguranţă de sine demnă de invidie. Alex i se potriveşte perfect prin atitudinea ei provocatoare şi dezinhibată şi, împreună, alcătuiesc un cuplu cu adevărat incendiar. Atracţia dintre ei arde la propriu şi prinde cititorul într-o poveste hollywoodiană, de data aceasta în afara platourilor de filmare.

Surse foto: 1, 2

by -
21

"Cioburi sau nu, dacă te uiţi suficient de atent, vei găsi ceva minunat în ele şi toate lucrurile minunate sunt un pic ciobite."

Caleidoscopul inimilor de Claire Contreras – povestea inimilor refăcute din frânturi

Titlu: Caleidoscopul inimilor

Titlu original: Kaleidoscope Hearts

Autor: Claire Contreras

Editura: TREI

Colecţia Fiction Connection

An publicaţie: 2016

Număr pagini:364

Traducere din limba engleză de George Russo

    Editura TREI ne face încă o surpriză plăcută pentru vara lui 2016 prin romanul Caleidoscopul inimilor – o carte menită să îndulcească vacanţa printr-un ingredient deopotrivă dulce şi picant: iubirea.

    Combinând frumuseţea artei cu dulceaţa sentimentelor şi realitatea deseori acidă, Claire Contreras reuşeşte să „picteze” o poveste din cuvinte alese cu grijă.  Caleidoscopul inimilor  ne vorbeşte despre viaţă, despre dragoste, despre visuri măreţe sparte şi refăcute, despre a doua şansă pe care trebuie să ţi-o acorzi ţie însuţi în primul rând, despre pierdere şi regăsire, despre pasiuni zdrobitoare şi despre curajul de a-ţi pune inima în mâinile cuiva.

    Fascinantă şi dulce, povestea vă va purta involuntar către un „de ce nu?” care se conturează tot mai clar cu fiecare pagină întoarsă.

    Elle şi Oliver se ştiu din copilărie. Fiind cel mai bun prieten al fratelui ei, fata are şansa nu doar să se apropie de el ci şi să îl cunoască foarte bine. Cu trecerea timpului, legătura dintre ei se intensifică făcând loc unei atracţii magnetice pe care niciunul nu o poate nega.

De-a lungul anilor am aflat multe lucruri despre Oliver Hart, dar singurul lucru demn de reţinut este că dăunează grav sănătăţii.”

Elle    Pasiunea bruscă nu le aduce însă nimic bun. La faptul că fratele Ellei nu acceptă o relaţie între sora lui şi unul dintre prietenii săi, se adaugă planurile de viaţă ale lui Oliver. Aceste planuri sunt pe termen lung, vizează o carieră medicală de succes şi nu includ o relaţie amoroasă stabilă.

Inima face ce vrea ea, iar a mea e clar ca e predispusa la durere.”

Nu are niciun rost să crezi în destin, dacă eşti prea încăpăţânat ca să i te supui.”

   Inima fetei este distrusă în mod repetat de multiplele veniri şi plecări ale lui Oliver până când îl întâlneşte pe Wyatt. Acesta nu pierde timpul şi îi oferă Ellei stabilitatea şi siguranţa de care avea nevoie cerând-o în căsătorie. Fără ca inima ei să bată nici pe departe la fel de intens ca pentru Oliver, Estelle se logodeşte cu Wyatt şi începe o nouă viaţă, în timp ce Oliver rămâne cu regretul de a fi ales cariera în locul singurei fete de care s-a îndrăgostit.

Se spune că metoda cea mai bună pentru a merge mai departe este să te detaşezi de trecut. Ca şi cum detaşarea este partea uşoară.”

Asta se întâmplă când nu trăieşti momentul. Oamenii cresc. Se schimbă, merg mai departe şi te trezeşti dorindu-ţi să te fi uitat în sus la timp cât să mergi împreună cu ei.”

    Până aici pare un scenariu realist al destinului dar tot destinul pare să prelungească jocul. Un stop cardiac îl înlătură pe Wyatt din peisaj. Estelle se confruntă cu suferinţa pierderii, cu durerea cruntă, cu negarea realităţii şi cu depresia. Face însă tot ce-i stă în putinţă pentru a nu se prăbuşi. Cu inima strânsă, se hotărăşte să lase trecutul în urmă şi pune în vânzare casa pe care o vede drept sursă de amintiri dureroase. Se mută temporar la fratele său şi această mutare o aduce faţă în faţă cu Oliver, bărbatul care i-a „spart” sufletul de prea multe ori şi, care are şi acum, după atâţia ani, acelaşi efect derutant asupra ei.

Oliver

Refuz să cedez dorinţei de a-mi lăsa privirea să se plimbe pe corpul lui gol. Ochii pot să-mi ardă în iad pentru că vor să o facă. Mâinile pot să-i urmeze şi să stea lângă însuşi Satan, pentru că vor să se întindă şi să-i aranjeze părul şaten, dezordonat, care îi cade pe frunte.”

   Devorându-se iniţial din priviri, lăsând focul să ardă mocnit, atât Elle cât şi Oliver nu pot opri incendiul ce e pe cale să se producă şi care ameninţă să-i mistuie.

   Din nou se abandonează unui joc senzual şi periculos dar de data aceasta, Estelle nu mai este dispusă să rămână doar cu un gust amar.

– Deci, dacă îţi spun că tipul cu care m-ai văzut m-a invitat în oraş, o întâlnire adevărată, în afara spitalului, nu te-ar deranja?

– A făcut-o? mârâie el.

– Ar conta?

-Da.

– Pentru că? Întreb trecându-mi amândouă mâinile prin părul lui, iar el închide ochii.

– Pentru că … se lasă înspre atingerea mea. Pentru că …

– Da?

Ochii i se deschid brusc.

– Pentru că vreau să fiu eu. Vreau să fiu eu bărbatul care te scoate mereu în oraş.”

    În egală măsură romantică şi psihologică, povestea de iubire dintre Elle şi Oliver ilustrează atât visul adolescentin când totul e posibil, cât şi deciziile mature, responsabilităţile şi asumarea riscurilor. Deopotrivă dulce şi realistă,  Caleidoscopul inimilor  pune cititorul faţă în faţă cu întrebarea „Ce-ar fi fost dacă?”. Să fim sinceri … de câte ori acestă întrebare nu ne-a bântuit?

    Mesajul este unul simplu dar necesar de reţinut: Trăieşte-ţi viaţa cum vrei. Singurul lucru care contează e să nu ajungi să regreţi ce n-ai făcut la timp.

    Mi-a plăcut romanul. Este o lectură uşoară, rapidă, antrenantă. Caleidoscopul inimilor este o combinaţie de romantism, realism şi erotism, o poveste originală şi captivantă care umple timpul într-un mod dulce, lăsând la final un zâmbet pe buze.Editura Trei

Cartea Caleidoscopul inimilor de Claire Conteras, a fost oferită pentru recenzie de Editura Trei. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Trei. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Maryliyn

 

Surse foto: 1, 2

by -
10

Summer Reads 2016

The Winner’s Curse by Marie Rutkoski – Summer Surprise in Romania

We must admit that Marie Rutkoski’s writing is absolutely wonderful and her characters attract readers. With a captivating action and seductive characters, The Winner’s Curse was a very nice summer surprise in Romania. I found it pretty catchy and now I’m looking forward to reading the next volume. Here are some interesting quotes from the book. Enjoy!

The winner

The Winner’s Curse is when you come out on top of the bid, but only by paying a steep price.”

Isn’t that what stories do, make real things fake, and fake things real?”

He felt the sensation of it, low and alive on his mouth. For a moment, he imagine it wasn’t the melody that touched his lips, but Kestrel.”

The Winner’s Curse is when you come out on top of the bid, but only by paying a steep price.”

Survival isn’t wrong. You can sell your honor in small ways, so long as you guard yourself. You can pour a glass of wine like it’s meant to be poured, and watch a man drink, and plot your revenge.”

Arin, who had set hooks into her heart and drawn her to him so that she wouldn’t see anything but his eyes. Arin was her enemy”

Really, Arin. You must sort out your lies and your truths or even you won’t know which is which.”

You don’t, Kestrel, even though the god of lies loves you.”

She focused on that nothingness, imagined it as ink spilling over everything she could possibly think or feel.”

The Winner’s Curse is the first book from The Winner’s Trilogy.  We look forward to reading the next books –The Winner’s Crime and The Winner’s Kiss–  and we hope that LEDA will surprise us soon.

See you as soon as possible with new summer reads!

Photo : 1

by -
19

" ...un somn negru, negru ca o şoaptă fără rost."

Acluofobia de A. R. Deleanu – La limita groazei

Autor: A. R. Deleanu

Editura: Herg Benet

Colecţia Cărţile Arven

Număr pagini:275

An publicaţie:2014

    Se pare că încep să am o slăbiciune pentru povestirile dark. În ultima vreme m-am tot delectat cu fantasy, horror, distopii şi SF-uri care m-au fascinat la propriu. „ Acluofobia ” m-a atras în primul rând prin coperta care îmi sugerează clar, mister, prin fundalul negru; mă duce cu gândul la făpturi angelice prin fulgul pastelat, cu tente vineţii plasat central şi îmi creează sentimentul că ceva nu e cum trebuie să fie, că necunoscutul e monstruos, prin picăturile de sânge, care sunt şi singurele pete de culoare.

    În afară de copertă, trebuie să recunosc că am fost tentată să citesc încă o carte a autorului. După „Îmblânzitorul apelor” care m-a captivat maxim, abia am aşteptat ca „ Acluofobia ” să ajungă în mâinile mele şi cele zece povestiri s-au ridicat cu succes la nivelul aşteptărilor mele.

   Aşa cum sugerează şi titlul, volumul cuprinde o serie de zece povestiri macabre. Numai că, după părerea mea, istorisirile lui A. R. Deleanu depăşesc cu mult macabrul şi trec într-un horror destinat să provoace spasme involuntare.

  Sânge, umbre, torturi care-ţi întorc stomacul pe dos, experimente hidoase, supranatural, paranormal şi paranoia sunt sfârtecate şi mixate într-un blender al imaginaţiei, rezultatul fiind un cocktail acid, tare şi carbogazos.

    Cele zece povestiri care alcătuiesc „Acluofobia” sunt exact ceea ce trebuie să citeşti noaptea pentru a avea coșmaruri memorabile. Acum, presupun că sunt o norocoasă că sunt prea obosită să mai visez după ce pun capul pe pernă. :) Titlul este extrem de sugestiv în acest sens, acluofobia semnificând teama patologică de întuneric.

   Şi exact asta face autorul cu fiecare poveste ţesută în Acluofobia: testează limitele fiinţei umane la frică, aruncând-o în întuneric, unde groaza devine palpabilă şi coşmaruri inimaginabile se transformă în realitate.

    Deja, după prima naraţiune, ştii la ce să te aştepţi, îţi dai seama că frazele şi evenimentele din fiecare povestire sunt calculate în aşa fel încât să conducă spre inevitabilul dezastru care să te oripileze şi să te facă să urli de groază.

   Seria poveştilor horror începe cu „Trenul umbrelor” care introduce cititorul direct în groază şi teroare. În timp ce oamenii îşi pierd umbrele devenind prizonieri ai încremenirii, Ana încearcă să-şi salveze copilul din a se transforma într-o statuie mută. Firul narativ creează acea senzaţie de panică generată de neputinţa în faţa necunoscutului macabru.

Noaptea nu există umbre. Noaptea e o umbră.”

bloodyAventura întunecată continuă cu „Scrum” şi pot spune că aceasta este o istorisire care pune alături paranormalul, psihoza şi violenţa terifiantă. O cameră de hotel din Budapesta pare să atragă cuplurile cu probleme şi să le transforme în scrum la propriu. Ig, fost soldat pe câmpul de luptă din Irak bântuit încă de coşmarul războiului, şi soţia sa, Cami, aleg camera blestemată pentru a-şi petrece vacanţa. Problemele relaţiei lor năvălesc la suprafaţă şi, în final, doar focul mai poate curăţa păcatele.

Imposibil. Sărută-mă acum şi taci cu prostiile astea.”

     „Atunci când nu eram” duce teama la un nivel superior apelând la şi mai multă durere cutremurătoare. Universul liniştit al oamenilor este sfârtecat de o invazie extraterestră. Fiinţele umane devin nu doar prizoniere ci şi cobai ai tehnologiei menite să le şteargă amintirile şi să-i transforme în sclavii monştrilor crescuţi în acvarii. Dani şi iubita lui devin parte a răpirilor odioase, dar torturile îndurate şi pilula obligatorie de LifePlus nu reuşesc să şteargă totuşi amintirea relaţiei lor.

De ce se uită aşa la mine? Ne ştim de undeva?

    Finalul povestirilor este oarecum ciudat deoarece rămâi cu sentimentul că eşti lăsat suspendat fără a şti ce se întâmplă, fără o explicaţie anume. Ca o prelungire a stării de angoasă şi panică în faţa unui necunoscut pe care nu îl vezi, nu îl înţelegi, nu îl atingi, dar care te poate absorbi într-un întuneric infinit pentru a-ţi transforma teroarea în eternitate.

    O altă povestire care mi-a plăcut este „Negru ca o şoaptă fără rost”. Ioana şi Dragoş se cunosc întâmplător şi relaţia lor evoluează cu rapiditate. Bărbatul – un artist singuratic – se mută la Ioana cu promisiunea de a se repune cât mai repede pe picioare. Timpul trece, Dragoş devine tot mai apatic, iar legătura dintre ei scârţâie dureros, zgâriind timpanele. În timp ce Ioana este tot mai hotărâtă să pună capăt relaţiei, o serie de întâmplări bizare îi dau liniştea peste cap. Descoperirea ororii va fi şi ultimul lucru pe care femeia îl va mai vedea.dark

    Bineînţeles că nici această istorisire nu ne dezvăluie răul din umbră. M-am dus cu gândul la Lucian Blaga şi la poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. A. R. Deleanu reuşeşte să păstreze misterul intact deşi mintea cititorului urlă după explicaţii.

    Celelalte povestiri macabre vă las să le descoperiţi singuri lecturând volumul şi pătrunzând într-un univers neînţeles care provoacă acea acluofobie despre care titlul vorbeşte.

    Fanii genului horror cu siguranţă vor fi încântaţi de „Acluofobia” lui A. R. Deleanu, iar cei care încă nu au încercat o lectură scary vor găsi în povestirile acestui volum o sursă veritabilă de monstruozitate şi violenţă dusă undeva la extrem. Credeai că acluofobia nu te-a atins? Cartea de faţă te va face să îţi reconsideri propriile temeri şi să iubeşti lumina ca pe ceva preţios.

Editura_Herg_BenetCartea Acluofobia de A. R. Deleanu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comanda de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto : 1, 2

by -
19

„Timpul nu-i ca omul. Timpul nu suferă după nimeni, ca să ierte şi să se întoarcă.”

Amalia de Liza Karan – puterea unui vis

Editura: Editura Virtuală

An publicaţie: 2016

Număr pagini: 234

      O relaţie cu un bărbat arab duce involuntar cu gândul la o lume exotică văzută prin ochii celui de care te-ai îndrăgostit, la poveştile Şeherezadei din „O mie şi una de nopţi”, la voaluri transparente, dansuri senzuale, covorul magic, etc, etc. Aici sună alarma care anunţă trezirea. Back to reality! Iar realitatea diferă total de visul frumos.

    Religia, concepţiile, principiile şi valorile diferite sunt factori extrem de importanţi în evoluţia şi durabilitatea unei relaţii. La fel de adevărat este şi că de obicei, orice tip de factori sunt ignoraţi atunci când te îndrăgosteşti şi începi să crezi în imposibil, în puterea unui vis, în tine însuţi. Dispar calculele, raţionamentele, logica.

Inimii i se permite să ia decizii şi ea profită din plin, reuşind într-un final să te înalţe până la sublim sau să te distrugă.

     Povestea Amaliei este un exemplu grăitor în acest sens. Adolescenta încrezătoare în viaţă şi în forţele proprii, decide să ignore barierele şi convenţiile, punându-şi sufletul pe tavă şi speranţele într-un viitor fericit. Există însă cuvântul „fericire” într-o lume în care realitatea se încăpăţânează să doară? Liza Karan îşi surprinde cititorii cu o poveste menită să schimbe mentalităţi şi să anuleze preconcepţii. Vine cu acel „De ce nu?” pe care mulţi dintre noi nu-l riscăm de teama de a nu pierde siguranţa. Pune iubirea într-o altă lumină decât cea cu care ne-am obişnuit şi subliniază într-o manieră originală faptul că puterea de a ne îndeplini un vis stă în forţa cu care luptăm pentru el.

Zain

    Amalia este o adolescentă plină de viaţă care îşi împarte majoritatea timpului între şcoală şi prieteni. O plimbare oarecare cu prietena ei, Ina, îl aduce în viaţa ei pe Zain – un irakian stabilit în România. Întâlnirea bruscă, insistenţa bărbatului necunoscut de a o revedea pe Amalia şi acceptul prea rapid al acesteia, m-au dus cu gândul la „dragoste la prima vedere”. Relaţia care se înfiripă ulterior între cei doi are o evoluţie ameţitoare ca şi când cineva ar fi călcat dintr-o dată pedala de acceleraţie a vieţii.

Încă de la prima întâlnire, Amy este vrăjită de tipul misterios care o intrigă şi o atrage cu o forţă nebănuită. Raţiunea fetei pare să se dizolve şi nu ia în seamă nici faptul că bărbatul are aproape dublul vârstei ei, nici că aparţine unei alte culturi şi religii.

În negrul ochilor săi plutea parcă un mister care mă ademenea să-l descopăr. Însă de câte ori mă uitam la el, simţeam că mă pierd în privirea lui.”

Şi care-i problema, mi-am spus apoi, dacă oricum vârsta lui n-a reuşit să mă facă să mă ridic de la masă şi să plec?”

 

    Adevărul este că Zain ştie cum să fie fascinant. Arată într-un mare fel şi, atunci când deschide gura, te trezeşti că îl asculţi captivată. Nu e greu de înţeles că la 18 ani, Amalia e „pierdută” după un bărbat sexy, inteligent şi perfect conştient de atuurile lui.

     Etapele unei relaţii normale sunt arse rapid. Între cei doi se formează o dependenţă reciprocă oarecum toxică, alimentată de o pasiune aproape devoratoare.

Striga ca un nebun că mă iubeşte şi că nu poate trăi fără mine. Ca şi când ar fi intrat în sevraj, Zain mi-a spus în cele din urmă că preferă mai degrabă să moară, decât să mă piardă.”

     Amalia este o fire deschisă, cu o gândire modernă, care ignoră limitările religioase şi diferenţa de vârstă. Din acest punct de vedere, m-am bucurat să întâlnesc un personaj cu o mentalitate sănătoasă, care nu face discriminări etnice. Legătura dintre Amy şi Zain pare să abolească tonurile de negru în care musulmanii sunt prezentaţi de mass-media şi iată că E POSIBILĂ o astfel de relaţie, iată că nu toţi irakienii sunt terorişti, iată că şi musulmanii deţin un fond sufletesc uman şi se pot adapta culturii şi religiei occidentale.

Departe de tiparul arabului tradiţional, care îşi ţinea femeia ca într-o colivie, doar pentru ochii lui şi atât, Zain era un bărbat la care multe femei probabil că visau.”

     Secretele lui Zain, gelozia care nu poate fi împiedicată, orgoliile şi responsabilităţile intervin fără milă în povestea de iubire ce pare să reziste deşi e supusă compromisului. Totuşi, la câte lovituri poate rezista un suflet până să cedeze sfărâmat?

 ,,Iubirea este drumul pe care dacă l-ai pierdut, te rătăceşti în infern.”

     Relatate din perspectiva Amaliei, întâmplările devin o suită de urcuşuri şi coborâşuri extreme. Este imposibil să nu te întrebi când se va opri totul şi dacă liniştea se va instala vreodată în viaţa ei.

     Pe lângă relaţia celor doi protagonişti, cartea abordează în plan secundar teme precum prietenia, autocunoaşterea, interculturalitatea şi nu în ultimul rând, puterea de decizie pe care fiecare om o deţine.

    „Amalia” este o lectură uşoară prin limbajul accesibil folosit de autoare şi prin ritmul alert în care se derulează acţiunea, dar, totodată, devine o lectură complexă prin varietatea temelor abordate ce provoacă la analiză şi dezbatere. Este o carte plăcută cu evenimente ancorate în zilele noastre, cu personaje realiste şi întâmplări verosimile; o scriere a cărei lecturare necesită o mentalitate flexibilă şi o capacitate de înţelegere mai presus decât cea de judecare/ condamnare. Amalia nu îşi spune povestea pentru a fi condamnată ci pentru a sublinia că şi cel mai nebunesc vis se poate transforma în realitate atât timp cât crezi în el cu forţă.

Cartea Amalia este oferită pentru recenzie de autoarea Liza Karan

Autor: Maryliyn

Surse foto : 1

 

by -
16

" De ce ai avea nevoie de o zeitate nevăzută când ai în faţă zei adevăraţi?"

Elantris, de Brandon Sanderson- oraşul pierdut al zeilor

Titlu original: Elantris

Editura: Paladin

Colecţia: Fantasy Masters

An apariţie: 2016

Număr pagini: 740

Traducere din limba engleză de Iulia Dromereschi

recenzie

  Elantris a fost pentru mine … o altă cărămidă greu de cărat în geantă şi dificil de depozitat din cauza copertei pe fond alb ( e „murdăribilă” aşa că a trebuit să verific fiecare suprafaţă pe care am pus cartea). Aveam un fel de groază când am început lectura. Mă oripilam la gândul că mă voi lupta din nou cu descrierile interminabile ale lui Sanderson şi mi-am tot repetat că sunt sadică de am ales să citesc un alt roman de-al lui. În fine … am zis să-i mai dau o şansă. Culmea e că a profitat de ea şi a reuşit să mă impresioneze cu povestea oraşului care păşeşte din lumină în întuneric şi care reuşeşte să renască dintr-o mână de cenuşă.

   Incontestabil, Brandon Sanderson are talent la scris. Lumile conturate de el, precum şi personajele sale sunt extrem de detaliate. Dacă în „Calea regilor”, m-au enervat descrierile lente, fără grabă, în timp ce lumea ardea în jur, în „Elantris” le-am găsit perfecte pentru că mi-au oferit detalii, nelăsându-mă să scap ceva din vedere. Deasemenea hărţile de la începutul romanului precum şi dicţionarul de simboluri de la sfârşitul poveştii sunt nu doar folositoare formării unor imagini de ansamblu, ci reuşesc să confere cărţii un aer mistic, un strop de magie şi iluzia capacităţii fantastice de a pune un pas în probabil cel care a fost „cel mai frumos oraş din lume”.

Elantris    De la un oraş-paradis în care totul este posibil, Elantrisul se prăbuşeşte ca blestemat şi este înghiţit de boală, purtând un stigmat demonic şi adăpostind între zidurile sale pe damnaţii atinşi de cumplita ciumă inexplicabilă.

    O atmosferă deprimantă domneşte peste cel numit odinioară „oraşul zeilor”. Din toată măreţia lui, Elantris este acum doar durere, urlete neputincioase, mirosuri pestilenţiale şi infinite tonuri de negru care dau locului un aspect pesimist şi grotesc.

      Trecerea de la strălucire magică la întuneric agonizant este descrisă cu măiestrie de autor care înfăţişează detaliat toată această decădere bruscă precum şi groaza instalată în oameni: atât cei torturaţi de damnare cât şi cei încă sănătoşi.

Elantris fusese frumos cândva. I se spunea oraşul zeilor, un loc plin de putere, strălucire şi magie.”

  De hidosul blestem al Shaodului este atins inclusiv prinţul Raoden – moştenitorul tronului Arelonului. Fără urmă de regret sau resentimente, tatăl său îl închide pe tânăr în oraşul-mormânt păstrând tăcerea ca şi cum s-ar fi ruşinat de groaznica năpastă şi anunţând public că prinţul s-a stins din viaţă datorită unei boli.harta 1

    Dincolo de zidurile cetăţii blestemate, Raoden cunoaşte Elantrisul aşa cum este de fapt la zece ani după ce fusese lovit de Reod ( numele blestemului): un tărâm al morţilor, al durerii eterne, al agoniei nesfârşite. Doar întuneric şi o permanentă groază ca durerea să nu crească în intensitate.

Raoden îşi atinse pieptul, cuprins de un frison.

– Nu-mi bate inima, zise el dezmeticindu-se.”

  Nimeni nu avea habar ce provocase cumplitul blestem, însă cert era că Reodul exista şi transforma oamenii în cadavre umblătoare, înnebunite de durere. Numai că prinţul Arelonului nu este sub nicio formă genul care să se dea bătut şi să renunţe acceptându-şi soarta. Cum timpul nu-i lipseşte, el începe să cerceteze magia Aonilor în arhivele ascunse ale Elantrisului. Ajutat de dulezul Gallon, Raoden nu doar supravieţuieşte în cetate, dar reuşeşte şi să îşi facă aliaţi şi să descopere secrete pe care nimeni nu s-a obosit vreodată să le afle.

Cu cât erai mai atent, cu atât mai mult timp reuşeai să-ţi păstrezi minţile întregi.”

Era greu de crezut că Elantris fusese cândva cel mai frumos oraş din Opelon, şi poate din întreaga lume.”

harta 2În afara cetăţii damnate, Sarene, logodnica lui Raoden şi prinţesa Teodiei, primeşte vestea macabră a morţii prinţului. Cum o clauză bizară a contractului prenupţial o transformă automat în soţia lui dacă acesta moare, Sarene se trezeşte văduvă înainte de a fi avut măcar ocazia să îşi cunoască soţul. Comportamentul deplasat al regelui din Arelon, evitarea discuţiilor şi absenţa durerii care ar fi trebuit să existe la moartea prinţului o şochează pe Sarene şi, în acelaşi timp, îi trezesc suspiciuni. Ce se întâmplase de fapt cu bărbatul care trebuia să îi devină soţ? Neputând sta departe de necazuri, prinţesa începe să caute răspunsuri pe cont propriu în vreme ce un război iminent ameninţă să distrugă alianţa plănuită între Teodia şi Arelon şi să impună o religie care ascunde mai multe decât lasă să se vadă.

– Am vorbit cu Raoden chiar înainte să părăsesc Teodia şi părea în regulă. Ceva e putred aici, Ashe, şi vreau să aflu ce.”

Auzise toată viaţa poveşti despre Elantris, despre magia pe care o avusese cândva acel loc şi despre creaturile monstruoase care-i bântuiau acum străzile. Nu conta cât de excentrice erau casele sau cât de bine arătau străzile: acel monument era dovada vie că nu totul era bine în Arelon.”

     Dincolo de dramele personale ale protagoniştilor, intrigile politice se ţes cu repeziciune, iar religia atât de disputată este pe cale de a fi impusă prin măcel de către o zeitate aparent însetată de sânge care nu se dă în lături de la a-şi transmite dorinţele printr-un profet. Pionii umani folosiţi sunt îndoctrinaţi foarte bine şi devin aproape fanatici în fervoarea lor de a fi pe plac divinităţii.

Avea trei luni la dispoziţie să schimbe structura religioasă a unei întregi culturi. Era o sarcină imensă, însă trebuia să reuşească.”

  Sanderson îşi poartă cititorii într-o călătorie în care misterul are un loc de cinste şi, pentru prima dată nu am fost fascinată de romance-ul poveştii ci am căutat să aflu secretul din spatele blestemului. Ce anume a transformat gloriosul oraş într-o groapă a monştrilor? Oare chiar au fost oamenii pedepsiţi pentru îndrăzneala lor de a se crede asemenea zeilor? Magia Aonilor este deasemenea o putere pe care Raoden o descoperă şi care uimeşte. Încet se conturează trecutul, iar prezentul devine o luptă pentru supravieţuire.

Părea că Elantrisul hotărâse să moară – o cetate sinucigaşă.”

    Pe un fundal ameninţător şi totodată fantastic, Sarene şi Raoden se vor regăsi dar are povestea lor un final fericit sau este supusă trădării? Personal, m-au captivat ambele personaje prin inteligenţa, perseverenţa şi curajul de care au dat dovadă pe tot parcursul romanului. Iar fascinantul Elantris … reuşeşte să atragă în tenebrele sale implorând parcă readucerea luminii pe străzile cuprinse de funingine şi măcinare ireversibilă.

    Magie combinată cu mister, un romance amestecat cu intrigi puternice, o goană permanent cronometrată pentru supravieţuire şi un secret care are forţa de a reînvia „oraşul zeilor” – „Elantris” este o aventură memorabilă, un fantasy captivant şi original , o operă care delectează cititorul până la finalul grandios.

     PS: Am făcut pace cu Sanderson! :)

Editura Paladin-logoCartea Elantris de Brandon Sanderson este oferită spre recenzie de către Editura Paladin. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Paladin. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto : 1

by -
15

"Sabia destinului are două tăişuri. Unul dintre ele eşti tu. Iar celălalt este ...moartea?"

Sabia destinului, de Andrzej Saprowski-legendă şi mit

Titlu original: Miecz Przeznaczenia

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus

An apariţie: 2016

Număr pagini: 351

Traducere din limba poloneză de Mihaela Fiscutean

      Începând cariera literară în glumă, autorul polonez A. Saprowski şi-a cucerit rapid cititorii cu un stil inconfundabil şi prin abordarea unui gen literar mai puţin consacrat în ţara natală. „ Când am început să scriu eu, Polonia nu avea scriitori de fantasy.”

     Seria „The Witcher” i-a adus un succes remarcabil şi popularitate literară apreciată cu multe premii şi distincţii.

     „Sabia destinului” continuă aventura din Ultima dorinţăa cărei recenzie o puteţi găsi aici.

       De data aceasta aventura începe în plină luptă. Vânătorul cu părul alb vânează un basilisc, iar mulţimea panicată aşteaptă deznodământul care nu întârzie să apară: încă odată, Geralt înfruntă monştrii şi îşi ia plata cuvenită pentru uciderea lor. Cu această ocazie, îl cunoaşte pe Borch Trei Găi însoţit de două războinice zerrikance.

Fight Acceptând să meargă împreună la han, între cei doi se leagă o uşoară amiciţie şi un dialog despre o creatură legendară: dragonul auriu. Supoziţiile despre o asemenea reptilă gigantică, îl fac pe Geralt sceptic, dar numele lui Yennefer îi schimbă radical decizia de a se ţine departe de dragoni şi rivianul se trezeşte că se aventurează năvalnic în necunoscut, sperând ca odată cu creatura mitică să o reîntâlnească şi pe vrăjitoarea care i-a furat inima.

Oare n-o fi posibil să fi existat cândva un dragon auriu, o mutaţie unică, irepetabilă?”
… posibilul nu are limite, sau cel puţin natura nu le cunoaşte.”

       Pe urmele făpturii despre care se crede a fi doar o închipuire, Geralt porneşte într-o expediţie plină de peripeţii alături de o serie de personaje amuzante, alături de vechiul său prieten – trubadurul Jaskier- şi, bineînţeles, alături de Yennefer care, aşa cum se aşteptase şi Vânătorul, îşi face apariţia.

    La început, reacţia femeii este una ostilă şi derutează puţin, dat fiind faptul că la sfârşitul primului volum, cei doi păreau să-şi fi clarificat oarecum problemele. Cuvintele ei fac cititorul să-şi ridice sprâncenele uimit, iar vânătorului îi provoacă amuzament furia nestăpânită a vrăjitoarei.

– Să nu te aud! Ţi-am dat mai mult decât oricărui alt bărbat, secătură. Nu ştiu de ce tocmai ţie. Iar tu … Oh, nu, dragul meu. Eu nu sunt vreo curvă sau vreo elfă întâlnită din întâmplare pe o potecă din pădure, pe care s-o laşi baltă într-o dimineaţă, s-o părăseşti fără niciun cuvânt de rămas-bun, lăsându-i pe masă un bucheţel de violete.”

   Ups! Ce-ai făcut Geralt? Vrăjitoarea înfuriată pare comică pe de-o parte, dar cuvintele sale conţin o notă de dezamăgire care îl vizează pe protagonist.loving

– Yen. Iartă-mă.
– Nu. Niciodată.”

      Cu toată tensiunea dintre Yen şi Geralt, drumul continuă, iar dragonul auriu se dovedeşte a fi o realitate deopotrivă maiestuoasă şi înfricoşătoare. Pielea sa din aur atrage şi învrăjbeşte oamenii şi vrăjitorii care ajung să îşi pună beţe în roate.

      Dragonul Villentretenmerth este însă şi posesorul unor abilităţi ieşite din comun: are darul de a vorbi, poate lua formă umană, are simţul onoarei, este un excelent luptător şi dovadă chiar şi de sarcasm în dialogurile sale. Deja îmi place dragonul ăsta care se amuză pe seama celor mai buni luptători, umilindu-i în luptă dreaptă.

Dacă cineva nu ţine cont de poruncile mele, iată, îl poftesc la luptă de onoare, cavalerească. Cu arme convenţionale, fără vrăji, fără scos foc pe gură.”

      Surpriza pe care dragonul auriu ne-o face este însă una de proporţii. Cine este de fapt acesta, rămâne să aflaţi din paginile volumului. Să nu uităm că una dintre capacităţile sale este de a se transforma în fiinţă umană

Doar legenda şi mitul ignoră limitele posibilului.”

       Stilul lui Saprowski este într-adevăr inconfundabil. Replici moralizatoare sau gânduri pline de tâlc, dar şi fraze conţinând umor şi presărate cu regionalisme şi expresii neconvenţionale fac din naraţiune un adevărat deliciu literar.

Geralt and YenneferAcest al doilea volum se axează mai mult pe relaţia aparent fără niciun viitor dintre vrăjitoarea Yennefer şi Vânătorul Geralt. Legătura dintre cei doi este pe cât de ciudată, pe atât de intensă. Trecem rapid de la „nu te iert niciodată” la săruturi fierbinţi, apoi la despărţiri decepţionante şi regăsiri dulci. Din câte se pare, cei doi au multe de împărţit, iar autorul ni le relatează progresiv, păstrând permanent o aură de mister. De fiecare dată există senzaţia că rămâne ceva nespus.

…oamenii uniţi prin destin se întâlnesc mereu.”
Împărtăşirea aceluiaşi destin nu este de ajuns. E nevoie de ceva mai mult.”

        Călătoria continuă şi ne aventurăm alături de Geralt prin alte ţinuturi magice în care întâlnim personaje ce ne duc cu gândul la basme şi la acea atmosferă fascinantă de poveste. Numai că, Geralt nu este Făt-Frumos, iar uneori, durerea ce pare să curgă prin cuvintele sale nu prevesteşte un sfârşit de genul „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Sabia destinului va fi în final decisivă.

– Poate crezi că mă cunoşti. Nu uita, eu sunt o fiinţă cu o natură mai complicată.”

        La fel ca în volumul precedent, şi în “Sabia destinului”,  drumul alături de vânător este unul special. Niciodată nu poţi spune că îl cunoşti suficient pentru a-i acorda încredere, dar mergi alături de el pe un tărâm mistic unde magia, creaturile legendare şi capacităţile supranaturale sunt întâlnite la fiecare pas. Curiozitatea pe care o stârneşte te determină să mai faci un pas, apoi încă unul, până ce urmezi tot traseul ca hipnotizat.

       Această nouă serie de întâmplări cuceresc cititorul, iar aventura devine una palpitantă, antrenantă şi încărcată de magie. “Sabia destinului “ ne poartă cu abilitate prin ţinuturi fabuloase şi ne face cunoştinţă cu personaje noi, în timp ce pe protagoniştii deja cunoscuţi începem să-i cunoaştem din ce în ce mai bine.

sigla NemiraCartea Sabia destinului, de Andrzej Saprowski a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Maryliyn

Surse foto: 1, 2 , 3

by -
11

Interviu cu Andreea Blându - autoarea romanului " Sclipind la ultimul vagon"

Interviu cu Andreea Blându- autoarea romanului ” Sclipind la ultimul vagon” sclipind la ultimul vagon

     Pentru că am adorat la propriu cartea „ Sclipind la ultimul vagon” , pentru că a reuşit să mă sfâşie la propriu cu o poveste răvăşitoare şi pentru că în spatele unor cuvinte cu atât de mult impact emoţional se află o tânără plină de viaţă, cu visuri şi obiective ce abia aşteaptă să fie atinse, astăzi vă fac cunoştinţă cu Andreea Blându – autoarea care a reuşit să folosească frazele nu doar pentru a crea un roman, ci şi pentru a activa latura emoţională a cititorilor săi.

1. Spune-mi câte ceva despre tine. Cine este Andreea Blându?

      Sunt studentă la Relații Internaționale și Studii Europene, în cadrul Facultății de Istorie a Universității București. Am douăzeci și unu de ani și o poftă inepuizabilă de viață și de cunoaștere. Sunt autoarea romanului Sclipind la ultimul vagon, pe care l-am scris când aveam optsprezece ani. Scriu din pasiune și din dorința de a lăsa urme din ceea ce sunt, din ceea ce gândesc, din ceea ce simt… în scris. Acolo pot fi descoperită în forma cea mai autentică.

Sunt un om optimist, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu dornic de cunoaștere. Privesc viața cu entuziasm și curiozitate. Mă descopăr pe măsură ce cresc și descopăr lumea din jurul meu, bucurându-mă de privilegiul fiecărei clipe. Mă consider un om împlinit, dar în același timp, aspir neîncetat la a deveni din ce în ce mai bună în tot ceea ce fac. Cum ar spune Nichita Stănescu: nu mă realizez niciodată pe deplin pentru că am o idee din ce în ce mai bună despre viață.

2. Câteva hobby-uri care îţi fac viaţa mai dulce.

     Pun pasiune în tot ceea ce întreprind și mă implic doar în ceea ce cred cu adevărat. Scrisul a devenit mai mult decât o pasiune pentru mine. Este un refugiu, un viciu, un cadou pe care știu că o să mi-l fac mie însămi, până la sfârșitul vieții.

Citesc cu aceeași dependență și cu aceeași plăcere cu care scriu. Lectura a fost, de fapt, unul dintre elementele care m-a determinat să îmi descopăr pasiunea pentru scris.

      Sunt pasionată de istorie și, în ultimii ani, am descoperit-o ca fiind o poveste fascinantă, iar cunoașterea mecanismelor din spatele ei, mi-a determinat noi sensuri ale lumii în care învăț să mă dezvolt treptat. Odată cu pasiunea pentru istorie, lectura a căpătat noi valențe pentru mine, care depășesc astăzi barierele ficțiunii, dar care, în același timp, o completează perfect. De la o vreme cochetez cu ideea de jurnalism, prin activitatea pe care o desfășor cu plăcere în cadrul Intervio.ro, prima platformă online de interviuri din România, dar și în cadrul Institutului pentru Democrație Participativă Euro Qvorum.

În general, îmi plac provocările și nu mă limitez la ceea ce știu deja. Viața mea devine mai dulce atunci când răspund cu pasiune la toate experiențele care m-ar putea face să devin un om mai bun.

3. Cartea „Sclipind la ultimul vagon” este o poveste mai mult decât profundă. Pe mine m-a sfâşiat la propriu şi mi-a rămas în suflet. Cum a luat naştere această poveste? E ficţiune 100% sau există factori reali care te-au inspirat în scrierea cărţii?

      Când am scris Sclipind la ultimul vagon, mă aflam, asemenea Nidiei, personajul principal al cărții, la vârsta la care simțeam nevoia să găsesc răspunsuri pentru toate întrebările care mă răscoleau. Vârsta de optsprezece ani marchează momentul în care descoperim că am crescut. Ne izbește în față responsabilitatea de a deveni adulți. Începem să cunoaștem viața, descoperim că suntem predestinați să experimentăm, să suferim, să greșim și să învățăm din greșeli. Predestinați să iubim. Începem să ne temem de timp. Suntem îngroziți de microbul efemerității, care ne ucide tot ceea ce avem sau tot ceea ce credem că avem. Ne asumăm lupta împotriva timpului, având nostalgia iluziilor cu care ne-am hrănit în trecut. Spre exemplu, ne e dor să fim din nou copii, pentru că vrem să ne simțim din nou în siguranță. Și astfel ne simțim nevoiți să luptăm impotriva schimbărilor din viața noastră sau, dimpotrivă, învățăm să le acceptăm cu maturitate și înțelepciune.

Toate aceste trăiri mi-au impus necesitatea obținerii unor răspunsuri pe care eu le-am găsit în interiorul meu, prin scris. Scriind acest roman am învățat să cresc. Sclipind la ultimul vagon s-a născut dintr-o nevoie interioară! Pasiunea a intervenit pe parcurs.

Acțiunea cărții este fictivă, însă trăirile Nidiei îmi aparțin într-o oarecare măsură. Recitind acum cartea, după trei ani, este fascinant pentru mine să descopăr în ce măsură m-am schimbat și în ce măsură am rămas aceeași.

Tocmai pentru că sunt unele aspecte cu care eu, astăzi, nu mai sunt de acord și tocmai pentru că în alte aspecte ale cărții, mă regăsesc în continuare – îmi demonstrează mie, atât faptul că am progresat în acești ani, cât și faptul că există lucruri care sfidează timpul și nu se schimbă niciodată.

4. Ce fel de cărţi citeşti de obicei? Ce genuri te atrag?

     Nu prefer un gen anume. Îl ador pe Dostoievski pe care l-aș reciti la orice vârstă, descoperind în cuvintele lui, de fiecare dată, sensuri noi. Iar, în general, devorez tot ceea ce mi se pare a fi de calitate.

5. Ai un citat preferat?

     Mi-e destul de greu să aleg unul singur, pentru că ar însemna să le exclud pe toate celelalte care mă inspiră și în care cred în egală măsură. De-a lungul timpului am fost fascinată de multe cuvinte cu ale căror semnificații rezonez.

Îmi amintesc că atunci când aveam optsprezece ani mi s-a pus aceeași întrebare. Atunci am răspuns, invocând, ca deviză personală, citatul: Iubește și fă ce vrei, în ideea de a face întotdeauna ceea ce simți și de a pune întotdeauna iubirea mai presus de orice. Să spunem că și astăzi mă regăsesc la fel de idealistă.

6. Literatura română contemporană a cunoscut recent o ascensiune uimitoare. Avem tot mai mulţi autori tineri care scriu cărţi cu impact emoţional asupra cititorilor. Cum vezi tu literatura română actuală în cadrul literaturii universale?

       E un subiect sensibil și nu știu în ce măsură aș fi eu îndreptățită să comentez, ținând cont că, la rândul meu, încă experimentez, încă învăț. Totuși, din punctul meu de vedere, există cărți scrise foarte bine, precum există, din păcate, și cărți scrise strict în scop comercial, lipsite de substanță și de orice valoare literară. Cred că înainte de a dezbate poziția literaturii contemporane autohtone în cadrul literaturii universale, ar fi indicat să încercăm să determinăm cu exactitate la ce ne putem referi atunci când vorbim despre literatură contemporană, în adevăratul sens al cuvântului. Se impune astfel o diferențiere clară între literatura de calitate și cea de duzină. Cred că ar trebui să se pună mai mult accent pe sistemul de valori folosit în procesul creației, pe calitatea creației și mai puțin pe cantitate. Mai mult accent pe esență, și mai puțin pe formele lipsite de fond. Preferințele publicului sunt, desigur, relative și discutabile. Intrând astăzi într-o librărire, avem posibilitaea de a găsi cărți distribuite pe curba lui Gauss, pentru toate tipurile de oameni, în funcție de valori și preferințe. Ar fi minunat dacă s-ar putea trasa mai tranșant o graniță între ceea ce merită cu adevărat și ceea ce necesită mai multă muncă, ori talent.

7. După o poveste răvăşitoare precum cea dintre Nidia şi Eric, ai în plan o nouă carte?

      Spre deosebire de prima carte, care a fost asemenea unei explozii de sentimente și idei pe care am reușit să le adun într-un volum, în doar șase luni, la cea de-a doua carte lucrez de aproximativ trei ani. Am început să lucrez la In tempora, încă de când am finalizat Sclipind la ultimul vagon. Iar de aproape doi ani mă lupt cu mine însămi, încercând să pun punct acestui al doilea roman care are, pare-se, o personalitate proprie, întrucât a refuzat până acum să se lase încheiat. Nu mi-am dorit deloc să îl forțez în vreun fel și cel mai greu, în acest moment, îmi este să mă opresc din scris, din modificat, din criticat, din retușat. În permanență am senzația că ar putea fi mai bine sau că ar trebui să fie mai bine. Constat că am devenit mult mai critică eu cu mine însămi, ceea ce mă mulțumește, dar în același timp îmi și îngreunează misiunea. Urmează o reeditare a cărții Sclipind la ultimul vagon, sub egida Librex Publishing. Iar, până la sfârșitul anului, va apărea și mult-așteptata In tempora.

8. Un mesaj pentru cititorii tăi.

      Celor care mă citesc le sunt recunoscătoare, în primul rând, pentru că există. Le mulțumesc pentru timpul dedicat și pentru încrederea pe care o investesc în mine, alegând să citească ceea ce scriu. Gândul că sunt oameni care se regăsesc în ceea ce mi-am dorit să exprim, îmi creează o senzație unică, fascinantă, imposibil de descris în cuvinte. Sunt fericită să știu că există oameni care, deși nu m-au cunoscut niciodată, rezonează cu trăirile pe care reușesc să le transmit, ajungând astfel să mă cunoască prin ceea ce aștern pe hârtie.

Și totodată mă bucur că, citindu-mă pe mine, reușesc să se cunoască pe ei înșiși mai bine. Mă simt împlinită să știu că ceea ce eu am creat – a produs un ecou în mintea și în sufletul fiecărui om care m-a citit. Cred că ceea ce face un roman să fie reușit este inclusiv ceea ce acesta reușește să le transmită cititorilor, trecând dincolo de propria viziune a autorului.

Dacă reușesc să aduc o contribuție pozitivă, benefică oricât de mică în viața unui om, atunci sensul vieții mele capătă valențe cu totul și cu totul deosebite. Le mulțumesc pentru acest privilegiu!

9. Un mesaj pentru Literatură pe tocuri.

Vă felicit pentru activitate. Salut inițiativele voastre. Îmi place modul în care evoluați. Mult succes în continuare! Vă mulțumesc pentru interviu!

Îţi mulţumesc şi eu pentru interviu, Andreea, şi îţi doresc … un camion de succes pentru că îl meriţi!

by -
14

" ... odată ce totul depinde de tine, mai ai de ales?"

Jumătate de lume de Joe Abercrombie

Titlu original: Half The World

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus Fantasy

An apariţie: 2016

Număr pagini: 413

Traducere din limba engleză de Liviu Szoke

     Seria „Marea Sfărâmată” continuă să îşi poarte cititorii în noi aventuri. După ce în „Jumătate de rege”, Yarvi ne-a impresionat cu o minte sclipitoare şi a demonstrat că adevărata forţă nu stă în muşchi ci în creier, în „Jumătate de lume” este rândul altor personaje să parcurgă drumuri iniţiatice şi să ne plimbe într-o călătorie unică.

    Mi-a plăcut reîntâlnirea cu Yarvi. Îmi era dor de protagonistul volumului trecut şi i-am admirat inteligenţa şi în această continuare a poveştii. Clar, unii oameni uimesc cu puterea minţii lor, iar Yarvi este un astfel de specimen cu un IQ uluitor.

      Cu toate acestea, „Jumătate de lume” nu îl are pe Yarvi drept personaj central. Acţiunea se concentrează de această dată pe Thorn Bathu, care nu este precum alte fete de vârsta ei. Atingerea Mamei Război trezeşte în ea instinctul de luptă şi şi-ar da şi sufletul pentru a trece testele impuse de un antrenor mult prea crud şi misogin. Înghiţind insulte, dispreţ şi mult exces de zel gratuit, fata ajunge în faţa unui test final incorect şi se vede nevoită să lupte împotriva a trei adversari în loc de unul. Lucrurile iau o întorsătură morbidă când Thorn îl ucide accidental pe unul dintre ei.

ThornThorn învăţase pe propria piele destule lecţii în careul de antrenament al lui Hunnan.”

– Thorn Bathu! îşi îndreptă spre ea un deget înroşit. Te numesc ucigaşă.”

Pedeapsa pentru crima comisă este moartea. În sala tronului se decide ca Thorn să fie ucisă cu pietre pentru atrocitatea petrecută. Pe nimeni nu pare să intereseze ce s-a întâmplat de fapt, iar Brand, unul dintre colegii de antrenament, se aşteaptă ca cineva să vorbească în apărarea fetei, ca maestrul Hunnan să mărturisească adevărul, ca zeii să facă ceva… dar tăcerea care se lasă peste hotărârea luată spune clar că soarta lui Thorn este pecetluită.

Cu ultima fărâmă de curaj, fiind convins că face ceea ce trebuie, Brand îi povesteşte lui Yarvi mârşăvia din spatele presupusei crime, iar preotul, aşa cum ne-a obişnuit, găseşte o soluţie … convenabilă.

     Folosindu-se de inteligenţă şi viclenie, Yarvi îi smulge prizonierei jurământul că-l va sluji în schimbul eliberării ei. Din acest moment, viaţa lui Thorn Bathu se schimbă, iar destinul pe care zeii i l-au hărăzit începe să se împlinească.

– Fac un jurământ de soare şi de lună. Voi îndeplini orice serviciu vei crede tu de cuviinţă pentru mine.”

– Câteodată, puţină durere pe moment poate rezolva multe mai încolo.”

– Atât timp cât eşti în viaţă, ce-o să devii depinde doar de tine în primul rând.”

     Drama personală a lui Thorn este anulată de drama colectivă a Gettlandului. Sub conducerea regelui Uthil, regăsim un ţinut unit, iar părintele Yarvi pare să fie un ajutor nepreţuit cu înţelepciunea lui. Ca de obicei însă, momentele de linişte sunt scurte deoarece comploturi, sfidări şi crime odioase prevestesc un nou război pentru care Yarvi este nevoit să caute aliaţi. În călătoria ce urmează precum şi în urzelile preotului, Thorn îşi are rolul ei pe care deşi nu îl cunoaşte, trebuie să şi-l asume ca urmare a jurământului depus. Alături de ea îl va avea pe Brand, colegul de antrenament care i-a salvat viaţa cu preţul carierei lui de războinic.

     Ambii vor înfrunta pericole, îşi vor înghiţi în lacrimi de neputinţă propriile dureri, vor învăţa să lupte, să-şi gestioneze sentimentele contradictorii şi să devină arme letale pentru a supravieţui.

Durerea este cel mai bun profesor…”

Privind întotdeauna înspre trecut, niciodată înspre viitor. Întotdeauna văzând ce ai pierdut, niciodată ce ai de câştigat.”

    Mi-au plăcut ambele personaje. Atât Thorn cât şi Brand sunt o combinaţie de putere, furie oarbă dar şi emoţie. Par a fi total opuşi la prima vedere ceea ce face ca relaţia dintre ei să fie una savuroasă şi să capteze atenţia în pofida fundalului cataclismic pe care se desfăşoară acţiunea.

     Thorn şi Brand îşi dezvoltă abilităţile progresiv şi împreună reuşesc să îşi anihileze demonii care îi torturează. Asemănători pe de-o parte şi diferiţi în o mie de sensuri, cei doi protagonişti uimesc prin lecţiile de viaţă pe care le primesc şi pe care le oferă la rândul lor.

– Câteodată îmi doresc să fi rămas în Primul dintre Oraşe, spuse ea.

– Atunci n-ai mai fi ajuns în pat cu mine.”Thorn Bathu

    Conflictul exterior – războiul pe care Gettlandul sfidat e pe cale să-l pornească împotriva a jumătate de lume – se împleteşte cu conflictele interioare ale personajelor, iar tensiunea în continuă creştere pare să fie o bombă cu ceas a cărei explozie nu ar putea fi oprită nici măcar de zei.

    Personajele pe care Abercrombie le pune în scenă sunt caractere puternice, conştiente de propriile defecte dar şi cunoscătoare ale calităţilor de care dispun şi pe care le folosesc la maxim pentru a-şi atinge scopurile. Fiecare urmăreşte ceva, fiecare are răni şi jurăminte făcute ce atârnă greu şi fiecare e dispus să-şi vândă şi ultima bucată de suflet pentru a câştiga o luptă în care „Oţelul e răspunsul.”

Magia are un preţ pe care nu ţi-ai dori să-l plăteşti.”

Proştii se laudă cu ce vor face. Eroii o fac.”

     Finalul ne aduce din nou o surpriză. Planul isteţ al lui Yarvi este explicat chiar de acesta, iar rolul lui Thorn devine pe deplin înţeles. Şi iată cum Yarvi uimeşte din nou cu inteligenţa lui ieşită din comun …

Un Preot nu-şi permite întotdeauna luxul de a lucra doar cu fapte corecte. Un Preot trebuie să cântărească binele suprem. Un Preot trebuie să găsească răul cel mai mic.”

     Seria „Marea Sfărâmată” poartă cititorul printr-o lume uimitoare când zeii încă hotărau destine, iar faptele de vitejie cu adevărat măreţe erau cântate în balade. Am „devorat” cu maximă plăcere şi acest al doilea volum, iar Gettlandul este cu siguranţă un ţinut mitic în care m-aş întoarce bucuroasă oricând.

sigla NemiraCartea Jumătate de lume de Joe Abercrombie a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Maryliyn

Surse foto: 1, 2

by -
10

Ce faci atunci când haosul se instalează în viaţa ta şi totul pare să se dezintegreze sub privirea ta îngrozită? Cum te ridici atunci când viaţa trânteşte brutal cu tine de pământ? Şi cum mergi mai departe fără să te împiedici la fiecare pas?

Moartea cuplului, de Mioara Şoldan- povestea Marei

Titlu: Moartea cuplului

Autor: Mioara Şoldan

Editura: Stepout Publishing House

An apariţie: 2015

Număr pagini: 167

Gen: dezvoltare personală

    Experienţa Mioarei Şoldan în comunicare şi dezvoltare personală îşi face simţită prezenţa şi în romanul ei de debut. Gravitând în jurul întrebării Cine eşti tu?”, cartea îşi propune să ajute şi să ofere soluţii prin confruntarea individului cu sine însuşi. Scopul este acela al regăsirii interioare, al obţinerii echilibrului şi forţei necesare pentru a trăi o viaţă în care împăcarea cu propria persoană joacă un rol esenţial.

     Cartea „Moartea cuplului” m-a atras din cauza prenumelui protagonistei. Na! Mă cheamă Mara şi automat devin curioasă cum se descurcă o altă Mara într-o situaţie de viaţă. Nu mă aşteptam însă să dau peste un jurnal atât de profund şi intens. Am simţit că oarecum intru neinvitată în viaţa cuiva şi, dacă nu ar fi existat acceptul Marei din introducere, acest sentiment ar fi persistat.

    Deşi titlul sună pesimist, cartea nu este o poveste în tonuri bacoviene. Din contră, este mai mult despre cum să ieşi din întuneric şi să ajungi la lumină, despre cum să te ridici şi să păşeşti din nou cu siguranţă. Povestea Marei poate fi chiar soluţia de care ai nevoie dacă recent te-ai lovit de o despărţire dureroasă.

     „Ce faci când nu ai unde să te întorci?”

     Cuplurile destrămate nu mai sunt demult rarităţi sau întâmplări ocazionale. Ba mai mult, despărţirile par să fie de actualitate, iar divorţurile au devenit un fel de trend ciudat. Le vedem la televizor, citim despre ele în presă şi chiar asistăm ca spectatori atunci când se întâmplă în cercul nostru social. Aparent, după un divorţ, majoritatea merg mai departe, viaţa merge înainte… nu se moare din aşa ceva. Însă, adevărata problemă apare atunci când eşti actor în piesa asta care este chiar viaţa ta. În momentul în care ţi se întâmplă ţie, realizezi că nimeni nu te-a învăţat să îţi joci rolul, nimeni nu ţi-a oferit scenariul, habar n-ai ce să faci, cum să faci, de unde să începi să … trăieşti.

   Cartea Mioarei Şoldan abordează acest topic din perspectiva Marei, care, după ce decide să rupă relaţia cu Şerban, încearcă să se repună pe picioare. E ca şi cum ar învăţa să trăiască din nou. Să meargă fără să se clatine, să respire fără să doară, să vorbească fără să se înece în propriile lacrimi.

Loneliness    Asistăm neputincioşi la drama femeii, pentru că, în astfel de situaţii, toate frazele din lume nu pot ajuta cu nimic. Suferinţa sfâşie. Teama de a o lua de la început paralizează. Neîncrederea care se instalează atrage după sine izolarea. Şi Mara nu ştie de unde ar trebui să înceapă o nouă viaţă.

    „Mâine mă duc să văd nişte posibile acasă.”

     Durerea şi confuzia ei sunt încă şi mai mari deoarece îl are cu ea pe Marc, copilul de doar patru ani care nu înţelege ce se întâmplă şi necesită des explicaţii. Faptul că trebuie să nu uite să fie mamă, pare să o demoralizeze mai mult pe Mara, dar în acelaşi timp o face să meargă înainte.

    „Nu mai ştiu cine sunt eu, nu mai ştiu cine eşti tu. Ştiu doar cum e Marc. Şi asta par să uit uneori …”

    Într-un amalgam de dureri şi contradicţii, Mara conştientizează amar, pe măsură ce timpul trece, că nu mai există speranţa de a reînnoda relaţia cu cel care îi fusese soţ, protector şi sprijin. Şi atunci e nevoită să treacă peste, să depăşească blocajul.

    „Nu vreau să te recâştig pentru că nu te-am avut niciodată.”

    Serviciu, şedinţe la psiholog, multe momente în care aerul refuză cu încăpăţânare să intre în plămâni, negare, furie, durere, lumina din ochii copilului de lângă, soarele care insistă să răsară în fiecare dimineaţă ca şi când totul ar fi perfect normal, durere din nou …Cam aşa se defăşoară viaţa Marei după ce decide să plece de lângă soţul violent şi să îşi crească băiatul singură. Deşi iniţial pare să nu poată face faţă situaţiei, trecerea timpului îi demonstrează că fiinţa umană e mai puternică decât pare.love

    „A locui în aceeaşi casă cu cineva nu înseamnă nici pe departe a fi împreună, iar tu ştii asta.”

    Citind cartea Mioarei Şoldan, mi-au venit în minte cuvintele lui O. Paler: „Am învăţat că poţi continua încă mult timp/ După ce ai spus că nu mai poţi” şi, la final, deşi am zâmbit, închiderea cărţii m-a lăsat cu un sentiment de nostalgie neînţeleasă şi cu veşnica întrebare- „De ce viaţa poate fi o atât de mare mizerabilă?

   Construită sub forma unui jurnal personal, „Moartea cuplului” ne prezintă fiecare gând, trăire, reacţie a Marei din momentul depărţirii de Şerban şi până la regăsirea echilibrului necesar. Este descrisă o perioadă anevoioasă, plină de lacrimi, disperare, regrete şi sentimente contradictorii. Cu un copil de mână şi cu un suflet distrus, Mara găseşte totuşi suficientă forţă pentru a continua. Cum procedează? De unde îşi extrage puterea? Care va fi deznodământul durerii?

   Cuvintele folosite par să facă din acest jurnal un fel de tablou cu sonor, un film pe care îl vezi derulându-se rapid şi provocând emoţii în timp ce te învaţă să trăieşti nu doar să supravieţuieşti. Experienţa Marei poate servi drept o lecţie de viaţă, un sfat mut ascuns în spatele unei poveşti tulburătoare.

   „ – Şi te-ai vindecat?

    – Încă mai învăţ, încă mai dor anumite nedreptăţi …”

Surse foto: 1, 2, 3

Cartea Moartea cuplului este oferită pentru recenzie de autoarea Mioara Şoldan.

Autor: Maryliyn

by -
26

Shocking! Controversial! Censored! Banned! Here are some famous books that shaped the world!

    Banned and Controversial Books

     Romantice, realiste, istorice sau clasice, poveştile de dragoste cu substrat erotic au atras întotdeauna ca un magnet cititorii. Şi dacă astăzi putem devora Fifty Shades of Grey inclusiv la terasă cu o limonadă cu gheaţă în faţă, de-a lungul timpului, literatura erotică nu a fost mereu acceptată. Ba mai mult, a fost aspru supusă cenzurii, iar unele cărţi au fost interzise. Iată câteva titluri celebre care au iscat controverse datorită tematicii sexuale abordate:

1. Kama Sutra – Vatsyayana

    Culegerea de texte indiene scrisă de savantul Vatsyayana descrie în detaliu practicile sexuale menite să ofere senzaţii sublime. Văzută ca un manual pentru cei care doresc atât iniţiere cât şi specializare în „artele erotice”, Kama Sutra oferă conceptul de plăcere fără tabuuri şi fără inhibiţii, ridicând sexul la rangul de artă. Oare este de mirare că enciclopedia dezinhibiţiilor a fost interzisă în UK, SUA şi Australia?

2. Sanctuar – William Faulkner

     Povestea despre răpirea tinerei Temple Drake a creat controverse aprinse cu privire la diferenţele sexuale văzute şi comentate diferit. Felul brutal în care fata cunoaşte realitatea, scenele de viol şi depravarea morală au adus cărţii suficiente critici negative pentru a fi interzisă. Violenţele sexuale groteşti au scandalizat Germania și câteva state asiatice.

3. Lolita – Vladimir Nabokov

     Datorită subiectului tabu pe care îl abordează (iubirea bolnavă a unui bărbat matur pentru o copilă de 12 ani), „Lolita” a fost încă de la publicare un subiect de controversă şi scandal. Respinsă de majoritatea editorilor, cartea a fost publicată iniţial în Franţa, iar azi a devenit unul dintre cele mai citite romane clasice. Deşi acum se poate numi bestseller, romanul lui Nabokov a fost interzis în Marea Britanie, Argentina, Africa de Sud şi Noua Zeelandă pe motiv că promovează într-un mod dezgustător dezintegrarea morală încurajând pedofilia şi perversiunile.

4. Sexus – Henry Miller

     Văzută ca o „epopee biografică” , obscenitatea acestei opere a reuşit să şocheze America într-atât încât a interzis romanul. Fără coduri morale şi promovând o pornografie fascinantă, autorul însuşi afirmă că „tabuurile sunt un fel de reziduu al minţilor bolnave, spectrul celor care nu au avut curajul să trăiască din plin şi care ne-au vârât pe gât aceste interdicţii, deghizate în morală şi religie.”

1c7539957fc3cdae95bdbf6808869c105. Tropicul Cancerului – Henry Miller

     Conţinutul sexual prea explicit îl aduce din nou pe Henry Miller pe lista autorilor nepermişi, de data aceasta cu cartea Tropicul Cancerului interzisă în Statele Unite şi Africa de Sud. Se pare ca relația cu Anais Nin îl stimulează din punct de vedere inspiraţional pe autorul care publică doar în Franţa deoarece SUA interzice cărţile sale.

6. Xing Fengsu

      O incursiune în practicile sexuale din diferitele religii şi popoare, cartea cunoscută şi sub denumirea de „Sexual Customs” a reușit să scandalizeze musulmanii din China intrigaţi de descrierile întâlnite. Considerând scrierea ofensatoare, China a interzis-o în 1989 şi a recurs chiar la arderea exemplarelor tipărite.

7. Fanny Hill. Memoriile unei femei uşoare – John Cleland

     Personajul principal al scrierii este total lipsit de inhibiţii până ajunge la degradare, iar conţinutul de-a dreptul obscen a atras bineînţeles cenzura şi chiar interzicerea publicării în SUA deşi Marea Britanie l-a acceptat încă din 1749. Pasajele şocante i-au adus numeroase critici la vremea respectivă , iar în America a fost publicat abia după 1900.

8. Jurnalul unui adolescent timid – Stepehen Chboski

      Scrisorile lui Charlie către prietenul imaginar abordează toate temerile acestuia inclusiv cele care implica homosexualitatea și nesiguranţa din punct de vedere sexual. Pasajele erotice destul de explicite au condus la retragerea cărţii atât din biblioteci cât şi de pe piaţă … tot în SUA care dovedeşte o cenzură literară destul de drastică.

9. Moarte la Veneţia – Thomas Mann

     Bisexualitatea şi narcisismul prezente în scrierea lui Thomas Mann au scandalizat Germania nazistă care a oprit publicarea cărţii. O vizită la Veneţia îi aduce unui scriitor atât inspiraţie cât şi o obsesie, greu de digerat, pentru un adolescent. Atracţia creşte progresiv şi în acelaşi timp avansează şi gândurile perverse care au adus cărţii numeroase blamări.

10. And Tango Makes Three – Peter Parnell şi Justin Richardson

        Aparent este o poveste inofensivă în care personajele principale sunt pinguini. Probabil că acum intervine şocul şi întrebarea care stă pe buzele tuturor este ce legătură există între o carte cu pinguini şi erotism care să conducă la cenzură şi interzicere. Pinguinii sunt însă adepţi ai homosexualităţii în rândul animalelor şi de aici porneşte controversa iscată în jurul cărţii.

Deşi secolul XXI ne oferă libertatea de a citi ce dorim, când dorim şi unde dorim , există totuşi ţări care încă se mai opun literaturii erotice cu limbaj sexual explicit şi scene suficient de fierbinţi care să incite la exerciţii de imaginaţie. De exemplu, în Malaezia, trilogia Fifty Shades este încă interzisă publicării şi comercializării.

 

Surse foto: 1 , 2

by -
18

O aventură unică prin valurile îngheţate ale Mării Sfărâmate şi prin ţinuturi dominate de forţe şi dorinţe mai presus de înţelegere

 Jumătate de rege de Joe Abercombie

Titlu original: Half A King

Editura: Nemira

Colecţia: Nautilus Fantasy

An apariţie: 2015

Număr pagini: 312

Traducere din limba engleză de Liviu Szoke

– În final, toţi trebuie să fim ceea ce suntem.

– Şi eu ce sunt?

– Regele Gettlandului.”

      Joe Abercombie reuşeşte să îşi impresioneze cititorii cu o nouă trilogie captivantă despre putere, trădare, supravieţuire şi mult sânge. „Jumătate de rege ”, primul volum al seriei „Marea sfărâmată”, ne poartă într-o călătorie de neuitat prin ţinuturi vitrege alături de personaje nevoite să facă alegeri cruciale în care tot ce contează este „răul cel mai mic”.

   Diformitatea cu care se naşte îl ţine pe Prinţul Yarvi departe de tron şi de luptă. Aspiraţia sa este de a deveni preot şi chiar pare să aibă o minte sclipitoare şi suficientă înţelepciune pentru a trece testul şi a deveni Părintele Yarvi. Este susţinut moral de Mama Gundring, preoteasa regelui, care se ocupă de pregătirea lui, iar cuvintele ei alese cu grijă par să fie ceea ce tânărul are nevoie pentru a-şi alina tristeţea produsă de handicapul vizibil.

– Poate ţi-o lipsi o mână, dar zeii ţi-au dat daruri mai rare.”

Să-ţi aduci mereu aminte: oamenii puternici sunt numeroşi, cei înţelepţi sunt puţini.”

      Planurile îi sunt însă date peste cap într-un mod cu totul brutal şi sângeros, într-o noapte când parcă şi vremea se revoltă. Atât tatăl cât şi fratele moştenitor îi sunt ucişi în timp ce cuvântul „trădare” îi sună obsedant de dureros în minte. Liniştea se risipeşte zdrobită de tragismul evenimentului, iar Yarvi simte dorinţa devastatoare a răzbunării punând stăpânire pe sufletul lui.

Trebuie să facem ce cel mai bine pentru Gettland. Trebuie să lăsăm sentimentele deoparte.”

Trebuia să găsească o cale de a câştiga. Întotdeauna există o cale, obişnuia mama lui să îi spună.”

     Soarta pare să îşi bată joc de tânărul infirm care se trezeşte peste noapte logodit cu verişoara sa Isriun, fiica unchiului Odem … doar pentru că aşa este cel mai bine pentru Gettland. Tot pentru Gettland este nevoit să pună mâna pe sabie şi să fie umilit în luptele pe care nu le poate duce datorită handicapului său. Şi peste toate se suprapune odios plecarea la război şi un legământ mai presus de fiinţă care apasă moral. Yarvi capătă pe umerii săi o responsabilitate pe care simte că nu o poate duce, dar cuvântul „trebuie” îi anulează orice plan anterior şi îl aruncă nemilos în vâltoarea unei vieţi pe care nu a dorit-o şi căreia simte că nu îi aparţine.

– Un rege trebuie să învingă, adăugă Odem. Restul e ţărână.”

Mă voi răzbuna pe ucigaşii tatălui şi fratelui meu. Acesta-i legământul!”

– Eşti fiul mamei tale, regele meu, zise Hurik.

– Cine altcineva aş putea fi?”

   Războiul nu e nici pe departe ceea ce pare. Nimic glorios sau înălţător. Doar sânge, miros de ars şi sentiment de vinovăţie acută. Mai mult, Yarvi este trădat chiar de cei în care credea. Unchiul Odem şi Hurik, Păzitorul Ales al mamei sale, pun la cale un plan mârşav de ucidere a tânărului rege .

– Trebuie să facem ce e cel mai bine pentru Gettland, zise Odem. Ucide-l.”

      Vreun zeu îl iubeşte totuşi deoarece rămâne în viaţă, supravieţuind ca prin miracol căderii de la înălţime. Coşmarul însă, de-abia acum începe. Cade în mâinile vanstermanilor şi, după ce află că de fapt tot Odem plănuise uciderea familiei sale, este vândut ca sclav, scăpând încă odată de la moarte, dar trebuind să îndure ororile unei vieţi mizerabile pe care nici măcar nu şi-o imaginase vreodată.

Ce ciudat, cum un rege se poate transforma rapid într-un animal.”

De ce să ucizi ceea ce poţi vinde? Puneţi-i o zgardă în jurul gâtului şi duceţi-l alături de ceilalţi.”

      Ajuns vâslaş pe o corabie, Yarvi îndură dureri atroce şi umilinţe greu de înghiţit, dar pentru prima dată înfruntă viaţa şi câştigă prieteni. Inteligenţa îl ajută să evadeze de pe corabie şi, însoţit de o mână de sclavi cu un trecut învăluit în ceaţă şi prezent nesigur, Yarvi ia drumul Vestului, spre Vansterland, prin zăpezi şi sălbăticie.

Câteodată trebuie să jonglezi cu planurile în funcţie de împrejurări.”

Câteodată s-ar putea e tot ce poţi spera.”

Fusese trădat de propria familie, de propriul popor, însă găsise loialitate în rândul câtorva sclavi care nu-i datorau nimic.”

      Formează legături puternice cu persoane pe care simte că se poate bizui şi, mânat de vechea dorinţă de răzbunare la care acum se adaugă furia, cel care fusese marioneta de pe tron porneşte spre a-şi recupera ce-i aparţine de drept, pentru a-şi îndeplini dorinţa de răzbunare şi pentru a-i pedepsi pe trădătoriJumatate de rege

Să verse sângele unchiului trădător. Să recupereze Jilţul Negru.”

Prostul loveşte. Înţeleptul zâmbeşte, observă şi învaţă. Apoi loveşte.”

Era un risc îngrozitor, însă un om ce luptă contra timpului trebuie să arunce zarul câteodată.”

Deşi diform din naştere şi privit tot timpul cu mânie şi frustrare de către familia sa, Yarvi nu este un personaj hidos. Nimic de genul Cocoşatul de la Nôtre Dame. Dacă iniţial am simţit compasiune pentru tânărul aruncat pe tron apoi devenit scalv, ulterior am fost fascinată de inteligenţa lui şi de sângele rece de care este capabil atunci când nu mai are nimic de pierdut. Deasemenea am admirat faptul că, în ciuda dizabilităţilor sale, nu dă niciun moment dovadă de laşitate. Bombăne, se vaită, e evident că totul e prea mult pentru el încă de la moartea neprevăzută a tatălui, dar acţionează cum poate mai bine fără să renunţe. Se agaţă de fiecare vorbă înţeleaptă învăţată şi păcăleşte moartea de fiecare dată. Yarvi e genul de personaj care surprinde la fiecare pas, pe care ai impresia că nu o să ajungi niciodată să îl cunoşti suficient oricât de mult te-ai chinui să-i sondezi mintea şi sufletul. Aparent banală, viaţa acestuia se transformă peste noapte într-o aventură cu accente horror. Fără să vrei, empatizezi cu el şi îl susţii din spatele paginilor întoarse.

Poate că ai nevoie de două mâini pentru a te lupta, însă ca să înjunghii pe cineva pe la spate n-ai nevoie decât de una, nu-i aşa?”

Câteodată mă gândesc că nu există zei cu adevărat. ( … ) Apoi mă întreb cine-mi face viaţa un iad.”

      Scurtele episoade de romantism pălesc cu totul în faţa vitregiilor pe care le îndură, dar cu toate acestea, ele există, începând de la sărutul fugar pe care i-l dă lui Isriun înainte de plecare şi momentele de apropiere disperată petrecute cu Sumael la întoarcere.

Se simţea bine aşa, cu pielea fierbinte acolo unde îl atingea ea. Nu şi-o îndepărtă. Şi nici ea.

Încet, îşi strânse degetele în jurul degetelor ei.”

– Am o mână beteagă, murmură el. Restul corpului încă mai funcţionează.”

    Moarte, trădare, o luptă crâncenă pentru viaţă care nu are nimic glorios în ea, gustul sărat de sânge amestecat cu o dorinţă neagră de răzbunare şi un drum iniţiatic pe care Yarvi îl parcurge înghiţind lacrimi şi îndurând durere. În final, jumătatea de rege se poate considera apt pentru revendicarea tronului şi având suficientă voinţă cât pentru un regat întreg. Hotărârea lui va surprinde însă aşa cum pe parcursul călătoriei ne-a surprins cu îndârjirea şi isteţimea lui.Jumatate de rege

– Un rege capabil sacrifică orice pentru a câştiga şi înjunghie pe cine trebuie, aşa cum poate. Un războinic viteaz este cel care mai respiră atunci când corbii se ospătează.”

Când te afli în iad, doar un diavol te poate îndruma spre ieşire.”

Nu mai sunt prostul care eram înainte, nu mai sunt nici laş, nici copil. Sunt regele de drept al Gettlandului.”

    Finalul aduce în atenţie şi elementul- surpriză care e mai mult şoc deoarece nicio secundă nu poate fi imaginat. Identităţi bine ascunse, secrete dureroase şi încă o dată un ocean de sânge va spăla Gettlandul. Trădarea capătă noi dimensiuni monstruoase şi, când crezi că în sfârşit poţi respira, aerul îngheaţă brusc şi încleştarea o ia de la capăt. Cine îşi mai doreşte o victorie cu gust de sânge amestecat cu lacrimi?

– Dacă viaţa m-a învăţat ceva, aceea e că nu există personaje negative. Doar oameni, încercând să facă ce e mai bine.”

Citate:

Doare să pierzi totul. Cine ştie asta mai bine decât mine?”

La urma urmei, nu era el regele Gettlandului?

Îngenunchease destul.”

Cel mai preţios dar pe care ni-l oferă zeii este un duşman de calitate.”

Mai bine un rege în genunchi decât un cerşetor în picioare. Mă pot ridica în picioare mai târziu.”

Lucrurile care chiar contează în viaţă nu prea pot fi alese.”

sigla NemiraCartea Jumătate de rege de Joe Abercombie a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Maryliyn

Surse foto : 1, 2

by -
13

Lecturi savuroase care pasionează până la ultima pagină şi care reuşesc să dea verii intensitate.

 5 Lovely Books I’ve Recently Read

Vară, cald, soare, caffe frappe, îngheţată şi lectură. Cam aşa arată un relaxing weekend care să poată deconecta de la rutină. Iată şi lecturile prin care eu m-am plimbat recent şi pe care le recomand cu căldură.

Origin – Jennifer L. Armentrout

Al patrulea volum al seriei LUX este şi cel mai bun de până acum. Îl regăsim pe Daemon Black la fel de carismatic, ironic, cu o tonă de tupeu şi cuceritor. Dar, pe lângă atributele care te scot din minţi, extraterestrul seducător se pare că a căpătat o doză mărită de sensibilitate care îl face încă şi mai dulce decât era. Găsim aşadar un Daemon dispus să sacrifice întreaga umanitate pentru a o salva pe cea pe care o iubeşte. Curajul lui nebun, riscurile pe care şi le asumă, cursa infernală în care se angajează … totul e pentru Katy. Relaţia lor se ridică la un nou nivel, legătura dintre ei se intensifică, iar acţiunea are un ritm ameţitor care nu îţi dă timp să respiri. Toate se petrec pe un fundal cataclismic, iar teama se transformă în instinct de supravieţuire.

– O să dau foc lumii întregi ca să o salvez.”

Duff – Desemnată Urâţica şi Dolofana din gaşca Fetelor – Kody Keplinger

O lectură spumoasă dar şi dulce. M-am amuzat dar am savurat şi aspectul sensibil al poveştii. Bianca nu este tocmai tipa sexy din gaşcă, dar când acest lucru îi este subliniat de tipul după care toate fetele salivează, începe să se simtă stânjenită. Apelativul DUFF cu care Wesley o strigă plus problemele familiale o fac pe Bianca să dorească să evadeze din viaţa ei, să uite măcar pentru câteva momente de tot şi de toate. Soluţia pe care o găseşte este însă una total neaşteptată. Se pare că ticălosul înfumurat de Wesley are talentul de a alunga stresul şi după ce îl sărută descoperă în el tratamentul miraculos pe care îl probează iar şi iar … şi iar.

– Interesant. Aşa-i saluţi tu pe toţi băieţii pe care-i placi?

– Pe tine nu te plac!

– Atunci înseamnă că mă iubeşti, nu?”

Haita – Serge Brussolo

Eu am optat şi pentru un horror care într-adevăr are darul de provoca senzaţia aceea de teamă venită din subconştient. Un personaj torturat de un blestem incredibil se transformă într-un criminal sadic pentru a finaliza ororile începute de tatăl său. O femeie care a fost torturată mult prea mult îşi găseşte în criminalul ţicnit arma perfectă pentru răzbunare. Numai că, aparenta nebunie devine mai mult, se transformă în realitate sub pupilele dilatate de groază. Cele mai tenebroase obsesii se trezesc la viaţă şi, pentru a supravieţui, omul e obligat să se transforme în bestie.

Nebunii simt nevoia să le împărtăşeşti nebunia, nu-i aşa?”

Gentlemanul seducător – Lorraine Heath

Nu puteam să ratez şi o poveste romantică ce are într-adevăr darul de a seduce. Lorraine Heath îşi plimbă cititorii printr-o lume fascinantă în care regulile societăţii sunt îngroşate dar învinse de un sentiment nobil: iubirea. Plină de replici acidulate şi cu un ritm antrenant, „Gentlemanul seducător” este o poveste de un romantism imprevizibil care delectează cititorul de la început până la happy-end-ul caracteristic colecţiei din care face parte.

Eu sunt atât de căzut în păcate, încât toată apa din lume n-ar putea să-mi spele conştiinţa.”

Life After Life – Kate Atkinson

Cartea aceasta mi-am dorit-o mult şi am fost fericită să o pot citi. E un fantasy psihologic care abordează teme şi teorii multiple şi care pe mine m-a impresionat în mod plăcut. De fiecare dată când se naşte, Ursula moare din nou, creându-se o succesivitate de reîncarnări ce vor influenţa nu doar soarta celor din jur, ci a întregii umanităţi. Tu ce ai face dacă ai putea da timpul înapoi şi dacă te-ai putea naşte din nou şi din nou? Ai schimba totul sau ai lăsa totul aşa cum e? Romanul este o călătorie fascinantă prin timp şi încercarea de a face cele mai bune alegeri.

The little heart. A helpless little heart beating wildly. Stopped suddenly like a bird dropped from the sky. A single shot.

Darkness fell.”

 Lupii trecutului. Sofia de Nataşa Alina Culea

     Nataşa Alina Culea a devenit una dintre autoarele mele preferate după lecturarea cărţii „Marat. Iubirea are spini”. „Lupii trecutului. Sofia” este un roman pe care l-am aşteptat cu nerăbdare şi am avut siguranţă că autoarea mă va impresiona cu o nouă poveste incredibilă. Nu m-am înşelat. Mi-a plăcut de la început până la sfârşit, a reuşit să mă sfâşie, să mă dezintegreze în cioburi dureroase şi să mă surprindă în acelaşi stil inconfundabil. Felicitări, Nataşa, nu doar pentru carte şi pentru inspiraţie ci şi pentru faptul că reuşeşti să aşterni pe hârtie bucăţi de realitate interioară. „Lupii trecutului” este încă o dovadă palpabilă a talentului tău remarcabil.

    Personajul lui Fabian Adameşteanu este fiecare dintre noi atunci când am făcut alegeri greşite, atunci când n-am avut curaj, când am preferat să ne plafonăm în nefericire şi să înghiţim gustul amar mai degrabă decât să riscăm. Regretele lui, dorinţa de a simţi că trăieşte, că e viu şi nu doar o păpuşă de cârpă manevrată de destin … le regăsim pe toate în gândurile pe care adesea încercăm să le ignorăm, să le înăbuşim, să le înecăm.

    În inconştient, acolo unde „lupii trecutului” îşi fac de cap cu sălbăticia caracteristică, furia împotriva propriilor acţiuni dar şi dorinţa de a rupe îngrădirile cresc cu fiecare moment, clocotesc şi riscă să transforme viaţa într-o bătălie crâncenă cu final imprevizibil.

    Nu ştim? Nu putem? Nu vrem să fim fericiţi sau ne este prea teamă de glumele macabre ale unui Dumnezeu bolnav psihic care consideră că fiecare strop de fericire trebuie plătit la suprapreţ?  Întrebări pe care le lăsăm să plutească fără a încerca vreodată să le aflăm răspunsul. Şi mergem înainte. Păpuşi mecanice fără ţel, fără determinare şi fără curajul de a schimba traseul şi de a încălca regulile … până când ceva se întâmplă. O clipă fatidică în care creierul se opune jocului vieţii spunând„ Life sucks. A lot.” Şi atunci mecanismul se opreşte brusc. Lupii trecutului nu mai par atât de înspăimântători şi îi poţi înfrunta. Şi parcă nici Dumnezeul suprem nu mai este atât de măreţ. Este vorba despre acel moment unic în care avem suficientă forţă pentru a ne decide propriul destin.

     La prima vedere, Fabian Adameşteanu pare să aibă o căsnicie model, o carieră strălucită şi o situaţie financiară de invidiat. Bineînţeles însă că aparenţele se dovedesc adesea înşelătoare. Ne-am obişnuit atât de mult să purtăm măşti încât realitatea e ascunsă undeva adânc în unghere ale minţii şi în cotloane ale sufletului. Iar realitatea lui Fabian este că s-a autopedepsit să trăiască o viaţă căreia îi lipseşte ingredientul principal: pasiunea. Tot ce face e pentru că trebuie, iar ceea ce vrea se pierde cumva în neant. Căsnicia lui de fapt este o „prietenie durabilă asezonată cu sex ocazional , banii au încetat să-i mai trezească interesul, iar lumea din jur pare să fie total incompatibilă cu el. Toate promisiunile în care cândva crezuse se prăbuşesc asemeni unor castele de nisip suflate de furtună, iar visurile par să i se fi sfărâmat de mult prea mult timp. Singurele care îl mai îmboldesc sunt propriile gânduri şi o dorinţă mai presus de înţelegere, aceea de a se simţi viu – „să simt ceva, orice, măcar pentru o clipă.”

   Totul pare anost, strălucirea din ochi îi dispare în timp ce îşi joacă rolul de soţ fericit, amorţeala se instalează şi nu se lasă dusă, rutina obositoare pune stăpânire pe decizii şi … ŞI NU. Nu renunţăm nici de-afurisiţi la confortul siguranţei, nu riscăm să ne luăm viaţa în propriile mâini şi urmăm conştiincioşi traseul ca nişte retardaţi ce au nevoie să fie conduşi pentru că singuri nu se pot descurca. Asta face şi Fabian. Se plafonează în rutină deşi n-o acceptă, înghite pilula zilnică de viaţă deşi e amară şi e conştient că îi face rău. Dar gândurile, acei demoni necruţători de care nu poţi fugi, se trezesc uneori parcă pentru a-i tortura mintea căzută în letargie.

    „Asta este viaţa? Asta este fericirea? Asta-i tot? Pentru asta am ajuns să trăiesc 40 de ani? Pentru încă o aniversare, încă o maşină, încă o firmă achiziţionată? Nu mă aştept să mă caţăr pe muntele fericirii şi să rămân acolo, utopia asta este pentru creduli, dar nu se poate ca asta să fie tot, amorţeala asta care picură din gânduri în membre şi mi le îngreunează; nu, trebuie să fie ceva mai mult, trebuie să fie!”

   „Universul a uitat de mine pentru că eu am uitat de mine. Iar gândurile … Cine mă va salva de ele?”lupii trecutului.Sofia

    Şi banalitatea pare să dureze la nesfârşit, iar resemnarea ia locul dorinţei, visului, speranţei. Resemnare – cuvântul care aduce cu sine un val uriaş de furie dar care totodată sufocă şi ultimul strop de energie. Resemnare – soluţia cea mai la îndemână asociată adesea cu „fii recunoscător pentru ceea ce ai”, dar care îţi omoară lent personalitatea. Acea resemnare care nu mai lasă din tine decât o marionetă fără aşteptări în timp ce eşti prea ocupat să fii recunoscător.

    Se pare însă că viaţa lui Fabian nu e sortită să se sfârşească sub semnul resemnării. Clipa după care tânjea, sentimentul de „vreau să simt că trăiesc” apare când nici măcar nu-l aştepta şi îi zdruncină viaţa la propriu cu forţa unui uragan ce-şi trage forţele din infinit. O nuntă văzută drept o altă obligaţie plictisitoare, un eveniment banal ca multe altele pe care trebuia să le îndure, se transformă în intriga romanului şi viaţa capătă valenţe noi.

     În timp ce soţia lui, Carina, pare să se simtă în largul ei în societatea încorsetată de reguli, bărbatul preferă să îşi gonească propriile gânduri cu fumul ţigării.  Atunci se produce acel declic. E ca şi cum cineva ar apăsa puternic pe butonul on şi întreaga instalaţie prinde viaţă. Atunci o vede pe Sofia şi pot să afirm că e genul de „dragoste la prima vedere”, deşi pentru mine acest tip de coup de foudre e o noţiune cam abstractă. Se declanşează haosul. Rutina e înlăturată. Inima bate. Sângele o ia la goană prin vene şi artere. Pulsul creşte. Simte că e viu. Că trăieşte. Că respiră.

   „Nu mă trezi din somn dacă nu ai de gând să mă săruţi şi să mă readuci la viaţă, frumoaso! Nu vreau speranţe goale, am mormântul plin cu ele.”

     „Nu mă mai recunosc, vreau totul sau nimic, alb sau negru, yin şi yang.”

    Bruneta misterioasă reuşeşte să insufle viaţă şi să alunge amorţeala. Totodată crează o dependenţă dulce la care Fabian nu poate şi nu vrea să renunţe deşi sentimentul de vinovăţie îl nelinişteşte adesea. Sofia devine sursa de oxigen şi ce nebun ar renunţa de bunăvoie la un element vital? Şi totuşi cine e Sofia? Ce taine se ascund în spatele chipului fără cusur şi comportamentului sălbatic? E oare un înger coborât pentru a-i arăta că fericirea există sau e un demon care vinde iluzii şi abia aşteaptă să-l tortureze?

    „Nu mă întreba cine sunt. Întreabă-te cine poţi fi tu lângă mine?”

    „În ochii ei m-am văzut pentru prima oară aşa cum sunt, nu aşa cum am pretins până acum că sunt.”

    Adevărul este dincolo de imaginaţie, iar povestea este o combinaţie sălbatică de erotism, durere, luptă şi mister.

   „Știu că mă vrei astăzi, dar mâine? Dacă ai afla ceva îngrozitor despre mine, m-ai iubi mâine cum mă iubeşti azi?”

   „Viaţa se trăieşte într-un singur fel, cu pasiune, altfel nu este viaţă, ci supravieţuire.”

   Vă las să descoperiţi misterele Sofiei şi să vă muşcaţi pumnul până la sânge într-un deznodământ care cere imperios consumul unei cantităţi considerabile de vodkă.

   Citate:

„Nu ştiu dacă vom reuşi să fim împreună, deşi eu sunt pregătit pentru asta, iar dacă nu sunt pregătit pentru ceea ce va veni, o să învăţ să fiu pentru că te vreau în viaţa mea cu toate implicaţiile acestui fapt.”

 „Copilă sălbatică, în jocurile tale o să-mi pierd sufletul!”

 „Faţă de Sofia poţi simţi doar iubire sau doar ură, fără jumătăţi de măsură.”

 „Sunt atât de fericită, încât mi-e o frică imensă. Acum am ce să pierd. Nu ştiu cum să trăiesc cu sentimentul ăsta, nu responsabilitatea lui mă sperie, ci amploarea acestei iubiri, mai mare decât mine. Fericirea este greu de dus, îi simţi povara? Are aripi de plumb!”

             „Corpul ei spune poveşti despre serafimi decăzuţi care ţipă în clinchetul brăţărilor ei metalice.”

     Cartea va fi disponibilă în curând și în librării. Primele 100 de precomenzi vor primi cartea cu autograful autoarei.
                                                    Autor: Maryliyn

Surse foto: pinterest.com

by -
16

 Maestra de L.S. Hilton

Editura: Litera

An apariţie: 2016

Număr pagini: 301

Traducere din limba engleză de Livia Olteanu

În „ Maestra” autoarea reuşeşte să redea într-o manieră incredibil de realistă adâncimea fondului sufletesc dominat de furie, determinare şi instinctul de supravieţuire. Este o poveste complexă care înfăţişează realitatea brută, fără cosmetizări inutile sau artificii. Avem în faţă un personaj care ia decizii de moment bazându-se pe mânie şi intuiţie şi, care nu se dă înapoi de la orice joc murdar pentru a-şi atinge ţelul. Descrisă pe scurt, cartea este ca acel gen „de băutură pe care ai putea să-l bei până cazi lat.”

Jobul serios la British Pictures nu este tocmai ce a visat Judith. Pasionată de artă, femeia pare să îşi fi găsit meseria perfectă pentru ea, dar câştigurile sunt mici, iar atmosfera la locul de muncă este de obicei prea tensionată. Întâlnirea cu Leanne şi haosul din ultimul timp o fac pe Judith să accepte un job part-time într-un bar de noapte nu tocmai select din Londra, iar îndeletnicirile nu chiar cuviincioase par să o facă să se simtă mult mai în largul ei decât munca asiduă de la casa de licitaţii.

„Mi-am dat seama că mi se potrivea acest micuţ univers ciudat şi concentrat, unde lumea din exterior părea îndepărtată, unde nimic nu era chiar real. Mă făcea să mă simt în siguranţă.”

 „ La club mă simţeam apreciată de câte ori puneam picior peste picior, pe când la serviciul meu real, cel ce trebuia să fie cariera mea, eram omul bun la toate.”

Felul în care Judith povesteşte despre dragostea ei faţă de artă este cuceritor. O vedem pe adolescenta de 16 ani cu geantă de visuri măreţe şi cu suficientă voinţă şi determinare pentru a-şi urma pasiunea. Apoi, prezentul se dovedeşte atât de nemernic, şi o avem în faţa ochilor pe femeia cu o cultură impresionantă care este tratată mizerabil de nişte şefi incapabili să-i recunoască meritele. Inevitabil apare dezamăgirea, gustul amar şi într-un final furia şi ura mistuitoare.

„ Deja ştiam că nu are rost să mă prefac a fi ceva ce nu eram, dar m-am gândit că, dacă devin un cameleon suficient de bun, nimeni nu s-ar gândi să mă întrebe despre mine.”

 „ Ura este mai bună. Ura te ajută să rămâi indiferent, îţi menţine un ritm alert, te lasă singur.”

Judith învaţă să facă faţă. Prinsă între viaţa la care aspiră şi cartierele rău-famate londoneze, femeia creează chiar impresia de dublă personalitate deoarece contrastul dintre viaţa ei diurnă (un job care cere seriozitate, haine decente şi comportament impecabil însoţit de vaste cunoştinţe culturale) şi cea nocturnă ( petreceri cu orgii sexuale prin locuri întunecate, part-time-ul de damă de companie, jocuri erotice şi alcool) este mult prea mare pentru a fi trecut cu vederea. Este aproape imposibil să nu te întrebi cum este adevărata Judith. Care e masca şi care este cea reală? Sau poate e de vină Londra deoarece … „Londra a fost şi va fi întotdeauna un oraş al curvelor.” ( Și … AU! Ce-a durut fraza asta!!! :) )

„ Trei mii de lire. Un răgaz de câteva luni. Ce-i drept, nu mai avusesem în preajma mea nimic atât de hidos, dar mi-am spus că toate pisicile sunt negre pe întuneric.”L.S.Hilton-Maestra

 „Făcusem multe jocuri sexuale. Majoritatea îmi plăcuseră, unele nu, dar mă forţasem, uneori din curiozitate şi alteori pentru că dorisem să aflu cât pot suporta.”

Descoperirea unor manevre ilicite la galeria de artă atrage pierderea jobului pentru care Judith muncise din greu. Furia se transformă în cea mai bună prietenă a femeii decepţionate şi umilite pe nedrept şi astfel, începe o nouă etapă, iar Jude se transformă radical, lăsându-şi latura întunecată şi sălbatică să razbată la suprafaţă. Mai mult, dorinţa de a simţi gustul răzbunării îi conferă încă şi mai multă determinare pentru a păşi încrezătoare pe drumul obscur ales.

„ Pentru a compensa, mi-am scos Furia la un pahar. Furia, companie bună, a băut cot la cot cu mine.”

 „ – James, hai să trecem la subiect. Cât ai fi dispus să plăteşti pentru a mi-o trage?”

Acţiunea continuă în ritm alert. Peisaje europene inconfundabile şi de neuitat, cercuri vicioase, sex, alcool, crime şi fugă. O permanentă goană pentru supravieţuire, răsfăţ pe bani murdari şi aroma furiei ce nu poate fi atenuată de nimic. Viaţa lui Jude se transformă într-un carusel ameţitor şi cititorul o însoţeşte prin cursa infernală, încercând să se adapteze nebuniei traiului ei. Cum se va sfârşi călătoria haotică şi care este hrana finală care va potoli ura nedomolită, veţi afla din rândurile cărţii care a devenit rapid un bestseller provocator.

„ Aveam 8470 de euro cash, niciun serviciu şi lăsasem în urmă un bărbat mort într-o altă ţară.”

 „ Încercam să flirtez fără să par disperată, deşi le-aş fi tras-o tuturor celor din echipaj dacă asta îmi asigura un loc pe vas. Vasele trec graniţele într-un mod în care cadavrele nu o fac.”

Am apreciat elementele fine de psihologie care însoţesc acţiunea. Fiind un roman scris la persoana I, cititorul ajunge să cunoască foarte bine protagonista care descrie detaliat stări sufleteşti, propriile gânduri în manieră directă, implicaţiile la nivelul conştiinţei şi transformările comportamentale prin care trece. Într-unele fraze poţi regăsi frânturi de viaţă, sfaturi utile şi suficientă putere de a te ridica de jos atunci când parcă şi cerul se prăbuşeşte.

Deasemenea am fost impresionată de cunoştinţele autoarei din domeniul artei. Enumerarea unor picturi celebre, dar şi a altora mai puţin cunoscute publicului larg, detaliile care însoţesc unele opere de artă denotă o vastă documentare care aduce cu sine aprecieri pozitive.

Referitor la scenele erotice, acestea sunt dese şi unele sunt de-a dreptul generatoare de greaţă. Fără să exagerez, au fost momente în care stomacul meu a protestat vehement la cele citite, iar eu detest senzaţia de vomă. Judith nu vomită, dar m-am întrebat de multe ori cum reuşeşte să nu se aleagă cu o hepatită…

Am văzut în protagonistă un caracter suficient de puternic, capabil să-şi amorţească sufletul şi să-şi anuleze conştiinţa pentru a-şi atinge scopul. La un moment dat pare dezumanizată dar la fel de puternică şi hotărâtă să supravieţuiască într-o lume ostilă. Din păcate însă, nu o pot admira deoarece a ales calea cea mai facilă…

„Maestra” este genul de roman pe care nu îl citeşti însoţit de cafea şi prajiturică ci de lămâi. Multe lămâi!Şi deasemenea este o carte despre care poţi dezbate mult timp după lecturare deoarece abordează subiecte în general evitate.

Citate:

„Am simţit o oarecare plăcere să îmi imaginez ziua în care Rupert îşi va plânge de milă.”

 „Nu mă interesează să fiu curtată. Nu mă interesează să flirtez, să ies la întâlniri sau să fiu minţită, oricum la asta se ajunge. Mie îmi place să aleg.”

 „Am închis ochii. Cât timp trecuse de când puteam din nou să respir normal? Ar fi trebuit să mă mişc, să îmi strâng nenorocitele de bagaje, să iau un taxi spre gară, să fac următorul lucru, şi apoi pe următorul. Dar nu am făcut asta.Pur şi simplu, am rămas acolo, privind ploaia.”

 „ – Şi moartea este doar un risc profesional?

M-a sărutat cu tandreţe pe buze.

– Da, ai putea spune asta, chérie. „

editura-literaCartea  Maestra de L.S. Hilton a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată și librăriile online agreate.

Autor: Maryliyn

Sursa foto: pinterest.com

 

by -
19

Metamorfoze

Titlu: Metamorfoze

Autori: Algernon Blackwood, Oliviu Crâznic, Arthur Conan Doyle, Robert E. Howard, Rudyard Kipling, H. P. Lovecraft, George MacDonald, Guy de Maupassant, Şerban Andrei Mazilu, Saki, Hugh Walpole

Editura: Crux Publishing

An apariţie: 2015

Număr pagini: 206

Metamorfoze” este volumul de povestiri scary perfect pentru a fi citit după miezul nopţii, la un foc de tabără în pădure. Conţine acel gen de poveşti care te fac să tresari la fiecare zgomot banal, să te uiţi permanent în spate şi să îţi doreşti cât mai multă lumină care să risipească întunericul nopţii. Da. Clar este perfect pentru o tabără de noapte. Cititorul va fi cu siguranţă bodogănit, dar va creea suficiente senzaţii tari cu puternic impact emoţional. :)

Este lună plină … şi tu CITEŞTI.”

Autorii acestui volum ating cumva acea graniţă invizibilă dintre real şi imaginar unde nu mai reuşeşti să îţi dai seama care e ficţiunea şi unde începe realitatea. Fiecare privire capătă străluciri neomeneşti şi fiecare sunet banal este amplificat şi transformat într-un mesaj ascuns pe care teama de necunoscut te determină să-l supra-analizezi.

Conţinând 11 povestiri ale unor scriitori consacraţi, volumul „Metamorfoze” îi oferă cititorului o doză de fantasy brut care se opreşte la limita horror-ului şi care testează în permanenţă raţionalul, sfidând logica şi provocând la cedare nervoasă prin acceptarea elementului supranatural, care te poate înghiţi în întuneric. Este abordat în special mitul vârcolacului atât din punct de vedere mitologic cât şi ştiinţific. Şi aici nu este vorba despre vârcolaci sexi ca în seria Twilight, ci despre legende străvechi în care omul e capabil să devină una cu fiara demonică evadată parcă din infern.

Volumul se deschide cu povestirea lui Algernon Blackwood – „Lup Nomad”. Încă din primele pagini avem parte de suspans, decor care sporeşte sentimentul de solitudine şi pericol şi întâmplări care parcă frizează nebunia.

O banală excursie de relaxare în sălbăticia canadiană, la Lacul Tămăduirii, se transformă într-o experienţă bizară şi totodată memorabilă pentru Hyde – un om raţional şi pragmatic. Un spirit metamorfozat în lup şi un blestem secular plutesc peste ţinutul îmbrăcat în tăcere, iar noaptea dobândeşte accente stranii.

Erau ochi de fiară şi, ascunşi în inima nopţii, se uitau fix la el.”

– Sfinte Sisoie! exclamă Hyde. E ca şi cum m-aş uita la un om!”

Goana prin tenebrele nopţii continuă cu „Lenore Arras”, iar Oliviu Crâznic fascinează ca de obicei prin cuvintele alese cu măiestrie şi prin imaginile atât de vii.

Călătoria prin Cheile Osului aflată sub semnul terorii pe un fundal alb imaculat care nu aduce linişte ci moarte, ne pune faţă în faţă cu un pericol grotesc şi sângeros. Lupul, o ameninţare permanentă în pustietăţile îngheţate, se transformă dintr-un prădător feroce, într-o fiară a iadului, apocaliptică prin excelenţă. Dorinţa unei răzbunări care arde, pofta de sânge şi un secret teribil însufleţesc povestea şi provoacă fiori reci.

Zeul Terorii are cap de leu, susţin barzii. În după amiaza aceea târzie, finală, Zeul Terorii avea cap de lup.”

În frigul liniştit şi funerar pe care nu îl simţeam, ştiam totuşi că Dumnezeu se găsea plecat prea departe de noi pentru a-şi mai bate capul cu mine.”

Metamorfoze

Sir A. Conan Doyle, creatorul celebrului Sherlock Holmes, ne uimeşte în continuare cu o nuvelă fantastică în care abordează nu doar licantropia, ci şi controversatul mesmerism atât de dezbătut, dorit şi pus la îndoială.

Lady Kate Northcott, o făptură de o frumuseţe magnetică, pare a avea un ghinion groaznic în ceea ce priveşte căsătoria, deoarece toţi logodnicii ei sfârşesc tragic chiar înaintea nunţii. Atunci când se logodeşte cu tânărul John Cowles, lucrurile par să evolueze spre un viitor promiţător. Dar, în umbra fericirii aparente, stă o taină monstruoasă şi o voinţă înfricoşătoare aducătoare de moarte.

Simţeam, în sufletul meu, că tânăra era înconjurată de o misterioasă fatalitate – o soartă atât de neobişnuită, încât sfida raţiunea.”

Suflet de fiară, sub o mască încântătoare!”

Poveştile poartă cititorul pe meleaguri îndepărtate, prin legende îngropate, prin mistere încă nedescifrate şi printr-o lume ce pare a avea patină antică dar care poate fi înviată cu uşurinţă şi readusă în prezent odată cu teroarea.

Frică? Să mă iertaţi, domnii mei, dar adevăratul înţeles al cuvântului frică … voi nu îl ştiţi.” – Proscrisul – Robert E. Howard

Vrăjitorul ăla dezgustător deşteptase focurile iadului în pigmenţii vopselelor, iar pensula lui se dovedise a fi bagheta magică, născând coşmarul.” – Inspiraţie pentru Pickman – H.P. Lovecraft

Condiţia omului-lup este prezentă în diverse mitologii, atât pe vechiul continent european, cât şi dincolo de ocean. „Metamorfoze” îşi poartă cititorii prin folclorul dedicat vârcolacilor, păstrând permanent misterul asupra unor întrebări nerostite. O teorie interesantă asupra mitului ne-o oferă şi Şerban Andrei Mazilu în „Misterele din SparkTower” :

Vârcolacul nu este (aşa cum mulţi cred) un om care poate lua forma unui lup – este un lup care ia înfăţişarea unui om!”

de-a lungul erelor, demon şi lup s-au contopit, devenind o singură fiinţă.”

Am apreciat varietatea tematică şi stilistică, măiestria autorilor în realizarea unor decoruri tenebroase, felul în care cuvintele sunt folosite în crearea unor imagini vizuale aproape tangibile şi, nu în ultimul rând, am gustat din plin atmosfera înfricoşătoare şi legendele abordate în poveştile volumului. Deasemenea am găsit deosebit de util micul dicţionar explicativ, prezent la sfârşitul fiecărei povestiri. Pe lângă faptul că oferă informaţii suplimentare despre operă şi autor, cuvintele prezentate te fac să doreşti să afli încă şi mai mult.

În concluzie, am găsit acest volum o lectură absolut delicioasă şi fascinantă care, căutând să explice, de fapt amplifică misterul nedistrugând nicio clipă aura de taină şi fascinaţie. Cititorul rămâne permanent cu un semn de întrebare. Au trăit personajele acele întâmplări bizare sau totul s-a născut din teama lor de necunoscut şi singurătate? E aievea sau pură nebunie? Există posibilitatea ca cele petrecute să fi avut loc doar în imaginaţia protagoniştilor sau undeva, blestemele capătă proporţii cosmice şi se transformă în coşmar? Presupun că acesta este şi farmecul acestor istorisiri. Să te facă să pui pragmatismul şi logica la îndoială, să simţi cum teama te îngheaţă şi cum simţurile îţi devin alerte … fără însă a oferi vreun moment o dovadă vie a celor relatate.

Şi, cu toate acestea, vârcolaci există destui, chiar şi acum.”

Dau notă maximă şi recomand cartea celor care vor puţină adrenalină atunci când noaptea transformă totul în contururi vagi.

Crux Publishing logo

Cartea Metamorfoze a fost oferită pentru recenzie de către Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto: 1, 2, 3, 4

by -
17

 Zece respiraţii scurte de K. A. Tucker

Titlu original: Ten Tiny Breaths

Editura: Epica

An apariţie: 2016

Număr pagini: 352

Traducere din limba engleză de Gabriela Stoica

„Zece respiraţii scurte” se regăsea pe wishlist aşa că am „devorat” cartea şi pot afirma că a fost o lectură bună în care iubirea, limbajul colocvial, momentele erotice şi emoţiile se împletesc cu traumele şi durerea de natură tragică. Nimic nu este cosmetizat. Totul este prezentat realist, creând senzaţia de verosimil şi nu de ficţiune.

Coşmarul prin care a trecut Kacey este nu doar oribil şi grotesc, ci este acel gen de coşmar care te marchează pe viaţă, care nu te lasă să mai respiri vreodată normal sau să mai închizi ochii fără să revezi la infinit cele mai cumplite imagini.

Un accident de maşină. O clipă fatidică. Un moment în care parcă Dumnezeu a aţipit şi totul s-a transformat în haos. Atât părinţii cât şi iubitul şi cea mai bună prietenă îşi găsesc sfârşitul în ochii îngroziţi ai tinerei care supravieţuieşte dar rămâne traumatizată şi pe care amintirile teribile o bântuie şi peste ani. Nimic nu mai poate fi la fel după ce realizezi că ai pierdut în câteva secunde fatale tot ce iubeai mai mult.

„Parbrizul spart.

Metalul contorsionat.

Pete întunecate.

Băltoace.

Sânge. Peste tot.”

După o recuperare lungă şi momente agonizante în care fata pendulează între droguri, alcool şi sex, Kacey decide să meargă înainte de dragul surorii mai mici, Livie – singura familie rămasă, singura sursă de afecţiune şi putere.

Faptul că unchiul în grija căruia ajunseseră după moartea părinţilor întrece măsura cu Livie intrând în camera ei nepoftit, o face pe Kacey să ia o decizie rapidă. Soluţia găsită este să plece în alt loc pentru a începe o nouă viaţă departe de trecut şi de tot ce o sufocă. Destinaţia aleasă este Miami şi aventura poate începe.

„Vieţile noastre, toate lucrurile noastre, reduse la câte o valiză de fiecare.”

 „Nu contează. (…;) Ne avem una pe cealaltă. Asta e tot ceea ce contează.”

 „După ce Livie a năvălit ca o furtună în camera mea, cu ochii în lacrimi, în acea noapte, am ştiut că trebuia să plecăm din Grand Rapids.”

De la început se remarcă o legătură foarte strânsă între cele două surori şi felul în care acestea au învăţat să se aibe una pe cealaltă este incredibil de înduioşător. Deasemenea se observă că cele două fete au depăşit în mod diferit suferinţa. În timp ce Livie şi-a accentuat latura blândă pentru a o putea scoate pe Kacey din starea critică, sora mai mare şi-a evidenţiat duritatea cu scopul de a nu mai fi atinsă de nicio durere şi pentru a masca oarecum trauma peste care nu a putut trece. Livie şi Kacey nu doar se susţin una pe cealaltă, ci se completează şi se ajută reciproc să trăiască.

„Livie e un copil bun. A fost dintotdeauna un copil bun. Supusă, calmă.”

„Pe când eu sunt un nor de furtună ce se profilează ameninţător la orizont, ea este soarele care străpunge norul.”

 „Livie este obişnuită cu coşmarurile mele. Rareori trece o noapte fără să am vreunul.”

Mutarea în Miami începe cu închirierea unui apartament care nu este deloc aşa cum se aşteptau să fie, iar supravieţuirea într-un oraş aşa scump nu este nicidecum simplă. Cu toate acestea, fetele au puterea de a zâmbi şi de a fi optimiste chiar dacă „mâine” este un termen incert şi lipsit de culoare.

„-Locul ăsta e naşpa rău de tot, Livie. Până şi tu trebuie să recunoşti treaba asta.”

Se ştie că atunci când închiriezi un apartament, inevitabil ai parte şi de vecini, iar probabilitatea statistică de a avea drept vecin un tip incredibil de sexy şi cu ochi albaştri, se adevereşte în cazul celor două surori. Prima întâlnire dintre Kacey şi Trent (aşa se numeşte vecinul), departe de a se petrece în vreun decor romantic (asta dacă nu consideră cineva locaţie romantică o spălătorie insalubră de la subsolul clădirii), este plină de umor şi gânduri haotice. Deşi atrasă într-un mod inexplicabil de tipul drăgălaş şi obraznic, Kacey îşi lasă propriile temeri să câştige şi sfârşeşte prin a lua la fugă.

„Naiba să îl ia pe tipul ăsta. Pare să treacă de la bunul samaritean la ispita diavolului cu fiecare nouă replică pe care o aruncă. „

Viitorul pare să devină ceva mai luminos odată cu noua slujbă a lui Kacey, dar evitarea vecinului ispititor se dovedeşte inutilă deoarece Trent apare cam peste tot şi are din plin acel ceva care topeşte gheaţa din inima lui Kace. Reuşeşte să străpungă scutul pe care fata l-a creat special pentru a ţine oamenii la distanţă. Ajunge cumva la bucata de suflet rămasă intactă şi o readuce la viaţă.

zece respiratii scurte

„A găsit o cale de a pătrunde înăuntrul meu, asta a făcut. Mi-a invadat spaţiul personal, ca un infractor, spărgând codul de securitate şi strecurându-se înăuntru ca să-şi însuşească ceea ce eu nu i-am oferit.”

Trebuie să recunosc că m-a uimit atitudinea lui Trent cu „Hai s-o luăm încet.” La un moment dat devine de-a dreptul înnebunitor şi inevitabil te întrebi dacă nu cumva are o problemă. :) Nu. Nu are. E ok tipul, numai că un adevăr cutremurător oferă explicaţia şi totodată dă peste cap întreg universul lui Kace care începuse să capete contur. E ca şi cum secretul lui Trent readuce tot trecutul în prezent, numai că de data asta, durerea este amplificată, iar cele zece respiraţii scurte nu mai sunt de niciun folos pentru că aerul refuză cu încăpăţânare să mai intre în plămâni.

„- Am vrut doar să te fac din nou fericită, Kacey. E singura modalitate prin care pot îndrepta lucrurile.„

 „Trent mi-a distrus viaţa. De două ori.”

 „Coşmarurile s-au întors, numai că acum sunt şi mai înspăimântătoare. De un milion de ori mai înspăimântătoare.”

Şoc. Groază. Terapie intensivă. O inimă prea îngrozită pentru a-şi dori să mai bată. Durerea lui Kacey pare să răzbată dincolo de paginile cărţii şi este transmisă cititorului. Iertarea nu este un cuvânt care să existe în vocabularul tinerei făcută bucăţi din nou. Cerul se înnorează iarăşi şi speranţa se dizolvă în întuneric ca o pastilă efervescentă.

Te mai poţi ridica de jos atunci când sufletul şi mintea refuză să mai coopereze? Mai poţi trăi când moartea se conturează ca o eliberare dulce şi ispitoare?

„Zece respiraţii scurte” abordează nu doar o poveste de iubire young adult ci şi elemente de psihologie , importanţa comunicării în depăşirea traumelor şi ajutorul esenţial pe care îl pot oferi persoanele din jur.

Trent şi Kacey sunt un cuplu inedit şi după aflarea adevărului ascuns, mintea îţi tot repetă insistent că relaţia lor nu are cum să meargă având drept fundaţie un ocean mişcător de durere. Şi totuşi, rămâne să aflaţi pe cont propriu cum se va sfârşi povestea lor.

Când am văzut că este doar vol 1, am crezut că voi avea parte de un final din acela provocator de spasme nervoase, dar cineva acolo sus mă iubeşte deoarece povestea nu are final în coadă de peşte. Romanul lui K. A. Tucker este o poveste epică fresh care se dovedeşte surprinzătoare prin capacitatea de a transmite emoţii puternice deşi nu este siropoasă. Îi acord nota maximă deoarece m-a uimit neprevăzutul la care nu m-am aşteptat.

Citate:

„Nu pot rezista privirii lui. Este plină de căldură, şi dorinţă, şi de hotărâre. Surâde amuzat în timp ce atenţia îi coboară mai jos. Un aer rece alunecă ca o boare în josul abdomenului meu.

– Ai un corp incredibil, Kacey. Care te scoate din minţi.”

 „- … ceea ce am simţit pentru tine, Kacey, am simţit cu adevărat. Încă mai simt cu adevărat. Nu mai pot să rezist. Amândoi avem nevoie de o şansă de a ne vindeca.”

 „- Ce s-a întâmplat e că în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară stau întins în pat întrebându-mă de ce nu eşti lângă mine.”

 

editura Epica

Cartea Zece respiraţii scurte de K. A. Tucker este oferită pentru recenzie de Editura Epica. Cartea poate fi comanda de pe Editura Epica. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale editurii urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto: pinterest.com

by -
32

Frumuseţi monstruoase de Marina Neagu

Editura: Quantum Publishers

An apariţie: 2016

Număr pagini: 216

Când am început să citesc „Fumuseţi monstruoase” m-am aşteptat să am parte de o poveste antrenantă, dar cartea Marinei Neagu mi-a depăşit aşteptările şi mi-a oferit o lectură plină de suspans, imprevizibil şi momente atât delicioase şi emoţionante cât şi comice. Am avut plăcerea de a mă delecta cu un roman modern şi captivant căruia îi acord nota 10.

Lara este o umbră şi, ca toate umbrele, are o latură demonică bine conturată şi o frumuseţe magnetică care îţi taie respiraţia deşi fata se chinuie să treacă neobservată. Cu toate acestea, Lara nu este în totalitate asemeni celorlalte umbre. Ea nu îşi extrage energia din fiinţele umane secătuindu-le pe acestea de viaţă şi, ce-i mai important, în pieptul Larei nu este doar un gol întunecat ci bate o inimă, ceea ce îi conferă fetei o latură umană. Această parte specială a ajutat-o pe Lara să obţină protecţia unui preot care nu doar a crescut-o ci a şi ascuns-o de gardienii instruiţi să nimicească creaturile monstruoase din specia ei.Lara-Frumuseti monstuoase

„M-a crescut, m-a învăţat tot ceea ce trebuie să ştiu ca să mă pot apăra de gardieni şi, cel mai important, cum să evit să devin un monstru.”Umbra-Frumuseti monstruoase

Ajunsă la vârsta de 18 ani, Lara schimbă din nou şcoala pentru a se ţine departe de cei care o vânează şi ajunge în Valea Îngerilor, „ într-o localitate uitată de Dumnezeu, ascunsă în munţi.” Deşi aparent mutarea este una înţeleaptă (aşa cum fuseseră toate celelalte locaţii alese de preot de-a lungul timpului), în scurtă vreme Lara se trezeşte într-o lume a gardienilor şi află lucruri de care nu avusese habar.

În primul rând se alege cu o „pereche” de nerefuzat şi la propriu şi la figurat încă din prima zi de liceu. Adrian nu este însă doar un băiat incredibil de atrăgător ci este … gardian. Face parte exact din tabăra opusă, a celor care vânează creaturi ca ea. În aceste condiţii, este de înţeles de ce băiatul nostru sexy nu agreează ideea ca Lara să fie perechea lui predestinată. Pe de altă parte, nici Lara nu gustă foarte fericită existenţa unei astfel de legături împotriva voinţei ei.

„Păcătos de frumos, nu era suficient ca să descrie chipul celui aflat în faţa mea.”Adrian-Frumuseti monstuoase

 „- Lara este o umbră, a declarat Adrian şi a sunat mai mult ca un mârâit înfricoşător. Şi, a continuat el, Lara este perechea mea!”

 „M-a privit fix în ochi şi, ca în ziua precedentă, am simţit că antipatia lui mă pătrunde până la os.”

 O veche profeţie care spune că Lara este atât demon cât şi înger, îi aduce fetei acceptul sceptic al gardienilor din familia lui Adrian; însă pentru a îndeplini profeţia, Lara trebuie să o ucidă pe Regina Umbrelor şi să elimine demonii pentru totdeauna. Cum acest lucru nu este posibil decât prin legătura formată între ea şi tipul irascibil dar fierbinte … cei doi încearcă să se sufere reciproc.

„- Nu ştiu cum cineva, acolo sus, s-a gândit că noi doi am putea fi vreodată o pereche potrivită.”

 Între timp, pericolul care o pândeşte la fiecare pas, ameninţările care o urmăresc şi atracţia magnetică în preajma lui Adrian îi dau serios de furcă fetei care timp de 18 ani nu făcuse decât să se ascundă în vreme ce soarta omenirii era în mâinile ei.

„Problema era că în timp ce eu mă simţeam din ce în ce mai atrasă de el, Adrian părea că încă nu era dispus să renunţe la aversiunea pe care o avea faţă de relaţia dintre noi, chiar dacă devenise mai relaxat şi era dispus să facă şi glume.”

Adrenalină, momente care trec peste punctul de fierbere, suspans, supranatural şi un element-surpriză impresionant conduc spre deznodământul care … DACĂ NU ERA EPILOGUL, PE BUNE CĂ MI SE SPĂRGEAU NERVII ŞI DECLANŞAM APOCALIPSA!!!

Am apreciat maniera originală de abordare a genului fantasy, care sunt sigură că fost sondat cu minuţiozitate de autoare înainte să aştearnă pe hârtie o poveste care „prinde” cititorul în mrejele acţiunii până la epilogul cu pricina. Şi da. Adrian merită lectura. :) Şi Lara … dar eu sunt fată aşa că îmi permit să-l prefer pe Adrian. Scenele conturate între cei doi reuşesc să amintească într-un fel de încălzirea globală, iar sacrificiile şi durerea din punctul culminant al poveştii, îl fac pe gardianul nostru să merite un număr maaare de bile albe.

„ -Stând aici cu tine, ţinându-te în braţe şi ştiind că eşti a mea, am realizat că nu trebuie să mor ca să ajung în Rai.”Sarut

Un fantasy fresh cu personaje moderne, acţiune cursivă, răsturnări de situaţie şi ritm alert, „Frumuseţi monstruoase” acaparează, fascinează şi determină cititorul să întoarcă pagină după pagină în urmărirea unui fir epic care înlănţuie realitatea şi monopolizează întreaga atenţie. Este o lectură ce merită parcursă şi pe care fanii genului fantasy o vor găsi mai mult decât savuroasă.

Citate:

„Părintele îmi spunea deseori că fericirea stă în lucrurile mărunte pe care am uitat să le mai apreciem.”

 „Îl priveam, neîndrăznind măcar să clipesc , cu pulsul atingând cote alarmante, şocată de ceea ce simţeam în braţele lui, blamându-mă că i-am permis să se apropie în acel fel de mine.”

 „ … sunt genul ăla de tipi care ţi-o trag şi cu toate că tu ai mai vrea, ei nu se mai oferă şi a doua oară.”

 „ – Wow! Un înger şi un demon făcând sex. Cine îşi putea imagina aşa ceva? a spus Vlad, spărgând tăcerea care se lăsase în încăpere pentru câteva minute bune.”

Quantum Publishers Logo


Cartea Frumuseţi monstruoase de Marina Neagu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Quantum Publishers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto: 1, 2, 3, 4

by -
12

Fantasy românesc – abordări inedite şi cărţi excepţionale

În ultimul timp, literatura română s-a transformat ieşind din tiparul clasic şi plictisitor şi abordând teme moderne, atractive şi captivante. Unul dintre domeniile exploatate cu succes de autorii români este cu siguranţă domeniul fantasy, care înregistrează un impact foarte mare în rândul cititorilor cu vârste cuprinse între 14-45 de ani. Vampiri, vârcolaci, îngeri, vrăjitoare sau semi-nemuritori populează paginile cărţilor româneşti, oferind poveşti incredibile în care supranaturalul este inserat în realitate şi devine verosimil.

Dispunând nu doar de frumuseţe ci şi de mult talent, stil şi inteligenţă, trei autoare românce au reuşit să confere noi valenţe genului fantasy prin operele lor literare. Cristina Nemerovski, Oana Arion şi Lina Moacă au mixat în mod inedit istoria, supranaturalul, superstiţiile şi legendele cu raţionalul banal luând astfel naştere cărţi must read.


Seria „Ultima vrăjitoare din Transilvania” – Cristina Nemerovski ( Anna Vary)

Compusă din trei volume (Contesa Aneke, Mathias şi Alexandra) seria ne poartă în zona Transilvaniei, într-un anume sat V. . Locul pare a fi încremenit în timp. Aici, tradiţiile şi superstiţiile străvechi româneşti au rămas adânc înrădăcinate atrăgând fantasticul nedezvăluit oamenilor moderni. O preafrumoasă contesă condamnată la moarte de fanatismul oamenilor care nu se pot rupe de credinţele inoculate, o adolescentă dornică să scape pentru totdeauna din banal, un bărbat pentru care iubirea şi nemurirea constituie un blestem şi o acţiune alertă care pendulează între trecut şi prezent, între vechi şi nou, între rural şi urban, alcătuiesc povestea uimitoare a Cristinei Nemerovski. Trăirile contradictorii, abordarea unor teme controversate, accentul pus pe lucrurile şi plăcerile considerate interzise, înfăţişarea păcatului ca o formă de sfidare a divinităţii şi deciziile uluitoare ale personajelor fac din această serie o lectură fascinantă al cărei final neaşteptat este constatat cu regret. Parcă îţi mai doreşti cumva ca povestea să continue.

„Ultimul viking” – Oana Arion

Primul volum al seriei „Nemuritor” captivează într-o asemenea măsură încât ţine cititorul cu sufletul la gură în aşteptarea următoarei cărţi a autoarei. Elementele mitologice sunt împletite într-o legendă cu adevărat fabuloasă ce conferă existenţei sensuri noi, neexplorate, fascinante.

O monedă aparent banală aduce haosul în viaţa liniştită a Victoriei care priveşte neputincioasă cum universul îi este populat de vampiri, îngeri, vikingi şi comori vrăjite. Trezindu-se implicată fără voie într-o acţiune care-i pune viaţa în pericol, femeia acceptă supranaturalul ca pe ceva normal şi porneşte într-o aventură palpitantă alături de personaje fantastice.

Deopotrivă fierbinte, antrenantă şi captivantă, cartea este în acelaşi timp bine documentată, cu o acţiune logică ce curge natural, nelăsând cititorul cu întrebări fără răspuns, dar făcându-l să îşi dorească asiduu continuarea.

„Oameni, îngeri şi demoni” – Lina Moacă

Cunoscând foarte bine miturile biblice şi istoria, Lina Moacă reinterpretează, amestecă, adaugă şi realizează o legendă a Creaţiei care pare atât de veridică, încât tinzi să pui la îndoială adevărul din Scriptură. Speculând graniţa incertă dintre bine şi rău, personajele autoarei sunt duale, complexe şi extrem de pasionale. Atât îngerii Willy şi Lilly, cât şi fiinţele umane, poartă în ele binele şi răul, întunericul şi lumina, adevărul şi minciuna, viitorul depinzând strict de alegerile proprii.

Reinventarea poveştilor despre îngerii căzuţi care s-au îndrăgostit de fiinţe muritoare, abordarea iubirii ca o modalitate de atingere a absolutului, prezentarea nemuririi ca pe un dar şi înfăţişarea miracolelor ca pe ceva tangibil transformă „Oameni, îngeri şi demoni” într-un fantasy aparte care creează imagini, emoţie, întrebări existenţiale şi speranţa iluzorie că poate într-o zi, printr-un joc al hazardului, vei avea ocazia de a întâlni pe străzile cenuşii ale Bucureştiului un înger cu ochii turcoaz care să-ţi anuleze trecutul şi să îţi lumineze viitorul

Autor: Maryliyn

„Chiar acum am alte priorităţi fiindcă tocmai mă încaier cu o gaşcă de columbieni foarte vocali şi cu un body language extrem de expresiv.”

Doza mea de New York de Andy Lupu

Editura: Tritonic

An publicaţie: 2013

Număr pagini: 159

Aglomeraţie, zgomot, clădiri care parcă sfidează cerul încercând să-l atingă, miros de beton, asfalt încins şi motoare turate la maxim, viaţă, libertate care corupe într-un mod delicios şi bineînţeles Harry Styles şi „I’m goin’ lose my mind”. :) Aşa văd eu NYC şi pe cuvânt că ajung acolo cumva să vă trimit poze cocoţată sus pe Statuia Libertăţii. Dar, până elaborează colega mea, Ema, un plan inteligent de strângere a banilor pentru călătorie, am hotărât să îmi iau totuşi o „doză de New York” din cartea lui Andy Lupu. Aşadar, let’s taste the feeling of American Dream prin intermediul romanului „Doza mea de New York”.

Acum … mă aşteptam oarecum la o doză de NY fericită şi iată-mă că dau peste personajul nostru într-o închisoare din Manhattan încă din primele pagini. Vaaaai! Na! Ce-ai făcut? Continui lectura şi îşi mai ia şi bătaie. Aoleu! Perspectivele nu sunt deloc luminoase. Măcar autorul povesteşte spumos şi savuros, cu o uşoară autoironie care mi-a adus un zâmbet deşi omul era cam plin de sânge.

„Ce ştiu despre prezent e că risc câţiva ani de închisoare. State Prison, nu mi-e clar exact ce înseamnă asta, dar îmi pare ceva nasol. Mi-e destul de greu să judec.”

 „Chiar acum am alte priorităţi fiindcă tocmai mă încaier cu o gaşcă de columbieni foarte vocali şi cu un body language extrem de expresiv.”

 „Ce tâmpenii oi fi făcut şi nu mi-am dat seama? Am vrut prea mult? Prea repede? Am fost lacom, naiv sau visător? Tâmpit? Habar n-am, E ca dracu’ să gândeşti limpede când ai ajuns atât de jos în lanţul trofic.”

Cu un sac plin de speranţe, cu dorinţe măreţe şi îmbătat de grandoarea visului american, îl găsim pe Andy Lupu (personajul şi totodată autorul cărţii) în imensul New York City. Nu este însă singur ci acompaniat de iubita sa Georgia (o iubită care cere cheltuială serioasă) şi de câţiva prieteni pe care şi-i face întâmplător.

Aparenţele plasează personajul în normalitate, dar la Andy al nostru banalitatea are talentul de a se transforma rapid într-un haos ameţitor pe care la început îl priveşti cu umor, dar mai apoi tinzi să spui „Măi omule, cum de ţi se întâmplă toate numai ţie?” .

În fine … afirmarea într-un oraş atât de măreţ nu este deloc uşoară, iar Andy Lupu încearcă din răsputeri să lupte. Deşi este descurajat la tot pasul, este de admirat faptul că nu renunţă şi nu se întoarce în România. Dar cum să te întorci când ai lângă tine o femeie ca Georgia, un apartament scump de întreţinut în Manhattan şi niciun job? Daaaaa! Viitorul sună roz, nu-i aşa? Şi în plus … doar ce luase decizia să iubească NY-ul.

„In New York City the easiest thing is to fuck a super model.”

Doza mea de New York

Povestea alternează prezentul din închisoare cu experienţele sale prin oraşul visului american care au condus inevitabil la beleaua personajului. Deşi întâmplările şi drama încarcerării sunt (chiar sunt) serioase … mie îmi este imposibil să stau serioasă. Cu scuzele de rigoare, nu mă pot abţine să nu râd în hohote. Vă rog să îmi amintiţi să nu care cumva să am vreodată poftă de o plimbare cu elicopterul pe deasupra Manhattan-ului. Nu de alta, dar eu chiar nu doresc ca „lumea întreagă să se întoarcă … fără nicio metaforă … cu fundul în sus.”  Îmbietor NY-ul, nu-i aşa?

Întâmplările multiple prin „oraşul care nu doarme”, m-au făcut să mă întreb cât de ghinionist poate fi un om. Faze care mai de care mai amuzante, scary, patetice şi ridicole umplu paginile în timp ce prezentul din închisoare nu te lasă să uiţi că ceva totuşi s-a întâmplat de a ajuns Andy cu un viitor în tonuri sumbre.

„Şi atunci am revelaţia că trebuie s-ajung să trăiesc aici, în New York City, să muşc şi eu din The Big Apple. Să mă scufund în viaţa care vuieşte sub mine. Să mă las atins, chiar electrocutat de vibraţiile oraşului, să-mi amestec destinul cu cel al milioanelor de femei şi bărbaţi, să devin unul de-al lor. Să mă pierd şi să renasc pe străzi. Să fie oraşul meu. Să-l iubesc şi să mă iubească.”

Până la urmă ce s-a întâmplat? Te-a „electrocutat” NY-ul prea tare? Sau a ajuns să te iubească prea mult încât te-a pus la păstrare într-o celulă?  Acum fac haz de necaz deoarece şi personajul se întreabă în mod repetat „ How come I ended up în such much shit?”.  Deci … cum naiba ai reuşit, omule, să ajungi de la bal la spital, în condiţiile în care nu prea îmi dai impresia de bad-boy?

Lăsând gluma la o parte, au existat cu siguranţă nişte circumstanţe nefavorabile care l-au adus pe Andy Lupu într-o închisoare new-yorkeză. Aş putea afirma că este vorba despre o glumă macabră a destinului pentru că sincer (foarte sincer) nu prea îl văd pe D-l Ghinionist capabil să săvârşească vreo infracţiune gândită şi planificată.

„În New York oamenii nu sunt ceea ce par. Mai bine zis, nu sunt ceea ce fac.”

După ce mi-am chinuit creierul să aflu ce ar fi putut face un personaj atât de …nedescurcăreţ, dar cu un ghinion cât casa, se milostiveşte cineva acolo sus de mine şi mi se oferă răspunsul. Vă las însă în suspans cu riscul de a primi cel puţin jumătate din înjurăturile mondiale. Ceea ce vă pot spune este că întâmplările avansează alert, iar Andy se trezeşte inevitabil în faţa judecătorului cu sabia lui Damocles deasupra capului … adică e pe cale să îşi cam ia 8 ani de închisoare. De ce şi cum scapă de pedeapsa iminentă, vă las să descoperiţi singuri participând la o aventură nebună, amuzantă şi haotică pe străzile din NYC.

Am adorat felul spumos în care Andy Lupu povesteşte, autoironia, hazul de necaz şi faptul că am râs până m-a durut burta. Nicio şansă însă să mă sperie tot vertijul ăsta ameţitor. Eu tot ajung în New York în viaţa asta.

Citate:

„Asta-mi place la băieţii ăştia din America. Merg direct la ţintă. Nu prea ştiu ei care-i diferenţa dintre Bucharest şi Budapest, dar au talent la întrebări.”

 „Pauză lungă … Stupoare. Oare ce-am zis? Ce-am făcut? Blasfemie? Incest? Oricum, ceva rău de tot.”

 „Apa era cumplit rece. Atlanticul nu-i Marea Neagră, m-a lămurit amicul meu. M-am prăvălit pe nisip şi-am rămas holbându-mă ca prostu’ la apa cu o aparenţă atât de blândă, de o transparenţă atât de îmbietoare şi în realitate atât de duşmănoasă.”

Editura TritonicCartea Doza mea de New York de Andy Lupu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse imagini: 1, 2, 3

by -
25

Mireasa Prinţului de William Goldman

Titlul original: The Princess Bride

Autor: William Goldman

Editura: Young Art / Grupul editorial Art

An publicaţie: 2014

Număr pagini: 462

Traducere din limba engleză de Ana-Veronica Mircea

     „Aceasta este cartea care-mi place cel mai mult, dintre toate cărţile din lume deşi n-am citit-o niciodată.”

     Există care îţi pot schimba lumea, poveşti care îţi pot modifica întregul univers, cuvinte care îţi deschid ochii ridicând parcă un văl invizibil care până atunci te-a împiedicat să vezi.

    Pentru micul Billy, care până atunci fusese ahtiat după fotbal, jocuri şi joculeţe, povestea lui S. Morgenstern are forţa de a-l schimba.

     „Cine-ar fi putut bănui că în dimineaţa următoare avea să se trezească un copil diferit?”

      O pneumonie urâtă îl aruncă pe băiat într-o convalescenţă lungă de aproape o lună. În tot acest timp tatăl îi citeşte capitol cu capitol, „Mireasa Prinţului”, care îl captivează atât de mult înât cititul devine o pasiune mai presus de înţelegere. Billy care nu obişnuia să deschidă cărţi, se transformă rapid într-un „devorator” de literatură, găsind între pagini aventura după care tânjea.

     „Viaţa mea a început cu adevărat când tata a început să-mi citească din Morgenstern pe când aveam zece ani.”

    Trecerea timpului îşi pune amprenta pe viaţa lui Billy care se trezeşte într-o bună zi adult, cochetând cu cariera de scriitor, însurat cu o femeie inteligentă şi având la rândul lui un băiat nu tocmai pasionat de lectură. Dorind ca fiul său să cunoască povestea care lui i-a schimbat viaţa, realizează cu stupoare că băiatul nu a agreat cartea aproape deloc. Unde era aşadar problema?

     „Morgenstern n-a scris o carte pentru copii, ci un soi de istorie satirică a ţării sale şi a declinului monarhiei din civilizaţia occidentală.

     Dar tata mi-a citit numai ce ţinea de acţiune, numai părţile captivante. Nu s-a ostenit niciodată să dea atenţie laturii serioase a volumului.”

      Revelaţia îl loveşte şi hotărăşte să rescrie cartea lui Morgenstern într-o variantă captivantă, acea variantă care i-a fost oferită de tatăl său atunci când era doar un băieţel pasionat peste măsură de sport şi care nu avea nici cea mai mică legătură cu literatura.

    „Nu mă aştept ca povestea asta să schimbe viaţa cuiva aşa cum a schimbat-o pe a mea.” – dar eu, personal, ţin să precizez d-le autor, că după aproape 80 de pagini de introducere, mă aştept să am parte de o poveste incredibilă şi fascinantă.

     Buttercup este o adolescentă de 17 ani, înzestrată cu o frumuseţe naturală neobişnuită. Fiica unor fermieri simpli şi nu prea inteligenţi, ea nu îşi apreciază însă frumuseţea şi nici nu le dă atenţie tinerilor care roiesc în jurul ei. Singurul care reuşeşte să îi atragă atenţia este Westley, argatul care caută întotdeauna să-i îndeplinească ordinele, băiatul care îi ia apărarea şi pe care munca la fermă l-a făcut să arate ispititor de bine.

      Westley nu este nici el indiferent la farmecele lui Buttercup, dar îşi dă seama că nu are nimic să îi ofere fetei şi decide să plece în America pentru a munci şi a-şi făuri un viitor. În aşteptarea lui, Buttercup începe să îşi pună în valoare naturaleţea de care până atunci fusese inconştientă, numai că, vestea cutremurătoare a morţii iubitului ei îi distruge orice urmă de sentiment şi speranţă.

     „Când intrase în camera ei, fusese o fată incredibil de încântătoare. Femeia care ieşise era o idee mai slabă, mult mai înţeleaptă, cu un ocean de tristeţe în plus în suflet.”

     „Dar nu trebuie să mă mai îndrăgostesc şi altădată.

     Şi n-o mai făcu. Niciodată.”

     Boala avansată a regelui Lotharon îl obligă pe prinţul Humperdinck să-şi găsească rapid o soţie. Deşi acesta nu e câtuşi de puţin încântat de idee, obligaţiile regale sunt mai presus de dorinţele sale.

    „– Tatăl vostru e pe moarte.

     – Fir-ar să fie! Exclamă Prinţul. Asta-nseamnă că trebuie să mă-nsor. „

      După ce este de-a dreptul oripilat de prinţesa Noreena care ascundea sub pălarii lipsa totală a podoabei capilare, Humperdinck decide să se însoare cu o femeie de rând dar frumoasă, iar Buttercup pare alegerea ideală. După un schimb de replici deopotrivă acid şi comic, cei doi stabilesc de comun acord să se căsătorească.

     „– Dragoste? Se miră Prinţul Humperdinck. Cine-a pomenit de dragoste? Nu eu, crede-mă. Uite cum stau lucrurile: trebuie să existe, în permanenţă, un moştenitor de parte bărbătească al tronului din Florin. Eu sunt acum moştenitorul. După ce moare tata, n-o să mai fie niciun moştenitor, ci doar un rege. Adică tot eu. Când se va întâmpla, o să mă-nsor şi-o să fac copii, până când o s-apară un fiu. Aşa că poţi fie să te măriţi cu mine şi să fii cea mai bogată şi cea mai puternică femeie de pe o rază de o mie de kilometri, să-mparţi curcani de Crăciun şi să-mi oferi un fiu, fie să mori în chinuri cumplite , în viitorul apropiat. Hotărăşte-te.

     -N-o să vă iubesc niciodată.

     -N-aş vrea dragostea ta nici dacă mi-ai oferi-o.

     – Atunci să ne căsătorim, fireşte.”

      Din acest punct începe aventura deoarece, după anunţul oficial de logodnă cu Prinţul Florinului, Buttercup este răpită de nişte asasini plătiţi, care plănuiau să o ucidă pentru a provoca războiul între ţinutul Florin şi ţinutul Guilder.

      „Legată fedeleş şi atât de speriată încât i se făcuse greaţă, Buttercup nu ştia ce-şi dorea să se-ntâmple. În afară de un singur lucru: nu voia să mai treacă niciodată prin aşa ceva.”

      Din mâinile acestora este salvată de Omul în Negru, un personaj misterios care se dovedeşte a fi nimeni altul decât singura fiinţă pe care Buttercup a fost capabilă să o iubească vreodată – Westley. Acesta se dovedeşte a fi devenit un foarte bun spadasin şi luptător dar şi un om cu o minte ascuţită care nu ezită atunci când în joc este viaţa femeii pe care o iubeşte. Bineînţeles că dincolo de emoţia regăsirii, dialogurile amuzante şi acidulate dintre Westley şi Buttercup nu pot lipsi.

     „ -Dă-mi voie să-ţi spun că şi urcuşul ăla mi-a luat ceva timp. Şi că, după acel neînsemnat efort, am intrat într-o încurcătură, cu un tip care ştia câte ceva despre lupta cu sabia. După care am petrecut câteva clipe fericite luându-mă la trântă cu un uriaş. După care am fost nevoit să-ntrec în viclenie un sicilian, aducându-i moartea, când o greşeală ar fi însemnat o tăietură de cuţit pe gâtul tău. După care am alergat vreo două ore, storcându-mi plămânii de aer. După care am fost împins în josul unei râpe de şaizeci de metri plină de pietroaie. Sunt obosit, Buttercup. Ştii ce-nseamnă asta? Am tras din greu toată noaptea, iată ce-ncerc să te fac să-nţelegi.

     – Nu sunt proastă, să ştii.

     -Nu te mai lăuda.

     -Nu mai fi necioplit.”

     Aventura nu se sfârşeşte aici, odată cu întâlnirea emoţionantă a celor doi îndrăgostiţi ,ci din contră, capătă amploare deoarece Humperdinck îşi doreşte mireasa promisă şi nu se va da în lături de la nimic pentru a o obţine. Cum vor supravieţui Westley şi Buttercup furiei Prinţului? Cine le va fi alături în drumul lor către libertate? Care este secretul lui Westley şi ce s-a întâmplat cu el tot timpul cât a fost crezut mort? Vă invit să păşiţi în minunata lume de basm şi să luaţi parte la întâmplările care mai de care mai excepţionale şi să ajungeţi la final pe cont propriu.

     Goldman reuşeşte să povestească romanul lui Morgenstern într-o variantă proprie, plină de umor şi intervenţii personale pe care le veţi gusta din plin. Nu pot decât să apreciez felul original în care autorul ne scuteşte de pasaje plictisitoare sau de pagini încărcate de istorie florineză care nu aveau legătură cu acţiunea.

Mireasa Printului de William Goldman

      „Aşa cum capitolele despre vânătoarea de balene din Moby-Dick pot fi omise de toată lumea, cu excepţia cititorilor cărora le place să se autopedepsească, e de preferat să fie lăsate deoparte şi scenele în care Morgenstern descrie aici în detaliu pregătirile de plecare. Asta se petrece în următoarele cincizeci şi şase de pagini şi jumătate din Mireasa Prinţului : se fac bagaje.”

     „ … dacă aveţi vreodată o insomnie de neînfrânt, făceţi-vă o favoare şi începeţi să citiţi Capitolul Trei din versiunea neprescurtată.”

    „Mireasa Prinţului” în varianta lui Goldman este aşadar o poveste savuroasă, un basm modern care te poartă printr-o lume fascinantă dar care are acea aciditate care te face să râzi şi să percepi acţiunea drept una spumoasă şi antrenantă.

    Nu pot să spun acum că povestea aceasta mi-a schimbat viaţa, dar cu siguranţă este o istorisire originală care m-a captivat, pe care am lecturat-o cu plăcere şi care mi-a oferit momente de umor împletite cu fantastic şi romance.

   Citate:

    „– În carte este vorba despre vreun sport?

    – Scrimă. Lupte corp la corp. Tortură. Otravă. Dragoste adevărată. Ură. Răzbunare. Uriaşi. Vânători. Oameni răi. Oameni buni. Femei frumoase. Şerpi. Păianjeni. Animale de toate soiurile, care mai de care mai diferite. Durere. Moarte. Oameni curajoşi. Laşi. Cei mai puternici bărbaţi. Urmăriri. Evadări. Minciuni. Adevăruri. Pasiuni. Miracole.”

     „Pur şi simplu am fost captivat de poveste. Pentru prima oară în viaţa mea am devenit interesat, la modul serios, de o carte. Eu, fanaticul iubitor de sporturi, monstruos de îndrăgostit de jocuri, singurul copil de zece ani din Illinois care ura alfabetul, abia aşteptam să aflu ce-o să se-ntâmple în continuare.”

logo Editura Art

Cartea Mireasa Prinţului de William Goldman este oferită spre recenzie de către Editura Art. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Art. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Maryliyn

Surse imagini: 1,2, 3, 4

by -
10

           Cămașa lui, de Augustina Șiman

Titlul: Cămașa lui
Editura: Librex Publishing
Anul aparitiei: 2016
Număr pagini: 160

Aud cum degetele tale lovesc strunele subţiri ale unei chitare, îţi văd chipul aplecat deasupra obiectului care îţi strigă iubirea şi îmi imaginez că e sufletul meu acolo în braţele tale – şi tu îl faci să cânte.”

Nu am auzit numele acestei autoare. Nu am citit nimic scris de ea înainte. Şi cu toate acestea i-am savurat frazele pentru că mă regăsesc în culegerea de clipe care este cartea „Cămaşa lui”. Clipe frumoase – atât de frumoase încât lumina soarelui pare palidă în faţa strălucirii lor. Clipe urâte – atât de urâte încât ameninţarea infernului e nimic comparativ cu durerea simţită.

Această înfăţişare a realităţii iubirii cu un mix de pasiune, dragoste, momente infinite, parfumuri vanilate, dar şi durere, sacrificiu, tonuri cenuşii şi negre, dezolare, cădere, conferă o unicitate remarcabilă prozei Augustinei Şiman. Citind, ai un sentiment de deja-vu. Ai respirat cumva, cândva acel aer. Ai trăit, ai urlat, ai zâmbit şi ai privit acele clipe. Suflet redat prin cuvinte cu un talent aparte suficient curaj de a lăsa cuvintele libere – aceasta este cartea „ Cămaşa lui”.

Presară-mi sticlă pe jos. Spune-mi că mă iubeşti şi fă-mă să calc pe ea, fiindcă tu iubeşti numai când vezi curge sânge din tălpi.”

Astăzi mă întreb tot mai des de ce oamenii uită şi cum poţi să uiţi.”

Dacă nu ai simţit niciodată că efectiv te poţi pierde în ochii cuiva, dacă nu te-ai îndrăgostit niciodată iremediabil de vocea unei persoane, dacă nu ai avut niciodată senzaţia că un zâmbet te poate droga şi că două braţe îţi pot oferi definiţia concretă a termenului acasă, atunci nu ai cum să înţelegi cuvintele Augustinei Şiman.

Camasa lui (2)Cămaşa lui” nu este o poveste ci un atlas de emoţii închinat iubirii şi tuturor sentimentelor care derivă din ea. Nu a zis nimeni că dragostea e frumoasă, ci din contră, preţul plătit pare uneori colosal când vine la pachet cu suferinţă, lacrimi, dezamăgire şi gol – un gol imens care macină sufletul lent şi iremediabil. Dar cu siguranţă se poate afirma că dragostea e o formă de atingere a absolutului, un sentiment suprem, o sfidare a însăşi divinităţii care devine neputincioasă în faţa fiinţei umane capabile să iubească mai presus de raţiune. Pe această supremaţie a iubirii, pe momentele înălţătoare când dragostea anulează infernul, pune accent autoarea în frazele menite să genereze trăiri iraţionale dar dulci. Atât de dulci încât nu mai contează ce va urma, nu mai contează durerea care ştii că va veni ca un tribut cerut de Dumnezeu pentru îndrăzneala de a sorbi din ambrozia destinată îngerilor.

În viaţă se întâmplă uneori să iubeşti. În viaţă se întâmplă uneori să iubeşti foarte, dar foarte mult … Şi în viaţă se întâmplă uneori să doară.”

…să nimiceşti icoanele ca să uiţi că ai avut păcate – e unicul fel în care ştii să iubeşti, distrugând.”

Eşti dirijorul pulsului meu …”

Zâmbeşte-mi întotdeauna aşa, iubite – Revelator.”

Dacă te-ai trezit dimineaţa somnoroasă şi ai îmbrăcat în grabă cămaşa lui aruncată neglijent pe jos cu o noapte în urmă când hainele păreau în plus în peisaj, atunci ştii cu siguranţă poveştile, senzaţiile, zâmbetele şi sunetele moi care sunt imprimate în acest articol vestimentar purtător de momente, parfum şi emoţie.

Camasa lui (1)Şi dacă ai simţit vreodată că poţi atinge cerul doar absorbind privirea adoratoare a celui care îţi ţine inima în palmă, iarăşi ai să regăseşti bucăţi din tine în paginile acestei cărţi.

Oamenii călătoresc. Călătoresc prin trupuri ca să îşi găsească sufletul.”

Am observat că majoritatea feed-back-urilor despre această carte subliniază sensibilitatea regăsită în rândurile ce o alcătuiesc. Eu o găsesc mai degrabă plină de forţă – forţa de a te abandona în braţele unui vis care ştii că se va sfârşi cu o prăbuşire dureroasă şi totuşi eşti dispus să plăteşti preţul, să dai eternitatea pe o clipă unică în care să inhalezi parfumul iubirii absolute.

Cu o profunzime specială, cu aromă de nostalgie şi gust de fericire dulce-amăruie, volumul Augustinei Şiman nu captivează ci teleportează cumva cititorul în acele unghere ale sufletului unde s-au stocat momente ce n-au putut fi înfrânte de uitare. Doare şi în acelaşi timp înalţă. Curg lacrimi simultam cu formarea unui zâmbet.

Se pare că m-am supraapreciat. Se pare că am eşuat. Se pare că te iubesc.”

Revin. Revin continuu către locurile unde am iubit … şi Te caut, Mă caut, Îl caut.”

Cioburi de suflet în care se oglindesc gusturi şi senzaţii atât de îmbătătoare încât uiţi că orice ciob taie şi atunci le strângi în pumn … şi realizezi durerea abia când vezi picături roşii ţâşnind printre degete. „ Cămaşa lui” poţi fi tu, emoţiile tale, trăirile tale, gustul amar simţit pe limbă de atâtea ori, regretul că nu ai avut destul curaj, cuvintele care ţi-au murit în gând înainte de a le pronunţa cu voce tare şi speranţa pe care încă o mai porţi depăşind orice înţelegere sau logică.

Vă invit la lectură – o lectură altfel care te pune face to face cu propriul suflet şi te face să te întrebi dacă ai simţit vreodată ceva cu adevărat … dacă ai dus vreodată intensul dincolo de limitele intensităţii … dacă ai trecut prin viaţă sau pe lângă viaţă.

Citate:

Să îmi iei visele doar … dacă le-am abandonat, ca să mi le aduci înapoi.”

O să trânteşti atâtea uşi în urma ta încât o să uiţi cum e să rămâi.”

Cea mai frumoasă etapă a unei iubiri este cea de Sinceră Visare.”

Astăzi îmi este atât de dor de tine …”

Şi simt de parcă mi-aş ridica sufletul în braţe după ce l-am lăsat câteva ore să zacă la pământ.”

Cât de frumoasă poate fi iubirea când nu ai nimic.”

Libraria librex.roCartea Cămașa lui de Augustina Șiman este oferită pentru recenzie de Librăria Librex. Cartea poate fi comandată de pe Librăria Librex Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei, vă puteţi abona la newsletter, dar puteţi urmări şi pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto: 1, 2

%d bloggers like this: