Authors Posts by Mihaela Popescu

Mihaela Popescu

2 POSTS 0 COMMENTS

Pe Gaura Cheii spune o poveste. Povestea lui Lily Rose Germay, o tânără ambițioasă care învăluie privirea cititorului printr-o multitudine de nuanțe de stări autentic umane.

Ciclul Vital Nouă/Pe Gaura Cheii de Simona Tănăsescu

 

Editura: SEMNE (2015)

ISBN: 606-15-0671-2

Format: 13×20

Număr pagini: 251

Oraș: Bucureşti

Limbă: Română

Încadrare: Literatură română, scriitori clasici şi contemporani

    Fascinant și unic. Iată pe scurt deschierea scrisului Simonei Tănăsescu, autoare de romane născută în România, dar stabilită, de ceva timp, în Belgia. Cu multă modestie, dar impulsionată de un curaj fantastic, Simona Tănăsescu se remarcă inițial ca una dintre cele mai bune femei-jurnalist din țară. În scurt timp reușește un lucru nemaipomenit, grație talentului său, anume acela de a scrie cărți cinematografice, considerate de cei mai multi critici o posibilă sursă a unor ecranizări de succes mult mai bine cotate în box office decât mare parte din peliculele actuale venite de peste ocean.

    Ciclul Vital Nouă a făcut cunoștință cu publicul în anul 2015, prin apariția primelor două volume: Pe Gaura Cheii și Prin Telescop. La începutul anului viitor, va apărea si partea a treia, La Microscop.

Pe Gaura Cheii este primul volum al ciclului Vital Nouă, cu o scriitură acaparantă. Esența sa constă în contopirea, nu neapărat cu un personaj, ci cu o multitudine de senzații și trăiri, de emoții și de amintiri, de imagini, parcă rupte, nu din viaţa dintre coperți, ci din cea reală, palpabilă. Un roman viu, iată cea mai corectă definiție a volumului.

    Pe Gaura Cheii, un roman care se derulează cu încadraturi inedite, cu sărituri în cadru de-a dreptul fascinante. Cu un ax imaginar îndepărtat, care îți apare ca un miraj, dincolo de barierele timpului și spațiului, cuvântului și necuvântului. O scriitură originală, în care te plimbi ca printr-un platou de filmare, mereu atent să nu pierzi un unghi aparte.

O carte care îți verifică la  fiecare pas vigilența de cititor. O carte cu altfel de pagini, care te fac să treci de la o trăire la alta, care te mută cu ingeniozitatea și talentul mâinii dedicate scrisului autentic. Fascinant și derutant, în același timp. Derutant modul cum scrisul se strecoară în intimitatea ta și te citește el, pe tine, cititorule…

    Pe Gaura Cheii spune o poveste. Povestea lui Lily Rose Germay, o tânără ambițioasă care învăluie privirea cititorului printr-o multitudine de nuanțe de stări autentic umane.

“Emoțiile pe care le trăiesc atunci când mă gândesc la tine, la noi, îmi răpesc ultimul gram de energie…Și, totuși (…), cu ultimele puteri mă rog corpului meu, ca și unui zeu (…), să mă lase, să mă ajute să-ți scriu tot ceea ce simt! (… Încerc să-mi dau o definiție corectă, logică, reală, însă viața mea ești doar tu… Și o iau de la capăt. Și din nou mă învârt în același cerc, unde totul începe și se termină cu tine, fără a avea șansă de a-i opri mișcarea de rotație. Și toate astea dor…” ( pg. 11-12)

“Cu tine alături, am ajuns să nu mai cred în veșnicia morții. Am siguranța că dacă aș muri, nu ar fi decât o pauză ce i-aș da-o inimii mele… Aâta timp cât tu vei exista, timpul și moartea nu vor fi decât două cuvinte abstracte(…) Jur că așa va fi pentru o veșnicie și dincolo de ea…”(pg. 203)

PE GAURA CHEII pătrunde ochiul indiscret al cititorului, pentru a o urmări pe Lily Rose în goana vieții ei complicate, cu răsturnări de situații, cu suspans, romantism, melancolie dusă până la disperare. Un univers interior perfect.

După cum mărturisea într-un interviu chiar autoarea, Simona Tănăsescu, Lily Rose este cel mai apreciat, dar și cel mai detestat personaj.

Ea este cea care mi-a dat cele mai mari bătăi de cap, încă de la început. Am făcut eforturi disperate să o înțeleg și atunci când credeam că sunt gata, îmi dădea toate planurile peste cap.” (SIMONA TANASESCU, Interviu din viitor, 2016,SURSĂ : ALTFEL 

Nu mă grăbesc, nu vreau să grăbesc cunoașterea. Deja la peste optzeci la sută, cât îmi foloseam din capacitatea creierului, era greu să mai dau peste necunoscut, deși puteam (…) să devin perfecțiune în cea mai reală formă.”(pg. 14)

“La un moment dat am simțit că mă înec și tot încercăm să ies la suprafață. Și totuși, o voce lăuntrică, de parcă mi-ar fi citi gândurile, îmi spunea că eu nu vreau să se termine visul, că vreau să văd mai departe …” (pg. 34)

“Lily Rose este o tânără atrăgătoare, în aparență frivolă, care trăiește două iubiri puternice, devastatoare, aflate intenționat una la antipodul celeilalte. Sentimentele depășesc barierele timpului și spațiului, fugind nestingherite în universuri paralele.” (ziarist DAN MUCENIC, SURSĂ: Prefață “PE GAURA CHEII”)

“Senzațiile trecătoare ale unor mici plăceri erau admise. Au fost numeroase încercări de a remedia “fisura”, cum o numeau ei, dar toate supuse eșecului. Plăcerea fizică, în schimb, era considerată a fi murdară, nedemnă pentru niște creaturi atât de perfecte. Aveam capacitatea de a folosi toate cunoștințele noastre, dar aveam momente în care ne puteam face, pe furiș, un mic reset. Era secretul fiecăruia dintre noi când alegea să și-l facă. Nu aveam visuri, pentru că nu cunoșteam speranță.” (pg.33)

    PRIN GAURA CHEII pare cartea care prezintă o poveste-clișeu a unei realități, în care Lily Rose își trăiește devoratoarele experiențe sufletești. Așa este 50% din roman. Celălalt procent de 50% este însă altceva, un amestec omogen de sentimente și trăiri transpuse într-un plan secund, cu elemente de roman SF, cu noțiuni și sugestii fără corespondență în lumea reală, dar prinse într-un limbaj normal, fără o terminologie savantă, încărcat însă de naturalețe și normalitate.

Trecuse ceva timp de când ființa mea se afla într-un război în care terminii păcii erau foarte simpli: trebuia doar să accept realitatea. Îmi era al naibii de greu, însă trebuia să iau din nou contact cu lumea.”

“Ochii îmi rămân ca o țintă pe carte. Părea un manuscris sacru, peste care trecuseră sute de ani de citire și păstrare. Nu știam ce să dezvălui mai întâi privirilor mele: jurnalul sau cartea?! (…) Simțeam că primul obiect dintre cele două ce aveam să-l ating ar putea ascunde o altă Cutie a Pandorei, dar cu mult mai periculoasă.” (PGC, pg. 41-42)

    Arta specială a scriituri Simonei Tănăsescu constă în folosirea jocului de cuvinte, a căutarii intr-un labirint de sensuri a esenței trăirii umane. Iată o abordare vie, cu totul nouă și inedită în peisajul destul de tern al literaturii noastre contemporane, o scriere cu subtext, complexă și voluntară, o capcană ingenioasă întinsă oricărui cititor fascinat de acest gen de roman.

“Fericirea este doar o stare de spirit trecătoare. Te umple într-o secundă, și la fel de repede pleacă lăsând în urma ei un gol infinit. Dacă reușești să-ți creezi o bază spirituală solidă în viață, atunci te poți juca deseori cu fericirea, dar și să o lași să plece fără a mai simți durere.”(PGC, pg. 179)

   Început în volumul de față, Pe Gaura Cheii, destinul lui Lily Rose Germain va continua, dincolo de granițele timpului, purtându-ne imaginația spre lumi astăzi neștiute, în următoarele două părți, Prin Telescop și La Microscop.

“Deși era lângă mine, eu îl vedeam undeva departe, iar vocea lui îmi devenise singurul reper, de care să mă agăț pentru a-mi reveni mai repede. Răul care se instalase atât de brusc, la fel de repede m-a și lăsat. În urma lui rămânea doar îngrijorarea din cauză că nu știam ce mi se întâmpla.”(PGC, pg. 190)

   Pe Gaura Cheii este o altfel de lectură, interesantă și captivantă. Cu siguranță vor fi mulți dintre voi, care își vor recunoaște visele și trăirile cele mai profunde între paginile ei. Așadar, citiți-o și lăsați-vă citiți!

Material preluat integral cu acordul autorului Mihaela Popescu. Recenzia apare prima dată pe site-ul ALTFEL

Mulţumim Mihaela Popescu!

 

 

Fascinant, iată cuvântul care descrie cel mai bine talentul Simonei Tanasescu, autoare născută în România, dar care trăiește de ceva timp în Belgia.

INTERVIU DIN VIITOR: SIMONA TĂNĂSESCU

Autor: Mihaela Popescu

    Fascinant, iată cuvântul care descrie cel mai bine talentul Simonei Tanasescu, autoare născută în România, dar care trăiește de ceva timp în Belgia. Simona a lăsat jurnalismul, pentru a îmbrățișa arta scrisului. Prin cei asemeni ei, ne păstrăm vie speranța că scrisul românesc mai are o șansă. Cărții vii, care se derulează cu încadraturi inedite, cu sărituri surprinzătoare, dincolo de barierele timpului și spațiului, cuvântului și necuvântului. Am întâlnit pagini, care te fac să treci de la o trăire la alta, care te mută cu ingeniozitatea și talentul mâinii dedicate scrisului autentic din planul ei, de carte, în planul tău de receptor. Cărți, care îți verifică la  fiecare pas vigilența de cititor. Fascinant și derutant, în același timp. Derutant modul cum scrisul se strecoară în intimitatea ta și te citește el, pe tine, cititorule…

 pe gaura cheii

Reporter: SIMONA TĂNĂSESCU – jurnalist și scriitor. Cui dai întâietate – realității sau ficțiunii?

AUTOR: Vieții.

Reporter: Un motto al vieții tale…

AUTOR: Nu spune nu pot, înainte de a încerca!

 Reporter: Care este cel mai valoros lucru pe care îl ai?

 AUTOR: Familia mea și prietenii cu adevărat, adevărați.

Reporter: Care este ocupația ta favorită?

AUTOR: Pe vremea când lucrăm în televiziune, deși am avut și posturi de conducere, cel mai mult mi-a plăcut munca de teren, ca reporter. Îmi plăcea sa fiu mereu in mijlocul evenimentelor, să iau pulsul acțiunilor, să simt totul la maximă intensitate pentru ca, în final, cel de acasă, telespectatorul, nu doar sa audă știrea, ci să o trăiască, să o simtă, la fel  cum și eu o făcusem, cu doar câteva minute sau ore în urmă. Acum, timpul meu îl dedic, fetiței mele Astrid, familiei, prietenilor, cititorilor mei și bineînțeles scrisului.

Reporter: Ciclului VITAL NOUĂ – aer proaspăt pentru iubitorii de carte. Cum s-a născut ideea acestei trilogii cu o viziune atât de nouă și modernă?

AUTOR: Momentul când m-am decis să scriu a fost cel în care am realizat, fără echivoc, că lumea în care trăim s-a întors cu fundul în sus. Anii din urmă au adus prea multe transformări urâte și mă întristează să trăiesc pe un Pământ în care ura, intoleranța, superficialitatea, invidia, îngrădirea din ce in ce mai mare a libertăților individuale și controlul din ce în ce mai invaziv asupra vieții personale, să fie sâmburele, care va duce în final la autodistrugerea societății sau chiar a rasei umane așa cum o știam. Nu-mi doresc ca, peste ani, copiii noștri să trăiască într-o asemenea lume fără viitor, fără valori. Astfel, am decis că, dacă pot să aduc măcar un dram de lumină, în mințile și sufletele oamenilor, de bunătate, de trăiri, de sentimente și emoții frumoase, constructive, merită să încerc. Practic, trilogia reprezintă, într-o anumită măsură, un semnal de alarmă. Este de datoria noastră a oamenilor să menținem în echilibru balanța binelui și a răului.

Așa a apărut Ciclul Vital Nouă.

Reporter: Ai creat o lume cu drumuri în multe direcții. La ce ai vrea să se gândească cititorul după ce închide ultimul volum al trilogiei, LA
MICROSCOP
?

AUTOR: La viață, sub și cu toate aspectele ei! Doar la viață și va fi îndeajuns pentru o mare trezire.

Reporter: În toate cărțile tale, personajele par să sufere efectele secundare ale unui context – sunt ele niște victime ale propriilor decizii? Sunt niște oameni înfrânți de propriile gânduri și idei?

 AUTOR: Sa fie asta oare o întrebare capcană? Cu toții avem de suportat anumite trăiri generate de anumite contexte. Nu cred că este o rușine să îți recunoști suferința atâta timp cât nu o transformi în comportamente exagerate. Personajele mele nu sunt victime ale propiilor decizii, ci oameni care își îmbrățișază soarta, un destin permanent creat, cu fiecare literă ce se alătură alteia, în formarea unui alt cuvânt, care, pagină după pagină, se conturează asemenea unui alt pas, pe o hartă a vieții, practic un traseu al imaginației mele, ca autor, cu totul nou chiar și pentru mine. Și, sub nicio formă, nu sunt oameni înfrânți! Sunt persoane care evoluează permanent și care fac eforturi importante pentru a-și depăși condiția.

Reporter: Te-ai gândit la posibilitatea unei ecranizări? Dacă s-ar face una, pe cine ai vedea distribuit în rolul principal?

AUTOR: La început, s-a vehiculat ideea unei ecranizări. Și, pentru că m-ai întrebat, nu știu de ce însă eu simt că povestea lui Lily Rose, într-o bună zi, va lua naștere și pe marile și micile ecrane. Uneori este suficient să crezi cu tărie că se întâmplă și poți rămâne surprins de realitate. Dacă se va întâmpla cu siguranță, în rolul lui Eduoard mi-ar plăcea să îl văd pe Nathan Fillion, actorul din serialul Castle. Cum am mai spus, nu vin să mă bat cu pumnii în piept cum se spune că am scris ,, cartea vieții,, dar pe acolo pe unde a trecut, în sufletul cititorului, rândurile mele au lăsat o urmă….iar pentru început asta este tot ceea ce contează.

Reporter: Public țintă pentru cărțile tale?

AUTOR: Cred ca am ales o nișă extrem de ,,prețioasă,, să spun așa. Asta pentru că, scrisul meu nu poate fi înțeles decât de cei care nu au teama să iubească, să sufere și, nu în ultimul rând, să recunoască și să-și asume toate acestea.

Reporter: Ce personaj este cel mai departe de sufletul tău?

AUTOR: Lily Rose, cu siguranță. Ea este cea care mi-a dat cele mai mari bătăi de cap, încă de la început. Am făcut eforturi disperate să o înțeleg și atunci când credeam că sunt gata, îmi dădea toate plla microscopanurile peste cap. Vorbind serios, îmi este greu sa spun care dintre personaje este cel mai departe de sufletul meu pentru că, după atâtea nopți multe petrecute împreună(timp în care scriam), acum este ca și cum fac parte din mine, toate sunt în sufletul meu, în mintea mea. Nu pot uita niciunul dintre ele și am încercat să-i readuc, rând pe rând, după cum s-a văzut și în partea a doua a trilogiei, PRIN TELESCOP.

Reporter: Următorul pas?

AUTOR: Adică următorii pași, vrei să spui. La începutul lunii noiembrie al acestui an intenționez sa scot un nou roman – ÎN FIECARE DIN NOI SUNT MAI MULȚI, la începutul anului viitor urmează cea de-a treia parte a trilogiei CICLUL VITAL NOUĂ – LA MICROSCOP, pentru ca, undeva la începutul verii lui 2017, să-mi apară un nou titlu – LA PARTOUZE.

Reporter: Pe cine admiri, din viața reală?

AUTOR: Sunt, au fost și vor fi mereu în admirația mea, părinții mei.

Reporter: Care e cea mai mare teamă a ta?

AUTOR: Singurătatea și neputința.

Reporter: Pe cine disprețuiești dintre contemporani?

AUTOR: Nu am să nominalizez pentru că nu văd rostul însă mă apucă groaza când aud de anumite titluri, semnate de anumite persoane care se autointitulează peste noapte mari scriitori doar pentru faptul ca singura ,,valoare,, a maculaturii, pe care o reușesc în mod ciudat să o publice, o reprezintă cantitatea exagerata de elemente scabroase și uneori chiar scatologice din paginile respective.

Reporter: Ce i-ai spune lui Dumnezeu dacă L-ai întâlni?

 AUTOR: Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat în aceasta viață, cu bune sau mai puțin bune!

 Reporter: Dacă cineva ar scrie o carte despre tine, care ar fi titlul acesteia?

 AUTOR: Mă sucesc, mă răsucesc / Lumea toată o înnebunesc.

 Reporter: Un mesaj pentru cititori…

AUTOR: Nu am cuvinte prin care să vă mulțumesc și, dacă vă plac poveștile mele, am să vă rog să-mi rămâneți la fel de aproape.

Reporter: Ce notă ai acorda acestui interviu?

AUTOR: Îmi pot acorda o jumătate de stea, asemeni lui Lily Rose, la începuturi? Îmi permiți sa-i lăsăm pe cititori sa acorde notele? Îți mulțumesc, Mihaela Popescu și vouă, prețioșilor mei cititori!

Pe Simona Tănăsescu o puteţi găsi pe facebook, iar cărţile le puteţi achiziţiona de aici
SursaALTFEL /BY MIHAELA POPESCU

 

Acest articol este preluat integral cu permisiunea autorului, redactor Mihaela Popescu. Articolul apare prima dată pe site-ul ALTFEL

Mulţumim, Mihaela Popescu! Succes autoarei!

%d bloggers like this: