Authors Posts by Vero

Vero

55 POSTS 0 COMMENTS

by -
16

Umbra Muntelui, de Gregory David Roberts

 

Titlu original: The Mountain Shadow 2015

Editura: ALLFA – Grupul Editorial ALL, 2016

Traducere din limba engleză și note de Adina Rațiu

Număr Pagini: 852

Despre autor

   Gregory David Roberts s-a născut în 1952, în Melbourne, Australia, și o bună parte din viață a fost fugar. După ce a divorțat și a pierdut custodia fiicei sale, a devenit dependent de heroină și a început să jefuiască bănci pentru a-și susține dependența. A fost prins și închis, dar a reușit să evadeze în 1980. Din 1982 până în 1990 a trăit în India, experiență care stă la baza romanului Shantaram (2003; ALLFA -2012)

   A înființat o clinică gratuită într-una dintre mahalalele Bombay-ului, a fost închis în India timp de patru luni, apoi a fost recrutat de mafia locală pentru diverse afaceri ilegale, printre care trafic cu aur și pașapoarte false. În 1990, a fost prins în Germania și extrădat în Australia, unde a petrecut șase ani în închisoare. În această perioadă , Roberts a scris Shantaram. Deși manuscrisul a fost distrus de gardieni de două ori, Roberts a continuat să îl rescrie. ….. După ce a scăpat din închisoare, Roberts s-a reîntors în Bombay, iar această nouă experiență stă la baza celei de-a doua cărți din tetralogie, Umbra Muntelui. Din 2014 Roberts s-a retras din viața publică pentru a se dedica familiei și carierei literare.

    Trebuie să recunosc că am emoții scriind prezentarea acestui roman uriaș. Emoții trăite parcurgând fiecare pagină din cele 852 de pagini citite, multe emoții.

   Primul sentiment pe care l-am avut în momentul când am ținut această carte în mâini a fost oarecum sceptic. Ce poți scrie în așa multe pagini fără a fi plictisitor?  Mai ales știind că primul volum Shantaram, are puțin mai multe pagini.

   Vreau să pun în evidență faptul că această tetralogie este o realitate, trăită de autor. Ceea ce vreau să punctez este scriitura superbă, modul cum sunt așternute acțiunile, cuvintele simple, dar pline de acțiuni, emoții. Sentimente care descriu fiecare trăire, a fiecărui personaj. Fiecare sentiment pare povestit de fiecare personaj, nu de o singură persoană.

   Lin alias Shantaram este australianul reîntors în Bombay după ce a fost închis. Dacă în primul volum el era un evadat din închisoare, în acest al doilea volum el este un mafiot din Compania Sanjay, respectat. Un infractor, dar nu criminal, ocupându-se cu traficul de aur și de falsificarea pașapoartelor. Compania este condusă de Sanjay, cel care după moartea maestrului Khaderbhai, a preluat conducerea, modificând multe lucruri. Drogurile, traficul de arme și prostituția devenind o sursă importantă de afaceri.

   Am să vă prezint câteva persoane apropiate lui Shantaram.

   Karla – după cum știți este iubita lui Lin din primul volum. Inteligentă, descurcăreață, cunoscătoare a vieții interlope. În acest volum Karla este căsătorită cu Ranjit, un magnat media, aspirant la funcții politice. Dispare la un moment dat, implicat cumva în moartea Lisei, Karla întorcându-se la vechea ei iubire- Lin.

   Lisa – actuala iubită a lui Shantaram, o fată simpatică, îndrăgită de toată lumea. Salvată de Karla dintr-un bordel, incendiindu-l. Matroana devenind dușmanul Karlei. Lisa moare din cauza unei supradoze. Crimă sau accident?

   Naveen Adair – jumătate indian, jumătate irlandez, detectiv particular, devine unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Lin. Naveen se îndrăgostește de Diva, o fată răsfățată și bogată. Angajat să o protejeze de dușmanii tatălui ei.

   Didier- francez, atras de masculinitate, care face parte din lumea interlopă de spălare de bai. Afacere care este preluată de Shantaram după ce părăsește Compania.

   Idriss – mentorul spiritual. Un înțelept care trăiește pe munte, la care vin foarte mulți oameni să-și găsească liniștea sau să învețe să se redescopere.

   Abdullah – prietenul lui Lin, un musulman devotat, membru al mafiei, care încearcă să reia controlul Companiei, să o readucă la forma inițială.

   Dușmanii Companiei erau banda Scorpion, conducătorul lor Vishnu voia să-i distrugă pentru a cuceri toată piața mafiei, dar și dintr-o răzbunare personală pe Sanjay.

   Acestea sunt doar o mică parte din personaje, nu vreau să vă plictisesc cu detalii pe care trebuie să le descoperiți doar citind acest roman.

   Subiectul

   Am lăsat subiectul intenționat la urmă pentru că este piesa cea mai importantă a autorului.

   Când vorbim despre India, primul lucru care ne vine în minte sunt culorile vii, tradițiile și bineînțeles dansurile. În acest roman nu ne este prezentată sărbătoarea Holi, plină de zâmbete și fețe colorate, nici Diwali, sărbătoarea luminii, plină de cântece de rugăciune. Ne este prezentată o altă față a Indiei. O viață mizerabilă, cu personaje autodistructive. O viață reală, plină de primejdii, alcool, droguri, crime, putere, secrete.

   Cum poți trăi ca infractor căutând liniștea interioară? Lin trăiește oarecum între două lumi, refuzând schimbările noii conduceri a Companiei, plătește un preț uriaș, prietenii lui, care mor rând pe rând. Spală bani în continuare și după ce părăsește Compania.

    Mă întreb dacă alegi răul cel mai mic, nu mai ești rău?

Știți ce e uimitor în această poveste de viață? Să vezi omenia în cel mai mare răufăcător.

Există bine în rău?

   Spun aceste lucruri pentru că eu l-am îndrăgit pe Shantaram. Era un fel de Robin Hood, ajutând săracii. Păstra un fel de echilibru între două extreme. Săracii trăiau mizer, în cocioabe improvizate, fără apă, fără toalete, toți la grămadă în mahala. Iar bogații trăiau într-un lux interminabil plin de bunătăți, petreceri, confort maxim.

   Am o pasiune pentru India. Cea mai populară parte a poporului indian este spiritualismul, credința, filozofia. Lin este fascinat de această latură, iubind-o și înțelegând-o.

   Oh, am uitat să mă opresc. Singurul vinovat este autorul, oferind detalii explicite, care nu au cum să plictisească în cele peste 800 de pagini.

   Acest roman se poate citi individual, dar recomand un maraton de lectură pentru a păși într-o lume necunoscută alături de Shantaram, citind cele două volume, cu speranța continuării traducerii seriei.

   Un roman bazat pe realitate, dar scris atât de bine încât acest infractor-scriitor te captivează făcându-te să fii în pielea personajului. Mai mult, cuvintele înțelepte  este un bonus adus din cultura indiană, o îmbogățire spirituală.

   Vă recomand să descoperiți aventurile plăcute și neplăcute ale lui Lin, cum se termină povestea în acest volum, cine rămâne alături de el, pe cine mai pierde.

Citate

 „ – Noi , oamenii, și doar noi ne putem modifica comportamentul prin idei,sentimente, credință și artă. Lucruri ce izvorăsc eminamente din umanitatea noastră. Noi ne creăm pe noi înșine. Chiar nu realizezi? „

„ Gara, catedrala păgână  a Bombay-ului, împingea hamali, pasageri și bagaje pe culoare de o importanță virală, fiecare loc fiind prețios; fiecare loc, important; fiecare loc, crucial pentru destinul cuiva.”

„ Noaptea , mahalaua părea desprinsă din vremuri demult apuse. Casele erau luminate de lămpi cu petrol. Nu exista electricitate, nici apă curentă. Șobolanii mișunau pe ulițe în valuri negre seară de seară, devorând mormanele de gunoaie lăsate ca un fel de ofrande întunecate.” 

grupul-editorial-all

Cartea Umbra Muntelui, de Gregory David Roberts a fost oferită pentru recenzie de Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura All.

 

by -
21

„Nimeni nu credea că Panica se va opri, desigur. Jocul trebuia să continue Jocul mereu continua. „

 

Panica, de Lauren Oliver-Editura Nemira

Editura-Nemira ( YOUNG ADULT) 2016

Traducere-Dorina Tătăran

Titlu original-Panic 2014

Pagini-362

    Lauren Oliver s-a născut în 8 noiembrie 1982 (născută în același an cu mine), a câștigat Premiul Publishers Weekly Best Book of The Year cu  Befoe I Fall. A mai scris Delirium în anul 2011 (Nemira, 2014) Pandemonium și Requiem, o trilogie de succes.

Nimeni nu știe cine a inventat Panica sau când a început. Există mai multe teorii. Unii dau vina pe închiderea fabricii de hârtie, care pusese pe liber, peste noapte, patruzeci la sută din populația adultă din Carp, New York . …. Niciuna dintre povești nu e adevărată, oricum. La fel ca multe alte lucruri din Carp, un orășel sărac, cu doisprezece mii de locuitori, aflat la mama zmeilor, Panica începuse pentru că era vară și nu era nimic altceva de făcut acolo.”

    Ce este Panica? – este un joc, dar nu o joacă. Mai mulți tineri absolvenți se înscriu la o competiție secretă, cu probe periculoase, înfruntându-se toată vara, câștigătorul ia premiul. Anul acesta premiul are valoare de șaizeci și șapte de mii de dolari. Probele sunt hotărâte de doi arbitrii secreți, concurenții nu au voie să vorbească despre Panica, altfel sunt descalificați.

Personajele principale sunt: Heather, Bishop, Dodge, Natalie.

   Heather trăiește cu sora e Lily și Krista, mama lor. Krista e o bețivă, drogată ținând chefuri sau fiind plecată pe la petreceri cu prietenii ei bețivi. Heather are 18 ani și este matură, având grijă de sora ei. Ea are impresia că este îndrăgostită de Max, iubitul ei care o dezamăgește. Motiv pentru care într-un impuls se înscrie la Competiție. Ajunge să plece de acasă după o ceartă cu Krista, locuind cu sora ei, o vreme în mașină, ca mai apoi să locuiască la bătrâna la care lucra, având grijă de animale.

   Bishop este cel mai bun prieten al ei din copilărie, matur, pregătit să plece în toamnă la facultate. Pe parcursul competiției ambii realizează că au crescut, sunt îndrăgostiți unul de celălalt, între ei strecurându-se o mică neînțelegere, o mică gelozie. Ce rol are Bishop? aparent el doar își susține prietenii, ar putea fi arbitru?

   Natalie este prietenă cu Bishop și Heather, este oarecum naivă, visătoare, visând o carieră de actriță sau model, motiv pentru care își dorește premiul. Făcând un pact cu Heather, dar și cu Dodge concomitent, asigurându-se că împart banii, indiferent care din cei trei câștigă ea va pune mâna pe jumătate, îndeplinindu-și visul.

   Dodge este un tânăr retras, fără prieteni, ajungând în preajma celorlalți tineri fiid îndrăgostit de Nat, devin prieteni, motivul lui fiind diferit. Participă la Panica din răzbunare, Dayna sora lui vitregă a rămas în scaun cu rotile în urma jocului, considerându-l pe Luke responsabil, acum concurând împotriva fratelui său Ray.

        Nimeni nu credea că Panica se va opri, desigur.

        Jocul trebuia să continue

        Jocul mereu continua. „

   Probele sunt periculoase, cei mai slabi sunt descalificați, totul ține de control, de faptul că intri în panică și de modul cum reacționezi într-o situație periculoasă. Totul este ilegal, sunt vânați de poliție, nimeni nu trebuie să vorbească cu nimeni.

   La una dintre probe sunt nevoiți să reziste într-o casă cât mai mult, se pornește un incendiu, pierzându-și viața Little Bill Kelly, fusese plecat mulți ani în armată, rămânând afectat psihic puțin.

Cum te poate schimba un joc?

   Ei bine nu cred că se poate numi joc momentul când ești nevoit să-ți pui pistolul la tâmplă, ruleta rusească nu e amuzantă. Sau momentul când trebuie să reziști într-o cușcă cu lei zece secunde, sigur intri în panică. Dar ce spuneți de momentul când apeși pedala de accelerație păstrând aceeași bandă cu alt concurent care vine spre tine. E momentul când nu gândești limpede, momentul în care ești panicat și renunți.

  Cine renunță? Cine rămâne? Cine câștigă? Ultimii patru concurenți fiind Dodge, Nat, Heather și Ray.

  Competiția destramă sau leagă prietenii sau iubiri.

   În concluzie Panica este o carte foarte bine scrisă, nu vorbește doar de un joc. Panica este despre temeri, înfruntări, viață, dezamăgiri, secrete.

  Panica este o lectură ușoară, dar plină de adrenalină și situații imprevizibile.

Tu ce ai face cu șaizeci și șapte de mii de dolari?

Ai participa la Panica ?

„ Întotdeauna există un drum înainte sau înapoi, nu trebuie să-ți fie teamă. „

Nota mea este 10/10

sigla Nemira

Cartea Panica, de Lauren Oliver a fost oferita pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandata de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

evaluare-carte-5

by -
14

„ Viața e așa frumoasă! O iubesc.”

 Jurnalul primei mele morți, de Ioana Duda

 

Editura: Herg Benet 2016

Pagini: 205

Despre autoare

   „Aș fi vrut să studiez teatru. M-am hotărât prea târziu. Așa că am dat examen la Jurnalism. În 2002. În 2006 eram absolventă a Facultății de Jurnalism și Limba Engleză din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Am lucrat mulți ani în presă. Apoi m-am îndrăgostit și am renunțat la tot. Am plecat peste o mare și câteva țări. Mai precis în Italia. M-am reîntors după trei ani. Nu mai voiam presă scrisă. Știam că nu se poate trăi decent din asta. Așa că m-am angajat într-o multinațională.
După vreo șapte luni, am avut o tentativă de suicid. Cu pastile și alcool. Prea slab. Alcoolul. Când m-am trezit, după vreo două zile, m-am uitat pe geam. Și mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că încă pot să văd soarele, copacii, să o pup pe mama și să îi spun că o iubesc.” Fragment prezentare editură.

   Romanul Instinct, este cartea de debut al autoarei, următorul roman în curs de publicare poartă titlul Maria Magdalena.

„ Ah, am uitat să vă spun că scriu. Nu-s scriitoare. Cu toate că unii așa spun. Eu îi contrazic. Sunt un om care a descoperit că există un singur lucru pe care îl poate face bine în viața asta, și acesta e scrisul. Nu sunt scriitoare, pentru că nu am scos nici un roman de ficțiune și nici măcar o carte de poezii.”

   Îndrăznesc să o contrazic pe autoare, mai face ceva bine în afară de scris. Iubește! …oamenii, viața. Îmbrățișările ei sunt cele mai profunde și pline de iubire din câte îmbrățișări am primit de la persoanele din afara familiei.

   Jurnalul primei mele morți, are ca personaj principal pe Valentina în vârstă de  32 de ani, ce plănuiește să se sinucidă. E seara, Valentina plănuiește să se sinucidă a doua zi dimineața, gândindu-se care ar fi cea mai indicată metodă, având un plan A și un plan B. Foarte organizată, gândindu-se că va purta o rochie înflorată și balerini colorați.

– O să ajungi în Iad.

Ah, domnul din fața mea! E îngerul meu păzitor. Nu-i frumos. Nu-i nici urât. E blând și nebun. Are niște ochi căprui și calzi, de nici nu trebuie să mă ia între aripi ca să mă simt în siguranță.”

   Valentina își petrece ultima noapte vorbind cu îngerul ei păzitor, amintindu-și de persoane și momente din viața ei, unele frumoase, altele mai puțin frumoase. Fiecare persoană sau moment lăsând o amprentă în viața personajului, gust plăcut sau amar. Îngerul încearcă să o convingă să nu se sinucidă. Are timp până dimineață, în timp ce Valentina savurează vreo două sticle de vin și povestește, despre viață, sex, prieteni, copilărie.

   Acest roman are amprenta autoarei, lipsită de falsitate și artificialitate, totul este cinstit, pe față, renunțând la măști, prejudecăți și cuvinte ascunse după perdea.

   Valentina nu e un personaj, Valentina poate fi autoarea, Valentina pot fi eu, Valentina poți fi tu. Doar că Valentina e un spirit liber. Câți dintre noi renunțăm la măștile purtate zilnic, întrebându-ne ce spune societatea, familia, prietenii, vecinii……etc?

   Un roman despre relații, despre consecințele deciziilor unora, ale noaste, despre asumarea acestor decizii și acceptarea lor. Despre sex, din dragoste, din compasiune, din plăcere, din singurătate, din ce motiv vrei.

…. E normal să fii confuză. Ai baletat mereu între frică și iubire. Și ți se par normale. Iar tu, tu te cerți cu ea pentru că nu o poți ierta. Nu o poți ierta pentru frică , pentru palme, pentru urlete, pentru cuvintele urâte, pentru datul afară din casă. Pentru frica în care ai crescut, până la urmă. Nu a vrut așa. Dacă ar fi știut că se poate și altfel, ar fi făcut altfel. Ar fi făcut orice ca să fii fericită. Iar acum ai aflat că nu mai ești copilul mic, care poate fi ușor rănit, ci ai și tu putere. Și te folosești de ea. Arunci cuvinte grele, care știi că o rănesc. O faci voit. Dar te doare. Ai de ales: ori o faci și îți asumi vinovăția de după, ori înțelegi că niciodată nu ți-a vrut răul și o iubești fără năbădăi.”

   Ei, câte cicatrici provoacă durerile unor răni fizice, dar cicatricile lăsate de cuvinte grele? Ioana atinge multe lucruri importante ale vieții, multe probleme ale unui sistem infect, plin de prejudecăți și realități crude. Unele răni provocate intenționat, altele din idei învechite, îndoctrinate de un trecut al evului mediu. Romanul este o trezire a sentimentului de acceptare a ceea ce ești, asumându-ți faptele și vorbele, încurajând liberul arbitru.

   Valentina se simte singură, neiubită. Acum în ultima noapte scrie cu amintiri pagini de iubire în Jurnalul primei ei morți.

   Iubire! – da iubire, fie ea iubire din suflet sau iubire trupească. Iubire eternă sau de câteva minute. O iubire profundă față de părinți, frate, Matilda prietena ei cea mai bună , primul iubit, ceilalți iubiți , amanți.

Știi, dacă aș crede în Rai și Iad, aș crede și că ajung în Iad. Oricum aș ajunge în Iad. La câți bărbați m-au futut și la câți am futut. Nu am cum să ajung în Rai. Că spune și la Biblie: „să nu preacurvești” . Bine, eu nu consider că am fost o curvă. Că nu m-am futut nici pe silicoane, botox, facturi, mașini sau bani. M-am futut pentru că mi-au plăcut. Și nici nu m-am futut pentru că jucau hormonii în mine. De singurătate m-am futut. De prea puțină iubire. Voiam și eu să iubesc, măcar câteva ore. Și le furam bărbaților. De fapt, cred că le dăruiam. Dar ei nu știau asta.”

   Jurnalul primei mele morți, este o realitate a celor care recunosc, a celor care renunță la masca purtată din obișnuință, o realitate pe alocuri amuzantă, sau dureroasă. Valentina va duce planurile de sinucidere până la capăt?

Dacă vrei să citești o carte diferită, firească și omenească, atunci citește Ioana Duda.
„ Viața e așa frumoasă! O iubesc.”Editura_Herg_Benet

Cartea Jurnalul primei mele morţi, de Ioana Duda a fost oferită pentru recenzie de Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

Dacă aș rămâne, de Gayle Forman-Tu ce ai face, dacă ar trebui să alegi?

Titlu original: If I Stay/2009
Editura: RAO
Anul: 2014
Traducere din limba engleză: Manuela Bulat

Tu ce ai face, dacă ar trebui să alegi?
„ Acum o ecranizare de mare succes”

   Despre autoare nu am găsit foarte multe informații. Americancă, născută în 06.06.1970, genul abordat în acest roman este young adult.
   Câteodată avem nevoie de o lectură diferită, să ne scoată dintr-o stare de rutină. Indiferent dacă ne plac genurile thriller, polițist, mister, romance, SF, fantasy, simțim nevoie de ceva, un altceva deosebit.
   Dacă aș rămâne este acel ceva care te scoate dintr-o stare de amorțeală, te zguduie trezindu-te la o realitate cruntă. Te face să realizezi că acum ai totul și într-o secundă poți să nu mai ai nimic.
    Personajul principal se numește Mia, o tânără de 17 ani, cântă la violoncel şi este pasionată de muzica clasică, are o familie frumoasă, doi părinți retro, tatăl compozitor și fost toboșar într-o trupă jazz, mama agent de turism şi un frate de opt ani. Ca orice tânără de vârsta ei, Mia are un prieten cu un an mai mare, Adam, chitarist și solist vocal în trupa Shooting Star,  destul de renumită. Prietena cea mai bună a Miei este Kim, o evreică cu care s-a împrietenit după o bătaie în scoală.
    Tot acest tablou minunat este năruit într-o zi care pare să înceapă frumos. În urma ninsorii școlile sunt închise, Mia împreună cu părinții și fratele ei se hotărăsc să petreacă ziua împreună, vizitând niște prieteni de familie. Un accident tragic are loc, Mia este singura care supraviețuiește. Problema este că Mia realizează că vede totul din afară, inclusiv corpul ei, ca o fantomă.

„Dar eu sunt moartă? Eu sunt cea care zace la marginea drumului, cu piciorul atârnând nefiresc, înconjurată de o echipă de bărbați și femei care îmi curăță frenetic trupul și îmi inundă venele cu nu știu ce. Sunt pe jumătate dezbrăcată. Fiindcă paramedicii mi-au rupt partea de sus a cămășii. Unul dintre sânii mei este descoperit. Rușinată, îmi întorc privirea.”

   Și-a văzut părinții fără viață, și-a văzut trupul zăcând, răvășită Mia (sau fantoma ei) nu a mai avut puterea de a-l căuta pe Teddy, presupunând că acesta a supraviețuit și a fost dus la alt spital unde Wilow, prietena la care mergea e asistentă, soția lui Harry (coleg de trupă cu tatăl Miei), cu care are o fetiță de câteva luni. Mai târziu descoperă că e singura supraviețuitoare.
   Imaginează-ți o fată care nu a apucat să se bucure foarte mult de viață, iar acum este între două lumi, zbătându-se să se decidă dacă ar trebui să rămână sau nu.
   Romanul este oarecum amuzant, plin de amintiri din copilăria Miei, din tinerețile părinților ei retro, despre tot ceea ce înseamnă relații, cu părinții, cu copii, cu prietenii.
   Toată lumea este șocată, la spital în sala de așteptare se adună bunicii paterni, unchi, mătuși, verișori, prieteni și Adam. Pe iubitul ei nimeni nu-l lasă să o vadă, starea ei fiind critică. Acesta încearcă să atragă atenția asistentelor cu o trupă și o cântăreață celebră. Imaginați-vă o trupă cântând pe holul de la terapie intensivă, o adevărată nebunie, dar nimic nu e prea nebunesc când e vorba de iubire.

„Între timp, mă lămurisem că nu posed abilități supranaturale. Nu pot să trec prin pereți sau să zbor pe scări. Sunt în stare să fac doar lucrurile pe care le-aș face în viața reală, doar că se pare că tot ceea ce fac în lumea mea nu poate fi văzut de altcineva. Cel puțin, asta pare să se întâmple, pentru că nimeni nu este mirat când deschid o ușă sau apăs butonul liftului. Pot atinge obiecte sau chiar apăsa clanța unei uși, dar nu pot simți nimic și pe nimeni. Este ca și cum trăiesc totul printr-un glob de sticlă. Nu prea pricep cum vine asta, dar oricum nimic din ceea ce se întâmplă astăzi nu are nici o noimă.”

Vreau ca totul să dispară. Vreau ca eu să dispar. Nu vreau să fiu aici. Nu vreau să fiu în acest spital. Nu vreau să fiu în starea asta suspendată, din care pot vedea ce se întâmplă, în care sunt conștientă de ceea ce simt fără să fiu capabilă să simt.”

    Oare în asemenea momente, când simți că ai pierdut totul și trebuie să decizi dacă rămâi, ce ai decide?
   Cum încearcă bunicii, familia și prietenii să o ajute să decidă, pentru ei ea fiind în comă, nicidecum un înger (o fantomă) care vede și aude totul.
    Va reuși Adam să o influențeze în decizia pe care o ia?
   În afară de finalul care mi s-a părut un pic prea abrupt, romanul este plin de emoții și sentimente, este exact ceea ce caut eu într-o lectură.
   O carte de nota 9/10 și o recomand cu mare drag.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

by -
13

Echinox, de Michael White-ocultism, astrologie, crimă

Editura: Rao

Traducere din limba engleză și note: Adrian Deliu

Pagini: 314

   „Echinox  este primul roman al lui Michael White, autor a 25 de cărți de nonficțiune. A fost redactor științific la ediția britanică a revistei GQ, editorialist la Sunday Expres în Londra, iar între 1984 și 1991 a fost lector științific la d’Overbroek’s College din Oxford. Michael  White a manifestat un mare interes pentru biografiile unor personalități ale științei, printre cărțile sale care au înregistrat un succes notabil numărându-se: Stephen Hawking – A life în Science, Einstein- A life în science, Darwin – A life in Science….Isaac Newton – The Last Sorcerer –a fost nominalizată Biografia anului….

Biograf al unor personalități precum Newton, Galileo, Machiavelli, Giordano Bruno.

În prezent, Michael White locuiește în Perth, Australia, cu soția și cei patru copii.”

    OCULTISM, ASTROLOGIE, CRIMĂ

   Demult nu am savurat cu așa o pasiune ceea ce se numește o carte bună și de calitate. O carte condimentată din toate punctele de vedere.

   Subiectul acestui roman sunt o serie de crime, victimele pierzându-și viețile în urma unor plăgi înjunghiate sau cu beregata tăiată.  Un cuplu ucis, bărbatul abandonat iar femeia mutilată cu o foarte mare precizie, un profesionalism de chirurg căreia i-au fost prelevați rinichii, unei alte femei ucise i-au scos creierul, alteia ficatul, alta cu inima scoasă, alta cu vezica biliară. În cazul fiecărei crime fusese găsită în locul organului prelevat o monedă de aur, alamă, argint, bronz, monede care aveau imaginea a cinci femei goale. Totul pare un ritual bine organizat. Investigațiile scot la iveală similitudini între crimele prezente și anumite crime din trecut, la o distanță considerabilă între ele. Având în vedere faptul că arhivarea informațiilor nu era aceeași ca în prezent era o legătură nesigură între aceste crime în serie.

  Acțiunea se petrece în prezent – 2006, dar și în trecut-1689, autorul mergând paralel cu povestea vieții lui Newton, care va avea o legătură cu povestea acestor crime. Toate întâmplările au legătură cu ocultismul, cu alchimia, de care știm cu toții că Newton era mai mult decât pasionat, cumva alchimia devenind o obsesie ținută bine ascunsă.

   Personajele prezentului sunt jurnalista Laura Niven, Philip Bainbridge fotograful poliției, care au împreună o fată, Jo, care a crescut cu mama ei, revenind la facultate alături de Philip. Laura și Philip au conceput-o pe Jo în anii studenției, aceștia nu s-au căsătorit, rămânând prieteni, dar existând o scânteie între ei.

   Locația crimelor din trecut și prezent fiind Oxford, dedesubtul Bibliotecii Bodleian  existând un tunel folosit de Ordinul Sfinxului Negru și de Gardieni, organizații care au la bază societăți secrete sau grupări oculte care au existat multe secole. Asemeni Francmasonilor, Cavalerilor templieri, Iluminati și alte frății. Adaug personajelor prezente pe polițistul Monroe, care acceptă cu greu ajutorul Laurei și a lui Philip, prietenul Laurei, Charlie, care făcea parte din organizație și o ajută pe Laura cu anumite informații despre cercetările lui Newton și biografia acestuia de după moarte, Charlie pierzându-și viața.

   Un personaj cheie este bibliotecarul-șef al Bibliotecii Bodleian, James Ligthman, bătrânul era prieten bun cu Laura, deși se vedeau în rarele vizite ale acesteia la Oxford, și Malcolm, ajutorul bibliotecarului care se dovedește în final fiind polițist sub acoperire.

   Personajele trecutului sunt multe, am să menționez cele mai importante, Newton fiind principalul personaj, în jurul căruia se învârte tot ceea ce ține de mister, alchimie, știință. Se știe că inspirația lui Newton pentru legea gravitației a fost datorată pasiunii acestuia pentru studiul ocultismului, așa cum simțea că datoria lui e să dezlege misterele vieții, să „studieze lucrarea lui Dumnezeu”

   Robert Boyle un important savant al secolului XVII-lea, adept al alchimiei, devenind chimist mai târziu.

  Thomas Bradwardine, teolog, matematician,vizionar.

  Nicolas Fatio du Duillier, matematician, prieten bun cu Newton.

  Robert Hooke, acesta fiind de caracter total opus lui Newton, dușmani până la moarte.

    Marea Britanie este zguduită de asasinatele în serie, Laura și Philip descoperind o istorie brutală în care este implicat însuși geniul Newton, și alte personalități puternice. Cine se află în spatele acestor crime organizate într-un anumit moment astrologic, va fi ceva surprinzător pentru cititori.

   Trebuie să avem în vedere că acest roman este o ficțiune, care are la bază o documentare impresionantă, oferind la fiecare informație note de subsol, iar la final ne sunt prezentate faptele de dincolo de ficțiune, oferind informații despre personalitățile menționate și despre locurile importante dezvăluite (Isaac Newton, Alchimia, Biblioteca Bodleian, etc).

   Sunt foarte multe acțiuni, detalii, pe care nu le menționez, deși sunt piese importante în rezolvarea misterului, pe care va trebui să le descoperiți doar citind acest giuvaer al literaturii.

Citate

Cadavrul unei tinere era prăbușit pe bancheta din spate. Avea mîinile și picioarele depărtate,capul dat pe spate, ochii deschiși ,nemișcați, holbați spre tavanul mașinii. Purta o bluză și o fustă simple, ambele scăldate în sânge. Carnea îi era extrem de albă, ca și când tot sângele i s-ar fi scurs din vene, iar pielea părea chiar și mai albită de reflectoarele puternice montate înăuntrul cortului. Interiorul mașinii era mînjit de sânge; șuvoiul care țâșnise din artere stropise ferestrele și bordul de culoare crem.”

„ Spre deosebire de aproape toți ceilalți alchimiști, de la însuși Hermes pînă la cercul său interior, Newton nu dorea să obțină aur pur și simplu pentru valoarea lui. Bogăția nemăsurată i se părea prea puțin importantă. Pentru el, obținerea aurului la sfîrșitul căutărilor însemna cunoaștere absolută,cunoașterea aflată în posesia zeilor, și știa foarte bine că avea de gând să facă orice ca s-o găsească. Era însăși rațiunea lui de a trăi. „

„ O tânără era pe jumătate întinsă la unul din capetele bărcii. Purta jeans și un tricou și avea ochii deschiși, iar privirea-i era îndreptată spre mal. Părea  să nu aibă nici un strop de sînge în trup. Brațele-i erau larg deschise, iar mâna stângă atîrna pe marginea bărcii. Brațele și umerii erau pline de dîre de sînge. Avea ochii deschiși, dar ceea ce fusese alb la ei era acum aproape în totalitate roșu : toate vasele de sînge se sparseră. Peste ochi avea o peliculă slinoasă, care făcea să se estompeze culoarea sîngelui. Avea beregata tăiată și partea de sus a craniului fusese înlăturată, curat, de o mînă expertă, o emisferă de oase și scalp fiindu-i tăiată. În locul în care se aflase odată creierul, nu rămăsese altceva decît un orificiu roșu și negru. În unele porțiuni, țesutul mort fusese zgâriat și îndepărtat, lăsînd să se vadă oasele înspăimântător de albe. „

    Sunt convinsă că nu am reușit să scriu tot ceea ce aș fi vrut să scriu, de aceea vă recomand această bijuterie.

Cu siguranță merită 5 /5 stele.

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

 

 

 

 

by -
11

Ascensiune stelară, de Ana Maria Negrilă

Volumul 2 al seriei STELARIUM

Editura: CRUX PUBLISHING 2016

Gen: SCI-FI

Editor: Andreea Sterea

Pagini: 469

Despre autoare

   Ana-Maria Negrilă s-a născut în anul 1972, este absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română a Universității București, doctor în literatură medievală.

   A debutat în anul 1993 cu povestire Fragile în Jurnalul SF, a apărut în nenumarate antologii, a câștigat mai multe premii la concursuri.

   Alte apariții de aceeași autoare: Orașul Ascuns (culegere de povestiri), Împăratul ghețurilor (roman), Regatul sufletelor pierdute (primul volum din seria Stelarium), iar în format e-book: Cântecul zorilor, Când lumile se prăbușesc. (sursa prezentare -Editura Crux)

   Novice fiind în zona de SCI-FI am încercat să acord o atenție crescută termenilor și descrierilor, să reușesc să pătrund într-o lume nouă, o lume a tehnologiei, a științei, a spațiului, călătoriilor în timp.

  Ascensiune stelară este volumul doi al seriei Stelarium, acțiunea se petrece în parte pe nava ASCENSIUNE, condusă de legendarul comandant Jonson, dar și pe alte planete: Cardeea, Andorre, Galene, în orașul Hubb- un oraș plutitor compus din mii de sfere, de sunete și de lumină, unde oamenii emiteau note.

   Personajele principale sunt agenții anh: Adrew, Ralle, Sten, Karl, care aveau o misiune de la maestrul Lumni, programată peste 50 de ani. Acești agenți erau înghețați în cutii criogenice pe perioade de aproximativ zece ani (nu toți neapărat în același timp), cărora li se aducea o ameliorare genetică. Se descrie în amănunt etapa somn-trezire.

   Lumea Con este un amestec de stări, pe care le poți observa din exterior. Misiunea agenților este aceea de a găsi nava ascunsă, Speranzia, pe care toți o voiau datorită tehnologiei avansate.

Apar și personaje cum ar fi IA-u, un fel de roboţi, folosiți pe post de servitori. Pot fi numite personaje fără emoţie.

   Sunt mulți termeni noi: sensomemoria, care bănuiesc că este memoria din celelalte corpuri sau de dinainte de a fi adormiți; anh- un fel de energie naturală; um – o stare, iar cele două împreună formează un tot.

   Foarte multe personaje, imposibil de menționat, la fiecare personaj ar trebui să spun o poveste și aș strica misterul lecturii.

Ce mi-a plăcut

– Autoarea scrie foarte bine, cursiv, are o imaginație bogată, pasionată de fiecare amănunt, parcă trăind într-un univers necunoscut încă nouă, un text original și foarte SCI-FI. Romanul este de calitate tipografică foarte bună, așa cum sunt toate cărțile editurii.

Ce nu mi-a plăcut 

 Se pune mult accent pe momentul somn-trezire, acțiunea este puțină, ceea ce plictisește (cel puţin în cazul meu).

Lipsa sentimentelor și emoțiilor personajelor, deși este un roman SF tot ceea ce e viu ar trebui să și simtă.

   Impresiile mele asupra cărţii sunt subiective, vă invit să citiți acest roman pentru o părere proprie, sfatul meu e să începeți cu primul volum al seriei. Apreciez autoarea pentru originalitate.

Citate

Semințele plutesc chiar și în mijlocul furtunii și apoi, când vânturile se domolesc, se așază pe pământ fertil, le cresc rădăcini și se transformă în plante, absorbind energia galenică.”

„ Nu scapi de supunerea față de mai marele tău decât murind.”

„Nu regreta ceea ce a fost, pentru că este ca spuma trecătoare.Uită-te spre ce va fi, și atunci viața ta va căpăta din nou sens.” Um Comte

„Folosești calendarul, ceasul, orice altă modalitate de măsurare a timpului și astfel, îți stabilești locul în raport cu alte obiecte, blocându-te singur într-un univers care te va duce inevitabil spre marele sfârșit.”

                                      Lumea din Hubb

Crux Publishing logo

Cartea Ascensiune stelară, de Ana Maria Negrilă a fost oferită pentru recenzie de Editura Crux Publishing. poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing

evaluare-carte-3

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

by -
6

Capricornul este al zecelea semn astrologic al Zodiacului, care este asociat cu constelația Capricorn

 Horoscop

Capricorn–perioada 21 decembrie-19 ianuarie

    Capricornul este al zecelea semn astrologic al Zodiacului, care este asociat cu constelația Capricorn. În astrologie, Capricornul este considerat a fi un semn introvertit, de pământ și unul din cele patru puncte cardinale. Este guvernat de planeta Saturn, iar faptul că este al zecelea semn zodiacal, este asociat cu a zecea casă astrologică. ( sursa Wikipedia)

      În această zodie s-a născut scriitori precum:

01.01.1868 – I.AL.BRĂTESCU –VOINEȘTI-m.1946

05.01.1878 – EMIL GÂRLEANU-m.1914

06.01.1881- ION MINULESCU-m.1944

06.01.1887- IONEL TEODOREANU-m.1954

06.01.1946 – STELIAN ȚURLEA

   Bineînțeles, trebuie să-l menționăm pe cel mai iubit dintre poeții noștri, născut în această zodie: Mihai Eminescu născut în 15 ianuarie 1850 la Botoșani, decedat în 15 iunie 1889 la București.

   Simbolistica numerelor-Cei născuți în ziua 15 sunt Creativii, sunt persoane visătoare, iubesc călătoriile și sunt dornici să învețe lucruri noi.

   Dragoste – 1872 este anul probabil în care Mihai Eminescu s-a întâlnit cu Veronica Micle la Viena, el era student, iar ea urma un tratament. Deși căsătorită, cu două fete la doar 22 de ani, cei doi încep o relație de iubire pasională. Am putea numi această iubire un noroc, în perioada aceea mulți se căsătoreau din interes sau constrânși de părinți (asemenea căsătoriei dintre Veronica și Ștefan Micle, mai mare cu 30 de ani) mai ales că această relație tulburătoare rezistă aproximativ 17 ani cu despărțiri și împăcări. Până ce soțul acesteia moare. Cei doi petrec aproape două luni de dragoste în toamna anului 1879.

  Bani și sănătate – În primăvara anului 1880 cei doi îndrăgostiți se gândesc la o posibilă căsătorie, împiedicați fiind de problemele financiare și de societate, relația lor se răcește, autorul nu are noroc la bani și nici în sănătate. Acesta îmbolnăvindu-se are nevoie de fonduri pentru a se interna la Viena, 2.000 lei, bani strânşi din vânzarea biletelor. Aceasta nu este singura dată când autorul are nevoie de ajutor financiar.

    Carieră-Mihai Eminescu debutează în 1866 în broșura dedicată profesorului de limba română cu poezia La mormântul lui Anton Pumnul, semnată M. Eminovici, iar în februarie în revista Familia, sub numele de Eminescu.

    Poet, prozator, jurnalist, revizor școlar, redactor.

    Se pare că dragul nostru autor a avut o carieră importantă, recunoscută ca o moștenire importantă lăsată românilor, o moștenire a iubirii de natură și patrie, a romantismului și a emoțiilor.

    Îmi este imposibil să enumăr operele, poeziile, basmele, pentru că sunt multe și toate sunt importante. Voi scrie preferatele mele: O, rămâi; Luceafărul; Revedere; Făt-Frumos din Lacrimă.

Lumea-i cum este, și ca dînsa suntem noi.” 

                                                                      – Epigonii

Lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,

Că-ndărătu-i și nainte-i întuneric se arată.”

                                                                         – Scrisoarea I

  O, RĂMÂI

„O, rămîi, rămîi la mine,

Te iubesc atât de mult!

Ale tale doruri toate

Numai eu știu să le-ascult;

În al umbrei întuneric

Te aseamăn unui prinț,

Ce se uit-adânc în ape

Cu ochi negri și cuminți;

 

Și prin vuietul de valuri,

Prin mișcarea naltei ierbi,

Eu te fac s-auzi în taină

Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec

Cum îngîni cu gras domol,

În a apei strălucire

Întinzând piciorul gol

Și privind în luna plină

La văpaia de pe lacuri,

Anii tăi se par ca clipe,

Clipe dulci se par ca veacuri.”

Astfel zise lin pădurea,

Bolți asupră-mi clătinând;

Șuieram l-a ei chemare

Ș-am ieșit în cîmp rîzînd.

Astăzi chiar de m-aș întoarce

A-nțelege n-o mai pot…

Unde ești, copilărie,

Cu pădurea ta cu tot?

 (1979, 1 februarie)

    În memoria celui care a scris sute de articole, celui care ne-a lăsat zestrea poeziei naționale a poporului român vom scrie și noi sute de articole sărbătorind zodia Capricorn alături de numele nemuritor Mihai Eminescu.

 

by -
14

Oceanul sufletului, de Jalal-Ud-Din Rumi

Editura: Herald, 2016

Traducere din limba persană și note: OTTO STARCK

Studiu introductiv: TEODORU GHIONDEA

   Despre autor – RUMI a fost unul dintre cei mai cunoscuți mistici persani și islamici, limba maternă a fost persana, denumit „prințul poeților sufi”. Născut în Balch ( Afganistan )în 30 septembrie 1207- decedat în 17 decembrie 1273 Konya ( Turcia).

„  SUFÍSM s. n. curent principal al misticii musulmane, apărut în sec. VIII în Arabia și Persia ca reacție împotriva islamismului, cu caracter anticlerical și ascetic. (< fr. soufisme)” – DEX

Ce este sufismul? – este o sectă mistică în cadrul islamului care se opune doctrinei oficiale, bazându-se pe dragostea reciprocă dintre Allah și oameni, iubire și cunoaștere mistică, respingând dogma inaccesibilității lui Allah. Denumirea de sufist vine de la lâna aspră (suf) purtată în semn de renunțare la orice lux.

Alte opere ale autorului – Mathnawi ( Distihuri) ; Diwan –e Shams-e Tabrizi( Divanul lui Shams din Tabriz); Rub’ayyat( Catrene); Fihi-ma-fihi ( Lăuntrul lăuntrului) principala creație în proză a lui Rumi.

   Oceanul sufletului este un uimitor izvor al iubirii provenită din adâncul sufletului, o iubire divină religioasă și nu numai, plină de lumină și culoare, profeții și legende. Scrisă într-un fel unic și captivant, această carte prezintă o lume distrusă și refăcută prin activitate divină, fără a fi o carte comună de poezii, aceste versuri intense sunt prinse din realitate cu învățături din Coran, asemenea unor pilde. Momente în care mintea și inima se unesc, ajungând să-și întoarcă credința către Dumnezeu, o credință liberă, sinceră și adevărată.

 IUBIREA PENTRU DUMNEZEU

Slăvită fii, Iubire! O lume de adastă.

Ești vraciul ce ne scapă de orișice năpastă.

 

O, leac al îngâmfării și poftei de renume!

Ești Platon și Galenos, meniți să ne îndrume.

 

Doar prin Iubire-ajuns-a un trup de lut la cer

și-a prins să dănțuiască și muntele stingher.

 

Iubirea îmbătat-a-atunci muntele Sinai.

L-a fulgerat pe Moise,lăsându-l fără grai.

 

De m-aș lipi de gura celui asemenea mie,

aș da-n vileag, ca naiul,ce-i voie să se știe.

 

Cel despărțit de cel ce asemenea lui cuvântă

Rămâne mut chiar dacă întreg lăuntru-i cântă.

 

Când piere trandafirul și când gradina moare

nu mai auzi cum cântă nicio privighetoare.

 

Iubitul este totul și-n văl cel ce iubește.

E viu doar îndrăgostitul și-i mort cel ce-ndrăgește. „ –fragment

   Observ că autorul scrie Iubirea cu I mare, deși cuvântul nu e la începutul frazei, ceea ce presupun că semnifică atribuirea divină a cuvântului, un sentiment important fără de care omul ca specie nu ar reuși să exceleze.

   Foarte profunde versurile autorului, așa cum reiese din ultimele două, iubirea profundă te face viu, să îndrăgești nu e suficient. Trebuie să simți iubirea din adâncul sufletului, din OCEANUL SUFLETULUI, o iubire adevărată și pură.

Se menționează Moise și profetul Ali, dovadă că autorul era religios și liber în credința lui. Scrierile lui Rumi fiind oarecum religioase, filozofice, din care poți învăța foarte multe lucruri.

          ALI ȘI POTRIVNICUL SĂU

„   De la Ali învață să fii cinstit,

Căci Leul Celui Veșnic nicicând n-a viclenit.

 

În luptă cu ghiaurii,fu gata să-l străpungă

Pe-un călăreț potrivnic, cu spada lui cea lungă.”

În această luptă Ali e gata să învingă cu spada lui dușmanul, dar se oprește, Ghiaurul rămâne uimit de mila și iertarea lui Ali.

„Răspunse-Ali „ Eu spada în slujba Lui mi-o pun

N-ascult ce-mi cere trupul.Doar Lui eu mă supun.

Nu-s leul unri patimi,ci al lui Dumnezeu,

și-ntotdeauna fapta vădește crezul meu.

Nu eu , ci Domnu-ndreaptă săgeata către țel.

Sunt spada,dar o trage și-o mânuiește El.”

    Credința lui Rumi era mistică, puternică, legendară, având în vedere că aceste scrieri ale autorului sunt încă publicate, foarte longevive învățăturile lui.

Mă bucur că am avut șansa de a citi aceste versuri complexe și înțelepte ale lui Rumi, călătorind spiritual într-o lume a iubirii oglindită în Oceanul sufletului meu.

Editura Herald-logo

 

 

Cartea Oceanul sufletului de Jalal-Ud-Din Rumi a fost oferită pentru recenzie de Editura Herald. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herald

 

 

by -
19

Cei patru mari( seria Hercule Poirot),de Agatha Christie

Titlu original: The Big Four

Autor: AGATHA CHRISTIE- cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor

Traducere din limba engleză: Costin Valentin Oancea

Editura: Litera,2016

Pagini: 264

   În colecția Agatha Christie au apărut: O supradoză de moarte; Moarte printre nori; Crima din Orient Expres; Cu cărțile pe față; Tragedie în trei acte; Oglinda spartă; Cine l-a ucis pe Robert Ackroyd; Petrecerea de Halloween; Ceasul rău pe strada Hickory; Un buzunar plin cu secară,Primele cazuri ale lui Poirot; Moartea vine ca un sfârșit;trenul din Paddington; La hotelul Bertram; Calul bălan; A treia fată; Ultimele cazuri ale lui Miss Marple; Cei patru mari.

    Despre autoare – Agatha Christie este cunoscută în întreaga lume drept” Regina crimei”. A scris 80 de romane polițiste și volume de povestiri, 19 piese de teatru și șase romane publicate sub pseudonimul Mary Westmacott. Autoarea a mai scris nonficțiune, o autobiografie, dar și povestiri amuzante despre numeroasele expediții în care a participat alături de soțul ei, arheologul sir Max Mallowan. A murit în 1976.( fragment descriere roman).

   Hercule Poirot este un detectiv celebru, foarte asemănător ca și personaj cu Sherlock Holmes. Autoarea folosește ca detectiv pe Hercule sau Miss Marple, punând astfel o amprentă originală asupra romanelor polițiste. Acești doi detectivi deveniți faimoși au fost bine primiți pe marile ecrane, fiind subiectul mai multor ecranizări.

   Nu e un secret că îmi plac foarte mult misterele, rezolvarea lor, cât și lecturile bine scrise. Romanul mi-a căzut cu tronc, încă de la începutul lecturii, am luat cartea în mână și în câteva ore am realizat că am terminat-o, a fost ca o vizionare a unui film bun, dar la care nu am luat pauză de publicitate.

   Hastings este cel mai bun prieten al lui Hercule  Poirot, se hotărăște să-l viziteze la Londra, nimerește chiar la începutul unui nou caz al detectivului și decide să-l ajute pe acesta la soluționarea misterului . Au loc multe crime sub semnătura celor patru mari. Cine sunt ei?

„  „ Cei patru mari”, care ar deține o instalație extrem de puternică – o sursă de energie a cărei forță depășește cu mult ceea ce cunoaștem noi în prezent și e capabilă să concentreze o rază de o foarte mare intensitate într-un punct predefinit. Posibilitățile atribuite acestei invenții par absurde,dar le-am comunicat totuși la sediu,care a încredințat studiul unuia dintre cei mai străluciți savanți ai noștri…..”

   Hercule Poirot descoperă pe parcurs identitatea primilor trei membrii, iar mai apoi a celui de al patrulea, pe care-l întâlnește de mai multe ori, de fiecare dată deghizat atât de bine, încât era imposibil de recunoscut dacă-l va reîntâlni.

Numărul 1-  un chinez –  Li Chang Yen, o  puternică minte, cel mai influent chinez. Creierul organizației,

Numărul 2 – un american bogat –Abe Ryland, multimiliardar.

Numărul 3- o franțuzoaică – madame Olivier, cea mai cunoscută și apreciată chimistă.

Numărul 4 – Distrugătorul, Claud Darrell, despre care se știa doar că e un actor grozav, având un tic: se joacă cu pâinea, face biluțe.

   Să afle toate aceste nume, Poirot și Hastings trec prin multe pericole, rezolvă multe mistere, li se întind multe capcane, întâlnesc tot felul de oameni, uimiți fiind de deghizările uimitoare ale Distrugătorului. Multe crime, aparent independente de acest caz, mai apoi să descopere o legătură cu CEI PATRU MARI.

  M-a amuzat teribil egocentrismul detectivului, aducând aminte de nenumărate ori că el își folosește materia cenușie, sau că rivalii săi uită că el își folosește materia cenușie, sau îndemnându-și prietenul să-și folosească materia cenușie.

„  – Mon ami, nu a luat în calcul micile celule cenușii ale lui Hercule Poirot.

    Poirot are calitățile sale, dar modestia nu se numără printre ele.”

   Demonstrând inteligența sa, dar nu și modestia, având în vedere fizicul personajului, oarecum pitic, cu capul în formă de ou, creează o imagine amuzantă ,plină de un amuzament , dar în același timp seriozitate. Și pentru că nu era destul un singur Poirot, acesta are și un frate geamăn Achille, de care se folosește oarecum în rezolvarea cazului.

Nu este ușor pentru detectiv să prindă acest cartel criminal cu puteri nelimitate, în diferite părți ale lumii, vor fi în pericol, mai ales Hastings.

Recunosc că nu am fost surprinsă de ușurința lecturii, doar e Agatha Christie, iar cărțile ei au fost traduse în peste 100 de limbi, peste 2 miliarde de exemplare vândute.

Recomand cu drag celor care iubesc lectura de calitate, celor care iubesc romanele polițiste și misterul.editura-litera

Cartea Cei patru mari( seria Hercule Poirot) de Agatha Christie a fost oferită pentru recenzie de Editura Litera. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Litera.

 

by -
7

Când dragostea învinge

   Nicu era un băiat foarte bogat, locuia într-o casă imensă împreună cu fratele lui și familia acestuia. După moarte părinților lor Nicu a preluat afacerea familiei, fratele lui fiind un puturos, doar interesat de bani. Nicu îi dădea o alocație lunară și-l lăsa să locuiască în casă, deși toată averea era pe numele lui.

  Nicu s-a îndrăgostit de Ana,o fată orfană, s-au căsătorit iar ea avea grijă de toată casa. După un an s-a născut primul băiat, George, nefericirea era că băiatul s-a născut cu o boală psihică, boală care-l va ține copil și la maturitate. L-au iubit enorm și curând Ana a rămas din nou însărcinată, cu Lucian, care s-a născut perfect sănătos, după doi ani s-a născut al treilea băiat, Adrian, la nașterea căruia Ana a întâmpinat complicații și a murit.

   Durere mare în inima lui Nicu, a fost nevoit să-și crească singur copiii, nu era ușor să se ocupe de afacere și de educația lor, a angajat o femeie să aibă grijă de casă, el încerca să le ofere dragoste copiilor cât pentru doi părinți, le făcea toate voile, mai puțin lui George, care nu vroia decât iubire și pe cineva cu care să se joace. George era foarte deștept, învăța orice joc, știa să citească, calculele matematice le făcea din cap, avea o inocență care te topea.

  Au trecut mulți ani, Nicu e bătrân și bolnav, averea familiei a crescut enorm, la fel și responsabilitățile. George e un adult-copil, Lucian și Adrian au plecat de acasă, fiecare în altă parte, prea răsfățați, prea pe interes, prea dezamăgiți de Nicu care le refuza bani nemunciți.

   Înainte să moară Nicu, a lăsat acte legalizate unui prieten avocat, avânt clauze, toată averea se va împărți în trei doar dacă cei trei băieți locuiesc împreună un an, în caz contrar, toată averea trece pe numele lui George, sub tutela avocatului ( prieten din copilărie cu Nicu). Nervoși ceilalți doi băieți cu greu acceptă, dar banii sunt un argument puternic, nici unul nu e pregătit să renunțe la avere. Locuiau toți cei trei frați cu unchiul lor și familia acestuia, ( niște întreținuți), toți stăteau mai mult în camerele lor așteptând să treacă anul.

   George, în ciuda bolii de care suferea, simțea falsitatea și lipsa de sentimente, dar continua să se joace, încet ademenindu-și frații în jocurile lui, nevoia de atenţie și curiozitățile lui îi făceau pe cei trei frați să petreacă zilnic timp împreună, devenind toți copii, trăind o copilărie întârziată.

Lucian era un afemeiat,  voia averea să cucerească fete, să facă petreceri, să se mândrească cu numele tatălui său.

Adrian era plin de datorii la jocurile de noroc, el trebuia să restituie unor cămătari mulți bani, a reușit cu greu să amâne un an datoriile.

   Văzând că Lucian și Adrian începe să se implice în afacerea familiei, de asemenea petrec mult timp cu George, unchiul lor încearcă să-l ucidă pe George, împingându-l de la etaj. Acesta suferă o hemoragie internă, intră în operație dar a pierdut prea mult sânge, frații lui suferă, chiar și ei sunt surprinși de îngrijorarea lor și de lacrimile care le curgea pe obraji. Amândoi donează sânge, salvându-l pe George, sângele apă nu se face. Unchiul lor este arestat, familia lui ajunge pe drumuri.

Când s-a împlinit anul, avocatul a adus o scrisoare de la Nicu, Lucian și Adrian erau îngrijitori legali ai fratelui lor, averea era împărțită în trei.

Lucian și Adrian s-au implicat amândoi în afacerea familiei, s-au căsătorit amândoi și au câte trei copii( toți băieți), Adrian și-a construi casă lângă casa părintească.

George locuiește cu Lucian, a rămas același copil inocent care înmoaie inimile oricui îi iese în cale!!!!!!!!

by -
6

O familie diferită

   Acum  peste patruzeci de ani Dora (14 ani) stătea la internat, se îndrăgostește de Vali mai mare decât ea cu trei ani, venit de la Maramureș, o perioadă au fost doar iubiți, fiind tânără știa că părinții ei nu o vor lăsa să se mărite așa repede, fug împreună la părinții lui Vali la Maramureș. Normal că părinții Dorei le transmite să vină acasă, o iartă, continuă relația cu Vali, termină școala, stau o perioadă la părinții ei, se căsătoresc doar la primărie.

Dora era frumoasă, brunetă, ochi mari căprui, Vali era un crai, brunet, slab, deștept, nu fuma și nu consuma alcool, bărbatul perfect.

    Primul copil e un băiețel, odată cu botezul fac și nunta religioasă. Se iubeau, între timp se mai nasc două fetițe, locuiau singuri deja, Dora avea nevoie de ajutor. Nu era ușor să crești trei copii și să ai grijă de o gospodărie, animale, spălat cu mâna, pe atunci nu aveau multe femei mașină de spălat. Având nevoie de ajutor, Dora o mai chema pe sora ei Didi să stea cu copiii, să poată gospodări, iar seara Vali o conducea acasă, străzile nu erau luminate, asta fiind deja pe timpul lui Ceaușescu, iar Didi spunea că-i este tare urât.

   Drama abia acum începe, într-o zi Didi vine de la școală înșoțită de o rudă de la oraș la care mai dormea, să nu facă naveta. Doamna tocmai își dăduse seama că Didi e gravidă, la presiunea ei adolescenta aruncă bomba, tatăl era Vali. Ei bine Dora nu știa ce să mai facă, scandalul era uriaș, nimeni nu o acuza pe Didi, doar Vali era de vină, Dora casnică cu trei copii,  fuge spre gară să se sinucidă, este oprită la timp de o mătușă din apropierea gării. Tatăl ei îl caută la serviciu cu un cuțit, tot satul știa scandalul.

Dora se mută cu copiii ei la părinți în casă, Didi se căsătorește urgent cu un băiat care-i recunoaște băiatul, părinții Dorei se mută la bunicii paterni, iar ea rămâne singură cu copiii.

   Vali trecea pe la școală pe la băiatul și fata mai mare, la cea mică la grădiniță nu mergea, cea mică plângea cănd auzea că doar pe ceilalți doi îi caută tata. Pentru Dora fiecare lacrimă a copiilor care nu înțelegeau mare lucru era dureroasă.

   Trei luni au stat separați, după care Dora la iertat pe Vali, bineînțeles părinții ei s-au împotrivit, dar cu timpul l-au acceptat, așa cum s-au acceptat și Dora- Vali- Didi- soțul lui Didi. Dora spunea de multe ori că nu e sigură că tatăl copilului bastard e Vali, se zvonea că Didi umblase și cu fratele lui Vali care era necăsătorit. O perioadă a fost liniște. Calvarul a început din nou, acum erau alte femei, Vali începuse să bea și să fumeze ocazional, mai apoi frecvent. Dora era geloasă, au început certurile, urmate de bătăi, în fața copiilor. De multe ori era nevoie de intervenția poliției.

Dora se decide să meargă la lucru, deși pe timpul lui Ceaușescu dintr-un salar o familie de cinci persoane trăiau decent, mai ales dacă aveau animale și grădină.

   Prima zi de serviciu s-a lăsat cu scandal, Dora i-a spus lui Vali că merge la lucru, acesta s-a împotrivit, totul era aranjat. Întâmplarea face ca prima zi de lucru să fie de fapt prima noapte, așa cădea tura, se lucra în trei schimburi în fabrică. S-a ales cu o mică bătaie, a reușit să fugă desculță și fără poșetă, copiii au ieșit pe ușa din spate și i-au dus mamei lor ce avea nevoie.

   Ei bine, toată tinerețea ei a luat bătaie, copiii au asistat de multe ori neputincioși, de multe ori erau arbitri. A mai existat o tentativă de despărțire când erau copiii mai mari, băiatul l-a dus pe tatăl lui la tren să plece la Maramureș, după o lună Dora s-a dus după el, înduplecată de o scrisoare care spunea că a fost tâlhărit pe tren, a rămas fără: bani, acte, pantofi. Nici atunci lucrurile nu s-au schimbat prea mult, doar o perioadă scurtă. Diferența era că acum copiii erau mari, nu mai erau bătăile așa grave și dese. Iar după ce Dora s-a îmbolnăvit, a suferit o operație, erau doar certuri din cauza băuturii care era deja spre alcoolism.

  Dora și Vali sunt și acum împreună, locuiesc singuri, se înțeleg mai bine ca în tinerețe, copiii sunt fiecare căsătoriți la casele lor, Didi mai are doi copii cu soțul ei, iar primul copil a aflat abia după 18 ani povestea și spune la toată lumea că e fratele celor trei, mai des decât a celorlați doi.

Toată lumea se vizitează de sărbători, stau la aceeași masă, se iubesc ca o adevărată familie.

Au iertat……dar nu au uitat.

by -
8

Sănducu și Ajunul Crăciunului

    E frig, iarna-și așterne plapuma albă peste pădurea înghețată, Sănducu privește peisajul mirific de la geamul parțial aburit. Se zăresc umbre stranii, Sănducu știe că e doar viscolul. A trecut multă vreme de când nu se mai sperie, la cei opt ani ai lui viața l-a ajutat să se maturizeze. Ce repede trece timpul, parcă nu demult a fost Paștele, iar mâine e deja Ajunul Crăciunului. Trebuie să se odihnească, mâine se trezește devreme, tanti Florica are nevoie de ajutorul lui, și lemnele sunt puține. Focul s-a stins în soba mică din colțul camerei, mama lui, Ioana, doarme în patul din scânduri așezate pe cei patru butuci de lemne, fânul s-a lăsat formând o adâncitură în sacii de iută ce-l acoperă, în locul în care stă nemișcată de mai bine de o lună, se simte din ce în ce mai rău. Deși nu și-a cunoscut tatăl, câteodată speră să se întoarcă, așa cum speră ca mama lui să se facă bine, să treacă de iarna aceasta, doctorul a fost la începutul lunii, până în ianuarie nu mai vine, cei cinci kilometri până în sat nu pot fi străbătuți cu mașina.

   E dimineață, Sănducu aprinde focul înainte să plece, sigur se stinge până se întoarce, dar măcar mama va avea o dimineață călduță. O sărută cu grijă pe frunte  și pleacă.

   Până după prânz,  băiatul muncește la bâtrâna văduvă care i-a fost sprijin în ultimii ani. De când Ioana s-a îmbolnăvit, tanti Florica le-a oferit mâncare să supraviețuiască, iar băiatul a ajutat-o cu gradina și treburile casnice.

   De multe ori, tanti Florica se uită pe geam, uimită de hărnicia și responsabilitatea lui Sănducu, cu părul lui negru puțin cam lung ce îi alunecă ușor pe față, cu o pereche de adidași cu vreo două numere mai mari acoperindu-i piciorușele fără șosete, probabil înghețate deja, pantalonii care au fost odată gri, mult prea scurți și cojocul dăruit iarna trecută din dulapul răposatului ei soț.

   Plecat de la tanti Florica, Sănducu petrece toată după-masa în pădure adunând lemne, crivățul s-a oprit, mai cade din când în când câte un fulg de nea. Obosit, se așează pe lemnele făcute săniuță și privește darul iernii. Și-ar dori să facă un om de zăpadă, dar ar dura prea mult, iar mama e singură și-nfrigurată. Se îndreaptă către căsuța de la marginea pădurii, gardul de lemn e aproape acoperit de zăpada viscolită, varul albastru deschis este pe alocuri umed sau decojit, acoperișul din fân abia rezistă, când se va dezgheța, va încerca sa-l repare.

            Dacă ar exista Moș Crăciun, l-aș ruga să mă facă bărbat, să am putere să repar casa, și să o facă pe mama sănătoasă, de un an se luptă cu o boală necunoscută. Îmi lipsesc jocurile în zăpadă, zâmbetele bătăilor cu bulgării de nea.

Ușa scârțâie, lemnele târâte până la ușa sobei  fac puțină gălăgie. Sănducu o privește pe mama care încă doarme. În colțul camerei slab luminată de o singură lumânare, băiatul zărește uimit masa bogată.

– Sarmale, cârnați, jumeri, cozonac, portocale. De unde? Cu turtele și cartofii de la tanti Florica avem mâncare pe o săptămână. Mama! Scoală-te, de unde sunt aceste daruri minunate?, spuse el dintr-un suflet.

– Sănducu, nu știu, cred că am dormit toată ziua, mi-a fost tare frig.

   Lângă masă era o cutie frumos împachetată, iar băiatul, bucuros, deschide cutia cu grijă să nu distrugă ambalajul colorat, scoțând la iveală două perechi de șosete de lână, o pereche de cizme de gumă pe măsura lui, pantaloni groși de fâș și un cojocel care-i vine de minune.

  Sănducu începe să plângă, sunt lacrimi de fericire, o ia în brațe pe mama lui și se bucură împreună de  Ajunul Crăciunului.

– Mama, Moș Crăciun există!

Tanti Florica privește pe geamul aburit tabloul iubirii, lacrimile-i încălzesc obrajii îmbujorați.

– Da Sănducu, Moș Crăciun există în fiecare din noi, Crăciun fericit!

Sursa foto: Pinterest-Mpora

by -
8

Patimile doamnei ministru, de Bogdan Hrib-Seria Stelian Munteanu

Editura: Tritonic

Anul 2016

Coperta–Alexandra Bardan, Redactor–Michael Haulică, Editor– Alexandra Dolea.

Număr pagini: 287

   Din aceeași serie : 1. FILIERA GRECEASCĂ;  2.BLESTEMUL MANUSCRISULUI; 3. SOMALIA, MON AMOUR; 4. UCIDEȚI GENERALUL, 5. PATIMILE DOAMNEI MINISTRU

      Despre autor- Bogdan Hrib (n.1966) este inginer și fotoreporter. A lucrat ca jurnalist; este editor de carte la Tritonic (din 1993) și director al Editurii UCIN (DIN 2014). Doctor în media și cinema (UNATC, 2016), cadru didactic asociat la Universitatea din București, SNSPA București și UBB  Cluj. A mai publicat romanul Ultim fotografie și două volume de povestiri, o carte conținând rețete de salate. ( prezentare autor roman).

      ISTORIILE CARE NU EXISTĂ SE POT INVENTA”

      Din această serie am citit doar Filiera grecească, iar acum Patimile doamnei ministru. Am început romanul și aproape spre jumătatea lui încă mă întrebam de unde provine titlul, nu găseam politică și nici o doamnă ministru, parcurgând romanul misterios, am realizat că prezentul întotdeauna are o istorie, care va influența într-un fel sau altul prezentul și viitorul.

    Polițistul Tony (Anton Demetriade) locuiește la Copenhaga cu iubita lui Ilse, este chemat la locul unei crime de către danezul Sorensen. O executare, victima fiind un român asupra căruia se găsește doar un pașaport prea vechi, având pe copertă stema Republicii Socialiste România. Acesta cere ajutorului prietenului său Stelian Munteanu, un jurnalist și editor care se afla la Copenhaga și care-l refuză. Victima se numește Vasile Tudose (Basil Tudoz), este un fost spion român, dispărut cu mulți ani în urmă, despre care se știa că a murit (a fost executat ).

În fața lui, la câțiva metri buni – simte că nu vrea să se apropie mai mult- bătrânul nemișcat, cu capul aplecat spre dreapta, înghețat într-o poziție nefirească. E mort. De ceva vreme .Împușcat în inimă. O lovitură curată, un glonț de calibru mic? Sânge puțin. Mustăcește nedumerit și nemulțumit. Mârâie în barbă. Ciudat…Seamănă a execuție.

     Singura legătură între trecutul lui Vasile Tudose și prezentul lui Stelian pare a fi Mișa (Mihail Sergheevici Pușkin), Vasile Tudose a fost spion pentru români, francezi și ruși, nu prea a avut încotro, odată intrat în această viață nu ești tu cel care decide ce faci, securitatea decide pentru tine, devine spion, se căsătorește, are o fetiță, e nevoit să plece din țară fără a comunica cu familia, între timp la București are loc un cutremur în care își pierde viața soția lui, iar fiica lui Mădălina, este crescută de bunicii materni.

    Se menționează nume mari: Dej, Ceaușescu, Pacepa. Un trecut plin de mister, decizii, contrabandă cu canabis, bani făcuți rapid pentru stat, idee care a pornit chiar de la Tudose.

     În prezent Stelian Munteanu este divorțat de Elenis ( fata lui Pușkin), are o fată Lulu pe care nu o vede așa des, mesaje scurte pe facebook. E recăsătorit cu Sofia, care se împarte între Londra și București. E prieten cu Tony, care va fi o vreme în comă în urma unei explozii a casei lui, în care Ilse își pierde viața.

    Acest roman de mystery & thriller românesc este foarte complex, m-am întrebat în prima jumătate a romanului, ce rol joacă Stelian refuzând să se implice, și când apare doamna ministru?, nimic nu e previzibil, totul e confuz, trezind o curiozitate continuă, cine are legături cu cine? De unde începe de fapt povestea și unde se termină. Ei bine Stelian a fost coleg cu Mădălina Popescu, doamna prim ministru, pe atunci Mădălina Tudose fiica lui Vasile Tudose.

    Apare un scandal la televizor, în care cei doi sunt acuzați că sunt amanți, tipic jurnalismului din ziua de azi, senzaţionalul ținând de știri presupuse, scandaluri provocate, minciuni și intrigi.

   E foarte ciudat cum se împletește trecutul și prezentul, sunt foarte ciudate legăturile între toate personajele, de  parcă totul a fost foarte bine pus la cale de către cineva, toate personajele par a avea mai devreme sau mai târziu legătură cu securitatea. Oare așa să fie?

    Foarte multe întâmplări care ar merita povestite, dar unde ar fi farmecul propriei lecturi  dacă vă ofer prea multe detalii? Pentru a descoperi multitudinea de informații, întâmplări, trebuie să citiți romanul.

   Cine este responsabil pentru executarea spionului Vasile Tudose, de ce s-a ascuns într-un oraș forțăreață Christiania din Danemarca, cine a provocat explozia casei lui Tony, cum rezolvă doamna prim ministru situația compromițătoare pentru partid?

   Romanul este foarte bine scris, povestea reușind să trezească curiozitatea și interesul cu fiecare pagină parcursă, foarte multe detalii desprinse parcă din realitate. Am fost prinsă de aceste acțiuni și mistere de la început până la final. Mi-a plăcut foarte mult.

Am simțit nevoia ca în acest volum să închid cercul deschis prin Filiera grecească, acum zece ani. Stelian Munteanu trebuie să se retragă. Măcar pentru o vreme.”

    Eu sper ca Stelian Munteanu să revină, să ne încânte cu o continuare a seriei surprinzătoare, și trebuie să specific că aș urmări cu drag o ecranizare a seriei.

   Scrierea acestui roman s-a încheiat în data de 29 septembrie 2016, chiar de ziua mea. Frumoasă coincidență.

   Recomand cu mare drag și felicit autorul pentru profesionalismul dovedit în scrierea acestui roman, și nu numai.

Editura Tritonic

Cartea Patimile doamnei ministru de Bogdan Hrib a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic.

by -
16

Ne-am învățat să ne vânăm. Să căutăm nod în papură fără nici un fel de conciliere. Fără să-mi însușesc și buna-mi conduită.

 Întrebare de lumină, de Amalia Năcrin

 

Editura –Națiunea 2016

Pagini – 103

Am descoperit această autoare pe facebook, prima mea lovitură cu rândurile ei s-a zdruncinat cu romanul Zădărnicia unui mers pe sârmă, o poveste plină de originalitate și dureroasă. De obicei  fugim de realitate, avem atât de multă dramă în viața de zi cu zi și vrem să evadăm într-o lume de poveste în cărțile pe care le citim. În ceea ce scrie Amalia nu poți evada, e atât de real încât te cutremuri.

Iubesc poezia, iar versurile Amaliei nu trebuie să le înțelegi pentru că le simți, regăsești atâtea sentimente pe care toți le-am simțit sau le simțim. Iubire, trădare, durere ( mai ales durere), nedreptate, răzvrătire,,disperare.

                    Fără titlu

  Ne-am învățat să ne vânăm.

              Să căutăm

nod în papură fără nici un fel de conciliere.

Fără să-mi însușesc și buna-mi conduită.

     Doar să știu a cere.

     Suntem doar fiere.

     Verde, amară

     care dă pe-afară

din burta plină de draci,

cu înjurături….cu vârcolaci.

 Cu nasul pe sus umblăm,

             defilăm

          și considerăm

              că avem

fiecare, cea mai serioasă problemă.

          Punem poalele-n brâu,

            mâinile în șolduri,

                     teatral

                    și matinal

pornim să dăm cu mucii în fasolea celui de peste gard.

Afișăm bun simț, maniere în cel mai nerușinat mod galant

                    de alter ego,

     de scărpinat la corzi sensibile,

        suntem cei mai bolnavi,

                văităcioși,

          cei mai importanți,

          scorțoși,gomoși

      fără să ne străduim,

           pe unde chinuim

              să dăruim.

                    ( fragment)

   Autoarea pune pe hârtie atât de multă profunzime încât simți fiecare cuvânt, trăiești și vizualizezi fiecare poem ca făcând parte din viața ta. Amalia scrie cu sufletul și din suflet, te poartă prin natură, păna la Dumnezeu și înapoi, îți face cunoștință cu lumina și întunericul, dragostea și uitare.

   Nu e un secret că deja sunt fan al Amaliei, aștept să citesc viitoarele publicații, iar despre omul din spatele poeziei originale, pot spune că e o persoană sensibilă, responsabilă, care emană căldură sufletească prin toți porii.

                             NOI

          Mi-aș dori să aduc  înapoi tot.

            Și râsul ca un antidot.

           Dar nu mă lasă situații.

                Nu poți să vrei.

           Și nu vrei să mai pot.

           Tiroliane peste tot!

        Nu te mai lasă cineva-ul

                și ceva-ul

               și de-ai vrea,

              de-aș vrea!

              Și disperarea.

     Și viața…..interpune între noi.

              Nu-i casa mea!

                     ……………..( fragment)

Felicitările mele autoarei, mult succes!

 

intrebare-de-lumina-1

 

 

 

 

 

by -
5

„ Cartea aleasă e un bun prieten/ A fi tobă de carte.”

 

Dorodont- Motanul Învăţat de Tatiana Scripa-Rubrica Piticot

Ilustrații:Viorica Didic- Vlas

Despre autoare

   Tatiana SCRIPA s-a născut la 13 martie 1963 în or. Herţa, reg. Cernăuţi, Ucraina. Lector universitar la Catedra de pedagogie şi psihologie generală a Universităţii de Stat din Tiraspol, cu sediul în Chișinău. 
Laureată a Festivalului Internațional de Poezie ,,Renata Verejanu”, Chișinău, edițiile 2014 (poezie) și 2015 (eseu); Laureată a Festivalului Internațional de Poezie ,,Nichita Stănescu”, București, 2015

tatiana-sipca

   Astăzi vă recomand o carte de poezie și creativitate. Am cunoscut autoarea la târgul de carte Guadeamus, care i-a oferit lui Răzvi această deosebită cărticică, o persoană foarte drăguță.

Cartea are 32 de pagini,  ilustrațiile colorate și atractive, o copertă  lucioasă și simpatică, pentru copii peste 7 ani.

„Moto

   S-adunăm doar fapte bune

 Și –din- cărți –înțelepciune ! „

Ghicitori, proverbe, poezii, jocuri creative.

 „ Pomul se îndreaptă cât e mic

   E om frumos, dar năravul îl strică”

     Cartea este foarte utilă pentru copii, bine scrisă, amuzantă și plină de învățături.

Vă ofer un fragment dintr-o poezie:

                  „        MOFTUL

Un copil emoționat,

Dar,pesemne, motivat,

Povestea unui pisic

O istorie cu tâlc.

 

Dorodont a priceput-

Are sensul de-nceput,

Se laudă și-alți copii

Cum trebuie-sau nu-să fii:

– Mi-a venit, recent, un moft,

Pe motiv că este copt.

Era moft cu rădăcini

Cel ce caută pricini:

Când i-așa, iar nu-i așa,

Iar un fel e de alt fel!

Drege, face, doar ce-i place,

De pe calea-i nu se-ntoarce!

Nu-i cuminte, nici nu tace:

– Iată, dragul meu copil,

Vreau ca tu să ai profil

Și cu mofturi bosumflate

Să te-apuci de rele fapte!”

…………………………………

Recomand să citiți continuarea, a acceptat copilul provocarea?

„ Cartea aleasă e un bun prieten/ A fi tobă de carte.”

tatiana

 

 

 

 

by -
25

Blonda cu ochi negri, de Benjamin Black

Titlul original: The black- Eyed Blonde

Un roman Philip Marlowe

Editura: Nemira Publishing House , 2015

Traducere din limba engleză: Oana Chițu

Pagini: 295

Genul: Suspans

   Despre Autor – John Banville (cunoscut și sub pseudonimul Benjamin Black) s-a născut la 8 decembrie 1945 în Wexford, Irlanda. Editor literar la Irish Times între 1988 și 1999.

   Prima carte a sa  Long Lankin 1970; După Birchwood (1972- American –Irish Foundation Award,1981) s-a dedicat „tetralogiei științifice” care l-a consacrat ca autor; Doctor Copernicus (1976 – Premiul James Tait Black Memorial); Ghosts (1993 – Năluci, Editura Nemira, 2008); Athena (1995 – Athena, Editura Nemira, 2008) precum multe alte volume. 

   În ultimul timp am citit genuri diferite, de la romantic, SF, dramă, dezvoltare personală, aventură, thriller. Îmi era dor să citesc o carte de suspans, care te ține într-o continuă curiozitate, te captivează încât să nu lași romanul din mână.

   Philip Marlowe este un detectiv plictisit, un bun observator al persoanelor din jur, în așteptarea unor posibili clienți. În general clienții lui sunt femei, care vor să descopere dacă sunt înșelate de soții lor.

Pe tot parcursul romanului mi-am imaginat în rolul lui Marlowe pe Antonio Banderas ( un Alain Delon modern).

   Prima clientă, o bogătașă tânără și fermecătoare, care nu vrea detalii despre escapadele soțului ci vrea să dea de urma amantului care a  dispărut misterios.

   Clare Cavendish  e blonda cu ochi negri: misterioasă, elegantă, bogată( foarte bogată), frumoasă și tânără.

Doamna Cavendish dorește să ia urma presupusului ei iubit, Nico Peterson, un pungaș, profitor, un pierde vară, care se presupune a fi mort și pe care Clare l-ar fi zărit în San Francisco.

  Detectivul se apucă de treabă descoperind o grămadă de întâmplări ciudate, crime, persoane interlope, minciuni, droguri. Singura care nu se încadrează în peisaj e Clare, iar Marlowe se simte foarte intrigat, poate și de faptul că Blonda cu ochi negri  l-a cucerit deja.

– E așa de fierbinte, a șoptit, biata ta piele e așa fierbinte.

În adâncul irișilor ei negri puteam vedea străluciri mici argintii.

– Există vreun pat în casa asta? A întrebat ea ușor. Crezi că doamna Paloosa s-ar supăra dacă ne-am întinde puțin în el?

Glasul îmi tot pierise de-a lungul întregii seri.

– Sunt sigur că nu ar deranja-o, am zis cu o voce dogită. Oricum, cine o să-i spună?

   Apare sora dispărutului Lynn Peterson, care este ucisă de doi mexicani. Marlowe ar fi principalul suspect dacă nu ar avea doi prieteni polițiști. Continuă cercetările, ajungând la Clubul Cahuilla căutând informații este ținut captiv de patronul clubului, Wilberforce Canning, un mare gangster și surprinzător tatăl fraților Peterson.

  Se leagă o oarecare relație între detectiv și blonda sexy, o aventură care se consumă o singură dată, suficient încât detectivul să se topească. Încă o dovadă că bărbații gândesc cel mai mult din pantaloni 🙂

   Apar multe personaje noi, toată lumea îl caută pe Nico care apare, cu o servietă de droguri( oare chiar era amantul blondei ? ). Reapare un prieten vechi al lui Marlowe, Terry, ce rol are acest prieten și dacă într-adevăr irezistibila blondă cu ochi negri este atrasă de detectiv, sau doar s-a folosit de frumusețea ei pentru a-l seduce cu alte scopuri, rămâne să descoperiți citind acest roman.

   Am fost nevoită să povestesc puțin din subiectul cărții deoarece nu este o carte cu dedesubturi, nu trebuie citită printre rânduri. E pur și simplu o lectură plină de suspans, intrigă, flirt, manipulare. Un roman frumos, perfect pentru o lectură în serile friguroase, la căldură cu o cană de ceai aburind.

„Când eram tânăr, acum câteva milenii, obișnuiam să cred că știu ce fac. Eram conștient de capriciile lumii – jocurile făcute cu speranțele și dorințele noastre – , dar în ceea ce mă privea, mă simțeam suficient de încrezător că mă aflam la cârma situației. Acum știm mai multe. Acum știu că deciziile pe care credeam că le luăm la un moment dat sunt, de fapt, tardive, iar când lucrurile au început deja să se pună în mișcare, noi nu suntem decât în derivă. Nu mă deranjează prea tare să fiu conștient de cât de puțin control am asupra vieții mele.”

Recomand  100% acest roman.

  Mi-a plăcut mult această carte și chiar îmi era dor să mă relaxez în căutarea misterelor alături de Philip Marlowe ( Antonio Banderas al meu 🙂 )

„ Raymond Chandler zâmbește undeva, pentru că Blonda cu ochi negri e un roman frumos, care se face ecoul melancoliei lui la o intensitate perfectă…Mi-a plăcut mult.”/STEPHEN KING

„ Cea mai recentă încarnare a detectivului inventat de Raymond Chandler îi va încânta pe admiratorii scriitorului și ai lui Philip Marlowe, iar cartea va fi o bucurie și pentru noii fani ai romanului polițist.”/Library Journal

sigla Nemira

Cartea Blonda cu ochi negri de Benjamin Black a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook 

 

 

Soldați ai terebentinei, de Răzvan T. Coloja

Editura: CRUX PUBLISHING 

Editor: Andreea Sterea

Tehnoredactor: Olivian Saldinger

Despre autor

   Răzvan Teodor Coloja este un autor contemporan, născut la Oradea, unde și trăiește. A absolvit Facultatea de Litere (specializarea Biblioteconomie, 2001) și Facultatea de Informatică (2003) în cadrul Universității Oradea. În prezent este student al Facultății de științe Socio – Umane, specializarea Psihologie, în cadrul aceleiași universități.

A activat ca publicist, fiind redactor-șef adjunct la revista „ MyCOMPUTER”, redactor-șef la revista „MyLINUX”,și redactor la revista „CONNECT”

   Înclinat spre ficțiunea transgresivă și macabru, Răzvan T. Coloja debutează în 2009 cu romanul” Fabrica de furnici” (Ed. Vremea), iar în 2011 revine cu romanul ”Recolta roșie”( Ed. Herg Benet). În 2012 este prezent în antologia „Cercul literar de la Oradea” coord. Marius Miheț), alături de autori precum Dan-Liviu Boeriu, Mircea Pricăjan și alții. – sursa-fragment prezentare roman.

Pe lângă această scurtă descriere autorul are multe alte apariții, proiecte literare.

„Îmbrăcați toți trei în același tip de cămașă și cu tricouri negre pe dedesubt, arătăm ca niște clone nereușite.Ca niște gemeni diformi care la naștere au avut dimensiuni diferite, cu doi dintre ei tembeli din prima zi.

    Când am început acest roman știam doar prezentarea de pe spatele cărţii. Subiectul fiind viața rocker-ilor. Nu mă așteptam să mă lovesc de o realitate așa detaliată.

  Subiectul cărții ne prezintă o lume infectă a drogaților, rocker-ilor cu părul lung, viața pe care o duc, activitățile pe care le au și cum sunt ei văzuți de societate. Prejudecata societății față de pasiunea de a purta păr lung, față de muzica pe care o ascultă, respingerea tinerilor cu aspect diferit doar din cauza aparențelor.

  Acești tineri duc o luptă zilnic, iar când ai puține șanse să devii învingător înveți să declari sarcasm, sfidare. Când ceea ce simți nu se reflectă în aspectul fizic șochezi.

   Droguri, sună dramatic, oare ne închipuim noi cu adevărat ce viață duc ei? Motivele pentru care au ajuns în această stare? Oare cine își dorește să trăiască o viață infectă?

„Nina – cu blestemata ei de hepatită închipuită, infectând un pâlc întreg de tineri. Nina – o prostituată purtătoare de boli venerice, făcând sex normal și lipsit de prezervativ cu toți masculii din încăpere. Atingând cu tentaculele ei contaminate fiecare frunte și pereche de buze, fiecare dezmierdare. Nina, călătorind pe calea aerului în sunetul pe care-l face dragostea atunci când se transformă în viruși incubați.”

   Ei bine în acest roman nu este cu exemplul negativ cu formă educațională, din care trebuie să înveți ce e bine, ce e rău. Acest roman este un film cu cele mai necunoscute detalii din viața celor care sunt renegați de societate. Detalii de la cum respiră Lunar (bronzul acela pentru sobe cu diluant), cum fac sex, cum se distrează, cum se revoltă.

    Petreceri, alcool , droguri.

Te simți viu când dioxidul de carbon se îmbină cu mirosul de benzen și transpirație.

   M-am gândit de două ori înainte de a lua decizia de a pune un citat detaliat, atât de detaliat încât șochează. Cred că e corect să fiu sinceră, atât cu autorul cât și cu cititorii.

 

„Aș putea fi în orice altă parte dar am ales să fiu aici. Plictisit. Cu Eleonora atentă să nu-mi scrijelească pielea sensibilă a penisului cu dinții ei albi și perfecți. Cu dinții ei albi ca un mâner din os lustruit de trecerea atâtor mâini și degete pe suprafața lui. Ai spune că frigul și liniștea și soarele care stă să strălucească din clipă în clipă ar putea să mă facă cumva să mă simt liber și în viață. Că sexul oral primit dimineața ar trebui să-mi ofere șansa unei zile de bună dispoziție.”

   Ai putea fi în orice altă parte, dar ai ales să fii aici. Într-un loc în care nimeni nu te judecă dar nici nu te apreciază.

  Pentru că în final totul se reduce la acea clipă în care simți deopotrivă că ai orgasm și mori de teamă.

Acest roman este teza vieții, o viață fără inhibiții, lipsită de identitate. O viață în care ai impresia că toți au hepatită și sifilis.

Oare ne-am uitat vreodată cu atenție la acești oameni? Dacă duc o viață haotică oare chiar sunt suflete pierdute?

   Un lucru e sigur, autorul scrie bine, cursiv, fără perdea. Descrie foarte detaliat această viață boemă.

         

„  Crești de două ori mai repede, înveți ce e viața de două ori mai bine. Înveți că – dacă poți sta la masă ci alcoolici – peste ani , o discuție cu oameni de afaceri în condiții de lux este floare la ureche. Oricine poate deveni conducător în Rai dacă a petrecut îndeajuns de multă vreme printre munții ascuțiți și reci ai Iadului.”

     Nu pot spune că mi-a plăcut cartea, pentru că e o lume în care nu aș vrea să trăiesc, nu e genul de carte care mă atrage, dar vă invit să o citiți și vă aștept cu păreri.Crux Publishing logo

Cartea Soldaţi ai terebentinei, de Răzvan T. Coloja a fost oferită pentru recenzie de Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Eu și Mia de Mihai Cotea

Editura: Singur

Pagini: 109

Despre autor

  Mihai este născut la Sibiu în 11 februarie 1989 la Sibiu, locuiește în Baia Mare, este licențiat în istorie, masterat în etnoturism.

Are un CV literar impresionant pe care vă invit să-l recitiți în prezentarea primei cărți a autorului apărută la noi pe site Vremea tornadei.

În viață e bine să te păstrezi cât mai curat posibil,în dragoste preferăm murdăria. Da, murdăria ne motivează pe mai departe. Nu punem la socoteală suferința, face parte din joc, o iei la pachet , și e un pachet mare și unsuros, alunecă mereu din mâini,dar care ar mai fi farmecul darului? Cel mai mare farmec îl are atunci când îl aștepți, visezi la el,nu atunci când îl ai. Când îl primești poți fi chiar dezamăgit uneori. Așa e și cu dragostea. E mereu ideală când visezi la ea, nu și când o primești. Atunci devine problematică, trebuie să ști să-i faci față indiferent  de ce daruri aduce.”

  Am început cu un citat din volumul Eu și Mia deoarece toată cartea e formată din citate profunde. Am obiceiul să îndoi pagina cărții de câte ori găsesc un citat frumos, de această dată am vrut să îndoi toate colțurile.

   Am avut ocazia să-l întâlnesc pe Mihai, pe atunci citisem Vremea tornadei, însă nu și acest volum de eseuri & proză scurtă. Acum stau și mă întreb, unde intră atâta sensibilitate și înțelepciune într-un om așa mic?

  Am o pasiune pentru cărțile care reușesc în puține pagini să transmită multe. Așa este acest volum. Mihai, așterne o voce interioară, o realitate dureroasă, plină de înțelepciune, o lume văzută prin suflet, o radiografie a vieții așa cum este, fără măști, fără ocolișuri.

  Am simțit atâtea sentimente frumoase, născute din durere. Pace, armonie, iubire,recunoștință, mulțumire. Cum naiba poți să ai sufletul plin de durere și să iubești viața, într-un fel special și frumos?

Mulțumesc pământului că l-am călcat de atâtea ori în picioare fără să zică nimic și încă mă rabdă. La oameni e mai greu…A fi călcat în picioare, ca persoană,e o lecție greu de digerat, dar face parte din programa obligatorie, altfel nu iei testul. Și-ar fi păcat, cel puțin pentru rușinea pe care o simți în acel moment. Unora le e de ajuns cu rușinea lor, nu le mai trebuie și cea împroșcată de alții. Ciudat. Ce poate fi mai dureros decât să-ți fie rușine cu tine?Dar nu vă impacientați, nu e o programă obligatorie, e la alegere.”

Mi-a plăcut fiecare poveste, dar cel mai mult m-a impresionat:

Strigătul surd al unei oarbe.

 

„Pe noi ne despart cuvintele. Nu!Pe mine mă despart cuvintele de tine, pe tine te despart gândurile de mine și oricât am încerca nu putem construi un pod hibrid de comunicare între noi, căci ce spun eu nu e ce gândești tu. Ce poate rezulta dintr-un cuvânt și un gând? Depinde. E o relație unisex. Plăcere, bucuria momentului. Dar dintre un gând și o iubire? Aici începe să se întrezărească ceva…Dar dintre o iubire și-un cuvânt? Nu! Incompatibilitate totală, căci la mine, cuvintele-s diforme, mutante, anchilozate și cu un veșnic sindrom de autocompătimire. „

Câtă dreptate ai, pe noi ne despart cuvintele, sau lipsa lor.

E a doua carte pe care o citesc scrisă de Mihai. Îmi place că nu scrie comercial, scrie ce simte și cum simte. Al naibii de bine și profund. Sunt convinsă de un lucru, dacă ar scrie comercial( știu că poate! E o provocare 🙂 ), cărțile lui ar fi în top cele mai vândute .

Poate vă întrebați cine e Mia? Și eu m-am întrebat, după mine, Mia e o parte din autor, o parte din noi, aceea parte pe care o contrazicem sau nu. Mia este eu-l din interior, un EU plin de durere.

 

Cândva eram orfană și mă căutam zilnic în orice om care te reprezenta pe stradă. Îmi lipseai cu fiecare pas pe care-l scorneam și nu-mi dădeam seama că mă mângâiam cu iluzii la ureche. Dacă minciuna gâdilă, de regulă , adevărul doare,întotdeauna. M-am durut, m-am cerut și te-am primit, dragostea mea dintotdeauna. Mi-e dor de mine, cea de acum!

Mi se spunea Mia…  „

       EU ȘI MIA este imaginea din oglinda pe care nu dorim să o vedem, pe care o tratăm superficial. Îmi doresc sa recitesc această carte, sunt convină că o să descopăr mai multe trăiri.

Mihai îți mulțumesc și îți urez succes, îl meriți din plin,  „ știu că nu știu nimic, presupun tot ce-am zis.”

 

 

 

by -
6

                 Despre munţi-informaţii pentru cei  mici

   Sunt foarte multe informații pe care noi nu le cunoaștem, aceste informații sunt de multe ori necesare pentru copii. M-am gândit să fac acest  scurt articol în care să menționez câteva dintre lucrurile cele  ai importante despre munți. De câte ori suntem întrebați de copilașii noștri anumite informații căutăm pe google sau sunăm un prieten.

 Cei mai înalți munți de pe glob: 

Everest, Himalaya – 8846 m

K2, Himalaya -8611  m

Aconcagua, Anzi -6960 m

McKinley, Lanțul Alaska -6149 m

Kilimanjaro – 5895 m

Mont Blank, Alpi – 4807 m

Fujiyama, Japonia -3776

   Lanțurile muntoase

   *Munții Stâncoși, Munții Mexicului și Anzi fac parte din același lanț muntos. Acesta se întinde pe aproape întreaga lungime  a celor două Americi.

   *Bariera de munți a Atlanticului este unul dintre numeroasele lanțuri muntoase subacvatice. Are o lungime de peste 11.250 km.

   *Himalaya- cel mai înalt lanț muntos de pe glob.

   *Munții sunt şi vulcanici. Când un vulcan erupe, cenușa, aburii și roca topită, numită lavă, ies la suprafață, din scoarța pământului. Lava curge în jos, pe panta vulcanului.

   Partea cea mai înaltă a unui munte se numește pisc. Cei mai mulți munți au piscurile acoperite cu zăpadă tot timpul anului. Nivelul la care zăpada se sfârșește este numit limita zăpezii.

    Mai jos de vârfurile înzăpezite ale munților se află povârnișurile abrupte și stânci ce stau să fugă la vale.

   În josul acestor povârnișuri se află pajiști alpine, unde doar plantele mici pot să trăiască. Aici pot fi întâlnite mai multe animale.

   La aceste înălțimi, copacii nu rezistă din cauza frigului și a vânturilor puternice. Nivelul de la care se întâlnesc copaci se numește linia vegetației arborescente.

   Unele specii de păsări zboară în apropierea piscurilor munților. Sunt de obicei păsări ale căror aripi au anvergură foarte mare, ce le ajută să zboare chiar dacă vânturile bat cu putere.

   În timpul verii caprele și oile de munte trăiesc pe versanții stâncoși. Se cațără pe versanții abrupți ai munților și sar din piatră în piatră.

   Multe specii de flori, viu colorate, cresc pe versanții plini de iarbă. Insectele, cum ar fi albinele şi fluturii, zboară printre flori.

   Pădurile din munți sunt adăposturi pentru multe viețuitoare, cum ar fi puma, ursul Wolverin și porcul spinos.

   Sursa – Viața sălbatică a lumii – Editura Aquila 1993

by -
9

      Recomandare cărţi pentru copii

1. Micuțul Nicolas în vacanță–Goscinny Sempe

Pagini: 135

Editura: Arthur

   Când vine vara e grozav de tot, pentru că e perioada vacanțelor. Și, pentru că e anul în care tatăl lui Nicolas decide că-și vor petrece vacanța în sudul Franței, mama face rezervare la un hotel din Bretania. N-are nimic dacă plouă, pentru că domnul Lanternoiu se oferă să-i distreze pe toți copiii cazați acolo.

  Când Nicolas pleacă în tabără fără părinți e încă și mai grozav. N-are nimic că tatăl uită să-i dea și bagajul la urcarea în tren. În Tabăra de Azur își face o mulțime de prieteni noi: Gualberto- căruia îi place să doarmă, Paulică–el vrea mereu acasă la mama și la tata, și mulți alții……Fac baie în mare, merg în drumeții și la pescuit. Ce mai, e bine de tot!

Această carte este amuzantă și perfectă pentru copiii plini de viață, dornici de aventură.

 2. Povestea Ellei–Gail Carson Levine

Pagini: 245

Editura: Arthur

   Neînfricata Ella este complet neputincioasă în fața unei …porunci. La nașterea ei, Lucinda, o zână zăpăcită,  i-a făcut un dar cât se poate de neobișnuit: darul supunerii. Biata de ea trebuie acum să îndeplinească orice ordin, oricât de caraghios sau de nedrept ar fi. Iar mama și surorile ei vitrege îi cunosc secretul și profită de el ca să-i facă viața un chin.

     Această poveste este o rescriere a basmului Cenușăresei, doar  că Ella nu așteaptă prințul, ci o caută chiar ea pe Lucinda, pentru a o ajuta să anuleze darul blestemat. În această  poveste găsim o super Prințesă pe care  o vei iubi cu siguranța, cât și zâne, cavaleri, căpcăuni, elfi. Recomand această carte chiar și pentru adulți. E o poveste relaxantă și femecată.

„Slăbitul e o călătorie, nu o cursă”

  În formă în 15 minute de Joe Wicks-antrenor personal

Mâncăruri și exerciții fizice pentru un corp suplu și sănătos

Traducere din engleză de Ianina Marinescu

Titlul original : LEAN IN 15: 15 MINUTE MEALS AND WORKOUTS TO KEEP YOU LEAN AND HEALTHY

Lifesthyle Publishing,2016 – face parte din Grupul Editorial Trei.

    În mod normal vara mâncăm mai sănătos: fructe, legume, salate, grătare și avem o gamă variată de mâncăruri. Vara aceasta a fost una aglomerată, musafiri mulți, restaurante, concedii, deci MÂNCARE MULTĂ, diversificată. Am început toamna și programul normal cu mai multe kilograme, stau rău cu timpul și nu am timp de sport, și m-am aglomerat cu tot felul de proiecte, iar timpul meu de gătit e limitat.

   Am nevoie de Joe Wicks ca antrenor personal 🙂  Cartea lui este foarte complexă, acoperă multe din nevoile noastre.

1. Ne învață să gătim corect, gustos și light. Rețetele sunt ușor de făcut și rapide, perfect pentru zilele aglomerate, ingredientele sunt ușor de procurat deoarece se găsesc în supermarket și nu necesită timp extra pentru cumpărături.

2. Ne învață câteva mișcări ușoare, de făcut acasă.

3. Ne învață câteva lucruri despre nevoile corpului și rolul ingredientelor-macronutrimentele; de ce sunt importante grăsimile și ce tipuri de grăsimi există; grăsimile rele; proteinele și de unde le obținem; carbohidrați; hidratarea

 4. Ne învață cum să planificăm și cum să deținem controlul asupra unui program bine definit.

„Slăbitul e o călătorie, nu o cursă”

   Prima parte a cărții ne prezintă autorul, cum a ajuns din antrenor personal într-un bucătar, ce nevoi are corpul și de unde le procurăm.

  A doua parte a cărții conține multe rețete ușor de pregătit, light, dar bogate, perfecte pentru o masă gustoasă.

  A treia parte a cărții ne încântă cu mișcări simple și ușoare pentru un corp bine lucrat fără prea mult efort.

  Suntem în criză de timp. Servici, alergătură, casă, copii, părinți. Vrem să facem multe şi de multe ori nu avem timp să gătim. Mâncăm fast food sau semipreparate, nu avem timp de sport și de aici câteva kilograme în plus.

   Aceste rețete îmi plac pentru că au foarte multe ingrediente și avantajul e că dacă nu îmi place ceva, îl elimin din rețetă și totuși e foarte gustos.

   Am gătit o rețetă simplă:

PUI CU OREZ

   INGREDIENTE– 1lingură ulei de cocos; 1 cățel de usturoi, tăiat mărunt; 1 bucată ghimber de 1 cm, tăiată mărunt; 240 gr piept de pui fără piele, tăiat în fâșii de 1 cm; 2 fire de ceapă verde, tăiate mare; un morcov, tăiat în bucăți de 1 cm; 40 gr mazăre congelată; 50 gr de baby porumb, tăiați mare; 250 gr orez basmati prefiert; 1 lingură sos de soia light; 2 lingurițe ulei de susan; 1/2 ardei iute roșu, tăiat mărunt – opțional.

    Eu nu am găsit baby porumb și am adăugat în farfurie porumb de la conservă.

   METODĂ – Într-un wok sau o tigaie mare se încinge uleiul de cocos la foc iute. Se pun usturoiul și ghimbirul și se călesc 30 de secunde.reteta-in-forma-in-15-minute-de-joe-wicks-antrenor-personal

   Se adaugă puiul și se călește 2 minute, cât să prindă ceva culoare. Se adaugă ceapa verde, morcovul, mazărea și porumbul și se călesc alte 2-3 minute, până când legumele se înmoaie, iar puiul e bine pătruns. Se verifică tăind una din bucățile mai mari, iar carnea să fie albă, fără urme rozalii.

   Se pune orezul direct din pachet și cam 1 lingură apă și se continuă călirea 1 minut sau până când orezul se încălzește. Se ia tigaia de pe foc, se toarnă sosul de soia și uleiul de susan. Pentru un plus de savoare, se presară cu ardei iute.

Lectură placută-şi-Poftă bună!lifestyle-publishing

Cartea În formă în 15 minute de Joe Wicks -antrenor personal a fost oferită pentru recenzie de Lifestyle Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Lifestyle Publishing

by -
6

Cărți pentru copii

   Câteodată ne întrebăm ce cărți să mai cumpărăm Piticoților noștri pentru ca aceștia să îndrăgească lectura. Astăzi eu și Răzvi vă recomandăm cele mai recente cărți pentru copii pe care le-am primit cadou de la un prieten drag.

  1. UN URS PE NUME PADDINGTON –MICHAEL BOND

    O zi caldă de vară pe peronul unei gări, lume multă, gălăgie și… un colț întunecat. Acolo stă cuminte pe o valiză un urs cu ochii rotunzi, acoperiți de o pălărie cu boruri largi. De unde vine și ce caută în gara Paddington veți afla călătorind cu noi în lumea plină de aventuri a misteriosului urs.

   Această carte este una dintre acelea pe care le vom iubi împreună cu copii și încă de la primele rânduri. Aventura, amuzament, emoție, mister, iubire. Scris mare, cursiv, imagini, perfectă pentru copii de la 6 la 14 ani (deși recunosc m-a prins și pe mine).

„- Vai, se adresă el lumii în general. Iar am dat de bucluc. Dacă el dărâmase toate lucrurile. și presupunea că da, urma să fie luat din nou la întrebări. De fapt, mai multă lume avea să fie luată la întrebări. Oamenilor nu le plăceau explicațiile primite. Va fi dificil să le explice că îi căzuse gluga pe ochi.”

  1. DANNY, CAMPIONUL LUMII – ROALD DAHL

   Danny este un băiat norocos: tatăl lui îi spune povești în fiecare seară, îi construiește zmeie și lampioane, îl învață să repare mașini… Este cel mai minunat și mai aventuros tată pe care l-ar putea dori un băiat, dar are un secret periculos, care le-ar putea aduce multe necazuri. Și, odată ce-i descoperă secretul, Danny pune și el umărul la sabotarea celui mai antipatic om din ținut.

   O carte uimitoare sensibilă și emoționantă, tot ceea ce trebuie pentru ca lectura să devină un obicei plăcut pentru copiii noștri. Autorul donează 10% din drepturile de autor ce le câștigă în urma vânzării acestei cărți fundațiilor create de el, pentru ajutarea copiilor bolnavi. Aceste ajutoare constă în infirmerie, echipament medical și jucării.

 „Am stat foarte calm pe patul meu, urmărind cum tata punea capsulele una câte una înapoi în sticluță. Mai că nu-mi venea să cred ce se întâmpla, faptul că eram pe cale să dăm lovitura, că tata și cu mine urma să facem să dispară practic întregul cârd de fazani neprețuiți ai domnului Victor Hazell. Doar gândindu-mă la asta, și simțeam că mă trec mici fiori de curent prin tot corpul. „

RECOMANDĂM CU DRAG

     VERO ȘI RĂZVI

by -
10

 O hucă în minunatul Inand, de Michael Haulică

Editura: Tritonic, 2016

Număr pagini: 135

Science Fiction

    Despre autor – Michael Haulică s-a născut la 1 februarie 1955. În 1978 a absolvit Facultatea de Matematică, Secția Informatică, a Universității Transilvania din Brașov și, după 25 de ani de activitate ca programator, a renunțat la informatică și s-a dedicat în întregime literaturii.

    A debutat cu poezie în revista Flacăra, în 1974, a publicat poezie, proză, articole, interviuri.

   A fost redactor la mai multe reviste, în perioada 2006-2007 a fost redactor-șef al Editurii Tritonic și coordonator al colecțiilor fiction.ro și LIT., apoi director editorial al editurii Millennium Books (2008-2012), coordonator al colecției Ficțiuni.

     A publicat în numeroase antologii și are publicate multe volume: Madia Mangalena; Despre singurătate și îngeri; Eroi fără voie; și multe altele.

    Foarte multe premii obținute: Dan Merișca(1992); Marian Mihai (2005); KULT(2005, 2006); SRSFF(2009); GALILEO (2012); VLADIMIR COLIN  și șapte premii RomCon.

      Din septembrie 2010 este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

      Fragment -sursă prezentare autor – volumul O hucă în minunatul Inand.

     Primul lucru la care m-am gândit când am văzut cartea a fost: Ce doamne iartă-mă e o HUCĂ?

    Nu am auzit acest cuvânt, probabil fiind o diferență de vârstă între mine și autor (aproape încă o dată vârsta mea). Pentru început am căutat cuvântul în dex online (fără rezultat) urmând să aflu pe parcurs: Hucă = Gazdă ( o să înțelegeți pe parcursul prezentării ce fel de gazdă.

    Despre carte

   Această carte este încadrată la genul SF. În spatele genului este o poveste, povestea unui personaj, sau a mea, sau a ta.

    De câte ori vrei să fii altcineva, sau să faci ceva ce nu îndrăznești, să fii cine vrei să fii fără să îți strici imaginea, să trăiești în pielea altcuiva, să trăiești fantezii ascunse fără urmări?

    Această carte este povestea clientului care plătește pentru un corp gazdă să-și trăiască fanteziile, să-și satisfacă curiozități, să ajungă în locuri diferite, într-un corp diferit, iar a doua zi se poate întoarce înapoi la viața pe care o are, în corpul său cu satisfacțiile fanteziilor și amintiri inedite.

    Povestea gazdei care e plătită pentru aşi dărui corpul unui client care-și va satisface fanteziile și curiozitățile în corpul lui fără ași aduce aminte nimic din ziua respectivă. Doar că o hucă își aduce aminte câteodată.

   Sună frumos nu? Să faci ceea ce vrei fără a-ți pune în pericol viața pe care ți-ai construit-o. Dar nu e periculos? Dacă clientul e un criminal, un violator, un sadic?

     În carte găsiți un limbaj libertin, real și actual. O simplitate de lectură ușoară și cursivă.

     Despre personaje

   Personajul principal este un bărbat care ajunge să fie client alegându-și gazdă pe grădinarul vecinilor dintr-o atracție pentru vecina pe care o vedea stând goală câteodată la plajă. Fiind în corpul grădinarului trăiește o aventură cu vecina și cu soția lui, da aceasta crezând că e grădinarul. Pierde soția, copii, și cam tot ce avea și mai trăiește ca și client o bucată de vreme până se hotărăște să devină o hucă.

Sunt o hucă, da. Dar asta suntem toți, indiferent dacă lucrăm cu agenții, cu pești sau pe cont propriu. Sunt o hucă și îmi place. Cred că îmi place, din moment ce n-am renunțat la asta după toate cîte mi s-au întâmplat. Problema, pentru mine, n-a fost dacă voi deveni o hucă sau nu. Problema mea a fost ce fel de hucă voi deveni. „

    Oare autorul vrea să spună că suntem lași, că nu suntem în stare să trăim așa cum vrem?

Poate sînt momente de lașitate astea, momente în care refuzăm să ne asumăm responsabilitatea, în care ne dorim ca viața să fie ceva călduț, moale, pufos. Dar viața e o scîndură negeluită, cu așchii care-ți intră în carne la cea mai mică ezitare, la cea mai mică neatenție, la prima mișcare greșită. Lemnul lăcuit e pentru morți… „

    Personajul principal ajunge să se lase violat având gazdă o femeie, să ucidă să se transforme într-o hucă de plăcere.

   Autorul a transformat un personaj din mai mulți oameni reali, din trăiri, dorințe a tuturor celor care încearcă să descopere cine sunt sau ce sunt. Oare câți reușesc?

Vă recomand această scurtă poveste a vieții, a omenirii, a trăirilor, a fanteziilor.

Vă invit să vă transformați într-un cititor fie el o gazdă sau O HUCĂ.

Viața nu este cea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care ți-o amintești spre a o povesti.”Editura Tritonic

 

Cartea O hucă în minunatul Inand, de Michael Haulică a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

by -
15

Copiii de azi sunt viitorul nostru de mâine

               Educația și cei 7 ani de acasă

   Astăzi vreau să ating un subiect important care ne privește pe toți direct sau indirect, anume: EDUCAȚIA COPIILOR

   Ce este educația?

   Educația este – buna creștere, cunoașterea bunelor maniere, dezvoltare intelectuală și morală, comportare civilizată în societate, acumulare de informații necesare pe parcursul vieții.

   Cine trebuie să ofere educație părintele sau cadrul didactic?

   Aici vroiam să ajung. De foarte multe ori am auzit părinți care sunt revoltați pe cadrele didactice pentru comportamentul  și lipsa de cunoștințe  ale copilului, așa cum am  auzit cadre didactice care acuză părinții pentru tot ceea ce face sau nu face copilul.

   Astăzi vorbim despre responsabilități și cui revin aceste responsabilități.

   Responsabilitatea părinților

   Trebuie să recunoaștem că cei șapte ani de acasă contează la fel de mult ca 5 ani de facultate. Deci, aici părinții au responsabilitatea de a găsi metoda de bună creștere și îndrumare a copilului.

   Cu siguranță nu toți părinții au studii superioare, sau nici măcar studii medii, cel mai probabil informațiile vor veni pe parcurs, la grădiniță și școală.

   Cei șapte ani de acasă sunt de fapt primele învățături: cuvinte importante încărcate cu sentimente (mulțumesc, te rog, iartă-mă).

   Unii părinți recurg la violență, o palmă la fund ( bătaia e ruptă din rai), ceea ce e greșit. Iubirea, încrederea, răbdarea, înțelegerea și comunicarea cu copilul este un factor important pentru primele lecții ale educației. Exemplu pe care copilul îl urmează este acela care e cel mai aproape: părintele.

   În zilele de azi părinții folosesc adesea replica: dacă eu nu am avut, măcar el să aibă. Nu e greșit, dar cu ce preț? În ce cantități? și doar dacă e necesar. E indicat să ofere copilului ceea ce își dorește ca recompensă și cu anumite limite.

   Responsabilitățile părintelui este  de a învăța copilul ce înseamnă bunul simț, rușinea, respectul și iubirea.

   Responsabilitatea cadrului didactic

   E oare suficient predarea cursurilor la oră ?

   Aici intervine plăcerea de a preda. Este necesar ca această meserie să fie făcută cu plăcere. Oare elevii au înțeles lecțiile?

   O colaborare între părinți și cadrele didactice este esențială. Am auzit multe replici: nu avem timp să le explicăm a doua oară dacă nu au înțeles; nu suntem obligați; cine are documentația mea ( școala mea) are dreptul să stea de vorbă cu mine. Sunt și cadre didactice care susțin copii dintr-un mediu social precar: meditații gratuite; sunând părinții să trimită copii la școală dacă aceștia întârzie.

    Ce responsabilități au cadrele didactice?

  Să se asigure că elevii înțeleg ceea ce trebuie; să-i determine  să vină cu drag la școală; să susțină și să îndrume copiii cu talente și aptitudini la anumite materii; să comunice cu părinții.

   Să le fie prieten, dar să fie autoritar.

   Nu se poate generaliza!

   Există părinți ignoranți și neinteresați, există și cadre didactice insuficient pregătite ( datorită unui sistem de învățământ învechit și dezorganizat).

   Știți vorba – Școala te învață, dar nu te și educă.

    Ei bine, toți suntem responsabili pentru educația copiilor. Să nu uităm un lucru

    Copiii de azi sunt viitorul nostru de mâine

by -
6

Povești cu Îngeri…………pentru îngerași!

Ce să le citim copiilor noștri?

   De multe ori ne întrebăm ce să le mai citim copiilor noștri. Citim basme, poezii amuzante, povești noi, câteodată chiar inventăm povești cu învățături pentru a le oferi exemple pe care le va folosi pe parcursul pașilor prin viață.

   Eu am ales ca din când în când să citesc din cărți religioase. Așa am descoperit câteva povești minunate pe care vreau să le împărtășesc cu voi.

   Sursa: Povești cu Îngeri… pentru îngerași!

     De Leon Magdan –ARHIEPISCOPIA BUCUREȘTILOR

    1.Povestea celor doi frați

    Voi știți cum e mai bine să fie omul în viață? Voi cum credeți? Să fie omul vesel și plin de speranță pentru toate lucrurile bune și frumoase, sau să fie trist și posomorât pentru tot ce nu a mers bine?

   Ei, da! Cel mai bine e să fie omul vesel și încrezător în toate, și la bine, și la rău. Dacă  nu credeți, stați să vă spun povestea celor doi frați: Ion și Gheorghe. Departe, într-un sat, trăiau în bună înțelegere doi frați buni, se deosebeau unul de altul ca ziua de noapte: Ion era vesel și bun, iar Gheorghe era mereu posomorât și urâcios.

    Într-o zi, în timp ce se întorceau de la câmp, unde munciseră toată ziua, Gheorghe îl întreabă pe Ion:

– Auzi,măi, Ioane, da’ cum se face că tot timpul tu ești vesel? Eu nu te-am văzut niciodată supărat ori mâhnit!

– Apoi, de, frate, o vorbă din bătrâni zice așa: ”bine fă, bine gândește, c-așa ți se răsplătește!”. Mă străduiesc și eu, după puterile mele, că, vorba aceea: ce nu poți face cu zâmbetul pe buze, cu încruntătura nici atâta”.

– Lasă, măi, Ioane, că vorbele astea le știu și eu pe toate. Și nu m-am înveselit deloc. Ai tu vreo taină!…

    Ion, uitându-se la Gheorghe ca și când i-ar fi descoperit secretul, îi șopti la ureche:

– Bine, Gheorghe, îți spun adevărul: când merg la biserică, eu mă întâlnesc de fiecare dată, cu un înger!

– Cum, un înger?! Se miră Gheorghe. Mi-l arăți și mie?

– Sigur că da, răspunse binevoitor Ion. Hai cu mine la biserică să ți-l arăt!

    Și au pornit pe ulița satului împreună. N-au mers mult și au ajuns în fața bisericii. Intrând, Ion îl duse pe Gheorghe până în fața unei frumoase icoane a unui arhanghel și îi zise:

 – Uite, Gheorghe, îngerul de care ți-am spus! Vezi cât e de frumos? Un arhanghel cu aripile albe ca zăpada!

    Gheorghe se încruntă și mai tare și zise mormăind printre dinți, să nu-l audă lumea:

– Măi Ioane, îți arde de glume? Păi icoana asta e aici de când eram copil. Credeam că va fi un înger adevărat!

– Gheorghe, Gheorghe, zise Ion serios, dar îngerul e aici cu noi. Privind icoana, e ca și cum l-ai privi pe el. Zici că ști icoana asta? Atunci ia spune-mi ce scrie pe răvașul pe care îl ține în mână îngerul din icoană?

    Gheorghe privi încurcat, căci nu se gândise niciodată să se uite atent la ce scrie pe icoană. Și citi:

„ Te va binecuvânta Dumnezeul tău în toate roadele și în tot lucrul mâinilor tale, și tu de aceea să fii vesel!”

– Vezi, Gheorghe, de fiecare dată, eu citesc ce scrie pe această icoană. E ca și cum aud vorbele îngerului. Și mi-amintesc de ele mereu, căci le port în minte și în suflet.

– Eu tot nu pricep! Mai zise Gheorghe nemulțumit și plecă bombănind.

   Dragii mei, credeți că povestea se termină așa? Nici pe departe, ia ascultați în continuare:

   Într-o zi de toamnă, frații au plecat în pădure să adune lemne. Însă i-a prins ploaia, și au ajuns acasă ciuciulete. A doua zi erau amândoi răciți cobză. Ieșiră ca de obicei pe prispa casei. Tușind, Gheorghe zise:

– Na, uite că ne-a ajuns necazul pe amândoi! Zici că e bine să fie omul vesel, ca tine. Da’ uite că te-ai îmbolnăvit și tu! Când vine pacostea, nu mai contează ce fel de om ești! Și Gheorghe intră în casă trântind ușa.

    Stătea Gheorghe în pat,necăjit,gândindu-se ce bine i-ar prinde o cană de ceai fierbinte sau o supă călduță. Dar era singur, cine să-i facă?!

    Deodată auzi dulăul din curte cum latră. Fără îndoială că venise cineva. Într-adevăr erau niște oameni la poartă, dar nu la poarta lui, ci la fratele său, Ion.

„Ia uite ce noroc pe frate-miu, își zise el, să-l viziteze cineva taman azi! Eu stau singur aici ca un huhurez…”

„Na, iar latră câinele! De data asta cine-o mai fi? Aha, e vecina din capătul uliței, a venit tot la Ion și văd că are și o oală mare în mână. Ce i-o fi adus?”

    Și uite-așa, până seara se tot perindară oameni pe la casa lui Ion. Târziu, se auziră bătăi în ușa lui Gheorghe. Cine era? Păi cine să fie: Ion!

– Bună seara, frate, zise el. Uite, ți-am adus și ție din ce-am primit azi: nițică supă, mere și o cană cu vin.

– Frate, îți mulțumesc. Acum îți dau dreptate … Oamenii te iubesc că ai o inimă bună! Pe mine, dacă am fost mereu încruntat și supărăcios, m-au uitat toți, am rămas fără prieteni și nimănui nu-i pasă ce mai fac…

– Cum, frate, să n-ai pe nimeni? Mă ai pe mine! și pun prinsoare că, dacă vei fi prietenos și vei face totul cu drag, vei avea mai mulți prieteni decât mine. Căci scrie și în Biblie: „veselia inimii dă viață omului și bucuria îi lungește zilele””!

    Din acea zi, Gheorghe încearcă să fie și el ca fratele său: bun la suflet cu toată lumea, vesel și binevoitor.

    Așa se cade, așa-i sănătos și bine pentru toți.

    Fiindcă atunci când zâmbești, zâmbetul tău pleacă nevăzut, ca un vis frumos, și străbate lumea, ca o rază de soare.

               Sper că v-a plăcut. Ce spuneți mai scriem?

 

 Ceea ce contează cu adevărat-Servicii, leadership, oameni și valori, de John E. Pepper Jr.

Titlu original: What  really mathers : Service , Leadership , People and Values (Originally published by Yale University Press -2007)

Editura: Evrika Publishing  2015

Traducător: Florina Iulia POP

Consilier editorial: Eugeniu D. MIHAI

Număr pagini:410

     John E. Pepper Jr. a petrecut 40 de ani din carieră în diverse funcții în cadrul Procter & Gamble: CEO (1995 -1999), Chairman of the Board (1995-1999 și 2000-2002), Director (1984-2003) și Președinte (1986-1995). În prezent, el se află în consiliul de administrație al mai multor companii, precum National Underground Railroad Freedom Center unde a deținut și funcția de CEO (2006-2007).

    Una din marile pasiuni ale sale, un domeniu unde a investit multă energie în ultimii 25 de ani, este cel al dezvoltării copiilor și adolescenților. A fost un susținător al organizației Evrey Child Succeeds, care ajută copiii între 0 și 3 ani aflați în mediu de risc, și este unul dintre membri fondatori ai Executive Committee of the Cincinnati Youth Collaborative, una dintre cele mai de succes organizații de mentoring și tutoring din SUA.

   John E. Pepper Jr. a absolvit Universitatea Yale în 1960, unde a fost și în consiliul Yale Daily News. Are, alături de soția lui, Francie, patru copii și locuiește în Wyoming, Ohio. „- prezentarea autorului preluată de pe coperta cărții.

   Oh….. sper că nu v-ați supărat că am scris așa multe despre autor, pur și simplu nu am putut rezuma, deoarece totul mi s-a părut foarte interesant. O carieră de succes și o familie frumoasă ne demonstrează că acest om este un model și acesta este primul dintre motivele pentru care trebuie să citiți această carte.

    Ai o afacere mică sau mare? Atunci acesta este al doilea motiv pentru care să citești această carte, „nu are rolul de a fi studiată academic sau citită pasiv”.

    Ești angajatul unei companii mici sau al unei multifuncționale? Atunci acesta e al treilea motiv pentru care trebuie să citești această carte. De ce? Pentru că locul tău de muncă e a doua ta casă, a doua ta familie, și totul are legătură directă cu buna funcționalitate atât pe plan personal cât și profesional.

   Despre carte – Autorul ne face cunoscut începutul carierei lui, una de succes, sfaturile pe care le-a primit și ne dă sfaturi din experiența acumulată pe parcursul vieții. O să spuneți de ce am eu nevoie de sfaturi? Pentru că sunt bune! Te ajută să crești ca lider și ca persoană ai ales dacă ești în primii ani de afaceri.  Te ajută să construiești bazele succesului, se analizează servirea consumatorului și se studiază tot ceea ce are importanță față de client și față de nevoile lui.

    Făcând o paranteză, având în vedere că am studiat comerțul, trebuie să adaug că este foarte important să știi să comunici cu clientul, să-i afli nevoile, să-i descrii avantajele și dezavantajele, dar cel mai important să-l lași să decidă. Atunci clientul e mulțumit, sunt șanse să revină și desigur acest lucru face afacerea să prospere,  cu pași mici, dar corecți.

     Probabil o să vi se pară plictisitori pașii parcurși de autor în compania P&G, produse pe care sunt convinsă că majoritatea le-ați folosit (TIDE, PANTENE, PAMPERS, etc.) de aceea nu este o carte pe care să o citești doar de dragul de a trece timpul, să nu ne plictisim. Această carte este o acumulare de cunoștințe și experiențe de la un om de afaceri generos, care ne oferă pe tavă succesul lui și al întregii companii, o companie de succes!

   M-a surprins că există în interiorul companiei INTRANET, prin care comunicarea cu angajații (cei care aveau curajul să-și spună opinia) era importantă pentru conducere, în urma acestei comunicări s-a putut îmbunătății condițiile și riscurile la care orice angajat este supus, îmbunătățirea calității muncii, și adevărul spus angajaților nu doar pe jumătate.

E foarte importantă corectitudinea angajatorului, cât și a angajatului.

   Făcând din nou o paranteză, în companiile din ziua de azi dacă e seriozitate din partea angajatorului, se găsesc angajați neserioși și viceversa, ceea ce duce la scăderea profitului, implicit a progresului, și bineînțeles afectează atât angajatorul cât și angajatul.

Cred că ideea de comunitate nu a avut niciodată o valoare mai mare și nici nu a fost mai mult în pericol. Are o valoare mai mare deoarece lumea în care concurăm a devenit extraordinar de complexă. Sentimentul de comunitate ne dă posibilitatea să acționăm în mijlocul complexității cu o claritate simplă care provine dintr-un scop comun, dintr-un crez unit în spiritul de conducere și din valorile și experiențele obișnuite.”

    Mi s-au părut foarte importante mai multe întrebări pe care ar trebui sa ni le punem, vă scriu doar două, sper că nu v-am plictisit, dar fiind o cărămidă această carte, sunt foarte multe lucruri valoroase de luat în considerare.

  1. Fac eu, personal, pașii pentru a construi un sentiment de comunitate cu colegii mei? Ce altceva mai mult aș putea să fac? Ce altceva voi face?
  2. Creez relații deschise cu cei care lucrează pentru mine și cu mine? Ne împărtășim reciproc așteptări clare referitoare la cum am putea lucra mai bine împreună și la cum ar putea fi îmbunătățite relațiile noastre?

     Pe final adaug că CEEA CE CONTEAZĂ CU ADEVĂRAT este încrederea, integritatea, respectul, diplomația.

    Știu că am uitat să mă opresc, deși ar fi mult mai multe lucruri de menționat vă las să descoperiți singuri citind cartea, contează!

     Acesta este un raport onest și personal al carierei inspiratorii a unui mare lider de afaceri, care a mai slujit, la fel de bine, multe alte cauze nobile. Sper ca foarte mulți tineri să beneficieze din plin în urma citirii ei.

                                                        ERNESTO ZEDILLO, fost Președinte al Mexiculuievrika-publishing

Cartea Ceea ce contează cu adevărat, de John E. Pepper Jr. a fost oferită pentru recenzie de Editura Evrika Publishing. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Evrika Publishing.

Autor: Vero

by -
13

                  Prietenia și rochița galbenă

   Sofia locuiește într-un castel mare și luxos din împărăția florilor, are șapte ani și este cea mai frumoasă prințesă din toate timpurile. A fost darul de la Dumnezeu pentru părinții săi înaintați în vârstă care aproape că nu mai sperau la un moștenitor. Acesta e și motivul pentru care prințesa era răsfățată puțin prea mult și ocrotită peste măsură de toată lumea din castel. Părul ei lung şi auriu împodobea ca o bijuterie sutele de rochițe, una mai frumoasă ca alta. Fiind singură la părinți, Sofiei nu-i plăcea să-și împartă lucrurile cu nimeni. Se spune că era puțin egoistă, dar destul de înțeleaptă.

      Castelul era înconjurat de o grădină imensă, plină cu flori înflorite în fiecare perioadă a anului. Această frumoasă grădină era opera lui nenea Tudor, un grădinar cu mâini de aur și sufletul curat. El avea o fetiță de aceeași vârstă cu Prințesa Sofia, numită Ana, ele fiind singurele copile din castel.

    Ana are părul roșcat, pielea albă ca laptele și plină de pistrui. E blândă și foarte veselă. Ea are doar două rochițe: una cenușie pentru toată ziua și una roșie pentru zilele de duminică și sărbătoare. De multe ori împărăteasa o ruga pe prințesă să-i ofere Anei din rochițele ei mai vechi, dar prințesa nu se îndura să renunțe la ele.

   Cele două fete sunt mai mereu împreună la joacă, la teme, la masă și la biserică. Singurul loc unde nu merg împreună e școala. Ana merge la o școala de stat, iar Prințesa Sofia are profesori particulari.

    Au trecut anii iar fetele au crescut, au împlinit 14 ani. Se apropie sfârșitul unui nou an școlar. Ana va juca într-o piesă de teatru la festivitate, unde va interpreta rolul Cenușăresei. Singura problemă e că nu are o rochiță de basm pentru sfârșitul piesei. Știind că Sofia are sute de rochițe, s-a gândit să o roage să-i împrumute una pentru piesa de teatru.

  – Sofia, am o rugăminte la tine, ai putea să-mi împrumuți o rochiță de-a ta pentru câteva ore ? Oricare, pentru că toate sunt superbe.

   – Cum îndrăznești? Crezi că aș putea să port o rochie pe care ai purtat-o tu? Nici gând.

    Împărăteasa, auzind conversația, s-a întristat, a încercat din răsputeri să o convingă pe fiica ei să-i dăruiască una dintre rochițe mai ales că nu le poartă pe toate. Rugămințile împărătesei au fost în zadar.

  – Te înțeleg, răspunse Ana, iartă-mă că am îndrăznit să uit cine sunt, iartă-mă că am îndrăznit să cred în prietenia noastră. Aleargă pe holurile castelului cu lacrimile șiroind pe obrajii pistruiați. Brațele lui nenea Tudor o așteptau deschise, umărul său fiindu-i sprijin fiicei sale întotdeauna.

  A sosit ziua în care Ana trebuia să fie Cenușăreasă, o zărește pe Sofia în grădină culegând flori. Într-un impuls de moment fuge în camera Sofiei și alege o rochiță galbenă, o privește lung.

    „Iartă-mă Sofia, am să o pun la loc în scurt timp, nici măcar nu vei observa”.

    Piesa a început, Ana fuge în culise să îmbrace rochița galbenă. Lângă rochiță Sofia aștepta:

  – Ana, ai ales o rochița frumoasă! O să fii o Cenușăreasă minunată.

  – Iartă-mă, Sofia, am împrumutat-o fără voia ta. Poți să o iei, nu am să o îmbrac.

  – Iartă-mă tu pe mine, Ana! Am fost egoistă și răsfățată! De acum vom împărți rochițele, vei fi prințesă alături de mine.

   Sofia scoate de la spate un buchet de trandafiri roșii și-l oferă Anei cu prietenie, se îmbrățișează cu dragoste copilărească depășind latura socială a prieteniei lor.

  – Fugi, Ana, Cenușăreasa este așteptată pe scenă! Pantoful ți se va potrivi perfect, iar rochița galbenă te-a transformat într-o adevărată prințesă. Eu voi fi în sală și te voi aplauda la final.

   Sofia și Ana stau pe o bancă în grădină. Au trecut de 70 de ani. Își privesc cele două nepoate cum aleargă printre florile înflorite și se bucura de o prietenie plină de devotament și dragoste.

   Dragostea există în inima fiecăruia, așteaptă doar să fie dăruită. E minunat să o dăruiești unei persoane care la rândul ei îți întoarce sentimentele nobile.

by -
12

                           Învață și vei reuși!

   La marginea unui sat din apropierea capitalei există de zeci de ani o șatră. Zece familii de țigani își au căminul în corturi și câteva colibe din lemn căptușite cu carton.

     Bulibașa șatrei are șapte copii, patru fete și trei băieți. Negruța e mezina familiei, are șase ani și e cea mai liniștită dintre copii. Negruța plânge rar și pe ascuns, plânge doar de dorul mamei sale, îi simte lipsa, sunt doar patru luni de când s-a dus la îngerași. Plouă, e începutul toamnei, Negruța se plimbă din nou. Codițele împletite lungi și negre-i ajung până la brâu. Rochița roșie cu floricele e udă, picioarele fără încălțăminte par să nu simtă pietrele colțuroase.

   – Fetiță dragă ce faci? Unde mergi pe vremea asta?

  O doamnă oprește mașina, o ia pe fetiță și o duce acasă la ea. După ce a uscat-o și a îmbrăcat-o în haine uscate a încercat să comunice cu acest pui de om trist.

 – Draga mea eu sunt Ioana, sunt învățătoare. Cum te cheamă? Unde locuiești?

 – Eu sunt Negruța, locuiesc cu tatăl meu și frații mei la periferie.

 – Și mama ta?

 – A plecat la îngeri!

 – Trebuie să te duc acasă, probabil familia ta e îngrijorată. Mai sunt câteva zile și începe școala. În ce clasă mergi?

 – Tata nu mă lasă să merg la școală, frații mei nu au mers nici ei, dar eu vreau! Mama mi-a promis că-l va convinge pe tata. Și a plecat! Vreau să fiu doctoriță și atunci nimeni nu va mai  pleca la îngeri.

 – Hai Negruța, te duc acasă!

    În șatră e liniște, Negruța o ține strâns pe Ioana de mână. Ajunse în fața unei căsuțe de lemn fetița ezită să intre. Un bărbat înalt și bine făcut pășește afară, ploaia s-a oprit.

 – Bună ziua, domnule am adus-o pe Negruța.

– Mulțumesc, la revedere!

– Încă un lucru domnule, vreau ca Negruța să vină la școală, sunt învățătoare.

– Nu avem nevoie de școală! Și nici nu ne permitem.

– Vrea să devină doctoriță, era și dorința mamei sale.

– Fie, la mine să nu veniți să cereți bani.

– Mulțumesc, domnule! Nu o să vă deranjez.

    Pe holul Spitalului Județean, o bătrână așteaptă bătrână așteaptă rezultatul unor analize, o doctoriță frumoasă, brunetă vine cu analizele bătrânei și cu zâmbetul pe buze.

 – Doamna Ioana, mă bucur  să vă văd, mi-a fost dor de dumneavoastră!

– Ne cunoaștem?

– Sunt medic rezident în ultimul an, mă numesc Negruța și nu mai locuiesc la periferie.

    Bătrâna are ochii în lacrimi, sunt lacrimi de fericire. E foarte mândră de Negruța, eleva ei, fata pe care a ținut-o de mână prima oară într-o zi ploioasă, și până la liceu!

Învață și vei reuși!

 

 

Această carte ne vorbește despre credință, yoga, mântuire, eliberare, relații, destin, fericire, viață, suflet .

India văzută și nevăzută de Vasile Andru

Editura: Herald, 2015

Număr pagini: 252

    Despre autor: s-a născut în 22 mai 1942, în satul Bahrinești, nordul Bucovinei. Studii universitare la Iași, absolvite în 1965. A predat cursul de Literatură Franceză și cursul de Estetică, la Facultatea de Filologie Suceava(1967-1974); și cursul Tehnici de Creativitate și stimulare mentală, la Facultatea de Ziaristică București (1991-1993). Redactor principal la revista „Viața Românească”, până în 2006. Din 2007 este redactor la revista „Lumină lină/Gracious ligth” din New York. Este prozator și eseist, master în Filozofie, membru al Uniunii Scriitorilor și al PEN- Clubului. A călătorit la Muntele Athos ( 1997, 1998, 2004) și în Tibet. A făcut stagii de documentare antropologică la Roma (1989) și la Paris (1990, 1991) și călătorii de studii în India cu bursă Sivananda (1992, 1996). Centrul Sivananda din Trivandrum-India i-a conferit titlul de master în filosofia Vedanta.

    Scrieri: A publicat 30 de cărți, proză și eseuri  de spiritualitate.

    Am vrut să citesc această carte pentru că am o pasiune pentru India. Întotdeauna m-au fermecat tradițiile și credința lor, profunzimea spiritualității lor, obiceiurile și portul. Deși nu știu cât de comod este un sari, oferă femeii o eleganță aparte, un aer aristocrat. Sper ca într-o zi să ajung să vizitez măcar o mică parte și de ce nu acel Taj Mahal bine cunoscut în întreaga lume. Un monument în orașul Agra care a fost construit de împăratul Shah Jahan pentru soția sa Mumtaz Mahal, fiind cel mai faimos și vizitat monument din lume. Monumentul dragostei.

    Am rămas surprinsă de câte lucruri am aflat despre autor, atât de multe cărți și totuși eu nu știam nimic, nici măcar nu am auzit de el. Încă o dată repet ceea ce am spus de nenumărate ori, România nu știe să promoveze literatura, nu ne ajută să cunoaștem oamenii de care ar trebui să fim mândrii și de la care avem ce învăța.

    India văzută și nevăzută este o carte de spiritualitate, care ne face cunoscută profunzimea și devotamentul interior al unor maeștri și al urmașilor acestora, al marilor nume din India. Dacă ar fi să compar cu religia ortodoxă aș spune că aceste scrieri sunt învățăturile sfinților noștri care ne completează pacea sufletească.

„India și fericirea

V.A. : Constat la indieni  o mare putere de adaptare, o plasticitate spirituală și toleranță la frustrare. Îi simt foarte apropiați sufletește. Se poate vorbi de o fericire, sau măcar de o mulțumire a indianului?

SWAMI : În India, nu-i un ideal de a fi fericit. Ci de a-ți trăi karma și de a atinge eliberarea față de naștere și față de moarte. Poporul acesta, când ajungi să-l cunoști, vezi că are o forță spirituală deosebită, un sens al acceptării. „

    Swami – Titlu respectuos conferit unui maestru spiritual.

   Ceea ce m-a atras la poporul indian este această acceptare, având în vedere că nu este o țară bogată,  este de admirat puterea lor de a trăi destul de optimist în simplitate, mai mult pentru că majoritatea trăiesc în familii numeroase iar respectul lor față de vârstnici este foarte intens.

    Autorul ne oferă multe informații din experiența lui întâlnită pe lângă nume importante în cultura Indiană.

Cum să dobândești liniștea. Cum să rămânem armonioși și să facem în jur armonia. Cum să-ți oprești generarea negativității gândirii. Observă-ți senzațiile , așa cum îți observi respirația. Gândurile negative vor defila, vor trece. Observând respirația și senzațiile . observi indirect și defilarea mentală . Îndelung . Distinge cele trei semne ale existenței : efemerul , durerosul , impersonalul. Așa zicea Goenka. „

Această carte ne vorbește despre credință, yoga,  mântuire, eliberare, relații, destin, fericire, viață, suflet.

„Cum e femeia indiană?

– Femeia indiană este o sclavă și o zeiță. Încă este supusă unor servituți, încă o apasă mentalități rigide, încă este zeificată. Vei spune : opoziția contrariilor! Nu, nu este opoziția contrariilor, este supraviețuirea unor prejudecăți legate de femeie. Femeia în genere este educată să fie supusă și ascultătoare. Ea merge după bărbat, ca-n biserica creștină la miruire.”

    E greu de înțeles cum în zilele de azi mai se ține această tradiție, femeia să fie supusă. Deși în biblie se spune că mândria lui Dumnezeu e bărbatul, iar mândria bărbatului e femeia.

    India văzută și nevăzută este o carte filozofică și spirituală, o carte despre cunoaștere și autocunoaștere. India este templul purificării sufletești.

     Dacă sunteți însetați de cunoaștere și spiritualitate, vă recomand această carte. Nu e o lectură ușoară pe care o savurezi la cafea.

     Ce nu mi-a plăcut : Începutul cărții este un dialog, mi s-a părut plictisitor deși citind am descoperit multe lucruri interesante.

    Ce mi-a plăcut: Pasiunea autorului pentru cunoaștere, descoperire și pasiunea de a povesti cititorilor amănunțit fiecare experiență și fiecare învățătură descoperită.

   *Extazul sau răpirea minții ( numite iluminarea) sunt fracțiuni ale Treziei…Adevărata trezie este ieșirea din ignoranță și din somnul speței. Înțelege lumea și astfel vei intra în altă lume.

VASILE ANDRUherald

Carte India văzută şi nevăzută de Vasile Andru a fost oferita pentru recenzie de Editura Herald. Poate fi comandata de pe site-ul Editurii Herald. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina Facebook

Autor: Vero

by -
16

Mihai greșește sau trăiește?

Până când mă voi vindeca de tine, de Corina Ozon

Editura Herg Benet 2016

Pagini – 185

     Despre autoare – „Timișoreancă adoptată cu dragoste de București, Corina Ozon are 10 ani de jurnalism de investigație în presa scrisă (ziarul Ora) și televiziune (Antena 1) și un update de 2 ani în producție TV (Intact Media Group ) Convertită la alți 10 ani la PR&Comunicare, pe care le gestionează în prezent la CN Imprimeria Națională SA. Absolventă a Programului MBA IN-DE-CNAM Paris, promoția 2010, și mamă de liceană, Iulia, sunt cele două lucruri cu care se mândrește cel mai mult, alături de reușitele din plan literar. „(fragment prezentare ) + multe alte lucruri interesante despre viața Corinei.

      Îmi este imposibil să nu menționez că mi-au plăcut toți trei Amanții 🙂  ( Zilele amanților, Nopțile amanților și Amanții 3.0), am fost bucuroasă să particip la lansarea de la Timișoara la Amanții 3.0, unde autoarea ne vorbea de următoarea carte, ,,Până când mă voi vindeca de tine” și spunea că trebuie să demonstreze că știe să și scrie (ironic pentru comentatorii critici).

     Ei bine Corina Ozon nu trebuie să demonstreze nimic, e de înțeles, cu așa trecut bogat literar și nu numai,  dar “Până când mă voi vindeca de tine” m-a surprins în mod plăcut bineînțeles.

     Această carte este despre viața de zi cu zi, despre viața văzută și nevăzută a fiecăruia, despre lupta interioară și exterioară, despre regăsire, cunoaștere și acceptare. Alături de cuvintele Corinei trăiești tristețe  și fericire, furie și pasiune.

      Mihai este un bărbat căsătorit, cu o căsnicie  pașnică, deși nu tocmai bărbatul fidel o întâlnește pe Adina cu care are o aventură (sau mai mult de o aventură).

„Căsnicia îi era de câțiva ani un simplu parteneriat. Nu mai avea relații intime cu soția lui de câțiva ani buni, dar au rămas împreună, ca doi camarazi. El a avut mai multe legături de-a lungul timpului, iar ea nu a dat niciodată de înțeles că ar ști ceva sau că ar fi deranjată. Îi controla cumva viața, într-un mod tăcut și sigur, iar el nu se împotrivea. „

    De fapt ce este căsnicia? Siguranță, confort, parteneriat? Sau iubire, pasiune, nebunie?  Sau o combinație între toate aceste sentimente.

    Mihai greșește sau trăiește?

    Toți facem greșeli involuntar sau conștient, ne recunoaștem greșelile? Suntem capabili să ne trezim la timp din visare pentru a nu rănii persoanele din jurul nostru? Avem regrete? Îndreptăm greșelile? Ar fi corect să ne trăim viața indiferent de consecințe?  Ar trebui să fim liberi, să fim fericiți, pentru acest lucru trebuie să plătim un preț?

    În această carte sunt mai multe exemple de căsnicii, dar nu numai, Corina aduce în atenție relațiile, viața, iubirea sau lipsa ei.

„ Îi plăceau copiii, dar tocmai acesta fusese motivul divorțului. Fosta soție făcuse un avort fără să se consulte cu el. Clasicul motiv din filmele americane, dar asta era realitatea. Din acea clipă, David nu s-a mai putut apropia de nevastă, iar, după câteva luni, au decis de comun acord să se despartă. Plecarea în străinătate i s-a părut cea mai fericită oportunitate. Evita să revină acasă chiar și de Sărbători. Avea doar un tată și îl suna des. Îi trimitea bani și se îngrijea de el de la distanță. Sofia nu a înțeles niciodată dacă și cât își iubise David fosta soție, dar îi era limpede ce traumă lăsase aceasta în urmă. Pe undeva o ura, pentru că o împovărase pe ea să-i lui repare sufletul, iar asta era uzură într-o relație.”

     Doar un fragment care spune multe despre relații, aș fi putut scrie multe dar vreau să citiți cartea pentru că te pune pe gânduri. ,,Până când mă voi vindeca de tine” este o  carte psihologică, profundă și amănunțită. Nu știu dacă toate aceste trăiri sunt ale unor persoane sau sunt doar o imaginație bogată ale autoarei dar sunt momente, situații, realități în care te regăsești, iar eu am trăit rând cu rând, pagină cu pagină .

   Poate vă gândiți  că această carte are puține pagini, ei bine are puține pagini în care sunt spune  multe, foarte multe.

    Vă  recomand cu drag să citiți această carte, citiți-o printre rânduri, vizualizați și învățați.

„Oare de ce, atunci când ne regăsim, suntem năpădiți de regrete!? Cum este posibil să ne întâlnim sufletul pereche, să-l lăsăm apoi să plece-n lume? Oare chiar suntem condamnați la eterna reîntoarcere, la Uroboros!? Întrebări clocotitoare de viață, un volum al regăsirii de sine într-o lume a adaptării dificile, a ritmului tot mai alert, în care reperele se estompează. Iubirea și suferința par a fi una și aceeași stare trăită, dar mai ales simțită. Corina Ozon scrie despre oglinzile din noi, despre alegeri dificile și fugi, la capătul cărora de multe ori ne așteaptă fericirea îmbrățișării calde . „ CRISTIAN MUNTEANU, PSIHOLOG

      Nu am să pun notă,

     O felicit și spun jos pălăria.

    Recomand cu drag !

Editura_Herg_Benet

Cartea Până când mă voi vindeca de tine, de Corina Ozon a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comanda de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Vero

by -
8

Floarea înțelepciunii și Iarba puterii/ Împărăția femeilor leneșe/ Fata cea urâtă și omul cel nătâng

Basme, de Petre Crăciun. Floarea înțelepciunii

Editura Zorio -2013

Redactor: Cătălina Crăciun

Tehnoredactor: Viorica Tudor

Ilustrații Anca Smărăndache

Pagini-135

    Despre autor- Petre Crăciun  este un scriitor de literatură pentru copii, jurnalist, autor de filme documentare și realizator al mai multor emisiuni de televiziune. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Literatură pentru copii și tineret, În 2011 a inițiat, împreună cu fiul său, Cristian Crăciun, portalul literaturacopii.ro, destinat iubitorilor de literatură română și universală de vârstă școlară. (sursa Wikipedia). Aceste informații sunt doar o parte din multe alte activități și ocupații ale autorului.

    Astăzi vă prezint o carte pe care orice copil ar trebui să o citească, o carte care te trimite într-o lume fermecată, într-o lume a înțelepciunii, a frumosului, într-o lume pe care cu toții o purtăm în suflet mai mult decât în realitate.

 Cuprins

            Cămașa fermecată

Floarea înțelepciunii și Iarba puterii

           Petre Pescarul

Fata cea frumoasă și fântâna cu apă tulbure

         Grădina ascunsă

         Băiatul care vorbea cu florile

Țara adevărului și Împăratul Minciună

      Fata cea urâtă și omul cel nătâng

Omul care schimbă anotimpurile

       Doua oale

           Voinicel și vrăjitoarea cea Albă

Împăratul cel Bătrân și mărul cu poame fermecate

            Împărăția femeilor leneșe

Țara unde oamenii nu visau niciodată

   Am să îndrăznesc să spun că autorul ne aduce aminte de basmele autorilor clasici, deși diferite și actualizate te poartă într-o lume de vis, basme din care nu lipsesc învățăturile și morala.

    Am să îndrăznesc să spun că asemenea povești aș dori să ajungă în manualele școlare, în antologiile pentru lecturi suplimentare, în sufletul elevilor români și nu numai. Bineînțeles nu îmi doresc să fie înlocuiți autorii clasici, doar ca actualizarea materiei să lase loc autorilor ca domnul Petre Crăciun.

– Ce ne dorim pentru copiii noștri?

– Să citească, orice, dar să citească ceea ce le place.

    Basmele acestea sunt învățături pe care orice părinte dorește să le ofere copilului său, aș putea spune că autorul povestește fiecare poveste de parcă ți se adresează personal, parcă scrie doar pentru tine.

    Îmi este imposibil să redau emoțiile și trăirile din această carte doar în câteva cuvinte, trebuie să citiți să știți ce am simțit eu când am citit. O să spuneți că e o carte pentru copii, da așa e, doar că iubesc să fiu copil chiar dacă sunt un copil mare.

             Fragment –Floarea înțelepciunii și Iarba puterii

 „Într-un sat neștiut de nimeni își duceau liniștitele zile ale bătrâneții doi oameni nevoiași, dar buni la suflet precum pâinea scoasă din cuptor. Trudiseră din greu o viață întreagă, însă altă agoniseală nu aveau decât o cocioabă , cât să nu-i plouă și să nu-i ningă , câteva găini prin obor și un cot de pământ. Adevărata lor bogăție erau doi flăcăiandri pe care îi iubeau mai mult decât orice pe lume.”

    În această frumoasă poveste găsim doi frați, iar mezinul se numește Prâslea. Înainte ca bătrânii să cadă în somnul adânc și veșnic, le vorbește băieților de  două planete fermecate ,,Iarba puterii” care va fi căutată de băiatul cel mare (Am să plec neîntârziat în căutarea ierbii. Cu ajutorul ei, toate plăcerile din lume, știute și neștiute, gustate și negustate, vor fi ale mele ) și ,,Floarea înțelepciunii” căutată de Prâslea.

    Băiatul mare ajunse împărat iar Prâslea înțelept.

     Nu vă povestesc mai mult din poveste doar vă spun că aceasta este o lecție minunată care te îndrumă pe calea înțelepciunii, a simplității, a milosteniei, în defavoarea puterii, lăcomiei, trufiei.

    O adevărată plăcere să citesc aceste basme, chiar și pentru un adult.

    Încă o dată felicitările și respectul meu autorului.

     Telefon comenzi – 0747779034, literaturacopii@gmail.com,  www.literaturacopii.ro

 

by -
16

Lansare Rockstar -Timișoara

     Joi am avut plăcerea de a fi prezentă la lansarea romanului Rockstar al autoarei Cristina Nemerovschi. Au fost prezenți cititori de toate vârstele, ceea ce demonstrează că timișorenii citesc, și mai important citesc autori români actuali, nu doar clasici.
     Pentru începutul lansării Alex Voicescu a spus câteva cuvinte iar prezentarea a fost făcută de autoarea Ioana Duda, s-au citit fragmente din Rockstar, unele fiind trăiri, altele fiind mesaje amuzante.
     Mi-a plăcut foarte mult interacțiunea cu fanii care a fost pe alocuri amuzantă, un cititor întrebând de ce a ales o imagine oarecum malefică pentru copertă, răspunsul Cristinei fiind „cum ar fi arătat Rockstar cu o copertă cu floricele roz”. Bineînțeles Alex Voicescu s-a declarat vinovat de copertă dezvăluind puțin din semnificația acesteia, la care cititorul a spus că e mai bună cartea decât coperta. Am râs cu toții.
      Un alt subiect interesant a fost introducerea fragmentelor din Păpușile la bacalaureat, ceea ce a generat o discuție de comparație între autorii clasici și cei actuali. Foarte frumoase cuvinte despre cum ar trebui introdus cititul de plăcere în viața adolescenților  fără a detrona neapărat literatura clasică.
     Despre autoare spunea Ioana că are o lumină în ochi, o privire caldă, pe care eu o confirm.
     În concluzie a fost un eveniment reușit la care mă bucur că am fost prezentă.
      Felicitări Cristina, Alex și Ioana.

 

Elisabeth a dispărut este o carte despre trecut, prezent și viitor.

 Elisabeth a dispărut, de Emma Healey

Titlul original:  Elisabeth is Missing

Editura Litera 2016

Traducere din limba engleză și note – Manuela Bulat

      Despre autoare

       Emma Healey a scris prima povestire la vârsta de patru ani, le-a spus profesorilor ei că va fi scriitoare la opt, dar la doisprezece ani s-a hotărât să devină avocat pledant (inspirată de filmul Liceenele din Beverly Hills). I-au trebuit încă zece ani până să se întoarcă la scris. Și-a petrecut copilăria în Londra, unde a absolvit colegiul de artă. A lucrat pentru două biblioteci, două librării, două galerii de artă și două universități, și intenționa să-și facă o carieră în lumea artei când scrisul a devenit cel mai important lucru din viața ei. S-a mutat în Norwich în 2010 pentru a face un masterat în scriere creativă la University of East Anglia și nu s-a mai întors la Londra. Elisabeth a dispărut (2014) este primul ei roman, câștigător al Costa Book Award pentru roman de debut și nominalizat la National Book Award –Popular Fiction, National Book Award – New Writer of the Year și la Dylan Thomas Prize.

    Am început să citesc această carte, care m-a atras după descrierea făcută, recunosc că la început mi s-a părut puțin plictisitoare, deși nu se citește greu, lipsa unei acțiuni m-a făcut curioasă să descopăr mai mult din ceea ce autoarea vrea să te facă să simți ca cititor. Având în vedere că e câștigătoarea unui premiu de debut am vrut să descopăr dedesubturile cărții.

    Acest roman se joacă cu mintea cititorului, este un roman psihologic  care te ține în suspans de la început până la sfârșit întrebându-te dacă e adevăr sau imaginație.

    Elisabeth a dispărut are ca personaj principal o femeie în vârstă pe nume Maud, o bătrână care are pierderi de memorie frecvent și care începe să-și caute cea mai bună prietenă care a dispărut, Elisabeth. Oare chiar a dispărut prietena ei sau e doar imaginația ei și o consecință a faptului că nu poate să-și amintească unele lucruri.

    Maud este hotărâtă să descopere adevărul chiar dacă nimeni nu o crede. Nici fiica ei, nici fiul prietenei ei, nici îngrijitoarele și nici măcar poliția, pe care o vizitează de mai multe ori fără măcar să își aducă aminte că a mai fost acolo.

    Cu ajutorul multelor notițe scrise de ea, bătrâna este foarte hotărâtă să o găsească pe Elisabeth. În căutarea ei spre adevăr, Maud este purtată înapoi în trecut la o alta dispariție din propria ei familie în urmă cu zeci de ani, dispariția  surorii ei Sukey.

     Elisabeth a dispărut este o carte despre trecut, prezent și viitor. Nu poți trăi în prezent dacă nu ai un trecut, nu poți să ai un viitor dacă nu exiști în prezent. Această carte ne arată problemele reale ale vieții. Cine are nevoie de un bătrân dement, deși demența e o boală a minții care nu te definește. Amuzantă pe alocuri această carte este o poveste captivantă, o oglindă a vieții trecute, o cunoașterea identității, deși o tragedie obișnuită povestea acestui roman descrie foarte bine suferința îmbătrânirii, iar pierderea memoriei este o problemă de siguranță.

     Ce este bătrânețea?  Cine are nevoie de un bătrân? Cum se descurcă bătrânii? Cum avem grijă de bătrâni ?

    Maud  ar fi un detectiv minunat chiar și așa cu lipsa de amintiri. Foarte multe detalii ies la iveală în ambele dispariții din acest roman. Foarte interesantă alternarea poveștilor și încercarea de a rezolva misterul.

      Dacă vrei să te avânți într-o lume a misterului atunci această carte e pe gustul tău. Este o poveste de viață captivantă, amuzantă, drăguță și misterioasă.

„Important este să fii organizat, să încerci să scrii totul. Elisabeth a dispărut, iar eu trebuie să fac ceva pentru a afla ce s-a întâmplat. Dar sunt atât de confuză. Nu sunt sigură când am văzut-o ultima oară sau ce am descoperit. I-am telefonat și nu mi-a răspuns. N-am mai văzut-o. Cred. Ea n-a venit aici, iar eu nu m-am dus acolo. Și mai departe? Presupun că ar trebui să mă duc la ea acasă. Să caut indicii. Și să-mi notez orice găsesc. Important este să fi organizat. Am scris și asta.„

Nota mea este 9

editura-literaCartea Elisabeth a dispărut de  Emma Healey a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulţumim Editura Litera!

Autor: Vero

 

 

by -
11

Cu Andersen în Regatul Poveștilor, de Petre Crăciun

Ilustrații de Anca Smărăndache

București 2015

Editura Zorio

Redactare Cătălina Crăciun

Tehnoredactare Victoria Naum

Traducere dialoguri în limba daneză: Cristina Vasile, Herning, Danemarca

Nr. pagini: 51

    Despre autor:

    Petre Crăciun  este un scriitor de literatură pentru copii, jurnalist, autor de filme documentare și realizator al mai multor emisiuni de televiziune. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Literatură pentru copii și tineret. În 2011 a inițiat, împreună cu fiul său, Cristian Crăciun, portalul literaturacopii.ro, destinat iubitorilor de literatură română și universală de vârstă școlară. (sursa Wikipedia). Aceste informații sunt doar o parte din multe alte activități și ocupații ale autorului.

    Am descoperit poeziile domnului Petre Crăciun printr-o prietenă dragă mie, de asemenea scriitoare, poezii care mi-au intrat la suflet și pe care le citesc de câte ori am ocazia. Am plăcerea de a avea în bibliotecă două din cărțile autorului iar astăzi vă prezint cartea Cu Andersen în Regatul Poveștilor

Cuprins

Mai mulți copii încep să vorbească peste noapte limba daneză

Nici tu nu mai ști limba română?

S-a întâmplat în ziua când s-a născut Andersen

Căsuța Poveștilor încă nescrise

Regatul Poveștilor

     Patru copii se trezesc într-o dimineață că vorbesc altă limbă decât cea română (daneză), neștiind ce limbă vorbesc, necunoscându-se unul pe celălalt, surprinzându-și părinții și pe toți cei din jur.

Nu înțelegea ce se petrece cu el. Cum era posibil să se trezească vorbind o limbă pe care nu o mai știa nimeni? De ce tocmai el și de ce atunci? Oare ce limbă vorbea? Semăna puțin cu germana, dar era diferită…Ce avea de făcut? Dacă îl fermecase vreo vrăjitoare din cartea pe care o citise cu o seară înainte? „

Petruț, Tudor, Robert și Giulia

   Petruț îl întâlnește pe Robert în parc, acesta fiind foarte mic nu vorbește, singurul lui cuvânt e mama. Ciudat e că începe cu Petruț să vorbească în daneză, mama sa speriindu-se. De Tudor și Giulia află de la televizor. Începe aventura, cei patru copii împreună cu părinții lor vor să descopere cauza acestei întâmplări stranii. Descoperă că singurul lucru comun este lectura, basmele citite de ei în cazul lui Petruț și Tudor, basmele citite lui Robert de către tatăl său înainte de culcare, iar în cazul Giuliei piesa de teatru Soldățelul de plumb, aceasta nefiind foarte pasionată de basme.

     Desigur autorul acestor basme este Hans Christian Andersen, pare să fie o legătură, cel puțin e primul pas spre rezolvarea problemelor.

„- Să fiți mulțumiți , spuse Tudor ,că nu am făcut o pasiune pentru poveștile indiene. Cine ne mai înțelegea?

– Dar vă puteați îndrăgosti de basmele lui Petre Ispirescu sau ale lui Ion Creangă, spune Mălina, și atunci nu se mai chinuia bietul meu copil…” [/quote_box_center]

     Totuși de ce în aceeași zi au început să vorbească daneza? Studentul care le traducea a venit cu răspunsul

[quote_box_center]„…ieri a fost ziua în care s-a născut marele povestitor danez – 2 aprilie 1805”

   Copilașii sunt duși pe tărâmul viselor, fiecare întâlnindu-se cu H.C. Andersen, bucuria lor, el i-a ales pe acești patru copii să fie Ambasadori ai poveștilor, să aducă cât mai mulți copii în Regatul Iubitorilor de povești. I-a purtat în casa copilăriei lui, i-a lăsat să se joace cu jucăriile lui, le-a spus poveștile așa cum au fost ele rostite încă dinainte de a fi scrise.

     Ei ce să vă spun? Am povestit puțin cartea pentru că e prea frumoasă, deși aș mai fi avut multe de povestit trebuie să va spun că în spatele acestei cărți e o persoană cu un suflet mare, probabil un suflet de copil, pentru că numai așa îmi pot explica cum eu m-am simțit din nou copil citind acest basm al basmului.

  La Poarta poveștilor Regatului Iubitorilor de povești Andersen se întâlnește cu C. Perrault, W. Hauff, F. Baum  Lev Tolstoi, Ion Creangă, Petre Ispirescu, Mihai Eminescu și mulți alții.

     Aceste menționări cu siguranță ne îndeamnă la lectură, la orice lectură ne face plăcere.

     Și Răzvan a fost numit Ambasador al poveștilor

     Vă mulțumesc domnule Petre Crăciun pentru că existați în viața copiilor și a noastră a părinților.

    Puteți comanda această carte și alte cărți scrise de autor la numărul de telefon 0747.779.034 mail – literaturacopii@gmail.com, www.literaturacopii.ro vă așteaptă cu multe alte creații 

Autor: Vero

by -
17

„Eleganța vă invită într-o călătorie unică de la A la Z prin lumea modei, care e și o lume a iubirii." TOCURILE TE RIDICĂ, CULTURA TE ÎNALȚĂ, Eleganța te transformă.

Eleganța de Kathleen Tessaro

Editura Nemira – 2016

Traducere din limba engleză –Andreea Florescu

De aceeași autoare la editura Nemira –Colecționara de parfumuri interzise

Alte cărți publicate: Innocence, The Flirt, The Debutante

Un ghid complet pentru toate femeile care vor să fie îmbrăcate bine și adecvat indiferent de ocazie.”

      KATHLEEN TESSARO s-a născut în Pittsburgh, Pennsylvania, și a studiat la Universitatea din orașul natal înainte de a se înscrie la un curs de teatru la Carnagie Mellon University. I-a luat mult până s-a hotărât asupra profesiei: a vrut să fie coregrafă, actriță, regizoare sau istoric de artă.

      Locuiește în Pittsburgh din 2009 împreună cu soțul și fiul ei.

     Louise Canova, este o tânără de puțin peste 30 de ani. Invitată cu soțul ei la o petrecere la care participă și soacra ei în înalta societate, se trezește brusc că e o femeie ștearsă, într-o căsnicie monotonă, o căsnicie bătrână. Spun se trezește, pentru că abia acum e atentă la ea ca femeie, ca om, ca soție. E adevărat că e doar casieră la teatru, același teatru unde soțul ei e actor.

      În plimbarea ei către gândire găsește la un anticariat Enciclopedia scrisă de Madame Genevieve Antoine Dariaux –Eleganța, o carte care poate transforma o femeie oarecare într-o femeie cu stil, cu o personalitate proprie. O carte despre modă, accesorii, prieteni falși, soți neglijenți, legături mame și fiice.

     Autoarea s-a inspirat din cartea Madamei Genevieve –Eleganța, cu acordul acesteia, cu sfaturile, sprijinul și înțelepciunea sa.

      Să vă spun un secret, această carte mi-a venit mănușă. Asemeni protagonistei mă pierd în confortul unor balerini, unei perechi de blugi, un trening lejer, poate o rochiță simplă. Înghesui banii prin buzunare, fără machiaj, fără tocuri. Deși trebuie să recunosc, până și literatura e mai frumoasă pe tocuri.

     „Soțul meu crede că am dezvoltat o obsesie nesănătoasă pentru anticariate. Că petrec prea mult timp visând cu ochii deschiși. Dar fie înțelegi atracția căutării de comori ascunse printre rânduri întregi de rafturi prăfuite, fie nu. E o pasiune, asemănătoare cu o boală a spiritului, ce nu poate fi explicată celor care nu sunt atinși de ea.”

„Eleganța vă invită într-o călătorie unică de la A la Z prin lumea modei, care e și o lume a iubirii.”

     Louise descoperă că de fapt nu are o viață, nu are o căsnicie, nici măcar nu are parte de sex. E invizibilă.

    Eleganța este cartea descoperirii de sine, a relațiilor, a vieții trăite în obișnuință și monotonie. Este cartea modei și a încrederii în propria feminitate.

   Collin este coleg cu Louise, pe care o primește în apartamentul său unde mai este și Ria, cei trei ajung prieteni. O prietenie frumoasă, corectă și sinceră.

     Transformare de la femeia „cartof” la o adevărată Lady are loc treptat și nu ține de prețul și marca hainelor, ci de o alegere îmbinată între ceea ce ți se potrivește și locul în care vei merge.

     Complexitatea cărții pusă într-o poveste frumoasă face ca orice femeie să se regăsească în unul din punctele de la A la Z pe care autoarea vrea să le descrie, și reușește într-un mod elegant.

  1. ACCESORII
  2. FRUMUSEȚE
  3. CONFORT
  4. FIICE
  5. SARCINĂ
  6. BLANĂ
  7. PRIETENE
  8. SOȚI
  9. GARDEROBĂ IDEALĂ
  10. BIJUTERII
  11. TRICOTAJE
  12. LENJERIE
  13. MACHIAJ
  14. NEGLIJEURI
  15. OCAZII
  16. KILOGRAME
  17. CALITATE/CANTITATE
  18. RESTAURANTE
  19. SEX
  20. BRONZ
  21. UNIFORMITATE
  22. VĂLURI
  23. WEEKENDURI
  24. CRĂCIUNUL
  25. YAHTING
  26. FERMOARE

 Eleganța descrie energia, voința, speranța, durerea, dezamăgirea, iubirea.

    Louise vrea o schimbare, are curajul să schimbe locul de munca, întâlnește noi oameni, devine mai elegantă, deși cu fiecare ocazie are emoții față de ceea ce ar putea să poarte.

    A renunțat complet la căsnicie? De fapt cum ai reacționa să afli că soțul tău e gay?  Probabil te eliberezi, simți că nu ai pierdut nimic, totuși doare.

      Multe întâmplări hazlii, o încercare de ieșire la Ritz, îmbrăcată total nepotrivit, o prietenă care o salvează și fac schimb de haine la garderobă, cu bărbatul nepotrivit. O geantă de voiaj uitată, îmbrăcată cu haine de împrumut la țară într-o familie din înalta societate.

   Reușește oare Louise să întâlnească bărbatul potrivit? Întâlnește oare iubirea, liniștea, ajunge să-și câștige încrederea în sine?

    Îmi plac femeile elegante, eu nu sunt una dintre ele, mă rog  🙂 doar câteodată. Credeam că trebuie să te naști elegantă, încă sunt de părere că naturalețea este principalul atu al eleganței, probabil că voi fi mai atentă când o să-mi aleg hainele.

Măcar am învățat ceva

TOCURILE TE RIDICĂ, CULTURA TE ÎNALȚĂ, Eleganța te transformă.

Nu e suficient să fi femeie, trebuie să fi feminină.  Dacă ești femeie trebuie să citești această carte.

Lectură plăcută

Nota mea este 9

sigla NemiraCartea  Eleganța de Kathleen Tessaro a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulțumim Editura Nemira

Autor: Vero
%d bloggers like this: