Authors Posts by Vero

Vero

78 POSTS 0 COMMENTS

 „ Nici un secret nu poate fi păstrat pentru totdeauna „

Semnul Crucii, de Chris Kuzneski-recenzie

Editura: RAO 2007/2011

Traducere: Carmen-Iulia Bourceanu

Număr Pagini: 505

          „ Cunoașterea este dușmanul credinței”

   Am terminat acest roman de câteva zile. Încă nu știu ce să scriu și cum să încep să vă povestesc cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta. Nu auzisem de autor înainte de a începe această lectură și nici prin cap nu-mi trecea ce voi descoperi citind Semnul Crucii.

   Dacă Codul lui Da Vinci scrisă de Dan Brown a fost romanul cel mai incitant, cel mai surprinzător și cel mai discutat roman, care dărâmă tot ceea ce cunoaștem despre istoria creștinismului, atunci acest roman poate fi considerat al doilea roman surprinzător, scris impecabil și răvășitor.

   Codul lui Da Vinci ne prezintă o viață umană, nu doar divină a lui Iisus Hristos, punând cititorul să-și pună anumite întrebări. O altă carte pe același subiect este Codul lui Iisus de Michael Cordy, un roman care explică minunile făcute de Iisus datorate unui ADN special, găsit la un moment dat la urmașii lui. Un ADN care poate fi leacul pentru cancer. Probabil mai sunt multe astfel de romane pe care eu nu le-am descoperit încă.

   Vorbind de acest subiect delicat ajungem și la romanul Semnul Crucii. De data aceasta suntem pe urmele unui secret la fel surprinzător și incredibil.

   Subiectul romanului are la bază o serie de crime macabre care reproduce crucificarea lui Iisus Hristos. Victimele sunt bărbați aparent fără legătură între ei, singura asemănare a asasinatelor fiind vârsta lor. Puțin peste treizeci de ani.

La fiecare crucificare era lăsat un mesaj – în numele Tatălui; și al Fiului; și al Sântului Duh.

   Romanul este scris pe mai multe planuri. Trei planuri principale și mai multe planuri secundare. Trebuie să menționez că lectura acestui roman nu este facilă, dar nici nu se citește greu. Legătura între fiecare plan se face pe parcurs într-un stil natural și ușor.

   Planurile secundare sunt din punctul de vedere al victimelor și al lui Benito Pellati. Un personaj care pare misterios, pasionat de arhitectură, lipsit de sentimente față de familie. Legătura lui cu toată povestea dezvăluindu-se spre sfârșit, într-un final neașteptat.

  Urăsc să ofer foarte multe spoilere, dar în această situație e necesar, romanul fiind foarte complex, oferind o multitudine de amănunte istorice, religioase, concepte incredibile, dar și o acțiune foarte bine conturată în poveste.

Planurile principale

   Dr. Charles Boyd și studenta lui, Maria Pelati, au descoperit catacombele legendare la Orvieto- Italia. Aceste catacombe erau refugiu sigur de către papii din Evul Mediu. O locație a căror coordonate erau necunoscute, interzise chiar și scribilor papali pentru a nu fi descoperite. Dr. Boyd căuta un pergament, fără a ști sigur ce conține. În timp ce au descoperit pergamentul lângă o statuie care râde. Pe care au și numit-o „Omul care râde”, cineva încearcă săi ucidă. Reușesc să fugă, în urma lor apar multe victime, puse într-o înscenare care-i acuză pe dr., devenind fugar căutat ca un om foarte periculos

  Maria Pelati este fiica lui Benito Pelati. Ea nu și-a văzut tatăl de la vârsta de nouă ani când a fost trimisă de tatăl său la internat, mai apoi să descopere că mama e a murit la scurt timp.

   Payne și Jones sunt detectivi. Ei au lucrat ca agenți la Pentagon. Acum sunt doar simpli detectivi particulari în căutare de adrenalină. Au fost prezenți la coridele cu tauri în Spania, arestați fără nici un motiv, torturați și în final nevoiți să facă o înțelegere cu doi agenți CIA. Falși agenți, unul era Roberto fiul cel mare al lui Benito Pelati și garda lui. Două personaje inteligente care ajung să se intersectez cu dr. Boyd și Maria, împreună căutând soluții să iasă din această, misterioasă urmărire care atrage atâtea cadavre în urma lor.

   Nick Dial este agentul interpolului desemnat să rezolve aceste crime odioase. El se plimbă între locațiile crimelor . Fiecare crucificare are loc în puncte geografice diferite.

HELSINGER – DANEMARCA; TRIPOLI – AFRICA; BOSTON – AMERICA DE NORD; BEIJING- ASIA

   Cu greu Nick remarcă aceste locuri fiind în semnul crucii pe hartă, iar punctul comun fiind mijlocul lor – ORVIETO, ITALIA.  Asociază întâmplările cu evenimentele lăsate în urma dr. Boyd și  spre final toate cele trei planuri se unesc rezolvând misterul.

Partea cea mai interesantă abia acum urmează. De la ce a pornit totul și pentru ce atâtea crime?

  De mici majoritatea dintre noi suntem creștini. Am fost educați spiritual urmând învățături biblice, învățând istoria creștinismului generație după generație. Acest roman dărâmă tot ceea ce am învățat despre crucificarea lui Iisus. Pergamentul este o scrisoare a lui Tiberius în care ordona o falsă răstignire a lui IISUS. „Acesta era evenimentul pe care Tiberius îl folosise ca să păcălească masele.„ Executarea crucificării fiind posibilă drogând victima cu mătrăgună, de aici și iluzia învierii.

   Teoria falsei crucificări este incredibil de argumentată. Durata unui deces în urma crucificării fiind de la 36 de ore până la zece zile, în care cel mai probabil victima murea de foame sau în urma traumatismului unei astfel de traume conștientizate. Pentru că imperiul condus de împăratul Tiberius devenise mult prea mare pentru binele său, greu de stăpânit, ideea de a conduce populația amenințând cu pedeapsa corporală nu funcționa eficient. Așa s-a născut  ideea de a amenința masele cu damnarea eternă.

  Ca să închei legătura cercului pe toate planurile, în roman ne este dezvăluită legătura familială a împăratului Tiberius cu Ponțiu Pilat. De aici până la a dezvălui faptul că Benito Pelati era urmașul lui Pilat. Păstrând secretul din generație în generație și cu o sete de a distruge creștinismul Benito se află în spatele acestor asasinate macabre.

   Am încercat să nu ofer multe detalii, doar am făcut legătura între personaje, pentru că acest roman este construit din  multe informații, presupuneri, istorie și foarte multe personaje bine amplasate în contextul fiecărei acțiuni.

  Când veți citi acest roman, este foarte important să-l citiți cu o minte deschisă, fără să vă lăsați influențați de povestea care zdruncină creștinismul, așa cum nu trebuie să vă lăsați îndoctrinați de nici un alt punct de  vedere învățat sau speculat.

 „CHRIS KUZNESKI  este un scriitor foarte talentat, care știe foarte bine rețeta unui roman bun: acțiune, sex, suspans, umor.”-Nelson DEMILLE

„ Ți-ai dori să nu se mai termine „-Clive Cussler

   CHRIS KUZNESKI  este un autor american, născut în anul 1969.Romanul Semnul Crucii ( 2006) face parte dintr-o serie care-i  are personaje principale pe Payne și Jones.

   Din serie fac parte: Plantația-2002; Sabia lui Dumnezeu – 2007; Tronul Pierdut- 2008; Profeția- 2009; Coroana secretă -2010; Moartea Relic- 2011; Exercițiul Einstein 2013. A scris şi alte două serii: Vânătorii; Vânătorii Origini.

 Nici un secret nu poate fi păstrat pentru totdeauna „

Cartea Semnul Crucii, de Chris Kuzneski poate fi comandată de pe site-ul targulcartii.ro

by -
15

Secretul templului, de Paul Sussman-Editura RAOrecenzie

Titlu original: The Last Secret of the Temple

Editura: RAO 2006

Traducere din limba engleză: Monica Șerban

Pagini: 463

  Întotdeauna am fost atrasă de viața diferită din Orientul Mijlociu, de tradiții, de istoria religioasă văzută din mai multe perspective.

   Secretul Templului este una dintre cărțile care te captivează cu un subiect mai mult decât interesant, dureros de realist,  descris amănunțit.

   Acțiunea acestui thriller se petrece cel mai mult în Luxor- Egipt, Ierusalim – Israel, dar te poartă prin Tel Aviv, Cairo, Franța, și într-un final Germania.

   Povestea merge paralel pe trei planuri, avem trei personaje total diferite legați de aceeași poveste devastatoare a războiului dintre evrei și palestinieni, dar și de descoperirea unui artefact antic. Această descoperire ajunsă în mâinile unei anumite grupări extremiste poate fi cauza unui război al Orientului Mijlociu. Un artefact cu putere simbolică și tot odată incitant.

  Yusuf Ezz el –Din Khalifa este inspector egiptean, marea lui pasiune fiind artefactele antice și istoria lor. Într-o zi se găsește un cadavru, se suspectează a fi crimă, iar ancheta pentru rezolvarea cazului, deși se dovedește că decedatul a murit mușcat de scorpion, scoate la iveală legătura decedatului cu o altă crimă din urmă cu 15 ani. Inspectorul este răvășit de remușcări și pornește o anchetă împotriva superiorului său pentru că i se confirmă faptul că un om nevinovat, un hoț, a fost acuzat pe nedrept de acea crimă. El fiind doar la începutul carierei a lăsat lucrurile în mâna superiorilor săi, iar acum regretă această decizie. Decizie care îl frământa acum și „cu cincisprezece ani în urmă, când privise fără să facă un gest cum Mohammed Gemal era făcut bucăți de Hassani și de Mahfouz”- colegii săi.

Nu era deloc mândru de bigotismul lui, pentru că se străduia din răsputeri să fie un om tolerant, să judece persoanele pentru ceea ce erau, nu pentru mediul din care proveneau, pentru naționalitate sau religie. Și totuși era dificil. Încă din copilărie învățase că Israelul era pământul Diavolului, că evreii încercau să cucerească lumea, că erau aroganți, cruzi, lacomi și că atrocitățile pe care le comiteau împotriva fraților musulmani erau oribile.”

   Layla al-Madani este o jurnalistă palestiniană cu un trecut cutremurător. La doar 15 ani a trăit cel mai groaznic moment în lupta dintre palestinieni și evrei. Tatăl ei era medic și un om foarte bun. Găsește un evreu pe marginea drumului și-l salvează, îl îngrijește ca mai apoi să încerce să-l ducă spre un loc al evreilor. Pe drum este descoperit de palestinieni extremiști care îl împușcă pe evreu și îl ucide pe doctor acuzându-l de trădare într-un mod foarte crud chiar în fața fiicei sale. Impresionantă cruzimea atât de bine descrisă de autor încât te copleșește.

– Radar! A’mee! Trădătorule! Colaboraționistule!

Mama ei încercase să-l urmeze, dar atacatorii îi trântiseră ușa în cap, lăsînd-o inconștientă. Îl bătuseră pe tatăl ei cu furie și fără pauză. În jurul lor începuseră să se strîngă o mulțime de gură-cască, mulți dinte ei pacienți de-ai tatălui său, dar nici unul nu încercase să-l ajute, nici unul nu catadicsise să protesteze. După aceea îi prinseseră la spate mîinile în cătușe și-l tîrîseră pe terenul viran, plin de nisip, ce înconjura tabăra. Fugise după ei, plîngînd și strigînd, implorîndu-i să-i cruțe viața, dar în zadar. Îl împinseră într-o groapă îngrozitoare, îl loviră peste ceafă, aruncându-l cu fața în jos. Urmară alte trei lovituri care- crăpară capul ca pe un pepene. Apoi , brusc, bărbații dispărură așa cum veniseră, iar ea se apropiase încetișor de corpul tatălui ei, îl îmbrățișase și începuse să-l legene, mângâindu-i părul îmbibat de sânge. În depărtare urletele câinilor răsunau a jale.”

   Întâmplările de atunci și cele din urmă o transformase în femeia puternică și neînfricată care era acum. Deși mama ei o dusese în Anglia la bunici, după câțiva ani s-a întors simțind că aici era locul ei. Să lupte scriind cele mai actuale reportaje chiar din mijlocul grupărilor extremiste.

  Ben-Roi este un polițist iudeu care și-a pierdut viitoarea soție într-un atentat cu bombă. Bucuroși de o plimbare împreună, el merge să-i cumpere un crin, floarea ei preferată. Cu greu se dezmeticește și ajunge lângă iubita lui pentru ultimele șoapte de iubire. Furia care-l măcina îl îndeamnă să caute asasinul, aventurându-se într-o luptă mai amplă.

   Cele trei destine duc o luptă în care se descoperă foarte multe lucruri incredibile, legături și conspirații , informații despre lagăre și naziști.

   Totul se ține în jurul secretelor sin istoria antică și medievală a centrului religios, politico-economic al regatului evreiesc.

   M-a captivat această poveste care merge oarecum pe același gen cu Codul lui Da Vinci. Autorul a  mai scris: Armata pierdută din Cambyses, Oaza ascunsă, Labirintul lui Osiris, Mărturia finală a lui Raphael Ignațius Pheonix. Unele dintre ele le am în bibliotecă, așteptând cuminți momente libere în programul meu pentru a fi citite.

   Recomand iubitorilor genului thriler, history, mistery și nu numai. Doar citind un gen nou descoperim dacă ne place, iar cu edituri bune, precum RAO, sigur nu vei da greș.

Cartea Secretul templului, de Paul Sussman poate fi comandată de pe targulcartii.ro

 

 

by -
20

 Alături de autorii români-Poeta Laura Florescu umilită de Statul român-De vorbă cu Laura….

   Sunt destul de familiarizată cu sistemul infect din România, cu legile proaste și superficiale, cu lupta contra statului român. Am avut norocul să câștig de fiecare dată fiecare luptă (de parcă am fi într-un război).

  Astăzi suntem alături de autoarea Laura Florescu. Tânăra bolnavă de o boală care nu se vindecă, scleroză multiplă. O boală care avansează în timp și care a îndrăznit să scrie o carte de poezii. A îndrăznit să evadeze într-o lume doar a ei. A îndrăznit să nu stea degeaba, să umple timpul pe care-l are scriind poezii.  Cartea se numește Poezii pentru văduve, publicată în anul 2016 la editura Herg Benet sub pseudonimul Marcica Belearta. Tânăra a încasat 270 lei din drepturile de autor, iar pentru că a îndrăznit să-ți folosească timpul construit, statul a pedepsit-o suspendând-i pensia de 39 de lei.

  De multe ori ne lovim de nedreptăți și suntem dezamăgiți din nou și din nou de statul român. Cine poate trăi cu mai puțin de 600 de lei pe lună?

   Persoanele cu dizabilități ar trebui susținute. Trăim în România, unde lucrurile merg pe dos de cele mai multe ori.

    Am schimbat câteva vorbe cu Laura și mi-a plăcut energia ei plină de optimism.

  1. Știe toată țara despre experiența neplăcută prin care treci cauzată de un sistem bolnav, povestește-ne cum ai fost/ești tratată într-o instituție publică când vrei să primești informații?

   Ultima dată mi-o spus să aștept răspunsul de mai sus, că ei nu mai au ce face. În general își cam bat joc de mine, de parcă aș fi un copchil idiot.

  2. Care este diagnosticul tău, pensia pe care o primești și de când ? – pentru că știu că aceste pensii nu acoperă nici 10% din necesarul pentru un trai decent.

   Scleroză multiplă din 2009, pensia de handicap de 520 o primesc de 2 ani, ajutorul de handicap de 200 de lei, respectiv 39 de lei tot de 2 ani, de când mi-au scăzut încadrarea. God, câte cifre, și de fapt e atât de puțin. În total în momentul de față primesc 559 de lei pe lună.

  3. Vorbește-ne despre omul Laura Florescu, despre viața cotidiană a unui poet în zilele noastre.

   Apăi în ultimul timp nu prea mai îs poet, că m-am transformat în victimă și nu-mi place deloc. Io chiar îs născută pentru a fi boemă :)

   4. Ce înseamnă scrisul/poezia pentru tine?  Care e poezia ta preferată?

   Scrisul înseamnă în general un instinct și o defulare care-mi face plăcere. Ca să nu mă apuc să bat oameni pe stradă. Poezia mea preferată îi toată cartea.

  5. Se știe că nu se câștigă din vânzarea unei cărți. Ce crezi despre piața de carte din prezent? Ai găsit sprijin pentru a publica?

    Am găsit o editură minunată care m-a sprijinit și mă sprijină și acum. Nu se câștigă mai nimic. Dar e faza aia: WEEEEE! AM SCRIS O CARTE! Nu 10, că n-am atâta pensie de dat înapoi.

   6. Câteva cuvinte/sfaturi pentru cei care se află în aceeași situație cu tine?

      Stați cuminți, că rezolvăm noi cumva.

 

    Am citit cartea de poezii a Laurei și am râs cu lacrimi. Stilul ludic și nonconformist m-a scos din rutină.

     Laura să rămâi neschimbată. Suntem alături de tine!

                                              Cu cap, ușa

Te-am văzut pe geam,

Te-am văzut pe ușă

Te-am văzut pe jos

Stimată căpușă.

N-ar fi o problemă

Dacă n-ai avea

Trei, patru prieteni

Pe lângă perdea

Nu m-aș supăra

Nici dacă ai fi

Oleacă mai mică.

Asta ca să știi.

Da’ ești uriașă

Și îmi e cam frică

Să nu sari pe mine.

DRAGA MEA AMICĂ.

MONA

Plouă peste tine

Plouă peste noi

Plouă pe vecina

Da’ cu vânătăi.

Plouă peste case

Plouă peste birt

Și vecinu’ bea

Din sticla de spirt.

Ghidul nordic pentru a trai cu 10 ani mai mult, de Dr. Bertil Marklund-recenzie

 10 sfaturi simple pentru  o viață mai fericită și mai sănătoasă

Traducere: Ianina Marinescu

Editura: Lifestyle Publishing ( Grupul Editorial Trei) 2017

Numar Pagini: 135

 

Despre autor

   Bertil Marklund este medic generalist, cercetător, autor, profesor de medicină generală și specialist în domeniul sănătății publice. A studiat la Universitatea din Gothenburg unde este și profesor. Prima carte publicată a fost în anul 1980, având ca subiect simptome și măsuri de remediere folosită ca referință națională pentru asistenții care lucrează cu consiliere telefonică.

„ Situațiile care provoacă stres nu sunt întotdeauna negative. Ar putea fi vorba de un eveniment important, iar reacția de stres să ne asigure forța necesară pentru a face față unei anumite sarcini.

Stresul poate să fie trăit diferit în funcție de persoană, iar reacțiile, într-o aceeași situație, să difere la rândul lor. Ceea ce unui individ i se pare stresant, altuia poate să i se pară o provocare pasionantă pe care s-o ducă la bun sfârșit. Această diferență de atitudine îi face pe unii oameni să trăiască într-o stare de stres mai mult sau mai puțin cronică, în timp ce pe alții nu.”

 

   Dacă e să alegem o carte după titlu, această carte pare doar o filosofie, o altă părere greu de digerat pentru omul de rând. Când am început să citesc, am descoperit o carte autentică și originală, bazată pe idei logice și simple. Idei pe care fiecare persoană le poate înțelege și aplica.

   Cartea este scrisă simplu și cursiv și conține sfaturi bazate pe cercetări științifice făcute pe parcursul mai multor studii de-a lungul anilor până în prezent.

   Cu toții suntem conștienți că populația nu mai duce de mult un stil de viață sănătos, cauzele fiind diferite, dar adoptate de către noi foarte ușor. Aparent este imposibil să trăiești sănătos într-o lume nesănătoasă.

   Dr. B. Marklund reușește să ne explice importanța cunoașterii cauzelor și motivelor pentru a îmbunătății starea de negativitate a stresului prin nutriție, activitate fizică și un somn adecvat.

   O să spuneți că e ușor să dai sfaturi, mai greu e să le urmezi. Sunt total de acord, așa am spus și eu înainte să citesc această carte.

   Cu foarte puțin timp în urmă îmi spunea un medic ce efect are fumatul asupra unui om. O țigară ( doar 1) , paralizează plămânii timp de treizeci de minute, gândiți-vă ce face un pachet de țigări la zi? … prin urmare plămânii funcționează corect doar noapte în timpul somnului.

  Ei bine doctorul Marklund ne povestește despre fumat, consumul de cafea, alcool, necesitatea și timpul adecvat de somn. Pe lângă activitățile fizice contează foarte mult și psihicul. Bazate pe studii sfaturile prezentate sunt informații utile care te protejează de anumite afecțiuni prin auto-control, prin minimul de efort făcut zilnic într-o viață haotică a zilelor prezente.

    Foarte interesante valorile nutritive ale alimentelor . Este foarte important ceea ce mâncăm, iar aici găsim alimente importante care consumate ne permite să consumăm și alte alimente mai puțin sănătoase din când în când fără riscuri.

   Trebuie să vă scriu o rețetă despre care auzisem în mare parte și la sfatul unei prietene am introdus-o în alimentația familiei. După cum mi s-a explicat că scorțișoara și curcuma ( turmeric/ șofran indian) este un fel de antibiotic natural.

„ Super-băutură pe bază de curcuma (creată de prof. Stig Bengmark)

1 lingură curcuma

1 linguriță scorțișoară

¼ linguruță piper de Cayenne sau negru

1 lingură zeamă de lămâie

1 lingură oțet din cidru de mere

1 lingură ulei de măsline sa de cocos

1 pahar suc de coacăze.

Se diluează mirodeniile cu lămâia, oțetul, ulei și se adaugă sucul.

Se bea o dată pe zi.”

   Foarte multe informații interesante despre alimente, despre atitudinea fiecărei persoană și cum influențează totul nivelul de trai și durata vieții.

 „Optimiștii trăiesc mai mult decât pesimiștii și studiile au arătat că diferența de durată de viață poate să ajungă până la șapte ani.

Optimistul găsește întotdeauna o soluție la toate problemele.

Pesimistul vede o problemă în toate soluțiile.

Optimistul spune „Pot și vreau”

Pesimistul spune „ N-o să reușesc niciodată, mai bine renunț”

Optimistul spune „ O să fie greu dar nu imposibil”

Pesimistul spune „ Poate că e imposibil, dar e mult prea greu”

Optimistul spune „ Ce frumos e afară, soarele strălucește”

Pesimistul spune „ Astăzi da, dar…”

Optimistul  creează momente plăcute.

Pesimistul așteaptă momentele cele bune. „

   Eu sunt optimistă 🙂 și cred că această carte ar trebui citită și recitită în fiecare an pentru a afla sau a ne readuce aminte tot ceea ce contează în prezent.

 

Cartea Ghidul nordic pentru a trai cu 10 ani mai mult de Dr. Bertil Marklund poate fi comandata de pe site-ul Lifestyle Publishing

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

 

 

 

 

by -
7

„ Ce anume ne leagă de un loc, și ce rupem de fapt, când plecăm de acolo? „

Chiriaş la Cluj, de Marius Oliviu Iacob-recenzie

Editura: ȘCOALA ARDELEANĂ , 2016

Număr pagini: 180

Despre autor

   Marius Oliviu Iacob este publicist, jurnalist și scriitor. Editorul mai multor situri de profil social-cultural, precum: teatru.info, cluj.social, cefilmevad.blog.ro/.com, clujul.xyz sau inimadecarte.ro, are la activ până acum două cărți: „Revoluția trăită de O. Țâră” (Alba Iulia, 2012) și „Jurnalul chiriașului grăbit” (Cluj, 2016).

   Volumul prezentat, „Chiriaș la Cluj” (Cluj, 2017) este o reeditare a celui din 2016, având adăugat un capitol suplimentar pentru a face legătura cu volumul doi, în curs de apariție: „Recuperatorul de iepuri” (Cluj, 2017). Va exista și un volum trei, încă în stadiu de concept: „Terasă la Cluj” (2018).

   Cele trei volume au personaje similare, dar tratează aspecte diferite (locuirea într-un oraș contemporan, urmată de ocupații în volumul II, iar în volumul III, despre relațiile interumane). Va mai publica la începutul lui 2018 un roman polițist, cu tendințe mistery-horror: „Ciocănarul”, la o editură din București.

Apropo de autori, ar fi nevoie de o trupă care s-o scrie, fiindcă de jucat, teatru joacă aproape toată lumea. Oricum, e clar că ești MINOR, poetul nu se naște, ci trebuie să se coacă, nu să apară așa, pleosc! Pe internet, asemenea piesei. …”

   Marius Oliviu nu este doar autor. El este pasionat de teatru și film, pot adăuga că este pasionat de artă. Să ai pasiune pentru scris, citit, vizionat înseamnă să iubești arta și transformările ei.

   La o scurtă întâlnire cu autorul, în vizită la Timișoara am primit această carte, am parcurs multe subiecte de la literatură, actorie, oameni, orașe ( Cluj,Timișoara și Arad), oameni, până la istorie și Revoluția din 1989.

  Să stai la povești cu o persoană care este atât de pasionat de ceea ce face este o adevărată plăcere. Probabil am fi avut nevoie de foarte multă cafea pentru  a discuta o mică parte din pasiunile comune.

   CHIRIAȘ la Cluj m-a surprins. Aparent este o carte ușoară care vorbește de un chiriaș, care de fapt este și proprietar, și despre aventurile sale în Cluj. Despre cum își închiriază propriul apartament, la rândul lui devine chiriaș ( plătind o chirie mai mică decât încasează el de la chiriașa lui). Fiind nevoit să doarmă și pe la birou câteva nopți.

   Spun aparent pentru că în spatele poveștii lui Hip, această carte este de fapt despre oameni, autorul dezvăluind viața chiriașilor și locuitorilor Clujului din punctul de vedere al unui foarte bun observator al realității, dar și al mediului  online.

   Aventurile de amor și momentele amuzante reușesc să ofere cititorului un farmec aparte, fără a putea încadra această carte într-un gen literar anume.

Gălăgia de la parter neliniști puțin locatarii de deasupra biroului: nu se mai auziseră de o bună bucată de vreme asemenea zgomote pe-aici, în micul lor bloc de pe strada Fericirii. O vecină ce se chinuia să doarmă singură la etajul doi se trezi căutându-și punctul G. „

   Pe măsură ce parcurgeam paginile aveam impresia că totul este real, găsind inclusiv numele povestitorului Marius Oliviu. Această carte având două fire narative. Una a povestitorului și a doua a lui Hip, deși câteodată am avut impresia că sunt una și aceeași persoană.

   Nu foarte groasă, această carte conține informații imobiliare, istorice foarte bine incluse într-o poveste plină de aventură umoristică, care aduce în prim plan relațiile dintre oameni, dar și natura umană.

   Ce suntem dispuşi să facem pentru un ban în plus, cum învățăm să supraviețuim într-un haos al zilelor în care trăim, cum ne complicăm viața implicându-ne în tot felul de aventuri cotidiene.

„ Ce anume ne leagă de un loc, și ce rupem de fapt, când plecăm de acolo? „

   Mi-a plăcut foarte mult legătura dintre realitate și virtual în descrierea autorului, descrisă perfect și în cunoștință de cauză, dar și caracterul uman surprins într-o continuă nemulțumire. Indiferent că este nemulțumit de ceea ce scrie, de relațiile amoroase, de vecini, de chiriaș, de proprietar, de șef… ș.a.m.d. .

   Îi mulțumesc autorului pentru exemplarul oferit și aștept următoarea carte, care este diferită și genul pe care-l prefer de obicei.

„ – Ce-mi doresc eu cel mai mult după apariția cărții, domnișoară, este ca ea să fie percepută ca o ficțiune, iar personajele principale și poveștile lor să pară adevărate. „

Sursa foto: dasmclujnapoca.ro

 

Și îngerii iubesc, de Teresa Medeiros-recenzie

Titlu original: Once an Angel

Editura: Litera

Colecția: Alma ~Iubiri de poveste

Traducere din limba engleză: Lavinia Șerban

Număr pagini: 341

    Despre autoare

   Teresa Medeiros este cunoscută ca romancier premiat în Statele Unite, cu peste zece milioane de cărți tipărite. Trăiește în Kentucky cu soțul și pisica ei, născută în 1962/1963( nu se știe sigur). Peste 23 de cărți publicate, toate pe lista New York Times Best Seller. Scriitor de filme Fantasy, Futuristic și Paranormal Romance, câștigătorul Premiului PRISM, și de două ori câștigătorul Premiului Waldenbooks pentru cea mai bună ficțiune. În plus, ea este un membru charter al scriitorilor români ai American Honor Roll.  Ea este, de asemenea, membru al Kentucky Romance Writers and Novelists.

 

  „ –  Ce credeți, domnule, este o sirenă?

      – Vezi solzi?

  Penfeld aruncă o privire rapidă peste umăr. Nu văzu decât o tânără cu forme voluptoase, pe care stăpânul lui o acoperea cu grijă cu haina lui.

Justin se ridică ținând-o ca pe o copilă în brațele lui. Capul ei se sprijinea cald și umed pe umărul lui. Îi studie trăsăturile – nasul delicat cu vârful ușor ridicat, buzele pline care nu-și cereau scuze pentru aspectul lor senzual.

  Penfeld îndrăzni să se întoarcă.

    – Oare de unde a venit, domnule? O fi victima unui naufragiu? Sau o fugară?

   – Nu e o fugară, Penfeld. E un dar. Un dar al mării.”

  Când trăiești pe o insulă pustie, înconjurat doar de un trib Maori și valetul tău, o femeie găsită pe malul mării dezbrăcată ți se pare un dar, un înger.

   Romanul acesta este menit să-ți aducă un zâmbet pe buze, să te facă să vibrezi de plăcere pierzându-te în jocul seducției. Un joc pe care doar în cărți mai reușim să-l savurăm. Acest roman aparținând genului romance, este cea mai amuzantă carte pe care am citit-o anul acesta. E drept că am cam fugit de romantism căutând aventură. Ei bine, aici am găsit de toate pentru toți: romantism, aventură, mister, trădare, iubire și multă senzualitate.

    Justin Connor este moștenitorul unui titlu nobil, duce. Supărat pe familia lui își caută propria sa aventură alături de doi prieteni. În căutare de aur, pe o insulă din Noua Zeelandă unul dintre prieteni trădează, iar celălalt își pierde viața lăsându-și în grija lui Justin fiica.

„ – Cine ești tu, Emily? De ce fugi?

  – De tine. Începu să se zbată, de teamă că panica ar fi împins-o să mărturisească mai mult decât intenționase.„

   Emily Claire Scarborough trăiește într-un internat așteptând ca tutorele său Justin să apară să o salveze de directoarea școlii care o tratează ca pe o slugă de când tatăl ei a murit. Deși Justin trimite bani directoarei, aceasta este veșnic nemulțumită și profitând de faptul că fata nu este căutată de nimeni o pune la muncă și o ține într-un pod mizerabil. După șapte ani, directoarea se hotărăște să o trimită pe fată tutorelui său cu doi elevi răutăcioși. Cum aceștia nu-l găsesc o aruncă pe fată peste bord. Așa ajunge Claire să fie descoperită pe plajă chiar de Justin. Ea realizează cine e el, dar el o cunoaște sub numele de Emily fără a ști că e pupila lui. Se naște jocul seducției, întâmplări amuzante și o poveste de iubire absolut jucăușă. Pe cât de inocentă e tânăra de optsprezece ani, pe atât de directă și pusă pe șotii.

   Justin e mai tânăr decât credea Claire (în jur de treizeci de ani), iar el crede că ea are vreo 11, fără să bănuiască că tânăra de optsprezece ani de care se îndrăgostește este fata prietenului său.

   Ceea ce Emily vrea este să-l facă pe tutorele său să plătească pentru că a abandonat-o, fiind singură atâta vreme. Lucrurile se complică când realizează că Justin este tot ceea ce-și dorește de la un bărbat.

   Totul se schimbă când Justin află că tatăl său a decedat și este oficial Duce. Trebuie să plece la Londra să preia responsabilitățile titlului și e hotărât să o găsească pe Claire, îndurerat că Emily vrea să rămână pe insulă.

   Oh, dar ce surpriză are când după multe căutări și o recompensă uriașă, Emily care revenise pe furiș la Londra este adusă ca pupila sa, Claire. Justin umpluse casa cu jucării, hăinuțe pentru o fată de unsprezece ani.

   Pentru o perioadă fata e nărăvașă, apoi exagerat de cuminte. Câteodată se ceartă cu Justin, ca mai apoi să-l seducă. După o ceartă serioasă, Claire fuge de acasă căutând refugiu la un bordel unde fosta servitoare din internat, cea care i-a fost prietenă este acum femeia care-şi oferă compania anumitor bărbați.

   Ea este salvată la timp de Justin, chiar din mâinile celui mai frumos bărbat. Omul care-l trădase pe tatăl ei și pe Justin și la care era moștenirea ei. Diavolul cu chip de înger.

   Din seara aceea nimic nu a mai fost la fel. Povestea lor de dragoste se consumă și pentru un timp spiritul lor de aventură se manifestă doar noaptea. Zilele trecând aparent liniștite una după alta.

„Își trecu buzele prin triunghiul mătăsos al feminității ei, apoi o sărută. Îi vorbi într-o șoaptă răgușită, pe jumătate ordin, pe jumătate rugăminte.

– Ai încredere în mine!

Nu-i mai ceruse niciodată asta. Cum să-l refuze tocmai acum? Capul îi căzu pe pernă și picioarele i se înmuiară, oferindu-i acces la mai mult decât trupul ei. Gemând, își înfipse pumnii în cămașa lui. El era demon, cât și înger, oferindu-i un extaz de nedescris până începu să se zvârcolească de plăcere. Înainte să distrugă liniștea casei cufundate în somn cu strigătul ei, buzele lui îi acoperiră gura într-un sărut șocant și îmbătător.”

    Acțiunea se petrece în anul 1865, momentul când moare tatăl fetei și peste șapte ani când se întâlnesc cei doi porumbei. Poziția femeii în societate era mult inferioară bărbatului, de cele mai multe ori femeile conștiente de vizitele soților lor la bordeluri. Oricât de captivante erau balurile și petrecerile din înalta societate, bârfa și scandalurile erau condimentele principale care animau zilele doamnelor în perioada respectivă. Momentele amuzante ale acestui roman însuflețește vizitele și petrecerile la care Claire participă și șotiile ei pornesc deseori reacții controversate.

   Totul trebuie lămurit între Justin și Claire, iar apariția lui Nicky a venit la fix pentru a lămuri unde la cine este moștenirea fetei. La Justin sau Nicky. Tânăra află că David, tatăl ei a murit împușcat chiar de Justin. Împreună îi întind o capcană lui Nicky pentru a afla toată povestea, iar fata se hotărăște să fugă cu Nicky. Justin pornește în căutarea ei.

De ce a plecat Claire? Cine spune adevărul și cum ajung toți înapoi în Noua Zeelandă?

Cu cine rămâne? Pentru că Nicky o cere în căsătorie.

Acest roman plin de mister, aventură, pasiune și senzualitate te poartă într-o atmosferă diferită și te scoate din rutina de zi cu zi.

„ – Aiureli, domnule, dacă îmi permiteți să spun. Am descoperit că civilizația nu este pe gustul meu. Am ajuns să cred că un pic de aventură, la fel ca o ceașcă de ceai fierbinte, încălzește sângele și ne păstrează pasiunea în inimă.”

Cartea Și îngerii iubesc, de Teresa Medeiros poate fi comandata de pe site-ul Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest

by -
18

,,- Locul ăsta-i potrivit pentru giugiuleală? O întrebă, cu un chicotit."

Iubire fermecată, de Tami Hoag-Editura Miron-recenzie

Editura: Miron

Traducător: Mihnea Columbeanu

Pagini:  223

                    „Tami Hoag amestecă pasiunea, politica, inimile frînte

                          și umorul în acest roman clasic și puternic,

                           declanșat în jurul unui bărbat și al unei femei,

                        a căror iubire i-ar putea duce pe amândoi la ruină…”

   Tami Hoag s-a născut în 20 ianuarie 1959 în America, este cunoscută pentru romanele de dragoste și thriller, dar şi ca o mare iubitoare de cai, participând la anumite concursuri, având chiar și un accident într-o competiție. Are tipărite mai mult de 22 de milioane de copii ale cărților.

   Am citit  Măștile crimei și Pasiune obsesivă scrise de aceeași autoare. Ambele mi-au plăcut foarte mult, de aceea am ales să citesc în continuare romane sub semnătura acesteia.

   Iubire Fermecată m-a surprins. Nu se aseamănă deloc cu ceea ce am citit în primele două cărți. Aceasta este un captivant roman de dragoste, acțiune, crimă, dramă. O poveste lejeră și seducătoare, dar mai ales amuzantă. Umorul acestui roman îți aduce un zâmbet în colțul  gurii la fiecare pagină citită.

   Bronwynn este fost fotomodel, cu două zile înaintea nunții îşi surprinde logodnicul Ross împreună cu verișoara ei. Buimăcită nu spune nimănui și-și părăsește la altar ex-logodnicul fugind în rochie de mireasă la casa lăsată moștenire de unchiul ei în Vermont.

  Clădirea e în paragină pentru că uitase total de ea. Se hotărăște să se răzbune pe Ross încercând să-i ardă hainele scumpe, făcute la comandă. Atunci o vede Wade și o oprește.

   Wade este un congresman care stă în casa vecină, proprietatea medicului său care i-a recomandat să se odihnească pentru că suferea de ulcer.

„N-am nici un bărbat. L-am aruncat  mulțimii, la nuntă, cu tot cu buchet de flori – să-l ia cine are chef de el!

Cu mâinile proptite în șoldurile sale zvelte, Wade o studie cîteva momente în timp ce Bronwynn stătea cu privirea spre pădure. Toca voalului îi era strâmbă, dezvăluindu-i părul des, de un roșu strălucitor. Avea o față delicată, cu pomeți înalți și mandibula sculpturală. Ochii migdalați și gura senzuală îi confereau o înfățișare mai degrabă exotică. Rochia de mireasă contura un trup de model, suplu și înalt. Era desculță. Avea unghiile de la picioare lăcuite în roz, cu trandafirași roșii desenați deasupra.”

  Povestea începe cu o ceartă bineînțeles, și continuă cu dragoste. Relația lor începe foarte repede şi devine  în scurt timp pasională și profundă.

   Cel mai mult mi-au momentele amuzante. Cine se gândea că aparent-răsfățata Bronwynn va dori un animal de companie. Cel puțin eu nu mă așteptam ca ea să aleagă o oaie. Deși Muffin (oaia) se înțelegea de minune cu Tucker, câinele lui Wade.

   Muffin și Tucker distrug gazonul locuinței medicului, așa încep operațiunile de ajutor reciproc între cele două personaje, tot odată și momentele pasionale. Momentele de grijă dintre cei doi se strecoară pe nesimțite-Cum fură Bronwynn țigări din pachetul lui Wade pentru a-l face să fumeze mai puțin și gătind pentru el, oferindu-i o alimentație sănătoasă pentru ulcerul lui. Wade la rândul lui e prezent de câte ori ea are nevoie de un cui bătut sau de un umăr pe care să plângă.

Era o femeie periculoasă, își spuse.

Avertismentul îi intră pe o ureche și-i ieși pe amândouă.

Voi accepta scuzele, cu o singură condiție, spuse el, încrucișîndu-și brațele pe piept.

-Care? Întrebă cu suspiciune Bronwynn, trecînd în fața oii, cu un aer protector. Sper să nu implice jeleu de mentă…

– Nu o să implice decît fundulețul tău drăgălaș, pe care ți-l vei aduce aici mîine dimineață cu rabla aia de camionetă, ca să faci și tu jumătate de treabă.

-Categoric! Zîmbi ea larg, deja savurînd în minte perspectiva. Efectiv, o invita să-l țină sub ochi.”

  Înainte ca cei doi amorezi să se cunoască, Wade se gândise să cumpere proprietatea domnișoarei, dorind să dărâme clădirea și să construiască o cabană de agrement la schi, asta până a cunoscut-o și a realizat cât de importantă este pentru ea. Mai mult, a rămas super surprins că ea a făcut curățenie cu mâna ei prima dată, ca a doua oară să fie necesară curățenie în urma unui mic incendiu.

   O mică ceartă cu fostul viitor soț Ross, care a venit în Vermont și care a văzut rămășițele hainelor lui super-scumpe, duce la apariția reporterilor de scandal, stricându-le liniștea și provocându-le prima ceartă în fața camerelor. Motivul fiind dorința lui Wade de a cumpăra proprietatea, lucru neștiut de Bronwynn. După toate astea Wade se întoarce în Indiana.

   Cum se termină povestea va trebui să aflați singuri citind acest scurt roman.

   Mi-a plăcut acest scurt roman romantic și plin de umor. A fost o lectură care m-a scos din rutina cotidiană, aducându-mi zâmbetul pe buze la fiecare replică usturătoare.  O relație condimentată, o poveste pe cât de simplă pe atât de complexă.

   Nu scriu mai mult pentru că nu vreau să vă răpesc plăcerea lecturii. Un singur lucru vă spun: pentru câteva ore veți trăi visul unei povești de dragoste plin de picanterii.

Încadrîndu-i fața cu mâinile, îi coborî gura spre a lui și o sărută profund, tandru, minunându-se de textura și gustul ei.

– Locul ăsta-i potrivit pentru giugiuleală? O întrebă, cu un chicotit.

Bronwynn își îndesă trupul în el, simțindu-i făptura suplă și pietroasă. Bărbăția lui o apăsa pe pîntec, amintindu-i de tot ceea ce avea el masculin, iar ea, feminin.

– Pentru giugiuleală, e de-a dreptul locul ideal.”

 Cartea Iubire fermecată, de Tami Hoag poate fi comandată de pe site-ul Editura MironPentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, şi librarie.net

 

 

 Nevoia te învață. Ce fac cei care nu au pe nimeni?

Să fii bolnav e o adevărată aventură-Poveste adevărată. Realitatea de azi.

   Stau rezemată de colțul unui zid, retrasă, să nu încurc circulația pe holul îngust al spitalului. E deja mult prea aglomerat și toată lumea așteaptă la un singur cabinet. O singură asistentă participă la consultații și tot ea administrează programul de înregistrare. De când cu cardurile de sănătate, durează mai mult birocrația decât consultația propriu-zisă. Asistenta e acră, sătulă de un sistem infect și oameni nerăbdători. Unii bolnavi, alții doar aparținători. Ea își cunoaște bine meseria, de peste douăzeci și cinci de ani face  același lucru. E și ea om, și-a pierdut răbdarea, mi-am pierdut-o și eu, care stau la ușile spitalului doar de doi ani.

  Câteva ore în fața unei uși de spital te ajută să vezi cu adevărat cum sunt oamenii. Triști, gânditori, singuri, bolnavi.

   O bătrână stă pe bancheta plină. S-a împrietenit cu o doamnă care stă lângă ea. Fără să vreau aud cum povestește cu glasul moale, calm și împăcat frânturi din viața ei. Cel din capătul holului e soțul ei, stă pierdut într-un scaun cu rotile. Îi lipsește piciorul drept, iar partea stângă i-a paralizat. Bătrâna are șaptezeci de ani și a crescut doi copii. Un băiat și o fată.

   Fata e căsătorită cu un american, locuiește în Canada și vine acasă o dată la patru ani. Băiatul e căsătorit în alt oraș, nu mai mult de cincizeci de kilometri și vine doar de Paști și de Crăciun. Nora ei nu a mai vizitat-o de vreo doi ani.

  Soțul s-a îmbolnăvit înainte de prima pensie și de atunci își duc zilele amare singuri. Părăsiți parcă și de soartă. Locuiesc la o margine de curte, bătrâna e slabă tare și nu pot să-mi imaginez cum se descurcă singură cu toate, dar mai ales cum poate să îngrijească un om bolnav?

Ce să faci maică, când ești bătrân nimeni nu-ți mai calcă pragul. Îți duci zilele așa cum poți, așteptând doar-doar acuși Dumnezeu îți va curma chinul.”

   Sunt în sfârșit gata actele de internare ale tatălui meu. Cu emoții urcăm la etajul opt așteptând să se elibereze un loc într-un salon. E plină secția de chirurgie vasculară. Lăsăm bagajul pe hol și coborâm însoțiți de o infirmieră la etajul unu pentru analize. Ne lasă la ușa unui cabinet grăbită să meargă să schimbe paturi ca mai apoi să împartă prânzul bolnavilor. Doar două infirmiere la toată secția. Ele împart mâncare și tot ele schimbă paturile pline de rahat, betadină, sânge, și golesc și sondele. Ba câteodată schimbă și perfuzii.

   Totul merge normal la câteva cabinete, mai avem de făcut radiografie pulmonară , bucuroși că nu e nimeni, dăm actele asistentei.

Ah, sunteți de la chirurgie vasculară, mai trebuie să stați până la unsprezece, pacienții lor de la unsprezece la unsprezece și jumătate.”

   Treizeci de minute așteptăm, trece timpul, urcăm înapoi la etajul opt. Nici acum nu e pat liber. Găsesc un scaun-schelet pentru toaletă cu gaură în el. Tata se așează cu sfială, e obosit. Nu știu dacă de la boală, emoții sau că nu mai are răbdare. În sfârșit, se eliberează un pat la ora unu. Un salon cu trei paturi. În dreapta stă un bătrân aproape orb cu o gaură în picior, conectat la un aparat care trage lichidul din rană și scoate câte un bip din când în când. În stânga, un om între două vârste proaspăt operat cu soția lângă el.

  Plec acasă, mama rămâne peste zi , iar eu voi rămâne vreo două nopți după operație, bucuroasă că am permisiunea medicului.

   Nu am stat niciodată în spital în afară de momentul când am născut. Dar atunci nu era nimeni bolnav. Odată cu mine s-au schimbat și turele, e o singură asistentă peste noapte la aproximativ optzeci de pacienți. Tata a ieșit cu bine dintr-o operație de peste patru ore. E slăbit, alb la față, cu o perfuzie în mână, încă neîmbrăcat sub cearșaful alb pătat de betadină.

   Ud un prosop și-l spăl ușor, îi umezesc buzele, se îmbracă. Încă nu are voie să mănânce. Se termină perfuzia și stingem lumina. Un  singur fotoliu verde pe care-mi voi petrece noaptea eu, iar soția celuilalt pacient aduce de pe hol scaunul pentru toaletă.

   Asistenta e de negăsit, tata are dureri mari, mă duc la cabinetul ei și ușa e încuiată. Mă întorc, dar nu am stare, aparatul bătrânului piuie întruna, ceva nu e ok. Mai merg odată să văd unde e asistenta și dau nas în nas cu ea. O rog să-i facă tatălui meu un calmant. O oră!….. Atât am așteptat injecția, nu am spus nimic, bucuroasă că în sfârșit tata scapă de dureri. O rog să se uite la bătrân. Împinge aparatul mai sub pat și iese. Nu am văzut-o până dimineață la cinci.

   Bătrânul coboară din pat, conștient că suntem două femei în salon, dar incapabil să ajungă la baie, ia o sticlă de suc goală, se întoarce cu spatele și urinează. După care mă roagă să o golesc. Mă uit la tatăl meu și văd punga cu urină plină, pe cine să caut? Caut o sticlă de doi litri și încerc să o golesc. Nu ar trebui să fie mare lucru , dar nu am făcut-o niciodată. Reușesc. Deși secția este renovată și curată, nici apă nu am putut să beau.

   Vine vizita, medicul rezident ne roagă să ieșim afară. Aude aparatul bătrânului și vede că primea aer, de aceea scotea sunetul acela. S-a dezlipit doar un pic pansamentul.

  Plec acasă, mama rămâne peste zi, eu revin la noapte. Între timp, scheletul de toaletă a fost luat, doamna se înghesuie  în pat cu soțul. Mă ofer să-i  cedez scaunul, dar refuză.

  La bătrân a venit familia în vizită, nu mai puțin de opt persoane. Fac gălăgie, copiii circulă pe uși, cântă cântece religioase. Exact de ce au nevoie bolnavii proaspăt operați. Stingem lumina. Din oră în oră asistenta bagă capul pe ușă și mă întreabă dacă e totul ok. Pe la unu, vine și-i face o injecție tatălui meu, fără să o chem. Am auzit-o toată noaptea pe hol. Mai sunt oameni care se dedică meseriei pe care și-au ales-o.

   Am trecut cu bine peste prima operație. Peste o lună suntem programați la a doua operație. Între timp, avem de făcut treizeci de perfuzii și o săptămână de injecții în burtă.  Am învățat și eu și mama  să facem perfuzii, iar injecțiile am învățat din instrucțiunile din cutie.

 Nevoia te învață. Să fii bolnav e o adevărată aventură.

Ce fac cei care nu au pe nimeni?

sursa foto> Pinterest/ Salvat de pe weheartit.com

by -
12

„pentru că….. prostie, apoi pentru că…furt, apoi pentru că…nepăsare, birocrație și tot așa…."

Unde nu-i cap, vai de popoare! de Dragoș Pătraru-recenzie

Starea Nației

Editura Litera/2017

Texte de Dragoș Pătraru și Mihai Radu

Ilustrații de Mardale

Pagini: 229

   „Ce-ai, frate? N-am zis că rezolvăm toate problemele! Tu, cu tot ce ai făcut ilegal cât timp ai avut o funcție publică, tu ești o problemă pe care vrem să o rezolvăm. Dar el turuie întruna: Gata, de-acum o să curgă numai lapte și miere… Nu, n-o să curgă lapte și miere, ci o să fii judecat, iar dacă o să fii judecat, iar dacă ești găsit vinovat, o să fii condamnat. Atât! Însă el nu se lasă: Aa, păi dacă nu o să curgă lapte și miere, înseamnă că ați avut ceva cu mine. A fost comandă politică! Nu, nici o comandă politică! Ai ciordit și acum ești judecat.„

  Astăzi am să vorbesc despre politică într-un fel special. Un stil unic de a prezenta realitatea politică în viziunea autorului și a colegilor săi de emisiune.

   Câți dintre voi ați văzut măcar o dată emisiunea Starea Nației?

   Ei bine ce este această emisiune?

  Starea Nației este un proiect SRL al câtorva persoane, vândut unor canale TV, celor care sunt dispuși să-l cumpere. Eu am văzut această emisiune pe TVR de câteva ori. Niciodată nu am căutat-o, ci am dat din întâmplare și mi s-a părut de fiecare dată că subiectele sunt foarte importante.

    Nu mă pricep la politică și totuși am ochi să văd și urechi să aud ceea ce se întâmplă în jurul meu. Ceea ce se întâmplă în România.

    Stilul unic al textelor în care se face haz de necaz te acaparează. Câteodată îți vine să râzi în hohote, altă dată îți deschide ochii spre o nouă viziune. Una la care nu te-ai gândit.

   Dragoș Pătraru a așternut într-o culegere de texte o parte din materialele difuzate la TV în care ne arată fața adevărată a problemelor din țara noastă.

   Ne arată statistici documentate, hoția și minusurile instituțiilor statului exact așa cum sunt. Fără perdea. Oooo cât de bine punctat este tot ceea ce ține de corupție, abuz în serviciu, legăturile cu Uniunea Europeană. Inclusiv fondurile nerambursabile pe care nu le-am obținut nici măcar 3 % – cum ne punem piedici singuri în dezvoltare și investiții.Nu putem accesa bani europeni „pentru că….. prostie, apoi pentru că…furt, apoi pentru că…nepăsare, birocrație și tot așa….

Am mai învățat că nu învățăm cum trebuie. Știam asta de 27 de ani și totuși , deși toate guvernele au reformat sistemul, n-a ieșit nimic bun. Iar școala românească produce șomeri.

Am învățat în 2016 că, din păcate, 2015 avea dreptate: în România se poate muri din te miri ce. Pentru că asta face cel mai bine România: te omoară.„

    Știți ce m-a impresionat cel mai mult? …. Sumele !!! … Enorme….

   Firma americană Bechtel a construit 54 de kilometri cu 1, 25 miliarde de euro. O firma care a prejudiciat statul cu nu mai puțin de 526 de milioane de euro.

   Pe bune?….. cât înseamnă asta?….. habar nu am, dar știu că mult tare!!!!!

    Se vede că nu mă uit la TV, dar cred că și dacă auzeam nu însemna mare lucru atâta timp cât televiziunea e cumpărată, se promovează prostia sau orice altceva decât informarea cetățeanului.

   Instituțiile publice sunt sursa tuturor problemelor. Doar cu integritatea și cinstea celor care ar trebui să mențină un echilibru al statului s-ar rezolva multe alte subprobleme ca să le spun așa.

   ANAF, DNA, SRI, ITM – se cere corectitudine și nu sabotarea surselor de colectare a taxelor. Oh, dar acesta e un subiect delicat și lung!

Instituțiile de control, de protejare a intereselor statului și a cetățenilor, erau pentru el instituții de forță: adică instituții care protejau interesele unui anumit grup. Iar pentru asta, foloseau forța împotriva cetățenilor.”

    Autorii textelor din această carte ne explică clar cum suntem obișnuiți să alegem răul cel mai mic. Asta facem de peste 27 de ani fără a conştientiza că răul ce mai mic ne face cel mai mult rău. Ignorăm. Suntem un popor obișnuit cu loviturile, acceptându-le și chiar așteptându-le.

„Cred că suntem cam inconștienți. Mă rog  „cam „ sau „foarte”, încă nu m-am decis.”

…….

„Ce vorbești, mă, toată inteligența e pe Facebook-ul din România.”

    M-a amuzat foarte tare Inteligența de pe Facebook și prostia din lume.  Ne dăm cu părerea despre orice și despre oricine.

   Ce e și facebook-ul acesta?

   O entitate extraterestră care știe tot și vede tot (asta nu e din carte, ci de la mine).

   Ei da, domnule autor, aveți dreptate. La noi tot timpul se reformează….sănătatea, educația, clasa politică. La fiecare conducere schimbată se discută noi idei, noi implementări, noi îmbunătățiri. Unde sunt?  … eu nu le-am văzut !…”Comunicăm atât de mult, că nici nu ne mai înțelegem”.

  Această culegere de texte este un must have, oglinda realității din România. Nu te speria că nu cunoști politică (nici eu), pentru că e despre oameni, cu oameni. Este scrisă atât de simplu și explicit că nu trebuie să ai studii superioare să o înțelegi. Totul este vizibil exact ca momentele în care pășeşti pe stradă.

 Unde nu-i cap, vai de popoare este despre popor, despre noi cei de azi și despre istoria noastră ca națiune. Pentru că nu poți fii dacă nu ai fost.

E foarte amuzant, acesta e adevărul, să faci economie la televizor pe flipchart, să expui sistemul de pensii pe două coli sau să arăți măririle de salariu înșirând trei cifre cu markerul….

Ne facem analizele lunar la televizor, să vedem dacă mai avem bani de pensii sau nu, și vine unul la flipchart care ne zice: Hai, băieții, că v-au ieșit bine analizele, vă luați salariile și luna care vine. Uh, prin ce-am trecut, dar cifrele alea de pe foaie arată că stăm bine.”

   În concluzie, am făcut radiografia României citind această carte. Toate problemele țării au fost studiate. Așteptăm acum și soluțiile date de conducere (care sigur se lasă mult și bine așteptate).

Cartea Unde nu-i cap, vai de popoare! de Dragoș Pătraru a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

by -
6

 Cele mai mici proze, de Doina Ioanid-recenzie

Editura Nemira

Nr. pagini: 84

    Despre autoare

   „Doina Ioanid s-a născut la 24 decembrie 1968, în București. A absolvit Facultatea de Litere  a Universității București în 1995 și cursurile de master( Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a aceleiași universități, în 1998. A publicat poeme în volumul colectiv Ferestre ’98, girat de Mircea Cărtărescu împreună cu alți autori.  A mai participat la alte volume, a debutat individual cu un volum de d poeme în proză Duduca de marțipan, care a primit premiul „Prima verbă”. Poemele sale au fost traduse în franceză, maghiară, turcă, slovenă, bulgară,  croată, germană, neerlandeză, engleză, galeză și polonă.”

 

 „Plouă. Stăm amândoi într-o cabină telefonică. E din cea veche, dintre cele puține câte au mai rămas. Fără ușă. Eu sunt cu saboții dezlipiți în mână, cu tălpile goale. Ne uităm la stropii mari de ploaie. Nu spunem nimic. Mă uit în geam. Pe gâtul meu, o petunie violet.”


    Acest text nu este un  fragment. Este un text de proză scurtă, unul foarte scurt în care este surprins un moment care nu este ceea ce pare prin ultima propoziție.

   Așa sunt textele autoarei, unele scurte, altele foarte scurte cuprinzând doar ceea ce e nevoie într-un stil unic și diferit față de tot ceea ce am citit eu până acum.

   Acest volum de proze foarte scurte se aseamănă de fapt cu un volum de poezie. Textele sună melodios, cuprinzând gânduri poetice, diferite tablouri în doar câteva rânduri, dar surprinzând esența vizualizării fiecărui text .

   Am sesizat un oarecare definiție a tot ceea ce înconjoară viața, de la lucrurile banale la amintiri sau confortul femeii în viața ei (în papucii ei).

Poveste din Țara Papucia : o rază de lună trece prin perdea și se oprește pe covor, lângă patul meu, în dreptul papucilor. Love for a distance. Privește înger către casă.„

   Imaginea scurtă a textelor cuprinde povestea simplă a detaliilor nesemnificative a unor lucruri cărora nu le acordăm atenție: frunze, lobodă, geamuri, flori, schimbări migratoare. Tot odată această melodie prozaică este tabloul femeii visătoare trăind în haos, bucurându-se de fiecare moment, lucru, idee.

Uneori, femeile singure își trag baticul peste nasul lor trist sau peste ochii încercănați. cu vedere slăbită, alteori își plimbă câinii pe lângă lăzi cu marmeladă, într-un port numai al lor, unde-și spun poveștile fără cap și fără coadă, așteptând să ajungă altundeva, într-un alt port, cu alte povești. Ce fel de povești nu știu prea bine. Și tot ceea ce li se întâmplă sunt niște virgule, niște virgule nesfârșite. Și, desigur, mâine va fi mai bine.”

   Mintea femeii este greu de înțeles (persoanele de faţă se exclud, desigur☺), dar această mică cărticică cuprinde, bucătării, locuri, frânturi de existență atât de feminină cuprinsă în doar o picătură de esență. Genul acela de furnică care duce-n spate un munte de data asta, nu un grăunte jumătate.

   Dacă îți place scriitura ciudată, simplă, unică la care adăugăm și puțină feminitate atunci merită să citești această carte, o lectură numai buna pentru cafeaua de dimineață.

 Cartea Cele mai mici proze de Doina Ioanid a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Ochii unui înger, de Cătălin Al Haj Ali-recenzie

Editura: Celestium

Număr Pagini: 177

 

                   „Love is my own religion „

   „Mă numesc Al Haj Ali Catălin, m-am născut în Romania/București chiar și în ciuda faptului ca sunt un trio, roman datorita mamei, arab datorita tatălui și italian tot datorita mamei, mix-ului ei din stră-stră. Sunt pasionat de psihologie şi medicina alternativa, intenționez curând sa intru la facultatea de psihologie. Îmi place foarte mult să citesc şi să observ tot ce mă înconjoară, de multe ori mă regăsesc astfel… Am 2 frați, unul mai mic şi celalalt mai mare. Majoritatea adolescentei mele am stat în Italia, mai exact vreo 6-7 ani. Îmi doresc la un moment dat sa devin un mare orator, sa țin prezentări multe, ( chiar si tv) sa pot fi un exemplu privind alchimizarea suferinței, transformarea ei în aur, în opusul suferinței. Bineînțeles este o dorință, un vis din miile de vise prin care reușesc sa-mi manifest autenticitatea şi liberul arbitru în mod conștient”.

 

Închide ochii,va să zică…

Suntem doar doi nebuni.

Fie o zi ,fie o noapte plină,

Restul sunt doar minciuni.

 

  Am cumpărat  Ochii unui înger completare la o comandă făcută la editură fără a ști multe despre subiectul cărții. Am văzut că va urma lansarea și am profitat să solicit și autograful. Îmi place să cred că am asociat titlul cu ochii autorului și am comandat-o din impuls.

   Aparent genul cărții este dezvoltare personală, deși eu nu aș îndrăzni să o încadrez într-un gen anume. Ar putea fi o autobiografie, pentru simplul fapt că autorul așterne o parte din viața sa. Aș spune mai degrabă că această mică bijuterie este un îndemn la iubire în care găsim o parte din sufletul autorului exprimate prin proză și puțină poezie, regăsim o parte din noi.

Am avut de multe ori un sentiment de deja-vu lecturând nu o carte ci o viață, sau mai multe vieți în cuvinte pline de optimism.

  „ Trăiește în iubire, fii iubire !”

   Ochii unui înger ne spune povestea lui Cătălin, care la vârsta de șase ani a fost diagnosticat de leucemie. În urma acestui crunt diagnostic tatăl lui, regizor de teatru și bun pictor, a plecat părăsindu-ți familia. O alegere acceptată, dar probabil neînțeleasă. Urmând să-și piardă viața într-un accident de mașină ulterior.

Formidabile și pure sentimentele autorului față de cel care i-a dat viață, fără a fi nevoie să comentez un citat care spune totul în puține cuvinte.

„ Dragă tată

Îți mulțumesc că mi-ai transmis unele dintre talentele tale minunate, pe care le am acum cu mine și pe care le voi împărtăși la rândul meu.

Îți mulțumesc pentru iubirea ta…., oricât a durat ea, îți mulțumesc oriunde ai fi, nu te judec și nu te voi judeca niciodată.

                                    Al tău fiu, Cătălin.   „

 

   Așa cum sunt atât de profunde și sentimentele pentru ființa care se dedică trup și suflet copilului ei rănit, femeia care găsește putere să ofere putere.

Cuvintele simple ale mamei mele care mi-a fost mereu alături aveau putere să mă sprijine continuu și să mă determine să lupt mai departe cu tărie. Ești un luptător îmi spunea ea. Erau doar niște cuvinte, dar aceste cuvinte mă sprijineau alături de dragostea ei și aveau puterea să mă arunce într-o luptă iluzorie cu această boală. Și totuși, cum sesizam iluzia de a mă lupta cu ceva ? „

   Nu e un secret că eu citesc cu sufletul, pentru mine o carte bună e una care transmite emoții, fie ele negative sau pozitive. Această carte transmite mai mult decât emoții. E plină de optimism, acceptare, iertare și iubire. Și toate aceste lucruri născute din durere și recunoștință.

   În această carte pe lângă povestea tristă a vieții găsim multă credință și iubire față de semeni pentru că doar iubind poți atrage mai multă iubire în jurul tău, dar și romantism. E uimitoarea atitudinea visătoare a autorului, plină de frumos într-o lume crudă, prezentată cu o aură de lumină la orice pas sumbru. Cuvintele așternute au o sensibilitate minunată punându-ne întrebarea dacă sensibilitatea e o calitate sau un defect?… O întrebare la care poate răspunde doar eu-ul fiecăruia, având liberul arbitru despre care Cătălin ne aduce aminte deseori în ceea ce scrie, crede, simte. Te face să te întrebi: ce am făcut și ce fac cu viața mea?

   Un capitol care m-a marcat și în care m-am regăsit ne vorbește despre sacrificiul de sine. Din dorința de a-i ajuta pe cei din jurul tău renunți la tine, uiți total de tine. Egoismul celor din jur evidențiat în șantaj emoțional, iar Cătălin subliniază foarte bine un lucru „ NU ÎȚI MAI SABOTA VIAȚA ! „

  Mi-a făcut mare plăcere să citesc această carte ajungând totodată la sufletul autorul cu chip de înger și suflet inocent. Deși nu citesc cărți de dezvoltare personală această carte e un îndemn la iubire conștientizat de noi pe care ni-l refuzăm de cele mai multe ori. Ca iubitoare de poezie am citit cu drag poemele sensibile adăugate uneori în carte.

Felicit autorul care probabil ne va surprinde cu o nouă carte.

„ Fii îndeajuns de puternic încât să iei decizii și îndeajuns de înțelept încât să le pui în aplicare ACUM ! „

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

 

by -
8

Lansare de carte Legendele ṣefului de gară de Adrian Petru Stepan-Timişoara

   Am avut plăcerea de a participa la o lansare de carte la Timișoara. Cartea Legendele șefului de gară scrisă de Adrian Petru Stepan pe care am citit-o deja și pe care am pus-o la loc de cinste în bibliotecă alături de celelalte două cărți ale autorului.

   Lansarea a avut loc în librăria deja renumită La Două Bufnițe, un colț de rai, plin de bijuterii literare de la care nu poți să-ți iei ochii. Surprinzător și plăcut este cât de multă lume citește, motiv pentru care a fost nevoie de o suplimentare de scaune.

   Romanul a fost prezentat de Eugen Bunaru și Daniel Luca. Critici, poeți/prozatori, membrii ai grupării Cenaclului Pavel Dan al Casei de Cultură. Atmosfera a fost relaxantă, s-a făcut puțină analiză literară, s-a discutat despre subiect. Bineînțeles mi s-a confirmat încă o dată că autorul este un bun narator care ți se lipește de suflet prin poveștile pline de pasiune, cu mulțumirile cititorilor pentru că le împărtășește cu noi.

   Printre descrierea personajelor Adrian a menționat că s-a săturat ca în filmele și cărțile autohtone toți bărbații sunt bețivi și vulgari, iar femeile aceleași mereu. Un tablou care descrie de fapt vremuri învechite. Adrian a vrut să creeze oarecum bărbatul model, dar nu perfect și femeia modernă, dar nu neapărat model. Evident autorul nu a folosit aceleași cuvinte, eu așa am înțeles din discurs și cunoscând personajele.

  A fost o lansare elegantă, cu lume bună, atentă la fiecare detaliu. O lansare între prietenii cărților, lăsând la o parte faptul că singurul pe care l-am cunoscut e autorul. Bineînțeles am auzit câte ceva și despre Daniel Luca și Eugen Bunaru (fiind iubitoare de poezie), pe care am avut ocazia să-i cunosc acum. Am făcut cunoștință cu câteva domnișoare, iată că cititul de apropie de oameni și e un sentiment plăcut. O lansare frumoasă, la fel ca Legendele șefului de gară.

   Felicit autorul și organizatorii pentru un eveniment reușit și-i mulțumesc lui Adrian pentru că a răspuns câtorva întrebări.

    1. Care dintre cele trei romane este preferatul tău?

  Fiecare mă reprezintă, într-un fel sau altul. Preferat e cel din urmă, întotdeauna. Adică Legendele ṣefului de gară.

      2. Ai deja planuri pentru viitoarele proiecte literare?

  Da, am câteva idei. In premieră, pot să îṭi spun că mă gândesc la un roman a cărui poveste să se desfăṣoare în Timiṣoara, pe parcursul unei zile, cu personaje care să reflecte melanjul de naṭii ṣi religii local. Un fel de Crepuscul, cu mai puṭine fire epice, dar mai spiritual.

   3. Cum se îmbină literatura cu munca? Cum te organizezi să-ți faci timp de scris?

  Nu ṣtiu nici eu să îṭi răspund la aceste întrebări. Am văzut un interviu cu un scriitor francez contemporan, care nu avea altă preocupare decât scrisul ṣi spunea cum, dacă trebuie să meargă cu metroul prin Paris, între staṭii se gândeṣte la scena din carte la care lucrează… Pot să îmi imaginez doar cum e să trăieṣti aṣa.

   Mare parte din ce am scris până acum nu mi-a consumat foarte mult timp. Legendele șefului de gară s-au scris aproape singure, nu am avut de furcă deloc cu desfăṣurarea acṭiunii, ideile au venit scriind.

    4. Câteva cuvinte pentru cititorii literaturapetocuri.ro  ?

   Sunt comunitatea de care avea nevoie literatura noastră. Probabil că, dacă nu aṣ fi văzut interes atât de mult pentru cărṭi actuale autohtone, nu aṣ fi avut acelaṣi imbold de a scrie. Le mulṭumesc pentru aprecieri, la fel cum vă mulṭumesc ṣi vouă, redactorilor, pentru susţinere.

 

Ratio Sophia-Cartea gândului, de Elena Petreşteanu-recenzie

 

Editura: EAGLE 2016

Colecția Știință și Cunoaștere

Pagini: 488

                      „ Omul de pe pământ este Zeu muritor și Zeul din cer

             este Om nemuritor”

          HERACLIT

   Elena Petreșteanu este autoarea Cosmozei, un concept pe care l-a creat și consacrat în cartea cu același nume. Ciberneticiană, și-a folosit inovativ gândirea sistemică pentru a crea, în Ratio Sophia, un adevărat model transdisciplinar al cosmozei, lansând un nou concept paradigmatic: protoraportul.

   Protoraportul, ,,elementar în întemeierea lumii”, se dovedește  a fi un nucleu care încheagă cu înțelepciune, în jurul lui, un edificiu filosofic cu o fundație existențială, construit armonios deopotrivă cu unelte teologice, matematice, fizice, amenajat poetic și însuflețit cu dorurile lirice ale umanității.”

    Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe informații despre autoarea acestei cărți pentru că tratează un subiect mai puțin abordat. Subiectul fiind o teorie a complementarității, o teorie în care Universul împletește umanitatea cu divinitatea. Spiritul fiind un calcul matematic, în care totul este logic având o explicație argumentată în care știința, misticismul, religia și filosofia au o explicație provocând gândurile cititorului spre noi idei intelectuale.

   Cred că nu e om care să nu audă întrebarea: Cine a fost primul oul sau găina?

  Autoarea ridică problema asemănător, apărând dilema: ce a existat prima dată, iubirea sau gândirea?

fără a iubi capătul spre care se-ndreaptă, gândul nu-l poate ajunge.

   Conceptul de cosmoză, dezvoltat intuitiv de autoare se inter-amprentează.

    Ce este osmoza? – Ce este cosmoza?

   Osmoza- este  o trecere a unui solvent  printr-o membrană semipermeabilă, care separa două soluții de compoziții sau concentrații diferite.

   Cosmoza-este trecerea cosmică între gând/minte- inimă/spiritualitate. Cel puțin eu așa am înțeles conceptul intuit al autoarei.

Osmoza se dovedește a fi, așadar, nu numai un fenomen universal și natural, prin urmare firesc, ci rămâne singurul fenomen de transport transmembranar printr-o membrană semipermeabilă, ducând către egalizare prin potolirea agitației moleculare:o expresie a tendinței naturale către echilibru a sistemelor.”

   E imposibil să cuprind într-o prezentare toate ansamblurile matematice și de credință explicate științific sau filozofic, la care se adaugă note explicative în care sunt menționate alte nume importante ca Parmenide  sau Piaget.

   Jean Piaget  a fost psiholog, biolog, logician și filozof elvețian, cunoscut pentru contribuțiile sale din domeniul epistemologiei și psihologiei dezvoltării, iar Parmenide a fost un filozof grec presocratic, scriitor și poet.

   Ratio Sophia ne oferă o perspectivă largă a legilor universale scrise sau nescrise, ce cuprinde o gamă largă de viziuni, unele pe care le cunoaștem și unele noi, surprinzătoare. Foarte interesantă viziunea religioasă raportată la trinitate sau individual asupra lui Dumnezeu și a Fiului lui Dumnezeu.

   Cine se gândea la o explicație a semnului infinitului  simbol al Proporției de aur

      UNUL                        LOGOS

     ——–        ó            ——–

     LOGOS                       LUME

„ Un circuit continuu între cele patru zări, prin care Viața este alimentată de la capătul ei prim pentru a-și lărgi și înălța apoi bucuria trăirii, într-o neoprită pornire ambivalentă către înainte în spațiu și înainte în timp( ceea ce înseamnă înapoi), între curiozitate și nostalgie, între posibil și ideal. „

   Uimitoarea capacitatea inteligentă a autoarei îmi confirmă că această carte nu este pentru oricine. Limbajul folosit fiind academic, cuvinte științifice greu de înțeles pentru omul de rând. Mărturisesc că îmi doresc să recitesc cartea peste vreo zece ani, convinsă fiind că voi descoperi multe lucruri noi în aceleași rânduri, având cunoștințe noi și poate o maturitate necesară pentru a asimila multitudinea de informații logice a teologiei transpusă în știință. Nu credeam că numerologia și simbolistica are atât de multe taine și necesită o muncă colosală pentru a descoperi o adevărată filozofie a existenței umane.

 

   Interior                   închis                 unitate

————   ó         ———-     ó      ———–

Exterior                   deschis               dualitate

 

„Spusa lui Eminescu Scrisoarea a III-a : „Omul ce-i închis afară, înăuntru se deșteaptă.”

   În această carte autoarea ne „vorbește” despre Liberul Arbitru, Puterile omului, Bisensualitatea, A fi și a avea, și despre multe alte lucruri pe care noi oamenii de rând nici nu ni le-am imaginat.

   Nu vreau să vă plictisesc cu mai multe detalii, chiar e greu să te rezumi la anumite idei, pentru că totul se completează devenind logic pas cu pas.

Felicit autoarea pentru explicațiile științifice sau filozofice ale tuturor lucrurilor umane și divine.

Cartea Ratio Sophia-Cartea gândului, de Elena Petreşteanu a fost oferită de Editura Eagle. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Eagle.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

by -
14

În mod normal ne gândim ce probleme grave ar putea avea un adolescent ? Ce ar putea determina un suflet de copil să ia o decizie așa drastică?

Inima mea și alte găuri negre, de Jasmine Warga-recenzie

Titlul original: My heart And Other Black Holes

Editura: Herg Benet (PASSPORT) 2017

Traducere: Cristina Nemerovschi

Număr pagini: 323

  Inima mea și alte găuri negre este romanul de debut al autoarei, publicat în anul 2015, iar drepturile de ecranizare au fost obținute de Paramount.  În luna noiembrie 2017 va fi publicat al doilea roman care va avea ca subiect muzica, secretele și identităţile – HERE WE ARE NOW.

   Jasmine Warga trăiește în Cincinnati, iubește animalele (are un cățel și o pisică), cafeaua, muzica și alte lucruri omenești.

Adevărata călătorie a descoperirii nu înseamnă căutarea de noi peisaje, ci a privi cu noi ochi”-Marcel Proust

   De multă vreme nu am citit o carte care să mă zguduie atât de tare cum a făcut-o acest roman. Am fost surprinsă să citesc că acesta este un roman de debut. E bine scris sau traducerea e bună, sau poate amândouă. Mă bucur că editura Herg Benet a decis să vină cu ceva nou. Citind cartea am avut impresia că e un subiect pe care Cristina Nemerovschi îl apreciază și e o bună cunoscătoare a vieții adolescenților.

   În ultimul timp am observat că sunt foarte multe romane care au ca subiect adolescenții. În carte este abordat un subiect delicat din momentele critice ale vieții tinerilor neînțeleși, cu depresii sau cu gânduri sinucigașe.

   Aysel are șaisprezece ani și trece prin momente depresive, se simte singură și neînțeleasă, și aparent respinsă de toată lumea. Inclusiv de mama ei, de tatăl vitreg sau de sora și fratele ei vitregi mai mici ca ea. Ea are un job la care se plictisește, fără chef de muncă navighează pe internet, cel mai frecventat site având o rubrică pentru sinucigași. Membrii căutându-și câte un partener de sinucidere. Așa găsește anunțul lui FrozenRobot (Roman), un băiat de șaptesprezece ani care plănuiește să se sinucidă peste fix o lună.

   Aysel are o pasiune pentru fizică, este convinsă să testeze principiile teoriei conservării energiei, crezând că după moarte energia se transforma din energie potențială în energie cinetică.

În mod normal ne gândim ce probleme grave ar putea avea un adolescent ? Ce ar putea determina un suflet de copil să ia o decizie așa drastică?

„Dacă aș fi în locul lui FrozenRobot, nu cred că mi-aș dori să mă sinucid. Nu dacă aș avea atât de mulți oameni care par fericiți că eu exist. Uneori, mă gândesc la viața mea și mă întreb ce ar trebui să se schimbe pentru ca eu să-mi doresc să trăiesc. Poate dacă bârfele despre tatăl meu ar înceta. Poate dacă maică-mea m-ar putea privi fără să tresară. Poate dacă aș fi absolut sigură că nu mă voi transforma exact în tatăl meu. Poate dacă aș avea un prieten, măcar unul singur.”

   Ei bine motivul fetei este că se teme de a avea același caracter sau aceeași genă ca a tatălui ei pe care nu-l cunoaște, dar ceea ce el a făcut i-a marcat toată viața. Tatăl ei și-a incendiat magazinul în plină zi. Incendiu în care și-au pierdut viața trei persoane, doar pentru a încasa asigurarea localului.

-Oricum, i-am spus lui Maddie că poate face baie, fiindcă eram un idiot și singura chestie la care mă puteam gândi era că asta ne va da mie și lui Kelly un sfert de oră în care să mergem în camera mea și să dăm muzica foarte tare, așa încât Maddie să nu ne audă, știi? „

    Motivul lui Roman face parte dintr-o tragedie de familie. Sora lui mai mică a fost lăsată de părinți în grija lui într-o seară. Fiind prietena lui în vizită, o lasă pe micuța de opt ani să facă baie singură, profitând de lipsa acesteia pentru un moment intim cu iubita lui, cu volumul muzicii cât mai tare. Maddie face o criză de epilepsie și moare înecată, iar Roman se consideră vinovat. El are doi părinți care-l supraveghează non stop, iar mama lui este adorabilă.

„Trag adânc aer în piept și-mi simt cutia toracică devenind tot mai încăpătoare. Nope, noi nu suntem adolescenți normali. Da, limaxul negru este tot acolo, devorând orice gânduri fericite mi-aș permite să am.

– Sâmbăta seara e ok pentru mine. O să-mi notez în calendar ca fiind Ziua în Care Ne Planificăm Moartea.”

   M-a impresionat foarte mult naturalețea dialogului despre momentul sinuciderii, planificarea până la cel mai mic detaliu.

Acest roman este o palmă dată societății.

  Acest roman este despre relații, despre greșeli personale sau a celor din familie care marchează evoluția, deciziile și psihicul unui copil/adolescent. E adevărat că acest subiect este unul delicat și de care se vorbește foarte puțin. Autoarea tratează sinuciderea prezentă în minți fragede, aparent lipsite de maturitate, dar mult mai mature ca a unor adulți.

   Un adevăr dureros este eticheta pusă de societate unui individ în funcție de greșelile părinților, bunicilor, fraților. Lipsa de empatie față de o persoană suferindă. Încă suntem judecați doar pentru că suntem urmașii unor oameni care au greșit sau care au avut probleme psihice.

…. Poate va fi bețiv ca tată-su

…..Poate va fi curvă ca mă-sa

…etc

   Strigătul mut de disperare al adolescenților este o problemă reală, o problemă la care nu este depus nici un efort de prevenire din partea societății, mai grav nici măcar din partea familiei. Tratarea afecțiunilor unor probleme de comportament, de izolare la copiii care au suferit un anumit șoc ar trebui introdusă într-un program de prevenție, de sprijin. Din păcate este un subiect delicat și necesită resurse, muncă și implicare. Nu e nimeni dispus să le ofere, nici statul nici individul.

Gesturile noastre sunt un limbaj diferit. Nu le putem falsifica la fel de ușor cum o facem cu cuvintele noastre.”

   Inima mea și alte găuri negre te poartă în suflete rănite, în locuri greu de pătruns. Odată intrat în aceste inimi rănite e imposibil să nu ieși șifonat. Exact așa cum nu poți rămâne indiferent la emoțiile transmise de acest roman.

   Aysen și Roman sunt parteneri de sinucidere. Ei petrec destul timp cu planurile momentului încât ajung să se cunoască suficient pentru a fi prieteni. Vor duce planul până la sfârșit ?

Vă recomand să descoperiți câte găuri negre au inimile adolescenților și prin câte emoții, umilințe, frustrări trec personajele acestui roman.

 Cartea Inima mea și alte găuri negre, de Jasmine Warga a fost oferită de Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

by -
8

Spiriduşul apelor, de Otfried Preußler-recenzie

Titlu original-Der kleine Wassermann

Editura: UNIVERS ENCICLOPEDIC JUNIOR 2017

Ilustraţii-WINNIE GEBHARDT

 Traducere-Christa Richter si Christian Sencovici

 Număr pagini: 112

  „ Otfried Preußler (1923–2013), care se autodenumea „un povestitor”, este considerat unul dintre cei mai importanţi şi îndrăgiți autori germani. Multe dintre cărţile sale – cum ar fi Spiridușul apelor, Mica vrăjitoare sau Tâlharul Hoțdezloți ocupă un loc de seamă în literatura pentru copii.”

   Lectura este foarte importanta in viața copiilor, la fel cum este important si ce le citim sau ce cărți să le cumpăram. E prima carte a autorului pe care o citesc si care m-a surprins într-un mod plăcut.

   Spiridușul apelor este o poveste fermecătoare care are la baza familia. Familia din povestea noastră este formată din Piticul-Apelor, Pitica-Apelor şi Piticuţul-Apelor. O bucurie mare când s-a născut un băiețel grozav în familie, mai ales că are ochii verzi şi membrană între degete. E uimitor cât de repede se dezvoltă Piticuțul-Apelor, vorbește, înoată. La început înoată doar în camera de zi, apoi prin casă, iar după ce a primit hainele caracteristice unui adevărat Pitic al apelor a ieșit să înoate în împrejurimile casei.

Și chiar a doua zi îi aduse Piticuțului-Apelor o pereche de pantaloni nou-nouți din piele de pește, pe lângă aceștia o haină verde ca stuful, o căciuliță cu moț roșie ca focul și, bineînțeles, o pereche de cizme adevărate de Pitic-al-Apelor, din piele galbenă. „

   Această carte cuprinde ceea ce numim noi o copilărie frumoasă în care nu lipsesc năzdrăvăniile, prieteniile, descoperirea de lucruri noi. Ce se întâmplă cu un copil când crește? Vrea să descopere singur lucruri care nu are voie să le facă, să trăiască propria aventură, să cunoască prieteni noi. Bineînțeles, noi mămicile suntem greu de convins să lăsăm copiii să pornească în propria aventură.

Piticuțul nostru pornește în căutare de aventuri întâlnind tot felul de vietăți în apele Iazului Morii, unele chiar ciudate.

Peștera era întunecoasă. Mai întâi se gândi că Animalul-cu-mulți-Ochi ar fi un vierme uriaș alburiu. Dar apoi îi văzu înotătoarele de pe spinare și își dădu seama că era un pește. Un pește care avea pe ambele părți ale corpului un șir întreg de ochi rotunzi.

– Ce te uiți? îl întrebă Peștele-cu-Mulți-Ochi pe Piticuțul-Apelor. Nu știi că eu sunt Nouă-Ochi? Cum îți plac?

„Ești urât! Mi-e frică” vru să răspundă Piticuțul-Apelor, dar se răzgândi și spuse numai:

– Deci pe tine te cheamă Nouă-Ochi? ……..”

   Foarte frumoasă evoluția Piticului, cum face el cunoștință cu aerul, cu ploaia, cu oamenii. Cum descoperă că oamenii sunt diferiți privind familia morarului sau o șatră de țigani poposind pe marginea iazului. Totul pare fermecat în ochii Piticuțului.

– Da’ ce faci tu aici, măi băiete? Întrebă Piticul-tată.

  – Ce să fac? Repetă trist Piticuțul-Apelor. Caut ploaia, și acum o chem, dar ea nu răspunde. Îmi vine să cred că a plecat.

Pe Piticul-tată îl bufni râsul. Pe cine cauți? Ploaia? Băiete, dar ești tot timpul în mijlocul ei! Ei da, așa se întâmplă, adaugă el zâmbind, așa se întâmplă dacă nu-l asculți pe tata până la capăt. „

  Câteodată Piticuțul face lucruri periculoase ( întocmai copiilor), cum se dă prin jgheabul de lemn al morii, fără să fie conștient că iazul poate rămâne fără apă dacă modifică viteza apei, doar pentru a folosi roata pe post de tobogan.

   Editura Univers Enciclopedic vine cu această nouă carte pentru copii minunată, educativă și plină de aventură. O carte perfectă pentru a face copilașii să îndrăgească lectura oferind un tablou superb al naturii, prieteniei și cunoașterii!

Cartea Spiriduşul apelor de Otfried Preußler poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

by -
16

„Trenul meu pleacă vineri la prânz. Și se întoarce doar duminica. Gara e tot acolo?"

Legendele șefului de gară, de Adrian Petru Stepan-recenzie

Redactor: Diana Crupenschi/Tehnoredactare –  Constantin Niță

Corectură: Adrian Crețu

Editura: Streamland, 2017

Nr. pagini: 125

  „Adrian Petru Stepan (n.1978) a studiat Dreptul și civilizația Europei Centrale, însă este pasionat de istoria Europei meridionale și a Orientului Mijlociu. Printre litigii ori articole de drept, își găsește timp să scrie și cărți de ficțiune. Este autorul a două romane: Fiecare zi e uimitoare și Crepuscul.”

     Legendele șefului de gară este a treia carte publicată a lui Adrian și pe care eu am avut ocazia să o primesc chiar din mâna autorului. Am obiceiul să încep cu informații despre autor, dar astăzi nu vă repet ceea ce este scris deja în prezentările  primelor două romane și în interviul autorului. Astăzi vă spun despre autor că este o un om simplu, cald, sociabil și talentat. Să nu uit… e timișorean de-al meu ! ☺

   De fiecare dată când citesc o carte a autorului am o surpriză, toate sunt diferite atât ca subiect cât și ca scriere. Când mă gândesc că deja m-am obișnuit cu stilul diferit al autorului, mai scoate o carte si realizez că nu pot anticipa ce stil abordează.

  

„Nu multe ore mai spre noapte, după ce și-a tras pătura peste trupul gol strălucind în lumina felinarelor de pe peron, mi-a mărturisit că mă potriveam ca nuca în perete în costumul meu fit în gara asta bătrână. O surprinsese totuși faptul că nu eram înțolit ca un cocalar, ci respectând canoanele franțujilor în ale modei. Mă văzuse ca pe un personaj, adică un ins ieșit din tipare, cineva demn să îi adreseze o întrebare.”


    Legendele șefului de gară este o poveste de suflet în care șeful de gară povestește viața lui și pasiunea față de trenuri. Toți avem pasiuni ( eu ador mașinile), dar șefu’ nostru din carte e pasionat nu doar de trenuri ci și de istoria lor, de cărți, de oameni, de locuri și de femei.

    În căutare de aventură un grup de copii pornesc să caute o comoară, găsind monede vechi în apropierea orășelului de provincie în care locuiesc. Peste ani unul dintre copii ajunge șef de gară în orașul natal. Aparent duce o viață banală, singura aventură fiind relația cu Ella, o femeie măritată cu un aer misterios. Ea fiind una dintre puţinele persoane care mai coboară în gara parcă uitată de timp. Aproape o ruină la început și renovată de când tânărul e șef de gară. Bineînțeles obținerea de fonduri se dovedește o nouă aventură pe care trebuie să o descoperiți singuri.

 „Trenul meu pleacă vineri la prânz. Și se întoarce doar duminica. Gara e tot acolo?

  Telefonul tremurase încet la primirea celor trei propoziții. Ella zâmbea dintr-o fotografie nouă din care te frapează ochii verzi. Femeia cu ochii verzi niciodată să n-o crezi. Era o vorbă a bunicii.”

    Deși această carte este scurtă, autorul a surprins foarte multe tablouri ale vieții cotidiene. Aparent o carte autobiografică a șefului de gară, dar surprinzând în puține pagini situații, trăiri, relații.

   De data aceasta autorul vine cu noi descrieri necenzurate, un limbaj mai libertin păstrând o anumită eleganță până și în scenele fierbinți.

   Atât în Legendele șefului de gară, cât și în Fiecare zi e uimitoare autorul descrie o relație tată-fiu apropiată și plină de amintiri. Povești ale copilăriei din perioada de după comunism. Mi-am adus aminte de țigările Snagov pe care și tata le fuma, de jocul de cărți numit Cruce , pe care și acum îl îndrăgesc (deși rar mai am ocazia sa-l joc), de momente ale copilăriei plină de aventură, impresii, oameni și povești care ne formează ca persoane.

 

„De-a lungul copilăriei și adolescenței mele am avut mai multe rânduri de prieteni, dintre care unii s-a întâmplat să îmi fie alături pentru mai multă vreme, iar alții câteva luni.”


   Fiecare pagină ne spune o poveste, câteodată o amintire, altă dată o aventură sau chiar o poveste de dragoste. Pasiunea pentru trenuri, pentru istorie și descrierile detaliate duce cititorul în lumea copilăriei care se trăia o dată.

   Legendele șefului de gară este o poveste frumoasă în care optimismul parcurge pagină cu pagină oferind aventuri și momente aparținând vieții, momente peste care trecem în zilele de azi cu viteză.

Toți avem secrete. Cred că ele pot vorbi cel mai bine despre cine suntem. Ceea e ascundem este doar al nostru,este, de fapt, ceea ce gramaticienii denumesc pronume personal la persoana întâi singular, acel eu pe care nu îl poate vedea nimeni așa cum este cu adevărat, despuiat de toate zorzoanele, măștile. Metaforele și dorințele auto-amăgitoare.”

    Mi-aș fi dorit să scriu mai multe citate, dar nu vreau să vă stric plăcerea lecturii. Recomand acest autor cu sinceritate.

Mulțumesc, Adrian!

   

 

by -
17

Măștile crimei, de Tami Hoag-Editura Miron-recenzie

Editura Miron

Pagini: 480

Titlul original: Dark Horse

    Despre autoare

  Tami Hoag s-a născut în 20 ianuarie 1959 în America, este cunoscută pentru romanele de dragoste și thriller. Are tipărite mai mult de 22 de milioane de copii ale cărților. Este cunoscută ca o mare iubitoare de cai, chiar participând la anumite concursuri, având chiar și un accident într-o competiție.

   Romanul Dark House este primul volum din seria Elena Estes, apărut în anul 2002, iar al doilea volum a apărut în anul 2007 și se numește Alibiul Man.

   Autoarea scris foarte multe romane atât romantice cât și polițiste, unele de sine stătătoare iar altele făcând parte din anumite serii.

   Am citit romanul Pasiune obsesivă scris de aceeași autoare care m-a ținut captivă de la început până la final, ceea ce m-a făcut să-mi doresc să citesc din nou scrierile autoarei.

Lumea cailor este populată de două genuri de oameni: cei care iubesc caii și cei care exploatează caii și pe oamenii care-i iubesc. „

   Nu e un secret ca am făcut o pasiune pentru acest gen de carte, m-am îndrăgostit  iremediabil de suspans, emoții și teroare. Dacă aceste stări sunt puse în valoare într-o poveste credibilă sau incredibilă fie ea carte sau producție cinematografică atunci e perfectă  pentru mine.

   Acest thriller ar putea foarte bine să facă parte dintr-un film regizat de Steven Spielberg sau Martin Scorsese. Nu știu dacă ar putea S. S. câștiga Oscarul cu ecranizarea acestui roman, dar cu siguranță aș plăti oricând bilet la cinema pentru un așa film.

   Elena Estes este un fost detectiv în poliție, care de doi ani a plecat din slujba statului în urma unei misiuni eșuate în care a luat o decizie greșită și un coleg și-a pierdut viața. Ea se simte vinovată, trecutul urmărind-o de câte ori își privește trupul cicatrizat amintindu-i de eșecul ei. S-a făcut polițist împotriva părinților ei adoptivi, pentru mama ei ea a fost doar un accesoriu, iar pentru tatăl ei (un avocat cu renume) o dezamăgire, un copil problemă. Elena își dorea să echilibreze puțin situația între lege și bani, meseria de detectiv atacând oarecum pe cea de avocat în care banii pot cumpăra orice.

   Măștile crimei este romanul în care sentimentul de incertitudine te urmărește la fiecare personaj, nimic nu este ceea ce pare, iar personajele sunt orice numai ce credeai tu NU!

   Acțiunea se învârte în jurul familiei Seabrigth, Elena fiind „angajată” de mezina familie Molly pentru a o găsi pe sora ei mai mare care a dispărut. Nimeni nu o crede pe Molly deoarece are 12 ani. Erin având 18, locuind cu mama lor Krystal, tatăl vitreg Bruce și fratele vitreg Chad.

   Elena se implică în găsirea tinerei fără a bănui că va porni într-o aventură plină de crime și mister în care totul e posibil și imprevizibil. O misiune care-i trezește vechi amintiri și care o ajută să se redescopere ca detectiv și ca femeie. În această misiune o sprijină detectivul Landry care o detestă la început din cauza trecutului ei și care se atașează pe parcursul investigației de polițista (ilegală) și femeia Elena Estes.

   Foarte multe personaje dubioase, fiecare capabil de uciderea unui cal sau a unui om, de răpire și chiar de viol. Totul din invidie sau pentru bani. Foarte mulți suspecți, personaje fascinante sau terifiante. Acțiunea este mereu prezentă print-un scandal, printr-o crimă, un viol sau teamă.

   În spatele acestor acțiuni, drama fiecărui personaj îți ridică semne de întrebare, te face să te întrebi dacă trecutul plin de umbre ale fiecăruia îl face capabil de actele violete. E posibil ca uciderea unui cal pentru suma asigurată să fie un motiv pentru o răpire, un viol, o crimă? Cine are interese ascunse?

   Erin Seabright e posibil să fie răpită de angajator pentru că a văzut prea multe, de către un belgian care e un violator și criminal josnic, sau chiar de către josnicul și narcisistul tată vitreg care a descoperit că are o relație amoroasă cu fiul lui Chad. Surprinzător, toți sunt capabili de toate aceste acte de cruzime, dar finalul este incredibil. Nu aș fi anticipat niciodată cine a pus totul la cale!

   Măștile crimei este un roman format din acțiuni, suspans, crimă, conspirație. Nu e un roman de dragoste și nici psihologic. Totul este învăluit în mister fără  a devia de la genul cărții.

    Ce nu mi-a plăcut

    Pe roman singurele detalii sunt titlul original și câteva impresii jurnalistice americane foarte scurte.

   E foarte important ca romanul să ofere detalii despre autor, cine e traducătorul, când  s-a publicat în România, o mică descriere a subiectului.

„ Era cea mai coșmărească scenă pe care o văzuse Landry vreodată. Erin Seabright, legată pe pat cu brațele și picioarele desfăcute, urlând și plângând, în timp ce unul dintre răpitori o viola.” –

  Erin e victimă sau doar o bună actriță?

Cartea Măștile crimei, de Tami Hoag a fost oferită pentru recenzie de Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura MironPentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, şi librarie.net

 

 

 

by -
13

Cum să-ți dresezi dragonul, de Cressida Cowell-recenzie

Editura: Nemira,2017 @ NEMI

Traducere din limba engleză: Cristina Jinga

Redactor: Laura Câlțea

Pagini: 228

     Despre autoare

   „Cressida Cowell a crescut în Londra și pe o mică insulă, aproape nelocuită, de pe coasta de vest a Scoției, unde și-a petrecut timpul scriind povești, pescuind și căutând dragoni. Era convinsă că pe insulă trăiau cu adevărat dragoni și, de atunci, a rămas fascinată de ei. Acum locuiește în Londra cu soțul ei, Simon, cu fiicele Maisie și Clementine, și cu două pisici, Lili și Baloo.”

    Cum să-ți dresezi dragonul este primul volum a unei serii ce îl are ca protagonist pe Sughiț. Din aceeași serie mai fac parte: Cum să fii pirat; Cum să vorbești dragoneza; Cum să fentezi blestemul unui dragon; Cum să scapi de urgia unui dragon; Ghidul eroului printre dragonii ucigași; Cum să zbori prin furtuna unui dragon; Cum să frângi inima unui dragon; Cum să furi sabia unui dragon. Cărți care nu sunt neapărat de citit într-o anumită ordine.

„Despre Sughiț – Sughiț Strașnicul Stavrid al III-lea, formidabil luptător cu sabia și îmblânzitor de dragoni, a fost cel mai mare Erou Viking care a existat vreodată. Însă în memoriile sale Sughiț își amintește de vremurile când era doar un băiețel obișnuit care descoperea cât de greu e să fii Erou.”

Sughiț este fiul șefului de trib, nu prea este corespunzător pentru a fi conducător, dar este singurul viking care vorbește limba dragonilor (dragoneza) și este dornic să afle tot ceea ce ține de gândurile dragonilor, chiar dacă pentru tatăl său este o dezamăgire. El trebuie să parcurgă câteva probe periculoase pentru a trece de „Programul de Inițiere într-ale dragonilor.”

   Peștera dragonilor este un adevărat pericol din care Sughiț trebuie să fure un ou de dragon. Furatul unui ou nu ar fi o treabă prea grea dacă oul e de găină, dar când e de dragon se transformă într-o adevărată aventură.

   În timp puiul de dragon se dovedește a fi Știrb la propriu și figurat, deși s-ar fi putut numi foarte bine, Flămânzilă 🙂

    Ambiția lui Sughiț de a prelua conducerea tribului de pe Insula Tontului îl face să creeze o alianță cu dragonul copilăros și neascultător deși sunt total diferiți. Se împrietenesc în ciuda faptului că nu te poți  baza cu adevărat pe un dragon, iar prietenia lor ajută la schimbarea destinului vikingilor fiind amenințată de Dragomus  Maritimus  Giganticus.

O lectură amuzantă, captivantă, care te poartă într-o lume fascinantă aducându-ți un zâmbet în colțul gurii.

   Menționez că filmul animat este fantastic mai ales vizionat în 3D, dar lectura este una savuroasă, plină de umor. Ilustrațiile stârnesc imaginația și totul te îndeamnă să nu lași cartea din mână.

  Autoarea scrie fabulos, cursiv și pe gustul tuturor, nu doar a copiilor. Sau poate eu sunt un copil mare 🙂 . Numele alese pentru fiecare personaj sunt comice (Picioedepește, Râtmucos, ș.a.), așa cum sunt și caracterele fiecăruia.

 Recomand cu mare drag și bineînțeles cu zâmbetul întipărit pe chip la care nu vreau să renunț după finalizarea lecturii.

– Ca să vezi și tu, rânji Râtmucos, iată și NEISPRĂVITUL, mânjit tot cu rahat de dragon.De fapt, chiar te prinde bine.

        -HĂ-HÎ, HĂ-HÎ, HĂ-HÎ! Nechează Sufludecâine.

       – Acela nu-i dragon, zise în zeflemea Viermele-de mare, dragonul lui Sufludecâine, care era un Orăcăitor mare și urât, cu un bot de mops și fire josnică. Acela e un gușter cu aripi.

     – Acela nu e un dragon , de strâmbă disprețuitoare Râma-de-foc, Dragonul lui Râtmucos, care era la fel de mojică și de încrezută ca și stăpânul său. Acela e un nou-născut țurțuraș de iepure de câmp, jalnic deranjat la burtă.

  Știrbul icni de furie. „

 

Cartea Cum să-ți dresezi dragonul, de Cressida Cowell a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

by -
11

Chiți și prietenii lui, de Dana Codori-recenzie

 

Editura -SMART PUBLISHING, 2017

Tehnoredactor-Liviu Stoica

   „Știi tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumusețe, să crezi în credință. Înseamnă să fii atât de mic, încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche, înseamnă să transformi bostanii în calești și  șoriceii în telegari, josnicia în noblețe și nimicul în orice, căci orice copil poartă o zână nașă în sufletul lui.” Francis Thompson

       A fost odată cei patru prieteni drăguți și diferiți, dar care aveau un singur scop: să vă încânte copilașii cu aventurile lor educative.

Chiți – șoricelul

  Brumărel – ursulețul

Vivi – veverița

Coco –vrăbiuța

   Aventurile celor patru prieteni drăgălași au rol educativ. Tot ceea ce fac ajută piticotul să pășească în lumea curiozității învățând de ce este bine să întreprindă anumite obiceiul. Modul simplu de poveste este ceea ce face ca aceste lucruri să fie naturale și nu reguli stricte.

      „ S-au spălat pe dințișori, pe mâini și pe ochișori și hop-țop în pătuț”

   Folosirea diminutivelor atrage atenția copilașilor introducându-i într-o lume apropiată vârstei și lectura mai plăcută.

   Cuvintele așternute cu măiestrie sunt folosite pentru a explica mediul înconjurător, pentru a trece peste teama de întuneric. Lumea de poveste să le deschidă căile spre imaginație și frumos, pentru a oferi ajutor.

– Știi ce e frumos la întuneric?

– Ce? Întreabă și mai curios Chiți.

– Uită-te spre cer. Vezi câte stele strălucitoare sunt alături de lună? Ei bine ele sunt acolo și când este lumină, însă le putem admira doar noaptea, fiindcă ele sunt menite să ne vegheze somnul.

– Ce frumos e cerul plin de stele! Se miră Chiți.

– Dacă ții lumina aprinsă, nu vei reuși să privești stelele din pătuțul tău, până adormi, interveni vrăbiuța Coco, iar Vivi, veverița, a continuat:

Vezi? Întunericul e frumos și îți oferă frumuseți pe care lumina nu le are!”

   Lumea de poveste a acestei lecturi descrie o lume plină de frumos: flori, soare, frunze, ploaie, Crăciun. Totul esplicat atât de frumos încât până și ideea de a asculta de părinți este un lucru necesar și bine contura, iar importanța timpului petrecut cu părinții făcând brioșe și experimentând lucruri noi contribuie la formarea copilașului.

   În calitate de părinte recomand această lectură preșcolarilor și  chiar și proaspeților elevi pentru primele lecturi proprii.

                Fiecare dintre noi este un miracol!

                                       Cu drag pentru toți copii!„

Cartea Chiți și prietenii lui, de Dana Codori a fost oferită pentru recenzie de Editura Smart Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Smart Publishing

            

 

O lume fără tine, de Beth Revis-recenzie

Titlu original: A World Without You

Editura: Youngart, 2016 ( Grupul Editorial Art)

Traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu

Pagini: 358

     Despre autoare

   „Beth Revis este o cunoscută scriitoare americană de romane Young Adult, traduse în zeci de limbi. Beth s-a născut în North Carolina și a studiat la NC State University. Înainte de a-și dedica tot timpul scrisului, a fost o vreme profesoara, activitate care, spre surprinderea ei, i-a plăcut la nebunie și la care i-a fost greu să renunțe. În prezent locuiește în North Carolina, cu soțul ei și câinele lor pe nume Sirius, botezat astfel după personajul Sirius Black din Harry Potter.

   Beth Revis spune despre O lume fără tine că e o carte cu adevărat specială pentru ea, cu referințe semi-autobiografice, în care a ascuns o mulțime de aluzii și indicii referitoare la filmele sau cărțile ei preferate, de la Doctor Who la Harry Potter.”

   În ultimul timp genul Young Adult a invadat piața de carte. Dacă tot e la modă având un mare succes cărțile/ filmele fantasy, un gen care până acum nu m-a atras în mod special, am început ,,O lume fără tine” cu o oarecare curiozitate.

   La prima impresie romanul este povestea unor adolescenți și viața lor. Parcurgând paginile am găsit asemănări cu Harry Potter.

   Acțiunea se petrece pe o insulă unde este situată Academia Berkshire în mare parte. De cele mai multe ori personajul principal pe care o să-l prezint mai târziu se întoarce în trecut tot pe insulă, chiar înaintea existenței școlii.

Personajele principale sunt cinci copii cu puteri neobișnuite

   Bo – este un adolescent care poate călători în timp, de cele mai multe ori în trecut, viitorul fiind un tărâm necunoscut. Cel puțin până va învăța să-și controleze puterea. Familia lui este destul prezentă în roman, mai ales sora lui Bo, Phoebe. El este personajul în jurul căruia se construiește toată acțiunea.

   Sofia – este eleva care poate devenii invizibilă. Tatăl alcoolic, iar mama sa a murit într-un accident împreună cu cele două surori ale ei. E iubita lui Bo, iar povestea o are ca subiect principal în acțiunile lui Bo.

  Ryan – stăpânește controlul minții și telechinezia. Este personajul rece, răutăcios. Provine dintr-o familie dezbinată căruia nu-i pasă de el. Abuzat în copilărie. Pe parcursul romanului încearcă să-i fie aliat lui Bo, suspectat că se joacă cu mințile tuturor.

  Gwen  – emite scântei din tot corpul, se împrietenește cu Sofia. Rolul ei în acest roman nu este foarte prezent.

  Harold – vorbește cu spiritele. Provine dintr-o familie cu doi tați, o surioară mai mică din Haiti, un frate mai mare din Cambodgia.

   Dr. Franklin – este medicul tinerilor cu puteri supranaturale, familia lor de luni până vineri. Are puterea de a se vindeca.

Subiectul

   Bo se îndrăgostește de Sofia, într-o zi aceasta îl roagă să o ducă în trecut să cunoască istoria insulei, în vremea în care multe persoane erau ucise pentru vrăjitorie. Un timp în care tânăra rămâne captivă, dispare fără urmă. O lume fără tine, este lumea lui Bo care nu își poate imagina viața fără Sofia. Băiatul este hotărât să-și folosească abilitățile pentru a călători în timp, cu intenția de a o aduce pe iubita sa înapoi. Toată lumea este convinsă că tânăra a murit. Oficialii investighează școala și încearcă să descopere ce se ascunde în Academia Berkshire. Elevii sunt nevoiți să-ți ascundă puterile. Între timp apar confuzii, toată lumea se pare că neagă existența puterilor, singurul care aparent îi este aliat e Ryan, doar că puterea lui de a controla mințile este un motiv de a nu avea încredere în el.

  Bo călătorește în timp pentru a-și întâlni iubita. Totul devine confuz, găsește dosare în care puterile lor au diagnostic medical. Nu mai știe ce e realitate și ce e imaginație. Lucru care-l motivează din ce în ce mai mult să descopere adevărul.

„ Mă trezesc aruncat într-un loc pe care nu îl recunosc. Nu-i tabăra pentru copii bolnavi. Nu-i Berkshire. Nu-i  hornul din secolul al XVII-lea….Nici măcar o casă. Nu-i decât insula goală, mlăștinoasă, răsunând de zgomotul valurilor care se izbesc de țărm.”

   Aparent O lume fără tine este o poveste fantasy. Ceea ce ascunde de fapt în spatele poveștii este profunzimea suferinței; analiza familiei și urmările copilăriei; durerea mascată. Acest roman se joacă cu mintea personajelor într-un mod haotic, în același timp jucându-se cu mintea cititorului. Te hrănești cu speranță  la fiecare îndoială.

Oamenii mari mint. Mint că își iubesc copiii la fel de mult. Niciodată nu e adevărat. Își iubesc copiii diferit, iar diferențele sunt atât de mari, încât nici vorbă de egalitate.”

Dacă tot ce se întâmplă în jur e doar produsul minții lui „

   În cele peste 350 de pagini sunt foarte multe amănunte, detalii importante care fac lectura să fie clară într-un roman haotic. În momentul când te obișnuiești cu super-puterile personajelor totul este sub semnul întrebării neștiind dacă totul e în mintea personajului sau totul este o conspirație.

   Reușește adolescentul să afle adevărul? Puterile și tot ceea ce el știe despre el și cei din jur sunt halucinație sau realitate?

  Surprinzător cât de mult am îndrăgit lectura acestei cărți, având în vedere că nu eram fan fantasy, se pare că pe lângă Harry Potter sau Stăpânul inelelor mai pot fi cucerită de o lume a fanteziei.

Subiectul

   Cinci adolescenți cu puteri neobișnuite sunt elevi la o școală pentru copii cu nevoi speciale. Școala este pentru mai mulți elevi grupați în grupuri mici pentru a se lucra la controlul fiecărei puteri, a fiecărui copil mai cu atenție de doctorul psihiatru.

Cartea O lume fără tine, de Beth Revis a fost oferită pentru recenzie de Editura Art. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Art.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

         

 

 

 

by -
17

Crepuscul, de Adrian Petru Stepan-recenzie

 

Editura -SEMNE

An apariție-2017

Pagini -229

Despre Autor

   Adrian Petru Stepan este un autor contemporan născut la Timișoara în 30 mai 1978. A studiat la:  Colegiul Național Bănățean Timișoara (1993-1997); Facultatea de Drept a Universității de Vest Timișoara (1997-2001); Studii postuniversitare „ Civilizație Central Europeană” în cadrul Fundației „ A treia Europă” Timișoara(2001-2002).Din 2009 până în prezent  este Senior Legal adviser la compania Boscolo &Partners Timișoara. Are o activitate științifică uimitoare ( interviu ). Cunoscător de Limbi străine: ITALIANĂ, ENGLEZĂ, FRANCEZĂ.

   Cariera literară își are debutul în anul în anul 2015 prin publicarea primului său roman – Fiecare zi e uimitoare (Smart Publishing/Editura Univers). Roman pe care l-am citit și care m-a făcut să-mi doresc următoarele creații ale autorului.

Crepuscul este „povestea poveștii” care te poartă prin locuri minunate: Sinaia, Siria, Transilvania, Marsillia, Tunis, Timișoara, Irlanda, Paris, Roma.

„…Dincolo de monotonia locală, avusesem prilejul să mă împrietenesc cu oameni deosebiți,pentru care o promisiune însemna mult, iar o prietenie totul.”

 

   Autorul păstrează aceeași scriitură deosebită și plină de detalii ca în primul roman, dar cu o schimbare surprinzătoare. Subiectul fiind total diferit, introducând cititorul în lumi diferite, pline de istorie,alchimie,descoperiri științifice,vrăjitorie,religie, totul bazat pe misterul dintre ficțiune și realitate împletit atât de bine în cuvinte încât nimic nu e ceea ce pare și ceea ce pare e de fapt real. Sună confuz?

   Ei bine, identitatea personajelor se pierde între multitudinea de informații și poveste.

Personajele principale

   Episcopul Emanuel – este personajul credincios, o legendă printre arabi. Un părinte spiritual care luptă împotriva răului, iar pe parcursul romanului se dovedește a avea influență asupra unor personaje împiedicându-i să comită anumite fapte. El apare în anumite momente prevestind venirea altui personaj,ajutând la soluționarea unor probleme apărute în sânul bisericii și urmărind fiecare mișcare din umbră până la găsirea vinovaților.

   Judecătorul – este personajul cel mai bine conturat în poveste. Aparent împlinit, cu o carieră de succes și o iubită, cere transferul său la București. În opinia mea probabil plictisit simțea nevoia de o schimbare. Înainte să fie transferat, cunoaște un alt personaj cheie în povestea noastră în soluționarea unei moșteniri în calitate de Judecător.

   Anna – este personajul feminin, moștenitoarea familiei Kende. O apariție misterioasă, care fără să știe este legătura cu celelalte personaje, cu evenimentele ce parcurg acest roman și cu istoria familiei. Bunicul ei i-a lăsat pe umeri o moștenire plină de probleme și pericole.

Subiectul

   Anna primește moștenire de la bunicul ei decedat un manuscris, Judecătorul este ales să ducă plicul la Paris, unde aceasta avea un hotel de succes deschis într-o clădire uimitoare primită moștenire tot de la bunicul ei. Judecătorul o cunoscuse pe Anna într-un proces de revendicare a unei clădiri moștenite. Acceptă să ducă plicul la rugămințile unui preot, fără să intuiască ce probleme apar. Pe drumul său întâlnește vechi prieteni care-l trădează pentru acest plic, persoane misterioase și pericole surprinzătoare. Manuscrisul creează haos în rândurile bisericii, cât și în instituțiile de securitate.

   Cele trei personaje principale se unesc la finalul romanului după un drum anevoios, rezolvând misterul manuscrisului și a istoriei unei conspirații vechi.

   Crepuscul este un roman bine scris, o poveste frumoasă din care nu lipsesc crimele, conspirația, flirtul, scenele fierbinți și credința.

   Mi-a plăcut faptul că autorul a introdus în mod subtil unele personaje din primul său roman, fără a avea o legătură cu acest roman, dar păstrându-le identitatea. Cunoscând personajele secundare aveam impresia că totul este familiar.

„ Nu ne naștem sfinți, ajungem să ne înălțăm spiritual de cele mai multe ori descoperindu-ne aripile când suntem la porta purgatoriului și vedem eternitatea blestemată ce ne va răsplăti păcatele. „

   Crepuscul nu este un roman cu o poveste frumoasă și atât. În această poveste este introdusă realitate, amintiri, sentimente și concepții religioase. Acest roman este scris „ să placă, să instruiască, să convingă”, fără sentimentul de a forța lucrurile naturale.

Sunt oameni pe lângă care treci fără să îi remarci și sunt alții pe care i-ai căuta până la capătul lumii deși i-ai întrezărit doar o clipă în curgerea grăbită a unei zile. E greu de spus exact din ce motiv, la fel de greu cum e de explicat de ce prima impresie se formează atât de repede și se schimbă atât de greu.”

   În completarea acestui citat vin și spun: sunt cărți pe lângă care treci și nu le remarci, dar sunt cărți pe care trebuie să le ai fără să ai o explicație a sentimentului de impuls care te face să-ți dorești romanul de la prima vedere.

   Crepuscul e romanul pe care trebuie să-l citești pentru simplul fapt că e o carte bună. Menționez că nu e un roman pe care-l citești la cafeaua de dimineață. Ai nevoie de timp, răbdare și o minte odihnită. E romanul pe care nu-l lași din mână încercând să descoperi misterul manuscrisului alături de personajele principale atât de diferite.

   Recomand cu sinceritate acest roman, în care se vede clar o evoluție a autorului. Sunt convinsă că Adrian ne va surprinde din nou la următorul roman, pe care eu cu siguranță-l aștept cu nerăbdare.

   Un citat drag mie cunoscând zona din Timișoara.

   Adrian, Timișoara ar trebui să se mândrească cu așa cetățeni.

Tot ceea ce e bun vine din Fabric: berea, pâinea, caii puternici și femeile frumoase”

 

 

Calea Poporului lui Israel de la chemarea lui Avraam la visul lui David

 Către Pământul Făgăduinței-Povestiri biblice de JACOB STREIT-recenzie

Calea Poporului lui Israel de la chemarea lui Avraam la visul lui David

 

Traducere după: Ziehet hin ins gelobte Land : Der Weg des Volkes Israel von Abrahams Berufung bis zu Davids Traum

Editura: UNIVERS ENCICLOPEDIC junior & Triade 2015

Ilustrații de Herbert HOLZING

Traducere de Mihaela Țoțu

Despre autor

   În România nu sunt cunoscute foarte multe date despre autor. Jakob Streit  s-a născut în 23 septembrie 1910 în Spiez, Elveția, și a decedat în 15 mai 2009 în aceeași locație. El a lucrat ca muzician, dirijor și dramaturg. A scris cărți pentru copii și tineri.

Alte publicații

Și a fost lumină – De la crearea lumii pentru Arca lui Noe Jakob Streit ,

Fratele Francis – Viața lui Francisc de Assisi Jakob Streit,

Geron și Virtus – o întâlnire Fateful de doi tineri: un german si un roman

și multe altele.

   Astăzi am să vă vorbesc despre istoria religiei, despre Vechiul Testament. Cine a citit Biblia știe că nu e ușor să o înțelegi. Plină de învățături și pilde, cu trimitere la alte versete. În Vechiul Testament  ne sunt prezentate foarte multe informații despre istoria credinței și cei care au avut un rol important în răspândirea cunoașterii credinței incluzând geneza geneza, dar și legăturile de rudenie începând de la Adam și Eva.

   Biblia este formată din două părți – Vechiul Testament și Noul Testament.

   Conține cărțile Bibliei Ebraice, cărți scrise de peste o sută de autori de-a lungul timpului în peste o mie de ani.

   Este foarte important să ne cunoaștem istoria spirituală și să o facem cunoscută copiilor noști cât mai pe înțelesul lor. Cum altfel am putea să le explicăm, decât ca o poveste frumoasă, care va atrage atenția copilului într-un mod plăcut.

  Către Pământul Făgăduinței este o carte de povestiri biblice care surprinde esențialul întâmplărilor cuprinse în Vechiul Testament și te duce cu imaginația într-o lume fermecată a poveștilor adevărate.

   Cartea cuprinde șapte părți: Avraam; Isaac ;Iacob; Iosif;Moise; Josua; Saul și David.

   Fiecare parte ne relatează câte o poveste frumoasă, în care ne sunt prezentate persoane importante din trecut .Persoane dornice de putere și glorie dar și persoane umile,credincioase, pline de iubire pentru semeni.

   Nu mulți își aduc aminte de regele Nimrod, de setea lui pentru putere, dar ne aducem aminte că el a ordonat uciderea tuturor bebelușilor până la o lună. De ce?

   Pentru a fi sigur că l-a ucis pe Avraam, fiul lui Terah, simțind că acesta va fi un pericol pentru domnia lui. Tot regele Nimrod a poruncit construirea Turnului Babel. Locuitorii Babilonului au fost pedepsiți prin amestecarea limbilor, moment în care s-a încheiat domnia lui. Avraam a învățat căile înțelepciunii pe cei care voiau să-l asculte. Soția lui, Sara, avuse un băiat târziu la bătrânețe, Isaac. Atunci când nu mai spera în acest miracol.

   Lot, fiul fratelui lui Avraam s-a instalat în ținutul Sodomei. Orașul era locuit de oameni care trăiau în răutate. Sodoma și Gomora , orașul vecin, sunt arse, transformate în cenușă. Familia lui Lot este cruțată neavând voie să privească înapoi. Femeia lui Lot, curioasă, a privit înapoi și s-a transformat în statuie de sare.

   Știm cu toții importanța celor zece porunci, așa cum știm că în prezent sunt prea des încălcate. Avem nevoie de reguli, altfel totul ar fi un haos.

   Ceea ce trebuie să facem este să cunoaștem istoria și să o facem cunoscută urmașilor noștri.

   Cea mai frumoasă întâmplare a Vechiului Testament este povestea lui David și Goliat.

   David era fiul cel mai mic al lui Iesei, păstor. Samuel îl alege să devină rege în locul lui Saul. Chemat să-i cânte regelui Saul, David s-a făcut îndrăgit de acesta și îl însoțea în luptă cărându-i scutul și sulița.

   Când Filistenii vor să atace poporul din Israel în frunte cu Goliat, nimeni nu îndrăznește să-l înfrunte pe uriaș. Cu o singură lovitură de piatra provenită din praștie, Goliat cade, acesta retezându-i capul. David ajunge rege doar după moartea lui Saul.

   Am povestit doar întâmplările mele preferate. Pentru a cunoaște și celelalte povești, cât și trecutul strămoșilor noștri vă recomand această carte explicată într-un mod atractiv și cu ilustrații reușite.

Cartea Către Pământul Făgăduinței-Povestiri biblice de JACOB STREIT a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

by -
12

 Comisarul şi cei şapte pitici, de Sergiu Someşan

Editura: Smart Publishing, 2016
Pagini: 146

     Despre autor

    Sergiu Someşan (n. 8 decembrie 1954, Reghin, judeţul Mureş, România) este un scriitor român de science-fiction şi fantasy contemporan. A urmat şcoala primară în Teaca, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi în Codlea, judeţul Braşov. Liceul l-a început în Codlea şi l-a terminat la Petroşani, unde a urmat apoi trei ani cursurile Institutului de Mine din Petroşani.

    Între 1972 şi 1990, a încercat mai multe meserii, în cele mai diverse domenii: topograf la Mina Dalja din Petroşani, merceolog, tehnician, armurier, electronist, instructor la un club de radioamatori, profesor suplinitor de limba şi literatura română, director la Casa de cultură a sindicatelor din Codlea. Sergiu Someşan afirmă despre această perioadă a vieţii sale ca fiind una foarte importantă în formarea lui ca scriitor şi că în proza sa se regăseşte experienţa acumulată în aceşti ani „de căutare”. Din 1990 până în anul 2000, a ocupat mai multe funcţii în administraţia publică locală, în cadrul Primăriei municipiului Codlea. După 2000, a avut mai multe perioade în care a lucrat în străinătate.

    Autor de poezii și proză.

   Publicații – Cuvinte de vânzare;  Să n-o săruți pe Isabel; Radiestezia- realitate și mister; Carte de magie; Cadouri de Crăciun, Aproape îngeri; Șapte flori erotice, Justițiarul. sursa 

    De mult mă tenta să citesc o carte a autorului. Am avut plăcerea de a citi o primă carte polițistă, o carte pe gustul meu.
    Comisarul și cei șapte pitici este un pamflet diferit al basmului Alba ca zăpada, dar care nu este un basm. Este o poveste cu multe crime pornind de la ideea fraților Grimm. O idee care ne demonstrează imaginația bogată a autorului de a transforma o poveste frumoasă într-o poveste cutremurătoare, plină de crime odioase.

   Acțiunea romanului se petrece în Brașov unde moartea a șapte pitici provoacă teroare, speriind piticii dar și autoritățile de lipsa probelor pentru al prinde pe criminal. Fiecărui pitic i se taie degetul mic, iar asupra lui se găsește câte o foaie cu șapte pitici desenați. După fiecare crimă, e tăiat cu un X roșu câte un pitic, foaia fiind lipită pe fiecare cadavru.
    Primul pitic – Octavian Lazăr, 35 de ani. Asemănarea lui cu Tyron Lannister (piticul bețiv din Urzeala Tronurilor) îl ajută să fie angajat în barul Medieval, întreținând atmosfera cu un număr  în care trage cu arbaleta într-un măr deasupra unei chelnerițe. Este ucis de arbaleta sa în drum spre casă, într-un parc.
   Al doilea pitic –Vasile Muscalu (Vasilică Bobinatorul), meseriaș iscusit, ucis în atelierul său prin electrocutare.
    Al treilea pitic –Alexandru Mare, pictor. Numit pictorul de cărți poștale și de singurătăți, semnându-se AlMare. Ucis în pădurea de la Tâmpa, legat cu un furtun de o țeavă a izvorului, presiunea făcând să-i scoată ochii din orbite, prin ei țâșnind apa.

Mai fusese și altă dată prezentă la locul unor crime, dar piticul transformat în fântână arteziană o impresionase mai mult decât orice văzuse până atunci.”

   Cu fiecare pitic identitatea e creată mai detaliat, iar moartea mai spectaculoasă.
   Al patrulea pitic –Cătălin Ene, muzeograf. Ucis în cușca de fier din subsolul muzeului, numită Fecioara de fier – plină cu ace de oțel.
    Piticii cinci și șase – Gemeni, circari. Moartea lor părea accidentală, o căzătură de la înălțime de la trapez. Gâturile lor au fost rupte înainte de cădere. Plus că degetele lor mici au fost tăiate, iar afișul cu piticii tăiați cu X roșu era prezent.
    Al șaptelea pitic – Arpad Attila, viceprimar în comuna Festeloș. Ucis într-un butoi cu acid. O moarte crudă.
    Dacă sunt șapte pitici, cine e Albă ca zăpada și unde e?
    Ancheta e formată din șase agenți.
  Comisarul-șef Câmpeanu care se apropie de pensie; Comisarul Brumaru care va conduce ancheta; inspectorul Alina Dănciulescu care este foarte vigilentă și are un rol important în anchetă; inspectorii Crăciun și Mihăilă și agentul Rusu.
    Ei descoperă un film XXX care-i leagă pe acești pitici, în care Albă ca zăpada este o tânără Eva Nagy, care s-a sinucis la 19 ani. În film se vede clar că fata e drogată.
   Aici se vede motivul, e vorba de o răzbunare. Apar primii suspecți: tatăl victimei și iubitul ei Anton Stoicescu.
    Iubitul ei era înrolat în Legiunea Străină(poreclit Recuperatorul Jean Valjean).
Ucigașul caută principalul vinovat de filmarea acestui film XXX, întrebându-i pe fiecare pitic înainte să-i ucidă: Cine este Regizorul?.

    Părerea mea

   Nu am obiceiul de a oferi multe detalii a romanelor pe care le citesc. De data aceasta am făcut o excepție. Cartea e formată din acțiune și investigații, nu există subînțelesuri, de aceea detaliile acestei povești contează.
   Mi-a plăcut mult acțiunea, investigația, personajele și povestea.
   M-a surprins imaginația autorului, pentru că m-am surprins pe mine într-un film bun. Da, mi-ar face mare plăcere să văd o ecranizare românească a acestui roman.
   Nu sunt multe de spus, singurul lucru pe care pot face e să vă recomand să citiți. Descoperiți criminalul și acțiunea complexă din puținele pagini ale acestei povești care pe mine m-a captivat.

Mulţumim autorului Sergiu Someşan pentru exemplarul oferit!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
16

Umbra Muntelui, de Gregory David Roberts

 

Titlu original: The Mountain Shadow 2015

Editura: ALLFA – Grupul Editorial ALL, 2016

Traducere din limba engleză și note de Adina Rațiu

Număr Pagini: 852

Despre autor

   Gregory David Roberts s-a născut în 1952, în Melbourne, Australia, și o bună parte din viață a fost fugar. După ce a divorțat și a pierdut custodia fiicei sale, a devenit dependent de heroină și a început să jefuiască bănci pentru a-și susține dependența. A fost prins și închis, dar a reușit să evadeze în 1980. Din 1982 până în 1990 a trăit în India, experiență care stă la baza romanului Shantaram (2003; ALLFA -2012)

   A înființat o clinică gratuită într-una dintre mahalalele Bombay-ului, a fost închis în India timp de patru luni, apoi a fost recrutat de mafia locală pentru diverse afaceri ilegale, printre care trafic cu aur și pașapoarte false. În 1990, a fost prins în Germania și extrădat în Australia, unde a petrecut șase ani în închisoare. În această perioadă , Roberts a scris Shantaram. Deși manuscrisul a fost distrus de gardieni de două ori, Roberts a continuat să îl rescrie. ….. După ce a scăpat din închisoare, Roberts s-a reîntors în Bombay, iar această nouă experiență stă la baza celei de-a doua cărți din tetralogie, Umbra Muntelui. Din 2014 Roberts s-a retras din viața publică pentru a se dedica familiei și carierei literare.

    Trebuie să recunosc că am emoții scriind prezentarea acestui roman uriaș. Emoții trăite parcurgând fiecare pagină din cele 852 de pagini citite, multe emoții.

   Primul sentiment pe care l-am avut în momentul când am ținut această carte în mâini a fost oarecum sceptic. Ce poți scrie în așa multe pagini fără a fi plictisitor?  Mai ales știind că primul volum Shantaram, are puțin mai multe pagini.

   Vreau să pun în evidență faptul că această tetralogie este o realitate, trăită de autor. Ceea ce vreau să punctez este scriitura superbă, modul cum sunt așternute acțiunile, cuvintele simple, dar pline de acțiuni, emoții. Sentimente care descriu fiecare trăire, a fiecărui personaj. Fiecare sentiment pare povestit de fiecare personaj, nu de o singură persoană.

   Lin alias Shantaram este australianul reîntors în Bombay după ce a fost închis. Dacă în primul volum el era un evadat din închisoare, în acest al doilea volum el este un mafiot din Compania Sanjay, respectat. Un infractor, dar nu criminal, ocupându-se cu traficul de aur și de falsificarea pașapoartelor. Compania este condusă de Sanjay, cel care după moartea maestrului Khaderbhai, a preluat conducerea, modificând multe lucruri. Drogurile, traficul de arme și prostituția devenind o sursă importantă de afaceri.

   Am să vă prezint câteva persoane apropiate lui Shantaram.

   Karla – după cum știți este iubita lui Lin din primul volum. Inteligentă, descurcăreață, cunoscătoare a vieții interlope. În acest volum Karla este căsătorită cu Ranjit, un magnat media, aspirant la funcții politice. Dispare la un moment dat, implicat cumva în moartea Lisei, Karla întorcându-se la vechea ei iubire- Lin.

   Lisa – actuala iubită a lui Shantaram, o fată simpatică, îndrăgită de toată lumea. Salvată de Karla dintr-un bordel, incendiindu-l. Matroana devenind dușmanul Karlei. Lisa moare din cauza unei supradoze. Crimă sau accident?

   Naveen Adair – jumătate indian, jumătate irlandez, detectiv particular, devine unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Lin. Naveen se îndrăgostește de Diva, o fată răsfățată și bogată. Angajat să o protejeze de dușmanii tatălui ei.

   Didier- francez, atras de masculinitate, care face parte din lumea interlopă de spălare de bai. Afacere care este preluată de Shantaram după ce părăsește Compania.

   Idriss – mentorul spiritual. Un înțelept care trăiește pe munte, la care vin foarte mulți oameni să-și găsească liniștea sau să învețe să se redescopere.

   Abdullah – prietenul lui Lin, un musulman devotat, membru al mafiei, care încearcă să reia controlul Companiei, să o readucă la forma inițială.

   Dușmanii Companiei erau banda Scorpion, conducătorul lor Vishnu voia să-i distrugă pentru a cuceri toată piața mafiei, dar și dintr-o răzbunare personală pe Sanjay.

   Acestea sunt doar o mică parte din personaje, nu vreau să vă plictisesc cu detalii pe care trebuie să le descoperiți doar citind acest roman.

   Subiectul

   Am lăsat subiectul intenționat la urmă pentru că este piesa cea mai importantă a autorului.

   Când vorbim despre India, primul lucru care ne vine în minte sunt culorile vii, tradițiile și bineînțeles dansurile. În acest roman nu ne este prezentată sărbătoarea Holi, plină de zâmbete și fețe colorate, nici Diwali, sărbătoarea luminii, plină de cântece de rugăciune. Ne este prezentată o altă față a Indiei. O viață mizerabilă, cu personaje autodistructive. O viață reală, plină de primejdii, alcool, droguri, crime, putere, secrete.

   Cum poți trăi ca infractor căutând liniștea interioară? Lin trăiește oarecum între două lumi, refuzând schimbările noii conduceri a Companiei, plătește un preț uriaș, prietenii lui, care mor rând pe rând. Spală bani în continuare și după ce părăsește Compania.

    Mă întreb dacă alegi răul cel mai mic, nu mai ești rău?

Știți ce e uimitor în această poveste de viață? Să vezi omenia în cel mai mare răufăcător.

Există bine în rău?

   Spun aceste lucruri pentru că eu l-am îndrăgit pe Shantaram. Era un fel de Robin Hood, ajutând săracii. Păstra un fel de echilibru între două extreme. Săracii trăiau mizer, în cocioabe improvizate, fără apă, fără toalete, toți la grămadă în mahala. Iar bogații trăiau într-un lux interminabil plin de bunătăți, petreceri, confort maxim.

   Am o pasiune pentru India. Cea mai populară parte a poporului indian este spiritualismul, credința, filozofia. Lin este fascinat de această latură, iubind-o și înțelegând-o.

   Oh, am uitat să mă opresc. Singurul vinovat este autorul, oferind detalii explicite, care nu au cum să plictisească în cele peste 800 de pagini.

   Acest roman se poate citi individual, dar recomand un maraton de lectură pentru a păși într-o lume necunoscută alături de Shantaram, citind cele două volume, cu speranța continuării traducerii seriei.

   Un roman bazat pe realitate, dar scris atât de bine încât acest infractor-scriitor te captivează făcându-te să fii în pielea personajului. Mai mult, cuvintele înțelepte  este un bonus adus din cultura indiană, o îmbogățire spirituală.

   Vă recomand să descoperiți aventurile plăcute și neplăcute ale lui Lin, cum se termină povestea în acest volum, cine rămâne alături de el, pe cine mai pierde.

Citate

 „ – Noi , oamenii, și doar noi ne putem modifica comportamentul prin idei,sentimente, credință și artă. Lucruri ce izvorăsc eminamente din umanitatea noastră. Noi ne creăm pe noi înșine. Chiar nu realizezi? „

„ Gara, catedrala păgână  a Bombay-ului, împingea hamali, pasageri și bagaje pe culoare de o importanță virală, fiecare loc fiind prețios; fiecare loc, important; fiecare loc, crucial pentru destinul cuiva.”

„ Noaptea , mahalaua părea desprinsă din vremuri demult apuse. Casele erau luminate de lămpi cu petrol. Nu exista electricitate, nici apă curentă. Șobolanii mișunau pe ulițe în valuri negre seară de seară, devorând mormanele de gunoaie lăsate ca un fel de ofrande întunecate.” 

grupul-editorial-all

Cartea Umbra Muntelui, de Gregory David Roberts a fost oferită pentru recenzie de Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura All.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

by -
21

„Nimeni nu credea că Panica se va opri, desigur. Jocul trebuia să continue Jocul mereu continua. „

 

Panica, de Lauren Oliver-Editura Nemira

Editura-Nemira ( YOUNG ADULT) 2016

Traducere-Dorina Tătăran

Titlu original-Panic 2014

Pagini-362

    Lauren Oliver s-a născut în 8 noiembrie 1982 (născută în același an cu mine), a câștigat Premiul Publishers Weekly Best Book of The Year cu  Befoe I Fall. A mai scris Delirium în anul 2011 (Nemira, 2014) Pandemonium și Requiem, o trilogie de succes.

Nimeni nu știe cine a inventat Panica sau când a început. Există mai multe teorii. Unii dau vina pe închiderea fabricii de hârtie, care pusese pe liber, peste noapte, patruzeci la sută din populația adultă din Carp, New York . …. Niciuna dintre povești nu e adevărată, oricum. La fel ca multe alte lucruri din Carp, un orășel sărac, cu doisprezece mii de locuitori, aflat la mama zmeilor, Panica începuse pentru că era vară și nu era nimic altceva de făcut acolo.”

    Ce este Panica? – este un joc, dar nu o joacă. Mai mulți tineri absolvenți se înscriu la o competiție secretă, cu probe periculoase, înfruntându-se toată vara, câștigătorul ia premiul. Anul acesta premiul are valoare de șaizeci și șapte de mii de dolari. Probele sunt hotărâte de doi arbitrii secreți, concurenții nu au voie să vorbească despre Panica, altfel sunt descalificați.

Personajele principale sunt: Heather, Bishop, Dodge, Natalie.

   Heather trăiește cu sora e Lily și Krista, mama lor. Krista e o bețivă, drogată ținând chefuri sau fiind plecată pe la petreceri cu prietenii ei bețivi. Heather are 18 ani și este matură, având grijă de sora ei. Ea are impresia că este îndrăgostită de Max, iubitul ei care o dezamăgește. Motiv pentru care într-un impuls se înscrie la Competiție. Ajunge să plece de acasă după o ceartă cu Krista, locuind cu sora ei, o vreme în mașină, ca mai apoi să locuiască la bătrâna la care lucra, având grijă de animale.

   Bishop este cel mai bun prieten al ei din copilărie, matur, pregătit să plece în toamnă la facultate. Pe parcursul competiției ambii realizează că au crescut, sunt îndrăgostiți unul de celălalt, între ei strecurându-se o mică neînțelegere, o mică gelozie. Ce rol are Bishop? aparent el doar își susține prietenii, ar putea fi arbitru?

   Natalie este prietenă cu Bishop și Heather, este oarecum naivă, visătoare, visând o carieră de actriță sau model, motiv pentru care își dorește premiul. Făcând un pact cu Heather, dar și cu Dodge concomitent, asigurându-se că împart banii, indiferent care din cei trei câștigă ea va pune mâna pe jumătate, îndeplinindu-și visul.

   Dodge este un tânăr retras, fără prieteni, ajungând în preajma celorlalți tineri fiid îndrăgostit de Nat, devin prieteni, motivul lui fiind diferit. Participă la Panica din răzbunare, Dayna sora lui vitregă a rămas în scaun cu rotile în urma jocului, considerându-l pe Luke responsabil, acum concurând împotriva fratelui său Ray.

        Nimeni nu credea că Panica se va opri, desigur.

        Jocul trebuia să continue

        Jocul mereu continua. „

   Probele sunt periculoase, cei mai slabi sunt descalificați, totul ține de control, de faptul că intri în panică și de modul cum reacționezi într-o situație periculoasă. Totul este ilegal, sunt vânați de poliție, nimeni nu trebuie să vorbească cu nimeni.

   La una dintre probe sunt nevoiți să reziste într-o casă cât mai mult, se pornește un incendiu, pierzându-și viața Little Bill Kelly, fusese plecat mulți ani în armată, rămânând afectat psihic puțin.

Cum te poate schimba un joc?

   Ei bine nu cred că se poate numi joc momentul când ești nevoit să-ți pui pistolul la tâmplă, ruleta rusească nu e amuzantă. Sau momentul când trebuie să reziști într-o cușcă cu lei zece secunde, sigur intri în panică. Dar ce spuneți de momentul când apeși pedala de accelerație păstrând aceeași bandă cu alt concurent care vine spre tine. E momentul când nu gândești limpede, momentul în care ești panicat și renunți.

  Cine renunță? Cine rămâne? Cine câștigă? Ultimii patru concurenți fiind Dodge, Nat, Heather și Ray.

  Competiția destramă sau leagă prietenii sau iubiri.

   În concluzie Panica este o carte foarte bine scrisă, nu vorbește doar de un joc. Panica este despre temeri, înfruntări, viață, dezamăgiri, secrete.

  Panica este o lectură ușoară, dar plină de adrenalină și situații imprevizibile.

Tu ce ai face cu șaizeci și șapte de mii de dolari?

Ai participa la Panica ?

„ Întotdeauna există un drum înainte sau înapoi, nu trebuie să-ți fie teamă. „

Nota mea este 10/10

sigla Nemira

Cartea Panica, de Lauren Oliver a fost oferita pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandata de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

evaluare-carte-5

by -
14

„ Viața e așa frumoasă! O iubesc.”

 Jurnalul primei mele morți, de Ioana Duda

 

Editura: Herg Benet 2016

Pagini: 205

Despre autoare

   „Aș fi vrut să studiez teatru. M-am hotărât prea târziu. Așa că am dat examen la Jurnalism. În 2002. În 2006 eram absolventă a Facultății de Jurnalism și Limba Engleză din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Am lucrat mulți ani în presă. Apoi m-am îndrăgostit și am renunțat la tot. Am plecat peste o mare și câteva țări. Mai precis în Italia. M-am reîntors după trei ani. Nu mai voiam presă scrisă. Știam că nu se poate trăi decent din asta. Așa că m-am angajat într-o multinațională.
După vreo șapte luni, am avut o tentativă de suicid. Cu pastile și alcool. Prea slab. Alcoolul. Când m-am trezit, după vreo două zile, m-am uitat pe geam. Și mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că încă pot să văd soarele, copacii, să o pup pe mama și să îi spun că o iubesc.” Fragment prezentare editură.

   Romanul Instinct, este cartea de debut al autoarei, următorul roman în curs de publicare poartă titlul Maria Magdalena.

„ Ah, am uitat să vă spun că scriu. Nu-s scriitoare. Cu toate că unii așa spun. Eu îi contrazic. Sunt un om care a descoperit că există un singur lucru pe care îl poate face bine în viața asta, și acesta e scrisul. Nu sunt scriitoare, pentru că nu am scos nici un roman de ficțiune și nici măcar o carte de poezii.”

   Îndrăznesc să o contrazic pe autoare, mai face ceva bine în afară de scris. Iubește! …oamenii, viața. Îmbrățișările ei sunt cele mai profunde și pline de iubire din câte îmbrățișări am primit de la persoanele din afara familiei.

   Jurnalul primei mele morți, are ca personaj principal pe Valentina în vârstă de  32 de ani, ce plănuiește să se sinucidă. E seara, Valentina plănuiește să se sinucidă a doua zi dimineața, gândindu-se care ar fi cea mai indicată metodă, având un plan A și un plan B. Foarte organizată, gândindu-se că va purta o rochie înflorată și balerini colorați.

– O să ajungi în Iad.

Ah, domnul din fața mea! E îngerul meu păzitor. Nu-i frumos. Nu-i nici urât. E blând și nebun. Are niște ochi căprui și calzi, de nici nu trebuie să mă ia între aripi ca să mă simt în siguranță.”

   Valentina își petrece ultima noapte vorbind cu îngerul ei păzitor, amintindu-și de persoane și momente din viața ei, unele frumoase, altele mai puțin frumoase. Fiecare persoană sau moment lăsând o amprentă în viața personajului, gust plăcut sau amar. Îngerul încearcă să o convingă să nu se sinucidă. Are timp până dimineață, în timp ce Valentina savurează vreo două sticle de vin și povestește, despre viață, sex, prieteni, copilărie.

   Acest roman are amprenta autoarei, lipsită de falsitate și artificialitate, totul este cinstit, pe față, renunțând la măști, prejudecăți și cuvinte ascunse după perdea.

   Valentina nu e un personaj, Valentina poate fi autoarea, Valentina pot fi eu, Valentina poți fi tu. Doar că Valentina e un spirit liber. Câți dintre noi renunțăm la măștile purtate zilnic, întrebându-ne ce spune societatea, familia, prietenii, vecinii……etc?

   Un roman despre relații, despre consecințele deciziilor unora, ale noaste, despre asumarea acestor decizii și acceptarea lor. Despre sex, din dragoste, din compasiune, din plăcere, din singurătate, din ce motiv vrei.

…. E normal să fii confuză. Ai baletat mereu între frică și iubire. Și ți se par normale. Iar tu, tu te cerți cu ea pentru că nu o poți ierta. Nu o poți ierta pentru frică , pentru palme, pentru urlete, pentru cuvintele urâte, pentru datul afară din casă. Pentru frica în care ai crescut, până la urmă. Nu a vrut așa. Dacă ar fi știut că se poate și altfel, ar fi făcut altfel. Ar fi făcut orice ca să fii fericită. Iar acum ai aflat că nu mai ești copilul mic, care poate fi ușor rănit, ci ai și tu putere. Și te folosești de ea. Arunci cuvinte grele, care știi că o rănesc. O faci voit. Dar te doare. Ai de ales: ori o faci și îți asumi vinovăția de după, ori înțelegi că niciodată nu ți-a vrut răul și o iubești fără năbădăi.”

   Ei, câte cicatrici provoacă durerile unor răni fizice, dar cicatricile lăsate de cuvinte grele? Ioana atinge multe lucruri importante ale vieții, multe probleme ale unui sistem infect, plin de prejudecăți și realități crude. Unele răni provocate intenționat, altele din idei învechite, îndoctrinate de un trecut al evului mediu. Romanul este o trezire a sentimentului de acceptare a ceea ce ești, asumându-ți faptele și vorbele, încurajând liberul arbitru.

   Valentina se simte singură, neiubită. Acum în ultima noapte scrie cu amintiri pagini de iubire în Jurnalul primei ei morți.

   Iubire! – da iubire, fie ea iubire din suflet sau iubire trupească. Iubire eternă sau de câteva minute. O iubire profundă față de părinți, frate, Matilda prietena ei cea mai bună , primul iubit, ceilalți iubiți , amanți.

Știi, dacă aș crede în Rai și Iad, aș crede și că ajung în Iad. Oricum aș ajunge în Iad. La câți bărbați m-au futut și la câți am futut. Nu am cum să ajung în Rai. Că spune și la Biblie: „să nu preacurvești” . Bine, eu nu consider că am fost o curvă. Că nu m-am futut nici pe silicoane, botox, facturi, mașini sau bani. M-am futut pentru că mi-au plăcut. Și nici nu m-am futut pentru că jucau hormonii în mine. De singurătate m-am futut. De prea puțină iubire. Voiam și eu să iubesc, măcar câteva ore. Și le furam bărbaților. De fapt, cred că le dăruiam. Dar ei nu știau asta.”

   Jurnalul primei mele morți, este o realitate a celor care recunosc, a celor care renunță la masca purtată din obișnuință, o realitate pe alocuri amuzantă, sau dureroasă. Valentina va duce planurile de sinucidere până la capăt?

Dacă vrei să citești o carte diferită, firească și omenească, atunci citește Ioana Duda.
„ Viața e așa frumoasă! O iubesc.”Editura_Herg_Benet

Cartea Jurnalul primei mele morţi, de Ioana Duda a fost oferită pentru recenzie de Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

Dacă aș rămâne, de Gayle Forman-Tu ce ai face, dacă ar trebui să alegi?

Titlu original: If I Stay/2009
Editura: RAO
Anul: 2014
Traducere din limba engleză: Manuela Bulat

Tu ce ai face, dacă ar trebui să alegi?
„ Acum o ecranizare de mare succes”

   Despre autoare nu am găsit foarte multe informații. Americancă, născută în 06.06.1970, genul abordat în acest roman este young adult.
   Câteodată avem nevoie de o lectură diferită, să ne scoată dintr-o stare de rutină. Indiferent dacă ne plac genurile thriller, polițist, mister, romance, SF, fantasy, simțim nevoie de ceva, un altceva deosebit.
   Dacă aș rămâne este acel ceva care te scoate dintr-o stare de amorțeală, te zguduie trezindu-te la o realitate cruntă. Te face să realizezi că acum ai totul și într-o secundă poți să nu mai ai nimic.
    Personajul principal se numește Mia, o tânără de 17 ani, cântă la violoncel şi este pasionată de muzica clasică, are o familie frumoasă, doi părinți retro, tatăl compozitor și fost toboșar într-o trupă jazz, mama agent de turism şi un frate de opt ani. Ca orice tânără de vârsta ei, Mia are un prieten cu un an mai mare, Adam, chitarist și solist vocal în trupa Shooting Star,  destul de renumită. Prietena cea mai bună a Miei este Kim, o evreică cu care s-a împrietenit după o bătaie în scoală.
    Tot acest tablou minunat este năruit într-o zi care pare să înceapă frumos. În urma ninsorii școlile sunt închise, Mia împreună cu părinții și fratele ei se hotărăsc să petreacă ziua împreună, vizitând niște prieteni de familie. Un accident tragic are loc, Mia este singura care supraviețuiește. Problema este că Mia realizează că vede totul din afară, inclusiv corpul ei, ca o fantomă.

„Dar eu sunt moartă? Eu sunt cea care zace la marginea drumului, cu piciorul atârnând nefiresc, înconjurată de o echipă de bărbați și femei care îmi curăță frenetic trupul și îmi inundă venele cu nu știu ce. Sunt pe jumătate dezbrăcată. Fiindcă paramedicii mi-au rupt partea de sus a cămășii. Unul dintre sânii mei este descoperit. Rușinată, îmi întorc privirea.”

   Și-a văzut părinții fără viață, și-a văzut trupul zăcând, răvășită Mia (sau fantoma ei) nu a mai avut puterea de a-l căuta pe Teddy, presupunând că acesta a supraviețuit și a fost dus la alt spital unde Wilow, prietena la care mergea e asistentă, soția lui Harry (coleg de trupă cu tatăl Miei), cu care are o fetiță de câteva luni. Mai târziu descoperă că e singura supraviețuitoare.
   Imaginează-ți o fată care nu a apucat să se bucure foarte mult de viață, iar acum este între două lumi, zbătându-se să se decidă dacă ar trebui să rămână sau nu.
   Romanul este oarecum amuzant, plin de amintiri din copilăria Miei, din tinerețile părinților ei retro, despre tot ceea ce înseamnă relații, cu părinții, cu copii, cu prietenii.
   Toată lumea este șocată, la spital în sala de așteptare se adună bunicii paterni, unchi, mătuși, verișori, prieteni și Adam. Pe iubitul ei nimeni nu-l lasă să o vadă, starea ei fiind critică. Acesta încearcă să atragă atenția asistentelor cu o trupă și o cântăreață celebră. Imaginați-vă o trupă cântând pe holul de la terapie intensivă, o adevărată nebunie, dar nimic nu e prea nebunesc când e vorba de iubire.

„Între timp, mă lămurisem că nu posed abilități supranaturale. Nu pot să trec prin pereți sau să zbor pe scări. Sunt în stare să fac doar lucrurile pe care le-aș face în viața reală, doar că se pare că tot ceea ce fac în lumea mea nu poate fi văzut de altcineva. Cel puțin, asta pare să se întâmple, pentru că nimeni nu este mirat când deschid o ușă sau apăs butonul liftului. Pot atinge obiecte sau chiar apăsa clanța unei uși, dar nu pot simți nimic și pe nimeni. Este ca și cum trăiesc totul printr-un glob de sticlă. Nu prea pricep cum vine asta, dar oricum nimic din ceea ce se întâmplă astăzi nu are nici o noimă.”

Vreau ca totul să dispară. Vreau ca eu să dispar. Nu vreau să fiu aici. Nu vreau să fiu în acest spital. Nu vreau să fiu în starea asta suspendată, din care pot vedea ce se întâmplă, în care sunt conștientă de ceea ce simt fără să fiu capabilă să simt.”

    Oare în asemenea momente, când simți că ai pierdut totul și trebuie să decizi dacă rămâi, ce ai decide?
   Cum încearcă bunicii, familia și prietenii să o ajute să decidă, pentru ei ea fiind în comă, nicidecum un înger (o fantomă) care vede și aude totul.
    Va reuși Adam să o influențeze în decizia pe care o ia?
   În afară de finalul care mi s-a părut un pic prea abrupt, romanul este plin de emoții și sentimente, este exact ceea ce caut eu într-o lectură.
   O carte de nota 9/10 și o recomand cu mare drag.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

by -
13

Echinox, de Michael White-ocultism, astrologie, crimă

Editura: Rao

Traducere din limba engleză și note: Adrian Deliu

Pagini: 314

   „Echinox  este primul roman al lui Michael White, autor a 25 de cărți de nonficțiune. A fost redactor științific la ediția britanică a revistei GQ, editorialist la Sunday Expres în Londra, iar între 1984 și 1991 a fost lector științific la d’Overbroek’s College din Oxford. Michael  White a manifestat un mare interes pentru biografiile unor personalități ale științei, printre cărțile sale care au înregistrat un succes notabil numărându-se: Stephen Hawking – A life în Science, Einstein- A life în science, Darwin – A life in Science….Isaac Newton – The Last Sorcerer –a fost nominalizată Biografia anului….

Biograf al unor personalități precum Newton, Galileo, Machiavelli, Giordano Bruno.

În prezent, Michael White locuiește în Perth, Australia, cu soția și cei patru copii.”

    OCULTISM, ASTROLOGIE, CRIMĂ

   Demult nu am savurat cu așa o pasiune ceea ce se numește o carte bună și de calitate. O carte condimentată din toate punctele de vedere.

   Subiectul acestui roman sunt o serie de crime, victimele pierzându-și viețile în urma unor plăgi înjunghiate sau cu beregata tăiată.  Un cuplu ucis, bărbatul abandonat iar femeia mutilată cu o foarte mare precizie, un profesionalism de chirurg căreia i-au fost prelevați rinichii, unei alte femei ucise i-au scos creierul, alteia ficatul, alta cu inima scoasă, alta cu vezica biliară. În cazul fiecărei crime fusese găsită în locul organului prelevat o monedă de aur, alamă, argint, bronz, monede care aveau imaginea a cinci femei goale. Totul pare un ritual bine organizat. Investigațiile scot la iveală similitudini între crimele prezente și anumite crime din trecut, la o distanță considerabilă între ele. Având în vedere faptul că arhivarea informațiilor nu era aceeași ca în prezent era o legătură nesigură între aceste crime în serie.

  Acțiunea se petrece în prezent – 2006, dar și în trecut-1689, autorul mergând paralel cu povestea vieții lui Newton, care va avea o legătură cu povestea acestor crime. Toate întâmplările au legătură cu ocultismul, cu alchimia, de care știm cu toții că Newton era mai mult decât pasionat, cumva alchimia devenind o obsesie ținută bine ascunsă.

   Personajele prezentului sunt jurnalista Laura Niven, Philip Bainbridge fotograful poliției, care au împreună o fată, Jo, care a crescut cu mama ei, revenind la facultate alături de Philip. Laura și Philip au conceput-o pe Jo în anii studenției, aceștia nu s-au căsătorit, rămânând prieteni, dar existând o scânteie între ei.

   Locația crimelor din trecut și prezent fiind Oxford, dedesubtul Bibliotecii Bodleian  existând un tunel folosit de Ordinul Sfinxului Negru și de Gardieni, organizații care au la bază societăți secrete sau grupări oculte care au existat multe secole. Asemeni Francmasonilor, Cavalerilor templieri, Iluminati și alte frății. Adaug personajelor prezente pe polițistul Monroe, care acceptă cu greu ajutorul Laurei și a lui Philip, prietenul Laurei, Charlie, care făcea parte din organizație și o ajută pe Laura cu anumite informații despre cercetările lui Newton și biografia acestuia de după moarte, Charlie pierzându-și viața.

   Un personaj cheie este bibliotecarul-șef al Bibliotecii Bodleian, James Ligthman, bătrânul era prieten bun cu Laura, deși se vedeau în rarele vizite ale acesteia la Oxford, și Malcolm, ajutorul bibliotecarului care se dovedește în final fiind polițist sub acoperire.

   Personajele trecutului sunt multe, am să menționez cele mai importante, Newton fiind principalul personaj, în jurul căruia se învârte tot ceea ce ține de mister, alchimie, știință. Se știe că inspirația lui Newton pentru legea gravitației a fost datorată pasiunii acestuia pentru studiul ocultismului, așa cum simțea că datoria lui e să dezlege misterele vieții, să „studieze lucrarea lui Dumnezeu”

   Robert Boyle un important savant al secolului XVII-lea, adept al alchimiei, devenind chimist mai târziu.

  Thomas Bradwardine, teolog, matematician,vizionar.

  Nicolas Fatio du Duillier, matematician, prieten bun cu Newton.

  Robert Hooke, acesta fiind de caracter total opus lui Newton, dușmani până la moarte.

    Marea Britanie este zguduită de asasinatele în serie, Laura și Philip descoperind o istorie brutală în care este implicat însuși geniul Newton, și alte personalități puternice. Cine se află în spatele acestor crime organizate într-un anumit moment astrologic, va fi ceva surprinzător pentru cititori.

   Trebuie să avem în vedere că acest roman este o ficțiune, care are la bază o documentare impresionantă, oferind la fiecare informație note de subsol, iar la final ne sunt prezentate faptele de dincolo de ficțiune, oferind informații despre personalitățile menționate și despre locurile importante dezvăluite (Isaac Newton, Alchimia, Biblioteca Bodleian, etc).

   Sunt foarte multe acțiuni, detalii, pe care nu le menționez, deși sunt piese importante în rezolvarea misterului, pe care va trebui să le descoperiți doar citind acest giuvaer al literaturii.

Citate

Cadavrul unei tinere era prăbușit pe bancheta din spate. Avea mîinile și picioarele depărtate,capul dat pe spate, ochii deschiși ,nemișcați, holbați spre tavanul mașinii. Purta o bluză și o fustă simple, ambele scăldate în sânge. Carnea îi era extrem de albă, ca și când tot sângele i s-ar fi scurs din vene, iar pielea părea chiar și mai albită de reflectoarele puternice montate înăuntrul cortului. Interiorul mașinii era mînjit de sânge; șuvoiul care țâșnise din artere stropise ferestrele și bordul de culoare crem.”

„ Spre deosebire de aproape toți ceilalți alchimiști, de la însuși Hermes pînă la cercul său interior, Newton nu dorea să obțină aur pur și simplu pentru valoarea lui. Bogăția nemăsurată i se părea prea puțin importantă. Pentru el, obținerea aurului la sfîrșitul căutărilor însemna cunoaștere absolută,cunoașterea aflată în posesia zeilor, și știa foarte bine că avea de gând să facă orice ca s-o găsească. Era însăși rațiunea lui de a trăi. „

„ O tânără era pe jumătate întinsă la unul din capetele bărcii. Purta jeans și un tricou și avea ochii deschiși, iar privirea-i era îndreptată spre mal. Părea  să nu aibă nici un strop de sînge în trup. Brațele-i erau larg deschise, iar mâna stângă atîrna pe marginea bărcii. Brațele și umerii erau pline de dîre de sînge. Avea ochii deschiși, dar ceea ce fusese alb la ei era acum aproape în totalitate roșu : toate vasele de sînge se sparseră. Peste ochi avea o peliculă slinoasă, care făcea să se estompeze culoarea sîngelui. Avea beregata tăiată și partea de sus a craniului fusese înlăturată, curat, de o mînă expertă, o emisferă de oase și scalp fiindu-i tăiată. În locul în care se aflase odată creierul, nu rămăsese altceva decît un orificiu roșu și negru. În unele porțiuni, țesutul mort fusese zgâriat și îndepărtat, lăsînd să se vadă oasele înspăimântător de albe. „

    Sunt convinsă că nu am reușit să scriu tot ceea ce aș fi vrut să scriu, de aceea vă recomand această bijuterie.

Cu siguranță merită 5 /5 stele.

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

 

 

 

 

by -
11

Ascensiune stelară, de Ana Maria Negrilă

Volumul 2 al seriei STELARIUM

Editura: CRUX PUBLISHING 2016

Gen: SCI-FI

Editor: Andreea Sterea

Pagini: 469

Despre autoare

   Ana-Maria Negrilă s-a născut în anul 1972, este absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română a Universității București, doctor în literatură medievală.

   A debutat în anul 1993 cu povestire Fragile în Jurnalul SF, a apărut în nenumarate antologii, a câștigat mai multe premii la concursuri.

   Alte apariții de aceeași autoare: Orașul Ascuns (culegere de povestiri), Împăratul ghețurilor (roman), Regatul sufletelor pierdute (primul volum din seria Stelarium), iar în format e-book: Cântecul zorilor, Când lumile se prăbușesc. (sursa prezentare -Editura Crux)

   Novice fiind în zona de SCI-FI am încercat să acord o atenție crescută termenilor și descrierilor, să reușesc să pătrund într-o lume nouă, o lume a tehnologiei, a științei, a spațiului, călătoriilor în timp.

  Ascensiune stelară este volumul doi al seriei Stelarium, acțiunea se petrece în parte pe nava ASCENSIUNE, condusă de legendarul comandant Jonson, dar și pe alte planete: Cardeea, Andorre, Galene, în orașul Hubb- un oraș plutitor compus din mii de sfere, de sunete și de lumină, unde oamenii emiteau note.

   Personajele principale sunt agenții anh: Adrew, Ralle, Sten, Karl, care aveau o misiune de la maestrul Lumni, programată peste 50 de ani. Acești agenți erau înghețați în cutii criogenice pe perioade de aproximativ zece ani (nu toți neapărat în același timp), cărora li se aducea o ameliorare genetică. Se descrie în amănunt etapa somn-trezire.

   Lumea Con este un amestec de stări, pe care le poți observa din exterior. Misiunea agenților este aceea de a găsi nava ascunsă, Speranzia, pe care toți o voiau datorită tehnologiei avansate.

Apar și personaje cum ar fi IA-u, un fel de roboţi, folosiți pe post de servitori. Pot fi numite personaje fără emoţie.

   Sunt mulți termeni noi: sensomemoria, care bănuiesc că este memoria din celelalte corpuri sau de dinainte de a fi adormiți; anh- un fel de energie naturală; um – o stare, iar cele două împreună formează un tot.

   Foarte multe personaje, imposibil de menționat, la fiecare personaj ar trebui să spun o poveste și aș strica misterul lecturii.

Ce mi-a plăcut

– Autoarea scrie foarte bine, cursiv, are o imaginație bogată, pasionată de fiecare amănunt, parcă trăind într-un univers necunoscut încă nouă, un text original și foarte SCI-FI. Romanul este de calitate tipografică foarte bună, așa cum sunt toate cărțile editurii.

Ce nu mi-a plăcut 

 Se pune mult accent pe momentul somn-trezire, acțiunea este puțină, ceea ce plictisește (cel puţin în cazul meu).

Lipsa sentimentelor și emoțiilor personajelor, deși este un roman SF tot ceea ce e viu ar trebui să și simtă.

   Impresiile mele asupra cărţii sunt subiective, vă invit să citiți acest roman pentru o părere proprie, sfatul meu e să începeți cu primul volum al seriei. Apreciez autoarea pentru originalitate.

Citate

Semințele plutesc chiar și în mijlocul furtunii și apoi, când vânturile se domolesc, se așază pe pământ fertil, le cresc rădăcini și se transformă în plante, absorbind energia galenică.”

„ Nu scapi de supunerea față de mai marele tău decât murind.”

„Nu regreta ceea ce a fost, pentru că este ca spuma trecătoare.Uită-te spre ce va fi, și atunci viața ta va căpăta din nou sens.” Um Comte

„Folosești calendarul, ceasul, orice altă modalitate de măsurare a timpului și astfel, îți stabilești locul în raport cu alte obiecte, blocându-te singur într-un univers care te va duce inevitabil spre marele sfârșit.”

                                      Lumea din Hubb

Crux Publishing logo

Cartea Ascensiune stelară, de Ana Maria Negrilă a fost oferită pentru recenzie de Editura Crux Publishing. poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing

evaluare-carte-3

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

by -
6

Capricornul este al zecelea semn astrologic al Zodiacului, care este asociat cu constelația Capricorn

 Horoscop

Capricorn–perioada 21 decembrie-19 ianuarie

    Capricornul este al zecelea semn astrologic al Zodiacului, care este asociat cu constelația Capricorn. În astrologie, Capricornul este considerat a fi un semn introvertit, de pământ și unul din cele patru puncte cardinale. Este guvernat de planeta Saturn, iar faptul că este al zecelea semn zodiacal, este asociat cu a zecea casă astrologică. ( sursa Wikipedia)

      În această zodie s-a născut scriitori precum:

01.01.1868 – I.AL.BRĂTESCU –VOINEȘTI-m.1946

05.01.1878 – EMIL GÂRLEANU-m.1914

06.01.1881- ION MINULESCU-m.1944

06.01.1887- IONEL TEODOREANU-m.1954

06.01.1946 – STELIAN ȚURLEA

   Bineînțeles, trebuie să-l menționăm pe cel mai iubit dintre poeții noștri, născut în această zodie: Mihai Eminescu născut în 15 ianuarie 1850 la Botoșani, decedat în 15 iunie 1889 la București.

   Simbolistica numerelor-Cei născuți în ziua 15 sunt Creativii, sunt persoane visătoare, iubesc călătoriile și sunt dornici să învețe lucruri noi.

   Dragoste – 1872 este anul probabil în care Mihai Eminescu s-a întâlnit cu Veronica Micle la Viena, el era student, iar ea urma un tratament. Deși căsătorită, cu două fete la doar 22 de ani, cei doi încep o relație de iubire pasională. Am putea numi această iubire un noroc, în perioada aceea mulți se căsătoreau din interes sau constrânși de părinți (asemenea căsătoriei dintre Veronica și Ștefan Micle, mai mare cu 30 de ani) mai ales că această relație tulburătoare rezistă aproximativ 17 ani cu despărțiri și împăcări. Până ce soțul acesteia moare. Cei doi petrec aproape două luni de dragoste în toamna anului 1879.

  Bani și sănătate – În primăvara anului 1880 cei doi îndrăgostiți se gândesc la o posibilă căsătorie, împiedicați fiind de problemele financiare și de societate, relația lor se răcește, autorul nu are noroc la bani și nici în sănătate. Acesta îmbolnăvindu-se are nevoie de fonduri pentru a se interna la Viena, 2.000 lei, bani strânşi din vânzarea biletelor. Aceasta nu este singura dată când autorul are nevoie de ajutor financiar.

    Carieră-Mihai Eminescu debutează în 1866 în broșura dedicată profesorului de limba română cu poezia La mormântul lui Anton Pumnul, semnată M. Eminovici, iar în februarie în revista Familia, sub numele de Eminescu.

    Poet, prozator, jurnalist, revizor școlar, redactor.

    Se pare că dragul nostru autor a avut o carieră importantă, recunoscută ca o moștenire importantă lăsată românilor, o moștenire a iubirii de natură și patrie, a romantismului și a emoțiilor.

    Îmi este imposibil să enumăr operele, poeziile, basmele, pentru că sunt multe și toate sunt importante. Voi scrie preferatele mele: O, rămâi; Luceafărul; Revedere; Făt-Frumos din Lacrimă.

Lumea-i cum este, și ca dînsa suntem noi.” 

                                                                      – Epigonii

Lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,

Că-ndărătu-i și nainte-i întuneric se arată.”

                                                                         – Scrisoarea I

  O, RĂMÂI

„O, rămîi, rămîi la mine,

Te iubesc atât de mult!

Ale tale doruri toate

Numai eu știu să le-ascult;

În al umbrei întuneric

Te aseamăn unui prinț,

Ce se uit-adânc în ape

Cu ochi negri și cuminți;

 

Și prin vuietul de valuri,

Prin mișcarea naltei ierbi,

Eu te fac s-auzi în taină

Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec

Cum îngîni cu gras domol,

În a apei strălucire

Întinzând piciorul gol

Și privind în luna plină

La văpaia de pe lacuri,

Anii tăi se par ca clipe,

Clipe dulci se par ca veacuri.”

Astfel zise lin pădurea,

Bolți asupră-mi clătinând;

Șuieram l-a ei chemare

Ș-am ieșit în cîmp rîzînd.

Astăzi chiar de m-aș întoarce

A-nțelege n-o mai pot…

Unde ești, copilărie,

Cu pădurea ta cu tot?

 (1979, 1 februarie)

    În memoria celui care a scris sute de articole, celui care ne-a lăsat zestrea poeziei naționale a poporului român vom scrie și noi sute de articole sărbătorind zodia Capricorn alături de numele nemuritor Mihai Eminescu.

 

by -
14

Oceanul sufletului, de Jalal-Ud-Din Rumi

Editura: Herald, 2016

Traducere din limba persană și note: OTTO STARCK

Studiu introductiv: TEODORU GHIONDEA

   Despre autor – RUMI a fost unul dintre cei mai cunoscuți mistici persani și islamici, limba maternă a fost persana, denumit „prințul poeților sufi”. Născut în Balch ( Afganistan )în 30 septembrie 1207- decedat în 17 decembrie 1273 Konya ( Turcia).

„  SUFÍSM s. n. curent principal al misticii musulmane, apărut în sec. VIII în Arabia și Persia ca reacție împotriva islamismului, cu caracter anticlerical și ascetic. (< fr. soufisme)” – DEX

Ce este sufismul? – este o sectă mistică în cadrul islamului care se opune doctrinei oficiale, bazându-se pe dragostea reciprocă dintre Allah și oameni, iubire și cunoaștere mistică, respingând dogma inaccesibilității lui Allah. Denumirea de sufist vine de la lâna aspră (suf) purtată în semn de renunțare la orice lux.

Alte opere ale autorului – Mathnawi ( Distihuri) ; Diwan –e Shams-e Tabrizi( Divanul lui Shams din Tabriz); Rub’ayyat( Catrene); Fihi-ma-fihi ( Lăuntrul lăuntrului) principala creație în proză a lui Rumi.

   Oceanul sufletului este un uimitor izvor al iubirii provenită din adâncul sufletului, o iubire divină religioasă și nu numai, plină de lumină și culoare, profeții și legende. Scrisă într-un fel unic și captivant, această carte prezintă o lume distrusă și refăcută prin activitate divină, fără a fi o carte comună de poezii, aceste versuri intense sunt prinse din realitate cu învățături din Coran, asemenea unor pilde. Momente în care mintea și inima se unesc, ajungând să-și întoarcă credința către Dumnezeu, o credință liberă, sinceră și adevărată.

 IUBIREA PENTRU DUMNEZEU

Slăvită fii, Iubire! O lume de adastă.

Ești vraciul ce ne scapă de orișice năpastă.

 

O, leac al îngâmfării și poftei de renume!

Ești Platon și Galenos, meniți să ne îndrume.

 

Doar prin Iubire-ajuns-a un trup de lut la cer

și-a prins să dănțuiască și muntele stingher.

 

Iubirea îmbătat-a-atunci muntele Sinai.

L-a fulgerat pe Moise,lăsându-l fără grai.

 

De m-aș lipi de gura celui asemenea mie,

aș da-n vileag, ca naiul,ce-i voie să se știe.

 

Cel despărțit de cel ce asemenea lui cuvântă

Rămâne mut chiar dacă întreg lăuntru-i cântă.

 

Când piere trandafirul și când gradina moare

nu mai auzi cum cântă nicio privighetoare.

 

Iubitul este totul și-n văl cel ce iubește.

E viu doar îndrăgostitul și-i mort cel ce-ndrăgește. „ –fragment

   Observ că autorul scrie Iubirea cu I mare, deși cuvântul nu e la începutul frazei, ceea ce presupun că semnifică atribuirea divină a cuvântului, un sentiment important fără de care omul ca specie nu ar reuși să exceleze.

   Foarte profunde versurile autorului, așa cum reiese din ultimele două, iubirea profundă te face viu, să îndrăgești nu e suficient. Trebuie să simți iubirea din adâncul sufletului, din OCEANUL SUFLETULUI, o iubire adevărată și pură.

Se menționează Moise și profetul Ali, dovadă că autorul era religios și liber în credința lui. Scrierile lui Rumi fiind oarecum religioase, filozofice, din care poți învăța foarte multe lucruri.

          ALI ȘI POTRIVNICUL SĂU

„   De la Ali învață să fii cinstit,

Căci Leul Celui Veșnic nicicând n-a viclenit.

 

În luptă cu ghiaurii,fu gata să-l străpungă

Pe-un călăreț potrivnic, cu spada lui cea lungă.”

În această luptă Ali e gata să învingă cu spada lui dușmanul, dar se oprește, Ghiaurul rămâne uimit de mila și iertarea lui Ali.

„Răspunse-Ali „ Eu spada în slujba Lui mi-o pun

N-ascult ce-mi cere trupul.Doar Lui eu mă supun.

Nu-s leul unri patimi,ci al lui Dumnezeu,

și-ntotdeauna fapta vădește crezul meu.

Nu eu , ci Domnu-ndreaptă săgeata către țel.

Sunt spada,dar o trage și-o mânuiește El.”

    Credința lui Rumi era mistică, puternică, legendară, având în vedere că aceste scrieri ale autorului sunt încă publicate, foarte longevive învățăturile lui.

Mă bucur că am avut șansa de a citi aceste versuri complexe și înțelepte ale lui Rumi, călătorind spiritual într-o lume a iubirii oglindită în Oceanul sufletului meu.

Editura Herald-logo

 

 

Cartea Oceanul sufletului de Jalal-Ud-Din Rumi a fost oferită pentru recenzie de Editura Herald. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herald

 

 

by -
19

Cei patru mari (seria Hercule Poirot) de Agatha Christie

Titlu original: The Big Four

Autor: AGATHA CHRISTIE- cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor

Traducere din limba engleză: Costin Valentin Oancea

Editura: Litera,2016

Pagini: 264

   În colecția Agatha Christie au apărut: O supradoză de moarte; Moarte printre nori; Crima din Orient Expres; Cu cărțile pe față; Tragedie în trei acte; Oglinda spartă; Cine l-a ucis pe Robert Ackroyd; Petrecerea de Halloween; Ceasul rău pe strada Hickory; Un buzunar plin cu secară,Primele cazuri ale lui Poirot; Moartea vine ca un sfârșit;trenul din Paddington; La hotelul Bertram; Calul bălan; A treia fată; Ultimele cazuri ale lui Miss Marple; Cei patru mari.

    Despre autoare – Agatha Christie este cunoscută în întreaga lume drept” Regina crimei”. A scris 80 de romane polițiste și volume de povestiri, 19 piese de teatru și șase romane publicate sub pseudonimul Mary Westmacott. Autoarea a mai scris nonficțiune, o autobiografie, dar și povestiri amuzante despre numeroasele expediții în care a participat alături de soțul ei, arheologul sir Max Mallowan. A murit în 1976.( fragment descriere roman).

   Hercule Poirot este un detectiv celebru, foarte asemănător ca și personaj cu Sherlock Holmes. Autoarea folosește ca detectiv pe Hercule sau Miss Marple, punând astfel o amprentă originală asupra romanelor polițiste. Acești doi detectivi deveniți faimoși au fost bine primiți pe marile ecrane, fiind subiectul mai multor ecranizări.

   Nu e un secret că îmi plac foarte mult misterele, rezolvarea lor, cât și lecturile bine scrise. Romanul mi-a căzut cu tronc, încă de la începutul lecturii, am luat cartea în mână și în câteva ore am realizat că am terminat-o, a fost ca o vizionare a unui film bun, dar la care nu am luat pauză de publicitate.

   Hastings este cel mai bun prieten al lui Hercule  Poirot, se hotărăște să-l viziteze la Londra, nimerește chiar la începutul unui nou caz al detectivului și decide să-l ajute pe acesta la soluționarea misterului . Au loc multe crime sub semnătura celor patru mari. Cine sunt ei?

„  „ Cei patru mari”, care ar deține o instalație extrem de puternică – o sursă de energie a cărei forță depășește cu mult ceea ce cunoaștem noi în prezent și e capabilă să concentreze o rază de o foarte mare intensitate într-un punct predefinit. Posibilitățile atribuite acestei invenții par absurde,dar le-am comunicat totuși la sediu,care a încredințat studiul unuia dintre cei mai străluciți savanți ai noștri…..”

   Hercule Poirot descoperă pe parcurs identitatea primilor trei membrii, iar mai apoi a celui de al patrulea, pe care-l întâlnește de mai multe ori, de fiecare dată deghizat atât de bine, încât era imposibil de recunoscut dacă-l va reîntâlni.

Numărul 1-  un chinez –  Li Chang Yen, o  puternică minte, cel mai influent chinez. Creierul organizației,

Numărul 2 – un american bogat –Abe Ryland, multimiliardar.

Numărul 3- o franțuzoaică – madame Olivier, cea mai cunoscută și apreciată chimistă.

Numărul 4 – Distrugătorul, Claud Darrell, despre care se știa doar că e un actor grozav, având un tic: se joacă cu pâinea, face biluțe.

   Să afle toate aceste nume, Poirot și Hastings trec prin multe pericole, rezolvă multe mistere, li se întind multe capcane, întâlnesc tot felul de oameni, uimiți fiind de deghizările uimitoare ale Distrugătorului. Multe crime, aparent independente de acest caz, mai apoi să descopere o legătură cu CEI PATRU MARI.

  M-a amuzat teribil egocentrismul detectivului, aducând aminte de nenumărate ori că el își folosește materia cenușie, sau că rivalii săi uită că el își folosește materia cenușie, sau îndemnându-și prietenul să-și folosească materia cenușie.

„  – Mon ami, nu a luat în calcul micile celule cenușii ale lui Hercule Poirot.

    Poirot are calitățile sale, dar modestia nu se numără printre ele.”

   Demonstrând inteligența sa, dar nu și modestia, având în vedere fizicul personajului, oarecum pitic, cu capul în formă de ou, creează o imagine amuzantă ,plină de un amuzament , dar în același timp seriozitate. Și pentru că nu era destul un singur Poirot, acesta are și un frate geamăn Achille, de care se folosește oarecum în rezolvarea cazului.

Nu este ușor pentru detectiv să prindă acest cartel criminal cu puteri nelimitate, în diferite părți ale lumii, vor fi în pericol, mai ales Hastings.

Recunosc că nu am fost surprinsă de ușurința lecturii, doar e Agatha Christie, iar cărțile ei au fost traduse în peste 100 de limbi, peste 2 miliarde de exemplare vândute.

Recomand cu drag celor care iubesc lectura de calitate, celor care iubesc romanele polițiste și misterul.editura-litera

Cartea Cei patru mari( seria Hercule Poirot) de Agatha Christie a fost oferită pentru recenzie de Editura Litera. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Litera.

 

by -
7

Când dragostea învinge

   Nicu era un băiat foarte bogat, locuia într-o casă imensă împreună cu fratele lui și familia acestuia. După moarte părinților lor Nicu a preluat afacerea familiei, fratele lui fiind un puturos, doar interesat de bani. Nicu îi dădea o alocație lunară și-l lăsa să locuiască în casă, deși toată averea era pe numele lui.

  Nicu s-a îndrăgostit de Ana,o fată orfană, s-au căsătorit iar ea avea grijă de toată casa. După un an s-a născut primul băiat, George, nefericirea era că băiatul s-a născut cu o boală psihică, boală care-l va ține copil și la maturitate. L-au iubit enorm și curând Ana a rămas din nou însărcinată, cu Lucian, care s-a născut perfect sănătos, după doi ani s-a născut al treilea băiat, Adrian, la nașterea căruia Ana a întâmpinat complicații și a murit.

   Durere mare în inima lui Nicu, a fost nevoit să-și crească singur copiii, nu era ușor să se ocupe de afacere și de educația lor, a angajat o femeie să aibă grijă de casă, el încerca să le ofere dragoste copiilor cât pentru doi părinți, le făcea toate voile, mai puțin lui George, care nu vroia decât iubire și pe cineva cu care să se joace. George era foarte deștept, învăța orice joc, știa să citească, calculele matematice le făcea din cap, avea o inocență care te topea.

  Au trecut mulți ani, Nicu e bătrân și bolnav, averea familiei a crescut enorm, la fel și responsabilitățile. George e un adult-copil, Lucian și Adrian au plecat de acasă, fiecare în altă parte, prea răsfățați, prea pe interes, prea dezamăgiți de Nicu care le refuza bani nemunciți.

   Înainte să moară Nicu, a lăsat acte legalizate unui prieten avocat, avânt clauze, toată averea se va împărți în trei doar dacă cei trei băieți locuiesc împreună un an, în caz contrar, toată averea trece pe numele lui George, sub tutela avocatului ( prieten din copilărie cu Nicu). Nervoși ceilalți doi băieți cu greu acceptă, dar banii sunt un argument puternic, nici unul nu e pregătit să renunțe la avere. Locuiau toți cei trei frați cu unchiul lor și familia acestuia, ( niște întreținuți), toți stăteau mai mult în camerele lor așteptând să treacă anul.

   George, în ciuda bolii de care suferea, simțea falsitatea și lipsa de sentimente, dar continua să se joace, încet ademenindu-și frații în jocurile lui, nevoia de atenţie și curiozitățile lui îi făceau pe cei trei frați să petreacă zilnic timp împreună, devenind toți copii, trăind o copilărie întârziată.

Lucian era un afemeiat,  voia averea să cucerească fete, să facă petreceri, să se mândrească cu numele tatălui său.

Adrian era plin de datorii la jocurile de noroc, el trebuia să restituie unor cămătari mulți bani, a reușit cu greu să amâne un an datoriile.

   Văzând că Lucian și Adrian începe să se implice în afacerea familiei, de asemenea petrec mult timp cu George, unchiul lor încearcă să-l ucidă pe George, împingându-l de la etaj. Acesta suferă o hemoragie internă, intră în operație dar a pierdut prea mult sânge, frații lui suferă, chiar și ei sunt surprinși de îngrijorarea lor și de lacrimile care le curgea pe obraji. Amândoi donează sânge, salvându-l pe George, sângele apă nu se face. Unchiul lor este arestat, familia lui ajunge pe drumuri.

Când s-a împlinit anul, avocatul a adus o scrisoare de la Nicu, Lucian și Adrian erau îngrijitori legali ai fratelui lor, averea era împărțită în trei.

Lucian și Adrian s-au implicat amândoi în afacerea familiei, s-au căsătorit amândoi și au câte trei copii( toți băieți), Adrian și-a construi casă lângă casa părintească.

George locuiește cu Lucian, a rămas același copil inocent care înmoaie inimile oricui îi iese în cale!!!!!!!!

by -
6

O familie diferită

   Acum  peste patruzeci de ani Dora (14 ani) stătea la internat, se îndrăgostește de Vali mai mare decât ea cu trei ani, venit de la Maramureș, o perioadă au fost doar iubiți, fiind tânără știa că părinții ei nu o vor lăsa să se mărite așa repede, fug împreună la părinții lui Vali la Maramureș. Normal că părinții Dorei le transmite să vină acasă, o iartă, continuă relația cu Vali, termină școala, stau o perioadă la părinții ei, se căsătoresc doar la primărie.

   Dora era frumoasă, brunetă, ochi mari căprui, Vali era un crai, brunet, slab, deștept, nu fuma și nu consuma alcool, bărbatul perfect.

    Primul copil e un băiețel, odată cu botezul fac și nunta religioasă. Se iubeau, între timp se mai nasc două fetițe, locuiau singuri deja, Dora avea nevoie de ajutor. Nu era ușor să crești trei copii și să ai grijă de o gospodărie, animale, spălat cu mâna, pe atunci nu aveau multe femei mașină de spălat. Având nevoie de ajutor, Dora o mai chema pe sora ei Didi să stea cu copiii, să poată gospodări, iar seara Vali o conducea acasă, străzile nu erau luminate, asta fiind deja pe timpul lui Ceaușescu, iar Didi spunea că-i este tare urât.

   Drama abia acum începe, într-o zi Didi vine de la școală însoțită de o rudă de la oraș la care mai dormea, să nu facă naveta. Doamna tocmai își dăduse seama că Didi e gravidă, la presiunea ei adolescenta aruncă bomba, tatăl era Vali. Ei bine Dora nu știa ce să mai facă, scandalul era uriaș, nimeni nu o acuza pe Didi, doar Vali era de vină, Dora casnică cu trei copii,  fuge spre gară să se sinucidă, este oprită la timp de o mătușă din apropierea gării. Tatăl ei îl caută la serviciu cu un cuțit, tot satul știa scandalul.

   Dora se mută cu copiii ei la părinți în casă, Didi se căsătorește urgent cu un băiat care-i recunoaște băiatul, părinții Dorei se mută la bunicii paterni, iar ea rămâne singură cu copiii.

   Vali trecea pe la școală pe la băiatul și fata mai mare, la cea mică la grădiniță nu mergea, cea mică plângea când auzea că doar pe ceilalți doi îi caută tata. Pentru Dora fiecare lacrimă a copiilor care nu înțelegeau mare lucru era dureroasă.

   Trei luni au stat separați, după care Dora la iertat pe Vali, bineînțeles părinții ei s-au împotrivit, dar cu timpul l-au acceptat, așa cum s-au acceptat și Dora- Vali- Didi- soțul lui Didi. Dora spunea de multe ori că nu e sigură că tatăl copilului bastard e Vali, se zvonea că Didi umblase și cu fratele lui Vali care era necăsătorit. O perioadă a fost liniște. Calvarul a început din nou, acum erau alte femei, Vali începuse să bea și să fumeze ocazional, mai apoi frecvent. Dora era geloasă, au început certurile, urmate de bătăi, în fața copiilor. De multe ori era nevoie de intervenția poliției.

Dora se decide să meargă la lucru, deși pe timpul lui Ceaușescu dintr-un salar o familie de cinci persoane trăiau decent, mai ales dacă aveau animale și grădină.

   Prima zi de serviciu s-a lăsat cu scandal, Dora i-a spus lui Vali că merge la lucru, acesta s-a împotrivit, totul era aranjat. Întâmplarea face ca prima zi de lucru să fie de fapt prima noapte, așa cădea tura, se lucra în trei schimburi în fabrică. S-a ales cu o mică bătaie, a reușit să fugă desculță și fără poșetă, copiii au ieșit pe ușa din spate și i-au dus mamei lor ce avea nevoie.

   Ei bine, toată tinerețea ei a luat bătaie, copiii au asistat de multe ori neputincioși, de multe ori erau arbitri. A mai existat o tentativă de despărțire când erau copiii mai mari, băiatul l-a dus pe tatăl lui la tren să plece la Maramureș, după o lună Dora s-a dus după el, înduplecată de o scrisoare care spunea că a fost tâlhărit pe tren, a rămas fără: bani, acte, pantofi. Nici atunci lucrurile nu s-au schimbat prea mult, doar o perioadă scurtă. Diferența era că acum copiii erau mari, nu mai erau bătăile așa grave și dese. Iar după ce Dora s-a îmbolnăvit, a suferit o operație, erau doar certuri din cauza băuturii care era deja spre alcoolism.

  Dora și Vali sunt și acum împreună, locuiesc singuri, se înțeleg mai bine ca în tinerețe, copiii sunt fiecare căsătoriți la casele lor, Didi mai are doi copii cu soțul ei, iar primul copil a aflat abia după 18 ani povestea și spune la toată lumea că e fratele celor trei, mai des decât a celorlați doi.

Toată lumea se vizitează de sărbători, stau la aceeași masă, se iubesc ca o adevărată familie.

Au iertat……dar nu au uitat.

by -
8

Sănducu și Ajunul Crăciunului

    E frig, iarna-și așterne plapuma albă peste pădurea înghețată, Sănducu privește peisajul mirific de la geamul parțial aburit. Se zăresc umbre stranii, Sănducu știe că e doar viscolul. A trecut multă vreme de când nu se mai sperie, la cei opt ani ai lui viața l-a ajutat să se maturizeze. Ce repede trece timpul, parcă nu demult a fost Paștele, iar mâine e deja Ajunul Crăciunului. Trebuie să se odihnească, mâine se trezește devreme, tanti Florica are nevoie de ajutorul lui, și lemnele sunt puține. Focul s-a stins în soba mică din colțul camerei, mama lui, Ioana, doarme în patul din scânduri așezate pe cei patru butuci de lemne, fânul s-a lăsat formând o adâncitură în sacii de iută ce-l acoperă, în locul în care stă nemișcată de mai bine de o lună, se simte din ce în ce mai rău. Deși nu și-a cunoscut tatăl, câteodată speră să se întoarcă, așa cum speră ca mama lui să se facă bine, să treacă de iarna aceasta, doctorul a fost la începutul lunii, până în ianuarie nu mai vine, cei cinci kilometri până în sat nu pot fi străbătuți cu mașina.

   E dimineață, Sănducu aprinde focul înainte să plece, sigur se stinge până se întoarce, dar măcar mama va avea o dimineață călduță. O sărută cu grijă pe frunte  și pleacă.

   Până după prânz,  băiatul muncește la bâtrâna văduvă care i-a fost sprijin în ultimii ani. De când Ioana s-a îmbolnăvit, tanti Florica le-a oferit mâncare să supraviețuiască, iar băiatul a ajutat-o cu gradina și treburile casnice.

   De multe ori, tanti Florica se uită pe geam, uimită de hărnicia și responsabilitatea lui Sănducu, cu părul lui negru puțin cam lung ce îi alunecă ușor pe față, cu o pereche de adidași cu vreo două numere mai mari acoperindu-i piciorușele fără șosete, probabil înghețate deja, pantalonii care au fost odată gri, mult prea scurți și cojocul dăruit iarna trecută din dulapul răposatului ei soț.

   Plecat de la tanti Florica, Sănducu petrece toată după-masa în pădure adunând lemne, crivățul s-a oprit, mai cade din când în când câte un fulg de nea. Obosit, se așează pe lemnele făcute săniuță și privește darul iernii. Și-ar dori să facă un om de zăpadă, dar ar dura prea mult, iar mama e singură și-nfrigurată. Se îndreaptă către căsuța de la marginea pădurii, gardul de lemn e aproape acoperit de zăpada viscolită, varul albastru deschis este pe alocuri umed sau decojit, acoperișul din fân abia rezistă, când se va dezgheța, va încerca sa-l repare.

            Dacă ar exista Moș Crăciun, l-aș ruga să mă facă bărbat, să am putere să repar casa, și să o facă pe mama sănătoasă, de un an se luptă cu o boală necunoscută. Îmi lipsesc jocurile în zăpadă, zâmbetele bătăilor cu bulgării de nea.

Ușa scârțâie, lemnele târâte până la ușa sobei  fac puțină gălăgie. Sănducu o privește pe mama care încă doarme. În colțul camerei slab luminată de o singură lumânare, băiatul zărește uimit masa bogată.

– Sarmale, cârnați, jumeri, cozonac, portocale. De unde? Cu turtele și cartofii de la tanti Florica avem mâncare pe o săptămână. Mama! Scoală-te, de unde sunt aceste daruri minunate?, spuse el dintr-un suflet.

– Sănducu, nu știu, cred că am dormit toată ziua, mi-a fost tare frig.

   Lângă masă era o cutie frumos împachetată, iar băiatul, bucuros, deschide cutia cu grijă să nu distrugă ambalajul colorat, scoțând la iveală două perechi de șosete de lână, o pereche de cizme de gumă pe măsura lui, pantaloni groși de fâș și un cojocel care-i vine de minune.

  Sănducu începe să plângă, sunt lacrimi de fericire, o ia în brațe pe mama lui și se bucură împreună de  Ajunul Crăciunului.

– Mama, Moș Crăciun există!

Tanti Florica privește pe geamul aburit tabloul iubirii, lacrimile-i încălzesc obrajii îmbujorați.

– Da Sănducu, Moș Crăciun există în fiecare din noi, Crăciun fericit!

Sursa foto: Pinterest-Mpora

%d bloggers like this: