Barbatul visat de Linda Howard-Editura Miron

Barbatul visat de Linda Howard-Editura Miron

by -
14

Bărbatul visat de Linda Howard

Titlul original: Dream Man
Editura: Miron
An apariţie: 1996
Traducere : Gabriela Măcelaru
Nr pagini: 316

Cărţi scrise de Linda Howard

Linda Howard este o maestră a stilului romantic suspans. Pe lista întocmită de Goodreads “Best Romantic Suspense”, Bărbatul visat se afla pe poziția a șaptea, pe prima poziție fiind tot o carte de Linda Howard, Jocul Morții.

Suspansul, paranormalul și romantismul sunt ingredientele de bază ale acestui roman, a cărui intrigă alertă te ține în priză de la început până la sfârșit. Odată ce ai început cartea, nu îți vine să o lași din mână până când nu o termini.

Marlie Keen este parapsihică. La vârsta de douazeci și opt de ani, singura ei dorință este să trăiască normal. Este contabilă la o bancă. Cifrele o relaxează, sunt clare și precise. De șase ani de zile nu a mai avut nici un episod paranormal. De mic copil a avut capacități empatice care i-au fost analizate, studiate, folosite în diferite cazuri. Practic nu a avut copilărie, nu s-a jucat cu ceilalți copii, nu s-a bucurat de o viață tihnită, lipsită de griji. Mama i-a murit când ea avea doar trei ani, când casa lor a fost lovită de un fulger. Poate atunci s-au declanșat capacitățile ei neobișnuite, poate le avea oricum, nimeni nu știa. Tatăl ei nu s-a descurcat niciodată prea bine cu creșterea ei. Fiind un copil neobișnuit, cu capacități diferite de ceilalți copii, nu se simțise niciodată prea bine în preajma ei. Fusese mai mult decât fericit să o lase în grija institutului de cercetări parapsihice, unde însușirile ei ieșite din comun fuseseră cercetate și exploatate în favoarea rezolvării unor cazuri ale poliției. Marlie era bucuroasă că, datorită percepțiilor ei ieșite din comun, multe cazuri își găsiseră rezolvarea. În urmă cu șase ani însă lucrurile scăpaseră de sub control. Un criminal sadic și pedofil, Arno Gleen, răpea copii pe care îi viola și îi omora. Șeriful local, care apelase cu succes la ea și în trecut, o adusese pentru a ajuta la rezolvarea cazului. Criminalul a aflat și a rapit-o pe Marlie și a dus-o în locul unde îl ținea pe ultimul baiețel răpit, în vârsta de cinci ani, care fusese abuzat în mod groaznic. A încercat să o violeze și pe Marlie dar, întrucât nu a reușit, s-a răzbunat pe băiețel. L-a înjunghiat de moarte în fața ei. Au fost douăzeci şi şapte de lovituri în faţa, pieptul şi abdomenul băiatului. Şi în tot acest timp Marlie a comunicat cu copilul. L-a simţit murind. Țipetele ei disperate au alertat poliția, care a reușit să o salveze. După ce s-a refăcut cu greu, a constatat că nu mai avea capacități parapsihice. Timp de șase ani trăise ca o persoană normală și se bucurase de acest lucru.

Timp îndelungat, orice grad de violenţă fusese insuportabil, dar în ultimii cîţiva ani reuşise să se uite la filmele de groază ocazionale, deşi nu era genul ei preferat. Spre surpriza ei, încă nu era în stare să guste scenele sexy; ar fi crezut că violenţa ar fi fost mai greu de suportat pentru ea, chiar imposibil aproape, dar de fapt intimitatea scenelor îi dădea de furcă. Violenţa din viaţa ei se dovedise traumatică, devastatoare, în timp ce „sexul” fusese neplăcut, iar „scenele de dragoste” o făceau să stea cu ochii închişi pînă cînd se terminau.


În seara respectivă Marlie hotărâse să vadă o comedie uşoară care o făcuse să râdă în hohote şi o bine dispusese. Din senin, în timp ce se întorcea de la film, i se declanșează un fenomen parapsihic. Intră în mintea unui criminal și vede, prin ochii acestuia, cum o crimă este produsă. Experiența o lasă devastată și vulnerabilă. Este dusă acasă de un polițist, care observă starea jalnică în care se afla și căruia îi justifică faptul că este epileptică și tocmai a avut o criză.

Dane Hollister este detectiv criminalist. Este tipul masculului Alpha, înalt, bine făcut, cu umeri largi și mușchi bine conturați, eficient în orice situație critică, responsabil și complet devotat meseriei de polițist, la care era extrem de talentat. Nu răspundea niciodată la uşă dezarmat. Nu-şi ridica nici poşta neînarmat. Ultima lui prietenă, care rezistase un pic, fiindcă nu se putea obişnui cu orele ciudate ale unui poliţist, spusese că, dintre toţi bărbaţii cunoscuţi, el era singurul care îşi căra arma cu el în baie. Partenerul lui în cadrul poliției este Alexander Trammell, cu care făcea echipă de peste nouă ani de zile.

El şi Trammell erau diferiţi din multe puncte de vedere. Trammell era slab şi uşor ca pisica. Indiferent de circumstanţe, el întotdeauna arăta elegant şi cult, purtîndu-şi hainele perfect. Îi plăceau – sau îi plăcuseră – opera şi baletul. Dane era exact opus: putea purta cel mai scump costum de mătase croit perfect pe trupul lui atletic şi tot arăta jenat. El prefera îmbrăcămintea sport şi muzica country. Dacă ar fi fost maşini, Trammell ar fi fost un Jaguar, iar Dane un camion cu remorcă. Pe patru roţi.”


Cei doi trecuseră prin multe împreună. Se completau și se sprijineau reciproc. Tachinările lor permanente, însă lipsite de răutate, aduc un plus de savoare cărții.
Celor doi li se repartizează un caz în care o crimă fusese săvârșită cu mult sadism. Victima, Nadine Vinick, fusese violată și înjunghiată cu mai multe lovituri de cuțit. Sângele era pe toți pereții, iar degetele victimei fuseseră retezate. Criminalul se pare că era un tip cerebral, meticulos, nici o clipă nu fusese cuprins de panică. Își ștersese cu grijă orice urmă, nu aveau nici un fir pe care să-l apuce.

În sufletul lui Marlie se dă o luptă. Știe că în momentul în care va spune ce a văzut va deveni principalul suspect. Dacă o vor crede,

vor dori să-i folosească talentul, dar nu să-i fie prieteni. Oamenii o vor evita; copiii se vor zgîi pe ferestre şi vor fugi, ţipînd dacă ea se va uita după ei. Cei mai mari o vor numi „vrăjitoarea”. Vreun fanatic religios va murmura în mod inevitabil ceva despre „lucrarea diavolului” şi grupuri sporadice vor poposi în faţa casei ei.


Cu toate că e conștientă de toate acestea, Marlie decide să își ofere ajutorul. Ucigașul lui Nadine trebuie pedepsit, indiferent de prețul pe care ea va trebui să îl plătească.

În momentul în care este chemat în biroul șefului, spunându-i-se că o persoană parapsihică și-a oferit ajutorul, Dane este agasat. Pentru el, un parapsihic este doar un psihotic, problemă de câteva litere. Ascultând relatarea femeii despre cum s-a produs crima, Dane se enervează brusc. Este convins că, dacă nu a produs chiar ea crima, sigur este în legătură directă cu criminalul. Vrând să o intimideze, se apropie de ea, dominând-o cu înalțimea lui și zicându-i ca le-a turnat numai gogoși, moment în care ea se uită la el.

Ochii ei erau adânci, întunecaţi, fantomatici, albaştri ca oceanul, genul de ochi în care un bărbat putea să privească şi să uite ce vorbea. Aveau ceva exotic, altceva decît bogăţia unei culori; ceva mai presus de uman, pe care nu-l putea percepe. Expresia din ei, oricum, era uşor de citit şi Dane ştiu pe dată că nu o copleşise cu farmecul lui.

Reacția lui la privirea ei este imediată. Să zicem că interesul lui pentru ea devine brusc extrem de … ridicat și se menține cam la același nivel pe tot parcursul cărții, cât timp se afla în preajma ei. Marlie își menține calmul și îi răspunde sarcastic că e conștientă că pentru el, ea e principalul vinovat, așa că e de acord să se pună la dispoziția poliției și îi dă adresa ei.
Reacția lui Dane în preajma lui Marlie fusese atât de evidentă, încât Trammell nu se poate abține să nu îl tachineze, după plecarea ei.

“- Ce naiba e cu tine? murmură el în spatele lui Dane.
– Ce vrei să spui? Crezi că ar fi trebuit să mă prefac că o cred?
– Nu, vreau să spun că ţineai în mînă o lanternă cît toate zilele şi că erai aproape să o împungi în stomac cu ea, izbucni Trammell.
Dane se răsuci şi îşi privi partenerul, dar nu reuşi să găsească nici o scuză. Nu ştia ce se întîmplase, doar că o fracţiune de secundă ea îşi întorsese ochii albaştri spre el. Încă mai era nervos.
– La naiba, nu ştiu.
– Dacă eşti aşa de arţăgos, partenere, o să te arzi prin preajma ei. Fie femeii îi este foarte familiar cuţitul, fie se însoţeşte cu cineva căruia îi este. Nu vreau ca vreo parte a trupului meu să-i trezească interesul.
– Nu te mai îngrijora pentru viaţa mea sexuală, îşi sfătui Dane partenerul. Trebuie să aflăm totul despre Marlie Keen.”

Dane este în primul rând polițist. Indiferent de atracția pe care o simțea față de Marlie și de dorința lui ca ea să se dovedească a fi nevinovată, verifică cu meticulozitate alibiul ei. Constată că, într-adevăr, fusese escortată acasă de un polițist în timpul când crima era produsă, în cealaltă parte a orașului. Culege informații din care află că, într-adevăr, capacitățile ei erau reale și fuseseră folosite cu succes de către poliție pentru rezolvarea unor cazuri dificile. Pe cheltuiala lui se duce la institutul de cercetări parapsihice, unde află de la doctorul care o ținuse sub observație de când era mică întreaga dimensiune a dramei pe care Marlie o trăise în urmă cu șase ani.

În momentul în care se lămurește, fără nici o îndoială, că este complet nevinovată ba, mai mult, că a trăit într-un adevărat iad încercând să fie de folos, Dane este copleșit de dorința de a o ajuta. Vrea să o tragă în brațele sale ca într-un sanctuar și să vegheze asupra ei ca nimic rău să nu i se mai întâmple.
În momentul în care Marlie are parte de un nou episod de conștientizare, intrând din nou în mintea criminalului, chiar în momentul în care acesta se pregătea din nou să ucidă, și reușește să îl sune pe Dane cu ultimele puteri înainte de a intra în transă, acesta conduce de parcă diavolul era pe urmele lui, iar când ajunge la ea, constatând că ușa este închisă și ea nu răspunde, dărâmă pur și simplu ușa, înnebunit de îngrijorare pentru ea.
Constatând cât de mult o afectează un astfel de episod, Dane refuză să mai plece de la ea. Pretextând că la el în apartament face îmbunătățiri, se mută în forță la ea, fără să-i ceară voie, ca și cum acesta era cel mai firesc lucru.

imagineCum vor evolua lucrurile între cei doi, cum vor găsi indiciile, cât de aproape va ajunge criminalul de Marlie și dacă va reuși Dane să o protejeze, vă invit să descoperiți în continuare în carte.

Romanul Bărbatul visat ne oferă o lectură intens emoțională, nu se poate să nu te răscolească traumele psihice la care este supusă Marlie. Privind prin ochii criminalului, ea asistă neputincioasă când acesta ucide cu sânge rece, neputând interveni în nici un fel. Scenele crimelor sunt descrise în detaliu, o persoană mai slabă de înger putând fi șocată.
M-a emoționat profund replica lui Marlie când Dane i-a spus că îi place vocea ei sexy, răgușită.

“- Vocea ta sexy mă răscoleşte de cîte ori o aud la telefon.
Imediat căldura dispăru din expresia ei.
– Mă bucur să aud asta, spuse ea monoton. Am ţipat atît de mult cînd Gleen îl măcelărea pe bietul băiețel, încît mi-am pierdut vocea. De atunci nu a mai fost la fel.”

Cartea are și câteva momente pline de umor.
Când Dane încearcă să o facă să își depășească temerile și să facă dragoste cu el :

„- Atunci, relaxează-ţi picioarele. Nu-ţi voi face nici un rău. Chiar îţi pot garanta că îţi va plăcea.
Ea reuşi să zîmbească slab.
– Garantez. Hmm?
– Absolut. Îşi înclină capul şi o sărută uşor pe gură.

Ea respiră adînc.
– De acord. Atâta timp cît am garanţia ta.
– O s-o aştern pe hîrtie şi o s-o legalizez, promise el şi o sărută din nou.”

Puțin mai încolo în carte, după ce Marlie își depășește temerile și preia inițiativa :

„- Doamne, ai milă de mine, spuse el strangulat.
– Domnul? întrebă ea încet. Sau eu? Simţul puterii feminităţii era acut.
– Tu. Sau amîndoi. Nu-mi pasă.”

Iar epilogul pe mine m-a distrat la culme. Nu vreau să vă stric surpriza, asa că vă las să descoperiţi singuri despre ce e vorba.

Vă recomand această carte, este o poveste fascinantă, care conține atât scene dure, pline de tensiune, devastatoare emoțional, cât și o poveste de dragoste foarte romantică, cu scene fierbinți până la incandescență.

Autor : Tyna

14 COMMENTS

  1. Tyna, multumesc! O recenzie superba!
    De cand tot caut cartea asta, si nu reusesc sa dau de ea… Chiar ma interesa o recenzie. Acum , clar nu ma las pana nu o achizitionez.

  2. Am citit cu mare placere recenzia ta,Tyna. Mi-a desteptat amintiri dragi. Unele evenimente le uitasem,dar tu mi le-ai reamintit. Mi-e tare draga Linda Howard ,iar cartile ei sunt numai una si una . Pe primul loc ramane Jocul mortii,apoi La vanatoare de barbati. Barbatul visat m-a facut sa indragesc genul paranormal-romance . Iti multumesc mult si FELICITARI!

  3. Multumesc pentru aprecieri !
    La vanatoare de barbati si mie mi-a placut enorm, e cartea prin care am descoperit-o pe Linda Howard, care e una din autoarele mele preferate. Pot spune ca nici o carte scrisa de ea nu m-a dezamagit, pe toate le-am citit cu multa placere.

  4. Imi place L.H. si in general imi plac si cartile vechi. Felicitari Tyna. Ma bucur ca in sfarsit pt sa comentez de pe telefon. Multumesc Literatura pe tocuri

  5. frumoasa prezentare tyna,imi place mult linda howard,dar asta mi-a scapat.felicitari!

  6. Daca voi ati descoperit-o pe Linda Howard prin cartile Jocul mortii,Capcana, eu am descoperit-o prin Cautari disperate. Oricum, toate cartile ei sunt superbe si cine nu a citit, neaparat sa o faca.

  7. Frumoasa recenzie! Cartea nu este genul meu dar cred ca am sa fac o exceptie si am sa o citesc.

  8. Lacrima, sunt de acord cu tine, toate cartile Lindei Howard sunt superbe, este o autoare de nota 10!
    Iliuta, cred ca iti va placea, desi este un thriller, pentru ca povestea de dragoste e minunata!
    La mine, aceasta a fost prima carte de Linda Howard pe care am citit-o, iar in urma recenziei Tynei, am inceput sa o recitesc!

  9. Am citit cartea. Mi-a placut la nebunie. Este a doua carte scrisa de Linda Hoaward pe care o citesc si pot spune ca imi place stilul ei.
    Nu sunt fanba a genul fantasy/paranormal dar cartea chiar m-a captivat. Mi-a placut povestea in sine, cum a fost scrisa dar si personajele. Cei doi detectivi sunt deliciosi ;) .Totusi mi-a cam dat fiori cartea :D

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro