Blonda cu ochi negri, de Benjamin Black

Titlul original: The black- Eyed Blonde

Un roman Philip Marlowe

Editura: Nemira Publishing House , 2015

Traducere din limba engleză: Oana Chițu

Pagini: 295

Genul: Suspans

   Despre Autor – John Banville (cunoscut și sub pseudonimul Benjamin Black) s-a născut la 8 decembrie 1945 în Wexford, Irlanda. Editor literar la Irish Times între 1988 și 1999.

   Prima carte a sa  Long Lankin 1970; După Birchwood (1972- American –Irish Foundation Award,1981) s-a dedicat „tetralogiei științifice” care l-a consacrat ca autor; Doctor Copernicus (1976 – Premiul James Tait Black Memorial); Ghosts (1993 – Năluci, Editura Nemira, 2008); Athena (1995 – Athena, Editura Nemira, 2008) precum multe alte volume. 

   În ultimul timp am citit genuri diferite, de la romantic, SF, dramă, dezvoltare personală, aventură, thriller. Îmi era dor să citesc o carte de suspans, care te ține într-o continuă curiozitate, te captivează încât să nu lași romanul din mână.

   Philip Marlowe este un detectiv plictisit, un bun observator al persoanelor din jur, în așteptarea unor posibili clienți. În general clienții lui sunt femei, care vor să descopere dacă sunt înșelate de soții lor.

Pe tot parcursul romanului mi-am imaginat în rolul lui Marlowe pe Antonio Banderas ( un Alain Delon modern).

   Prima clientă, o bogătașă tânără și fermecătoare, care nu vrea detalii despre escapadele soțului ci vrea să dea de urma amantului care a  dispărut misterios.

   Clare Cavendish  e blonda cu ochi negri: misterioasă, elegantă, bogată( foarte bogată), frumoasă și tânără.

Doamna Cavendish dorește să ia urma presupusului ei iubit, Nico Peterson, un pungaș, profitor, un pierde vară, care se presupune a fi mort și pe care Clare l-ar fi zărit în San Francisco.

  Detectivul se apucă de treabă descoperind o grămadă de întâmplări ciudate, crime, persoane interlope, minciuni, droguri. Singura care nu se încadrează în peisaj e Clare, iar Marlowe se simte foarte intrigat, poate și de faptul că Blonda cu ochi negri  l-a cucerit deja.

– E așa de fierbinte, a șoptit, biata ta piele e așa fierbinte.

În adâncul irișilor ei negri puteam vedea străluciri mici argintii.

– Există vreun pat în casa asta? A întrebat ea ușor. Crezi că doamna Paloosa s-ar supăra dacă ne-am întinde puțin în el?

Glasul îmi tot pierise de-a lungul întregii seri.

– Sunt sigur că nu ar deranja-o, am zis cu o voce dogită. Oricum, cine o să-i spună?

   Apare sora dispărutului Lynn Peterson, care este ucisă de doi mexicani. Marlowe ar fi principalul suspect dacă nu ar avea doi prieteni polițiști. Continuă cercetările, ajungând la Clubul Cahuilla căutând informații este ținut captiv de patronul clubului, Wilberforce Canning, un mare gangster și surprinzător tatăl fraților Peterson.

  Se leagă o oarecare relație între detectiv și blonda sexy, o aventură care se consumă o singură dată, suficient încât detectivul să se topească. Încă o dovadă că bărbații gândesc cel mai mult din pantaloni 🙂

   Apar multe personaje noi, toată lumea îl caută pe Nico care apare, cu o servietă de droguri( oare chiar era amantul blondei ? ). Reapare un prieten vechi al lui Marlowe, Terry, ce rol are acest prieten și dacă într-adevăr irezistibila blondă cu ochi negri este atrasă de detectiv, sau doar s-a folosit de frumusețea ei pentru a-l seduce cu alte scopuri, rămâne să descoperiți citind acest roman.

   Am fost nevoită să povestesc puțin din subiectul cărții deoarece nu este o carte cu dedesubturi, nu trebuie citită printre rânduri. E pur și simplu o lectură plină de suspans, intrigă, flirt, manipulare. Un roman frumos, perfect pentru o lectură în serile friguroase, la căldură cu o cană de ceai aburind.

„Când eram tânăr, acum câteva milenii, obișnuiam să cred că știu ce fac. Eram conștient de capriciile lumii – jocurile făcute cu speranțele și dorințele noastre – , dar în ceea ce mă privea, mă simțeam suficient de încrezător că mă aflam la cârma situației. Acum știm mai multe. Acum știu că deciziile pe care credeam că le luăm la un moment dat sunt, de fapt, tardive, iar când lucrurile au început deja să se pună în mișcare, noi nu suntem decât în derivă. Nu mă deranjează prea tare să fiu conștient de cât de puțin control am asupra vieții mele.”

Recomand  100% acest roman.

  Mi-a plăcut mult această carte și chiar îmi era dor să mă relaxez în căutarea misterelor alături de Philip Marlowe ( Antonio Banderas al meu 🙂 )

„ Raymond Chandler zâmbește undeva, pentru că Blonda cu ochi negri e un roman frumos, care se face ecoul melancoliei lui la o intensitate perfectă…Mi-a plăcut mult.”/STEPHEN KING

„ Cea mai recentă încarnare a detectivului inventat de Raymond Chandler îi va încânta pe admiratorii scriitorului și ai lui Philip Marlowe, iar cartea va fi o bucurie și pentru noii fani ai romanului polițist.”/Library Journal

sigla Nemira

Cartea Blonda cu ochi negri de Benjamin Black a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook 

 

 

***Vero Budea (Vero)***Iubesc viața și oamenii, sunt o fire sociabilă, deschisă, loială, apreciez persoanele sincere cu coloană vertebrală, pasiunile mele sunt scrisul și cititul, deși sunt încă o amatoare. Sunt deschisă la tot ce e nou și folositor. Familistă convinsă, soție, mamă, fiică, noră și prietenă. Nu suport minciuna și trădarea. Găsesc fericirea în lucrurile mărunte. Pentru mine nu există nu pot, numai nu vreau, iar eu vreau. Literatura pe tocuri e locul unde mă simt acasă, un loc unde prietenia și bunul simț mă îmbrățișează.

25 COMMENTS

  1. Nu am citit nimic de acest scriitor. Mersi de recomandare Vero . Rara citesc carti de genul acesta dar atunci cand o fac inseamna ca imi place mult 🙂

  2. Fetele. :p Daca faci un mixaj din toate imaginile care ne sunt picurate despre Philip Marlowe, pentru ca nici autorul asta nici cel ce l-a inventat, Raymond Chandler, nu sunt prea darnici in descrieri cu el (asa cum sunt cu femeile cu care se incurca), ar iesi mai degraba un Liam Neeson. Antonio Banderas ar fi prea exotic, prea dragutel si prea agitat, pentru detectivul flegmatic, mereu imperturbabil, care ia bataie continuu. Dar Banderas in ultimul timp face roluri tot mai surprinzatoare, poate ar reusi sa il duca si pe asta. 🙂 Daca ar scapa de accent. Altfel doar la criminalii mexicani cu el. 😀 … Insa imaginatia feminina are dreptul sa aleaga orice distributie isi doreste!!! Super recenzie, Veronica! locco_smiley_46

    • hahahah, deh am o imaginație bogată când e vorba de personaje , îmi plac personajele exotice B-) . Mersi domnule 😛

      • Ridicand borul palariei texane si rostind taraganat cu accentul sudic din carte : – Ma’am ;;) … care e un madam cu d-ul mancat. Nu am ocazia sa folosesc salutul asta destul de des, fiindca seamana cu mama si sa nu ma inteleaga cineva gresit. 😀

        • Ah, mi-a iesit clipitul ochios in loc de cliptul fermecator ;; ) – ar trebui sa ne mai puna smile-uri aici , cred ca si unul cu palarie de cow-boy era in cele oficiale …. Nici cool-ul tau nu se formeeaza ca lumea B-)

  3. ooo,clar m-ai pus pe jar,iar subiectul carti ma intriga!vreau sa citesc si eu aceasta carte,asa ca,o voi trece pe lista,dar,astept finalul locco_smiley_4

  4. Cu cât citesc mai mult, cu atât îmi dau seama că știu atât de puține… Încă o carte pe lista mea! Mulțumesc, Vero!

  5. Interesanta carte, felicitari pentru recenzie! Antonio Banderas, ui ui ui! cand era tanar, banuiesc :)))

  6. Felicitări pentru recenzie locco_smiley_10

    Pare interesantă cartea. O am și eu 😀

  7. Felicitari pentru recenzie, Vero. Cred ca este o carte interesanta, mie ai reusit sa-mi captezi interesul inca de la inceputul recenziei.

  8. Si mie imi place cum ai prezentat, de aceea o vreau si eu. :)) Felicitari, Vero! locco_smiley_10

  9. fain de tot vero,dar in privinta detectivului am sa-i dau dreptate lui andrei.
    asta poate si pentru ca imi place liam neeson,nu m-a dezamagit in nici un rorl pana acum.
    felicitari! locco_smiley_10

  10. interesant cu personajele astea e ca daca vezi acelasi personaj jucat de diferiti actori,oricat ar fi de buni,parca doar unul e mai credibil.asa s-a intamplat si cu comisarul maigret, mie cel mai bun mi s-a parut j.gabin,

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.