Bucuresti de Paul Morand-Editura Humanitas

Bucuresti de Paul Morand-Editura Humanitas

by -
8

București de Paul MorandBucuresti de Paul Morand

Titlul original: Bucarest
Editura: Humanitas
Memorii Jurnale
Anul aparitiei: 2015
Traducere de: Emanoil Marcu
Număr pagini: 214
Gen: Jurnal de călătorie
Cotație Goodreads: 4,00

„Bucureștiul e București și l-aș recunoaște dintr-o sută de capitale […]”
Dintotdeauna m-au fascinat lucrările ce descriu viața de altădată: fotografii vechi, cărți, orice reprezintă o poartă către trecut. Am o preferință pentru perioada interbelică. Prosperitatea de dinainte de război, hainele, clădirile, mașinile de epocă, toate au ceva ce mă atrage.
Bucarest a fost scrisă de francezul Paul Morand în 1935, în plină epocă interbelică. La 80 de ani de la apariție, lucrarea a fost reeditată și tradusă în limba română.
Diplomat de carieră, Paul Morand a călătorit prin multe țări, intrând în contact cu diferite culturi, printre care și a noastră. De multe ori, nu ne apreciem țara la adevărata ei valoare. A fost nevoie ca un francez să ne promoveze valorile și poporul, descriind România cu bune și cu rele, lăudând-o și criticând-o totodată.
Paul Morand vorbește despre București în cartea sa, descriindu-l într-un context complet. Astfel, începe din vremuri străvechi, când orașul ca atare nici nu exista încă. „Acest erou moldav m-a abătut puțin de la subiectul meu, care e Bucureștiul, capitala Valahiei; dar cum să vorbești despre istoria românească fără a-l pomeni măcar în treacăt pe Ștefan?”
Autorul ne trece prin toate perioadele istorice legate de București, partea mea favorită fiind, bineînțeles, cea din secolul XX. De asemenea, este spusă povestea locurilor și clădirilor-simbol din oraș: Palatul Cotroceni, Palatul Regal (actual Muzeu de Artă), Teatrul Național, Calea Victoriei, Capșa, Șoseaua Kiseleff, Athénée Palace etc.
„Piața Teatrului Național e prima vertebră a Căii Victoriei.”
„Capitala Bucureștiului e Capșa. Capșa este inima orașului, topografic și moral.”
„Pe Calea Victoriei se discută orice – bucătărie, politică, amor.”
„Dintre cele opt artere care pornesc ca niște jerbe din Piața Victoriei – foc de artificii al cărui ax central ar fi Calea Victoriei -, cea mai cunoscută e cea din nord, Șoseaua Kiseleff sau Șoseaua, cum e numită de obicei.”
„Bucureștiul deține un patrimoniu artistic ce trebuie prețuit cu atât mai mult cu cât a scăpat din cele mai mari primejdii;”
Descrierile sunt însoțite de fotografii vechi și pline de farmec. Recunosc că primul lucru făcut când am deschis cartea a fost să privesc pozele.
Paul Morand surprinde în cartea sa anumite aspecte mai bine decât un român, probabil datorită faptului că noi suntem atât de obișnuiți cu ele, încât am ajuns să le ignorăm. Pe lângă incursiunea în istorie și descrierea locurilor, autorul surprinde cu o precizie uluitoare esența românului, felul său de a fi ca popor:
Chefliii se ceartă pe țigani, fiecare vrea cântecul lui preferat, și începe ciondăneala; certuri minore, căci românul e pașnic; lumea râde, face cunoștință, clasele sociale se amestecă; aleargă la telefon să-și trezească amicii adormiți și să le spună să-i aștepte cu cafele pentru douăzeci de inși.”
„Nu. Mergem la Mandravela, peste drum de pușcăria Văcărești… Se cheamă <Mai bine decat vizavi>. E cam departe, dar locul este foarte pitoresc. Vezi acolo, uneori, gardieni stând la masă cu deținuții pe care-i păzesc; furculițele sunt legate cu lanțuri de mese… din precauție, interveni Ghiță, ca la hotelul Traian din Iași, unde chelnerii le țineau în buzunarul de la pantaloni și le scoteau doar când clienții făceau o comandă…”
„Se scoală târziu, apar la nunți și la înmormântări, își însoțesc amicii la gară la fiecare plecare (obicei din vechea Rusie și din Spania recentă).”
„- Porcul îmi povestea odată…
– Era pe vremurile bune ale lui Cap de Mort…
– Ghicește unde l-am cunoscut pe Rățoi…
Nu, nu e vorba de lumea interlopă; sunt porecle mondene, folosite mult la București.”
„<< La București se face dragoste, ori se discută despre dragoste.>>”
„Înconjurat de o natură generoasă, românul a învățat să nu posede nimic, de vreme ce mereu i s-a luat totul.”
„Și totuși, <<românul nu piere >>. Cade fără să-și frângă oasele. Când îl lovești, el se ridică și surâde, cu politețea naturală pe care ți-o dă un suflet bun, și nu educația.”
„[…] farmecul lui e tocmai naturalețea, acea franchețe pe care ai putea s-o crezi cinică dacă n-ar fi atât de naivă, bonomă și spontană.”
„Fondul naturii lui este un soi de fatalism care-i permite să îndure cu umor diversele vicisitudini omenești: serviciul militar, tuberculoza, războiul, sifilisul, sărăcia, deși le plătește un tribut însemnat.”
„Lecția pe care ne-o dă Bucureștiul nu e o lecție de artă, ci de viață; te învață adaptarea la orice, chiar și la imposibil.”
Forma s-a schimbat, fondul e același; contextul nu mai e același, în prezent alte lucruri fiind la modă și folosindu-se tehnologie de ultimă oră, însă poporul român prezintă aceleași caracteristici: amuzant, cald, sociabil, luptător, adaptabil, spontan, creativ.
Mi-a plăcut la această carte faptul că ne dezvăluie lucruri interesante pe care nu le cunoșteam și deși m-a plictisit la început incursiunea prin cele mai vechi timpuri ale istoriei României, eu dorind să ajung cât mai repede la subiect, București este o lucrare pe care o recomand tuturor. Lectură plăcută!

Despre autor:

Paul Morand a fost diplomat de carieră, scriitor și membru al Academiei Franceze. Opera sa este compusă în principal din jurnale de călătorie, având ca sursă de inspirație vizitarea mai multor țări, prin natura profesiei sale: New York, Paris-Tombouctou, Bucarest, Londres, Air indien, La route des Indes. A mai publicat Tendres Stocks, Ouvert la nuit, Fermé la nuit, L´Homme pressé, Journal inutile.
A fost căsătorit cu românca Elena Suțu, ceea ce l-a apropiat și mai mult de țara noastră.

 

Compania de Librarii Bucuresti

Cartea București de Paul Morand este oferită pentru recenzie de Compania de Libării Bucureşti. Cartea poate fi comandată de pe Compania de Librării Bucureşti. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei, vă puteţi abona la newsletter, dar puteţi urmări şi pe pagina de facebook.

Autor: Sorina Ciocârlan
Review overview
5

8 COMMENTS

  1. Foarte interesant. Poate o vedere a Bucurestiului interbelic, m-ar facea sa-l apreciez sau sa-mi placa. Pentru ca pana una alta, pentru mine a fost un rau necesar – profilul pe care il cautam eu la o facultate nu era la mine in oras asa ca am ales Bucurestiul… 5 ani nu m-au convins sa-l iubesc, din pacate :(

  2. Multumesc pentru aprecieri! Emma, asa gandeam si eu cu ceva timp in urma. Chiar daca este orasul meu natal, nu vedeam mai departe de poluare. aglomeratie si mizerie. Dar am invatat sa-l iubesc. Pentru muzeele sale, cladirile simbol, am unele locuri preferate in acest Bucuresti. Bineinteles ca ma atrag cladirile vechi, cu acea arhitectura specifica. Nu suport cladirile astea noi, de sticla :)). Si cartea lui Morand m-a convins. Iubesc Bucurestiul asta! Oricum ar fi el, are si parti bune si e orasul meu!

  3. Multumesc Sorina! Bucurestiul este si orasul meu natal si am invatat sa-l iubesc cu bune si rele. Mereu ma plang de mizerie, de haosul constructiilor , de zurbagii, dar… Nu as putea locui in alt oras!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro