Căldura ghețarilor de Nic Dobre

Editura: Smart Publishing

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 304

Genul: Science Fiction (SF)

Nota mea: 10/10

     De când am auzit de această carte, mi-am spus că trebuie neapărat s-o citesc. Din fericire, s-a ivit și ocazia mult așteptată.  Am lecturat această carte cu mare plăcere, am savurat-o rând cu rând, pagină cu pagină. La ce concluzie am ajuns? „Căldura ghețarilor” este un reprezentant de excepție al SF-ului românesc. Nu se diferențiază cu nimic de capodoperele literaturii universale. Și încă odată îmi dau seama că autorii români sunt înzestrați cu talent la fel ca toți ceilalți și că de multe ori adevăratele valori nu sunt întotdeauna descoperite și apreciate…

   ,,Căldura ghețarilor” este primul volum al seriei Ancestorilor, o serie despre care cred că va avea mult succes. Și pe bună dreptate 😀 Protagonistul acestei povești este John Hooverbart, un puști de pe planeta Marte, planetă colonizată de pământeni. Încă de mic copil își dorește să meargă pe Pământ, locul de unde au venit strămoșii săi. Nu renunță la visul său, deși este luat în derâdere de toți cei ce-l înconjoară.

,,-  Când o să fiu mare, o să mă fac pământean!

       Un hohot de râs străbate clasa.

  • Asta nu e o meserie. Îți dorești să fii un locuitor al planetei pe care au trăit strămoșii noștri, înainte de Marea Glaciațiune?
  • Vreau să ajung înapoi de unde am plecat, locul meu nu e aici, răspunde puștiul, pe un ton cât se poate de sincer.”

    Probabil vă întrebați ce e Marea Glaciațiune și de aceea vă voi explica. În urma unui „experiment” nereușit Terra a fost supusă Marii Glaciațiuni, totul a fost îngropat în zăpadă și gheață până când nu a mai rămas urmă de om. Puținii care au reușit să fugă s-au adăpostit pe cupolele de pe Marte, unde și-au continuat existența…

   John crește, lucrează și după ce strânge suficienți bani se îmbarcă pe un cargou cu care pleacă spre Pământ. Nimeni nu a reușit să-l convingă să renunțe la această idee aparent nebunească.  Odată ajung la destinație, urmează niște cursuri de calificare profesională și devine specialist în mecanica și pilotarea mijloacelor de transport. Încă de la început își face prieteni, pe Nicholas și Sandra ce își vor întemeia o familie, dar și pe inteligenta Christine, specialistă în recuperarea obiectelor de valoare.

    ,,Cei patru continuară conversația, discutând despre cursurile pe care le urmau. Priviți de la exterior, comesenii păreau deja că se cunosc de multă vreme. Și nu numai ei, ci și colegii lor așezați la alte mese. Cu pași timizi, dezghețul relațiilor sociale își făcea simțită prezența, contrastând cu vijelia de afară.”

    După terminarea cursurilor de calificare, Nicholas și Sandra rămân să lucreze la birourile din Centru, iar ceilalți doi sunt repartizați în două echipe de intervenție diferite. Aceste echipe de intervenție au rolul de a cerceta și de a salva, pe cât posibil, ceea ce a existat înainte de Marea Glaciațiune. Deși de mult visează că-și va cumpăra o casă pe malul mării și că-și va petrece viața bucurându-se de frumusețile Terrei, visul lui John este departe de a deveni realitate. Peste tot este frig și gheață, iar pentru a-și cumpăra o casă ar trebui să muncească mult…

    ,,Dumnezeule, dacă există în paradis un asemenea loc, te rog să-l ții ocupat pentru mine. Plătesc oricât, spune-mi ce trebuie să fac în scurta mea existență ca să-l merit.”

     John se integrează în colectiv, se înțelege bine cu colegii din echipa sa de intervenție. Într-una din misiuni salvează viețile a doi din ei și implicit contribuie la descoperirea unei bogății. Această faptă nu rămâne nerăsplătită, astfel el se mută în cea mai bună echipă de intervenție, echipa zero. Aici o reîntâlnește pe Christine și, deși cu ceva timp în urmă deciseră că nu pot fi decât prieteni, cei doi își declară dragostea. Se iubesc mult, petrec clipe de neuitat împreună…

,, – Taci, prostuțule, taci! N-ai înțeles de ce plâng.

   Uimirea de pe chipul lui John crescu în intensitate atunci când fraza ce tocmai fusese rostită avea să-și găsească o continuare în gesturile lui Christine. Aceasta se apropie timid de el, lipindu-și buzele fremătând de emoție de buzele lui. Primul sărut, ce moment minunat! Era convins că pierduse totul, când de fapt, câștigase ceea ce nici nu sperase că putea avea vreodată.”

    Povestea de iubire dintre John și Christine se sfârșește în scurt timp. Din cauza avidității șefului lor, scumpa lui Christine își pierde viața în timpul unei misiuni. John este în ultimul hal, este distrus, iar pe deasupra urmează să fie judecat, fiindcă a încălcat niște ordine. Ce mai contează o slujbă, un pas înainte spre îndeplinirea unui vis, când ființa iubită dispare, luând odată cu ea și o parte din inima ta?

     ,,Un hău se deschise special pentru el, muritorul care își arogase dreptul la fericire. Stătea chircit într-un colț al încăperii ca o păpușă dezarticulată. Colonelul plecase de mult, spunând vorbe pe care nu le percepuse decât ca un zgomot de fond. Probabil că intenționase să-l consoleze, dar cui îi păsa de consolare? În mod ciudat, îi răsunau în minte câteva versuri pe care le citise în una din cărțile primite de la Teo:

      Bucură-te, firavă făptură,

      Căci efemeră e trecerea ta,

       Iar veselia cea peste măsură

       Cândva, în timp, te va durea…”

    Vă las pe voi să descoperiți cum se va sfârși această poveste. Nu pot să nu remarc că autorul reușește să ne ofere o imagine interesantă a viitorului. Printre multe altele, el prezice că tehnologia ne va acapara și mai mult viețile, însă pentru a încuraja socializarea reală va fi creat „Jocul inimii”, despre care veți afla mai multe citind această carte. În orice caz, pregătiți-vă: nimic nu este ceea ce pare a fi! Cine a zis că dragostea nu poate depăși orice bariere? Cine a zis că viața noastră depinde în totalitate de noi, fără vreo influență din exterior?

Fragmente:

   ,,John se dedica unei activități obsesive. Revedea la nesfârșit filmul ,,Titanic”, de pe discul multimedia adus de Christine și regăsit printre lucrurile celor doi prieteni. Fiecare vizionare trezea la viață amintiri din vremurile în care văzuseră acest film împreună. Începea să realizeze că nu era nici prima, nici ultima persoană care-și pierde prematur sufletul pereche. Supraviețuitorului îi revine misiunea de a se aduna din mii de cioburi, asemenea sticlei pe care fusese desenat simbolul ,,Jocului inimii”. Apoi trebuie să se ridice de la pământ și să meargă mai departe, pentru a cinsti prin existența sa imaginea persoanei iubite.”

    ,,John o mângâie pe frunte și tresări. Pielea îi era rece și își pierduse catifelarea cu care se obișnuise în clipele lor de intimitate. Un sentiment de revoltă creștea în interiorul lui, acaparându-l. A trecut mult prea repede, tot ce a meritat trăit în această viață a durat prea puțin!”

     ,,Oare îmi voi găsi vreodată locul? M-am săturat să alerg după himere.”

     ,,Nu e cu putință! Așa ceva nu are cum să fie real! Poate că e o halucinație menită să mă pună la încercare. Dar ce mai contează dacă pierd totul, atunci când pot să câștig singurul lucru important pentru mine?”

Părerea lui Dănuț Ungureanu:

   ,,Cartea lui Nic Dobe vorbește, printre multe altele, despre o anume chemare a instinctelor omenești, despre dorul de casă (dacă această sintagmă nu s-a prăbușit deja în desuetudine, sub presiunea implacabilă a unui alt ,,ghețar” – globalizarea), despre eternul balans între nerăbdarea marilor explorări și revenirea perpetuă la insula de baștină.”

Cartea „Căldura ghețarilor, a fost oferită pentru recenzie de autorul Nic Dobre. Mulţumim!

  LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Review overview
5
***Lazăr Cosmin Ionuţ (Cosmin)***Pasionat de lectură (șoricel de bibliotecă), de Turcia și serialele ei. În timpul liber citesc, scriu, ascult muzică, urmăresc filme și seriale, dansez și gătesc. Iubitor de artă (deși nu sunt artist) și de rafinament. În momentul actual sunt licean și autor al volumului "Maktub. Ce a fost scris”. Din noiembrie 2013 scriu pe blogul personal, din aprilie 2015 am început colaborările cu diverse edituri, apoi în mai am devenit unul din cronicarii revistei "Ordinul Povestitorilor". Din august am intrat în comunitatea "Literatură pe tocuri" :)

14 COMMENTS

  1. Super interesant subiectul cartii! Iar ma ispitesti,Cos? locco_smiley_15 Recenzia mi-a placut mult! Felicitari!

  2. Pare interesanta 🙂
    Nu stiu insa daca este genul meu 😉 ….inca ma gandesc la genul acesta literar 😉

  3. Am auzit de aceasta carte. Vreau sa o citesc, dar mai are de asteptat caci lista mea de lecturi e foarte lunga.

  4. Sincer, titlul cartii nu prea m-ar fi determinat sa imi doresc sa o citesc. Insa in urma recenziei, parerea mi s-a schimbat complet, chiar mi se pare o carte interesanta, cu un subiect diferit fata de ceea ce citesc de obicei. Felicitari pentru recenzie si felicitari scriitorului!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.