Autori romani

,,Tu chiar nu înțelegi? urlă atât de tare încât tresar. Ești doar o distracție! Ești doar femeia cu care mă culc ocazional, atâta tot!”

  O pereche criminală, de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman-recenzie

Editura: Librex Publishing

Data apariţiei: 2017

Număr pagini: 407

  Eliberaţi din închisoare, cei cinci tineri aflaţi sub aripa lui Simon, ascunşi într-o casă din inima pădurii care înconjoară oraşul Grand Forks, sunt obligaţi să facă lucruri pe care nu le credeau posibile. Cinci oameni diferiţi, dar cu trecut asemănător, urmează regulile stricte ale şefului lor fără chip, intrând în jocul lui şi eliminând nume mari de pe lista sa neagră şi aparent interminabilă.

  Pe lângă faptul că nu-şi găseşte locul nici după doi ani petrecuţi sub acelaşi acoperiş cu colegii ei, Carolina este nevoită să ducă un al doilea război – de data aceasta personal – cu cel mai bun asasin din casa lui Simon. Jace se dovedeşte a fi pus pe ceartă mereu, un bărbat cu adevărat letal, făcându-i englezoaicei viaţa un infern, inducând-o în eroare de cele mai multe ori şi dându-i speranţe deşarte în ceea ce priveşte sentimentele acestuia pentru ea.

  Iubirea şi ura se îmbină într-un volum exploziv; cei cinci trec prin situaţii limită care îi apropie şi îi face o echipă specială, însă asta nu alungă nici pe departe teama de un viitor necunoscut.

   Oare ce se va întâmpla cu ei după ce lista neagră a lui Simon se sfârşeşte?

    După ce am citit mai multe romane de acțiune, care mi-au consumat toată energia, am simțit nevoia să trec la ceva ușor, relaxant și amuzant, așa că am ales să citesc “O pereche criminală”. Cunoșteam maniera de scriere a celor două autoare, le știam înclinația spre umor, așa că am fost convinsă că voi asista la o comedie romantică delicioasă, chiar dacă descrierea scotea în evidență faptul că subiectul va fi puțin cam spinos. Și nu m-am înșelat, cu  toate că povestea nu a fost chiar atât de amuzantă, pentru că au fost și scene care m-au întristat.

    Am trecut adesea de la cald la rece și invers. Am râs mult din cauza discuțiilor spumoase dintre personaje, dar m-am și enervat atunci când o vedeam pe Carol rănită de vorbele sau faptele lui Jace. Mă deranja comportarea lui de bădăran și îl învinuiam pentru modul în care se purta cu ea. Nu înțelegeam de ce îi făcea atât de multă plăcere să o pună în situații jenante, de ce îi dădea semnale contrare, acum o săruta și îi făcea niște declarații de dragoste, ba chiar era gelos dacă atrăgea atenția altui bărbat, ca mai apoi să fie rece, dur și furios, spunându-i că nu-i pasă de ea, că era doar o distracție.  

Acțiunile lui mă derutează și înțeleg că e o altă metodă de manipulare. Îi place să joace dur și, dacă m-aș lăsa vreo clipă, m-ar călca în picioare. Nici nu există îndoială că ar face-o. Lui Jace îi place să se joace cu oamenii cum un copil se joacă cu mașinuțele. Pune multă dedicare în asta, altfel nu ar fi mâna dreaptă a lui Simon. Și mâna stângă.”

   Și pe mine mă derutau toate aceste schimbări de stare și nu puteam înțelege ce anume îl făcea să se comporte ca un nemernic. Știam că pentru el femeile nu însemnau nimic, dar se vedea cu ochiul liber că fata asta nu-i era indiferentă. Mă întrebam cum putea să flirteze sau să se sărute cu alte femei de față cu Carol, când în urmă cu câteva momente fusese atât de drăgăstos cu ea. Cât despre Carol, mereu își spunea că nu se va mai lăsa înjosită și numai asta nu făcea. Era suficient să îl vadă, că se topea mai ceva ca o înghețată expusă la soare. Și nici măcar nu ținea supărare pe el. Trebuie să recunosc că m-a necăjit atât comportarea lui Jace, cât și naivitatea lui Carol. În plus, cu toate că am savurat din plin ironiile lor (chiar am apreciat că tânăra îi răspundea cu aceeași monedă), m-au enervat glumele proaste pe care le face Jace. Lui i se pare amuzant să o ia peste picior tot timpul, să o jignească etc.

    Și totuși, mi-a plăcut de Jace… când era beat. Atunci devenea pur și simplu adorabil. Scenele petrecute la magazin – ciocolata expirată, spargerea ouălelor ca să elibereze puii, baxul de scutece, adoptarea cățelului – m-au făcut să râd cu lacrimi.

“Vânzătoarea vine nervoasă la mine, strângându-și pumnii pe lângă corp.

-Domnișoară, te rog frumos să-l scoți pe imbecilul ăsta beat din magazinul meu!

-Lăsați-l în pace, doamnă. E inofensiv.

-Inofensiv? aproape țipă la mine. Scoate toate ouăle din cofraje și le sparge! Cică, vrea să elibereze puii din Închisoarea Puilor, ca să poată zbura în țările calde !”

O iau înainte și aștept că vânzătoarea să scaneze toate porcăriile pe care Mark le-a adunat  de pe rafturi. Aceasta privește în stânga ei și pufnește. Jace trage după el un bax de scutece pentru copii, târându-l pe podea, în timp ce ține doar de un capăt al ambalajului.

-Iubito, ne ajung? mă întreabă. Sau mai iau?

-De ce crezi că nu îți ajung? îl iau peste picior. Eu zic că ești destul de mare să renunți la pamperși și să te înveți la oliță. “

   Cred că celor două autoare le face plăcere să-și chinuie atât personajele, cât și cititorii. Vă spun sincer că au fost momente când am simțit că sunt trecută prin furcile iadului din cauza lor. De fiecare dată când credeam că lucrurile vor intra pe făgaş normal, se întâmpla ceva și inima mea făcea câteva tumbe. Mult mai târziu am început să înțeleg anumite lucruri, dar eram totuși departe de adevăr. Destăinuirile de la final m-am lăsat mască!  

    Povestea este scrisă din perspectiva lui Carol, o tânără de douăzeci și unu de ani care face parte dintr-un grup de cinci asasini plătiți (mai bine spus ceilalți patru sunt asasini plătiți, pentru că protagonista noastră este total pe lângă), ascunși într-o casă din inima pădurii care înconjoară orașul Grand Forks (Dakota de Nord) și obligați să ucidă în numele enigmaticului Simon.

   Carolina are la activ o singură crimă și aceea înfăptuită din greșeală. În urmă cu trei ani, mama ei s-a recăsătorit cu un bețiv care le bătea, făcea scandal în fiecare zi și le dădea afară din casă când voia. După ce fata a făcut 18 ani, tatăl vitreg a început să se comporte altfel, îi făcea tot felul de apropouri sexuale, căuta să o atingă mai mereu, propunându-i să facă sex cu ea. A reușit să-l evite un an, apoi într-o seară, bărbatul a încercat să o violeze. Carol s-a apărat și i-a dat cu sticla în cap, omorându-l. A fost judecată, acuzată – deși a fost legitimă apărare – trimisă în închisoare pentru femei și scoasă în cele din urmă de Simon după trei luni. De atunci, împarte aceeași casă cu niște străini pe care nu a ajuns să-i cunoască, indiferent de timpul petrecut împreună.

    Nimeni nu știe cine este Simon. Nu-și arată niciodată chipul în videoconferințele pe care le inițiază cu ei. Mereu apare un trup îmbrăcat la costum și cu fața în umbră, dar  se știe sigur că e bărbat, chiar dacă își distorsionează vocea cu un program special. Totul a început de la jocul “Simon spune” – de aici și pseudonimul pe care îl folosește. Cei cinci tineri sunt un fel de “Îngerii lui Charlie” sau mai bine zis “Îngerii lui Simon”- care execută fiecare misiune pe care le-o dă.

    Simon i-a recrutat pe rând, din cele mai dubioase locuri: Carolina este din Northampton, Anglia; Mark (22 de ani) e un bărbat de culoare și vine din Detroit; Lara(25 de ani), o roșcată frumoasă față de care Carolina simte o oarecare invidie, vine din Mexic; Artur (28 de ani), iubitul Larei, e din Tennesse. Jace (26 de ani) e din Bronx și a fost primul salvat de închisoare de către Simon. E un nemernic notoriu care se crede bărbatul fatal. E singura persoană din casă pe care Carolina nu o înghite și este nevoită să-i suporte toate glumele piperate și apropourile sexuale.  

Mă sărută e prea puțin spus, simulează sexul atât de bine, încât mă topesc ca o ciocolată uitată în soare. Mereu face asta! Poate nu mă poate păcăli cu ofertele lui deocheate, dar cu siguranță mă prostește cu un sărut. Mă sărută atât de bine, că i-aș face un tort cu ciocolată, deși habar nu am să-l fac.”

   La următoarea videoconferință, Simon le face o surpriză. O schimbare în program. De acum încolo, Carol va fi colegă de muncă cu Jace, iar asta înseamnă că nu au voie să se atace între ei, altfel ar fi dați afară din casă și pot înfunda pușcăria. Așa că se anunță vremuri grele pentru ei, având în vedere că se urăsc și ar fi în stare să-și ia gâturile reciproc.  

   Nouă misiune va avea loc în Barcelona. Ei se vor da drept un cuplu de  tineri însurăței – Marco  Gonzales și soția lui, Nora (chiar numele real al Carolinei), iar ținta lor e să-l anihileze pe senatorul Federico Casas.  

    Pe lângă faptul că tânăra nu se bucură deloc de alegerea lui Simon, Jace se mai și poartă ca un dobitoc ca să îngreuneze și așa misiunea destul de tensionată. În avion ajung să se ia la ceartă, Jace se comportă ca un bărbat gelos când vede că un străin se holbează la picioarele lui Carol. Apoi tensiunea sexuală dintre ei devine tot mai mare după un anumit episod petrecut în toaleta avionului.

Se ceartă cu mine de fiecare dată, din orice, face sex cu mine și mă sărută când vrea, dar totuși susține că nu mă place. Mai exact, că nu mă suportă.”

Trebuie să încetez să-mi mai iau zborul de fiecare dată când dobitocul mă atinge, că de fiecare dată mă pierd de parcă sunt o adolescentă la prima iubire.

    Nu am să vă spun nimic, nici despre misiunea asta, nici despre celelalte, însă vă garantez că-i veți vedea în diferite ipostaze, de la tineri stilați ce vizitează un muzeu și participă la o licitație, până la… peștele și a lui prostituată. V-am trezit curiozitatea?

    Lucrurile încep să se complice din momentul în care Carol rămâne însărcinată. Pe cât de speriată e ea, pe atât de încântat este el. Chiar nu se aștepta ca Jace să accepte așa simplu ideea că va fi tată. Și e puțin cam speriată și de noua lui comportare.

Ăsta clar nu e Jace pe care îl știu de doi ani. Jace pe care îl cunosc e nesimțit, e barbar, e un măgar și jumătate. E genul care continuă să mă poreclească în cele mai ciudate moduri, care mă jignește și mă face să crăp de rușine, în niciun caz bărbatul care mă ține de mână și care vorbește despre copii.

    Însă miracolul nu durează mult pentru că Jace îi spune în față că nu-l interesează persoana ei, ci doar copilul pe care-l vor avea.  

    Situația devine și mai absurdă atunci când ea, însărcinată cu copilul lui, privește cum flirtează și se sărută cu altă femeie.  

Ochii mi se inundă de lacrimi când buzele lor fac contact chiar în fața mea. Jace închide ochii, savurând momentul, în timp ce chelnărița își exercită experiența în săruturi pe el.

 “-Nu înțelegi, Carol! scrâșnește el din dinți. Nu ești iubita mea și nu ai niciun drept să-mi faci o criză de gelozie acum. Noi doi doar ne distrăm.

    Însă ceva s-a petrecut cu Jace pentru că ajunge să-i ceară lui Carol să avorteze copil. De ce? Și-l dorea cu atâta ardoare!

“- Tu chiar nu înțelegi? urlă atât de tare încât tresar. Ești doar o distracție! Ești doar femeia cu care mă culc ocazional, atâta tot!”  

“- Atunci sper că te-ai distrat, reușesc să spun cu glas plângăreț.

– Nu chiar. Nu ești bună de nimic și ai mai rămas și însărcinată. Ce fel de femeie ești tu? Trebuia să te protejezi. Dar să știi și tu, nu mă interesează de copilul ăsta. N-ai decât să te speli pe cap cu el.”

“- Te sărut când vreau, ți-o trag când vreau, iar tu nu ai dreptul să obiectezi în privința asta. Dacă nu te-ai prins până acum, ai fost adusă aici ca să mă distrezi pe mine.”  

    Ce alegere va face Carolina? Dacă e însărcinată, nu va putea continua cu misiunile, iar Simon o va da afară și va ajunge la închisoare. Sau va pune să fie omorâtă. Merită să se înhame la ceva care nu are niciun viitor? Cine e Simon? De ce e Jace atât de schimbător? Care-i sunt adevăratele sentimente?

“Iar m-am lăsat dusă de val și nu e un lucru bun pentru demnitatea mea. Mi-a călcat-o de sute de ori în picioare cu replicile și acțiunile lui, dar nu îl pot condamna, e și vina mea. Eu l-am lăsat să facă ce vrea cu mine și acum s-a ajuns la asta. Mai bine aș înceta să-mi caut scuze pentru comportamentul meu nesăbuit și să accept situația. Sentimentele pentru el mă fac să fiu naivă ca un copil prostit de un pedofil, dupe ce îi flutură pe sub nas o acadea.”

NOTA 9.7

Cartea O pereche criminală de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

by -
10

„Ești, cum s-ar spune, un suflet martir, o sfântă care se sacrifică pe ea ca celorlalți să le fie bine.”

Coroana de spini, de Lina Moacă-recenzie

Editura: Librex Publishing

Număr de pagini: 313

   Curiozitatea și intriganta copertă m-au împins să citesc „Coroana de spini și stele” de Lina Moacă. Este un roman pe care l-am parcurs pe nerăsuflate, ce m-a purtat de la agonie la extaz, de la speranță la deznădejde totală și m-a făcut să văd prin ochii Medeei, să-i simt fericirea, dar și durerea, dragostea și dezamăgirea. Am ajuns să mă simt parte din ea, iar pe ea o parte din sufletul meu și astfel de sentimente le trăiesc rar față de o carte și protagonistul acesteia.

   Admit că am privit cu scepticism personajul principal până să-mi încep lectura deoarece l-am judecat prin prisma activității pe care o avea, modellingul. M-am gândit că este vorba despre o puștoaică fițoasă, superficială, care își expune trupul prin diverse reviste, care ia parte la petreceri exclusiviste, bea și se agață de câte un tip cu bani. Totuși, preconcepțiile mele au fost puternic contrazise, iar Medeea a ajuns să-și câștige un loc special în sufletul meu deoarece am reușit să mă regăsesc în felul ei de a fi și în perspectiva idealistă în care vedea lumea. În final o întrebare m-a iscodit mult timp după terminarea lecturii: ce aș fi făcut eu dacă m-aș fi găsit în situația în care mintea și sufletul mi-ar fi dat sfaturi contradictorii?

   Romanul spune povestea Medeei Pop, o tânără de 22 de ani de o frumusețe răpitoare, care își face stagiatura la o firmă de avocatură, iar în timpul liber își hrănește marea pasiune, dansul, dând lecții unor copii ai străzii într-un centru înființat chiar de ea. Un contract de o lună cu o agenție de modelling din New York o poartă spre aventura vieții ei, cu speranța în suflet că la finalul experienței va avea destui bani să-și întrețină centrul de dans. Ajunsă în marele oraș, cu inima tresăltându-i de entuziasm, încredere și visuri, se instalează în apartamentul prietenului ei foarte bun, Ștefan. Însă nenorocul face să o cunoască pe Kristen Bloom, care are să-i schimbe destinul. Tânăra se recomandă o amică a lui Ștefan, model la rândul ei, care a profitat din plin de viața extravagantă, înțesată cu petreceri, bărbați, droguri și alcool, reușind să-și distrugă cariera chiar când era aproape de apogeu. Actualmente, încearcă din răsputeri să câștige custodia fetiței sale, însă are neapărat nevoie de bani. Când iubitul ei o desfigurează în bătaie și riscă să piardă șansa de a acumula ultimii bani necesari pentru plata onorariului avocatului, îi imploră ajutor Medeei. Inițial sceptică, aceasta nu reușește să reziste rugăminților și decide să o ajute, urmând să meargă în locul ei la o întâlnire misterioasă.

   Primind asigurări de la Kristen că doar trebuie să ia parte la întâlnire și că nu va fi aleasă, Medeea se duce, însă în sufletul ei sădește un presentiment rău. Ajunsă la locație, totul este învăluit în mister, într-un cadru formal, ea însăși purtând, asemenea celorlalte participante, o rochie neagră, lungă și o mască menită să-i acopere chipul. Instinctul Medeei și presentimentele negative cărora nu le-a dat curs se dovedesc a fi adevărate deoarece bărbatul misterios o alege tocmai pe ea și, în ciuda opoziției, a protestelor și a urletelor ei, o abuzează sexual și apoi o abandonează. Când se trezește a doua zi, Medeea nu mai este la fel. Se simte pierdută, murdară și batjocorită, iar în ciuda faptului că servitorul o informează că stăpânul a descoperit înșelăciunea și îi va oferi o compensație, pe ea acest lucru nu o încălzește cu nimic. Banii nu îi pot răscumpăra demnitatea. Zilele trec, dar Medeea este măcinată de agonie, nimic nu o poate curăța de „murdăria” abuzurilor pe care a fost nevoită să le trăiască. Singura soluție ce se conturează în mintea ei este să lase New York-ul în urmă și să se întoarcă la București. În ciuda insistențelor celor de la agenție, reușește să înceteze contractul și să părăsească locul care i-a adus nefericire.

„Inspir adânc. Strălucirea de cele mai multe ori e mincinoasă. Având sau primind totul în viață, tot ne lovim de culmea unică a propriului eu. Mi-e limpede că banii nu sunt o garanție a fericirii. Durerea înghite totul și pe toți.”

   Întoarsă acasă lucrurile par să se liniștească, iar Medeea începe să-și vindece sufletul de rănile din New York. Dar trecutul nu poate fi uitat, pentru că întotdeauna vine să ne muște de ceafă. În cazul ei rănile prind viață când află că va avea un copil. Totuși, oricât de multe amintiri neplăcute îi poate genera acest mic suflet, Medeea decide să păstreze sarcina. Între timp se implică în activitățile unei fundații umanitare, Hope Trust, într-un proiect caritabil numit „Alimenta”. În urma rezultatelor, ea și prietenii ei, Sonia și Doru, sunt invitați la un eveniment la Cannes. Aici descoperă că sunt singurii care nu au o proveniență nobilă, fapt ce îi intrigă atât pe ei cât și pe ceilalți invitați, iar mai apoi fac cunoștință cu fondatorul organizației, lordul și bancherul Daniel Atlasus Gabriel Roth. Pe toată durata șederii și în timpul activităților, Medeea beneficiază de anumite intervenții ale tânărului lord, fără să cunoască însă motivele acestei atitudini diferite pe care o primește. După ce se întoarce în București, lordul pătrunde cu forța în viața protagonistei, încercând să se impună în fața ei și să o tulbure cu prezența sa impozantă. În ciuda aerului său superior, a răcelii, egoismului și durității cu care o tratează, Medeea se simte vrăjită de Daniel și nu își dă seama cum nu se poate controla în fața sa. Care este adevăratul motiv ce-l mânează pe bancher să tulbure viața unei simple tinere din București? De ce nu poate Medeea să-și asculte glasul rațiunii și să-și țină în frâu simțirile în fața lui Daniel? La aceste întrebări veți găsi singuri răspunsurile printre filele poveștii semnate de Lina Moacă.

   Există două aspecte care m-au atras la „Coroana de spini și stele”. În primul rând, cartea este scrisă într-un ritm alert, ce nu-ți permite să o lași din mână din dorința de a descoperi ce se întâmplă mai departe, iar perspectiva subiectivă deschide o fereastră chiar către sufletul protagonistei, fapt ce sporește implicarea emoțională a cititorului. În al doilea rând, este de-a dreptul intrigant antagonismul dintre cei doi protagoniști, Medeea și Daniel, care nu-i oprește deloc din a simți o atracție electrizantă unul față de celălalt. Tânăra este un suflet de o bunătate de necrezut, naivă plină de speranță, care vrea să-i ajute pe cei din jur. Ea, până să fie pusă față în față cu durerea, vede doar partea frumoasă a lumii și chiar și după ce îl cunoaște pe imperturbabilul Daniel, încearcă să pătrundă dincolo de masca durității afișată de el și să-i descopere latura sensibilă, miloasă.

„Ești, cum s-ar spune, un suflet martir, o sfântă care se sacrifică pe ea ca celorlalți să le fie bine.”

„Natura are legile ei impecabile. Unui om care se naște slab nu-i vei putea da tu putere. Nu, el doar se va hrăni din puterea ta ca un parazit și pentru că tu accepți foamea lui spurcată, ca orice organism parazit va produce carențe în organismul tău, te va îmbolnăvi și nu se va opri, dacă tu nu-l oprești, până nu te va ucide. Compasiunea asta blestemată cu care tu te-ai născut îți poate fi fatală, Medeea! Toți cei care suferă de ea sfârșesc abuzați.”

   În opoziției cu Medeea îl avem pe Daniel Atlasus Gabriel Roth, bancherul egoist, care crede că lumea în care trăiește este una crudă, iar într-o astfel de lume doar cel mai puternic va ieși învingător. Pentru el puterea și banii pot conduce totul, iar cel ce le deține poate controla chiar și viața altor oameni. Prin ochii lui, Medeea este o copilă pe care compasiunea și sufletul bun nu o pot purta decât către distrugere. Pot spune că imaginea lui m-a dus cu gândul către Christian Grey, însă pentru protagonista noastră Daniel este asemenea Luceafărului, o entitate impozantă, rece și aproape de neatins, care crede că prin a sa superioritate poate construi lumea după bunul lui plac.

   Așadar, ca o concluzie, „Coroana de spini și stele” de Lina Moacă este mai mult decât o carte, este o călătorie ce ne poartă pașii printr-o poveste a speranțelor și a deziluziilor, a unei iubiri aparent condamnate la pieire și a unui suflet ce trebuie să-și lipească cioburile pentru a putea merge mai departe. Aștept cu nerăbdare continuarea romanului mai ales pentru că finalul m-a dat complet peste cap.

P.S. Vă mai las încă două citate care mi-au atras atenția.

„Ți-am povestit de insomnia mea? E una a umbrelor, a pereților care respiră singurătatea și nu pot adormi întunericul. Aș vrea să curg, să pot să mă descompun complet până dincolo de margini, de oricare vis absurd sau absolut.”

„Fiecare își găsește fericirea în sfera lui mai mare sau mai mică. Mărimea sferei nu e direct proporțională cu mărimea fericirii, dimpotrivă…Tot ce contează este să nu aibe găuri negre, să fie plină cu suflete care s-o însuflețească, inimi.”

Cartea Coroana de spini, de Lina Moacă poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

 

,,Stai calmă, inimă, îmi spun în gând. Știu la ce se poate ajunge, iar eu nu vreau să sufăr."

Roma. Pasiuni întunecate, de Rodica Mijaiche-recenzie

Editura Librex Publishing, 2017

283 de pagini

Simțim. Trăim. Visăm. Împreună. Întotdeauna împreună.

   Al doilea volum din seria Rodicăi Mijaiche continuă povestea Pasiunilor, de această dată întunecate, dar aduce în prim-plan un alt cuplu: Regina și Alessandro, Frumoasa și Bestia în interpretare modernă. Vă spuneam în prezentarea primului volum, Pasiuni ascunse, că autoarea ne lansează câte o provocare la finalul fiecărei cărți din serie, prin dezvăluirea intrigii viitoare. Astfel, Pasiuni ascunse se încheie cu Regina pusă față în față cu cel de care se temea cel mai mult, iar Pasiuni întunecate cu situația ce pare fără ieșire în care se află jurnalista Melissa, eroina Pasiunilor dezlănțuite.

   Regina, un fotomodel de succes de la The Chase, este urmărită de trecutul dureros de care își dorește să scape: adoptată la zece ani de Franco Nunzio, capul mafiei italiene, este supusă unei torturi continue de către mama și fratele vitregi. La optsprezece ani, fuge fără să privească înapoi și încearcă să își piardă urma în New York. Dar trecutul nu o lasă în pace. Fratele său vitreg, Paolo, îi pregătește o răzbunare groaznică. Numai că acum ea este sub protecția lui Alessandro, iar de el nimic nu trece.

Stai calmă, inimă, îmi spun în gând. Știu la ce se poate ajunge, iar eu nu vreau să sufăr.

  Alessandro, fratele Alyssei, și-a jurat că-și va răzbuna tatăl, pe care l-a văzut murind ucis de propriul asociat. Antrenat în luptele ilegale din inima Bronxului, se apropie încet, dar cu pași siguri, de momentul așteptat. Barba-i nerasă ascunde o cicatrice de care se simte complexat. Se îndrăgostește de frumoasa cu ochi verzi pe care o protejează, dar consideră că nu ar putea să o facă fericită.

Eu sunt bărbatul din tenebre. Am reușit să ies la suprafață din cotloanele întunecate ale unei lumi pe care nu mă gândeam că voi ajunge s-o cunosc, folosind pumnii și punându-mi la bătaie trupul uitând de suflet. Eu sunt cel care a reușit să atragă în brațele lui un înger precum Regina, ai cărei ochi verzi îmi ung sufletul cu bunătate și iubire necondiționată.

  Acțiunea se petrece pe mai multe planuri, în Manhattan și Roma, unde cei doi pleacă pentru a-și înfrunta destinul. În casa străjuită de măslini, se vor descoperi unul pe celălalt și se vor oferi în îmbrățișări electrizante.

   Dacă în primul volum povestea de iubire dintre Alyssa si Alexander acapara întreaga atenție a cititorului, în volumul al doilea, ne trezim antrenați într-un thriller de zile mari, cu personaje magistral construite. Un asemenea personaj este Samuel Gill. Relaxat, antipatic și lipsit de scrupule, Gill nu ezită să treacă peste cadavre pentru a-și îndeplini scopul. Sfârșitul lui este învăluit în mister, așa că nu m-aș mira să mai tulbure apele și în volumele următoare.

Samuel Gill este omul de afaceri perfect. Cu o ținută demnă de un bărbat puternic și sigur pe el, face notă discordantă cu Paolo, al cărui trup este lungit fără suflare la picioarele noastre. Dar probabil tocmai de aceea s-au și găsit. Fratele meu vitreg a fost tot timpul un tip care mai mult s-a lăsat dominat, chiar dacă el credea că este în favoarea lui. Se pare că lucrurile n-au ieșit așa cum a vrut el.

Cu un tremur îl observ în liniște pe Gill, care cu o nonșalanță pe care i-o invidiez, se duce în partea cealaltă a încăperii, ridică un scaun ce fusese răsturnat până atunci și se așază lângă fereastra camerei. Răceala din ochii lui când a spus că avem o cunoștință comună – și nu pot să mâ gndesc decât la Alessandro – mă derutează. Ce-ar putea avea ei în comun? Adică Alessandro este un tip care, deși este un bodyguard pentru diferiți oameni politici sau oameni de afaceri de succes, nu cred că-l cunoaște pe Gill. Mi-ar fi spus, nu? Sau…?

   Carlo Di Angeli este personajul raisonneur al celor două volume, prietenul de nădejde la care apelează atât Alyssa cât și Regina în situații-problemă; un bărbat calm, rece, care ascunde un secret încă nedezvăluit.

   Ce mi se pare interesant în acest roman este importanța pe care personajele o acordă felului în care le stă părul; că e dezordonat, prea lung, cu șuvițe rebele sau în coc strâns, în toate cazurile, pot fi observate semnificații: senzualitate, virilitate, feminitate etc.. Personajele masculine sunt colerice, își ies ușor din fire, pentru a se calma aproape imediat.

            Pasiuni întunecate reprezintă cocktailul perfect pentru zilele de vară, cu doze fin alese de ingrediente: alcool cât să te binedispună și să te relaxeze, un strop de grappa italiană, sirop dulce pentru savoare, puțin piper cât să faci față suspansului și culoare, multă culoare.

Voi ce spuneți, ce culoare are iubirea?

 

Cartea Roma. Pasiuni întunecate, de Rodica Mijaiche poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

by -
14

     Primii pași, de Dorin David–Editura Eikon-recenzie

  Luptă! Iubește! Plângi! Speră!

Editura : Eikon
Anul apariției: 2017
Număr pagini: 274

 Acesta nu este un volum. Acesta este un uragan.  

 Imaginați-vă că vă aflați pe o pajiște, admirând florile de câmp și bucurându-vă de natură. Deodată cerul se întunecă și începe furtuna. Dar nu orice fel de furtună, ci una violentă, cu rafale de vânt care vă scutură și vă lovesc în față cu bucăți de realitate. Vă mai lasă din cînd în cînd, atît cît să vă puteți trage sufletul. Nu aveți unde să vă adăpostiți, nu există ieșire. Trebuie să înaintați, v-o doriți! Zăriți o lumină. Plini de speranță alergați spre ea. Totul se liniștește și iubirea, în toate poveștile ei, își face apariția. E bine, e cald, ați vrea să stați aici mereu. Însă realizați că nu e de fapt altceva decât ochiul furtunii, unde și oceanul se calmează. Greul abia acum începe, pentru că partea cealaltă este și mai necruțătoare. Însă speranța apare pagină cu pagină. Plângeți – poate, oricum, așteptați cu nerăbdare să terminați cartea. Pentru că doar atunci vă recapatati liniștea…

  Speranța nu moare ultima, speranța nu moare niciodată!  – autorul

 Atunci când am primit cartea din partea autorului (îi mulțumesc din suflet pentru minunata surpriză), coperta nu-mi spunea nimic despre ce s-ar putea ascunde între filele cărții. Cât despre cele scrise pe coperta a patra, trebuie să recunosc că acele rânduri mi-au dat o stare de bine și m-au făcut să cred că povestea va avea un final fericit. E drept că dorința mi s-a îndeplinit, dar când mă gândesc prin câte necazuri/ chinuri au trecut personajele …

  Și de această dată, curiozitatea nu mi-a dat pace până nu am aflat de pe internet mai multe amănunte despre carte. Într-un final, am dat peste un articol interesant, în care se vorbea de lansarea romanului, la Librăria St.O. Iosif, Brașov. Atât de frumos și-a prezentat autorul cartea, încât trebuie să vă arăt și vouă acel mesaj/ text:

Am în minte o imagine de pe site-ul NASA, o fotografie făcută de Voyager 1 în 1990, când se afla la o distanță de peste șase miliarde de kilometri de Pământ. Planeta noastră este cât un fir de praf. La scară cosmică viața fiecăruia dintre noi nu durează mai mult de un clipit de ochi al Universului. Și totuși, e singura pe care o avem, viața aceasta așa insignifiantă este singura pe care o avem, și în ea ne punem toate pasiunile, toate speranțele, toate luptele, toate iubirile. Luăm decizii și acționăm în funcție de acestea. Începând de la deciziile simple, cum ar fi la ce facultate să merg, trecând prin cele cu implicații complexe, cum este decizia lui Azade de a refuza cariera de medic în Statele Unite și în Elveția, pentru a merge să lucreze în tabăra de refugiați. În fine, sunt deciziile care țin de esențe, spre exemplu: să fac binele sau să fac răul. În ultimă instanță, romanul acesta este despre natura umană. Cum ar putea fi altfel?
Mă bucur că v-a plăcut că am păstrat decența și măsura. Asta a fost și ideea: să scriu despre lucruri care nu se pot spune, nu se pot scrie, și totuși să le fac „citibile” și să nu-ți vină să arunci cartea, ci să vrei să mergi mai departe, să te incite în același timp”.  (Sursa fragment)

     Am zâmbit când am citit dedicația pe care mi-a făcut-o autorul, dar nicio clipă nu m-am gândit ce impact va avea asupra mea acea mare “felie de realitate”. Nu aveam cum să nu fiu impresionată de temele abordate sau evenimentele relatate în roman: sistemul sanitar și sistemul de învățământ, corupția și birocrația din România, conflictele din Orient, taberele de refugiați, prăpădul pe care îl fac grupările jihadiste în întreaga lume, tragicele evenimentele petrecute în clubul Colectiv, atacul armat comis în clubul Pulse (SUA), în data de 12 iunie 2016.

 “Primii pași ” este genul de carte al cărui subiect nu poate lăsa indiferent nicio persoană cu suflet. În plus, are toate elementele unui roman de succes: povești de dragoste, mult suspans, acțiune alertă. Trăirile emoționale ale personajelor sunt atât de intense, încât simți mai mereu că ai un nod în gât.

 Fiind o romantică incurabilă, am apreciat în mod deosebit faptul că au fost introduse și câteva povești de dragoste. Dacă la început am crezut că autorul va trece superficial peste ele, mai târziu mi-am dat seama că tocmai dragostea a avut un rol esențial în intriga cărți.

 Povestea este spusă atât din perspectiva personajelor principale (Azade, Amanda, Ana, Maria), cât și secundare (Bryan, Ioan, Ahad). Având în vedere că acțiunea romanului se desfășoară pe mai multe  planuri, subcapitolele alternând între prezent și trecut, am avut posibilitatea să asist la toate momentele – vesele, triste sau dureroase – prin care au trecut cele patru protagoniste: anii de liceu; primii fiori ai dragostei; primele experiențe amoroase (descrise într-un mod finuț și inocent, și totuși, cu o atât de mare încărcătură erotică); trista copilărie a Amandei; temerile Mariei în legătură cu orientarea sa sexuală; căsnicia cuplului Amanda- Ioan; prietenia dintre Azade și Bryan, excursia lor la New York și minunata lor noapte de dragoste; chinurile, teroarea  tinerei Azade pe timpul cât a fost prizoniera extremiștilor jihadiști.

  Citind cartea “Primii pași”, am trăit cu impresia că, pe de-o parte, trag cu ochiul la cele mai importante  evenimentele din viața celor patru femei, iar pe de altă parte, că mă plimb alături de ele prin toate colțurile lumii – de la Brașov, Transfăgărășan, Lacul Bâlea, am ajuns atât la Zurich, New York și Boston, cât și în oraș Duhok, Iraqi Kurdistan, oraș măcinat de conflictele cu rebelii jihadiști.  

 Având în vedere că în carte au loc o serie întreagă de evenimente, atât în prezent cât și în trecut, dar și în atâtea locuri de pe Glob, nu pot să vă spun prea multe lucruri, ci doar să vă prezint personajele, legăturile dintre ele și ceea ce i s-a întâmplat celui mai interesant personaj(din punctul meu de vedere) : Azade.

   Ana și Azade sunt cele mai bune prietene și se cunosc încă de pe vremea când studiau medicina în Zurich. În prezent, Ana este neurochirurg și șefă de secție la spitalul din St. Moritz. Ca origine, ea este din Brașov, iar în perioada adolescenței a cunoscut-o pe Amanda. Încă din primul moment s-a atașat de această fată care a avut neșansa să provină dintr-o familie cu mari probleme. Tatăl Amandei era alcoolic, iar mama ei prefera să aibă amanți în loc să petreacă mai mult timp cu el. Așa că părinții fetei se certau ori de câte ori se întâlneau. Până la urmă, mama s-a despărțit de bărbat și s-a mutat împreună cu fiica ei în Brașov și astfel a reușit Amanda să o întâlnească pe Ana. Tot atunci îl va cunoaște și pe Ioan, primul ei iubit, cu care de altfel se va căsători într-o bună zi.  

 Anii au trecut, dar prietenia celor două tinere a continuat, în ciuda faptului că le despărțeau o distanță destul de mare. În prezent, Amanda a renunțat la jobul bine plătit dintr-o companie multinațională care avea o sucursală și la Brașov, pentru a se lansa pe cont propriu în traduceri, iar  aici se va împrietenii cu noua ei colegă – Maria.

 La rândul ei, Maria a avut o copilărie fericită, până a realizat că e altfel decât celelalte fete de vârsta ei. Într-o țară în care homosexualii sunt stigmatizați, ea a fost nevoită să-și ascundă orientarea sexuală și abia peste mai mulți ani va avea curajul să-i spună bunei sale prietene că de fapt îi plac femeile.  

 Cât despre Azade, povestea ei este mult mai interesantă. După ce și-a încheiat rezidențiatul în Elveția, tânăra a preferat ca în loc să profeseze medicina la un spital universitar din Zurich, să revină în localitate natală – Duhok din Irak, sau mai exact, din Iraqi Kurdistan, în dorința de a-i ajuta pe localnici.  

Acum gândurile ei se îndreptau mai ales asupra poporului ei aflat în suferință, asupra compatriotilor săi care luptau la granițele țării greu încercată de războaie, pentru a o proteja în fața grupurilor extremiste Salafi-jihadiste. Nimic nu o putea împiedica să ajute.”

 Astfel a avut loc prima întâlnire a lui Azade cu ororile războiului, în tabăra de refugiați din apropierea orașului ei natal, Duhok.

Realitatea, impasibilă și brutală, a lovit-o direct, în minte și suflet. La început a plâns în surdină, cât a putut pe ascunse, timp de minute întregi. Cât vedeai cu ochii se întindeau înghesuite corturile care adăposteau sute, poate mii de oameni, de la copii mici care încă nu au început să meargă, la bătrâni care abia se puteau mișca, sute de familii nevoite să-și părăsească casele din cauza urgiei războiului, a violențelor și a terorii, imagini care au umplut-o pe Azade de o amărăciune vecină cu deznădejdea.”  

 Când, într-o seară rece din septembrie, trei refugiate au ajuns în tabără, spunând că grupul lor a fost atacat pe drum, și că au mai rămas răniți în urmă, Azade  a fost prima care s-a oferit voluntară să meargă acolo. Două asistente, împreună cu trei soldați, i s-au alăturat. Scena pe care au găsit-o acolo, era greu de imaginat. Mulți erau morți și doar șase femei mai erau în viață, toate rănite, iar două dintre ele, erau la limită dintre viață și moarte. După ce le-au stabilizat, erau gata să pornească spre tabără, când de niciunde gloanțele au început să șuiere. Cei trei soldați au căzut secerați și în câteva clipe, femeile au fost înconjurate de patru bărbați cu măști pe gură, care ulterior le-au dus în tabăra extremiștilor jihadisti. Iar în acest loc al terorii, au fost abuzate fizic și sexual.

 Îmi vine foarte greu să vorbesc de  perioada  în care Azade și celelalte femei au fost ținute ostatice de acele scursuri. Scuzați-mi exprimarea, dar  sunt extrem de înfuriată când mă gândesc că, din păcate, aceste lucruri nu se întâmplă doar în cărți, ci reprezintă realitatea. Ca o lașă, îmi vine să îmi spun “nu te mai gândi …”, și  totuși, gândul îmi este numai și numai la asta.

 Nu e de mirare că Azade este personajul meu preferat. M-a impresionat profund încăpățânarea și curajul ei, iar faptul că i s-a împotrivit în permanență liderului grupului extremist, m-a făcut să mă simt mândră de ea, dar și speriată. Cu cât se împotrivea mai mult, cu atât erau chinuite ea și celelalte femei. Da, Ahad le pedepsea pe celelalte pentru “ greșelile ” ei.

“ – Ai milă, te rog! plânse cu o voce sfârșită și sfâșietoare Azade. De ce ne chinuiți atâta ?

  -Pentru că putem! rânji Ahad. E în firea noastră!

  -Nu e adevărat, nu se lasă Azade. Omul nu se naște rău, el alege să facă rău!

  -Atunci, aleg! spuse impasibil Ahad .”

Când durerea ajunge la intensitate maximă, și își face lăcașul acolo pentru mult timp, devine ca o a doua natură a corpului. Acesta ajunge să se obișnuiască cu ea și să ignore pe cealaltă, de intensitate mai mică. Asta până când nu mai rezistă și clachează .”

“Iar când Azade a leșinat de durere, Ahad a fost mulțumit  pentru câteva clipe că nu mai mișcă și ca urmare  nu-l mai încurcă, dar a trezit-o oricum, pentru că altfel nu și-ar fi învățat lecția.“

 În starea de semiconștiență, când aiurează, Azade repetă de fiecare dată un nume: Bryan. Dar cine este el?

 În  timpul rezidențiatului, Azade aplicase pentru fellowship și astfel, plecase pentru câteva luni la Boston. Iar la o petrecere făcuse cunoștință cu acest bărbat pe nume Bryan, un radiolog care avea contract cu Air Force. Tinerei Azade îi plăcuse de Bryan și se gândise că o să rămână buni prieteni, însă el ajunsese în scurt timp să fie foarte atras de ea. Însă nu știa dacă să îi spună ce sentimente îi poartă, de teamă că putea strica frumoasa lor prietenie.   

“Bryan era derutat. Nu știa dacă e bine sau nu să-i mărturisească tinerei sentimentele lui pentru ea, care treceau mult peste  limita prieteniei. Nu știa dacă ea avea sentimente reciproce, pe care le ascunde pentru că așa a fost educată. “

 Însă, pe parcursul unei excursii făcute de cei doi tineri la New York, lucrurile au evoluat. Decizia ei de a reveni în orașul natal și de a lucra într-o tabără de refugiați, le-ar fi putut îngreuna situația, și totuși, povestea lor de dragoste la distanță a continuat. Dar ce se va întâmpla atunci când ea nu mai dă nici un semn de viață? Ce va face Azade ca să scape de torționarii săi? Va fi salvată la timp? Se vor reîntâlni cei doi îndrăgostiți? Dar ce se va întâmpla și cu celelalte tinere, Ana, Amanda și Maria? Își vor acorda o a două șansă Ioan și Amanda?  

Nota 9,5

Mulțumesc din suflet autorului Dorin David pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

by -
12

„pentru că….. prostie, apoi pentru că…furt, apoi pentru că…nepăsare, birocrație și tot așa…."

Unde nu-i cap, vai de popoare! de Dragoș Pătraru-recenzie

Starea Nației

Editura Litera/2017

Texte de Dragoș Pătraru și Mihai Radu

Ilustrații de Mardale

Pagini: 229

   „Ce-ai, frate? N-am zis că rezolvăm toate problemele! Tu, cu tot ce ai făcut ilegal cât timp ai avut o funcție publică, tu ești o problemă pe care vrem să o rezolvăm. Dar el turuie întruna: Gata, de-acum o să curgă numai lapte și miere… Nu, n-o să curgă lapte și miere, ci o să fii judecat, iar dacă o să fii judecat, iar dacă ești găsit vinovat, o să fii condamnat. Atât! Însă el nu se lasă: Aa, păi dacă nu o să curgă lapte și miere, înseamnă că ați avut ceva cu mine. A fost comandă politică! Nu, nici o comandă politică! Ai ciordit și acum ești judecat.„

  Astăzi am să vorbesc despre politică într-un fel special. Un stil unic de a prezenta realitatea politică în viziunea autorului și a colegilor săi de emisiune.

   Câți dintre voi ați văzut măcar o dată emisiunea Starea Nației?

   Ei bine ce este această emisiune?

  Starea Nației este un proiect SRL al câtorva persoane, vândut unor canale TV, celor care sunt dispuși să-l cumpere. Eu am văzut această emisiune pe TVR de câteva ori. Niciodată nu am căutat-o, ci am dat din întâmplare și mi s-a părut de fiecare dată că subiectele sunt foarte importante.

    Nu mă pricep la politică și totuși am ochi să văd și urechi să aud ceea ce se întâmplă în jurul meu. Ceea ce se întâmplă în România.

    Stilul unic al textelor în care se face haz de necaz te acaparează. Câteodată îți vine să râzi în hohote, altă dată îți deschide ochii spre o nouă viziune. Una la care nu te-ai gândit.

   Dragoș Pătraru a așternut într-o culegere de texte o parte din materialele difuzate la TV în care ne arată fața adevărată a problemelor din țara noastă.

   Ne arată statistici documentate, hoția și minusurile instituțiilor statului exact așa cum sunt. Fără perdea. Oooo cât de bine punctat este tot ceea ce ține de corupție, abuz în serviciu, legăturile cu Uniunea Europeană. Inclusiv fondurile nerambursabile pe care nu le-am obținut nici măcar 3 % – cum ne punem piedici singuri în dezvoltare și investiții.Nu putem accesa bani europeni „pentru că….. prostie, apoi pentru că…furt, apoi pentru că…nepăsare, birocrație și tot așa….

Am mai învățat că nu învățăm cum trebuie. Știam asta de 27 de ani și totuși , deși toate guvernele au reformat sistemul, n-a ieșit nimic bun. Iar școala românească produce șomeri.

Am învățat în 2016 că, din păcate, 2015 avea dreptate: în România se poate muri din te miri ce. Pentru că asta face cel mai bine România: te omoară.„

    Știți ce m-a impresionat cel mai mult? …. Sumele !!! … Enorme….

   Firma americană Bechtel a construit 54 de kilometri cu 1, 25 miliarde de euro. O firma care a prejudiciat statul cu nu mai puțin de 526 de milioane de euro.

   Pe bune?….. cât înseamnă asta?….. habar nu am, dar știu că mult tare!!!!!

    Se vede că nu mă uit la TV, dar cred că și dacă auzeam nu însemna mare lucru atâta timp cât televiziunea e cumpărată, se promovează prostia sau orice altceva decât informarea cetățeanului.

   Instituțiile publice sunt sursa tuturor problemelor. Doar cu integritatea și cinstea celor care ar trebui să mențină un echilibru al statului s-ar rezolva multe alte subprobleme ca să le spun așa.

   ANAF, DNA, SRI, ITM – se cere corectitudine și nu sabotarea surselor de colectare a taxelor. Oh, dar acesta e un subiect delicat și lung!

Instituțiile de control, de protejare a intereselor statului și a cetățenilor, erau pentru el instituții de forță: adică instituții care protejau interesele unui anumit grup. Iar pentru asta, foloseau forța împotriva cetățenilor.”

    Autorii textelor din această carte ne explică clar cum suntem obișnuiți să alegem răul cel mai mic. Asta facem de peste 27 de ani fără a conştientiza că răul ce mai mic ne face cel mai mult rău. Ignorăm. Suntem un popor obișnuit cu loviturile, acceptându-le și chiar așteptându-le.

„Cred că suntem cam inconștienți. Mă rog  „cam „ sau „foarte”, încă nu m-am decis.”

…….

„Ce vorbești, mă, toată inteligența e pe Facebook-ul din România.”

    M-a amuzat foarte tare Inteligența de pe Facebook și prostia din lume.  Ne dăm cu părerea despre orice și despre oricine.

   Ce e și facebook-ul acesta?

   O entitate extraterestră care știe tot și vede tot (asta nu e din carte, ci de la mine).

   Ei da, domnule autor, aveți dreptate. La noi tot timpul se reformează….sănătatea, educația, clasa politică. La fiecare conducere schimbată se discută noi idei, noi implementări, noi îmbunătățiri. Unde sunt?  … eu nu le-am văzut !…”Comunicăm atât de mult, că nici nu ne mai înțelegem”.

  Această culegere de texte este un must have, oglinda realității din România. Nu te speria că nu cunoști politică (nici eu), pentru că e despre oameni, cu oameni. Este scrisă atât de simplu și explicit că nu trebuie să ai studii superioare să o înțelegi. Totul este vizibil exact ca momentele în care pășeşti pe stradă.

 Unde nu-i cap, vai de popoare este despre popor, despre noi cei de azi și despre istoria noastră ca națiune. Pentru că nu poți fii dacă nu ai fost.

E foarte amuzant, acesta e adevărul, să faci economie la televizor pe flipchart, să expui sistemul de pensii pe două coli sau să arăți măririle de salariu înșirând trei cifre cu markerul….

Ne facem analizele lunar la televizor, să vedem dacă mai avem bani de pensii sau nu, și vine unul la flipchart care ne zice: Hai, băieții, că v-au ieșit bine analizele, vă luați salariile și luna care vine. Uh, prin ce-am trecut, dar cifrele alea de pe foaie arată că stăm bine.”

   În concluzie, am făcut radiografia României citind această carte. Toate problemele țării au fost studiate. Așteptăm acum și soluțiile date de conducere (care sigur se lasă mult și bine așteptate).

Cartea Unde nu-i cap, vai de popoare! de Dragoș Pătraru a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

by -
6

 Cele mai mici proze, de Doina Ioanid-recenzie

Editura Nemira

Nr. pagini: 84

    Despre autoare

   „Doina Ioanid s-a născut la 24 decembrie 1968, în București. A absolvit Facultatea de Litere  a Universității București în 1995 și cursurile de master( Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a aceleiași universități, în 1998. A publicat poeme în volumul colectiv Ferestre ’98, girat de Mircea Cărtărescu împreună cu alți autori.  A mai participat la alte volume, a debutat individual cu un volum de d poeme în proză Duduca de marțipan, care a primit premiul „Prima verbă”. Poemele sale au fost traduse în franceză, maghiară, turcă, slovenă, bulgară,  croată, germană, neerlandeză, engleză, galeză și polonă.”

 

 „Plouă. Stăm amândoi într-o cabină telefonică. E din cea veche, dintre cele puține câte au mai rămas. Fără ușă. Eu sunt cu saboții dezlipiți în mână, cu tălpile goale. Ne uităm la stropii mari de ploaie. Nu spunem nimic. Mă uit în geam. Pe gâtul meu, o petunie violet.”


    Acest text nu este un  fragment. Este un text de proză scurtă, unul foarte scurt în care este surprins un moment care nu este ceea ce pare prin ultima propoziție.

   Așa sunt textele autoarei, unele scurte, altele foarte scurte cuprinzând doar ceea ce e nevoie într-un stil unic și diferit față de tot ceea ce am citit eu până acum.

   Acest volum de proze foarte scurte se aseamănă de fapt cu un volum de poezie. Textele sună melodios, cuprinzând gânduri poetice, diferite tablouri în doar câteva rânduri, dar surprinzând esența vizualizării fiecărui text .

   Am sesizat un oarecare definiție a tot ceea ce înconjoară viața, de la lucrurile banale la amintiri sau confortul femeii în viața ei (în papucii ei).

Poveste din Țara Papucia : o rază de lună trece prin perdea și se oprește pe covor, lângă patul meu, în dreptul papucilor. Love for a distance. Privește înger către casă.„

   Imaginea scurtă a textelor cuprinde povestea simplă a detaliilor nesemnificative a unor lucruri cărora nu le acordăm atenție: frunze, lobodă, geamuri, flori, schimbări migratoare. Tot odată această melodie prozaică este tabloul femeii visătoare trăind în haos, bucurându-se de fiecare moment, lucru, idee.

Uneori, femeile singure își trag baticul peste nasul lor trist sau peste ochii încercănați. cu vedere slăbită, alteori își plimbă câinii pe lângă lăzi cu marmeladă, într-un port numai al lor, unde-și spun poveștile fără cap și fără coadă, așteptând să ajungă altundeva, într-un alt port, cu alte povești. Ce fel de povești nu știu prea bine. Și tot ceea ce li se întâmplă sunt niște virgule, niște virgule nesfârșite. Și, desigur, mâine va fi mai bine.”

   Mintea femeii este greu de înțeles (persoanele de faţă se exclud, desigur☺), dar această mică cărticică cuprinde, bucătării, locuri, frânturi de existență atât de feminină cuprinsă în doar o picătură de esență. Genul acela de furnică care duce-n spate un munte de data asta, nu un grăunte jumătate.

   Dacă îți place scriitura ciudată, simplă, unică la care adăugăm și puțină feminitate atunci merită să citești această carte, o lectură numai buna pentru cafeaua de dimineață.

 Cartea Cele mai mici proze de Doina Ioanid a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Interviu cu autorul Bergler Igor-cel mai bine vândut scriitor în România în ultimii 20 de ani

   În scurt timp de la publicarea sa, BIBLIA PIERDUTĂ a devenit cea mai vândută carte din România în ultimii 20 de ani. Nu e de mirare că cititorii așteaptă cu nerăbdare apariția următoarei cărți – TESTAMENTUL LUI ABRAHAM. Igor Bergler, scriitorul care a readus la viață noțiunea de „bestseller” în România, a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.
  1. Care credeți că sunt elementele pe care cititorul din România le apreciază la o carte? Ce elemente credeți că au apreciat/apreciază cititorii la „Biblia pierdută”?

   Igor Bergler: Cititorul român nu e foarte diferit de alți cititori europeni. Poate doar ca număr și putere de cumpărare. Gusturile sunt multiple și variate. Dar sunt convins că majoritatea apreciază o poveste bine spusă și plină de surprize și de răsturnări de situație. Personaje simpatice, conspirații sofisticate și mult umor. De asemenea și cititorii noștri sunt avizi după ceea ce se cheamă „pageturner”, o carte care nu te lasă să renunți la ea și pe care, dacă dintr-un motiv sau altul ești nevoit să o întrerupi, îți stă pe creier până ajungi să citești mai departe.

   Zecile de mii de cititori cărora le-a plăcut BIBLIA PIERDUTĂ au apreciat subiectul, povestea, felul în care se desfășoară, umorul, capitolele scurte, stilul scriiturii, felul în care se construiește suspansul, partea de istorie și referințele culturale.

  2. Cât de greu sunt de mulțumit cititorii din România? Care sunt caracteristicile publicului țintă pentru cărțile dumneavoastră?

   Igor Bergler: Și aici lucrurile sunt împărțite. Există cititori exigenți și mai puțin exigenți. Din câte am putut să îmi dau seama, ai mei fac parte din prima categorie. Sunt inteligenți. Și, ceea ce mă bucură cel mai mult, covîrșitoarea majoritate a reuşit să treacă de primul nivel al textului, cel al narațiunii simple. Nu există bucurie mai mare pentru un autor, cel puțin la mine așa stau lucrurile, decât să vadă cititori încântați că s-au prins de capcanele pe care le-a întins în text, că au intrat în jocul propus de narator și i-au acceptat convențiile. Cu inteligență și spirit ludic. Cu bucurie.

   Publicul căruia i se adresează cărțile mele, ținta cum îl numiți, e foarte larg. O arată cifrele fără precedent în istoria modernă a literaturii române. Am povestit de mai multe ori cum vedea Chaplin publicul, așa că n-o să reiau. E suficient să adaug că ambele cărți se adresează unor cititori cu gusturi și preocupări literare foarte variate. Fiecare găsește câte ceva ce îi place sau îl interesează în cărțile mele.

   3. Ați devenit un scriitor celebru chiar de la romanul de debut. Cum a fost să va aflați în ipostaza de scriitor de bestseller? Ce impact au avut asupra dumneavoastră întâlnirile cu cititorii?

   Igor Bergler: Cititorii sunt cei pentru care scrii. Nu îi cred deloc pe cei care spun că scriu doar pentru ei înșiși. Așa cum aplauzele sunt recompensa actorului, reacțiile cititorului sunt și trebuie să fie suprema satisfacție a autorului. Întâlnirile la care faceți referire sunt despre asta. E un dialog în care nu țin nici un fel de discursuri. Răspund direct oricărui fel de curiozitate. Și sunt foarte multe.

   Cât despre celebritate, în societatea românească de astăzi, vedetele sunt altele. Așa că, să trecem.

  4. După publicarea cărții, după vânzările atât de mari, inevitabil, ați atras și critici. Care au fost cele mai deranjante critici și cum le-ați gestionat?

   Igor Bergler: Sunt oameni cărora nu le place cartea mea. Și asta e bine. Unanimitățile mă îngrozesc, îmi dau fiori. Cât despre critici, nu am găsit niciuna argumentată și consistentă, încă. Am și eu haterii mei. Sunt o mână, dar foarte activi. Mă distrează. Pentru că e evident pentru oricine că motivele lor sunt extraliterare. Nu cred că vreunul dintre ei să fi citit toată cartea. Unii mă urăsc pentru că nu am un nume neaoș. Alții din alte motive. Mai e și strategia aceea de marketing pe invers. Te iei de cineva al cărui nume e foarte în vogă și cumva te lipești de numele lui, înjurând-l. Oricum, nu mă preocupă defel. Am răspuns la câteva critici la început. Absolut inutil. Haterii de profesie nu polemizează, nu caută argumente. Urăsc și înjură. Greșeala e să îi bagi în seamă, pentru că tocmai asta își doresc. Am observat însă că 5-6, din cei 7-8, scriu ei înșiși. Fără succes. Și, cum ar zice cineva, cel mai greu de suportat e succesul celorlalți.

   5. Cum gestionați comparațiile între „Biblia pierdută” și alte cărți celebre?

    Igor Bergler: Dacă vă referiți la Dan Brown, cei care le fac, fie nu ne-au citit pe amândoi, fie nu au înțeles mare lucru din intențiile mele. O domnișoară, cam nepricepută în ale literelor, care pe blogul ei face praf ultimul roman al lui Eco, care e excepţional, pentru ca nu a înţeles nimic din el și e incultă ca o nucă, m-a acuzat că l-aș fi copiat pe Dan Brown. Sau n-a citit ce am scris eu sau nu are instrumentele pentru a înțelege cartea mea. Raportarea mea la Dan Brown există, dar e în cheie parodică. Și nu e vreo aluzie ascunsă pe undeva prin text. E străvezie și la vedere. Îmi amintesc că la insistențele mele, în altă situație, de a mi se spune cum adică l-am copiat pe autorul Codului lui Da Vinci, am primit un răspuns năucitor. Zice persoana, care are un blog al ei, unde, vai, scrie despre cărți, că Dan Brown și-a intitulat seria „Langdon”, iar eu i-am furat ideea și mi-am intitulat seria „Charles Baker”. Că ea nu a auzit niciodată de Sherlock Holmes, Hercule Poirot, Maigret și lista e foarte lungă, nu e vina mea. De asemenea, o altă acuzație e că aș fi copiat nu știu ce scriitoare româncă care ar fi scris o telenovelă despre Dracula. Am întrebat de ce. Mi s-a spus că și acolo e un profesor care vine în România. Păi ăsta e Bram Stoker. Înseamnă că amândoi am copiat de la creatorul personajului devenit atât de celebru. Ridicol.

  6. Se pare că dețineți secretul cărții perfecte. Ce ingrediente ar trebui să conțină rețeta pentru realizarea unei astfel de cărți?

   Igor Bergler: Nu numai ca nu dețin niciun secret, dar cartea mea nu e scrisa după rețetă. Din contră, parodiază toate rețetele celebre. E, cum zice Pavel Susara, o carte în răspăr față de ele.

  7. Se apropie cu pași repezi lansarea noii cărți „Testamentul lui Abraham”. Credeți că va avea același succes ca și „Biblia pierdută”? Vor fi cititorii la fel de entuziasmați, ca de „Biblia pierdută”? Ce are „Testamentul lui Abraham” în plus față de „Biblia pierdută”?

 Igor Bergler:   Într-adevăr. TESTAMENTUL LUI ABRAHAM va apărea în librării la 1 octombrie și se va putea precomanda exclusiv pe www.Elefant.ro de la 1 septembrie. Nu știu dacă are ceva în plus. E diferită. E un prequel la BIBLIA PIERDUTĂ. Le promit cititorilor mei că nu vor fi deloc dezamăgiți. Ba, din contră. Sunt și mai multe surprize aici decât în prima. Și, da, cred că va avea un succes și mai mare.

Echipa Literatură pe tocuri vă mulţumeşte pentru interviu

 

by -
8

Lansare de carte Legendele ṣefului de gară de Adrian Petru Stepan-Timişoara

   Am avut plăcerea de a participa la o lansare de carte la Timișoara. Cartea Legendele șefului de gară scrisă de Adrian Petru Stepan pe care am citit-o deja și pe care am pus-o la loc de cinste în bibliotecă alături de celelalte două cărți ale autorului.

   Lansarea a avut loc în librăria deja renumită La Două Bufnițe, un colț de rai, plin de bijuterii literare de la care nu poți să-ți iei ochii. Surprinzător și plăcut este cât de multă lume citește, motiv pentru care a fost nevoie de o suplimentare de scaune.

   Romanul a fost prezentat de Eugen Bunaru și Daniel Luca. Critici, poeți/prozatori, membrii ai grupării Cenaclului Pavel Dan al Casei de Cultură. Atmosfera a fost relaxantă, s-a făcut puțină analiză literară, s-a discutat despre subiect. Bineînțeles mi s-a confirmat încă o dată că autorul este un bun narator care ți se lipește de suflet prin poveștile pline de pasiune, cu mulțumirile cititorilor pentru că le împărtășește cu noi.

   Printre descrierea personajelor Adrian a menționat că s-a săturat ca în filmele și cărțile autohtone toți bărbații sunt bețivi și vulgari, iar femeile aceleași mereu. Un tablou care descrie de fapt vremuri învechite. Adrian a vrut să creeze oarecum bărbatul model, dar nu perfect și femeia modernă, dar nu neapărat model. Evident autorul nu a folosit aceleași cuvinte, eu așa am înțeles din discurs și cunoscând personajele.

  A fost o lansare elegantă, cu lume bună, atentă la fiecare detaliu. O lansare între prietenii cărților, lăsând la o parte faptul că singurul pe care l-am cunoscut e autorul. Bineînțeles am auzit câte ceva și despre Daniel Luca și Eugen Bunaru (fiind iubitoare de poezie), pe care am avut ocazia să-i cunosc acum. Am făcut cunoștință cu câteva domnișoare, iată că cititul de apropie de oameni și e un sentiment plăcut. O lansare frumoasă, la fel ca Legendele șefului de gară.

   Felicit autorul și organizatorii pentru un eveniment reușit și-i mulțumesc lui Adrian pentru că a răspuns câtorva întrebări.

    1. Care dintre cele trei romane este preferatul tău?

  Fiecare mă reprezintă, într-un fel sau altul. Preferat e cel din urmă, întotdeauna. Adică Legendele ṣefului de gară.

      2. Ai deja planuri pentru viitoarele proiecte literare?

  Da, am câteva idei. In premieră, pot să îṭi spun că mă gândesc la un roman a cărui poveste să se desfăṣoare în Timiṣoara, pe parcursul unei zile, cu personaje care să reflecte melanjul de naṭii ṣi religii local. Un fel de Crepuscul, cu mai puṭine fire epice, dar mai spiritual.

   3. Cum se îmbină literatura cu munca? Cum te organizezi să-ți faci timp de scris?

  Nu ṣtiu nici eu să îṭi răspund la aceste întrebări. Am văzut un interviu cu un scriitor francez contemporan, care nu avea altă preocupare decât scrisul ṣi spunea cum, dacă trebuie să meargă cu metroul prin Paris, între staṭii se gândeṣte la scena din carte la care lucrează… Pot să îmi imaginez doar cum e să trăieṣti aṣa.

   Mare parte din ce am scris până acum nu mi-a consumat foarte mult timp. Legendele șefului de gară s-au scris aproape singure, nu am avut de furcă deloc cu desfăṣurarea acṭiunii, ideile au venit scriind.

    4. Câteva cuvinte pentru cititorii literaturapetocuri.ro  ?

   Sunt comunitatea de care avea nevoie literatura noastră. Probabil că, dacă nu aṣ fi văzut interes atât de mult pentru cărṭi actuale autohtone, nu aṣ fi avut acelaṣi imbold de a scrie. Le mulṭumesc pentru aprecieri, la fel cum vă mulṭumesc ṣi vouă, redactorilor, pentru susţinere.

 

Petru Dimitrie Cercel. Gentilomul valah care a fermecat Europa de Cristian Moșneanu-recenzie

Prefață: Cornel Bîrsan, Vasile Lupaşc-Sfinteş

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2017

Gen: Non-ficțiune, Istorie

Număr pagini: 144

Nota mea: 10/10

    Câți dintre voi ați auzit până acum de Petru Dimitrie Cercel? Cu siguranță, nu mulți. Și, cu certitudine, nu de la școală, nu din manualele de istorie. Din nefericire, trăim în vremuri în care societatea pune un preț tot mai mic lucrurilor importante, uită esențialul, se pierde în detalii de actualitate. Pentru mulți istoria este o enigmă, un mister de nepătruns, motiv pentru care este important să creștem o societate care nu ezită să arunce o privire în urmă pentru a-și înțelege prezentul și pentru a înfrunta viitorul.

     Atunci când școala nu ne oferă suficient, nu ne ajută atât cât ar trebui, nu ne rămâne decât să ne lărgim singuri orizontul de cunoaștere. Lectura reprezintă cel mai util mijloc de a ne dezvolta, de a ne construi o lume interioară capabilă să se reflecte și asupra celei exterioare. Istoria este extrem de importantă, reprezintă o sursă infinită de informație, de lecții de viață, de sfaturi. Cei care aleg să studieze istoria și să se ocupe de cercetare sunt puțini, mai ales, în România.  

    Spre norocul nostru, avem și câțiva oameni talentați, pasionați de această știință aparte, care nu ezită să-și împărtășească descoperirile cu ceilalți și să contribuie, într-un fel sau altul, la educarea societății contemporane. Printre ei se numără și tânărul autor Cristian Moșneanu, pe care l-am cunoscut prin intermediul lucrării ,,Istorie furată. Întemeierea Țării Românești. Radu Negru Vodă, între legendă, mit și adevăr”, realizată împreună cu istoricii Cornel Bîrsan și Adrian Anghel. Am fost încântat să văd că Editura Librex publică un alt titlu ce poartă semnătura acestui autor și țin să le mulțumesc pentru exemplarul oferit (și autorului pentru autograf :D ).

     Numele lui Petru Dimitrie Cercel nu-mi era complet străin, căci nu demult citisem un articol despre acesta pe internet. Totuși, am fost curios să aflu mai multe și am avut ocazia să mă bucur de această carte, o lectură rapidă, concisă. Unul din motivele pentru care-l apreciez pe Cristian Moșneanu este reprezentat de modalitatea în care se prezintă lucrările sale, acestea fiind accesibile publicului larg, cititorului nu tocmai familiarizat cu limbajul istoric, cu tipul acesta de carte. El nu se adresează strict elitei intelectuale, istoricilor, ci tuturor, întrucât întreaga națiune ar trebui să-și însușească disciplina numită istorie. Volumul de față debutează, de altfel, cu o introducere, cuprinzând o prelegere despre importanța istoriei și motivele pentru care autorul a ales să ne ,,vorbească” despre Petru Dimitrie Cercel și nu despre o altă personalitate istorică mai celebră.

“Printre altele avu să spună Sfinţia Sa, vorbind cu unii cardinali, că a cunoscut mulţi oameni, dar n-a găsit niciunul atăt de cunoscător al tuturor lucrurilor din lume ca Principele Valachiei” (Relatare a lui Franco Siviori despre impresia făcută de Petru Dimitrie Cercel  Papei Sixtus al V-lea)

    Înainte de toate, Petru Dimitrie Cercel (1545-1590) a fost domn al Valahiei, al Țării Românești, fiu al lui Pătrașcu cel Bun și urmaș al domnitorilor Radu Negru, Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul.  Cartea prezintă câțiva membrii ai familiei sale și dezbate, cu argumente solide, legătura de sânge cu Mihai Viteazul. Se dovedește că responsabilul de prima unire a Țărilor Române a fost frate vitreg cu gentilomul valah. Fără doar și poate, relația dintre cei doi domnitori este extrem de controversată în rândul istoricilor, însă cu timpul poate că vor fi scoase la iveală și alte dovezi care să ofere o certitudine.

                                                                            Sursă

    Unul din capitolele cele mai interesante ale acestei lucrări este, în ceea ce mă privește, cel referitor la iubirea protagonistului față de ,,creația dumnezeiască ruptă din coasta lui Adam”. Am fost uimit să descopăr câte femei importante au căzut pradă iubirii și slăbiciunii față de domnitorul român. Pe lista ,,cuceririlor” sale se numără Griseldis, o membră a familiei Bathory, Caterina de Medici – mama regelui Franței Henric al III-lea, Louise și Margareta (,,Regina Margot”) – soția, respectiv sora aceluiași monarh. În mod neașteptat, Haseki Safiye Sultan, de origine venețiană, se află printre admiratoarele lui Petru Cercel. În condițiile în care, soția sultanului Murad al III-lea și sultana-mamă a lui Mahmud I era închisă în harem, în așa-zisa colivie cu zăbrele de aur. Soția domnitorului și mama copiilor săi este nimeni alta decât Sultana Koprelli, o nobilă otomană convertită la creștinism.

                                                             Safiye Sultan – Sursă

      Aflăm mai multe despre urmașii lui Petru Dimitrie Cercel, despre numeroasele călătorii întreprinse de-a lungul vieții și vizitele sale la marile Curți Regale ale vremii, dar și despre scurta sa domnie de doar doi ani. Spre deosebire de mulți alți domnitori, el a reușit în puținul timp petrecut pe tronul Țării Românești să aducă o contribuție la creșterea prestigiului acestei țări în ochii Marilor Puteri apusene. A reorganizat administrația țării, a adus nenumărați străini pentru ca Renașterea să ajungă și în acest colț al continentului. Și, mai mult decât atât, a cultivat prietenii cu importante figuri ale vremii, străduindu-se să clădească un sistem de alianțe care l-ar fi sprijinit  în lupta contra Imperiului Otoman.

   Petru Dimitrie Cercel are “o anume abilitate plină de graţie ṣi de dragoste, la care se adaugă o ȋnfăţiṣare binevoitoare că nu poţi judeca de unde primeṣti mai multă satisfacţie: din vorbirea sau din privirea lui cu care subjugă ca ṣi cu niṣte lanţuri ṣi strânge ȋn veṣnică supunere inima altora… El poartă imprimată, pe suverana sa frunte , imaginea vie a mărinimiei, din pieptul căruia ies comori” (Francesco Puggiella-legiuitor ṣi poet toscan)

     Nu există niciun dubiu că acest domnitor a fost primul ambasador cultural al românilor, fiind el însuși un artist și un mare învățat. Vorbea 12 limbi străine, fapt ce i-a deschis multe porți. A încercat să-și lase amprenta asupra vieții culturale românești, s-o aducă în rândul celor din Occident. Eforturile sale sunt de necontestat, iar dacă ar fi reușit să domnească mai mult, și-ar fi dus întreaga misiune la bun sfârșit. De remarcat că Petru Dimitrie Cercel a fost bun prieten cu Pierre Ronsard, marele poet francez, ai cărui strămoși provin de pe meleagurile noastre. Se aduc dovezi în privința acestui fapt și a legăturilor dintre Ronsard și Banul Mărăcine.

     “Toţi se miră de ȋnfăţiṣarea lui cea maiestoasă, de vorbirea lui cea curată aproape ȋn toate limbile europene ṣi de ȋnalta lui ȋnţelepciune” (Relatare despre Petru Dimitrie Cercel din cronica Fuchsia – Lupio – Oltarodium)

    Ce aduce nou această lucrare?

   În premieră pentru istoriografia românească, sunt traduse din limba franceză două scrisori de recomandare pentru Petru Dimitrie Cercel ale regelui Franței, Henric al III-lea, și ale reginei-mamă, Caterina de Medici, misive adresate Dogelui Veneției. De asemenea, este lămurită chestiunea originii românești a poetului francez, Pierre Ronsard, și a legăturilor sale cu Banul Mărăcine. Nu în ultimul rând, ne este oferită o perspectivă asupra obiceiurilor din Valahia acelor vremuri, un capitol esențial pentru a înțelege atmosfera de atunci.

               

                                                                      Pierre Ronsard – Sursă

    Scopul acestei cărți este, în primul rând, după cum precizează și autorul în încheiere, acela de a familiariza cititorul cu personalitatea lui Petru Dimitrie Cercel. La urma urmei, acesta nu se diferențiază de Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și alți domnitori despre care am învățat și continuăm să învățăm la orele de istorie.

     Prin urmare, vă recomand cu tot dragul volumul ,,Petru Dimitrie Cercel. Gentilomul valah care a fermecat Europa”! Veți descoperi o lectură deosebită, o carte despre o personalitate prea puțin cunoscută, uitată în negura trecutului, dar pe care tânărul autor și istoric Cristian Moșneanu o aduce la viață și la cunoștința publicului larg.

  Sunteți pregătiți să-l cunoașteți pe Petru Dimitrie Cercel, un mare gentilom și un remarcabil erudit, un prim ambasador cultural al unei țărișoare ,,insignifiante”?

     LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Petru Dimitrie Cercel. Gentilomul valah care a fermecat Europa de Cristian Moșneanu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

„Sufletul lui pereche îl găsise pe o planetă aflată la șaizeci de milioane de kilometri depărtare de Pământ. Iar el găsise Paradisul.”

       Epoca inocenței, de Adrian Mihălțianu-recenzie

Titlul original: Epoca inocenței

Editura: Nemira

Colecția Nautilus Science Fiction

Colecție coordonată de Ana Nicolau

Seria Terra XXI: 1. Epoca inocenței

Anul apariției: 2017

Număr pagini: 357

Gen: S.F.

Cotație Goodreads: 3,93

    Primul roman din seria S.F. Terra XXI ne surprinde cu imaginea unei societăți distopice dintr-un viitor oarecum apropiat. Acțiunea se petrece în 3 etape distincte: anii 2021, 2033 și 2046. La cum zboară timpul, nu m-ar mira să ne trezim că am ajuns deja acolo.

   Romanul începe cu uciderea „domnului Qiu”, un astronom chinez ce tocmai a descoperit o informație esențială pentru umanitate: ceva vine spre Pământ. În câteva decenii, planeta poate fi lovită de un corp străin. Un corp străin ce poate fi o altă planetă, un meteorit sau o navă spațială. Un corp străin ce posibil este locuit de o altă civilizație.

   Informația este ținută secretă mai mulți ani la rând, iar omul de știință, ucis. Însă ucigașul nu și-a atins scopul în totalitate: deși l-a ucis pe astronom, informația supraviețuiește.

   Cine ar fi interesat ca această informație să rămână sub tăcere și implicit, ca astronomul să moară? Răspunsul nu este deloc la îndemână, veți afla descifrând păienjenișul din carte.

   De aici se ajunge, peste mulți ani, în altă etapă, la prima călătorie pe Marte, prilej de competiție pentru SUA și China. Cele două națiuni se întrec care mai de care în cursa pentru sosirea pe Planeta Roșie, iar ceea ce frapează cel mai tare este înfruntarea orgoliilor. Însă mai multe aflați citind cartea.

Din păcate, politica de cea mai joasă speță joacă un rol încă prea mare în deciziile care ar putea salva planeta… Mă rog, nu planeta, ci omenirea, ca specie.”

   Ne este descrisă lumea din acel viitor, iar dacă analizăm cu atenție, ne îngrijorăm puțin, întâlnind aspectele din ziua de azi la scară extinsă: hiper-tehnologizare, încălzirea globală din ce în ce mai pregnantă („Urma să fie cel mai cald an din istorie, așa cum fuseseră, pe rând, aproape toți anii de dinainte.”), conflictele interstatale se intensifică…

   China a trecut la alt regim, SUA s-a cufundat într-o religiozitate excesivă, partidul republican fiind la putere, din care s-a desprins o ramură: NAR; Rusia a decăzut, Franța a devenit „o țară căzută în cel mai roșu socialism”, atacurile teroriste sunt frecvente și cel mai rău, mult mai feroce, sprijinite de tehnologia dezvoltată. Nu mai există intimitate, spionajul este întâlnit peste tot:

Conform acestui act, politicienii acceptau că Statul are dreptul de a monitoriza și de a interveni cu drone automate înarmate pentru a menține ordinea socială, nu doar în chestiuni care implicau acțiuni teroriste, ci și în acțiuni presupunând aplicarea legii de către poliție și de celelalte organe ale Statului. Acesta avea voie, de acum încolo, să utilizeze chiar și forța letală împotriva cetățenilor americani, dacă era cazul.”

„Europa era mai divizată ca oricând, iar de proiectul european se alesese praful.”

   Tehnologia aparent ușurează viața, însă oamenii devin total dependenți de ea. Dacă o pană de curent ar avea loc, totul s-ar opri, ceea ce în zilele noastre, nu pare atât de departe de adevăr.

   Tot tehnologia avansată este de vină pentru transformarea treptată a oamenilor în roboți: lentile de contact digitale, ochelari digitali, tehnologia ajunge să facă parte din noi la propriu. Nu știu altora, dar mie nu mi-ar surâde deloc o asemenea perspectivă.

În epoca în care toată lumea primea informațiile pe lentilele digitale de contact, tabletele și celelalte ecrane deveniseră mai degrabă inutile. Bill era însă de modă veche și simțea că amețește ori de câte ori încerca să răsfoiască fluxurile de știri direct de pe ochi.

Singurul lucru care se schimbase în toți acești ani fusese interfața. Evoluase de la dispozitivele ținute în mână sau pe braț către ochelari digitali și apoi lentile de contact, cu din ce în ce mai mare putere de calcul, care le permitea să acceseze ușor, să blocheze, să trimită mai departe sau să selecteze informațiile direct din creier.

  „Telefoanele mobile rămăseseră de bază pentru majoritatea oamenilor, fiind deseori integrate într-o peliculă subțire pe mâini sau luând forma unui inel care proiecta holograme deasupra palmei. Dar unii încă foloseau dispozitive cu aspect retro, similare celor de la începutul anilor `20, chiar dacă le umflau neplăcut buzunarele.” – este vorba, desigur, despre anii 2020, nu 1920, la care îmi imaginam din reflex că se referă.

   Pătrunderea tehnologiei în toate aspectele vieții și etalarea vieții private pe rețelele sociale este, la fel ca în prezent, la ordinea zilei, chiar dacă Facebook a devenit între timp o „vechitură”:

„„Puțoii ăia”, de care vorbea Tom, erau puștanii care filmau tot ce fac ziua, cu camerele mobile de pe ochelari sau ascunse undeva pe haine și partajau apoi feedurile video live pe internet, pe Vflux. Era ultima modă, lucrul pe care trebuia neapărat să-l faci dacă voiai să atragi atenția.”

„Exista mai mult respect pentru intimitate în tinerețea mea”, se trezi că murmură, apoi izbucni în râs – să trăiască tinerii de azi!”

    Lucrurile se desfășoară cu și mai mare viteză decât astăzi, de unde presiunea crescândă, stresul. Oamenii nu mai au când să se odihnească, să reflecteze, să rămână singuri cu gândurile lor:

Acum trei ani, când au apărut pe piață, m-am gândit că o să economisesc timp, deci și foarte mulți bani. Acum aș vrea să recuperez timpul ăla cât zbor peste ocean și să apuc să rămân un pic cu mine însumi. Să citesc. Să dorm. Să mă relaxez. Să-mi pun gândurile în ordine.

Dar aproape o săptămână de liniște începea s-o sâcâie – născută în 2018, nu era deloc obișnuită să rămână cu gândurile proprii, iar asta o speria. Fusese conectată toată viața cu cei din jur și de departe, astfel încât acest mod de viață i se părea natural – tăcerea și vocea propriilor gânduri erau ceva nou și tulburător.”

    De asemenea, mașinile electrice sunt din ce în ce mai răspândite, având o mulțime de funcții noi. Mi s-a părut amuzant faptul că în asemenea condiții, până și eu aș fi în stare să conduc, iar dacă oprirea motorului ar depinde de strigătul meu… atunci chiar nu s-ar mai opri deloc:

Strigă la mașină să pornească motorul și să usuce cât mai repede geamurile care-l împiedicau să vadă ce se întâmpla afară.

„„Betsy, du-mă de aici! ” – îi ordonă Tom mașinii, apăsând pe ecranul navigației și selectând opțiunea Fast. „Betsy” începu să se strecoare singură prin trafic, recalculând cea mai rapidă rută la fiecare intersecție. Tot ce trebuia Tom să facă era să țină mâinile pe volan, deși mașina putea vira de capul ei – o îmbinare stupidă între regulile de circulație perimate și facilitățile avansate ale mașinii.”

Mașina îl aștepta cu motorul pornit și își descuie ușile când Tom se apropie.”

    Acțiunea se desfășoară pe multe planuri, în mai multe direcții. Ajungem în China, unde sunt proiectate orașe circulare, construite în așa fel încât oamenii să nu mai aibă nevoie să se deplaseze prea mult între casă și locul de muncă. Orașele circulare erau ca niște malluri imense, în care aveai acces la tot, nefiind nevoit să ieși: totul se întâmpla în acel spațiu. Din nou, nu cred că m-aș fi simțit confortabil, mi-ar fi dat o senzație de claustrofobie.

   În privința acestor construcții, are loc și o referire la România:

Deci mutăm orașul din Ungaria în România, iar pe cel din Germania îl facem în Croația? OK, Croația, înțeleg, dar în România cine să aibă bani să se mute în oraș? E sărăcie lucie acolo!

„- Dar unele dintre ele chiar nu se justifică economic. Adică… România?! Pe bune?

– Trebuie să avem un cap de pod în Europa de Est. Am încercat în Ungaria, dar ne-am izbit de prea mult naționalism, oricât am uns noi pe cine trebuie. (… Croații au o poziție strategică, iar cu românii ne înțelegem bine, ei se grăbesc să-și deschidă brațele oricui investește acolo.”

   Aflăm câte ceva și despre terorism, anume că ISIS a dispărut, dar au luat naștere alte grupări. „Nenorocirea de care au fugit, Azam, era tot o invenție a saudiților, cu sprijinul tacit al americanilor. Cine mai știe azi de ISIS? Cum a venit, așa s-a dus – când n-au mai avut nevoie de ea, i-au tras cablul de alimentare.”

   Legat de terorism, avem ocazia de a vedea un pic din mintea celor care se sacrifică „pentru numele lui Allah”. Atitudini de neînțeles pentru majoritatea dintre noi, dar care pentru ei au sens: „Allah o folosise ca să schimbe lumea în bine, la urma urmei. Ali nu o trădase, ci o lăsase să-și împlinească destinul – anonim, ce-i drept, dar pacea veșnică și bogățiile o așteptau dincolo, la doar o răsuflare distanță. Era fericită. Era un om împlinit. Se răzbunase pe toți necredincioșii musulmani care preferaseră să trăiască în înțelegere cu necredincioșii creștini și cu ateii care dominau țara în care crescuse și care o respinsese ca pe un măr stricat. Se răzbunase pe lumea întreagă. Chiar dacă nu știa nimeni de ea. Allah o va primi chiar acum, chiar acum, chiar…”

    Picăm și în pline scene de război, precum și în Orientul Mijlociu, unde au loc execuții. Mărturisesc că aceste fragmente au fost prea mult pentru mine. Pur și simplu n-am avut stomac să citesc despre execuții sau scenele de război și în același timp, nu puteam ține pasul cu acțiunea. Acesta nu l-aș considera neapărat un minus al cărții, ci mai degrabă, gusturile mele nu se pliază pe acest gen de lectură. Pot doar să vă spun că și tehnologia militară avansează mult: apar costumele care te fac invizibil și alte lucruri aparent utile:

   „Funcția de condiționare mentală imediată – primitivă, ce-i drept, dar eficace. În loc să se mai piardă timp cu decizii morale, casca neutraliza zonele din creier responsabile pentru astfel de subtilități și activa puternic zona care ducea la obediență. Orice ordin dat era ascultat imediat fără discuții și mai ales fără ca subiectul să simtă apoi remușcările cu care se confruntau în general soldații.”

   O altă problemă a acestei societăți viitoare o constituie, ca și azi, suprapopularea. În legătură cu acest aspect, se pare că se încearcă luarea unor măsuri mai puțin ortodoxe, și anume o armă secretă. Dar nu vă spun mai multe, pentru că vă ofer spoiler-ul pe tavă.

   În roman mai este timp și pentru dragoste. Asistăm la povestea dintre Lin și Andrews – ea, fiica astronomului care a descoperit planetoidul ce venea spre pământ, ajunsă căpitan al navei chineze ce a ajuns pe Marte, iar el, membru al echipajului american ce avea aceeași misiune. Aflați în tabere diferite, SUA și China luptând în cursa „Cine ajunge primul pe Marte”, cei doi au parte de o întâlnire neconvențională, în spațiu.

„Sufletul lui pereche îl găsise pe o planetă aflată la șaizeci de milioane de kilometri depărtare de Pământ. Iar el găsise Paradisul.”

„Se scria istorie: prima dată în peste un deceniu un oficial american și unul chinez își puteau da mâna în public și puteau coopera fără a-și striga unul celuilalt „teroristule!”.”

   Ce mi-a plăcut: mi s-a părut interesantă partea despre misiunea în spațiu, întotdeauna m-a atras astronomia și țin minte că la școală a fost singura parte din geografie care mi-a plăcut; descrierea progreselor din tehnologie, în paralel cu natura umană, ce rămâne aceeași: aceleași atitudini și obiceiuri pe care le vedem și astăzi în raport cu gadget-urile de ultimă oră.

    Ce nu mi-a plăcut: prea multe planuri, ca și cum ar fi vrut să cuprindă totul într-o singură carte; multe teme disparate, ceea ce împiedică focalizarea în profunzime pe ceva anume: călătoria în spațiu, descoperirile astronomice, tehnologizarea, războiul, atentatele, încălzirea globală, distrugerea planetei, povestea de dragoste, orașele circulare din China, conflictele interstatale… O alternare ce zăpăcește și obosește. Stilul este dens, nu este o carte ce se citește ușor. Însă probabil mie mi s-a părut așa, întrucât nu sunt obișnuită cu lecturile S.F. Cu siguranță, este o carte pentru iubitorii genului S.F. Eu sunt mai cu vintage-ul, recunosc că nu mă dau în vânt după romane S.F., cu viitor distopic și nici după politică sau legăturile dintre state, aici simțind că unele lucruri scapă capacității mele de înțelegere. Unele părți sunt greu de procesat pentru cineva aproape atehnic, ca mine. De asemenea, nu m-am simțit în largul meu citind fragmentele cu execuții și război.

   Despre autor:

   Adrian Mihălțianu este un autor român contemporan. Este licențiat în Drept Diplomatic, a inițiat pe cont propriu două proiecte editoriale online, un site de jurnale de călătorie (Xplorio), respectiv, unul cu teste de mașini. A publicat articole de business și călătorie în „România liberă”, „Ziarul Financiar” și „Gândul”. Este, din 2012, redactor-șef la revista „ProMotor” și gestionează proiectul internațional Drivemag.com.

   Romanul „Epoca inocenței” a apărut inițial în engleză, pe site-ul Amazon, în 2011, ulterior fiind tradus și extins. Este primul roman din seria Terra XXI, o saga întinsă pe mai multe secole.

 Cartea Epoca inocenței de Adrian Mihălțianu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

"Nick era convins că tânăra femeie avea să zdrobească inima fratelui său printr-un refuz, așa cum avea să o zdrobească și pe a lui..."

Când dragostea ucide…, de Raluca Butnariu-recenzie

Editura Librex Publishing
Nr. pagini: 391
Anul: 2017
Gen: Historical Romance, Romance

O poveste fascinantă, plină de neprevăzut, în care pericolul pândește la tot pasul.
O poveste de iubire interzisă, plină de pasiune, ce vă va seduce…

   Raluca Butnariu continuă să surprindă plăcut jucându-se cu emoțiile cititorului și să dozeze gradual farmecul personajelor. Pentru prima dată frumusețea și bogăția par să fie pe picior de egalitate, fapt ce declanșează instinctual ura celor mai puțin norocoși și cu voia lor aceasta crește în intensitate, mai ales când devin conștienți că aceste două puteri imbatabile nu se vor afla niciodată în posesia lor.  Însă cum ar fi dacă pentru o clipă… ei ar fenta soarta? Oare vor câștiga bătălia și se vor înfrupta din festin?

  Când dragostea ucide… o carte fascinantă despre viaţă, pasiune, putere şi destin în care binele se luptă să păstreze o traiectorie echilibrată. Atunci când Keith şi Elizabeth Lancaster s-au căsătorit din dragoste, soarta le-a surâs, dar căsnicia lor a fost de scurtă durată. Moartea prematură a lui Keith a stârnit multă vâlvă, iar pe soția lui a neliniștit-o, știa sigur că nu a fost o coincidență, ci un fapt premeditat.

“Tatăl lui Keith, al optulea conte de Lancaster, se căsătorise cu o prinţesă hindusă şi moştenise un mic regat, situat undeva la graniţa dintre india şi Nepal, al cărui pământuri adăposteau mine de rubine şi diamante, safire şi ametiste. Kumpur-Pala se numea acel ţinut exotic, care ridicase familia Lancaster la suma de cincisprezece milioane de lire sterline, o sumă fabuloasă, imposibil de cuprins cu mintea. Practic, Keith se născuse cu privilegiul de a fi unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume.”

   Invidia, bogăţia şi ura i-au adus moartea subită. Din fericire, înainte de a muri, Keith Lancaster are grijă să lase moştenirea impresionantă de la Kumpur-Pala copilului nenăscut şi să ofere libertate deplină de decizie indiferent dacă va fi fată sau băiat (o alegere surprinzătoare într-o societate dominată de bărbați).

   La câteva luni distanță, cu ultimele puteri și pe un frig năprasnic, Elizabeth Lancaster fuge de familie şi de ura acestora direct la prietenii ei Kimberly şi Daniel Sutherland. Din păcate efortul este prea mare şi nu poate rezista durerilor naşterii, dar moare împăcată cu gândul că bebeluşul va trăi în siguranţă şi va fi fericit alături de singurii oameni în care avea încredere. Cristine Ayleesha Violet Sutherland va fi adorată de la primul gângurit şi chiar dacă este copilul adoptiv al familiei ea se va bucura în egală măsură de atenţie împreună cu cei trei fraţi: Nick, Ethan şi Anthony.

    Farsele copilărești, tatonările, gelozia şi la un moment dat neînţelegerile dintre Cristine şi Nick, băiatul cel mare, îi vor despărţi. Pentru prima dată va înţelege de ce ea este diferită şi frânturi de adevăr îi vor demonstra că părinţii ei naturali au murit, dar să nu se îngrijoreze pentru că este iubită cu aceeaşi forţă de către familia adoptivă.
   Nick aruncă cuvinte grele, fără sens şi chiar dacă este gelozie de copil nu poate înţelege de ce există aceste diferenţe, de ce Cristine este atât de protejată de parcă ar fi o nestemată. Va fi trimis la Eton pentru a face şcoala şi într-un fel pentru a se cizela, numai că anii trec, iar treisprezece ani mai târziu regretele nu-şi mai au loc. Tatăl lui Nick, Daniel Sutherland a murit şi singurul care trebuie să preia obligaţiile este moştenitorul familiei. Pentru prima dată Nick îşi dă seama că stagiul militar l-a ajutat să se maturizeze, dar nu i-a oferit înţelepciunea de a se întoarce la timp pentru a-şi cere scuze în faţa propriului părinte. Nici nu mai contează că motivele au fost puerile, faptul este consumat şi acum familia are nevoie de el.

   Revederea celor dragi îl trezeşte la realitate, dar chiar nu era pregătit să o cunoască pe sora lui adoptivă, Cristine, acum de o frumuseţe exotică care îl şochează în primă fază şi devine conştient că ea poate suci cu o singură privire minţile oricui, inclusiv ale lui. Va fi pus la curent cu evenimentele, va vedea că fratele lui Ethan este îndrăgostit până peste cap de Cristine, dar sentimentele nu-i sunt împărtăşite. Dragostea frăţească îl forţează să stea la distanţă, dar i se pare din ce în ce mai greu. Cristine are douăzeci de ani, o moştenire impresionantă, bijuterii de o valoare inestimabilă şi un titlu ce trebuie să intre în posesia ei. Aceste fapte îi vor aduce recunoaşterea oficială în fața societății, dar va atrage ca un magnet ura inclusiv a celor care au dus la moartea părinţilor ei. Chiar dacă este un risc, este nevoită să îşi găsească un soţ şi să-şi asume responsabilităţile în faţa poporului său.

Doi frați îndrăgostiți nebunește de aceeași femeie!

    Nick Sutherland se află în aceeaşi situaţie, moştenitor al unei averi, un titlu nobiliar şi datoria de a fi alături de mamă, dar și de fraţi. Ar fi fost bine ca acestea să fie singurele inconveniente, numai că se simte atras de Cristine, îl adoră fiecare gest şi dacă ar da frâu liber sentimentelor chiar şi pentru o clipă totul s-ar schimba. În calitate de tutore legal pentru Cristine se simte dator să îl lase pe Ethon să o cucerească, însă nu ştie cât va rezista atunci când pretedenţii vor roi în jurul ei.

   Pe măsură ce va intra în familia Lancaster, Cristine îşi va da seama că se află în pericol, cineva foarte apropiat ei o urmăreşte pas cu pas şi o răzbună, dar nu oricum, ci cu ajutorul crimelor. Dacă ar putea, Nick și Ethon ar ține-o închisă într-o colivie, departe de privirile tuturor, dar ea trebuie să se căsătorească și să meargă la bunica ei pentru a intra în posesia titlului de prințesă.

   Moștenirea îi oferă independență, dar în același timp simte că o îngrădește. Ar dori să se căsătorească din dragoste însă ea visează la Nick-un obiectiv imposibil de atins.

“Rămase mult timp cu ochii ațintiți în fața imaginii din oglindă.
Și abia atunci îndrăzni să privească în față adevărul: era îndrăgostită de el. Total, profund și iremediabil. Era îndrăgostită de singurul bărbat pe care nu-l putea avea și certitudinea aceasta o făcu să verse lacrimi amare.”

Dragoste neîmpărtășită sau destin potrivnic?

    Frământările lui Nick sunt de altă natură, are impresia că femeia pe care o vrea cu ardoare iubește pe altcineva. Chiar și așa, pare să fie decis să nu o influențeze, ci să își aleagă singură calea pe care să o urmeze și bărbatul ce merită să îi fie alături.
    Dar este dureros să vezi cum cei care sunt eligibili pentru căsătorie ar alege-o din cu totul alte motive. Este dificil să fie martor, dar îi este tutore și datoria lui morală este mai presus de sentimente, să o protejeze cu orice preț, inclusiv cu propria viață.
   Se simte chinuit și sentimentele îl macină la fiecare pas. Pune datoria mai presus de dragoste. Să fie aceasta decizia corectă?

“Nick era convins că tânăra femeie avea să zdrobească inima fratelui său printr-un refuz, așa cum avea să o zdrobească și pe a lui…”

   Ce poate fi mai greu decât să vezi cum speranțele se irosesc și șansele se diminuează, dar în același timp este îngrijorat pentru că nu știe cine o urmărește, cine îi vrea răul.  Ar face orice pentru ea, dar amândoi trebuie să pună dorințele celorlalți mai presus de ei.

Iubea o femeie pe care n-o putea avea pentru că inima ei aparținea altuia!”

     Să fie oare soarta atât de crudă?

    Pe măsură ce se înaintează în lectură se simte cum tensiunea crede gradual, sentimentele sunt contradictorii, întrebările rămân fără răspuns, dar și atitudinea celor care le sunt alături se schimbă. Fiecare se simte presat să ia o decizie, să scape de acest chin interminabil, dar în același timp așteptarea crește pentru că o relație este pe punctul să fie încheiată din obligație. Aceste frământări se petrec când apar primele urme ale celui care ucide… din dragoste. Victima este un bărbat care îndrăznise să o supere pe Cristine, iar consecințele au fost dramatice-a fost tranșat pe bucăți. Doar câteva persoane apropiate știau că bărbatul ucis avusese o mică altercație cu Cristine. Să fie oare o coincidență sau cineva chiar crede că acesta este modul natural de a atrage atenția femeii pe care o adoră, dar și că nu a uitat-o? Cât de profunde sunt rădăcinile acestei pasiuni bolnave și cum va reuși Cristine să jongleze printre pericole, chiar este un drum lung. Salvarea ei ar putea fi Nick și Ethon care îi sunt alături precum a doua piele, dar oare este suficient?
    Cine este acel om care își demonstrează dragostea prin indicii sângeroase? Vă asigur că nici nu anticipați, cert este că îi suflă în ceafă și profită din plin de statutul său.

    În acest context, va putea dragostea adevărată să depășească momentele dificile și să iasă învingătoare?

   Când dragostea ucide… este un historical romance veritabil, diferită de cărțile precedente ale autoarei, dar atât de suavă și de intensă. Am adorat fiecare clipă și da, recunosc, îmi era dor de o poveste plină de pasiune care să mă poarte departe şi pentru câteva ore să uit de secolul XXI. Am admirat/invidiat pe Cristine clipă de clipă, a evoluat frumos și s-a simțit perseverența, mai ales când a învățat să tragă cu pistolul. Dragostea unică a lui Kimberly Sutherland, mama adoptivă chiar este demnă de admirat. O asemenea femeie devine pas cu pas un balsam al sufletului atât pentru noi, cât și pentru copiii ei. Chiar dacă au crescut, știe cum să îi sprijine, dar și să-i tempereze când greșesc. Astfel de părinți, să tot fie la tot pasul. 

    Și dacă tot sunt la capitolul sugestii, îmi doresc pentru Ethan Sutherland o continuare, un volum doar al lui în care propria poveste să ia întorsături neașteptate, precum în Umbra nopții. Îmi plac spionii și el ar merita un rol principal. 

Cartea Când dragostea ucide… de Raluca Butnariu este oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing și poate fi comandată de pe librex.ro

Literatura după gratii

    La cinci minute de Piaṭa Unirii, ale cărei imagini venite din vremea habsburgilor apar în toate albumele de prezentare a Timiṣoarei, se înalṭă o altă clădire imperială ce, pe din afară, emană simplitate ṣi căldură. Doar că porṭile sale se deschid numai unora ce primesc în prealabil o autorizaṭie specială ori maṣinilor poliṭiei ce îi aduc aici pe cei ce ṣi-au pierdut unul dintre drepturile fără de care viitorul nu poate fi conceput (cel puṭin pentru un om necăsătorit): libertatea. E vorba de Penitenciarul Timiṣoara, situat, cumva ironic, pe strada Popa Şapcă. Cel după care a fost botezată această stradă la capătul căreia descoperi istoria pieṭelor’simbol ale Timiṣoarei a fost călugăr ṣi revoluṭionar cunoscut al veacului paṣoptist ṣi, mai înainte de toate astea, unul dintre cei de pe urmă haiduci olteni. Deci un exemplu de reabilitare pentru cei de aici…

   În acest stabiliment prietenos numai pe din afară, am ajuns grație Patriciei Lidia Popescu-Cevei, coordonatoarea clubului de lectură organizat ȋn “pensionul” de pe Popa Șapcă. Am descoperit, după trei porṭi metalice ce se deschid cu greu ṣi două puncte de control mai stricte decât accesul pe aeroporturile americane, însă trecând prin curṭi îngrijite, cu rondouri de flori colorate, destinația finală: o mansardă în care se găsea un post de radio, unul de televiziune (după cum prevede legea, cu circuit închis) ṣi, alături de ele, o sală plină de bărbaṭi în faṭa cărora se găseau cărṭi, pixuri ṣi coli de hârtie albe, pregătite de notiṭe. Dacă în libertate – cel puṭin aṣa am citit pe diverse bloguri – cam 90% din cărṭile de beletristică sunt lecturate de doamne, aici procentul este unanim în favoarea bărbaṭilor. Bineînṭeles, pentru că membrii clubului nu pot fi decât cei trecuṭi în certificatul de naṣtere cu sexul “bărbătesc” (fiindcă iarăṣi aṣa prevede legea penală).

    La postul de televiziune de aici am aflat că deṭinuṭii nu au răbdare să urmărească declaraṭii ṣi emisiuni lungi. Deci, nu timpul le prisoseṣte, ci răbdarea: prima discuṭie cu un reporter-deṭinut, primul mister devoalat.. Numai noi, cei din libertate, găsim pentru toate scuza că nu avem timp, dar, de fapt, ne lipseṣte tuturor răbdarea, concentrarea pentru mai mult de câteva minute. Sper să nu citească soṭia rândurile astea, altfel s-a dus ṣi scuza mea preferată când uit să trec pe la magazin să mai iau o smântână…

   A doua surpriză: se citeṣte mult. Poate de vină e timpul pe care trebuie să ṣi-l umple. Dar nu doar asta este explicaṭia fiindcă, din întrebările puse ṣi discuṭiile ce porneau de la un personaj pentru a ajunge la psihanaliză, lectura îi pasionează.

   Dacă ar fi să o iau cronologic, asta ar trebui să fie a treia surpriză, fiindcă, atunci când Patricia mi-a zis că ar vrea să le povestesc câte ceva “studenţilor” ei din clubul de lectură, mă gândeam că e pusă pe glume. Patricia Lidia este, după cum citisem mai înainte pe blogul ei personal: mămică de Greuceanu, inginer programator, scriitor, fost cadru didactic, colaborator al mai multor reviste culturale și președinta Asociației Bastionul ArtLitTim. „Iubesc ceea ce fac și consider că am o datorie morală să dau mai departe binele pe care îl primesc, motiv pentru care de peste 3 ani sunt content editor al Asociației Ador Copiii – comunitatea familiilor adoptive.” Adică de unde mai are timp să îndrume ṣi lecturile din penitenciar? Da, iarăṣi scuza că orele trec ṣi nu mai apucăm să facem aia sau ailaltă. Pe urmă mi-a explicat că proiectul ăsta al ei durează de ceva vreme ṣi că o însoṭiseră încântaṭi să îṣi lase telefoanele celulare în grija gardienilor Radu Pavel Gheo, Marius Chivu sau Bogdan Munteanu. Brusc mi-am amintit că citisem un articol despre “vizita” lui Robert Şerban la puṣcărie cu a sa carte Scriitori la poliṭie. A doua scuză la modă: Nu îmi vine să cred cum am uitat ceea ce citisem…     

   Cum mă gândeam că nu prea avem ce povești un ceas pe marginea a două cărṭulii de-ale mele, mă gândeam să facem puṭină politică cu americanii ce îṣi bagă coada în Siria, ruṣii care aruncă bombe ca bezmeticii prin Deṣertul arab în căutarea gloriei de odinioară, wahhabism ṣi terorism. Dar nu am reuṣit să ajungem până în Orientul Mijlociu ṣi Magreb cu discuṭiile, ne-am oprit pe la Gibraltar fiindcă am tot vorbit despre literatură, ezoterism religios. Chiar ṣi despre femei doar puṭine vorbe… iar domnişoara ce se plimbă pe peronul coperṭii Legendelor ṣefului de gară chiar ar fi meritat mai multă atenṭie.

    Un public mai eclectic decât la această întâlnire nu mi-a fost dat să văd: de la feṭe încruntate proptite în palme cât lopeṭile, dar cu vorba molcomă, până la intelectuali atenṭi la metafore, condamnaṭi pentru omor sau pentru corupṭie (printre ei un fost deputat, un primar de municipiu, victimele °necruṭătoarei° Codruṭa). Însă fiecare având câte ceva de povestit, de împărtăṣit, o experienṭă personală sau o frază măiastră dintr-o carte cu evident rol moralizator. Dar fără a uita să asculte. Fiindcă, până la urmă, asta înseamnă dialog, noi, în libertate, am uitat încet să ascultăm, să întrebăm ṣi să răspundem: fiecare are versiunea lui, adevărul lui, are ceva de spus, trebuie să fie ascultat… mai greu cu ascultatul.

   Iar la final, fiindcă am ṣtiut ṣi eu să ascult, am primit spre lectură câteva din recenziile celor ce lecturaseră Crepuscul ṣi Legendele ṣefului de gară. Atât de savuroase fiind, trebuie să împărtăṣesc câteva gânduri aṣternute pe hârtie:

  “Căutarea comorii, moṣtenirea ancestrală a cunoaṣterii… Cei trei kosoni care i-au mai rămas din comoară (ṣi de ce nu au găsit ducaṭi dacă au săpat în cetatea medievală ṣi nu în cea dacică) semnifică faptul că moṣtenirea este mai veche decât pare, milenară ṣi nu medievală.”

   “În toată această perioadă, autorul este caracterizat ca un bun cunoscător al semnelor unor “frăṭii” existente atunci ṣi care persistă ṣi acum. De remarcat este ṣi eficienṭa serviciilor secrete româneṣti ce făceau imposibilă scoaterea din ṭară a moṣtenirilor arheologice.”

   “Când am luat prima dată această carte în mână am avut o senzaṭie ṣi un zentiment rar, acela de deja-vu… Nu ṣtiam de ce, dar aveam să aflu prin lecturare că vibra în rezonanṭă cu subconṣtientul colectiv.”

  Aṣa că am ieṣite pe cele trei porṭi bine ferecate cu o certitudine – reabilitarea se face citind cărṭi, iar nu scriindu-le – dar ṣi cu un mănunchi de dileme. Deci,  câṣtigat.

Autor: Adrian Petru Stepan

by -
16

„Trenul meu pleacă vineri la prânz. Și se întoarce doar duminica. Gara e tot acolo?"

Legendele șefului de gară, de Adrian Petru Stepan-recenzie

Redactor: Diana Crupenschi/Tehnoredactare –  Constantin Niță

Corectură: Adrian Crețu

Editura: Streamland, 2017

Nr. pagini: 125

  „Adrian Petru Stepan (n.1978) a studiat Dreptul și civilizația Europei Centrale, însă este pasionat de istoria Europei meridionale și a Orientului Mijlociu. Printre litigii ori articole de drept, își găsește timp să scrie și cărți de ficțiune. Este autorul a două romane: Fiecare zi e uimitoare și Crepuscul.”

     Legendele șefului de gară este a treia carte publicată a lui Adrian și pe care eu am avut ocazia să o primesc chiar din mâna autorului. Am obiceiul să încep cu informații despre autor, dar astăzi nu vă repet ceea ce este scris deja în prezentările  primelor două romane și în interviul autorului. Astăzi vă spun despre autor că este o un om simplu, cald, sociabil și talentat. Să nu uit… e timișorean de-al meu ! ☺

   De fiecare dată când citesc o carte a autorului am o surpriză, toate sunt diferite atât ca subiect cât și ca scriere. Când mă gândesc că deja m-am obișnuit cu stilul diferit al autorului, mai scoate o carte si realizez că nu pot anticipa ce stil abordează.

  

„Nu multe ore mai spre noapte, după ce și-a tras pătura peste trupul gol strălucind în lumina felinarelor de pe peron, mi-a mărturisit că mă potriveam ca nuca în perete în costumul meu fit în gara asta bătrână. O surprinsese totuși faptul că nu eram înțolit ca un cocalar, ci respectând canoanele franțujilor în ale modei. Mă văzuse ca pe un personaj, adică un ins ieșit din tipare, cineva demn să îi adreseze o întrebare.”


    Legendele șefului de gară este o poveste de suflet în care șeful de gară povestește viața lui și pasiunea față de trenuri. Toți avem pasiuni ( eu ador mașinile), dar șefu’ nostru din carte e pasionat nu doar de trenuri ci și de istoria lor, de cărți, de oameni, de locuri și de femei.

    În căutare de aventură un grup de copii pornesc să caute o comoară, găsind monede vechi în apropierea orășelului de provincie în care locuiesc. Peste ani unul dintre copii ajunge șef de gară în orașul natal. Aparent duce o viață banală, singura aventură fiind relația cu Ella, o femeie măritată cu un aer misterios. Ea fiind una dintre puţinele persoane care mai coboară în gara parcă uitată de timp. Aproape o ruină la început și renovată de când tânărul e șef de gară. Bineînțeles obținerea de fonduri se dovedește o nouă aventură pe care trebuie să o descoperiți singuri.

 „Trenul meu pleacă vineri la prânz. Și se întoarce doar duminica. Gara e tot acolo?

  Telefonul tremurase încet la primirea celor trei propoziții. Ella zâmbea dintr-o fotografie nouă din care te frapează ochii verzi. Femeia cu ochii verzi niciodată să n-o crezi. Era o vorbă a bunicii.”

    Deși această carte este scurtă, autorul a surprins foarte multe tablouri ale vieții cotidiene. Aparent o carte autobiografică a șefului de gară, dar surprinzând în puține pagini situații, trăiri, relații.

   De data aceasta autorul vine cu noi descrieri necenzurate, un limbaj mai libertin păstrând o anumită eleganță până și în scenele fierbinți.

   Atât în Legendele șefului de gară, cât și în Fiecare zi e uimitoare autorul descrie o relație tată-fiu apropiată și plină de amintiri. Povești ale copilăriei din perioada de după comunism. Mi-am adus aminte de țigările Snagov pe care și tata le fuma, de jocul de cărți numit Cruce , pe care și acum îl îndrăgesc (deși rar mai am ocazia sa-l joc), de momente ale copilăriei plină de aventură, impresii, oameni și povești care ne formează ca persoane.

 

„De-a lungul copilăriei și adolescenței mele am avut mai multe rânduri de prieteni, dintre care unii s-a întâmplat să îmi fie alături pentru mai multă vreme, iar alții câteva luni.”


   Fiecare pagină ne spune o poveste, câteodată o amintire, altă dată o aventură sau chiar o poveste de dragoste. Pasiunea pentru trenuri, pentru istorie și descrierile detaliate duce cititorul în lumea copilăriei care se trăia o dată.

   Legendele șefului de gară este o poveste frumoasă în care optimismul parcurge pagină cu pagină oferind aventuri și momente aparținând vieții, momente peste care trecem în zilele de azi cu viteză.

Toți avem secrete. Cred că ele pot vorbi cel mai bine despre cine suntem. Ceea e ascundem este doar al nostru,este, de fapt, ceea ce gramaticienii denumesc pronume personal la persoana întâi singular, acel eu pe care nu îl poate vedea nimeni așa cum este cu adevărat, despuiat de toate zorzoanele, măștile. Metaforele și dorințele auto-amăgitoare.”

    Mi-aș fi dorit să scriu mai multe citate, dar nu vreau să vă stric plăcerea lecturii. Recomand acest autor cu sinceritate.

Mulțumesc, Adrian!

   

 

Interviu cu autoarea Mara Wagner

    Mara Wagner s-a născut în 1975 la Braşov, unde şi-a petrecut copilăria. A absolvit Liceul German Johannes Honterus din Braşov şi Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii din Bucureşti, oraş care a şi adoptat-o şi unde locuieşte în prezent, cu partenerul ei şi cei doi copii. Lucrează în presa scrisă ca redactor-şef la o revistă pentru femei şi uneori scrie pe blogul personal meandmymonkeys.ro (sursa Editura Nemira)
    În spatele blocului este cartea de debut a autoarei Mara Wagner. Veţi descoperi cu uşurinţă pasiunea, sinceritatea, dar şi farmecul copilăriei. Scrisă cu căldură, autoarea dă viaţă cuvintelor şi transpune cititorul în perioada comunismului. Pentru a intra în atmosferă, vă invităm să citiţi impresiile din recenzia publicată pe site, dar şi răspunsurile autoarei.

   1. S-a scris foarte mult despre perioada anilor ’80 atât din punct de vedere social, cât şi politic. Pentru mulţi oameni amintirile vor fi nostalgice, iar pentru alţii învăluite în neajunsuri. A fost acesta un impediment când ai scris cartea? Te-ai gândit la reacţiile lor? Ai simţit nevoia să te opreşti şi să renunţi la ţelul tău?

   Mara Wagner: Deloc. În primul rând pentru că eu am scris cartea asta mai mult pentru mine, ca să prind într-un singur loc toate amintirile și poveștile perioadei în care am copilărit, până nu se împrăștie în toate colțurile memoriei. Apoi am scris-o pentru copiii mei, ca să afle la un moment dat cum au trăit părinții lor, să aibă acces la un strop din cotidianul unui copil din anii ’80. Deși îmi doream să fie publicată, nu mi-am pus prea multe speranțe în asta, așa că nici nu mi-am făcut multe gânduri asupra unui viitor public și felul în care ar putea fi primită cartea.

    2. Accentul l-ai pus pe dialogurile dintre personaje, dar şi pe comunicarea părinţilor cu copiii. Ai dorit să atragi atenţia generaţiilor trecute, dar şi celor de acum să nu repete aceleaşi greşeli?

   Mara Wagner: Da, comunicarea dintre părinți și copii este unul dintre punctele pe care am vrut să le ating, la fel și abuzul asupra copiilor în anii aceia. A fost unul dintre aspectele mai întunecate ale generației mele, bătaia era ruptă din rai și ți-o furai foarte ușor. Nu stătea niciun adult să se întrebe ce-i în sufletul copilului, erau alte priorități, oamenii erau ocupați cu lucruri serioase, să facă rost de mâncare, să nu intre în bucluc… Și nu existau informațiile din ziua de azi, așa că nici prin cap nu le trecea părinților că ar fi ceva greșit în a-ți lovi copilul. Educația se făcea cu palma, notele bune se obțineau cu cureaua. Din păcate încă nu suntem destul de evoluați nici în ziua de azi, și faptul că noi am crescut în violență ne determină să o folosim și asupra copiilor noștri. Lanțul ăsta trebuie întrerupt la un moment dat.

   3. Ai lăsat impresia că În spatele blocului s-a scris de la sine, în cele două vacanţe de vară, dar care a fost momentul cel mai dificil de conturat?

   Mara Wagner: Odată ce am pătruns binișor în el, romanul a curs destul de lesne, evenimentele s-au înlănțuit și totul a mers strună. Practic, cea mai mare parte am scris-o în timpul verii, când copiii au fost plecați la Brașov și eu am avut timp după serviciu și în weekenduri să mă dedic scrisului. Mai greu a fost cu finalul, pentru că a venit toamna, s-au întors copiii la școală, la grădiniță și n-am mai avut suficient timp să mă concentrez asupra lui. Iar asta s-a văzut când mi-am predat manuscrisul. Editura mi-a sugerat apoi să-l mai lucrez, ceea ce am și făcut, până am ajuns la varianta de acum.

    4. Statul de mamă a doi copii, dar şi cunoştinţele de parenting te-au influenţat pozitiv atunci când ai dat viaţă manuscrisului?

   Mara Wagner: Da, cu siguranță. Mă preocupă foarte mult viața interioară a copiilor mei, încerc să-i înțeleg, citesc și mă informez de fiecare dată când nu le pricep comportamentul, când mi se pare că reacționează neașteptat. Multe din lucrurile pe care le-am aflat din cărți m-au ajutat să mă înțeleg mai bine și pe mine, să realizez ce a fost în regulă și ce nu cu copilăria generației noastre, de la lucrurile pozitive, cum erau timpul liber și prieteniile din spatele blocului, până la aspectele mai puțin vesele precum lipsuri de tot felul și abuz. Pe de o parte am reușit astfel să mă detașez de copilăria mea, pe de alta să văd viața prin ochii copiilor din ziua de azi.

   5. Dacă ar fi să închizi ochii pentru o clipă şi să te întorci în trecut care ar fi scena preferată din copilărie?

   Mara Wagner: Nu am o anumită scenă preferată, în ultima vreme am început să-mi percep copilăria ca pe un câmp însorit, plin de râsete de copii, jocuri vesele și evenimente senine, vecini blânzi și colegi buni. Îmi idealizez copilăria așa cum o facem cu toții când trecem de o anumită vârstă. Ba chiar am senzația că, odată ce am pus pe hârtie aspectele mai sumbre ale perioadei, le-am eliminat și din creier, am făcut pace cu ele, le dau uitării cu sufletul împăcat își rămân doar cu amintirile plăcute. Ca și cum s-ar fi închis o ușiță. Iar cartea va fi dovada că lucrurile n-au fost mereu la fel de vesele cum îmi va plăcea mie să mi le amintesc de-acum încolo.

  6. Ai menţionat pe blogul personal meandmymonkeys.ro ce înseamnă cartea pentru tine “am scris o poveste autobiografică (dar în care am și inventat multe, ca să fie mai palpitant) despre o adolescentă care se amorezează de un băiat de la blocurile din vecinătate. Desigur, povestea e doar un pretext, mai importante sunt atmosfera anilor ‘80, vremurile de atunci cu bune și rele, obiceiurile și jocurile copilăriei. Cred că o să placă cititorilor din generația mea, pentru că probabil se vor regăsi într-o oarecare măsură, în special cei care au copilărit la bloc. Dar poate și celor mai tineri – cel puțin așa sper.De ce ai simţit nevoia să retrăieşti acele momente?

   Mara Wagner: Ca să nu le uit și ca să-mi amintesc cum eram eu la vârsta copiilor mei, astea au fost motivele inițiale. După care am început să savurez povestea, să-mi placă la nebunie să adun tot felul de detalii pe care le-am crezut pierdute prin negura memoriei. Cui nu-i place să-și amintească de propria copilăria, cine nu se lasă pradă nostalgiilor măcar din când în când?

  7. Cât de important a fost sprijinul familiei în acest proiect literar? Ai păstrat manuscrisul în sertar sau ai avut curaj să-l arăţi cuiva drag? Cine a fost prima persoană care te-a citit/criticat/îndrumat?

   Mara Wagner: Familia nu s-a arătat prea interesată de activitățile mele scriitoricești. Au avut cu toții acces la manuscris, dar cred că au preferat să țină în mână produsul finit, cartea. Prima persoană care a citit manuscrisul a fost o prietenă bună, care a mai citit și altele ale mele, nepublicate. Ea și soțul ei m-au susținut întotdeauna și m-au încurajat să tot scriu. Apoi am mai dat și pe la alți prieteni doritori și feedbackul a fost mereu pozitiv. Când am primit un feedback încurajator și de la o scritoare mare, Doina Ruști, pe care o admir enorm și care m-a și sfătuit să trimit manuscrisul la edituri, mi-am făcut curaj și am ieșit cu el în lume.

  8. Ai aşteptat o jumătate de an ca să îţi transformi visul în realitate. A fost dificil să stai în suspans? Dacă ar fi să o iei de la capăt ai proceda la fel în ce priveşte publicarea manuscrisului?

   Mara Wagner: A trecut mult timp de când am terminat cartea până când am văzut-o publicată, așa e, cam un an și ceva. Dar suspansul n-a fost foarte mare. Pe de o parte pentru că sunt o persoană destul de răbdătoare, pe de alta mai sunt și foarte ocupată, astfel încât, când am văzut că nu primesc răspunsuri de la edituri, aproape că am lăsat-o baltă, gândindu-mă că probabil nu e ceva publicabil, mai bine încerc altceva. Și că îmi voi printa într-o bună zi singură manuscrisul, îl îndosariez și-l păstrez pentru copii. Sigur că m-am bucurat când, în cele din urmă, Nemira a spus că-i place și că-l publică. Acum, când și dacă voi termina și următoarea carte, nu voi mai trimite manuscrisul la adrese generale, gen office@, ci direct la redactorii de carte care se ocupa de manuscrise.

   9. Primul pas a fost făcut. Ce surprize ne pregăteşti pentru viitor? Te-ai gândit la alt gen literar?

   Mara Wagner: Am mai multe începuturi, am și niște proză scurtă cu care am mai cochetat de-a lungul anilor, am și un roman mai vechi în lucru, mai am și o altă idee care mi se tot învârte prin cap de vreo jumătate de an… timp să fie! Dar nu, nu va fi o continuare a volumului “În spatele blocului”, ci va fi cu totul altceva. Nu știu încă pe care dintre proiecte îl voi duce până la capăt, pentru că deocamdată sunt în perioada în care ideile mi se așază, mi se cristalizează și aștept să-mi dau seama ce vreau să spun de fapt și cum s-o fac. Dar vine ea vara, o să-mi suflec mânecile și, într-un fel sau altul, o să trec la treabă.

Mulţumim Mara pentru interviu, succes în viitor.

Sursă imagine: Mara Wagner

by -
5

Autori români-Editura: Junimea, Vremea, Pim, Singur şi altele

1.Ileana Vulpescu (Ed.Tempus):

-Candidat la fericire
-Rămas bun casei părinteşti
-Arta conversaţiei recenzie
-Carnetul din porthart
-Artă compromisului
-Notă informativă bătută la maşină
-Pe apa sâmbetei
-Viaţă, viaţă legată cu aţă
-De-amor,de-amar de inima albastră
-Noi doamna doctor când o să murim?

2.Dorina Georgescu (Junimea):

-Weekend gratis-recenzie
-Ţărmul sculptatrecenzie

3.Anida Lasto (Junimea)

-Zuzu –recenzie

4.Cristina Mihaela Barbu (Ed.Mircea cel Batran):

-Taina, început de poveste-recenzie

5.Amalia Nacrin (Ed.Naţiunea):

-Zădărnicia unui mers pe sârmă-recenzie

6.Liliana Gabroveanu (Ed Singur):

-Muzicanţii de bronz

7.Mihai Cotea (Ed.Singur):

-Vremea Tornadeirecenzie
-Eu şi Mia-recenzie

8.Rodica Puşcaşu (Ed Pim):

-Povestea secretă a Cezarei-recenzie

9.Florina Sanda Cojocaru (Ed Pim):

-El a alesrecenzie
-Scrisori către îngeri-recenzie
-Elsa-recenzie

10.Iulia Ioniţă (Datagroup):

-Flori în păr

11.Silvia Katz Ianăşi (Sim art):

-Doar iubirea rămâne
-Viaţa ca un zid
-Crime în numele iubirii
-Iluzii de femeie
-Iubiri şi iubiri
-Dreptul la viaţă-recenzie

12.Giorgiana Sârbu (Casa de pariuri literare):

-Despărţiri

13.Tessa Nadir (Ed.Vremea):

-Lacrimi de ceacârrecenzie

14.Simona Tănăsescu (Ed Semne):

-Prin telescop
-Pe gaura cheii-recenzie

15.Lucian Ciuchita (Ed Vremea):

-Copoiul din Cardiff recenzie
-Taifun în adâncuri
-Gemenii lui Bormann-(Ed Ştefan)recenzie
-Insula Purgatoriului-(Ed Atec)recenzie

16.Cornel George Popa(Ed. Alffa):

-Salonul de masaj-recenzie
-Ultima cină cu Leonardo (ed Corint):

17.Olimpian Ungherea (Ed Phobos)

-Clubul cocoşaţilor
-Reţeta gloriei
-Preţul Tăcerii-recenzie
-Agonia-recenzie

18.Dan Gâju (Ed.d Phobos):

-Duelul condamnaţilor

19.Florin Andrei Ionescu (Aldopress):

-Ofiţer deplin conspirat

20. Adrian Petru Stepan (Editura Self Publishing)

-Fiecare zi e uimitoare-recenzie

by -
4

Listă autori români Editura Curtea Veche

Ion Cristoiu: Agentul CIA cu talpa ruptă
Ana Cioclov: Bulevardul visurilor; Appassionata
Michael Segal: Psihiatrii de pe strada Fenix
Mircea Daneliuc: Femei în ghips; Carlo Carlini, iluzionism; Cele ce plutesc; Apă din cizme
Anda Gabriela Dolis: Perspective
Adina Rosetti: De zece ori pe buze; Deadline
Răzvan Petrescu: Scrisori către Mihai
Alex Ştefănescu: Mesaj către tineri
Adrian Sângeorzan: Între femei, Vitali; Circul din faţa casei;
Silviu Gherman: Hârtiile Masculului
Dumitru Radu Popa: Sfinţi, vânturi şi alte întâmplări
Gheorghe Schwartz: Cei o sută. Bastonul contelui; Cei o sută. Diavolul argintiu; Cei o sută. Secretul Florenţa; Cei o sută. Culoarul templier;
Dan Stanca: A doua zi după moarte
Adrian Chivu – Obraji albaştri, pleoape verzi şi buze mov; Benzi desenate; Exit; Caiet de desen

Adrian Păunescu: Vinovat de iubire
Dora Arazan JR. – Cora
Constantin Severin: Iubita lui Esto
Petru Popescu: Supleantul
Liviu Bîrsan: Asylant
Mihnea Rudoiu: N-are momentan titlu
Mircea Săndulescu: Epitaf pentru sabotor
Matila C. Ghyka: Ploaie de Stele
Anamaria Beligan: mamabena.com
Bogdan Suceava: Vincent nemuritorul
Ioan Lăcustă: După vânzare
Bogdan Burileanu: A treia dimenasiune

Listă autori români-Editura Herg Benet

Lavinia Călina:
-Ultimul avanpost 
-Vânătoarea
-Renaşterea
-Neamul corbilor-copiii întunericului (recenzie)
-Blestemul zorilor (recenzie)
-Zona Zero (recenzie)

Corina Ozon:
-Zilele amanţilor (recenzie)
-Nopţile amanţilor (recenzie)
-Amanţii 3.0 (recenzie)
-Până când mă voi vindeca de tine (recenzie)
-Tentaţii

Alexandru Voicescu:
-Malad (recenzie)
-Fata de la nord de ziuă

Ioana Duda:

-Instinct (recenzie)
-Jurnalul primei mele morţi

Flavius Ardelean:

-Bizaroproze (recenzie)
-Îmblânzitorul apelor 
-Noumenoir
-Miasma (recenzie)
-Scârba sfântului cu sfoară roşie; -Acluofobia (recenzie)

Alina Pavelescu: -Moştenirea babei Stoltz

Cristina Boncea:
-Octopussy (recenzie)
-Becks merge la şcoală
-Antidotul

Teleșpan :-Cimitirul

Ştefan Caraman: -Superstar (recenzie)

Ana Barton:
-Mamifer
-Jurământ de rătăcire
– Prospect de femeie

Laura Nureldin: -Regii timpului (recenzie)

Radu Găvan:
-Exorcizat (recenzie)
-Neverland (recenzie)

Ştefan Bolea:
-Caietul psihopatului
-Caietul Roxanei şi alte jurnale

Cristina Nemerovschi:
-Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
-Sânge satanic
-Rockstar (recenzie)
-Ani cu alcool şi cu sex
-Vicky, nu Victoria (recenzie)
-Ultima vrăjitoare din Transilvania(1-3 Anna Vary) (recenzie)
-nymphette_dark99 (recenzie)
-Păpuşile (recenzie)
-Pervertirea
-Rezervaţia unicornilor
-Cum a ars-o Anghelescu o luna ca scriitor de succes

Ana Mănescu:

-Stresul dintre orgasme
-Alter Ego
-Anamneză
-Quasar (recenzie)

Lina Moacă:

-Oameni, îngeri şi demoni (recenzie)
-Valuri de viaţă (recenzie)

Delia Oltea Rusu : -Sârme şi portocali

Simona Stoica:

-Provocarea (1-2) (recenzie)
-Capcana (1-2)

Cosmin Carciova: -Oral

Anda Docea: -Camere de hotel

Lorena Lupu: -Dona Juana

Alexandru Piţigoi: -X(y)

Lucian Mareş-Jurnalul răului

Alexandra Ioan Despina: -Vandalii

Maria Folea: -Slowroom (recenzie)

Kiki Vasilescu: -Marele băiat de cartier

Leonard Ancuţa: -Sunt un curv

Ana Muşat: -Cum am omorât-o pe Diana

Cristi Ardelean: -Din oficiu

Mihail Gălăţeanu: – Liniştirea armelor

Cătălin Marin: -Spre seară nu se întâmplă nimic

Silviu Urdea: -Suflet pierdut

Cristi Giambasu: – Epitetele iubirii

Cristian Robu Corcan: -Fără ruşine

Andrei Trifanescu: -Specimenul

by -
4

 Lista Autori romani-Bookzone

1. Oana Calusa:

-#iubire

2. Doru Antonesi:

-Titi Smeureac, ciobanul freelancer

3. Bogdan Marcu:

-Jurnalul unui Adam 1+2

4. Alexandru Chermeleu:

-Iubind-o pe ea

-Rai şi iad în iubire,

5. Silviu Iliuţă:

-Toate titlurile bune au fost date

6. Adrian Cutinov:

-Şi frunzele ascund emoţii

7. Andrei Vulpescu:

-Bărbaţii inteligenţi nu au nevoie de amante

8. Damă de treflă:

-Mai presus de el

9. Alina Ilioi:

-Te iubesc pe nevăzute

10. Alexandru Mihai Gulie:

-Îngerii războiului au vorbit

by -
4

Listă autori români- Editura Humanitas

1. Ştefan Afloarei: Privim lumea celor absurde

2. Ştefan Agopian: Manualul întâmplărilor

3. Petru Albu: Trestii

4. Dan Alexe: Miros de roşcată amară

5. Liviu Angelescu: Calpuzanii

6. Laura Aprodu: Amintiri din casă scării

7. C.G Bălan: Escroc SRL

8. Ioana Bâldea Constantinescu: Dincolo de portocali

9. Tudor Brătescu: Zeflemeaua

10. Gabriel Brebenar: Jurnalul unui scriitor

11. Mirel Cană: Diagnostic

12. Liviu Cangeopol: Zâmbetul

13. Mihai Cantuniari: Ocarina de lut;

14. Mircea Cărtărescu: Levantul; Solenoid; Fata de la marginea vieţii; De ce iubim femeile-recenzie; Orbitor. Aripa stânga; Orbitor. Corpul; Orbitor. Aripa dreaptă; Travesti; Nostalgia, Ochiul căprui al dragostei noastre; Enciclopedia zmeilor, Frumoasele străine-recenzie; Ruletistul; Mică trilogie; Gemenii; REM; Aer cu diamante; Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza; Mendebilul; Baroane!; Pururi tânăr; înfăşurat în pixeli; Parfumul aspru al ficţiunii;

15. Marius Chivu: Cartea cu bunici

16. Petru Cimpoeşu: Christina Domestică şi Vânătorii de suflete

17. Andrei Cornea: Uimitoarea istorie a lui Sabbatai Mesial

18. Gheorghe Crăciun: Pupa russa

19. Sarmiza Cretzianu: Cronica Staicului

20. Maxim Crouncer: Amo(u)r

21. Elia şi Ezra Miriam: Edward. Jurnalul unui hámster 1990-1990

22. Constantin Eretescu: A doua naştere

23. Gheorghe Florescu: Confesiunile unui cafegiu-recenzie 

24. Sebastian Foarţă: Mic tratat de pisicologie; Roşul uşor e rozul iluzor (palindroman);

25. Mihai Gainussa: Fără cap şi fără coadă

26. Alain Gavrilutiu: Nu toată iarbă e la fel

27. Adrian Georgescu: Câteva sfârşituri de lume

28. Doina Jela: Această dragoste ne leagă;

29. Ciprian Măceşaru: Super! Sunt un gândac!

30. Anca Maria Mosora: Paznicul; Reality Game Show; Arhanghelii un mor

31. Liliana Nechita: Cireşe amare; Împărăteasa

32. Adrian Oprescu: Tomi

33. Radu Paraschivescu: Aştept să crapi (de astăzi, în prime-time);

34. Cătălin Pavel: Aproape a şaptea parte din lume

35. Elena Perianu: Micul pianist

36. Mihaela Erika Petculescu: Pax româna. Stăpânii lumii

37. Florin Piersic Jr.- Romantic Porno;

38. Monica Pillat: Corabia timpului;

39. Dinu Pillat: Aşteptând ceasul de apoi

40. Răsvan Popescu: Prea târziu

41. Marius Daniel Popescu: Simfonia lupului

42. Mihnea Rudoiu: A toi, cuando tu no estas

43. Radu Sergiu Ruba: A vară ce nu mai apune

44. Nicolae Strâmbeanu: Evanghelia după Arana; Turnul de apă; Scrisoarea pe care un o vei citi niciodată

45. Dumitriţa Stoica: Nu mă atinge

46. Lidia Stăniloae: Moştenirea; Raiul inocenţilor;

47. Mirela Stănciulescu: Emoţia

48. Dan Stanca: Noaptea lui Iuda

49. Paul Ţanicui: Quimera

by -
4

Listă autori romani-Editura All-Allfa

1. Alex Cuc:

-Colţi-lungi. Uniunea triburilor

2. Lucian Zup:

-Fumatul interzis

3. Constantin Stoiciu:

-Viaţa e o plimbare cu pălăría pe cap;

-O natură fericită;

-Răfuieli

4. Codin Maticiuc:

-Consumatorul de suflete

5. Bujor Nedelcovici:

-Culoarea timpului;

-Jurnalul unui cântăreţ de jazz

6. Cornel George Popa:

-Salonul de masaj – recenzie

7. Silvian Florea:

-Premiul

8. Ada-Michaela Ciobanu:

-Aurul alchimistului

9. Vlad A. Popescu:

-Viaţa face toţi banii

10. Diana Sorescu:

-Diana cu vanilie-recenzie

11. Alex. Ştefănescu:

-Un scriitor, doi scriitori

12. Renata Carageani:

-Micul Chagali, NONO;

13. Paula Săcui:

-Nu mi-e frică!

14. Dan Chişu:

-Garsonieră din pădurea de macarale

15. Rene Duda:

-Ţinerea lui Anatol Bogdan

16. Alina Nedelea:

-Şoseaua Căţelu 42

17. Dan Bălănescu:

-Smintiţii

18. Dorin Cozan:

-Urâţii

19. Adrian Voicu:

-Nepovestitele trăiri ale templierilor români

20. Viorel Zaicu:

-Întoarcerea

21. Florian Lafani:

-Poker în infern

22. Cătălin Ţîrlea:

-Anotimpuri de trecere

23. Ioana Drăgan:

-Mafalda/ Bibliotecile din oglindă

by -
5

Listă autori români -Editura Art

1. Dumitru Ţepeneag:

-La belle Roumanie

-Nunţile necesare

2.Florin Bican:

-Singur printre mârlani

3.Nicolae Breban:

-Jiquidi

4. Adrian Costache:

-Trilogia de la Sf. Sava

5.Anton Holban:

-O moarte care un dovedeşte nimic Ioana

6.Ioana Nicolaie:

-Ferbonia

Listă autori români-Editura Univers

1.Bogdan Stoica:

-Tipul din filme un există

2.Dumitru Crudu:

-Salutari lui Trotki

3.Ioana Chicet-Macoveiciuc:

-O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă o secundă;

-Miercuri, respirăm

4.Liviu Surugiu:

-Eral

5.Nicolai Lilin:

-Educaţie siberiană

6.Vlad Roman:

-Cât mai aproape de tine

7. K.J. Mecklenfeld

-Hendrik de Mol și Planeta de Aur

-Hendrik de Mol și Planeta de Jad

Lista autori români-Editura Trei şi Editura PandoraM

1.Alex Zamfir

-Cel mai bun tată

2.Camelia Cavadia

-Vina-recenzie
-Măştile fricii-recenzie

3.Simona Tache, Mihai Radu:

-Bărbaţii vin de pe Marte, femeile de la coafor
-Femeile vin de pe Venus,bărbaţii de la băut-recenzie

4.Andrei Ciobanu

-Suge-o Ramona

5.Florin Ardelean

-Folie a trois

6.Ion Mărculescu:

-Turnul
-Gumelnita
-Haralamba
-Al treilea picior

7.Sorin Pui:

-S-au deschis cerurile

8.Daniela Ştefănescu:

-Două supravieţuitoare

9.Stelian Tănase:

-Moartea unui dansator de tango
-Dracul şi mumia
-Skepsis

10.George Mihalcea:

-În mijlocul lucrurilor

11.Ciprian Măceşaru

-Portbagaj

12.Liliana Lazăr:

-Pământul oamenilor liberi

13.Stelian G.Bogdan:

-Nu ştiu câte zile

14.Doina Ruşti:

-Lizoanca la 11 ani

Editura PandoraM-Grupul Editorial Trei

1.Julia Kalman

-Antimemoriile unei muze -recenzie 

2.Anina Ciuciu

-Mândră să fiu rromă. De la Faţa Luncii la Sorbona: un destin de excepţie

3.M.Duţescu

-Franceza un avantaj

4.Claudia Golea

-Flower-Power Tantra

5.Andrei Gamarţ

-Oglindă pentru luna plină/ Mirror for the full Moon

6.Daria Hornoiu

-Simplu Daria

7. Teodora Maftei

-Viața TE Obligă. Nu renunța nici în ruptul capului!

 

 

 

by -
4

Listă autori români-Editura Crux Publishing

Şerban Andrei Mazilu
-Anotimpul pumnalelor (recenzie)
-Jocul necromanţilor

Ana Maria Negrilă
-Regatul sufletelor pierdute (recenzie)
-Ascensiunea stelară (recenzie)

Oliviu Crâznic
-Ceasul fantasmelor (recenzie)

Ciprian Mitoceanu
-În sângele tatălui (recenzie)
-Insula Diavolului (recenzie)
-Faţă în faţă  (recenzie)

Rodica Bretin
-Ecouri din tenebre (recenzie)

Răzvan T. Coloja
-Aer şi MSbP (recenzie)
-Soldaţi ai terebentinei (recenzie)
-Pangeea, toamna (recenzie)

Florin Pîtea
-Cartea cu scoarţe de argint, ferecate (recenzie)

Dan Rădoiu
-Povestiri de la marginea realităţii (recenzie)

Ştefan Bolea

Theoria 

by -
4

Listă autori români-Grupul Editorial Art

1.Florin Bican

,,Și v-am spus povestea așa”

,,Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc”

,,Singur printre mârlani”

2.Horia Corcheș

,,Istoria lui Răzvan”

,,Partaj”

3.Lavinia Braniște

,,Rostogol merge acasă”

4.Alex Moldovan

,,Olguța și un bunic de milioane”

5.Ioana Nicolaie

,,Ferbonia”

,,Arik și mercenarii”

6.Adina Popescu

,,O istorie secretă a Țării Vampirilor. Cartea pricoliciului”

,,8 povestiri de pe Calea Moșilor”

7.Ana Rotea

,,Dosarul Popcorn”

,,Dosarul clopoțeilor de Crăciun”

8. Matei Vișniec

,,Omul de zăpadă care voia să întâlneasă soarele/ Le bonhomme de neige qui voulait rencontrer le soleil”

9.Mihai Barbu

,,Vând kilometri”

by -
3

Listă autori români-Editura Nemira

1.Bogdan Munteanu:

-Ai uitat să râzi (recenzie)

2.Valentin Nicolau:

-Poveste din al nouălea cer
-Unde mă duc numai de mine dau
-Basmania: Răspântia gândului

3.Dănuţ Ungureanu:

-Însemnările damei de silicon
-Aşteptând în Ghermana
-Vegetal
-Mineral
-Marele prag

4.Lavinia Bârlogeanu;

-Acolo

5.Cristina Andrei:

-Abonatul nu poate fi contactat

6.Gabriel Gafiţa:

-Du-te departe de mine
-Zahăr şi miere

7.Mihai Sin:

-Ispita izbăvirii
-Marea miza
-Quo vadis Domine?

8.Mircea Danieluc:

-Băiatul fără sprâncene

9.Andrei Călăraş:

-Richter8.9.

10.Rodica Ojog Braşoveanu:

-Poveste imorală
-Vulturul dincolo de cornul lunii
-Dispariţia statuii din parc
-Telefonul din bikini
-O bombă pentru revelion
-Nopţi albe pentru Minerva
– Logofătul de taină
-Cocoşatul are alibi
-Crimă prin mică publicitate
-Întâlnire la Elysee
-Letopiseţul de argint
-Un blestem cu domiciliul stabil

-Al cincilea as
-Stilet cu şampanie
-Spionaj la mănăstire
-Minerva se dezlănţuie
-A înflorit liliacul
-320 de pisici negre
-Cutia cu nasturi
-Ochii jupâniţei
-Răzbunarea sluţilor
-Bună seară Melania
-Apel din necunoscut

11.Anca Fusariu:

Culoarea norocului/Desprinderea

by -
4

Listă autori români-Editura Smart Publishing

1.Ana Maria Uşurelu:

-Memoriile unui muritor

2.Florina Fekete:

-De ce iubim bărbaţii

3.Mădălin Munteanu:

-Ultima noapte de mai

4.Mihail Soare

-Livrescu

5.Cluc Lucrian:

-O clipă de viaţă

6.Rebecca Radd:

-Destinule să te vedem ce poţi-recenzie
-Slăbiciunea mea eşti tu-recenzie
-Ai curajul să iubeşti

7.Oana Păun:

-Decalog personal

8.Ştefan Dragomir:

-Legenda lui Cerarwen

9.Andrei Răducanu:

-O clipă între oglinzi

10.Adrian –Petru Stepan:

-Fiecare zi e uimitoare –recenzie

11.Ştefan Raicu:

-Când porumbeii zboară în neant

12.Corina Savu:

-Aripi Smulse vol.1
-Aripi Smulse vol.2

13.Maria Dimian:

-Femeia cu părul roşu

14.Crina Calotă:

-Fata care râde

15. A.Stephanie:

-Nimic după noi-Tentaţia

Legion:-Nume de cod Crina Albu

16.Ion Ebraşu:

-Răscumpărarea fiului

17.Rina Ziamni:

-Lacrimi de viaţă

18.Amy Anelisse:

-Fir-ar

19.Teresa Wojcik:

-Căutând fericirea vol 1-recenzie
-Căutând fericirea vol 2

20.Valy Grădinariu Plugar:

-Un surâs frumos printre frunze ruginii

21.Adrian Vasile:

-Preşedintele

22.Sali Sadri:

-Umbra şahistului

23.Sergiu Someşan:

-Comisarul şi cei 7 pitici

24.Cristina Clinci:

-Omul de legătură

by -
4

Lista autori români-Editura Libris

1.Marius–Albert Neguţ

-Îngeri rătăciţi-recenzie

2.Eliza Mazilu:

-Stele întunecate

-Tărâmul de dincolo

3.Silviu Urdea:

-Nu mă tem-recenzie

4.Alexandra Gheorghe:

-Necunoscutul –partea 1
-Necunoscutul-partea 2

5.Felicia Popa:

-Trăim fără noi

6.Silvian Stâncel:

-Incredibil. Iubesc

7.Raluca Şoltuzu:

-Nesfârşitele îmbrăţişări

8.Cristian Radu Georgescu:

-Jocul regelui

9.Gabriela Hornoiu:

-Dincolo de cortina

10.Teofil Mihăilescu:

-Palladium

11.Dan Olăianoş:

-Între două vieţi

12.Doru Munteanu:

-Secretul crucii

by -
6

Listă autori români-Editura Librex

1.Augustina Şiman:

-Cămaşa luirecenzie

2.Nataşa Alina Culea:

-Nataşa,bărbaţii şi psihanalistulrecenzie, articol
-Marat-recenzie
-Lupii trecutului.Sofia-recenzie
-Nopţi la Monaco

3.Oana Arion:

-Ultimul Viking-recenzie
-Te voi găsi-recenzie
-Dincolo de timp-recenzie

4.Lina Moacă:

-Paşi în trecutrecenzie

5.Corina Cîndea:

-Triplu H-vol 1-3-recenzie
-Micuţa balerină-recenzie
-Măşti şi secreterecenzie
-Rebelă

6.Andreea Blându:

-Sclipind la ultimul vagonrecenzie

-În Tempora

7.Rodica Mijaiche:

-Anotimpul iubiriirecenzie
-Secrete-recenzie

8.Gabrielle Guvenel:

-Eria-Dezvăluirirecenzie
-Eria-Perspective-recenzie

9.Nicoleta Tudor:

-Cercurile mistice-recenzie
-Oraşul de deasupra-recenzie

10.Davine.m Vesco/Lexi B.Newman:

-Tratament special-Anarecenzie
-Îmblânzirea scorpiei-recenzie
-Inspecţia

11.Flavius Simion:

-În altă iubire

12.Felix Cuceanu:-seria Felix Munteanu

-Jurnal de mercenar

13.Monica Ramirez:-seria Alina Marinescu:

-Asasin la femininrecenzie
-Identităţi secrete-recenzie
-Balanţă puteriirecenzie
-Bariere de fumrecenzie
-Abis-recenzie
-Recviem pentru un asasin

14.Cornel Bîrsan, Cristian Moșneanu și Adrian Anghel

-Istorie furată – Întemeierea Ţării Româneşti: Radu Negru Vodă, intre legendă, mit şi adevărrecenzie

15.Cristian Moşneanu

-Lăsând totul în vânt..

by -
6

Listă autori români-Editura Tritonic

1. Bogdan Hrib

– Filiera grecească-recenzie
-Blestemul manuscrisului (împreună cu Răzvan Dolea) –recenzie
-Somalia, Mon Amour (împreună cu Sofia Matei)-recenzie
-Ucideţi generalul-recenzie
-Patimile Doamnei ministru-recenzie

-Ultima fotografie-recenzie

-Terapie pentru crimă (împreună cu Kiki Vasilescu)-recenzie

– 3+1 / Stelian Munteanu se întoarce

– Vânătoare de asfinţituri pe strada 42 / povestiri-recenzie

2. Bogdan Teodorescu

– Spadă
-Băieţi aproape buni-recenzie

3. Maia Alexandra Ion

 -Lily of the Valley-Lena Turner şi misterul fratelui pierdut

4. Domnica Rădulescu

-Trenul de Trieste-recenzie
-Amurg la Marea Neagră-recenzie

5. Rodica Bretin

-Fortăreaţa

6. Adina Speteanu

-Crimă la timpul trecut-recenzie
-Irina-recenzie
-Ultima privire
-Destine pierdute-recenzie
-Jocul secretelor
-Îngeri de gheaţă

7. Tony Mott

-Doi-recenzie
-Julieta are un pistol-recenzie
-Un glonţ pentru Julieta-recenzie

8. Oana Duşmănescu

-Urechile pisicii Olga

9. Lucian Dragoş Bogdan

-Uneori când visez-recenzie
-Vraciul de pe norul interior
-Maya (împreună cu Teodora Matei)
-Ultimul flux-recenzie

10. Michael Haulică

-9 1/2 elegii-recenzie
-O hucă în minunatul Inand-recenzie

– 3.1 (împreună cu Sebastian A. Corn, Dănuţ Ungureanu)-recenzie

– 3.2 (împreună cu Sebastian A. Corn, Dănuţ Ungureanu)

11. Georgiana Sandu

-Iubire periculoasă-Obsesie

-Iubire periculoasă-Cercul vieţii

12. Mirela Oprea

-Dragoste eternă

13. Liviu Radu

-Blocul câş
-Lumea lui Waldemar
-O după-amiază cu bere şi zâne

 Ghicit de seară. 77 poveşti foarte scurte

14. Dănuţ Ungureanu

-Marilyn Monroe pe o curbă închisă
-Alţi români deja deştepţi
-Urme de sfinţi
-Viaţa şi faptele haiducului Tănase Vlăsia-recenzie

-Români deja deştepţi

-3.1 (împreună cu Sebastian A. Corn, Michael Haulică)-recenzie

-3.2 (împreună cu Sebastian A. Corn, Michael Haulică) 

-Autor de unul singur. Reţete pentru scrierea creativă

15. Claudiu Simion

-Să iubeşti un înger-recenzie

16. Alexandru Lamba

– Sub steaua infraroşu

17. Aurel Cărăşel 

-Galaxia sudică (1-2)

-Moartea ca o cocotă de lux

18. Teodora Matei

-Stăpânul castelului-recenzie
-Maya (împreună cu Lucian Dragoş Bogdan)
-Tot timpul din lume

-Cel-ce-simte-recenzie

19. Mihai Alexandru Dincă

-Înainte de neant

20. Traian Tandin

-Cazuri judiciare celebre
-Cei mai odioşi 100 de criminali români
-Secte criminale

21. Anamaria Ionescu

-Pe cine nu laşi să moară-recenzie
-Camera obscură-recenzie
-Nume de cod: Arkon-recenzie
-Zodiac-recenzie

22. Lucia Verona

-Labirint obligatoriu
-Crimă la jubileu-recenzie
-Moartea zboară la low cost-recenzie

-Moartea vine la premieră-recenzie

– Crime la festival

– Domnul deputat se prăbuşeşte (împreună cu Petru Berteanu, Mihail Gălătanu, Horia Garbea, Liviu Georgescu, Cătălin Mihuleac, Radu Ruba, Doina Rusti, Bogdan Teodorescu)

23. Silvia Chindea

– Moarte în Peru

24.Daniel Timariu

-Fete în roşu şi alte povestiri-recenzie

by -
6

Autori români-Editura Quantum-Listă

1. Theo Anghel

Seria-Am murit din fericire: –Întoarcerea-recenzie

-Dincolo-recenzie

-Chaosrecenzie

-Purgatorio-recenzie

-Rochia aurierecenzie

2.Georgiana Vâju:

-Nu te împiedica de mine, te implor

3.“Leila”Sandra Coroian:

-I.R.En-recenzie

4.Mihaela Strenc:

Seria: Oraşul îngerilor

-Îngerul întunecat-recenzie

-Valentina-recenzie

5.Cristina Oţel:

-Felinare Stinse-recenzie

6.Marina Neagu:

-Urlet în tăcere-vol1-recenzie
-Frumuseţi monstruoase-recenzie

7.Daniel Botea:

-Eu împotriva mea-vol 1.-recenzie

8.Raluca Andreea Chiper:

-Între pământ şi apă-recenzie

În curând:

EPHIALTE-WEB-LAYER

 

 

by -
5

Autori români -Editura Adenium-Listă

1.Adrian Christescu: Destinul lupului singuratic (recenzie)

2.Adrian Buzdugan: Comisarul Corcoduşa(recenzie)

3.Doina Popescu: Iluzoria vulpe a fericirii (recenzie)

4.Arthur Suciu: În gaură recenzie

5.Mircea Danieluc: Pisica ruptă
-Ca un grătar de mici
-Petru şi Pavel
-Strigoi fără ţară
6.Nicolae Sirius: Amintirile unui însingurat-recenzie

7.Dorin David: Uşi,ferestre şi alte proze-recenzie

8.Inimă Rea : Damele din pălărie-recenzie

9.Gabriel Ben Meron: Toamna se numără eşecurile

10.Gheorghe Vârtosu: Destin încarcerat,vol 1recenzie

11.Briscan Zara: Dezmăţ în unu

12.Adriana Noxi Rotaru: e-xilul colecţionarei de fluturi

13.Cosmin Leucuta: Laptele negru al mamei

14.Diana Petcu: Măşti ale sufletului-recenzie

15.Mircea Gheorghe: O adevărată familie

16.Iulian Şerban: Un detectiv cu uşoare dureri de cap

17.Beatris Serediuc: Varză

18.Cristina Frâncu : Vrum-vrumrecenzie

by -
6

Autori români-Editura RAO

 Igor Bergler-Biblia pierdută-recenzie

  Biblia pierduta de Igor Bergler-Editura RAO Trei crime macabre îi schimbă planurile profesorului Baker de la Universitatea Princeton aflat la Sighişoara pentru o conferinţă de istorie. Cea mai controversată figură a Europei de Est, Vlad Ţepeş, a finanţat un proiect ambiţios care avea sa schimbe faţa întregii lumi.
   Proiectul: multiplicarea unui mesaj menit a fi descifrat doar de anumiţi iniţiaţi. În 1455 codul este ascuns în prima lucrare tipărită vreodată:  Biblia B42 cunoscută şi ca Biblia lui Gutenberg.
   O adevărată odisee cuturală care îmbină desăvârşit momente de umor fin, episoade de suspans autentic, mesaje ascunse şi coduri secrete minuţios construite, cartea eveniment a anului captivează de la prima propoziţie şi oferă o experienţă literară de neegalat.

Leo Butnaru-Ruleta Românească

  Sub aspect tematic, ideatic şi structural, povestirile din Ruleta românească ţin de un amplu registru narativ, realiste sau misterioase, din lumea noastră sau din lumi posibile. E aici o ingenioasă explorare de universuri afective în diverse şi imprevizibile metamorfoze de o sugestivitate memorabilă. E o concomitenţă (şi interacţiune) a cercetării şi intuiţiei, a veridicului şi inefabilului, prin care naraţiunile te captivează, precum menţiona cu ceva timp în urmă revista România literară: “Foarte atrăgătoare sunt ultrascurtele povestiri ale lui Leo Butnaru… Au ritm, culoare şi, pe alocuri, un umor irezistibil, combinaţie de insuşiri care constituie un adevărat cocktail Molotov în lupta pentru cucerirea cititorului”.

Ciprian Enea-Jurnalul unui călător boemCiprian-Enea-Jurnalul-unui-calator-boem-buzunar

    Privind mumia lui Mao din mausoleul omonim aflat în mijlocul pieţei Tiananmen din Beijing, Ciprian află de la ghidul său că temutul lider comunist s-a iubit cu peste 3500 de femei. Conform filosofiei taoiste, aceasta era calea pentru a obţine nemurirea. Ulterior, autorul realizează că aproape toţi oamenii puternici au încercat să-şi găsească propria piatră filosofală făcând amor cu cât mai multe partenere.
   Hotărât să-şi învingă demonii personali şi frica de ireversibilitatea timpului, Enea porneşte într-o călătorie prin 100 de ţări, care durează şase ani. În fiecare dintre ele se familiarizează cu farmecele
localnicelor, dar şi cu peisajele, edificiile, gastronomia şi tradiţiile specifice.
   O carte savuroasă, despre lucrurile la care fiecare dintre noi visează, dar pe care puţini îndrăznesc să le pună în practică!

Profesorul de fericireciprian-enea-profesorul-de-fericire

  “Pe când mă aflam pe marginea prăpastiei financiare şi existenţiale, după ce s-a mai liniştit mahmureala, mi-am făcut o listă de priorităţi.
   Lista marilor dorinţe, zece la număr, cu lucrurile pe care îmi doream să le trăiesc şi să le degust cu adevărat în viaţă. Pe prima poziţie am trecut: Vreau să fiu liber, să nu am niciodată şefi în viaţa mea, să muncesc doar atât cât cred de cuviinţă şi să nu fac niciun compromis inacceptabil de dragul banilor. Pe poziţia a doua trona maiestuos: Vreau să călătoresc, să mă bucur de lumea din jurul meu. Nici cu poziţia a treia nu m-am lăsat mai prejos : Vreau să scriu cărţi prin care să le vorbesc oamenilor şi să-i ajut pe aceştia să fie mai buni, mai puternici, mai fericiţi, mai puţin singuri. Apoi au urmat fraze precum:
   Vreau să am timp să citesc, să degust vinuri şi să fiu lipsit de griji materiale. Vreau să fac un milion de euro călătorind.”

Ion Vera-Control alt delete, weekend cu mamacontrol-alt-delete-weekend-cu-mama

Jurnalul lui Cris. Citeşte ce nu s-a spus în film.

   În urmă cu 15 ani, Luiza a plecat în Spania, lăsând-o pe Cristina, fetiţă ei în vârstă de trei ani, în grijă rudelor. Revenită în ţară, femeia descoperă adevăruri şocante, de care a fost ţinută la distanţă: fiica ei a fugit de acasă, e dependenţă de droguri şi are o fetiţă de doi ani pe care a lăsat-o în grijă unui orfelinat. Măcinată de vinovăţie, Luiza încearcă să o salveze pe Cristina şi să-şi răscumpere astfel greşelile din tinereţe. Are la dispoziţie… un weekend.

Adrian Onciu
1.Templul Negru-recenzieTemplul negru-Adrian Onciu

Un document exploziv…
O dispariţie misterioasă…
Un secret vechi de mai bine de un secol…
Un intrus în sferele oculte ale Puterii zguduie din temelii o megaconspiraţie.
Protocoalele Înţelepţilor Sionului…
Noua Ordine Mondială…
Templul Negru…
Cineva trebuie să meargă până la capăt. Cineva trebuie să afle adevărul.
Oare va reuşi?

    După debutul cu “Cercul Kagan” şi “Afacerea Alzira”, publicate la aceeaşi editură, Adrian Onciu se reconfirmă ca un excelent autor de thriller-uri cu acest nou volum. Scenariul inteligent şi imaginativ ne poartă de-a lungul Europei şi al unei conspiraţii de peste o sută de ani, fiind scris în stilul deja consacrat al autorului – rapid şi concentrat, fără zorzoane stilistice inutile, însă proaspăt şi plastic la nivelul imaginilor şi formulelor. Uneori, într-un gen apropiat celui al romanului de spionaj, ai senzaţia că John Le Carre a pus seminţe şi în pământul nostru. – LIVIU ANTONESEI

2. Afacerea AlziraAdrian-Onciu-Afacerea-Alzira

   Preconizata aderare a Turciei la Uniunea Europeană stârneşte vii controverse. Unii ar vrea să o împiedice cu orice preţ. Dar cine şi, mai ales, de ce? Iată numai două dintre întrebările la care cititorul va trebui să răspundă pentru a-i descoperi înainte de final pe autorii unor crime ce provoacă panică în cancelariile europene şi la Casa Albă. O urmărire captivantă între agenţii secreţi din mai multe ţări şi suspecţii de serviciu, cu răsturnări de situaţie şi cu un deznodământ surprinzător. Pe scurt, un roman pe gustul iubitorilor de adrenalină.
    Cel de-al doilea thriller al lui Adrian Onciu este la fel de palpitant ca şi Cercul Kagan, volumul său de debut. O acţiune trepidantă care se mişcă de la Bruxelles la Ankara şi de acolo peste Ocean, cele mai importante servicii secrete ale lumii implicate într-o cursă contra cronometru pentru salvarea parlamentarilor europeni, care cad victimă după victimă, ca să nu mai vorbesc despre ataşantele sale poveşti de dragoste. Şi încă n-am spus aproape nimic despre secretele acestei cărţi cu acţiune turbionară, cu rapide schimbări de planuri, care te ţine cu sufletul la gură de la prima la ultima pagină. Şi, peste toate, o carte excelent scrisă. Afacerea Alzira confirmă apariţia unui maestru al thrillerului românesc. LIVIU ANTONESEI, scriitor

3. Cazul KaganAdrian-Onciu-Cercul-kagan

   Un debut fulminant al unui maestru al suspansului adversarii globalizării şi ai celorlalte directive ale noii ordini mondiale sunt vânaţi şi urmăriţi peste tot. Şapte ofiţeri de informaţii şi generali de armata din UE şi SUA, reuniţi în aripa conspirativă a grupului Steigenberger, devin, la rândul lor, ţinte pentru un agent mi6 care nu mai are nimic de pierdut. “O trama poliţistă densă pe fondul înaltei politici internaţionale, conspiraţii, asasinate, servicii secrete, ziarişti care-şi bagă nasul unde n-ar trebui “pe scurt, Cercul Kagan de Adrian Onciu, primul thriller românesc care-şi merită numele şi care poate stă în preajma marilor maeştri ai genului. Nu vorbesc în necunoştinţă de cauza, ci că un ins care, de la John le Carre la Dan Brown, a citit cam toate cărţile genului.
   Un roman bine scris, într-un ritm care-ţi taie respiraţia.

Dumitru Popescudumitru-popescu-singuratatea-marilor
1. Singurătatea mărilor

„– Manuela, ce rămâne despuiat şi părăsit ori încotro am lua-o, oricât am rătăci între punctele cardinale? Luciul mărilor şi al oceanelor.
Pustia apei, care e cea mai tristă, în infinita şi inutila ei seninătate. Ea rămâne mediul planetar etern nelocuit de om. Cu această goliciune lichidă mă asemui eu. Cu singurătatea mărilor. Unde nu vezi nimic altceva decât mutele drapele ale solitudinii fâlfâind în nemărginire.”

2. Cândva după izgonirea din paradis

   Cândva, după izgonirea din Paradis…, ultimul roman al scriitorului Dumitru Popescu, abordează o temă bine-cunoscută – iubirea -, însă dintr-o perspectivă originală, dată de vârstă protagoniştilor, aflaţi la vârsta senectutii. Vichi şi Stere sunt doi eroi atipici, care refuză să accepte ideea atât de înrădăcinată ca viaţa în toată plenitudinea ei nu poate fi trăită decât în tinereţe şi la maturitate, iar bătrâneţea nu reprezintă decât o cădere în resemnare, în aşteptarea inevitabilului sfârşit.
   Cu o acuitate deosebită a observaţiei şi un simţ al limbii desăvârşit, făcând dovada unei cunoaşteri depline a celor mai fine nuanţe ale sufletului omenesc şi apelând la un condei care demonstrează cizelarea îndelungată în lumea scrisului, Dumitru Popescu aduce cititorilor speranţa – speranţa ca fiecare dintre noi poate găsi bucuria de a trăi profund până în ultima clipă.

Andrei Ruse–Soniandrei-ruse-soni

  Povestea Soniei, o tânără de douăzeci şi şase de ani care află că are cancer la stomac şi numai o jumătate de an de trăit, ne conduce către înţelegerea sensului şi a libertăţii omului într-o societate urbană tot mai agitată, lipsită de sentimente şi plină de artificial. Dincolo de ritmul de cavalcadă nebunească spre moarte şi de bravada dureroasă, perfect justificată de circumstanţe, Soni are puritate şi un romantism cu care tinerii vor rezona întotdeauna. Deoarece, după cum afirma personajul principal, “nu e nimic aici în afara dorinţei noastre de a muri cât mai târziu posibil”.
Multe întrebări incomode, mult sex, multe droguri, într-un roman contemporan despre decădere şi iluminare.

aurelian-silvestru-cel-ratacitAurelian Silvestru-Cel rătăcit

   Volumul “Cel rătăcit” al scriitorului şi eruditului psiholog Aurelian Silvestru, înainte de a fi un roman de aventuri, o poveste de dragoste, o “arenă” a emulaţiilor intelectuale rafinate, este un sondaj analitic al existenţei basarabene postsovietice, având în centru Omul, Credinţa, Biserica, relaţia Biserică-Politică-Putere şi fiind o pledoarie pentru Bine, Adevăr, Demnitate: “Nu-L supăra pe Dumnezeu. Lumea este imperfectă. Contează, însă, nu cum o găseşti când vii, ci cum o laşi când pleci… Încearcă să laşi în urma ta lucrurile un pic mai bune decât le-ai găsit! Şi nu uita că Binele şi Adevărul au fost şi trebuie să rămână împreună…”

Stelian Ţurlea
trei-femei1. Trei femei

 Trei femei, trei generaţii – bunica, mama şi fiica. Ele îşi spun pe rând povestea, lecţia de viaţă, fiecare dintre ele purtând pe umeri povara trecutului celei dinainte. Destinul lor acoperă perioada postbelică şi de instaurare a comunismului, până după revoluţia din 1989 şi anii recenţi.

2. Carol I (cu Ion Bulei)

   Valorificarea ultimelor cercetări în materie şi numeroasele fotografii de epocă dau o valoare documentară deosebită acestei cărţi-album.
    Există un Carol I al memoriei noastre şi un Carol I al istoriei reale?
   Şi, dacă există cele două imagini, nu se întrepătrund? Sunt întrebări la care încearcă să răspundă cartea de faţă. Există un Carol al scenariului unui film cu care autorul lui se confundă, mutând imaginea din film peste cea reală, de la care iniţial pleacă, dar pe care aparent o pierde mereu şi, de-adevăratelea, o regăseşte mereu. Celălalt Carol, al istoricului, nu e diferit de primul. E doar mai cu picioarele pe pământ.
Are mişcări ştiute. Îşi face doar

3. Fire & Ice-Cronica Dragonilor

  Fire & Ice este primul film de televiziune cu efecte speciale si CGI produs pentru PRO TV de MediaPro Pictures, realizat de o echipa de productie valoroasa. Regizor: Pitof – Catwoman, producator, coscenarist: Angela Mancuso – Battlestar Galactica, efecte speciale: Evan Jacobs – Titanic, Armaghedon.

Olimpian Ungherea-Sayonaraolimpian-ungherea-sayonara-confesiunile-unui-criminalist

   “Reputatul prozator Olimpian Ungherea, un maestru al suspansului, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a debutat editorial în anul 1967. A publicat peste 1000 de povestiri poliţiste, inspirate – în mare parte – din sfera crimei organizate.
   Verbul scriitorului Olimpian Ungherea este exploziv, capacitându-ne integral încă de la primele rânduri citite, proiectându-ne într-un univers violent, policromatic şi tragic.
    Prezentul volum “Sayonara” ne deschide o perspectivă fascinantă asupra lumii contemporane româneşti, o lume convulsivă, rotitoare şi instabilă, asemenea unui destin de nisipuri mişcătoare.” Oreste Teodorescu

Eugen-Ovidiu-Chirovici-A-DOUA-MOARTEEugen Ovidiu Chirovici
A doua moarte

    Deşi aduce la viaţă o epocă tulbure în istoria Europei, în care intrigile, tortura şi intimidarea sunt metodele uzuale prin care potentaţii îşi ating scopurile, volumul lui E.O. Chirovici se încheie într-o notă plină de sensibilitate. Nefericirea omului, moartea sufletului său, este pedeapsa pentru că uită un adevăr vechi de când lumea, enunţat şi de cartea de căpătâi a umanităţii: “Iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”. Cartea scoate la lumină un aşa-numit manuscris din Dummstein, menit să evoce credinţele care formau paradigma mentală a spaţiului european medieval, când, în numele Bisericii şi sub influenţa superstiţiilor, se desfăşura o adevărată vânătoare de vrăjitoare. Sunt dezvăluite, de asemenea, ritualurile de iniţiere ale inchizitorului, care, în exercitarea oficiului cu care a fost învestit, nu apare, aşa cum îl înfăţişează imaginarul colectiv, sub masca torţionarului sadic, ci dă la iveală o latură neaşteptată a sufletului său.

Eugen-Ovidiu-Chirovici-Suflete-la-pret-redusSuflete la preţ redus

   Un roman dificil de încadrat chiar şi în canoanele postmodernismului, o adevărată feerie a lecturii. Cititorul poate râde în hohote urmărind aventurile bahice ale groparului Iosef Kalman şi poate lăcrima alături de Maria Mireasa, cea care vorbeşte la telefon cu Dumnezeu. Aceste personaje, cărora li se adaugă malagambistul cumpărător de suflete, poetul realist Deceneu Movilă, prim-secretarul Ion-Ivan pentru prieteni – Stacanov, prostituata Varvara Cocoş zisă “Bibica”, îşi găsesc cu greu precedente în literatura română. Amintesc parcă de eroii lui Ilf şi Petrov sau de ai lui Steinbeck din Cartierul Tortilla. Eugen Ovidiu Chirovici construieşte cu un umor irezistibil o frescă barocă a comunismului redus la esenţa sa cea mai absurdă: împieliţatul, societatea anonimă ce-şi propune să cumpere suflete la preţ redus.

La broasca leşinată

   La Broasca Leşinată este romanul unei generaţii născute între două lumi, sclipitoare prin umor şi prin miza profund umană. Construite după modelul antieroilor, personajele cărţii trec prin aventuri fabuloase, într-un spaţiu care devine mitic şi transcende geografia micului oraş ardelenesc, Făgăraşul, care este şi locul de naştere al autorului. Radu, Bulina sau Calu

Puterea

   Cine conduce lumea? O intrebare la care de-a lungul istoriei au încercat sa răspunda teologi, politologi, economişti sau adepţi ai teoriei conspiraţiei. Cartea de faţa propune un unghi inedit de abordare a chestiunii de mai sus: o analiză rece şi pertinentă a evoluţiei PUTERII de-a lungul timpului, pe toate cele trei paliere ale acesteia, militară, economică şi simbolică. De la Sumerul antic la Statele Unite ale Americii angajate in razboiul din Irak, de la prima monedă batută în Ligia anului 600 i.Hr. la mecanismele crizei contemporane, de la opricinika creată de Ivan cel Groaznic la serviciile moderne de informaţii, parcurgem odată cu paginile lucrării de faţă un tablou halucinant uneori al naşterii puterii, al coliziunilor între cele trei forme ale acesteia şi al modului în care au evoluat in timp. Şi mai ales, încercă să întrezarească mutaţiile pe care viitorul le prefigureză deja printre actorii puterii.
    O carte care te ajută să vezi şi să inţelegi mult mai limpede lumea în care traieşti.

Labyrinth.comEugen-Ovidiu-Chirovici-Labyrinth.com_

   Ştii cine eşti. Ai în jurul tău o mulţime de lucruri care îţi împrospătează mereu memoria: nume, obiecte familiare, drumuri pe care pleci şi vii, fotografii, rude şi prieteni. Sunt melodii care îţi aduc aminte de fata pe care ai însoţit-o la balul de absolvire a liceului sau de petrecerea la care, poate, ţi-ai cunoscut perechea. Ai un trecut, îţi trăieşti prezentul şi îţi imaginezi – şi, de ce nu?, îţi planifici – viitorul. Ai credinţe şi certitudini, ai experienţe, şi îndoieli, şi temeri: ai străbătut sute de străzi, ai cunoscut mii de oameni, ai rostit milioane de cuvinte. Există un loc în care te-ai născut şi părinţi care ţi-au dat viaţă. Şi ei au nume şi trecut. Iar toate acestea pot să dispară într-o clipită.
   Poate că nu ai ştiut niciodată, de fapt, cine eşti.
   Vrei să ştii?! Poţi suporta durerea celui mai anevoios drum din lume?!
   Nu este nevoie decât de un clic. Doar trăim – nu-i aşa? – în Lumea WWW.
   Şi bine ai venit în Labyrinth.com. Nimic nu va mai fi la fel.
  Labyrint.com este un roman surprinzător şi plin de neprevăzut, despre Tarot, ocultism, influenţă astrală, ambientat în zilele noastre, cu un protagonist parcă scos din tragediile antice.

Voodoo-recenzieEugen-Ovidiu-Chirovici-Voodoo

   Pe aeroportul JFK din New York City, o femeie din Haiti este ucisă în urma unei altercaţii cu agenţii de pază, iar soţul acesteia dispare fără urmă, în mod inexplicabil.
   Cazul este muşamalizat de NYPD, dar cei aproape treizeci de martori ai acestei drame devin, unul dupa celălalt, victimele unor accidente stranii şi atroce.
   Un detectiv particular din Brooklyn, Drew Sanders, cavaler modern care a înlocuit armura strălucitoare cu haina de piele şi pantalonii din doc, încearcă să dea de capătul şirului acestei drame încâlcite şi, în final, să o salveze pe prinţesa aflată în primejdie.
   O poveste care te ţine cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină, care îmbină tensiunea acţiunii cu o scriitură de maestru al suspansului. Figura lui Drew Sanders, dur şi sensibil în acelaşi timp, plin de umor dar la fel de iute în mânuirea armei ca Jesse James, vine să se adauge cu succes unor caractere celebre ale literaturii de senzaţie a ultimelor decenii, de la Father Brown al lui Chesterton la Philip Marlowe a lui Chandler.
   Prin ochii lui Sanders, plecat în căutarea soţului femeii ucise (cel bănuit a fi autorul cumplitelor omoruri), intrăm în lumea ocultă a practicilor voodoo, de la New York până la Port-au-Prince şi de la New Orleans până la Chicago. O documentare uluitoare despre această religie care are în lume zeci de milioane de adepţi face ca fiecare detaliu sau situaţie din carte să fie nu doar suprinzătoare, ci şi extrem de credibilă. De fapt, romanul este o suprinzătoare sinteză între două specii literare de obicei distincte: policier şi fantasy.
   Iar ca în orice thriller de clasă, finalul îţi taie respiraţia şi te face să regreţi că te desparţi de personajul principal. Cel care spune că “sunt unele seri când regreţi că nu ţi-ai cumpărat o pisică” sau că “toamna, Brooklyn e la fel de frumos ca o sticlă goală de whisky într-o seară în care te-a părăsit iubita”.

Pulbere Neagră

   Pentru unii locuitori din Creedence Creek, Ilinois, 1955 a rămas ca Anu’ Ăla În Care Charlie a Lu’ Tyrence A Dispărut Fără Urmă La Doar Treişpe Ani (…
    Pentru mine a fost anul în care mi-am pierdut cel mai bun prieten şi-am aflat că diavolul există.

   Dacă faci abstracţie de numele autorului, poţi jura că romanul aparţine unui scriitor american. Şi nu oricărui scriitor de peste Ocean, ci unuia din stirpea lui Raymond Chandler sau Dashiell Hammett(… –George Arion, Jurnalul Naţional

Hoodoo Creeck

  “Pe autorii români capabili să dozeze cu atâta iscusinţă ingredientele de succes ale unui asemenea tip de literatură îi numeri pe degetele unei singure mâini.” George Arion

  “Un roman tăios şi strălucitor ca o lamă de oţel.” Dafin Mureşeanu

-Cine a ucis-o pe Nora Jones (r)

   “Superb mai scrie Eugen Ovidiu Chirovici! Mai rar în ziua de azi scriitori atât de atenţi la stil.” George Arion

   “O irezistibilă combinaţie de suspans şi umor, rar întâlnită într-o singură carte.” Dafin Mureşeanu

   “Sper să vă distraţi la fel de mult citind această carte, măcar pe cât m-am distrat eu scriind-o.” Eugen Ovidiu Chirovici

Eugen-Ovidiu-Chirovici-SanitariumSanitarium. Locul în care nimic nu este ce pare a fi-recenzie

   David Eagan, fost ziarist de succes din Chicago, este angajat de fundaţia L.S. Hope să scrie monografia unui spital de psihiatrie din Missouri, cunoscut în zonă sub numele de Sanitarium. El soseşte acolo
însoţit de soţia lui, Amy, desfigurată în urmă cu trei ani, într-un accident, şi este cazat în casa fostului director al spitalului, Robert Coen, despre care află că se sinucisese cu puţin timp în urmă.
   Asistenta-şefă, Sandra Wilson, pare să fie nu doar adevărata stăpâna a locului, dar şi păzitoarea unor taine ale familiei Hope ale căror origini se află adânc în trecut şi pe care David încearcă, treptat, să le aducă la lumină. Pe masură ce ancheta lui înaintează, personalul devine tot mai ostil, au loc întâmplari stranii, iar secretul care pare să fie îngropat în Sanitarium devine tot mai tenebros şi mai periculos pentru David şi Amy.

O amintire de la Paris

   James Cobb – un celebru psihiatru newyorkez – este angajat de un milionar în vârstă pentru a-l ajta prin metoda hipnozei să elucideze misterul unei crime petrecute la Paris în urmă cu treizeci de ani.
   “Şedea în mijlocul propriei bunăstări cu aerul unui chiriaş stingher, căruia îi plăcea ceea ce vedea, însă ştia în acelaşi timp că nimic nu-i aparţine cu adevărat.(… Fiecare gest, fiecare privire şi fiecare cuvânt păreau studiate, făcându-te să te întrebi dacă nu cumva ceea ce vedeai nu era decât o mască şlefuită cu migală în timp, în spatele căreia se ascundea un necunoscut imprevizibil, ca toţi marii timizi.”

   Sursa Editura RAO

by -
3

 Autori români-Editura Crime Scene Press

1.GEORGE ARION :
1.Insula cărţilor

   ,,Un bibliotecar pensionar trăiește într-un oraș în care sunt tot mai vizibile semnele dezinteresului față de literatură: bibliotecile sunt tot mai puțin frecventate, anticariatele și editurile dau faliment, cărțile zac nevândute în librării sau sunt puse pe foc, altele sunt folosite pentru un joc barbar. Acest mare pasionat de lectură primește o și mai groaznică lovitură: familia îi vinde pe ascuns miile de volume pe care le strânsese de-o viață.

Dar soarta îi scoate în cale un miliardar care posedă o bibliotecă uriașă pe o insulă. Acesta îl angajează să-i ordoneze volumele aflate acolo.

Popasul pe insula misterioasă îi dezvăluie bibliotecarului un adevăr cutremurător: în acel loc mirific, cu mulți ani în urmă, s-a comis o crimă.

Smuls cu brutalitate din universul cărților, eroul încearcă să reconstituie faptele care au condus la tragicul eveniment.””

2.Atac în bibliotecă

   ,,Povestea lui Andrei Mladin începe în anul 1983, când a apărut Atac în bibliotecă. Atunci cititorii au făcut cunoștință cu un tânăr jurnalist român glumeț, dar și grav, în aparență superficial, dar tobă de carte și dedicat profesiei sale.

După ce îi ia un interviu unei violoniste celebre, Mihaela Comnoiu, el se trezește implicat într-o situație-limită, descoperind un cadavru în biblioteca sa.

La început, de frică, Mladin eludează miliția și se decide să facă propriile investigații, devenind un detectiv fără voie. Treptat-treptat, descoperă că în jurul lui s-a țesut o conspirație care îi dorește pieirea. Istețimea și umorul care îl caracterizează îl ajută să treacă prin întâmplări periculoase și să dezlege misterul.

Totul se petrece într-un București în care sunt prezentate cozi la alimente, uleiul și zahărul se dau pe cartelă, străzile sunt luminate anemic, apa caldă nu curge la robinete, telefoanele sunt ascultate, cetățenii sunt supravegheați zi și noapte. Un oraș în care domnește frica. Și astăzi unii se întreabă cum de a trecut de cenzură un roman în care anchetatorul nu este un reprezentant al autorităților și în care deseori se râde de cutumele unei epoci pe care propaganda o considera de “aur”.

După Atac în bibliotecă s-a realizat un film de-abia în 1992, scenariul din 1985 fiind respins de cenzura comunistă.

Romanul a apărut în limba engleză în 2011, la editura londoneză Profusion (Attack in the Library), iar în 2015 în versiune franceză, la Genese Edition (Qui veut la peau d’Andrei Mladin).”

3.Nesfârşita zi de ieri- recenzienesfarsita zi de ieri-George Arion

   ,,1992. Regele Mihai întreprinde o vizită în țara sa natală cu ocazia sărbătorilor de Paște, însă, ceea ce urma să se constituie într-un moment emoționant, e pe cale de a se transforma într-o tragedie. Un ucigaș îl pândește din umbră pe monarh, iar asasinatul, comandat de către guvernanții de la Moscova, face parte dintr-un complot teribil, care amenință ca România să dispară de pe harta lumii și să fie înglobată din nou în imperiul de la Răsărit. Serviciile secrete – SRI, CIA, KGB, Mossad – se confruntă într-o luptă pe viață și pe moarte, iar politicienii sunt implicați în această criză de proporții.

Prins în vâltoarea acestor acestor jocuri de putere, un jurnalist încearcă să descopere adevărul. Dar amintirea întâmplărilor teribile pe care le trăise într-o societate guvernată de frică, îl aduce într-o situație limită…

Nesfârșita zi de ieri a apărut în limba franceză sub titlul Cible royale în 2014.”

4. Detectiv fără voie (integrală Andrei Mladin)
5.Spioni în arşiţăspioni-in-arsita

   ,,În decorul mirific al staţiunii egiptene Sharm El Sheikh, turiştii se bucură de soare şi apă, fac diving sau se plimbă cu iahtul, planează cu parapantele, petrec prin baruri, colindă magazinele de suveniruri. Nimeni nu bănuieşte că în ambianţa această de paradis se desfăşoară operaţiuni tainice, cu scopul de a obţine o listă compromiţătoare, care indică spionii români lăsaţi la vatră şi îmbogăţiţi peste noapte printr-o escrocherie de proporţii.

   Dramatismul este sporit de o întâlnire neobişnuită: aceea dintre Claudiu Ropan şi Ella Camo, iubita lui de odinioară, prilej pentru eroi de a rememora scene dintr-o adolescenţă petrecută într-un regim de teroare. Regăsirea lor se petrece într-un context surprinzător: bărbatul serveşte interesele României, femeia pe cele ale Israelului. Amândoi au fost racolaţi de mulţi ani şi sunt agenţi sub acoperire, având la activ multe fapte secrete. De data această şefii le îngăduie să-şi dea mâna pentru reuşita unei misiuni de maximă periculozitate. Dar reînvierea sentimentelor care i-au animat altădată ar putea s-o compromită.

Vor izbuti cei doi să scape din plasa de intrigi viclene ţesută în jurul lor? Vor reuşi să înfrângă sistemul care le-a marcat vieţile, i-a transformat în instrumente care acţionează fără crâcnire la comenzile altora? Iubirea lor mai are vreo şansă după ce au stat departe unul de altul atâta vreme?

6. Necuratul din Colga- recenzienecuratul-din-colga-de-george-arion1

  ,,O serie de crime neelucidate într-un orășel de provincie. Agentul special Robert Gal este trimis să investigheze cazurile. El descoperă o urbe bizară, în care locuitorii cred în demoni, atribuindu-le acestora asasinatele. Oameni ușor de manipulat de către politicieni și afaceriști veroși, de către polițiști corupți și șarlatani care se pretind înzestrați cu puteri supranaturale. Dar, ca un păianjen care își țese plasa nevăzut, altcineva îi ține pe toți sub ascultare: un scelerat, a cărui identitate n-o cunoaște nimeni, croiește planuri demente, dorind să instaureze domnia terorii.

Piste false, răsturnări de situație, suspans. Și foarte mult umor. Un veritabil page-turner!”

7. Crime sofisticate

   ,,Bucureşti. Un şir de crime, al căror mobil este imposibil de explicat, produce panică în oraşul de pe malurile Dâmboviţei. Singura legătură între victime – prezenţa lor în emisiunea tv Steaua norocului, realizată cu farmec de către frumoasă Alma Soran. Însăşi moderatoarea primeşte ameninţări cu moartea, cerându-i-se să renunţe la show-ul sau de mare audienţă. Va abandona ea un format de emisiune care a propulsat-o în postura de îndrăgită vedetă ? Vor reuşi anchetatorii, conduşi de către criminalistul Luca Pinte, să pună mâna pe ucigaş? Şi cum se va termină scandalul de la Loto, unde acumularea unui pot uriaş, în urma multor săptămâni fără câştigători ai marelui premiu, creează suspiciuni? Situaţia această are vreo legătură cu asasinatele?

   Barintown. Un oraş din SUA. Mai mulţi prieteni se strâng, seară de seară, într-o crâşmă ospitalieră. Beau, joacă darts, biliard, table şi compun povestiri pe care le imaginează pornind de la scrierile marelui fizician Stephen W. Hawking. Istorii cu final imprevizibil, la frontieră dintre policier, SF şi horror. Dar bucuria de a trăi o experienţă uimitoare le e de scurtă durata. La un moment dat, neliniştea se insinuează în spaţiul pe care l-au creat şi pe care îl socotesc protector. Experienţa pe care o cunosc din clipa aceea e devastatoare. Însă Raul care i-a cuprins în mrejele lui îşi are originea la Bucureşti.”

8. Însoţitorul lui Iisus –recenzieinsotitorul-lui-iisus

  ,,O bombă explodează pe terasa unui restaurant din Barintown. Un nou atac terorist asupra SUA? Un atentat al unui nebun?

Poliția își începe imediat investigațiile. Dar, nu peste multă vreme, orașul trece printr-o nouă experiență traumatizantă: pe un câmp de la periferie un copil descoperă cadavrul unei femei. Cercetările care se desfășoară cu febrilitate ajung la o concluzie năucitoare: peste douăzeci de trupuri neînsuflețite au fost îngropate acolo în cel mai mare secret.

În același timp, o carte veche, găsită în biblioteca bisericii catolice, îl pune pe jar pe parohul sfântului lăcaș. Paginile acesteia istorisesc, cu o precizie ca de document, primii ani din viața lui Iisus. Care-i misterul acestei scrieri incendiare? Evenimentele se succed cu o viteză amețitoare în urbea cu oameni care se tem să nu-și piardă viața ori de câte ori ies din casă. Și, chiar dacă la început nimeni nu vede vreo legătură între enigmatica scriere uitată veacuri de-a rândul în rafturile din subsolul bisericii și morții cu identitate necunoscută, există totuși o relație tulburătoare între acestea, iar cititorul devine martorul unui deznodământ șocant.”

9.Profesionistul

   ,,Profesionistul și Țintă în mișcare. Două romane într-o singură carte, apărută prima oară în 1985, și premiată de Uniunea Scriitorilor din România. Două proze cu mult suspans, scrise într-un ritm alert și cu umor, cu un protagonist fermecător și isteț – jurnalistul Andrei Mladin, un detectiv fără voie, apărut prima oară în Atac în bibliotecă.

  Prima dintre proze a fost inspirată de un caz real. Poate de aeea a și atras atenția autorităților care au cerut editurii Eminescu să n-o tipărească. Autorul a trebuit să intervină masiv în textul inițial pentru a-și vedea, totuși, cartea publicată. Explicația acceptării sale se află la sfârșitul narațiunii. După ce rezolvase un caz încâlcit dintr-un oraș de provincie, unde cele mai înalte oficialități erau corupte și criminale, Andrei Mladin scrisese un articol despre tot ceea ce i se întâmplase acolo. Însă articolul nu apare. Prin urmare, mult clamata liberate a cuvântul era o minciună. Exista cenzură, presa nu era liberă. Cum de nu se prinsese nimeni de bomba plasată la sfârșit?

  S-au prins, însă, cititorii. Iar ultima frază a narațiunii le-a mers și mai mult la inimă: „Vocea plăcută a unui crainic anunță că, în toată țara, pentru încă o vreme, continuă să plouă.” O aluzie la faptul că în România nimic nu se va schimba prea curând.”

2.STELIAN ŢURLEA:
1.Crimă la Torino recenzieCrima la Torino_tipar

,,Pentru un premiu uriaş, trei scriitori români sunt invitaţi de un nabab român din Torino să scrie, vreme de o săptămână, izolaţi într-o vilă din oraşul italian, câte un roman prin care să soluţioneze o crimă veche petrecută la faţa locului, căreia poliţia nu i-a dat de cap. Există însă indivizi care nu vor să se afle adevărul pentru că încă mai profită de pe urma acelei crime şi se străduiesc să-i împiedice pe scriitori, doi bărbaţi şi o femeie, de vârste şi experienţe de viaţă diferite. Cei trei ajung să se urască. Primul roman în care interlopii români din Italia se comportă întocmai ca Mafia italiană.”

2.Ieşi din viaţă mea
3.Săptămâna Nebună

   ,,Un poliţist care încearcă să dezmembreze o reţea de trafic de droguri, probabil cea mai cumplită tară a lumii de astăzi, e prins de traficanţi, torturat, asasinat şi aruncat la drumul mare, în apropierea unui nod de circulaţie. Să fie învăţare de minte pentru cei care mai îndrăznesc să tulbure apele.

   Alt poliţist – care fusese trecut pe linie moartă pentru că ucisese, în legitimă apărare, un traficant de etnobotanice rudă cu câţiva mahări din poliție – e chemat să-i caute pe asasini şi să descâlcească iţele unei rețele de traficanți căreia i-au căzut victime cohorte de elevi şi studenţi, între care şi fiul premierului. Poliţistul e convins că nimic nu s-ar fi mişcat dacă n-ar fi existat interesul personal al mai marilor zilei. Dar intuieşte şi că reţeaua n-ar exista fără complicităţi majore, înclusiv în poliţie, care i se adeveresc cumplit de repede. Într-o săptămână nebună, el şi echipa lui împiedică găsirea unui acar păun, cum se cam întâmplă de regulă, cu ajutorul nesperat al unor ziarişti de investigaţie. Dar până la capul reţelei mai e drum lung…”

3.OANA STOICA MUJEA:
1.Indicii anatomice-recenzieoana mujea stoica

,,Primul volum din seria “Iolanda Știreanu”.

 Într-un apartament din Satu Mare se descoperă o pereche de ochi și un bilet. Bătrânul criminalist din oraș constată repede că irișii sunt umani și că undeva ar putea fi o victimă. Doar că în Satu Mare nu prea se petrec crime, așa că Mierlă nu este un profesionist experimentat. Pentru a fi sigur că lucrurile nu degenerează, Mierlă apelează la criminaliștii din București. Astfel, apare în scenă Iolanda Știreanu, polițist agorafob care nu a mai ieșit din casă de aproape doi ani.

   Criminalista, o fire rece și introvertită, reușește, doar cu ajutorul calculatorului și al ziaristei Crina Dunca, să înțeleagă de unde trebuie pornită investigația. Cu ajutorul colegilor, aduce fiecare suspect la ea în apartament, reușind, astfel, să deznoade ițele unei afaceri tenebroase.

   Dar Iolanda Știreanu nu se confruntă doar cu această crimă. Schizofrenia mamei, sinuciderea tatăului și moartea celui care ar fi trebuit să-i fie soț, nu-i dau pace. Lala, așa cum îi spun apropiații, este nevoită să ducă lupta pe două planuri. Pe de o parte să afle cine este asasinul, iar pe de alta să lupte cu ea însăși.

2.Parfumul văduvei negre
 3.Greşelile trecutului

“- Sper să fie important am oftat.
– Bună şi ţie. Vrei vestea bună sau cea proastă?
M-am gândit o secundă.
– Cea bună.
– Aici avem o problema, nu ştiu cu exactitate care e care …
– Atunci alege ordinea şi îmi aleg eu care e care!
– Bine, dar să nu zici că n-ai fost avertizată. Aş fi vrut să spun ceva, dar tocmai l-am zărit pe Dragoş ieşind din morgă. Avea chipul transfigurat, aşa cum era de obicei după ce lucra câte douăsprezece ore.
– Hei, se auzi în urechea mea, mai eşti?
– Ascultă, e chiar aşa important?
– E, avem o crimă şi un nou coleg.”

4.Jucătorul-recenzieJucatorul de Oana Stoica-Mujea

,,Al patrulea volum din seria “Iolanda Știreanu”, începută cu Indicii anatomice.

   Împușcată în braț, picior și cap, Iolanda Știreanu reușește să supraviețuiască printr-o minune. Însă, atât memoria, cât și trupul, îi sunt afectate – e aproape paralizată și nu-și mai amintește nimic din “viața ei anterioară”. E nesigură și fragilă. O chinuie gândul că, dacă indivizii care au încercat să o ucidă află că au dat greș, ar putea veni să își termine treaba. Iar ea e atât de lipsită de apărare…

   Colegii o implică în anchetarea unui caz de crimă, uciderea unui chitarist, încearcând să o ajute să-și revină mai repede. Ea se străduiește să descifreze misterul atentatului, dar toate pistele urmărite de criminaliști în cazul ei duc spre drumuri închise. Nici una dintre ele, oricât ar părea de verosimilă, nu ajunge niciunde. Începe să-și suspecteze psihiatrul, ba chiar și colegul de la “Moravuri”, dar nimic nu se leagă.

   Nimic, până când descoperă ucigașul chitaristului și-și dă seama că ambele cazuri se întrepătrund. Încet, anumite amintiri îi revin, dar nu-și dă seama dacă le interpretează corect. De un singur lucru e sigură – că e în pericol.”

5.Mascaradă

,,Al cincilea volum din seria Iolanda Știreanu

  Gina Gros este o femeie frumoasă și inteligentă. Și absolut normală, dacă nu s-ar fi dus de bună voie într-un ospiciu privat din apropierea Bucureștiului. Mai mult, declară că a comis o crimă și nu mai vrea să trăiască în libertate. Nu poate să spună pe cine a ucis. Nici când sau unde a făcut-o. Ancheta poliției nu descoperă nicio victimă și aproape nimeni nu mai crede în vorbele femeii. Doar Mihai Iordache, încăpățânatul comisar din precedentele volume ale seriei, consideră că are un caz.

  Atunci intră în scenă Iolanda Știreanu – Lala, pentru apropiați. Și nu oricum, ci infiltrată în sanatoriu de către Iordache, în rol de schizofrenică.  Doar că Lala are deja o reputație în rândul psihiatrilor. Face terapie, încercând să se pună pe picioare după ce a fost în comă șase luni, în urma unei tentative de omor. Se duce la psihiatru pentru a-și înfrânge fricile și pentru a înțelege ce i s-a întâmplat de fapt. Cu toate astea, când i se propune să intre sub acoperire în ospiciu, acceptă fără să stea pe gânduri.

Este oare Lala capabilă, în starea ei, să dezlege ițele unei afaceri vechi de ani de zile, în care granițele dintre realitate și delir, între prefăcătorie și adevăr sunt ca nisipurile mișcătoare?”‘

4.CRISTI LAVIN:
1. Viaţa ca un selfie-recenzieviata ca un selfie cristi lavin

,,Verdict: fără scăpare.
Timp rămas: zece zile.
Loc: “Cimitirul Vesel” – numele, dat cu o macabră ironie de locatari, salonului destinat pacienților terminali.
Diagnostic: Insomnia Familială Fatală ¬– una dintre cele mai rare boli de pe fața pământului, care afectează numai vreo sută de persoane dintre cele peste șapte miliarde.
Soluții: evadarea în istoria propriei vieți. Sensuri ascunse ale unor întâmplări petrecute demult se devoalează încetul cu încetul, personajele capătă contururi din ce în ce mai ferme, se explică, pe rând, iubirile, trădările, secretele. O vâltoare de evenimente care renasc și ale căror înțelesuri conduc spre ceea ce se petrece în ultima zi din cele zece: un coup de théâtre care dezvăluie adevăratul sens al tuturor lucrurilor de pâna atunci.”

5.VT MOROGAN:
1.Frumosul asasin

,,Când trupul neînsuflețit al unei turiste suedeze este descoperit pe o plajă din Hammamet, Tunisia, toate suspiciunile cad asupra grupărilor extremiste islamice, în permanență dornice să dea o lecție moralei decadente a occidentalilor. Nimeni nu se gândește că autorii crimei trebuie căutați pe o altă latitudine, mult mai nordică, și nici că motivul nu-și are resorturile în religie, ci în dorința fără margini de înavuțire prin orice mijloace.

Însă caruselul crimelor continuă, și singura legătură între victime pare să fie o respectabilă companie farmaceutică din Stockholm, parte dintr-un concern multinațional. Pas cu pas, intrăm în culisele unui joc cinic, în care se mizează viețile a mii de oameni nevinovați pentru câștiguri fabuloase. Medicamente expirate, vaccinuri netestate suficient și care produc efecte adverse îngrozitoare, bani negri, asasini plătiți, carteluri ale crimei organizate, dar și o imposibilă poveste de dragoste – acestea sunt ingredientele unui thriller care te ține cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină.”

2. În vriein-vrie

   ,,Noul roman al cuplului de autori care semnează VT Morogan investighează activitățile tenebroase ale unui serviciu secret ignorat de publicul larg. Fondat de către un cartel cu o mare forță financiară, el urmărește stimularea vânzărilor de arme prin crearea pe mapamond a unor zone de conflict sau prin menținerea altora deja existente. În fruntea lui se află indivizi cinici, influenți, cu o nepotolită sete de înavuțire. În societate pozează drept oameni de afaceri onești, în realitate, însă, nu ezită să folosească asasinatul ca să-și atingă scopurile.

De fapt, și alți eroi își ascund adevărata identitate și intențiile reale potrivit cărora acționează.

  În carte apar personaje întâlnite și în alte scrieri ale celor doi autori – Viorica și Teodor Morogan. Printre ele – frumoasa Alexa Vancea și Viktor Laho. Fiecare dintre ei trece prin momente periculoase, având nevoie de multă ingeniozitate și curaj pentru a scăpa de capcanele ce li se întind. În vârtejul unor întâmplări tensionate, protagoniștii par să intre în vrie, iar situația e pe punctul să le scape tuturor de sub control. Vor reuși forțele situate de partea Binelui să reinstaureze starea de normalitate și să-i neutralizeze pe cei care râvnesc escaladarea conflictelor?”

Sursa: Editura Crime Scene Press

%d bloggers like this: