Autorul lunii

Listă autori români Editura Curtea Veche

Ion Cristoiu: Agentul CIA cu talpa ruptă
Ana Cioclov: Bulevardul visurilor; Appassionata
Michael Segal: Psihiatrii de pe strada Fenix
Mircea Daneliuc: Femei în ghips; Carlo Carlini, iluzionism; Cele ce plutesc; Apă din cizme
Anda Gabriela Dolis: Perspective
Adina Rosetti: De zece ori pe buze; Deadline
Răzvan Petrescu: Scrisori către Mihai
Alex Ştefănescu: Mesaj către tineri
Adrian Sângeorzan: Între femei, Vitali; Circul din faţa casei;
Silviu Gherman: Hârtiile Masculului
Dumitru Radu Popa: Sfinţi, vânturi şi alte întâmplări
Gheorghe Schwartz: Cei o sută. Bastonul contelui; Cei o sută. Diavolul argintiu; Cei o sută. Secretul Florenţa; Cei o sută. Culoarul templier;
Dan Stanca: A doua zi după moarte
Adrian Chivu – Obraji albaştri, pleoape verzi şi buze mov; Benzi desenate; Exit; Caiet de desen

Adrian Păunescu: Vinovat de iubire
Dora Arazan JR. – Cora
Constantin Severin: Iubita lui Esto
Petru Popescu: Supleantul
Liviu Bîrsan: Asylant
Mihnea Rudoiu: N-are momentan titlu
Mircea Săndulescu: Epitaf pentru sabotor
Matila C. Ghyka: Ploaie de Stele
Anamaria Beligan: mamabena.com
Bogdan Suceava: Vincent nemuritorul
Ioan Lăcustă: După vânzare
Bogdan Burileanu: A treia dimenasiune

 Autori români-Editura Crime Scene Press

1.GEORGE ARION :
1.Insula cărţilor

   ,,Un bibliotecar pensionar trăiește într-un oraș în care sunt tot mai vizibile semnele dezinteresului față de literatură: bibliotecile sunt tot mai puțin frecventate, anticariatele și editurile dau faliment, cărțile zac nevândute în librării sau sunt puse pe foc, altele sunt folosite pentru un joc barbar. Acest mare pasionat de lectură primește o și mai groaznică lovitură: familia îi vinde pe ascuns miile de volume pe care le strânsese de-o viață.

Dar soarta îi scoate în cale un miliardar care posedă o bibliotecă uriașă pe o insulă. Acesta îl angajează să-i ordoneze volumele aflate acolo.

Popasul pe insula misterioasă îi dezvăluie bibliotecarului un adevăr cutremurător: în acel loc mirific, cu mulți ani în urmă, s-a comis o crimă.

Smuls cu brutalitate din universul cărților, eroul încearcă să reconstituie faptele care au condus la tragicul eveniment.””

2.Atac în bibliotecă

   ,,Povestea lui Andrei Mladin începe în anul 1983, când a apărut Atac în bibliotecă. Atunci cititorii au făcut cunoștință cu un tânăr jurnalist român glumeț, dar și grav, în aparență superficial, dar tobă de carte și dedicat profesiei sale.

După ce îi ia un interviu unei violoniste celebre, Mihaela Comnoiu, el se trezește implicat într-o situație-limită, descoperind un cadavru în biblioteca sa.

La început, de frică, Mladin eludează miliția și se decide să facă propriile investigații, devenind un detectiv fără voie. Treptat-treptat, descoperă că în jurul lui s-a țesut o conspirație care îi dorește pieirea. Istețimea și umorul care îl caracterizează îl ajută să treacă prin întâmplări periculoase și să dezlege misterul.

Totul se petrece într-un București în care sunt prezentate cozi la alimente, uleiul și zahărul se dau pe cartelă, străzile sunt luminate anemic, apa caldă nu curge la robinete, telefoanele sunt ascultate, cetățenii sunt supravegheați zi și noapte. Un oraș în care domnește frica. Și astăzi unii se întreabă cum de a trecut de cenzură un roman în care anchetatorul nu este un reprezentant al autorităților și în care deseori se râde de cutumele unei epoci pe care propaganda o considera de “aur”.

După Atac în bibliotecă s-a realizat un film de-abia în 1992, scenariul din 1985 fiind respins de cenzura comunistă.

Romanul a apărut în limba engleză în 2011, la editura londoneză Profusion (Attack in the Library), iar în 2015 în versiune franceză, la Genese Edition (Qui veut la peau d’Andrei Mladin).”

3.Nesfârşita zi de ieri- recenzienesfarsita zi de ieri-George Arion

   ,,1992. Regele Mihai întreprinde o vizită în țara sa natală cu ocazia sărbătorilor de Paște, însă, ceea ce urma să se constituie într-un moment emoționant, e pe cale de a se transforma într-o tragedie. Un ucigaș îl pândește din umbră pe monarh, iar asasinatul, comandat de către guvernanții de la Moscova, face parte dintr-un complot teribil, care amenință ca România să dispară de pe harta lumii și să fie înglobată din nou în imperiul de la Răsărit. Serviciile secrete – SRI, CIA, KGB, Mossad – se confruntă într-o luptă pe viață și pe moarte, iar politicienii sunt implicați în această criză de proporții.

Prins în vâltoarea acestor acestor jocuri de putere, un jurnalist încearcă să descopere adevărul. Dar amintirea întâmplărilor teribile pe care le trăise într-o societate guvernată de frică, îl aduce într-o situație limită…

Nesfârșita zi de ieri a apărut în limba franceză sub titlul Cible royale în 2014.”

4. Detectiv fără voie (integrală Andrei Mladin)
5.Spioni în arşiţăspioni-in-arsita

   ,,În decorul mirific al staţiunii egiptene Sharm El Sheikh, turiştii se bucură de soare şi apă, fac diving sau se plimbă cu iahtul, planează cu parapantele, petrec prin baruri, colindă magazinele de suveniruri. Nimeni nu bănuieşte că în ambianţa această de paradis se desfăşoară operaţiuni tainice, cu scopul de a obţine o listă compromiţătoare, care indică spionii români lăsaţi la vatră şi îmbogăţiţi peste noapte printr-o escrocherie de proporţii.

   Dramatismul este sporit de o întâlnire neobişnuită: aceea dintre Claudiu Ropan şi Ella Camo, iubita lui de odinioară, prilej pentru eroi de a rememora scene dintr-o adolescenţă petrecută într-un regim de teroare. Regăsirea lor se petrece într-un context surprinzător: bărbatul serveşte interesele României, femeia pe cele ale Israelului. Amândoi au fost racolaţi de mulţi ani şi sunt agenţi sub acoperire, având la activ multe fapte secrete. De data această şefii le îngăduie să-şi dea mâna pentru reuşita unei misiuni de maximă periculozitate. Dar reînvierea sentimentelor care i-au animat altădată ar putea s-o compromită.

Vor izbuti cei doi să scape din plasa de intrigi viclene ţesută în jurul lor? Vor reuşi să înfrângă sistemul care le-a marcat vieţile, i-a transformat în instrumente care acţionează fără crâcnire la comenzile altora? Iubirea lor mai are vreo şansă după ce au stat departe unul de altul atâta vreme?

6. Necuratul din Colga- recenzienecuratul-din-colga-de-george-arion1

  ,,O serie de crime neelucidate într-un orășel de provincie. Agentul special Robert Gal este trimis să investigheze cazurile. El descoperă o urbe bizară, în care locuitorii cred în demoni, atribuindu-le acestora asasinatele. Oameni ușor de manipulat de către politicieni și afaceriști veroși, de către polițiști corupți și șarlatani care se pretind înzestrați cu puteri supranaturale. Dar, ca un păianjen care își țese plasa nevăzut, altcineva îi ține pe toți sub ascultare: un scelerat, a cărui identitate n-o cunoaște nimeni, croiește planuri demente, dorind să instaureze domnia terorii.

Piste false, răsturnări de situație, suspans. Și foarte mult umor. Un veritabil page-turner!”

7. Crime sofisticate

   ,,Bucureşti. Un şir de crime, al căror mobil este imposibil de explicat, produce panică în oraşul de pe malurile Dâmboviţei. Singura legătură între victime – prezenţa lor în emisiunea tv Steaua norocului, realizată cu farmec de către frumoasă Alma Soran. Însăşi moderatoarea primeşte ameninţări cu moartea, cerându-i-se să renunţe la show-ul sau de mare audienţă. Va abandona ea un format de emisiune care a propulsat-o în postura de îndrăgită vedetă ? Vor reuşi anchetatorii, conduşi de către criminalistul Luca Pinte, să pună mâna pe ucigaş? Şi cum se va termină scandalul de la Loto, unde acumularea unui pot uriaş, în urma multor săptămâni fără câştigători ai marelui premiu, creează suspiciuni? Situaţia această are vreo legătură cu asasinatele?

   Barintown. Un oraş din SUA. Mai mulţi prieteni se strâng, seară de seară, într-o crâşmă ospitalieră. Beau, joacă darts, biliard, table şi compun povestiri pe care le imaginează pornind de la scrierile marelui fizician Stephen W. Hawking. Istorii cu final imprevizibil, la frontieră dintre policier, SF şi horror. Dar bucuria de a trăi o experienţă uimitoare le e de scurtă durata. La un moment dat, neliniştea se insinuează în spaţiul pe care l-au creat şi pe care îl socotesc protector. Experienţa pe care o cunosc din clipa aceea e devastatoare. Însă Raul care i-a cuprins în mrejele lui îşi are originea la Bucureşti.”

8. Însoţitorul lui Iisus –recenzieinsotitorul-lui-iisus

  ,,O bombă explodează pe terasa unui restaurant din Barintown. Un nou atac terorist asupra SUA? Un atentat al unui nebun?

Poliția își începe imediat investigațiile. Dar, nu peste multă vreme, orașul trece printr-o nouă experiență traumatizantă: pe un câmp de la periferie un copil descoperă cadavrul unei femei. Cercetările care se desfășoară cu febrilitate ajung la o concluzie năucitoare: peste douăzeci de trupuri neînsuflețite au fost îngropate acolo în cel mai mare secret.

În același timp, o carte veche, găsită în biblioteca bisericii catolice, îl pune pe jar pe parohul sfântului lăcaș. Paginile acesteia istorisesc, cu o precizie ca de document, primii ani din viața lui Iisus. Care-i misterul acestei scrieri incendiare? Evenimentele se succed cu o viteză amețitoare în urbea cu oameni care se tem să nu-și piardă viața ori de câte ori ies din casă. Și, chiar dacă la început nimeni nu vede vreo legătură între enigmatica scriere uitată veacuri de-a rândul în rafturile din subsolul bisericii și morții cu identitate necunoscută, există totuși o relație tulburătoare între acestea, iar cititorul devine martorul unui deznodământ șocant.”

9.Profesionistul

   ,,Profesionistul și Țintă în mișcare. Două romane într-o singură carte, apărută prima oară în 1985, și premiată de Uniunea Scriitorilor din România. Două proze cu mult suspans, scrise într-un ritm alert și cu umor, cu un protagonist fermecător și isteț – jurnalistul Andrei Mladin, un detectiv fără voie, apărut prima oară în Atac în bibliotecă.

  Prima dintre proze a fost inspirată de un caz real. Poate de aeea a și atras atenția autorităților care au cerut editurii Eminescu să n-o tipărească. Autorul a trebuit să intervină masiv în textul inițial pentru a-și vedea, totuși, cartea publicată. Explicația acceptării sale se află la sfârșitul narațiunii. După ce rezolvase un caz încâlcit dintr-un oraș de provincie, unde cele mai înalte oficialități erau corupte și criminale, Andrei Mladin scrisese un articol despre tot ceea ce i se întâmplase acolo. Însă articolul nu apare. Prin urmare, mult clamata liberate a cuvântul era o minciună. Exista cenzură, presa nu era liberă. Cum de nu se prinsese nimeni de bomba plasată la sfârșit?

  S-au prins, însă, cititorii. Iar ultima frază a narațiunii le-a mers și mai mult la inimă: „Vocea plăcută a unui crainic anunță că, în toată țara, pentru încă o vreme, continuă să plouă.” O aluzie la faptul că în România nimic nu se va schimba prea curând.”

2.STELIAN ŢURLEA:
1.Crimă la Torino recenzieCrima la Torino_tipar

,,Pentru un premiu uriaş, trei scriitori români sunt invitaţi de un nabab român din Torino să scrie, vreme de o săptămână, izolaţi într-o vilă din oraşul italian, câte un roman prin care să soluţioneze o crimă veche petrecută la faţa locului, căreia poliţia nu i-a dat de cap. Există însă indivizi care nu vor să se afle adevărul pentru că încă mai profită de pe urma acelei crime şi se străduiesc să-i împiedice pe scriitori, doi bărbaţi şi o femeie, de vârste şi experienţe de viaţă diferite. Cei trei ajung să se urască. Primul roman în care interlopii români din Italia se comportă întocmai ca Mafia italiană.”

2.Ieşi din viaţă mea
3.Săptămâna Nebună

   ,,Un poliţist care încearcă să dezmembreze o reţea de trafic de droguri, probabil cea mai cumplită tară a lumii de astăzi, e prins de traficanţi, torturat, asasinat şi aruncat la drumul mare, în apropierea unui nod de circulaţie. Să fie învăţare de minte pentru cei care mai îndrăznesc să tulbure apele.

   Alt poliţist – care fusese trecut pe linie moartă pentru că ucisese, în legitimă apărare, un traficant de etnobotanice rudă cu câţiva mahări din poliție – e chemat să-i caute pe asasini şi să descâlcească iţele unei rețele de traficanți căreia i-au căzut victime cohorte de elevi şi studenţi, între care şi fiul premierului. Poliţistul e convins că nimic nu s-ar fi mişcat dacă n-ar fi existat interesul personal al mai marilor zilei. Dar intuieşte şi că reţeaua n-ar exista fără complicităţi majore, înclusiv în poliţie, care i se adeveresc cumplit de repede. Într-o săptămână nebună, el şi echipa lui împiedică găsirea unui acar păun, cum se cam întâmplă de regulă, cu ajutorul nesperat al unor ziarişti de investigaţie. Dar până la capul reţelei mai e drum lung…”

3.OANA STOICA MUJEA:
1.Indicii anatomice-recenzieoana mujea stoica

,,Primul volum din seria “Iolanda Știreanu”.

 Într-un apartament din Satu Mare se descoperă o pereche de ochi și un bilet. Bătrânul criminalist din oraș constată repede că irișii sunt umani și că undeva ar putea fi o victimă. Doar că în Satu Mare nu prea se petrec crime, așa că Mierlă nu este un profesionist experimentat. Pentru a fi sigur că lucrurile nu degenerează, Mierlă apelează la criminaliștii din București. Astfel, apare în scenă Iolanda Știreanu, polițist agorafob care nu a mai ieșit din casă de aproape doi ani.

   Criminalista, o fire rece și introvertită, reușește, doar cu ajutorul calculatorului și al ziaristei Crina Dunca, să înțeleagă de unde trebuie pornită investigația. Cu ajutorul colegilor, aduce fiecare suspect la ea în apartament, reușind, astfel, să deznoade ițele unei afaceri tenebroase.

   Dar Iolanda Știreanu nu se confruntă doar cu această crimă. Schizofrenia mamei, sinuciderea tatăului și moartea celui care ar fi trebuit să-i fie soț, nu-i dau pace. Lala, așa cum îi spun apropiații, este nevoită să ducă lupta pe două planuri. Pe de o parte să afle cine este asasinul, iar pe de alta să lupte cu ea însăși.

2.Parfumul văduvei negre
 3.Greşelile trecutului

“- Sper să fie important am oftat.
– Bună şi ţie. Vrei vestea bună sau cea proastă?
M-am gândit o secundă.
– Cea bună.
– Aici avem o problema, nu ştiu cu exactitate care e care …
– Atunci alege ordinea şi îmi aleg eu care e care!
– Bine, dar să nu zici că n-ai fost avertizată. Aş fi vrut să spun ceva, dar tocmai l-am zărit pe Dragoş ieşind din morgă. Avea chipul transfigurat, aşa cum era de obicei după ce lucra câte douăsprezece ore.
– Hei, se auzi în urechea mea, mai eşti?
– Ascultă, e chiar aşa important?
– E, avem o crimă şi un nou coleg.”

4.Jucătorul-recenzieJucatorul de Oana Stoica-Mujea

,,Al patrulea volum din seria “Iolanda Știreanu”, începută cu Indicii anatomice.

   Împușcată în braț, picior și cap, Iolanda Știreanu reușește să supraviețuiască printr-o minune. Însă, atât memoria, cât și trupul, îi sunt afectate – e aproape paralizată și nu-și mai amintește nimic din “viața ei anterioară”. E nesigură și fragilă. O chinuie gândul că, dacă indivizii care au încercat să o ucidă află că au dat greș, ar putea veni să își termine treaba. Iar ea e atât de lipsită de apărare…

   Colegii o implică în anchetarea unui caz de crimă, uciderea unui chitarist, încearcând să o ajute să-și revină mai repede. Ea se străduiește să descifreze misterul atentatului, dar toate pistele urmărite de criminaliști în cazul ei duc spre drumuri închise. Nici una dintre ele, oricât ar părea de verosimilă, nu ajunge niciunde. Începe să-și suspecteze psihiatrul, ba chiar și colegul de la “Moravuri”, dar nimic nu se leagă.

   Nimic, până când descoperă ucigașul chitaristului și-și dă seama că ambele cazuri se întrepătrund. Încet, anumite amintiri îi revin, dar nu-și dă seama dacă le interpretează corect. De un singur lucru e sigură – că e în pericol.”

5.Mascaradă

,,Al cincilea volum din seria Iolanda Știreanu

  Gina Gros este o femeie frumoasă și inteligentă. Și absolut normală, dacă nu s-ar fi dus de bună voie într-un ospiciu privat din apropierea Bucureștiului. Mai mult, declară că a comis o crimă și nu mai vrea să trăiască în libertate. Nu poate să spună pe cine a ucis. Nici când sau unde a făcut-o. Ancheta poliției nu descoperă nicio victimă și aproape nimeni nu mai crede în vorbele femeii. Doar Mihai Iordache, încăpățânatul comisar din precedentele volume ale seriei, consideră că are un caz.

  Atunci intră în scenă Iolanda Știreanu – Lala, pentru apropiați. Și nu oricum, ci infiltrată în sanatoriu de către Iordache, în rol de schizofrenică.  Doar că Lala are deja o reputație în rândul psihiatrilor. Face terapie, încercând să se pună pe picioare după ce a fost în comă șase luni, în urma unei tentative de omor. Se duce la psihiatru pentru a-și înfrânge fricile și pentru a înțelege ce i s-a întâmplat de fapt. Cu toate astea, când i se propune să intre sub acoperire în ospiciu, acceptă fără să stea pe gânduri.

Este oare Lala capabilă, în starea ei, să dezlege ițele unei afaceri vechi de ani de zile, în care granițele dintre realitate și delir, între prefăcătorie și adevăr sunt ca nisipurile mișcătoare?”‘

4.CRISTI LAVIN:
1. Viaţa ca un selfie-recenzieviata ca un selfie cristi lavin

,,Verdict: fără scăpare.
Timp rămas: zece zile.
Loc: “Cimitirul Vesel” – numele, dat cu o macabră ironie de locatari, salonului destinat pacienților terminali.
Diagnostic: Insomnia Familială Fatală ¬– una dintre cele mai rare boli de pe fața pământului, care afectează numai vreo sută de persoane dintre cele peste șapte miliarde.
Soluții: evadarea în istoria propriei vieți. Sensuri ascunse ale unor întâmplări petrecute demult se devoalează încetul cu încetul, personajele capătă contururi din ce în ce mai ferme, se explică, pe rând, iubirile, trădările, secretele. O vâltoare de evenimente care renasc și ale căror înțelesuri conduc spre ceea ce se petrece în ultima zi din cele zece: un coup de théâtre care dezvăluie adevăratul sens al tuturor lucrurilor de pâna atunci.”

5.VT MOROGAN:
1.Frumosul asasin

,,Când trupul neînsuflețit al unei turiste suedeze este descoperit pe o plajă din Hammamet, Tunisia, toate suspiciunile cad asupra grupărilor extremiste islamice, în permanență dornice să dea o lecție moralei decadente a occidentalilor. Nimeni nu se gândește că autorii crimei trebuie căutați pe o altă latitudine, mult mai nordică, și nici că motivul nu-și are resorturile în religie, ci în dorința fără margini de înavuțire prin orice mijloace.

Însă caruselul crimelor continuă, și singura legătură între victime pare să fie o respectabilă companie farmaceutică din Stockholm, parte dintr-un concern multinațional. Pas cu pas, intrăm în culisele unui joc cinic, în care se mizează viețile a mii de oameni nevinovați pentru câștiguri fabuloase. Medicamente expirate, vaccinuri netestate suficient și care produc efecte adverse îngrozitoare, bani negri, asasini plătiți, carteluri ale crimei organizate, dar și o imposibilă poveste de dragoste – acestea sunt ingredientele unui thriller care te ține cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină.”

2. În vriein-vrie

   ,,Noul roman al cuplului de autori care semnează VT Morogan investighează activitățile tenebroase ale unui serviciu secret ignorat de publicul larg. Fondat de către un cartel cu o mare forță financiară, el urmărește stimularea vânzărilor de arme prin crearea pe mapamond a unor zone de conflict sau prin menținerea altora deja existente. În fruntea lui se află indivizi cinici, influenți, cu o nepotolită sete de înavuțire. În societate pozează drept oameni de afaceri onești, în realitate, însă, nu ezită să folosească asasinatul ca să-și atingă scopurile.

De fapt, și alți eroi își ascund adevărata identitate și intențiile reale potrivit cărora acționează.

  În carte apar personaje întâlnite și în alte scrieri ale celor doi autori – Viorica și Teodor Morogan. Printre ele – frumoasa Alexa Vancea și Viktor Laho. Fiecare dintre ei trece prin momente periculoase, având nevoie de multă ingeniozitate și curaj pentru a scăpa de capcanele ce li se întind. În vârtejul unor întâmplări tensionate, protagoniștii par să intre în vrie, iar situația e pe punctul să le scape tuturor de sub control. Vor reuși forțele situate de partea Binelui să reinstaureze starea de normalitate și să-i neutralizeze pe cei care râvnesc escaladarea conflictelor?”

Sursa: Editura Crime Scene Press

„Pentru a supraviețui, trebuie să scrii povești” Umberto Eco

Interviu flash cu Ana-Maria Negrilă – 13 întrebări în cinci minute

   După ce ne-a cucerit cu un univers total fascinant în „Regatul sufletelor pierdute”, Ana- Maria Negrilă ne pregăteşte o nouă surpriză: volumul doi al seriei Stelarium va fi lansat în cadrului Târgului de Carte Gaudeamus din luna noiembrie. „Ascensiunea stelară” ne promite noi aventuri captivante, iar noi o aducem astăzi mai aproape de cititori pe creatoarea acestei impresionante space-opera.

 Bună, Ana! Îţi mulţumim că ai acceptat să ne fii alături şi să ne acorzi din timpul tău.

1.Ca scriitoare, ai reuşit să ne „câştigi” cu talentul tău incontestabil. Cum eşti însă ca şi cititoare? Care este genul literar predominant în biblioteca personală?

Ana-Maria Negrila:  Bună ziua și mulțumesc pentru invitație.

Am început să citesc foarte devreme, iar primele cărți au fost, desigur, culegeri de basme, apoi am trecut repede la SF, care după cum spunea cineva, conține tot un fel de povești, deci nu am părăsit prea mult zona fantasticului. Treptat, am început să lecturez și alte lucruri, deși prima dragoste, fantasticul, a continuat să mă bântuie. În bibliotecă am genuri diferite, dar tind să mă atragă textele complexe, cu planuri multiple, personaje puternice și idei deosebite, indiferent de genul căruia îi aparțin.

2.Cu siguranţă există un autor care a reuşit să te impresioneze. Care este autorul tău preferat din literatura universală?

Ana-Maria Negrila: Umberto Eco, fără nicio ezitare. L-am citit ca autor de ficțiune, dar și ca semiotician, și, cu toate că am și alți autori favoriți, a continuat să rămână cap de listă.

3.Din literatura română există un autor favorit?

Ana-Maria Negrila: De curând, cineva mi-a pus aceeași întrebare și am ajuns la concluzia că, oricât m-aș gândi, în minte îmi apare un roman – Căderea Constantinopolului. Deci răspunsul este Vintilă Corbul.

4.Care este cartea care a avut cel mai puternic impact emoţional asupra ta?

Ana-Maria Negrila: O carte ar fi Numele trandafirului, dar de fapt sunt mai multe. Nu pot să nu vorbesc despre Regii blestemați (Maurice Druon), În căutarea oii fantastice (Haruki Murakami), tetralogia Marea Fertilității (Yukio Mishima), seria Dune (Frank Herbert) etc.

 5.Ce te-a atras la genul SF?

Ana-Maria Negrila: Mi-a plăcut numărul de lumi diferite ce puteau fi create de către scriitori folosindu-și imaginația, manipulând istoria sau utilizând descoperirile științifice. Chiar dacă, în ultima vreme, SF-ul a ajuns repetitiv și pe alocuri încărcat de clișee, există încă sentimentul acela de uimire în fața unui lucru nemaiîntâlnit, a unei lumi uimitoare și a unor personaje ce trec prin situații limită.

6.Prima carte scrisă de tine este …

Ana-Maria Negrila: Orașul ascuns, 2004, o colecție de povestiri dark fantasy, urmată de Împăratul ghețurilor, 2006, un roman bazat pe o nuvelă scrisă în 1995.orasul-ascuns

7.Ai un personaj preferat dintre cele create de tine?

Ana-Maria Negrila: Pentru că seria Stelarium nu este încă terminată, personajele din ea îmi sunt foarte apropiate. Încă mă gândesc la problemele lor, încă îi mai văd ca pe niște oameni reali, care mă așteaptă să-i sfătuiesc și îndrum. Prin urmare, cei patru agenți, Adrew, Ralle, Sten și Karl, sunt preferații acestui moment.

 8.Din literatura universală care este personajul preferat?

Ana-Maria Negrila: Philip Marlow, detectivul lui Raymond Chandler, ale cărui cărți le-am citit de nenumărate ori. Este deștept, este amuzant, este plin de viață – un personaj viu și antrenant.

 9.Un citat pe care îl consideri drept motto în viaţă.

 Ana-Maria Negrila: „Pentru a supraviețui, trebuie să scrii povești” Umberto Eco, Insula din ziua de ieri.

 10.În afară de SF scrii şi fantasy. În planurile de viitor intenţionezi să mai abordezi acest gen literar?

 Ana-Maria Negrila: Mai am de scris cel puțin un roman în seria Stelarium, dar după aceea, aș dori să revin la fantasy cu un alt roman, reluând un fir narativ pe care l-am mai abordat și în anii ’90. Este povestea unui grup de pelerini, care pornesc dintr-o țară sfâșiată de război în căutarea unui oraș pierdut, casa liderului lor spiritual. În grup, se ascund însă și agenți ai unei grupări adverse și de aici…

 11.Care sunt editurile cu care colaborezi?

Ana-Maria Negrila: În prezent colaborez cu editura Crux Publishing, care mi-a publicat primul roman al seriei, Regatul sufletelor pierdute. Cum am fost plăcut impresionată de interesul și profesionalismul de care dau dovadă, calități destul de rar întâlnite în ziua de astăzi la anumite edituri, la Gaudeamus urmează să iasă pe piață cu următorul meu volum, Ascensiunea stelară, Stelarium, #2.

12.Universul prezentat în „Regatul sufletelor pierdute” este unul plin de neprevăzut, iar necunoscutul unei planete străine captivează şi fascinează la propriu. Ce surse de inspiraţie ai avut în scrierea romanului?

 Ana-Maria Negrila: Am avut surse de inspirație diverse. În primul rând, a existat influența textelor medievale pe care le-am studiat și care m-au ajutat indirect să creez textele sacre și extrasele din Cartea lui Um, liderul spiritual al planetei Galene. Fiecare denumire, fiecare descriere trimite, astfel, către o lectură care poate să fie Fiziologul, Alexandria, Floarea darurilor, Psaltirea lui Dosoftei, Biblia, Coranul sau Tao Te Ching.

Apoi, au existat și influențe din scriitorii SF, în special din William Gibson, dar și din Frank Herbert și Ursula K. Le Guin. Totuși, o bună sursă de inspirație au constituit-o și scriitorii japonezi, în special Mishima, Shusaku Endo și Murakami, ale căror idei le-am folosit pentru a construi filosofia anh și um și fluxul galenic.regatul-sufletelor-pierdute

 13.Cât de curând aşteptăm volumul doi al seriei Stelarium. Prin ce aventuri ne vei plimba în „Ascensiunea stelară”?

 Ana-Maria Negrila: Voi lansa Ascensiunea stelară la Gaudeamus, pentru că am preferat să nu-mi las cititorii să aștepte prea mult între un volum și altul. Cartea urmărește călătoria agenților anh la bordul Ascensiunii și modul în care aceștia reușesc să-și îndeplinească misiunea dată de maestrul Luminii. Între cei patru au loc conflicte, dar și alianțe, și treptat Adrew se impune folosindu-se de problemele lui Ralle Genaro, de prietenia lui Remi Wadee și de nostalgia comandantului Jonson față de agenții pe care-i avusese la bordul versiunii inițiale a navei Ascensiunea.

Astfel, după o călătorie de sute de ani la bordul navei, agenții anh vor pune la cale un plan care să le permită să se sustragă controlului exercitat de comandantul Jonson și de inteligența artificială, Yoshida. Planeta unde-i va conduce misiunea îi va întâmpina însă cu ostilitate, forțându-i să treacă prin situații limită. Din nou, curajul, loialitatea și încrederea le vor fi puse la încercare într-un joc al alianțelor și puterii, care înseamnă pentru unii moartea, iar pentru alții pierderea identității și dezonoarea.

Mulţumim! Echipa Literatură pe tocuri îţi doreşte succes, inspiraţie şi o lansare cu adevărat fanstastică!

 Ne vedem la Gaudeamus!

Cât mai mult timp liber.

Flash Interview-Bogdan Munteanu-13 întrebări în 5 minute

1.Care a fost cartea ta de debut?

Bogdan Munteanu: He-he, Vals pe fire de păianjen (Ed. Limes, 2010).bogdan-munteanu-vals-pe-fire-de-paianjen

2.Cine a fost primul cititor al scrierilor tale?

Bogdan Munteanu: Cristina. Cu 10 ani în urmă era îngăduitoare. Acum, mă cam taxează dacă o iau prin bălării.

3.Care dintre romanele tale este “cartea ta de suflet”?

Bogdan Munteanu: Uaaai, iertare, am văzut cartea de suflat. N-am scris niciun roman, doar cărți de povestiri. Mă bucur de cea mai recentă, Ai uitat să râzi (Ed. Nemira, 2016).

4.Cu care dintre personajele tale te identifici?

Bogdan Munteanu: Mă gândesc mult timp la personaje. Recunosc, îmi place să mă camuflez în unele dintre ele, dar n-ar avea farmec să repet treaba asta la nesfârșit. Ce mă fac dacă îmi vine să scriu despre unul mic și gras care nu bea cafea, spune și tu?

5.Care roman al tău ai vrea să fie ecranizat?

Bogdan Munteanu: Corporația. Ok, nu l-am terminat, la treabă!

6.Ce actor ai vedea în rolul principal?

Bogdan Munteanu: Hai să vorbim despre asta peste câțiva ani.

7.Cât timp îţi ia scrierea unei cărţi?

Bogdan Munteanu: Nu scriu contra cronometru. Am la dispoziție o tastă tare dragă, o folosesc la greu. Delete junk, delete nerăbdare, delete, delete. Până iese.

8.Cum treci de momentele de “blocaj ale scriitorului”?

Bogdan Munteanu: Mă plâng întruna, vai, vai, vai. Când mă satur, o iau pe coclauri, trag cu urechea în stânga și-n dreapta. Și așa.

9.Ce autor preferat ai?

Bogdan Munteanu: De ceva vreme încoace, Raymond Carver.

10.Când ai fost prima dată la un târg de carte şi la care?

Bogdan Munteanu: Nu mai știu care a fost primul. Cel mai recent? Bookfest Târgu Mureș. Următorul? Gaudeamus București.

11.Cu ce edituri colaborezi?

Bogdan Munteanu: Acum, cu Nemira – o colaborare foarte mișto.

În trecut, cu Limes și Brumar, edituri care mi-au susținut celelalte proiecte.

12.Ce gen de muzică preferi? Ai o piesă favorită?

Bogdan Munteanu: Acum-acum, ascult Chris Rea, The Road to Hell. În general, ascult orice, dar mă reîntorc mereu la Pink Floyd.

13.Ai un motto după care te ghidezi în viaţă?

Bogdan Munteanu: Timp liber. Cât mai mult timp liber.

Mulţumesc, Bogdan! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

"Menirea vietii tale e să te cauți pe tine însuți." M.E.

Flash Interview-Lina Moaca-13 întrebări în 5 minute

1.Care a fost cartea ta de debut?

Lina Moacă: Oameni, îngeri și demoni.oameni-ingeri-si-demoni

2.Cine a fost primul cititor al scrierilor tale?

Lina Moacă: Cumnata mea.

3.Care dintre romanele tale este “cartea ta de suflet”?

Lina Moacă: Oameni, îngeri și demoni.

4.Cu care dintre  personajele tale te identifici?

Lina Moacă: Într-o oarecare măsură cu Lilly.

5.Care romanul al tău ai vrea să fie ecranizat?

Lina Moacă: Toate.

6.Ce actor ai vedea in rolul principal?

Lina Moacă: Lista e destul de lungă. De aceea, îl voi lăsa pe regizor să mă surprindă.

7.Cât timp îţi ia scrierea unei cărţi?

Lina Moacă: Un an.

8.Cum treci de momentele de “blocaj ale scriitorului”?

Lina Moacă: Natural, fac o pauză.

9.Ce autor preferat ai?

Lina Moacă: Charlotte Brontë.

10.Când ai fost prima dată la un târg de carte şi la care?

Lina Moacă: Feira do livro de Lisboa, 2005.

11.Cu ce edituri colaborezi?

Lina Moacă: Herg Benet și Librex.

12.Ce gen de muzică preferi?Ai o piesă favorită?

Lina Moacă: Depinde de starea de moment. Azi piesa mea favorită e: Photograph – Ed Sheeran.

13.Ai un motto după care te ghidezi în viaţă?

Lina Moacă: “Menirea vietii tale e să te cauți pe tine însuți.” M.E.

Mulţumesc, Lina! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

Interviu cu autoarea Cristina Oţel-Felinare stinse

    O studentă care zâmbește de câte ori scrie, citește sau încropește o rețetă nouă.
Îmi place să scriu și să concretizez toate gândurile care umblă hai hui prin mintea mea, să citesc în nopțile de vară
și să prepar rețete dulci, dar sănătoase.
Dacă nu-mi petrec timpul printre litere și ingredientele unei prăjituri, mă găsești lângă oamenii care mă fac
fericită. Și lângă toți cățelușii mei-Editura Quantumfelinare-stinse

1. Cum şi de ce te-ai apucat de scris?

Cristina: Am început să scriu romanul pentru că mă sufoca aglomerarea de imagini, replici care-mi alergau prin minte. La început, am ignorat ideea, nici nu mă gândeam să aștern totul pe hârtie. Doar că timpul trecea, noaptea nu puteam să dorm din cauza acelor gânduri, așadar am zis că, pentru sănătatea mea, trebuie să scriu și fie ce-o fi.

2. Cine e cel mai mare critic al tău?

Cristina: Eu. N-o să mă auziți niciodată că sunt mulțumită de rezultatul final. Da, există scene sau simple replici pe care nu vreau să te schimb în ruptul capului, dar în rest… Numai eu știu cât de multe pagini am șters.

3. Ce părere au colegii de liceu/facultate când află că eşti publicat?

Cristina: Din păcate nu pot să vă ofer un răspuns concret la această întrebare. Puținii prieteni pe care-i cunosc încă din liceu s-au bucurat. Chiar îmi spunea cineva că au citit un fragment postat pe Facebook, dar și-au dat seama târziu că-mi aparține. Oana, prietena care a citit multe versiuni a avut o reacție amuzantă și încurajatoare, așa cum îmi imaginam. În rest, nu știu ce să spun, probabil că nu se așteptau, atât.

4. Ai sau ai avut jurnal personal?

Cristina: Nu, niciodată, n-am avut nici măcar intenția să scriu într-unul.

5. Te-ai gândit şi la apariţia cărţii în format ebook?

Cristina: De acest aspect se ocupă editura.

6. Ce surse de inspiraţie ai avut la scrierea romanului?

Cristina: Greu de spus. Ideea, prima idee, a apărut pe neașteptate, nu știu de unde, nu m-am întrebat niciodată. Pe parcurs, în timp ce scriam, m-am inspirat din tot ce alții refuză să vadă. Oameni, locuri, trăiri, povești, chiar și momente pe care le-am trăit într-o mică măsură. Spre exemplu, familia Sorinei, personajul principal, este opusul familiei mele. Am conturat părinții ei ca fiind opusul alor mei (cel puțin la început). Sunt întrebări și răspunsuri, două personaje pe care le-am iubit și le voi iubi mereu, deoarece ambele sunt o parte din mine.

7. Spune-ne câteva cuvinte despre cartea ta?

Cristina: Îmi place să spun că este o carte amuzantă, dar nu este numai asta. Amuzamentul este doar învelișul, iar personajele mele, gândurile, întrebările și experiențele lor sunt acel nucleu care suferă transformări.
Am scris romanul în clasa a 10-a și l-am modificat destul de mult după terminarea liceului. Am vrut să păstrez bucăți care, chiar dacă nu mai erau pe placul meu, îmi aminteau de aceea fată care a început să scrie. Nu vreau să vorbesc despre poveste în sine, dacă stau să mă gândesc romanul este despre toate discuțiile în care s-au angrenat personajele și ceea ce au lăsat în urmă. Probabil că o povestea să fie percepută în multe feluri și chiar aș vrea să aflu ce părere au alții, ce înțeleg și cum o privesc.

8. Ce planuri/vise/dorinţe mai ai în afară de scris?

Cristina: Visez, ca orice om, însă am picioarele bine înfipte pe pământ. Uneori este o calitate, alteori un defect. În general nu vorbesc despre ceea ce mi-aș dori să fac.

Mulţumesc, Cristina că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

by -
24

                                                          Interviu cu tânăra autoare Corina Cîndea


Carte de debut: Triplu H

“Uneori, viața îți dă mai mult decât ai cerut. Îți dă posibilitatea să alegi.

Kim Larsen dorește să își schimbe viața și să devină o studentă obișnuită. Își face un plan pentru următorii ani și este determinată să îl urmeze. Un singur lucru nu l-a prevăzut: întâlnirea cu cei trei frați Morgan – Hayden, Heaton și Holden – și modul în care vor reuși să își schimbe unii altora cursul vieții.”triplu H corina cindea

1.Cum şi de ce te-ai apucat de scris?

Printr-un concurs de împrejurări. Căutam ceva pe internet și am ajuns să intru pe platforma wattpad, un site în care amatorii în ale scrisului își „încearcă puterile”. A fost dragoste la prima vedere! Eram încântată ca un copil mic care a primit o jucărie nouă! Întotdeauna mi-a plăcut extrem de mult să citesc și site-ul mi s-a părut ceva minunat. O lună de zile am citit cât de mult am putut, când am putut. Impulsul de a scrie a fost ceva de moment și mă bucur că am făcut-o. Idei aveam, îmi mai trebuia curajul să le leg între ele și să formez o poveste. A fost greu până am scris prima propoziție, restul a venit de la sine. Nu o să uit niciodată emoția pe care am avut-o când am postat primul capitol și nici cât de tare îmi tremurau mâinile!

2. Cine e cel mai mare critic al tău?

Cititorii sunt cei mai mari critici și, totodată, cei mai sinceri. Faptul că, prin intermediul wattpad-ului, sunt mereu în legătură cu ei, este un ceva uimitor. Citesc fiecare comentariu și încerc să răspund tuturor, pe cât posibil. Îi simt aproape de mine și asta mă inspiră și mă face să continui.

3.Ce părere au colegii de liceu/facultate/cunoscuţii-prietenii când află ca eşti publicat?

Aproape un an de zile, nimeni din jurul meu nu a știut că scriu, cei din familie crezând că mă joc pe tabletă. Nici acum nu știe prea multă lume din anturajul meu, dar cei care știu mă susțin extrem de mult. Au fost uimiți la început, unii aproape că nu m-au crezut deși țineau cartea în mână. Am fost chiar întrebată dacă nu cumva e coincidență de nume între autoare și mine.

4. Ai sau ai avut jurnal personal?

Nu am avut niciodată un jurnal personal, nu am simțit nevoia să îmi aștern gândurile sau trăirile într-un caiet.

5. Te-ai gândit şi la apariţia cărţii în format ebook?

Inițial m-am gândit la acest format, dar pasiunea mea pentru cărți și-a spus cuvântul și am optat pentru varianta tipărită. Bineînțeles că una nu o exclude pe cealaltă și s-ar putea ca, în viitor, cartea să apară și în format ebook.

6. Ce surse de inspiraţie ai avut la scrierea romanului?

În general, inspirația îmi vine când mă aștept mai puțin și din cele mai variate locuri. Ideea de bază a cărții Triplu H  mi-a venit când am văzut pe stradă o tânără pereche cu tripleți. Fiind mamă la rândul meu, primul gând a fost cât de greu trebuie să le fie acum, apoi cum va fi când vor fi mai mari. Și de acolo a pornit totul! Până am ajuns acasă aveam deja povestea trasată în mintea mea. A suferit modificări pe măsură ce scriam la ea, dar idea de bază a rămas aceeași.

7. Spune-ne câteva cuvinte despre cartea ta?

Este o comedie romantică în care se pune preț pe conceptul de familie și de unitate. Printre glume și povești de dragoste, protagoniștii ne arată că totul este posibil atunci când iubești cu adevărat, când există respect și sinceritate pentru cel de lângă tine. Că a fi o familie înseamnă să fii alături de cei dragi atât la bine cât și la rău și să speri întotdeauna că totul se termină cu bine.

8. Ce planuri/vise/dorinţe mai ai în afară de scris?

Îmi place enorm de mult să citesc însă, din păcate, din cauza scrisului nu prea mai am timp de citit. Și mi-ar plăcea să vizitez Egiptul, piramidele și Valea Nilului dar, momentan, din cauza situației socio-politice actuale, va rămâne la stadiul de vis.

Mulţumesc, Corina că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări! Arci! 

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy! Succes pe viitor!

 

by -
25

Interviu cu Amalia Năcrin poet şi prozator

Bună tuturor!

Mă simt onorată de invitația la interviu.Amalia Nacrin

Am  postat la început în *Literatura pe tocuri* cu gândul de a transmite gânduri, emoții, sentimente. Când sufletul e prea plin vrea să ofere. Ne învață singur ce e dăruirea. Apoi…încet, încet…am primit aprecieri, comentarii și iată acum….și invitația la interviu. Pe care am primit-o cu emoție și plăcere. Mulțumesc Arci, mulțumesc întregului grup,  mulțumesc celor pe care nu-i cunosc dar care mă încurajează citindu-mi cărțile!

Amalia Năcrin. Un pseudonim sub care-mi port cu mândrie numele de fată. Așa am simțit că trebuie să fac. Mi-a plăcut atât de mult și a trebuit să-l iau după mine cumva. Călina Mariana. Amestecate dau pseudonimul.

Am 47 de ani și-i port cu mândrie. La orice vârstă m-am simțit mai eu. Nu m-am cramponat niciodată de ani. Timpul pentru mine nu există. Sunt convinsă că aparțin eternității.

În rest un om ca toți ceilalți cu familie, copil, cu bune, cu rele, cu …cu…

Și care trăiește între două lumi fascinante: a vieții cotidiene și a imaginarului.

E minunat să le ai pe amândouă!

Ceea ce fac e nativ. E lumea mea de care n-am să mă debarasez niciodată. Sunt mulți care înțeleg ce fac dar și mai mulți care nu înțeleg. E în firescul lucrurilor să fie așa. Fiecare venim pe lume cu anumite veleități, fiecare are oaza lui de liniște.

Scriu și atât.

Recompensa este cititorul. Dacă transmit emoții sau nu, simte el. Și simte. S-a probat.

Totul s-a produs abrupt, dintr-o dată.13275757_1045314502223027_1600541612_n

Am intrat pe câteva grupuri, am citit, mi-a plăcut și m-am trezit întrebându-mă: Ce-ar fi dacă?

Am debutat la 45 ani în volumul *Vise tîrzii* al editurii Națiunea al cărui editor, Romeo Tarhon, mi-a călăuzit pașii. De asemenea și Cezar Adonis Mihalache, editor și el la Națiunea mi-a fost alături, amândoi prefațându-mi cărțile. Le mulțumesc amândurora pentru primii pași și pentru încurajare. Și nu numai. Le mulțumesc cititorilor, unii dintre ei devenindu-mi reali prieteni pentru citire și apreciere.

Au urmat apoi în 2014 gemenele mele, două volume de poezii : *Azi nu mai vreau să am identitate* și *Ochii păsărilor fără lacrimi* ca în 24.05.2015 să vină romanul *Dragostea nu vine decât ca să doară*. Toate sub aceeași editură, Națiunea.

Printre volumele de autor au mai fost și alte poezii puse în *Lyrics et prosa-antologie de literatură contemporană* și *Antologia Antologiilor NațiuneA* , colecție antologică de poezie și proză *Cu patria în suflet*. Și acestea sub mâna acelorași editori de la Națiunea.13282204_1045314395556371_515956233_n

Lansările au avut loc de fiecare dată la Târgul de Carte din cadrul Romexpo București și Gaudeamus București în intervalul 2014-2016.

Pentru toamnă, tot la Gaudeamus mai pregătesc încă două gemene. Poezii.

Păi da! Dacă mi-s geamănă!

Acum vă invit la *Zădărnicia unui mers pe sârmă*, un roman de natură psihologică și cu o adâncă încărcătură morală. Are de toate. Acțiune, mister, pasiune, dragoste…de toate.Lansarea va avea loc în cadrul târgului de carte de la Romexpo în data de 5 iunie 2016. Voi lansa din timp informația și ora la care ne vom prezenta. Voi merge la braț cu aceeași prieteni dragi: Editura Națiunea. Vă aștept acolo să descifrăm împreună misterul personajelor mele, complexitatea și frumusețea trăirilor lor. Apoi prin mesaj privat pe pagina Năcrin Amalia veți putea lansa și comenzi. Vă aștept cu mare drag!13100701_1082319775147997_7384971211499978953_n

Iubesc ceea ce fac, e pasiune, nu se pune în discuție să nu scriu.

Nu mă văd altfel.

Am avut tentative din şcoala generală și liceu publicând în reviste școlare locale.

Așa suntem toți, cei care scriu. Am spus mai devreme. E nativ. Nu contează când începi să publici. Tu …ești deja acolo de ani buni.

În rest…nu-mi place să vorbesc prea mult despre mine. Nu știu să vă răspund de ce.

Doar vă mulțumesc tuturora că împărtășiți pasiunea mea cu mine. Mă plec în fața tuturor!

1.Cum și de ce te-ai apucat de scris?

Cum și de ce?! Când scrii, scrii și atât. Nu există întrebări ajutătoare. Ai în tine. E nativ. Cine scrie pe baza unui plan, nu scrie. Punct. Dacă nu ești înzestrat pentru așa ceva nici nu poți. De ce nu sunt matematician sau medic sau…orice altceva? Simplu. Eu m-am născut să scriu. Simt cuvântul și-l dau natural hârtiei. E pasiune. E în sânge. Cred că am avut imaginația bogată încă din pântec, apoi…copil fiind doar că nu puneam ideile pe ceva palpabil dar am fost o visătoare încă de pe atunci. Stăteam în nucul casei bunicilor cocoțată zile întregi și meditam la zborul păsărilor. Și asta e poezie, nu?! Sau de sub umbra frunzelor de viță de vie dansam cu ochii și cu spiritul, încă de-atunci, cu norii pe cer. Și ce de mai vedeam în norii aceea!  Așa fac și acum. Sunt îndrăgostită de natură. Fac parte din ea. Pe burtă stăteam atunci observând familii întregi de furnici din mușuroaie, gândaci cu corn și fel de fel de miriapode, pe burtă stau și acum. O zi întregă am conviețuit în Deltă acum câțiva ani cu simple broscuțe de la mal de fluviu. Știam câte sunt, cum și-au împărțit teritoriul pentru hrană…devenisem prietene. Și câți copaci îmbrățișați! Îi iubesc și mă iubesc. Și asta e proză, nu?! Deci…concluzionând…cred că m-a născut scrisul. Ceva de genul…Am publicat de mică în reviste specifice, de scoală generală, liceu.Apoi am făcut pauză. La a publica. De scris…mereu. Și nescrise, în cap…câte-or mai fi! Și scriu și când nu scriu. Așa sunt eu. O fac pentru că așa simt…nu pentru lauri. E ceva în genă care mă împinge. Simplu. Atât.

2.Cine e cel mai mare critic al tău?

Nici măcar eu. Eu doar emit pretenții la persoana mea. Cei care citesc vor critica. Eu doar arăt cum înflorește floarea, cum simt lumina dimineața, cum se iubește și se moare, metaforic, din dragoste, doar adun senzații sufletești și le redau cu o altă forță. Celor care receptează, care iubesc ceea ce fac eu. E…și ca secret…totuși…ca să atenuez năvălnicia asta a mea, da, am un critic ce se interpune între mine și restul: Romeo Tarhon, editorul meu! E și scriitor. Și atunci… Dar știți ceva…? Nici chiar el nu mă oprește Îmi dă curajul să merg mai departe. Că …atunci când mă doare…scriu al naibii de direct, de tumultos, de…Scriu cum simt. Nu-mi place să îmbrobodesc. Am totul  în creier și …las să vină…Integral…la prima mână.

3. Ce părere au colegii de liceu/facultate/cunoscuţii-prietenii când află ca ești publicat?

Sunt uimiți. Dar mie nu mi se pare că fac ceva extraordinar. Deși…de ce să nu recunosc… Sunt mândră cu mine în mine. În rest…asta e menirea mea. Sunt un om simplu. Ca și ei. Pai ce? Am descoperit atâtea lucruri minunate la rându-mi despre ei. Fiecare cu harul lui . Eu scriu. N-am să renunț niciodată. Nu am cum. Am mai spus. Pe mine m-a născut scrisul. Sunt și eu o soră mai mică a celorlalți. Și aici…nu mă lupt pentru un loc. Doar scriu. Valorile își au locul lor și nu am să acced sau să mă compar nicicând. Dar scriu să știți. Asta simt…asta fac! Ca în orice îndeletnicire există și partea de amatori,nu ? Tot o să scriu … Dacă asta mă reprezintă.

4. Ai sau ai avut jurnal personal?

Când am fost mică am avut. La şcoala generală, la liceu. Acum…nu. Mă deranjează. Am și scris undeva la un moment dat. Mi se pare obositor. Și recitind mă duc și descopăr greșeli, puncte slabe. Nu! Viața trebuie trăită nu planificată. Clar…nu vreau un jurnal! E ca și când mi-aș scrie testamentul. Nu. Vreau să trăiesc de la plus la minus infinit așa cum poate spiritul meu și trupul meu în scurta asta viață. Fără privit înapoi, fără direcții stabilite. Eu sunt eu, acum. Atât.

5. Te-ai gândit și la apariția cărții în format ebook?

Da…e o variantă. E ca și cum ne-am întreba dacă vrem să ne ridicăm venitul cu cardul. Sau dacă vrem să avem rețele de socializare sau nu. Lumea evoluează. Vom avea, poate, în viitor, numai cărți în asemenea format . Dar…parfumul cărții răsfoite n-are să dispară nicicând. Când citești o carte tipărită, mai lași un semn acolo, revii pentru diverse explicații asupra ei, subliniezi, aprofundezi. E altceva. Are pe vino-încoa! Poartă amprenta editurii…Dai și-un autograf. Cu pixul…nu virtual. Poate sunt o nostalgică…Pe de altă parte ebook te duce în fața lumii instant. Cam așa stau lucrurile.

6. Ce surse de inspiraţie ai avut la scrierea romanului?

Viața. În general. Observ lucruri, fapte, evenimente asupra cărora nu pot să intervin. Dar…care mă frământă, unele până chiar la durere. De multe ori scriu plângând. Pentru majoritatea pare ciudat. Dar când scrii dăruiești suflet, rupi din tine. Ca să poți transmite trebuie să ai trăire. E un roman dramă… La el n-am plâns. Pe Teona din romanul *Dragostea nu vine decât ca să doară* am scăldat-o în lacrimi.  Am fost în schimb destul de acută, de gravă aici. Personajele sunt dintre cele mai încercate de viață. Și…le-am adus la rampă…le-am luminat și pe ele. În fond toți trăim cu speranța și…paradoxal…deși este în cel mai normal firesc al lucrurilor…persoanele de genul personajelor mele știu cel mai bine ce înseamnă fericirea. Să credeți! E adevărul pur! Pentru că o găsesc în simplitate, candoare, în mizerie, în disperare, în neșansă…Contradictoriu, nu?!

7. Spune-ne câteva cuvinte despre cartea ta?

Cartea mea? E o carte în care cu siguranță ne regăsim toți. Un tânăr în căruciorul cu rotile, o prostituată, o altă femeie care aparent duce o viață normală și care la un moment dat cedează psihic din epuizare și neiubire. În rest…spital, psihologi, cămin de orfani, o îngrijitoare care știe multe și face aidoma, profesori, poliție, lume pestriță, gloată, nebuni,  animale, natură,vise, stări  și dragoste. Care nu poate să lipsească. Se cere încă de la începutul cărții. Dragostea cerută de orfanul părăsit, dragostea mamei pentru copil, dragostea iubitei pentru iubit, dragostea dascălului pentru elevi, dragostea psihologului pentru pacient, dragoste dorită, dragoste cerșită, dragoste împărtășită, dragoste explicată, dragoste abandonată. Toți suntem cerșetori în viață. De sentimente nobile. Romanul nu are multe pagini. Scriu scurt, concis și la obiect. Am încercat însă ceva în acest roman. Să scriu mai lin, mai descifrat. Obișnuiesc să fiu obtuză și destul de rebusistică. Aici…am făcut rabat. Romanul e destul de serios. Are trei drame în una. Și atunci…l-am lăsat să curgă mai molcom. Altminteri era prea multă durere și noi, oameni, avem nevoie de iubire. Asta e! Mai mult nu vă spun. Citiți-l. E pentru fiecare suflet. Vă asigur. Toți tânjim după câte ceva în viața reală. Iar romanul vă completează. Nu e telenovistic, e realitate iar personajele sunt dintre cele mai mature. Experiența lor e a fiecăreia/fiecăruia dintre noi.

8. Ce planuri/vise/dorinţe mai ai în afară de scris?

Unul singur.

Să mă iubesc pe mine, să-i iubesc pe cei apropiați și tot până la ultima stea din univers.

Și…să fiu iubită.

Restul …vine de la sine apoi.

În acceptare și lumină.

Mulţumesc Amalia, că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy! Succes pe viitor!13250494_1045314415556369_1542340173_n

Interviu cu autoarea Tessa Nadir

Descriere Autor :

M-am născut la Braşov, am 27 de ani şi sunt absolventa Facultăţii de Drept. Am debutat în 2015 cu romanul poliţist „Sânge şi Flori de Portocal” la editura Tracus Arte. Mă consider o persoană calmă, diplomată, veselă şi cu un simţ al dreptăţii foarte dezvoltat. Printre hobby-urile mele se numără: cititul, activităţile handmade, prăjiturile, civilizaţia japoneză, psihologia, tanatologia şi moda.

carti Tessa Nadir

1.Cum şi de ce te-ai apucat de scris?

Bună ziua. Arci, îţi mulţumesc frumos pentru oportunitatea interviului. Scrisul nu a fost ceva planificat în viaţa mea, a apărut ca o surpriză frumoasă, care s-a transformat într-o necesitate, un stil de viaţă, un principiu şi o binecuvântare.  De mic copil m-am exprimat artistic şi m-am pus în slujba artei în diferite moduri : pictam, coseam, realizam o sumedenie de lucruri handmade… Romanul poliţist a fost marea mea pasiune încă din copilărie şi am devorat tot ce se putea găsi în biblioteci şi librării, apoi am decis să-mi creez singură o lume a mea, cu toate ingredientele necesare unui roman de mister. Aşa s-a născut “Sânge şi Flori de Portocal” pentru a satisface exigenţele mele şi care s-a transformat într-o frumoasă poveste de dragoste, înţesată de crime, secrete şi onoare.

2. Cine e cel mai mare critic al tău?

Eu sunt primul şi cel mai exigent critic al meu, fiind o fire destul de pretenţioasă şi perfecţionistă. Având ascendentul în leu, trebuie să iasă totul cum îmi doresc eu şi pentru asta mă lupt cu toate forţele. Partenerul meu de viaţă este un critic foarte bun şi obiectiv, care mă ajută extraordinar de mult şi pe această cale îi şi mulţumesc.

3. Ce părere au colegii de liceu/facultate/cunoscuţii-prietenii când află că eşti publicat?

Foarte multă lume nu a ştiut că scriu sau că am de gând să public o carte. Toţi au aflat înainte de lansare, inclusiv părinţii mei, cărora am vrut să le fac o surpriză. Evident că ei sunt mândri de realizarea mea şi că mă încurajează şi mă sprijină necondiţionat în orice direcţie aş apuca-o în viaţă, dacă asta m-ar face fericită. Cunoscuţii au fost surprinşi, nu se aşteptau. Scriind sub pseudonim multă lume nu ştie că este vorba despre mine şi acest lucru nu mă deranjează, îmi doresc ca romanul să iasă în evidenţă nicidecum persoana mea.

4. Ai sau ai avut jurnal personal?

Am avut jurnal când eram adolescentă. Genul acela colorat, feminin, cu lacăt şi cheiţă. Roz sau mov. Îmi aduc aminte că am fost fericită când apăruseră aceste jurnale securizate, pentru că le puteam ţine oriunde, ostentativ, şi nimeni nu le putea citi. Era o satisfacţie imensă. Nu-mi amintesc să fi scris mari secrete acolo, poate doar numele băiatului de care eram îndrăgostită, în taină.

5. Te-ai gândit şi la apariţia cărţii în format ebook?

Este o întrebare dureroasă pentru mine. Ador mirosul cărţilor tipărite, atmosfera bibliotecilor, iubesc librăriile cochete, coperţile colorate, literele aurite peste care să-mi trec degetele, foile maronii, subţiri, sunetul pe care îl scot când sunt întoarse. Cartea tipărită are un farmec incontestabil. Desigur, lumea se schimbă şi tehnologia nu iartă pe nimeni şi trebuie să avansăm odată cu ea, astfel că romanele în format ebook trebuie luate în consideraţie. Totuşi mi se face un nod în inimă când mă gândesc că peste câţiva ani nu o să mai fie biblioteci fizice ci doar virtuale.

6. Ce surse de inspiraţie ai avut la scrierea romanului?

Cea mai importantă sursă de inspiraţie în cazul meu este cotidianul. Întâmplările de zi cu zi le transform, le scurtez, le înfrumuseţez, le urâţesc. În general caut sentimente pure, sincere, care să mă impresioneze. Gesturi simple care pot fi descrise în multe cuvinte şi care pot da naştere unor poveşti de neuitat. Oamenii mă înspiră, toate felurile şi genurile de oameni, căci ei comit crime, ei urăsc, ei iubesc, ei fac dreptate. Eu doar spun povestea lor, în felul meu. 

7. Spune-ne câteva cuvinte despre cartea ta.

Sânge şi Flori de Portocal  este un roman poliţist, de mister, cu accente de thriller şi porţiuni romantice. Este un amalgam curios şi reuşit, zic eu, de aceste genuri. S-a conturat de-a lungul a mai multor ani şi  în cele 520 de pagini oferă experienţe variate cititorului : umor, iubire, enigme, trădări, crime, personaje memorabile şi un sfârşit neaşteptat, dar în care adevărul triumfă.

8. În ce personaj din carte te regăseşti ?

Mulţi dintre cei care au citit cartea spun că eroina seamănă cu mine, ca persoană şi ca aspect, însă eu cred că sunt doar similitudini. Admir curajul ei, faptul că e bătăioasă, că e un bun procuror. Tare aş vrea să existe în România, în domeniul justiţiei asemenea profesionişti, care să iubească atât de mult dreptatea. Cred că am reuşit să împrumut fiecărui personaj ceva din mine, umorul, ironia, subtilităţile, corectitudinea, iubirea pentru oraşe şi tradiţii, pasiunea pentru artă. Preferatul meu, deşi nu mă regăsesc în el, rămâne criminalul în serie, care este fascinant, deranjant, provocator, tulburător. O minte sclipitoare, într-un ambalaj frumos, care a ales o cale greşită.

9. Ce planuri/vise/dorinţe mai ai?

Faptul că am reuşit să public romanul Sânge şi Flori de Portocal şi prin el să debutez în lumea literară este un vis realizat. Îmi doresc să am în continuare inspiraţie pentru a putea scrie şi alte romane şi să o fac cu o oarecare decenţă, graţie, demnitate şi eleganţă. Mi-ar plăcea să evoluez ca om şi ca scriitor şi să devin mai bună.

10. Ce mesaje ai primit de la cititori ?

Am avut o lansare foarte frumoasă la Braşov, la librăria Şt. O. Iosif şi oamenii m-au înconjurat cu multă afecţiune. Era normal să mă întorc şi să debutez în oraşul unde m-am născut. Am primit multe încurajări, felicitări şi promisiuni că vor reveni de fiecare dată. Surprinzător, deşi pare un gen îmbrăţişat mai mult de către femei, bărbaţii au fost cei care mi-au transmis feedback-urile lor, unii dintre ei « reprosându-mi »  că au fost dojeniţi de şefi pentru că au citit la job, apoi şefii au ajuns să citească la rândul lor, convertiţi de ei, iar alţii au plâns pur şi simplu, la final. Aşadar, le mulţumesc cititorilor, îi apreciez, îi respect şi aştept în continuare părerile lor.

Mulţumesc Tessa, că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări mai.. ..altfel! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

by -
39

Interviu altfel cu Cezar Pârlog-Partea a-II-a (spumos)Flori-fete-fite-sau-baieti-de-Cezar-Parlogcoperta Cezar Parlog

3. Ce vise aveai ca adolescent şi dacă s-au împlinit sau nu.

„Domnule”, trebuie să recunosc că am visat mereu la jilţuri înalte, ranguri, măriri şi decoraţii; serios zic! Că doar n-o să recunosc că mă visam cu chelie, mînecuţe de contabil silitor şi amploaiat la stat, precum Birlic în „Două loturi”, ba, mai mult de-atît, cu creionul chimic mereu la îndemînă, de-acolo, de după ureche şi vagi urme de mov în colţul gurii; se ştie că e un colorant dăunător pentru sănătate, cercetătorii britanici tocmai au descoperit asta… Şi că acum, la vîrsta deplinei maturităţi, cînd eram chiar pe punctul de a începe să mi se îndeplinească, l-au luat ăştia pe Oprescu; deh, nişte răi!…

Medalia de onoare

(fără Rebengiuc)

       Da, măi, mie-mi plac şi gagicile mai urîte şi nu neapărat tinere, pot avea şi nişte copii pe-acasă, se pot admite şi nepoţi, cu multe întrebări şi răspunsuri neelucidate, cu frustrări ori complexe destul de prost ascunse. Asta e, în fond „de gustibus”.

        E şi destul de avantajos, nici eu nu mai trebuie să trec pe la chirurgii mei esteticieni pentru necesarele corecţii şi şlefuiri, oamenii au mîini de aur la o adică, doar că sînt puţin reţinuţi, şi pe moment cu nişte mici probleme de rezolvat; atît Ciomu, cît şi Trancă. Şi nu trebuie să fiu prea atent nici la felul cum vorbesc, cuvintele oricum îmi sînt receptate din zbor şi servite nemestecate cu un zîmbet larg şi imenşi fluturi albi prin stomac, ce mai, e chiar ok.

     În plus, nici nu e cerere mare pe segmentul ăsta de piaţă, oferta e din belşug şi toată lumea este mulţumită.

      Şi cred că fac un lucru bun şi pentru comunitate; mă gîndesc doar la cohorta celor care, dacă ar fi private de dragostea şi căldura pe care le-o dăruiesc, într-un ceas rău, cumulat cu cine ştie ce dezastru profesional, familial ori casnic (s-au ars prăjiturile!), s-ar gîndi să-şi încheie socotelile cu lumea asta devenită, brusc, crudă, nedreaptă şi de nesuportat.

       Drept urmare, profund dezamăgite, ele s-ar arunca una cîte una în faţa metroului. Să zicem că la Eroilor. Ei bine, nici n-ar apuca cei în drept să facă poze cu bliţul, să adune cu penseta ori făraşul, după caz, cele întîmplate, şi să dea drumul la circulaţie, că o alta, în aceeaşi dispoziţie psihică, care pînă atunci a aşteptat răbdătoare şi fără bani de Prozac, în capul unui şir indian puţin mai încolo, i-ar călca, glorios şi demn, pe urme. Ca în „Bătrînele căzătoare” ale lui Harms[1]. Şi tot aşa pînă la epuizare, perturbînd grav transportul urban subteran, cu toate urmările care decurg din asta: persoane respectabile care nu ajung la slujbă, schimbul anterior care nu poate pleca, patroni corecţi şi cu taxele la fisc plătite la zi, dar care din cauza asta dau faliment, copii uitaţi la grădiniţă pînă după ora închiderii, cumpărături nefăcute şi torturi aniversare neridicate de la cofetărie. În concluzie, multă lume afectată, tot Bucureştiul paralizat…

       Totuşi, am un mic regret: oare la urechile primarului ăstuia, nou şi iar vechi, să nu fi ajuns nimic din toate astea? Ar fi putut şi el să mă facă cetăţean de onoare, cu loc de veci la Bellu, teren de casă şi onoruri militare…

      Fie, merge şi o strîngere de mînă şi un sincer „mulţumesc”. Cu plăcere, pentru puţin, dom’ primare; chiar a fost plăcerea mea

4. Cum vezi viaţa alături de o parteneră şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?

Adevăru-i că nu prea ştiu ce să răspund la întrebarea dvs, cuvintele-s date, cum spune poetu’ ăla neamţ sau ce-o fi fost el, Puşkin, doar ca să ascundă gîndurile; şi apoi nu se ştie cine mă va citi, pe aici pe la dumneavoastră sînt multe fete încîntătoare cu picior fin şi tocuri înalte, studii în străinătate, CV-uri beton şi dote în bănci elveţiene, iar eventualitatea unei viitoare frumoase poveşti de dragoste, sau măcar a unei uniuni liber consimţite s-ar îndepărta de mine ca dracu’ de tămîie.

Dar pentru a nu lăsa pixelii alocaţi neconsumaţi, cred că oricum deja i-aţi plătit, o să încerc să vă dau un răspuns. Probabil că o relaţie ideală ar fi cam una de felul…

Hărnicie

        Cu mătura pe la cuier. Mai bine cu aspiratorul. Era în debara. Îl găsesc în balcon. Dormitorul, juma’ de hol şi tot atîta sufragerie-s gata rapid. Eficienţă maximă. Zgomot, putere, aer şi absorbţie, „Philips Turbo”. Ferestrele deschise. Bat perna. Scutur pătura; să nu rămînă vreun fir de păr. Ce-or zice vecinii? Las’ că ăştia-s băieţi deştepţi, zîmbesc şi invidiază. Dau jos cearşaful. Pun un ac de siguranţă la capăt, ca să-l aşez dup-aia în aceeaşi poziţie. Dacă l-aş pune invers şi cineva ar vedea schimbarea, s-ar uita lung şi ar întreba curios „dar de ce? La baie, spăl cada, verific gresia, încă două fire de păr negru şi lung, bleah! caut orice obiect uitat sau lăsat acolo cu bună ştiinţă, asta ar mai lipsi!

         Spăl farfuria şi paharele. Ultima gură de vin e scursă-n gît, a fost buuun! Şi nici n-a costat mult; zece lei douăzeci de la Mega: la ofertă. Poza de nuntă apare pe măsuţa din sufragerie, la locul ei; a lipsit vreo două ore. Din noptieră ies cremele consoartei; de noapte şi de corp frumos. Cam mulţi bani aruncaţi! Vine şi-a doua pernă, exilată în şifonier. Tot de-acolo şi pijamaua. Cu ochi de vultur care-şi reperează prada de la cinci sute de metri înălţime, scrutez parchetul. Hm, încă un fir de păr! Porcărie, şi aspiratorul ăsta! Sau o fi căzut din pat, cînd l-am aşezat? Iar ferestre. Din nou scuturat pernele şi pătura. Parcă n-ar mai fi nici un miros străin. Preventiv, mă parfumez şi mă întind în pat. Dau şi prin aer. Paza bună… Paharele, încă ude, revin în vitrina din sufragerie, la locul lor. O ultimă privire: toate sînt pe unde trebuie, nici un obiect străin, vreun parfum, vreun firicel de păr. Sticla goală, body-ul negru îmbrăcat doar o dată, ambalajul lui colorat şi alte resturi cad zgomotos în ghenă.

         Ce înseamnă să fii un bărbat gospodar! Şi doar am zis să nu mai aduc femei acasă, nu „se merită”.

      Desigur că glumesc; cine mă cunoaşte ştie asta. Chiar ţin la familie. Cea prezentă, trecută sau una viitoare; asta nu mi-e încă limpede, promit să mă gîndesc, „de mîine, de luni”, dar, după cum se ştie, o încheiere de conturi se poate face azi, rapid, amiabil şi foarte civilizat, chiar la notar. Ei, unde-s vremurile alea în care te băteai „parte-n parte” cu familia soţiei pe holurile tribunalului! Vremuri romantice, domnule!…

        Dar o să mă opresc, pentru a vă oferi un singur argument:

La Germanos, birjar!

      Numai Napoleon făcea cîte două lucruri deodată…

      Nu ştiu în ce fel şi ce conexiune nervoasă să fie vinovată, o fi vreun semn? dar mi-am amintit brusc cum, într-o seară, şi cu ani buni în urmă, chiar spre miezul nopţii, după un prelungit dialog devenit incendiar cu o nouă cunoştinţă pescuită de pe net, am trecut la etapa următoare. Devenit rapid persoană de încredere, am primit numărul de mobil încă de la prima strigare şi, ca să mă revanşez, profund cuceritor, am zis să intercalez cîte un sms în dialogul de pe Facebook. Zis şi făcut. Tastez cu mîna stîngă o construcţie specială, caldă, tandră şi seducătoare, trăgînd cu coada ochiului spre monitor, conversaţia trebuia să curgă lin, iar surpriza să fie cu atît mai mare, şi apăs pentru expediere. Zîmbesc pe dinăuntru şi pe dinafară, aşteptînd cu încredere să culeg binemeritaţii lauri. Instantaneu, în liniştea nopţii, un sunet strident şi cunoscut de sms îmi alungă urma de somn. Telefonul consoartei! Am trimis greşit mesajul! Las baltă convorbirea, noua cucerire poate să mai aştepte, şi alerg să-mi apăr familia. Îl găsesc uşor, pe hol, şi încerc să dreg busuiocul. Din discreţie şi lipsa unor aptitudini tehnice, aparatul nu s-a lăsat violat din prima, nu îl mai folosisem niciodată.       Am noroc, nu are parolă, în cîteva secunde aproape că-l desluşesc, ajung la mesagerie şi, fix în al şaptelea minut, de’, număr magic, şapte zile, şapte arte, şapte note muzicale, transpirat tot, reuşesc să-l şterg. Familia era salvată, făcăleţul rămas paşnic şi la locul lui în debara, divorţul stopat; şi oricum, amiabilele cu rezolvare la notar nu se inventaseră. Ce înseamnă să fii norocos!

       Conştient de drama care s-ar fi întîmplat în ziua de azi, cu ecrane touch şi zeci de mii de combinaţii de deschidere, mă gîndesc ca, preventiv, să particip direct la orice nouă achiziţie de resortul telecomunicaţiilor din familie şi apoi să-mi şi îmbunătăţesc deprinderile tehnice exersînd ilegal, la vreun ceas tîrziu de noapte şi fără lună plină. Nu se ştie cine-mi mai face vrăji, „vuduuri” sau îmi pune broaşte rîioase sub preşul de la uşă, vrînd să-mi strice familia; deh, lume rea!

       Rea tare, mă!

5. Ce crezi că ar trebui să ştie un adolescent cînd porneşte în viaţă? Ce relaţie ar trebui să fie între un adolescent şi părinţii lui?

Cu scuzele de rigoare, nu sînt eu, cu siguranţă, cel mai în măsură să dea un răspuns, nu am competenţele necesare şi nu am trecut prin experienţa de a fi părinte; însă bănuiesc că un lucru foarte important poate fi acela de a nu exista secrete între părinţi şi copilul lor. Chiar dacă ar fi vorba tocmai despre împrejurările „sosirii” lui…

Certificatul de naştere

       „Zbor lin!”, îi spun şi trîntesc în urma ei uşa taxiului, care se îndepărtează în viteză. Gata, pînă mîine seară sînt libeeeer! Moni poate să vină! Mănînc ceva în fugă, urmează o noapte lungă şi, oricum, Viagra nu se ia pe burta goală. Dau un telefon de control, au mai fost ceva probleme cu biletele, dar s-au rezolvat, se mai întîmplă, aşa-i cu astea luate de pe net, acum totul e în regulă, a trecut check-in-ul, trimit sms-ul la Moni, decorez puţin prin cameră şi cobor în stradă să o aştept.

       Şi vine…

     Deschid cu grijă portiera taxiului, mă bucur de ce văd, mereu am admirat conturul impetuoaselor ei picioare, şi urcăm pe rînd în bloc; vecinii-s curioşi, ciufuţi şi invidioşi.

      Mă arunc pe ea încă din uşă, profit de multele dedesubturi pe care de data asta le-a lăsat acasă şi mă opresc cu greu; calm şi raţiune, soldat; e timp grămadă!

    Răsfăţuri, şampanie, mîngîieri, caviar, excitaţii, brînză cu mucegai. Urmează partea a doua, în iatac. Lumînările sînt roşii şi mirositoare. Paciuli. By Paco Rabanne.

      Debarasez puţin, cuvertura zboară pe parchet, iau telefonul din pat şi-l pun pe noptieră. Oooo! am avut două apeluri. Ambele, de la ea: sigur o fi vrut să-mi spună că a urcat şi că Boeingul e d-ăla mare şi că le-au pus un film cu Stallone. E şi un sms. Mă uit discret cu coada ochiului. Ceeee?! „Vezi că vin înapoi. Au făcut ăştia un fel de grevă!”

       Sar din pat, îngroş grosolan din obraz şi o expediez pe Moni pe jumătate dezbrăcată; cred că-mi iau adio! Verific baia, sufrageria şi mai ales dormitorul. Fire de păr, parfumuri străine, e jale! La a doua tură îi găsesc sub pat ciorapii, slavă cerului!

      Apare şi ea.

Greu, monosilabic şi transpirat subit, am dres-o inspirat cu catsuitul de sub pernă, de care am şi uitat. L-am sacrificat pe altarul familiei. Pastila albastră şi-a făcut efectul cu destoinicie. Aşa ai apărut tu, singurul meu copil:

 La mulţi ani, Andreea!

[1] Bătrînele căzătoare, proză scurtă de Daniil Harms „Din prea multă curiozitate, o bătrînă a alunecat pe fereastră, s-a prăbuşit şi s-a zdrobit. Pe fereastră s-a aplecat altă bătrînăşi a început să se uite în jos la cea zdrobită, dar din prea multă curiozitate a alunecat şi ea, s-a prăbuşit şi s-a zdrobit. Apoi , de la fereastră s-a prăbuşit a treia bătrînă, apoi a patra, apoi a cincea. După ce s-a prăbuşit şi cea de-a şasea bătrînă, mi s-a urît să mă tot uit la ele şi m-am dus la Piaţa Malţevski, unde, se zice, cineva i-a dăruit unui orb un fular tricotat.”

 Continuarea vineri 15.04.2016!

Mulţumim anticipat pentru un interviu spumos! Nu rataţi ultima parte.

Arci, Mili şi Iasmy!

Interviu altfel cu Cezar Pârlog

Pentru că aţi fost alături de noi la fiecare interviu am să vă ofer un “regal”, o săptămână de zâmbete şi voie bună.  Mă ajută aici Cezar Pârlog prietenul Literaturii pe Tocuri, care ne luminează dimineţile cu postările lui şi ale cărui fane am devenit, cele care i-am citit cartea “Flori, fete, fiţe sau băieţi

Aşa că vă oferim nu un “interviu” ci o “săptămână” pe care sincer sper să o savuraţi!

Arci!

NOTĂ: Ştim că se foloseşte scrierea cu “â”, dar având în vedere că autorul Cezar Parlog în textele sale scrie cu ,,î” nu vom schimba forma. Avem în premieră sinopsis la cartea “Life Stuff sau Învăţături pentru Andreea”, ce îşi anunţă apariţia la Bookfest 2016.

  Să facem cunoştinţă cu Cezar Pârlog!

Fost sudor, sergent în armata ţării la Revoluţie, muncitor necalificat, magaziner, comandant punct de lucru întreţinere la calea ferată, poliţist militar, redactor stagiar şi lector universitar la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” Bucureşti. De găsit săptămînal, în Adevărul, Puterea şi 24-FUN şi punctiform prin alte locuri (Historia, Dilema veche, Caţavencii, Luceafărul, Litere, Catchy…;)

Marele premiu „Marin Preda”, premiul revistei „Luceafărul” şi alte cîteva mai mici, o carte, „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărută în 2014, la Editura Tracus Arte, şi ea cu un premiu, cel naţional „Vasile Voiculescu”, şi o alta, „Life Stuff sau Învăţături pentru Andreea”, în curs de apariţie, cel mai tîrziu la Bookfest 2016, tot la Tracus Arte. Despre care, pe coperta 4, se menţionează: „Venit după un prim volum de proză scurtă – eclecticul Flori, fete, fiţe sau băieţi, insuficient observat -, Life stuff nu e o promisiune. E o confirmare. S-ar putea ca ea să aparţină unuia dintre cele mai interesante new entries din proza românească recentă.” (Paul Cernat)

„…douămiist uneori pe linie, dar de cele mai multe ori, nonconformist. Scrie proze cu tehnică narativă mixtă, în siajul unui Mircea Nedelciu, ba chiar şi al regretatului Gheorghe Crăciun” (Augustin Doman – Argeş),

„…textualist foarte expresiv, scrie texte despre o lume a gesturilor mărunte, copleşită de propria-i sexualitate. Care uneori, rămîne la nivelul expunerii textuale şi nu al determinării artistice.” (Liviu Comşia – Caligraf)coperta Cezar ParlogFlori-fete-fite-sau-baieti-de-Cezar-Parlog

*

Scriu pentru că îmi face plăcere să mă joc, să bat cîmpii, să adaug la un lucru mărunt, furat din cotidian şi notat în vreun carneţel, ceva, un ingredient minune, nu i-am inventat încă numele, care, precum o drojdie, umflă gogoaşa pe care o creez; scriu ca să am motiv să rîd de unul singur de prostiile şi aiurelile care îmi trec prin cap, scriu şi pentru bucuria multor necunoscuţi, de pe Facebook sau de pe aiurea, descoperită prin comentariile de prin jos de texte, cum că „Ce le mai scorneşti tu, ce-mi place! Ai un stil foarte vizual de a scrie. Mulţumesc”. Sau poate că scriu pentru că nu sînt bun de nimic altceva.

*

Pentru că nu cu mult timp în urmă, în paginile unei importante reviste literare de pe la noi (România literară), am fost pus aproape la zid – plutonul de execuţie era deja prezent, cu armele la ochi şi se aştepta doar comanda „Foc!”, doar pentru motivul că, în cazul unui interviu pentru altă revistă de cultură, mi s-au pus întrebări calificate drept „tîmpite” sau cel puţin „absurde”, ca să evit alte asemenea critici, şi pentru a nu da altor nume mari ocazia de a le amplifica artificial cu fireştile nedorite consecinţe, răspunsurile mele vor avea o cu totul altă formă. Cu voia dvs., să începem. Aaaa, mă scuzaţi, am uitat să vă spun în aceeaşi chestiune ingrată, despre spînzurătoarea din curtea U.S.R., care se înălţa mîndră, frumoasă şi bine vopsită (cu verde) în stînga mea, iar pentru orice eventualitate se luase legătura şi cu patru rackeţi „moldovinieni”, mereu disponibili pentru operaţiuni de eliminare, care să edifice deznodămîntul…

1.Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.

Sînt multe lucruri din faza mea „de început” pe care le am mereu proaspete, pe retină. Şi asta pentru că memoria mea este una strict vizuală şi afectivă; nu însă analitică. Adică atunci cînd îmi amintesc despre ceva, văd tot, am imaginea completă şi retrăiesc aceleaşi sentimente ca şi în momentul în care s-au întîmplat faptele.

Doar una dintre ele:

Prima zi de marţi

    Era pe la începutul anilor ’80, într-o luni, prima zi a unui nou an de şcoală generală. S-au împărţit manuale, am aflat noii profesori, s-a făcut vizita medicală. Apoi chestii administrative: fondul clasei, cotele de maculatură, borcane, fier vechi. Şi castane. Multe castane. Cu ele n-aveam treabă: punea taică-miu doi-trei soldaţi să mi le adune…

     A doua zi am pornit spre şcoală cu mult mai devreme, deşi obiceiul era să ies pe fugă, în ultimul moment; ce mai, ceasul rău! Deci timp era, din belşug. În faţa şcolii, cîţiva colegi, sigur fără avantajul unui tată cu subordonaţi, aruncau cu un bolovan într-un copac, ca să-şi facă şi ei cota. Dădeau prin rotaţie şi cu folos. I-am rugat să mă lase şi pe mine doar o dată, şi într-un final, au fost de acord. M-am concentrat, mi-am adunat toate puterile, am ochit cu mare precizie şi am aruncat. Nu mai ştiu cîte castane au căzut, dar pietroiul a ajuns fix în interiorul Daciei parcate lîngă copac, trecînd glorios prin lunetă. Stătea frumos, pe catifeaua roşie din spatele maşinii, etalat ca un exponat de preţ din vitrina unui muzeu de mineralogie.

    Am fugit speriaţi spre şcoală, apoi în clasă. Unde eu devenisem chiar un monument de cuminţenie. Ei, nu chiar „Cuminţenia pămîntului”, dar nici cu mult prea departe. Oricum nici nu ştiam de ea pe atunci. În prima sau a doua oră, uşa s-a deschis şi, mare eveniment mare, a intrat chiar directorul şcolii. I-a spus ceva în şoaptă profei şi apoi m-a chemat afară. Eşafodajul meu, în care intrau succesiv descoperirea amprentelor, prafuri albe întinse cu pensula, lame de microscop, alte cercetări profunde şi eu, care, eroic, nu recunoşteam nimic nici măcar cu lumina unei veioze pusă-n ochi, s-a prăbuşit cu zgomot şi multe lacrimi. La cancelarie erau un miliţian şi un păgubit. Lucrurile au intrat pe un făgaş normal, oamenii m-au calmat cu bunăvoinţă, doar nu se întîmplase nimic chiar foarte rău, şi am intrat din nou în clasă.

      Acasă, am început să plîng încă din uşa blocului. Se ştia deja de ispravă, s-o fi ocupat diriginta. Taică-miu, principalul pericol, a venit tîrziu acasă, avea un program mai lung; nu m-a bătut, ba chiar m-a liniştit; oricum era şi cazul, boceam deja de cîteva ore. Ştiu că pe-atunci parbrizul de Dacie era o mie de lei, jumate dintr-un salariu frumos.

     Şi mai ştiu un lucru, la fel de important, dacă nu şi mai mult, care, deşi agravant, cred că mă scăpase de binemeritata bătaie: a doua zi, ca în fiecare an pe 17 septembrie, era ziua tatălui meu:

     La mulţi ani, Bătrîne, pe acolo pe unde eşti! Ai grijă şi de mama!

2. Cum te-ai integrat ca adolescent în liceu, cum a fost prima întîlnire, dar primul sărut?

Eu fiind uşor întîrziat – nu, nu mintal, desigur; adică aşa cred – adolescenţa mea, cu toate cele bune, şi plină de amintiri frumoase, a venit ceva mai tîrziu. Pe-atunci erau maşini mai puţine şi doar româneşti, “prindeau” maximum o sută şaizeci pe kilometraj, dar în realitate chiar mai puţin, benzina era raţionalizată, ca să nu mai spun că duminica se circula alternativ, o săptămînă maşinile cu număr de înmatriculare fără soţ, în cealaltă, cele cu soţ. Plus că la vechea adresă, cea din Cluj-Napoca, nu mai eram de găsit, tocmai mă mutasem la Buzău, deci motive să dea mai greu şi cu întîrziere de mine au cam fost, nu zic nu. A reuşit totuşi să ajungă şi să mă găsească tocmai pe timpul efectuării stagiului militar, cum i se spunea atunci, poate cea mai frumoasă perioadă din viaţă pentru mine. Doar trei exemple care – aşa cum la geometria în spaţiu se ştie că trei puncte determină un plan – trasează trei direcţii, zic eu normale, pentru un, cum ziceţi dvs., „adolescent”:

 Diferenţă de înălţime

    Aveam vreo optîşpe ani şi eram sub arme; slujeam unitatea, ministerul şi ţara; era altă epocă, erau alte împrejurări. Încorporaţi la Bacău, după o zi, două, am fost retraşi, eu şi amicul Cătălin, la un birou mic şi călduţ pe undeva prin Iaşi, aproape de universitarii care trebuiau să ne ajute să luăm admiterea la facultate. N-a fost o reuşită la prima strigare şi blazonul era cam şifonat. O căsuţă pe lîngă parcul Copou, cîteva camere, şase soldaţi şi nişte şefi buni.

    Într-o după-masă, cînd „militarele” neinstruit nu mai are sarcini şi mintea deja începe să-i plece cu sorcova, adulmecăm pe terasa unei case vecine, la înălţime, două „muze” gureşe. Cercetăm, doar că fetele erau deja adjudecate, „veteranii[1]” noştri, cum e şi normal, aveau de mult acţiuni acolo; dreptul primului venit. Despre „dreptul primei nopţi” nu ştiam pe atunci şi nu era nici cazul. Şi oricum iobagia a fost eradicată demult. Încercăm o răpire de minţi de sabine; nu iese nimic. ‘Geaba eu, un Cezar. Doar vorbe denivelate; ele sus, pe terasa de la etaj, noi, muritorii cu inimile frînte şi gît strîmb, jos. Femei serioase şi stabile în sentimente; ce mama dracului, pe vremea aia societatea era sănătoasă, domnule!

     Cum pînă la trecerea concurenţei în rezervă era prea mult pentru a fi luată în calcul o aşteptare cuminte, stăpîni pe hormonii proprii şi cu „spatele” asigurat de instanţe superioare şi ierarhii cazone familiale, pornim răzbelu’: sabotaje, strîmbe pe la urechile şefilor, ciorapi şi furnici în mîncare şi alte tratamente „preferenţiale”.

     După un timp, războiul psihologic tinde să dea rezultate. Situaţia pe cîmpul de luptă se îmbunătăţeşte sensibil, ba chiar pare a duce spre o cedare a inamicului. Se simţea în aer un uşor fluturat de steag alb. Urma să ne vedem pentru întîia dată în plen, pe înserat, la colţ de stradă. Poate şi pentru o predare a ştafetei, mai ştii?! Emoţii şi vise frumoase.

     Ora H. Bărbieriţi, parfumaţi, cu haine bune şi civile, cu bani pentru un eventual film la grădină[2] sau măcar pentru o prăjitură în cartier, apărem la locul convenit. Rîdem fericiţi pe sub mustăţi: I-am făcut pe băieţi! „Bătrînii” ne aşteptau, erau ceva mai încolo, prinşi într-o discuţie.

      Vine momentul adevărului: se întrerup şi ni le prezintă. Ele erau acolo! Doar că ne veneau pînă mai jos de umeri, erau prin clasa a patra-a cincea, ba chiar una dintre ele avea şi ceva defecţiuni la un ochi, după o operaţie nereuşită. Şi mici, şi nasoale cu crengi!

      Ce ţi-e şi cu înălţimile astea!

 La cireşe

         Amintiri din copilărie

       Tot Iaşi. Într-o după-amiază caldă, fără sarcini de serviciu şi alte probleme, dar mai ales fără şefi, pe la sfîrşit de mai sau prin iunie, ni se face de cireşe. Bani nu prea aveam, dar o poftă, hm! Aro de serviciu al şefului rămăsese în curtea casei unde aveam biroul, pentru o misiune a doua zi la prima oră. Ideea a venit spontan şi din mai multe capete, tunse scurt, odată. Zis şi făcut. Îmbrăcaţi civil, eu, Cătălin şi cu şoferul plecăm în expediţie. Ceilalţi patru au rămas la sediu: asigurau „continuitatea”, duşmanul nu trebuia să ne surprindă; în juma’ de an urma să vină Revoluţia. Din Copou pînă la livezile de dincolo de Agronomie, doar cîţiva kilometri.

       Cireşi pe ambele părţi. Oprim şi coborîm toţi trei din maşina kaki cu număr de armată. Văzîndu-ne, ca la un semnal, o hoardă continuă cu şi fără sacoşe a început să sară gardurile în afară, fugind în toate direcţiile, ca potîrnichile. Fisa ne-a picat destul de greu, şi doar pe ultimii am mai apucat să-i convingem cum că: „staţi liniştiţi, băieţi, că şi noi tot la…” Unii au apucat să se întoarcă, la început neîncrezători, gata să o tulească la cea mai mică mişcare bruscă, sperioşi ca nişte iepuri. Ne-am împrietenit în timp ce umpleam trăiştile: obiectivul era acelaşi, marfă, pentru toată lumea.

        Cu plinul făcut, îi lăsăm la „lucru” şi plecăm înapoi. Pe drum, nu ştiu cine a avut o sclipire de geniu: că n-are rost să mergem cu ele şi să le împărţim cu toţi, mai bine ne oprim pe o bancă, mîncăm, apoi ce rămîne ducem la băieţi. Aşa am şi făcut. După încă vreo oră, ne ridicăm greoi, lăsînd în urmă trei grămezi de sîmburi, şi ajungem la birou cu un sfert de sacoşică. „A fost greu, băi, trei ore ne-am chinuit pentru astea, erau rare, nu prea s-au făcut. Cred că de la zăpada aia din martie…”

     Clar, de la Nică ni s-a tras! Bojdeuca era la doar cinşpe minute de mers pe jos, iar Creangă ăsta, mare pişicher!

 Probleme de vedere

     Prin vremuri imemoriale, să tot fie vreo treizeci de ani de-atunci, fiind sub arme, tot în Iaşi, cu acordul şefilor, subordonaţi ai Bătrînului, sînt expediat într-o prelungită permisie, la domiciliu. Picasem iar admiterea la facultate, am fost vreo patruzeci pe loc, iar convalescenţa după inexistenta depresie şi-a cerut imperios drepturile.

     Într-un tîrziu, după vreo lună jumate de stat acasă, mă întorc ca un băiat mare, chiar bărbat, încă fals afectat de eşecul rămas în urmă, şi cu nişte ţuici în traistă. Cumpărasem din două feluri, nu mai ştiam ce gusturi au băieţii, încercasem şi eu ceva, măcar aşa, ca o „captatio benevolentiae” care să-mi uşureze reintegrarea şi să marcheze momentul. În fond, asta era moda, să ne înecăm mereu durerea revenirii la constrîngerile cazone. În cazul meu, doar teoretice.

       Am tras cu toţii la măsea în căsuţa unde ne era biroul, apoi ne-am culcat serios atinşi, care pe unde-a mai putut. Eu, sărbătoritul întors şi favorizat, cu rang de musafir, ca pe un catafalc, pe masa din sala de şedinţe. Cu salteaua şi lenjeria „reglementare”.

       Noaptea cu lună plină şi multe ceasuri rele a adus cu ea şi vomitările neobişnuinţei. Ori poate a fost doar o chestie de reflux, ce ţi-e şi cu mareele astea, cine mai ştie?!… Pe la jumatea drumului prea lung şi sinuos pînă la veceu, pumnii depăşiţi de situaţie erau deja plini de revărsări. O ultimă erupţie şi pe mozaicul de sub chiuvetă. Şi înapoi la fel de şerpuit, pentru încă un vals cu Ene.

       Dimineaţa, miros de acreală, hainele proaspăt călcate ale şefului de pe spătarul unui scaun, vîrtos borîte – ce drea’ căutau în drum? – itinerarul în zigzag, bine şi corect marcat.

      Tot pe-atunci, la ceas de răsărit, amicul Cătălin, aproape sigur şi el încă sub efectul reacţiilor adverse, intră la toaletă pentru un gît de apă rece şi, surprins de ceea ce vede pe jos – sigur neclar, bag mîna-n foc – gîndeşte cu voce tare, uitîndu-se lung spre tavan:

    — Ce dracu’, mă, a căzut tencuiala?!…

[1] Veteran –  referire de jargon la militarii în termen din ciclurile anterioare.

[2] Grădina de vară – cinematograf amenajat pe timpul verii în aer liber.

 Va urma….. Partea a II a-Joi 14.04.2016! Nu rataţi un inteviu spumos!

                                                                 Mulţumirile noastre autorului Cezar Pârlog!

Interviu altfel cu Theo Anghel

Sunt de o simplitate de-a dreptul enervantă.
Mi-am format stilul de scris citind, cu preponderență, literatură engleză. Imediat pe locul 2 vine cea franceză și, suflându-i în ceafă, cea italiană. La americană m-am dedat mai târziu, însă cu mari satisfacții. M-a pasionat istoria literaturii, de dragul clasicilor. Întotdeauna am vrut să știu despre ei mai multe decât puteai să afli din surse oficiale. Așa că, pentru mine, Miller, Austen, D.H. Lawrence, Marchizul de Sade, George Sand, Bronte șamd, sunt mai mult decât niște tipi sau tipe care au scris cărți memorabile.

Cărţi publicate: Întoarcerea, Chaos şi Rochia Aurie

carti Theo Anghel.jpg1. Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.
Sunt multe întâmplări din copilărie care m-au marcat și au rămas cu mine, în ciuda timpului. Una dintre ele, mai haioasă, se referă la prima parte a copilăriei mele, pretrecută la țară, la bunici. Ei, scumpii mei dragi, erau agricultori, aveau pământ, păsări și vreo două văcuțe al căror lapte îl mâncam în fiecare seară, cu mămăligă, din castroane de lut și, neapărat, cu linguri de lemn.
Într-o dimineață m-au luat cu ei la prășit de porumb. Au îngropat apa și mâncarea în țărînă, ca să rămână reci și au început să sape. S-au îndepărtat serios, iar eu, plictisită nevoie mare să stau și să mă uit după ei (nu cred că aveam mai mult de 4 ani), am luat o săpăligă mică și am început să-i imit. Doar că eu nu tăiam buruienile, nu mai erau, bunicii mei le nimiciseră deja, ci chiar firele de porumb înalt de vreo 30 de cm. Până au observat ei ce făceam eu, deja anihilasem o bună parte din lan. Bunică-mea și-a pus mâinile în cap și a alergat spre mine, să-mi smulgă arma crimei din mâini. Eu, crezând că vrea să-mi ardă vreo scatoalcă, așa cum meritam de altfel, am aruncat cât colo sapa, mi-am luat picioarele la spinare și pe aici ți-e drumul. Degeaba striga ea să stau locului, că nu-mi face nimic, până acasă nu m-am oprit din sprint.

2. Cum te-ai integrat ca adolescent în liceu, cum a fost prima întâlnire?
M-am integrat relativ ușor, deși, fiind cam sălbatică defel, în primele luni încă îi snopeam în bătaie pe băieți, așa cum făcusem în școala generală. Țin minte că unul dintre colegi mi-a scos ochii până în clasa a doisprezecea cu faptul că l-am altoit într-a noua.
Prima întâlnire serioasă am avut-o cu un elev mai mare, care avea un frate geamăn. Era teribil de urâțel, dar avea un simț al umorului gargantuesc, chestie care mie mi se părea teribil de sexy. Nu era un miștocar de duzină, ci chiar era capabil de ironie din cea mai fină și un sarcasm inteligent, de-a dreptul cuceritor. La final de ore, când ne întâlneam și îl vedeam venind cu fratele geamăn, side by side, niciodată nu mă duceam eu spre el, pentru că habar nu aveam care dintre cei doi era prietenul meu.
Ăsta a fost și motivul pentru care am pus punct, devenise al naibii de stresant să nu-i pot deosebi.

3. Ce vise aveai ca adolescent şi dacă s-au împlinit sau nu?
Apăi, nu s-au împlinit, că eu visam ba să descopăr leacul împotriva afecțiunilor cardiace și să n-o pierd pe bunica, ba să devin actriță sau cântăreață. Nu-i ciudat că, deși scriam, nu-mi doream să devin scriitoare?
Nu s-au împlinit acele vise, dar altele le-au luat locul.

4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?
Sunt măritată de ceva vreme de acum. Pot să spun că dorințele și ceea ce se întâmplă în realitate sunt două chestiuni diferite. Când iubești ajungi să accepți că partenerul tău are o tonă de defecte și, cu toate astea, nu-ți poți imagina viața fără el. Idealul ar fi ca și el să nu și-o poată imagina pe a lui fără tine, chiar dacă tu ești plină de toane, de răutăți gratuite și că arăți ca un zombalău dimineața, când te trezești.

5. Ce crezi că ar trebui să ştie un adolescent când porneşte în viaţă? Ce relaţie ar trebui să fie între un adolescent şi părintii lui?
În condițiile în care, în zilele noastre, toată lumea pare angrenată într-o goană nebună, un adolescent trebuie să fie înarmat cu mult mai multe cunoștințe decât era nevoie pe vremea mea. Sunt mamă de adolescent și știu din practică, nu din teorie, despre ce vorbesc. Încerc să fiu mai mult prietenă cu fiul meu, decât mama lui, însă tot e greu. Tendința acestei vârste, de a se opune autorității parentale, n-a inventat-o el, am trăit-o și eu la vremea adolescenței mele. E naturală. Noroc că e reversibilă. J

6. Ce alte pasiuni, în afară de scris mai ai?
Am preocupări diverse, deși nu le-aș numi chiar pasiuni. Și dacă au fost în trecut, mai toate au trebui să-și plece capul în fața scrisului. Îmi place să citesc în anumite momente în care mintea neobosită ia o pauză de la toată nebunia care o ține alertă, deși clipele de detașare totală sunt din ce în ce mai rare.Theo Anghel

Sursa foto: Credit foto:Bucuresti FM

Mulţumesc, Theo, că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări mai…altfel! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

Interviu altfel cu Florina Sanda Cojocaru

Florina Sanda Cojocaru născută la 13 iulie 1971, în Giurgiu; domiciliată în Botoşani. Studii-Absolventă a Şcolii Postliceale Sanitare Botoşani. Ocupaţia-Asistentă medicală. Preocupări literare-membră a cenaclului «Poesis» până în anul 1990. Laureată a concursului de creaţie literară “Aripi de lumină”-ediţia 1989, la secţiunea poezii

Debut literar- 2010 – la “Semănătorul- Editura online”  cu volumul Destin, Fana- roman –iulie 2011, Învaţă-mă să te iubesc –roman-octombrie 2011

Cele 3 au rămas doar în variantă on-line. Cândva, le voi reface. Sunt acele stângăcii specifice oricărui început.

Poveste de suflet– poezii 2013, Vise de scrum – poezii 2013, editura Pim Iaşi

Carraria-vol. I-antologie de poezie  a grupului literar Carraria, 2013

Insomnii mătăsoase vol. III – antologie de poezie a grupului literar Insomnii mătăsoase, 2013

El a ales-roman, Editura Pim Iaşi, 2014

Scrisori către îngeri-roman, Editura Pim Iaşi, 2015

Elsa-roman, Editura Pim Iaşi, 2016

În curs de apariţie, o antologie de poezie, Sărutul III 2016, Editura Măiastra Târgu-Jiu, un proiect deosebit. Mă onorează să fac parte din el.

Iubesc poezia, dar în proză îmi găsesc mai uşor drumul. Subiectele mele nu sunt doar simple poveşti de dragoste. Sunt mai degrabă, poveşti de viaţă în care te poţi regăsi uşor, cu zbuciumul, deznădejdea, speranţa, mulţumirea, fericirile ce te însoţesc în trecerea ta pe pământ. Dacă pot ajuta un singur cititor să îşi aleagă un drum, la un moment dat, în viaţă, pentru mine înseamnă mult.

Hotărând că “El a ales” să scrie “Scrisori către îngeri” Florina ne răspunde la întrebări.

Florina Sanda Cojocaru carti

1. Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.

Sunt multe amintiri care îţi marchează existenţa şi aproape că nu realizezi asta, dar, dacă ar fi să mă opresc la una, atunci am să vă povestesc despre primul meu contact cu spitalul (Sp. Fundeni Bucureşti), prima despărţire mai lungă de părinţi, plânsetul meu obositor, existenţa celor două asistente înzestrate cu o răbdare uimitoare, gemene, frumoase, cu nişte voci calde, dumnezeieşti. Încercând să mă împace, să nu mă mai vadă plânsă, mi-au promis că atunci când voi ajunge acasă, undeva, în preajma sărbătorilor de iarnă, părinţii mei mă vor aştepta cu nişte opinci fermecate, cu clopoţei. Se pare că a funcţionat povestea lor, pentru că nu am mai plâns. Gândeam doar la acele minunăţii şi la ce aş fi putut face cu ele. Ajunsă acasă, mama mi-a arătat un bebeluş drăguţ, sora mea, dar eu nu voiam să văd decât opincile fermecate, cu clopoţei, care mi-ar fi putut împlini toate dorinţele. Am avut una din primele dezamăgiri. Parcă le şi auzeam clinchetul atunci când aş fi păşit. Probabil că tot atunci mi-am dorit să ajung şi eu să lucrez în spital, cu copiii. Era singura formă în care aş mai fi acceptat să intru în vreunul, pentru că mă săturasem de postura de pacient.

2. Cum s-a integrat adolescenta în liceu, cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?

Liceul a fost o experienţă plăcută, cred eu, deşi erau foarte multe ore de studiu şi instruire practică. Timpul meu liber era puţin. Cât despre prima mea întâlnire şi primul meu sărut, prefer să nu vorbesc. Sunt chestii ce ţin de trecutul meu şi sunt atât de egoistă încât să le păstrez doar pentru mine.

3. Ce vise aveai ca adolescentă şi dacă s-au împlinit sau nu?

Am visat mereu o familie a mea (şi o am), mi-am dorit să îmi pot permite să călătoresc mult (la acest capitol stau ceva mai prost, dar am realizat că pot vedea cu ochii minţii ceea ce alţii, aflaţi la faţa locului, omit să vadă). Am visat să scriu din nou la un moment dat, pentru că aproape două decenii nu am mai scris decât sporadic, şi acum o fac, nu văd viaţa fără de scris. Îmi spun că în toţi aceşti ani am acumulat experienţă, trăiri. Nimic nu e întâmplător, nici măcar această pauză.

4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?

Sunt alături de soţul meu de peste 20 de ani. Sunt o familistă convinsă şi de modă veche, am luptat şi lupt pentru stabilitatea relaţiei. Într-o relaţie de lungă durată fiecare dintre parteneri învaţă să facă nişte compromisuri. Sunt furtuni şi zile cu soare. Important este, cred eu, să ştii să vezi partea plină a paharului, să accepţi că nimeni nu e perfect, nici măcar tu. Nu e roz, nici alb sau doar negru, ci o întreagă paletă de culori. Aşa văd eu viaţa. Important este să îţi spui nemulţumirile, să îl laşi să îşi spună nemulţumirile, pentru că doar exteriorizându-ne sentimentele, putem şti unde am greşit şi cu ce.

5. Ce crezi că ar trebui mamele să le împărtăşească copiilor la adolescenţă?

Copiii din ziua de astăzi sunt foarte informaţi, uneori, mai informaţi decât am vrea noi să credem. Trebuie să vezi în copillul tău un om cu personalitate puternică, nu un dependent. Este important ca el sau ea să te considere cea mai bună prietenă, umărul pe care să poată plânge în caz de vreo dezamăgire sau femeia cu care să poată împărtăşi cele mai ascunse secrete, cu care să poată face o glumă mai mult sau mai puţin reuşită. Am învăţat că fetele mele nu pot fi tot ceea ce nu am putut eu fi, o continuare a mea, pentru că au vieţile lor, pasiunile lor, iar eu nu fac decât să mă bucur că le am în preajma mea. E un dar, cel mai frumos din această viaţă.

6. Ce alte pasiuni mai ai în afară de scris?

Ascult foarte multă muzică. De fapt, scriu pe muzică. Cele două îmi ocupă mare parte din timpul meu liber, cel pe care nu îl aloc micuţei mele. Ascult Jane Trojan, Galya, Ernesto Cortazar, Yuhki Kuramoto, etc. La fiecare carte pe care o scriu, ascult un anumit compozitor pentru a intra în pielea personajului şi pentru a mă distrage din cotidian. De exemplu, la primul roman am scris pe muzica Janei Trojan, la Scrisori devenisem dependentă de Zuhki Kuramoto, iar la Elsa, am scris mai mult pe muzica lui Ernesto Cortazar.

 Mulţumesc, Arci, mulţumesc Literaturii pe tocuri pentru această oportunitate. Gândul meu bun. Cărţie pot fi comandate accesând link-ul: Florina-Cojocaru-autor.

                  Muţumesc, Florina, că ai acceptat să îmi răspunzi la câteva întrebari mai…altfel! Arci!

                                                 Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy! Succes!

by -
14

Interviu altfel cu Cristina Nemerovschi

Supranumită de critici „rebela literaturii române de azi“, licenţiată în Filosofie, cu un master despre L. Wittgenstein, Cristina Nemerovschi a debutat în 2010, cu romanul Sânge satanic.
Cartea a reprezentat atât un succes de critică, dar mai ales de public, ediția a 2-a apărând doar câteva luni mai târziu. În numai un an, Sânge satanic s-a impus ca un adevărat fenomen social, consacrând un nou stil în literatura tânără și inspirând numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, visual art, muzică. Romanul a primit referințe elogioase, fiind comparat cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess, și a fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2011, nominalizare la titlul Cartea anului 2010, ales printre finaliștii Premiers Romans En Lecture. Ediția a 3-a apare în 2013, la editura Herg Benet.
Al doilea roman al Cristinei Nemerovschi, Pervertirea, este publicat în 2012, tot la editura Herg Benet. Cartea a fost supusă controverselor încă din primele luni, câteva lecturi fiind întrerupte, temele romanului fiind considerate „imorale, violente și indecente“. Pervertirea este reeditată în 2013.
Ani cu alcool și sex (ed. Herg Benet, 2012) este al treilea roman semnat de Cristina Nemerovschi, fiind o continuare la Sânge satanic.
nymphette_dark99 iese pe piață în iunie 2013, reprezentând un real succes de public, fiind reeditată 4 luni mai târziu.
În noiembrie 2013, Cristina Nemerovschi publică un volum de dialoguri cu cititorii.
Proza Cristinei Nemerovschi a fost inclusă în antologii, atât din România, cât și internaționale.

CĂRŢI PUBLICATE

carti Cristina Nemerovski

1. Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.
Au fost foarte, foarte multe. Cred că, mai ales din perspectiva scriitoarei din mine, sunt o persoană norocoasă, pentru că viața mea nu a fost aproape niciodată lipsită de întâmplări, de sentimente intense, de oameni ieșiți din comun… și asta chiar din copilărie. De aceea îmi este și greu să aleg una singură.

O amintire emoționantă este legată de mama – pe la 4 ani, m-a dat la prima mea grădiniță, pe care am detestat-o din prima clipă. De cum am pus piciorul acolo, am știut că nu mai vreau să mă întorc și a doua zi, dar eram sută la sută convinsă că mama mă va obliga să merg, credeam că e absolut obligatoriu să mergi la grădiniță. Însă maică-mea, când a auzit că nu-mi place, a zis: “Ok, lasă că o să căutăm alta”. Și decizia aia a fost fascinantă pentru mine, ca și cum abia atunci mi-aș fi dat seama că mă iubește – deși maică-mea a fost mereu foarte nereținută în a-mi arăta afecțiune, dar, în fine… mie ăla mi s-a părut chiar un moment în care iubirea ei s-a manifestat concret, ca și cum a inversat regulile universului, în care era obligatoriu să mergi la grădiniță.

O altă întâmplare intensă, de fapt o serie de întâmplări – în decembrie ’89, când bunicul m-a luat cu el “la Revoluție”. Aveam 9 ani, o vârstă oarecum ciudată, la care înțelegi lucruri, dar probabil nu până la capăt. Am fost emoționată să văd așa de mulți oameni scandând același lucru, împărtășind aceleași sentimente. Aveai senzația că se întâmplă ceva cu adevărat important, care ne va schimba tuturor viețile de atunci înainte.

Alt moment care m-a marcat și m-a emoționat a fost la 7 ani, când l-am întâlnit pentru prima dată pe tatăl meu.

2. Cum te-ai integrat ca adolescentă în liceu, cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?
Într-un fel m-am integrat bine, în altul, nu. Din perspectiva relației cu colegii totul a fost bine, eram foarte sociabilă și rebelă și atrăgeam numai persoane interesante și trăznite în jur. În plus, am avut dintotdeauna un talent aparte de a înființa și conduce găști, nu doar în școală, ci cam pe oriunde m-am dus. Profesorii probabil ar spune că nu m-am integrat grozav, pentru că, fiind rebelă, suportam cu greu autoritatea și regulile și le încălcam cât puteam de des. Eram genul ăla de adolescentă care chiulea la greu și nu rata nicio petrecere, dar care avea numai 10 la materiile care chiar o pasionau.

Prima întâlnire… Pe vremea adolescenței mele era un pic diferit, nu aveam întâlniri în sensul clasic. Cu foarte puțini băieți am ieșit “ca la carte”, adică la o plimbare, la un suc, la o cină romantică, la un film – în general, cei care aveau genul ăsta de imagine asupra unei întâlniri nu-mi plăceau cu adevărat, nu erau genul meu, fiind prea conformiști și cuminți. Întâlnirile mele romantice însemnau fugit de acasă, mers prin cimitire, beții prelungite și nu de puține ori se terminau chiar la secția de poliție :)). Mă amuzam recent citind discuțiile nesfârșite legate de cine ar trebui să plătească nota la prima întâlnire – eu, când ieșeam cu cineva, nici măcar nu mă gândeam în treacăt la asta vreodată. Nu exista pe atunci să-ți faci probleme din așa ceva, cel puțin nu în cercurile în care umblam eu – dacă mergeai undeva și nu aveai cu ce să plătești nota, făceai chetă, te împrumutai, te descurcai cumva. Au fost multe lucruri în adolescență pe care poate n-aș mai fi apucat să le fac dacă mi-aș fi pus problema banilor, o problemă care e adusă în discuție tot mai des azi, dar eu am ignorat-o complet și am ales să duc până la capăt experiențele care-mi ieșeau în cale.

Dacă mă gândesc la prima mea “întâlnire” cu Alex, soțul meu, ea a fost cam așa: ne știam de la facultate și am dat unul peste altul întâmplător într-o rockotecă… iar apoi nu ne-am mai despărțit o săptămână încheiată, efectiv n-a mai contat altceva decât să fim împreună. Pe urmă, nu ne-am mai despărțit o lună, un an… și tot așa, până azi.
Mi se pare că acum oamenii își fac uneori multe probleme artificiale. Mereu am fost de părere că e bine să faci ceea ce simți, iar asta cred că până la urmă simplifică lucrurile și reduce din artificialitatea și stângăciile unui început de relație.
Primul sărut n-a fost în liceu, ci cu câțiva ani mai devreme, mai exact la banchetul de clasa a IV-a :)). Nu mai țin minte prea multe legate de întâmplare, dar știu că n-a fost chiar atât de groaznic pe cât ar fi putut fi.

3. Ce vise aveai ca adolescentă şi dacă s-au împlinit sau nu?
Bineînțeles, ca orice adolescent care citea mult și care mai era și rebel pe deasupra, visam să schimb lumea. Mă deranja îngrozitor ipocrizia, voiam să îndrept toate lucrurile care mergeau prost. Mi se părea că există o infinitate de chestii greșit concepute, care ne complică viețile și le distrug farmecul. Mi se părea și că oamenii nu-și exploatează întregul potențial, toată creativitatea, mă enerva că mulți dintre ei trăiesc în cuști, cu teama de a fi judecați de ceilalți. Nu-mi doream neapărat să am o meserie anume, ci doar asta: să schimb lumea, să o fac mai frumoasă și mai spectaculoasă – după criteriile mele, desigur.
Acum, mulți dintre cititorii mei îmi spun despre romanele mele că le-au schimbat viața. Că i-au făcut mai curajoși, că le-au arătat că pot găsi în lumea asta ființe asemănătoare lor, că i-au făcut mai încrezători să-și urmeze propriul drum. Că, datorită romanelor mele, au scuturat toată ipocrizia și sufocarea care exista în viața lor și au ajuns să guste libertatea absolută. Nu știu dacă să schimbi viețile oamenilor care te citesc înseamnă neapărat să schimbi lumea, dar cred că pe undeva este la fel de important. Deci da, se poate spune că acel vis din adolescență s-a împlinit acum, chiar dacă eu nu am scris nicio clipă cu gândul ăsta, am scris doar de plăcere… dar rezultatul se pare că mi-a depășit așteptările.

4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?
De la o relație n-aș putea să-mi doresc mai mult decât am acum, cu Alex, cu care sunt căsătorită de 15 ani și cu care sunt împreună de 16. Avem pasiuni comune, ne place să ne petrecem timpul liber în moduri asemănătoare, muncim împreună, facem planuri împreună, mai nou și scriem împreună (mă rog, fiecare cu romanele lui, dar scriem în același timp și asta e amuzant și chiar romantic)… Dar poate nu ăsta e neapărat cel mai important lucru ci, mai degrabă, cel mai important pentru relația noastră este felul în care ne-am maturizat împreună – am avut noroc și ne-am cunoscut foarte devreme și am continuat să ne formăm personalitățile împreună, ca un întreg, într-un fel, astfel că niciodată nu am simțit că facem compromisuri pentru a-l mulțumi pe celălalt. Alex e persoana cu care am vorbit cel mai mult, despre orice – cred că ne-am spus tot ce ne-am fi putut spune. Știm să ne acceptăm așa cum suntem și să iubim la noi inclusiv ceea ce ar trece poate în ochii altora drept defecte.
Părerea mea este că o relație între doi oameni perfect maturi, care se întâlnesc în acel moment în care amândoi au o idee bătută în cuie despre cum ar trebui să fie un cuplu, poate funcționa ceva mai greu, pentru că fiecare are o personalitate bine definită și nu e dispus să renunțe la ea, iar genul acesta de relație ajunge să arate adesea ca un război. La polul opus, mai sunt și oamenii care au avut parte de multe dezamăgiri, și atunci intră într-o relație deja deziluzionați, hotărâți să nu mai aibă niciun fel de așteptări, ceea ce iarăși nu e ok, pentru că poate apărea plictisul: genul de relație în care fiecare din parteneri ar face compromisuri peste compromisuri ca să nu-l piardă pe celălalt. Noi am avut noroc, nu am picat în niciuna din cele două categorii. Dacă cineva ar insista să mă întrebe care este secretul unei relații, cred că i-aș răspunde asta: să găsești echilibrul între a fi tu și a fi cu și pentru celălalt.

De la o relație cred că îmi doresc cel mai mult susținere și comunicare, ce ne dorim toți, până la urmă. Să poți împărtăși cu cel pe care l-ai ales atât momentele minunate, cât și cele grele. Și, cum spunea unul dintre personajele mele, să mă simt într-o relație la fel de confortabil și natural pe cât mă simt cât timp sunt doar eu cu mine. Să nu fie nevoie deloc de măști.

5. Ce crezi că ar trebui să ştie un adolescent când porneşte în viaţă? Ce relaţie ar trebui să fie între un adolescent şi părinţii lui?
Cred că e foarte important pentru un adolescent să știe că poate face absolut ORICE își dorește sau își propune, dacă muncește îndeajuns de mult și crede în visul lui. La vârsta adolescenței chiar nu ar trebui să existe obstacole între tine și ceea ce îți propui –obstacolele apar, inevitabil, mai târziu. E bine să știe cine este, care sunt pasiunile lui, ce se vede făcând peste mulți ani; dar nu ar trebui totuși să se streseze peste măsură cu găsirea drumului, pentru că de foarte multe ori drumul se dezvăluie singur, fără efort.
Părinții ar trebui să-și încurajeze încontinuu copiii. Chiar și atunci când n-au chef, când sunt dezamăgiți, plictisiți, obosiți, deprimați, îngrijorați; nu ar trebui să existe o pauză sau o scuză de la a-ți încuraja copiii. Să nu le interzică nimic. Să-i lase să citească, să viseze, să cunoască oameni cât mai diferiți, să experimenteze, să nu se panicheze nici atunci când iau o notă mai mică la școală, pentru că asta niciodată n-a fost un capăt de lume. Să comunice cu ei, dar să le lase și spațiu personal. Să nu-i preseze, să nu-i sâcâie, să nu-i îndepărteze și să-i determine să închidă ușa spre orice fel de comunicare. Să facă tot posibilul să le cunoască lumea și să-i cunoască pe ei cât mai bine. Să nu presupună niciodată că este obligatoriu să le calce pe urme.

6. Ce alte pasiuni în afară de scris mai ai?
Ascult muzică aproape nonstop, chiar și atunci când scriu. Citesc, bineînțeles, cât mai mult și cât mai divers. Mă uit la filme și seriale – mult timp am fost a horror movies addict, îmi plăceau toate genurile de filme horror J. Îmi place foarte mult să călătoresc și călătoriile mă inspiră cel mai mult pentru cărțile mele, în perioadele în care plec des din București îmi și vin cele mai multe (și mai bune) idei pentru romane viitoare. Îmi mai place să gătesc și nu țin cont de rețete, inventez mereu tot felul de combinații. Ca întotdeauna, îmi place să întâlnesc oameni interesanți și să-i păstrez în preajmă, iar de când scriu cărți îmi place foarte, foarte mult să-mi întâlnesc cititorii!

Pe Cristina Nemerovschi o puteți întâlni pe 5 martie, de la ora 16, la cafeneaua Ritual (Strada Biserica Amzei, nr. 29, Piața Romană), unde va discuta cu cititorii despre Rockstar, romanul pe care-l are în pregătire, și din care va citi fragmente inedite. O întâlnire relaxată, la o cafea, printre cărți!

Mulţumesc Cristina că ai acceptat să raspunzi la câteva întrebări mai…altfel! Arci!
Mulţumim şi noi, Mili&Iasmy!

by -
16

Interviu altfel cu Lavinia Călina

Lavinia Călina s-a născut revolutionară, în decembrie ’89. Urmează cursuri pedagogice și de filologie în Caransebeș. În 2008 se mută la Timisoara și studiază limbi străine la facultatea de litere. În prezent lucrează ca editor-imagine/fotogaf la propria firma (Calina Audio-Video).

CĂRŢI

Zona zero, Ultimul avanpost, Neamul corbilor de Lavinia Calina

După ce reuşeşte să străbată “Zona Zero”, trece de “Ultimul Avanpost”şi iese învingătoare în magia din “Neamul Corbilor” Lavinia ne raspunde la câteva întrebări.

1. Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.
De marcat m-au marcat multe în copilărie, dar am să aleg doar o singură amintire. În copilărie obişnuiam să merg împreună cu verişoara mea şi două prietene în colină pe la neamuri, vecini, prieteni de familie, etc. Era minunat căci ne pregăteam din timp, ne vedeam la repetiţii şi făceam planul din timp, iar în seara de Ajun luam blocurile din cartier la rând şi „impresionam” lumea cu „talentul” nostru. Ultima oprire era acasă la unchii mei unde ne împărţeam prada şi mâncăm toate dulciurile primite – evident că îmi era rău a doua zi. Cred că lumea s-a bucurat când micul nostru grup a renunţat la tradiţia asta.

2. Cum s-a integrat adolescenta în liceu, cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?
Aoleu, nu prea m-am integrat. Eram spaima profesorilor, asta când mergeam la ore. Cred că îi scoteam din sărite cu atitudinea mea rebelă, singura problema era că învăţăm cât de cât bine şi nu prea mă prindeau cu temele nefăcute să-mi dea note mici. Colegii se temeau de mine căci purtăm tricouri negre cu cranii şi ascultam metal, deşi toţi mă porecliseră Madonna.
Prima întâlnire nu a fost în liceu ci în generală şi a avut un tipar destul de clasic. Un coleg care mă îndrăgea m-a invitat la o cofetărie. A fost drăguţ, deşi eram atât de ruşinoşi că nu cred că am schimbat prea multe vorbe.
La faza cu primul sărut am să dezamăgesc lumea care se aştepta la ceva romantic. Eram în liceu, iar în urmă unui pariu pierdut am primit pedeapsa să mă sărut cu o colegă timp de un minut. :))

3. Ce vise aveai ca adolescentă şi dacă s-au împlinit sau nu?
Ca şi adolescentă visele mele nu erau prea măreţe. Îmi doream să merg la concertele formaţiilor mele preferate, să-mi întâlnesc idolii, iar pe marea majoritate chiar am avut ocazia să-i cunosc.

4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?
Eu şi Marius suntem împreună de ceva vreme. În februarie facem zece ani şi o să-i sărbătorim în Olanda (excursia a fost un cadou din partea lui). De la o relaţie, în general, îmi doresc înţelegere şi onestitate. Mă bucur că am reuşit să găsesc o persoană care să mă accepte aşa cum sunt. Nu cred în căsătorie şi ştiu că acum mi-am dezamăgit toate neamurile care încă mă întreabă de data nunţii, dar sunt de părere că două persoane nu trebuie legate printr-un act ci prin sentimente. În final toate marile poveşti de dragoste se termină cu o nuntă. – interpretaţi asta cum vreţi : )

5. Ce crezi că ar trebui mamele să le împărtăşească copiilor la adolescenţă?
Nu mă pricep la dat sfaturi. În plus, având în vedere că nu sunt mama, nu cred că îmi permit să le spun altora cum să-şi crească copiii. Un lucru ce ar trebui totuşi luat în considerare e discuţia aceea despre reproducere. Acum vreo doi ani când făceam practică în spital la urgenţe nu mi-a venit să cred câte fete tinere (14-15 ani) veneau cu “probleme cu stomacul” ca pe urmă să descopere cu stupoare că de fapt erau gravide. Ştiu că noi românii suntem un popor cu frică de divinitate şi ne place să credem că la noi în ţară nimeni nu practică actul sexual, iar dacă cineva încearcă să îl predea în şcoli ne isterizăm. Adevărul e că fie că vrem, fie că nu, există un moment în viaţă când adolescenţii se lovesc de chestia asta şi e mai bine să ştie din timp despre ce e vorba şi care sunt consecinţele.

6. Ce alte pasiuni mai ai în afară de scris?
Îmi place să citesc, să urmăresc seriale, dar cel mai mult timp îl petrec jucându-mă diverse jocuri pe calculator. De obicei găsesc câte un joc şi mă joc în disperare până nu mai pot, momentan sunt prinsă cu Diablo 3, dar în trecut am jucat şi Call of duty, NFS, Return to Castle Wolfenstein, World of tanks, Battlestar Galactică online, Sims, etc.
Îmi place mult să călătoresc şi să descopăr locuri sau oameni noi. De multe ori mă inspir pentru cărţi când plec în câte o excursie, iar asta e un lucru bun căci îmi prind bine schimbările de peisaj.

Mulţumesc Lavinia că ai acceptat să îmi răspunzi la câteva întrebări mai…altfel! Arci!
Mulţumim şi noi Mili & Iasmy!

by -
12

inca o dorintaInterviu altfel cu Andreea Ban

Andreea Ban alias Andres autoarea cărţii “Încă o dorinţă”

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede că tot ceea ce ni se întâmplă în viață, se întâmplă cu un scop. Cărțile pe care le citim, oamenii pe care îi întâlnim, lucrurile pe care le vedem ne ajută să luăm deciziile potrivite. Blog personal: aliasgreen.aboutblank.ro

O altă descriere, a unei prietene cititoare, găsiți pe site-ul cărții: http://www.incaodorinta.com/
După ce a realizat ce şi-a propus Andres mai avea “Încă o Dorinţă” aşa că ne-a răspuns la interviu.

1. Povestește-ne o amintire din copilărie care te-a emoționat sau te-a marcat în vreun fel.
Să aleg o amintire din copilărie e ca și cum aș fi nevoită să aleg o carte preferată dintre toate cărțile citite. Este greu! Cuvântul copilărie mă duce cu gândul la bunici, la anii minunați pe care i-am petrecut la țară, la vacanțele de vară pe care nu le-aș da pe nimic în lume. În timp ce prietenii mei rămâneau la bloc sau plecau în tabere, eu plecam spre o nouă poveste.
Închid ochii și revăd zile și nopți, chipurile prietenilor mei și năzbâtiile pe care le-am făcut (și nu au fost puține). Totuși, a fost o noapte pe care nu o voi uita niciodată. Stăteam cu toții întinși pe iarbă privind cerul. Era una dintre nopțile fără lună, o noapte în care cerul era umflat de stele. Fiecare dintre noi își alegea o stea și inventa o poveste. Când am văzut prima stea căzătoare cineva a spus că trebuie să ne putem fiecare câte o dorință. Mi-am dorit atunci ca acea noaptea să nu se sfârșească niciodată. Cumva, dorința mi s-a împlinit. Nu trebuie decât să privesc cerul și poveștile revin. Amintirea acelei nopți a rămas cu mine pentru totdeauna. Cerul cu toate stelele lui îmi aduce aminte că dorințele se împlinesc.

2. Cum s-a integrat adolescenta în liceu? Cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?
Liceul a-nceput în forță. În prima săptămână de școală, după ce mi-am cunoscut colegii, profesorii și toate păreau să fie în regulă, am avut parte de un mic accident în urma căruia m-am ales cu un picior în ghips și două săptămâni de stat acasă. Partea bună a fost că, peste noapte, am avut parte de notorietate. Nu a fost greu să mă (re)integrez, eram deja cunoscută. Partea mai puțin bună a fost că am rămas în urmă cu unele materii și am avut niște dureri de cap mai ceva ca durerea de picior.
Primul sărut? Electrizant. Aș putea spune că la fel a fost și prima întâlnire, deși, a te vedea cu el în spatele blocului și a te plimba prin curtea școlii nu poate fi considerată chiar întâlnire. Dar primul sărut a fost electrizant. Pentru câteva secunde am avut senzația că plutesc. Nu de alta, dar prietenul meu era cu un an mai mare, era înalt, brunet și se mândrea tare cu mine. Cum să nu fiu toată un balon de fluturi? Relația a durat fix două luni. Într-o seară ca oricare alta s-a întâmplat să ne vadă tata sărutându-ne. Atunci și acolo fluturii și-au luat zborul.

3. Ce vise aveai ca adolescentă și dacă s-au împlinit sau nu?
Adolescentă fiind, visam să fiu designer vestimentar și să cuceresc lumea cu picturile mele. Bine, în copilărie îmi doream să fiu manechin, să defilez în lumina reflectoarelor. Desenam prezentări de modă, manechine și rochii minunate. Mai târziu, după ce am făcut niște calcule, am realizat că e mai interesant să desenezi rochiile decât să le “plimbi” pe podium. Prin desenele mele puneam pe hârtie alte și alte lumi. Prin școala generală am fost îndrumată să urmez un profil real, cu artele era mai greu. Dacă se întâmpla să nu am suficient talent, mi s-a zis, atunci viitorul meu urma să fie compromis. Nu știu exact când am încetat să desenez. Prin liceu (cu profil real, da) a avut loc o trecere subtilă de la desen la scris. Am descoperit puterea cuvântului și m-am lăsat prinsă în mrejele lui.
Dacă s-au împlinit? Răspunsul este da. Chiar și visele copilăriei. Nu am ajuns în lumina reflectoarelor, însă, pentru o perioadă am fost model al unui atelier de rochii de mireasă. Am plimbat rochiile pe la târgurile de nunți cu mândrie și entuziasm. Un vis mi se împlinise. Mai târziu, un alt vis avea să se împlinească, o poveste scrisă de mine avea să se transforme într-o carte: Încă o dorință.

4. Cum vezi viața alături de un partener și ce-ți dorești de la o relație?
Visăm la partenerul ideal încă din copilărie. El este prințul din povești, este eroul nostru, este cel care ne va salva atunci când vom avea mai mare nevoie. În timp, acest ideal se schimbă, ba chiar se poate întâmpla să găsim persoana potrivită (sufletul pereche) în cineva care este exact opusul idealului și pe care, deși a fost sub nasul nostru pentru multă vreme, să nu-l vedem decât într-un anumit moment al vieții. Lăsând deoparte idealurile ajungem să privim și chiar să vedem oamenii de lângă noi.
Într-o relație am nevoie ca cel de lângă mine să mă vadă așa cum sunt, să știe să asculte, dar să și spună ce are de spus. Comunicarea stă la baza oricărei relații, dacă nu există, nici relația nu există. Când spun relație mă gândesc la stabilitate, liniște, încredere, compatibilitate. Să fii cu persoana potrivită înseamnă să te trezești devreme doar pentru a-l privi cum doarme, înseamnă să ai un umăr pe care să-ți odihnești fruntea atunci când ai senzația că universul complotează împotriva ta, înseamnă să nu te saturi să-l săruți, să-l îmbrățișezi…

5. Ce crezi că ar trebui mamele să le împărtășească copiilor în adolescență?
Mamele ar trebui să fie alături de copiii lor, să le fie aliați în ceea ce întreprind. Fiecare dintre noi am trecut prin anii adolescenței și știm că poate fi o perioadă dificilă. Înclin să cred că noi, cei trecuți prin acei ani, avem un mare avantaj. Noi suntem cei care îi poate ajuta pe adolescenți să treacă de perioada lor de teribilism, de greutățile care pică peste ei ca meteoriții. Atâta timp cât nu uităm de noi, cât ascultăm și dăm de înțeles că nu suntem dușmanul, sunt șanse foarte mari ca teribilismul adolescentului din casa noastră să se manifeste într-un mod acceptabil.
Atunci când voi avea copii voi fi alături de ei așa cum mama a fost și este alături de mine. Le voi împărtăși iubirea pentru carte, pentru frumos, îi voi învăța că micile bucurii ale vieții sunt cele cu adevărat importante. Le voi dărui poveștile mele cu mare și cer înstelat, cu dorințe care se împlinesc, iar ei își vor scrie mai departe poveștile.

6. Ce alte pasiuni mai ai în afară de scris?Andres-Andreea Ban
Spuneam mai sus că visam să pictez. Un vis al copilăriei a devenit pasiunea de astăzi: pictez tricouri. Anul trecut a fost anul schimbărilor, al începuturilor. Pasiunea mea pentru desen a făcut un pas gigant, de la hârtie la tricouri. Nu știu cum să vă spun, dar a-mi vedea desenele purtate cu atâta entuziasm, îmi dă așa o senzație de împlinire… Cu fiecare nou tricou pictat, cu fiecare nouă semnătură pe care o așez sub desen, o dorință mai veche iese la lumină și strălucește cum nu aș fi crezut că se poate.

Mulţumesc Andreea că ai acceptat să îmi răspunzi la câteva întrebări mai….altfel! Arci!
Mulţumim şi noi! Mili & Iasmy!

 

Simone ElkelesSimone Elkeles este un New York Times si USA Today cel mai bine vandut autor de romane pentru adolescenti. Cartile Simonei au castigat numeroase premii, inclusiv YALSA Top Ten. Simone a castigat de asemenea premiul RITA ravnit de Romance Scriitorilor din America, pentru cartea ei Chimie Perfecta. Este deosebit de mandra de faptul ca Asociația Illinois de profesori de limba engleza au numit-o Autorul anului.

Simone sa nascut si a crescut in suburbiile din Chicago, unde traieste si astazi. A mers la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign si a primit licenta ei de stiințe in Psihologie in 1992. Ea a continuat studiile la Loyola University, Chicago, unde a primit o Master of Science in grad Industrial Relations in timp ce lucra pentru o companie de producție ce crea programe de diversitate pentru angajații lor.

Simone iubeste animalele (are doi caini – un labradoodle si un ciobanesc german), copiii (doi copii), de asemenea isi iubeste familia.

Seria How to Ruin
1. How to Ruin a Summer Vacation (2006)
2. How to Ruin My Teenage Life (2007)
3. How to Ruin Your Boyfriend’s Reputation (2009)
Ruined: How to Ruin a Summer Vacation / How to Ruin My Teenage Life / How to Ruin Your Boyfriend’s Reputation (omnibus) (2010)

Seria Leaving Paradise
1. Leaving Paradise (2007)
2. Return to Paradise (2010)

Seria Perfect Chemistry
1. Perfect Chemistry (2008)-Chimie perfecta
2. Rules of Attraction (2010)-Legile atractiei
3. Chain Reaction (2011)-Reactie in lant

Seria Wild Cards
1. Wild Cards (2013)
aka Better Than Perfect
2. Total Possession (2014)

Site-ul autoarei http://simoneelkeles.com/

 

Interviu cu autoarea Arlette Geneve

Este un privilegiu pentru noi ca am avut ocazia sa citim cartile dvs. Seria Penword, singura care a aparut pana acum la noi, a adus un stil diferit si original fata de alte carti de gen. Ati aparut printre noi cititorii ca o gura de aer proaspat si am realizat ca ne place ceea ce citim.

Es un privilegio para nosotros haber tenido la oportunidad de leer sus libros. La serie Penword, la única que ha aparecido en nuestro país hasta ahora, ha aportado un estilo original y distinto al de otros libros del mismo género. Ud. ha aparecido entre nosotros, los lectores, como una bocanada de aire fresco y nos hemos dado cuenta de que nos gusta lo que leemos.

1. In primul rand, ne puteti spune cum va vin ideile pentru subiectele din cartile dvs? Va bazati doar pe inspiratie sau faceti si activitati de documentare? 

En primer lugar, puede decirnos como se le ocurren las ideas para los temas de sus libros? Se basa sólo en la inspiración o también hace labor de investigación?

Actiunile din Trilogia Penword si trilogia Beresford sunt plasate in Razboaiele Carliste, aceasta expresie Razboaiele Carlistas fiind utilizata de catre istorici pentru a se referi la cele trei razboaie civile spaniole din secolul al XIX-lea dintre carlisti (absolutisti), partizani ai lui Carlos Maria Isidrode Bourbon si descendentii sai, si liberali, partizanii Isabellei a II-a a Spaniei. Mi s-a parut o epoca interesanta pentru a a-mi transpune romanele, chiar daca cea care aprofundeaza cel mai mult aceasta tema politico-istorica va fi trilogia Beresford, mai ales prin Christopher, fratele mai mare al Aurorei, care este Reprezentantul Coroanei Britanice. Romanul cuprinde perioada dintre anii 1833-1876. Pentru adaptarea contextului istoric si a personajelor reale la cele imaginare a fost necesara o munca meticuloasa de documentare, astfel incat intriga sa fie credibila iar argumentul suficient de solid pentru a-l acapara pe cititor.

Este incredibil de unde poate sa apara inspiratia. Regiunea din sudul Spaniei, Andaluzia, este foarte interesanta, deoarece in acest loc s-au intalnit trei dintre cele mai importante religii din Europa: musulmana, evreieasca si crestineasca. Patrimoniul cultural si artistic este impresionant.

La trilogía Penword y la trilogía Beresford están ambientadas en las Guerras Carlistas, esta expresión Guerras Carlistas es empleada por los historiadores para referirse a las tres guerras civiles españolas del siglo XIX entre los carlistas (absolutistas), partidarios de Carlos María Isidro de Borbón y sus descendientes, y los liberales, partidarios de Isabel II de España. Me pareció una época interesante para ambientar las novelas aunque será la trilogía Beresford quien más profundice en este tema político-histórico, sobre todo con Christopher, el hermano mayor de Aurora que es Agente de la Corona de Inglaterra. El periodo abarca desde el año 1833 hasta 1876. Fue necesario una meticulosa labor de investigación para adecuar el contexto histórico y los personajes reales a los ficticios. Hacer la trama creíble y el argumento sólido para que el lector disfrutara.

Es increíble de dónde puede surgir la inspiración. La región del sur de España, Andalucía, es muy interesante pues allí convergieron las tres religiones más importantes de Europa: musulmana, judía y cristiana. El patrimonio cultural y artístico es impresionante.

2. Cand ati descoperit pasiunea pentru scris? Ce anume v-a determinat?

Cuándo descubrió su pasión por escribir? Qué fue lo que la empujó a hacerlo?

Scriu de cand am invatat sa tin creionul intre degete. Inca de copil, scriam povestiri pe care le faceam cadou fratilor si prietenilor mei, cu ocazia evenimentelor speciale. In adolescenta am flirtat cu poezia, care este instrumentul prin care se canalizeaza toata energia debordanta specifica adolescentilor.

In ceea ce priveste ce anume m-a impins sa scriu, raspunsul este foarte simplu: doream sa citesc povesti cu protagoniste feminine puternice. Intreprinzatoare. Care sa le aduca cititorilor valorile pe care eu le consider foarte importante: dragostea, familia. Fidelitatea, perseverenta si compromisul, angajamentul ferm de a ramane fidel fata de propriile sentimente.

Escribo desde que supe sostener un lápiz entre mis dedos. De niña escribía cuentos que regalaba en ocasiones especiales a mis hermanos y amigos. En la adolescencia probé con la poesía que es el medio por el que se canaliza toda esa energía que desborda a los adolescentes.

Con respecto a qué fue lo que me empujo, al respuesta es muy sencilla, quería leer historias con protagonistas femeninas fuertes. Emprendedoras. Que aportaran a las lectoras valores que considero muy importantes: El amor, la familia. La fidelidad, perseverancia y el compromiso firme de ser leal a los sentimientos.

3. In afara de a fi romancier, ce alte pasiuni mai aveti?

Aparte de ser novelista, que otras pasiones tiene?

Sunt proiectant tehnic si am lucrat multi ani in cadrul unui birou de arhitectura. De asemenea, imi place sa calatoresc. Sa cunosc culturi noi. Sa caut informatii pe care ulterior sa le pot transpune intr-un roman. Am o fire nelinistita. Si ador animalele. Am o pisica pe care o cheama Satín si un papagal pe nume Max.

Soy dibujante técnico y trabajé muchos años para un estudio de arquitectura. También me gusta viajar. Conocer nuevas culturas. Buscar información que luego puedo plasmar en una novela. Soy una mente inquieta. Y adoro a los animales. Tengo una gata de nombre Satín y un pájaro canario de nombre Max.

4. Arlette Geneve este un pseudonim. De ce ati ales sa scrieti sub un pseudonim si nu sub numele dvs real?

Arlette Geneve es un seudónimo. Por qué optó por escribir bajo un seudónimo y no bajo su nombre real?

Deoarece este numele fiicei mele si imi place. Este un nume frumos, dulce si foarte potrivit pentru o romanciera romantica, nu-i asa? Ma simt onorata sa il pot aduce in acest domeniu atat de interesant cum este literatura.

Porque es el nombre de mi hija y me encanta. Es un nombre hermoso, dulce y muy apropiado para un autora de novela romántica, ¿verdad? Me siento honrada de poder llevarlo en esta faceta tan interesante como es la literatura.

5. In toate cele trei carti “Spinii dragostei”, “Farmec si seductie” si “Cucerirea scotianului”, personajele masculine urmeaza acelasi tipar (sunt calauzite de posesivitate, gelozie, pasiune), in timp ce personajele feminine sunt pline de exuberanta si energie. Ati avut un anumit model real?

En todos los tres libros “Las Espinas del Amor”, “Embrujo Seductor” y “La redención del Highlander”, los personajes masculinos siguen el mismo patrón (son posesivos, celosos, apasionados) y los personajes femeninos son exuberantes y llenos de energía. Ha tenido Ud. un cierto modelo real?

Cred ca descriu gustul unei mari majoritati de cititoare spaniole, si imi doresc sa cred ca si din Romania, care isi aleg barbati gelosi, dar fideli. Carora le plac barbatii posesivi si in acelasi timp tandri. Pasionati si indragostiti pana peste cap de femeia pe care si-o aleg si alaturi de care sa fie fericiti pentru tot restul vietii. Sunt optimista din fire, deoarece am increderea ferma ca exista acest tip de barbat pe care imi face placere sa il descriu.

Pienso que describo el gusto de una gran mayoría de lectoras españolas, y quiero creer que también de Rumania, que escogen a hombres celosos pero fieles. Que les gustan posesivos pero también tiernos. Apasionados y enamorados hasta los huesos de la dama que escogen para ser felices el resto de sus vidas. Soy optimista por naturaleza porque creo fervientemente que existen ese tipo de hombre que me gusta describir.

6. Urmatoarea serie Beresford va fi publicata si in tara noastra? In afara de aceasta serie, vom avea placerea de a citi si alte carti?

La siguiente serie Beresford aparecerá también en nuestro país? Aparte de esta serie, tendremos el placer de leer otros libros también?

 Sincer, mi-ar placea mult, deoarece am romane exceptionale si care au placut mult publicului din Spania, cum este “El carcelero de Isbiliya” si “Vindicatio”. Primul este plasat in epoca Recuceririi spaniole. Iar al doilea, in epoca maiestuoasa a Imperiului Roman.

Sinceramente me gustaría mucho porque tengo novelas excepcionales y que gustaron mucho en España como “El carcelero de Isbiliya” y “Vindicatio”. La primera está ambientada en la Reconquista española. Y la segunda, en el majestuoso Imperio romano.

7. Ne puteti spune cateva cuvinte despre seria Beresford?

Puede decirnos algunas palabras sobre la serie Beresford? amame.canalla

 Fratii Beresford sunt fratii englezi ai protagonistei principale din Las espinas del amor, Aurora de Velasco. Primul volum din trilogie se concentreaza asupra fratelui mai mare. Christopher Beresford, reprezentantul Coroanei britanice, este fiul marchizului de Whitam, care, de ziua sa, si-a lasat sotia si copiii pentru a merge sa lupte in Spania impotriva lui Napoleon. Relatia distanta dintre tata si fiu l-a transformat pe Christopher intr-un barbat rece si morocanos, care nu crede in dragoste. Cand o cunoaste pe Agata Martin, se trezeste in mijlocul unei misiuni delicate, avand ca obiectiv demascarea unui complot impotriva regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei. Inca din primul moment, Agata si Christopher se urasc si se iubesc la fel de mult, insa imprejurari neasteptate ii vor obliga sa colaboreze si sa mimeze o dragoste care le va complica vietile si deznodamantul misiunii. Ámame canalla este plasat in Anglia si Spania, este primul volum din saga «Familia Beresford» care va va trimite intr-un moment istoric pasionant, cu intrigile, iubirile si pericolele frematatorului oras care era Cordoba in acea perioada. Una dintre cele mai frumoase orase din Spania.

besame-canallaCel de-al doilea volum, Bésame canalla, este povestea fiului mai mic, Andrew Robert Beresford, care la randul sau este libertinul cel mai faimos din tot sudul Angliei. Cuceririle sale sunt sursa neincetata a scandalurilor din Whitam Hall, si in plus, ii provoaca o durere de cap teribila progenitorului familiei Beresford. Este o neobrazare incantatoare, si nici o femeie nu-i poate rezista privirii sale oachese si surasului sau strengaresc. Rosa de Lara y Guzman, protagonista feminina, crede in libertatea si egalitatea fiecarei fiintei umane, si pentru a scapa de tirania ducelui de Alcazar nascoceste modalitatea de a-l seduce pe tanarul englez care i-a furat inima. Veselia si impulsivitatea sa o fac sa descopere o lume despre a carei existente fara indoiala ca nu stia nimic, razboiul este pe cale sa izbucneasca… Actiunea este plasata in Madridul anului 1835.

Volumul al treilea, Seducir a un canalla, este povestea lui Arthur Ross Beresford, care la gandul sau este07_Seducirauncanalla.indd fratele cel mai rece si arogant dintre cei trei. Ii este foarte clar ca viitoarea sa sotie va trebuie sa fie de asemenea, o dama englezoaica fina si onorabila. Cu toate acestea, frumusetea fascinanta a Clarei Luna, venita din coloniile americane cu intentia de a-si razbuna o ofensa, va reusi sa-i dea peste cap toate planurile. Actiunea romanului este plasata in orasul Salamaca, renumit international pentru universitatea sa care este cea mai veche din Spania si una dintre cele mai vechi patru din Europa. Anglia si Statele Unite. In plus,protagonista feminina va va subjuga, deoarece are un sarm seducator. O vointa de o forta colosala, si care prin simplitatea sa il va face pe distantul si recele Arthur sa se indragosteasca de ea definitiv.

Daca v-au placut barbatii Penword, pot sa va asigur ca barbatii Beresford va vor face sa visati si sa radeti. Si poate si sa suferiti putin.

Los Beresford son los hermanos ingleses de la protagonista principal de Las espinas del amor, Aurora de Velasco. El primer volumen de la trilogía trata sobre el hermano mayor. Christopher Beresford, agente de la Corona británica, es hijo del marqués de Whitam, quien, en su día, dejó mujer e hijos para ir a combatir en España contra Napoleón. La distante relación entre padre e hijo ha convertido a Christopher en un hombre frío y amargado que no cree en el amor. Cuando conoce a Ágata Martin, se halla inmerso en una delicada misión para desenmascarar un complot contra Fernando VII, el rey de España. Desde el primer momento, Ágata y Christopher se detestan tanto como se atraen, pero inesperadas circunstancias los obligarán a colaborar y fingir un enamoramiento que complicará sus vidas y el desenlace de la misión. Ámame canalla está ambientada en Inglaterra y España, este primer volumen de la saga «Familia Beresford» os trasladará a un apasionante momento histórico, con las intrigas, los amores y peligros de la convulsa ciudad de Córdoba de la época. Una de las ciudades más bonitas de España.

El segundo volumen, Bésame canalla, es la historia del hijo pequeño, Andrew Robert Beresford, que a su vez es el libertino más famoso de todo el sur de Inglaterra. Sus conquistas son escándalos continuos en Whitam Hall, y además, le producen un terrible dolor de cabeza al progenitor de los Beresford. Es un sinvergüenza encantador, y ninguna mujer es capaz de resistir su mirada pícara y su sonrisa bribona. Rosa de Lara y Guzmán, la protagonista femenina de la historia, cree en la libertad y en la igualdad de todo ser humano, y para escapar de la tiranía del duque de Alcázar idea la forma de seducir al joven inglés que le ha robado el corazón. Su alegría y su impulsividad le descubren un mundo que ignoraba que existiera, sin embargo, la guerra está a punto de estallar… Está ambientada en la ciudad de Madrid de 1835.

El tercer volumen, Seducir a un canalla, es la historia de Arthur Ross Beresford, que a su vez es el hermano más frío y arrogante y calculador de los tres. Tiene muy claro que su futura esposa deberá ser, igualmente, una fina y recatada dama inglesa.
Sin embargo, la cautivadora belleza de Clara Luna, que ha llegado de las colonias americanas con la intención de vengar una ofensa, conseguirá desbaratar todos sus planes.
La novela está ambientada en la ciudad de Salamanca, conocida internacionalmente por su universidad que es la más antigua de España y una de las cuatro más antiguas de Europa. En Inglaterra y Estados Unidos. Además, la protagonista femenina os seducirá porque tiene un encanto arrebatador. Una fuerza de voluntad tremenda, y que enamorará con su sencillez al frío y distante Arthur de forma absoluta.

Os puedo asegurar que si os gustó los hombres Penword. Los hombres Beresford os harán soñar y reír. Sufrir un poco también.

untitled8. Ultima carte “Cucerirea scotianului” a fost cireasa de pe tort. A fost cea mai buna din toata seria, deoarece ati temperat intr-o anumita masura posesivitatea lui Brandon, l-ati impiedicat sa repete greselile verilor sai. De ce ati schimbat oarecum cursul evenimentelor? (Atat Marina, cat si Brandon ne-au incantat in egala masura. Cine nu si-ar dori un barbat ca Brandon? Si inca cum! )

El último libro “La redención del Highlander“ fue el que puso el broche de oro. El mejor de toda la serie, ya que Ud. mitigó en cierta medida el carácter posesivo de Brandon, le impidió que repitiera los errores de sus hermanos. Por qué cambió el curso de los acontecimientos en cierta medida? (Nos encantaron, tanto Marina como Brandon. Quién no desearía un hombre como Brandon? Anda que no! )

Brandon este un barbat puternic, arogant si chiar daca la prima vedere nu pare, este foarte tandru si amuzant. Daca Justin era un prototip care spargea tiparul eroului tipic din romanul romantic, Brandon trebuia sa fie exact opusul. Cu statura sa de doi metri si personalitatea sa puternica, in strafundul sufletului este foarte delicat si are un caracter care uneori surprinde prin strengaria sa. Este foarte ironic si indraznet si nu ezita sa se dea peste cap dupa femeia sa. Cu Justin, cititoarele au suferit mult. Cu Jamie au ras, iar cu Brandon trebuiau sa fie surprinse.

 Brandon es un hombre fuerte, arrogante y aunque no lo parece en un primer momento, es muy cariñoso y divertido. Si Justin era un prototipo que rompía el molde del protagonista típico en una novela romántica, Brandon tenía que ser la antítesis. Con su estatura de dos metros y su fuerte personalidad, en el fondo guarda un corazón muy tierno y un carácter que sorprende a veces por su picardía. Es muy irónico y atrevido y no duda en lanzarse de cabeza a por su dama. Las lectoras sufrieron mucho con Justin. Rieron con Jamie, con Brandon tenían que sorprenderse. 

9. Cum v-a venit ideea cu scena de dans dintre calul Cabron si Marina? Scena a fost magnifica, parea rupta din realitate. Ati asistat personal la astfel de momente reale sau a fost doar fructul imaginatiei dvs? (si inca foarte buna)

Cómo se le ocurrió la idea de la escena del baile del caballo Cabron y Marina? La escena fue magnífica, como si la estuviera viendo en realidad. Ha presenciado Ud. escenas reales semejantes o ha sido sólo el producto de su imaginación ? (una muy buena )

Daca vreodata veti vizita incantatorul oras Cordoba, trebuie sa vizitati Las Caballerizas Reales care sunt un ansamblu de grajduri construite in anul 1570 prin Decretul Regal al regelui Spaniei, Filip al II-lea. In acestea a crescut majestuosul cal andaluzian, cunoscut si sub denumirea de Spaniol Pur Sange, foarte apreciat pentru echitatie.

In aceste locuri se pot intalni spectacole cu femei dansand cu cai frumosi. In calatoriile mele prin Andaluzia, am avut ocazia sa vad pe viu acest minunat spectacol. Va dau un link ca sa vedeti cu ochii vostri cat de frumos e.

Trebuia sa scriu despre ceva atat de frumos si emotionant. Marina, fiind o nobila cordobeza, trebuia sa danseze impreuna cu acest cal atat de special.

Si alguna vez visitáis la preciosa ciudad de Córdoba, debéis visitar Las Caballerizas Reales que son un conjunto de caballerizas construidas en el año 1570 por Real Decreto del rey de España Felipe II. En ellas se crió el majestuoso caballo andaluz, también llamado caballo español, muy apreciado para montar.

Allí se puede ver algunos espectáculos de mujeres bailando con hermosos caballos. En mis viajes a Andalucía, he podido disfrutar en vivo de este maravilloso espectáculo. Os pongo un enlace para que veáis con vuestros propios ojos lo hermoso que es.

https://www.youtube.com/watch?v=RmQKqyykQHg

https://www.youtube.com/watch?v=_17xFEHFkFE

Tenía que escribir sobre algo tan bello y emotivo. Marina, como noble cordobesa, tenía que bailar junto a ese caballo tan especial.

10. Cu siguranta nu poate fi usor sa publici un roman si sa te faci cunoscut ca si romancier. Ati intampinat greutati in drumul dvs?

Publicar una novela y darse a conocer como novelista debe de ser muy difícil. Ha tropezado Ud. con obstáculos en su camino ?

Consider ca sunt o femeie norocoasa deoarece, chiar daca am scris intotdeauna, niciodata nu am prevazut sa public intr-o forma profesionala. Si totusi, una dintre cele mai bune prietene, cand a citit manuscrisul Las espinas del amor, m-a incurajat si a insistat foarte mult sa-l trimit caselor de editura. Nu stiam absolut nimic despre cum functioneaza lucrurile in acest domeniu. Ceea ce ar fi trebuit sa stiu. Dar i-am dat ascultare. Am trimis primul meu roman mare la trei edituri si doua dintre ele mi-au raspuns afirmativ, ca doreau sa il publice. A fost o adevarata surpriza.

Acum e mult mai usor sa publici. Genul romantic este intotdeauna la moda, si mereu apar mici case de editura care pariaza pe autori necunoscuti. Platformele mari ca Amazon reprezinta o mare usurare pentru acei scriitori care doresc sa fie independenti.

Pienso que soy una mujer afortunada porque, aunque siempre he escrito, nunca me había planteado publicar de forma profesional. Sin embargo, una de mis mejores amigas cuando leyó el manuscrito Las espinas del amor, me animó e insistió muchísimo para que la enviara a editoriales. Desconocía por completo su funcionamiento. Lo que tenía que hacer, pero le hice caso. Envíe mi primera novela larga a tres editoriales y dos me respondieron de forma afirmativa que querían publicarla. Fue toda una sorpresa.

Ahora publicar es mucho más fácil. El género romántico siempre está vivo, y van surgiendo pequeñas editoriales que apuestan por autores desconocidos. Las grandes plataformas como Amazon suponen un gran alivio para aquellos escritores que desean ser independientes.

11. Daca s-ar face un film inspirat din cartile dvs, ce carte ati alege sa apara pe marile ecrane? De ce?

Si hicieran una película basada en sus libros, que libro elegiría para ser llevado a la pantalla? Por qué ?

9114IQv9n+L__SL1500_1La aceasta intrebare nu pot sa fiu obiectiva deoarece fiecare dintre romanele mele ma pasioneaza. Fiecare dintre ele are cate o bucatica din inima mea, si acea atingere speciala care le face unice si irepetabile. Chiar daca intr-adevar, v-as raspunde daca ar trebui sa aleg unul dintre toate, fara nici o umbra de indoiala acesta ar fi “Vindicatio”. Ma simt legata de aceasta poveste intr-un mod cu totul special. A fost o provocare sa o scriu, pentru ca epoca romana nu este una obisnuita pentru romanul romantic, insa am o minte nelinistita, vreau mereu sa le dau cititorilor mei povesti noi. Mult mai pasionale. Intense, profunde, si pentru ca protagonistul masculin din “Vindicatio” mi-a furat de tot inima.

En esta pregunta no puedo ser objetiva porque todas y cada una de mis novelas me apasionan. Cada una de ella tiene un trocito de mi corazón, y ese toque especial que las hace únicas e irrepetibles. Aunque, sí, voy a responderla, si tuviera que elegir una de entre todas, sin lugar a dudas sería “Vindicatio”. Me siento especialmente unida a esa historia. Fue un reto escribirla porque la época romana no es habitual en novela romántica, pero soy una mente inquieta, siempre quiero darle a los lectores historias nuevas. Mucho más pasionales. Intensas, profundas, y porque el protagonista masculino de “Vindicatio” me robó el corazón por completo.

12. Cateva cuvinte pentru cititorii site-ului nostru si pentru toti cititorii din Romania.

Unas palabras para los lectores de nuestro sitio y para todos los lectores de Rumania.

Ma simt onorata ca am ajuns pana in inimile voastre cu povestile mele. Ma umple de emotie sa stiu ca v-ati delectat cu ele si ma bucur ca mi-ati transmis parerea voastra despre ce ati gandit si simtit. Va rog, continuati sa o faceti. Mi-ar placea foarte mult sa cunosc mai bine istoria voastra, pentru a o putea transpune intr-un roman. Sper ca intr-o buna zi sa va vizitez, ca sa va cunosc in carne si oase. Imi pareti minunate, si, din Spania, va transmit toata dragostea mea. De asemenea si bucuria de a petrece un moment alaturi de voi, datorita acestui interviu.

Repet, va multumesc din suflet.

Que me siento honrada de haber llegado hasta vuestros corazones con mis historias. Que me llena de emoción saber que disfrutáis con ellas y que me hacéis llegar vuestra opinión sobre lo que pensáis y sentís. Por favor, no dejéis de hacerlo. Que me encantaría conocer más profundamente vuestra historia para poder reflejarla en una novela. Espero visitaros algún día para poneros rostro y voz. Me parecéis maravillosas, y, desde España, os envío todo mi cariño. También mi felicidad por estar un tiempo junto a vosotras gracias a esta entrevista.

Reitero, gracias de corazón.

Va multumim pentru ca ati acceptat sa ne raspundeti la cateva intrebari. Este o onoare pentru noi si o incantare pentru cititorii din Romania sa afle cate ceva despre Arlette Geneve. Asteptam in continuare cartile scrise de dvs, sa ne incantati si sa ne delectati cu ele.

Cu respect! – Echipa-Literatura pe tocuri.ro – Mili & Iasmy

Le agradecemos que haya aceptado contestar nuestras preguntas. Es una honra para nosotros y los lectores de Rumania están encantados de saber algo sobre Arlette Geneve. Seguimos esperando sus libros y a que nos encante y deleite con ellos.

Atentamente! – El Equipo – Literatura sobre tacones – Mili & Iasmy

Site autoare http://arlettegeneve.es/

Amanda Quick autorul lunii aprilie

Jayne Ann Krentz, nascuta Jayne Castle ( n. 28 martie 1948 in Cobb, California, Statele Unite ale Americii ), este un scriitor american de romane de dragoste. Este autoarea unui sir de bestseller-uri New York Times in sapte pseudonime diferite : Jayne Ann Krentz, Amanda Quick, Jayne Castle,  Stephanie James, Jayne Bentley, Jayne Taylor, Amanda Glass. Jayne Ann Krentz scrie carti romantic-suspense. Cele contemporane au fost publicate sub numele de Jayne Ann Krentz, istoric (Amanda Quick) si futurist (Jayne Castle).

A castigat un B.A. in Istorie de la Universitatea din California de la Santa Cruz si a continuat cu obtinerea diplomei de master in Biblioteconomie de la San Jose State University din California. Inainte de a incepe sa scrie, a lucrat ca bibliotecar in ambele biblioteci academice si corporative.

In prezent este casatorita si locuieste impreuna cu soțul ei, Frank, in Seattle, Washington.

Amanda Quick

Seria Vanza :

  1. With this Ring (1998)-Misterul Afroditei/Inelele Afroditei

  2. I Thee Wed (1999) –Emma

  3. Wicked Widow (2000) Cumplita vaduva

  4. Lie by Moonlight (2005) Minciuni sub clar de luna/O iubire neconventionala

Seria Lakes & March

  1. Slightly Shady (2001)- Meandre

  2. Don’t Look Back (2002) Meduza albastra

  3. Late fot the Wedding (2003) Inelul de adio

Seria Ladies of Lantern Street

    1. Crystal Gardens (2012)-Gradinile de cristal

    2. The Mystery Woman (2013)-Femeia misterioasa

Seria Arcane Society

  1. Second Light (2006) A.Quick- O aventura de-o noapte/Lovitura de teatru

  2. White Lies (2007) J.A.Krentz – Minciuni nevinovate

  3. Sizzle and Burn (2008) J.A.Krentz – Fascinatie si ardoare

  4. The Third Circle (2007) A.Quick – Atractie periculoasa/Al treilea cerc

  5. Running Hot (2008) J.A.Krentz – Alerta in paradis

  6. The perfect Poison (2009) A.Quick – Otrava perfecta

  7. Fired Up (2009) J.A.Krentz

  8. Burning Lamp (2010) A.Quick-Cristalul noptii

  9. Midnight Crystal (2010) J.Castle

  10. In Too Deep (2010) J.A.Krentz

  11. Quicksilver (2011) A.Quick-Focul din oglinzi

  12. Canyon of Night (2011) J.Castle

            Nuvele

  1. Seduction (1990) – Seductie/Tainele trecutului

  2. Surrender- (1990) – O prada usoara/Capitulare

  3. Scandal (1991) – Scandal

  4. Rendezvous (1991) – Rendez-vous la miezul noptii/Rendez-vous

  5. Ravished (1992) – Frumoasa si bestia/Fascinatie

  6. Reckless (1992) – Nechibzuinta/Nesocotita

  7. Dangerous (1993) – Pericol/O relatie periculoasa

  8. Deception (1993) –Deceptie

  9. Desire (1993) – Dorinta

  10. Mistress (1994) – Sarada iubirii/Amanta

  11. Mystique (1995) – Magie/Legamantul iubirii

  12. Mischief (1996) – Capcanele iubirii/Amagire

  13. Affair (1997) – Afacerea/Alchimia dragostei

  14. Whit this Ring (1998)

  15. I Thee Wed (1999)

  16. The Paid Companion (2004) – Logodnica de imprumut/Dama de companie

  17. Wait Until Midnight (2006) – Tainele noptii/Secretele noptii

  18. The Rivers Knows (2007) –Naluca/Un sarut periculos

Jayne Ann Krentz

                 Nuvele

  1. Whirlwing Courtship (1979)

  2. Unease Alliance (1984)

  3. Ghost of a Chance (1984)

  4. Legacy (1984)

  5. Whitchcraft (1985)

  6. The Waiting game (1985) – Limpede precum cristalul

  7. Man whit a Past (1985)

  8. True Colors (1986)

  9. The Ties That Bind (1986)

  10. Between the Lies (1986)

  11. Twist of Fate (1986)

  12. The Family Way (1987)

  13. A Coral Kiss (1987)

  14. The Main Attraction (1987)

  15. The Chance of a Lifetime (1987)

  16. Test of Time (1987)

  17. Midnight Jewels (1987)

  18. Full Bloom (1988)

  19. Joy (1988)

  20. A Woman’s Touch (1989)

  21. Lady’s Choise (1989)

  22. The Golden Chance (1990)

  23. The Wedding Night (1991)

  24. Silver Linings (1991)

  25. To Wild to Wed? (1991)

  26. Sweet Fortune (1991)-Jessie

  27. Perfect Partners (1992)

  28. Family Man (1992)-Dorinta

  29. Hidden Talents (1993)

  30. Wildest Hearts (1993)-Suflete salbatice

  31. Grand Passion (1994)-Meandre

  32. Trust Me (1994)-Crede-ma

  33. Absolutely, Positively (1996)

  34. Deep Waters (1997)

  35. Sharp Edges (1998)

  36. Flash (1998)

  37. The pirate/The Adventure/The Cowboy (1999)

  38. Soft Focus (1999)-O aventura riscanta

  39. Eye of the Betoder (1999)

  40. Lost and Found (2000)

  41. Smoke and Mirrors (2001)-Casa oglinzilor

  42. Falling Awake (2004) – Dansatoarea de tango

  43. All Night Long (2005) – O noapte de neuitat

  44. Wildest Dreams: Velvet Touch\Renaissance Man (2013)

  45. Reckless Nights: Stormy Challenge\Reckless Passion (2013)

  46. Connecting Rooms 2013

  47. Ruthless Love: Corporate Affair\Lover in Pursuit (2014)

  48. Read Pink Dream Eyes

  49. Passionate Surrender: A Passionate Business\Price of Surrender

Seria Eclipse Bay

  1. Eclipse Bay (2000)

  2. Dawn in Eclipse Bay (2001)

  3. A Summer in Eclipse Bay (2002)

Seria Dark Legacy

1. Copper Beach (2012)

2. Dreams Eyes (2013)

3. Harmony World

Seria Whispering Springs

  1. Light in Shadow (2002)-Casatorie de forma

  2. Truth or dare (2003)-Spaimele trecutului

Seria Lost Colony

  1. Sweet Starfire (1986) J.A.Krentz

  2. Crystal Flame (1986) J.A.Krentz

  3. Shield’s Lady (1989) A. Glass

    Sweet Starfire and Crystal Flame (2002)

Seria Gift

  1. Gift of Gold (1988)

  2. Gift of Fire (1989)

Seria Ladies and Legends Trilogy

  1. The Pirate (1990)

  2. The Adventurer (1990)

  3. The Cowboy (1990)

Seria Dreams

  1. Dreams 1 (1988)

  2. Dremas 2 (1988) A Shared Dream (1992)

A contribuit impreuna cu alti autori

1. The private Eye (1991) – Julie Miller, Dani Sinclair

2. Everlasting Love (1995) – Linda Lael Miller, Linda Howard, Kasey Michaels

3. Whirlwind Courtship + High Energy (1996) – Dara Joy

4. Heart’s Desire: A Collection of Their Most Touching Love Stories (1998)- Linda Lael Miller, Linda Howard

5. Dangerous Desires (1999)- Anne Stuart, Barbara Delinsky

6. Dangerous Affair (Dangerous Magic/Affair of Honor) (1999)- Stephanie James

7. Unexpected Pleasures (2001)- Barbara Delinsky, Vicki Lewis Thompson

8. Stolen Memories: Test of Time/Thief of Hearts/Moontide (2001)- Stella Cameron, Tess Gerritsen

9. Take 5 (2001)-Stephanie James, Sherryl Woods, Candace Schuler

10. Meant To Be (2001)-Barbara Delinsky, Kristine Rolofson

11. Full Bloom/Compromising Positions (2001)-Vicki Lewis Thompson

12.One More Time (2001)- Christine Rimmer, Lynne Graham

13. Family Passions (2002)-Tess Gerritsen, Barbara Delinsky

14. Bedazzled: Joy/Impulse/Trust (2002)-Vicki Lewis Thompson

15. Everybody’s Talking (2003)-Marie Ferrarella, Jasmine Cresswell

Jayne Castle

Seria Harmony World

  1. Bridal Jitters(2005)

  2. After Dark(2000)-Orasul de cuart

  3. After Glow (2004)-Saptamana pierduta

  4. Ghost Hunter (2006)-Infruntand fantomele

  5. Silver Master(2007)-Piatra viselor

  6. Dark Light (2008) – Pe urmele vanatorilor

  7. Obsidian Prey (2009)-Comoara de ametist

  8. Canyon of Night (2011)

Seria St. Helens

1. Amaryllis 1996

2. Zinnia 1997

3. Orchid 1998

Seria Rainshadow

1. The Lost Night 2012

2. Deception Cove 2013

3. The Hot Zone – se asteapta sa apara in 2014

Seria Guinevere Jones

1. The Desperate Game (Guinevere Jones, #1) 1986

2. The Chilling Deception (Guinevere Jones, #2) 1986

3. The Sinister Touch (Guinevere Jones, Book 3) 1986

4. The Fatal Fortune (Guinevere Jones, #4)

Alte carti

1. Queen of Hearts (MacFadden Romance, #157) (1979)

2. Vintage of Surrender (1979)

3. Gentle Pirate (Candlelight Ecstasy, #2) (1980)

4. Wagered Weekend (Candlelight Ecstasy, #17) (1981)

5. Right of Possession (Candlelight Ecstasy, #23) (1981)

6. Bargain With The Devil (1981) –Vrajitoarea florilor

7. Relentless Adversary (Candlelight Ecstasy, #45) (1982)

8. Affair of Risk (Candlelight Ecstasy, #55) (1982)

9. Spellbound (1982)

10. A Negotiated Surrender (Candlelight Ecstasy, #68) (1982)

11. No Going Back: Soft Focus / After Dark (1982)

12. A Man’s Protection (Candlelight Ecstasy, #36) (1982)

13. Power Play (Candlelight Ecstasy, #79) (1982)

14. Conflict of Interest (1983)

15. Double Dealing (1984)

16. Trading Secrets (1985)

Jayne Bentley

1. Sabrina’s Scheme (MacFadden Romance, #283) (1979)

2. Hired Husband (MacFadden Romance, #274) (1979)

3. Maiden of the Morning (MacFadden Romance #249) (1979)

4. Turning Towards Home (MacFadden Romance, #224) (1979)

5. A Moment Past Midnight (MacFadden Romance #192) (1979)

Jayne Taylor

1. Doing Research with Children: A Practical Guide (2012) Anne D Greig Dr, Jayne Taylor, Tommy MacKay

2. Flying Lessons: Friends (2013)

3. Flying Lessons: Feathers (2013)

Stephanie James

1. Corporate affair (1982)-O capcana mult prea seducatoare

2. Lover In Pursuit (1982)

3. Velvet Touch (1982)

4. To Tame the Hunter (1983)

5. Price of surrender (1983)-Pretul supunerii

6. Raven’s Prey (1983)

7. Serpent In Paradise (1983)

8. Battle Prize (1983)

9. Gamemaster (Silhouette Desire, #67) (1983)

10. Body Guard(1983)-In bratele unui necunoscut

11. Affair of Honor (1983)

12. The Silver Snare (1983)

13. Nightwalker (1984)

14. Gambler’s Woman (1984)

15. Fabulous Beast 1984

16. Cautious Lover (Silhouette Desire, No 253) (1985)

17. The Devil To Pay (1985)

18. Wizard (1985)

19. Golden Goddess (1985)

20. Green Fire (Silhouette Desire, No 277) (1986)

21. Second Wife (1986)

22. The Challoner Bride (1987)

23. Saxon’s Lady (1989)

24. Stranded! (1994)–  au contribuit si Kathleen Korbel, Patricia Gardner Evans

25. Silver Snare (2000)

26. Carried Away (2002)

27. Worth the Risk ( 2002)

28. Dangerous Temptations (2005)

29. Dangerous Games (2008)

30. Let’s Be Friends (2012) a contribuit si Kay M. Blackman

31. How To Be Your Own Personal Stylist (2013)

Amanda Glass

Shield’s Lady (1989)

Site-ul autoarei http://jayneannkrentz.com

Surse Goodreads si Wikipedia

Noua reguli de nesocotit de Sarah MacLean

Titlul original: Nine Rules to Break When Romancing a Rake10352394_587943007969971_7358003987652584879_n

Numar pagini: 369

Editura Alma/Litera

Traducere: Cristian Botea

Anul 2014

Seria Love By Numbers 1. Noua reguli de nesocotit  2. Zece feluri de a fi adorata 3. Unsprezece scandaluri de evitat

Sarah MacLean a reusit si de aceasta data sa ma surprinda placut. Am patruns intr-o lume misterioara in care regulile sunt importante, barbatii se bucura de libertate si pot avea totul, in schimb femeile au rolul lor bine stabilit. Dar cum ar fi daca o femeie ar indrazni la mai mult si ar dori sa guste din placerile interzise destinate doar domnilor? Ideea de a face o lista cu noua reguli e realizata pentru a scoate in evidenta faptul ca oricine daca isi doreste ceva cu adevarat poate sa obtina, trebuie doar sa aiba curaj si sa indrazneasca. Nu are importanta frumusetea, statutul sau corectitudinea, totul tine de vointa. Destul de scandalos, nu?

Lady Calpurnia Hartwell este o femeie cu reputatie ireprosabila, corecta, amabila, perfecta, dar cu un suflet macinat de ganduri si frustari. Este complexata pentru ca are forme bine definite, coapte mari, ochi caprui banali, parul lipsit de culoare. Se considera neatragatoare si tanjeste dupa o dragoste adevarata, vrea sa iubeasca si sa fie iubita neconditionat, dar visele sale sunt marete si nu le poate implini. Respecta cu rigoare regulile din societate, dar amaraciunea ei se mareste pe masura ce timpul trece. Ajunsa la varsta de douzeci si opt de ani, este considerata deja o femeie batrana, lasata la mila fratilor, iar soarta ei este sa fie trimisa la tara. Impulsul dat de fratele sau mai mare, o determina sa indrazneasca si sa rosteasca cu voce tare ce si-ar dori sa duca la bun sfarsit, daca ar avea curaj. Nebunia de moment o face sa puna in practica prima dorinta de pe lista. Vrea sa primeasca primul sarut, dar nu oferit de oricine, ci de barbatul de care era indragostita de peste zece ani, Gabriel St. John, machiz de Ralston. Aceasta prima dezlantuire ii da aripi spre mai mult. In sfarsit visele ei ar putea deveni realitate…dar oare cu ce pret?

Gabriel St. John, machiz de Ralston este un barbat ravnit de femei, aventurile amoroase il pozitioneaza in categoria celor mai libertini barbati care au frant inimile a numeroase femei. Chiar daca este inalt, frumos, ochii albastrii, parul negru, are sufletul macinat de anumite umbre. Se stia ca nu se implica sentimental si nu avea intentii de casatorie. Abandonul mamei sale de la vasta de zece ani, suferinta tatalui sau, l-au facut sa puna anumite limite implicarii sentimentale. Reusise sa razbeasca datorita fratelui sau geaman, mai mic cu patru minute decat el. Solidaritatea lor, forta cu care au trecut peste aceste lucruri i-au marcat in mod diferit. Gabriel zambeste rar, este serios in probleme de familie si se bucura de compania numeroaselor femei, in schimb Nicholas este cunoscut pentru farmecul sau aparte, zambetul cald si modul cu care trateaza oamenii. Aparitia surorii sale vitrege, Juliana, in viata lor, i-a determinat sa ia anumite masuri, iar Gabriel in calitate de cap al familiei trebuie sa isi asume responsabilitati. Necesitatea de a colabora cu Lady Calpurnia, o tarana nemaritata, aparent banala, il scoate cumva din umbra. Curiozitatea lui, indrazneala lui Callie de a experimenta gustul aventurii si cum li se intersecteaza drumurile pe parcurs il determina pe Gabriel sa se gandeasca mai bine la viitor si sa vada ceea ce conteaza cu adevarat.

Londra, Anglia

Aprilie 1813

Lady Calpurnia Hartwell simte nevoia sa evadeze din sala de bal si iese in gradina ca sa poata plange in liniste. Trecuse o luna de debutul ei si e profund dezamagita, totul fusese un dezastru. Se pregatise minutios pentru debut, dar reusise sa atraga numai barbati nepotriviti. Era constienta ca nu era partida perfecta pentru barbati, rochia era hidoasa, arata ravasitor in ea, „ravasitor de ingrozitoare”. Gandeste cu voce tare, fara sa realizeze ca langa ea se afla un barbat care chicotea auzindu-i vorbele. Acesta era nimeni altul, decat Gabriel St. John, marchizul de Ralston, un barbat fermecator, devastator de aratos, cunoscut pentru reputatia lui libertina, un adevarat pericol pentru femei. Scurta lor discutie se invarte in jurul defectelor pe care Callie si le enumera, dar marchizul ii aduce numai argumente pozitive. Ea isi uraste numele, pe cand Gabriel ii spune ca imparateasa Romei, Calpurnia, tiza ei, era puternica, frumoasa si destepta. Ii rosteste cu vocea joasa in timp ce o mangaia obrazul.

Nu uita ca esti o imparateasa. Poarta-te ca atare, si restul nu vor avea de ales decat sa te vada la randul lor asa.

Callie este captivata de moment si cand se retrage marchizul, isi da seama ca ar vrea mai mult de la el. Face greseala de a-l cauta in gradina si il surprinde in timp ce saruta cu pasiune o alta femeie. Gesturile lor tandre, senzatiile ce i le producea acelei femei o determina pe Callie sa o invidieze si sa se gandeasca cum ar fi fost daca ea s-ar fi aflat in locul aceleia. Ce ar fi simtit daca marchizul de Ralston ar fi sarutat-o pe ea. Callie e constienta ca e un vis prostesc pentru ca magnificul marchiz nu va fi niciodata al ei, iar vorbele ce i le rostise mai devreme erau doar minciuni.

Londra, Anglia

Aprilie 1823

Gabriel St. John, marchiz de Ralston este trezit din somn de ciocanitul insistent de la usa. In loc sa se bucure de prezenta amantei sale, Nastasia trebuie sa vada cine il cauta. Fratele sau geaman, Nicholas isi priveste fratele cu zambetul pe buze, facand glume pe seama acestuia. Gabriel ii ignora gesturile si vrea sa stie de ce a fost deranjat. Motivul este unul serios, se pare ca aveau o sora vitreaga. Mama lor ii parasise pe cand aveau doar zece ani si in urma cu douazeci si cinci de ani plecase pe continent. Se casatorise cu un comerciant venetian si nascuse pe Juliana Fiori. Acum, fara parinti, a fost nevoita sa respecte dorinta tatalui sau si fie trimisa fratilor sai mai mari in Anglia. Juliana le seamana perfect, ochii albastrii, parul negru si carliontat, nici urma de indoiala ca ar fi vreo impostoare. Chiar daca este un soc pentru toti, reuseste cu greu sa o faca sa ramana. Singura conditie este sa stea macar doua luni, daca nu se va acomoda, va putea sa plece in tara natala. Juliana accepta, profund nemultumita de atitudinea fratelui sau Gabriel, dar stie ca nu are alta alternativa. Si totusi, fratii ei sunt constienti ca daca va ramane trebuie sa ii faca si debutul in societate, doar avea douazeci de ani. Legitimitatea ei putea fi pusa la indoiala de catre societate, iar Gabriel in calitate de frate mai mare trebuia sa renunte la escapadele sale si sa gaseasca o persoana respectabila care sa o pregateasca pe Juliana pentru debut.

2 (11)Callie viseaza cu ochii deschisi la aventurile eroilor sai din carti. Toti seamanau cu Gabriel St. John, marchiz de Ralston, barbatul divin de care se indragostise cu zece ani in urma. Timpul trecuse, dar vorbele sale o urmarisera pe parcurs. In pofida eforturilor sale, nu reusise sa se casatoreasca, iar acum era prea tarziu pentru ea, deja implinise douazeci si opt de ani. Chiar daca ea nu a avut sansa de a gasi un barbat care sa o aleaga din dragoste, era incantata pentru sora ei Mariana care fusese binecuvantata cu alte calitati fizice demne de invidiat. Stia ca in sfarsit mama lor, contesa vaduva de Allendale va putea sa organizeze o nunta cu tot fastul.

Dineul de sarbatoare, dat in cinstea logodnei surorii sale cu ducele de Rivington este un chin pentru Callie. Invitatii la orice pas pun accent pe celibatul ei si o obosesc, singura cale de evadare este in biblioteca. Vrea sa isi inece amarul si alege sa bea un vin crezand ca e singura, dar si fratele sau, Benedick isi dorise acelasi lucru. Acum stateau amandoi si discutau despre amaraciunea ce o simtea Callie, de ce ajunsese sa fie singura. Ar vrea sa fuga de tot, dar o femeie decenta nu ar face acest lucru. Benedick o impulsioneaza si ii spune ca la varsta ei poate face ceea ce vrea si asa ajunge Callie sa scrie o lista cu cele noua reguli doar dea ea stiute pe care nu trebuie sa le ignore.

  1. Saruta pe cineva – cu pasiune

  2. Fumeaza tigari de foi si bea whisky

  3. Calareste ca un barbat

  4. Fa scrima

  5. Asista la un duel

  6. Trage cu pistolul

  7. Pariaza (ntr-un club de gentlemeni)

  8. Danseaza pe toate melodiile de la un bal

  9. Fii considerata frumoasa. Macar o data.”

Toate sunt compromitatoare, dar trebuia sa indrazneasca si sa se bucure de viata. Daca ar fi descoperita, s-ar termina cu un dezastru, dar dorinta de aventura o impulsioneaza sa puna in aplicare planul. Poate ca n-ar fi avut curaj sa inceapa, dar mila celor din jur, durerea din suflet si vinul ce-l consumase ii dau curaj sa plece din casa la miezul noptii.

Obiectivul sau e clar, casa lui Gabriel St. John, marchizul de Ralston. Este confundata cu o prostituata de catre valet si nu apuca sa se prezinte. Este condusa in camera marchizului de parca ar fi fost asteptata si il gaseste cantand la pian. Gabriel are impresia ca este Nastasia, amanta sa si ii explica din nou de ce s-au despartit. Callie isi da seama ca a intrat in gura lupului si trebuie sa mearga pana la sfarsit. In clipa cand Gabriel constientizeaza ca nu e amanta, ci lady Calpurnia nu isi poate ascunde socul. Callie incearca sa se eschiveze, argumentele ei sunt pierile, dar pana la urma rosteste cuvinetele magice.

– Am venit sa-ti cer sa ma saruti”. Orice dorinta trebuie explicata, mai ales lui Gabriel.

-Nu am mai fost sarutata niciodata. M-am gandit ca e momentul.

Gabriel ii propune un targ. O saruta, dar in schimb vrea ca ea sa fie un garant cu o reputatie ireprosabila care o pregateasca pe sora lui pentru intrarea in societate. Callie accepta, dar vrea ca marchizul pe viitor sa ii mai faca o favoare.

Ceea ce ar fi trebuit sa fie un simplu sarut, se transforma in mai mult. Callie este dezinhibata, raspunde cu ardoare pasiunii spre surprinderea ei, dar si a lui Gabriel. Probabil ca la inceput el avea ceva in aminte, dar nu se poate stapani sa se opreasca doar la unul.

Chiar daca amintirile sunt proaspete, Callie trebuie sa isi tina promisiunea si sa o cunoasca pe Juliana Fiori, sora lui Gabriel St. John. Isi da seama imediat ca vor ajunge bune prietene. Sinceritatea fetei si singuratatea ce o simtea in acest mediu nou o determina pe Callie sa o trateze ca pe o sora mai mica, sa o protejeze. Lectiile o duc aproape de familia lui Gabriel, farmecul sau ii dau fiori, in schimb fratele sau geaman, Nicholas e mult mai deschis, amabil, zambitor, total opus.

1 (7)Gabriel St. John, nu poate rezista ispitei cand il aude pe baronul de Oxford ca intentioneaza sa se casatoreasca cu o fata de batrana pentru banii ei nu poate sta indiferent. Printre cele mentionate este si lady Calpurnia, iar Gabriel pune la bataie o mie de lire ferm convins ca el nu va avea nici o sansa si il va refuza pe Oxford.

Intalnirea lui Callie cu Gabriel la un bal, invitatia acestuia la dans si mai tarziu discutia intr-un colt intunecat ii duc pe cei doi pe noi drumuri. Ea vrea sa afle numele unei taverne pentru fratele sau Benedick, dar Gabriel este mult mai inteligent, stie ca pune ceva la cale.

Intentiile lui Callie sunt clare, vrea sa continue aventura si trebuie sa bea un pahar de whisky, dar nu oriunde, ci in public. Se deghizeaza cu haine de prost gust pentru a nu atrage privirile oamenilor si merge in taverna recomandata, fara sa stie ca Gabriel este in jur. Este ingrozita de gestul sau, dar simte ca traieste, se transforma intr-o noua Callie atunci cand evada si acum se bucura de whisky. Gustul e prea puternic, dar nimic nu se aseamana cu ceea ce urmeaza. Gabriel i se alatura si are grija de ea. Curiozitatea il macina, ea ii trezeste interesul fara sa constientizeze cat de fermecatoare este. Drumul spre casa in trasura ii demonstreaza ca dorinta dintre ei este ravasitoare, iar dezinhibitia lui Callie, sinceritatea ei il fac pe Gabriel sa isi doreasca sa o aiba aproape, sa ii afle secretele, sa descopere.

Nebunia continua si Callie isi da seama ca are nevoie de ajutorul lui Gabriel pentru a duce la bun sfarsit o parte dorintele de pe lista. Chiar daca sufletul ii e in pericol, nu poate rezista tentatiei de a profita la maxim de ceea ce se produce intre ei pe parcurs.

Ce aventuri va avea Callie pe parcurs? Cum isi va indeplini dorintele fara sa isi puna reputatia in pericol? Cat de departe va putea sa mearga alaturi de Gabriel? Ce se va intampla cu cei doi cand ea isi va marturisi dragostea? Va putea Gabriel sa treaca peste trecut? De ce evita sa se indragosteasca? De ce evita cu indarjire sa se indragosteasca? Cum va reactiona Callie cand va afla de pariu? Ce se va intampla cu Juliana? Va putea sa se integreze in familie?

9.9 puncte/10

Autor: Mili

elizabethElizabeth Hoyt este o cel mai bine vândut autor New York Times de historical romance. A publicat romane contemporane și sub pseudonimul de Julia Harper. În prezent locuiește in Illinois împreună cu soțul și cei doi copii.

The Princes trilogy
1. The Raven Prince (Noiembrie 2006)-Înger și demon
2. The Leopard Prince (Aprilie 2007)-O dragoste nepotrivită
3. The Serpent Prince (Septembrie 2007)-Inocență pierdută
4. The Ice Princess (nuvelă) (August 2010)

Legend of Four Soldiers Series
1. To Taste Temptation (Mai 2008)
2. To Seduce A Sinner (Noiembrie 2008)
3. To Beguile A Beast (Mai 2009)
4. To Desire A Devil (Noiembrie 2009)

Maiden Lane Series
1. Wicked Intentions (August 2010) Dorințe ascunse
2. Notorious Pleasures (Februarie 2011) Plăceri vinovate
3. Scandalous Desires (Octombrie 2011) O pasiune imposibilă
4. Thief of Shadows (Iulie 2012) Fantoma din St. Giles
5. Lord of Darkness (Februarie 2013) Lordul întunericului
6. The Duke of Midnight (Octombrie 2013)-Ducele nopții
7. Darling Beast (Octombrie 2014)-Dragul meu necunoscut
8. Untitled (2015)
9. Untitled (2015)

Julia Harper
Hot (Ianuarie 2008)
For the Love of Pete (Ianuarie 2009)

Site-ul oficial al autoarei este :http://www.elizabethhoyt.com/

Teresa Medeiros ( n. 1962/1963)  a scris primul ei roman la vârsta de 21 ani și de atunci a cucerit inimile atât cititorilor, cât și criticilor. Toate cărțile ei au fost bestseller-uri naționale, prezentate la New York Times, USA Today și Publishers Weekly în listele de bestseller-uri. Ea are în prezent peste 10 milioane de cărți tipărite.
Este finalistă  de 7 ori la premiile Rita, de două ori caștigătoare PRISM, și a obținut de două ori premiul pentru cel mai bine vândut Waldenbooks ficțiune.
Goodnight Tweetheart a fost lansat în ianuarie 2011 și ultima ei carte istorică THE PLEASURE OF YOUR KISS vine de la Pocket Books în decembrie 2011. Teresa locuiește în Kentucky cu soțul ei și pisicile ei, Buffy, ucigaș de șoareci și Tum Tum.

   The Lennox Family Magic Series

  1. Breath of Magic (Martie 1996)
  2. Touch of Enchantment (Julie 1997)

   The Fairy Tale Series

  1. Charming the Prince (Aprilie 1999)/ Lecții de seducție
  2. The Bride and the Beast (Aprilie 2001)-Mireasa si bestia

  The Fairleigh Sisters Series

  1. A Kiss to Remember (Mai 2002) / Un sărut de neuitat
  2. One Night of Scandal (August 2003)-O noapte compromiţătoare

   The Kane/Cabot Vampire Series

  1. After Midnight (Septembrie 2005)
  2. The Vampire Who Loved Me (Octombrie 2006)

     The Kincaid Highland Series

  1. Some Like It Wicked (2003)
  2. Some Like It Wild (Aprilie 2009)

       The Burke Brothers Series

  1. The Pleasure of Your Kiss (Ianuarie2012)-Savoarea unui sarut
  2. The Temptation of Your Touch (Ianuarie 2013)   

           Contemporary

  • Goodnight Tweetheart (Decembrie 2010)

        Single Novels

  • Lady of Conquest (August 1989)
  • Shadows and Lace (Septembrie 1990)
  • Heather and Velvet (Iunie 1992)
  • Once an Angel (Aprilie 1993)
  • A Whisper of Roses (Octombrie 1993)
  • Thief of Hearts (Septembrie 1994)
  • Fairest of Them All (Mai 1995)
  • Nobody’s Darling (Aprilie 1998)-In cautarea dragostei
  • Yours Until Dawn (August 2004)-A ta pana in zori
  • The Devil Wears Plaid (Septembrie 2010)-Mireasa rapita

Site oficial Teresa Medeiros : http://www.teresamedeiros.com/

 Surse articol  aici și aici

Sarah MacLean este o autoare de romane pentru tineri adulti si romane de dragoste. Primul ei roman de dragoste “Nine rules to break when romancing a rake” a debutat pe lista de Bestseller a New York Times unde a ramas timp de patru saptamani.

S-a nascut pe 17 decembrie 1978 in Lincoln, Rhonde Island, Statele Unite ale Americii, tata ei era italian, iar mama ei britanica. A inceput sa citeasca romane de dragoste in momentul in care sora ei mai mare facea la el si isi dorea inca din adolescenta sa devina scriitoare de romane.

In anul 2000 a lucrat ca publicist literar pana a terminat studiile la Universitatea Harvard. La intoarcerea in New York a scris primul roman pentru tineri, The Season , dupa ce o prietena i-a sugerat sa scrie pentru tineri. Pentru cartile publicate a primit numeroase premii

In prezent locuieste cu sotul ei In Brooklyn, New York.

Carti publicate

       The Season (1 martie 2009)-Sezonul pasiunilor

  Seria Love By Numbers

Seria The Rules of Scoundrels

  • A Rogue By Any Other Name (28 februarie 2012) /O sotie potrivita pentru un marchiz
  • One Good Earl Deserves A Lover (29 ianuarie 2013) / O iubita potrivita pentru un conte
  • No Good Duke Goes Unpunished (26 noiembrie 2013) / Un targ potrivit pentru un duce
  • Never Judge a Lady by her Cover( 2014)

Piatkus Entire (Sampler) : Temptation at your fingertips 2012 – in colaborare cu Eloisa James, Laura Wright

Dark Duets -2014  de Christopher, Golden, Sherrilyn Kenyon, Jonathan Mabery, Sarah MacLean

     Site-ul oficial :  http://www.sarahmaclean.net/

     Daca doriti informatii complete, click aici sau aici

%d bloggers like this: