Carti dark fantasy

„Astăzi m-am măritat cu mâna dreaptă a diavolului.”

Mâna dreaptă a diavolului, de John Saul-recenzie

 

Titlul original: The Right Hand of Evil

Editura: RAO

Anul apariţiei: 1999, 2005

Traducere de: Gina Monica Șerban

Număr pagini: 442

Gen: Horror

Cotație Goodreads: 3,74

   Pentru că nu a trecut bine Halloween-ul, vă propun să mai rămânem puțin în atmosferă și să vorbim despre „Mâna dreaptă a diavolului”. Un horror clasic, cu accente gotice. Deși au fost discuții legate de încadrarea romanului într-un gen anume, însuși autorul susținând că nu este horror, ci thriller, vă spun eu: garantat e horror!

   Încă din primele pagini, observăm viziunea cinematografică a autorului; avem impresia că urmărim un film horror american tipic: avem o familie, o moștenire, o casă bântuită și lucruri stranii care se întâmplă.

   Familia, formată din Ted și Janet Conway și cei trei copii, gemenii Kim și Jared, în vârstă de 16 ani și Molly, de un an și jumătate, întâmpină dificultăți: Ted are probleme cu dependența de alcool. Relația sa cu soția și cei doi copii mai mari se deteriorează pe zi ce trece, în timp ce Molly, mezina, se sperie de comportamentul său. Janet a fost de multe ori pe punctul de a-l părăsi, însă de fiecare dată a dat înapoi. Situația financiară e precară, iar picătura care umple paharul vine odată cu concedierea lui Ted de la actualul loc de muncă, un hotel. Pierduse multe slujbe până atunci din cauza alcoolismului și până la a fi dat afară și de aici era doar o chestiune de timp.

   Când lucrurile par să meargă din ce în ce mai rău, Ted primește un telefon: sora medicală de la azilul în care era internată mătușa sa, Cora, îl anunță că aceasta este pe moarte și că vrea neapărat să-și vadă singurele rude.

   A doua zi, întreaga familie pornește spre acel azil. Înainte să moară, mătușa Cora îi dă lui Kim două cruciulițe, pentru ea și sora ei mai mică, Molly, cu indicația de a le purta tot timpul pentru a le proteja.

   Așa se pomenește familia Conway cu o moștenire: o casă veche, în care a locuit mătușa Cora și o sumă de bani, cu indicația ca acea casă să nu fie înstrăinată.

   Cei cinci membri ai familiei, împreună cu pisica lui Kim și câinele Scout, se mută în casă cu intenția de a o transforma într-un hotel. Este visul lui Ted să conducă propriul hotel, în loc de a fi un simplu angajat, la cheremul unui patron care îl poate da afară oricând „doar” pentru că bea în timpul programului.

  Ceva se întâmplă în acea casă, ceva ce-i schimbă la propriu peste noapte pe Ted și pe Jared, fiul acestuia: din tatăl și soțul neglijent și pus mereu pe scandal, pe care-l vedeai mereu cu un pahar de băutură în mână, Ted se transformă în bărbatul grijuliu și înțelegător de la începutul căsniciei: își sprijină soția și o încurajează să picteze peretele casei, le acordă atenție copiilor, ascultându-i și prețuind ceea ce au de spus, dar mai ales, se apucă serios de recondiționat casa, muncind din greu. În plus, nu mai simte nevoia de a se atinge de alcool.

   În schimb, Jared se schimbă în sens negativ: din băiatul cuminte, ce-și iubea și sprijinea mama și surorile, preluând din responsabilitățile tatălui, se transformă într-un adolescent mai mult decât rebel, ce petrece din ce în ce mai puțin timp cu familia, se închide în camera sa, unde ascultă muzică tare; se împrietenește cu un coleg de la noua școală, alături de care merge peste tot. Tatăl său îi propune un târg: să se mute în camera de la subsol, unde va putea face orice dorește, cu singura condiție ca muzica să nu se audă în casă.

   Lucruri ciudate încep să se întâmple în acea cameră subterană… Și Kim simte că s-a schimbat ceva: legătura telepatică avută cu fratele ei geamăn, prin care fiecare știa ceea ce gândea sau cum se simțea celălalt fără să vorbească, aproape a dispărut; Kim nu mai poate să-l simtă pe fratele ei așa cum o făcea înainte.

   Între timp, familia Conway nu este deloc bine văzută în comunitate. Ca în orice oraș mic, de provincie, cu toții se cunosc între ei, iar preotul are o mare influență asupra localnicilor. Școala la care merg gemenii este una catolică, la care predau călugărițe ce impun o disciplină foarte strictă.

Preotul, împreună cu unii localnici, încearcă să împiedice familia Conway în a obține autorizația necesară construirii hotelului.

   Pe de altă parte, Jake, fiul celei care a lucrat ca menajeră în casă pe vremea Corei Conway, face, la rândul său, tot posibilul pentru a-i îndepărta. Se pare că mama lui, care se ocupa cu magia voodoo, a dispărut fără urmă în urmă cu 40 de ani, când soțul Corei Conway s-a spânzurat de un copac. Se spune că acesta a fost evenimentul declanșator al nebuniei Corei, de atunci fiind internată la azil.

   Un alt element important este o Biblie înmânată preotului de către Cora la ultima sa spovedanie; Biblia în care de-a lungul timpului, toate femeile din neam au scris.

   Ca în orice horror, multe lucruri ciudate se întâmplă, iar mâna răului se simte din ce în ce mai aproape… Ce lucruri ciudate? Pentru asta va trebui să citiți cartea.

„„E din cauza luminii care cade ciudat”, se gândi ea, aruncând o privire spre umbrele care întunecau veranda. Dar nu, nu era lumina, întreaga clădire părea învăluită într-o mantie întunecată; de parcă ar fi ascuns, cu mare greutate, primejdii necunoscute pe care nu le mai putea cuprinde.”

   Ce mi-a plăcut: cartea se citește foarte ușor, deși la prima vedere pare voluminoasă. Viziunea cinematografică a contribuit la acest lucru, dându-ți impresia că urmărești un film. De asemenea, alcoolismul lui Ted este foarte bine descris: simptomele, nevoia de a bea mereu ceva, comportamentul față de familie, atmosfera tensionată pe care o induce, prezența toxică pentru cei din jur, care răsuflă ușurați imediat ce iese din cameră sau nu vine la cină…

Pot spune că povestea este bine construită; este o carte OK, care îmbină cele două planuri, prezentul și trecutul, la care martoră este casa familiei Conway.

   Ce nu mi-a plăcut: o parte peste care nu pot trece este violența împotriva animalelor. În carte sunt întâlnite sacrificii animale în vederea venerării diavolului și pot spune că peste acele fragmente pur și simplu am simțit nevoia să trec fără a le citi. Din fericire, nu sunt multe și dacă știți că nu vă afectează, e OK. În ceea ce mă privește, e mai mult o problemă personală, fiind fanatică atunci când vine vorba de animale.

   Finalul mi s-a părut un pic abrupt, exact ca într-un film. Un aspect în care viziunea cinematografică este un pumnal cu două tăișuri… Mi-ar fi plăcut să avem un epilog, dar din nou, e ceva ce ține de gustul fiecărui cititor.

   Cam multe clișee: familia ce se mută într-o casă și lucruri ciudate încep să se întâmple. În plus, alcoolismul, ideea hotelului, toate mă duc cu gândul la „Shining” al lui Stephen King. Totuși, dacă nu vă deranjează neapărat clișeele și doriți să mergeți la sigur, cu un horror clasic, o veți savura.

Citate:

„Orice ființă vie poartă magie în ea, și cele moarte, la fel. Trebuie doar să știi cum să le folosești.”

„Era Răul.

Un Rău atât de pur și nealterat, încât pentru o clipă Kim nu avu altă reacție decât să rămână paralizată în fața lui. Înțelese imediat că el era sursa a tot ceea ce văzuse, simțise sau auzise.”

„Ellie îl văzuse pe Diavol.

Era acolo, în St. Albans.

Ca întotdeauna.”

„Brusc, degetul se transformă într-o gheară, iar preotul se feri când aceasta se repezi să-l înhațe. Văzu iarăși demonul întrezărit cu ceva timp în urmă, numai că acum îl privea lacom, arătându-și colții. Limba lui se îndrepta spre el, sâsâind, iar ochii îi străluceau cu o furie diavolească.”

„Astăzi m-am măritat cu mâna dreaptă a diavolului.”

„Un demon fusese eliberat în St. Albans de Halloween, chiar cu un secol în urmă. Acum, în noaptea aceasta, își întindea el oare din nou lucrătura asupra orașului?”

„- N-au fost simple coșmaruri, Kim, îi răspunse părintele Mac-Neill. Nici unul dintre ele. Tot ce ai văzut – tot ce ai crezut că ai visat – s-a întâmplat în realitate. Totul.”

 Despre autor:

   John Saul este un autor contemporan american de romane horror. Este considerat un maestru al acestui gen și unul dintre cei mai prolifici scriitori, publicând peste 30 de cărți. Printre cele mai cunoscute romane se numără: „Chinuiește-i pe copii” (bestseller), „Casa de la răscruce”, „Clubul Manhattan”, „Cronicile din Blackstone”, „Midnight Voices”.

 Verificaţi disponibilitatea cărţi Mâna dreaptă a diavolului, de John Saul  pe targulcartii.ro

Duetul nostru întunecat, de Victoria Schwab-în pregătire-Carte disponibilă din 05 noiembrie 2017

Editura Herg Benet

Traducere de Ana Mănescu

Domenii: Colecţia Cărţile Arven, Fantasy 

Prezentare

   Lumea se află în pragul distrugerii. Iar ei, la fel.
Lui Kate Harker nu îi este teamă de monștri. Îi vânează. Și se pricepe al naibii de bine la asta.
August Flynn și-a dorit cândva să fie uman. Dar are un rol de jucat. Și îl va juca, indiferent de consecințe.
Lupta a început.
Monștrii câștigă.
Kate va trebui să se reîntoarcă în Verity. August va trebui să îi permită să intre. Și un nou monstru așteaptă ‒ unul care se hrănește din haos și aduce la suprafață demonii interiori ai victimelor sale.
Ce va fi mai greu de supus: monstrul pe care îl înfruntă sau propriii lor monștri?

 „O nouă lume captivantă și plină de pericole pe care cititorii o vor îndrăgi pentru ritmul alert și terifiant.” (Publishers Weekly)
 „O poveste cu o atât de întunecată precizie a textului, încât mai mult ca sigur îți va provoca fiori pe șira spinării.” (Booklist)
Sursa foto şi text: Editura Herg Benet

Călătorie magică în Orașul Măștilor, de Mary Hoffman-prezentare

Editura: Meteor Publishing

Număr pagini: 304

An apariţie: 2017

Descriere carte:

      Lucien, un băiat aparent obișnuit din zilele noastre, trece printr-o încercare cumplită și totul pare aproape fără putință de scăpare pentru el. Din întâmplare, la un moment dat ajunge într-o altă lume, ciudată și misterioasă, aflată în alt timp, grație unui talisman magic.

   Acolo, în lumea aceea de demult, plină de un farmec irezistibil, află cu surprindere că el este un stravagante și are o misiune specială de dus la îndeplinire. Trece printr-o mulțime de peripeții palpitante, devine ucenicul unui magician, își face noi prieteni și își câștigă o nouă identitate.

Viața lui se schimbă cu totul peste noapte, ca într-un vis.

   Stravaganza este o serie de romane fantasy, scrise de cunoscuta autoare britanică Mary Hoffman. Acțiunea lor se desfășoară la întretăierea a două lumi, cea reală, contemporană – locul de baștină al eroilor principali fiind Londra – și o lume fantastică, Talia, similară Italiei renascentiste a secolului al XVI-lea.

   Mary Hoffman este pasionată de Italia și se pare că ideea originală ce a stat la baza scrierii romanelor a fost o excursie de familie la Veneția, în timpul căreia a asistat la un incident, la o cursă de gondole. Informațiile despre acest spațiu cultural abundă în scrierile sale și ele sunt pe cât de inedite, pe atât de captivante.

  Fiecare volum al seriei are drept erou principal un adolescent care se confruntă cu o situație limită în viața sa reală și care, datorită unui talisman primit dintr-o altă lume, ajunge un stravagante, un fel de călător în timp și spațiu.

Sursa foto şi text: Meteor Publishing

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Meteor Publishing

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

Borderline, de Mishell Baker-prezentare

Această carte a fost nominalizată la Premiile Nebula 2017 (Romane).

   O regizoare paralizată și cinică cu dereglare de personalitate este recrutată de o organizație secretă care supraveghează relațiile dintre Hollywood și Fairyland în primul roman dintr-o serie fantasy urban de la autoarea debutantă Mishell Baker.
Acum un an, Millie și-a pierdut ambele picioare și cariera de cineastă într-o încercare eșuată de suicid.
Când era sigură că genericul vieții sale a început să curgă pe nesimțite primește o a doua șansă prin proiectul Arcadia: o organizație secretă care controlează traficul dintr-o și spre o realitate paralelă plină cu creaturi venite direct din mituri și basme.
Pentru prima misiune, Millie trebuie să găsească un star de film dispărut care se întâmplă să fie un nobil la Seelie Court.
Pentru a-l găsi e nevoie de comunicare fină cu jucătorii majori de la Hollywood și divulgarea unor adevăruri tulburătoare din spatele atmosfere glamour din Tinseltown.
Dar forțe mult mai puternice decât demonii ei interiori îi sabotează progresul și ea eșuează în a descoperi conspirația din spatele dispariției nobilului.
Nu numai că va fi aruncată în stradă, dar intervenția în pacea de secole dintre cele două lumi poate duce la un război.

Sursa Books Express

Carte disponibilă pe Books Express

Toria, de Nicoleta Tudor-recenzie

 

 Titlul original: Toria

Editura: Librex

Seria Cercurile mistice

Volumul 3 (Volumul 1: Cercurile mistice; Volumul 2: Orașul de deasupra)

Anul aparitiei: 2017

Număr pagini: 294

Gen: Fantasy, Romantic, Aventuri

   „Toria” este cea de-a treia carte din seria fantasy a autoarei române Nicoleta Tudor. În „Cercurile mistice”, am fost alături de Maria și Matei în lupta lor de a elibera șatra de un blestem greu; în „Orașul de deasupra”, am suferit alături de Mădălina, pendulând între bunul Sorin și răvășitorul Naum, între realitatea de pe Pământ și himera fascinantă de pe Toria. În „Toria”… ei bine, în „Toria”, avem ocazia de a călători în trecut, aflând povestea Căzutei, femeia pedepsită de cei de pe planeta ei pentru că s-a îndrăgostit de un pământean. Cel puțin aceasta este varianta oficială. În realitate, motivul a fost… ei, bravo, era să vă spun! Nu, nu, citiți voi și aflați! Acest al treilea volum este cu două tăișuri: continuă acțiunea din cel de-al doilea roman și aflăm informații din trecutul îndepărtat, dinaintea celor întâmplate în „Cercurile mistice”, totul prinzând sens.

   În același timp, Mădălina, Naum, Maria și Matei (părinții Mădălinei) vor lupta împotriva străbunilor, pentru a scăpa Toria de sub dictatura lor. Da, ați citit bine, Mădălina și Naum.

   Deși la finalul celui ce-al doilea volum, am lăsat-o pe Mădălina proaspăt căsătorită cu Sorin, în „Toria”, lucrurile se schimbă: au trecut 12 ani de la cele întâmplate, Mădălina și Sorin lucrează la același spital, ea ca pediatru, el ca ortoped. Toate bune și frumoase, până când reintră în scenă… Naum. Își face apariția chiar la spital, cu o fetiță cu ochi violet, ce și-a luxat mâna:

„- Nepoata dumneavoastră are nevoie de o radiografie. O să vă însoțească cineva.

– Și eu am nevoie de resuscitare. Mădălina, cât ești de frumoasă, îi spuse el în timp ce o îmbrățișa lung.”

   Pe de altă parte, la scurtă vreme, Mădălina află ceva ce nu i-ar fi căzut bine niciunei soții: Sorin o înșeală de trei ani cu o asistentă. Ca și când nu ar fi de ajuns, o anunță pe nepusă masă că va pleca timp de 9 luni la o specializare în Germania, alături, bineînțeles, de acea asistentă. Oricât de ciudat ar părea, Mădălina se simte ușurată, eliberată de o povară și… mai puțin vinovată. Pentru că deși nu l-a mai văzut, nu a încetat să-l iubească pe Naum în acești 12 ani.

   Sorin pleacă exact când intră Naum în scenă, iar el și Mădălina își continuă povestea de dragoste întreruptă în urmă cu ani de zile. În lupta lor împotriva străbunilor li se alătură părinții Mădălinei. Cum se va termina această luptă, ce va alege Mădălina (pe Naum sau pe Sorin, Pământul sau Toria, viața la spital sau viața pe cealaltă planetă) veți afla citind cartea. Pentru că finalul cărții vine la pachet cu o alegere foarte grea pe care Mădălina trebuie s-o facă.

„Vei avea o alegere grea de făcut. Vei avea de ales dacă să rămâi în lumea asta, unde îți sunt rădăcinile, sau să mergi într-o altă lume, unde îți este inima. (…) Orice hotărâre vei lua, cineva va suferi.”

   Despre final pot să vă spun că m-a năucit. Nu mă așteptam. De ce? Ei, nu pot să vă dau spoilere, o să sughit de la înjurăturile voastre! Dacă, totuși, ați citit cartea sau nu vă deranjează spoilerele, dați click aici 

    Ce mi-a plăcut: povestea, care m-a cucerit încă de la prima carte din serie citită, stilul catchy al autoarei, care te face să parcurgi capitol după capitol, faptul că totul (cu excepția elementelor fantasy) pare desprins din viața reală, cu bune și cu rele, fără etichetări în alb și negru, acțiunea care se precipită spre final, devenind din ce în ce mai palpitantă, promovarea locurilor încărcate de mitologie de la noi din țară (peștera Polovraci, despre care legenda spune că ar fi lăcașul lui Zamolxe și de unde se culege o plantă cu proprietăți vindecătoare), și… încă un fapt inexplicabil, de care mi-am amintit în timp ce parcurgeam paginile cu incursiunea în trecut, în vremea Căzutei: într-o noapte, am visat că Nicoleta Tudor s-a întors în timp, ca să aflu apoi, că într-adevăr, făcuse o incursiune în trecut, scriind acele fragmente din carte. Mai multe detalii aflați din vise literare.

   Nicoleta Tudor folosește, în cărțile ei, metafore pentru ceea ce se întâmplă în lume. În primele două cărți, pentru ecologie (căldura de pe Toria și lipsa vegetației par să tragă un semnal de alarmă asupra stării planetei), iar în cea de-a treia, ne vorbește despre dictatură, despre abuzurile făcute de cei aflați la putere, despre revolta maselor.

   Ce nu mi-a plăcut: faptul că pe la mijlocul romanului, acțiunea cam stagnează și câteva greșeli de punctuație. În rest, n-am ce reproșa.

Citate:

„Chiar au efect leacurile tale pentru frumusețe? (…

– Da. Are efect. Beau ceaiul meu de tătăneasă, și pentru că ele cred că le face mai frumoase, și cei din jur le văd mai frumoase. O femeie care are încredere în frumusețea ei, e deja câștigătoare.”

 Despre autoare:

   Nicoleta Tudor este autoarea romanelor fantasy „Cercurile mistice”, „Orașul de deasupra” și mai nou, „Toria”. Este o persoană simpatică, pe care am avut ocazia s-o întâlnesc la mai multe lansări de carte.

Acest exemplar a fost oferit de autoare și țin să-i mulțumesc.

 Carte poate fi comandată de pe  Librex.ro

Misterul gemenelor, de Adi Rule-recenzie

Editura: Corint (Leda Edge)

Număr pagini: 256

An apariţie: 2016

Traducător: Cristina Jinga

 

Descriere:

   ,,De optsprezece ani, o fată fără nume − o aripi-roșii − trăiește ascunsă într-un pod, într-un oraș străjuit de marele vulcan Mol, în timp ce sora ei geamănă, Jey, este în ochii lumii singurul copil al familiei.

   Tatăl lor sperase că fata ascunsă va deveni în timp o ființă omenească normală, nu creatura monstruoasă prevestită de mitologie, așa că îi cruțase viața. Numai că într-o zi cele două surori fac schimb de identități, iar fata fără nume este atacată în drum spre casă. Astfel, este nevoită să cheme în ajutor forțele focului și să elibereze puterile ascunse în corpul ei și totodată să-și dezvăluie secretul bine păstrat. Însă când Jey dispare și orașul este pe cale de a fi nimicit de foc, fata aripi-roșii trebuie să-și aleagă un nume și un drum și să tragă o linie între mit și istorie, pentru a dovedi că nu este un monstru și pentru a-și salva sora și orașul.”

   Un fantasy plăcut, cu personaje misterioase, care te va fac să petreci câteva ore departe de grijile şi treburile zilei.

   Aprecierea de pe spatele coperţii cărţii m-a făcut să îi acord o şansă acestui roman, convingându-mă să încep lectura ei:

   „Scriind la persoana întâi, Adi Rule folosește un limbaj pătrunzător și însuflețit pentru a descrie o cultură cu propriii zei și monștri, îmbinând lumile vechi cu noile tehnologii…

 Autoarea oferă o aventură amuzantă şi captivantă cititorilor care s-au plictisit de eroinele cu ochi de căprioară care leşină în faţa eroilor chipeşi” – KIRKUS REVIEW

    Am avut părţi preferate din acestă carte. Una dintre ele a fost procesul de conturare şi creionare a personajelor realizat de scriitoarea Adi Rule, reuşind să creeze personaje misterioase, care te ţin în suspans.

   Personajul principal al acestui roman fantasy este o fată fără nume, care făcea parte din specia “aripi-roşii”, această specie având puteri supranaturale şi nefiind acceptată de populaţia din ţinutul în care se afla ea şi cu familia ei, undeva lângă marele vulcan Mol.

   Familia acestei aripi-roşii era compusă din mama, tata, sora sa geamănă pe nume Jay şi ea, fiind una dintre cele mai respectate familii de către cetăţenii din oraşul de lângă marele vulcan Mol.

   Acţiunea începe atunci când Aripi-roşii iese din casa unde locuia cu familia ei, într-o scurtă plimbare care se voia a fi una relaxantă. Fata Aripi-roşii nu avea voie să iasă din podul casei unde locuia, aceasta fiind ascunsă de familia ei, pentru că, ceilalţi oameni din oraş nu trebuie să afle de existenţa ei, condiderându-o o adevărată duşmancă.

   Când se întorcea spre casă, Aripi-roşii dă de doi oameni pe stradă, care îi pun câteva întrebări. Văzându-se într-o situaţie dificilă, Aripi-roşii aproape că dă drumul puterilor supranaturale ce mocneau înăuntrul său, dar apariţia unui băiat misterios reuşeşte să îi potolească puţin mânia şi furia care se întrepta asupra celor doi oameni. Corvin, căci aşa îl chema pe băiat, sare în ajutorul fetei, dorindu-şi să o salveze din mâinile celor doi cetăţeni. Nu a făcut bine că s-a revoltat, ţinând partea fetei, drept pentru care este bătut de oamenii care, cu câteva momente mai devreme, o asaltau pe Aripi-roşii cu întrebări.

   Situaţia creată devine de nesuportat pentru fată, asta pentru că, băiatul misterios este expus unui pericol  declanşat de ea. În acel moment, dă drumul puterilor din înăuntrul său şi cu câteva mişcări simple şi rapide trânteşte oamenii la pământ.

   Observând că au scăpat pentru câteva clipe de cei doi oameni răi, Corvin şi Aripi-roşii se îndreaptă către casa familiei lui Corvin. De cum au ajuns în casă, mama lui Corvin, care era reporter şi scria articole despre specia de oameni din care face parte şi fata, o priveşte urât pe Aripi-roşii, iar Nara, mama lui Corvin, îşi dă seama că este o fată din specia “aripi-roşii”, aşa numiţii duşmani ai poporului. Cu toate că nu mă aşteptam, această femeie îi dă drumul lui Aripi-roşii, nedorindu-şi să o denunţe şi mai apoi să fie omorâtă de mai marii conducători ai oraşului.

   Pagină cu pagină, poveste se ţese uşor-uşor. Sora geamănă a lui Aripi-roşii, Jay, lucrează ca şi grădinar pe insula Roet şi îi va cere surioarei sale să facă un schimb de locuri pentru o zi. Cu multe eforturi şi reţineri, Aripi-roşii acceptă propunerea şi se duce să lucreze pe această insulă.

   De cum ajunge pe insula Roet, Aripi-roşii face cunoştinţă cu Zari, un om care tundea iarba. Zari se îndrăgosteşte de Aripi-roşii, însă Aripi-roşii nu îşi dezvăluie adevărata identitate,  spunând tuturor oamenilor pe care îi întâlnea că ea este Jay.

   Îndrăgostit până peste cap, Zari îi trimite lui Aripi-roşii o invitaţie la o petrecere specială.

   Văzând că pe scrisoare scrie numele ei, Jay îşi ia rolul în serios şi vrea ca ea să se ducă, însă Aripi-roşii îi istoriseşte întâmplările din ziua în care a fost grădinar, astfel că Jay cade de acord să o lase pe sora sa geamănă la petrecere. Aripi-roşii nu merge la petrecere pentru că era îndrăgostită de Zari, ci pentru că dorea să ajungă în grădina împărătesei pentru a jumuli o orhidee, care, dacă în preajmă o Aripi-roşii, îşi schimbă culoarea.

   Când ajunge în grădină (fiind îmbrăcată în costumul de grădinar al surorii sale) Aripi-roşii este recunoscută de Bonner, iubitul lui Jay. Acesta o duce la Toiagul de Onix, un fel de conducător al zonei. Toiagul de Onix îi vede cicatricile de pe spate, specifice Aripilor-roşii, şi îşi dă seama că este o duşmancă, o Aripi-roşii. O condamnă la moarte prin scufundare într-un lac în care apa fierbea mereu, dar oare va supravieţui Aripi-roşii acestei probe sau va fierbe până ce se va descompune?

   Dacă doriţi să descoperiţi ce se întâmplă şi să dezlegaţi misterul, citiţi cartea.  Vă aştept şi părerile în secţiunea comentariilor!

Lecturi plăcute în continuare tuturor!

Cartea Misterul gemenelor de Adi Rule a fost oferită pentru recenzie de Editura Corint. Poate fi comandată pe site-ul Editura Corint.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
13

Trăieşte noaptea, de Dean Koontz-Editura RAO

Titlul original: Size the night
Traducerea: Liviu Radu
Editura: Rao,2005
Număr pagini: 443

    Dean Koontz s-a născut în 09 iulie 1945, Pennsylvania. A lucrat că şi profesor de limba engleză. Soţia sa l-a determinat să încerce timp de 5 ani să scrie, susţinându-l financiar în această perioadă. Această perioadă a fost mai mult decât benefică pentru Dean. A scris numeroase cărţi cu diferite pseudonime. Lista sa lungă de lucrări sunt dovezile de popularitate şi longevitatea sa.
D.Koontz este un as în genul suspans, cu lucrări în domeniile horror, sciece-fiction şi mister.
Multe dintre lucrările sale au devenit bestseller New York.

   ,,Mă numesc Christopher Snow. Textul următor face parte din jurnalul meu. Dacă îl citeşti, probabil sînt mort. Dacă nu sînt mort, atunci, din cauza acestei relatări, sînt-sau voi fi în curând-unul dintre cei mai celebri oameni de pe planetă. Dacă n-o va citi nimeni, asta va fi pentru că lumea, aşa cum o cunoaştem, a încetat să existe şi civilizaţia omenească a dispărut pentru totdeauna. Nu-s mai orgolios decât alţi oameni şi, în locul recunoştinţei universale, prefer tihna anonimatului. Dar, dacă aş avea de ales între Armagedon şi faimă, aş prefera să fiu faimos.”

   Pot să va spun din prima carte ,,În puterea nopţii”, cine este Chris. Este cel care umblă doar noaptea din cauza boli sale foarte rare-XP.

”Tata şi mama avuseseră fiecare, fără să ştie, o genă care se transmitea ereditar şi care apare doar la un om din două sute de mii. Probabilitatea ca doi oameni de acest fel să se întâlnească, să se îndrăgostească şi să aibă copii este de unul la câteva milioane.
În cazul meu, părinţii mei au dat lovitura.
Bolnavii de XP sînt foarte vulnerabili la cancerele de piele şi de ochi. Chiar şi cea mai scurtă expunere la soare-sau la orice fel de raze ultraviolete, inclusiv cele de la luminile incandescente şi fluorescente-poate fi dezastruoasă.”

   După decesul mamei sale acum doi ani, după decesul tatălui acum recent, Chris descoperă lucruri care îl terifiază. Află despre mama sa că a lucrat la baza Wyvern, şi datorită geneticii şi a ideilor sale, lumea este în primejdie de moarte. Transferul de material genetic de la o specie la alta în speranţa creării unei super rase. Încercarea de-a crea soldatului perfect, animale inteligente, pentru a putea fi trimise pe câmpul de luptă.
Printre aceste animale au fost şi maimuţele Rhesus, a cărui inteligenţă fusese substanţial îmbunătăţită. Ceva a mers rău, câteva animale au scăpat, au trimis altele să le găsească, dar acum avem parte de o mulţime de animale violente şi inteligente. În laborator a avut loc un episod violent, oamenii s-au omorât unii pe alţii într-o înfruntare bizară, sălbatică.

,,Sistemul folosit pentru a introduce material genetic nou în celulele subiecţilor cercetării-pentru a fi inserat în lanţurile ADN-ului lor…Acel retrovirus fabricat fusese proiectat să fie fragil, bolnav-adică steril-şi benign. Mai degrabă o unealtă vie care să facă exact ce se dorea de la ea. După ce-şi făcea treaba, trebuia să moară. Dar se transformase curând într-o drăcie infecţioasă, care se reproducea iute, care putea să se transmită, prin intermediul fluidelor trupului, prin simplu contact al pielii, provocând nu boală, ci schimbări genetice.
Aceste microorganisme capturaseră la întâmplare secvenţe de ADN de la numeroase specii din laborator şi le transportaseră în trupurile cercetătorilor care lucrau la proiect .Aceştia nu-şi dăduseră seama, un timp, că erau afectaţi lent, dar profund. Afectaţi fizic, mental, emoţional. Înainte să înţeleagă ce se întâmplă cu ei şi de ce, câtva savanţi din Wyvern au început să se schimbe…să aibă multe în comun cu animalele din cuştile laboratorului…”

   Acum încep să dispară copii. A început cu micuţul Jimmy, iar urmele duc în Oraşul Mort, la baza dezafectată de la Fort Wyvern. Acesta în urmă cu doi ani a fost părăsit, echipamentul mutat, casele familiilor care locuiau în orăşel abandonate…sau poate nu! Chris este obişnuit să circule noapte prin cele 3 nivele dezafectate, prin oraş…dar convingera sa este că  ar mai există activitate undeva mai adânc ascunsă în pământ.
Au dispărut doi gemeni, a dispărut şi Orson câinele foarte inteligent (fost proiect de la bază) a lui Chris.
Păsările de noapte au devenit violente, sau sinucis în masă.

,,Izbiră clădirea cu o forţă atât de mare, încât pocnetul trupurilor lor ce se zdrobeau de stucatură răsuna ca focul unei arme automate.
Îngrozit, scârbit, am întors faţa de la măcel şi m-am rezemat de jeep. Natura întreagă o luase razna. Ştiam de o lună, de când aflasem ce se întâmplase în laboratoarele ascunse în Wyvern.”

Coioţii au trecut în oraş în cete, agitaţi cu un comportament ciudat.
Viperele, sute la număr, s-au strâns împreună şi au început să se sfâşie.
Oamenii din oraş încep să se transforme în ceva sălbatic, cu ochi galbeni, dinţi ascuţiţi, extem de agresivi.
Poliţiştii devin agresivi, ameninţă pe Chris, pe Bobby prietenul său, să stea cuminţi să nu mai încerce să găsească nici o explicaţie, să nu-i m-ai caute pe copiii dispăruţi.

animale

koontz

   Chris, prietena şi iubita sa Sasha, Bobby cel mai bun prieten, împreună cu alţi doi bărbaţi şi pisica super deşteaptă Mungojerrie, vor încerca să pătrundă din nou în Oraşul Mort în căutarea copiilor dispăruţi şi a lui Orson.
Vor neapărat să încerce să găsească răspunsuri, mai ales că, se pare a fost activă şi o Maşină a timpului, iar ce a venit prin ea este mai terifiant decât orice coşmar.

   Vor încerca să afle ce produce această demenţă, de ce animalele mor, de ce oameni se sinucid când începe transformarea. Vor încerca să distrugă acel vierme care creşte în organismele vii. Oare vor reuşi să se salveze sau vor fi ucişi şi ei?
O carte care îţi dă fiori la propriu.

Nota mea pentru carte este 9.

targulcartii.ro

Cartea Trăieşte noaptea, de Dean Koontz a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul Cărţii.

by -
9

În puterea nopţii, de Dean Koontz-Editura Rao

Titlul original: Fear Nothing 

Traducere: Liviu Radu

Editura Rao, 2005

Nr. pagini: 410

   Dean KOONTZ s-a născut în 1945, 9 iulie în Everett, Pennsylvania. A lucrat ca profesor de limba engleză și are nenumărate lucrări în domeniile: horror, fantasy, science-fiction şi mister. Lista lungă de lucrări reprezintă o dovadă de popularitate şi longevitate. În timp, multe dintre lucrările sale au fost publicate sub diverse pseudonime. A vândut peste 450 de milioane de exemplare, iar multe din scrierile sale au fost Bestseller New York, ocupând prima poziţie de nenumărate ori.

Avem de dus povara
Pe o distanţă greu de străbătut.
Avem de dus povara
Către un loc ce nu ni-i cunoscut.
Avem de dus povara
Şi n-o putem abandona, nepăsători.
Căci noi suntem povara
Dinspre trecut către prezent şi viitor.
Cartea Mâhnirilor

   În Puterea Nopţii, Koontz scoate la iveală o serie de incidente ciudate, a cărui martor este Christopher Snow. Boala sa genetică de piele îl obligă să ducă o viaţă nocturnă, aflată la marginea întunecată a societăţii, departe de oameni şi de lumina soarelui.

“Nu sunt dotat cu puteri paranormale. Nu văd semne şi prevestiri pe cer. Liniile din palmă nu-mi spun nimic despre viitor şi n-am talentul ţiganilor de a descoperi soarta în zaţul de cafea.
Ochii mei sînt mai bine adaptaţi la întuneric decât cei ai majorităţii oamenilor. Nu am un dar natural al vederii nocturne, nici ceva atât de romantic sau de emoţionant precum un talent paranormal. Lucrurile sînt mult mai simple: e vorba despre obişnuinţă de o viaţă cu întunericul, care mi-a îmbunătăţit văzul pe timp de noapte.”

   Astfel decurge viaţa unui bărbat de 28 de ani, care este condamnat a trăi în întuneric. Nu este vina lui, se pare că boală XP-provine de la genele părinţilor săi.

“Tata şi mama avuseseră fiecare, fără să ştie, o genă care se transmitea ereditar şi care apare doar la un om din două sute de mii. Probabilitatea ca doi oameni de acest fel să se întâlnească, să se îndrăgostească şi să aibă copii este de unul la câteva milioane.
În cazul meu, părinţii mei au dat lovitură.
Bolnavii de XP sînt foarte vulnerabili la cancerele de piele şi de ochi. Chiar şi cea mai scurtă expunere la soare-sau-sau la orice fel de raze ultraviolete, inclusiv cele de la luminile incandescente şi fluorescente-poate fi dezastruoasă.”

   Foarte ciudat. Am căutat date despre această boală, eram curioasă foc, într-adevăr există XP. În orăşelul brazilian Araras din Sao Paolo, există cea mai mare populaţie cu această boală rară. Deja cartea îmi dă fiori!
La cei care suferă de XP, enzimele nu acţionează, deci nu se fac reparaţii. Cancerul provocat de razele ultraviolete se dezvoltă rapid şi uşor, ducând la metastază. Persoanele sănătoase posedă un sistem natural de reparare, acele enzime care înlătura fragmentele distruse din nucleotide şi le înlocuiesc cu ADN neafectat.

    Înainte cu doi ani, mama lui Chris s-a stins în urma unui accident de maşină, sau aşa se pare…
  Acum avem parte de moartea aşteptată (suferea de cancer, dar nu de la XP) a tatălui lui Chris. Acesta încearcă să ajungă la spital pentru a-şi lua la revedere. Asistenta Angela şi medicul curant îl vor ajuta. Personalul medical şi toţi cei din orăşelul Moonlight Bay, cunosc boala lui Chris. Când cei de la pompe funebre vor veni să ia corpul tatălui pentru a fi incinerat, Chris îşi dă seama că a uitat să îi pună fotografia preferată cu mama lui, soţia decedatului, în sicriu, aşa că va fugi după reprezentanţii de la morgă. De aici încolo, totul se schimbă: Chris va asista fără să vrea la schimbarea cadavrelor. Un autostopist a fost bătut cu brutalitate, i-au fost scoşi ochii şi este pe cale să fie ars în locul tatălui lui Chris.

    Ce se întâmplă? De când sunt schimbate cadavrele? Ce vor să facă cu cadavrul părintelui său?
Chris, fuge, încearcă să urmărească furgoneta până la morgă, cere să vadă pe tatăl său pentru un ultim rămas bun, dar… situaţia se schimbă când Chris va fi vânat şi hăituit pe dealurile de lângă oraş. Salvarea sa vine de la o pisică. Da, aţi auzit bine-o pisică care parcă a apărut de nicăieri şi îl îndeamnă să o urmeze în canalizarea oraşului.
     Ce se întâmplă aici? Deşi Chris se poate laudă că îl înţelege pe labradorul familiei, Orson, dar și limbajul pisicilor.
     Angela, asistenta care l-a îngrijit când a avut nevoie, îl cheamă de urgenţă la ea. Și-a dat demisia, este într-o stare de agitaţie şi frică, dar îi va spune o poveste fantastică stimulată de consumul de rachiu de caise…sau…
    Totul a pornit de la apariţia unei maimuţe rhesus, cu ochi groaznici, de un galben-închis, în ajunul Crăciunului. Această maimuţă cu ochi ciudaţi, a devenit violentă şi i-a spart buza Angelei, iar când soţul său a ajuns acasă, a fost teribil de speriat şi a chemat colegi de la Fort Wyvern să o prindă. Angela a fost obligată timp de patru ani să dea sânge pentru analize. A fost forţată, operată, sterilizată cu acordul soţului, în baza militară Wyvern. După doi ani soţul său s-a sinucis, din cauza remuşcărilor.
    Ce avea ciudat acea maimuţă şi de ce tocmai cei de la baza Wyvern erau implicaţi?

maimute
  Această întrebare rămâne fără răspuns, Angela fiind ucisă cu sânge rece, casa incendiată, iar Christopher va reuşi, doar cu ajutorul câinelui să fie salvat.
    Ce se întâmplă cu locuitori acestui orăşel? Ce este cu această violenţă? Ce legătură au maimuţele? Cine sau în ce s-au transformat?


dean
   Chris, va explica prietenului său cel mai bun Bobby, ce s-a întâmplat în aceea noapte. Acesta ştia de maimuţe, dar avea şi o armă pentru apărare. A vrut să fotografieze maimuţele, dar acestea dispăreau instant. Când pleca la surfing, aparatele foto dispăreau din casă. Maimuţele erau şi inteligente, foarte inteligente!

“Când am văzut prima oară maimuţa la fereastră, mi s-a părut ceva mişto, m-a făcut să rîd. Mi-am imaginat că-i animalul de casă al cuiva, animal care s-a rătăcit. Dar a doua oară am văzut mai multe. Şi mi s-a părut ceva bizar, ca rahatul Kaha Huna, pentru că ele nu se purtau deloc ca maimuţele.
-Maimuţele sînt jucăuşe, se zgîiesc peste tot. Lighioanele alea…nu erau jucăuşe. Ştiau ce fac, aveau un aer solemn, erau nişte ciudăţenii diforme.
Pentru un timp, am fost faţă în faţă, ochi în ochi. Făptura îşi arată colţii şi sisiia cu ferocitate. Respiraţia îi puțea înfiorător. Era o maimuţă şi nu era o maimuţă, iar ciudăţenia ei profundă mă îngrozea.
Dacă maimuţele acelea chiar fugiseră dintr-un laborator, iar acum umblau libere şi evitau cu inteligenţă să fie capturate? Dacă aşa stăteau lucrurile, prima întrebare era: cum de ajunseră atât de deştepte? Ce voiau?Care era planul lor de activitate? De ce nu se făcuse efort susţinut ca să fie descoperite, înconjurate şi vîrîte în cuşti din care nu poate fugi?
Sau erau nişte instrumente folosite de cineva din Wyvern?”

   La baza militară dezafectată s-au petrecut lucruri foarte ciudate. De ce este ameninţat Chris să nu caute răspunsuri? Angela a murit ucisă, iar iubita Sasha este în pericol, Bobby prietenul cel mai bun, vor fi următorii pe lista decedaţilor dacă nu încetează să caute răspunsuri.

sashabobyy

    Cine a fost mama lui Chris şi cu ce s-a ocupat cu adevărat?

    O carte cu o poveste care îţi da fiori. 

     Trebuie neapărat să citesc continuarea –TRĂIEŞTE NOAPTEA să vedem ce se va întâmplă mai departe.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest

“- Știi bine cine suuunt, zise monstrul cu acea voce de mormânt, dar nu vrei să accepți adevărul. Eu sunt coșmarul devenit realitate, inspectoreee… Eu sunt zeul care vine, conchise el surâzând înfiorător.”

     Jocul necromanţilor, de Şerban Andrei Mazilu-Editura Crux Publishing

Editura: Crux Publishing

Anul apariţiei: Noiembrie 2016

Nr. de pagini: 369

Gen : fantasy; dark fantasy / clockpunk

 Seria Cronici din Voss : 1. Anotimpul pumnalelor; 2. Jocul necromanților

   La solicitarea fanilor, Andrei Mazilu revizitează Arhipelagul Voss cu romanul Jocul necromanților, căci multe lucruri au rămas nerezolvate după ce eroii au ieșit din scenă la finalul romanului Anotimpul pumnalelor. După Cădere, Imperiul se confruntă cu și mai multe forțe oculte hotărâte să distrugă definitiv echilibrul dintre Bine și Rău. Până și zeul Moarte se simte neputincios în fața haosului ce pare că vrea să consume sufletele tuturor muritorilor. Dar Thanos are propriile lui arme: Ordinul Corbilor, compus din cinci asasini ce au un singur scop – menținerea balanței Creației cu orice preț. Întotdeauna există un rău mai mare, iar vechi dușmani pot deveni prieteni atunci când se confruntă cu Întunericul absolut. Pumnalele taie în carne vie, jocuri politice se fac și se desfac, mistere vechi sunt scoase la iveală și noi eroi își fac apariția. Personaje memorabile, o cursă pe viață și pe moarte, o poveste de dragoste cum puține mai sunt și un univers fantastic de o profunzime tulburătoare. 

   Anul trecut am citit pe nerăsuflate “Anotimpul pumnalelor”, primul volum din seria Cronici din Voss și am avut ocazia să descopăr o lume magică și întunecată, în care nu am fost doar un simplu spectator. Simțeam că sunt alături de Corbi, că fac parte din grupul lor. Așa că nu e de mirare că am așteptat cu nerăbdare apariția următorului volum!

Jocul necromantilor

   “Jocul necromanților” este un roman complex, care te bulversează, te îngrozește și te ține cu sufletul la gură până la ultimul paragraf. Are aventură, intrigă, mister, trădări, practici oculte, mituri și legende, manifestări supranaturale, un strop de romantism, dar și planuri diabolice, crime oribile, evenimente terifiante (unele scene fiind de o duritate greu de digerat) care te solicită din punct de vedere emoțional.

   Sunt multe lucruri care mi-au plăcut: complexitatea personajelor, stilul figurat abordat de autor, ritmul amețitor, numeroasele întorsături absolut surprinzătoare, situațiile limită care te țin în suspans pană la final, acțiunea care se desfăşoară pe mai multe planuri. Nici acum nu-mi dau seama cum autorul a reușit să scrie o poveste atât de amplă, cu o acțiune atât de intensă, să fie atent la fiecare detaliu, oferind cititorului posibilitatea de a pătrunde cu uşurinţă într-o lume fantastică de care greu se mai poate desprinde la final.

   De asemenea, am apreciat faptul că în acest volum am găsit informații despre istoria Imperiului Voss, ascensiunea, moartea și învierea lui Turek, descendența vrăjitoarei Savannah, istoria Corbilor și multe detalii despre zeități și culte.

   Așa cum v-am spus și în “Anotimpul pumnalelor”, avem de-a face cu o lume desprinsă parcă din epoca medievală (deși anumite lucruri m-au făcut să cred că de fapt  totul se petrece  undeva în viitor), populată de o serie de creaturi înfiorătoare precum vârcii, vârcolacii și moroii, dar și de zeități, forțe oculte, vrăjitoare, stafii. Nu în ultimul rând, trebuie să amintesc de  Ordinul Corbilor, o organizație de asasini care acționa în numele zeului Thanos, cel care menține echilibru viață-moarte.

Jocul necromantilor 2

   La finalul primului volum am asistat la niște evenimente tulburătoare. În urma războiului purtat între Mequette și Corbi, cei din urmă au învins, iar viziunea lui Septimus I s-a împlinit: dinastia Voss a fost eliminată.

   Însă lucrurile nu s-au terminat acolo, așa cum s-a crezut. Se pare că vrăjitoarea Savannah nu doar că o manipulase în mod subtil pe ambițioasa contesă Madeline Mequette, cea care își dorea să devină împărăteasa lumii, nu doar a Imperiului, dar ea se și prefăcuse ani în șir a fi un aliat al Corbilor, ascunzând cu măiestrie adevărata ei identitate și rolul ei în învierea lui Turek Marteen, teribilul inamic al lui Thanos, zeul Morții. Miile de victime ale războiului nu au fost decât un tribut, ceva necesar pentru a-l aduce înapoi pe Turek, călugărul sanctificat de Biserica Triumviratului, cel care biruise cândva vârcii și moartea. Iar în “Jocul necromanților” aflăm că el  a revenit pe tărâmul oamenilor pentru a cuceri lumea cu o armată de cadavre ambulante.

   Iar în privința celor doi Corbi, Aendo Assermore și Jessah (Loup), lucrurile stau altfel față de ceea ce am crezut inițial. După ce o executaseră pe contesa Mequette la ordinul lui Thanos, ambii își închipuiseră că misiunea lor se sfârșise. Aendo reușise să o convingă pe Jessah să părăsească împreună Arhipelagul, să fugă pe o mică și izolată insulă numită Levand. Îi spusese că “atât  ucigașul Assermore, cel mai eficient asasin de pe acele meleaguri, cât și înfricoșătoarea Loup – așa cum Jess fusese poreclită – trebuiau să dispară; că se achitaseră de orice datorie față de zeul Moarte și că, dacă exista un picur de echitate în univers, își câștigaseră  pe deplin dreptul să își trăiască în pace restul zilelor.” Însă și-au întârziat plecarea și au ajuns prizonierii lui Turek.

   Acțiunea din “Jocul necromanţilor” debutează  cu un eveniment cutremurător. Inspectorul de Miliție Franco Baudelaire pătrunde în casa profesorului Rimm (despre care aflăm ulterior că este unul dintre slujitorii lui Turek) și îi citește corespondența și notițele din jurnal, notițe care confirmau faptul că Rimm avea cele mai groaznice intenții. Acesta vorbea despre ritualuri științifice (referindu-se la experimentele sale pe cadavre) și despre cât de încântat era că putea contribui la “ascensiunea tânărului zeu”. Însă atunci când pătrunde în mansarda reședinței Rimm descoperă ceva absolut sinistru.

“Pe tărgile dinăuntru, cadavre mai mult sau mai puțin proaspete zăceau eviscerate, iar pe pereți, în cuie, fuseseră atârnate părți anatomice ale mai multor animale. Tavanul era înlocuit de bare butucănoase, astfel încât să permită gerului să conserve ”materia primă”, în timp ce fulgi rătăciți de zăpadă se așternuseră peste leșuri și peste uneltele de pe bancul de lucru. Într-un colț, însă, micul altar spurcat nu își găsea locul în decorul relativ…tehnic. Lumina alburie de afară se revărsa peste Ochiul lui Thanos, în irisul căruia cineva înfipsese un cuțit de lamă vălurită. Sub el, într-un vas de lut, sânge negru se închega sub rafalele de vânt înghețat, înconjurat de bucăți de oase și stranii amulete din cupru.”

   Exact în acel moment, inspectorul se trezește față în față cu o creatură înfricoșătoare. Trupul îi  duhnea a putreziciune, mâinile îi erau umflate, degetele fiindu-i prevăzute cu gheare în loc de unghii, zeci de copci îi împodobeau pieptul și abdomenul, iar capul era prevăzut cu două perechi de ochi fără pleoape, urechi de lup, nas despicat și coarne de berbec. Iar când a glăsuit, printre buzele-i împietrite, Baudelaire a realizat că altcineva i se adresa și nu arătarea.

 “- Știi bine cine suuunt, zise monstrul cu acea voce de mormânt, dar nu vrei să accepți adevărul. Eu sunt coșmarul devenit realitate, inspectoreee… Eu sunt zeul care vine, conchise el surâzând înfiorător.”

   După ce inspectorul reușește să distrugă acea mostruozitate, în casă pătrund alte șase creaturi înfiorătoare, ce “scheunau și hâsâiau sălbatic, dornice de sange”.

  Din fericire, Baudelaire este salvat de câțiva agenți ai Serviciului Secret, iar în scurt timp  se va afla în fața lui Cassius Rho, noul lider al Serviciului Secret, și a lui Moon Thatcher Lillycatcher, fostul ministru al Științei și Dezvoltării. De la aceștia află că ei și sectanții se luptă pentru controlul Mlaștinii. Informatorii au observat că lunaticii sunt din ce în ce mai numeroși, că își fac simțită  prezența în întreg Arhipelagul, dar nicăieri mai mult ca în acest loc. Nimeni nu știe de ce  s-au strâns într-un număr atât de mare. Și tot de la ei află că medicul legist Daelin Dawson, curajoasa lui protejată, a reușit să se strecoare în sediul loc secret și i-a ajutat să scape de dăunători, în doar șase zile.

   De fapt,  încă de la dispariția împăratului, omorârea tuturor baronilor și eliminarea comerțului cu tutun, întreg Arhipelag Voss (compus din insulele Noss, Perque,Whitegate, Amberstone) este dominat de haos, iar Serviciul Secret abia mai reușește să mențină o oarecare ordine.

   Între timp, subteranul clocotea în corul de imnuri, în nebunia colectivă, în sângele vărsat fluvii spre gloria stăpânului Turek. Din sutele de zeloți care, de bunăvoie, se supuseseră pletorei de  chinuri inimaginabile, doar câteva duzini mai respirau, deși mintile nu le mai aparțineau demult, iar flăcările devotamentului nebunesc carbonizaseră orice urmă de suflet ar mai fi posedat. Doar unei mâini de necromanți li se permisese să își păstreze o oarecare rațiune – destulă încât să acționeze inteligent, să se poată folosi de viclenia și învățăturile pe care cel ce aspira să devină zeu le împărtășise cu ei.”

Jocul necromantilor 3

   Cei patru necromanți, locotenenții lui Turek, au fost aleși nu doar fiindcă posedau titluri și relații cu anumite cercuri sociale la care secta nu avea acces, ci datorită unui nivel de educație pe care restul nu îl aveau, dar și pentru că  erau “înzestrați” cu diverse tipuri de perversitate. John Taft (Sculptorul), al cărui aspect inocent nu trăda câtuși de puțin adevărata-i fire, este demonul care ucide femei. Nu s-a dovedit a fi doar un nebun original, ci și un necromant inovativ. Ulfmar Kay este pe cât de viclean și ambițios, pe atât de iscusit în arta întunecată; era versatil, adaptându-se în funcție de mediu oricărei situații, reușind să își farmece fără efort interlocutorul. Yvette Von Erikson este genul de femeie avidă de putere. A fost recrutată și instruită chiar de preoteasa-vrăjitoare Savannah. Ezrah Rimm, a cărei loialitatea față de Turek este totală, este cel mai ordonat, minuțios, răbdător slujitor, anticipând cu mult talent intențiile cultului, fiind capabil să ucidă întreaga populație a insulei.

   Turek cere celor patru  necromanți să îndeplinească anumite sarcini. Kay va trebui să recâștige controlul asupra Mlaștinii, să preia Universitatea și să saboteze întâlnirea prefecților. Lui Taft i se ordonă să-și folosească toate trucurile pe care le cunoște și toate ritualurile pe care le-a învățat pentru a-l ucide pe inspectorul Baudelaire. Yvette Von Erikson are misiunea de a o găsi și captura  pe  vrăjitoarea Savannah, iar lui Rimm i se dă cea mai importantă dintre misiuni. Stăpânul îi cere nu doar să-l elibereze pe Aendo Assermore, dar să îl și ajute să se pună pe picioare. Trupul zdrobit al Corbului trebuia “reparat” rapid, pentru ca apoi, prin orice mijloace, el trebuia să fie convins să recupereze un artifact.

  Adevărul e că cei doi Corbi, Aendo și Jessah, au fost prizonieri în tot acest timp, au fost bătuți, torturați, ba ea chiar a fost silită să îi despice carnea zile la rând (sub amenințarea execuției bărbatului iubit, Jessah fusese nevoită să ia locul torționarului implorându-i de fiecare dată iertare lui Aendo cât ea decupa în carnea lui). Uneori caznele durau ore întregi și Aendo ar fi  fost mort până acum, dacă vrăjitoarele nu i-ar fi administrat  forțat licori curative.

“Dintre toate armele lui Thanos, Aendo Assermore fusese cea mai devastatoare, binecuvântat de zeu cu abilități pe care nici un alt asasin nu le avusese până atunci. Putuse odată să invoce întreaga armată a vârcilor, să se transforme în umbre si să comunice cu gândul, dar acum nu mai poseda nici unul din toate acele daruri…” 

   Va accepta el să recupereze acel artefact, atât de necesar lui Turek Marteen? Dar locotenenți, își vor îndeplini sarcinile? Va reuși Turek să învingă Moartea, să îl ucidă pe Thanos? Se vor mai putea reuni cei cinci Corbi? Cine va învinge?

“Dacă Turek reușește să ducă la îndeplinire ritualul, nu doar că nimeni nu va poseda acea viață veșnică pe care el a promis-o, ci va elibera Răul suprem. Împreună, în această realitate, cei patru demoni vor distruge orice urmă de viață; se vor răzbuna pe zeul ce ne veghează, trecând în tărâmul lui și consumând suflete fără număr. Nu îmi pot decât imagina cât de puternic ar fi afectat echilibrul Creației și ce efect ar avea asupra altor lumi… Însăși soarta Universului se află în mâinile noastre”.

   “Jocul necromanților“ este un roman complex, fascinant, care pur și simplu răscoleşte sufletul cititorului. Consider a fi una dintre cele mai bune scrieri din genul fantasy. Am întâlnit personaje de neuitat, scene șocante, multe intrigi, dragoste și foarte multă magie.

 Nota 10

Crux Publishing logo

Cartea Jocul necromanților de Șerban Andrei Mazilu, a fost oferită pentru recenzie de către Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

by -
12

un volum de întâmplări atrăgător şi captivant, atractiv şi neobişnuit, ciudat şi ieşit din comun.

Eria. Perspective. de  Gabrielle Guvenel-Vol 2

Editura: Librex Publishing

Număr pagini: 184

Data apariţie: Noiembrie 2016

Descriere:

,,Oricât te-ai lupta, oricât ai încerca să-ți exorcizezi demonii personali, ei vor fi alături de tine atâta timp cât trăiești. Așa că cel mai bine ar fi să înveți să conviețuiești cu ei, cum a făcut și Eria.

Personajul nostru s-a-ntors în brațele lor, la fel cum se întoarce un prunc la pieptul mamei, iar și iar. Și, de data asta, în loc să-ncerce să-i elimine, îi îmblânzește și îi convinge să-i joace jocul.

Alături de ea, îndrăgiții Andi și Timothy, se lasă purtați pe drumuri neștiute, de propriile lor dorințe ascunse.

Romanul ne face cunoștință și cu alte două personaje inedite, despre care, cu siguranță, vom mai auzi pe viitor.”

   După ce am citit primul volum: Eria. Dezăluiri (recenzie aici) am ştiu că vreau să-l lecturez şi pe-al doilea. M-am bucurat enorm când am aflat că va apărea şi chiar l-am aşteptat cu nerăbdare, asta pentru că primul  volum s-a încheiat mult prea brusc şi trebuia să aflu ce se mai petrece în viaţa Eriei Pop. De asemenea, acest volum a fost lansat la Gaudeamus, Târgul internaţional de carte 2016, iar primul volum a fost relansat. Din păcate nu am ajuns la ora lansării, însă mi-am revenit când aveam în mâini volumul doi.

    Acţiunea cărţii presupune aceeaşi poveste scrisă din trei perspective diferite, ale celor trei personaje: Andi Aron- detectivul, Timothy Carrion- preotul, şi personajul principal Eria. Dintre toate cele trei perspective, mi-a plăcut cel mai mult cea a preotului Timothy.  Vorbele lui Andi Aron mi s-au părut aşa de complicate şi greu de înţeles, iar cele ale Eriei ceva mai interesante.

    Volumul debutează cu gândurile lui Andi despre anul care tocmai se încheiase, adică 2015. Explică de ce nu i-a plăcut şi vorbeşte despre ciudata perioadă în care el s-a transformat în lup şi cum s-a împrietenit cu câteva creaturi ciudate: vampiri şi alte astfel de creaturi dubioase.

    Andi Aron este supărat foc şi pară pe Eria. Mai demult o iubea, acum simte ură şi dispreţ faţă de ea. Asta pentru că viaţa lui a luat o întorsătură gravă: într-o noapte venit cu iubita lui Marta la munte are un accident cu skiurile. Andi era convins că nu are să se întâmple nimic rău pe pârtie, dar băuse câteva pahare de whisky înainte şi uite că tocmai s-a întâmplat. Deoarece se loveşte foarte tare la picior, în zona tibiei, prietena sa îl părăseşte la spital. Din spital, detectivul ajunge luat de Decko, fostul soţ al Eriei, într-o cameră unde este păzit de o altă creatură ciudată. Nu după mult timp, domnul Aron este transformat într-o femeie. Bărbat urma să redevină după o perioadă scurtă. Vă întrebaţi de ce a fost aşa pedepsit detectivul? Pentru că Eria l-a înşelat pe Decko cu el. În final, este o perspectivă corectă.

    În planul numărul doi, părintele Carrion este foarte recunoscător Eriei şi îl îndeamnă şi pe Andi să fie la fel de recunoscător, deoarece Eria s-a neglijat pe sine şi le-a salvat viaţa amândurora. Destul de dezamăgit şi trist, pentru că Eria nu-l iubea, ci doar s-a folosit de el, îi provoacă o stare de melancolie lui Timothy. Spre deosebire de preot, Andi n-o mai iubea deloc pe biata Eria, însă treburile se schimbă pagină cu pagină.

    Carrion nu se dă bătut şi după ce o ia din spital pe Eria, fug într-o ţară străină, unde preotul avea o casă destul de spaţioasă. Aici, în Hillsborough, preotul fuge de lângă Eria, dar şi Eria fuge din casa lui Timothy. Gândindu-se că a greşit, preotul se întoarce, însă ia-o pe Eria Pop de unde nu-i. De acum, Carrion o tot urmăreşte pe Eria şi cu orice preţ doreşte să afle unde e. Intră prin bar-uri şi prin restaurante, întreabă şi până la urmă dă de ea. Refuzându-l (Eria) odată, de două ori, de trei ori, de x ori, părintele se resemnează şi se hotărăşte să nu o mai urmărească. Din nou, îi revine dorinţa de a o apăra pe Eria şi o caută. O adevărată poveste despre prietenie, de dragoste nu prea cred că e vorba.

    În cel de-al treilea plan, unul destul de interesant şi plăcut, Eria îşi spune şi ea viziunea şi versiunea despre viaţa sa. Eria află că are un frate şi că tatăl ei este vinovat pentru soarta ei năpraznică. Orola este numele lui, iar pe iubita lui o cheamă Colopatrion. Aceasta are legatură cu celelalte personaje: cu Andi Aron pe care l-a păzit când era captiv ( are o aventură cu el, chiar în lift :)) când se vor reîntâlni) şi duşmanca numărul unu a preotului Timohy Carrion, fiind cu acesta în plin război. Întâlnirea dintre preot şi Colopatrion este extrem de dură. Îl provoacă la duel şi ajutată de alţi demoni îl imobilizează pe Carrion şi-l bagă într-o cuşcă. Preotul reuseşte să scape cu ajutorul unei cete de vârcolaci, şi o atacă la rândul lui.  Mirosul sângelui cald îi atrage pe vârcolaci şi se năpustesc asupra lui Colopatrion. După cum vă imaginaţi, fie roata şi pătrată tot se-nvărte ea odată!

    Pe parcurs apar monştrii, vampiri, zeiţe, zei şi multe alte personaje care ajută la formarea unui volum de întâmplări atrăgător şi captivant, atractiv şi neobişnuit, ciudat şi ieşit din comun.

    O ultima aventură palpitantă şi captivantă este cea de la sfârşitul cărţii în care întrega echipă în frunte cu Eria merg la un aşa numit portal pentru al închide, tot în centrul vechi pe strada Saint Jacques. Aici, intră într-un pub şi găsesc un copil, patru vârcolaci care dormeau, două iele şi un vampir. Dar oare vor pune capăt acestei acţiuni cu bine? Va mai vedea vreodată Eria soarele şi luna de pe cer? Cu restul echipajului ce se întâmplă? Citind cartea o să aflaţi negreşit! :)

    Pe scurt “Eria. Perspective” de Gabrielle Guvenel a fost o carte tulburătoare, mişcătoare, drăguţă, simpatică, vibrantă şi stridentă. Trebuie să circule! Dacă nu vă plac cărţile dark şi intrigante nu v-o recomand, însă dacă iubiţi acest gen de cărţi e un must-read!

P.S.: Nu începeţi să citiţi seria cu volumul doi, pentru că nu prea veţi înţelege nimic, ci începeţi cu primul volum. Aştept şi impresiile voastre, see you later!

 

Librex.roCartea Eria. Perspective de Gabrielle Guvenel a fost oferită pentru recenzie de Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex Publishing.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

%d bloggers like this: