Carti de dragoste

Romanele din colecția Alma- Iubiri de poveste în luna Februarie 2018

 Cărțile apar sâmbăta la chioșcuri alături de ziarul Libertatea:

1.Dorinţe nobile de Elizabeth Hoyt-3.02.2018

Volumul cu nr. 12 din seria- „Maiden Lane”

2. Masca dragostei de Lorraine Heath-10.02.2018

Volumul al doilea al seriei „Lorzi îndrăgostiți”, continuarea romanului SECRETUL CONTESEI, publicat la începutul lunii ianuarie.

3. Pasiune furtunoasă de Johanna Lindsey-17.02.2018

Volumul cu nr. 12 din îndrăgita serie „Malory – Anderson”.

4.În braţele altei iubiri de Anna Harrington-24.02.2018

Primul volum al unei serii noi, „Capturarea fraților Carlisles”.

O lună în care veți citi continuarea celor mai îndrăgite serii, scrise de cele mai apreciate autoare, dar şi o serie nouă.  Vă plac propunerile pentru luna februarie?

Sursa Cărţi Romantice

Tentația, de Anna Barton-Colecția Iubiri de poveste-prezentare

Vol. 2 al seriei Honeycote. Primul volum Păcătoasa.

   Pictura pe care o deține Benjamin Elliot, reprezintă o frumusețe uimitoare cu ochi de safir, păr de aur și piele lăptoasă. Ben recunoaște acesta frumusețe în momentul în care o întâlnește, deși poartă îmbrăcăminte la modă, în persoana debutantei Daphne Honeycote.

    Annabelle protagonista cărții ,,Păcătoasa”, nu este singura familiarizată cu scandalul. Se pare că și inocenta ei soră, Daphne are un secret.

   Înainte să fie cumnată de duce era o fată simplă cu o mamă bolnavă. Pentru a plăti facturile a fost de acord să pozeze pentru două picturi scandaloase. A fost asigurată că picturile nu vor fi văzute, ele făcând parte dintr-o colecție privată.

   Acum, sora ei s-a căsătorit cu un duce, au fost instalate confortabil și în sfârșit are și Daphne primul ei sezon. Frumusețea ei atrage ca un magnet și, Hugh Biltmore este interesat de ea.

   Dar, Benjamin Elliot, fostul prieten al fratelui lui Hugh, cel cu care luptat și au fost umăr lângă umăr în bătălia de la Waterloo, l-a făcut să-i promită înainte să moară că va avea grijă de fratele lui mai mic.

   Știe că Hugh este serios, dar cunoaşte și secretul lui Daphne-picturile scandaloase. Și mai crede că cei doi nu sunt potriviți.  Până la urmă de ce găndeşte așa nici el nu înțelege prea bine, dar era ceva la tânără care îl înflăcăra și-l făcea să vrea să fie un nemernic.

   Așa că, îi spune că una dintre picturi se află în posesia lui și îi dezvăluie secretul, asta dacă va continua să-l încurajeze pe tânărul Hugh. Vrea cu orice preț să-i despartă.

 Daphne, deşi disperată pune şi ea condiţii: Dacă vrea să-i despartă: să o ajute să găsească și celălalt tablou și după aceea să le distrugă.

   De aici lucrurile încep să curgă într-un alt ritm și în altă direcție. Cei doi petrec mult timp împreună și…orice este posibil.

   Ben studiase pictura în amănunt, femeia din tablou avea o strălucire aparte așa cum strălucea și în realitate. Era lumina.

   Iar el, eroul de război, era întunericul, cel ce duce cu el vinovăția supravieţuitorului. Ben are și el secretul lui.

   Cum a ajuns pictura în posesia lui Ben? Unde se află celalalt tablou? Care va fi relația dintre lumină și întuneric?

   Descoperiti voi în cartea Tentația, de Anne Barton, colecția Iubiri de poveste, ce apare în data de 20.01.2018, la chioșcurile de presă împreună cu ziarul Libertatea..

Sursa foto Pinterest-Trevillion

Uneori, cele mai bine păstrate secrete sunt cunoscute de toată lumea... Un roman despre Emma, frumoasa fiică a celui mai cunoscut star de muzică rock.

Secrete publice-vol 2, de Nora Roberts

Titlu original: Public Secrets

Traducere: Sanda Socoliuc

Număr pagini: 381

Editura: Miron 

Anul: 1994 

 

 

   Eliberată din teroarea unei mame egoiste, Emma intră în viaţa de bogăţie, privilegii şi celebritate a marilor staruri. Până în noaptea când se întâmplă ceva în casa lor şi întreaga lume e cutremurată. Noaptea care îi schimbă din temelii viaţa şi o face posesoarea unui secret cumplit. Emma este păzită zi şi noapte, vânată de ziarişti şi trece prin momente de mare pericol. Până în ziua când, îmbrăţişată de un bărbat, începe să creadă în iubire…

   Dacă în primul volum este vorba despre viață de copil a Emmei, despre moartea tragică a fratelui său, despre viața la școală, în volumul al doilea este vorba despre viața de adult și problemele sale.
Deci, vom vorbi despre Brian tatăl, și formația sa Devastation cu cei patru membri ai săi: BRIAN, JOHNNO, P.M., STEVE.
Brian este în continuare o persoană singură, dragostea să fiind tot Bev, femeia de care nu a divorțat mulți ani. Durerea care a survenit la moartea băiatului lor îi va separa. Brian mai mult în State, iar Bev în Anglia.

   Johnno este o persoană super de treabă, gay, dar această problemă nu va deranja pe nimeni, el fiind ca și un al doilea tată pentru Emma. Dragostea neîmpărtășită, secretă a lui fiind- Brian.
Steve este o persoană cu probleme grave din cauza drogurilor, internarea lui în clinicile de specialitate fiind dese. Când întâlnește pe doctorița responsabilă cu starea sa mentală se va schimba, viața să nu va mai fi în pericol. Cei doi vor forma un cuplu frumos.
P.M. va avea o relație cu Bev, asta ducând la răcirea relațiilor dintre Brian și Bev. P.M. se va căsători cu Lady Annabelle și vor avea un copilaș.

   Cât despre Brian și Brev vor mai trece ani  până când își vor da seama că nu pot trăi unul fără celălalt, iar dragostea lor este la fel ca și la început. Ei vor ajunge să mai aibă un copil. Emma este deocamdată singurul copil iar ei vor încerca să nu se implice prea tare în viața sa.
Această va fii o mare greșală,deoarece întâlnirea cu Drew,va fii coșmarul vieți,ea fiind la un pas de aș pierde viață.

   Când la deschiderea concertului formației Devastation va cânta un tânăr chitarist blond, frumos, și care după spusele sale nu știa cine este Emma cu adevărat, va fi lucrul cel mai frumos care i s-a întâmplat. Dar nu totul este ce pare…
După ce doi se vor căsători în secret, începe coșmarul pentru Emma. Drew şi-a jucat bine cărțile, iar acum o maltratează pe Emma îngrozitor, o verifică oriunde face un pas, o ține închisă în casă pentru aș reveni de pe urmă bătăilor primite. El vrea doar bani, faimă și asocierea numelui său cu a formației Devastation.

   Coșmarul Emmei se pare că nu se va termina, dar poate să fugă în final și să se ascundă de monstrul care îi era soț. Nimeni nu știe prin ce trece, rușinea fiind prea mare pentru a vorbi. Singura ei prietenă este de la școală, și băiatul care acum este polițist Michael, dar și el doar bănuiește…
Când Michael este anunțat că prietena lui din copilărie, și singura femeie pe care a iubit-o, este în primejdie de moarte, nu ezită deloc, dar până reușește să ajungă împreună cu partenerul său, Emma este într-o stare critică, doar pistolul oprindu-l pe Drew din a o omorî.

   Deși și-a ucis soțul în legitimă apărare, deși relația lui Michael este pe un făgaș bun, cineva îi vrea moartea. Ea își poate aminti cine din anturajul tatălui său cine i-a ucis frățiorul. Când mama biologică moare, sau va fi ucisă de criminal, va apare o scrisoare care o incriminează și pe ea, dar și alte persoane care au dus planul mârșav la capăt.

   O carte cu multe răsturnări de situație, cu un criminal care pândește de aproape, cu Emma care are nevoie să îşi salveze viața de mai multe ori, cu poveștile de dragoste care îi fac să sufere. Este o carte complexă care ne arată că și celebritățile au durerile și temerile lor.

 

by -
7

Sub arsiţa iubirii, de Evelyn Rogers-historical romance

Editura: Nova -2001

Traducere: Olga Gheorghe

Număr pagini: 351

Gen: Historical Romance

 

El-un tânăr scoţian, căpitan de vas, ambiţios şi hotărât, în viaţa căruia femeile nu reprezintă decăt trecătoare clipe de iubire.

Ea-o tânără americancă bogată, fragilă şi pură, dar încăpăţânată ţi orgolioasă, decisă să-şi găsească fratele dispărut şi să nu se căsătorească cu bărbatul impus de familie.

Două personalităţi puternice care se înfruntă violent şi sfărsesc prin…

 

   Să începem cu întâlnirea dintre Jayna Worthinton, o tânăra serioasă, și președintele Statelor Unite, James Madison. Această tânăra își caută fratele pierdut în naufragiul vasului Philadelphia, lângă malurile orașului Tripoli.
Deși toată lumea îl crede mort pe Josh, Jayne tot îl caută, ajungând la președinte pentru a-i cere o favoare. Vrea o scrisoare de recomandare către paşa din Tripoli, crudul și nemilosul Yusuf Karamanli, pentru a se interesa de soarta fratelui său.
Au fost eliberați o parte din naufragiaţi, alți au fost gășiți morți, dar un singur pasager lipsea de pe navă și acela era Josh.

   După întrevederea nefructuoasă cu președintele, Jayna vrea să urmeze altă cale. Caută în port un căpitan curajos și nava lui. ÎI este recomandat Andrew, un tânăr scoțian, ambițios și hotărât, un adevărat lup de mare. Întâlnirea dintre cei doi are loc într-o tavernă din port, așa că, impresiile nu sunt tocmai favorabile de nici o parte.
Andrew, un bărbat care consideră femeile ca pe câteva clipe de iubire trecătoare, când o observă pe subțirică Jayne, nu îl atrage decât ochii la ea și mândria ei. Refuzul lui de a o duce cu nava sa nu o descurajează pe tânăra fată.

   Deși au loc o serie de evenimente la care Jayne ia parte, inclusiv logodna sa forțată cu un nepot al tatălui său vitreg, șoaptele care apar în urma întâlniri dintre fată și căpitanul scoțian, o va face sa pornească separat pe mare în căutarea fratelui dispărut.
Andrew va porni și el după marfă cu nava sa. În mintea fiecăruia stăruiesc amintiri care nu vor să treacă.
Întrevederea cu paşa nu îi aduce niciun rezultat despre fratele său dispărut. Doar că, cineva, cu o cicatrice pe obraz, va încerca să o omoare de mai multe ori pe parcursul acestei călătorii.

   Căpitanul și Jayne se reîntâlnesc, atracția dintre ei este explozivă, la fel și urmările.
Fata are de gând să meargă mai departe în căutările sale, iar pași o duc spre șeicul Hammoda, care neagă că ar ști ceva despre fratele său, dar adevărul este undeva la mijloc. Jayne este informată de către un băiat al străzii, crede ea, că s-ar afla în Sahara o oază, un oraș ZIZA, unde fratele ei ar fi un sclav. Așa că, împreună cu o caravană, cu Andrew, vor porni prin deșert pentru a afla adevărul despre acest oraș și despre fratele ei.

   Nu vă mai prezint greutățile pe care le întâmpină prin deșert, sau nopțile pline de pasiune dintre cei doi, sau tentativa care era cât pe ce să o ucidă pe Jayne, prezint direct orașul Ziza, unde străzile sale amintesc de un oraș european, curat și civilizat condus de Sid Ali. Întrevederea cu acest conducător îi aduce o bucurie nesperată: fratele ei se află în față sa.

Oare de ce scrisorile de ambele părți nu au ajuns la destinație?

De ce Hammoda a mințit, când fiica sa Melina este căsătorită cu Josh? Ce se întâmplă aici?

  Mahomed, copilul străzii, este unul dintre copii lui Hammoda, dar ceva nu este în regulă. De ce copilul a fugit cu Jayne la sora lui în deșert? De ce este speriat de ceea ce se întâmplă?

   Ce se va întâmplă cu Jayne și Josh sau mai bine spus Sid Ali, cine este cel care vrea moartea fetii și stabilirea permanentă a fratelui în deșert veţi afla citind cartea.

   Veți descoperi și ce se va întâmplă cu povestea de dragoste dintre Jayne și Andrew, dar şi toate peripeţiile călătoriei în deşert.

O lectură antrenantă şi tulburătoare, o carte care nu se uită!

Secrete publice-vol.1, de Nora Roberts

Titlu original: Public Secrets

Traducere: Sanda Socoliuc

Număr pagini: 333

Editura: Miron 

Anul: 1994 

 

Uneori, cele mai bine păstrate secrete sunt cunoscute de toată lumea… Un roman despre Emma, frumoasa fiică a celui mai cunoscut star de muzică rock.

  De la vârsta de trei ani Emma McAvoy trece prin traume groaznice pentru o fetiță la vârstă ei. Mama sa, Jane- o alcoolică înăcrită, suspină după fostul său iubit și tatăl fetiței. Când ceva nu merge bine fetița este maltratată, bătaia fiind ceva la ordinea zilei.

    Când Brian McAvoy împreună cu trupa sa rock, Devastation, încep să aibă succes, să meargă în turnee, dar  este în pragul de a se căsătorii cu Bev, apare amenințările lui Jane, care pretinde că are o fiică cu el. Cum aceasta a fost iubita sa de la 18 ani, Brian merge la locuința sordidă, și surpriza este mare- fetița blondă de trei anișori, înfricoșată că va fi bătută este copia sa fidelă. Astfel că, peste noapte, un tată tânăr și înfricoșat de ce înseamnă să fii părinte decide să o scoată, de fapt o cumpără pe banii mulți de la mama sa biologică.

   Când Bev, și ea însărcinată, va afla de copilă va încerca să nu se apropie de ea să nu o iubească, dar felul ei de a fi și dragostea pentru Brian va învinge obstacolele, iar faptul că va fi și ea mamă duce la o înțelegere afectuoasă cu Emma. Când succesul fulminant al formației Devastation și nașterea frățiorului Emmei, Darren, aduce înțelegere și iubire în familie, fetiță începe să se simtă iubită. Frățiorul său până la vârsta de doi ani este dragostea vieții sale de fetiță.

   Într-o noapte îngrozitoare când părinții aveau una din multele lor petreceri, strigătul lui Darren o trezește pe Emma, iar ea speriată încearcă să afle la cei șase anișori ai săi ce s-a întâmplat. În camera frățiorului său erau doi monștri care îl țineau încercând să îi facă rău fratelui său. Țipătul său și încercarea de a-și ajuta frățiorul, îi pune pe criminali pe urmele sale, ea fugind țipând și căzând pe treptele de la etaj.
Când se trezește la spital află că din familia sa fericită a rămas doar fumul, Darren fiind ucis, mama Bev căzând într-o depresie groaznică, iar tatăl Brian se va retrage în droguri, băutură și munca sa cu formația. Emma va fi trimisă la o școală catolică, tatăl va pleca de la Bev, rămânând succesul tot mai mare al formație rock, acesta aducând după sine gărzi permanente pentru fetiță- teama de a fi ucisă fiind prea mare pentru tată.

   Cazul morții lui Darren va rămâne nerezolvat, criminalii nefiind prinși, iar Emma uitând feţele lor va scapa de moarte în toți acești ani. Michael Kesselring este fiul polițistului care a cercetat în tot acești ani moartea micuțului Darren, iar drumul său încă de copil se tot intersectează cu frumoasa Emma, dar nu se știe de ce ei se vor întâlni doar o dată la câțiva ani, dar timpul trece…

   Din descrierea cărți totul a pornit din interior. Oare cine putea fi? Alice- bona, Johnno prietenul din copilărie al lui Brian și membrul trupei, Steve alt membru, P.M. basistul, cel care era și el îndrăgostit de Bev? Pete managerul formației?
Oare cum va mai decurge viața unei fete, a unei vedete rock? Va avea parte de o viață normală? De dragostea unui bărbat? Își va aduce ea aminte cine este criminalul pe care l-a văzut când era în camera fratelui său?

Vă dați seama că eu am răsfoit finalul volumului doi, mai ales că ardeam de nerăbdare să aflu cine poate fi criminalul.

 

 Sursa foto: Wikipedia

În căutarea unui destin, de Jojo Moyes-tensiuni și secrete-recenzie

Editura Litera, 2017

Colecția Blue MOON

Titlu original: The Ship of Brides (2005)

496 de pagini

Traducere din limba engleză de Ana Dragomirescu

Cred că până în clipa aceea n-am crezut în Soartă. Dar e greu să nu crezi, când te gândești cât de departe ajunseserăm.

E greu să nu crezi, când te gândești că părea cu neputință ca, dincolo de kilometri, de continente, de oceane întinse, să ne fie menit să ne reîntâlnim.

   Unele cărți le uităm la câteva zile după ce le terminăm, pe altele le lăsăm baltă după câteva zeci de pagini, dar sunt câteva (puține la număr) care se stabilesc definitiv în sufletul nostru. Așa se întâmplă cu romanele lui Jojo Moyes; cine ar putea uita povestea lui Will și a Louisei, spre exemplu? Și nu doar poveștile impresionează, ci și capacitatea autoarei de a oferi originalitate și dovezi ale unei temeinice documentări.

   Ideea romanului În căutarea unui destin i-a venit autoarei când a aflat despre trecutul bunicii sale, mai exact despre faptul că a fost „mireasă de război”, adusă în Anglia în 1946, la bordul unui portavion. Așadar, povestea are la bază evenimente istorice legate de cel de Al Doilea Război Mondial, în jurul cărora se țese o ficțiune cu sare și piper, emoție și sensibilitate, cu tensiuni și secrete ce se dezvăluie treptat, cu personaje din diverse medii sociale, puse a conviețui timp de șase săptămâni.

   Acțiunea se desfășoară pe două planuri temporale: în 2002, când o bătrână aflată în vacanță cu nepoata în India descoperă într-un port epava mult-iubitei Victorious, și 1946, când aceasta făcea un ultim drum. De fapt, plasarea acțiunii inițiale în 2002 constituie un pretext, un mod de a crea atmosfera, un soi de „ramă” pentru povestea propriu-zisă, prilej ca bătrâna să-și amintească de propria experiență. În anul 1946, forțele maritime ale Marii Britanii intră în ultima etapă a transportului postbelic de mirese de război (femeile căsătorite în timpul războiului cu militari britanici aflați la datorie în diverse colțuri ale lumii). La 2 iulie a acestui an, aproximativ 655 de mirese australiene pornesc într-o călătorie ce le va marca definitiv viața, la bordul unui portavion, nepregătit pentru un asemenea transport prețios. Cabinele mireselor sunt instalate în puțul liftului, înghesuite și sufocante, cei 1100 de bărbați aflați în serviciu pe navă sunt din ce în ce mai tensionați și conflictele stau să izbucnească la tot pasul. 4 femei provenind din medii diferite sunt obligate să împartă o cabină de 3/2 metri, fiecare în căutarea unui destin fericit alături de bărbatul pe care abia îl cunoscuse înainte de căsătorie.

   Avice Radley este o blondă bogată și sofisticată, egoistă și superficială, interesată doar de confort și de imaginea din societate; trădează cu seninătate și nu are mustrări de conștiință; preferă să moară decât să se facă de râs. Margaret O’Brien este fiică de fermier, însărcinată în 7 luni, singura dintre cele patru cu adevărat îndrăgostită de soțul ei; faptul că a fost părăsită de mamă îi stârnește emoții privitoare la viitorul ei rol de mamă. Este onestă, neprefăcută, o fată zdravănă, crescută la țară și prietenă de nădejde. Jean Castleforth are abia 16 ani și a trebuit să mintă că este însărcinată pentru a se putea îmbarca; este analfabetă, indiscretă, nu ezită să flirteze (ceea ce îi va aduce necazuri mari), însă știe să se facă plăcută de ceilalți. Recunoaște că s-a căsătorit pentru că nu avea niciun viitor. Frances Mackenzie, o soră medicală enigmatică și sobră, fuge de un trecut ce nu-i dă pace și cunoaște iubirea la bordul portavionului. Este genul de eroină cu care empatizezi foarte ușor. În acea cabină în care nici nu poate fi vorba de intimitate, fiecare se dezvăluie, își spune povestea și aflăm de câtă naivitate pot da dovadă tinerele. Fiecare provine din familii cu oarecare probleme, toate având o relație defectuoasă cu propria mamă.

Avertismentul de înainte de îmbarcare devine pe timpul călătoriei precum goarna unui megafon:

–O să vă pară rău! S-a auzit un strigăt solitar, pe deasupra muzicii. Suna a glumă.

–Tuturor o să vă pară rău!

În clipa aceea, printre pasagerii vasului s-a lăsat liniștea. Apoi, rupând tăcerea, o primă fată a izbucnit în plâns.

   Frica cea mai mare a fiecărei mirese este să primească telegramă cu Nedorită. Nu veni., nedoritele fiind debarcate în următorul port și trimise înapoi în Australia. Atât de ușor se putea desface o căsnicie; printr-o simplă telegramă, lipsită de orice explicație.

   Vasul Victorious, aflat la ultima lui călătorie, reprezintă suprapersonajul romanului, având o funcție simbolică: este cel care ajută personajele să își împlinească destinul. Vechi și uzat (devenind chiar o capcană aproape mortală), asistă la propriul priveghi atunci când avioanele sunt lăsate să cadă în larg, pentru a face loc mireselor.

Frances a rămas o vreme afară, trăgând în piept aerul rece și proaspăt, simțind cum briza îi biciuiește pielea feței, bucurându-se de mișcările blânde ale navei. Dedesubt, motoarele care duduiau îi dădeau impresia că se află în măruntaiele unui animal preistoric: le simțea vibrațiile prin tot trupul, în timp ce pufăiau și gemeau furioase din pricina efortului. Acolo sus, însă, mișcarea lor aducea cu un tors molcom, animalul părând blajin și supus, ce o purta în siguranță mai departe, de-a lungul vastului ocean, asemenea unei fiare mitice. 

   Structural, romanul este împărțit în 3 părți corespunzătoare celor două planuri temporale, fiecare capitol fiind însoțit de fragmente din presa vremii referitoare la experiențele prin care au trecut miresele de război sau cei care lucrau pe nava Victorious.

Din efectivul vasului făceau parte și vreo treizeci și cinci, patruzeci de infanteriști marini. Înfățișarea elegantă și purtarea lor veneau, de obicei, în contrast direct cu noi, mateloții, și stârneau o oarecare mirare amuzată din partea noastră… Cu nasturii lor de alamă și cu cizmele lor perfect lustruite, aveau un aer foarte pretențios.

  1. Troman, marinar, nava britanică Victorious, în Wine, Women and War.

  Emoționant de la prima până la ultima pagină, În căutarea unui destin este mai mult decât un roman de dragoste; este o lecție despre adevărata camaraderie, devotament, familia din perioada postbelică și rolul femeii în societate, despre viața pe mare și efectele singurătății asupra psihicului uman. Am savurat fiecare moment, mereu cu sufletul la gură, deoarece fiecare pagină este însoțită de imprevizibil.

 Cartea În căutarea unui destin, de Jojo Moyes poate fi comandata de pe site/ul Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

sursa foto>http://uswarbrides.com/

Pe insulă, de Tracey Garvis-Graves-Editura Epica-recenzie

 

Editura: Epica;

Număr de pagini: 346;

Data apariţiei: noiembrie 2017;

Traducător: Adina Pintea

   Anna Emerson este profesoară de engleză, are treizeci de ani și o nevoie disperată de a evada. Sătulă de iernile friguroase din Chicago și prinsă într-o relație care nu duce nicăieri, nu stă deloc pe gânduri atunci când i se propune să-și petreacă vara pe o insulă tropicală, ca profesor meditator pentru tânărul T.J. care are șaisprezece ani.

T.J. Callahan nu-și dorește să plece nicăieri. Cancerul de care suferă este în remisiune și nu vrea decât să revină la rutina lui zilnică. Părinții însă îl bat la cap să-și petreacă vara în Maldive și să recupereze tot ce a pierdut în ultimul an de școală.

Anna și T.J. urcă la bordul unui avion particular care trebuie să-i ducă la casa de vacanță a familiei Callahan. Avionul se prăbușește, și curând își dau seama că sunt aruncați pe o insulă nelocuită. La început, se luptă să supraviețuiască, dar pe măsură ce zilele devin săptămâni, apoi luni, cei doi încep să se confrunte cu tot mai multe greutăți, printre care și posibilitatea ca boala lui T.J. să recidiveze. În ziua în care T.J. își sărbătorește încă o zi de naștere pe insula, Anna începe să se întrebe dacă nu cumva cea mai mare provocare dintre toate nu este faptul că trăiește alături de un băiat care, treptat, devine bărbat.

   Tracey Garvis Graves este o scriitoare americană de bestselleruri New York Times, Wall Street Journal şi USA Today. Volumul său de debut, Pe insulă, s-a regăsit multe săptămâni pe lista New York Times cu cele mai bine vândute romane, a fost tradus în douăzeci şi nouă de ţări şi este în proiect pentru realizarea unui film de lung metraj cu studiourile MGM şi Temple Hill Productions. Puteţi obţine mai multe informaţii despre autoare, accesând: www.traceygarvisgraves.com.

   Publicată iniţial pe 4 septembrie 2011, cartea a devenit populară în rândul cititorilor de ficţiune şi romane de dragoste. Pe lângă acest roman, scriitoarea americană a publicat şi “Heart-Shaped Hack”, “White-Hot Hack”, “Covet” şi “Every Time I Think of You”.

Pe insulă” a fost o lectură excepţională, superbă, exotică şi încântătoare. Am citit-o foarte rapid, în două zile, dorindu-mi din tot sufletul să aflu prin ce mai trec personajele principale.

  Cu toate că titlul cărţii ne îndeamnă să citim cartea vara, alături de un pahar de limonadă sau ceai cu gheaţă, într-o zi călduroasă, când nici prin cap nu ne trece să ieşim afară, e perfectă dacă o lecturaţi în orice anotimp, căci acţiunea cărţii se desfăşoară în mai multe anotimpuri. Eu am profitat de zilele libere din această perioadă, a sărbătorilor de iarnă, având mai multe timp pentru lectură, bucurându-mă de un roman tropical, purtându-mă pe o insulă călduroasă, făcându-mă să-mi imaginez că sunt în vacanţă.

   Am o slăbiciune pentru cărţile cu iz insular, de vară, care mă fac să mă gândesc la razele toropitoare ale soarelui şi la concediu. Nu ştiu de ce, dar, de fiecare dată când dau de o astfel de carte, ce respectă criteriile de mai sus, o citesc imediat, paginile zburând pe nesimţite. Probabil pentru că o asemăn cu anotimpul meu preferat, vara, şi pentru că acţiunea e mult mai dinamică, nu mă plictiseşte şi nu mă ia somnul în timp ce citesc o carte de acest gen.

   După cum afirmă într-un interviu, autoarea a fost inspirată să scrie romanul “On the Island” de show-ul tv Survivor, vizionând fiecare episod. De asemenea, pe când era o copilă, Tracey a fost cu mama ei să vadă “The Blue Lagoon”. I-a plăcut filmul “Castaway” şi şi-a dorit să dezvolte într-un sens acţiunea lui. A spus că i s-a părut o idee interesantă şi inedită să aducă doi oameni care nu ar trebui pe o insulă şi să vadă ce se întâmplă. A ajutat-o şi soţul ei mult, susţinând-o. Să ai pe cineva care să creadă în tine şi în visul tău este îndeajuns pentru a te apuca de treabă.

  Romanul este scris din două perspective: a personajului principal feminin şi din perspectiva personajului principal masculin, fiecare capitol continuându-se prin înlănţuire. Mi s-a părut minunat că nu se povesteşte acţiunea de două ori, din ambele perspective, ci totul se continuă lin şi frumos.

   Acţiunea este complexă şi personajele bine conturate, fiecare cu caracteristicile sale specifice, fiind bine individualizate. Am îndrăgit-o mult pe Anna, personajul principal feminin, căci a ştiut să-şi urmeze inima în tot ceea ce a făcut, ascultând-o.

   Anna Emerson, o profesoară frumoasă şi tânără, se hotărăşte să-i devină meditatoare lui T.J. Callahan, un adolescent care scapă de cancer, dar care a pierdut multă materie şi lecţii la şcoală, trăind mai mult prin spitale. Pentru Anna, ideea de a pleca departe de locul unde îşi duce viaţa cotidiană este o provocare, la care cu greu se decide să răspundă afirmativ, privind partea plină a paharului, şi anume aceea că se va relaxa toată vara la soare, pe o insulă tropicală, cu picioarele în nisip, bronzându-se.

   Anna ajunge la aeroport condusă de iubitul ei, John, şi îi întâlneşte pe tânărul cu care avea să petreacă  mult timp împreună, acesta fiind însoţit de cel mai bun prieten, Ben. Călătoria a durat foarte mult, intervenind câteva probleme, însă cei doi au coborât cu bine pe Aeroportul Internaţional Malé din Maldive, aflând că insula unde aveau să locuiască pe durata verii era la 2 ore depărtare şi că pe insula aceea puteai să ajungi doar cu hidroavionul. Pentru că se făcuse seară şi hidroavioanele nu circulau seara, Anna şi T.J. sunt în pericol să rămână pentru o noapte în Malé. Dar un pilot al unei astfel de aparat de zbor spune că îi poate duce el pe cei doi pe insulă, acesta întorcându-se acasă. Bucuroşi că problema s-a rezolvat, cei doi urcă în hidroavion şi le revine zâmbetul pe buze, adresându-i curioşi câteva întrebări pilotului. Suferind o criză de arsuri la stomac, pilotul leşină şi aeronava se prăbuşeşte în ocean. Purtând pe ei veste de salvare, tinerii reuşesc să scape cu viaţă din teribilul accident şi peste câteva ore bune ajung pe o insulă, purtaţi de curenţii din apă.

   Rupţi complet de lumea normală, Anna şi T.J. speră că vor mai trece hidroavioane pe cer a doua zi, culcându-se pe nisip, obosiţi, răniţi şi extenuaţi. A doua zi se trezesc şi sunt uimiţi de faptul că pe cer nu se zăreşte niciun avion şi cu fiecare zi ce trece încep să se obişnuiască cu viaţa pe insulă, departe de toţi şi toate, departe de umanitate, mâncare, apă şi energie electrică. Singura lor sursă de mâncare sunt fructele de pâine şi nucile de cocos, iar sursa lor de apă e ploaia care cade des.

   În timp ce orele şi zilele se scurg, Anna şi T.J. încearcă cum pot să supravieţuiască: se spală în ocean, aprind un foc cu ajutorul beţelor ca mai apoi cine trece pe cer să vadă semnalele lor de alarmă, adică fumul, mănâncă doar fructe de pâine, nuci de cocos, peşti şi găini, care trăiau pe plajă, şi încearcă să depăşească toate pericolele ce le stau în cale, precum: un liliac care i se înfinge în capul Annei, un rechin ce îi fac pe cei doi să nu se mai apropie de ocean, un virus local şi altele. Urmărind toate peripeţiile celor doi protagonişti, veţi sta cu sufletul al gură, aşteptând să vedeţi cum se termină fiecare în parte şi în favoare cui. Convinşi că nu vor mai fi salvaţi niciodată, însă cu flacăra speranţei aprinsă în suflete, Anna şi T.J. sunt ajutaţi, într-un fel, de natură pentru a rezista pe insulă. Viaţa le este cu mult uşurată după ce valurile le aduc, uşor-uşor, obiectele pe care le-au avut cu ei în hidroavion. Astfel, ei îşi primesc hainele, obiectele de îngrijire personală şi o plută pneumatică, în care vor dormi nopţi la rândul. Îşi construiesc o casă, al cărei acoperiş este luat pe sus de furtună, şi încearcă, fiecare cum poate, să rămână în viaţă.

   Trăind unul lângă celălalt zi de zi, între ei se leagă şi sudează o relaţie de iubire. Să fie oare una temporară sau permanentă? Vor reuşi să scape de pe insulă? Cine îi va salva? Vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi? Cum rămâne cu soţul Annei?

   “Pe insulă” de Tracey Garvis-Graves a fost exact de ceea ce am avut nevoie: o lectură efervescentă, care să mă destindă şi să mă facă să uit de zilele geroase de iarnă, plimbându-mă, alături de personaje, pe insula lor. Cu picioarele în nisip, cu briza în urechi şi cu delfinii care se joacă fericiţi în ocean, vă spun doar atât: cartea aceasta o să-mi rămână în suflet multă, multă vreme.

 

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Între decenţă şi dorinţă, de Mary Balogh-Colecţia Cărţi Romantice-prezentare

Disponibil de vineri-29.12.2017- la toate punctele de difuzare a presei alături de revista Libertatea pentru Femei!
  Felicity, Lady Wren, s-a căsătorit mânată de simțul datoriei, cu un bărbat mult mai în vârstă, pentru a-și salva familia de perspectiva sărăciei. Acum însă este văduvă și hotărâtă să încheie o căsătorie strălucită. Așa că pornește spre Londra în căutarea unui soț fermecător, chipeș, tânăr, bogat, de rang înalt și alături de care să se bucure de viața înaltei societăți.
Lordul Edmond Waite pare să întrunească toate calitățile. Din momentul în care se întâlnesc, atracția este reciprocă. Însă există o singură problemă – în timp ce Felicity îl dorește ca soț, el este interesat să o aibă doar ca amantă. Dar Felicity nu se dă bătută și cere ajutorul vechiului ei prieten, Tom Russell, pentru a stârni gelozia lui Waite.
Tom și Felicity au împărtășit o pasională poveste de dragoste înainte ca ea să fie silită să se mărite cu bătrânul Lord Wren. Dar acum Tom nu se potrivește cu noile planuri ale lui Felicity, căci e un simplu gentleman fermier, nu are un rang înalt și nici nu e interesat de societatea londoneză.
Șarada lor trezește în amândoi sentimente ce păreau uitate. Iar în războiul dintre decență și dorință, Felicity își dă seama că adevărata câștigătoare este, de fapt, dragostea…

Gen: Historical romance

Colecţia Cărţi romantice-ianuarie 2018

1. Puteri nebănuite, de Amanda Quick -5.01.2018

  Verity Ames trece prin clipe cumplite într-o noapte în care este atacată și în care ar fi fost la un pas să își piardă viața, dacă nu ar fi fost salvată de un străin curajos. Nici nu a avut timp să vadă cine e. Dar el o găsește și după două luni ajunge o parte din viața ei și îi oferă una dintre cele mai intense povești de dragoste.

2.Învață să visezi, de Susan Elizabeth Phillips-12.01.2018

   Susan continuă povestea bărbaților Bonner și, în calea lui Gabriel, o aduce pe Rachel Stone, văduva falsului predicator din Salvation. Oaia neagră a familiei Bonner întâlnește o femeie care nu mai are nimic de pierdut. Ce se poate întâmpla? Așteptăm să aflăm!

3. Încurcătura, de Mary Balogh- 19.01.2018

   Rebecca, Lady Cardwell, trece printr-o durere cumplită. Soțul ei, frumosul și șarmantul Julian este omorât în războiul din Crimeea. În schimb, fratele lui de cruce se întoarce acasă nevătămat și vinovat că i-a supraviețuit. Cu toate resentimentele pe care le are față de el, Rebecca îl acceptă în viața ei pe David și curând acesta îi propune să se mărite cu el, pentru a avea grijă de el, așa cum ar fi avut Julian.

4.Complicațiile dragostei, de Madeline Hunter-26.01.2018
  Refugiată după războiul din Franța, Marielle Lyon se stabilește la Londra și lasă impresia că este un spion redutabil. Cu cât este urmărită de mai multă lume, cu atât se simte mai protejată și își poate apăra tatăl. Dar viața ei devine și mai complicată când se vede față în față cu vicontele de Kendale, pregătit să o demaște.

by -
6

S-a întâmplat la Londra, de Julia Quinn-Editura Miron-recenzie

Titlu original: What happenes in London
Editura: Miron
Gen: historical romance
Număr pagini: 374
Traducerea: Dagmar Popescu
   Julia Quinn (Julie Cotler Pottinger) s-a născut în anul 1970 în New York City. Genurile romance şi historical romance i-au adus notorietate şi cărţile sale au captat atenţia cititorilor traducându-se în douăzeci şi nouă de limbi.
   Această nouă carte a autoarei m-a surprins de la început. Viața de când era copil a eroului nostru, tristețea ce răzbate cu asemenea părinți, nevoia de a îi lua apărarea tatălui bețiv în față slujitorilor, m-a făcut să percep cum va deveni tânărul nostru ca și adult. O mamă mult prea indiferentă la tot ce se întâmplă în jurul său.

   Mulți tineri și-ar fi urât tatăl care nu era bun de nimic, decât să bea, să vomite și să îi facă de râs, dar Harry a încercat să se consoleze că va pleca la școală și totul se va termina. Iubea școala, și dorea să se afirme pe plan profesional.

,

,Harry adora școală. O iubea. Își iubea orele de clasă, iubea sportul și iubea faptul că atunci când se ducea la culcare nu trebuia să controleze fiecare colțișor al clădirii, pentru a-și face turul de control asupra tatălui său. Era fericit că scăpase înainte de a se autodistruge. La școală, Harry avea de străbătut un drum drept de la sala comună la dormitorul său și iubea fiecare pas lipsit de evenimente, din acest drum.”

   La nouăsprezece ani, Harry împreună cu vărul său Sebastian, au absolvit școala. Harry era moștenitorul unui baronet, dar Sebastian cu posibilități de moștenire mai îndepărtate se va înrola în armată. Acest imbold îl va avea și Harry, deși vroia să mai studieze. Sora lui a promis că se va mărita cât de curând pentru a putea părăsi și ea domeniul părintesc. Singur cu părinții va rămâne doar fratele mai mic Edward.

   Datorită unei bunici din partea mamei, care era de viţă nobilă, rusoaica, Harry va învață rusă. După mulți ani de lupte împotriva lui Napoleon și a francezilor, îl găsim pe Harry lucrând pentru Cancelaria de război.

   Problema lui cu concentrarea, apare când se simte urmărit de superba creatură blondă din spatele unor draperii de la fereastră din nord de casă lui Harry.

,,Fata din casa de la nord îl urmarea din nou. Făcea asta deja aproape tot timpul, de o săptămâna încoace. La început, Harry o ignorase cu desăvârșire. Doar era fiica Contelui de Rudland, Dumnezeule Mare și dacă nu, era cel puțin o rudă de-a lui-dacă ar fi fost o servitoare, cu siguranță că până acum ar fi fost concediată pentru timpul petrecut la fereastră.

Fusese tentat să-i facă cu mînă. Să-și lipească pe față un zâmbet vesel, uriaș și să-i facă cu mîna. Asta ar fi pus stop pîndei ei. Doar că atunci nu ar mai fi aflat niciodată de ce era atât de interesată de el.”

Eii…ce nu știe Harry- este că Olivia Bevelstoke va auzi prin bârfă prietenelor sale că noul său vecin și-ar fi ucis logodnica. Cum Olivia este o fire curioasă, nu crede bârfa, dar nu se poate împiedica să nu îl spioneze. Crezându-se bine ascunsă de draperiile de la dormitorul său, ea descoperă un bărbat cât se poate de ciudat, care în mod clar pune ceva la cale. Când este convinsă că vecinul său ar fi zărit-o la fereastră, intră în panică:

 ”Olivia se prăbuși în patru labe, cu inima bubuind. O văzuse. Categoric o văzuse. Citise asta în ochi lui, în acea rapidă întoarcere a capului. Dumnezeule Mare, ce explicație ar putea da ea? Domnișoarele bine crescute nu-și spionează vecinii. Barfesc despre ei, le studiază linia hainelor și calitatea trăsurilor, dar nu, și repetă cuvîntul nu, îi spionează de la fereastră.”

   Cu un Harry intrigat de vecina lui (oare să prezinte un pericol pentru munca sa), își va da seama că este curios. Deși o va studia și el pe furiș, ajunge la concluzia că, nu poate să fie vinovată de ceva, este hotărât să o cunoască mai îndeaproape.

,,El nu reușise să-i vadă prea bine fața. ÎI văzuse forma, puțin ca o inimă, puțin ca un oval. Dar nu-i văzuse trăsăturile, nu văzuse că ochii ei erau ușor mai depărtați decât în mod obișnuit, sau nu văzuse că genele ei erau cu trei nuanțe mai închise decât sprâncenele.

Părul i-l văzuse destul de bine-moale, blond ca untul, mai mult decât ușor ondulat.

Ar fi vrut să o atingă. Ar fi vrut să tragă ușor de bucla aceea, doar ca să vadă dacă ar fi sărit imediat înapoi când i-ar fi dat drumul, după care ar fi vrut să-i scoată agrafele, una câte una și să vadă cum îi cade fiecare buclă din coafură, transformând-o încet din perfecțiunea de gheață în zeiță tumultuoasă.”

   Olivia va deveni o persoană rece față de vecinul său, așa crezând că va scăpa să nu fie trasă la răspundere că l-a urmărit. Nici o șansă! Harry își va da seama că nu o place pe pe această persoană rece, îi va și spune de fapt, dar soarta altfel plănuiește pentru cei doi.

   Când Olivia va intra în grațiile unui prinț rus, Harry va primi ordin să o urmărească îndeaproape. Oare prințul rus o dorește pe Olivia pentru zestrea sa, sau este doar un spion rus care profită de poziția sa de prinț?

Harry va petrece mult timp la fereastră cu Olivia, iar cei doi vor recunoaște că nu sunt așa indiferenți precum pare.

   Cel mai distractiv moment din carte, cel ce a fost un deliciu, a fost vizită alternativă la Olivia, atât a lui Harry cât și a prințului Alexei. Cei doi masculi alfa își vor disputa teritoriul. Alexei, rigid datorită poziției sale de prinț, iar Harry, un umil baronet, care încearcă să aibă grijă de vecina lui.

Cel care îl va îndepărta pe prinț de Olivia este Sebastian și talentul său oratoric minunat.

În intervalul când cei doi tineri își vor vorbi prin ferestrele deschise, unele sentimente încep să apară, cel puțin din partea lui Harry.

,,-Eu unul mă distrez la nebunie, declară el. Și chiar așa era. Ce putea fi mai neobișnuit decât să stea aici, la fereastra lui, citindu-i un roman disperant de prost lui Lady Olivia Bevelstoke, cea mai rîvnită tânără din societate.

Nu era numai drăguță, era frumoasă, cu genul acela de față care-i făcea pe bărbați să lăcrimeze: în formă de inimă, cu o piele perfectă, ca de porțelan. Și ochii ei-femeile ar fi în stare să ucidă pentru niște ochi de culoarea asta, acest uluitor albastru de floare de albastrele.

Era frumoasă și o știa, dar nu-și mînuia frumusețea ca pe o armă. Aceasta era pur și simplu o parte din ce era ea, la fel de firească, de naturală.

Era frumoasă și o dorea.”

   Oare aceleași sentimente nutrește și Olivia față de Harry? Știm că el nu are un titlu pe măsura Oliviei și, mai știm că Olivia a refuzat multe partide strălucite.

   Ce se va întâmpla atunci când Olivia va fi răpită de la Balul dat de Ambasadorul rus? Cineva vrea să scoată o mulțime de bani în urmă relației dintre Alexei și Olivia.

   Oare, atunci când își va da seama răpitorul că Olivia nu este perechea prințului, ce plan va pune la cale răpitorul și care sunt consecințele?

   O care super haioasă, relaxantă, fără pretenții, minunată pentru o lectură de weekend.

Nota mea pentru carte este 10.

 Cartea S-a întâmplat la Londra, de Julia Quinn poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant

 Dincolo de Nil, de Nicole C. Vosseler-prezentare

Număr pagini: 480
Dramă/Ficţiune adulţi

   Vara anului 1881 a fost cea mai bună a vieții lor. O vară animată de sărbători strălucitoare, libertate și prima dragoste. Totul se schimbă când Jeremy, Stephen, Leonard, Simon și Royston sunt chemați la arme. Pentru Grace, Ada, Becky și Cecily începe o perioadă de frământări și trăiri intense, în așteptarea fratelui, a prietenului, a iubitului. Întoarcerea de la război se va dovedi o trezire brutală la o realitate în care nimic nu mai este așa cum era înainte. O realitate a căutărilor febrile, deoarece Grace nu vrea să accepte faptul că Jeremy a fost ucis în acțiune și își propune să-l găsească dincolo de Nil, în deșertul din Sudan…

   „Un roman incitant, care va va emoționa și vă va atinge inimile. Veți simți aromele îndepărtate, veți auzi vântul deșertului într-un român sofisticat și captivant! Veți suferi alături de personajele imaginate de Nicole C. Vosseler până la ultima pagină a romanului său.” – Amazon.com
   „O carte minunată, interesantă din punct de vedere istoric, însă, dincolo de imaginea unui secol zbuciumat, veți descoperi povestea întâlnirii unor familii și interacțiunile dintre acestea. Un roman despre noroc, fericire, care vă va încânta.” – Histo-couch.de

Sursa: Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 Blestemul frumuseţii, de Teresa Medeiros-Iubiri de poveste

 Titlu original: The Fairest Of Them All
Editura: Litera
Colecţia. Iubiri de poveste
Număr pagini: 292
Traducere: Cristina Kuti
   Teresa Medeiros este cunoscută ca romancier premiat în Statele Unite, cu peste zece milioane de cărți tipărite. Trăiește în Kentucky cu soțul și pisica ei, născută în 1962/1963( nu se știe sigur). Peste 23 de cărți publicate, toate pe lista New York Times Best Seller. Scriitor de Fantasy, Futuristic și Paranormal Romance, câștigătoarea Premiului PRISM, și de două ori câștigătoare a Premiului  Waldenbooks pentru cea mai bună ficțiune. 
   Știe cineva că ar exista o persoană care să se plângă de frumusețea ei? Mai ales femeie fiind? Se pare că eroina noastră exact acest lucru îl va face.

   Lui Holly de Chastel i se dusese vestea că era cea mai fermecătoare femeie din întreaga Anglie, însă ea își consideră frumusețea un blestem.

,,-Binecuvântare! Nu-i nici o binecuvântare, ci un blestem! Disprețul îi îngroșa vocea. ,,Holly, nu te plimba pe afară prin soare! Îți vei păta chipul. Holly, nu-ți uita mănușile, dacă nu vrei să-ți rupi vreo unghie! Holly, nu râde zgomotos! O să răguşeşti!.

Bărbații vin în valuri la Tewksbury pentru a se minuna și a-mi lăuda tonul melodios al vocii, însă nimeni nu ascultă nici măcar un cuvânt din ceea ce spun. Îmi ridică în slăvi nuanța ochilor, dar nu privesc niciodată în ei. Îmi văd numai chipul de alabastru! Trase mânioasă de o șuviță de par, numai pentru ca aceasta să se încolăcească din nou într-o buclă perfectă. Cosiţele negre ca pana corbului! Cuprinzându-și sânii în palme, le cântări greutatea generoasă. Rotundele, ademenitoarele…”

   De ani buni  reușea să-și alunge pretendenți cu tot felul de șiretlicuri. Acum însă, tatăl ei o oferă drept premiu la un turnir la care iau parte cavaleri din tot ținutul, care mai de care dornic să îi câștige mâna. Holly nu are însă de gând să se căsătorească cu vreunul dintre ei, așa că pune la cale cel mai scandalos plan de până atunci: să-și mascheze frumusețea de privirile hărpăreţe, transformându-se peste noapte, din ceea mai fermecătoare făptură în ceea mai hidoasă.

  Ce nu a luat în calcul tânăra noastră este întâlnirea neașteptată dintre ea și Austyn de Gavenmore. Ei…nici unul dintre ei nu era pregătit, așa că:

,,Scârţâitul leagănului din spatele lui îl avertiză o clipă prea târziu. Se răsuci pe călcâie și observă drăcovenia îndreptându-se spre el cu o viteză amețitoare, cu o creatură întunecată și înaripată cocoțată pe scândură. Picioarele acesteia îl loviră în piept, trântindu-l pe spate. Ar fi fost doborât la pământ, alegându-se numai cu mândria vătămată, dacă nu s-ar fi lovit cu capul de marginea unei bănci de marmură. Mii de fulgere îi scăpărara în mintea uluită.

Pe măsură ce se cufundă în inconștiență, ar fi putut jura că auzise trilurile batjocoritoare ale râsului unei femei pierzându-se în aerul fără adieri de vânt.

-Sir? șopti ea. O, sir? Rogu-vă, sir, mă auziți?

Părul lui îi mângâie încheieturile degetelor. Șuvițele i se parură moi și curate, nu aspre și încâlcite, așa cum se așteptase. Fascinată de mister, îi trasă cu degetul mare linia bărbii, pipăind curba puternică a bărbiei de dedesubt.”

   Austyn de Gavenmore este unul dintre acei galezi care a fost blestemat să aibă parte de frumusețe și de necazuri. Strămoșul său a fost blestemat de o zână. Aceasta le-a hărăzit femei frumoase ca soții, dar să nu aibă parte de ele. Vrând să scape de acest blestem care i-a distrus familia, Austyn este hotărât să se însoare cu o femeie banală. Când o va întâlni pe Holly, această era în starea sa ceea mai precară. Disperată să își ascundă frumusețea și-a înnegrit dinți, și-a pus cenușă în păr, și-a tăiat genele, și-a ciopârţit frumosul ei păr, iar hainele au fost modificate să pară mult mai plinuță, iar frumoși sâni legați strâns.

   Vrând să dea uitări întâlnirea de la miezul nopții cu zâna aceea brunetă cu miros de smirnă, Austyn o va aceepta pe Holly cea hidoasă ca și soață și se va reîntoarce la domeniul său.

Pe drum, Holly va face tot posibilul să îl scoată din minți de soțul ei și pe însoțitorii acestuia.

   Viața la castel va decurge normal până când Austyn va crede că soția sa are o legătură cu preotul ei, Nathanel, iar gelozia îi va întuneca mințile. El nu vrea să se atingă de soția sa, iar când șiretlicul ei va ieși la iveală și se va dovedi că de fapt este o frumusețe, Holly va fi închisă în turnul castelului. Se pare că blestemul îl urmărește în continuare: are soție frumoasă și gelozia îl macină.

   Ce se va întâmplă acum cu Holly? Va reuși ea să își atragă soțul? Va scapa din mâinile socrului său, care o va considera soția lui trădătoare și va încerca să o sugrume?

   Cineva, se pare că nu s-a împăcat cu măritişul fetei, iar acela are de gând să și-o facă a lui cu orice preț. Va reuși să își ducă mârşavul plan la îndeplinire?

   Ce soartă vor avea Holly și Austyn?

O carte de nota 10. O relaxare binevenită, care îți va aduce zâmbetul pe buze.

 Cartea Blestemul frumuseţii, de Teresa Medeiros poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Nimic mai mult, de Anna Todd-Editura Trei-prezentare

Titlul original: Nothing More

Limba originală: engleză

Traducere de: Oana Dușmănescu

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 264

De la autoarea seriei AFTER, #1 bestseller internațional și bestseller New York Times

Primul volum din seria Landon Gibson

A trăi, a iubi și a te maturiza la New York
Zgârie norii marelui oraş şi ritmul său frenetic sunt foarte diferite de locul în care a copilărit Landon Gibson, iar mutarea la Universitatea din New York este dificilă. Pe lângă asta, uneori se mai intersectează cu fosta iubită, Dakota, care l-a părăsit la scurt timp de la sosirea în oraș.
Din fericire, împarte cu Tessa, cea mai bună prietenă a lui, micul apartament din Brooklyn și ea îl sprijină când Landon intră într-o încurcătură sentimentală. Dar Tessa are și propriile probleme…
Totul e o harababură. Una captivantă.
Concluzia? Nu poţi supravieţui într-un oraş atât de mare şi de agitat fără ajutorul câtorva prieteni de nădejde și al unei perechi de căşti.

Seria AFTER a adunat peste 1 miliard de fani online și a fascinat cititorii din întreaga lume. Citește și tu cea mai virală poveste de pe internet!

“Todd e cel mai important fenomen literar al generaţiei sale.” – Cosmopolitan

“Abia aștept să-l cunoașteți pe Landon Gibson. Fie că tocmai ați auzit de el sau îl știți deja din seria After, știu că veți fi încântați să citiți povestea lui. E blând și extrem de loial, iar când se îndrăgostește, iubește cu pasiune.” – Anna Todd

“Sexy, palpitant și emoționant – cu Nimic mai mult Anna Todd se întrece pe sine.” – Colleen Hoover, autoarea romanului Ugly Love

Anna Todd a câștigat o popularitate imensă pe internet odată cu apariția seriei AFTER, serie publicată în 30 de limbi și #1 bestseller în Italia, Germania, Franța și Spania.
Locuieşte în Austin, împreună cu soţul ei, cu care a doborât toate statisticile, căsătorindu-se la o lună după absolvirea liceului. Anna a fost mereu o cititoare împătimită şi i-au plăcut trupele de băieţi şi poveştile romantice de iubire, astfel că acum, când a găsit un mod de a le îmbina pe toate trei, se bucură de un vis devenit realitate.
Pe Anna Todd o găsiți la AnnaToddBooks.com, pe Twitter la @imaginator1dx, pe Instagram la @imaginator1d și pe wattpad ca Imaginator1D.
La Editura Trei, au apărut toate romanele seriei AFTER:
După ce ne am întâlnit
După ce ne am certat
După ce ne am îndrăgostit
După ce am găsit fericirea
Înainte de noi

Paramount Pictures a cumpărat drepturile de ecranizare pentru AFTER.

Sursa foto si text: Editura Trei

Când vina ne desparte, de Liane Moriarty-prezentare

Titlul original: Truly Madly Guilty

Limba originală: engleză

Traducere de: Luminița Gavrilă

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 576

# 1 New York Times Bestseller
Goodreads Choice Award pentru cea mai bună carte de ficţiune
De la autoarea romanului MARILE MINCIUNI NEVINOVATE

   Şase adulţi responsabili. Trei copii simpatici. Un căţel. Într-un weekend obişnuit. Ce-ar putea să iasă prost?
Liane Moriarty pune sub lupă trei familii aparent fericite.
Sam şi Clementine au o viaţă frumoasă, deşi foarte ocupată.
Clementine şi Erika sunt cele mai vechi prietene. Se înţeleg dintr-o singură privire. Însă relaţia lor este complicată… De aceea, când Erika le spune de o invitaţie de ultim moment la un grătar la vecinii lor, Tiffany şi Vid, Clementine şi Sam acceptă fără ezitare.
Două luni mai târziu, Clementine şi Sam nu încetează să se întrebe: Ce-ar fi fost dacă nu ne-am fi dus?
Când vina ne desparte vorbește despre fundamentele vieţilor noastre: căsnicie, relații, prietenie, condiţia de părinte și despre cum vorbele nerostite pot fi mai puternice decât cele rostite, iar uneori cel mai nevinovat moment poate face cel mai mare rău.

   “Când vina ne desparte este încă o narațiune în stilul Moriarty, în care
vorbește despre lucrurile la care ea se pricepe cel mai bine: prietenii trădate, ranchiune ascunse, căsnicii toxice.” – The New York Times

   “Moriarty e o povestitoare abilă, care creează personaje de neuitat. Distribuția din acest roman ne amintește că viața e la fel peste tot: certuri în familie, conflicte cu vecinii și provocările condiției de părinte.” – Washington Post

   “Moriarty știe să spună o poveste și este în același timp o fină observatoare a societății. Fani Moriarty, nu ratați Când vina ne desparte!” – USA Today

   “Un nou roman marca Liane Moriarty despre prietenia dintre femei, duplicitate și secretele întunecate care se ascund în spatele unor vieți aparent fericite.” – Entertainment Weekly

Sursa foto şi text: Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Un partener ideal, de Susan Elizabeth Phillips-Colecţia Cărţi Romantice-prezentare

Vineri-08.12.2017- la toate punctele de difuzare a presei alături de revista Libertatea pentru Femei!

   Dr. Jane Darlington, profesor de fizică și un adevărat geniu, își dorește cu disperare un copil. Dar să găsească un tată potrivit pare o adevărată provocare.
Jane a fost un copil precoce, cu o inteligență ieșită din comun, și de aceea nu a fost niciodată acceptată de cei de vârsta ei în copilărie și în adolescență. Așa că acum este hotărâtă să facă tot posibilul ca să-și scutească propriul copil de suferințele pe care a fost nevoită ea să le îndure. Asta înseamnă că trebuie să găsească un tată foarte special pentru copilul ei, care să contrabalanseze mintea ei sclipitoare – adică un bărbat căruia să-i placă mai mult să-și exerseze mușchii decât mintea. Iar pentru asta este dispusă să joace rolul unei prostituate de lux, pentru o noapte cu fundașul legendar al echipei Chicago Stars. Cal Bonner pare alegerea ideală – căci orice fotbalist are, nu-i așa, calități fizice impresionante, dar o minte invers proporțională cu acestea. Este chipeș și comportamentul lui nu pare să denote o inteligență deosebită – ba dimpotrivă.
Dr. Jane va afla prea târziu că Bonner este mult mai isteț decât lasă să se înțeleagă. În plus, este foarte hotărât să dea cu totul peste cap planul ei atent pus la punct – și să-i răpească inima pentru totdeauna.

Fericirea îmi scapă printre degete, de Agnès Martin-Lugand-recenzie

Titlu original: ”Entre mes mains le bonheur se faufile”

Editura: Trei

Număr de pagini: 239

   Puțini autori reușesc să se strecoare în sufletul meu cu ale lor creații literare și să mă determine să le citesc pe nerăsuflate și cu inima trepidând la fiecare volum. În cazul scriitoarei de origine franceză, Agnès Martin-Lugand, pot spune că a fost dragoste la prima lectură. Așa cum există ”comfort food”, eu cred că există și ”comfort books”, iar „Fericirea îmi scapă printre degete” se încadrează cu ușurință în această categorie. Este genul acela de carte care atinge subiecte prezente în viața fiecăruia dintre noi, dar ce nu se citește deloc greu și îți generează o stare de bine la final.

   Volumul spune povestea lui Iris, o tânără cu un job stabil într-o bancă și o căsnicie fericită alături de Pierre, în ciuda lipsei unui copil. Totuși, protagonista nu se simte complet împlinită deoarece nu a reușit să-și urmeze visul tinereții: croitoria. A continuat să creeze rochii pentru ea, în podul casei, dar a trăit ani de zile cu dezamăgirea că nu a fost suficient de bună să fie acceptată la o prestigioasă școală în domeniu, urmând în final sfatul părinților cu privire la carieră. Întâmplător, la o cină în familie, află că de fapt mama și tatăl ei i-au ascuns scrisoarea de acceptare, fapt ce i-a schimbat complet destinul. Aflarea veștii o înfurie teribil pe Iris, dar în același timp o impulsionează să aplice pentru niște cursuri de croitorie de 6 luni la Paris. În ciuda protestelor lui Pierre, decide să-și urmeze visul și să plece, cu promisiunea că în fiecare weekend o să vină acasă pentru a sta împreună.

   Parisul și școala de croitorie nu sunt nici pe departe așa cum se aștepta Iris. Inițial i se pare greu să se adapteze și nu prea își găsește locul. Colegele sunt prea tinere, mașinile de cusut și toate instrumentele din atelier nu se compară cu ce avea ea acasă și sfârșește prin a rupe materiale și cusături. Totuși, muncește pe rupte și reușește să se facă remarcată prin creativitate și curaj. Așa ajunge să beneficieze de atenția sporită și sprijinul Marthei, proprietara atelierului. Prin intermediul ei, Iris pătrunde în lumea bună și își face cunoscute creațiile din atelier. Cu această ocazie îl întâlnește pe protejatul Marthei, Gabriel, un bărbat plin de carismă și de o încredere ieșită din comun. Atracția dintre el și Iris se simte de la primele priviri aruncate subtil, dar jocul seducției este oprit chiar de Marthe, care îi interzice complet protagonistei să cedeze avansurilor. Va reuși Iris să-și înfrâneze dorințele și să reziste tentației? Îi va rămâne fidelă soțului? Pierre o va susține în potențiala carieră sau se va arăta indiferent eforturilor lui Iris de a-și urma chemarea?

„Aș fi vrut s-o iau de la capăt. Îmi derulam în minte filmul serii. Mă observam, ca din afara propriului corp, și vedeam o străină. Nu eram eu femeia aceea care îl sorbise din ochi pe Gabriel, îl provocase, râsese la glumele lui, îi dăduse numărul ei de telefon și fusese cât pe ce să facă o greșeală gravă. Trebuia să revin cu picioarele pe pământ. Trebuia să mă stăpânesc, s-o ascult pe Marthe, să mă concentrez pe croitorie…”

   „Fericirea îmi scapă printre degete” este povestea unei femei căreia alții au vrut să-i decidă destinul, chiar și cu falsa impresie că îi doresc binele. În aceste condiții, ea a fost nevoită să urmeze traseul trasat de altcineva, să se resemneze în fața unui job plictisitor și lipsit de substanță și să accepte o dragoste linștită, dar lipsită de fiori și pasiune. S-a complăcut în situație și a ales să ignore toate semnalele de alarmă. Astfel că tocmai aceste lipsuri i-au generat o revoltă interioară și o teamă de schimbare în momentul în care a fost pusă față în față cu exact acele lucruri la care a aspirat toată viața.

„Mi-am petrecut aproape două ore în fața mașinii de cusut. Fără s-o pornesc. Fără să încerc materiale. Fără să mă apuc de confecționarea vreunei ținute. Am luat caietul de schițe și un creion. Parcă n-aș fi desenat niciodată nimic. Eram la fundul sacului. Aveam impresia că viața mea nu era decât o luptă neîntreruptă. Împotriva cui? Împotriva a ce?”

   Relația dintre Iris și Pierre mi-a dat impresia de răceală, lipsă de pasiune și poate chiar de iubire. Este genul acela de căsnicie în care partenerii par să mai stea împreună doar din obișnuință și nu neapărat pentru că ar simți că viața nu ar mai avea sens fără celălalt. El este mai tot timpul la spital, în timp ce ea încearcă să reaprindă flacăra pasiunii. Dar o relație are nevoie de efortul a două persoane…Astfel că, atunci când îl întâlnește pe Gabriel, Iris simte că renaște, că se trezește dintr-un somn adânc în care s-a complăcut timp de ani de zile. Se simte femeie, se simte irezistibilă și în același timp admirată. Este atrasă de tot ceea ce înseamnă acest bărbat și în ciuda avertismentelor primite din partea Marthei și a propriei conștiințe, îi este foarte greu să-și potolească impulsurile inimii.

„Eram copleșită de tristețe, iar sentimentul de confuzie, de vinovăție îmi dădea amețeli. Inima mea avea să fie pentru totdeauna frântă în două. Iris a lui Pierre. Iris a lui Gabriel. Doi bărbați, două iubiri.”

„Cu Pierre, era o dragoste supusă rutinei, liniștitoare. Cu Gabriel, o dragoste explozivă, pe muchie de cuțit, o dragoste pe un tărâm necunoscut.”

  În ciuda faptului că sunt o mare fană a romanelor scrise de Agnès Martin-Lugand, trebuie să admit că recunosc în ele un tipar anume. Există o femeie care inițial suferă de o decepție, întâlnește un bărbat care treptat reușește să o scoată din stare și să readucă speranța și fericirea în viața ei. Totuși, chiar și așa, când uneori reușesc să anticipez anumite evenimente, cărțile scriitoarei Agnès Martin-Lugand sunt pansamente de pus pe suflet. Este imposibil să nu puteți empatiza cu personajele sale și cu probleme din viețile lor.

   Așadar, „Fericirea îmi scapă printre degete” este un roman perfect de savurat în fotoliu, alături de o ceașcă de cafea/ceai fierbinte sau, de ce nu, alături de un pahar de vin, după o zi obositoare de muncă. Vă recomand să pășiți curajoși în viața lui Iris și să reușiți să vă descoperiți propriile dorințe ascunse sau visuri îngropate în trecut.

Cartea Fericirea îmi scapă printre degete de Agnès Martin poate fi comandata de pe site-ul Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

“Am blestemat ciudatul umor al sorţii, care-mi oferise o slujbă bună în cel mai rău loc cu putinţă. Eram în raiul băieţilor răi. Sau în iad. Oricum ar fi fost, nu era locul potrivit pentru mine.”

 Ecouri din strada Scoția, de Samantha Young-recenzie

Titlul original: Echoes of Scotland Street

Traducere: Oana Duşmanescu

Editura: Trei

Colecţia Eroscop

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 352

Gen: Romance

Seria On Dublin Street: 1. Pe strada Dublin (On Dublin Street, 2012) ; 2. Pe strada Londra (Down London Road, 2013); 2.5. Castle Hill; 3. Pe strada Jamaica (Before Jamaica Lane, 2014); 3.5. Until Fountain Bridge; 4. Pe strada India (Fall From India Palce, 2014); 5. Ecouri din strada Scoţia (Echoes of Scotland Street, 2014); 5.5. Valentine; 6. Moonlight on Nightingale Way, 2015); 6.5. One King’s Way; 6.6. StarsOver Castle Hill

A terminat o cu băieții răi, dar el e atât de bun… 
Shannon MacLeod a ales întotdeauna genul greşit de bărbat. După ce a trecut dintr-o relaţie toxică în alta, şi a jurat să stea departe de bărbaţi — mai ales de cei din soiul “băiat rău”.
Cole Walker este exact genul de tip pe care Shannon vrea să-l evite — superb, tatuat, fermecător şi arogant. Dar exteriorul lui dur ascunde un om bun, care-şi doreşte să-şi găsească aleasa. Cole este hotărât s-o scoată pe Shannon din singurătatea ei şi să-i cucerească inima.
Când Shannon îşi deschide sufletul în faţa lui Cole cel stabil şi devotat, pasiunea dintre ei se aprinde fulgerător. Trecutul ei însă o bântuie necontenit, iar temerile pe care le are ameninţă să-i despartă pe vecie.

     În ultimii ani, am auzit numai păreri pozitive despre seria On Dublin Street, dar fără nici un motiv anume, am evitat să citesc și eu cărțile. Am avut grijă să mi le cumpăr, dar  îmi spuneam mereu că le voi aborda abia după ce o să apară și ultimul volum din serie. Însă, după mai multe stăruințe din partea prietenelor, mi-am făcut curaj să le citesc. Nu cred că mai trebuie să spun ce impact a avut asupra mea, cât de fermecată am fost de  fiecare poveste în parte. Este o serie încântătoare, cu subiecte ce reflectă realitatea cotidiană, cu personaje pe care le îndrăgeşti din prima clipă și cu o doză imensă de romantism.

   “Ecouri din strada Scoția” este o poveste de dragoste minunat de senzuală și încărcată de emoție. Este un roman despre oameni reali care reușesc să supraviețuiască, înfruntând dificultățile vieții. Este genul de carte care te îndeamnă să reflectezi asupra unor lucruri. Să luptăm pentru dragostea noastră, să nu ne lăsăm influențați de alte persoane, să renunțăm la prejudecăți, să nu rămânem prizonieri în trecut, ci să privim cu încredere spre viitor.

   M-am bucurat foarte mult atunci când a apărut cartea “Ecouri din strada Scoția” întrucât am așteptat cu mare nerăbdătoare să aflu povestea de iubire a lui Cole Walker, fratele mai mic al lui Jo, protagonista din “ Pe strada Londra” (cartea mea preferată). La fel ca și alte fane ale scriitoarei Samantha Young, am urmărit evoluția lui Cole de-a lungul seriei, de la puștiul timid și sârguincios de altădată, la tânărul responsabil din prezent – bun și inteligent, loial și milos, puternic și talentat, curajos și iertător. Am văzut ce copilărie tristă și nefericită a avut – cu o mamă egoistă, alcoolică și abuzivă – care îi repeta într-una că nu-i bun de nimic, că e un nimic, și cu un tată închis pentru jaf armat. Singura persoană care l-a sprijinit și l-a protejat în permanență a fost sora lui mai mare, Jo. Ea a avut întotdeauna grijă de el, asigurându-se că e spălat, imbrăcat și hrănit, iar pentru asta, muncea de-i săreau capacele. Însă, ceea ce l-a făcut pe Cole să se simtă ca naiba în copilărie, a fost faptul că Jo se întâlnea mereu numai cu tipi bogați, tocmai pentru că voia să-i ofere lui siguranța necesară. L-am văzut cum devenea din ce în ce mai matur și mai frustrat din pricina situației lor și a neputinței sale de a face ceva în legătură cu asta. Numai apariția lui Cam (actualul lui cumnat) în viața lor a făcut ca totul să se schimbe în bine. În “Pe strada Jamaica” am întâlnit un Cole ajuns la vremea adolescenței, care făcuse o mică pasiune față de Olivia, iar în “Pe strada India”(pe când avea douăzeci și unu de ani) am văzut ce prietenie frumoasă s-a închegat între el și Hannah, cât de mult a susținut-o în cele mai dramatice momente ale vieții.

“— Au băgat-o direct în operaţie. Inima i s-a oprit pe masă, dar au resuscitat-o. În acel moment, toată familia ei era la spital şi toţi ne puneau întrebări. Eu eram paralizat de şoc. Hannah şi cu mine nu eram apropiaţi, dar mi se părea o tipă de treabă, liniştită, care n-avea cum să dea de bucluc. Mă tot gândeam că, dacă avea să scape, o să-i fiu un prieten mai bun. Un prieten care ar şti din capul locului ce i se-ntâmplă. (…) După întâmplarea asta, lucrurile au început să meargă rău la şcoală, s-a deprimat… iar eu mi-am dorit să aibă pe cineva. Aşa că ne-am apropiat. I-am devenit cel mai bun prieten. “

   Citind consecutiv primele patru cărți din serie, am avut ocazia să urmăresc toate discuțiile, gesturile, reacțiile lui Cole Walker și în mod inevitabil am început să fiu atrasă de acest personaj. Nu pot să vă ascund faptul că mi-am dorit cu ardoare ca el să fie naratorul în cartea de față. Din păcate (pentru mine), am constat că povestea este spusă din perspectiva lui Shannon MacLeod, o tânără roșcată pe care o mai întâlnisem în epilogul de la “Pe strada Jamaica”. Mi-am amintit cu mare drag acel moment  în care Olivia îl găsește pe Cole (pe atunci el avea cincisprezece ani) discutând cu o micuță roșcată (Shannon), pe treptele casei lui Ellie din strada Scoția. Însă, dacă acolo am văzut acțiunea prin ochii Oliviei, de această dată, în prolog, am înțeles ceea ce s-a întâmplat de fapt între cei doi adolescenți, atracția pe care au simțit-o încă din prima clipă. Dar, cum fata avea deja un iubit, acea primă întâlnire a fost și ultima pentru ei.

“Ewan a-nceput să trăncănească despre trupă, fără să se deranjeze să mă-ntrebe cum îmi petrecusem seara sau cum se simţea buni, deşi îi spusesem că-mi făceam griji pentru ea. Pe când maşinuţa veche se-ndepărta de strada Scoţia, în toiul pălăvrăgelii sale neîncetate, am simţit că soarta îmi oferise două ceşti, iar eu, ca o proastă, sorbeam din cea greşită.”

   La nouă ani de la acea întâlnire, în loc de o Shannon simpatică și comunicativă, am regăsit o tânără tristă, nesigură, prudentă și reticentă cu oamenii. Experiențe nefericite pe care le-a avut cu bărbații, a făcut-o să nu mai creadă în dragoste și să aibă tot felul de prejudecăți.

   Shannon a fost dintotdeauna atrasă ca un magnet de băieții răi, iar modul dezastruos în care s-a sfârșit ultima ei relație, i-a lăsat urme adânci în suflet. Ollie păruse inițial un bărbat diferit de restul celor cu care se întâlnise până atunci –  romantic, atent, îndrăgostit. Pană când a început, încet, să se schimbe. Atât de subtil încât lui Shannon i-a luat mult timp să-și dea seama ce-i făcea. O manipula emoțional, o umilea, o făcea să se simtă lipsită de valoare. Însă atunci când, într-o criză de gelozie, a snopit-o în bătaie, a ajuns să ceară ajutorul lui Logan, fratele ei mai mare. Iar  maniera în care s-a răzbunat acesta pe Ollie, a dus la condamnarea lui la doi ani de închisoare. În plus, relația cu părinții și sora ei s-a răcit și mai tare pentru că ei au învinuit-o de cele întâmplate.

“— Mama, tata şi Amanda… mi-au spus că e vina mea, că toţi credeţi că e vina mea. Mi-au zis că nu mă vor ierta niciodată. Am crezut că e mai bine… să plec. Pentru toată lumea.”

   După toate astea, Shannon a simțit nevoia să facă o schimbare. A venit la Edinburgh ca să stea la distanţă de vechea ei viaţă, de vechile ei alegeri. De băieţii răi. Şi singurul interviu pe care l-a obţinut a fost la un studio de tatuaje – INKarnate, unde managerul cel arătos şi tatuat era nimeni altul decat Cole Walker, cel pe care îl întâlnise în urmă cu nouă ani pe strada Scoția. Faptul că a început să flirteze cu ea imediat de cum a văzut-o, a determinat-o să creadă că el este la fel că toți ceilalți bărbați  care i-au distrus viaţa.

“Am blestemat ciudatul umor al sorţii, care-mi oferise o slujbă bună în cel mai rău loc cu putinţă. Eram în raiul băieţilor răi. Sau în iad. Oricum ar fi fost, nu era locul potrivit pentru mine.”

 “Totuşi, a fi captivă în apropierea băiatului rău de vis, ale cărui haine voiai să le sfâşii în ciuda faptului că ştiai că nu e potrivit pentru tine, e mai rău. Mult mai rău.”

 

   Văzându-l cum se comportă în preajma femeilor, Shannon începe să credea  tot ce este mai rău despre el și nu se jenează să-i arunce în față tot felul de cuvinte jignitoare.

— Nu pot să suport tipii ca tine.

Am spus cuvintele astea pe un ton jos, plin de venin, care l-a făcut pe Cole să se dea brusc înapoi, surprins.

— Tipii arătoşi care presupun că toate femeile le vor cădea la picioare, mulţumindu-le pentru un strop de atenţie. Ei bine, eu nu sunt una dintre ele. Nu respect şmecherii ca tine. Nu-mi place de tine. N-am încredere în tine. în spatele zâmbetului tău fermecător nu există nimic, în afara unor promisiuni deşarte. Nu ai nimic real să-mi oferi, nici mie, nici altei victime de-a flirtului tău. Diferenţa dintre mine şi ele e totuşi că eu sunt suficient de isteaţă ca să te văd aşa cum eşti cu-adevărat.

Cu răsuflarea întretăiată, am conchis:

— Nimic. “

   Din păcate, Shannon habar nu are că exteriorul lui dur ascunde un om bun și blând, un romantic incurabil, dornic să-și găsească aleasa. Nu știe prin câte a trecut în copilărie, cât de mult a fost afectat de faptul că propria lui mamă – o femeie egoistă, bețivă și abuzivă – îi repeta într-una că e un nimic. Și tocmai de aceea, Shannon reprezintă o mare dezamăgire pentru el.

“Când m-am apropiat, am încremenit la auzul vocii lui Hannah, care spunea:

— Nu ştiu care e problema. E evident că vă plăceţi reciproc.

Inima îmi bătea ca nebuna. Am aşteptat, tensionată, replica lui Cole.

— Hannah, las-o baltă. Shannon e doar o prietenă.

M-am lipit de perete, simţindu-mă copleşită brusc de dezamăgire. Credeam că avem împreună o zi minunată şi, deşi nu eram sigură dacă pot avea încredere în el, nu puteam nega felul în care Cole mă făcea să mă simt. Dar se pare că numai eu simţeam asta.

— Este…, a spus Cole, şovăind. E păcat, dar pur şi simplu nu e fata pe care o caut eu.

M-a zdrobit.

Eram absolut zdrobită.

— Cea crezut ea că ştie despre mine când a-nceput să lucreze la studio…

— Cole, şi-a cerut scuze pentru aia.

— Uite, nu e vorba despre ce-a crezut. Este vorba despre ce-a spus şi despre ce e capabilă să spună când o apucă strechea. Am crescut cu porcăriile astea, Hannah. Nu mă mai întorc niciodată acolo.”

   Din acel moment, Shannon și Cole au încercat să stea cât mai departe unul de celălalt, iar ostilitatea dintre ei era evidentă pentru toți cei din jur. Abia după dezvăluirile pe care i le-a făcut Hannah despre adevăratul caracter al lui Cole, Shannon și-a dat seama că l-a judecat după aparențe. Va încerca să-și îndrepte greșeala, dar poate că va fi prea târziu …

— Pot fi prietenul tău, Shannon. Ştiu că atunci când ai venit aici am fost prea îndrăzneţ cu tine, cu flirtul, dar asta a fost atunci. Nu se va mai întâmpla.

— Nu se va mai întâmpla? am izbucnit înainte să mă pot controla.

— Cred că eşti atrăgătoare, a spus el cu prudenţă. Cred că amândoi ştim asta, dar tu şi cu mine… suntem diferiţi. Mai bine rămânem prieteni.

Ştiam că trebuie să-i accept cuvintele şi să merg mai departe, dar mă simţeam un pic deranjată.

— Diferiţi?

— N-am avut parte de un început perfect din cauza acestor diferenţe. ..

Mi-am dat seama despre ce vorbea.

— Pentru că eu judec cu atâta uşurinţă.

M-am dezumflat când am văzut pe faţa lui că pricepusem ce voia să spună. S-a strâmbat.

— Eu nu funcţionez aşa, şi o relaţie cu cineva de genul ăsta m-ar înnebuni. Oricât de grozavă ai fi, eu nu vreau nimic superficial. Aşa că mai bine prieteni.”  

   Shannon și-a dat seama de greșeala comisă tocmai când începuse să țină la Cole și nu putea suporta gândul că-l rănise atât de mult. Va putea ea să-l facă să-și dea seama că toate jignirile pe care i le servise veneau dintr-un loc care nu avea nicio legătură cu el? Îi va putea dezvălui tot răul pe care i-1 provocase altcineva? Va mai exista o a două șansă pentru ei?

   Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu Shannon și Cole. Între timp, eu îmi rod unghiile așteptând să-și facă apariția cea de-a șasea carte din serie – povestea lui Logan, fratele lui Shannon. Sper să se întâmple cât mai curând!

   “Ecouri din strada Scoția“ este o carte despre prietenie, dragoste, încredere, familie –  lucruri care contează cel mai mult în viață. Un roman presărat cu speranță, îndoieli, disperare, remușcări, care te face să rămâi cu sentimentul unei lecturi profunde și te lasă cu un zâmbet larg la final.

Citate:

“Ştiam c-o să-nţeleagă imediat toate motivele pentru care mi-aş fi dorit să nu fi întors spatele acelei legături ciudate şi magice pe care o simţisem când aveam cincisprezece ani. Dacă n-aş fi plecat atunci, viaţa nu m-ar fi învăţat că nu trebuie să am încredere în acest bărbat — un bărbat care merită încrederea mea, mai mult decât ceilalţi dinaintea lui.

Am văzut amestecul de durere, regret şi pasiune din privirea lui Cole şi am înţeles, fără s-o spună, că şi el simţea la fel.”

 “— Ştii, a zis el cu un glas coborât şi emoţionat. Tu ştii totul. Ştii cum m-a făcut ea să mă simt toată viaţa şi tot te-ai gândit că e o idee bună să mă laşi deoparte ca să câştigi aprobarea familiei tale. Ea nu mă merita şi tot mă făcfa să mă simt ca un nimic, ca şi cum aş fi avut ceva de dovedit. Ei nu te merită şi tu tot mă faci oarecum să mă simt ca un nimic, ca şi cum aş avea ceva de demonstrat. Tu, dintre toţi oamenii de pe pământ.”

 

Cartea Ecouri din strada Scoția, de Samantha Young, a fost oferită pentru recenzie de către Editura Trei. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Trei.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

by -
15

Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni, de Ioana Chicet-Macoveiciuc-recenzie

Editura: Univers

Număr de pagini: 240

„Speranța nu cunoaște rațiune, ea strigă nebună dintr-un colț al inimii până când nu mai e nimeni să o audă.”

   Uneori am norocul să dau peste câte o carte care mă marchează atât de tare pentru simplul fapt că mă determină să-mi recunosc propriile greșeli, purtându-mă cu ajutorul protagoniștilor într-o călătorie introspectivă. Acesta este și cazul scrierii Ioanei Chicet-Macoveiciuc, „Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni”, un roman despre viață, dragoste, durere, pierdere, regăsire și împăcare cu sine. Este o carte în care mi se pare imposibil să nu te implici, în special grație autoarei și a măiestriei deosebite de a transpune exact în scris rolul ce-l joacă acea primă iubire în viața fiecăruia dintre noi.

   În viață și implicit în iubire nu încetăm niciodată să ne păstrăm acea doză de speranță ce ne face să credem că lucrurile vor reintra pe făgașul normal, că acea prăpastie de ghinion în care pare că ne afundăm, se va închide la un moment dat. Totuși, cu toate că acest sentiment ne păstrează vii, motivați și încrezători că vom fi din nou alături de cei pe care îi iubim, uneori, atunci când nu putem să ne tăiem legăturile care ne mențin captivi în trecut, nu mai reușim să mergem înainte, să ne continuăm viața în ciuda evenimentelor neplăcute pe care ne-a fost dat să le trăim sau a oamenilor pe care i-am pierdut. Într-o lume dominată de speranță și de trecut trăiește Oana, iar acest război interior pe care îl provoacă cele două elemente, o stoarce complet de puteri și de viață.

  Oana este o tânără de 26 de ani, care și după terminarea facultății trăiește într-o cameră de cămin și lucrează ca traducătoare. Este genul acela de fată liniștită, care preferă să citească o carte, în loc să iasă în club, zâmbitoare și foarte vorbăreață, mai ales când este emoționată. Până aici poate nu vi se pare cu nimic deosebită, însă viața Oanei a fost încă din copilărie marcată de un lucru: părul ei des, creț, de culoarea cafelei cu lapte și ultraînfoiat.

„În părul Oanei puteai ascunde oricând lucruri fără să le mai poți găsi vreodată.”

   Tocmai din cauza podoabei capilare cu personalitate, Oana încearcă pe cât posibil să iasă cât mai puțin în evidență. Cea care îi scoate, totuși, viața din monotonie este prietena ei cea mai bună, Lola. Dezinhibată, energică, extraordinar de activă și cu aspirații de cântăreață, Lola o poartă pe Oana prin diverse cluburi, întotdeauna cu promisiunea că nu vor sta prea mult. Dar dacă prima pleacă în fiecare seară cu câte cineva la braț, bărbat sau femeie (genul nefiind deloc important), protagonista noastră nu este la fel de disponibilă. Până într-o seară când destinul face să-l întâlnească pe Andrei, un tânăr fotograf, destul de tăcut, care se oferă să o scape de moliile din cămin.

„În seara aceea a scăpat definitiv de molii. Nu și de Andrei, însă. Nu și de el, din fericire și din nefericire, pentru că în iubire, chiar și cele mai nobile și minunate lucruri pot ajunge să doară mai tare decât o amputare de membru. Sau de inimă, ca să nu spun de viață, în cazul Oanei.”

   Povestea lor de dragoste se conturează treptat, fapt ce-i conferă și mai multă profunzime. Dar chiar dacă sentimente există de ambele părți, personalitățile diferite ale celor doi le pun numeroase piedici, conducând în final la o despărțire prematură. Evenimentul nedorit o distruge pe Oana, care nu mai găsește în interiorul ei puterea de a merge mai departe. Incertitudinea cu privire la iubirea lui Andrei o macină și nici măcar eforturile Lolei nu par să mai dea rezultate. Speranța se întrezărește însă de unde se așteaptă mai puțin și anume de la Cristian, un tânăr veterinar care este îndrăgostit de Oana încă din anii studenției. Va putea oare acesta să o vindece și să o determine să se elibereze de Andrei? Va mai încerca Oana să se reconecteze cu fostul iubit? Și care este de fapt motivul marii despărțiri? Răspunsurile la aceste întrebări le veți descoperi pe parcursul lecturii, iar unele dintre ele vă vor marca profund.

   Pe parcursul cărții veți simți profunzimea poveștii și faptul că a fost scrisă cu suflet pentru suflete, a fost scrisă ca să ne regăsim în protagoniști, să trăim în același timp cu ei, să râdem de situațiile amuzante prin care trec și să plângem de fiecare dată când suferă, să devenim parte din ei și ei să devină o parte din noi. Iubirea dintre Oana și Andrei este unică și frumoasă, chiar dacă le provoacă suferință. Ne arată cât de importantă este comunicarea, în cuplu și nu numai. Ea este cheia ce poate descuia orice lacăt, chiar și pe Andrei, „cutia din lemn de abanos fără cheie”. Din nefericire însă, Oana nu a realizat că tot timpul a avut-o la îndemână.

   Pentru Oana, Andrei reprezintă prima iubire pe care o simte cu toată ființa, dar de care în același timp se îndoiește și nu știe cum să o abordeze. O trăiește cu fiecare celulă și își dorește ca și celălalt să se manifeste la fel. Problema este că fiecare om este construit diferit și reacționează diferit. Dacă ea simte nevoia să-și strige iubirea în gura mare și să o arate cu fiecare ocazie, Andrei este exact opusul. Tăcut, închis în sine și extrem de calculat, bărbatul o iubește pe Oana, dar o face în felul său. O mângăie din priviri, îi acordă câte un zâmbet slab, o fotografiază în cele mai frumoase locuri și o întoarce mereu din drum atunci când ea se satură de tăcerea lui și vrea să destrame totul.

„Erau împreună de aproape un an. Le era bine, deși se certau și se despărțeau cam o dată pe lună. Oana striga și-și agita în aer pumnii mici, se înroșea la față și-l trăgea de cămășile și de tricourile lui negre, amenința că-l părăsește, uneori chiar își lua rucsacul pufos în spinare și trântea ușa în urma ei, mai-mai să-și prindă părul în toc, el fie alerga după ea s-o întoarcă, o lua pe umăr și urca treptele cu ea în spinare, ca în filme, fie o lăsa să se ducă și o aștepta să se întoarcă a doua zi.

   În ciuda numeroaselor diferențe dintre ei, reușesc să se mențină legați unul de altul. Dar cât poate dura o astfel de relație? Când este momentul potrivit să spui stop și să realizezi că de fapt îți provoacă mai mult rău decât bine? Aceste întrebări mi le-am pus eu în timp ce le citeam povestea, sperând totuși că vor descoperi o cale de mijloc, că vor găsi echilibru și vor discuta despre ceea ce-i macină până să fie prea târziu. Nu a fost așa, iar despărțirea m-a durut pe mine parcă la fel de mult ca pe Oana pentru că îmi părea așa de rău că iubirea lor atât de frumoasă nu a fost suficientă pentru a putea învinge îndoiala.

„Știa sigur că i-ar fi teribil de greu, dacă nu chiar imposibil, să traiască fără el. Iar asta o speria, crea în ea o tensiune pe care simțea nevoia să o elibereze iscând scandaluri din când în când. Avea nevoie ca el s-o asigure că o iubește, că n-o va părăsi niciodată, că și dacă-l va părăsi ea, el se va duce după ea și o va aduce înapoi în brațe, cerându-și scuze și promițându-i sincer că n-o va mai răni niciodată.”

   Chiar dacă în lumina reflectoarelor se află Oana și Andrei, pentru mine un rol important îl ocupă  efervescenta și condimentata Lola, această ”femme fatale” a romanului, cea care întoarce atât privirile bărbaților, cât și pe cele ale femeilor, și, nu în ultimul rând, colacul de salvare al Oanei. Ea este prietena care îi stă întotdeauna alături protagonistei noastre, o susține, o ceartă și o ajută oricând are nevoie, chiar și când nu realizează acest lucru. Este imposibil să nu vă poarte și pe voi măcar puțin cu gândul la cei ce ocupă în viața voastră acest statut și să vă aducă un zâmbet pe buze. Pot spune chiar că este sarea și piperul cărții.

„Acolo, în barul mic și întunecos de la subsol, a căzut definitiv sub vraja Lolei. Nici acum, șase ani mai târziu, nu știa de ce o alesese Lola pe ea, dar era bucuroasă. Lola era raza de soare din viața ei, omul care o ajută să creadă în ea, care o făcea să râdă în cele mai sumbre momente, de care se agăța ca de un colac de salvare când simțea că se duce la fund, care-o ajuta să-și descâlcească părul când degetele și pieptenele ei de lemn oboseau.”

Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni” este un roman care mi-a mers la suflet și pe care vi-l recomand cu drag tuturor. Se citește ușor, are un stil fluid de scriere și cred că oricine poate rezona cu povestea protagoniștilor. Este o carte cu și despre viață, cu și despre iubire.

 

Cartea Ziua în care la celălalt capăt al iubirii n-a mai fost nimeni, de Ioana Chicet-Macoveiciuc a poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

by -
12

Tu eşti alesul meu, de Julia Quinn-Editura Miron-recenzie

Titlu original; Brighter Than The Sun
Traducere: Gabriela Anca Marin
Editura: Miron
Număr pagini: 382
    Cartea face parte din seria-The Lyndon Sisters-1. Everything and the Moon.2-Brighter than the sun (Tu ești alesul meu)
 
   Julia Quinn (Julie Cotler Pottinger) s-a născut în anul 1970 în New York City. Genurile romance şi historical romance i-au adus notorietate şi cărţile sale au captat atenţia cititorilor traducându-se în douăzeci şi nouă de limbi.
 
   Când am început să citesc această nouă carte a Juliei nici prin cap nu îmi trecea ce amuzantă va fi. Certurile ,,dezastrele” casnice ce vor ,,cădea” pe Ellie fac deliciul acestei lecturi. Pur și simplu vei râde în hohote, și vei trece peste acțiunea puțin mai lejeră din carte. Eu sunt o persoană care nu mă amuz când citesc o carte, dar de data aceasta am făcut-o! Sper ca această carte să descreţească fruntea cât mai multor cititori!
 
  Când Charles Wycombe, îndrăznețul și incorigibilul conte de Billington a căzut dintr-un copac și a aterizat la picioarele lui Ellie, niciunul dintre ei nu a bănuit că această întâmplare nefericită va duce la căsătorie. Charles trebuia însă să-și găsească o mireasă înainte să împlinească treizeci de ani, altfel urma să-și piardă averea. Iar Elli avea nevoie de un soț, altfel ar fi fost obligată să se mărite cu bărbatul ales de odioasa logodnica a tatălui ei. Așa că se înțeleg să se căsătorească, chiar dacă nu li se pare neapărat cea mai bună idee.
 

,,Eleanor Lyndon își vedea de treaba ei când Charles Wycombe, conte de Billington, a aterizat în viața ei-la modul propriu. Se plimba de una singură, îngânând un cântecel vesel și ținându-și mintea ocupată, încercând să estimeze profitul anual al companiei East &West Sugar Company (la care cumpărase și ea câteva acțiuni) când, spre marea ei uimire, un bărbat a căzut din cer și a aterizat la-sau mai exact pe-picioarele ei. Şi-a tras piciorul stâng de sub umărul bărbatului, și-a ridicat fusta deasupra gleznelor, ca să nu o prăfuiască, după care s-a aplecat:

-Domnule? a spus. Ești bine?

El a răspuns doar:

-Au!

Dumnezeule, a murmurat ea. Sper că nu ți-ai zdrobit vreun os, nu-i așa?

El nu a spus nimic, doar a expirat prelung. Ellie s-a tras în spate, lovită de izul respirației lui.

-Dumnezeule mare, a șoptit. Miroși mai rău decât o distilărie.

-E de la whisky, a mormărit el. Un gentleman nu bea altceva. Doar whisky.

-În nici un caz așa de mult, i-a răspuns ea. Doar un bețiv poate să bea atît.

El s-a ridicat cu dificultate și a clătinat din cap, încercând parcă să se limpezească.

-Exact, a spus făcând un gest larg prin aer, după care a închis imediat ochii, pentru că ameţise din nou. Mă tem că sunt puțin cam beat.”

   Cu așa o întâlnire memorabilă cum să nu fii curios să mergi mai departe și să o urmăreşti pe tânăra noastă care, deși inteligentă, este inocentă în prezența părții masculine. Fiind o fiică de vicar a fost învățată să acorde ajutor persoanelor aflate în dificultate, iar tânărul nostru conte chiar avea nevoie de ajutor.

   Prin aburii alcoolului, Charles va distinge o superbă ființă, care îi ține piept. Un lucru neobișnuit pentru un conte. Când toate tinerele debutante de la Londra ar fi foarte bucuroase să îi între în graţii, tânăra noastră îi oferă o muştruluială zdravănă, iar acest fapt îl pune pe gânduri.

”Charles nu era prea sigur de ce, poate pentru că nu era complet treaz, dar îi plăcea cum sună cuvântul ,,amîndoi” rostit de buzele ei. Domnișoara Lyndon avea ceva special, care îl făcea să se bucure că-i era alături. Era loială, corectă, cu mintea ageră. Și avea un ciudat simt al umorului. Exact genul de persoană pe care cineva și-ar dori să o aibă alături atunci cînd avea mare nevoie de ajutor.

Avea o voce plăcută, și-a zis Charles. Avea voce plăcută, era isteață, spirituală și deși încă nu aflase ce culoare avea părul ei-avea sprîncene frumoase. Și se simțea al naibii de bine când ea se lipea toată de el.,,

După puține dezbaterii cei doi și-au dat seama că ar fi în avantajul lor să se căsătorească.

   Charles va pierde averea dacă nu se căsătorește în decurs de cinsprezece zile, iar Ellie nu ar rezista în casa tatălui său cu viitoarea mama soacră. Cum finanțele sale nu pot fi scoase de către ea, va accepta cererea puțin cam neobișnuită a contelui.

   De aici în colo avem dueluri verbale între cei doi, tatonări din partea contelui pentru a-și cuceri cu adevărat soția, pe lângă dezastrele ce se ivesc în gospodăria contelui, în care vinovată ar fi chiar contesa, ea fiind ultima care are de a face cu dezastrele produse. Să fie într-adevăr atât de nepricepută?

,,Nu era însă pregătit să vadă acel tablou: soția lui era în patru labe, cu întregul cap-ba chiar și jumătate de bust-într-un cuptor care se afla la Wycombe Abbey încă de pe vremea lui Cromwell.

-De data asta am reușit. A scos un grătar carbonizat și l-a băgat la loc. Trebuie doar așezat mai departe de flacăra.

Flacara? Lui Charles i-a înghețat sîngele în vene. Se juca cu focul?

-Gata! Ellie a dat să iasă din cuptor și a mai aterizat o dată în șezut. Acum ar trebui să fie în regulă.”

    Oare de la acest incident s-a declanșat incendiul în bucătărie?

   La fel se va întâmpla cu sera de portocali și trandafiri. Ellie care iubea grădinăritul va avea drept rezultat uscarea tuturor plantelor, iar duhoarea ce răzbate de acolo este insuportabilă.

   Totul va culmina când Ellie își va arde mâinile cu un ceaun cu dulceață. Cine este invidios pe noua contesă și îi va dejuca toate încercările de a-și lăsa amprenta asupra noii sale case?

  Oare să fie aceiași persoană care a sabotat cabrioleta tinerei perechi și sau răsturnat? Sau când contesa a fost otrăvită cu desertul preferat al contelui? Cine îi dorește moartea contelui, mai ales că un nou incident apare la calul cu care călărește el de obicei?

   Cert este că o persoană periculoasă le vrea răul. Oare vor reuși să scape cei doi?

   Vor reuși să convieţuiască împreună? Va putea contele să o cucerească pe frumoasa sa soție?

O poveste minunată scrisă de o autoare preferată de mine.

     Nota mea pentru carte 10.

Cartea Tu eşti alesul meu, de Julia Quinn poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant

 

„Dacă tangoul însuși ar dansa cu mine, ar conduce sau s-ar lăsa condus?”

Zeii tangoului, de Carolina de Robertis-recenzie

 Titlul original: The Gods of Tango

Editura: Nemira

Colecția Damen Tango, romane cu dragoste

Anul apariţiei: 2015, 2017

Traducere din limba engleză de: Carla Georgescu

Număr pagini: 377

Gen: biografie fictivă, dramă, dragoste

Roman câștigător al Stonewall Book Award

 

„- Tangoul a început cu tobele, iar tobele sunt o rugăciune, le purtăm încă înlăuntrul nostru.

– Da.

– Bine.

– Și atunci?

– Și atunci, prieteni, tangoul este muzica zeilor.”

   Nici nu știu de unde să încep; „Zeii tangoului” este genul acela de carte care te îndeamnă la a reflecta, a analiza. O carte la care simți nevoia să decantezi tot ceea ce ai citit înainte să te apuci de scris recenzia sau de a începe altă lectură.

   Pot spune cu mâna pe inimă că este o carte cu un subiect pe care nu l-am mai întâlnit; un subiect original, inedit, lipsit de clișee. În același timp, este o carte despre condiția femeii și lupta pentru supraviețuire.

   Povestea începe în 1913, când valuri de imigranți italieni străbăteau oceanul pentru a ajunge în America de Sud. Din acest punct de vedere, mi-a adus aminte de Terra Nostra, un serial brazilian în care personajele principale erau italieni ce emigrau spre Brazilia în căutarea unei vieți mai bune. Nu știu câți dintre voi se uită la telenovele, însă poate își dă seama cineva despre ce vorbesc.

   Revenind la cartea noastră, personajul principal este Leda, o tânără de 17 ani din satul italian Alazzano, de lângă Napoli. Se logodește cu vărul său, Dante, care emigrează în Argentina, cu promisiunea de a o aduce acolo și pe ea într-o zi.

   Timpul trece și are loc nunta – în ciuda romanului atipic, cred că aceasta m-a mirat cel mai tare: o nuntă în absența mirelui, reprezentat de tatăl acestuia, unchiul Ledei, don Matteo. A doua zi, Leda se îmbarcă pe vapor pentru a-și reîntâlni soțul. Călătoria durează 3 săptămâni și ajunsă în port, este întâmpinată de un prieten de-al lui Dante, Arturo, care îi dă cea mai proastă veste posibilă: soțul ei a murit într-o încăierare dintre poliție și anarhiști.

   Prin aceasta, autoarea atinge o altă temă a istoriei Americii de Sud: în acea perioadă, la începutul secolului XX, aveau loc mișcări ale anarhiștilor, muncitori ce luptau pentru propriile drepturi. Și iar îmi aduce aminte de Terra Nostra…

   Leda se trezește peste noapte văduvă într-o țară străină, foarte diferită de mediul în care trăise până atunci.

Era o văduvă adolescentă, aruncată în voia sorții pe un tărâm necunoscut, executând partitura unei muzici noi cu propriul trup.”

   Arturo o conduce la locuința pe care o împărțise cu Dante și cu mulți alți imigranți italieni: un conventillo (diminutiv pentru „mănăstire” în spaniolă), un conac în care locuiau peste 60 de persoane. „Conventillos” erau, de fapt, foste case boierești, abandonate de argentinieni odată cu epidemia de febră galbenă și ocupate ulterior de persoane defavorizate din punct de vedere financiar.

   Leda îi anunță pe cei de acasă de moartea lui Dante, iar aceștia îi promit că îi vor trimite bani pentru a se întoarce în Italia. Însă Leda nu vrea să se întoarcă în Italia; a gustat prea mult din libertate pentru a renunța la ea.

„Banii nu eliberează o femeie. Nu ai cum să înțelegi, fiindcă ești bărbat.”

   În conventillo face cunoștință cu tangoul și se îndrăgostește iremediabil de această muzică. De mică își dorise să cânte la vioară, însă i s-a spus că aceasta nu este o preocupare pentru femei. Tatăl ei îi dăduse, înainte să plece, o vioară încărcată de istorie, cu indicația de a i-o înmâna lui Dante. Acum, că Dante a murit, Leda începe să exerseze în secret la vioară. Visul de a cânta tangou i se așterne în fața ochilor, însă din păcate, în acea perioadă, femeilor nu le era permis să cânte; femeilor nu le era permis nimic, în afară de treburile casnice. Posibilitățile lor erau foarte limitate: ori se căsătoreau, ori ajungeau în bordeluri.

   Leda își câștigă existența în acele zile cosând alături de femeile din conventillo, care așteptau întoarcerea soților de la muncă.

„Stând în curte și făcându-și de lucru cu acul și cu ața, se întreba ce-i putea oferi viața de bărbat. Alte slujbe. Existau mult mai multe locuri de muncă pentru bărbați. Și libertatea de a merge pe stradă la orice oră, fie noapte sau zi.”

   Această primă parte mi s-a părut cea mai monotonă din carte: Leda cosea alături de acele femei, fără să se întâmple nimic toată ziua. La un moment dat, chiar am crezut că Leda se va căsători cu Arturo, totul fiind bine și frumos, dar clișeic. Nicio clipă nu am bănuit continuarea originală a romanului!

   Nu, nu s-a întâmplat nimic între Leda și Arturo, asta era în imaginația mea! Totul ia o turnură decisivă într-o seară, când Leda exersa în tăcere la vioară și-i vine ideea de a se îmbrăca în hainele soțului său. O femeie nu poate cânta tangou, dar un bărbat, da!

 „Totuși, simțea că fata asta nu era ușor de influențat. Era mânată de un soi de disperare, iar el știa că disperarea nu poate merge decât într-una dintre cele două direcții: fie te face docil ca un cățeluș, fie te transformă într-o armă de luptă. Fata asta nu era docilă. Orașul o șlefuia deja ca pe tăișul unei săbii.”

   Partea a doua a romanului începe cu deghizarea Ledei în bărbat: părăsește pe ascuns acea conventillo în care cu toții o cunoșteau ca femeie, își ia înfățișarea de bărbat și pleacă în altă parte a orașului Buenos Aires. În transformare a ajutat-o mult aspectul fizic, fiind înaltă, slabă, fără rotunjimi specifice feminine.

„Cum de-am putut da naștere unei fete fără pic de carne pe ea? se mira uneori mama ei.”

„Și-a inventariat avantajele. Voce joasă. Sâni mici. Șolduri înguste. Înălțimea. Trunchi și membre lungi. Cine s-ar fi gândit vreodată că înfățișarea ei se poate dovedi un avantaj, același fizic pe care îl deplânsese mama ei: cum o să porți vreodată un copil în pântec, ești ca un tub, lucrurile vor trece prin tine fără să rămână și să crească așa cum ar trebui. Și apoi fața ei: uscățivă, ascuțită, deloc fină, așa cum ar trebui să fie fața unei femei (de pildă, Palmira, aplecată deasupra lucrului ei, cu obrajii frumos rotunjiți). Chipul Ledei era dominat de un nas proeminent, ca un cioc, cu o ridicătură îndărătnică exact la mijlocul punții. Nas masculin, ar zice unii. Câtuși de puțin delicat. Înspăimântător.”

„Un fior de spaimă a străbătut-o. Feminitatea ei dispăruse. Fără ea, se simțea urâtă, neprețuită și totodată în culmea fericirii, înălțată într-un plan necunoscut și amețitor.”

   A trebuit să învețe să vorbească, să se miște, să meargă, să se comporte ca un bărbat. Își ia numele de „Dante”, primul care îi vine în minte. Este acceptată într-o trupă de muzicanți, alături de care începe să cânte prin mai multe localuri.

   „Mâine o să cânte mai bine, iar apoi și mai bine, chiar dacă asta însemna ca ea să exerseze până când degetele aveau să-i sângereze. Dorea ceva cu ardoare, dorea să se perfecționeze, își dorea scena, viața însăși.”

   Viața trăită ca bărbat vine cu o revelație: Ledei îi plăceau femeile. Dacă în prezent subiectul este încă unul controversat, cu atât mai mult atunci, când nu se vorbea despre aceste lucruri. Deși abia atunci ea își conștientizează orientarea sexuală, dacă citiți cu atenție, veți observa că este evidentă încă de la începutul romanului: în drum spre port, în ziua plecării spre Argentina, vede din trăsură o femeie în rochie roșie și simte impulsul de a fugi după ea.

   „Dar cum putea să dorească așa ceva? Cum putea o femeie… Nu auzise nicicând una ca asta. Sigur era imposibil, dacă nu cumva diavolesc, cel mai grav păcat, dincolo de orice speranță de mântuire.

Și totuși, se afla aici. Și dorea.”

   Din momentul „transformării”, Leda/Dante trăiește într-o vigilență continuă, pentru că descoperirea secretului, a adevăratei identități ar fi echivalat cu o condamnare la moarte. Erau vremuri violente, în care înjunghierile și bătăile se aflau la ordinea zilei.

Va reuși Leda să păstreze secretul?

   Povestea ei se întrepătrunde cu istoria tangoului. Știați, de exemplu, că la originea tangoului stă muzica africană, cu ale ei tobe? La începuturi, tangoul era cântat în conventillos și bordeluri, locuri în care femeile decente nu călcau. Odată ce tangoul a pătruns în saloanele de la Paris, acest tip de muzică a fost ridicat la adevărata sa valoare și a început să fie cântat pe scară largă.

„- Tangoul, spunea Casemiro, este sunetul Africii.

– Nu, zicea Palo, s-a născut aici. Tangoul e sunetul Americii.

– Dar poartă în el sunetul Africii.”

„Totul se schimbă, a spus Santiago repede. Nu e nimic rău în asta. Tangoul se transformă în continuare, iar noi vom face parte din acea schimbare. … nu trebuie să ne temem de instrumente noi atâta vreme cât fac ca muzica să dăinuiască.”

„- Nu știi ce este tangoul, a întrerupt-o Nestore. Nu e potrivit pentru femei.

– Femeile îl dansează, nu?

– Duminica la prânz, în curtea locuinței, da. Dar tangoul ajunge în multe alte locuri unde să zicem că doamnele nu pot pătrunde.”

   „Zeii tangoului” este, în esență, un roman despre condiția femeii și lupta pentru supraviețuire într-o lume a bărbaților. Pe lângă povestea centrală, întâlnim mai multe teme secundare ce converg spre aceeași idee: Cora, verișoara Ledei, care aparent a înnebunit subit, Mamita, o prostituată căreia i s-a luat copilul la naștere („Băieții tineri îți sfâșie inima, căci oricare dintre ei ar putea fi propriul tău copil.”), Carmen, obligată de fratele ei să se mărite cu un bătrân pentru a salva situația financiară a familiei, Rosa, copilul din flori al unui moșier, nevoită să plece de acasă pentru că amantul mamei n-o voia prin preajmă, Fata Vrabie, o emigrantă poloneză, vândută unui bordel, Alma, ajunsă tot într-un bordel, cu un copil în brațe. Femei nevoite să se prostitueze pentru a supraviețui, deoarece societatea nu le dădea nicio șansă de a-și câștiga altfel existența. Nu o dată Leda se gândește că dacă nu și-ar fi însușit identitatea masculină, s-ar fi trezit în aceeași situație ca ele.

„Nimeni n-a făcut nici un gest în apărarea fetei. Leda crezuse dintotdeauna că femeile trebuie apărate, că aceasta era o lege de bază printre bărbați, însă acum se confrunta cu o altă lege de-ale lor, conform căreia prostituatele nu erau femei, astfel că, în cazul lor, nu se aplică aceleași reguli.”

   Dintre toate aceste teme secundare, cel mai mult mi-a atras atenția povestea Corei. „Cora la matta” („nebuna” în italiană), verișoara Ledei, fiica unchiului Matteo și sora lui Dante, care deodată a început să se poarte ciudat. Cu toții vedeau în ea o nebună periculoasă, îndeplinind funcția de țap ispășitor al satului. De fapt, acea presupusă nebunie era un simplu simptom al abuzului. Povestea Corei este foarte bine documentată, anii în care autoarea a lucrat în organizațiile pentru drepturile femeilor spunându-și cuvântul.

   Subiectul este original, inedit, nu cred că poți găsi multe cărți asemănătoare. Greu de crezut cum Leda a reușit să treacă atât timp drept bărbat, dar se pare că nu e singura: cântărețul de jazz Billy Tipton a fost considerat toată viața bărbat, pentru ca post-mortem să se descopere că era, de fapt, femeie. Întrebată dacă s-a inspirat din biografia acestuia, autoarea a declarat că ideea i-a venit înainte de a afla de acest caz.

   Romanul are o parte atmosferică bine conturată, descriind viața din localurile unde se cânta tangou, străzile din Buenos Aires ale acelor vremuri:

„Pe un bulevard mai lat, un lampagiu începuse să stingă felinarele stradale, înălțându-și prăjina spre flăcările captive în sticlă, sus, deasupra capetelor, nimicindu-le cu o mișcare scurtă din încheietură.”

   În concluzie, pot spune că o recomand: este o carte bună, scrisă foarte bine, mie, una, mi-a plăcut. Sunt de acord, totuși, că nu este pentru toată lumea. Dacă nu vă simțiți confortabil cu anumite teme precum bisexualitatea, travesti-ul, scene erotice, mai bine amânați, poate nu e pentru voi, cel puțin în acest moment.

„Lasă pe mâine ce-i al zilei de mâine, căci va fi tot acolo, așteptându-te.” – proverb italian

Despre autoare:

   Carolina de Robertis este o scriitoare de origine uruguayană, ce în prezent locuiește în Oakland, California. Are strămoși italieni, străbunica ei emigrând în Argentina la începutul secolului XX; bunicii ei au fost exilați din Argentina în Uruguay, în timpul dictaturii lui Perón.

   A trăit în Anglia, Elveția și SUA, a lucrat zece ani în organizații ce sprijină drepturile femeilor și până în prezent a publicat trei romane: „Perla”, „The Invisible Mountain” (bestseller internațional), „Zeii tangoului” (pentru care a câștigat Stonewall Book Award, cel mai longeviv premiu pentru cărțile cu teme LGBTQ), iar în prezent lucrează la un nou roman. Scrierile ei au fost traduse în 17 limbi.

Predă cursuri de literatură și traducere literară la San Francisco State University.

 

Cartea Zeii tangoului, de Carolina de Robertis poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

 

Darul atingerii, de Mia Marlowe-recenzie

Titlu original: Touch of a scoundrel
Editura: Litera
Numar pagini: 256
Traducere: Mihaela Sofonea

  Seria: Touch of Seduction: 1.Seducţie la prima vedere (Touch of a Thief), 2.Pretenţiile unui crai (Touch of a Rogue), 3.Darul atingerii (Touch of a Scoundrel)

   Cu această carte închei seria frumoasă ,,Touch of Seduction”. Autoarea m-a delectat cu poveşti minunate, despre încredere, iubire, curaj şi dovedeşte că orice este posibil dacă există comunicare, înţelegere şi adevăr!
    O nouă carte, alţi protagonişti, alt personaj cu un dar, din punctul meu de vedere buclucaş! Aici se aplică proverbul acela: ,,Oricât te fereşti, tot acolo nimereşti”.

   Conte de Devonwood, Griffin Nash are un dar mai aparte, poate să întrevadă viitorul, doar atingând un obiect sau o persoană cu mâna neacoperită. Când a încercat să schimbe destinul tatălui său, şi-a dat seama că poate a făcut o greşelă imensă…Tatălui său îi era scris să moară în urma impactului cu un poştalion. În ziua fatidică, Griffin, încearcă să amâne plecarea tatălui cu diferite pretexte şi metode, dar… poştalionul mortal a avut întârziere o oră şi tatăl său tot a murit… poate a intervenit şi din cauza sa nu a reuşit să îl salveze pe tatăl său? O întrebare ce îl va chinui pe un băieţel de paisprezece ani ce va ajunge conte brusc. Peste ani, întâlnim un conte care încearcă să menţină moştenirea sa pe linia de plutire. Cu abilitatea de a prevede unele lucruri, contele va câştiga ocazional la jocurile de noroc bunăstarea familiei sale. Ce nu va prevede va fi întâlnirea cu domnişoara Emmaline Farnsworth.

,,Lord Devonwood se opri lângă hortensie pentru a se uita mai bine la tânăra fermecătoare care şedea pe banca de piatră. Nu în fiecare zi dai peste o nimfă în grădina, înainte de micul dejun. Sângele i se încinse, de parcă ar fi fost încă tânărul Griffin, ca şi când nu ar fi fost împovărat de responsabilităţile unei moşii vaste şi de toate vieţile care depindeau de el pentru fiecare îmbucătură pe care o vârau în gură şi pentru fiecare monedă din buzunar.
Doamna pe care o avea sub priviri era preocupată de un caiet de schiţe şi habar nu avea de prezenţa lui. Se putea desfăt după placul inimii cu frumuseţea ei lipsită de pretenţii, fără grija că ar putea lua cineva aminte, calculându-şi interesul şi sperând să aibă sorţi de izbândă.
O singură buclă arămie scăpase de sub bonetă şi îi atârnă umedă pe ceafă. Pielea ei catifelată părea înrourată şi trandafirie în soarele cald al dimineţii.’

   Încins de această făptură mult prea îndrăzneaţă pentru a fi englezoaică, Griffin are o discuţie contradictorie, iar sentimentul de bine, pe care îl are în faţa acestei făpturi care nu se teme şi nu se înclină în faţa lui, este de scurtă durată. Fratele său Teddy, proaspăt întors din străinătate, anunţă pe Emma ca fiind iubita lui, viitoarea logodnică. Oare este adevărat? Dacă da, este de datoria lui să îşi apere fratele de persoane ce vor să profite de el. Problema este că, atingând-o accidental pe frumoasa noastră americancă, contele se vede sărutându-se cu foc cu iubita fratelui. Mai mult decât atât, cei doi s-ar potrivi perfect.

   Emmaline Farnsworth, americancă, o escroacă căutată în mai multe ţări pentru vânzarea de falsuri şi şiretlicuri, împreună cu aşa zisul ei ,,tată” profesorul Farnsworth Monty, este în căutarea unei noi victime. Nu este venită în Anglia pentru a-şi căuta soţ, motivul său este altul. De această dată au o aşa zisă antichitate din Egipt, extrem de valoroasă, iar dacă ,,cineva” ar finanţa căutările ar descoperi o mină de aur. Boala de plămâni a lui Monthy, o determină să acţioneze în forţă, iar Tedy este următoarea sa victima. Când întâlnirea dintre Emma şi Griffin devine incendiară, planul lui Emma se cam clatină…

,,Contele păruse negreşit atras de ea în grădină, înainte de apariţia lui Theodore. ÎI plăcuse duelul lor verbal. Brunet şi chipeş, Lord Devonwood era mai mult decât plăcut la vedere, dar în privirea lui neobişnuită, argintie-cenuşie, se ivea din când în când un licăr fatal.”

   Cum va reuşi să suprime Griffin atracţia dintre el şi americancă, dar cum va dejuca planurile în privinţa lui Theo şi logodnei iminente? Eii, orice este permis pentru binele familiei, aşa contele nostru va încerca să se dea el la Emma, mai ales că viziunile sale cu tânăra sunt mai mult decât delicioase.
    Planurile sale vor fi puse la grele încercări, iar tentativa de a schimba viitorul pe baza unei viziuni nu are succes, ajungând să se culce chiar el cu iubita fratelui său.
    Problema lui Emma este cu atât mai grea cu cât, în loc de Theo se va dărui lui Griffin (cei doi fraţi au făcut schimb de dormitoare), iar Monthy este din ce în ce mai bolnav, nevoia urgentă de bani pentru al interna într-un sanatoriu scump este foarte presantă.

   Ce se va întâmpla cu relaţiile din această familie? Ce este cu statuia aceea aşa zisă antică? De ce o vrea cineva neapărat mergând până la o încerca să o fure din dormitorul profesorului?
    Va reuşi Emma să se ţină departe de Griffin? Cum se va împăca condiţia sa modestă de escroacă cu cerinţele unei familii nobile?
    Ce va face Griffin când este descoperit cu logodnica fratelui său în pat, chiar de acesta? Va reuşi să prevadă dacă va scăpa din duelul dintre fraţii?
     Cine va avea câştig de cauză şi pe cine va alege Emma?
    Va reuşi să scape din mâinile răpitorului ei sau va fi cobai pentru a încerca praful mortal ascuns în aceea statuietă malefică?

   O carte pe care am devorat-o pus şi simplu, bine, în timpul meu liber, evident! Mi s-a părut foarte amuzantă, acţiunea, intrigile la ele acasă. Mai vreau cărţi traduse de această autoare.
     Recomand cu căldură această serie!
     Nota mea pentru această carte este 9,5!

 

Cartea Darul atingerii de Mia Marlowe poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Ducele de Castle.Tratatul de pace, de Alina Cosma-pre/recenzie-Continuarea romanului „Fiica regelui”

Editura: Primus

Data apariţiei: 29 octombrie 2017

Nr. de pagini: 192

Gen: roman de dragoste (de epoca); historical romance; fantasy-romance

 Seria Ducele de Castle: 1. Fiica regelui; 2. Tratatul de pace

 

Eternele povești de iubire se nasc din chinurile sfâșietoare ale dragostei.

Încotro se îndreaptă povestea lui Alexandru și a lui Miriam?

Pe când toți îl considerau nebun, singura care mai credea în el era ea!

Ajunsă pe tron, Miriam luptă să-și salveze poporul. Însă ea va fi nevoită să-și salveze și căsnicia și, mai ales, să vindece inima rănită a lui Alexandru. În încercarea disperată de a aduce pacea, regina cade în mâinile celui care îi omorâse tatăl, iar Alexandru este condamnat pentru uciderea regelui Teodor.

Într-o lume în care prejudecățile conduc societatea, va reuși Miriam să se facă ascultată la masa tratativelor? Va reuși regina să-și salveze țara și regele?

    În urmă un cu an, pe vremea când  eram foarte dornică să citesc cât mai multe lucrări scrise de autori români contemporani, am dat din întâmplare peste “Fiica regelui”, primul volum din seria “Ducele de Castle”.  E drept că mă lăsasem vrăjită de descrierea cărții, dar avusesem și câteva temeri că nu va fi pe placul meu, având în vedere că nu mai auzisem până atunci de  autoarea Alina Cosma. Însă, spre marea mea bucurie, am descoperit o poveste de dragoste (nici acum nu știu unde să o încadrez – historical romance sau fantasy-romance, de epocă) înduioșătoare, un stil de scriere simplu și delicat, cu fraze scurte, fără descrieri ample, cu foarte mult dialog, o acțiune alertă de nici nu-ți vine să crezi că se pot întâmpla atâtea evenimente în nici 200 de pagini (cartea are scrisul mai mărunt ) și doi protagoniști – Miriam și Alexandru, care dau un plus de savoare datorită disputelor din ei (mai tot timpul se provoacă unul pe celălalt ). Finalul m-a lăsat cu zâmbetul pe buze și, sinceră să fiu, am crezut că nu își va mai face apariția o continuarea. În plus, povestea se terminase atât de frumos, încât nu mai doream să se schimbe ceva între cei doi îndrăgostiți. M-am înșelat în ambele privințe!

  Mare mi-a fost bucuria, când  autoarea și-a exprimat dorința să-mi ofere în dar volumul doi  –“ Tratatul de  pace”, fapt pentru care îi mulțumesc din suflet!

   Așa că, în ciuda faptului că lansarea va avea loc pe 29 octombrie, eu știu deja ce s-a mai întâmplat cu perechea pe care am ajuns să o îndrăgesc atât de mult!

   Dacă în primul volum, povestea a avut o doză  mare de  romantism, cu multe replici ironice (ceva caracteristic tinerilor îndrăgostiți care încep să-și dea târcoale), în volumul doi – “Tratatul de pace” am constatat că povestea s-a transformat într-un roman de aventuri în toată regula, al cărui conținut  abundă de peripeții, răsturnări de situație, suspans și… dueluri.

   Și de această dată avem parte de intrigi, trădări, stări de gelozie, momente de pasiune, aventuri pline de neprevăzut, dar toate au fost parcă în doză dublă. În plus, acțiunea mi s-a părut și mai interesantă. Schimbarea de comportament pe care am remarcat-o la Alexandru mi-a stârnit o serie de trăiri emoționale. Trebuie să recunosc că de multe ori m-a enervat modul lui de gândire, greșelile pe care le-a comis, și parcă nu-mi venea să cred că se poate comporta atât de josnic cu ființa pe care o iubea cel mai mult pe lume. I-am înțeles motivul, temerile, dar tot m-am simțit afectată. De asemenea, m-a durut sufletul să vad o Miriam înlăcrimată, geloasă, suspicioasă. Bine măcar că anumite evenimente au reușit să o mobilizeze la timp, redevenind tânăra pe care o știam – curajoasă, cutezătoare, sfidătoare, încăpățânată.

   Înainte să trec la prezentarea romanului de față, am să menționez, foarte pe scurt, evenimentele din primul volum-“Fiica regelui”, pentru a fi de folos celor care nu știu deloc despre ce este vorba în seria Ducele de Castle.

   La începutul secolului al XV-lea, Regatul Lycaste era zdruncinat de lupte interne. Asasinarea regelui Ferdinand și inscăunarea fiului acestuia ca rege a dus la accentuarea instabilităţii politice și administrative. Alexandru, comandantul gărzii regale, fiind  trimis de actualul rege să aresteze pe o femeie care și-a otrăvit soțul, găsește o tânără închisă în temnița castelului și, fără să știe cine este ea de fapt, decide să o ia sub protecția lui. În curând descoperă că Miriam este fiica ilegitimă a fostului rege, rezultatul unei iubiri interzise, și sora actualului rege, Eduard. Atunci când acesta din urmă află de existența ei, ordonă să fie asasinată, dar Alexandru reușește să fugă cu fata în regatul Claire, la rudele lui, ajungând astfel sub protecția casei de Castle. Însă planurile le sunt date peste cap de vestea că regele a murit de ftizie și, cum nu avea moștenitori, Cancelarul și nobilii au decis să o aducă pe tron pe Miriam. Între timp, între cei doi tineri se naște o dragoste interzisă, având în vedere că vin din lumi pe cât de diferite, pe tot atât de rigide- ea, o prințesă care trebuie să se căsătorească numai cu un bărbat de același rang, el – un comandant de oști care abia de curând și-a recâștigat titlul nobiliar de Duce de Castle. Împreună își vor înfrunta destinele  și își vor găsi fericirea într-o societate dominată de reguli nemiloase.

 

   Acțiunea din volumul al doilea – “Tratatul de pace”, începe în forță, cu un moment dramatic petrecut la curtea Reginei Miriam și a regelui Alexandru. Tânăra regină mai avea o lună până să dea naștere moștenitorului, dar soarta a decis altceva. Au apucat-o durerile mai devreme, dar anumite complicații pot face ca ea să moară la naștere. Iar Alexandru  trece prin niște clipe groaznice.

Văzuse mult sânge pe câmpurile de luptă, dar de data aceasta i se făcu rău, totul se învârtea în jurul lui. Se întoarse cu spatele la doctor.

    – Doamne, o rupe toată; șopti el ștergându-și sudoarea de pe frunte cu dosul mâinii. Apoi îi șterse fruntea și ei.

   – Iubita mea, îi șopti el la ureche, trebuie să reziști! Am atâta nevoie de tine!

În clipa următoare fața ei se crispă din nou. Nu mai avea putere să scoată vreun sunet. El strânse pumnii, îl durea pieptul.

  – Doamne, ce am făcut?! pufni el cu lacrimi în ochi.”

   Până la urmă, au supraviețuit atât mama, cât și copilul, dar Alexandru este  mult prea zdruncinat, așa că în următoarele luni încercă să stea cât mai departe de ei. De fiecare dată când o vede pe Miriam, retrăieste din nou clipele acelea când a fost sigur că o pierde. În plus, suferința lui este dublată de vinovăție, iar temerile sale au rădăcini în trecut (mama lui s-a stins la câteva zile după ce l-a născut, tot din cauza unor complicații). Tot acest tăvălug emoțional îl transformă într-un bărbat dur, rece, distant, neatent, așa că în scurt timp, tot mai multe voci cer să fie declarat nebun și înlăturat de la putere. Miriam este singura care mai crede în el și va încerca să-și salveze căsnicia. Dar atunci când o zărește în castel pe Magdalena, femeia care deține un bordel și care în trecut îi aducea fete lui Alexandru, devine suspicioasă, fiind ferm convinsă că el o înșeală, așa că preferă să părăsească palatul regal, decisă fiind că de acum înainte să țină ședințele de Consiliu în altă parte.

Urmă coridorul lung mărginit de statuiete de marmură și ajunse în spațiul larg în care dădeau alte trei coridoare. La un moment dat observă o femeie trecută de prima tinerețe, care îi atrase atenția. O recunoscuse, era însoțită de o tânără și se apropiau. Simți că i se strânge inima, veneau dinspre dormitorul lui. Se ascunse după un colț, urmărind cum cele două femei se îndepărtau. I se făcuse greață, inspiră adânc, cu speranța să-și revină. Apoi apărură lacrimile, îi tremurau și mâinile. Se sprijini de perete și se rugă să nu apară nimeni.”

 “Îi era greu să accepte faptul că avea o altă femeie, chiar dacă o părăsise de câteva luni. Dar avuse încredere oarbă în el, iar ea îi oferise totul.”

 Dar și Magdalena este revoltată de purtarea lui și încearcă să-l facă să se întoarcă la familia lui.

“ – Știu că ai nevoie de o femeie.

   – De unde știi?

   – Ascultă, Alexandru, îți vreau binele! Nu îmi vorbi de parcă nu te-aș cunoaște! Știu că îți lipsește. Sunt convinsă că și dacă ți-aș alege cea mai frumoasă fată pe care o am, tu ai vrea doar una. Ceea ce cauți tu nu găsești aici și nici în băutură, ci la tine acasă!

   – Tu ai spus, uneori am și eu nevoie de o femeie! “

   Cât despre actualul Cancelar, unchiul lui Alexandru, nici nu mai știe ce facă pentru ca lucrurile să revină pe un făgaș normal.

Trebuia să merg la naiba! Ești un nebun înfumurat care ai fi în stare să dai foc întregii țări! Te comporți ca un tiran! De ce nu pleci naibii, dacă nu suporți pe nimeni în jurul tău?! Îmi cer iertare! Vrei să te vezi doar cu femeia aceea, Magdalena!

  Alexandru se încruntă.

 – I-ai spus de ea?

 – Cui?

 – Reginei!

 – Nici măcar numele nu ești în stare să i-l pronunți!

 – Este regină! Nu ar trebui săi te adresezi pe nume!

 – Pentru mine în primul rând este Miriam, apoi regina! Iar pentru tine este un nimeni!

 Nici regină, nici soție, nici măcar mama fiului tău!”

   Între timp, în regat au început să apară tot felul de probleme politice și administrative. Iar cel mai mare pericol vine din sud- sunt atacați la graniță de cei din Regatul Meath. Însă în loc să încerce un tratat de pace cu Regele Teodor, Alexandru cere ajutor regatului Claire și declară război.

“- Noaptea trecută am fost atacați la granița de sud. Au reușit să pătrundă în țară. Au fost atacate și distruse mai multe sate. Avem mulți morți și răniți între oamenii de rând. Vom trimite cereri de sprijin aliaților noștri și vom declara război Regatului Meath!”

   Regina Miriam este conștientă de faptul că oamenii nu sunt pregătiti de război, cu sărăcia pe care o aveau în tară, așa că ia decizia să vorbească cu regele Teodor ca să vadă ce intenții are acesta. Fără știrea soțului ei, se va strecura în Regatul Meath, dându-se drept un sol din partea Regatului Lycaste, însă planul îi este dejucat și astfel ajunge în mâinile dușmanului, iar singurul care o mai poate salva este Alexandru.

Ostașii erau epuizați, flămânzi, dar de când regele și comandantul lor de o viață li se alăturase, totul era mai ușor de suportat. Își urmau regele necondiționat și luptau cu dăruire totală.

  Se iveau zorile. Un ostaș intră în cort cu un răvaș.

 – Un sol din partea regelui Teodor a lăsat asta pentru Măria Ta! Ostașul îi întinse bucata de hârtie.

 – Nu a așteptat răspuns? întrebă Alexandru încruntat.

 „Solul Regatului Lycaste se află în grija mea. Dacă dorești să o recuperezi pe domnița cu părul de aur, va trebui să-ți trimiți comandantul personal! Regele Teodor”

   Se va negocia până la urmă tratatul de pace? Și dacă da, ce va vrea regele Teodor în schimbul păcii? Va reuși Miriam să îl învingă în duel pe acesta? Cum de a ajuns Alexandru să fie condamnat pentru uciderea regelui Teodor?  Ce se va întâmplă mai departe cu cei doi soți?

   Multe evenimente au loc în continuare, dar vă las pe voi să descoperiți ce se întâmplă mai departe. Sper că ceea ce v-am povestit până acum v-a stârnit interesul.

Mulțumesc din suflet autoarei Alina Cosma pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

 

 

 

Giuvaierele nopţii, de Amanda Quick-prezentare

Vineri-20.10.2017- la toate punctele de difuzare a presei alături de revista Libertatea pentru Femei!

   Când un străin misterios intră în micul ei anticariat ca să vadă o carte rară abia scoasă la vânzare, Mercy Pennington nici nu-și imaginează că acesta va fi începutul aventurilor ei într-o lume fascinantă și primejdioasă.
Viața lui Croft Falconer se învârte în jurul violenței – o violență înnăscută pe care a învățat să o controleze cu ajutorul artelor marțiale și care l-a ajutat să răzbată în misiunile periculoase în care l-a trimis cariera lui. El știe că Valea giuvaierelor secrete, o lucrare erotică din secolul al optsprezecelea, este strâns legată de un secret întunecat. Mult timp a crezut că a fost distrusă de foc – și, odată cu ea, și nebunul fanatic care și-a construit imperiul pe exploatarea naivității adepților săi.

   Cum a putut cartea să ajungă în mâinile unui anticar dintr-un orășel de provincie? Și cine este cumpărătorul bogat care s-a grăbit deja să o achiziționeze? Conștient că Mercy se află în pericol fără să știe, Croft insistă să o însoțească spre proprietatea izolată din munți a misteriosului domn Gladstone.
Pentru Mercy, Croft ar putea fi pericolul în persoană. Sau ar putea fi dragostea vieții ei. Dar secretele pe care el le ascunde ar putea să le aducă amândurora moartea, înainte ca Mercy să descopere adevărul.

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

 

Văpaia soarelui, de Raluca Butnariu-un historical romance incitant

Nr. pagini: 479
Editura Librex Publishing
Anul: 2017
Gen: Historical romance

   Văpaia soarelui de Raluca Butnariu este o carte încărcată cu pasiune, adrenalină, suspans, secrete, personaje încăpăţânate, moşteniri cu mesaje ascunse și situații neprevăzute la tot pasul. Pe parcursul lecturii puteți simţi energia pozitivă, afecţiunea din spatele cuvintelor şi gesturilor.

    Totul a început cu un deces, o moştenire impresionantă şi o clauză care stârneşte multe controverse. La acestea se adaugă un jurnal misterios cu o valoare inestimabilă pe piața neagră şi misiuni care ar putea duce la găsirea lui. Multe întrebări fără răspuns, capcane la tot pasul şi o femeie care trebuie să deschidă Cutia Pandorei pentru a încheia lupta cu trecutul. Punctul culminant pare să fie când trei fraţi primesc vestea că au primit moştenire de la unchiul lor o avere care le-ar garanta siguranţa financiară, însă pentru a intra în posesia ei unul trebuie să se căsătorească cu tânăra văduvă în maxim șase luni, iar bonus se va adăuga suma de cinci sute de mii de lire. Toţi sunt şocaţi de gestul imprevizibil şi nu pot înţelege gestul acestuia, dar nu pot comenta împrejurările sau motivele bizare. Încă mai speră că este o glumă de prost gust.

O moştenire fabuloasă şi o condiţie care va stârni controverse

Blythe era înalt şi chipeş într-un fel întunecat şi primejdios, de corsar maur. Lionel, la fel de înalt ca fratele său mai mare, era blond, cu ochii de un albastru luminos, genele lungi şi trăsături armonioase, având alura unui arhanghel. Edmond, cel mai mic dintre ei ca vârstă, era cu un lat de palmă mai scund decât ceilalţi doi dar indiscutabil mai arătos şi, tocmai fiindcă era conştient de acest fapt, adopta un aer de blazare tipică filfizonilor, care părea să aibă mare trecere în faţa sexului frumos. Teoretic, toţi trei aveau suficiente atuuri pentru a câştiga afecţiunea unei femei. Dar o cunoştea prea bine pe Julia şi bănuia cum avea să privească ea această nebunie.”

   Singurul care arde de nerăbdare să pună mâna pe banii ei este Edmond, un pierde vară, dar Julia îl detestă şi ar face orice gest nebun numai să nu între pe mâinile lui. Lionel îi este un foarte bun prieten, iar Blythe a fost cândva marea ei dragoste. Afecţiunea şi devotamentul pentru memoria lui John, o împiedică să vadă pădurea de uscături şi scopul ei este să rămână independentă, să îşi continue viaţa, aşa cum îi promisese acestuia pe patul de moarte.

   Chiar dacă este în doliu, Julia primeşte un bilet misterios şi se vede nevoită să meargă de urgenţă la Londra. Caută indicii despre un jurnal misterios care îi ocupa gândurile şi orice fir de urmărit era binevenit. Un bal de caritate este locul de întâlnire, dar are nevoie de misteriosul Blythe Arkwright, noul duce de Ross, singurul care era disponibil spre disperarea ei.

   Cei opt ani care trecuseră peste amintirile lor ar fi fost suficiente să îngroape orice urmă de (re)sentimente, dar pe undeva încă îi mai bântuia întrebarea: De ce? Oare de ce?

Nu prea ştia exact ce sentimente îi inspira acum această femeie, dar orice ar fi fost nu semăna deloc cu indiferenţa pe care şi-ar fi dorit s-o poată simţi vizavi de persoana ei. Julia reuşea fără efort și întotdeauna, ori de câte ori se întâlneau, să răscolească un colţ al sufletului său într-un fel extrem de neplăcut, umplându-l cu tot felul de emoţii care nu-şi aveau locul şi nici rostul acolo. Un colţ pe care-l prefera, naibii, să fie tăcut şi gol!”


Fusese o vreme când acei ochi ameţitori îi smulseseră pământul de sub picioare şi…Blythe își impusese să nu privească în urmă. Ce rost ar fi avut? Julia fusese cea care alesese”

    Frumuseţea Juliei îi dă bătăi de cap, dar timpul îl ajutase pe Blythe să se formeze, să aleagă meseria potrivită şi să îşi construiască propriul drum.
   Formalităţile se îndeplinesc cu succes, amândoi îşi fac datoria pentru care se angajaseră, iar sumele strânse la balul de caritate ajung să fie mulţumitoare, dar seara nu se încheie. La scurt timp după ce o lasă acasă, Blythe merge să rezolve o altă problemă arzătoare şi printre umbre o vede pe femeia care îi invada gândurile îmbrăcată precum un bărbat. O urmăreşte și din întâmplare drumurile li de intersectează după o draperie, în casa lui Seth Bleymoore-un bărbat periculos, temut, bănuit că ar fi ucis numeroase persoane în condiții dubioase. În scurt timp în cameră își fac apariția trei bărbaţi care negociază afaceri.
     Un singur pas greşit şi viaţa lor este în pericol.
     Scapă nevătămaţi la mustață, însă nu oricum. Julia nu poate să umble cu minciuni, ceva informaţii trebuie să dezvăluie astfel Blythe nu o va lăsa în veci să îşi continue cercetările.

– Este vorba de jurnalul unei femei.”


“- Păi, să zicem că în el se găsesc informaţii referitoare la locul în care este ascuns un diamant de culoare galbenă, suficient de mare încât să te tragă la fundul apei dacă-ţi vine vreodată ideea să înoţi cu el la gât. Valoarea lui este estimată cam la un milion şi jumătate. Desigur, asta fără a pune la socoteală restul diamantelor care-l înconjoară şi formează întregul colier. În total, valorează o avere. Una uriaşă.
– Iar colierul a aparţinut…? lăsă el loc de răspuns.
Marchizei de Pompadour, amanta mult iubită a regelui Ludovic al XV-lea.
Blythe îşi înălţă sprâncenele surprins. O poveste de dragoste şi o comoară îngropată demult. Nu se aşteptase la ceva atât de drăgălaş şi romantic. Treaba începea să devină interesantă.
– Continuă, o îndemnă Blythe, privind-o atent.
Oricine cunoaşte istoria. Se spune că doamna a fost singura femeie care a stăpânit cu adevărat inima suveranului. În semn al afecţiunii sale sincere şi profunde, Ludovic, i-a dăruit acest diamant fabulos: Văpaia Soarelui. A fost văzut doar o singură dată la gâtul marchizei, cu ocazia unui bal dat în cinstea zilei de naştere a augustului ei iubit. Se spune că nu există un altul la fel în lume. Oricum, gesticulă Julia vag cu o mână, se ştie că frumoasa marchiză i-a fost mai mult decât amantă. Multe dintre deciziile luate în timpul domniei lui au fost inspirate de către această femeie. Jurnalul ei conţine multe informaţii cu privire la politica, scandalurile şi intrigile de la curte. De asemenea, ar avea şi o foarte mare importanţă istorică.”

    Ştie că detaliile primite sunt minuscule, dar instinctul îl îndeamnă pe Blythe să o ţină aproape, altfel femeia aceasta îi va da viaţa peste cap şi nu avea dispoziţia necesară să acopere scandaluri. Ceea ce nu ştie este că oricum va atrage asupra lor atenţia când o va obliga să rămână în propria casă.
    Acesta va fi începutul nebuniei care le va măcina gândurile şi le va pune la grea încercare răbdarea. Două temperamente puternice, două pietre tari care scot scântei atunci când ceva nu corespunde dorinţei lor. 
   Este în natura lui Blythe să protejeze persoanele care le are la suflet, iar Julia nu face excepţie de la regulă, ceea ce îi va face misiunea extrem de dificilă. Cum să îngrădeşti o femeie care nu este firavă şi deține talente ascunse?


   Revederea lor cu lady Anne şi soțul acesteia, Michael Davenport (personajele din Umbra nopţii) scoate la iveală noi indicii. Anne era apropiată de Julia prin prisma proiectului Suita Cleopatrei, iar Michael îi devenise bun prieten de pe vremea războiului cu Franţa. Fiecare ascunde ceva și în scurt timp planurile li se vor schimba radical.

   Legătura invizibilă dintre Julia şi Blythe se va contura încetul cu încetul şi vor înţelege că nu au cum să se opună inevitabilului. Pasiunea ce îi leagă este un drog nociv, dar vital pentru propria sănătate mintală. Aerul pe care îl respirau era încărcat emoţional şi chiar dacă se mint la tot pasul, la un moment dat tot vor ceda.
În ce condiţii şi cât de greu le va fi să se decidă, chiar va stârni amuzamentul. Sunt încăpățânaţi, orgolioşi şi de neoprit, dar împreună au o şansă pentru a găsi misteriosul jurnal secret.

   Cartea Văpaia soarelui este încărcată cu informaţii care par să ducă la dezlegarea secretului ce aplanează asupra jurnalului. Dacă vor reuşi să descifreze scrisul codat și să scape de cei care le pun viața în pericol, rămâne de văzut şi de trăit. Autoarea Raluca Butnariu va ţine suspansul şi pe lângă doza de romantism vom avea parte de substanţă, chimie şi acel ceva specific.
   Dacă vă era dor de aventura din cartea Umbra nopții, să știți că vor exista detalii despre femeile spion. Vom afla informații prețioase despre această latură secretă plină de mister.

   Am trăit alături de personaje fiecare moment şi m-am enervat atunci când apăreau indicii neprevăzute, dar care duceau nicăieri.  Subiectivismul şi plăcerea de a citi o carte precum Văpaia soarelui, mă îndeamnă indirect să transmit cât de bine m-am simţit pe parcursul lecturii.  Dacă ar fi să am unele obiecţii care au stricat entuziasmul, ar fi finalul imprevizibil. Începuse să îmi placă acţiunea şi să merg pe un anumit circuit misterios, să caut detalii şi să mă bucur de atmosfera tensionată, dar totul s-a liniştit brusc. Acesta a fost minusul, a lipsit acel avânt, acel ceva care ar fi făcut sfârșitul incendiar.  Simt că a ştirbit din farmec şi a lăsat totul în aer.
Surpriza a fost însă May-May, femeia care o instruise pe Anne, iar mai târziu pe Julia. Ele descoperiseră tehnici de a jongla cu loviturile şi intervenţiile inamicilor să fie joacă de copii.

     Dacă vă doriți o carte palpitantă alegeți Văpaia soarelui.

Cartea Văpaia soarelui de Raluca Butnariu este oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing și poate fi comandată de pe site-ul librex.ro

Photo credit: Pinterest.com, Arhiva personală

Calendar Girl vol 2, de Audrey Carlan-prezentare 

   Cel mai fierbinte roman erotic de la Cincizeci de umbre ale lui Grey, după cum anunța USA Today la începutul anului 2016, Calendar Girl a reușit performanța de a vinde trei milioane de exemplare și drepturile de traducere în douăzeci și șapte de limbi la scurt timp după publicarea în SUA. Calendar Girl a devenit bestseller și în țările în care a fost tradus.

   Aventurile Miei continuă și o poartă prin lumea sportivilor din Boston, pe plajele exotice din Hawaii sau în cercurile înalte din Washington. Va cunoaște alți bărbați fascinanți și va îmbina voluptățile cu necesitatea de a câștiga banii atât de necesari pentru salvarea tatălui ei. Dar nu cumva Mia a făcut păcatul suprem, acela de a se îndrăgosti?

Sursa foto si text> Editura Univers

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Pretenţiile unui crai, de Mia Marlowe-recenzie

Titlu original: Touch of Seduction
Traducerea: Mihaela Sofonea
Editura: Litera
Colecţia Iubiri de poveste
Seria: Touch of Seduction: 1.Seducţie la prima vedere (Touch of a Thief), 2.Pretenţiile unui crai (Touch of a Rogue), 3.Touch of a Scoundrel

   Mia Marlowe, autoare premiată de romane istorice romantice a primit numeroase elogii încă de la debut. Până în prezent cărţile ei au fost traduse în 10 limbi, numărându-se printre prezenţele constante în topurile din New York Times şi Publishers Weekly. A avut numeroase ocupaţii: profesor, director de cor şi agent imobiliar printre altele. Iubeşte istoria, arta, muzica şi călătoriile, evident din moment ce a trăit în mai multe state. În prezent locuieşte cu familia în New Englend.

   Am terminat şi ceea de a doua carte din serie, iar impresia făcută prima dată nu s-a schimbat. Mi-a plăcut şi această poveste cu peripeţii.

,,Jacob Preston îşi doreşte trei lucruri de la o femeie care se arată interesată să ajungă la el în pat: să fie pasională şi înflăcărată, să fie versată în chestiuni legate de amor şi – pentru că aceste două cerinţe să fie cu succes îndeplinite – să fie căsătorită.
Lady Julianne Cambourne are toate trăsăturile unei femei pasionale şi în mod sigur nu pare genul sentimental.”

   Pe lângă problemele ivite cu fiul vitreg, Julianne o fosta actriţă devenită lady Cambourne are acum şi probleme cu situaţia financiară, dacă nu reuşeşte să găsească la timp toate cele şase pumnale ezoterice.

”Algeron îi respectase inteligenţa, la fel de mult cum îi admirase frumuseţea. Şi îi permise fără nici o restricţie să-şi înfiinţeze propria fundaţie de caritate-Şcoala pentru Fete a doamnei Osgood. Juliane înţelesese foarte bine pasiunea lui pentru arme ezoterice şi datorită experienţei ei scenice putuse chiar să facă demonstraţii ale mânuirii lor în mici lupte simulate, care îi bucurase pe amândoi. Dar viaţa ei plină de libertăţi îndrăgite se năruise în ziua în care Algeron fusese găsit mort”.

   Văduvă fiind ştiind ce viaţă mizeră a dus de mică, Juliane va apela la Jacob pentru a o ajuta de a găsi la timp ultimul din cele şase pumnale.
Statutul de văduvă ar trebui să fie un motiv îndeajuns de bun ca Jacob să se ţină departe de ea. Şi totuşi, el o găseşte mult prea ispititoare. Iar tentaţia devine chiar mai mare în clipa când ea se dezlănţuie şi nu vrea să cedeze atracţiei mult prea evidente dintre cei doi.

,,-Ai un sentiment exagerat al propriei importante, domnule Preston. Nu o să mă culc cu dumneata doar pentru a-mi asigura serviciile dumitale.
Aproape că scuipa flăcări prin ochii ei de culoarea chilimbarului. Indignarea îi era trădată de roşeaţa care se înalţa peste gulerul înalt al rochiei şi-i aprindea pomeţii ca nişte flăcări.
Doamne, chiar era o femeie foarte frumoasă!”

   Jacob are abilitatea misterioasă şi de-a dreptul supranaturală de a afla informaţii prin simpla atingere a metalelor, iar informaţiile care le poate obţine sunt variate, dar şi foarte periculoase pentru sănătatea sa mintală. Va risca el alături de această tânără văduvă, îndărătnică şi deloc supusă? Câteodată suntem independenţi de alegerea noastră, la fel şi Preston, şi dacă va capăta un sărut va fi gata să o ajute.

,,Nu-şi amintea să fi existat vreo perioadă a vieţii sale în care metalul să nu-i fi vorbit. Se întâmpla mereu atunci când pielea lui goală atingea orice fel de element chimic lustruit. Prima dată auzise glasul fierului şi apoi descoperise că fiecare metal în parte avea propriul sunet unic, pe care Jacob îl putea auzi dacă se afla îndeajuns de aproape. Iar metalele preţioase emiteau note muzicale, delicate. Argintul, de exemplu, vibra într-un clinchet strălucitor, în timp ce aurul exprima o melodie mult mai caldă şi voluptoasă. Cântecul oţelului era mult mai ascuţit şi mai strident, iar fierul emitea tonuri grave şi adânci.
Dintre toate metalele, platina era singură tăcută în faţă lui. Şi încerca să se înconjoare cu ea cât de des putea, de vreme ce era singura substanţă odihnitoare pentru el-chiar dacă raritatea sa o transforma în ceva foarte scump.”

   Datorită abilităţi sale a descoperit prin intermediul pumnalului pus la dispoziţie de către Julianne cum a murit lord Algernon, dar nu înţelege ce impuls a avut pumnalul, de ce a curmat viaţa lordului. Pare ceva malefic la aceste pumnale, oare va mai dori să meargă mai departe Preston şi să o ajute pe frumoasa văduvă?Julianne va fi motivul pentru care îşi va risca sănătatea mintală tânărul nostru crai, deoarece după fiecare ,,citire , ,a unui obiect metalic, acesta se alege cu dureri groaznice de cap. Acesta este extrem de atras de fosta noastră actriţă, dar şi de a afla misterele ce înconjoară pumnalele. Cei doi vor descoperi prin intermediul bibliei druizilor date despre pumnale. Partea din manuscris care a moştenit-o împreună cu pumnalele îi va pune pe Preston şi Julianne în situaţii periculoase. Sunt persoane din Ordinul Druizilor care sunt extrem de interesate de reunirea celor şase pumnale. Cineva va încerca să pună mâna pe manuscris, îi va urmări din umbră, şi posibil să aibă puteri supranaturale şi el. Diferenţa dintre cei doi tineri cu puteri supranaturale este că Preston ajută pe cât poate, rivalul său vrea să distrugă totul în calea sa pentru a obţine o putere imensă.

   Pe parcursul acestei căutări contra cronometru cu duşmani periculoşi pe urmele lor, Preston şi Julianne vor avea momentele lor de pasiune. El un crai, care nu se gândeşte la însurătoare, ea o fire independentă mult prea conştientă de lupta sa dusă pentru a deveni persoana care este acum.

   Vor ceda sentimentelor?
Vor reuşi să îşi acorde o şansă la fericire?
Vor reuşi să descopere la timp şi să se salveze din pericolul mortal reprezentat de pumnale, şi prezenţa malefică ce planează asupra lor?
Urmează să descoperiţi voi toate peripeţiile prin care trec tinerii.

Nota mea este 9.

Cartea Pretenţiile unui crai, de Mia Marlowe poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

„Vocea, își aminti ea, fusese cea mai înfricoșătoare. Felul în care trecea de la accentele jalnice la forță, într-o stare de nebunie calmă, decisă."

Păcate sacre, de Nora Roberts-Editura Miron-recenzie

 

Editura Miron

Număr pagini: 383

   „De dogoarea verilor din Washington nu poţi scăpa… şi nici de contorsionata slujbă a “Preotului” – un nebun care strangulează blonde zvelte, drăguţe, cu eşarfa de mătase albă folosită de preoţi la oficierea serviciului divin, lăsînd lîngă acestea notiţe prin care îşi absolvă victimele de păcate.

Ceea ce le dă cu adevărat de furcă frumoasei Tess Court şi lui Ben Paris – doi pasionaţi ai profesiilor lor şi care nu reuşesc să păstreze o distanţă profesională între ei, este flacăra pasiunii oarbe, fierbinţi.

Tess Court, psihiatrul de elită, desemnată de primar să se ocupe de acest caz este zveltă, drăguţă şi blondă…

Ben Paris, un ofiţer de poliţie plin de magnetism, care se ocupă de investigaţii, nu îi poate rezista lui Tess.

Dar mai este cineva care a pus ochii pe Tess… cineva care visează să o salveze, să-i cureţe sufletul de păcate, recurgînd la insolita lui metodă de absolvire în noaptea tăcută, fierbinte”.

 

  Fără îndoială, Nora Roberts este considerată una dintre cele mai remarcabile voci ale genului romance, impregnat cu nuanțe de thriller. Pe de altă parte, unii critici susțin că scrierile saled au devenit în timp, clișeice, că acțiunile sunt previzibile și că cititorii pierd astfel contactul cu suspansul cărții. Evident, fiecare are propria percepție asupra unei cărți. Un lucru e sigur: pe mine acțiunea m-a acaparat în totalitate, iar personajele m-au fascinat.

   Pe numele său real, Eleanor Marie Robertson, Nora Roberts s-a nascut la data de 10 octombrie 1950 în Silver Spring, Maryland. Este fiica cea mai mica din cei cinci copii ai familiei. Școala pe care a urmat-o a fost una cu specific catolic. În anul 1979, începe să scrie și descoperă că aceasta este marea sa pasiune. Din păcate, primele șase manuscrise trimise unei edituri au fost respinse. Mai târziu, în anul 1981, reușește să publice prima nuvelă „Irish Thoroughbred” la Editura Silhouette Books. Folosește încă de pe atunci pseudonimul Nora Roberts. Între anii 1982 si 1984, aceeași editură îi publică nu mai puțin de 23 de nuvele. Totuși, Nora Roberts cunoaște succesul abia în 1985, când i se publică cartea „Playing The Odds”. De atunci, seria bestseller-urilor pare să nu se mai termine.

   „Pacate sacre” e o carte pe care o citești cu sufletul la gură, sperând că personajele de care deja te-ai atașat, vor reuși să scape cu viață. Ne aflăm în Washington, într-o vară toridă, când turiștii colindă străzile aglomerate, căutând să-și potolească căldura exagerată cu băuturi reci și înghețată. Sunt circumstanțe pe care un criminal în serie le găsește mai mult decât favorabile.

   Tess Court este un psihiatru de succes. Primarul Washingtonului i-a plasat sarcina de a colabora cu detectivul Ben Paris într-un caz de crime în serie. Nu era o simplă sarcină… de vreme ce primarul acestei metropole era chiar bunicul lui Tess. Astfel, lucrurile erau mult mai complicate… și ca să se conplice și mai mult, apare acest Ben… cu care e nevoită să colaboreze pentru capturarea criminalului.

   Se pare că aceste crime în lanț erau un motiv de reală îngrijorare pentru primar, care-și dorea un oraș liniștit, fără evenimente de natură negativă. Suspansul cărții poartă o traiectorie ascendentă. Mai întâi aflăm despre modalitatea în care criminalul alege să își ucidă victimele. Acesta lăsa întotdeauna lângă cadavru, o eșarfă de preot și un bilet pe care scria: „Iertate să-i fie păcatele”.

   Chiar dacă nici unul, nici celălalt nu par foarte fericiți de ideea unei colaborări, Tess și Ben își dau seama foarte curând că munca lor de echipă poate da rezultate. Totuși, criminalul nu e atât de ușor de prins. Mai întâi de toate, cei doi protagoniști caută răspunsuri referitoare la motivul crimelor, încercând să afle ce e în mintea unui astfel de om și care sunt evenimentele care au declanșat șirul de orori. În anevoiosul proces al încercării de a dezlegare a misterului, Tess și Ben se îndrăgostesc.

   La un moment dat, suspansul capătă două dimensiuni. Una vizează continua cursă pentru depistarea criminalului, iar cealaltă expune etapele apropierii dintre Tess și Ben. Îmbinarea acestor două coordonate conferă o savoare deosebită cărții. Întâlnirile celor doi se lasă cu scântei, mai ales că pentru completarea tabloului psihologic al criminalului sunt necesare multe ore petrecute împreună.

   În timpul anchetei, cei doi descoperă cu stupoare că cineva dezvăluia presei informații din anchetă. Încep să dea vina unul pe celălalt, dar își dau seama curând că nu de la ei a plecat scurgerea de informații. Curând, după cei doi își dau seama că atracția dintre ei s-a transformat în iubire, criminalul pune ochii pe Tess… iar din acest moment, suspansul își mărește considerabil intensitatea.

   Stilul cărții este alert, nu există pauze mari, nu există pasaje descriptive foarte lungi… cu alte cuvinte, nu e o carte care să plictisească. Personajele par la început imaginea perfecțiunii, dar pe parcurs li se dezvăluie latura umană, cu adorabilele imperfecțiuni. Ben pare bărbatul ideal, cu un fizic plăcut, charmant, cu un job interesant. Tess e blondă, inteligentă și foarte frumoasă. Acestea sunt primele impresii despre personaje… apoi le descoperi caracterul, micile defecte, temerile, răbufnirile… și realizezi că nu sunt nici pe departe imaginea perfecțiunii. Totuși, fiind alături de ei în această intensă cursă pentru prinderea criminalului, nu poți să nu te atașezi de personaje. Tehnica narativă e una cursivă. Autoarea introduce în fiecare capitol, câte un fragment în care descrie și trăirile criminalului, gândurile sale… iar asta contribuie la suplimentarea suspansului.

   Mi-a plăcut dialogul și mai ales cum a l-a condimentat autoarea, trecându-l de la replici serioase, până la ele acide sau ironice. Mi-a plăcut abordarea subiectului, modul în care Nora Roberts a ales să expună o temă destul de des folosită în literatură, dar să o impregneze cu nota sa de originalitate. Mi-a plăcut finalul foarte mult. Cu alte cuvinte, e o carte care merită  citită!

   „Păcate sacre” nu e doar un romance. E o carte în care genul thriller se îmbină armonios cu elementele de romance, iar cititorul ajunge să vizualizeze personajele și circumstanțele, ca și cum ar vedea un film… iar asta înseamnă, după prerea mea, să scrii o carte bună.

Iată și câteva citate:

„Ben citi din nou raportul și se opri mai mult asupra armei crimei. Eșarfa unui preot. Alături, fusese prins cu un ac, un bilet. Îl citise acolo, îngenunachiat lângă victimă: Iertate fie-i păcatele”.

„Vocea, își aminti ea, fusese cea mai înfricoșătoare. Felul în care trecea de la accentele jalnice la forță, într-o stare de nebunie calmă, decisă.

-Ben, ceea ce vreau să înțelegi este faptul că parcă stăteam de vorbă cu doi oameni. Unul din ei plângea disperat, aproape pledaând. Celălalt… celălalt era de departe fanatic, hotărât.

-Când strangulează femei este una și aceeași persoană.”

Cum se încheie această cursă pentru descoperirea criminalului, veți afla citind cartea!

Cartea Păcate sacre, de Nora Roberts poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant

Contract marital, de Alexa Drăgan-vol 1

Editura: Letras

Număr pagini: 256

   Mi-a trebui ceva vreme să mă hotărăsc dacă să scriu ceva despre acesta carte.  Am decis, în final, ca ar fi ok să îmi expun părerea, poate cine stie, am perceput eu greşit, iar voi cei care aţi citit-o aveţi argumente solide să le demontaţi pe ale mele.

   O carte ce se citeşte cu uşurinţă, o poveste de dragoste emoţionată, posesivă şi umbrită de frici. Personaje cu temeri, dar sufletiste, ce încerca să îşi depăşească trecutul dureros, să îşi trăiască prezentul şi viitorul, să creadă în fericire şi să lupte cu sinele lor.

   Ana este o femeie cu un trecut dureros, din acest motiv este reticentă în relaţii. Damian Alexander are şi el partea lui de trecut destul de întunecat ce îi dezvoltă temeri, deşi pare un bărbat extrem de puternic. Liantul dintre cei doi şi cum ajung la o căsătorie de convenienţă în prima fază este Miruna, fetiţa lui Damian. Ana o cunoaşte pe micuţă atunci când aceasta era agresată verbal în faţa şcolii. Intervine, deşi nu prea era în măsură, dar gestul persoanei mature care agresează un copil a făcut-o să ia atitudine. Între cele două (Ana şi Miruna) se  dezvoltă o relaţie strânsă de prietenie, simpatie şi iubire.

   Pe tatăl ei îl cunoaşte la o petrecere, habar nu avea că vila luxoasă unde avea loc petrecerea era de fapt a lui Damian Alexander şi Miruna este fiica acestul om potent financiar, dar mai ales atrăgător.
Primul impact dintre cei doi protagonişti este incitant şi interesant, preconizând că va ieşi ceva cu scântei. Îmbrăcată foarte sexy, Ana este etichetată şi Damian o acostează în toaleta femeilor. Are loc un schimb de replici cu subînţelesuri, apropouri, şi Ana devine un arici, plesnind verbal în mândria domnului milionar. Ce urmează după câteva zile? Un buchet uriaş de trandafiri cu scuzele de rigoare şi invitaţia la cină, incluzând şi o o discuţie foarte importantă.

   Despre ce discuţie este vorba, cred că v-aţi dat seama, Damian are nevoie de o soţie să câştige custodia deplină a Mirunei şi îi propune Anei un contract marital, având in vedere relaţia ei cu fiica lui.
Cum decurg lucrurile? Vor fi şi roz şi gri şi momente roşii pline de pasiune, dar şi negrul trecutului care va veni în val. Care dintre cei doi va fi mai puternic să depăşească momentele întunecate, să accepte viitorul, citiţi voi.

   Ca şi bază, temelie, povestea este bună, dar, din păcate nedezvoltată suficient şi cel mai deranjant, clişeică. Mă refer aici, în special, la dialoguri. Partea de gânduri ale personajelor, temerile lor, naraţiunea, sunt în regulă, autoarea reuşind să le aştearnă pe hârtie destul de coerent şi cursiv, dar toate acestea sunt umbrite de dialogurile clişeice, liniare şi mult prea siropoase. Acel alint ,, iubirea mea”, ,,iubire”, folosit în majoritatea dialogurilor, ajunge să deranjeze vizual şi mental. Prea mult, prea des, prea dulce.

Iubire, ia-mă! Fă ce vrei cu mine, sunt a ta.
-Nu te opri, iubire.
-Iubire, dacă aşa o să înceapă toate dimineţile noastre, o să întârzii mereu la muncă….
-Idem, iubire. Dacă o să continuăm aşa, o să reuşeşti să mă omorî….
-Cred că este timpul să facem un dus pentru a ne răcori, nu?
-Sigur că da, iubire. Chiar avem nevoie să ne răcorim, plus că trebuie să ne grăbim….

Şi acest stil de dialog întâlnim în special în partea a doua a cărţii.

   Da, astfel de alintări: ,,iubirea ”, ,,iubi”, etc… sunt folosite de foarte multe cupluri, dar, tocmai asta le face să devină clişeice, neverosimile şi puerile. Ce vreau sa evidenţiez este faptul că:  într-un cuplu din viaţa reală aceste forme de alint dau bine, pentru că este vorba de ton, vibraţie, sentiment, tachinare, etc, dar atunci când aduci toate acestea într-o carte, si mai ales repetitiv, nu dau bine- devin cuvinte fade şi strică farmecul originalităţii.

   Iar….. -De ce eşti supărată, cumnată?ooo, parcă-I desprins din viaţa la ţară.

   Adică, dacă tot suntem în zona de poveste la un nivel de profunzime, mai cu stil, nu stricăm feng şhui-ul cu ,,pieţisme”. Dacă subiectul cărţii ar fi fost ceva de genul Moromeţii, da, aceste exprimări erau ok, făcând parte din context şi din peisajul rural. Dar aşa, a fost ca nuca în perete. Deşi există o singură formulare a fost suficientă pentru mine să mă facă să îmi schimb radical părerea, evident alături de celelalte dialoguri.

Din acest motiv, deşi cartea ca fundament ar fi ok, idee bună, dialogurile o depunctează.

   Autoarea are un real potenţial, dar din punctul meu de vedere ar trebui să lucreze la partea aceasta, să încerce să aducă pe pergament dialoguri inteligente şi originale, să scape de acel sweet love story. Cu siguranţă povestea ar fi fost de multe stele.

   Aş vrea ca autoarea să nu se supere pe mine, nu scriu cu răutate aceste remarci, şi să ia ca pe ceva constructiv, pentru că este păcat, are talent în special pe partea narativă şi de construcţie.

   Cel mai mult mi-a plăcut începutul şi finalul acestui prim volum, finalul însemnând ultimele 4 pagini, dar asta nu a fost suficient să spun că mi-a plăcut cartea per total din motivele scrise mai sus. M-am bucurat la început crezând ca va fi ceva frumos, totul părea în regulă, dar cuprinsul a fost decisiv.

   Nu ştiu cum va fi volumul doi, dar sper ca autoarea să vină cu un stil nou.

   Sunt probabil cititori cărora le-a plăcut foarte mult cartea şi le respect percepţia, din acest motiv puteţi citi şi voi cei care nu aţi facut-o, poate cine ştie, aveţi o altă părere faţă de ceea ce am scris, dar eu nu am reuşit sa trec peste clişeu.

"L-am privit și am țipat din nou … Ochii mereu dușmănoși erau acum închiși și corpul zăcea întins între podea și ultima treaptă."

Iubire periculoasă. Volum 3-Duşmani de sânge, de Georgiana Sandu-recenzie

 Editura: Tritonic

Colecţia: Caşmir

Număr de pagini: 552

Data apariţiei: iulie 2017

Gen: young adult, romance

Nota mea: 10 +

 Seria Iubire periculoasă: 1. Obsesie  2. Cercul Vieţii  3. Duşmani de sânge; 4. Colaps; 5. Jocul; 6. Dominaţie; 7. Vendetta

Katherine Wrise nu va mai fi o adolescentă obişnuită. A ştiut asta din ziua în care Harris Stone a privit-o pentru prima dată.

Între acomodarea cu noua viata si lupta cu trecutul fiecăruia, Kath se trezeşte bântuită de fantome. Frica ei se materializează şi sentimentul că încă nu-şi cunoaşte suficient iubitul, o îmbolnăveşte, determinând-o să-l vadă peste tot, să îl simtă urmărind-o din umbră şi să fie martora unor fapte îngrozitoare săvârţite de el. Se trezeţte vinovată pentru fiecare dintre ele şi încearcă, ca de fiecare dată, să rezolve singură misterul.

Abia în pragul morţii, Kath o să descopere că demonul şi fantoma… nu îşi doresc inima ei în acelaşi fel.

   În ultima perioadă de timp, am reușit să nu mai am obiceiuri nesănătoase de cititor, dar “Iubire periculoasă. Dușmani de Sange” m-a determinat să încalc regulile. Datorită ei am făcut noapte albă, iar a doua zi m-am simțit ca un zombie. Prima parte a cărții a fost precum o prăjiturică – savuroasă, și nicio clipă nu am bănuit că totul nu reprezintă decât liniștea de dinaintea furtunii. Evenimentele petrecute în ultimele 120 de pagini m-au răvășit complet, mi-au mărit pulsul și… somnul a fugit. Cum să dorm când Katherine, protagonista seriei, îndura cele mai mari chinuri din cauza unor monștrii care au dat dovadă de atât de multă cruzime?

“Ăsta e prețul pe care îl voi plăti pentru că m-am îndrăgostit de un demon. Asta e consecința pe care o voi suporta pentru că am acceptat o iubire periculoasă.”

   Ea nu era decât o victimă în răzbunarea lor, nu conta deloc, dar maniera în care au lovit în ce iubea mai mult Harris, mi-a stârnit dorința să fiu și eu un personaj și să-i nimicesc pe nenorociți. Ajunsesem să cred ca povestea se va termina prost, iar eu voi rămâne cu un cumplit sentiment de frustrare și tristețe. Dar m-am înșelat! Finalul m-a găsit zâmbit, mulțumită de modul în care s-a încheiat cel de-al treilea volum al seriei. S-a terminat exact așa cum mi-am dorit!

   Primele două volume din serie mi-au mers la suflet, dar “Dușmani de sânge” a devenit preferatul meu. Cred că este una dintre cele mai frumoase cărți scrise de Georgiana Sandu și mult timp de acum încolo îmi voi aminti cu drag de ea.

  Dacă “Obsesie” și “Cercul vieții” se axează mai mult pe romantism și acțiune – de fapt, o îmbinare de  erotism și adrenalină, “Dușmani de sânge” are  un element în plus: suspansul. Povestea prezintă numeroase momente amuzante și scene romantice, dar autoarea a preferat să strecoare și câteva clipe de mare tensiune – evenimente care te pun pe gânduri și te determină să îți pui o serie de întrebări: ceea ce vede Kath este real sau un vis? Harris este cel care acționează din umbră sau e vorba de altcineva? Dar  dacă ceilalți mint? De ce traficanții de arme au depus atât de mult efort ca să o prindă pe Kath ?

   Fiecare poveste scrisă de Georgiana Sandu este foarte bine gândită, superb construită, dar cu “Dușmani de sânge” m-a cucerit în totalitate. De acesta dată, autoarea a reușit să mă surprindă plăcut datorită suspansului bine dozat, deselor întorsături de situație, iar evenimentele din cea de-a doua parte reprezintă cireașa de pe tort. N-am să vă pot povești prea multe lucruri pentru că acest volum are foarte multă acțiune, dar voi încerca să vă ofer câteva ceva, atât cât să vă tentez să citiți cartea/seria.

   De această dată, Kath se trezește acuzată de furtul unei mașini și uciderea unui băiat, pe baza falsei declarații date la poliție de către Amber, fosta iubită a lui Harris (care în același timp este și sora ei vitregă, având același tată). Ca să scape, trebuie să-l predea pe Harris, adevăratul vinovat, iar asta e la fel de imposibil ca recunoașterea că ea l-ar fi omorât pe tânărul respectiv. Chiar dacă mai este șocată de vestea că iubitul ei l-a executat cu sânge rece, la ordinal lui Carter, nu l-ar trăda pentru nimic în lume. În plus, se prea poate ca poliția să aibă alte motive pentru care au arestat-o…

“Nu mă vor neapărat pentru că mă suspectează de uciderea lui Joshua sau furtul acelei mașini, ci pentru că eu sunt intrarea lor pe pista lui Carter Gunn. Fac parte din oamenii de acolo, am ucis și am furat … deci înseamnă că toți facem asta. Singura diferență e că pe mine m-au prins.”

   Cine știe cum ar fi evoluat lucrurile dacă nu ar fi intervenit la timp Margot, o polițistă care din anumite motive protejează banda din care face parte și Harris. De fapt, cel care s-a ocupat de scoaterea ei din închisoare, a fost chiar Carter, șeful lui Harris, care și-a adus imediat avocații, a făcut tărăboi și nimeni n-a putut să zică nimic împotriva lor. Toată situația asta l-a înfuriat mult, dar nu pe Kath o învinovățește, ci pe Amber, pentru că… prin răzbunarea ei prostească, a intrat pe teritoriul lui, așa că se va ocupa îndeaproape de pedepsirea ei. Dar în ce va consta pedeapsa? Se spune că oricine încearcă să se implice în afacerile lui Carter, riscă să dispară pentru totdeauna. Traficanții nu își asumă riscuri, de niciun fel.

“… e mai bine să băgăm puțină frică în ea acum și să se potolească, decât să primesc mai târziu  un alt ordin de execuție.

  Am înghițit în sec, voiam să îl întreb dacă e capabil de așa ceva, să își ucidă fosta iubită, dar nu vreau să aud răspunsul la asta. Mi-e teamă de el, mi-e teamă chiar și de o ezitare.”

   Interesant este că acest episod neplăcut nu a făcut decât să le întărească și mult relația, și parcă au început să aibă mai mult încredere unul în celălalt.

“Din noapte asta o să încetez să mă mai gândesc la ce o să se întâmple mai departe, ce mă așteaptă lângă Harris, pentru că începe să fie foarte clar că viitorul se prevestește a fi total diferit față de orice am plănuit pentru viața mea.”

   Vom asista în continuare la toate momentele lor romantic – scene fierbinți de dragoste, declarații de iubire, și o vom vedea pe Kath în mai multe ipostaze: o Kath  fericită pentru că se simte iubită; o Kath panicată pentru că a fost aleasă șefa majoretelor în locul lui Amber – fiind astfel nevoită să participe la competiţiile naționale de majorete și să organizeze preselecția de băieți pentru echipă; o Kath  înțelegătoare cu tatăl ei (care s-a decis să se împace cu prima lui soție, femeia cu care o făcuse pe Amber); o Kath decisă să joace rolul lui Cupidon pentru dragii ei prieteni. Pe Chris îl va aduce mai des în preajma Victoriei, fata de care e îndrăgostit de  foarte mult timp, iar lui Ken îi va lansa o provocare delicioasă, în urmă căreia se va alege cu o iubită: Kristen. Mai pe scurt, acesta va juca pentru o perioadă de timp, rolul admiratorului misterios care provoacă plăcere la telefon, iar Kristen va avea parte de o mare surpriză…

   Relația celor doi devine tot mai serioasă, iar Harris se decide să cumpere o casă și își roagă iubita să se mute împreună. Ideea a speriat-o pe Kath, dar ce va afla pășind în respectiva casă, o va face să se răzgândească.

– E… frumoasă, dar de ce ai ales tocmai casa asta?

 – Pentru că asta a fost casa mea, până a murit mama. Aici am trăit singura perioadă fericită din viața mea, până ai apărut tu, și vreau să reiau de unde m-am oprit.“

 “Am venit aici să mă gândesc ce loc ar putea fi potrivit pentru noi. Unul pe care să îl accepți și tu, apoi mi-am dat seama că sunt în locul perfect. Am realizat că locuința asta nu îmi mai trezește instantaneu zeci de amintiri amare, în sfârșit reușesc să văd și amintirile frumoase cu ea. Și asta datorită ție, iar eu vreau să creez alte amintiri frumoase cu tine, aici.”

   Din păcate, toate aceste momente pline de veselie sau încărcate de emoție, nu au reprezentat decât liniștea de dinaintea furtunii. Între acomodarea cu noua viață și lupta cu trecutul fiecăruia, Kath se va trezi bântuită de o fantomă. Frica ei se materializează și sentimentul că încă nu-și cunoaște suficient iubitul, o îmbolnăvește, determinând-o să-l vadă peste tot, să îl simtă urmărind-o din umbră și să fie martora unor fapte îngrozitoare săvârșite de el.

   Încă din prima noapte petrecută în noua locuință, a simțit că este urmărită din umbră. Iar ce a zărit în fața casei a derutat-o cumplit de mult. Să fie halucinație sau realitatea? Începe oare să își piardă mințile?

“Era Harris.

  Mi-am pus mâna la gură, simțind cum îmi cedează picioarele și am încercat să îmi recapăt cât mai repede calmul, până când nu leșinam. Nu era o persoană care îi semăna, era chiar el. L-aș recunoaște  oriunde … Expresia lui era sadică, iar felul în care își lumina chipul făcea totul și mai înfricoșător în întuneric, așa cum încerci să sperii un copil punându-ți lanterna sub bărbie.

  Și exact asta încerca și el să îmi facă, pentru că îmi zâmbi.

  Îmi zâmbi diabolic.”  

   Altădată, pe când era acostată în vestiar de către Zac, un tip îndrăgostit de ea de ceva timp, s-a trezit că luminile de pe hol se sting, iar Zac a fost smuls din fața ei și izbit de perete de un necunoscut. Mai târziu, Zac i-a mărturisit lui Max, cel mai bun prieten al său, că cel care îl bătuse pe hol, nu a fost nimeni altul decât Harris. Kath nu știe dacă e adevărat sau nu, dar în mod cert, liceul a luat-o razna și toate par să aibă legătură cu ea și Harris. Iar acest lucru îi este din nou demonstrat pe timpul balului mascat, atunci când ea părăsește ringul de dans, se strecoară pe culoar și dă nas în nas cu un tip care poartă mască și costum negru. Nu știe cine e, dar buclele de păr ce ieșeau de sub mască și expresia feței, îi amintesc de Harris. Nu a avut timp să înțeleagă bine cine e de fapt în fața ei pentru că privirea i s-a îndreptat spre baza scărilor, iar ceea ce a văzut acolo, a îngrozit-o pur și simplu!

“M-am prins de balustradă și, când am privit în jos, am simțit cum îmi coboară tot sângele din creier într-o fracțiune de secundă și groaza a scos din mine un țipat atât de puternic, încât s-a auzit ca sunetul unei tobe pe holurile goale.”

“L-am privit și am țipat din nou … Ochii mereu dușmănoși erau acum închiși și corpul zăcea întins între podea și ultima treaptă.

Max.

Max mort.”

   Kath nu a spus nimic poliției de necunoscutul înfricoșător ce o condusese la Max, dar e sigură că el îl împinsese pe scări. Nu știe ce să spună despre el, cum să îl descrie fără să pară nebună, dar e a doua oară când îl vede și, tot pentru a doua oară, i se pare că seamănă cu Harris. Este el cu adevărat sau o ia ea razna? Și dacă e el, de ce acționează în acest fel?

   Singura soluție e să încerce să rezolve misterul, iar pentru început își propune să îl înțeleagă cât mai bine pe Harris, să vadă cu ochii ei lumea lui, lumea traficanților de arme. Vrea să asiste la una dintre acțiunile lui periculoase, așa că îl roagă pe Carter să o ia și ea în Italia, fără ca iubitul ei să știe. În mod surprinzător, șeful îi acceptă propunerea, dar numai după ce o supune la un test. Îi va pune o armă și îi va cere să tragă în cineva. În cine va trage nu am să vă spun, ci vă las pe voi să aflați.

“- Realizezi ce o să vezi acolo, nu?

  – Moarte! am răspuns fără vreun sentiment direct.

  – Și vrei să vezi asta? Cauzată de băiatul pe care îl iubești?”

   Kath era foarte conștientă că va asista la ceva rău, dar cum va reacționa atunci când îl va vedea pe Harris luând parte un la act atât de sângeros?

   “Când credeam că totul s-a terminat, a început adevăratul spectacol sângeros. Toți au coborât din mașini, înarmați până în dinți și gloanțele au zburat spre escorta tirurilor. Oamenii erau scoși din mașini, împușcați și aruncați în grămezi pe marginea drumului. Și am văzut lucrul pentru care am venit aici, lucru de care îmi era teamă. L-am văzut pe Harris făcând asta.”

   Kath și Harris au trecut prin multe necazuri încă din prima zi de când au devenit iubiți, dar ce îi așteaptă de acum încolo, întrece orice închipuire. În curând vor fi martorii celui mai dramatic eveniment din viața lor. Nici prin gând nu le-a trecut că atunci când vor accepta să meargă la nunta mamei lui Kath, vor ajunge să-și riște viața. Vor intra direct în plasa întinsă de cel mai temut dușman al lui Carter. Cine e de fapt Hugh Reynolds, viitorul soț al mamei ei? Ce legătură există între el și Harris? De cel îl urăște așa de mult Drake, mâna dreaptă a lui Reynolds? Și cine este de fapt fantoma care a tot urmărit-o pe Kath în ultima perioadă?  Ce semnificație are tatuajul cei doi pui de lup de pe șoldurile lui Harris? Cine este dușmanul său de sânge?

“Mintea și corpul mi-au clacat când mi-am dat seamă cine e cu adevărat omul din fața mea. Nu e viitorul soț al mamei, nu e un gangster periculos, nu e cel mai mare dușman al iubitul meu. Toate astea nu mai contează acum, sunt nimicuri pe lângă adevărata lui identitate.”

 “ M-am zbătut disperată și am scrâșnit când spatele mi-a trosnit, lipit de un stâlp de lemn. Mâinile îmi erau prinse în jurul lui, de aceleași lanțuri grele și dureroase. Sunt un animal înlănțuit.

   Disperarea punea stăpânire pe mine și agitația mea a crescut, încercând o ultimă speranță că voi reuși să mă eliberez. Capul îmi zvâcnea în durere, la fel și restul oaselor, ce păreau să ardă în interiorul meu, odată cu pielea și carnea care erau însă înghețate. Mi-am văzut aburul ieșind printre buze și am început din nou să plâng de spaimă.

– Ajutor! Să mă ajute cineva!”

 “Lanțurile îmi sapă în încheieturi și simt durerea până-n măduva oaselor. Nu știu dacă plâng din cauza durerii, a fricii sau a ce va urma ma departe. Pentru că ăsta pare să fie doar începutul. “

 “Am pictat în minte chipul lui. Al celui real pentru mine, nu al celui malefic. Ochi de smarald și buclele sălbatice îmi dansau ca un sevraj în minte și m-am agățat de imaginea lor, încercând să elimin oroarea ce se întâmplă acum cu mine.

Țip pentru că ăsta e singrul lucru pe care-l mai pot face.”

“– Nu mi-am dorit un înger blând care să mă scoată din Iad și să mă ridice spre Rai. Mi-am dorit un înger sălbatic, care să îmi facă Iadul să arate că un Rai. Și te-am primit pe tine.”

 “Iubirea pentru Harris mă omoară și o face în mai multe feluri, pericolul din jurul lui nu e cel mai important, ci felul în care îmi bate inima în jurul lui.” 

“– Nu pot să mai trăiesc fără tine și asta mă sperie atât de tare uneori. Urăsc ce am făcut din viața mea, tot răul pe care l-am creat și dușmanii ce mi-i te pot lua.”

“Închide ochii grei și cazi ușor în brațele mele,

Aici ești în siguranță și nimeni nu mi te va lua vreodată.

Ești cadoul divin ce mi-a fost dăruit în iad,

Ești raza mea de soare care strălucește în cea mai întunecată zi,

Tu, îngerașul meu, dormi lin la pieptul meu și uită că există rău…”

 NOTA 10 +

Mulțumesc din suflet autoarei Georgiana Sandu pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Seria „Legenda celor patru soldaţi"

Îmblânzirea bestiei, de Elizabeth Hoyt-recenzie

Titlul original: „To Beguile a Beast”

Traducere din limba engleză: Elena Arhire/Graal Soft

Seria „Legenda celor patru soldaţi”

Editura: Litera

Colecţia: Iubiri de poveste

Număr de pagini: 272

An apariţie: 2016

 

   Dragă cititorule, imaginează-ţi pentru un moment că te afli pe un pod care uneşte două maluri foarte îndepărtate. Te afli la mijloc şi nu ştii ce cale să alegi: pe cea din stânga sau pe aceea din dreapta. Un drum este ceţos, iar un altul luminos şi cu puţini nori. Îl vei alege pe cel ceţos; mergi către el şi esţi învăluit de o perdea gri ce se strânge puţin câte puţin în jurul tău. Brusc totul se luminează, viaţa îşi reia cursul şi găseşti un început pe care l-ai considerat de multă vreme pierdut în negura anilor. Acest început va îmbrăca forma…a ceea ce doreşte orice persoană şi anume…

   Elisabeth Hoyt, autoarea ale cărei romane de dragoste istorice au urcat rapid în topurile de bestselleruri. De asemenea, cărţile ei, traduse până acum în 15 limbi, au fost nominalizate de patru ori la premiul RITA şi au câştigat de două ori premiul Romantic Times Reviewer’s Choice. Elisabeth s-a născut în New Orleans, dar a crescut în St. Paul, Minnesota. A călătorit mult şi a vizitat St. Andrews, Scoţia; Germania, Franţa şi Belgia. A petrecut un an în Oxford şi, pe timpul unui schimb de vară între studenţi, a locuit în Kawasaki, Japonia. Are BA în antropologie de la Universitatea din Wisconsin la Madison. A mai scris trilogia „The Princess”,   seriile „Maiden Lane” şi „Legend of Four Soldiers”.

   Volumul se deschide cu aceeaşi legendă, a celor patru soldaţi care se întorceau de la război. De astă dată condeiul autoarei poposeşte asupra unui „soldat care se întorcea acasă, traversând munţii dintr-un tărâm îndepărtat…Soldatul nostru se luptase în război cu cea mai mare vitejie, dar mulţi alţi soldaţi luptaseră la fel…dintr-un singur punct de vedere, el era diferit. Nu putea să mintă”. Acestuia i s-a spus Povestitorul de adevăruri sau Sir Alistair Munroe.

   Pentru a fi un bun povestitor trebuie să fi trăit anumite evenimente care să lase gravată în lumea, în fiinţa unei persoane sentimentul a ceea ce de abia s-a petrecut. Aşa se întâmplă că o întâmplare a lăsat impregnat pe faţa şi corpul lui Sir Alistair  semne prea dure: acesta nu mai are un ochi şi a fost lipsit de două degete de la o mână. Din ce cauză? Deoarece a participat la masacrul de la Spinner’s Falls şi a supravieţuit plătind un preţ. Când a revenit în societate a observat că  aducea teama copiilor, provoca repulsie oamenilor din jurul său şi a preferat să se izoleze la castelul din Scoţia unde a continuat să cerceteze flora şi fauna. A aflat ulterior că exista un trădător care a condus la finalul tragic al misiunii din război şi a început propriile cercetări. Anii trec şi viaţa îşi urmează cursul. Alistair rămâne în singurătate, refuză să o vadă până şi pe sora sa mai mare. Acestea se petrec până apare în pragul acestuia, într-o seară ploioasă, o femeie împreună cu doi copii, care se recomandă a fi  noua lui menajeră. Munroe nu poate crede cele auzite; el nu angajase nicio menajeră, dar se pare că soţia unui bun prieten de al său, Vale, a preferat să nu îl anunţe despre mica modificare pe care o va aduce lumii lui Alistair. Este hotărât să o trimită pe Helen Fitzwilliam înapoi la Londra, dar femeia nu se lasă doborâtă de vorbele acestuia sau de înfăţişarea sa. Îl înfruntă şi câştigă:

„-Mă aştept să vreţi să plecaţi în dimineaţa asta…

-Va trebui să cumpăr unul nou, nu? Un ceainic…

-Voi cere o trăsură…

-Sunt oameni care preferă metalul…

-Ca să mă lăsaţi în pace!…

-Iar pentru ceainic, preferaţi ceramică sau cositor?

-Ceramică, dar…măcar am apucat să aleg ceainicul, mormăi Alistair în apărarea lui.”

   Opera este plină de haz. Totodată arată o nouă versiune a basmului „Frumoasa şi bestia” care înfrânge normele şi arată că nu înfăţişarea contează, ci sufletul unei persoane. Alistair acceptă, într-un final ca Helen să rămână în casa acestuia, fără să ştie motivul pentru care femeia se afla acolo: ea fusese amanta ducelui Lister căruia îi pasă de ea şi de copiii săi ca de nişte obiecte, netratându-i cu iubire, ci doar cu nişte vizite rare. Helen ştia că dacă va fugi, Lister o va găsi şi îi va lua copiii de lângă dânsa, aşa că a plecat acolo unde acesta nici măcar nu s-ar fi aşteptat. Oare îi va găsi pe ea şi pe micuţi? Oare Alistair îl va lăsa să îi fure lumina de la capătul tunelului? Rămâne de citit…

   Lucrarea este scrisă la persoana a III-a, iar naratorul este omniscient şi omniprezent. Personajele sunt frumos conturate, relevând caractere puternice, încredere şi curaj. Descrierile spaţiale sunt în număr redus, autoarea concentrându-se asupra dialogului „Sunteţi un idiot./Mai mulţi oameni de ştiinţă importanţi din Edinburgh şi de pe continent v-ar contrazice.”. Pentru un cititor avid după romanele de dragoste, împletite cu istoria Londrei secolului al XVIII-lea şi pline de acţiune şi suspans, cartea de faţă este alegerea perfectă.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

NOTĂ:5/5 steluţeCartea Îmblânzirea bestiei, de Elizabeth Hoyt poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Seducţie la prima vedere, de Mia Marlowe-Iubiri de poveste-recenzie

Titlu original: Touch of a thief

Traducere: Alina Rogojan

Editura: Litera

Colectia: Iubiri de poveste

Seria: Touch of Seduction: 1.Seducţie la prima vedere (Touch of a Thief), 2.Pretenţiile unui crai (Touch of a Rogue), 3.Touch of a Scoundrel

   Mia Marlowe este soprană şi a avut ocazia să cânte cu Placido Domingo. Ea scrie romane istorice şi romance. A avut numeroase ocupaţii: profesor, director de cor şi agent imobiliar printre altele. Iubeşte istoria, arta, muzica şi călătoriile, evident din moment ce a trăit în mai multe state. In prezent locuieşte cu familia în New Englend.

Lady Viola Preston poate lua butonii de la manşetele unui gentleman fără ca acesta să bage măcar de seamă, la fel cum poate descuia cel mai complicat mecanism al unui seif în mai puţin de un minut. Însă, de fiecare dată când fură vreo bijuterie, Viola are grijă să poarte mănuşi, pentru că, de fiecare dată când atinge o piatră preţioasă cu mâna-dezgolită, piatră începe să îi „vorbească”, făcând-o să aibă viziuni tulburătoare — aproape la fel de neliniştitoare precum imaginea străinului cu privire glacială care o prinde în flagrant delict.

,,-Cauţi ceva?
Vocea masculină răsună tunător dintr-un colţ cufundat în întuneric.
,,Drace”! Viola se năpusti spre uşă, dar aceasta se trânti în faţa ei. Servitorul indian ieşi din ascunzătoarea sa din spatele uşii.
-Te rog nu încerca să fugi, altfel cu regret te informez că voi fi nevoit să te împuşc.
Vocea melodioasă a hindusului nu trăda cu nimic seriozitatea ameninţării.
Viola fugi spre fereastră, sperând că era deschisă în spatele draperiilor. Şi că sub această se află un tufiş prietenos care să îi atenueze căderea.
Locotenentul Quinn o prinse înainte să ajungă la geam, lipind-o cu spatele de pieptul lui. Mâna lui mare se răsfiră peste unul din sânii ei neacoperiţi de corset.
Pe toţi dracii! E o femeie. Aprinde lampa cu gaz Sanjay!”

   Uite aşa Quinn va da peste celebrul ,,Hoţ de bijuterii din Mayfair”, care era o hoaţă de fapt, şi Lady pe deasupra. Când tatăl Violei a decedat toată averea contelui a trecut în mâinile unui văr hărpăret, care nu avea de gând să întreţină familia defunctului. Cu o mamă pe cap, o soră care şi-a pierdut minţile când soţul a plecat, o nepoată, Viola a fost nevoită să întreprindă ceva pentru a-şi întreţine familia. Cum deţine două talente, unul în degete abile a deschide seifurile, iar cel de al doilea în ,,citirea pietrelor preţioase”, tânăra noastră lady a devenit hoţ, iar renumele său îl va atrage pe Quinn spre ea. Acesta împreună cu servitorul său indian în ochii lumii moderne, dar un prinţ în India, vor încerca să dea de urma maleficului diamant care alcătuieşte ochiul zeului Shiva.

,,Se spune că deţine o putere imensă. Dacă ajunge în mâinile cui nu trebuie, energia pietrei Baaghh kaa kkhuun devine malefică.”
Acest malefic diamant a fost furat dintr-un templu din India de către o bandă de thugi, şi pierdut fără urmă ca o ,,picătură de scuipat în Gange”.

Înfăţişarea şi vorbele lui Quinn au darul de a o tulbura pe Viola.

,,-E o diavoliţă, femeia asta.
-Poate. Quinn ridică una din sprâncenele lui brunete. Dar, dacă aşa stau lucrurile, atunci bătrânul meu vicar avea dreptate.
Diavolul ştie într-adevăr să îmbrace forme plăcute.
Cuvintele lui răsunară în urechile Violei precum un compliment cu dublu sens. Nu îl studiase prea atent pe locotenentul Quinn în timpul dineului. Nu prea avea timp pentru bărbaţi şi pentru problemele pe care i le creau aceştia unei femei. Se arsese o dată, şi era de-ajuns. Acum îl cântări cu o privire cercetătoare ce se potrivea cu a lui.
Trăsăturile regulate ale lui Quinn erau de o frumuseţe clasică. Gura lipsită de riduri şi dinţi albi o făcură pe Viola să îşi dea seama că era mai tânăr decât estimase ea iniţial. Se îndoia că apucase să vadă treizeci şi cinci de primăveri. Pielea lui albă de englez se bronzase sub soarele fierbinte al verilor indiene şi fusese biciuită de musonii tânguitori ai Indiei. Ochii lui cenuşii ca furtuna erau cu atât mai bine scoşi în evidenţă de nuanţa pielii profund bronzate. Păreau să privească direct în ea şi să vadă dincolo de măştile ei-să vadă în ea hoaţa cu pretenţii de lady.”

   Cei doi tineri vor pleca în Franţa pe urmele diamantului. Atracţia reciprocă le va înfierbânta sângele, iar minciuna nevinovată,  soţ şi soţie, nu îi va ajuta prea mult să stea deoparte unul de celălalt. Chiar dacă Viola a fost păcălită de fostul logodnic, Quinn are şi el un secret teribil, cei doi vor încerca împreună să convieţuiască. Darul Violei de a simţi bijuteriile îi vor pune pe urmele adevăratului diamant. Acesta, lasă în urmă sa numai moarte, iar apropierea tinerei lady de el fără protecţia necesară din argint, o va face să între în convulsii şi să leşine.

   Vor reuşi cei doi să recupereze la timp preţioasa bijuterie, şi să pună capăt răscoalei cipanilor indieni împotriva englezilor din India?
Cum va decurge relaţia dintre lord Ashford şi lady hoaţa? Va reuşi să treacă Viola peste secretul teribil deţinut de Quinn?

   O serie şi o autoare nouă pentru mine. Îmi place prezentarea istoriei din perioada dominaţiei engleze asupra poporului din India. Unele fragmente care ne dezvălui obiceiurile, cultură acestui popor, este o atracţie întotdeauna pentru cititor, mai ales pentru mine, care sunt fascinată de India. Un dar ciudat al eroinei, bijuterii fabuloase prezentate, o acţiune alertă, sentimente descătuşate, ingrediente mai mult decât satisfăcătoare pentru a ne convinge să citim această carte.

Recomand această carte. Nota mea este 9,5.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest

Răpirea predicatorului, de Karen Witemeyer-prezentare

Un cowboy care vrea să fie predicator.
Fiica unui om certat cu legea care vrea să îi schimbe planurile.

   În drum spre un interviu pentru un post la o biserica din Piney Woods, Texas, lui Crockett Archer nu îi veni a crede că e silit să se dea jos din tren de către un răufăcător şi prezentat fiicei bărbatului ca predicatorul pe care ea îl ceruse de ziua ei de naştere. E hotărât să dea bir cu fugiţii, lucru mult mai lesne dacă şi-ar putea lua gândul de la Joanna Robbins şi de la cererea ei neobişnuită.

  Luni la rând, Joanna se rugase pentru un pastor. Un om care să readucă la viaţă bisericuţa abandonată din sânul comunităţii în care trăia. Un om care să îi fie alături în împlinirea promisiunii făcute mamei aflate pe patul de moarte. Dar, tocmai când se părea că rugăciunile îi erau ascultate, se vădeşte că pastorul se află acolo împotriva voinţei sale şi că visează să îşi urmeze chemarea în altă parte.
Să fie oare vreo cale prin care să îl poată convinge pe Crockett că a ajuns tocmai în locul unde îi era destinat să fie?

  Cu amestecul tipic de umor, istorie şi ficţiune western plin de savoare, finalista în două rânduri a RITA Award şi autoarea de succes Karen Witemeyer ne oferă o poveste de dragoste din Texas care are toate şansele să vă fure inima.

Sursa foto şi text Life Publishers

Cartea poate fi comandată de pe liferomania.ro

Seducerea unui păcătos, de Elizabeth Hoyt-recenzie

Seria „Legenda celor patru soldaţi”

Titlul original: „To Seduce a Sinner”

Traducerea din limba engleză: Bianca Mateescu/Graal Soft

Editura: Litera

Colecţia „Iubiri de poveste”

An apariţie: 2016

Număr de pagini: 321

   Ce am simţit citind acest volum? Un amalgam de sentimente. M-a fermecat prin spontaneitatea personajelor, prin felul deschis prin care se manifestau. Este ca şi cum autoarea ne dă câteva fire de aţă pe care ni le leagă de degetul mic de la mâna dreaptă ori stângă şi ne ia cu dânsa spre un labirint, poate că al minotaurului, dar eu, cititor, nu am găsit decât o poveste a patru soldaţi care şi-au creat o viaţă cu bune şi cu rele şi care doresc să afle adevărul ce stă în spatele unui masacru. Imaginaţi-vă un ciclon, iar în mijlocul acestei furtuni stau cuvinte încâlcite care aşteaptă a fi ordonate de către…

   Elisabeth Hoyt , autoarea ale cărei romane de dragoste istorice au urcat rapid în topurile de bestselleruri. De asemenea, cărţile ei, traduse până acum în 15 limbi, au fost nominalizate de patru ori la premiul RITA şi au câştigat de două ori premiul Romantic Times Reviewer’s Choice. Elisabeth s-a născut în New Orleans, dar a crescut în St. Paul, Minnesota. A călătorit mult şi a vizitat St. Andrews, Scoţia; Germania, Franţa şi Belgia. A petrecut un an în Oxford şi, pe timpul unui schimb de vară între studenţi, a locuit în Kawasaki, Japonia. Are BA în antropologie de la Universitatea din Wisconsin la Madison. A mai scris trilogia „The Princess”,   seriile „Maiden Lane” şi „Legend of Four Soldiers”.

   Volumul se deschide şi de astă dată cu imaginea unui soldat care se întorcea de la război. El mărşaluia spre casă, un loc  în care credea şi nu prea credea pentru că ştia că nu mai exista un cineva care să îl aştepte. Numele său era Jack Zâmbăreţul. Acesta este imaginea în oglindă a personajului principal, vicontele de Vale, Jasper Renshaw, proaspăt părăsit în faţa altarului pentru un preot cu părul bălai. Nici bine nu a fost anulată căsătoria că în pragul casei sale a apărut o nouă soţie, Melisande Fleming, care se oferă să se mărite cu el. Jasper este năucit la cât de repede merg lucrurile şi, pentru a nu mai pierde timp preţios cu cucerirea unei alte femei, acceptă propunerea domnişoarei Fleming. El nu îşi dă, însă seama că Melisande îl iubea pe acesta de mai mulţi ani: l-a urmărit cum i-a cerut mâna celei mai bune prietene ale sale şi cum a fost, ulterior, părăsit; l-a privit cum flirta cu alte femei, dar nu a avut destul curaj să vină mai aproape de acesta. Ea este mult prea timidă, nu îi plac evenimentele mondene, aceasta fiind în totală contradicţie cu felul de  a fi al lui Jasper care doreşte să fie mereu în centrul atenţiei şi sufletul oricărei serate. Vicontele de Vale este un om cu zâmbetul pe buze, dar care ascunde un trecut tragic, fiind unul dintre puţinii supravieţuitori ai masacrului de la Spinner’s Falls. Nu vrea să îi arate soţiei sale adevăratul său chip, plin de amărăciune, de dor faţă de prietenii şi camarazii pierduţi pe front. Se vor duce, însă două bătălii: a lui Melisande pentru a-l cunoaşte mai bine pe viconte şi pentru a-l ţine la distanţă „când intră în sala unde avea loc balul mascat al lui Lady Graham, Melisande îşi ascunsese mâinile tremurânde între faldurile fustei…detesta genul acela de mondenităţi…dar acela era teritoriul lui Jasper. Şi dacă voia să-i arate că putea fi o înlocuitoare mai mult decât potrivită pentru nenumăratele lui iubite, atunci trebuia să-l înfrunte pe propriul teren” şi a lui Vale pentru a o cuceri.

   Jasper începe să o curteze pe Melisande; îşi dă seama că în spatele hainelor anoste, chipului şters, timidităţii sale, se află o femeie puternică, inteligentă,  plină de pasiune, dar care nu va trebui să ştie niciodată ce face vicontele de Vale în timpul său liber: încearcă să găsească persoana care şi-a trădat camarazii pe câmpul de luptă. Tot întrebând, Jasper află că trădătorul ar fi avut mama din Franţa, dar lucrurile se complică. Va pleca împreună cu Melisande în Scoţia către singuraticul Sir Alistair Munroe, un alt supravieţuitor al masacrului pentru a afla mai multe. În tot acest timp îşi va apăra soţia de intemperii şi va descoperi…ceva ce rămâne de citit…

   Opera este scrisă la persoana a III-a, iar naratorul este omniscient şi omniprezent. Ceea ce impresionează este modul în care sunt construite personajele, gândurile acestora, sentimentele pe care le dau în vileag:

Jasper se uită la soţia lui, care stătea pe scaunul de vizavi de el…în timp ce stătea şi o privea, mintea lui plănuia furioasă următorul asalt asupra fortăreţei sufletului ei…La ce te gândeşti? întrebă Melisande şi vocea ei căzu în gândurile lui, precum o pietricică într-un lac./Mă întreb dacă eşti o zână, îi răspunse el./Îţi baţi joc de mine./Din păcate, nu, inima mea. ”.

Lectură plăcută!!!

Notă: 5/5 steluţe

Cartea Seducerea unui păcătos, de Elizabeth Hoyt poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Respiraţia i se opri dureros. Se holba la ea încercând să-şi menţină echilibrul, apoi îşi strânse mai tare bastonul, ca să se apere de forţa cu care amintirile îl aruncară cu câţiva ani în urmă, la Waterloo, la Bruxelles, în toate celelalte momente în care o văzuse făcând exact aceleaşi gesturi.

Capitularea, de Julie Anne Long-recenzie

Titlul original: Since the surrender
Editura Litera
Traducere: Manuela Bulat

Seria Pennyroyal Green:  1. The Perils of Pleasure (Placeri vinovate), 2. Like No Other Lover (Un iubit ca nimeni altul), 3. Since the Surrender (Capitularea), 4. I Kissed an Earl, 5. What I Did for a Duke, 6.How the Marquess Was Won,  7. A Notorious Countess Confesses, 8. It Happened One Midnight, 9. Between the Devil and Ian Eversea, 10. It Started With a Scandal, 11. The Legend of Lyon Redmond

   Julie Anne Long locuieşte în zona San Francisco. Este o autoare cu numeroase premii, iar cărțile din genul romance au cucerit o mulţime de cititori. Are ca hobby-muzica clasică şi muzeele.

   Acţiunea din Capitularea se petrece în mare parte într-un muzeu. Seria Pennyroyal Green ne conduce prin vieţi, pasiuni, aventuri şi rătăciri ale locuitorilor din Pennyroyal Green, Sussex, Anglia, o ţară în care trăiesc familii bogate: Eversea şi Redmond, ale căror relaţii sunt civilizate la suprafaţă, dar de fapt, foarte tensionate din cauza unei serii infinite de nemulţumiri începute în timpul lui William Cuceritorul. Vom urmări aceşti oameni peste tot unde îi vor aduce pasiunile, fie că este vorba de Londra, o sală de bal, un dormitor sau pe mare. Povestirile sunt legate vag şi personajele se repetă, dar nu în fiecare carte. Un număr de personaje Pennyroyal Green vor avea poveştile lor, nu doar Eversea şi Redmond, şi fiecare poveste poate fi citită independent una de cealaltă, iar plăcerea va fi de partea cititorului.

   Viața liniştită de zi cu zi a căpitanului Charles “Chase” Eversea, un erou războinic, dispare atunci când primeşte un mesaj misterios care îl aduce în întâmpinarea lui Rosalind March. Cu cinci ani în urmă un sărut îl costase transferul la o altă comandă. La acea vreme, Rosalind, în ciuda iubirii ei faţă de soţ, dorea atenţia căpitanului curajos, dar acum văduva vrea doar să-i găsească din nou sora dispărută.

   Abia sosit, de fapt “alungat” de familia lui, la Londra, cu misiunea, chipurile, de a vedea cu ochii lui dacă vărul său îndepărtat s-ar potrivi ca vicar în comitatul lor, Chaise va fi abordat de Liam, o puşlama micuţă care îşi face veacul pe străzile din Londra. Isteţ foc, puştiul îl anunţă că- ,,Am un mesaj pen’mneavoastră!
 Biletul buclucaş care îl anunţă cam aşa-,,Căpitan Eversea, ne întâlnim într-o oră la muzeul Montmorency, lângă bucolicele italiene. E o chestiune foarte urgentă.
P.S. – Bucolice înseamnă vaci şi alte chestii de-astea.”

    Întâlnirea stabilită într-un muzeu îi va readuce căpitanului amintiri ce se vor pierdute!

,,Înaltă. Zveltă.
De la pălărie până la botine, veşmintele aveau nuanţe calde de maro, de la ciocolatiu la auriu-închis al tivului pelerinei. Efectul general ar fi trebuit să fie de camufla, dat fiind lemnul vechi şi lumina difuză care o înconjurau. Însă era genul de femeie care nu putea să spere că va rămâne neobservată, indiferent unde s-ar fi aflat şi cât de nemişcat ar fi stat.
Era suficient de gentleman pentru a se întreba cum era bine s-o abordeze pe femeia neînsoţită, care părea de familie bună… când, în sfârşit, ea se mişcă. Subtil, însă vizibil-o înclinare uşoară a capului, o mişcare abia perceptibilă a unui umăr.
Pentru el, avură acelaşi efect ca o lovitură de cizmă în coaste.
Respiraţia i se opri dureros. Se holba la ea încercând să-şi menţină echilibrul, apoi îşi strânse mai tare bastonul, ca să se apere de forţa cu care amintirile îl aruncară cu câţiva ani în urmă, la Waterloo, la Bruxelles, în toate celelalte momente în care o văzuse făcând exact aceleaşi gesturi.
Şi inevitabil, la ultima dată când o atinsese pe Rosalind March.’

    Ce se întâmplă? Unde a dispărut Lucy? Se pare că ar fi probat o brăţară, nu ar fi plătit, a fost arestată de un sergent de stradă, dusă la închisoare şi de acolo a dispărut. Când cei doi tineri vor încerca să dea de mai multe informaţii, drumul lor va fi blocat. Nu ştie nimeni unde a dispărut frumoasa fată, dar cu un creier cât un grăunte. Între timp unele indicii pornesc de la un tabloul din muzeu, unii dintre cunoscuţii căpitanului ar fi şi ei implicaţi. Sora golănașului nostru Liam, ar fi dispărut şi ea. Acelaşi scenariu, un furt al unei pâini, acelaşi sergent ar fi arestat-o şi… a dispărut!

   Coincidenţă sau nu, traficul dintr-un bordel cunoscut de Chase a început să scadă simţitor. Picturile atârnate în bordel ar fi şi în muzeu. Cine este pictorul şi ce legătură au? Ce legătură să fie între un păpuşar care în timpul reprezentaţiilor sale îl atacă pe fratele căpitanului? Unele indicii îl pun pe gânduri, doar că informaţiile obţinute duc la concluzia că păpuşarul este speriat, se teme, fata sa ar fi dispărut, iar el ar fi lucrat pentru cineva în schimbul unor ameninţări.

   Pe lângă goana după informaţii avem parte de o readucere aminte dureros-plăcută din partea văduvei March. Aceasta în timpul căsătoriei cu colonelul, i-ar fi căzut cu tronc căpitanul nostru. Deşi nu mai mult de un sărut schimbat între ei duce totuşi la detaşarea căpitanului.

Uitase că acesta avea talentul de a tulbura atmosfera unui loc, întocmai ca o furtună. Puful de pe ceafă i se zbârli. Braţele i se răciră de emoţie. Venise. Ce triumf!
Cuvintele lui erau la fel de calde ca ale unui ofiţer care îşi pedepsea un subaltern şi erau încărcate de ironie. Dar… oh! Vocea. Cum de nu se pregătise să-i audă din nou vocea? Înşelător de blândă, întunecată şi catifelată, alina precum fumul de opiu când conversaţia era naturală şi intimă-de pildă, în timpul unui vals sau când ţinea pe cineva de braţ la un dineu.
Când dădea un ordin, putea face un cuvânt să tune ca o împuşcătură de pistol.
Vocea lui era o armă.
Ochii lui… Ochii lui încă ar fi putut tăia diamante. Ar fi putut lumina un puţ întunecat.
Erau albaştri.
Nu ,,albaştri” era un cuvânt nepotrivit pentru ei.
Auzise întotdeauna descrieri ale caracterului lui în cuvinte absolute: Curajos. Loial. De încredere. Genial. Încăpăţânat. Neobosit. Disciplinat.

   Acum văduvă, cu o soră dispărută, se vede nevoită să apeleze la căpitan. Oare o va ajuta? Va reuşi să treacă peste ce a fost între ei? Sau pasiunea va pune stăpânire pe ei? Eu zic că focul odată aţâţat mocneşte vreme îndelungată. Scânteile dintre cei doi vor deveni incendiare. Periplul lor prin muzee, prin bordel în căutarea de indicii, îi vor face pe cei doi să îşi analizeze opţiunile pe care le au.

   Ea-ameninţată prin scrisori, el-nevoia de a o proteja, va duce la o cerere în căsătorie, refuzată de Rosalind.
Ce se poate întâmpla mai departe? Cine sunt puternicele persoane care răpesc fetele frumoase pentru simplu fapt că au furat? Ce se întâmplă cu acele fete- vor reuşi să le găsească?

   Vor reuşi cei doi să capituleze în faţă dorinţelor păcătoase şi chiar a iubirii pentru o viaţă?

Recomand această carte din serie. Nota mea este 9.

Cartea Capitularea de Julie Anne Long poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 Sursa foto> Pinterest

Capitularea domnişoarei Fairbourne, de Madeline Hunter-prezentare

 Colecţia Cărţi Romantice

Vineri, 29.09.2017, la toate punctele de difuzare a presei alături de revista Libertatea pentru Femei.

   O femeie la conducerea unei prestigioase case de licitații londoneze? Ridicol! Totuși aceasta e intenția Emmei Fairbourne după ce tatăl ei moare pe neașteptate, lăsându-i frâiele acestei afaceri extraordinare.
Desigur, nu e atât de inconștientă încât să facă acest lucru pe față și să sperie colecționarii bogați și clienții fideli. Așa că pune la cale o mică înșelătorie, căutând să angajeze un tânăr chipeș și fermecător care să organizeze licitațiile.
Totul ar fi decurs bine, fără intervenția enervantă a lui Darius, arogantul conte de Southwaite, care, fără știrea ei, a fost partenerul din umbră al răposatului ei tată, iar acum este coproprietarul casei de licitații Fairbourne.
Un conte nu are nici un interes să conducă o astfel de afacere – și Darius nu vrea să-i permită acest lucru nici domnișoarei Fairbourne. Fără îndoială, afacerea trebuie vândută.
Dar încăpățânata Emma nu este ca nici o altă femeie pe care a cunoscut-o, refuzând să-i respecte ordinele.
Păstrându-și cumpătul, Darius se hotărăște să atace pe alt front. Există și altă metodă de-a o face să capituleze, una cu mult mai plăcută pentru amândoi…

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

%d bloggers like this: