Carti de dragoste

by -
6

,,Frumoasa mea Vulpoaică. Sîntem atât de asemănători. Noi dăruim tot şi luăm tot, în acelaşi timp."

Pasiunea unei femei, de Virginia Henley- vol 2-recenzie

Titlul original: A Woman Of Passion

Traducerea: Dagmar Popescu

Editura: MIRON, 2017

Număr pagini: 355

Virginia Henley revine cu un roman istoric foarte detaliat în privinţa picanteriilor de la curtea Tudorilor.

Volumul 2.

   ,,Tînără Bess Hardwick ştie că singura ei cale de a evada din viaţa de privaţiuni pe care familia ei o duce, este să ajungă la curte şi să facă o căsătorie bună. Şi astfel frumoasa fată pleacă la Londra, şi ajunge la Curtea Tudorilor, locul unde sînt cei mai bogaţi, puternici şi ambiţioşi bărbaţi. Dar nici un bărbat nu este mai ambiţios şi mai periculos decît Prinţesa Elizabeth, cea care şi-o face pe Bess prietenă, confidentă şi mai apoi doamnă de onoare la strălucitoarea ei curte, atunci cînd ajunge regina…”

   Ei…cu aşa descriere din volumul 1 am fost foarte curioasă să descopăr ambiţiile frumoasei Bess, cea cu părul ca focul şi sâni de curtezană!

   O femeie puternică, care, deşi a avut patru soţi, le-a fost loială în felul ei. Cei şase copii din mariajul cu Rogue, o va face şi mai ambiţioasă. Să vedem ce se întâmplă mai departe cu destinul acestei puternice femei! Ambiţia ei? Să urce cât mai sus pe scara socială, iar dacă apare şi dragostea în planurile ei, cu atât mai bine!
Să începem cu începutul. Ştim că a provenit de la un conac de ţară, fără titlu, cu un tată mort, cu multe lipsuri. Ştim cine a fost primul soţ-Robert Barow, un paj din casă unde a lucrat Bess. Acesta i-a lăsat partea lui de moştenire, o treime din pământurile Barow.

   Viaţa desfrânată, strălucitoare, unde totul este posibil, o va aduce pe Bess înapoi la Londra, şi în braţele lui Rogue, William Cavendish, trezorier regal şi un bărbat căsătorit. Soarta le este favorabilă: soţia lui William moare, urmează perioada de doliu ce trebuie respectată, dar…

,,-Bess, ce se întâmplă?
O să am un copil, şopti ea.
Haide, îmbracă-te.
-De ce?
Mergem să ne căsătorim.
Nu mă mărit cu tine, Rogue Cavendish, chiar dacă ai fi ultimul bărbat de pe pământul ăsta! spuse Bess încăpăţânată.
O să faci cum am spus eu!
-Este miezul nopţii!, protestă ea.
-Şi ce legătură are asta cu noi? O să-l sculăm pe afurisitul ăla de popă şi o să-i dăm lui Frances o temă de bârfit. Ei, ai de gând să te îmbraci, sau te car jos în cămaşă de noapte?”

   Astfel, Bess a mai urcat o treaptă în rândul bogăţiilor din Londra. Căsnicia ei este frumoasă, îngrijorarea vine de la frământările politice de la curtea Tudorilor. Lordul protector Edward conduce Anglia, până ce moştenitorul de drept va mai creşte. Tomas Seymour (amantul secret a tinerei prinţese Elizabeth) fratele lordului protector, este însetat de a ajunge la putere. Se va căsători cu Catherine Parr, regina văduvă, şi va încerca să se răzvrătească, cerând el rolul de lord protector. Thomas va fi acuzat că ia mită, soţia sa a murit după ce a dat naştere unei fetiţe, aşa că lanţul în jurul gâtului său se strânge. Va fi arestat, iar prinţesa Elizabeth, nu va reuşi să îşi salveze iubitul, acesta va fi condamnat de către fratele său la butuc.

“Bess se opri, amintindu-şi cearta cumplită pe care au avut-o ea şi William. Pentru că el era membru al consiliului privat, ştia că protectorul nu aştepta decât ca Thomas Seymour să ridice un deget împotriva regelui şi a surorii lui regale, pentru a-l putea aresta pentru trădare. Bess îi promisese lui William că nu va sufla o vorba din ce-i spunea el, dar apoi a pornit-o călare, mâncând nori, la Hatfield, să o prevină pe Elizabeth.
Cavendish a fost nebun aflând că Bess i-a trădat încrederea, dar când ea l-a implorat să o ierte, împăcarea lor a fost atât de sălbatică, încât Bess a rămas din nou însărcinată.”

   Astfel se derulează căsnicia cu Rogue. Va avea loc pe rând, moartea tânărului rege, înscăunarea scorţoasei prinţese catolice, problemele apărute în urma acestul ultim eveniment sunt destul de grave. Rogue face parte din cei care confiscau pământurile şi averile bisericilor, abaţiilor catolice. Prinţesa Mary, acum regină, îi va face să plătească pe toţi cei care au supărat-o. Lui Rogue i se va imputa de-a lungul anilor lipsa de cinci mii de lire, o sumă astronomică, având în vedere că salariul său anual era de câteva lire. Banii au fost folosiţi pentru ridicarea palatului Catsworth de către Bess. Deşi era o femeie foarte pricepută în administrarea pământurilor Cavendish, mărirea familiei lor an de an, cheltuielile construcţiei, îi va face să se întrebe-cum va rezolva problema sumei impuse de regina Mary.

    Cavendish va avea două atacuri de inima, iar Bess va rămâne văduva la treizeci de ani, cu şase copii, şi cu o datorie imensă. Ce se va întâmplă? Prietenia sa cu prinţesa Elizabeth o va ajuta? Aceasta va deveni regină, în urma morţi reginei Mary.

   Bess va fi distrusă după moartea iubitului ei Rogue, nu mai are gând de căsătorie, deşi cererile vor curge din toate părţile! Va fi vânată, dar cel mai intens o va urmări Talbot, cel de al şaselea Conte de Shrewsbury, Guvernatorul General pentru Derbyshire. Pe lângă faptul că avea o imensă putere, era şi cel mai bogat om din regat. Acesta era căsătorit încă de la vârsta de treisprezece ani. Faptul că are soţie nu l-a oprit să o dorească pe “Vulpoaica” nume dat când cei doi s-au întâlnit prima dată la şaptesprezece ani. Bess era cu Elizabeth, iar Talbot era gol puşcă la scăldat. Încă de atunci Talbot era magnific, dar era rău de gură. De fiecare dată când avea ocazia, îi propunea lui Bess să devină a lui, sfârşind în a-şi arunca înjurii unul altuia. De data aceasta, Talbot va interveni pe lângă regină pentru a scade datoria lui Bess la o mie de lire.

   Îmi place mult de acest personaj, însă cu trecerea anilor o va dori şi mai mult pe Bess, iar ajutorul dat din umbră mă va face să îl respect. Bess va crede că William St. Loe a intervenit pe lângă regină pentru ea, nu se gândeşte că ar putea fi altcineva. Acesta era căpitanul gărzilor regale, un gentleman desăvârşit, un puritan. Împins de regină se va căsători cu Bess. Relaţia dintre cei doi este mai curând amiabilă, scânteia de pasiune fiind doar din partea lui Will. Va avea grijă de copiii Cavendish, o va respecta pe Bess, dar pe primul loc va fi regina Elizabeth. Cei doi soţi vor fi otrăviţi, Bess scapă fără consecinţe, dar Will va deveni impotent şi se va usca pe picioare. Soţia sa s-a retras din postura de damă de companie a reginei pentru a se ocupa de pământuri şi de copii. Deţinând unele informaţii confidenţiale Bess va fi întemniţată în Turn. Va sta şapte luni lungi, soţului fiindu-i frică să o viziteze. Salvarea vine de la nesuferitul de Talbot, care îi va face o vizită în temniţa din Turn.

“-Frumoasa mea Vulpoaică. Sîntem atât de asemănători. Noi dăruim tot şi luăm tot, în acelaşi timp.
Ochii ei aveau pleoapele grele de dorinţă.
-Este o potrivire aranjată şi în cer şi în iad, dar în clipa asta, niciunuia dintre noi nu-i pasă.
El era ca un vin prea puternic, pe care-l băuse cu lăcomie şi acum, intoxicată de tăria lui, i se făcea sete de mai mult. Se simţea ca hipnotizată la vederea trupului său suplu, vrăjită de mirosul lui bărbătesc şi nesătulă de gustul lui. Shrewsbury era totul numai bărbăţie-solicitant, dominant şi periculos-şi-i făcea să vibreze toate simţurile ei feminine.”

   După descătuşarea celor doi, vine vina, ea căsătorită, el însurat. Bess va fi eliberată, dar nu se va mai întâlni cu Talbot, deşi tânjeşte după pasiune, după împlinire trupească. William St. Loe va muri, lăsând toată averea lui Bess şi copiilor săi. Bess este din nou văduvă, dar nu orice văduvă, ci una bogată! Talbot va încerca să şi-o apropie pe Bess, dar aceasta refuză să îi devină amantă!
Va muri şi soţia lui Talbot. Va reuşi Bess cu originile ei umile să cucerească un conte? Va deveni contesa lui?Talbot va reuşi să şi-o facă amantă pe Bess? Sau regina Elizabeth o va căsători iarăşi cu alt bărbat?

   Mi-a plăcut mult de autoarea acestei cărţi. A creat personaje puternice, multe picanterii de la curtea Tudorilor, luptele neîntrerupte pentru putere, mezalianţele făcute între familiile nobile pentru copii încă mici, dar şi pasiunea şi iubirea dintre eroina noastră şi bărbaţii din viaţa ei, au dus la o lectură spumoasă a cărţii.

   Bess, un personaj feminin complex, cu o tărie de caracter puternică, ştiind de mică ce va vrea să facă. De la jurământul făcut pentru salvarea conacului Hardwick, la poziţia sa socială şi financiară, la siguranţa de a nu duce grijă zilei de mâine. A ştiut să îşi folosească atuurile sale feminine, mintea sclipitoare, şi a ştiut să îşi cultive prieteniile! O mamă minunată pentru copii săi, o soţie devotată crezului său, ea s-a impus ca o femeie puternică în vremurile tulburi ale istoriei.

   Nota mea pentru carte este 10. Recomand această poveste minunată, inspirată din viaţa reală a lui Bess Hardwick, prietenă cu Elizabeth Tudor, o prietenie ce durează până în momentul când prinţesa devine regina Elizabeth numită şi regina virgină. Interesele şi tronul sunt mai presus decât jurământul unor copile.

   Citiţi cartea şi veţi descoperi parcursul încoronării unei regine şi pasiunea, dar şi ambiţia unei femei ce vrea cu ardoare să îşi depăşească condiţia.

Cartea Pasiunea unei femei de Vrginia Henley a fost oferită pentru recenzie de către Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, librărie.net 

Sursă foto: Pinterest.com

Ducele plăcerilor, de Elizabeth Hoyt-Seria Maiden Lane

   Elizabeth Hoyt este unul dintre cei mai bine vânduţi autori de historical romance. Ea scrie de asemenea şi contemporane sub numele de Julia Harper. Are nenumărate cărţi, iar cartea din seria Maiden Lane este superbă. E. Hoyt locuieşte acum în Illinois, împreună cu soţul şi cei doi copii.

   Seria Maiden Lane: 1. Dorinţe ascunse 2010-Lazarus Huntington şi Temperance Dews, 2. Plăceri vinovateHero Batten şi Griffin Remmington, 3. O pasiune imposibilă-2011-Silence Hollingbrook şi Mickey O’Connor, 4. Fantoma din St Giles -2012-Winter Makepeace şi Isabel Beckinhall, 5. Lordul întunericului-2013-Godric St. John şi Margaret Reading, 6. Ducele nopţii-Maximus Batten şi Artemis Greves, 7. Dragul meu necunoscut-2014-Apollo Greaves şi Lily Stump, 8. Bravul meu căpitan-2015-Phoebe Batten şi James Trevillion, 9. Cel mai tandru libertin-Eve Dinwppdy şi Axa Makepeace, 10. Ducele păcatului– Valentin Napier-Bridget Crumbs 2016, 11. Ducele plăcerilor-Hugh Fitzroy şi Alf 2016, 12.-Duke of Desire-2017.

   Curajos, îndrăzneţ, chipeş şi neîndurător, Hugh Fitzroy, duce de Kyle, este arma secretă a regelui, de fapt este şi bastard regal. Mama sa, o actriţa, l-a iubit pe rege, iar Hugh a fost recunoscut de către rege, el fiind crescut ca un viitor duce. Titlul, averile, au fost anume pentru el înfiinţate.

   Trimis în misiunea de a-i distruge pe notorii Lorzi ai Haosului, Hugh este prins într-o ambuscadă pe o alee dosnică din Londra. Salvarea vine din partea unui aliat la care nu se aştepta: un necunoscut mascat, dar care are trupul inconfundabil al unei femei.

,,Hugh Fitzroy, duce de Kyle, nu voia să moară în noaptea aceea, din trei motive foarte întemeiate.
Mai întâi, Kit, fiul lui cel mare-şi oficial, contele de Staffin-avea doar şapte ani. Era mult prea mic că să devină orfan şi să moştenească ducatul.
În al doilea rând, Peter, fiul lui cel mic, încă mai avea coşmaruri de pe urmă morţii mamei lui, cu doar cinci luni în urmă. Cum l-ar fi afectat moartea tatălui la atât de puţin timp după moartea mamei?
Şi în al treilea rând, Maiestatea Sa îl însărcinase de curând pe Hugh cu o treaba importantă: să nimicească Lorzii Haosului. În general, lui Hugh îi plăcea să-şi ducă treburile la bun sfârşit. Măcar pentru că la finalul zilei, rămânea cu un sentiment de împlinire.
Drăcia dracului.
În al patrulea rând, nu se mai culcase cu o femeie de mai bine de nouă luni şi, fir-ar să fie, era teribil de nedrept din partea sorţii să moară pe o asemenea secetă.”

   Se pare că avem un duce cu simţul responsabilităţi faţă de copii, cu simţul umorului în situaţii critice, dar şi cu o inimă de cuceritor. Alf, noua Fantomă din St.Giles îl sărută după ce au scăpat din ghearele morţii.

   Da, aţi auzit bine, Alf este îmbrăcat ca un băiat pe timpul zilei şi îşi câştigă traiul ca informator în mahalaua St.Giles. Încă de mică a fost abandonată în această mahala, iar protecţia lui Ned, un copil mai mare a ajutat-o să supravietuiască. Condiţia a fost să îşi ascundă adevărată înfăţişare de femeie.

    Noaptea este faimoasa Fantomă din St.Giles, un luptător mascat care sare în apărarea celor nedreptăţiţi. Dar, după ce îl salvează pe Hugh de la o moarte sigură, descoperă că a căzut fără scăpare în braţele tentaţiei.
De această dată firea de femeie din ea o împinge să îl sărute pe seducătorul duce.

“Oh, Kyle era un bărbat solid. Umeri laţi, picioare lungi. O gură care îi aminti că ea era femeie sub hainele bărbăteşti. El îşi pierduse pălăria şi peruca albă la un moment dat, în goana lui nebună, încercând să scape de tâlhari.’

   Încercând să descopere cine l-a vrut mort, Hugh îl angajează pe Alf. Acesta va fi rănit de către oamenii din banda “Gâtlejuri Sângerii”. Va fi cazat acasă la Hugh şi îngrijit, iar între timp ancheta împotriva Lorziilor Haosului continuă. Apar membrii morţi, aparent sub formă de sinucideri, dar se pare că cineva îi elimină. De ce? Cu ce scop?

   După cercetări se ajunge la concluzia că şi Katherine, fosta soţie infidelă, ar fi căzut pradă acestor lorzi. Acum, cei doi copii mici ai ducelui se chinuie cu, coşmaruri, crize de furie şi reţinere faţă de tatăl lor. Pentru a-şi vedea fii revenind la normal, ducele vrea să se căsătorească cu Lady Jordan, prietena Katherinei. Vrea ceva liniştit şi stabil, dar când va fi sărutat de către Alf, toate simţurile o iau razna. Va descoperi cine este Alf?
Se pare că vom asista la transformarea lui Alf în femeie, grea treaba! Cum va reacţiona ducele văzând-o? Vor reuşi cei doi să treacă peste conveninenţe? Cine este Fantoma din St.Giles? Va scapă cu viaţă Peter, fiul cel mic din mâna Lorzilor Haosului? Rămâne să descoperiţi singuri! Ţin să vă anunţ că este o carte incendiară;  scene fierbinţi, bună dispoziţie, acţiune din plin, intrigi şi jocuri de culise, secte şi criminali, ceea ce face din aceasta o carte pe care nu o poţi lasă din mâna!

 Nota este 10.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant 

The Gravity of Us by Brittainy C. Cherry (Elements #4)

Published April 13th 2017 (first published April 12th 2017)

Graham Russell and I weren’t made for one another.

I was driven by emotion; he was apathetic. I dreamed while he lived in nightmares. I cried when he had no tears to shed.

Despite his frozen heart and my readiness to run, we sometimes shared seconds. Seconds when our eyes locked and we saw each other’s secrets. Seconds when his lips tasted my fears, and I breathed in his pains. Seconds when we both imagined what it would be like to love one another.


Those seconds left us floating, but when reality knocked us sideways, gravity forced us to descend.

Graham Russell wasn’t a man who knew how to love, and I wasn’t a woman who knew how to either. Yet if I had the chance to fall again, I’d fall with him forever.

Even if we were destined to crash against solid ground.

 

Smoke Screen-Paravanul de fum, de Sandra Brown-recenzie

 

Titlul original: Smoke Screen

Traducerea:  Ileana Dinu

Editura: Lider

Colecția:  Beletristică

Categoria: Romance/Suspans

Nr. de pagini: 407

 

    A trecut ceva timp de când m-am întâlnit, literar vorbind, cu autoarea Sandra Brown, îmi era dor, căci au trecut peste 10 ani de la ultima carte citită de mine într-o vacanța de vară. Am cam ratat multe cărți noi, dar și vechi, dar poate voi avea timp să recuperez cumva.

   Mi-am dorit o carte care să-mi amintească de stilul Sandra Brown, să mă surprindă, să mă țină captivă într-o poveste memorabilă. Paravanul de fum avea să facă toate astea, și poate chiar mai mult. Am avut așteptări, iar acestea mi-au fost răsplătite oarecum.

   Paravanul de fum este cartea care m-a surprins plăcut, dar în care nu am recunoscut stilul Sandrei Brown. Diferă foarte mult această poveste și stilul în care a fost scrisă de tot ce-am citit eu  până acum. Romanul Paravanul de fum mă distanțează mult de poveștile foarte siropoase ale autoarei.

   Romanul de față este învăluit în mister, este plin de acțiune, spune o poveste ce se încadrează mai degrabă la mistery decât la romance, este foarte bine scris, într-un stil diferit, care nu face altceva decât să trezească interesul, curiozitatea și pofta de lectură – pentru a afla cât mai repede deznodământul.

   Intri în poveste cu așteptări, dar ești surprins încă de la prima pagină, misterul te învăluie imediat, suspansul îți crește pulsul, dar vrei să afli, vrei piste care să te facă să înțelegi ce s-a întâmplat de s-a ajuns la…crimă.

   Jay este polițist – unul foarte cunoscut, dar și misterios, căci toate pistele duc la ideea că, a trăit o viață dublă, total necunoscută, plină de acțiuni, rău intenționate, interzise – din punctul de vedere al meseriei pe care o practica, cu atât mai mult cu cât, era considerat un erou.

   Britt este reporter la cel mai cunoscut post de televiziune, este un om dedicat muncii, dar care în trecut a făcut mult rău unui om nevinovat, neștiind că va simți pe pielea ei cum roata se va întoarce împotriva ei.

   Ce legătură există între Jay și Britt? Ce fel de relație au? Ce-i aduce împreună într-un bar, dar mai ales ce se întâmplă mai departe? Nimeni nu știe, Britt nici atât, dar realitatea e cruntă: Jay este mort, Britt acuzată de crimă, iar amintirile ei în legătură cu acea noapte sunt în ceață.

   Frânturi de imagini vii și dialog trunchiat îi invadează gândul, dar nimic nu este clar și nici o piesă din acest puzzle misterios nu o duce pe Britt pe calea adevărului. Tot ce știe ea este ca nu l-a ucis pe Jay, că nu avea cum să facă asta, dar totul o incriminează și nimeni de la poliție nu o crede că nu-și amintește nimic din ceea ce s-a întâmplat.

   Ea bănuiește motivele care au dus la pierderea memoriei, bănuiește de ce amintește nimic, dar nici unul nu o salvează, nu o scot la lumină, ci o înfundă mai tare, căci autopsia nu îi susține tinerei Britt declarația convingătoare, așadar este acuzată și vinovată de crimă. Deși ea spune că nu a comis o asemenea faptă.

   Ce se va întâmpla mai departe? Se va preda și va ispăși o pedeapsă, fiind nevinovată? Va fugi sau va fi salvată în ultimul moment de.. adevăr?

   Fix în momentul în care se cam pregătea arestarea ei, trecutul revine ca o umbră, o ia din prezent și o face să regrete situația ce nu mai poate fi schimbată. Trecutul ei glorios, devine dureros. Trecutul ei poartă un nume:  Raley, iar ceea ce urmează îi unește pe cei doi, îi determină să se unească într-o luptă cu morile de vânt pentru descoperirea adevărului. Poveștile celor doi, Britt și Raley este trasă la xerox, cu același numitor comun Jay.. Să fie aceasta oare o poartă spre adevărul învăluit în mister total?

   Multe întrebări și prea puține răspunsuri, dorințe de nestăpânit îi unesc pe cei doi – una pentru descoperirea secretelor bine ascunse, iar alta este dorința și pasiunea ce-i apropie din ce în ce mai tare.

   Vor afla împreună adevărul? Vor reuși oare împreună să dea la o parte paravanul de fum ce acoperă foarte bine adevărul? Va fi posibil ca toată ceața să dispară, iar ei să fie declarați nevinovați? Cum vor face față pasiunii – vor ceda sau nu? Vor rămâne împreună sau pericolul care-i pândește îi va despărți?

   Atât de multe întrebări și piste false. Atât de multe piese în acest joc periculos. Cartea a fost pe placul meu, doar că la un moment dat… m-am simțit prea încurcată în detalii, prea îndepărtată de aflarea adevărului și de final.

   O carte bună care nu merita să fie atât de lungită. Totuși.. aceste întorsături și ițe încurcate, m-au făcut să-mi pierd răbdarea, recunosc asta cu toată sinceritatea, dar au și crescut emoția la cote maxime.  Suspans, acțiune, iubire și lupta pentru adevăr s-au unit într-un tot.

Paravanul de fum nu dispare dacă nu ai curajul să riști și să treci prin el.

Lectură plăcută!

Cartea este disponibilă pentru comandă pe site-ul targulcartii.ro

Cărţile ce vor apărea în Colecţia Iubiri de poveste-iunie 2017

    Romanele ce vor fi publicate în luna IUNIE în colecția ALMA – Iubiri de poveste, cele care apar sâmbătă la chioșcuri alături de ziarul Libertatea.

  1. O CHESTIUNE DE ONOARE de Grace Burrowes-03.06.2017
    O autoare nouă și primul volum al seriei Miresele Windham.
  2. CELE PATRU LEBEDE de Winston Graham10.06.2017
    Volumul al șaselea al seriei Poldark, continuarea romanului LUNA NEAGRĂ, pe care îl găsiți săptămâna aceasta la toate punctele de difuzare a presei.
  3. CUM SĂ EDUCI UN REBEL de Juliana Gray17.06.2017
    Volumul al treilea al seriei Prințese deghizate, continuarea romanului CUM SĂ-ȚI STĂPÂNEȘTI MARCHIZUL, care va apărea la chioșcuri sâmbătă, 20 mai.
  4. SACRIFICIUL INIMII de Deeanne Gist-24.06.2017
    O poveste despre speranță, iubire și inimi frânte pe fundalul târgului mondial de la Chicago din 1893.

Sursa. Cărţi Romantice

Florile vieții, de Rina Ziamni-recenzie

Editura Smart Publishing, 2017

187 de pagini

Nu putea urî toți trandafirii, doar pentru simplul fapt că se înțepase în spinii unuia. Trebuia să lupte pentru fericirea ei. Se născuse la o margine de viață și primise firul destinului ei de la un înger trimis de Dumnezeu.

   Rina Ziamni este o autoare pe care am descoperit-o recent și, încă de la primele pagini ale romanului în discuție, am comparat-o cu Ileana Vulpescu, datorită construcției personajului principal feminin. Tehnica narativă, însă, diferă, cea a Ilenei Vulpescu insistând pe analiza psihologică și pe procesele de conștiință ale personajului.

   Florile vieții este romanul unui destin, al unei femei, Marina. Încercată de viață în multe feluri, ea cunoaște fericirea târziu, când se consolase deja cu singurătatea și dezamăgirea.

   Proaspăt ieșită de pe băncile facultății și cu o slujbă ca profesor, Marina se lasă căsătorită de părinți, fără a fi îndrăgostită. Din această căsătorie scurtă, ea va avea un copil, pe care îl va crește singură: prima floare a vieții ei. Îl iubește și i se dedică total, îi oferă tot ce poate din salariul ei de profesor, fără a aștepta recunoștință. Își dorește, în schimb, afecțiunea lui, dar nu o va primi niciodată. Se dedică profesiei, unde cunoaște și iubește alte flori: elevii. Răpusă de singurătate după moartea mamei și plecarea tatălui în altă localitate (care, de altfel, părăsise căminul conjugal cu mulți ani în urmă), se recăsătorește cu Dorel, un fel de Hagi-Tudose contemporan, violent, care strânge gunoaie pe care le adună în apartamentul Marinei.

Ca s-o chinuie și mai mult, i-a aruncat bunurile bune de la mama ei, aducând gunoaie în casă, spunând că ale ei erau prea vechi, demodate. A demontat caloriferele și le-a depozitat în pivniță, ca să le vândă, pentru că erau din fontă. A spus că va lua altele din aluminiu sau oțel și că va monta o centrală pe gaz,ca să facă economie la întreținere.

    Bătăile tot mai frecvente o determină pe Marina și ia atitudine și obține un ordin judecătoresc de restricție și divorțează. Apartamentul de jumătate demolat de fostul soț este scos la vânzare de fiul ei, care îi propune să locuiască într-o garsonieră din alt cartier bucureștean. Tristă, bolnavă și singură, își petrece verile în casa unei bătrâne de la mare. Aici cunoaște un musulman, care îi va deschide ochii asupra valorii vieții. Își dă seama că trebuie să se bucure de viață. Ceva mai târziu, va cunoaște adevărata iubire… .

Iubindu-l pe el, Marina descoperise adevărata dragoste, în care se putea dărui cu pasiune, fără rușine și pudoare, pentru că primea la rândul ei aceeași patimă și dorință. Dragostea lor creștea din zi în zi, devenea prin fiecare episod ceva puternic, care avea să să-i unească pe viață.

   Acțiunea are loc de-a lungul multor ani, încă de înaintea Revoluției din 1989 și până în zilele noastre (Marina citește cărți din seria „iubiri romantice” și o citează pe Irina Binder) și este presărată cu secvențe detaliate despre Revoluție, istoria Algeriei și a Islamului, dar și efectele benefice ale medicinei naturiste. Evenimentele sunt prezentate cronologic, pe alocuri cu mici bucle în timp, care m-au cam derutat. Finalul surprinde ultima floare din buchetul vieții ei, cu miros discret de iasomie.

   Romanul este o doadă a faptului că lucrurile bune nu li se întâmplă întotdeauna oamenilor buni, dar și că nu trebuie să îți pierzi niciodată speranța. Marina e o supraviețuitoare, care și-a primit, în final, recompensa.

Cartea Florile vieții, de Rina Ziamni a fost oferită de Editura Smart Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Smart Publishing

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Soţia plantatorului de ceai,de Dinah Jefferies-precomandă

Titlu original: The tea planter’s wife

Traducător: Monica Şerban

Colecţia: Damen Tango

Număr pagini: 440

Data apariţiei: 18.05.2017

 

Detalii

   Tânăra Gwendolyn Hooper ajunge în exoticul Ceylon, nerăbdătoare să înceapă o viaţă nouă ca soţie. O întâmpin[ însă un soţ distant, secretos şi întotdeauna ocupat. Explorând singură plantaţia de ceai, Gwendolyn descoperă uşi încuiate, rochii vechi şi alte semne ale unui trecut necunoscut. Când trebuie să aducă pe lume un copil, trebuie şi să-i dezvăluie lui Laurence adevărul.

   „O poveste pasionantă, despre mistere, conduite şi prejudecăţi, care se petrece în Ceylon (Sri Lanka de azi). Jefferies demonstrează că ştie să scrie o poveste plină de suspans, în care motivaţiile complexe ale personajelor se întâlnesc în chip surprinzător.“

 

Publishers Weekly

 

   „Carte ofertantă, cu o atmosferă incredibilă, Soţia plantatorului de ceai este un roman de epocă dintre cele mai reuşite. E pur şi simplu fermecătoare.“

The Sunday Express

 

„Cartea mea ideală – nu am putut s-o las din mână.“

Santa Montefiore

Sursa Editura Nemira

Aripile destinului, de Danielle Steel-prezentare

   Nicolas von Bingen și Alex von Hemmerle, membri ai aristocrației germane, sunt prieteni din copilărie. Amândoi văduvi, aceștia își cresc copiii – cei doi băieți plini de viață ai lui Nick și fiica adolescentă a lui Alex – în liniște și lux pe întinsele domenii bavareze care aparțin familiilor lor de generații. În timp ce Nick se complace într-o viață plină de plăceri, Alex își dedică timpul creșterii renumiților cai lipițani albi, care captivează publicul de-a lungul întregii Europe cu capacitatea lor de a dansa la comandă, creaturi maiestuoase ale căror genealogii sunt rare și neprețuite. Dar genealogia lui Nicolas este cea care schimbă totul, atunci când tatăl său primește un avertisment de la un contact de rang înalt din Wehrmacht. Un secret din trecut face ca familia să fie vulnerabilă la valul în creștere al nazismului: mama lui Nick, pe care el nu a cunoscut-o, era de origine evreiască.
Brusc, Nicolas trebuie să părăsească Germania, să traverseze Atlanticul și să-și făurească, alături de fiii săi, o nouă viață în America. Supraviețuirea lor va depinde de un dar de preț primit de la Alex, singura lor miză pentru viitor: opt cai pursânge, dintre care doi lipițani uimitori. În Florida, unde Nicolas se alătură circului Ringling Brothers, el devine Nick Bing, iar armăsarul alb primit de la Alex – numit Pegas – ajunge punctul de atracție al spectacolului.

Sursa: Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Regina umbrelor, de Sarah J. Maas-Precomandă

 Număr pagini: 704

   Celaena Sardothien a revenit în regatul său, pentru a-şi duce la bun sfârşit răzbunarea şi a-şi elibera ţinutul de tiranicul rege care a răpit magia. Pentru prima dată, şi-a acceptat identitatea. Este Aelin Galathynius, Regina Terassenului, însă, înainte de a redobândi tronul, trebuie să lupte. Cel de-al patrulea volum al seriei Tronul de cleştar continuă aventurile Caelenei, în drumul său spre un deznodamânt care i-ar putea schimba viaţa pentru totdeauna.

Fragment

   O creatură aștepta în întuneric. Era antică și crudă, și pășea în umbre, controlându-i mintea. Nu făcea parte din lumea lui și fusese adusă aici ca să îl umple de frigul ei primordial. Erau încă separați de un fel de barieră invizibilă, dar zidul se năruia puțin câte puțin de fiecare dată când creatura mergea încet de-a lungul său, testându-i rezistența. Nu își aducea aminte cum îl cheamă. Era primul lucru pe care îl uitase când întunericul îl învăluise cu câteva săptămâni, luni sau epoci în urmă. Apoi, uitase numele celorlalți care însemnaseră atât de mult pentru el.

   Își aducea aminte groaza și disperarea – numai din cauza momentelor singulare care tot întrerupeau bezna, ca ritmurile constante ale unei tobe: câteva minute de țipete și sânge, și vânt înghețat. În camera aceea de marmură roșie și sticlă fuseseră oameni pe care îi iubea; femeia își pierduse capul… Și-l pierduse, de parcă decapitarea ar fi avut loc din vina ei. O femeie încântătoare, cu mâini delicate ca niște porumbei aurii. Chiar dacă nu își amintea cum o cheamă, știa că nu era vina ei. Era vina bărbatului de pe tronul de sticlă, care îi ordonase acelei gărzi să-i sfâșie carnea și oasele cu sabia. În afara momentului în care capul acelei femei lovise cu un zgomot surd pământul, nu mai exista nimic altceva în întuneric. Nu exista decât acel moment, din nou, și din nou, și din nou – și acea creatură care se plimba de colo-colo, aproape, așteptându-l să cedeze, să se predea, să îi permită să intre. Un prinț.

   Nu își aducea aminte dacă făptura aceea era prințul sau dacă el însuși fusese odată un prinț. Era puțin probabil. Un prinț nu ar fi permis ca acea femeie să e decapitată. Un prinț ar fi împiedicat sabia. Un prinț ar fi salvat-o. Cu toate acestea, nu o salvase și știa că nimeni nu venea să-l salveze pe el. Dincolo de umbre, încă mai exista o lume reală. Bărbatul care ordonase sfârtecarea acelei femei încântătoare îl forța să facă parte din ea. Iar când o făcea, nimeni nu observa că devenise aproape ca o marionetă, care se lupta să vorbească, să acționeze ignorând cătușele. Îi ura pentru că nu observau. Ura era una dintre emoțiile pe care încă le mai cunoștea. „Nu trebuia să te iubesc.“

   Asta îi spusese femeia – apoi murise. Nu ar fi trebuit să îl iubească, iar el nu ar  trebuit să cuteze să o iubească pe ea. Merita acest întuneric și, imediat ce granița invizibilă se spulberă, iar creatura care aștepta se năpusti, infiltrându-se și umplându-l… ar fi primit acest întuneric pe merit. Așa că, rămase legat în noapte, martor al țipetelor, al sângelui și al impactului cărnii pe piatră. Știa că ar fi trebuit să se lupte, știa că se luptase în acele ultime secunde, înainte ca acel colier din piatră neagră să-i strângă gâtul. Dar o creatură aștepta în întuneric, iar el nu mai reușea să i se mai împotrivească pentru mult timp.

Sursa: Editura Rao

Simon și Planul Homo Sapiens, de Becky Albertalli-recenzie

    Editura Epica a publicat în colecția sa Epicwave în anul 2017 un roman dedicat adolescenților extrem de interesant. Este vorba de romanul de debut al scriitoarei americane Becky Albertalli, “Simon și planul Homo Sapiens”. Titlul în limba engleză este  “Simon vs. The Homo Sapiens Agenda” și a apărut pentru prima dată în anul 2015. Este un roman de doar 268 de pagini care s-a bucurat de un deosebit succes atât din partea publicului cititor cât și din partea criticii. A primit premiul “William Morris Debut Award” în 2016 pentru cel mai bun roman de debut dedicat tinerilor. “Publisher ‘s Weekly” este de părere că “cititorii se vor îndrăgosti nebunește de Simon” și eu le împărtășesc părerea.

   Povestea în sine este simplă și destul de obișnuită în linii mari atunci când este vorba de adolescenți de 16-17 ani aflați în ultimele clase de liceu. Așa este personajul principal, Simon Spier. Elev bun, fără probleme de adaptare sau integrare în școală și în clasă, cu o bună atmosferă familială, urmând cursurile școlare alături de Nick și Leah cu care a fost de fapt coleg încă de la patru ani, la grădiniță. După școală participă la o clasă de muzică și teatru alături de colegii lui.

  Ne aflăm la sfârșitul lunii octombrie când pe lângă testele obișnuite înaintea vacanței de Crăciun, Simon și colegii lui trebuie să facă față și sărbătorilor premergătoare tradiționale universului cultural american, Halloween, ziua Recunoștinței plus alte sărbători mai puțin cunoscute. Viața obișnuită a lui Simon care de obicei se învârte între școală, repetiții, întâlniri cu Nick și Leah acasă la Nick pentru jocuri pe calculator, serile la TV cu părinții și sora mai mică, este perturbată brusc din cauza propriei lui neglijențe. Uită să se delogheze la calculatorul de la biblioteca școlii după ce și-a citit corespondența secretă de pe pagina de mail. Acest lucru îi dă prilejul colegului său Martin Addison, un elev bun care își ascunde timiditatea sub un comportament voit comic, să-i citească emailurile personale și să-l șantajeze. Simon este șocat:

Doamne, Dumnezeule, Și eu care îl credeam pe Martin inofensiv! Un tocilărel cam penibil, ca să fiu eu sincer, dar nu e ca și cum ar fi un lucru rău. Și mereu l-am considerat cu tip haios.” p. 10

Ideea că Martin ar face publică corespondența lui secretă îl deprimă pe Simon:

Dumnezeule! Pagina Secretele DeLaCreek de pe Tumblr, epicentrul bârfelor de la Liceul  Creekwood. Toată școala va afla în decurs de o zi.”

  Pentru că este vorba de corespondența secretă sentimentală dintre Simon și alt băiat care semnează Blue în timp ce el însuși se ascunde sub numele de Jacques. O corespondență foarte importantă pentru el la fel ca și pentru Blue. Pentru colegul său Martin era vorba doar de corespondența de dragoste dintre doi băieți, ceea ce nu lasă loc de îndoială asupra identității sexuale a celor doi. Ca să nu facă publică toată povestea, Martin îi cere lui Simon să-l ajute să se apropie de cea mai populară fată din clasa lor, Abby Suso, pe care însă părea să o placă și prietenul său, Nick. Simon are acum două dileme majore. Cum să dea curs șantajului lui Martin fără să se interfereze în relația lui Nick cu Abby și cum să scape de posibilitatea de a i se dezvălui identitatea sexuală într-un mod cu totul nedorit. Nu printr-un mic scandal dorea el să afle familia lui și prietenii lui ceea ce deja știa despre el însuși de ceva timp. Și mai ales nu dorea sub nici o formă să piardă prețioasa prietenie cu Blue despre care nici măcar nu știe cine este cu adevărat.

   Din acest moment viața lui Simon atât de predictibilă până atunci intră în alt ritm și în altă profunzime a trăirilor interioare. Are noi experiențe ca aceea de a bea pentru prima dată în viață o bere la petrecerea de Halloween sau de a merge pentru prima dată la un meci de fotbal. Și în paralel continuă corespondența cu Blue care îl ajută să își mențină echilibrul interior.

   Ce se întâmplă cu Simon, cine este de fapt Blue, cum anume vor afla familia lui și prietenii despre orientarea lui sexuală, cum vor evolua relațiile cu colegii lui, toate acestea merită să vă determine să citiți romanul.

   Mi-a plăcut foarte mult modul în care este construită povestea și mai ales credibilitatea totală a personajelor dar și a situațiilor în care sunt puse într-un moment sau altul al acțiunii. Evident totul se bazează pe o perfectă cunoaștere a specificului trăirilor adolescentine așa cum este și firesc de la o autoare care este de profesie psiholog. Succesul cărții se datorează în principal modului în care este construit personajul Simon Spier. Faptul că este foarte inteligent fără să fie arogant, faptul că este un elev bun fără să fac caz de acest lucru, faptul că știe să fie prieten și faptul că știe să respecte regulile pe care societatea le-a creat pentru ca oamenii să poată avea o viață civilizată și mai ales faptul că știe să iubească îl fac cu adevărat cuceritor. Betty Albertalli nu folosește sistemul clasic prin care personajul pozitiv este scos în evidență și anume crearea unui pandant negativ pe măsură. În romanul “Simon Spier și planul Homo Sapiens” toate personajele sunt pozitive în diverse grade, dar pozitive. De fapt cred că unul din mesajele cărții este tocmai acest mod neconflictual de a privi realitatea. Se fac glume pe seama unuia sau altuia, se folosește limbajul specific adolescentin cu nuanțe agresive aparent, are loc șantajul lui Martin, dar în esență nimeni nu este cu adevărat rău și nimeni nu folosește o lupă malefică pentru a-i observa pe cei din jur. Cred că aici intervine latura puțin utopică a cărții, dar care o face foarte plăcuta la citit. E o imagine a lumii așa cum ar trebui să fie.

   După lectura romanului am ajuns la concluzia că scriitoarea americană Becky Albertalli oferă cititorilor o provocare. Este primul său roman inspirat din munca de psiholog profesionist pe care a desfășurat-o la New York timp de șapte ani, ocupându-se de problemele de comportament, adaptare și maturizare ale adolescenților. Și știe foarte bine cât de importantă este mai ales la această vârstă specială puterea exemplului. Prin personajul său, Simon Spier oferă un exemplu pozitiv celor care la un moment dat își vor pune întrebări legate de identitatea lor sexuală. Printr-o întreagă pleiadă de personaje secundare extrem de bine conturate și captivante, oferă exemplul pentru cei care s-ar putea afla în preajma cuiva ca Simon. Atmosfera din școală la fel ca și cea din familia lui Simon sunt exemplare și de dorit pentru oricare tip de adolescent. De aceea în totalitate romanul este luminos, optimist, plăcut și convingător. Sunt perfect de acord cu părerea scriitorului Alex Sanchez, autorul romanelor “Rainbow Boys” și “Boyfriends with Girlfriends”:

   “Becky Albertalli a scris cel mai bun gen de poveste de dragoste: genul acela în care te îndrăgostești de personaje în timp ce ele se îndrăgostesc unele de altele; genul de poveste care, chiar după ce ajunge la final, te face să porți personajele peste tot cu tine, prea îndrăgostit ca să le dai drumul”

   “Simon și planul Homo Sapiens” este un roman dedicat adolescenților, dar eu cred ca poate fi o lectură deosebită la orice vârstă pentru că nu e niciodată prea târziu să învățăm lecția acceptării diferențelor, a înțelegerii și iubirii.

   Vreau neapărat să subliniez aspectul deosebit al cărții, coperta foarte frumoasă și atractivă și mai ales hârtia de calitate pe care este tipărită cartea, toate contribuind din plin la o foarte plăcută lectură.

Cartea Simon și Planul Homo Sapiens de Becky Albertalli a fost oferită pentru recenzie de Editura Epica. Poate fi comandată de pe site-ul Editura EpicaPentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Parfum de orhidee, de Adriana Iacob-recenzie

Editura Smart Publishing, 2017

Număr de pagini: 103

 

Parfumuri am multe, dar unul singur mă mulțumește pe deplin: cel al iubirii – parfumul iubirii, parfum de orhidee.

   Să scriu despre cartea Adrianei Iacob nu este ușor, deoarece autoarea refuză rigorile literaturii clasice și pornește într-o aventură romanescă, în care se află în prim plan Femeia, în actuala sa condiție și în toată complexitatea. Personajul-narator face mărturisiri dureroase, din care are însuși de învățat, cunoaște fiorul iubirii totale, apoi suferința despărțirii.

   După finalizarea lecturii, mi-a venit o idee (pe care nu am dus-o la îndeplinire, fascinată fiind de formatul cărții, calitatea hârtiei și coperta de-a dreptul fabuloasă): să rup toate paginile și să le amestec ca pe niște cărți de joc. Apoi, să reîncep lectura. Mi-am dat seama că impresiile de lectură ar fi aceleași.

   O femeie inteligentă se cunoaște pe sine însăși și știe să gestioneze situațiile de criză. O femeie inteligentă  care suferă se vindecă prin logos. Consider naratoarea cărții de față un alter ego al autoarei, o purtătoare de cuvânt a femeii care suferă, neagă, se înfurie, speră, se vindecă și acceptă.

   Suferința cauzată de o iubire pierdută o determină pe Femeie să oscileze între optimism și pesimism, între încredere în oameni și dorința de singurătate.

Iubesc oamenii frumoși sufletește. Mă inspiră și mă fac să cred că, dacă vor, oamenii pot fi chiar buni. Nu am întâlnit mulți, dar aceia pe care i-am întâlnit mi-au dăruit puțin din lumea lor, înfrumusețând-o și pe a mea. Am descoperit astfel că, încă mai sunt oameni care dăruiesc, pur și simplu, fără să aștepte nimic în schimb.

    La polul opus, nopțile de iubire sunt înălțătoare și-i provoacă fericire reprodusă în pagini de emoție pură.

Mă gândesc la felul în care pielea mea tânjește după atingerea ta și la momentele în care respirația ți se rostogolește printre buzele mele amorțite de barba ta, la rotunjimile mele croite parcă după forma palmelor tale, la umerii mei plămădiți după sărutările tale… Mă gândesc cum îmbrățișările tale, unde electrice în trupul meu, fac să vibreze părți adormite din mine și am simțit din nou cum mi se strânge inima fără tine.

   Un rol aparte în economia textului îl are capitolul care oferă și titlul volumului: Parfum de orhidee, o prefață aflată la mijlocul volumului., dar și o autocaracterizare făcută la rece. Privit din altă perspectivă, acest capitol distinct deschide seria mărturisirilor erotice ale naratoarei, ce urmăresc etapele pe care le parcurge o relație: întâlnirea fericită într-o zi de iarnă târzie, fericirea zilelor petrecute împreună și tristețea celor petrecute în așteptare, sentimentul apropiatei despărțiri, despărțirea, furia, disperarea, reproșurile, acceptarea. Femeia cu parfum prețios de orhidee conștientizează că fiecare iubire pierdută este o experiență care o face mai puternică și pentru asta-i mulțumește fostului iubit.

Am obosit să alerg după fericire, după fiecare milimetru de zâmbet. Oare mai iubesc? Oare mai pot iubi?

Cine a zis că poți iubi la nesfârșit, să știe: dragostea trece. Trece dacă nu e alimentată în fiecare zi cu dovezi. Cu fapte și gesturi sincere. […

Am obosit să fiu dezamăgită de omul iubit, îmi este indiferent unde este el,ce gândește despre mine sau ce nu gândește. Acesta este sfârșitul.

Nu știu dacă există suflete pereche. Eu una nu l-am găsit încă pe al meu… sau…? Dar știu că există „momente pereche”, clipe de o tandrețe sufletească care te inundă paradisiac, care te înalță solar și-ți dau sentimentul că ești infinit.

   Recunosc că inițial am crezut că Parfum de orhidee cuprinde pagini de jurnal, prin urmare, nu o puteam încadra în specia „roman”. Un jurnal al oricărei femei, un jurnal universal al unei femei rănite, care se reinventează. Încă mă mai gândesc la posibilitatea aceasta. Căci, care cărți rămân în memoria noastră, dacă nu cele care ne intrigă?

Aștept opiniile voastre. Lectură plăcută!

Cartea Parfum de orhidee, de Adriana Iacob a fost oferită pentru recenzie de Editura Smart Publishing. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Smart Publishing

Only with Your Love

Dorinţe interzise, de Lisa Kleypas-cocktail exotic sorbit într-un han cu piraţi-recenzie

Editura Miron
Titlul original: Only with Your Love
Traducere: Cornelia Cernețchi Pascu
Număr de pagini: 368

   Dorinţe interzise este o întrepătrundere exuberantă a tuturor genurilor de delicii care te atrag la o carte, atunci când încerci să afli ceva despre ea. Peisaje superbe: oceane, ţărmuri exotice, plantaţiile coloniale de odată, splendoarea boemă a New-Orleans-ului istoric, apele mlăștinoase pitoreşti ale Louisianei cu smârcurile şi pădurile lor inundate prin care atârnă muşchii vegetali ca într-o secvenţă extraterestră din Avatar. Personaje fascinante: tânăra nobilă franceză căsătorită peste mări cu un doctor creol, ce străbate oceanul pentru a-şi întemeia o nouă viaţă, familii aristocratice disfuncţionale, fraţi gemeni interschimbabili, piraţi fioroşi mustind de vicii, nobilime europeană decadentă adaptată la exostismul altui continent şi ofițeri foarte milităroși. Romantism: poveşti de iubire intercontinentală cu impulsuri date de datorie, raţiune, înduioşare, respect, dorinţă carnală de moment sau pasiune totală. Acţiune palpitantă: călătorii pe corăbii prin rute maritime nesigure, abordaje piratereşti, înfruntări armate, lupte de stradă, dueluri pe mize vitale, evadări spectaculoase, urmăriri prin codri şi ape, deghizări pentru a evita pericole şi multe lovituri de săbii, cuţite sau împuşcături. Erotism tulburător: scene lungi fierbinţi, pasiune şi dorinţă izbucnind chiar în cele mai nepotrivite momente, tocmai pentru cei mai de evitat şi mai improbabili parteneri, dar cu atât mai pline de clocot şi forţă explozivă. Istorie: vremurile extinderii dominaţiei albe asupra Americilor, când englezi, francezi, spanioli, portughezi şi olandezi îşi răspândeau coloniştii în cele mai neobişnuite genuri de climă şi teritoriu, unde încercau să refacă cultura lor europeană, altoită pe alocuri cu sclavie neagră, mereu rezultând ceva total nou, o civilizaţie la fel de interesantă, dar net diferită de cea de acasă… Toate astea şi multe-multe altele, într-un cocktail exotic pe care îl va sorbi cu nesaţ orice gen de cititor, odată ce l-a gustat.

   Atât de entuziasmat am fost de acest historical romance pe care l-am luat în mâna cu oarecare ezitare, din cauza preconcepției că romanele rozalii sclipicioase sunt exclusiv pentru fete, încât la finalizare l-am ridicat în slăvi dintr-o singură răsuflare, aşa cum l-am şi devorat. Chiar dacă niciodată nu am fost genul de cititor limitat de separaţii sexuale sau de gen literar şi am oroare de expresia “m-a scos din zona de confort”, fiind adept înfocat al lui “nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin”, ba chiar am explorat cu interes potenţat de feminitatea lor, diferite genuri ale literaturii romantice de dragoste scrise de autoare, tot aveam prejudecata că, indiferent cât de amuzant sau erotic ar fi,  la fetiţe, pur şi simplu, nu o să fie niciodată aceeaşi distracţie din punct de vedere al acţiunii, ca la băieţei. Ei, se pare că uneori, totuși, e. Să spun doar, pentru cititorii masculi, că în cartea asta sunt masacrate în primele pagini mai multe personaje cu potenţial de a deveni principale, decât într-un întreg sezon de Game of Thrones. Sper ca asta să nu îndepărteze acum cititoarele, rămâne loc destul şi pentru dragoste şi sentimente profunde, ba chiar, toată agitaţia criminală din jur le face pe acestea să devină mai intense şi mai flămânde.

  Gata, m-am răcorit de proaspătul entuziasm post-lectură, să o luăm raţional, aş zice logic masculin, dacă aş fi sigur că e politically correct.

    Acest roman scris de Lisa Kleypas, care încă era o autoare începătoare în 1992, nu regina bestseller-ului istorico-romanţat de acum, are personaje de legătură cu un volum precendent al ei, Only în Your Arms / Căsătorită cu un străin (apărut tot în 1992). Dar nu simţi nicio clipă vreo lipsă de informaţie sau discontinuitate cu ceva anterior, pentru că primul roman din seria Vallerands se concentra pe iubirea dintre Lysette şi Maximilien care în  Only with Your Love / Dorinţe interzise e un pater familias, iar protagoniştii bărbați au devenit fiii săi gemeni, Philippe şi Justin.

   Celia Verite este o pariziancă de 24 de ani, ce după moartea mamei s-a dedicat îngrijirii numeroasei sale familii, ajungând la frageda-i vârstă şi în pofida frumuseţii sale diafane şi aurii, aproape o fată bătrână,  pentru acea vreme. Îl cunoscuse pe americanul Philippe Vallerand care studia să devină medic, când a fost invitat la masă de către tatăl său, ce-i era profesor. Folosind ca pretext o carte de filosofie a lui Rousseau, între cei doi s-a înfiripat o atracţie incipientă şi s-au făcut primele promisiuni, dar cu lentoarea specifică timpului, a fost nevoie de trei ani, de terminarea războiului cu britanicii şi de o mulţime de scrisori de dragoste, pentru ca el să se reîntoarcă şi să o ia de nevastă spre a o duce peste ocean în New Orleans, la nobiliara lui familie creolă, deţinătoare de plantaţii şi de o mini-flotă comercială.

   Câteva cuvinte, probabil enervante prin nuanţa didactică, despre creoli. Să nu vă închipuiţi când auziţi că Phillipe avea păr negru şi ochi de un albastru intens, vreun mulatru cu privire azurie, cum se mai fabrică uneori, din greşeală. Creol avea atunci alt sens decât cel care a ajuns preponderent actualmente, deşi chiar şi azi dicţionarele le menţin pe ambele. Creoli erau numiți iniţial coloniştii francezi născuţi în Louisiana, botezați aşa pentru a fi deosebiţi de ne-băştinaşi, cei născuţi în Franţa sau prin alte locuri. Apoi cuvântul s-a răspândit la toţi coloniştii europeni din zonă, dar mereu cu referire la rasa albă. După revolta sclavilor africani din Santo Domingo, mulţi refugiaţi spanioli cu sclavi negri s-au stabilit în New Orleans, astfel că s-a format în timp o majoritate metisă printre nativi, fapt ce a dus la confuzia de astăzi între creol ca echivalent al unei rase mixte şi creolul istoric – colonistul alb francez, spaniol sau portughez. Josephine, soţia împăratului Napoleon, era o creolă din colonii şi ţin minte că atunci când eram adolescent şi nu aveam suficientă determinare să caut  aprofundarea vreunei informaţii întâmplătoare, când auzeam asta, ştiind că nu era vreo metisă, mă întrebam într-o doară ce naiba înseamnă. De aici nevoia de divagaţie, acum. Doar o mică digresiune istorico-lexicală.

 

   Golden Star, nava familiei Vallerand pe care navigau tinerii căsătoriți, în 1817, ajunge în Golful Mexic, când e abordată de piraţi. Sub conducerea nemilosului Căpitan Legare, echipajul le este masacrat şi Celia e luată prizonieră, Philippe căzând eroic la datorie în timp ce încerca să o apere. Prada este dusă pe o insula trasformată într-un adevărat cuib de piraţi, unde Celia urma să fie oferită ca trofeu fratelui pervers şi grăsan, un fel de Jabba the Hutt, al lui Legare. Până acum fata scăpase fără abuzuri serioase, dar adevărul e că după ce autoarea a specificat cum nu apucase să îşi tragă niciun strat de lenjerie pe ea, sub cămaşa de noapte, stai un pic cu grijă să nu i se întâmple chestii teribile din partea piraţilor, a şoarecilor din cala unde o închid sau să nu-i fie noaptea prea frig în umezela adâncimilor corăbiei. De şoareci, măcar, a salvat-o o pisicuță mai eficientă ca tot restul  echipajului lui Golden Star, care nu a putut-o proteja de piraţi. Chiar, ce s-a întâmplat cu pisica aia? Din păcate, nu se  menţionează. Sper că a ajuns cu bine la mal şi a adoptat-o vreo prostituată sau vreun pirat ce iubea animalele şi spinteca numai oameni

    Pericolul pentru integritatea cămăşii fetei creşte exponenţial, când e adusă pe insulă şi oferită lui Andre Legare, fratele vicios şi sadic ucigaş de femei în jocuri sexuale, al căpitanului războinic de tip spartan, Dominic, cel care o capturase. Celia se împotriveşte pipăielilor pofticioase ale sinistrului frate hidos, îl mușcă de ureche şi încearcă să evadeze din hanul unde i se decidea soarta, dar nu reuşeşte să ajungă decât la masa unui alt pirat pe care se străduie să îl atragă de partea ei prin fluturarea unei posibile recompense ce o poate încasa pe ea de la familia Vallerand.

   Căpitanul Griffin este, din fericire, singurul pirat de pe insulă cu suficientă autoritate pentru a-l înfrunta pe Legare. Se oferă să o cumpere pe Celia pentru o sumă foarte mare de bani, dar mândria lui Dominic şi poftele neostoite ale lui Andre, ajung să impună un duel cu cel mai bun om al lor, având ca miză viaţa şi întreaga avere, pentru Griffin… Chiar dacă noul său apărător e capabil să o protejeze, lăcomia libidinoasă a lui Andre Legare tot va reuşi să sfâşie cămaşa fetei, când sado-masochistul încercă să-şi revendice cadoul, în noapte.

   Griffin se dovedeşte, insă, a fi mai mult decât un simplu pirat şi îşi pune în joc toate resursele când începe o acţiune sângeroasă împotriva fârtaţilor Lagare, căsăpindu-l pe unul dintre ei şi furându-le sclava. Evadarea şi urmărirea prin mlaştinile spectaculare ale Louisianei pentru a ajunge la plantaţia puternicului aristocrat creol, Maximilien Vallerand, este o aventură în aventură, într-un teritoriu al nimănui unde normele sociale sunt suspendate şi pasiuni imposbile se pot aprinde.

   Celia e atrasă împotriva oricărei noţiuni de moralitate, principialism sau bună-cuviinţă, de pletosul şi bărbosul pirat cu ochi glacial de albaştri, care îi amintesc atât de mult de ai soţului său pierdut, dar nu realizează decât odată ajunsă la plantaţie că el e tot un membru al familiei Vallerand, fratele geamăn Justin, doar barba lui deasă şi aspectul sălbăticit împiedicând-o să descopere mai repede realitatea.

    Întâlnim pe plantaţie două personaje extraordinare, protagoniştii primului roman al seriei, Lysette şi Maximilien, tatăl şi tânăra mamă vitregă a gemenilor. Cu adevărat adorabilă relaţia dintre ei, chiar dacă nu mai este ea vedeta cărţii, cum a fost în romanul precedent. Te face să vrei să ştii mai multe despre cuplul lor şi să îți dorești să îi cunoşti mai bine. Adică să citeşti cât mai grabnic Căsătorită cu un străin.

   În înlănțuirea de întâmplări captivante ce urmează, la un moment dat, încercând să răzbune moartea fratelui, Justin/Griffin este grav rănit şi, fiind urmărit de autorităţi ca pirat, va avea nevoie de un periculos joc al deghizării prin transformarea sa în Philippe şi încadrarea temporară în societatea creolă dublată de militarizarea americană, a New Orleans-ului. Protejată de el sau îngrijindu-l, Celia se îndrăgosteşte inevitabil de acest frate geamăn, dar atâtea interdicţii morale, sociale, religioase şi de bună creştere stau între ei…

   Totuşi, nimic nu poate stinge pasiunea lor împlinită din când în când. Pe departe, Lisa Kleypas este cea mai bună, anume la descrierea scenelor erotice. Dacă în timpul secvenţelor de acţiune ritmul e scurt, sacadat, confuz, comprimat, în clipele scenelor de amor, timpul pare să se dilate brusc. Atmosfera vibrează de dorință și fiecare gest capătă încărcătura erotică proprie, întipărindu-se în memoria şi simţurile îndrăgostiţilor.

    Prin fum şi foc, din incendii şi bubuitul exploziilor, dar mai ales prin vâlvătăile inimii, povestea de dragoste a celor doi eroi se călește, se oțelește, tot mai puternică, tot mai imposibil de frânt, ca orice mare iubire adevărată.

Cartea Dorinţe interzise, de Lisa Kleypas a fost oferită pentru recenzie de Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura MironApariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, librarie.net

Autor recenzie: Marius Andrei

 

 

 

Orbi în tranziţie, de Stelian Ţurlea-prezentare

Data apariţie: Mai 2017

   O frumoasă şi tristă poveste de dragoste, un love story din România confuză a acestor ani. În rolurile principale – un bărbat şi o femeie obosiţi de viaţă, care, întâlnindu-se, redevin tineri şi fericiţi. Nu pentru multă vreme. Minerii, grevele, vacarmul străzii, discursurile, huiduielile, performanţele profesionale, amatorismul agresiv, patetismul, demagogia, spectacolul oferit de mass-media, tot ceea ce constituie exaltanta, dar şi periculoasa dezordine din perioada de după 1989 inundă, ca un vârtej, existenţa celor doi şi în cele din urmă îi separă.-Alex. Ştefănescu

   Curajoasă în concizie, în imprudențele și provocările unei sincerități patetice, anticalofilă în stil – o transmisie live a unui amor din  zilele astea, ale noastre, ”într-o lume în care dacă nu înjură, fiecare se gândește numai al el”, și unde nefericirea – ca în toate poveștile valabile – își face datoria de cum simte vibrația unui entuziasm.-Radu Cosașu

   Orbi în tranziţie continuă firul epic dintr-un roman ante­rior al lui Stelian Ţurlea (Fă-ţi patul şi dormi! din 1997), păstrând tonul retractil al unui narator, Popeye, care ştie mai mult decât spune, un fel de eminenţă cenuşie a propriei vieţi (amoroase şi sociale), a meandrelor politice televizive şi a des­tinelor celor din jur.-Simona Sora

   Romanul este un soi de naraţiune-confesiune, făcută cu mijloace literare economicoase (se poate vorbi de un grad zero al scriiturii, foarte aproape de stilul jurnalistic), plină de consi­deraţii istorice, sociale şi mo­rale. Este mai degra­bă un roman al tranziţiei decât un love story.

Cartea poate fi comandată de pe Librex Publishing

Sursa foto şi text: Librex Publishing

Suflete pereche, de Mary Balogh-recenzie

Editura: Lider
Anul: 2013
Număr pagini: 368
Traducător: Mihnea Columbeanu

   Este a doua carte scrisă de autoarea Mary Balogh pe care o citesc, și deși aceasta nu se aseamănă cu prima, pot să afirm cu o convingere totală faptul că autoarea m-a cucerit iremediabil. Suflete pereche este o carte care mi-a adus bucăți din realitatea personală în fața ochilor, este povestea care m-a determinat să stau nemișcată minute în șir, cartea pe care nu mi-am dorit să o termin.

   Începutul mi-a dat multe momente în care nu o recunoșteam pe autoare, nu-i recunoșteam stilul, iar asta mi-a dat o stare de agitație continuă, fiind aproape convinsă de faptul că, această a doua întâlnire va fi cumva sortită eșecului.  Acum, după lectură pot să spun doar atât: Mary Balogh este genul de autor care te surprinde cu fiecare carte pe care o scrie.

   Suflete pereche împletește frumos poveștile și viețile a două suflete rănite, chinuite, ce-au luptat în cele mai sângeroase războaie – ocazie cu care, și Anne, dar și Sydnam pierd câte ceva. Odată cu întâlnirea lor, mai pierd odată. Singurătatea și ideea că pentru ei viitorul alături de partener și copii, a apus cu ani în urmă.

   Anne este acea femeie care s-a fript cu ciorbă și a învățat să suflet și în iaurt. Deși  în tinerețe plănuia să se căsătorească cu cel pe care-l cunoștea foarte bine, planul ei pică în ziua în care, află că  cel pe care-l voia alături se va căsători cu… fix cu cine se aștepta mai puțin.  Și parcă nu-i era de ajunsă suferința aceasta, era pe cale să aducă pe lume un copil – nelegitim.  Cireașa de pe tort e alta, totuși… familia ei o respinge, nu o acceptă cu un copil din flori, nu vor o asemenea pată asupra numelui. Anne învață să se descurce singură, acceptă că va rămâne singură, cu David toată viața.

   O invitație de vacanță, alături de copilul ei și alte persoane importante, e pe cale să-i schimbe viața, dar dacă la început era tristă pentru faptul că, timp de o lună, va trebui să stea departe de școală, copile, prietene și viața ei obișnuită, la plecare, sufletul i se face bucăți, mintea îi rămâne pe meleagurile Țării Galilor, iar inima sa rămâne la singurul bărbat care-a trezit în ea dorința și nevoia de iubire.

  Cine este Sydnam? Protagonistul și Anne se întâlnesc întâmplător, într-o seară când, minunata Anne, se plimba prin împrejurimi. L-a zărit, a văzut totul din profil, iar frumusețea lui era de-a dreptul răpitoare. Ceva s-a întâmplat, căci prima întâlnire a fost sortită eșecului.

  Adevărul este că Sydnam era frumos, așa cum îi văzuse Anne, dar ceva îi făcea, nu doar frumos, ci și… special. Un defect fizic îl făcea deosebit, îl deosebea de toți ceilalți bărbați. Indiferent de acest defect fizic, Anne s-a apropiat de el foarte curând, iar prietenia dintre ei doi și-a urmat cursul firesc.

   Începutul este întotdeauna, dar plimbările și timpul petrecut împreună a făcut ca restul să fie doar detalii, ca nimic să nu mai conteze atât de mult. Anne îl descoperă pe Syd cel adevărat, îi descoperă sufletul – cel  rănit, dar neatins de defecte.

  Curând cei doi ajung să-și povestească viața, să râdă, să facă împreună lucruri nebunești, să simtă că trăiesc și că nu sunt judecați pentru nimic, nici pentru cine sunt, pentru cum arată sau pentru ceea ce au făcut în trecut.

  Mesajul cărții este atât de simplu, dar real complet și complex. Și atât de bine se pliază pe realitatea noastră, încât, și numai pentru atât și merită să citești cartea:  Nimeni nu s-a născut ca să fie singur pe pământ. Indiferent de defecte, cu toții avem sufletul pereche. Cel mai mare defect uman, nu este cel de pe corp, nu e lipsa, ci limita.

   Îmi vei spune că povestea lor e doar în carte, că niciodată o poveste nu poate evidenția realitatea. Eu cred că orice poveste pornește de la un grăunte de adevăr, de la o idee reală, iar povestea sufletelor pereche este atât de frumoasă, atât de inspirată din realitate, încât e păcat să nu o citești și să nu înveți din ea. Nu există imposibil, nu exist defect pe care iubirea să nu-l transforme în calitate, nu vezi niciodată cu mintea ceea ce poți simți și vedea cu inima.

   Sydnam și Anne se văd dincolo de trecut, de defecte, de piedici. Și se simt apropiați, iar în ultima zi de vacanță, simt dorința inimilor – acea dorință căreia nimeni nu-i poate rezista. Simt chemarea și nevoia de a.. trăi intens iubirea ce i-a învăluit pe nesimțite. Iubirea face totul posibil.

   Totul dispare, regrete, păreri de rău, distanța dintre ei – care credeau că nu se vor mai întâlni vreodată. Are loc marea transformare a vieții lor, apropierea  dintre ei, întâlnirea cu familia lui, acceptarea lui Syd de către David, împăcarea cu familia ei și … petrecerea surpriză dată în cinstea iubirii dintre Sydnam și Anne.

   Off, s-a terminat atunci când voiam să mai continue, când m-am convins că iubirea trece peste orice piedică, durere, neajuns, distanță, împotrivire. Iubirea transformă viața și omul. În totalitate.

Lectură plăcută!

Cartea este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

Uniți pe vecie, de Taylor Jenkins Reid-recenzie

 

Titlul original: „Forever, interrupted”

Traducere: Carmen Ion

Editura: Corint (Leda)

Anul aparitiei: 2015

Nr. de pagini: 336

Gen: Young Adult, Romance

 

   Există iubiri care se nasc dintr-o simplă și neașteptată scânteie… iubiri atât de intense, încât la brusca lor întrerupere, ai impresia că au fost – pe nedrept  – limitate de către implacabilul destin. Despre o astfel de iubire… care arde la flacără mare și apoi se întrerupe brusc, povestește Taylor Jenkins Reid, în cartea „Uniți pe vecie”.

   Scriitoarea Taylor Jenkins Reid s-a născut în Massachusetts, America, iar în prezent locuiește în Los Angeles. Cărțile sale, apărute la noi în țară la editura Corint (Leda), poartă amprenta „100%iubire”… și asta pentru că totul, în cărțile sale, se învârte în jurul acestui sentiment.

   „Uniți pe vecie” este un roman sfâșietor, ca un strigăt, ca o răbufnire a suferinței, iar citindu-l te aștepți la un miracol, te rogi ca el să vină într-o pagină… fie ea și finală. E una din acele cărți care te bulversează, iar după ce ai reușit să te desprinzi din realitatea personajului principal, când începi să-ți reprivești propria viață, descoperi că e necesar să fii recunoscător pentru toți oamenii de lângă tine, că viața e fragilă și se poate rupe într-un mod imprevizibil, fără ca tu să fii capabil de a schimba ceva.

   Elsie Porter Ross, personajul principal feminin al cărții, cunoaște un bărbat pentru care face o adevărată pasiune, iar sentimentul e reciproc. După doar șase luni, cei doi realizează că sunt suflete pereche și se căsătoresc. La nouă zile după oficializarea căsătoriei, Ben pleacă să cumpere o cutie de cereale pentru soția sa și nu se mai întoarce. Dispariția bruscă a lui Ben, într-un nefericit accident, este o lovitură aproape fatala pentru Elsie, care abia acum face cunoștință cu rudele soțului său. Mama acestuia, Susan, află de căsătoria fiului său abia după ce acesta trece în neființă.

   Povestea este construită pe două coordonate temporale. Una este povestea actuală a lui Elsie și perpetua stare conflictuală cu soacra sa care inițial pare să o învinuiască pentru cele întâmplate, iar a doua coordonată este viața lui Elsie și a lui Ben, povestită de la începutul relației, cu toată pleiada de emoții și de temeri, de clipe pline de fericire.

   Pe acest fir epic construit pe două axe temporale, povestea este nuanțată și cu elemente de umor, pe care scriitoarea are grijă să le plaseze cu abilitate, chiar și în cadrul celor mai tragice scene, construind imagini originale:

„ Mă trezesc că mă ridic în picioare și mă îndrept spre biroul asistentelor, însă pe drum sunt interceptată de ofițerul hernandez care se întoarce. E însoțit de un bărbat scund, între două vârste. Care poartă cămașă albastră și cravată roșie. Pun pariu că idiotul ăsta se laudă cu cravata lui dătătoare de putere. Pun pariu că își închipuie că ori de câte ori poartă cravata asta va avea o zi bună”.

   Nuanțele umoristice nu fac decât să echilibreze balanța trăirilor, pentru că suferința descrisă încă din primele pagini este copleșitoare, iar citind povestea intensă și atât de scurtă a celor doi îndrăgostiți, tragismul nu se estompează, ci devine și mai acut.

   Personajele sunt conturate cu abilitatea unui scenarist hollywoodian, aflăm despre ele suficiente detalii încât să le construim în mintea noastră, să le cunoaștem după aspectul fizic și moral, să suferim odată cu ele sau chiar să ne răzvrătim pentru unele decizii. În dinamica relațiilor interumane și în special a celor de iubire, există mulți factori perturbatori, însă atunci când este vorba despre moarte, circumstanțele devin tragice. Așa i s-a întâmplat și lui Elsie, pentru care viața și-a arătat fața întunecată a monedei, însă toate aceste evenimente nu fac decât să descopere perpetua forță umană de a merge mai departe. Din această perspectivă, romanul acesta nu este doar despre iubire, despre viață și despre moarte, ci despre ființa umană și capacitatea sa de a se adapta imprevizibilului. Ceea ce i se întâmplă lui Elsie nu este altceva decât un proces instinctiv de vindecare.

   Ben este un personaj fermecător, cu alura unui cuceritor, bărbatul frumos, inteligent… tot ce i se poate întâmpla mai sublim unei femei. Se îndrăgostește de Elsie și vrea să îi dăruiască totul, îi oferă o viață de vis… pentru ca apoi să dispară în mod aproape banal, lăsând după el un adevărat dezastru.

  Susan este tipul de femei dură, mamă de băiat, o soacră cu răbufniri uneori inexplicabile asupra nurorii sale. Este un amestec de durere și tărie de caracter, o femeie care știe să-și gestioneze emoțiile… sau cel puțin așa crede.

   Ana e prietena care îi este alături lui Elsie în orice situație, dar mai ales la greu. Are un caracter ușor jovial, este elementul culoare în circumstanțele anoste pe care prietena sa le trăiește.

   Ce se va întâmpla în relația dintre Elsie și soacra sa, Susan? Ce descoperiri se vor face despre căsătoria celor doi… toate acestea le veți afla citind o carte minunată – „Uniți pe vecie”, de Taylor Jenkins Reid.

„În clipa aceea mă prăbușesc la pământ. Totul începe să se învârtă cu mine. Îmi aud pulsul dar nu mă pot concentra asupra a ceea ce îmi spune polițistul. Nu m-am gândit niciodată că s-ar putea întâmpla așa ceva. Întotdeauna am crezut că lucrurile rele li se întâmplă numai oamenilor aroganți. Nu celor ca mine, care știu cât de fragilă e viața, oameni care respectă autoritatea unei puteri mai înalte. Și totuși, iată că mi s-a întâmplat.”

„Mă holbez în tavan fără să știu cât timp. Îmi amintesc că telefonul mobil al lui Ben încă există și e pe undeva. Că numărul nu a pierit odată cu moartea lui. Sun. Stau și ascult țârâitul, închid, apoi formez numărul din nou. Și tot așa.”

„Mă strânge în brațe și eu mă agăț de corpul ei. Umărul Anei e un loc moale, tocmai bun pentru a boci, dar am auzit eu niște legende urbane cum că brațele unei mame sunt cel mai sigur loc de pe lume și tare mi-ar prinde bine acum așa ceva.”

   Recomand cartea iubitorilor de romance, celor care vor să citească o carte despre iubire și suferință, dar mai ales despre cum se depășesc greutățile vieții.

Cartea Uniți pe vecie, de Taylor Jenkins Reid a fost oferită pentru recenzie de Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

Îmi pare rău, sunt așteptată, de Agnès Martin-Lugand-prezentare

Titlul original: Désolée, je suis attendue

Traducere din franceză de Carmen Otilia Spânu

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 368

   Yaël trăiește doar pentru munca ei. Interpretă de excepție la o agenție renumită, își împarte timpul între întâlniri și cine de afaceri.
Nu știe ce înseamnă o vacanță, e dependentă de adrenalină.
Nu renunță niciodată la ținuta ei office și la pantofii cu tocuri înalte.
Își vede rar familia și prietenii, care își fac griji pentru ea.
Nu ține cont de sfaturi, pentru că simte că a făcut alegerea potrivită, animată de dorința neclintită de a reuși.
Până când îl întâlnește pe Marc, cel mai bun prieten al său din studenție, și viața ei, atât de bine organizată, sare în aer.
Trecutul o ajunge din urmă și Yaël descoperă că fericirea și succesul personal par a fi incompatibile…
Un roman emoționant despre alegerile pe care le facem în viață.

Îmi pare rău, sunt așteptată… e scris cu aceeași naturalețe care a devenit o marcă a scrisului lui Agnès Martin-Lugand.” – Le Parisien

“Cred că nu ne oprim niciodată din a ne construi propria fericire. E un proces neîntrerupt. Yaël poate să se schimbe, are dreptul ca, la un moment dat, să aleagă altă cale. Până la urmă, putem avea mai multe vieți.” – Agnès Martin-Lugand

După ce a profesat ca psiholog timp de șase ani, Agnès Martin-Lugand s-a dedicat scrisului, publicându și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii atenți la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradițională. Astfel, romanul său a cunoscut un succes uriaș, fiind tradus în mai multe limbi. Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de producătorul american Harvey Weinstein.

Cărțile lui Agnès Martin-Lugand s-au vândut în Franța în peste 2 milioane de exemplare.
La Editura Trei, romanul Oamenii fericiți citesc și beau cafea a apărut în 2016, urmat de celălalt roman al autoarei, Viața e ușoară, nu-ți face griji.

Sursa: Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

- Domnule Travis, am început eu, apoi am amuțit, realizând instantaneu cine era. Doamne, am zis șoptit, după care am închis ochii o clipă. Eşti unul dintre acei Travis?

       Roșcata cu ochi negri, de Lisa Kleypas-Editura Miron-recenzie

 

Titlul în engleză: Brown-Eyed Girl

Număr pagini: 368

Editura Miron

Traducere: Cornelia Cernetchi Pascu

Anul 2017

Gen: Romance

 Seria Travis Family: 1. Numai în brațele tale – Sugar Daddy (2007); 2. Diavolul cu ochi albaștri – Blue-Eyed Devil (2008); 3. Dragoste și mândrie – Smooth Talking Stranger (2009) ; 4. Roșcata cu ochi negri – Brow-Eyed Girl (2015)

   Avery Crosslin începuse să devină celebră în Houston, ca organizatoare de nunți. Nu credea deloc în dragostea la prima vedere. Așa că atunci cînd îl cunoaște pe bogatul și fermecătorul burlac Joe Travis, crezînd că e un simplu fotograf de nunți, îl tratează cu răceală. Totuși Joe este un bărbat care știe cum să obțină ce-și dorește. După o aventură de o noapte, Avery e hotărîtă ca acest lucru să nu se mai întîmple și a doua oară. Acum nu-și poate permite nici un compromis, ea a fost angajată să organizeze nunta anului. Cu toate strădaniile ei, apar complicații care pot periclita nunta, secrete șocante ale miresei ies la iveală. Avery însăși se confruntă cu anumite îndoieli, o frămîntă fapte și întîmplări dintr-un trecut pe care îl dorea uitat. Iar Joe nu vrea să renunțe la ea. Avery trebuie să ia cea mai grea decizie din viața ei. Doar punîndu-și cariera la mijloc și riscînd totul – chiar și inima pe care pînă atunci și-o păzise cu înțelepciune – va afla ce anume contează mai mult. 

   Sunt convinsă că toate doamnele iubitoare ale genului romantic sunt fericite atunci când se editează o nouă carte scrisă de Lisa Kleypas, așa că nu mai e nevoie să spun cât de mult înseamnă ea pentru noi, cât de mult apreciem poveștile sale.

   Travis Family este o serie încântătoare, cu personaje pe care le-am îndrăgit din prima clipă, cu relații de familie puternice, cu situații extrem de intense emoțional, cu dialoguri spumoase și cu o doză imensă de romantism.

   Trebuie să recunosc că “ Roșcata cu ochi negri ”, ultima carte din serie, a reușit să mă ia prin surprindere. Descrierea m-a făcut să cred că voi avea parte de o poveste dureroasă, asemenea primelor două cărți din serie, dar este cu totul altfel. De fapt, avem de-a face cu un savuros roman de dragoste. E drept că povestea lui Avery este una puțin tristă, însă am remarcat faptul că autoarea a preferat să presare în carte numeroase momente amuzante sau replici spumoase. Tachinările dintre personaje sunt delicioase, momentele de pasiune sunt extrem de fierbinți, iar lupta lor senzuală de voințe este pe cât de exasperantă, pe atât de savuroasă. Închid ochii și îmi amintesc o grămadă de faze amuzante: încercarea lui Avery de a ucide un scorpion cu ajutorul unui tub de lipici sau pulverizând fixativ peste el; încercarea lui Tack (angajatul lui Avery) de a alunga un șoim care punea pe fugă porumbeii de la nuntă, folosindu-se de un lansator de grenade improvizat, cu care a trimis în aer mingii de tenis; bătaia cu perne; farsa pe care Avery i-a făcut-o lui Joe ca să-l convingă să vină la o întâlnire: i-a furat aparatul foto, lăsându-i în husa aparatului o foaie de hârtie, unde erau lipite litere, tăiate din reviste și aranjate în stilul unui bilet de răscumpărare, pe care scria: “ Sună-mă sau camera foto o pățește”; aruncarea lui Steven în piscină pentru că acesta făcuse o scenă de gelozie.

“- Te voi concedia pentru hărțuire sexuală, strigă Sofia.

– Nu mă poți concedia tu, o informă Steven. Doar Avery o poate face.

– Nu va mai fi nevoită, dacă te ucid eu prima! spuse ea și se repezi spre el, ameninţându-l cu o  stea de mare din hârtie. 

– Sofia, am strigat eu, apucând-o din spate. Calmează-te! Pune chestia aia jos jos. Iisuse, v-aţi pierdut mințile?

– Cineva de aici precis şi-a pierdut minţile, l-am auzit pe Steven. Doar dacă nu este în plan să o folosim pe Sofia drept momeală pentru milionari.

Era destul. Nimeni nu o insulta pe sora mea astfel.

– Tank, am spus pe un ton ucigător, scoate-l de aici. Aruncă-l în piscină, ca să se răcorească.

– La propriu? întrebă Tank.

– Da, la propriu, aruncă-l în piscină.

– Nu în piscină, se tânguia Steven. Tank îl prinsese deja de guler și-l trăgea după el. Port bumbac! “

   Personajul principal al cărții este Avery Crosslin (27 ani) ,o tânără frumoasă și atrăgătoare care are tendința de a se desconsidera, motiv pentru care poartă haine confortabile, largi și simple, vrând să-și ascundă silueta voluptoasă. Este asaltată în permanență de nesiguranță și îndoieli, din cauza unor drame suferite în trecut. Niciodată nu a avut parte de dragostea tatălui. Acesta fusese genul de bărbat flușturatic, care zburase din floare în floare și nu reușise niciodată să aibă o relație stabilă cu o femeie. Se însurase de cinci ori și avusese numeroase aventuri, din care au rezultat mai mulți copii. Copii de care nu se mai interesase sau pe care îi abandonase. După un apel telefonic sau o vizită ocazională, el se făcea nevăzut pentru perioade lungi de timp, uneori treceau chiar şi ani. Apoi, reapărea pentru o perioadă scurtă de timp, cu încărcătura sa magnetică mare, plină de povești convingătoare și promisiuni, pe care Avery ştia foarte bine că nu trebuia să le creadă. Mama lui Avery nu și-a iertat soțul pentru că a părăsit-o și a repetat modelul, având relaţii cu bărbați trădători, mincinoși și leneși, tipi care aveau scris în frunte cuvântul “pericol”.

   Pe plan profesional, Avery a avut ceva succes – a absolvit cursul de design vestimentar, a fost ucenica unui designer din New York care producea rochii de mireasă, a câștigat un premiu de designer debutant, dar pe plan sentimental nu a avut noroc. La vârsta de douăzeci și unu de ani, l-a cunoscut pe Brian, un analist de pe Wall Street, iar după trei ani și jumătate de relație s-au logodit. Însă în ziua nunții a fost părăsită la altar de logodnic, acesta recunoscând faptul că niciodată nu a iubit-o cu adevărat.

“- Oamenii se înșeală când spun că timpul poate vindeca o inimă zdrobită. Nu e valabil întotdeauna .Inima mea a rămas zdrobită. A trebuit să învăț să trăiesc cu ea astfel. Nu voi mai putea avea încredere în cineva care spune că mă iubește.”

   Moartea tatălui și desfacerea logodnei a făcut-o să realizeze că are nevoie de o schimbare, așa că  pleacă din New York și se mută în Houston, și împreună cu Sofia, sora ei vitregă, deschide o firmă care se ocupă cu organizarea de nunți.

   La o astfel de nuntă îl întâlnește pe carismaticul Joe Travis, care fusese invitat la nuntă în calitate de prieten al mirelui, însă Avery îl confundă inițial cu un fotograf  de mâna a doua, angajat pentru evenimentul din acea zi. Bărbatul era de o frumuseţe impresionantă, avea trăsăturile feței bine definite, nasul proeminent și bărbia dură. Părea genul de bărbat care te făcea să uiți să respiri.

   De fapt, tânărul este fotograf liber profesionist care lucrează în domeniul publicităţii, fiind mezinul miliardarului Churchill Travis. De mic copil a fost crescut cu simțul responsabilității și datoriei. Faptul că Joe nu fusese interesat de investițiile de capital și nici de afacerea cu consultanță financiară a fost marea dezamăgire a tatălui său, motiv pentru care a intervenit o răceală între cei doi, dar după un accident suferit de Joe, lucrurile s-au remediat. Deci, vă puteți da seama cum s-a simțit Avery când și-a dat seama cu cine făcuse cunoștință!

“- Domnule Travis, am început eu, apoi am amuțit, realizând instantaneu cine era. Doamne, am zis șoptit, după care am  închis ochii o clipă. Eşti unul dintre acei Travis?

– Depinde ce înțelegi prin acei Travis.

– Petrol, bani, avioane private, iahturi, conace. Aceia. “

   Joe se arată interesat de ea și îi cere o întâlnire, dar teama și îndoielile o fac pe Avery să îi refuze invitația. Este convinsă că un bărbat ca el a frânt, fără îndoială, atât de multe inimi, că a ei n-ar fi însemnat prea mult pentru el. În plus, de la logodna ei dezastruoasă, Avery căpătase niște obiceiuri proaste – singurătate, evitare, suspiciune … niște mecanisme de supraviețuire care îi îndepărtase durerea și tristețea.

 “ Când te îndrăgostești de un asemenea bărbat, totul devine un foc de artificii care pârjolește. Iar la urmă îți privești inima, ca pe conținutul unei scrumiere.”

   Însă Joe nu se lasă înfrânt cu una cu două, reușește să o farmece și, astfel, cei doi ajung să  petreacă o noapte plină de pasiune. Dar a doua zi dimineață, Avery se trezește singură în pat. Își amintește doar că Joe nu-i spusese multe la plecare, ci doar banalul “Te voi suna”.

   În ciuda convingerii că el nu-și va ține promisiunea, Joe o sună chiar în acea zi, însă ea este convinsă că o eventuală relație cu el este sortită eșecului, așa că refuză să-i răspundă la telefon. Dar Joe nu e omul care să renunțe așa de ușor. Și când el vrea ceva, nimeni nu-i stă în cale!

“Poate că aș mai fi avut parte de încă o noapte de sex fierbinte, dar nu vreau să fiu distracția ieftină a unui tip bogat.”

 “Eu sunt bărbatul potrivit pentru tine. Poate nu sunt chiar cel pe care-l cauți tu, dar sunt ceea ce vrei. Ești singură de prea mult timp, scumpo. E timpul să te trezești cu un bărbat în patul tău. E timpul să ai parte de sex epuizant, care te domină și te face să tremuri așa de tare dimineața, încât nici măcar nu vei putea să-ți torni cafeaua în cană.”

   Dar Avery nu-și poate permite acum nici un compromis, pentru că ea tocmai a fost angajată să organizeze nunta anului, mirele fiind chiar vărului lui Joe. Interesant e că Ryan, mirele, a fost silit să o ceară pe mireasă în căsătorie pentru că ea rămăsese însărcinată. El este un arhitect care și-a petrecut toată viața preocupat doar de muncă, apoi când în sfârșit se hotărâse și el să ia o pauză, să se distreze puțin, a dat peste Bethany, o țipă petrecăreață, o profesionistă în ale mondenului, genul de femeie oportunistă, care vrea să se mărite cu un bărbat cu bani.

   Însă apar niște complicații care pot periclita nunta, secrete șocante ale miresei ies la iveală, iar Avery are de luat cea mai grea decizie din viața ei. Doar punându-și cariera la mijloc și riscând totul – chiar și inima pe care până atunci și-o păzise cu înțelepciune – va afla ce anume contează mai mult.

   În carte asistăm și la o altă poveste de dragostea – cea dintre Sofia, sora lui Avery, și Steven Cavanaugh, asistentul lui Avery. Cei doi se certau de multe ori, se ofensau cu ușurinţă și foarte rar se iertau. Cu toate acestea, la început nu erau așa. Când Steven a fost angajat, el şi Sofia au devenit imediat prieteni. El era un tip sofisticat, cu un stil impecabil, și avea un umor atât de fin, încât Avery și Sofia s-au gândit că era homosexual. Și le-au luat trei luni ca să-și dea seama că nu era!

“ – Nu, sunt hetero, mărturisea el pe un ton absolut nonșalant.

 – Dar ai mers cu mine sa-mi cumpăr haine, protestase Sofia.

 – Fiindcă m-ai rugat.

 – Te-am lăsat în cabina de probă, continuă Sofia, din ce în ce mai contrariată. Am probat o rochie în fața ta. Și nu ai scos un cuvânt!

– Am spus mulțumesc.

– Ar fi trebuit să-mi spui că nu ești gay!

– Nu sunt gay.

– Acum e prea târziu, i-a trântit-o Sofia.“

    De atunci, Sofia abia reuşea să schimbe un cuvânt cu Steven în mod civilizat. El, în schimb, se comporta cu amabilitate, dar observațiile sale înțepătoare nu ratau să-şi atingă obiectivul. Doar intervenţiile frecvente ale lui Avery evitau ca luptele lor să degenereze în război. Însă apariția fostului iubit al Sofiei, produce o mare schimbare în viața celor doi certăreți!

   Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu îndrăgitele personaje și ce decizii vor lua ele. Un lucru vă mai destăinui : o să vă reîntâlniți cu toate personajele din seria Travis!

 “Uneori visele se schimbă atunci când nu te uiți. Lucrurile pe care le realizasem și învățasem, ba chiar și cele pierdute, toate m-au ajutat să privesc lumea în alt mod. Dar, mai presus de toate, mă schimbasem datorită oamenilor la care am ales să țin.

 “Vei găsi pe cineva exact când nu vei mai cauta.”

“Caută orice motiv poți, pentru a fi fericită. Nu te abține, gândind că vei avea timp mai târziu … nimeni nu poate fi sigur de asta. “

Cartea Roșcata cu ochi negri de Lisa Kleypas a fost oferită pentru recenzie de către Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant 

 

Dorinţa inimii, de Jill Shalvis-recenzie

Titlul original: The Sweetest Thing (Lucky Harbor, #2)
Editura Lira/Litera
Traducător: Manuela Bulat/Graal Soft
Anul apariţiei: 2016
Număr pagini: 286

    Seria Lucky Harbor: 1. Irezistibil(recenzie)-Simply Irresistible (2010), 2. Dorinţa inimii-The Sweetest Thing (2011), 2.5. Kissing Santa Claus (2011) (in Small Town Christmas), 3. Îndrăgostită nebuneşte(prezentare)-Head Over Heels (2011), 4. Noroc în dragoste(prezentare)-Lucky in Love (2012), 5. At Last (2012), 6. Forever and a Day (2012), 6.5. Under the Mistletoe (2012), 7. It Had to Be You (2013), 8. Always On My Mind (2013), 8.5. Dream a Little Dream (2013) (in A Christmas to Remember), 9. Once in a Lifetime (2014), 10. It’s in His Kiss (2014), 11. He’s So Fine (2014), 12. One in a Million (2014), 12.5. Merry Christmas, Baby (2014)

    Dorinţa inimii de Jill Shavis aş spune că este o tartă aromată în care fiecare cititor îşi poate adăuga ingredientele preferate şi rezultatul să fie unul demenţial. Are romantism din belşug, te face să zâmbeşti şi în acelaşi timp te poartă în Lucky Harbor- Washington, o locaţie ideală pentru cei care iubesc sporturile nautice. Dacă simţi nevoia să evadezi şi să te bucuri din plin de atmosferă/personaje atunci sigur intrigile locale vor condimenta peisajul.

   Un mare plus al autoarei Jill Shalvis este că ştie să echilibreze şi să menţină interesul pe tot parcursul lecturii. Cumva seria Lucky Harbor m-a dus cu gândul direct la Trilogia Hanul Amintirilor de Nora Roberts, o altă provocare literară care mi-a rămas în suflet.

    Despre carte:

    Dintre cele trei surori, Tara Daniels este femeie extrem de atrăgătoare, perfecţionistă, tot timpul îmbrăcată impecabil, niciun fir nu i se mişcă, mereu pe tocuri, iar pasiunea ei este arta culinară. Hmm, sună bine, nu? Problema este că trecutul a forţat-o să fugă de Lucky Harbor şi să nu se mai întoarcă, însă dorinţa mamei sale le-au adus împreună pe surorile rătăcitoare.

    Pasiunea pentru Ford Walker a existat întotdeauna. Într-o vacanţă de vară, în adolescenţă, cei doi s-au cunoscut ajungând să se iubească cu patimă. Rezultatul a fost o sarcină neprevăzută şi un copil care a fost dat spre adopţie. Chiar dacă Ford a vrut să se căsătorească, Tara ştia că nu este momentul lor şi a preferat să meargă mai departe, să uite. Amândoi au regretat că n-au reuşit să fie prevăzători, să lupte sau poate să se gândească mai bine la ce s-a întâmplat, dar prezentul le oferă o altă oportunitate: sunt din nou faţă în faţă.

   Tara îl evită cu orice preţ, dar locuiesc într-un oraş micuţ în care oamenii se cunosc foarte bine şi sunt extrem de curioşi. Se simte focul ce arde între cei doi şi întrebările care planează asupra lor, dar prietenia cu Jax Cullen-iubitul lui Maddie şi hanul care îl administrează îi tot aduce împreună.

   Mama lor, Phoebe Traeger le oferise celor trei surori şansa de a se cunoaşte şi chiar dacă nu mai era alături de ele fizic, ea le aduce împreună. Tara îşi dorise să scape de parte ei din moştenire, să vândă hanul şi să revină la viaţa perfectă din Texas. Divorţul de Logan Perrish-pilot de curse şi vedetă NASCAR o ajută să se regăsească pe sine, să nu-şi mai piardă identitatea.

„Acum, era o femeie foarte dură şi poate chiar distanţă. Era necesar să fie astfel pentru a-şi proteja inima. Şi pentru a nu mai suferi.
Din păcate, având de-a face cu Ford, tocmai îşi încălcase regula. Când venea vorba despre el, problema era că mintea şi trupul ei păreau să fie în conflict.
Doreşte-l!
Ţine-l la distanţă!”

   Era destul de greu să-l îndepărteze pentru că Ford se simţea atras de ea şi profita de fiecare clipă pentru a-i testa rezistenţa.

„Ford era un expert de talie mondială în navigaţie. Când nu concura pe mare şi nu apărea în Cosmo pe lista celor mai viteji şi amuzanţi bărbaţi, locuia în Lucky Harbor. Aici, el şi cel mai bun prieten al său, Jax, deţineau şi conduceau The Love Shack, cel mai popular local din oraş. Din câte îşi dădea Tara seama, făcea asta în special pentru că se specializase în flecăreală, lucru pe care îl făcea din plin când stătea în spatele barului, amestecând băuturi şi bucurându-se de viaţă.”

   Tara ar vrea să scape de amintiri, dar ele o înconjoară şi trebuie să le facă faţă. Cum ar putea să ignori pe bărbatul care îi bântuie gândurile?

„Şi ei îi plăcea viaţa. Sau ideea de viaţă.
În regulă, mai avea de lucrat la bucuratul de viaţă. Problema era că bucuratul se împiedica de realitate.
-Până la urmă, iei o brioşă sau nu?
Ford işi înclină capul, iar privirea lui trecu peste ea ca o mângâiere.
– Iau orice firimitură îmi oferi.
Cuvintele lui aduseră pe buzele ei un zâmbet sincer.
– De parcă te-ai mulţumi cu o firimitură!
– Cândva, m-am mulţumit.
El încă surâdea, dar ochii ii erau serioşi acum, iar ea simţi un freamăt în partea de jos a stomacului.
Amintiri. Nedorite.”

   Şi răspunsul îl ştie, dar pare dificil de asimilat. Cert este că trebuie să lămurească cumva ce-i deranjează, să discute ca doi oameni ce cândva au împărtăşit ceva frumos.

„Cum se face că încă simţim atracţia?
Ford se lipi de ea, făcând-o să simtă cât de mult simţea el atracţia.
– Adică n-ar trebui să mai existe, şopti Tara cu buzele lipite de gatul lui, după ce o cuprinse în braţe. Eu n-ar trebui…
„… să tânjesc după tine…“
Unele lucruri pur şi simplu se întâmplă, spuse el încetişor în părul ei. Zilele se transformă în nopţi. Valurile oceanului se sparg mereu la ţărm. Iar eu te doresc, Tara.
La naiba, chiar te doresc! Te-am dorit întotdeauna.”

   Ceea ce nu anticipase Tara era că şi fostul soţ vrea să o recucerească, ceea ce va stârni multă vâlvă în micul orăşel. Competiţia dintre ei se va muta inclusiv pe facebook şi va anima audienţa. Se vor împărţi în tabere cu susţinători oferind picanterii despre întâlnirile lor.

   Partea frumoasă este că în aceeaşi perioadă apare în viaţa celor doi şi Mia, fiica lor. Este o tânără, carismatică, frumoasă, deschisă, zâmbitoare, dornică să îi cunoască pe cei care au ales să o dea spre adopţie.

– „Doi frumoşi armăsari aleargă umăr la umăr, concurând pentru inima Tarei Daniels, patroana complexului Beach Resort din Lucky Harbor. Care dintre cele două exemplare sexy va trece linia de sosire? Drăguţul Logan Perrish, vedetă din NASCAR, sau frumosul nostru Ford Walker, navigator? Prieteni, s-ar putea să fie un finiş la fotografie. Votaţi pentru noul nostru sondaj de pe Facebook! Pentru fiecare vot se percepe un dolar, banii urmând să fie donaţi Centrului de cercetare a cancerului pediatric de la Spitalul General, aşa că nu ezitaţi. Cu toţii ne permitem să dăm un dolar, nu-i aşa?
Votaţi acum!“ Mia işi ridică privirea şi se uită la Ford şi Tara. Este vorba despre voi?
Ford se uită la semnătură. Lucille Oldenburg. Hoaşcă băgăcioasă!
Tara încremenise lângă aragaz, cu ochii îngroziţi.
– Glumeşti?
– Nu, rosti Mia”

   Mia îl acceptă pe Ford imediat, însă cu Tara trebuie să creeze o legătură, să afle de ce cu ani în urmă nu a putut să o păstreze. De ce tocmai mama ei nu a vrut-o. Oricât ar fi de uşor la prima vedere, pentru cele două înseamnă un nou capitol, o nouă şansă. Fiecare merită să fie fericită şi la un moment dat să se ierte. Mia să îşi descopere părinţii în mediul lor natural şi Tara să accepte că nu este o persoană perfectă. Chiar dacă a ales raţional, nu trebuie să se judece atât de aspru. Atunci părea soluţia perfectă, însă erau tineri şi gândeau diferit. Fiica lor merita să fie fericită, iar ei nu erau pregătiţi să fie părinţi.

   Dorinţa inimii este o carte fermecătoare, caldă, perfectă pentru orice moment. De multe ori citind înţelegem că nu există perfecţiune, ci clipe memorabile ce trebuie trăite. Chiar dacă am greşit cândva, nu este totul pierdut, uneori viaţa se întoarce ca un bumerang şi ne oferă şanse unice pentru care merită să luptăm cu ardoare.

    Partea frumoasă este că fiecare capitol din carte începe cu câteva gânduri ale Tarei.

Spune întotdeauna adevărul. Astfel, nu mai trebuie să ţii minte nimic.

Concluzia apare atunci când te-ai săturat să gândeşti

O judecată bună se naşte dintr-o experienţă proastă. Din păcate, majoritatea experienţelor proaste se întâmplă din cauza unei judecăţi proaste.

   Dacă iubiţi să experimentaţi, la final vă las o reţetă ce se regăseşte în carte.

Bună dimineaţa, Soare!

Ingrediente:
– un strat de găluşte de cartofi
– un strat de şuncă sau de carnaţi tăiaţi cubuleţe (sau slăninuţă, orice vă place)
– un strat de branză cheddar (din belşug, fiindcă nu există niciodată prea multă branză la micul dejun)
Amestecaţi următoarele şi turnaţi-le deasupra:
– 6 ouă bătute;
– 1/2 linguriţă sare (sau mai multă, dacă nu se uită nimeni);
– 1/2 linguriţă piper;
– 1/2 linguriţă muştar uscat;
– 1/2 cană ceapă tocată;
– 3 căni de lapte;
– două linguriţe de sos Worcestershire.
Peste toate astea, adăugaţi 1/2 cană de unt topit. Şşşt, să nu spuneţi nimănui…
Lăsaţi tava neacoperită o oră, in cuptorul incins la 180 de grade.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Surse imagini: pinterest.com

Când Bess este nevoită să se mute din căminul părintesc la o vârstă fragedă, când teroarea pune stăpânire pe ea, îşi face ei şi conacului Hardwick o promisiune:

Pasiunea unei femei, de Virginia Henley-vol.1-recenzie

Titlul original: A Woman Of Passion
Traducerea: Dagmar Popescu
Editura: MIRON, 2017
Număr pagini: 286

    Virginia Henley revine cu un roman istoric foarte detaliat în privinţa picanteriilor de la curtea Tudorilor.

   Tînăra Bess Hardwick ştie că singura ei cale de a evada din viaţa de privaţiuni pe care familia ei o duce, este să ajungă la curte şi să facă o căsătorie bună. Şi astfel frumoasa fată pleacă la Londra, şi ajunge la Curtea Tudorilor, locul unde sînt cei mai bogaţi, puternici şi ambiţioşi bărbaţi. Dar nici un bărbat nu este mai ambiţios şi mai periculos decît Prinţesa Elizabeth, cea care şi-o face pe Bess prietenă, confidentă şi mai apoi doamnă de onoare la strălucitoarea ei curte, atunci cînd ajunge regină…

   Când Bess este nevoită să se mute din căminul părintesc la o vârstă fragedă, când teroarea pune stăpânire pe ea, îşi face ei şi conacului Hardwick o promisiune :

“-Eşti al meu! Nu fi trist. Mă voi întoarce şi te voi cere înapoi. Ceilalţi sînt inutili. Totul va depinde numai de mine.
Tatăl lui Bess murise, părăsind-o când ea nu avea decât patru ani, dar tot îşi amintea cum stătea cu el în faţa casei, chiar aici, în locul acesta. Îi simţea mâna pe umăr şi încă îi auzea cuvintele: pământul înseamnă bogăţie, copila mea. Pământul şi proprietatea sînt cele mai importante lucruri pe lumea asta. Agaţă-te de Hardwick, Bess, indiferent ce-o să se întâmple.”

   Familia este nevoită să se mute la mătuşa Marcella, sora mamei. În scurt timp mama s-a recăsătorit, dar situaţia materială le era tot precară!

   Peste ani, Lady Margret Zouche i-a oferit şansa uneia din fetele Hardwick să lucreze la Londra pentru a capăta experienţă în conducerea unei gospodării. Care dintre fete v-a pleca?

“Fireşte că Bess, spuse Marcella implacabil. Ea are frumuseţea ta şi limba mea ascuţită şi pe deasupra mai are şi părul acela teribil, care împrăştie flăcări şi care va face Londra să se ridice în picioare ca să se uite la ea. Bess nu este blândă, este acerbă şi cu toate că are de-abia paisprezece ani, are nişte sâni de curtezană! O să-mi lipsească cumplit, dar este o ocazie minunată pentru ea.”

   Astfel, Bess va începe aventura sa în Londra, oraşul tuturor posibilităţilor pentru ea. Se va face indispensabilă pentru familia Zouche, iar firea ei practică va încerca să găsească soluţii. Întâi vrea să absoarbă tot ce este necesar din societatea nobililor din Londra, pe urmă vrea să îşi găsească un soţ care să o stabilizeze financiar atât pe ea cât şi familia ei.

Întâlnirea cu seducătorul William Cavendish o va da peste cap pe tânăra fată.

“Avea cel puţin un metru optzeci şi trei şi un păr des, care se ondula în jurul gulerului. Bărbia pătrată, hotărâtă, era proaspăt bărbierită, expunându-i gropiţa adâncă. Ochii, sclipind amuzanţi, erau de un cafeniu atât de închis încât păreau negri. Una peste alta, era cel mai atrăgător bărbat pe care-l văzuse ea vreodată.”

   William, poreclit Rogue, va fi fascinat de tânăra cu părul roşu şi corpul de curtezană, şi o va vrea ca şi amantă. Bess la rândul ei, va fi şi ea atrasă de Rogue, dar nu vrea să devină curtezană, vrea un statut respectabil de soţie. Ceea ce ea nu ştie, este că Rogue este la a doua soţie, şi are şi o fiică puţin mai mică ca  Bess!

   Desele mutări ale curţii lui Tudor o va face pe Bess să se întâlnească cu prinţesa Elizabeth, mai mică cu câţiva ani ca ea, dar cu o fire foarte matură pentru vârsta ei. Prima dată când am înţeles că cele două fete se aseamănă ca două picături de apă (exceptând pieptul plat al prinţesei), am crezut că Bess face parte din mulţii copii nelegitimi a lui Henric Tudor. Avem descrierea în carte a soţiilor acestui rege şi cum au reuşit fiecare să devină regine. Este vorba, totuşi, de vreo 6 regine! Aici vedem cât sunt de ambiţioase femeile!

   Pajul Robert Barow este din acelaşi ţinut cu ea, iar când acesta se îmbolnăveşte, Bess îl va ajuta şi va pleca cu el să îl conducă acasă. Nu şi-a dat seama în ce capcană a intrat. Tatăl vitreg îi era dator părinţilor lui Rob, iar pentru a-l scapa de închisoarea datornicilor, Bess va fi forţată să se căsătorească cu tânărul suferind Rob.

   Urmează moartea socrului, iar după doi ani de îngrijiri atente din partea lui Bess, moare şi soţul. Înţelegerea de la căsătorie (o treime din pământurile Barow), o va face pe tânăra văduva să lupte cu familia defunctului soţ. Va reuşi cu ajutor acordat din partea unui nobil local să câştige şi va recupera şi căminul părintesc-Hardwick.

,,-Ţi-am spus că mă voi întoarce şi că te voi lua înapoi. Niciodată nu te vom mai lasa să pleci; vei aparţine familiei Hardwick pentru totdeauna. Mama s-a întors cu surorile mele mai mici, iar mătuşa Marcy va face o grădină de ierburi. Fratele meu James are şi el curând o mireasă, pe Elizabeth Draycott. De acum înainte, toate încăperile tale se vor umple cu dragoste şi, în curând, din nou cu râsetele copiilor.
Astăzi plec înapoi la Londra, dar asta nu înseamnă că-mi iau adio. Mă voi întoarce…îţi promit!”

   Astfel că, o promisiune din copilărie s-a îndeplinit, urmează să îşi facă un viitor!

   Va reveni la Londra, iar Rogue va încerca neîncetat să o cucerească, pasiunea dintre ei este incendiară! Când Bess i-a cerut ajutorul, iar Rogue i-a scris că este căsătorit, fata nu l-a iertat. Va reuşi de această dată?
Asistăm la manevrele de la curte, la alianţele dintre familii, când, copii mici fiind, sunt promişi pentru căsătorie.

    Bess va fi damă de companie pentru Lady Frances, verişoara primară a regelui. Fiica sa va fi promisă de mică tânărului moştenitor şi vor fi educaţii împreună.

   Când regele Henry moare, tânărul prinţ va fi numit rege, dar unchii lui vor fi cei ce vor prelua puterea.

   În continuare Bess va păstra strânsă legătura cu prinţesa Elizabeth, şi va încerca să îşi găsească un soţ responsabil. Va reuşi Rogue să şi-o facă amantă? Va depăşi sentimentele, prejudecăţile? Ce se va întâmplă când soţia lui Rogue moare?

    Va reuşi prinţesa Elizabeth în planurile sale? Cine cu cine, ce planuri sunt puse la cale la curtea regală, urmează să descoperiţi voi, citind această carte excepţională.

   Nota pentru carte este 10. Aştept cu nerăbdare vol 2(recenzie). Sunt curioasă în privinţa peripeţiilor lui Bess şi a pasiunii sale!

Cartea Pasiunea unei femei de Virginia Henley a fost oferită pentru recenzie de Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi librarie.net

Inimă sălbatică, de Caridad Bravo Adams- Review Angelic

Readucem la viaţă rubrica lansată cu ceva vreme în urmă, mai exact în 2015- Review Demonic& Review Angelic.

 

Titlul original: Corazón salvaje

Editura: Orizonturi

Anul apariției: 2017

Gen: Romantic, Roman Social

   Corazón salvaje. Prima legătură avută cu romanul a fost, de fapt… telenovela. O telenovelă despre care vorbeau mama și bunica (eu nu am văzut-o la prima difuzare, pe la începutul sau mijlocul anilor `90, eram prea mică). Dar ele o urmăriseră și le plăcuse mult. Și telenovela, dar și chipeșul actor din rolul principal, regretatul Eduardo Palomo.

   Era ceva diferit, apăruse într-o perioadă când piața nu era suprasaturată de tot felul de seriale de calitate îndoielnică. O telenovelă bună, de epocă.

   Spre bucuria mea (eram curioasă, le tot auzisem vorbind), au redifuzat telenovela prin anii 2000. Am urmărit-o și într-adevăr, mi-a plăcut. Și mie mi-a plăcut de Palomo, recunosc, și mi-a părut foarte rău să aflu că a murit.

   Mai târziu, am descoperit că telenovela avea la bază un roman scris de o apreciată autoare mexicană, Caridad Bravo Adams. De fapt, acest roman este unul de referință în literatura sud-americană, inspirând nu mai puțin de 5 ecranizări!

   Vă dați seama ce bucurie pe mine când am aflat că a apărut cartea și la noi, având posibilitatea de a o achiziționa de la chioșcurile de ziare.

   Am fost mirată să văd cât de vast este romanul, împărțit în 3 volume, a câte 300 și ceva de pagini. Așadar, romanul lui Caridad Bravo Adams cuprinde, în total, cam 1000 de pagini!

   Și mai mult m-au mirat diferențele dintre carte și serial, începând cu spațiul în care se desfășoară acțiunea. În carte, povestea are loc în Martinica, pe atunci colonie franceză.

„Martinica… insulă răsărită acolo unde scânteietoarea Mare a Caraibilor pare mai neliniștită, broșă de aur în colierul de smaralde al Antilelor… Exuberantă și aspră, generoasă și sălbatică, pradă aventurierilor, refugiul piraților, fiica preferată a celui mai fierbinte soare de pe planetă, leagăn al marelui vulcan care e ca o inimă arzând ce-și stăpânește bătăile în măruntaiele Pământului… Pământ rodnic și misterios, abrupt și enigmatic…

Insulă sălbatică, având nume de femeie: Martinica!”

   Dispunerea geografică schimbă aproape totul. Așa am aflat multe despre acea insulă, apărută în urma erupției vulcanului Mont-Pelée. Cred că puțini știu despre erupția vulcanică din 1902, urmată de un tsunami, fenomene ce au ras de pe fața pământului orașul Saint-Pierre, până atunci, capitala insulei. După această catastrofă, Fort-de-France, al doilea oraș important de pe insulă, devine Capitala pe care o cunoaștem azi.

   Autoarea plasează acțiunea romanului în mijlocul calamității, ceea ce m-a făcut să caut informații despre acele evenimente și să constat documentarea amănunțită a cărții: sunt descrise cutremurele ce au precedat erupția, scurgerile de lavă, plecarea precipitată a locuitorilor insulei, discursul guvernatorului, care susținea că nu mai era nici un pericol, pentru a evita depopularea zonei… Un singur lucru m-a derutat: din câte am înțeles, în urma acelei erupții și a tsunami-ului, se pare că a existat un singur supraviețuitor. Din carte reiese că ar fi mai mulți.

   Personajele în jurul căreia gravitează acțiunea sunt aceleași din serial: Juán, Mónica, Aimée, Renato. Patru destine legate de iubire și trădare. Renato este îndrăgostit nebunește de logodnica sa, Aimée, însă ea nu-i împărtășește sentimentele. Aimée este o femme-fatale obișnuită să aibă bărbații la picioare, o egoistă interesată doar să-și atingă scopurile, fără a-i păsa de sentimentele celorlalți. Are o aventură cu Juán del Diablo, nimeni altul decât fratele după tată al lui Renato, bastardul alungat cu ani în urmă de la moșie. Juán o iubește sincer și face mari eforturi pentru a strânge avere și a-i satisface toate capriciile celei pe care o consideră viitoarea sa soție.

   Mónica este sora lui Aimée și de când se știe, îl iubește pe Renato. Însă a fost nevoită să-și ascundă sentimentele, iar orgoliul a determinat-o să se refugieze în mănăstire. Printr-un concurs de împrejurări, Mónica ajunge soția lui… Juán. Cum și de ce aflați citind cartea.

   Mi-a plăcut cartea, foarte bine documentată și mai ales, este mai mult decât un roman de dragoste: este un roman social, un roman al epocii. Pe fundalul acțiunii, sunt descrise aspecte importante ale acelor timpuri: puterea celor bogați, exploatarea de către moșieri a celor săraci și a persoanelor de culoare, sclavia fiind abolită numai cu numele; maltratarea copiilor sărmani, nedreptățile epocii.

   Nu mi-a plăcut scriitura greoaie, dar și aceasta este o mărturie a epocii: așa se scria pe atunci, cu descrieri elaborate, cu accente patetice. Cred că la acest aspect a contribuit și traducerea, nefiind cea mai inspirată.

Rezumând, merită citită! Este o mărturie a istoriei, a unei epoci.

 Despre autoare:

   Caridad Bravo-Adams (1908-1990) este o scriitoare mexicană, provenită dintr-o familie cubaneză. Multe dintre scrierile ei au stat la baza scenariilor de telenovele, printre care „La Mentira”, „La Intrusa”, „Corazón salvaje”.

Mai jos vă puteți delecta cu o melodie superbă, coloana sonoră a serialului:

Surse foto: Wikipedia, Libertatea, Pinterest

Lover Revealed-J.R.Ward (Black Dagger Brotherhood #4) vol.4 Frăția Pumnalului Negru-prezentare

Povestea singurului om acceptat în mijlocul vampirilor din Frăția Pumnalului Negru

   Butch O’Neal este, prin natura sa, un luptător. Un ex-polițist criminalist cu o viață grea, singurul om căruia i-a fost permis vreodată accesul în interiorul Frăției Pumnalului Negru. El vrea să pătrundă mai adânc în lumea vampirilor – să intre în terenul războiului cu inferiorii. Nu are nimic de pierdut. Inima lui aparține unei femele vampir, o frumusețe aristocratică superioară lui. Dacă nu o poate avea pe Marissa, atunci, măcar poate lupta cot la cot cu Frații…

   Soarta îl blestemă cu ceea ce își dorește mai mult. Când Butch se sacrifică pentru a salva un civil vampir de asasini, cade pradă celei mai întunecate forțe din război. Lăsat să moară, este descoperit printr-un miracol, iar Frăția o cheamă pe Marissa să-l aducă înapoi. Dar poate nici chiar iubirea ei nu va fi suficientă să-l salveze…

Furia îngerilor, de Sidney Sheldon-recenzie

Titlul original: Rage of Angels
Editura Orizonturi
Traducător: Vlad Marian
Anul apariţiei: 2012
Număr pagini: 456

  Furia îngerilor de Sidney Sheldon este un roman de suspans în care lupta asiduă pentru independenţa spirituală sau financiară este alternată cu agonia, intriga şi pasiunea.

   Trăirile personajelor, latura psihologică şi desfăşurarea acţiunii într-o lume plină de incertitudini/crime/intrigi dau substanţă cărții. Chiar dacă autorul nu se află printre favoriţii mei, fundalul evenimentelor se axează pe jungla umană, libertatea şi lupta pentru succes. Romanul s-a bucurat de succes şi a fost ecranizat în anul 1983, iar printre actori se regăsesc Armand Assante și Jaclyn Smith

   Personajul principal, Jennifer Parker este la început de carieră, visează să ducă mai departe meseria tatălui său şi orice sacrificiu este nesemnificativ. Ziua de 4 septembrie 1969 ar fi trebuit să fie una specială, dar depunerea jurământului ca avocat se va transforma într-un coşmar. Nu este singura care are aşteptări mari, inclusiv procurorul districtual din Manhattan-Robert Di Silva se află la un pas de capturarea oficială şi definitivă a lui Michael Moretti, ginerele lui A. Grannelli, şeful Mafiei, însă undeva se strecoară o eroare gravă. Dovezile sunt solide şi un martor cheie ar putea să îl înfunde pe acest criminal cu sânge rece, ceea ce lasă impresia unui caz din start rezolvat. Pentru procuror ar fi fost o propulsare în carieră şi bonus, o publicitate excesivă, însă planul i se va schimba radical.

Jennifer aruncă o privire spre acuzat, Michael Moretti. În ciuda celor citite despre el, Jennifer nu se putea împăca cu gândul că Michael Moretti era un criminal. Arată ca o stea de cinema în decorul unui tribunal, gândea Jennifer. Stătea nemişcat, numai ochii lui negri trădând ceva din furtuna interioară. Se mişcau fără încetare, examinând fiecare colţ al sălii ca şi cum ar fi încercat să-şi calculeze şansele de fugă. Nu exista nici o scăpare. Di Silva avusese grijă de asta.”

   Pentru a scăpa basma curată, Moretti pune la cale un plan nebunesc şi pionul care îl va ajuta fără voie este chiar Jennifer Parker-tânăra naivă din echipa procurorului. Un plic trimis din greşeală către martorul cheie va distruge cazul, Michael Moretti va fi eliberat şi Jennifer este pe punctul de a i se interzice practicarea profesiei de avocat. Din cauza prostiei sale îşi făcuse din procurorul districtual un duşman de moarte ce intenţiona să se răzbune cu orice preţ.

La New York nimănui nu-i pasă dacă trăieşti sau mori. Nu te mai autocompătimi! îşi spunea Jennifer. Dar era greu.”

    Interogată şi ameninţată, se află la un pas de ruină. Jennifer trăieşte drama eşecului, datorită publicităţii abuzive este acuzată şi denigrată deşi este nevinovată. Nimeni nu o crede, toţi au impresia că este în colaborare cu Mafia şi preferă să o evite. Nimeni nu doreşte să angajeze pe cineva lipsit de experienţă, chiar dacă în realitate este o persoană cu numeroase cunoştinţe şi dacă ar avea o şansă ar fi un bun avocat.

    Prinsă la mijloc, zdrobită din toate părţile, îşi joacă ultima carte, iar salvarea apare când descoperă anunţul lui pe Ken Bailey într-un ziar local. Indirect o susţine şi alege să o primească într-o clădire dărăpănată. Atunci când Adam Warner, un avocat foarte cunoscut o caută pentru a-i cere explicaţii despre caz, Jennifer crede că nu mai poate rezista. Deşi toţi îi vor capul cu orice preţ, Adam are răbdare, cercetează dosarul îndelung şi pe măsură ce discută cu cei care o cunosc este ferm convins că a fost doar o victimă colaterală. Îi solicită detalii suplimentare şi o surprinde când îi oferă o mică speranţă: nu sunt dovezi pentru a fi scoasă din barou.

   Devine fără voie salvarea ei, iar pe măsură ce se revăd îşi dau seama că atracţia este periculoasă şi nu se poate concretiza. Adam este căsătorit cu o femeie influentă şi planul său este de a candida pentru Senatul Statelor Unite.

   Jennifer prinde curaj şi nu renunţă, cazurile pro bono o ajută să se facă remarcată în rândul nevoiaşilor, însă acestea vor fi doar o mică parte din nebunia care se va declanşa. Adam Warner nu se opreşte aici, îi va trimite din proprie iniţiativă clienţi importanţi în timp ce presa o va aduce din nou faţă în faţă cu procurorul Robert Di Silva-duşmanul ei. Un caz imposibil va fi câştigat de tânăra avocată şi succesul nu întârzie să apară. Michael Moretti se simte atras ca un magnet şi va ajunge să o caute din ce în ce mai des, dar dorinţa frumoasei avocate este de a rămâne independentă şi refuzul categoric de a lucra cu Mafia mai mult îl incită.

Michael nu cunoscuse niciodată o femeie cu personalitate, o femeie care să aibă curajul să-l sfideze. Jennifer Parker a avut curajul să-i inchidă telefonul. Ce spusese? Nimic din ce aţi putea face sau spune nu mă poate interesa. Michael Moretti se gândi la asta şi zâmbi. Greşea. O să-i arate cât de mult greşea.”

   Prinsă între doi bărbaţi, Jennifer se va îndrăgosti nebuneşte de Adam Warner crezând că are şanse la fericire. Destinul le rezervă o serie de incidente care le va da viaţa peste cap lovindu-i din plin pentru că sunt simple marionete.

Jennifer se umplea de ură.

Eşti un monstru…

Depinde din ce punct de vedere, nu-i aşa, drăguţo? Eu sunt soţia lui Adam. Tu eşti târfa lui.”

 

   Momentele de bucurie din Furia îngerilor sunt alternate cu drama, agonia şi extazul. Cu ajutorul autorului Sidney Sheldon se simte adrenalina din sala de judecată, suspansul şi neputinţa. Un caz, o pledoarie, martori cheie sau pur şi simplu o interpretare a unui avocat pot face dintr-o dramă umană un succes fulminant. Trăirile, suferinţa sau pasiunea sunt dozate pas cu pas şi oferă cititorului o viziune asupra vieţii în general. Un om poate avea totul şi să te lase dus de val, însă într-o clipă eşecul poate să-l surprindă. Finalul acestei cărţi este unul neaşteptat, deşi pe alocuri autorul cumva îşi pregăteşte cititorul.

Cartea Furia îngerilor de Sidney Sheldon este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

Mănăstirea Northanger, de Val McDermid-Colecţia Cărţi Romantice

   Vineri 21.04.2017, apare cartea Mănăstirea Northanger, de Val McDermid în colecţia Cărţi Romantice. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru femei!

   Cat Morland este pregătită să facă pasul spre viața de adult. Fiică a unui pastor, școlită acasă într-un sătuc micuț și liniștit, ea își găsește refugiul în cărți și este convinsă că, dincolo de valea în care și-a trăit copilăria, o așteaptă o mare aventură.
Așadar, primește cu entuziasm propunerea unor prieteni și vecini de-ai părinților ei, de a îi însoți la Festivalul Fringe din Edinburgh, pentru a-i ține companie lui Susie Allen.
Veselă din fire, ajutată de noua ținută asigurată de Susie și de biletele pe care aceasta le are la evenimentele din fiecare seară, Cat ajunge să guste din plin viața din Edinburgh și este primită cu brațele deschise în sânul familiei Thorpe, devenind bună prietenă cu fata mai mare a familiei, Bella.
Pe neașteptate, în peisaj apare și chipeșul Henry Tilney, un viitor avocat a cărui familie locuiește la frumoasa, misterioasa și mult râvnita mănăstire Northanger. Cat este fascinată de Henry și de sora acestuia, Eleanor, dar nu se poate abține să nu se întrebe dacă totul la ei este atât de ireproșabil cum pare.
Sau poate mulțimea de cărți citite sunt de vină pentru imaginația care-i umple mintea de scenarii care de care mai incitante?

Febră în zori, de Péter Gárdos-prezentare

Titlul original: Hajnali Láz
Traducere din maghiară de Andrei Dósa
Anul apariţiei: 2017

   La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, doi supraviețuitori ai lagărelor de concentrare se confruntă cu o nouă bătălie: una pentru dragoste

Iulie, 1945. Miklós, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, a supraviețuit războiului și a fost adus într-un spital din Suedia pentru a fi îngrijit. Aici însă, este condamnat din nou la moarte: medicul său îi spune că nu mai are de trăit decât șase luni. Dar Miklós are alte planuri.

Află numele celor 117 unguroaice care sunt și ele îngrijite pe teritoriul Suediei și începe să scrie fiecăreia câte o scrisoare. E convins că una dintre ele va deveni soția sa…

Bazat pe schimbul real de scrisori dintre Miklós și Lili, Febră în zori este o poveste despre pasiune, rezistență și răbdare; despre prietenii false și adevărate; despre credință, îndoială și puterea izbăvitoare a dragostei.

“Tata și cu mama au corespondat vreme de șase luni, înainte de a se căsători în Stockholm. Timp de cincizeci de ani n-am știut nimic despre existența scrisorilor. După moartea tatălui meu, mama mi-a întins, aproape ca pe ceva neînsemnat, două teancuri măricele de scrisori, legate cu o panglică. Multă vreme n-am fost în stare să mă ocup de poveste – abia zece ani mai târziu am scris prima variantă a romanului. Apoi am avut parte de ocazia unică de a și regiza povestea de dragoste a părinților mei.” – Péter Gárdos

   “Febră în zori are tandrețea din Proiectul Rosie și patosul din Sub aceeași stea. E o carte de care te îndrăgostești.” – The Herald Sun

“Viața o să vi se pară mai frumoasă după ce veți citi Febră în zori.” – The Bookseller

   Péter Gárdos s-a născut în 1948 la Budapesta. Predă scenaristică și regie la Școala Superioară de Comunicare din Budapesta.
Printre creațiile sale cele mai cunoscute se numără Doamne Dumnezeule, Tuse convulsivă, Scorpionul mănâncă gemeni la micul dejun și Păpușa de porțelan. Filmele sale au câștigat numeroase premii la festivaluri importante din lumea întreagă.
Romanul lui de debut, Febră în zori, este povestea adevărată a relației dintre părinții săi și a fost ecranizat în 2016, regia și scenariul fiind semnate chiar de autor.

Sursa: Editura Trei

O şansă incredibilă, de Amanda Quick-Colecţia Cărţi Romantice

   Vineri 14.04 2017 apare cartea O şansă incredibilă, de Amanda Quick în Colecţia Cărţi Romantice. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru femei.

   Uluitoare, încăpățânată și independentă, cu vederi de stânga și apărătoare a cauzelor celor năpăstuiți, Philadelphia Fox se trezește în conflict cu două dintre cele mai puternice, bogate și influente familii din statul Washington.
Philadelphia le consideră pe acestea vinovate de moartea celei mai bune prietene a ei, Crissie Masters. Acum ea este moștenitoarea acțiunilor lăsate de Crissie, care ar putea influența alegerea următorului director executiv al firmei – lucru care îl aduce în viața ei pe Nick Lightfoot, fiul rătăcitor și extrem de atrăgător al familiei.
O pasiune neașteptată și de nestăpânit se aprinde între cei doi, iar Phila – a cărei viață amoroasă este celebră pentru ghinion – trăiește cea mai profundă fericire pe care a cunoscut-o vreodată.
Dar în trecutul amândurora stau ascunse secrete tulburătoare și periculoase, care le-au dat peste cap viețile. Și acum, amândoi trebuie să facă o alegere foarte dificilă. Să aibă încredere unul în celălalt poate reprezenta un risc foarte mare – dar și șansa la un viitor incredibil care ar putea să nu mai apară niciodată.

Sursa: Cărţi Romantice

Editura Tritonic

   Descriere Prefă-te că mă iubeşti de Georgiana Sandu, autoarea bestseller-ului Iubire periculoasă.

   Găsirea unui inel pierdut pe plajă îi aduce lui Jennifer Rey mai multe probleme decât şi-ar putea imagina vreodată o femeie.

   În speranţa că va scăpa de bărbatul ce o torturează de ani buni, ea acceptă un pact cu acesta şi se preface iubita lui pentru o seară. Harry e fiul moştenitor al unei averi impresionante, dar încăpăţânarea de a-i demonstra tatălui său că nu e doar un muieratic cheltuitor, îl duce la extrema de a-şi angaja o iubită “perfectă” pentru o cină cu familia lui şi a le demonstra tuturor că nu e un pierde-vară, aşa cum cred toţi, mai ales fratelui său mai mare, Ryan, care întotdeauna l-a eclipsat. Dar lucrurile degenerează şi menţionarea testamentului bunicului pentru primul dintre nepoţi care se va căsători, îl face pe Harry să îşi piardă raţiunea şi înainte să îşi dea seama, el şi Jenn se trezesc într-o relaţie mai serioasă decât şi-au dorit să pară.
Familia lui e deja extaziată de cei doi şi nu au de gând să îl lase pe Harry să o piardă pe Jenn, doar Ryan ii suspectează pentru înşelătorie şi încearcă să îi despartă şi să ia moştenirea promisă fratelui său mai mic.
Nu mai au scăpare, aşa că trebuie să se prefacă îndrăgostiţi şi fericiţi unul lângă celălalt, în acelaşi timp în care caută o modalitate disperată să scape de căsătorie.

Sursa: Librex.

Precomandă pe Librex.ro

Cum să-ţi îmblânzeşti ducele, de Juliana Gray-Colecţia Iubiri de poveste

   01.04.2017, apare cartea Cum să-ţi îmblânzeşti ducele, de Juliana Gray în Colecţia Iubiri de poveste. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu ziarul Libertatea

Primul volum al seriei „PRINȚESE DEGHIZATE“
   Trei prințese îndrăznețe se trezesc ținta unui complot letal împotriva familiei lor… Noroc că unchiul lor vine la timp cu un plan ingenios pentru a le proteja.
Erudita și retrasa prințesă Emilie s-a ținut departe de aventură, dar acum se vede nevoită să urmeze planul unchiului ei și să se deghizeze în bărbat, devenind tutorele fiului ducelui de Ashland, un bărbat impunător și intimidant, fost soldat cu chipul și trupul sluțite în război și cu inima împietrită după ce frumoasa lui soție l-a părăsit.
Emilie se trezește prinsă într-o legătură secretă cu ducele și nu poate rezista tentației de a descoperi ce se găsește dincolo de masca acestui bărbat fascinant și fermecător și de a afla ce înseamnă aventura cu adevărat…
Ducelui nici nu-i trece prin cap că tutorele fiului său și misterioasa lui iubită sunt una și aceeași persoană. Dar când adevărata identitate a lui Emilie este dată în vileag, Ashland se vede nevoit să-și înfrunte propriii demoni pentru a-și putea proteja aleasa inimii… și inima însăși.

 

Carol, de Patricia Highsmith

Data apariției: martie 2017

Număr pagini: 304

Editura: Litera

   O întâlnire întâmplătoare între două femei singure, de condiții diferite, duce la o poveste de dragoste pasională în acest roman-cult scris de Patricia Highsmith. Therese, o tânără vânzătoare într-un mare magazin, care visează la o viață mai bună, și Carol, o femeie înstărită aflată în mijlocul unui divorț amar, abandonează rutina apăsătoare de zi cu zi, alegând libertatea de a călători și dragostea neconvențională. Dar fericirea nou descoperită este spulberată atunci când Carol este obligată să aleagă între fetița ei și noua sa iubită…

   „Un roman despre căutarea dragostei și a adevăratei fericiri, scris într-un stil vibrant și plin de tensiune.” – The Sunday Times

  „O carte care pune în discuție un subiect exploziv, cu sinceritate și bun-gust.” – New York Times

   „Are tensiunea unui thriller și farmecul unei povești de dragoste.”-  Val McDermid

   Romanul Carol a fost ecranizat de regizorul Todd Haynes într-un film de excepție, cu Cate Blanchett și Rooney Mara în rolurile principale.

Sursa Editura Litera

In Tempora, de Andreea Blându-Librex Publishing

Editura: Librex Publishing

Pagini: 260

   Tânăra autoare Andreea Blându și-a făcut debutul la numai 18 ani cu romanul Sclipind la ultimul vagon”, un volum care, chiar dacă nu a fost exact genul meu, m-a surprins prin final și m-a făcut să îndrăgesc povestea de dragoste dintre Nidia și Eric. Acesta este unul dintre motivele pentru care la auzul veștii că scriitoarea va publica o nouă carte, intitulată „In Tempora”, am decis că trebuie neapărat să o citesc. Și se pare că nu m-a dezamăgit. Dacă romanul de debut m-a surprins și impresionat, cel de-al doilea pur și simplu m-a dat peste cap. Am trăit fiecare pagină, fiecare sentiment resimțit de cei doi protagoniști și m-am regăsit în vorbele atât de reale, profunde și în același timp înțelepte despre viață, dragoste, relații și timp pe care Andreea Blându le-a așternut cu măiestrie în acest volum.

   Romanul „In Tempora” prezintă nu numai o poveste intensă de iubire, ci ne relatează destinul a doi oameni cu care viața nu a fost deloc blândă, care au fost nevoiți să sufere de singurătate, de abuzuri și de sentimente de neapartenență. Este o călătorie pe parcursul căreia vă veți întreba cum poate exista atâta nedreptate în lume, cum poate cineva să-și păstreze inocența și pozitivitatea când este pus față în față cu cele mai negre coșmaruri, cât de mult poate vindeca iubirea un suflet și, nu în ultimul rând, dacă timpul este îndeajuns pentru a șterge cu buretele vorbe, sentimente și amintiri.

   Înmormântarea unuia dintre cei mai iluștrii judecători din România, Dumitru Voinea, reprezintă prilejul reîntâlnirii dintre Sergiu Voinea și Maia, doi foști iubiți, care cu ani în urmă s-au despărțit și nu s-au mai văzut. Această întrevedere neașteptată stârnește în ei sentimente demult îngropate în străfundurile sufletului și redeschide răni pe care le-au închis cu greutate, fumând țigară după țigară și vărsând lacrimi amare. Poți uita oare o dragoste care te-a marcat în profunzime, care te-a provocat să crești, să devii mai bun ?

   Maia supraviețuiește ca prin minune cutremurului din ’77, însă din nefericire părinții ei sfârșesc ca victime ale acestuia, iar tânăra nou-născută ajunge într-un orfelinat. Aici petrece 7 ani, timp în care este supusă unor orori greu de imaginat. Suferă de frig, de foame, de abuzuri fizice și nu are parte de nicio persoană care să-i aline suferințele și să-i șteargă lacrimile. Dar în ciuda acestor neplăceri fetița nu își pierde speranța, își păstrează sufletul bun, inocența și puritatea. După ani de chinuri este găsită și salvată de bunicul ei, care îi conturează o altă față a lumii și a oamenilor. Bătrânul are grijă de ea, îi arată ce înseamnă încrederea și o face să se simtă protejată și iubită. Însă anii trec, iar Maia ajunge să facă liceul la București. Aici ea îl cunoaște printr-o întâmplare fericită pe Sergiu, bărbatul care îi va schimba viața, care o va învăța să iubească așa cum nu a mai făcut-o niciodată și alături de care va construi amintiri pe care nici timpul nu le va putea șterge.

  Sergiu este un tânăr avocat, fiul celebrului judecător Dumitru Voinea, care este măcinat profund incapacitatea de a se ridica la nivelul standardelor mult prea înalte stabilite de propriul tată. Acesta din urmă a fost din totdeauna un om distant, avid de putere, capabil să facă orice pentru a controla absolut tot ceea ce se întâmplă atât în viața sa, cât și în cea a apropiaților săi. Această personalitate dificilă l-a determinat să fie rece și față de propriul fiu, din dorința de a-l impulsiona să se autodepășească, considerându-l mai mult un proiect decât o ființă umană, nereușind astfel decât să producă mai mult rău și să-l îndepărteze. La vârsta adolescenței, mama lui Sergiu moare. Singurul său sprijin, singura persoană capabilă să-l înțeleagă și să-i fie alături a fost smulsă de lângă el, astfel că a rămas doar cu tatăl său, din partea căruia nu a primit niciodată iubire părintească, o vorbă bună sau o îmbărbătare. Când a avut cea mai mare nevoie de el, nu a fost acolo, nu l-a susținut, iar din această cauză prăpastia dintre ei s-a făcut din ce în ce mai mare și l-a determinat pe Sergiu să facă totul împotriva dorințelor tatălui său.

„Ești un laș, Sergiu. Un laș. Ești cea mai mare dezamăgire din viața mea. Singurul meu eșec. Ești un neisprăvit! Nu știi să faci nimic bine. Mi-e rușine. Mi-e rușine cu tine.”

   Toată existența lui Sergiu, dominată de singurătate, neîncredere în propriile forțe și dezamăgiri, este dată peste cap când o cunoaște pe Maia, fata cu un suflet parcă prea curat pentru o lume atât de crudă. Chiar dacă la început nu crede că este îndrăgostit de tânără, ci doar apreciază prezența ei și discuțiile despre cărți și despre viață, cu timpul sămânța dragostei înflorește în sufletul avocatului și îl provoacă să simtă ceva cu totul nou pentru el.

   Relația dintre Maia și Sergiu începe șovăielnic, datorită unui impuls de moment al avocatului și a unei dorințe intrinseci aproape inexplicabile care mocnea în sufletul acestuia. Totuși, modul în care se dezvoltă schimbă destinul celor doi. Ei cresc, se transformă și învață să simtă unul prin intermediul celuilalt. Este o relație constructivă, dar în același timp mistuitoare, care nu numai că le oferă amintiri, simțiri nebănuite, momente de extaz, ci îi ajută să devină din nou întregi. La început amândoi trăgeau după ei umbra trecutului, a dezamăgirilor, suferințelor și visurilor frânte, însă iubirea a reușit să readucă soarele în viața lor, determinând aceste frânturi din trecut să se dizolve și să fie înlocuite de elemente plăcute, care să le provoace sufletul să tremure de fericire.

„Deseori, dragostea dintre doi oameni ia naștere din diferențele care îi separă, din misterul care îi atrage, din nevoia fiecăruia de a-și completa părțile care lipsesc cu părțile noi, pe care le găsește în celălalt.”

   Maia era măcinată de neîncredere, teamă, relativă reticență față de atașament, toate provenite din traumele și abuzurile suferite pe parcursul traiului în orfelinat. A fost expusă unui mediu toxic, în care a fost nevoită să supraviețuiască singură, indiferent de gradul de umilință sau de caracterul sălbatic al comportamentelor surprinse în cadrul interacțiunii cu ceilalți copii. Totuși, salvarea a venit din partea bunicului său, cel care nu i-a permis să cadă pradă devianțelor, oferindu-i educație și suport. Însă chiar și așa, undeva în adâncul ei au rămas îngropate ororile trecutului.

„Pe mine nu mă va doborî niciodată un uragan, dar o adiere m-ar putea distruge oricând. Întotdeauna iluziile mărunte, aproape inexistente, acele amintiri aproape uitate, ascunse atât de bine în adâncul sufletului…întotdeauna a

cele bucăți minuscule din mine au avut asupra mea un efect mai puternic decât orice rațiune.”

   La polul opus în avem pe Sergiu, pe care viața l-a învățat să traiască încrâncenat, să fie răzvrătit împotriva propriului tată și să blameze caracterul nedrept al lucrurilor. Pe el trauma din adolescență l-a provocat să se revolte. Spre deosebire de tânără, Sergiu nu și-a păstrat inocența, bunătatea, ci și-a deschis sufletul în fața durerii și a întunericului și s-a lăsat mistuit. Dar salvarea lui este Maia, alături de care descoperă puterea vindicativă a iubirii.

„Știi cum te simți atunci când nu ți-e teamă? Ești puternic, ești propriul tău stăpân, propriul tău Dumnezeu, dar în același timp, ești cea mai slabă și neînsemnată ființă din lume, pentru că nu mai ai nimic.”

   În viață rămânem de multe ori captivi în trecut, încercăm să derulăm continuu în minte amintiri demult trecute, străduindu-ne cu disperare să le menținem vii, dar nu ne dăm seama că tocmai această legătură cu ceva care s-a terminat ne provoacă mai mult rău decât bine. Astfel că trebuie să realizăm la timp că singura modalitate prin care vom putea să privim spre trecut, este că devenim conștienți de prezent și să ne împăcăm cu trecutul. Numai așa vom putea merge mai departe fără regrete.

   „In Tempora” este un roman care m-a zguduit din temelii și m-a făcut să realizez că uneori iubirea nu este de ajuns pentru a menține o relație, oricât de puternică ar fi ea. V-o recomand cu căldură deoarece este genul acela de carte care vă va da impresia că v-a citit direct în suflet și a reușit să adune între paginile sale sentimentele și gândurile voastre. Povestea de dragoste dintre Maia și Sergiu vă va permite să faceți o călătorie înăuntrul vostru pentru a vă putea vindeca de propriile regrete și a vă oferi șansa să vă eliberați de trecut.

Pentru a vă ispiti și mai mult, vă mai las câteva citate care mi-au plăcut:

„De ce nu putem să uităm pur și simplu? De ce trebuie să regăsim, împrăștiate peste tot, rămășițele sufletului pe care îl credeam vindecat? Să fie o șansă pe care ne-o dă viața pentru a le aduna? Sau e doar modul ironic prin care timpul vrea să ne arate înfrângerea anilor care au trecut?

„Timpul păstrează cuvinte vechi și apoi adaugă altele de ținut minte, de răsucit, de mestecat ironic în colțul gurii, de înghețat în vârfurile degetelor”

 

Librex.ro

Cartea In Tempora, de Andreea Blându a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro

 

 

Nu te împiedica de mine, te impor!, de Georgiana Vâju

Editura Quantum-2016 
Număr pagini:198

    Georgiana Vâju este o autoare în plin debut, o tânăra speranţă. Ce putea spun despre ea ar fi propriile sale cuvinte:
   ,,Cititorule, în paginile ce urmează vei găsi o fărâmă de viaţă. Nu este povestea meadacă la asta te gândeşti. Este, în schimb, presărată cu părţi consistente din mine.
Este o formă de introspecţie, despre bine şi rău, despre aici şi acum, despre oameni şi întâmplări, despre iubiri, sentimente, profunzimi şi taine ale sufletului.
Mare parte din carte am scris-o cu inima, creierul a pândit undeva în planul doi.
Cu siguranţă mulţi va veţi regăsi printre rândurile mele. Aşa este şi firesc. Pentru am scris despre oameni, nu despre himere. Am scris rânduri care mişte sufletul, -l zdruncine,  aibă impact asupra cititorului, fie el înrăit sau de ocazie.”

   Am citit cartea Georgianei în câteva ore. Povestea pare a fi una simplă şi probabil că nu va impresiona cu ceva anume. În schimb, m-au atras cuvintele simple ale autoarei, acele gânduri despre iubire. Tocmai pentru ca m-au atras mai mult aceste gânduri despre iubire, am preferat să ma axez pe citate. Doar aşa puteţi înţelege profunzimea gândirii acestei autoare care se afla la început de drum.

   Cred că de această dată, am dat peste o carte în care primează sentimentele şi nu acţiunea. Este genul de lectură potrivit celor care au plăcerea să memoreze sau să noteze citate, care au tendinţa să reflecteze sau să mediteze asupra temelor abordate de autoare.

   Personajele principale din primul volum al seriei „Nu te împiedică de mine, te implor!” sunt:  Ana, Iv şi un bărbat fără nume. Ana este captivă într-o relaţie de prietenie ciudată cu bărbatul fără nume…..se desparte de actualul iubit şi se internează într-un sanatoriu, unde face cunoştinţă cu Ivan.

,,Era un joc, un joc în doi, în care viaţa ne amaneta sorţiiîn care sufletele ne erau scoase la licitaţiefără fim întrebaţi ce dorim la schimb pe ele sau dacă suntem dispuşi negociem. O licitaţie la care nu participa nimeni, nu oferea nimeni nimic, doar timpul se plimba batjocoritor printre noi. Un joc în care finalul este dinainte pregătit.
Credeam nimic şi nimeni, niciodată, nu va putea mi mişte sufletul împietrit şi nici mi scoată inima din hăul în care o ţineam ascunsăŞi totuşi, ceva nu se leagă cum trebuie, euforia aceea a dragostei era presărată cu durere şi nebunie. Începusem s-o iau raznafăceam gesturi de care nu m- fi simţit în stare înainte. Nici nu mai ştiam dacă sunt vie sau moartădacă sunt trează sau visez, dacă am mâncat sau dacă am dormit, ori unde mi-am parcat maşină acum cinci minute.”

   ,,Ce panaramă! Eram atât de tristă

Păidacă asta înseamnă fii îndrăgostit, pe mine nu prea încântaşi trebuia admit în anatomia cea mai profundă a acestui sentiment există halucinaţie şi delir, confuzie şi pierdere a contactului cu realitatea. Asta sperie rău de totDragosteadupă părerea meatrebuia facă fericită, nu tristădragostea trebuie urce pe culmi, nicidecum arunce pe fundul prăpastiei.
Sub tortura acestui minunat sentiment de frică şi imprevizibil,  întrebăm, cum se face totuşi devenim dependenţi de iubire?
Totul s-a întâmplat repede, aşa cum se întâmplă unele lucruri în viaţa astaÎntr-o zi sau într-o clipă. Apoi te gândeşti toată viaţă ce dracu’ a fost chestia aia care ţi-a făcut existenţa zdrenţe din doi timpi şi trei mişcărişi cât de neînsemnaţi suntem în faţă timpului asta care ba se comprimăba se dilatăşi nici urmă ţină pasul cu noi. Sau noi cu el.
SMS el :  nu mai spui eşti nebună. Nu eşti nebună simt şi eu ciudat.
SMS eu: Eu sunt nebună
SMS el: Atunci, dacă tu eştisunt şi eu.
SMS eu: Ce e iubirea?
SMS el: Probabil asta.”

   După cum am scris, la ospiciu unde se va interna Ana facem cunoştinţă cu Iv, medicul ei. Acesta se ocupă de Ana, în calitate de medic curant şi de psiholog, dar şi în calitate de viitor iubit. Încearcă descopere de unde a pornit suferinţa Anei, şi cine stă la baza acestei suferinţe. Încearcă o descopere ca şi omul Ana, apoi ca şi pacient. Aici îmi place maxim de cei doi:
,,

-Ce vârstă ai?
-32 de ani. Dar scrie acolo anul naşteriiSau matematica nu e nici punctul dumneavoastră forte?
-De ce? Al tău nu este?
-Nu, nu este.
Şi studii?
-Liceul.
-Aici scrie ultima şcoală e un master în psihologie, pe tine te-au primit acolo fără facultate,  pe mine nu?
-Atunci aşa este. Uitasem detaliul ăsta.
-Nu prea cred, dar fie azi cum zici tuCarevasăzicăai studiat psihologia.
-A fost doar o pasiune. E profesia mea, nu meseria. A rămas în urmă. Acum scriu. Cu asta ocup.
-De ce-ai făcut facultatea asta, atunci?
Mi s-a părut interesant descopăr lucruri noi despre psihicul omului. Şi despre al meu. Întotdeauna m-au pasionat lucrurile ascunse, ce nu lasă sufletul şi mintea la vedere, cotloane întunecate ale existenţei.”

   Cam aşa se desfăşoară şedinţele dintre cei doi. Întâlnirile din afara şedinţelor sunt altceva, la fel şi singurul apartament al Anei cu internet, libertatea sa de a pleca şi veni când vrea din ospiciu. Hmm….. deja doctorul nostru, pe lângă plăcerea care o are de ai face injecţii (Ana urăşte injecţiile), îi face plăcere să îi maseze fesa după împunsătură, se şi îndrăgosteşte de frumoasa lui pacientă cu limba ei sarcastică.

”-Ai dreptate, încep îndrăgostesc de tine şi simt nici eu nu îţi sunt indiferent. Asta îmi  speranţa continui, chiar dacă tu consideri nu este bine. Dar tu spui una şi îmi transmiţi altaşi atunci devin confuz.”

    Astfel declarate intenţiile, Iv încearcă o înţeleagă pe AnaAna încearcă se înţeleagă pe ea însăşiDeşipare o afectează mesajele venite de la bărbatul fără nume, au încă puterea de a o răniea descoperă începe se îndrăgostească la rândul ei de medic. Problema sa este că încearcă fugă de sentimentele care apar.

,,Există o teamă în mineşi în general în cei dependenţi de iubire şi afectivitate. Este o teamă naturalăzic eu, când treci prin multe greutăţi, dureri şi multe eşecuriCând se întâmplă fii abandonat în dragoste şi nu numai, şi în orice alt lucru, ai o sensibilitate mult mai crescută şi eşti stăpânit permanent de acea teamă de abandon.
Mda…nu ştiu mi explic stările, caut explicaţii, dar în zadar. Nu-mi rămâne decât admit şi eu, la fel cum au făcut-o alţi filozofi înaintea mea dragostea e mai puternică decât raţiunea…”

   Ce turnură ia situaţia dintre Ana şi cei doi bărbaţi din viaţa ei,  las pe voi descoperiţi.

Recomand cu căldură această carte, este o relaxare binevenită!

Quantum Publishers Logo

Cartea Nu te împiedica de mine, te impor! de Georgiana Vaju fost oferită pentru recenzie de Editura Quantum Publishers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

„Cel mai normal lucru din lume este dragostea. Și ce este important este sinceritatea.”

50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile, de David H. Lowenherz

 

Antologie realizată de David H. Lowenherz

   „Scrisorile mele sunt destul de scurte, însă doar pentru că sunt pe fugă. Dacă nu aș fi, ți-aș scrie cât ar intra pe un cearșaf întreg.” – Wolfang Amadeus Mozart

Titlul original: 50 Greatest Love Letters Of All Times

Editura: Nemira

Anul apariţiei: 2017

Traducere din limbile engleză, franceză și germană de: Ruxandra Toma

Număr pagini: 249

Gen: epistolar

Cotație Goodreads: 4,00

   Prin această antologie, David H. Lowenherz a realizat un demers lăudabil, strângând laolaltă scrisori de dragoste ale celebrităților din alte timpuri. Din timpuri în care nu existau SMS-ul sau e-mail-ul. În ziua de azi, într-o eră în care viteza primează, noțiunea de scrisoare este lăsată în urmă. Nimeni nu mai are timp de scrisori, scriem prescurtat, cât mai telegrafic, câte un SMS, un e-mail, un mesaj pe Facebook. Cam așa este comunicarea din zilele noastre.

   Într-o eră cu asemenea particularități, să citești o scrisoare în adevăratul sens al cuvântului este o experiență interesantă.

   „Scrisorile din această colecție nu au fost alese pentru manifestările expansive ale iubirii, ci pentru gama largă de sentimente autentice exprimate de semnatarii lor.”

   Lucrarea este structurată pe 6 secțiuni: „Dragostea tandră”, „Nebun după tine”, „Proză pasională”, „Despărțiri dureroase”, „Foc și gheață”, „Dragoste interzisă”. Scrisori romantice, pasionale, patetice, scrisori de reproș; scrisori adresate unor terți, în care sunt descrise poveștile și sentimentele de iubire. Scrisori ale personalităților marcante din toate domeniile: muzică, politică, pictură, literatură.

   Cred că preferata mea este scrisoarea adresată de Wolfang Amadeus Mozart către soția sa, Constanze. Mozart nu este numai un compozitor genial; din stilul său epistolar, ghicesc o persoană cu simțul umorului și mult farmec. Am râs citind cum îi povestea în scrisoare „șoricuței” lui cum decursese o vizită în călătoria sa: „În casă era un grup compus în întregime din femei urâte, care însă prin farmecul lor compensau lipsa de frumusețe.”

„În fine, am senzația că am scris numai prostii (pentru restul lumii, în orice caz); dar pentru noi, care ne iubim atât de mult, nu-s deloc prostii. Astăzi e a șasea zi de când am plecat de lângă tine și, pe legea mea, mi se pare că a trecut un an. Mă aștept să ai ceva probleme atunci când îmi vei citi scrisoarea, pentru că o scriu în grabă și, de aceea destul de urât.”

   Într-adevăr, pentru restul lumii a rămas până astăzi un cod nedescifrat între cei doi: „Stu-Stu – Stu – Stu”.

Scrisorile mele sunt destul de scurte, însă doar pentru că sunt pe fugă. Dacă nu aș fi, ți-aș scrie cât ar intra pe un cearșaf întreg.”

   Între F. Scott Fitzgerald și soția sa, Zelda, se observă o împletire a patologiilor. El alcoolic, ea diagnosticată cu schizofrenie, însăși relația lor este una de dependență. Este interesant cum chiar din vorbele lui Fitzgerald reiese modul în care patologiile lor s-au atras și se întrețin una pe alta: „Într-o scrisoare adresată unuia dintre doctorii Zeldei, Fitzgerald a scris: „Poate că cincizeci la sută dintre prietenii și rudele noastre v-ar spune, cu toată sinceritatea și convingerea, că Zelda a înnebunit din cauza obiceiului meu de a bea prea mult – cealaltă jumătate v-ar asigura că nebunia ei m-a împins la băutură. Niciuna dintre opiniile acestea nu înseamnă nimic.”” – ba eu zic că înseamnă mult…

   Altă scrisoare care mi-a plăcut este cea adresată de Marjorie Fossa, o fană, celebrului Elvis Presley. Femeia își exprimă cu naturalețe și simplitate admirația pentru „Rege”. O admirație care întrece limitele, conturându-se într-o obsesie:

„Nu mai pot să mănânc, să dorm, să conduc mașina sau să funcționez cât de cât. Am fost fana și admiratoarea ta devotată încă de când te-ai urcat pe scenă în anii cincizeci. Niciodată nu mi-a mai plăcut muzica altcuiva. În liceu am pierdut o mulțime de iubiți (doar pentru că erau geloși pe tine).”

„Înainte nu mă lăsa să-ți ascult discurile atunci când era acasă. Mereu a trebuit să aștept până pleca pentru a-ți asculta muzica. Asta m-a deranjat foarte tare și l-am amenințat cu divorțul dacă nu are de gând să-și bage mințile în cap și să mă lase să am și eu viața mea.”

   Dintre toate scrisorile, cele din care răzbate talentul literar sunt cele scrise de Franz Kafka și Simone de Beauvoir. Cu alte cuvinte, li se ghicește formația de scriitori chiar dintr-o banală corespondență. Îmi place mult stilul lui Kafka.

   Simone de Beauvoir către Nelson Algren: „Am sperat ca splendoarea lui să-mi mai aline tristețea; dar nu s-a întâmplat așa. În primul rând, astăzi Parisul nu este frumos. Este cenușiu și înnorat.”

Preaiubitul meu, nu știu de ce am așteptat atât de mult până ți-am spus că te iubesc. Voiam doar să fiu sigură și să nu rostesc vorbe frumoase, dar goale de conținut. (… Sunt fericită că mă simt atât de profund nefericită pentru că știu că și tu ești nefericit și este plăcut să împărtășim aceeași suferință. Iubirea ta era voluptate, iar acum este și durere.”

   Să nu credeți că există numai scrisori romantice, despre cât de drag este unul sau altul în ochii persoanei iubite. Foarte interesante și scrisorile din secțiunea „Foc și gheață”. De fapt, sunt cam preferatele mele:

   Anais Nin către Henry Miller: „Totul ar fi bine dacă tu ai scrie așa cum trebuie. Dar scrii cele mai oribile scrisori, atât de urâte că ar înstrăina pe oricine.”

   James Thurber către Eva Prout: „Deseori femeia este o minune. Și tu ești. Dar în tine, la fel ca în toate, zace indiferența lui Carmen, sadismul Cleopatrei, răutatea tiranică a Caterinei de Medici și strălucirea rece a tuturor femeilor despotice și lipsite de pasiune care au pus stăpânire pe inimile calde ale bărbaților încă de la începuturile sexului – de când Eva a frânt pentru totdeauna inima omenirii și a râs cu veselie perversă văzându-l pe Adam cum trudește ca un rob în țarcul făcut de ea…”

   Scrisoarea lui George Bernard Shaw către Stella Campbell m-a amuzat copios. Știu, sunt o ființă insensibilă să mă amuz la așa ceva, dar nu mă pot abține: „Ptiu! Nu ai pic de curaj: nu ai pic de creier: ești caricatura unui mascul sentimental din secolul optsprezece, o Hedda Gabler gătită cu boarfe din bocceaua lui Burne Jones. (…) ești actrița unui singur rol și nici acela real: ești o bufniță dezgustată pentru că a stat două zile în lumina soarelui meu: m-am purtat prea frumos cu tine, te-am idolatrizat, mi-am pus inima și mintea la picioarele tale (așa cum le pun la picioarele întregii lumi): și tu pricepi doar că trebuie să fugi.”

   Bineînțeles că nici Stella Campbell nu s-a lăsat mai prejos: „Tu, vagabondule – tu, orb ce ești. Tu, țesător de cuvinte – tu, care ai aripile vinete și ascunzi heruvimii – tu, sărman suflet incapabil să priceapă o simplă femeie… N-ai fete care să-ți potolească poftele – nici prunci care să-ți oprească sporovăiala satirică, de ce să plătesc eu pentru toate neajunsurile tale.”

Alte scrisori care mi-au plăcut:

George Bush către cea care avea să-i devină soție, Barbara Pierce:

„Avionul meu, acum #2, se află la Quonset, ca să i se instaleze o cameră de filmat. Eu l-am botezat Bar #2, dar așa îi spun doar în gândurile mele pentru că flota Atlanticului nu ne lasă să scriem nume pe avioanele noastre. (…

Poppy

logodic oficial cu începere din 12/12/43”

   Până la urmă, a scris numele viitoarei prime doamne pe avion, mărturie fiind o poză din carte, cu George Bush într-un avion inscripționat „Barbara”.

Jack London către Anna Strunsky:

„Temperamente puternice – asta este. Doar asta ne leagă cât de cât. Prin noi doi, prin tine și prin mine, a trecut câte o bucățică din universal și așa am ajuns să ne strângem laolaltă. Și totuși suntem atât de diferiți.”

Ernest Hemingway către Mary Welsh:

„Dacă ți s-ar întâmpla ceva aș muri ca un animal de la grădina zoologică atunci când perechea lui pățește ceva.”

Ludwig van Beethoven către „Eterna iubită”, a cărei identitate nu se cunoaște nici astăzi:

„Ca să înfrunt viața trebuie să trăiesc cu totul lângă tine sau să nu te mai văd niciodată.”

Frida Kahlo către Diego Rivera:

„Nimic nu se poate compara cu mâinile tale, nu există nimic pe lume ca aurul verde al ochilor tăi.”

Aurul verde este cafeaua, așa că probabil se referea la ochii căprui închis, de culoarea cafelei.

Emma Goldman către Ben Reitman:

„Totuși, dacă aș fi pusă să aleg între o lume a înțelegerii și izvorul care îmi umple trupul cu văpaia lui, aș fi nevoită să aleg izvorul. Este viață, soare, muzică, extaz nemăsurat.”

Napoleon Bonaparte către Joséphine Bonaparte:

„Cred că mai degrabă ți-aș găsi eu un amant decât să te știu în suferință. Așa că fii veselă și binedispusă și ține minte că fericirea mea depinde de a dumitale. Dacă Joséphine este nefericită, dacă se lasă pradă tristeții și își pierde curajul înseamnă că nu mă iubește.”

Anne Sexton către Philip Legler:

„Cel mai normal lucru din lume este dragostea. Și ce este important este sinceritatea.”

Rachel Russel către Arthur Sullivan:

„Iubesc adevărul, dar cred în minciuna care spune că poate exista fericire și în viața asta.”

Louise Russel către Arthur Sullivan:

„Însă cred cu tărie că dragostea nu ar trebui să mai dăinuiască dacă ar exista fie și cea mai mică îndoială în privința ei.”

   Desigur că au existat și scrisori care m-au plictisit: John Ruskin către Euphemia Ruskin; poezia lui Marc Chagall către Bella Chagall, „Pentru Bella”; Sarah Bernhardt către Jean Richepin (o găsesc patetică, cu serioase accente isterice; nu vreau să mi-o imaginez pe această femeie în viața de zi cu zi); Jack Kerouac către Sebastian Sampas (pun pariu că era sub influența drogurilor, scrisoarea este fără cap și fără coadă); John Rodgers către Minerva Denison.

   „50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile” este o lucrare demnă de a rămâne în istorie, un demers lăudabil și original. Ca să nu mai vorbim de munca titanică a coordonatorului. Să aduni scrisori din toate timpurile, ale personalităților din mai multe țări, descifrându-le și scrisul de mână, trebuie să fie foarte solicitant.

   Așadar, acord din toată inima 5 steluțe pentru o carte ce își merită locul în biblioteca dumneavoastră.

sigla Nemira

Cartea 50 cele mai frumoase scrisori de dragoste din toate timpurile de David H. Lowenherz a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureştievaluare-carte-5

Roşcata cu ochi negri, de Lisa Kleypas-în curând la Editura Miron

   Avery Crosslin începuse să devină celebră în Houston, ca organizatoare de nunți. Nu credea deloc în dragostea la prima vedere. Așa că atunci cînd îl cunoaște pe bogatul și fermecătorul burlac Joe Travis, crezînd că e un simplu fotograf de nunți, îl tratează cu răceală. Totuși Joe este un bărbat care știe cum să obțină ce-și dorește. După o aventură de o noapte, Avery e hotărîtă ca acest lucru să nu se mai întîmple și a doua oară. Acum nu-și poate permite nici un compromis, ea a fost angajată să organizeze nunta anului. Cu toate strădaniile ei, apar complicații care pot periclita nunta, secrete șocante ale miresei ies la iveală. Avery însăși se confruntă cu anumite îndoieli, o frămîntă fapte și întîmplări dintr-un trecut pe care îl dorea uitat. Iar Joe nu vrea să renunțe la ea. Avery trebuie să ia cea mai grea decizie din viața ei. Doar punîndu-și cariera la mijloc și riscînd totul – chiar și inima pe care pînă atunci și-o păzise cu înțelepciune – va afla ce anume contează mai mult.

Sursa: Editura Miron

Frumos și cu inima de gheață-Lisa Kleypas

  Editura Miron

   Devon Ravenel, cel mai fascinant și imoral libertin al Londrei, a moștenit de curînd titlul nobiliar de conte. Însă noul său rang din înalta societate vine și cu responsabilități nedorite, precum și cu cîteva surprize. Domeniul lui este împovărat de datorii, iar cele trei surori inocente ale răposatului conte locuiesc în continuare în aceeași casă, împreună cu virtuoasa Kathleen, lady Trenear, o frumoasă văduvă tînără, deosebit de inteligentă, dar și foarte încăpățînată. Între ea și Devon Ravenel începe un război al ambțiilor. Kathleen știe foarte bine că nu trebuie să aibă încredere într-un bărbat fără scrupule, care a cucerit și abandonat multe femei. Va putea ea să-și păstreze inima intactă după întîlnirea fierbinte cu cel mai periculos și fermecător bărbat pe care l-a cunoscut vreodată?

Sursa foto şi text> Editura MIRON

Nopţi la Monaco-călătorii, nonconformism şi iubire

    Realismul care ne loveşte încă de la începutul romanului este ca un duş cu apă rece. Societatea rurală românească în plin secol modern are mari carenţe la capitolul cultură într-o proporţie destul de îngrijorătoare. În multe sate uitate parcă de Dumnezeu, oamenii îmbrăţişează greul, se plafonează într-o viaţă mecanică, iar gândirea este folosită doar pentru a-şi procura cele de trebuinţă pentru moment. Nu există aspiraţii, valori, principii sau sentimente nobile … doar un trai lipsit de plăcere.

 „Dacă era o familie fericită? În astfel de împrejurări, o aşa întrebare nu este rostită niciodată, nici în gând, darămite în gura mare de faţă cu alţii.”

    Familia Nicoletei este un exemplu edificator pentru cele scrise mai sus. Singurele realizări ale părinţilor sunt copiii … cărora abia le pot asigura o masă caldă- deja nu mai vorbim despre un viitor. Tabloul creionat de Nataşa duce cu gândul la „Las Fierbinţi” într-o variantă mai blândă, dar zâmbetul nu apare pentru că, cel puţin din punct de vedere personal, văd „peisajul” acesta mult prea des.

    Nicoleta are însă … noroc, dacă se poate numi aşa, atunci când este trimisă de părinţi, pe perioada vacanţei, la o mătuşă din partea tatălui. Dincolo de motivul meschin al părinţilor, care gândesc această plecare a fetei ca pe o gură în minus la masă, destinul Nicoletei pare să se lumineze, deoarece mătuşa o îndrăgeşte suficient cât să o dorească permanent să locuiască în casa ei.

    După o prea scurtă dezbatere, decizia mutării copilei e luată şi sentinţa este bătută rapid de către un ciocan invizibil. Fata se stabileşte la mătuşa binevoitoare care îi schimbă viaţa radical. Nicoleta ia contact tot mai mult cu lumea cărţilor, ajunge să îi placă arta, cultura, oamenii inteligenţi, ba chiar îşi face planuri de facultate cu entuziasm. Şi viitorul pare să îi surâdă până când moartea mătuşii protectoare o lasă pe drumuri, aruncând-o din nou în satul natal pe care ajunsese să-l deteste. Asistăm la un nou episod de meschinărie din partea familiei fetei care nu consideră studiile ca pe ceva necesar, iar Nicoleta se vede nevoită să îşi negocieze viitorul cu propriii părinţi. Reuşeşte să obţină o sumă de bani din moştenirea pe care nu apucase să o primească şi porneşte încrezătoare spre Bucureşti.

 „Nicoletei îi venea să plângă. Mai degrabă se vedea prostituându-se-n capitală decât muncitoare la strung, cot la cot cu maică-sa.”

    Naivitatea Nicoletei este ceva la care inconştient te aştepţi. Crescută într-un cătun izolat, apoi învârtindu-se în lumea unei domnişoare bătrâne, precum mătuşa ei, fata nu este obişnuită cu viaţa de capitală şi nici cu oamenii înşelători sau cu planuri perverse. Nicoleta Dragomirescu este tipul fetei credule, inocente, uşor de manipulat şi de dus în pat pentru o partidă de sex … ceea ce se şi întâmplă. Nu este însă suficient că bărbatul pe care îl crezuse perfect se dovedeşte un mincinos, ci trebuie să se adauge şi o sarcină nedorită la întreaga poveste.

 „Ca în astfel de scene demne de jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti, dezastrul nu vine niciodată singur.”

   Universul fetei se face ţăndări, suferinţa se simte în mod acut, durerea lasă răni invizibile. Ca toate protagonistele Nataşei, şi Nicoleta are acel „ceva” special care o ajută în procesul de regenerare şi care aminteşte de mitul păsării Phoenix. Această capacitate de refacere din durere a Nicoletei ne duce cu gândul la renaşterea din cenuşă.

„Nu concepea să se căsătorească cu Louis fără ca el să ştie cine era ea, ce trecut avea şi cum îşi câştiga ea existenţa.”

    Multiplele umilinţe îndurate în copilărie, durerea fizică suportată mult prea des, nedreptăţile înghiţite ca pe nişte pilule obligatorii, singurătatea, dezamăgirea cruntă, conştientizarea faptului că viaţa este mizerabilă cu cei inocenţi – toate se adună şi explodează în sufletul Nicoletei … făcând-o cioburi. Cea care va deschide ochii după această experienţă va fi o nouă femeie, capabilă să obţină ceea ce doreşte prin orice mijloace. Nu mai există acel fond sufletesc cald. Nioleta se transformă în Nika suferind o schimbare contrastantă.

 „- Nu este chiar aşa cum pare la prima vedere.”

   Întâlnim şi aici acel tip de protagonistă feminină cu care Nataşa deja ne-a obişnuit. Nika este o femeie cu o capacitate de regenerare uimitoare, înglobează atât bine cât şi rău, fiind deopotrivă personaj pozitiv şi negativ. Dualitatea fiinţei umane este redată de scriitoare în linii fine dar precise, iar frazele derivate din gânduri generate de propriile experienţe creionează personajul principal într-un mod care-l aduce mai aproape de cititor.

  Nika este în acelaşi timp diferită. Gradul acesteia de nonconformism este destul de ridicat în comparaţie cu cel al personajelor feminine din volumele anterioare ale Nataşei. La Nika observăm o putere remarcabilă de detaşare, îşi amorţeşte cumva conştiinţa şi renunţă la tabu-uri şi preconcepţii, păstrându-şi însă emoţia şi sensibilitatea.

    „Nopţi la Monaco”, deşi are ca personaj principal o femeie, nu se adresează în special genului feminin. Am ţinut să subliniez acest aspect pentru că, faţă de cărţile precedente ale autoarei, aceasta are un plus de aciditate, de acţiune „gustată” şi de publicul masculin, iar Nika este cu siguranţă o protagonistă altfel.

    Ţin să precizez că, în afara poveştii, am adorat coperta cărţii care, deşi este relaţionată cu o scenă din carte, mie mi-a sugerat o doză de mister mixată cu senzualitate, ceea ce m-a atras din start. Titlul – „Nopţi la Monaco” – m-a făcut să zbor cu gândul în oraşul „celor bogaţi şi frumoşi”, iar călătoria alături de Nika, total altfel decât am gândit-o eu, m-a păstrat curioasă şi fascinată.

   Să dăm steluţe? Mie îmi place cum scrie Nataşa, iar cartea am găsit-o relaxantă şi antrenantă. Cinci steluţe de la mine şi pupici autoarei!

Librex.ro

Cartea Nopţi la Monaco, de Nataşa Alina Culea a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex.roevaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

Nesfârşite îmbrăţisări, de Raluca Şoltuzu

Editura: LIBRIS

Număr pagini: 111

Raluca Şoltuzu

   Născută în anul 1993 în oraşul Bacău, am terminat facultatea de Informatică din cadrul Universităţii “Vasile Alecsandri”. Nevoia mea de scris a pornit din cele mai puternice sentimente: iubirea şi suferinţă. Le-am pus împreună pentru că e obligatoriu ca cele două să vină la pachet. Nu poţi iubi fără suferinţă şi nu poţi suferi fără iubire. Încă nu am cunoscut viaţa în toate nuanţele ei şi nici viaţa nu m-a cunoscut pe mine în toate ipostazele.

   Uneori de durere m-am ascuns printre literele negre şi mi-am format un univers alcătuit din mine şi dorinţele mele. Alteori, de fericire, am urlat cu litere colorate sentimente de bucurie. În scris am găsit o alinare şi un prieten adevărat. Când ai vorbit ultima dată fără să fii întrerupt, judecat, trădat sau sfătuit?
Când vreau să-mi spun sentimentele, presar litere în foi iar ele mă ascultă tăcute şi răbdătoare. Câteodată mă părăsesc şi rămân, în faţă, cu o foaie albă şi goală, ca tavanul pe care îl vezi când ultimul vis din zori s-a sfârşit. Alteori vin toate deodată şi se îmbulzesc în mintea, sufletul şi foile mele. Atunci sunt cea mai fericită. Atunci simt că trăiesc.

   Prin scris am reuşit să înţeleg că personajul principal din viaţa mea sunt EU. Am înţeles că în mine se găseşte toată frumuseţea şi urâţenia, toată bucuria şi tristeţea, soarele şi ploaia, căldură şi frigul. Am înţeles că eu sunt autoarea vieţii mele şi că propriele-mi mâini modelează destinul.

Fragment din cartea: Nesfârşite îmbrăţişări – Raluca Şoltuzu

  El purta o cămaşă roşie şi jeanşi. Părul negru îi încadra perfect faţă iar zâmbetul lui degaja încredere. Sprâncenele groase şi negre păzeau ochii flămânzi parcă de dragoste. S-a îndreptat cu paşi hotărâţi spre Rebecca şi a iniţiat o conversaţie aparent banală dar plină de substrat. Era un bărbat deosebit de înalt şi de bine proporţionat. Sorbea dintr-un pahar pătrăţos înghiţituri mari de wiskey răcorit cu multe cuburi de gheaţă.
Lumina slabă din cafenea îi întuneca chipul într-un mod misterios şi fermecător.
– Da-mi voie să-ţi ofer o cafea, a spus el în timp ce un chelner cu papion negru şi cămaşă albă îi întindea Rebeccăi o ceaşcă mică.
Aceasta a privit nepăsătoare înspre cafea şi a răspuns:
– Nu mă dau în vânt după cafeaua neagră, dar pentru că nu e frumos să refuzi, o voi acceptă.
– Se spune că cel mai bine cunoşti un om după cum îşi bea cafeaua. Te-am văzut stăpână pe situaţie, cu spatele drept şi arcuit şi picioarele aşezate unul peste altul. M-am gândit că eşti o femeie puternică şi îţi place cafeaua amară.
Cu cât noaptea era mai târzie, cu atât el era mai fermecat.
Îi făcea complimente cu privire la rochia albă care o punea perfect în valoare, rochie la care asortase pantofii cu toc înalt.
Îi admira părul ondulat ce semăna cu valurile marii în noapte. Ochii ei negri erau scoşi în evidenţă de fardul de pleoape argintiu, iar genele lungi ofereau un aer de elegantă întregului tablou. Aceea a fost noaptea care le-a marcat destinul. Niciunul dintre ei nu s-a gândit că aceea avea să fi e prima seară din restul vieţii lor împreună.
El i-a arătat ce înseamnă să aparţii cuiva, cum e să fii iubit necondiţionat şi ce înseamnă să ai o persoană care să-ţi fie alături din proprie voinţă şi nu dintr-o întâmplare a sorţii.

Sursa foto şi text: Libris Editorial

%d bloggers like this: