Carti de dragoste

Inimă sălbatică, de Elizabeth Hoyt-recenzie

Seria: „Legenda celor patru soldaţi”

Titlul original: „To Desire a Devil”

Traducere din limba engleză: Elena Arhire/Graal Soft

Editura: Litera

Colecţia „Iubiri de poveste”

An apariţie:2016

Număr de pagini: 270

5/5 STELUŢE

 

   Omul este o fiinţă cu totul şi cu totul deosebită şi ar trebui să ne simţim mândri că suntem ceea ce suntem şi nu o altă făptură. De ce acestea? Fiindcă avem capacitatea de a simţi bunele şi relele, fericirea şi tristeţea, ura şi iubirea. Uneori ne lăsăm copleşiţi de acest amalgam de sentimente şi ne ridicăm, fiind cuprinşi de bucurie, ori, din contra, cădem la pământ, în disperare, uitându-ne o lume întreagă. De uitare îi este frică omului, de faptul că fie va uita persoana care îi este aproape în ultimele momente, fie va uita cine este, fie îl vor uita pe el cu toţii. Parese că scriu cuvinte sumbre, parcă legate şi parcă dezlegate. Acestea nu reflectă decât ceea ce am descoperit într-o carte adusă de…

   Elisabeth Hoyt , autoarea ale cărei romane de dragoste istorice au urcat rapid în topurile de bestselleruri. De asemenea, cărţile ei, traduse până acum în 15 limbi, au fost nominalizate de patru ori la premiul RITA şi au câştigat de două ori premiul Romantic Times Reviewer’s Choice. Elisabeth s-a născut în New Orleans, dar a crescut în St. Paul, Minnesota. A călătorit mult şi a vizitat St. Andrews, Scoţia; Germania, Franţa şi Belgia. A petrecut un an în Oxford şi, pe timpul unui schimb de vară între studenţi, a locuit în Kawasaki, Japonia. Are BA în antropologie de la Universitatea din Wisconsin la Madison. A mai scris trilogia „The Princess”,   seriile „Maiden Lane” şi „Legend of Four Soldiers”.

   Romanul se deschide şi de astă dată cu un fragment dintr-o mini poveste care va urmări cititorul pe parcursul întregii lucrări. Vom afla continuarea Legendei celor patru soldaţi, mai cu seamă, a celui care s-a oprit să îşi scoată o pietricică din cizmă. El nu dorea să îşi reia călătoria deoarece nu credea că va exista vreo persoană care să îl aştepte acasă. Soldatul a fost schimbat de război „frica şi dorinţa, curajul şi pierderile, omorurile şi oboseala, toate îşi lasă subtil amprenta asupra lui, minut de minut, zi de zi, an de an până când, în cele din urmă, se schimbă întru totul, o transformare în bine sau în rău a omului care fusese cândva”. Acesta a rămas să cugete, dar nu pentru mult timp… fiindcă lângă el va apărea o sabie de nicăieri şi soldatul nostru va fi de aici încolo numit Longsword…

   Ulterior, lectorul este adus în Londra lui octombrie 1765 şi îi este prezentată domnişoara Beatrice Corning, nepoata celui care a moştenit toată averea Blanchard, mai bine spus, cel care a revendicat-o după ce au apărut veştile de pe front despre moartea adevăratului conte, Reynaud St. Aubyn. După cum aflasem în volumele anterioare, Reynaud, este fratele lui Emeline Gordon, recent căsătorită cu Samuel Hartley, şi care decedase în urmă cu şapte ani în bătălia de la Spinner’s Falls. Aşa s-a crezut până la momentul acestei petreceri, destul de plictisitoare din perspectiva lui Beatrice, când „uşa salonului albastru se deschise brutal şi se trânti de perete. Fiecare cap din încăpere se întoarse ca să îl privească pe bărbatul care rămase pironit în pragul ei. Era înalt, cu umeri extraordinar de laţi…părul negru îi cădea în dezordine pe spate, şi o barbă prea mare aproape îi acoperea obrajii supţi. O cruce de fier se legăna în urechea lui şi un pumnal imens, scos din teacă era atârnat de o sfoară la brâu”. Lucrurile iau o turnură neaşteptată; bărbatul începe a striga cât îl ţin plămânii că doreşte să îşi vadă tatăl. În tot acest timp privirea-i nu conteneşte în a o măsura din cap şi până în picioare pe Beatrice. După câteva minute acesta îşi pierde cunoştinţa. Tânăra noastră îl recunoaşte de îndată din portretul  la care se uita zi de zi: bărbatul era nimeni altul decât Reynaud St. Aubyn.

   Reynaud fusese ţinut ca sclav de către indieni, dar a reuşit să fugă şi s-a întors pentru a-şi reclama drepturile. Află cele ce s-au petrecut cât timp a fost plecat: casa, averea, titlul erau deţinute de unchiul lui Beatrice, iar sora sa s-a căsătorit cu unul dintre companionii săi din regiment. Ce urmăreşte în cele din urmă? Să  i se redea toate care i se cuvin. Totuşi pentru a reuşi va trebui să se supună regulilor societăţii engleze, să redevină vicontele manierat şi oratorul de altă dată, să se căsătorească. Este ajutat de mătuşa sa, Tante Cristelle şi de vechii săi camarazi: Hartley, Munroe şi Vale. Află că masacrul de la Spinner’s Falls nu a fost doar un accident, ci a fost plănuit şi va face orice pentru a descoperi adevărul. Nu se gândeşte, însă că trădătorul care a întins cursa cu şapte ani în urmă va încerca să îl ucidă, angajând mercenari după bunu-i plac. Pe acest fundal, plin de acţiune şi mister, se va naşte şi o poveste de dragoste dintre cele mai pasionale dintre Reynaud şi Beatrice care se ceartă fără sorţi de izbândă. El ştie şi nu ştie ce vrea, iar dânsa s-a săturat să îl aştepte. Ca de obicei, puţin alcool şi auzim cu toţii acele cuvinte „Te iubesc, trebuie să îi spun” . Ce se va întâmpla, rămâne de citit…

   „Inimă sălbatică” este scris la persoana a III-a, naratorul este omniscient şi omniprezent. Descrierile spaţiale aduc un ton specific volumului „cu coloane albe înşirate de-a lungul pereţilor, care se înălţau spre tavan cu bucle ornamentale discrete. Mesele şi scaunele erau împrăştiate ici-colo, iar în centrul încăperii se afla o masă ovală pe care se găsea o vază cu stelişoare târzii”, crema societăţii era împărţită în cupluri care dansau, domnişoare care aşteptau a fi curtate, bărbaţi care vorbesc despre politică şi femei, soţii, care infirmă toate ideile soţului care face parte din Camera Lorzilor şi nu ştie să facă propuneri de legi mai înţelepte J. Personajele nu lasă de dorit. Cel care m-a impresionat a fost Reynaud datorită curajului său, tăriei de caracter, reuşind să salveze o parte din companionii săi în luptă şi rezistând ca sclav pentru şapte ani. În plus se adaptează la fiece mediu, rustic sau la societatea londoneză a secolului al XVIII-lea.

„-Sunt prostuţă, nu? Să mă aştept ca un bărbat pe care îl cunosc doar dintr-un portret să fie un prinţ romantic.

-Poate, recunoscu el. Dar dacă nu am avea visuri romantice, viaţa ar fi teribil de plicticoasă, nu crezi?”

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!Cartea Inimă sălbatică de Elizabeth Hoyt poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

,,Sunt un suflet întunecat și rece, dar asta nu înseamnă că nu îmi doresc o lumină care să mă încălzească. Întotdeauna te-am așteptat, am așteptat ziua în care inima mea să bată iar cu un scop.“

        Iubire periculoasă. Volum 1-Obsesie, de Georgiana Sandu-recenzie

 Editura: Tritonic

Colectia: Tritonic Junior

Număr de pagini: 522

Data apariţiei: iulie 2016

Gen: young adult, romance

Cotatie Goodreads : 4,57

Nota mea: 10 +

 Seria Iubire periculoasă: 1. Obsesie; 2. Cercul Vieţii; 3. Duşmani De Sânge; 4. Colaps; 5. Jocul; 6. Dominaţie; 7. Vendetta

   Lumea lui Kath se sfarămă atunci când parinţii ei divorţează, durerea îi rupe aripile, lasând-o să cadă în cele mai întunecate capcane ale existenţei. Începe să se drogheze, punându-și viaţa în pericol… Atunci când tatal ei o mută forţat în Seattle, aduce şi mai multă durere în sufletul distrus al fiicei sale. O nouă familie apare din umbră… îngerul sălbatic are nevoie de un înger păzitor, dar primeşte un demon. Harris reprezintă tot ceea ce o femeie poate iubi nebuneşte şi tot ceea ce o poate ucide. Cu un trecut tenebros şi prea multe secrete în prezent, devine un protector ce nu îi păzeşte trupul şi sufletul frumoasei Katherine, ci le devorează în cel mai pasional mod cu putinţă, iar iubirea lui o aduce mai aproape de moarte decât a fost vreodată.

   „Iubire periculoasă” a cunoscut succesul pentru prima oară pe platforma online wattpad, fiind de asemenea, prima carte din România ce a atins pragul de un milion de lecturi, devenind imediat un fenomen. Încă ocupă primul loc.

   Înainte să mă apuc să citesc cartea “Iubire periculoasă. Obsesie”, mi-am propus să nu țin cont de faptul că acest volum de debut a primit titlul de bestseller al anului 2016, că Georgiana Sandu este una dintre cele mai iubite autoare de pe platforma wattpad sau că mă cucerise cu romanul “Prefă-te că mă iubești” (o poveste scrisă impecabil). Nu voiam să mă las influențată de toate aceste lucruri, ci să pornesc de la zero, fără să am mari așteptări. În schimb, mi-a fost teamă că nu va reuși să-mi atingă sufletul, că nu va avea același impact ca “Prefă-te că mă iubești”. Dar în scurt timp, mi-am dat seama că nu aveam de ce să mă tem atât de mult. Adevărul este că nici nu am avut cum să mă plictisesc citind o carte care cuprinde atât de multe răsturnări de situație, scene fierbinți, replici amuzante, momente emoționante.

   Ce se întâmplă în “Iubire periculoasă. Obsesie”, depășește nebunia din seria Beautiful de Jamie McGuire, erotismul e mai ceva ca în cărțile din cadrul colecției Eroscop, iar atmosfera e parcă desprinsă din “ The Fast and The Furios”. Este o combinație sofisticată de senzualitate și adrenalină. Pasiune și suspans. Iubire și ură. Și foarte, foarte, foarte multe emoții

    Nu știu în ce gen să o încadrez – romance, young adult, romantic suspense, important e că  “Obsesie” a reprezentat o surpriză plăcută pentru mine. Cred că este cea mai surprinzătoare carte pe care am citit-o în ultima perioadă. Povestea este superb construită, intriga este bine închegată, scenele se succed cu repeziciune, cu personaje credibile, inteligente, puternice, dornice să-și depășească limitele.

  Și dacă tot am adus vorba de personaje, trebuie să vă mărturisesc că la început îmi făcusem o impresie greșită despre Harris Stone. Mă gândeam la tot ce este mai rău despre Demonul de care toți se tem. Este periculos, violent, dur, întunecat, nemilos, probabil fiind capabil să omoare fără resentimente și deloc romantic. Are un comportament agresiv, fiind ușor de enervat și greu de calmat. La proasta lui reputație, se mai adăuga și câteva plăceri vinovate: participa la cursele ilegale de mașini, se droga și își marca iubitele ca pe niște animale (le tatua pe gât cu litera S). Însă, în ciuda acestor defecte și năravuri, am rămas plăcut surprinsă de modul în care se comportă cu Kath. Nicicând nu aș fi crezut că un tânăr cunoscut pentru comportamentul său agresiv, sălbatic și posesiv, se poate purta atât de blând și tandru.

“Cu greu își afișează adevăratul paradis pe care îl deține înăuntrul său, dar atunci când o face, nu poți să nu rămâi fascinată de el. “

  De fapt, multe lucruri nu am reușit să le înțeleg, dar în momentul în care am citit capitolul “Lacrimile Demonului”, în care el povestește câte ceva despre trecutul său, abia atunci am reușit să îl văd  pe adevăratul Harris Stone. Am fost șocată când am aflat ceea ce i s-a întâmplat mamei lui, că el s-a născut în urma unui viol, că a fost un copil al străzii. Însă, cel mai mult m-a impresionat modul în care vorbește despre mama lui, despre lecțiile de viață oferite de ea, despre nevoia de dragoste…

“Mama mea spune mereu că atunci când ești înconjurat de șerpi, transformă-te într-un uliu … Șerpii există în viața oricărui om, sunt dușmanii. Dar tu poți să alegi dacă o să fii șoarecele sau vulturul.… Un dușman e o continuă amenințare. Dacă nu poți scăpa de el, asigură-te că nu uiți de existența lui, e o parte din tine.”

,,Obișnuia să îmi spună că totul are un început și un sfârșit. Întotdeauna trebuie să fii conștient de asta. Când treci printr-o perioadă grea, trebuie să aștepți și să speri că va lua sfârșit și vei fi fericit  într-o zi. La fel și invers, când ești fericit și împlinit, nu uita că asta se va termina într-un sfârșit. Trebuie să știi să aștepți, să îți trăiești viața și să știi să te oprești atunci când ajungi prea departe.“

   Când avea 12 ani, mama lui s-a îmbolnăvit de leucemie și doi ani mai târziu a pierdut-o de tot și de atunci viața i s-a schimbat complet. La 14 ani a fost trimis la orfelinat, dar a fugit de acolo pentru că locul acela era un iad. A preferat să stea pe străzi și să caute de mâncare prin tomberoane. A trăit ca un aurolac o perioadă și cum nu-i plăcea să cerșească, a început să fure. Întotdeauna a fost atras de mașini și atunci când a descoperit pista misteriosului Carter, viața lui a luat o altă turnură.

   În ceea ce o privește pe Katherine Wrise, pot spune că nu am prea plăcut-o de la început și nu am fost de acord cu ceea ce a făcut, dar i-am înțeles perfect motivele. Puțin câte puțin, am ajuns să-i apreciez caracterul puternic, rebel, impulsiv și i-am admirat îndrăzneala și curajul.

   Kath nu a a fost niciodată copilul cuminte și foarte studios, însă era o adolescentă normală, cu apucături specifice vârstei sale. După divorțul părinților, viața ei a trecut la cu totul alt nivel de rebeliune. Drogurile și băutura și-au făcut loc în ea. A devenit dură, agresivă, incontrolabilă și sălbatică. Dar în spatele tuturor acestor schimbări explozive, se ascunde un suflet distrus. S-a depărtat de prietenii ei și a intrat într-un alt anturaj.  Și poate că ar fi continuat cu acest stil de viată desfrânat și periculos, dacă tatăl ei  nu s-ar fi hotărât să o depărteze până când lucrurile nu scăpau complet de sub control. A scos-o din arest după o tentativă de jefuire a unui fast-food, mai mult moartă decât vie din cauza supradozei,  apoi a luat decizia de a se muta împreună într-un nou oraş.

 “Ce se poate întâmpla cu un copil atunci când își pierde modelul în viață? Când e dezamăgit de cea lângă care a crescut, călcându-i pe urme? Când e abandonat de propria mamă în favoarea banilor și a unei vieți liniștite? Nimic bun. 

 Și acest “nimic bun” era tot ce aveam nevoie. Un întuneric în care am căzut după plecarea ei, dar mă ajută să supraviețuiesc. Să nu mai știi ce se întâmpla cu tine, era cel mai bun mod să treci peste. Asta până când tata m-a smuls din întunericul meu, încercând să mă scoată la lumină. Lumina care e acum strălucitorul Seattle, ce nu îmi va fi nimic altceva decât mormânt.”

   Din prima zi de liceu, Kath reușește să se împrietenească cu simpaticii ei colegi, Candice, Kristen, Chris, Zac, însă are și “nefericirea” să asiste la momentul în care își fac apariția în curtea școlii vedetele liceului, gașca pe care nimeni nu îndrăznește să o deranjeze, cei care se cred grozavi pentru că participă la curse ilegale de maşini și își fac veacul prin garaje părăginite unde se îndoapă cu droguri. Iar acum și-au făcut o intrare în glorie, cu mașinile lor tunate, reușind s-o impresioneze pe eroina noastră. Și nu doar mașinile au lăsat-o gură cască, ci și liderul găștii, Harris Stone (Demonul).

 “Era posibil să îmi rămână aerul în gât? Pentru că asta mi se întâmplă acum și l-am verificat tușind ușor să mă asigur că nu înghițisem vreo muscă. Băiatul veni în fața celorlalți, proptindu-și piciorul pe marginea capotei joase … Ochii mei au analizat imediat sculptura perfectă a corpului său; mușchii erau atât de bine definiți și masivi prin tricoul negru, mulat pe corpul înalt, încât erau mai evidenți decât dacă ar fi fost dezbrăcat. Brațele îi erau acoperite de tatuaje, oferindu-i o alură periculoasă și matură.” 

   În mod cu totul surprinzător, Kath reușește să-i capteze atenția lui Harris și se știe ce se întâmplă dacă  cel mai sexy băiat din liceu i se pune pata pe o fată. Acest demon sălbatic, împătimit al pericolului, îi va da viața peste cap, îi va devora sufletul și o va face să simtă ce înseamnă pasiunea, senzualitatea, iubirea periculoasă.

“A stat câteva secunde privind în gol, apoi și-a întors fulgerător atenția spre mine. Contactul cu privirea lui m-a electrocutat. M-a electrocutat cu adevărat și eram sigură că cel puțin firele de păr de pe mâini mi s-au ridicat.

 Nu mă așteptam la asta, nu trebuia să mă observe, eu eram cea invizibilă.

Dar ochii lui mi-au dovedit că mă văd foarte bine și mi s-a oprit aerul în gât, din nou, nefiind capabilă să mai mișc vreun mușchi. Voiam disperată să întorc capul, dar eram înțepenită de privirea lui hipnotizantă. Ochii lui îmi puteau provoca o implozie.”

 “Privirea sa îmi aduce aminte de ochii prădătorului privindu-și prada, sau mai bine zis, privirea  demonului analizând sufletul neajutorat chiar înainte de a-l devora.”

 

   Atracția dintre  ei este uluitoare, la fel ca și modul în care par să fie conectați unul cu celălalt. Însă această atracție nu trece neobservată de cei din jur, iar de aici vor pleca o serie întreagă de probleme. Din prima clipă, atrage antipatia lui Amber, iubita lui Harris, apoi ajunge să fie acostată de Joshua, fiind la un pas să fie răpită. Iar atunci când i se propune să facă parte din echipa de majorete, unde Amber este șefa lor, un mare necaz o paște. Încă de la primul antrenament, o pune să stea în vârful piramidei și vă dați seama și singuri ce se întâmplă mai departe.

“Picioarele mi-au cedat și am închis ochii când am simțit aerul rece trecând pe lângă mine. Cădeam. Țipetele altor persoane au explodat în jurul meu. Așteptam terifiată lovitura puternică cu pământul, care avea să mă lase cu sechele, dar nu a mai venit. În schimb am simțit două menghine puternice care mă prind în ultima secundă, strângându-se apoi mai tare în jurul meu .”

   Și de această dată, Harris a fost cel care i-a sărit în ajutor, dar când își va da seama că ea se află în sevraj, în loc să o ducă  la un cabinet medical, preferă să o ducă la locuința pe care o împarte cu restul găștii și îi va administra un drog, lucru care o va enerva profund pe Kath.

   Abia de acum înainte încep adevăratele necazuri pentru ea. Amber și-a propus să o distrugă cu orice preț, Joshua continuă să-i facă probleme, tatăl ei a început o relație cu o altă femeie, care se dovedește a fi prima lui soție. O serie întregă de secrete ies la iveală, iar Kath va fi devastată când va afla adevărul despre mama ei, despre trecutul părinților săi, despre legătura care există între ea și Amber.

“- Măcar tu nu ai trăit o minciună. Ai avut un singur părinte, dar care te-a iubit și nu ți-a ascuns adevărul despre cine ești. Ce rost a avut pentru mine să îi am pe amândoi? Ca să aflu acum că tot ce a reprezentat familia mea a fost o greșeală? Că eu am fost o greșeală. Că mama mea este mai perfidă decât am crezut, iar tata un mincinos.”

   Harris continuă să stea prin preajma ei, însă Kath nu are de gând să fie noua lui jucărie sexuală, refuză să-i pice în plasă, așa cum au făcut celelalte fete, așa că încearcă să i se împotrivească, iar asta trezește furia tânărului. În plus, Kristen și V. au avut grijă să îi atragă atenția că trebuie să păstreze distanța oricât de mult ar fi atrasă fizic de el sau cel puțin să fie atentă ce face,  pentru că numai lucruri rele se întâmplă cu fetele pe care Demonul punea ochii. El nu-și alegea decât virgine, pe care le tatua pe gât cu litera S, ca toți să știe că fata e a lui și să nu se apropie de ea. Niciodată nu se cupla cu o fată care a fost a altuia. Și mai ales dacă nu mai e virgină. El vrea să fie primul și se pare că și ultimul, deoarece niciun băiat nu se mai apropie de o tipă care are S-ul pe gât, chiar dacă Harris a părăsit-o deja.

“- Știe ce face, o să îți sucească mințile într-un fel pe care nici nu ți-l imaginezi. O să îți pună lumea la picioare și apoi o să ți le tăie când nici nu îți dai seama. Nu ești prima. Acum tu ești prioritatea lui, dar mai încolo va apărea alta și vei rămâne exact ca Amber. Nu e tipul de băiat care să se culce cu toate fetele și să schimbe câte una în fiecare noapte. Dar ce le face celor pe care le alege, e chiar mai rău decât asta. Pentru că ele speră la iubirea lui și sunt sfârșiate când își dau sema că nu o vor avea niciodată. Stone e demonul perfect.”

“- Harris e un tip periculos, Kath, și nu pentru că este capabil să omoare pe oricine cu mâinile goale, și fără sentimente. O să vină momente când o să te roage anumite lucruri, lucruri care o să ți se pară ciudate, dar să-l asculți, pentru binele tău. Este deja obsedat de tine și tu de el ca să mai puneți punct chestiei ăsteia. Deci, să fii atentă ce să o faci de acum încolo.”

 “Harris chiar era un demon, un demon fără control capabil oricând să ucidă fără rețineri.”

   Însă Harris se dovedește a fi altfel decât crezuse inițial Kath, iar de aici surprizele se țin lanț. Având în vedere că autoarea a preferat să scrie povestea doar din perspectiva lui Kath, nu putem ști ce este în mintea lui. Sentimentele pe care le nutrește pentru ea, îl determină să îi spună doar o mică parte din secrete.

Știu ce ți s-a spus despre mine și ce impresie ți-au format toate astea. Nu o să neg nimic din ce ai aflat, cam tot e se vorbește despre mine e adevărat. Și nu o să îți promit că sunt altfel acum pentru că  tu ești diferită, asta te-ar putea convinge mai tare ca sunt un prefăcut. Dar o să îți demonstrez în timp ca acel ceva enervant, straniu, dar plăcut, pe care îl simt pentru tine, e cu adevărat diferit.”

   În ciuda sentimentelor pe care le împărtășesc, Harris refuză să depășească pragul preludiului pentru că vrea să îi ofere șansa de a avea mai multă încredere în el. Ar vrea să-i ofere mai mult, dar nu poate. Deocamdată. Pentru că s-ar putea ca atunci când îi va afla toate secretele, să nu mai rămână cu el. După ce “secțiunea secretelor” va dispărea. Oare așa o fi? Demonul și Îngerul sălbatic vor reuși să depășească toate obstacolele? Rămâne de văzut.

   Pentru a vă stârni curiozitatea, vă voi reda în continuare câteva pasaje. Însă, îi rog pe cei care nu vor să afle prea multe amănunte, să NU  le citească.

“Oricare ar fi dușmanii lui Harris, par să fie o amenințare serioasă dacă și-a tatuat semnificația lor pe piele. L-am subestimat la început, crezând că le-a făcut doar pentru a arăta bine, le-a făcut din același motiv ca mine: sentimente. 

Fiecare tatuaj are o semnificație pentru cel care și-l face. Un sentiment, o durere, o bucurie, o plăcere… ceva ce îl reprezintă într-un fel sau altul.“

“Mi-a prins mâna ducând-o ușor spre pieptul său și lipindu-mi palma în dreptul inimii.

– O simți? Nu ai idee de cât timp nu a mai bătut așa. A fost moartă până la tine, Katherine … Niciodată să nu plângi din cauza mea. Nici măcar de fericire. Nu vreau să văd lacrimi în ochii tăi, rosti aproape speriat, ștergându-mi lacrima din colțul ochiului cu vârful degetului.”

“Nu mai pot nega că mă îndrăgostesc nebunește de el și știu că dacă el m-ar dezamăgi acum, așa cum au făcut toți cei pe care îi iubeam, aș fi distrusă complet. Cu el totul se schimbă, devine ușor oxigenul meu și lucrurile nu mai par atât de complicate atunci când el e lângă mine.… Apariția lui în viața mea poate era o minune sau un blestem. Rămânea de văzut.”

“- Ești umbrită de dușmănie și crezi că ai pierdut totul, că nu ai avut niciodată nimic. Că ai fost o greșeală. Nu, Katherine. Eu sunt o greșeală. Un blestem.… Nu aștepta să pierzi cu adevărat totul ca să realizezi cât de dură și rece poate fi viața cu adevărat. Poate că nu ai totul, dar încă mai ai multe.”

“- Inima asta nu a mai bătut de mult cu un scop. De când a murit mama, am fost o umbră pe pământ. Fără un scop anume, doar să se distrugă pe sine și pe alții. Fără să simtă sau să mai iubească. Până la tine.”

“Sunt un suflet întunecat și rece, dar asta nu înseamnă că nu îmi doresc o lumină care să mă încălzească. Întotdeauna te-am așteptat, am așteptat ziua în care inima mea să bată iar cu un scop.“

“- Te iubesc, Katherne, și tu nu ai nicio idee ce înseamnă dragostea pentru mine. Gândește-te la o floare în mijlocul unei păduri. Înconjurată de frumusețe și de tot ce are nevoie ca să trăiască cât mai bine. Dar singură, singură între copaci mari care o admiră, dar nu o înțeleg. Una de-a lor, dar atât de diferită de ei. Toți cred că are nevoie de altă floare lângă ea, care să îi țină companie, să fie la fel ca ea. Dar nu are nevoie de cineva asemănător cu ea, are nevoie de cineva care să o înțeleagă, să o facă să radieze când e în jurul ei, oricât de diferiți ar fi. Un suflet viu care să îl învie și pe al ei. Știi cine face o floare să radieze, Katherine?… Un fluture, spuse aproape în șoaptă. Își mângâie nașul de al meu și am zâmbit amândoi. Tu ești fluturașul meu, m-ai  adus înapoi la viață și la fericire. Suntem diferiți, dar împreună strălucim.”

“Când iubeşti pe cineva foarte mult, acea persoană îţi umple viaţa de fericire. Dar când o pierzi, fericirea se transformă în durere. Durerea se transformă în acceptare, acceptarea în amintire, amintirea în uitare şi, în cele din urmă, uitarea în fericire.”

NOTA 10 +

Mulțumesc din suflet autoarei Georgiana Sandu pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic

Să iubeşti un Conte, de Julia Quinn-Editura Miron-recenzie

Titlu original: A Night Like This

Traducerea: Cornelia Cerneţchi Pascu

Editura: Miron

Numar pagini: 366

Seria Smythe-Smith Quartet-1. Just Like Heaven (2011)-2. A Night Like This (2012)-3. The Sum of All Kisses (2013)-4. The Secrets of Şir Richard Kenworthy (2015)

 

   Julia Quinn (Julie Cotler Pottinger) s-a născut în anul 1970 în New York City. Genurile romance şi historical romance i-au adus notorietate şi cărţile sale au captat atenţia cititorilor traducându-se în douăzeci şi nouă de limbi.

   O carte cu adevărat ,,delicioasă”. O serie pe care vreau să o citesc în întregime, ceea ce înseamnă că aştept să fie tradusă şi la noi. Cred că aţi auzit de celebrele concerte Smythe-Smith, nu? Ce mai contează că celebrele interprete se schimbă în funcţie de căsătoria fiecăruia, toate sunt la fel, iar verişoarele sunt multe -cu o ureche muzicală dezastruoasă! De această dată în premieră va fi acceptată să cânte guvernanta familiei Smythe-Smith. Ce mai contează când e vorba de bunul renume al concertului? Se mai întâmplă să se îmbolnăvească şi interpretele, nu? Sau doar îşi dau seama că talentul muzical este pe nicăieri…

   Anne Wynter nu este cea care pretinde că ar fi…deşi este guvernanta fetelor mai mici din familia Pleinsworth, nu are prea multe de spus despre ea. Este frumoasă, manierată, recomandări excelente, singuratică şi cam atât…sau nu? Când va fi nevoită să cânte ne vom da seama că guvernanta noastră evita mulţimile pe cât posibil. De ce oare? De cine sau de ce se teme?

,

,Văzu pe cineva.
Îngheţă. Cineva le urmarea din culise. Uşa prin care intraseră pe scenă şi pe care Anne îşi aminti că o închisese cu un clic, era întredeschisă. Cum ea se afla cel mai aproape de uşă, vedea un bărbat care le privea.
Panică.
Puse stăpânire pe ea, comprimându-i plămânii şi aprinzându-i pielea. Cunoştea această senzaţie. Nu o copleşea prea des, slavă Domnului, dar de cele mai multe ori i se întâmpla. Ori de câte ori vedea pe cineva într-un loc unde nu trebuia să se afle.
Încetează.
Se strădui să respire. Se afla în casa contesei de Winstead, o văduva bogată. Era într-o deplină siguranţă. Nu trebuia decât să…”

   Daniel Winstead un tânăr conte care la o partidă de cărţi, la băutură cu prietenii, ajunge să se dueleze cu Hugh, acesta din urmă va fi împuşcat accidental în genunchi…ceea ce pentru aceea vreme era un dezastru. Degeaba încearcă Daniel să se justifice că a fost o greşeală, că au fost beţii amândoi protagoniştii duelului, lordul Ramsgate (tatăl lui Hugh ) îl ameninţă cu moartea. Va începe exilul său prin Europa, fuga de criminalii ce se găseau pe urmele lui, până când, după câţiva ani Hugh îl va găsi şi îl va convinge să revină în Anglia. El nu îi poartă pică şi l-a convins şi pe tatăl său să îl lase în pace pe Daniel.
Acesta nu vrea o revenire glorioasă în casa părintească, aşa că va intra prin uşa din dos, va asista la concert şi va întâlni o făptură minunată.

,,O privi cum răsuflă, cum îşi flexează degetele, apoi…
Ea ridică privirea.
Timpul s-a oprit pur şi simplu. Era modul cel mai ciudat de a descrie sentimentul, dar acele câteva clipe, când ochii ei îi întâlniră pe ai lui…sau prelungit, s-au extins, apoi s-au topit în eternitate.
Era frumoasă. Dar asta nu explica nimic. Mai văzuse femei frumoase şi altădată. Chiar se culcase cu multe dintre ele. Dar această…Ea…Ea… Nici chiar gândurile lui nu puteau fi exprimate prin cuvinte.
Avea părul negru, lucios şi bogat şi nu conta că fusese strâns într-un coc modest. Nu avea nevoie de agrafe decorative sau de altceva. Şi-ar fi putut purta părul strâns la spate, ca o balerină, ori şi l-ar fi putut tunde scurt şi tot ar fi fost fiinţa cea mai reuşită pe care o văzuse în viaţa lui.
Faţa ei, de forma unei inimi, şi pielea albă, apoi genele lungi, frumos arcuite. În lumina apusului nu putea distinge culoarea ochilor ei şi asta i se păru trist.
Dar buzele ei…
Spera din tot sufletul ca această tânăra să nu fie măritată, fiindcă avea de gând să o sărute. Întrebarea era când.”

   Ce avea de ascuns frumoasa noastră Anne? Se pare că ea nu este chiar o simplă guvernantă. Avea o familie decentă, o soră, dar din cauza încrederi acordată unui tânăr, acesta a profitat de ea. Când acesta îi aruncă în faţă că este o uşuratică şi că el este logodit cu o fată de viţă nobilă, Anne în încercarea de a scapa de mârşăviile tânărului i-ar fi crestat foarte rău faţa.  Părinţii au alungat-o de acasă, iar tânărul o va ameninţa cu răzbunarea. Se pare că şi Anne are demonii săi de care fuge, iar precauţia sa în tot ceea ce face are acum un înţeles.

   Daniel nu înţelege de ce frumoasa guvernantă nu vrea să îi cadă în braţe. Da, vor exista tachinări între cei doi tineri, săruturi furate pline de fiori, aranjamente din partea tânărului conte pentru a fi inclus şi el în planurile Annei, dar nu îşi poate da seama de ce fata încearcă să îi reziste.

   Anne, deşi foarte atrasă de conte va încerca să pună distanţă între ei, atunci când, câteva întâmplări nefericite îi puteau costa viaţa. Contele va fi atacat, atelajul unde se găseau cei doi tineri s-a răsturnat peste ei, iar fiecare din tineri va crede că duşmanii lor declaraţi sunt de vină. Hugh îi va asigura că nu tatăl său este în spatele mârşăviilor. Oare se fie George, tânărul infam care a profitat de Anne? Acesta a cautat-o în continuare decis să se răzbune. Când o va prinde neajutorată pe o alee va reuşi să îşi ducă la bun sfârşit planul?
Ce va face Daniel, când aleasa inimii lui a dispărut din casa verişoarelor sale? Va reuşi să scape de răpitorul său însetat de răzbunare?
Oare relaţia lor va mai avea vreo şansă?

   O carte la care am ras cu lacrimi atunci când asistam la dialogurile dintre cei doi tineri, dar mai ales la strădaniile deloc mascate ale contelui de a îşi petrece cât mai mult timp cu Anne. Va suferi alături de planurile deloc cuminţi ale mult mai tinerelor verişoare pentru a-şi urma inima? Am asistat la suferinţa Annei, atunci când încearcă să reziste eroic la dreptul ei de a fi fericită. Nu mai are puterea de a visa la o viaţă de familie, iar privaţiunile suferite de când a fost alungată o vor face să se resemneze în faţa destinului.

   Autoare are un dar special de a te face să asişti împreună cu personajele sale la tot ce se întâmplă în cărţile ei, şi nu le  poţi lasă din mâna. Povestea ,,Să iubeşti un conte”, este una dintre cele mai bune cărţi ale sale traduse la noi. Aştept după cum am mai spus să citesc toată seria Smythe-Smith.

O carte de nota 10.

Cartea Să iubeşti un Conte, de Julia Quinn poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant

Sursa foto> Pinterest

Şoapta împăcării, de Kim Vogel Sawyer -prezentare

   Ostracizată de tribul său, din cauza tatălui ei alb, Lizzie Dawson trăieste singură într-o zonă muntoasă din Alaska, practicând obiceiurile tribului ei chiar dacă locuiește în căsuţa din afara satului, ridicată de tatăl ei. Ea visează la împăcarea cu bunicii săi pentru a împlini ultima dorinţă a mamei sale, dar încă n-a găsit o cale pentru a stinge conflictul care o ţine departe de tribul ei.

  Clay Selby şi-a dorit dintotdeauna să calce pe urmele tatălui său, un misionar însufleţit de o dragoste adâncă pentru indienii americani, care a adus pe mulţi la Dumnezeu. Clay soseste în Alaska hotărât să înceapă o biserică şi oşscoală pentru indienii athabascani. El este complet absorbit de acest scop. . . până când întâlneşte o tânără indiancă, cu o fire independentă și cu cei mai tulburători ochi albaştri pe care i-a văzut el vreodată.

  Dar Clay descoperă curând că Lizzie nu e considerată parte din trib. Iar prietenia cu ea ar putea avea consecinţe dramatice pentru slujirea lui. Va fi el forţat să aleagă între dorinţa sa de a le sluji băştinaşilor şi imboldul tainic al inimii lui?

Sursa foto şi text: Life Publishers

Cartea poate fi comandată de pe site-ul liferomania.ro

,„Nu uita!” gemeau cicatricele. „Nu uita locurile în care securea ţi-a sfârtecat carnea şi glonţul de plumb te-a străpuns până la os. Ţine minte că ai fost însemnat pentru vecie."

Gustul ispitei, de Elizabeth Hoyt-recenzie

Seria: „Legenda celor patru soldaţi”

Colecţia:”Iubiri de poveste”

Titlu original: „To Taste Temptation”

Traducere din limba engleză: Bianca Mateescu/Graal Soft

Editura:Litera

Număr de pagini: 288

An apariţie:2016

   

   O întrebare pe care multă lume evită fie să o pună, fie să-i dea un răspuns concret: „Cum este pe timp de război?”. De ce toate acestea? Fiindcă războiul înseamnă suferinţă, râuri de sânge care  par a nu mai seca. Imaginaţi-vă, dragi cititori, cum se purtau în secolele trecute luptele între triburile băştinaşe şi englezi, cum soţiile, copiii şi surorile rămâneau acasă şi aşteptau. Veştile proaste erau aduse de presă ori scrisoare sau locotenent. Acele vremuri arătau diferenţele între bine şi rău, între fericire şi durere. Cine ştia să joace şah, ştia şi arta războiului, cum anume să învingă pe cel mai slab. Un pion bine aşezat făcea de cele mai multe ori diferenţa. Totuşi, ce s-ar întâmpla dacă o piesă oarecare ar transmite strategia atent măsluită către inamic? Un masacru. Cine să fie persoana care ne  trimite atât de departe în timp?

   Elisabeth Hoyt este autoarea ale cărei romane de dragoste istorice au urcat rapid în topurile de bestselleruri. De asemenea, cărţile ei, traduse până acum în 15 limbi, au fost nominalizate de patru ori la premiul RITA şi au câştigat de două ori premiul Romantic Times Reviewer’s Choice. Elisabeth s-a născut în New Orleans, dar a crescut în St. Paul, Minnesota. A călătorit mult şi a vizitat St. Andrews, Scoţia; Germania, Franţa şi Belgia. A petrecut un an în Oxford şi, pe timpul unui schimb de vară între studenţi, a locuit în Kawasaki, Japonia. Are BA în antropologie de la Universitatea din Wisconsin la Madison. A mai scris trilogia „The Princess”,   seriile „Maiden Lane” şi „Legend of Four Soldiers”.

   Volumul se deschide cu un epilog în care sunt prezentaţi patru soldaţi care se întorceau acasă de la luptă. Ajunşi la o răscruce, aceştia au trebuit să se despartă: unul a mers către răsărit şi prin pădurea întunecată, altul către munţii din depărtări, al treilea alege calea cea mai uşoară, iar ultimul a rămas în urmă pentru a-şi scoate o piatră din cizmă. Povestea care urmează a fi spusă aparţine primului şi anume Inimă de Fier. În carte vom observa cum sunt spuse în paralel două istorii strâns legate una de alta. Cea care prinde ulterior contur este a lui Lady Emeline Gordon, sora mai mică a căpitanului St. Aubyn, decedat în bătălia de la Spinner’s Falls şi a lui Samuel Hartley,  fost soldat, om de afaceri venit în Londra din Boston. De ce spun că este a lor? Fiindcă cei doi vor ajunge din ce în ce mai apropiaţi, simţind de la ură şi respect până la  dragoste unul faţă de celălalt.

   Samuel Hartley a venit în Londra sub pretextul de a reuşi să îşi mărească afacerea şi de a face intrarea sorei sale în societate. Există un mic impediment. El este un bărbat recunoscut pentru o aparentă laşitate arătată pe câmpul de luptă, care nu cunoaşte bine bunele maniere şi pentru faptul că se îmbracă mai deosebit decât ceilalţi gentelmeni. Are nevoie de ajutor în ceea ce o priveşte pe sora sa, Rebecca. Cui îl cere? Lui Lady Emeline Gordon, sora căpitanului său. Mai devreme am afirmat că acesta are un pretext, dar pentru a ascunde ce scop? Ei bine…Samuel nu consideră că în războiul din Colonii, în care multe vieţi s-au pierdut, totul a fost pură întâmplare. Mai exact, nu crede că triburile băştinaşe au avut doar norocul de a şti poziţia trupelor engleze. Nu!  El ştie că există un trădător şi…rămâne de văzut cine este acesta J. De cealaltă parte, Lady Emeline îşi doreşte să afle cum au fost ultimele clipe din viaţa fratelui său, iar în momentul în care Hartley îi dezvăluie adevăratele sale planuri, ea imediat va dori să i se alăture. Dar oare ce anume vor trebui să realizeze, la ce anume vor trebui să renunţe pentru a putea afla adevărul din spatele morţii fratelui şi căpitanului St. Aubyn? Samuel doreşte să vorbească cu toţi cei care au supravieţuit acelei lupte, dar începe să se împiedice de maşinaţiuni, de atacuri prin surprindere şi de…puţină dragoste…

„- Dar ce te-a făcut să râzi?

Lui Emeline i se tăie răsuflarea când auzi tandreţea din vocea lui.

-Faptul că este absolut ridicol! Cine s-ar putea gândi că eşti laş?

-Nu e ridicol, şopti Sam apropiindu-şi faţa de a ei. Nu mă cunoşti.

-Ba da. Eu… Voise să-i spună că îl cunoştea mai bine decât pe orice alt bărbat de pe faţa pământului. Mai bine chiar decât pe Jasper. Dar nu apucă să mai rostească nici un cuvânt, pentru că buzele lui le acoperiră pe ale ei. De ce tocmai acest bărbat? De ce nu oricare altul, de rangul ei şi din ţara ei?”

   Cei doi sunt precum albul şi negrul, sarea şi piperul: Samuel foloseşte bunele maniere doar atunci când crede de cuviinţă, dar Emeline nu vede societate fără de acestea; stilurile vestimentare sunt diferite „Şi atunci de ce dumneata alegi să porţi o încălţăminte atât de ciudată?…Vânătorii îi poartă în pădurile din America. Sunt foarte comozi şi mult mai utili decât pantofii englezeşti. Iar jambierele protejează de spini şi de crengi. M-am obişnuit cu ei…Îşi dădea seama că ea şi-ar fi dorit să fie mai convenţional şi să semene mai mult cu gentlemenii englezi obişnuiţi… ”.  Unul este în permanenţă lovit de amintiri „Nu uita!” gemeau cicatricele. „Nu uita locurile în care securea ţi-a sfârtecat carnea şi glonţul de plumb te-a străpuns până la os. Ţine minte că ai fost însemnat pentru vecie. Tu eşti supravieţuitorul. Singurul martor rămas ”, iar celălalt tânjeşte după memorii. Ce are să se întâmple?  Rămâne de citit…

   Opera este scrisă la persoana a III-a, iar naratorul este omniscient şi omniprezent. Uneori povestea este relatată prin prisma gândurilor lui Samuel, iar alteori prin ceea ce face şi spune Lady Emeline. Ceea ce m-a impresionat este felul în care sunt descrise spaţiile şi cum a fost construit firul narativ „traversă o baltă şi simţi cum stropii îi biciuiau coapsele. Oricum nu mai conta, era deja ud până la piele. Ştia că se apropia de chei, căci putea simţi deja mirosul rânced al fluviului. Pe marginea aleii se ridicau, de-o parte şi de alta, depozite uriaşe. Respira greu şi simţea o durere usturătoare sub coaste. Pierduse complet noţiunea timpului”. Personajele sunt bine conturate, având personalităţi puternice, amibiţie şi curaj. Faptul că trec prin atâtea peripeţii m-a atras de la primele file ale volumului. Sper să vă placă şi dumneavoastră, dragi cititori!

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Cartea Gustul ispitei, de Elizabeth Hoyt poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Scandaluri ascunse, de Caroline Linden-recenzie

Titlu original: Six degrees of scandal

Traducere: Diana Ţuţuianu

Editura: Litera

Colecţía: Iubiri de poveste

Număr pagini: 304

Seria: Poveşti Scandaloase’-1.Dragoste şi alte poveşti scandaloase, 2.Între raţiune şi scandal, 3.Iubiri şi scandaluri, 4.Scandaluri ascunse

   Este cazul să descopăr a patra carte din serie, m-ai ales că, din celelalte trei cărţi am urmărit zbuciumul Oliviei şi încercarea ei de a scapa de Lordul Clary.

    Olivia Townsend se află într-o situaţie aproape fără ieşire. Urmărită de un bărbat periculos aflat în căutarea unei comori pierdute, dar extrem de valoroase, despre care ea nu ştie nimic, dar şi vânată de el pentru a şi-o face amantă, nu se poate baza decât pe nişte însemnări ale răposatului ei soţ şi pe bărbatul care a fost prima-şi singura-ei dragoste.
Deşi a suferit enorm când a fost obligată să accepte un soţ impus de tatăl ei şi să renunţe astfel la bărbatul iubit, Olivia s-a străduit din răsputeri să-şi ascundă durerea în cei zece ani care s-au scurs de atunci. Dar acum, când el îi vine în aujor şi jură să rămână alături de ea orice se va întâmplă, nu se poate împedica să spere că, de data această, soarta va fi în favoarea lor.

   Prima dată când cei doi tineri s-au întâlnit, James a lăsat o impresie puternică fetiţei care participa cu părinţii  şi surioara la slujba de duminică.

,,Olivia Herbert ştiu că James Weston este genul care creează probleme încă de prima oară când el îi făcu cu ochiul, într-o dimineaţă plăcută de august în care fluturii zburau pe deasupra curenţilor de aer cald ce circulau prin uşa deschisă a bisericii St.Godfrey, iar domnul Bunce, preotul, tot vorbea şi vorbea, la nesfârşit, ca şi cum ar fi să adoarmă pe toţi cei din biserica.
În timp ce Olivia urmarea cu privirea unul dintre fluturi-unul alb şi delicat, cu pete albăstrui pe aripi, care intra în picaj şi apoi parcă plutea fără pic de efort prin aerul încărcat de fum şi de particule de praf, ochii ei îi întâlniră pe cei a lui James. Familia lui stătea pe banca alăturată, iar, când privirile li se întâlniră, băiatul acela neruşinat îi făcu repede cu ochiul.”

   Familia Oliviei, deşi de vită nobilă, erau foarte strâmtoraţi financiar. Când familia lui James a cumpărat o reşedinţa maiestoasă în zonă, Olivia a avut voie să viziteze fetiţele din vecini. Ce dacă familia Weston era parvenită? Aveau banii, iar asta conta. Copii din cele două famili au început să se viziteze, iar Olivia a devenit prietenă bună cu copii Weston, mai ales cu chipeşul James. În vara când Olivia împlinise şaptesprezece ani, totul s-a schimbat. James a făcut dragoste cu ea, s-au promis unul altuia, dar el a plecat cu treburi, spunându-i să aştepte, iar ea a fost descoperită de mama sa şi forţată să se căsătorească cu un străin, cu Henry, în schimbul unui ajutor financiar pentru părinţii Oliviei.

   Căsnicia Oliviei plină de regrete pentru iubirea din tinereţe, a funcţionat până la decesul soţului, rămânând în urmă o văduvă fără nici un venit, unele probleme de rezolvat pentru a elucida din misterul ce îi învăluia venitul fostului ei soţ. Singurele ei prietene ce îi rămân alături, sunt tinerele din familia Weston. Acestea o vor ajuta să scape din mâinile crude ale vicontelui Clary, care îşi dorea ceva cu disperare. Olivia ştia că vrea să o facă amanta sa, dar ce mai dorea Clary? Cu siguranţă ceva foarte valoros de la defunctul soţ, îndeajuns pentru a încerca să o înece pe Lady Atherton, Penelope. Olivia va apela la Penelope pentru ai cere o sumă măricică de bani cu care se va face nevăzută, încercând totodată să se ascundă, dar şi să descopere ce ar avea de valoare pentru ai pune viaţa în pericol prietenei ei, dar şi a sa.
În ajutorul tinerei văduve va veni James, hotărât să dea de frumoasa Olivia şi de a o ajută, dar şi pentru a îşi lipezi sentimentele în privinţa acestei făpturi minunate.
Regăsirea Oliviei nu se întâmplă sub auspicii tocmai plăcute:

,,Olivia trase adânc aer în piept şi îşi balansa corpul cu toată puterea.
El era înalt şi se află acolo pe alee, în timp ce ea nu era la fel de înaltă şi stătea ca într-o găoace în grădina casei dărăpănate.Lopata îl lovi zdravăn cu toată suprafaţa metalică în braţ, cu o forţă care aproape o făcu să îşi piardă echilibru. Pistolul zbură din mâna bărbatului şi dispăru în întuneric. Bărbatul înjnură şi se încovoie. Înnebunită, Olivia trase lopata înapoi, ridicând-o ca să mai lovească o dată. Trebuia să îl împiedice să găsească arma.
-Opreşte-te, strigă el, ridicându-şi mâinile în timp ce cădea în genunchi. Aşteaptă!
Cu braţele ridicate, cu inima bătându-i să îi sară din piept, Olivia recunoscu vocea la timp cât să se abţină să-l mai lovească o dată. Nu era Simion Clary. De fapt, nu era cineva care i-ar fi făcut vreun rău.
-J-Jamie? se bâlbâi ea neîncrezătoare.
El îşi lasă capul pe spate în momentul în care norul trecu şi descoperi din nou luna oferindu-i suficientă lumină încât să-i vadă faţa sub borul pălăriei.
Bună seară, Livie, spuse James Weston cu un zâmbet strâmb. Ce bine-mi pare să te

revăd!”

   Cu cât va descoperi mai multe indicii, cu atât îşi vor da seama cu ce se confruntă cei doi. Primirea din greşeală a unor acte din partea avocatului fostului soţ vor pune într-o lumina nouă faptele. Reiese că Henry se ocupa cu contrabanda operelor valoroase de artă. Acestea erau introduse ilegal în Anglia, iar defunctul era intermediar. Ultima tranzacţie nu s-ar mai fi încheiat, iar acea opera de artă este inestimabilă.
Olivia şi James vor încerca să dea de tabloul respectiv, dar şi să găsească mai multe dovezi pentru al putea inculpa pe Clary. Fuga lor cu infractori periculoşi pe urme, îi va apropia pe cei doi, dar îi vor face să conştientizeze ce au pierdut în urmă cu zece ani.

   Vor reuşi să descopere despre ce tablou este vorba şi unde se găseşte?
Vor scăpa cu viaţă din ghearele temutului Clary?
Cum se va desfăşura relaţia dintre cei doi tineri? Vor mai avea curajul să îşi acorde încă o şansă la fericire, sau greşelile trecutului au lăsat urme prea adânci pentru ei?

   Cu acest al patrulea volum am încheiat seria ,,Poveşti scandaloase”, şi pot să recomand cu încredere această autoare atunci când vreţi cu adevărat să va relaxaţi. Este o gură de aer proaspăt pentru o minte obosită de treburile cotidiene.
Nota mea pentru carte, dar şi pentru întreaga serie este 9,8.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest-Trevillon Images

O singură minune, de Alina Cosma -recenzie

Editura: Primus

Anul apariţiei: 2014

Nr. de pagini: 186

Gen: roman de dragoste

 

Dan Alexandru Maria, un bărbat greu de abordat, ajunge să se îndrăgostească de tânăra Alexandra Maria Dan, o fiinţă mult prea sensibilă pentru lumea în care trăieşte. Amintiri adânc întipărite, gingăşie, sensibilitate, o dragoste profundă, care depăşeşte bariere, piedici şi chiar moartea, este tot ce îi uneşte. 
Dar ce va face Dan pentru a-şi salva soţia pe care o adoră, ca fiica lor să-şi cunoască mama?
Vieţile celor care îi înconjoară se vor schimba pentru totdeauna, iar singura minune pe care o recunoaşte Dan în viaţa sa îi va oferi un dar pentru veşnicie.
„O singură minune” este o poveste de viaţă, de dragoste, speranţă şi credinţă. Tot ceea ce pare o simplă coincidenţă face parte dintr-un plan divin. Nimic nu rămâne la voia întâmplării!

   „O singură minune” este o poveste de dragoste, dragostea ce unește un cuplu, dragostea între frați, dragoste de părinte, de fiică, de mamă, dragostea în diferitele ei forme. Dar în același timp este o poveste de viață, speranță și credință. Este o poveste care te prinde, te ține alături, apoi rămâne acolo, în suflet.

  Acum câteva minute am terminat de citit această minunată și răvășitoare poveste și încerc să-mi pun ordine în gânduri, dar încă mă simt sub influența evenimentelor petrecute în carte. Mă tot gândesc ce anume să vă povestesc, care îmi sunt impresiile, dar îmi dau seama că nici măcar nu știu cu ce să încep. Mă simt mult prea bulversată din cauza întorsăturilor de situație de la final, dar și foarte emoționată din cauza unor rânduri scrise de fetița celor doi protagoniști.

   Ce anume am apreciat la romanul de față? Stilul simplu și delicat, cu fraze scurte, dar pline de înțelepciune, acțiunea alertă de nici nu-ți vine să crezi că se pot întâmpla atâtea evenimente în nici 200 de pagini. În plus, îmi place că autoarea nu se axează pe descrieri ample, ci pe dialog, așa că nu ai cum să te plictisești. De altfel, în nicio carte scrisă de Alina Cosma, nu există amănunte de umplutură care să frâneze acțiunea.

   „O singură minune” este o carte despre prietenie, dragoste și credință, lucruri care contează cel mai mult în viață. Un roman presărat cu îndoieli, disperare, invidie, suferință, iertare, speranță, curaj, care te face să rămâi cu sentimentul unei lecturi profunde.

 

   Personajul principal al cărții, Dan Alexandra Maria, inginer arhitect de meserie, este genul acela de ființă gingașă și mult prea sensibilă pentru lumea în care trăiește, care întotdeauna pune pe cei dragi mai presus de ea. Este frumoasă, inteligentă, sensibilă, și totuși are tendința de a se subaprecia, considerând că are mult prea multe defecte. E drept că este o femeie care nu iese în evidență, dacă nu stai să o observi, însă, într-un mod cu totul surprinzător, reușește să atragă atenția directorului inginer Maria Dan Alexandru. Acest bărbat greu de abordat este de-a dreptul fascinat de  fata inteligentă, de o frumuseţe naturală, care a apărut parcă de nicăieri și i-a salvat contractul cu o firmă de construcții. Însă preferă să nu facă nicio mișcare. Deocamdată!

   La un an de la prima lor întâlnire, Alexandra este chemată în biroul directorului ei, care îi spune că inginerul Maria Dan, unul dintre directorii unei sucursale din străinătate, i-a propus să o transfere  în Arabia Saudită, țara în care lucrează și el. Tânăra nu stă prea mult pe gânduri și acceptă noua slujbă.

“Peste o săptămână se afla în avionul care o ducea spre Riad, capitala Arabiei Saudite. Începuse să o cuprindă teama gândindu- se la faptul că era o femeie singură într-o ţară arabă, dar dacă ar fi refuzat oferta era convinsă că ar fi regretat. Privi la cruciuliţa din aur pe care o purta la gât şi o strânse în pumn.”

   Din păcate, Alexandra are destul de multe neplăceri la noul loc de muncă tocmai pentru că este femeie. Degeaba își face cu conștiinciozitate toate proiectele, de fiecare dată vede privirea batjocoritoare ale celor de față. Doar Dan e de partea ei și o încurajează să nu se de-a bătută.

“- Ai tot dreptul să fii supărată. Dar voi fi sincer cu tine.

Ea continuă să-l ignore.

– Faptul că eşti femeie te dezavantajază, aici trăim într-o lume a bărbaţilor care desconsideră femeile. Pe lângă aceasta eşti tânără şi frumoasă, motiv pentru care ești privită atfel decât se pare că îţi doreşti…

– Adică târfă, zise ea apăsat.”

   Lucrând împreună la un nou proiect, Alexandra şi Dan se întâlnesc de mai multe ori pe zi, dar el este tot timpul distant. Asta până într-o zi când o surprinde cu o invitație la o recepție cu ocazia unui eveniment oarecare. Iar de aici lucrurile iau o cu totul altă turnură pentru că atracția dintre cei doi devine din ce în ce mai mare.

“El rămase tăcut. Îşi simţea inima că îi sare din piept, iar parfumul ei fin îl amețea. Ştia că dacă ar vorbi şi-ar trăda emoţia. Ea îi simţi căldura corpului şi parfumul discret, dar plăcut. Se controla cu greu să nu îi tremure mâinile. Îl strânse puţin mai tare de mână, inconștient, pentru a-şi controla emoţia.”

“ – Ce s-ar întâmpla dacă te-aş săruta?

Ea se ridică de la masă şi începu să îşi adune planşele în grabă. El se apropie de ea.

   – Alexandra, te rog să te opreşti!

   Porni spre uşă scăpând din planşe. El alergă după ea şi se puse în faţa uşii. O prinse de faţă şi o sărută apăsat pe buze. Ea nu făcu nici un gest. După o clipă buzele lui nu o mai apăsau, ci o atingeau ușor. Ei îi alunecară planşele, simţind fiori prin tot corpul. O lacrimă îi căzu pe obraz. Îl prinse de mâini, iar el se opri din sărut şi o lăsă să-şi îndepărteze faţa din palmele lui. Nu îl privea.

   – Dă-mi te rog şansa să îţi demonstrez că un bărbat este în stare să iubească o femeie! “

 

   La o săptămână după ce s-au sărutat, el a cerut-o în căsătorie, apoi în preajma sărbătorilor de iarnă, cei doi au revenit în țară, cu gândul ca Dan să facă cunoștință cu familia ei. Din prima clipă bărbatul și-a dat seama că mama Alexandrei este o femeie foarte dominantă, care vrea să controleze pe toată lumea, iar Florentina, sora mai mică a logodnicei lui, este genul de  fată nărăvașă, pusă pe flirt.

   Adevărul e că Florentina a fost dintotdeauna invidioasă pe Alexandra, așa că mai mereu i-a făcut zile fripte Murea de ciudă că sora ei mai mare și-a găsit un loc de muncă în străinătate bine plătit și că s-a logodit cu un bărbat atât de superb. Iar când l-a zărit pentru prima dată pe Dan, pur și simplu i s-a pus pata pe el. Îl voia cu orice preț, fără să țină cont de sentimentele Alexandrei.

  La scurt timp după logodnă, Alexandra se decide să se transfere din nou în România, așa că cei doi își vor continua relația de la distanță.

“După câteva clipe el se opri din sărut şi cu o îmbrăţişare caldă, îşi lăsă capul pe umărul ei.

– Îmi va fi aşa dor de tine, şopti el.

– Şi mie de tine.

– Rămân singur între scorpii şi nu voi mai avea îngerul meu păzitor, să mă călăuzească…

Ea se întoarse spre el. Amândoi aveau lacrimi în ochi.

– Iubitule, ţi-am promis că voi fi mereu alături de tine.

– Ştiu că te vei gândi mereu la mine, dar nu te voi mai putea ţine în braţe, nu mă vei mai ţine în braţe.”

   Dan a reușit să se transfere și el în țară după nuntă, dar între cei doi tineri a apărut o prăpastie adâncă din cauza că el își petrece tot mai mult timpul la muncă. Alexandra a devenit tot mai tăcută, abătută și retrasă și refuză să mai comunice cu el sau să doarmă împreună.

   În urma unei discuții aprinse între ei, Dan pleacă de acasă și se duce la fermă, unde dă peste Florentina. Aflând că cei doi s-au certat, fata profită de ocazie și îl îmbată cu gândul că așa îi va fi mai ușor să-l seducă.

 “Se simţea ameţit. Florentina îi mai puse un pahar. Sufletul lui era trist şi nu îl mai interesă cât să bea. La un moment dat pierdu numărul paharelor, iar ochii îi deveniră grei. Dori să se ridice, dar îşi pierdu echilibrul.

Florentina îl ajută să urce scările până în dormitor. El se prăbuşi în pat adormind într-o clipă. Ea se apropie de el şi îi ridică tricoul. El nu făcu nicio mişcare, dormind în continuare. Îi trase tricoul de pe mâini şi de pe cap, apoi începu să-i desfacă cureaua pantalonilor şi îl dezbrăcă. Se aplecă să îl sărute…”

   Ce anume s-a petrecut cu adevărat în acea noaptea vă las pe voi să aflați, însă trebuie să spun că Alexandra a venit și ea la fermă a doua zi dimineață și i-a surprins pe cei doi împreună în pat. Din păcate, Dan  nu-și prea amintește nimic de cele întâmplate din cauza că băuse prea mult. Mai rău e că la scurt timp după această întâmplare, Alexandra primește telefon de la Florentina, care îi comunică că e însărcinată. Din acest moment, nu mai există cale de împăcare, iar Alexandra este decisă să divorțeze.

   Mă opresc aici din povestit pentru că vreau să citiți cartea și să aflați singuri ce s-a întâmplat mai departe cu Alexandra si Dan. Aștept cu nerăbdare părerea voastră!

Mulțumesc din suflet autoarei Alina Cosma pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

 

Și îngerii iubesc, de Teresa Medeiros-recenzie

Titlu original: Once an Angel

Editura: Litera

Colecția: Alma ~Iubiri de poveste

Traducere din limba engleză: Lavinia Șerban

Număr pagini: 341

    Despre autoare

   Teresa Medeiros este cunoscută ca romancier premiat în Statele Unite, cu peste zece milioane de cărți tipărite. Trăiește în Kentucky cu soțul și pisica ei, născută în 1962/1963( nu se știe sigur). Peste 23 de cărți publicate, toate pe lista New York Times Best Seller. Scriitor de filme Fantasy, Futuristic și Paranormal Romance, câștigătorul Premiului PRISM, și de două ori câștigătorul Premiului Waldenbooks pentru cea mai bună ficțiune. În plus, ea este un membru charter al scriitorilor români ai American Honor Roll.  Ea este, de asemenea, membru al Kentucky Romance Writers and Novelists.

 

  „ –  Ce credeți, domnule, este o sirenă?

      – Vezi solzi?

  Penfeld aruncă o privire rapidă peste umăr. Nu văzu decât o tânără cu forme voluptoase, pe care stăpânul lui o acoperea cu grijă cu haina lui.

Justin se ridică ținând-o ca pe o copilă în brațele lui. Capul ei se sprijinea cald și umed pe umărul lui. Îi studie trăsăturile – nasul delicat cu vârful ușor ridicat, buzele pline care nu-și cereau scuze pentru aspectul lor senzual.

  Penfeld îndrăzni să se întoarcă.

    – Oare de unde a venit, domnule? O fi victima unui naufragiu? Sau o fugară?

   – Nu e o fugară, Penfeld. E un dar. Un dar al mării.”

  Când trăiești pe o insulă pustie, înconjurat doar de un trib Maori și valetul tău, o femeie găsită pe malul mării dezbrăcată ți se pare un dar, un înger.

   Romanul acesta este menit să-ți aducă un zâmbet pe buze, să te facă să vibrezi de plăcere pierzându-te în jocul seducției. Un joc pe care doar în cărți mai reușim să-l savurăm. Acest roman aparținând genului romance, este cea mai amuzantă carte pe care am citit-o anul acesta. E drept că am cam fugit de romantism căutând aventură. Ei bine, aici am găsit de toate pentru toți: romantism, aventură, mister, trădare, iubire și multă senzualitate.

    Justin Connor este moștenitorul unui titlu nobil, duce. Supărat pe familia lui își caută propria sa aventură alături de doi prieteni. În căutare de aur, pe o insulă din Noua Zeelandă unul dintre prieteni trădează, iar celălalt își pierde viața lăsându-și în grija lui Justin fiica.

„ – Cine ești tu, Emily? De ce fugi?

  – De tine. Începu să se zbată, de teamă că panica ar fi împins-o să mărturisească mai mult decât intenționase.„

   Emily Claire Scarborough trăiește într-un internat așteptând ca tutorele său Justin să apară să o salveze de directoarea școlii care o tratează ca pe o slugă de când tatăl ei a murit. Deși Justin trimite bani directoarei, aceasta este veșnic nemulțumită și profitând de faptul că fata nu este căutată de nimeni o pune la muncă și o ține într-un pod mizerabil. După șapte ani, directoarea se hotărăște să o trimită pe fată tutorelui său cu doi elevi răutăcioși. Cum aceștia nu-l găsesc o aruncă pe fată peste bord. Așa ajunge Claire să fie descoperită pe plajă chiar de Justin. Ea realizează cine e el, dar el o cunoaște sub numele de Emily fără a ști că e pupila lui. Se naște jocul seducției, întâmplări amuzante și o poveste de iubire absolut jucăușă. Pe cât de inocentă e tânăra de optsprezece ani, pe atât de directă și pusă pe șotii.

   Justin e mai tânăr decât credea Claire (în jur de treizeci de ani), iar el crede că ea are vreo 11, fără să bănuiască că tânăra de optsprezece ani de care se îndrăgostește este fata prietenului său.

   Ceea ce Emily vrea este să-l facă pe tutorele său să plătească pentru că a abandonat-o, fiind singură atâta vreme. Lucrurile se complică când realizează că Justin este tot ceea ce-și dorește de la un bărbat.

   Totul se schimbă când Justin află că tatăl său a decedat și este oficial Duce. Trebuie să plece la Londra să preia responsabilitățile titlului și e hotărât să o găsească pe Claire, îndurerat că Emily vrea să rămână pe insulă.

   Oh, dar ce surpriză are când după multe căutări și o recompensă uriașă, Emily care revenise pe furiș la Londra este adusă ca pupila sa, Claire. Justin umpluse casa cu jucării, hăinuțe pentru o fată de unsprezece ani.

   Pentru o perioadă fata e nărăvașă, apoi exagerat de cuminte. Câteodată se ceartă cu Justin, ca mai apoi să-l seducă. După o ceartă serioasă, Claire fuge de acasă căutând refugiu la un bordel unde fosta servitoare din internat, cea care i-a fost prietenă este acum femeia care-şi oferă compania anumitor bărbați.

   Ea este salvată la timp de Justin, chiar din mâinile celui mai frumos bărbat. Omul care-l trădase pe tatăl ei și pe Justin și la care era moștenirea ei. Diavolul cu chip de înger.

   Din seara aceea nimic nu a mai fost la fel. Povestea lor de dragoste se consumă și pentru un timp spiritul lor de aventură se manifestă doar noaptea. Zilele trecând aparent liniștite una după alta.

„Își trecu buzele prin triunghiul mătăsos al feminității ei, apoi o sărută. Îi vorbi într-o șoaptă răgușită, pe jumătate ordin, pe jumătate rugăminte.

– Ai încredere în mine!

Nu-i mai ceruse niciodată asta. Cum să-l refuze tocmai acum? Capul îi căzu pe pernă și picioarele i se înmuiară, oferindu-i acces la mai mult decât trupul ei. Gemând, își înfipse pumnii în cămașa lui. El era demon, cât și înger, oferindu-i un extaz de nedescris până începu să se zvârcolească de plăcere. Înainte să distrugă liniștea casei cufundate în somn cu strigătul ei, buzele lui îi acoperiră gura într-un sărut șocant și îmbătător.”

    Acțiunea se petrece în anul 1865, momentul când moare tatăl fetei și peste șapte ani când se întâlnesc cei doi porumbei. Poziția femeii în societate era mult inferioară bărbatului, de cele mai multe ori femeile conștiente de vizitele soților lor la bordeluri. Oricât de captivante erau balurile și petrecerile din înalta societate, bârfa și scandalurile erau condimentele principale care animau zilele doamnelor în perioada respectivă. Momentele amuzante ale acestui roman însuflețește vizitele și petrecerile la care Claire participă și șotiile ei pornesc deseori reacții controversate.

   Totul trebuie lămurit între Justin și Claire, iar apariția lui Nicky a venit la fix pentru a lămuri unde la cine este moștenirea fetei. La Justin sau Nicky. Tânăra află că David, tatăl ei a murit împușcat chiar de Justin. Împreună îi întind o capcană lui Nicky pentru a afla toată povestea, iar fata se hotărăște să fugă cu Nicky. Justin pornește în căutarea ei.

De ce a plecat Claire? Cine spune adevărul și cum ajung toți înapoi în Noua Zeelandă?

Cu cine rămâne? Pentru că Nicky o cere în căsătorie.

Acest roman plin de mister, aventură, pasiune și senzualitate te poartă într-o atmosferă diferită și te scoate din rutina de zi cu zi.

„ – Aiureli, domnule, dacă îmi permiteți să spun. Am descoperit că civilizația nu este pe gustul meu. Am ajuns să cred că un pic de aventură, la fel ca o ceașcă de ceai fierbinte, încălzește sângele și ne păstrează pasiunea în inimă.”

Cartea Și îngerii iubesc, de Teresa Medeiros poate fi comandata de pe site-ul Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest

 Prefă-te că mă iubești de Georgiana Sandu-recenzie

Editura: Tritonic

Colecţia: Caşmir

Data apariţiei: Aprilie 2017

Număr pagini: 628

Gen: Romance

Nota mea: 10+

O seară, o cină în familie și câteva zâmbete forțate. Pare un târg rezonabil prin care poate scăpa de cel mai mare dușman al ei. Asta crede Jenn când acceptă să joace rolul de iubită pentru cel mai râvnit burlac al Americii.

Henry e fiul moștenitor al unei averi impresionante, dar încăpățânarea de a-i demonstra tatălui său că nu e doar un muieratic cheltuitor, îl duce la extrema de a-și angaja ” logodnica perfectă “. Setea pentru bani îi orbește și ajung la un pas de catastrofa. Dintr-un joc de-o seară, se trezesc la un pas de căsătorie, iar pasiunea ce începe să încolțească pe sub furie nu le e deloc de ajutor.

   Știam că autoarea Georgiana Sandu își dorea o părere sinceră despre cartea ei, așa că am început lectura cu gândul să mă țin de cuvânt și să notez atât părțile pozitive, cât și negative, ce m-a atras, dar și ce mi-aș fi dorit de la romanul de față. Însă, după ce am călătorit timp de trei zile în lumea făurită de ea, am constat că nu îi pot oferi decât cuvinte de laudă. Am mai citit cărți bine scrise sau povești incitante, interesante, sublime, dar Georgiana mi-a oferit  povestea perfectă sufletului meu. Povestea de dragoste pe care mi-o doream de mult timp. Ea mi-a demonstrat nu doar că are talent la scris, ci că are scrierea în sânge, îi curge parcă prin vene. În plus, mi-a dovedit că este una dintre cele mai bune autoare de la noi și depășește, din punctul meu de vedere,  multe dintre autoarele traduse pe la editura Epica sau cele apărute în cadrul cărților romantice (colecția).

  “ Prefă-te că mă iubești ” este un roman uimitor și complex, cu un stil de scriere vioi, antrenant și incitant, care pur și simplu nu are cum să te plictisească, cu o narațiune extraordinar de amuzantă, cu numeroase răsturnări de situație, acțiune cât cuprinde, poante istețe, scene emoționante, răni sufletești și planuri machiavelice, scene erotice și, mai ales, multă iubire.

   Spre deosebire de alte cărți, de această dată s-a întâmplat un lucru inedit. De obicei, eu simt nevoia să mă transpun în pielea personajul feminin și adesea reușesc să le găsesc personajelor masculine tot felul de defecte. Însă nu s-a întâmplat așa și în cazul de față. Din prima clipă m-am atașat de flușturaticul Henry tocmai pentru că am reușit să îl “citesc” destul de repede. Sub ambalajul de băiat rău, pe care se încăpățânează să îl afișeze, e o persoană foarte inteligență, care știe să arate afecțiune celor care merită cu adevărat. El nu a fost întotdeauna derbedeul fără viitor și aspirații. Anumite  lucruri petrecute în trecut, l-au determinat să se schimbe. A ales să se autodistrugă, să se transforme într-o persoană total diferită, ca să uite cine a fost și ce îți dorea să devină. Răceala tatălui său îl durea încă din copilărie. Apoi, în adolescență, învățase să nu mai îi pese și chiar să se bucure de lipsa de atenție, pentru că nu se punea pe el presiunea de a fi perfect ca în cazul fratelui său mai mare, Ryan. E drept că primise orice își dorise, dar nu și iubire. Așa că a devenit un tânăr rebel și răsfățat.

Am ales să mă autodistrug, să mă transform într-o persoană total diferită, ca să uit cine-am fost și ce mi-am dorit odată de la viață. Nu-mi mai păsa de nimeni și de nimic, doar să trăiesc clipa și să cheltui cât mai mult din nenorociții de bani ai tatei.”

   Nicicând nu am mai întâlnit un personaj masculin atât de interesant, de imprevizibil. Niciodată nu știam până unde va merge și care îi sunt limitele, dacă va pica sau nu în fața tentațiilor, dacă își va încălca sau nu promisiunile. Însă, prin modul în care a gestionat toate lucrurile, m-a făcut să-l îndrăgesc enorm de mult. Așa că de azi înainte, dacă cineva mă va întreba care e personajul masculin preferat, răspunsul va fi doar unul singur: Henry Steward.

   În ceea ce o privește pe Jennifer Rey, pot spune că am reușit foarte ușor să mă transpun în pielea ei, nu doar pentru că am găsit câteva lucruri în comun cu ea, ci și pentru că, la un moment dat, am avut același vis ca și ea.

“- Îmi place natura, liniștea. Când eram mică visam să am o casă în pădure unde să fiu singură, doar eu, natura și animalele. Nu îmi plăceau oamenii și nici acum nu îi agreez mai mult, dar sunt mai sociabilă și am învățat să înfrunt viața așa cum e. “

   Jen este o femeie puternică, hotărâtă, independentă, superbă, care nu are nevoie de ajutorul nimănui, însă are toate motivele să se simtă incompletă. Nu-și cunoaște originile și nimănui nu i-a păsat de ea. A fost abandonată de mamă pe scările spitalului imediat după ce a născut-o, apoi și-a petrecut copilăria la orfelinat. Nu a avut niciodată o familie a ei, o casă a ei și chiar și acum, locuiește în casă celei mai bune prietene, Samantha. Însă lucrurile se vor schimba pentru ea din momentul în care i se va cere să joace un rol…

 

“Avea să regrete asta tot restul vieții ei, era sigură. Natura frumoasă și electrizantă din interiorul ei avea să fie distrusă apocaliptic atunci când va veni vremea să își spună adio. În fostă ei natură, castă și aproape fără viață, nu existase riscul unei distrugeri devastatoare.”

 

 

   Jenn Rey și Henry Steward nu s-au suportat din prima clipă în care s-au cunoscut, în primul an de facultate. Ea l-a etichetat imediat că fiind un nesimțit fără scrupule, un înfumurat idiot, un puști de bani gata, un mitocan fustangiu. În schimb, el a descoperit că nimic nu e mai amuzant decât să o enerveze. Dacă ar fi acordat atenție oricărei alte fete, aceasta s-ar fi simțit în extaz, însă când venea vorba de Jennifer Rey, devenea  la fel de agreabilă ”ca o cățea castrată pe lângă un mascul în călduri”.

   Însă acum a venit  momentul ca Henry  să-i ceară ajutorul lui Jenn… El trebuia să fie prezent la o cină foarte importantă de familie, la care va participa și Ryan, fratele lui mai mare, dar și cel mai mare dușman al sau. Ryan era copilul preferat, premiant întotdeauna, vedeta echipei de fotbal a liceului, sclipitor apoi la facultate, iar acum se pregătea să  ia locul tatălui său ca director de bancă.

   De data asta, Ryan se întorsese din nou în forță și îi dădea lui Henry o altă lovitură care să-l dărâme și mai mult în ochii tatălui său : o relație serioasă cu o fată frumoasă și inteligență pe care avea de gând să o aducă la cină.

  Într-un moment de frustrare, în care Ryan își lăuda iubita, Henry a lansat bomba, că și el are o relație serioasă cu o fată perfectă și avea să le-o aducă la cină, să o cunoască și să le demonstreze că e și el în stare să cucerească o fată frumoasă, sexy, serioasă și deșteaptă. Ideea e perfectă, dar e o singură problemă: fata nu există.

   A încercat el să caute “iubirea vieții-studentă-model și ocazional gospodină”, le urmărise cam pe toate fetele de la cursuri lui și se decisese în cele din urmă să plătească pentru o seară. Fata trebuia să știe de la început cum stă treaba și ce rol joacă, iar el putea să facă pe îndrăgostitul pentru o seară. Dar nu găsise prea multe pretendente care să-l mulțumească și să atingă toate standardele. Însă Andy, prietenul lui cel mai bun, îi oferă o soluție: să apeleze la Jenn.

   Jenn este frumoasă, inteligentă, tupeistă, sexy. Are toate calitățile, însă problema e că îl urăște de aproape patru ani și mai mult ca sigur că l-ar refuza. Însă mizează pe faptul că fata are o situație materială precară, așa că mai sunt șanse să accepte. Sau nu?

“Jennifer Rey nu e o femeie pe care să o ademenești cu câteva bancnote, oricât de multă nevoie ar avea de ele. Principiile ei nu sunt doborâte de situația materială, iar Henry era fascinat și mâhnit de asta în egală măsură. Dar de un lucru era sigur, ceva ce îl făcu aproape să sară în sus de bucurie până la mașină: Toată familia lui o s-o adore pe leoaica asta inteligentă și sexy, iar Ryan o să își roadă unghiile pe sub șervețel.”

   Deși l-a început s-a temut “să nu fie catalogată ca o altă cucerire de unică folosință a prințului moștenitor al imperiului Steward “, Jenn acceptă propunerea, dar refuză banii. În schimb, îl pune să promită că o va lăsa în pace și nu va mai face glume proaste pe seama ei.

 “ – Să te ia dracu’, Henry Steward. Te urăsc! Te urăsc din tot sufletul. Nu ai făcut decât să mă chinui de când m-ai cunoscut și continui chiar și acum, când ai nevoie de mine. Nu-ți pasă de nimeni și de nimic, doar de tine. De fericirea și imaginea ta.” 

    Interesant e că exact în ziua cinei, Jenn a găsit un inel pe plajă, l-a probat acasă și i-a rămas pe deget din greșeală. Henry l-a văzut la mâna fetei chiar înainte să intre în casă și, pentru că familia lui să nu interpreteze că relația lor ar fi mai serioasă decât intenționau ei să pară, îi cere să și-l dea jos și îl bagă în buzunar, cu gândul să îl dea înapoi după ce plecau de la cină.

“- Nu uita amănuntul cel mai important din seara asta, spuse el, zâmbind, iar ea se întoarse,   speriată de ce ar mai  putea să îi spună.

 – Prefă-te că mă iubești. “

   Henry și Jenn și-au jucat foarte bine rolul de cuplul îndrăgostit, fata a fost ușor acceptată de familie, cina a decurs bine, doar cu mici înțepături ironice, însă bunicul Russell a avut grijă să lanseze  o veste-bombă: s-a decis să-și lase o mare parte din avere, inclusiv hergheliile de cai, aceluia dintre nepoți care se va căsători primul. Iar căsătoria să se facă cât timp mai este el în viață.

 

   Henry nu-l putea lăsa pe Ryan să câștige de data asta. Toată viața a trăit în umbra fratelui, dar de această dată a venit vremea lui și avea să facă orice sacrificiul pentru asta. Așa că scoate repede inelul din buzunar, apoi lansează anunțul :”  Eu și Jennifer suntem logodiți ”.

“- Știu cât de apocaliptic pare asta. Eu logodit, huh? Și ai dreptate, frățioare. E o nebunie. Dar habar nu ai tu ce poate să facă femeia pe care am cerut-o în căsătorie. Îi făcu ștrengărește cu ochiul, și se întoarse la femeia pe care nu o prea ceruse în căsătorie și habar nu avea ce poate să facă, dar după sărutul de mai devreme, era al dracului de disperat să afle.”

   Jenn este pusă asupra faptului împlinit și nu mai poate da înapoi. Dacă s-ar afla adevărul ar fi mari șanse să-și piardă bursa acordată chiar de tatăl lui Henry. În plus, primește de la tânăr o ofertă de nerefuzat: îi dă 10 milioane de dolari dacă continuă șarada.

     Însă Henry trebuie să aibă grijă cu Jenn pentru că ea nu e una din femeile obișnuite cu care umblă el și în momentul asta are nevoie de ea ca logodnică mai mult decât orice partidă de sex i-ar oferi. Așa că va trebui să reziste ispitei, nu doar în privința ei, ci și a altor femei. Treaba e serioasă, deci gata cu escapadele. Nu pentru Jenn și ideea că ea s-ar supăra, ci din cauza lui Ryan. Mai mult ca sigur că fratele său o să pună un detectiv pe urmele lui ca să îl prindă înșelându-și logodnica.

“ Ar face-o să își piardă mințile și să îl implore să o facă a lui, e convins de asta după scena de mai devreme, dar femeile ca Jenn sunt cele mai periculoase. Sunt ca un cub de gheață ce arde în flăcări. Când sunt în extaz, uită de ele și devin niște feline sălbatice, dorind să fie devorate și să devoreze (… Dar, pentru că întotdeauna există un dar, după ce totul se termină și dispare ceața extazului, felina își folosește ghearele să zgârie în adevăratul sens al cuvântului (… Femeile cerebrale sunt cele mai sălbatice atunci când își pierd rațiunea, și o să pierd rar, dar se întâmplă dezastre. Însă dezastre și mai mari vin după. Iar el n-are de gând să piardă totul doar pentru o noapte cu femeia asta. Oricât de uimitoare ar putea fi. ”

   Însă Ryan ii suspectează pentru înşelătorie, asa ca încearcă să îi despartă şi să ia moştenirea promisă fratelui său mai mic. Iar când intră în scenă și Kim, prima logodnică a lui Henry, lucrurile iau o turnură neplăcută, mai ales că femeia este hotărâtă să-și seducă fostul iubit. Va reuși Jenn să încurce planurile dușmanilor? Vor reuși cei doi să ducă șarada până la capăt? Va cădea Henry în mrejele lui Kim? Care este secretul lui Henry? Ce anume l-a schimbat pe el atât de mult?

“ Prefă-te că mă iubești “ este una dintre cele mai bune cărți romantice pe care le-am citit vreodată. O recomand cu drag pentru că merită! Dacă nu ați cumpărat-o până acum, vă recomand să o faceți. Iar cei care o au deja, nu mai amânați. Citiți-o!  

 

  Pentru a vă stârni curiozitatea, vă voi reda în continuare câteva fragmente:

 “ – De ce dracu‘ continui să mă minți? Te cunosc foarte bine și nu te-ai fi așezat tu în genunchi în fața unei femei decât dacă o iubeai până la cer și înapoi. De ce mi-ai ascuns asta? Și tu și ceilalți. Ca să arăt acum ca o dobitoacă în fața prințesei ce se pare că deține inima lui Henry.”

 “ Se simțea folosită într-un mod pe care nu și-l putea explica nici ea. Nesemnificativă, ca un copil prostuț, orfan și ușor de mințit când ajunge în inima paradisului din sânul unei familii.”

 “ Henry fusese oricum “pregătit” și încins toată săptămâna, se învârtise în jurul ei, dar acum nu mai avea nevoie de ea. Femeia pe care o iubise și probabil încă o mai iubea, era aici, așa că logodnica prefăcută nu mai conta nici cât negru sub unghie.”

“ Îl iubea! Îl iubea mai mult decât iubise vreodată pe cineva, spiritul lui se încolăcise dominant și puternic în jurul inimii ei, iar ea cedase neputincioasă.

 Și pe cât de vie se simțea din cauza ei, știa că iubirea asta avea să îi aducă sfârșitul. Atunci când totul se va termina, ea va rămâne sfâșiată și pustiită în urmă lui, iar el se va întoarce la femeia pe care o iubise cu adevărat. Cea în brațele căreia era și acum.”

“ – Știi că întotdeauna ai fost preferatul meu. Simt că ești o parte din mine mai mult decât au fost vreodată proprii mei copii. Și ești tot copilul meu, pană la urmă. Ți-ai pierdut maturitatea și traseul în viată după ce ți-a făcut James. Te-am privit distrugându-te singur și nu știam ce să fac că să te aduc înapoi.”  

“- Ea e a doua ta șansă, motivația să te întorci înapoi pe drumul tău. Sunt sigur de asta. Vreau să trăiesc să vă văd plecând pe amândoi pe același drum, pe tine maturizându-te din nou, devenind bărbatul la care visai când erai mic.” 

“ – Nu te urăsc, Jenn (… Ceea ce simt pentru tine, e ca apusul pe care îl privești acum. 

   – Cum adică? intrebă Jenn, cu respirația tăiată, apoi își dădu seama și aproape îi dădură lacrimile. 

  Apusul nu există. Așa cum nu există nici sentimentele tale pentru mine, spuse ea… 

  – Nu! Apusul există, e acolo, doar că nu reușești tu să-l vezi din cauza norilor.”  

  “Atunci când începi o minciună, riști să nu-ți dai seama când se transformă în adevăr. “

NOTA 10 +

 Mulțumesc din suflet autoarei Georgiana Sandu pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea Prefă-te că mă iubești, de Georgiana Sandu poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant

 

Sfărîmătorul de inimi, de Julie Garwood-recenzie

Titlul original: „HEATBREAKE”

Traducere: Lucia Ostafi-Iliescu

Editura: Miron

Număr de pagini: 511

USA Today: „Întotdeauna originale şi imposibil de lăsat din mâini, cărţile ei ne dezvăluie emoţii puternice şi personaje încântătoare, care ne ţin cu răsuflarea tăiată.”

   Cum anume v-aţi simţi, dragi cititori, dacă aţi afla că sunteţi urmăriţi permanent? O altă persoană, afară de cei apropiaţi vouă, vă cunoaşte toate secretele şi metehnele, vă priveşte când dormiţi, vă sună la telefon, râde pentru a închide imediat, vă trimite mesaje şi…vă ameninţă cu moartea? Nu ştiu care vă e răspunsul, dar voi încerca să îl ghicesc: posibil să fiţi terifiaţi de atare veşti, de-a dreptul răscoliţi de un tumult de sentimente care mai de care mai negative. Există oare lumina de la capătul tunelului sau este doar un mit precum al monstrului din Loch Ness? Sigur că se întrevede soluţia din acest carusel al fricii, care la fiece pas ne dă câte o mică lovitură, în picior ori direct în moalele capului…Vorbesc despre F.B.I. şi o autoare soră cu speranţa: Julie Garwood.

   Julie Garwood s-a născut în oraşul Kansas, Missouri. A fost crescută într-o familie irlandeză. La vârsta de unsprezece ani mama sa şi-a dat seama că Julie nu putea citi. Din acest motiv Sora Elizabeth, maică şi profesoară de matematică, a ajutat-o pe fetiţă să reuşească pe timpul unei singure veri. Cât timp studia pentru a fi R.N., Garwood s-a decis să aibă o dublă specializare, atât în istorie, cât şi în asistenţă medicală. După ce i-a citit lucrările, profesorul său de istorie a încurajat-o să îţi ia un an liber pentru a scrie. Astfel a adus la lumină o carte pentru copii şi primul său roman istoric. În prezent scrie romane istorice de dragoste, romane de dragoste contemporane şi young adult.

   „Sfărîmătorul de inimi” se deschide cu imaginea unui confesional în care „era mai cald decât în iad”. Părintele Thomas Madden aştepta cu nerăbdare să treacă cele nouăzeci de minute care îi mai rămăseseră pentru a scăpa de cutia în care era nevoit să aştepte pe credincioşi pentru a-şi mărturisi păcatele. Mai erau câteva minute, când, deodată, uşa confesionalului s-a deschis şi a venit primul dintre oamenii care aveau să-i povestească că…a ucis mai multe femei. Că îi era sete de atare acţiuni, dar voia să fie iertat, în ciuda faptului că nici părintele anterior nu îi eliberase sufletul de acea culoare neagră care l-a acaparat. Thomas rămăsese fără grai; nu dori să îi facă pe plac acestei persoane. Ce s-a petrecut în cele din urmă? Criminalul nostru i-a spus părintelui care îi este noua obsesie: sora sa

„Spune-mi numele, i-a cerut Tom, rugându-se lui Dumnezeu să aibă timp suficient pentru a asigura protecţia bietei femei./ Laurant, a şuierat şarpele. Numele ei e Laurant./Groaza l-a izbit pe Tom, ca un pumn în stomac./Laurant a mea?/Exact. Ei, acuma ştii, părinte. Am să-ţi ucid sora”.

   Pur şi simplu l-a lăsat fără grai această dezvăluire. A ieşit ca o tornadă gata să îl demaşte pe acel monstru, dar nici nu puse bine piciorul afară că se trezi cu o lovitură puternică în cap şi îşi pierdu cunoştinţa. După ce se trezi fugi cât de repede şi sună la şeful celui mai bun prieten al său, Nick, unul dintre cei mai buni agenţi F.B.I.  Cel de pe urmă se întorcea acasă, într-un concediu pentru a-şi putea şterge din memorie amintirea ultimei sale misiuni în care fusese nevoit să îl ucidă pe făptuitor. Vacanţa nici bine nu i-a început, că deja avea o nouă sarcină: să fie umbra lui Laurant, să o păzească chiar cu preţul propriei vieţi. El nu o cunoştea pe aceasta decât din fotografiile lui Tom. Vedeţi dumneavostră, dragi cititori, Laurant şi Tom nu au avut ocazia de a fi o adevărată familie până de curând, când aceasta şi-a finalizat studiile din Franţa şi s-a întors. Ea locuise într-un internat în marele Hexagon, iar fratele său, împreună cu familia lui Nick. Cel de pe urmă crezuse că va avea de a face cu o fetişcană şi nici de cum cu o femeie curajoasă care atunci când era nervoasă îşi prepara o ceaşcă de ceai fierbinte fără a o bea ulerior, pasională şi care îşi iubeşte fratele mai mult decât orice pe lume. Prin urmare, dacă părintele Tom fusese lovit şi doborât de un psihopat, Nick fusese răpus de la inimă către cap şi picioare de…dragoste şi teamă.

  Ceea ce m-a atras la acest volum este faptul că lectorul ajunge să o cunoască pe viitoarea victimă în detaliu prin descrierile de-a dreptul minuţioase ale autoarei „Timp de câteva clipe s-a simţit uşurată că ea era ţinta, nu fratele ei…Ai primit vestea foarte bine, a remarcat fratele ei cu un ton acuzator. Atât el cât şi Nick aşteptau să conştientizeze vestea, studiind-o atent ca pe un fluture captiv sub un pahar./ Nu prea ştiu ce să cred, a răspuns ea. Vreau să sper că nu e adevărat…ce a spus.”. Făptuitorul nu este un oarecare, ci un criminal în serie care, orbit de propriilei fantasme, caută o nouă pradă şi a găsit-o în persoana lui Laurant „este în faza de adoraţie. Ceea ce înseamnă că îşi închipuie că eşti îndrăcit de perfectă şi vrea să te protejeze. Acuma tipul e obsedat şi în mod clar se află în conflict cu el însuşi. Sau oricum, asta vrea să credem. Probabil că iniţial i-ai plăcut, Laurant, şi de aceea n-a vrut să-ţi facă rău, dar ştie că va ajunge şi aici, pentru că indiferent ce vei face, vei ajunge să-l dezamăgeşti. În mintea lui crede că nu e posibil să trăieşti conform aşteptărilor lui – e sigur de asta – şi de aceea nu ai cum să câştigi bătălia.”. Aceasta e opinia agentului, dar a vinovatului…”îi plăcea cum sună şi a ajuns la concluzia că probabil „Călăul Necunoscut” era cea mai reuşită poreclă pe care a primit-o vreodată. Avea impresia că simplitatea ei i se potriveşte. Folosind astfel de cuvinte, catârii – porecla dată de el agenţilor FBI – admiteau cât de ineficienţi şi incompetenţi sînt şi dovedea totodată că era ceva cinstit şi pur în prostia şi ignoranţa lor…Nu-i aşa că ne-am distrat? A strigat el rulând cu viteză pe autostradă. Apoi a râs. O, da, ne-am distrat”.

   Laurant îşi dă seama că singura cale de a-şi găsi din nou liniştea este să îl înfrunte pe acela care i-a dat lumea peste cap. Cum anume? Înfuriindu-l. Acesta este tipul criminalului organizat, îşi şterge urmele, îi place să fie cunoscut de ceilalţi, să fie popular, se crede mult mai bine pregătit decât forţele de ordine, dar va putea el oare să nu calce pe alături măcar o singură dată? Laurant propune şefului să o folosească drept momeală. Totodată va pretinde că este îndrăgostită de Nick şi că urmează să se căsătorească cu acesta pentru a-l face pe necunoscut să se arate…Ce se va petrece? Se va termina totul cu bine, cu un happy end şi…cam atât? Sau vom avea de a face cu o nouă turnură a poveştii, cu mult prea mult suspans şi cu…

   Opera este scrisă la persoana I de un narator obiectiv, omniscient. Naratorul este personaj-victimă, poliţist şi făptuitor. Cele care dau coloratură romanului sunt sentimentele pe care le dezlănţuie în fiinţa cititorului. Este una dintre acele cărţi care nu m-au lăsat să o las de o parte pentru mult timp: plecam în oraş şi mă întorceam la citit, plecam la ştrand şi o luam cu mine  la plajă, pe maşină. Un adevărat accesoriu. Descrierile nu lasă de dorit, intrăm în gândurile lui Laurant, Nick şi în cele ale Sfărîmătorului de inimi…suntem când speriaţi de moarte, când raţionali, dar ne temem de avioane, când terifiaţi de imaginile din mintea unui asasin. Ce ne rămâne de făcut dacă nu să citim un volum la care zicala că „aparenţele înşeală” nu poate fi nicicând mai veridică…

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

5/5 STELUŢE

 

 Cartea Sfărîmătorul de inimi de Julie Garwood poate fi comandată de pe site-ul Editura MironPentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, şi librarie.net

 

Sursă imagini: pinterest.com

 

Dragoste regăsită, de Linda Lael Miller-Editura Miron-recenzie

 

Editura: Miron

Număr pagini: 386

An apariţie: 2013

 

„Dragoste regăsită este o poveste uimitoare despre dragostea adevărată.

O urzeală complicată, personaje pe care le îndrăgiţi, umor, emoţie intensă – toate acestea, precum şi finalul exuberant, vă vor face să fiţi fascinaţi de acest roman.”

Frumosul Ian Yarbro este obligat de împrejurări să intre într-o căsătorie aranjată cu încăpăţânata Jacy Tiernan. Cei doi soţi vor putea să depaşească duşmănia dintre ei, neîncrederea şi ura şi să se îndrăgostească unul de altul, pentru toata viaţa?

Fiica unui mareşal, Linda Lael Miller este autoarea a peste 100 de romane, devenite bestsellere, majoritatea dintre ele reflectând dragostea ei pentru West.

Linda şi-a început carierea de scriitor, în momentul în care un profesor i-a spus că poveştile pe care le scrisese sunt bune. Mai târziu, când Linda s-a hotărât să scrie romane, nu prea a avut succes cu editurile până în 1983, când Pocket Books acceptă să publice romanul ei “Fletcher’s Women”. De atunci, Linda a publicat romane istorice, contemporane, paranormale şi thrillere, mai apoi concentrându-se pe cărţile cu “aromă occidentală”. Pentru devotamentul ei, autorii din America de romane de dragoste i-au acordat în 2017 premiul: “Nora Roberts Lifetime Achievement Award”.

   Încep prin a vă spune că am avut mari emoţii în momentul în care m-am apucat să citesc această carte, întrucât, până acum, n-am mai citit o carte romantică 100%. Am mai citit cărţi în care sunt prezente relaţii de iubire sau căsătorii, acestea alternându-se cu crime, sinucideri etc, dar în aceasta este în mare parte vorba despre dragoste.

   După ce am citit primele pagini, recunosc, nu prea m-a dat pe spate cum a fost începută, însă când am dat şi ultima pagină mi-a dat seama că mi-a plăcut. Înainte priveam foarte reticent cărţile de dragoste, în mintea mea circulând idei de genul: sunt scrise pe bandă rulantă, n-are ce să fie interesant, sunt scrise la repezeală. Ei bine, după lectura cărţii “Dragoste regăsită” aceste gânduri au dispărut complet, pentru că romanul Lindei Lael Miller m-a impresionat plăcut.

   Ştiu că astfel de prejudecăţi aveam şi despre cărţile SF, dar, după ce am citit un roman SF bun, toate acestea s-au risipit. La fel s-a întâmplat şi acum.

   Romanul “Dragoste regăsită” a fost publicat iniţial în 1994, sub numele The legacy”, în traducere liberă (în româneşte) însemnând “Moştenirea”, ambele titluri, atât de la ediţia din română, cât şi de la cea în limba engleză având o strânsă legătură cu conţinutul romanului.

   După cum mărturiseşte într-un interviu, scriitoarea Linda Lael Miller petrece între 5 şi 6 ore pe zi scriind şi, de asemenea, spune că totul începe de la o idee, pe care o prezintă editorilor săi, mai apoi apucându-se de scris viitoarea carte. La scrierea unui nou roman, Linda foloseşte foarte puţine schiţe, totul curând de la sine în momentul când tastează.

   Romanul începe cu o petrecere unde Ian Yarbro, un tânăr moşier, se reîntâlneşte după ani întregi cu fosta lui iubită, Jacy Tiernan. Jacy se reîntorsese în Australia pentru a avea grijă de tatăl ei bătrân şi bolnav, pe nume Jack.

   La început, cititorul porneşte de la ideea că Ian şi Jacy nu se mai iubesc, dar cu fiecare zi ce trece, cei doi se simt din ce în ce mai atraşi şi dornici de a începe o relaţie împreună, însă fiind foarte orgolioşi, niciunul nu face primul pas.

   În timp ce tatăl lui Jacy se îngrijeşte de câţiva oaspeţi care veniseră să-i transmită acestuia sănătate şi gânduri bune, Ian şi Jacy se întâlnesc în bucătăria moşiei lui Jack, sărutându-se. Peste ei intră Jack, tinerii despărţindu-se îndată.

   Cu mult timp în urmă, pe vremea când Jacy era doar o adolescentă inocentă, iar Ian un tânăr blând şi bun, cei doi îndrăgostiţi au avut o relaţie de iubire, dar s-a terminat cu o despărţire dureroasă, întrucât Jacy aflase că în pântecul altei femei se afla un copil de-al lui Ian. Acest copil, fusese conceput înainte ca Jacy să aibă o relaţie cu Ian, însă Jacy Tiernan percepe copilul ca o infidelitate şi îl părăseşte pe Ian. Copilul este acum un băiat pe nume Chris, având 9 ani.

   Pentru că la o şcoală din apropierea zonei unde locuia Jacy nu mai exista învăţător/profesor, i se oferă ei postul şi începe să lucreze, educând copii. În primele zile nu prea veneau copii, dar încet-încet apăreau din ce în ce mai mulţi. Jacy îşi ia rolul de profesoară în serios şi face cunoştinţă cu elevii.

   Suferind şi obosit să mai gestioneze afaceri, Jack vrea să renunţe la moşia sa, “Corroboree Springs”, lăsându-i lui Jacy terenurile, iar lui Ian izvoarele de apă, pentru că pe moşia lui Ian toate izvoarele secaseră. Jacy nu vrea să admită că tatăl ei îi dă izvoarele lui Ian, fostul ei iubit, aşa că refuză decizia tatălui său, dar Jack nu dă înapoi şi semnează actele ca terenurile să rămână pe numele lui Jacy, iar izvoarele pe numele fostului ei iubit, Ian Yarbro, Ian fiind un colaborator al lui Jack.

   Singura alegere potrivită pe care ar trebui să o facă Jacy Tiernan este să îl ia pe Ian în căsătorie, această alegere fiindu-i propusă şi de tatăl său. Pentru că relaţie dintre Jacy şi Ian merge din ce în ce mai bine, tinerii proprietari se căsătoresc, lăsând la o parte orgoliile prosteşti şi îngâmfarea, menite să pună piedici între ei.

   Nunta nu este una fastuoasă, cu mulţi invitaţi, cu mâncare multă sau cu muzică multă, ci este, de fapt, o adunare de familie, în care Ian şi Jacy îşi spun “Da!” şi îşi unesc destinele pentru totdeauna. Când a venit rândul tatălui lui Jacy să le ureze mult succes celor doi tineri, atât Jacy, cât şi Ian au observat că vorbele lui Jack sună mai degrabă ca un “adio”, decât ca nişte felicitări.

   Noaptea nunţii a fost una de poveste pentru Ian şi Jacy, fiind descrisă în vreo 4-5 pagini de către narator. Jacy se mută la moşia lui Ian, acum locuind în camera lui, care a devenit “a lor”. Imediat după noaptea nopţii, la proprietatea familiei Yarbro soseşte un bărbat pe nume Collie care vine cu o veste proastă: tatăl lui Jacy, Jack, a murit, lângă râul de pe fosta proprietate a lui. Veste aduce pe cerul noii familii numai nori şi totul devine din ce în ce mai întunecat. Oare se va termina relaţia dintre Ian şi Jacy aici? Vor trece peste acest eveniment împreună sau singuri? Cum se va termina romanul?

“Dragoste regăsită” mi-a demonstrat că Linda Lael Miller este o autoare care merită citită, chiar şi de cei care nu citesc romane de dragoste, pentru că sigur nu vor fi dezamăgiţi.

   “Dragoste regăsită”  este un roman simplu, dar complex, bogat în acţiune, cu personaje plăcute şi răsturnări de situaţie ce fac cititorul să stea “ca pe ace” atunci când citeşte. Recomand cu drag, în special cititorilor împătimiţi de romance.

Cartea Dragoste regăsită, de Linda Lael Miller, poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, şi librarie.net

Sursa foto> Pinterest

 

“Destinul a făcut să te cunosc în urma unei tragedii pe care o regret, dar nu regret nicio clipă petrecută alături de tine.”

            Darul vieții, de Alina Cosma-recenzie–roman de dragoste

Editura: Primus

Anul apariției: 2016

Nr. de pagini: 188

Gen: roman de dragoste

Doi tineri se cunosc întâmplător. O înțelegere banală duce la o poveste de dragoste.

Cristian, un suflet rănit, dorește să dea lecții despre libertate, el însuși fiind prins într-un trecut ce-l bântuie. Dalia, o tânără care trăiește închisă în universul ei, îi redă încrederea în viață. Tot ceea ce pare că ar trebui să îi unească îi desparte.

„Darul vieții” spune povestea unei inimi care învață să bată pentru doi, o poveste despre încredere, despre dragostea care eliberează.

     Anul trecut am avut ocazia să citesc ”Ducele de Castle. Fiica regelui”, o carte pe care nici acum nu știu unde să o încadrez – historical romance sau fantasy-romance, și am fost extrem de încântată de maniera de scriere a autoarei Alina Cosma. Apoi mi-am dorit să mai citesc și alte cărți de-ale sale, dar nimic nu mai era pe stoc la acea vreme. Însă, zilele trecute, o minune s-a produs. O surpriză plăcută venită chiar din partea scriitoarei, care a avut amabilitatea să-mi ofere spre lecturare câteva cărți scrise de ea.  

    Deși mi-a spus că celelalte două romane –“O singură minune” și „Darul vieții ”– sunt alt gen de cărți decât Ducele de Castle pentru că au o încărcătură emoțională mare, nici o secundă nu m-am gândit cât de mult mă va afecta povestea de dragoste dintre Dalia și Cristian, doi tineri atât de diferiți. Ea – timidă, prudentă, discretă, retrasă, pudică, iubitoare. El – genul de bărbat care nu știe ce înseamnă dragostea, obișnuit să ia totul ca pe ceva care i se cuvine, arogant.

   Înainte să mă apuc să o citesc, aveam convingerea că voi avea parte de o poveste că oricare alta, că cei doi vor trebui să treacă peste mai multe obstacole ca să fie împreună. Descrierea de pe copertă mă făcuse să cred că se va merge pe clișeul “fată bună cumințește băiatul rău “. Dar, până la urmă, mi-am dat seama că m-am înșelat puțin. Pe lângă faptul că ni se arată cum se poate schimbă o persoană, descoperim că de fapt nimic nu este întâmplător în viață.

    “Darul vieții” este o carte absolut tulburătoare, o poveste despre iubire, încredere, suferință, sacrificiu, curaj, credință și, mai presus de toate, despre greșeli și despre asumarea consecințelor. Are un subiect sensibil, un limbaj accesibil, un stil simplu și cu o acțiune care se desfășoară într-un ritm alert.

     Dalia Brudaşcu (28 de ani), protagonista cărții, sosise de curând la o pensiune de trei margarete, dornică să se bucure de concediu, să se relaxeze, să se bucure de natură. Dar, în scurt timp, intră în vizorul lui Cristian ( 31 de ani), un tip dornic de o scurtă aventură și care și-a dat seama imediat că tânăra este o fire timidă, așa că va fi o pradă ușoară.  

O privi pentru o clipă, era frumoasă, dar nu acea frumuseţe artificială pe care o aveau majoritatea femeilor pe care le cunoscuse, ci ceva special. Îi inspira inocenţă şi fragilitate.”

    Dar degeaba o invită el mai peste tot (club, plimbări, cină), ea este extrem de prudentă  și încearcă să-l țină la distanță, iar asta îl enervează la culme. În plus, tânăra știe că e o fire plictisitoare și nu înțelege de ce Cristian își pierde timpul cu ea. Până la urmă, lucrurile vor degenera în ultima seară și fiecare se decide să-și vadă de propria viață.

    Însă atunci când  se va duce la recepţie ca să achite nota de plată pentru zilele petrecute la pensiune, recepționerul îi spune că suma a fost deja achitată de patron – nimeni altul decât tânărul în compania căruia a petrecut ultimele zile de vacanță, Cristian Matei.

“- Domnul Matei ne-a transmis că nu aveţi nimic de plată.

– Cine este domnul Matei?

– Patronul, răspunse recepţionerul.

– Nu cred că îl cunosc.

– Aţi stat de vorbă cu dânsul destul de des.

– Tot nu îmi dau seama cine este.

– Tânărul cu care aţi discutat.

Simţi că i se înmoaie genunchii.”

     Decisă să-și achite datoria față de tânăr, Dalia va încerca să dea de el, însă atunci când  îl va reîntâlni, acesta îi va produce un mare șoc.  

  Cum Cristian este un bărbat bogat, nu are nevoie de banii ei, așa că îi spune direct că, în locul datoriei, va trebui să accepte să joace rolul de damă de companie pe o perioara de trei luni. Îl va însoți oriunde  o va solicita, la întâlniri de afaceri sau cu prietenii, însă nu vor exista relații intime între ei, decât numai dacă dorește ea, însă în acest caz, o  va plăti pentru partidele de sex.  

     Daliei nu i-a plăcut atitudinea tânărului, dar cum nu o obliga să fie intimă cu el, acceptă acest “serviciu”. Însă ea nu înțelege de ce o vrea prin preajmă lui, tocmai pe ea, o tipă banală, emotivă și plictisitoare. Cristian este un bărbat frumos, irezistibil, bogat și ar fi putut alege pe altcineva.

   Tânăra îl va însoți prin diverse locuri, dar nicăieri nu se va simți bine. Simțea că nu avea ce caută printre acei  oameni bogați, aroganți, vulgari. Și totuși, cei doi tineri se vor simțit tot mai atrași unul de celălalt, în ciuda faptului că sunt atât de diferiți.

Se trezi cu dorința să îi guste pielea. Îi privi gâtul și o mușcă ușor cu buzele. Câteva șuvițe rebele îi mângâiau fața, excitându-l. Își  dădu seama că ar trebui să se îndepărteze, dar dorința carnală era atât de puternică încât nu se mai putu opri.

     În curând, Dalia începe să bănuie că tânărul se folosește de ea, că acea înțelegere o făcuse dintr-un anumit motiv, că dorește să se răzbune pe anumite persoane, în special pe fosta lui iubită, Roxana.  

“- Știu că îmi vrei binele. Dar înainte de a termina cu ei doresc să le dau o lecție, în special unuia dintre ei.

– Roxanei?

– Nu.

– Ce ți-a făcut de ești atât de supărat pe ea?

O privi fix.

– Mi-a omorât copilul.

– Poftim?!  

Își drese vocea, evitându-i privirea.

– A făcut un avort fără să-mi  ceară părerea.”

 

– A vrut să ne despărțim, dar am insistat să mai încercam. Apoi am aflat că era însărcinată. Într-o zi a venit acasă dărâmată și m-a anunțat că a făcut avortul.

   Însă Cristian nu a fost dezamăgit doar de fosta iubită… Anumite evenimente petrecute în trecut îl bântuie și acum. Cu ani în urmă, a fost martorul unui accident. El și părinții lui tocmai se întorceau de la o nuntă. Mama lui trebuia să nască peste o săptămână. Tatăl, cu toate că era băut, conducea mașina cu mare viteză, a intrat într-o depășire și i-a ieșit o mașină în cale, iar mașina lor a ajuns într-un șanț. În urmă accidentului, mama a pierdut copilul, iar din cauza acestei pierderi, a încercat să se sinucidă. De atunci, relația dintre Cristian și tatăl său este foarte rece pentru că nu l-a putut ierta…

  În scurt timp, Dalia și Cristian ajung să lege o strânsă prietenie, dar o anumită mărturisire făcută de  ea, îl va șoca pe tânăr în asemenea măsură, încât va ajunge în scurt timp să fie internat în spital.

   Ce anume l-a putut marca atât de mult pe Cristian? De ce părinții lui au ajuns să fie atât de atașați de tânără? Ce anume îi leagă pe aceștia de Dalia?  

Destinul a făcut să te cunosc în urma unei tragedii pe care o regret, dar nu regret nicio clipă petrecută alături de tine.

Nota 9

Mulțumesc din suflet autoarei Alina Cosma pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

 

Aceasta este povestea lui Caroline Fletcher.

Lumina din întuneric vol 1, de Lynn Austin-prezentare

Lumina din întuneric este prima carte din seria Focul topitorului

Aceasta este povestea lui Caroline Fletcher.

  Caroline Fletcher este fiica răsfăţată a unei familii bogate din Sud. Tessie este doica ei, însă pentru Caroline, aceasta este mai mult decât o sclava, îi este o prietenă întotdeauna gata să îi fie alături. În Sud, deţinerea de sclavi este un mod de viaţă despre care Caroline nu a pus niciodată întrebări până în ziua în care tatăl său i-a frânt inima lui Tessie, când l-a vândut pe Grady, singurul ei copil. Acest fapt a rănit-o şi pe Caroline, Grady fiind prietenul ei de joacă. Strigătul de disperare al băiatului când era smuls din braţele mamei sale şi tarat de comercianţii de sclavi i-a deschis lui Caroline ochii spre suferinţele îndurate de sclavi.

   După moartea mamei sale, Caroline este trimisă în Nord, la nişte rude. Acolo, ea petrece doi ani, timp în care adera la mişcarea aboliţionistă. Caroline doreşte foarte mult să-i ajute pe sclavi să îşi câştige libertatea, dar ce poate face o singură fată?

  Când Caroline se întoarce acasă, îl cunoaşte pe Charles St. John, un bărbat chipeş. Deşi era un deţinător de sclavi, acesta este fascinat de dorinţa arzătoare a lui Caroline de a-i ajuta pe cei mai puţin norocoşi. Cei doi au mai multe discuţii aprinse legate de problema sclavilor, însă, în ciuda diferenţelor dintre ei, se simt tot mai atraşi unul de celălalt. Astfel, Charles şi Caroline se logodesc urmând să facă nunta în vară. Dar, înainte de sosirea verii, izbucneşte războiul civil. Tatăl său şi Charles luptă pentru Confederaţie.

   Când verişorul ei din Nord, Robert, un soldat al Uniunii, este capturat şi îi cere ajutorul, ea se simte prinsă la mijloc. Ajutând Uniunea, Caroline simte că ar ajuta la încheierea războiului şi la eliberarea celor care suferă din cauza sclaviei. Dar cum să ajute duşmanii şi să-şi pună în pericol tatăl şi logodnicul? Şi unde este Dumnezeu în mijlocul acestui dezastru fără sens?

Sursa foto şi text: Life Publishers

Cartea poate fi comandată de pe site-ul liferomania.ro

Mireasa îndărătnică de Julie Garwood-recenzie

Titlul original: The Bride

Traducerea din limba engleză:  Alexandru Macovescu

Editura: Alma parte a grupului Editorial Litera

Colecția:  Iubiri de poveste

Categoria: Roman de dragoste, Roman istoric, Roman străin

Nr. de pagini: 324

Nota mea: 9/10

   Nu am mai citit un roman din Colecția Iubiri de poveste de foarte multă vreme, iar Mireasa îndărătnică a venit la mine fix în momentul în care, chiar aveam în plan să îndrept situația cu o carte care să-mi ofere starea interioară de bine, să-mi relaxeze mintea și corpul.

   E cu atât mai bine, zic eu, căci Julie Garwood îmi era total necunoscută în materie de lectură. Am auzit toate laudele aduse autoarei și cărților pe care le scrie, dar până acum, nu am avut ocazia să-i citesc niciuna dintre titlurile vândute în milioane de exemplare.

   Povestea nu m-a prins de la prima pagină, căci imaginea relatată la începutul romanului nu este una veselă, dimpotrivă, dar tot a fost bine, căci a trecut repede. Totuși, nu înainte de a vedea și simți răutatea pe chipul uman, secretele în jurul cărora se țese această poveste ce a dat fiori englezoaicelor.

   Nu a durat mult până să întâlnesc un tată a cinci fete, obosit, apăsat puternic de probleme și… de alte secrete și înțelegeri financiare, care să-i asigure ieșirea din probleme încurcate, dar care m-a enervat prin egoismul lui, prin firea lui ciudată și nevoia de a se pune pe sine la adăpost, de a folosi drept paravan mezina – cea care făcea totul în casă, cea care-i rezolva conflictele, cea care făcea să domnească liniștea între tată și celelalte surori.

   Am cunoscut-o și pe Jamie, menită unui alt bărbat, nu din iubirea ce-i lega, ci din nevoia tatălui ei de suflet dar și pe surorile sale răzvrătite, gălăgioase, fricoase. Spaima cea mare intră în familia lor atunci când află că doi scoțieni își caută neveste.

   Nimic nu ar fi de speriat dacă nu ar ști frumoasele englezoaice povestea lui Alec Kincaid: toată lumea era convinsă că și-a ucis prima soție. Frica intră în sufletul lor, groaza că ar putea fi oricare sclava unui barbar, ucigaș fără suflet.

   Din egoism sau motive întemeiate, Jamie nu trebuia să apară în fața scoțienilor, pe motiv că ea nu ar fi trezit interesul pețitorilor nedoriți, dar destinul, în ciuda tuturor pregătirilor (sau a lipsei lor), are alte planuri pentru panicoasa Mary și spumoasa Jamie.

   Totul a fost pe repede înainte, lipsit de emoție, de romantism, de duioșie și bucuria că este dorită în momentul nunții. Nici măcar o cerere în căsătorie nu a existat, a fost doar un anunț pentru viitoarele mirese. Mi-ar fi plăcut ca acțiunea să mai zăbovească puțin în Anglia, dar… nu a fost să fie. Cuplurile ”fericite” au pornit imediat la drum.

   Șocul, groaza și sfidarea pun stăpânire pe zvăpăiata Jamie încă din clipa în care-și află destinul, dar nici măcar o secundă nu se arată ca fiind slabă sau temătoare în fața omului care urmează să-i schimbe viața pentru totdeauna.

   Cu toate că la început, acțiunea se axează pe cei patru: Jamie și Alec, Mary și Daniel, atenția pică mai mult pe primii. Am așteptat toată cartea să citesc și despre ceilalți.  Drumul spre Scoția a fost presărat cu replici tăioase, blândețe, nervi, râsete sănătoase din partea scoțianului, îmbufnările soției, calm, dar și duritate, umor și tensiune maximă.

   Deși Alec știa foarte clar cum anume trebuie să-i fie nevasta, cum trebuia să se comporte cu ea, cum să o dea pe brazdă, în fața ei, barbarul era altul, nici dacă voia nu putea să fie așa cum plănuise. Jamie era un mister total, o plăcea mult, chiar pentru felul ei rebel, răzvrătit și duios. Înțelegând aproape imediat că englezoaica lui nu se va schimba – indiferent de ce ar face el. O admira profund pentru tăria ei, pentru faptul că era înfiptă și refuza să se dea bătută sau să se arate atinsă de inumanitatea lui. În ochii ei, Alec era un barbar, fără sentimente, foarte atrăgător, dar față de care nutrea sentimente diferite: ură, apreciere, atracție.

   El o trata ca pe soția lui, știa că va fi doar a lui. Ea se opune vehement să-i cedeze. Primul moment de apropiere nu aduce și liniștea, pacea și armonia în cuplu. Doi puternici nu vor ceda niciodată atât de ușor. Barierele dintre soți dispar ceva mai târziu, când Jamie primește asigurări că Alec nu o va lovi și nu îi va face niciodată rău.

   Sosirea în Scoția o neliniștește puțin, o aruncă în necunoscut, dar înfruntă totul, arătându-se exact așa cum este. Este privită cu neîncredere, dar știe imediat cum anume să se facă plăcută, să fie apreciată și îndrăgită și de către noua ei familie.

   Alec își tot dă silința să o modeleze după regulile scoțiene, după regulile personale – una din ele este să nu mai fie sclavă precum era în țara ei, iar reușita lui este cam departe de fiecare dată, căci Jamie reușește  să-l surprindă, să-l impresioneze, să o placă exact așa necizelată precum a luat-o de acasă.

   Vor accepta cei doi că se iubesc, nu doar că se simt atrași fizic, unul de altul? Va reuși Jamie să se adapteze total și să transforme Scoția în casa ei? Ce se va întâmpla cu Mary și Daniel până la urmă? Care este adevărul despre zvonul ce atârnă de trecutul lui Alec: și-a ucis sau a fost ucisă Helen? Zvonul e doar zvon sau pe Jamie o pândește pericolul de… moarte?

   Povestea miresei îndărătnice este plină de atitudine, de umor, romantism și iubire, dar și de nevoia de control, duritate, supunere și zvonuri dureroase. Final pe măsură pentru o poveste neaşteptat de interesantă. Sigur, spun asta… dar doar din punctul meu de vedere.

   Tot ce m-a enervat în carte s-a transformat total pe parcurs, chiar și modul în care Alec se purta cu Jamie uneori, a avut un rol.. să se descotorosească de măștile pe care le purtau cândva.  Egoismul și duritatea din replicile lui tăiau în carne vie, dar pentru a i se supune. Jamie știe în cine se vrea transformată, dar va ști să-și transforme soțul. Nimic nu i se pare imposibil atunci când își dorește ceva

   Julie Garwood mi-a deschis pofta cu acest roman. Vreau să-i mai descopăr poveștile și măiestria cu care le scrie. Ce anume îmi recomanzi?

Lectură savuroasă!

Cartea Mireasa îndărătnică de Julie Garwood poate fi comandată de pe targulcartii.ro

“Soţia plantatorului de ceai” este o carte cu adevărat valoroasă, un roman minunat şi încântător.

Soţia plantatorului de ceai, de Dinah Jefferies-recenzie

Editura: Nemira

Titlul original: The tea planter’s wife

Număr pagini: 440

Traducător: Monica Şerban

,,Tânăra Gwendolyn Hooper ajunge în exoticul Ceylon, nerăbdătoare să înceapă o viață nouă ca soție. O întâmpină însă un soț distant, secretos și întotdeauna ocupat. Explorând singură plantația de ceai, Gwendolyn descoperă uși încuiate, rochii vechi și alte semne ale unui trecut necunoscut. Când trebuie să aducă pe lume un copil, trebuie și să-i dezvăluie lui Laurence adevărul.”

   Dinah Jefferies s-a născut în Malaysia, dar s-a mutat în Anglia când avea nouă ani. De-a lungul anilor, a călătorit mult și a rămas foarte atașată de Asia de Sud. Pe vremuri, a trăit într-o comunitate mică, alături de o trupă rock și a lucrat ca artist.

   În 2014 i-a apărut la Penguin primul roman, The Separation. Soția plantatorului de ceai este al doilea volum pe care l-a publicat și are în pregătire o a treia carte. În prezent locuiește în Gloucestershire împreună cu soțul.

   “Soţia plantatorului de ceai” o carte complexă, frumoasă, cu o acţiune bogată, cu personaje interesante şi cu multe secrete. Am citit-o în doar 3 zile, având 440 de pagini. Am devorat-o rapid, întrucât trebuia să ajung cât mai repede la final, să aflu adevărul. Nu voiam să se termine, însă stăteam ca pe ace în aşteptarea finalului care vine ca o concluzie şi dezleagă toate misterele, adevărul (Perlă care iubeşte adâncul – Byron) ieşind la lumină.

   M-am bucurat enorm când am început să citesc acest roman al lui Dinah Jefferies, pentru că stilul de scriere se aseamănă cu cel al lui Kate Morton (autoarea a 5 bestsellere) şi cu cel al lui Khatherine Webb (autoarea cărţilor “Nevăzuţii”  şi “Moştenirea”).

   Înainte de a începe să vă detaliez structura şi acţiunea romanului, vreau să vă spun că “Soţia plantatorului de ceai” este o carte care merită să o treceţi pe lista scurtă de lecturi a lunii august, până nu trece vara, întrucât este un roman exotic. Dacă nu vă permiteţi o vacanţă, sunt sigur că veţi călători alături de Dinah, un ghid excelent, şi veţi rămâne cu impresii pozitive despre Ceylon.

Cartea este împărţită în patru părţi: O nouă viaţă; Secretul; Zbaterea; Adevărul.

   Acestor 4 părţi li se alătură şi o notă a autorului plus mulţumirile. La sfârşit, se găseşte şi o selecţie de cărţi din care s-a documentat scriitoarea pentru acest roman. Mi-a plăcut că a introdus şi acea listă, utilă mai ales pentru cei care au rămas cu o impresie bună despre Ceylon (Sri Lanka), tărâmul exotic al ceaiului de bună calitate.

   Vă întrebaţi cum i-a venit ideea autoarei de a scrie acest roman? Ei bine, ideea i-a venit când soacra ei, Joan Jefferies, i-a povestit lui Dinah despre copilăria acesteia ( a lui Joan), petrecută în India şi în Burma, în timpul anilor ‘20 şi începutul anilor ‘30. Aceste poveşti spuse de Joan includeau cultivatori de ceai din Ceylon şi din India, stârnindu-i curiozitate lui Dinah. De aici, au urmat luni întregi de încercări de a scrie acest roman cuprinzător şi eterogen. Romanul a fost publicat oficial în 2015, fiind ales pentru clubul de lectură Richard și Judy. De asemenea, s-a aflat în topul celor mai bine vândute cărţi în lista de bestsellere a Sunday Times pentru 16 săptămâni continuu. Pentru că romanele lui Dinah au acţiunea plasată în trecut, îi ia mai mult timp autoarei să scrie unul, faţă de romanele cu acţiunea plasată în zilele noastre. După cum mărturiseşte şi autoarea pe site-ul ei, îi este puţin dificil să fie, când scrie, în secolele de mult apuse şi apoi să revină în secolul XXI pentru a plimba câinele. Spune, tot pe blog, că nu ascultă muzică când citeşte, deoarece îi place să se “scufunde” complet în ceea ce face.

   Ceylonul este locul în care se plasează majoritatea acţiunii romanului, fiind o ţară insulară asiatică, situată în sudul Asiei, în Oceanul Indian. Renumit pentru ceai, cafea, orez, cacao şi multe alte culturi, Ceylonul este prezentat într-un mod aparte pe tot parcursul cărţii. Autoarea Dinah Jefferies oferă şi informaţii despre florile şi animalele care cresc în aceasta ţară insulară, dar şi despre Colombo, capitala Sir Lankăi.

   Gwendolyn Hooper ajunge în Ceylon cu vaporul pentru a îşi lua responsabilităţile de soţie în primire. Soţul acesteia, Laurence, este un mare şi cunoscut producător de ceai, având foarte multe plantaţii şi foarte mulţi angajaţi. Imediat ce pune piciorul pe pământ străin, Gwen nu-l zăreşte pe Laurence, însă un alt bărbat o întâmpină, zicându-i să-l aştepte pe soţul ei la un hotel. După câteva ore, apare şi Laurence, explicându-i şi scuzându-se lui Gwen că n-a ajuns la timp, deoarece fusese reţinut cu câteva treburi.

   Casa lui Laurence este una mare, spaţioasă, plină de servitori, gata să-i îndeplinească orice dorinţă lui Gwen. Neştiind de pericolele unei ţări tropicale, Gwen pleacă singură să facă un tur al împrejurimilor. Laurence nu priveşte cu bucurie plimbarea lui Gwen, adoptând poziţia soţului grijuliu şi primitor.

  Zilele se scurg şi Gwendolyn descoperă că soţul iubitor şi fericit, devine soţul rece, care nu se mai poartă aşa de bine cu ea cum se purta înainte. Gwen îşi dă seama că starea de spirit proastă a lui Laurence este provocată de un trecut întunecat şi tulbure. Secretele bine tănuite în mintea şi inima soţului ei, o fac pe Gwen să înceapă câteva cercetări şi să “scoată” spinul care nu-l lasă pe Laurence să fie alături de ea şi s-o iubească aşa cum merită. Uneori, un singur zâmbet din partea soţului ei, o mai linişteşte pe Gwen, însă aceasta nu abandonează ideea de a răscoli trecutul neclar şi de a scoate la suprafaţă ceea ce-l opreşte pe Laurence de a se apropia de ea.

   În Ceylon, soseşte şi Fran, verişoara lui Gwendolyn, dar şi Verity, sora lui Laurence. Fran venise pentru a vedea cu ochii ei cât de uimitor este Ceylonul şi pentru a afla dacă Gwen se simte cu adevărat fercită. Verity, în schimb, venise pentru a discuta cu Laurence şi pentru a beneficia de favoruri.

   Pentru că nu îi place să stea închisă în casă, Gwen iese la plimbare des împreună cu cei doi câini ,,adoptaţi”. Unul dintre câini intră într-o groapă şi Gwen descoperă că nu e o groapă, ci un tunel. În acest tunele se afla mormântul unui copil,  Gwen rămânând surprinsă de descoperire.

   Gwen reuşeşte până la urmă să vorbească cu Laurence asupra trecutului său. Astfel, află că prima lui soţie, Caroline murise alături de copilul lor, mormântul din tunel fiind al fiului.

   Uşor-uşor, relaţia dintre Laurence şi Gwendoly începe să-şi revină la normal, Laurence redevenind soţul iubitor şi atent de altădată. Pentru că totul se rezolvase între ei, Gwendolyn rămâne însărcinată cu gemeni, după spusele medicului chemat special pentru ea. Sarcina avansează, iar Gwendolyn naşte cei doi gemeni, (singură numai cu doica) aşa cum spusese doctorul: un băiat alb şi o fată neagră. Văzând culoarea fetei, Gwen simte că se prăbuşeşte şi că lumea ei se sfârşise. N-avea cum să se nască fata neagră, pentru că Laurence nu era negru, şi nici ea. Gwen îşi aminteşte de o petrecere la care fusese şi se îmbătase, iar în cameră fusese dusă de un bărbat de culoare, dar nu se putea concentra aşa cum trebuie la acea noapte, pentru că detaliile i se învârteau în minte. Din câte spune ea, nu ştie să fi făcut dragoste cu omul negru, dar fiind beată, această afirmaţie ar fi putut fi greşită.

   Gwen nu putea să se prezinte în faţa soţului ei cu un copil alb şi unul negru, aşa că doica o duce pe fată într-un sat, mai apoi, dacă avea să fie întrebată, Gwen va răspunde că a fost o cantitate mai mare de apă şi de aceea era burta mai mare decât ar fi trebuit. Doica o duce într-o familie din sat, plătind acea familie pentru hrana, hainele şi grijile pe care mama adoptivă şi le va face pentru ea.

   După ce a renunţat la fiica ei, Gwen se simte din ce în ce mai rău: e palidă, acuză dureri groaznice de cap şi nu prea mai iese din cameră. Laurence observă aceste lucruri şi-l sună pe doctor, însă nimeni nu va putea vreodată să-o facă pe mamă să uite cum a renunţat la propriul copil pentru a-şi salva căsătoria. Multe nopţi nedormite vor urma în viaţa lui Gwen şi aceasta simte că înnebuneşte.

   Cu preţul de a fi descoperită, Gwen pleacă alături de doică să o vadă pe fetiţă, deoarece nu mai suporta durerea şi dorinţa de a o ţine în braţe. Fata e bine îngrijită, nu la fel de bine ca fratele său geamăn, dar destul de bine. Întorcându-se la moşie, Gwen se face că nu s-a întâmplat nimic, însă durerea încă o simte în inimă.

   Timpul trece, iar Hugh, băiatul lui Gwen şi al lui Laurence, creşte. Din nou, Gwen simte că înnebuneşte, aşa că apelează la doctor, acesta scriindu-i să ia nişte prafuri. Pliculeţele sunt luate de către Verity, iar Gwen, consumându-le, se simte de parcă ar fi drogată, abia ţinându-se pe picioare. Medicul este chemat din nou, spunând că nu prafurile acele le prescripsese, fiind mult prea puternice pentru Gwen.

   Criza începe să-şi facă simţită prezenţa, familia lui Gwen nemaipermiţându-şi toate plăcerile de pe vremuri. Muncitorii sunt daţi afară de pe plantaţii, deoarece patronii nu mai aveau cu ce să-i plătească, iar preţul ceaiului scade.

   Din dorinţa de a o avea cât mai aproape, Gwen o ia pe fiica ei acasă la Laurence, spunând că este o rudă îndepărtată de-a doicii. Însă cum va reacţiona Laurence când va vedea fata? Ce va zice micul Hugh? Ce secrete mai ascunde Laurence? Oare Gwen îi va mărturisi lui Laurence legătura dintre ea şi fata neagră? Cum se va termina romanul? Gemeni: unul alb, celălalt negru. Exista doi taţi?

“Soţia plantatorului de ceai” este o carte cu adevărat valoroasă, un roman minunat şi încântător. Mi-a plăcut mult de tot, acţiunea menţinându-mă în alertă până la final. Încă trei cuvinte mai spun despre “Soţia plantatorului de ceai”: SPLENDID, EXCEPŢIONAL, FERMECĂTOR.

 

 Cartea Soţia plantatorului de ceai de Dinah Jefferies a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

Să-i câştige inima, de Karen Witemeyer-prezentare

   După ispăşirea pedepsei pentru o crimă comisă din greşeală ce i-a năruit toate planurile de faima şi avere ale tinereţii, Levi Grant are de gând să înceapă o viaţă nouă în oraşul Spencer din Texas. Oraşul are nevoie de un fierar, meşteşug pe care Levi l-a deprins de timpuriu de la tatăl sau şi el are nevoie de un loc unde nimeni să nu îi ştie trecutul.

  Eden Spencer a jurat că renunţă la bărbaţi, alegând în schimb să îşi dedice timpul bibliotecii pe care o are în oraşul fondat de tatăl ei. Când un străin mare cât un munte intră pe uşa şi doreşte să împrumute o carte, ea nu prea are încredere în el. Dar, pe măsură ce misterele noului fierar din oraş le dezleagă, Eden descoperă profunzimi ascunse în el ce îi pun inima la încercare.

  Eden crede că, în cele din urmă, a întâlnit un om onorabil şi integru. Dar când adevărul despre trecutul de fiu risipitor al lui Levi iese la lumina, va putea acest erou cu trecut pătat să recâştige inima bibliotecarei?

 sursa foto şi text: Life Publishers

Cartea poate fi comandată de pe site/Gramma.ro

by -
18

,,- Locul ăsta-i potrivit pentru giugiuleală? O întrebă, cu un chicotit."

Iubire fermecată, de Tami Hoag-Editura Miron-recenzie

Editura: Miron

Traducător: Mihnea Columbeanu

Pagini:  223

                    „Tami Hoag amestecă pasiunea, politica, inimile frînte

                          și umorul în acest roman clasic și puternic,

                           declanșat în jurul unui bărbat și al unei femei,

                        a căror iubire i-ar putea duce pe amândoi la ruină…”

   Tami Hoag s-a născut în 20 ianuarie 1959 în America, este cunoscută pentru romanele de dragoste și thriller, dar şi ca o mare iubitoare de cai, participând la anumite concursuri, având chiar și un accident într-o competiție. Are tipărite mai mult de 22 de milioane de copii ale cărților.

   Am citit  Măștile crimei și Pasiune obsesivă scrise de aceeași autoare. Ambele mi-au plăcut foarte mult, de aceea am ales să citesc în continuare romane sub semnătura acesteia.

   Iubire Fermecată m-a surprins. Nu se aseamănă deloc cu ceea ce am citit în primele două cărți. Aceasta este un captivant roman de dragoste, acțiune, crimă, dramă. O poveste lejeră și seducătoare, dar mai ales amuzantă. Umorul acestui roman îți aduce un zâmbet în colțul  gurii la fiecare pagină citită.

   Bronwynn este fost fotomodel, cu două zile înaintea nunții îşi surprinde logodnicul Ross împreună cu verișoara ei. Buimăcită nu spune nimănui și-și părăsește la altar ex-logodnicul fugind în rochie de mireasă la casa lăsată moștenire de unchiul ei în Vermont.

  Clădirea e în paragină pentru că uitase total de ea. Se hotărăște să se răzbune pe Ross încercând să-i ardă hainele scumpe, făcute la comandă. Atunci o vede Wade și o oprește.

   Wade este un congresman care stă în casa vecină, proprietatea medicului său care i-a recomandat să se odihnească pentru că suferea de ulcer.

„N-am nici un bărbat. L-am aruncat  mulțimii, la nuntă, cu tot cu buchet de flori – să-l ia cine are chef de el!

Cu mâinile proptite în șoldurile sale zvelte, Wade o studie cîteva momente în timp ce Bronwynn stătea cu privirea spre pădure. Toca voalului îi era strâmbă, dezvăluindu-i părul des, de un roșu strălucitor. Avea o față delicată, cu pomeți înalți și mandibula sculpturală. Ochii migdalați și gura senzuală îi confereau o înfățișare mai degrabă exotică. Rochia de mireasă contura un trup de model, suplu și înalt. Era desculță. Avea unghiile de la picioare lăcuite în roz, cu trandafirași roșii desenați deasupra.”

  Povestea începe cu o ceartă bineînțeles, și continuă cu dragoste. Relația lor începe foarte repede şi devine  în scurt timp pasională și profundă.

   Cel mai mult mi-au momentele amuzante. Cine se gândea că aparent-răsfățata Bronwynn va dori un animal de companie. Cel puțin eu nu mă așteptam ca ea să aleagă o oaie. Deși Muffin (oaia) se înțelegea de minune cu Tucker, câinele lui Wade.

   Muffin și Tucker distrug gazonul locuinței medicului, așa încep operațiunile de ajutor reciproc între cele două personaje, tot odată și momentele pasionale. Momentele de grijă dintre cei doi se strecoară pe nesimțite-Cum fură Bronwynn țigări din pachetul lui Wade pentru a-l face să fumeze mai puțin și gătind pentru el, oferindu-i o alimentație sănătoasă pentru ulcerul lui. Wade la rândul lui e prezent de câte ori ea are nevoie de un cui bătut sau de un umăr pe care să plângă.

Era o femeie periculoasă, își spuse.

Avertismentul îi intră pe o ureche și-i ieși pe amândouă.

Voi accepta scuzele, cu o singură condiție, spuse el, încrucișîndu-și brațele pe piept.

-Care? Întrebă cu suspiciune Bronwynn, trecînd în fața oii, cu un aer protector. Sper să nu implice jeleu de mentă…

– Nu o să implice decît fundulețul tău drăgălaș, pe care ți-l vei aduce aici mîine dimineață cu rabla aia de camionetă, ca să faci și tu jumătate de treabă.

-Categoric! Zîmbi ea larg, deja savurînd în minte perspectiva. Efectiv, o invita să-l țină sub ochi.”

  Înainte ca cei doi amorezi să se cunoască, Wade se gândise să cumpere proprietatea domnișoarei, dorind să dărâme clădirea și să construiască o cabană de agrement la schi, asta până a cunoscut-o și a realizat cât de importantă este pentru ea. Mai mult, a rămas super surprins că ea a făcut curățenie cu mâna ei prima dată, ca a doua oară să fie necesară curățenie în urma unui mic incendiu.

   O mică ceartă cu fostul viitor soț Ross, care a venit în Vermont și care a văzut rămășițele hainelor lui super-scumpe, duce la apariția reporterilor de scandal, stricându-le liniștea și provocându-le prima ceartă în fața camerelor. Motivul fiind dorința lui Wade de a cumpăra proprietatea, lucru neștiut de Bronwynn. După toate astea Wade se întoarce în Indiana.

   Cum se termină povestea va trebui să aflați singuri citind acest scurt roman.

   Mi-a plăcut acest scurt roman romantic și plin de umor. A fost o lectură care m-a scos din rutina cotidiană, aducându-mi zâmbetul pe buze la fiecare replică usturătoare.  O relație condimentată, o poveste pe cât de simplă pe atât de complexă.

   Nu scriu mai mult pentru că nu vreau să vă răpesc plăcerea lecturii. Un singur lucru vă spun: pentru câteva ore veți trăi visul unei povești de dragoste plin de picanterii.

Încadrîndu-i fața cu mâinile, îi coborî gura spre a lui și o sărută profund, tandru, minunându-se de textura și gustul ei.

– Locul ăsta-i potrivit pentru giugiuleală? O întrebă, cu un chicotit.

Bronwynn își îndesă trupul în el, simțindu-i făptura suplă și pietroasă. Bărbăția lui o apăsa pe pîntec, amintindu-i de tot ceea ce avea el masculin, iar ea, feminin.

– Pentru giugiuleală, e de-a dreptul locul ideal.”

 Cartea Iubire fermecată, de Tami Hoag poate fi comandată de pe site-ul Editura MironPentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, şi librarie.net

 

 

Soare în miez de noapte, de Rosie Thomas-recenzie

Titlu original: Sun at midnight 
Traducere: Mihnea Columbeanu
Editura: MIRON
Număr pagini: 415

   Rosie Thomas s-a născut şi a crescut într-un mic sat din nordul Ţării Galilor. După ce a câştigat o bursă, ea a devenit  consilier la şcoala lui Howell. Şcoala a avut o tradiţie puternică de muzică şi jocuri, dar, din păcate, Rosie nu a avut nici o aptitudine pentru hochei şi nici un entuziasm pentru corurile lui Gilbert şi Sullivan. A găsit biblioteca în loc … şi a citit şi a citit. A se simţi un outsider şi a fi scufundat în cărţi a fost ucenicia ideală pentru un scriitor.

   Cartea are un titlu sugestiv. După ce am încheiat lectura, am interpretat în două moduri posibile acest titlu. Prima varianta ar fi:  atunci când soarele nu apune deloc în Antarctica şi avem ziua mai multe luni. A doua interpretare ar fi: venirea pe lume a micuţei Meg în Antarctica cea aspră. Pentru mama ei, Alice, naşterea a fost o surpriză, o rază de soare în frigul polar.

   James Rooker, un călător prin lume, nu îl găsim mult timp în loc, un bun muncitor priceput la orice muncă, este terifiat de a păstra o relaţie. Este gata să meargă până la capătul pământului pentru a scăpa de mrejele femeilor. De data aceasta va fugi în Antarctica, poate şi pentru a scăpa de unele secrete ce îl apasă. La staţiunea polară Kandahar, Rooker va fi angajat ca şi responsabil cu transporturile, mecanic şi depanator.

   Alice Peel, profesor universitar la Oxford se crede mulţumită de viaţa ei. Este foarte activă pe plan profesional, iar pe plan personal Peter este partenerul ei. Celebra ei mamă-Margret, încearcă să o dirijeze în scopul propriilor ei interese, acela de a participa la o expediţie polară în Kandahar în numele ei. Având artrită şi fiind bolnavă, Margret nu poate să plece în Antarctica, deşi prima dată a adorat participarea la expediţia sa din tinereţe.

   Alice îi va promite mamei sale grav bolnave că va pleca în Antarctica, după ce l-a prins pe Peter cu o studentă. Analizând viaţa sa, şi-a dat seama că nu are ce pierde, iar această expediţie ar fi bine venită.

,,Ca om de ştiinţă şi fiică a unor oameni de ştiinţă, Alice avea raţiunea şi logica în sânge. Cunoaşterea însemna măsurare, demonstraţie, dovezi. Teoriile puteau fi postulate, dar aveau nevoie de sprijinul unor date concludente. Dovezile se căutau şi analizau, cunoştinţele se acumulau încet dar sigur, adunându-se în straturi care formau blocuri compacte de fapte incontestabile.
Prin mintea lui Alice, valuri de zăpadă zdrenţuite erau împinse de vântul care şuieră ascuţit, crescând spre un ţipat nepământean care acoperea ciripiturile pinguinilor.
Antarctica o aştepta, cu fălcile ei de gheaţă căscate larg.
Dintr-o dată, sub coaste, Alice Peel simţi un unghi ascuţit de nerăbdare, care o şoca prin lăcomia sa extatică.”

   Domnişoara doctor Alice Peel face oficial parte din Expediţia Antarctica Reunită a E.U. şi staţiunea Kandahar. Restul echipei este format din Richard Shoesmith, şeful expediţiei, Russ Amory managerul bazei, Arturo Marenas climatolog, Nikolai Pocius, radiotelegrafist, Valentin Phil ghidul montan galez, Laure franţuzoaica care ar cerceta colonia de pinguini douăzeci şi patru din douăzeci şi patru de ore, şi Jochen van Meer medicul bazei. Rooker este retras şi îi place să îi analizeze pe toţi. Se înţelege relativ bine cu toţi colegii, dar pe Richard nu îl înghite, poate din cauza întâmplărilor din viaţa sa, şeful expediţiei îi aduce aminte de ceva ce vrea să uite.

   Întâlnirea pentru prima dată, singură, dintre Alice şi vremea vitregă de afară, o lasă speriată şi fără suflu, astfel că va învăţa o lecţie importantă.

,,Imediat ce ieşi, vântul trânti uşa în spatele ei. Pe negândite, făcu un pas înainte, în timp ce zăpada îi intra în ochi şi-n gură. Înecându-se, ridică braţele să-şi apere faţa. Mişcarea bruscă şi o rafală puternică de vânt o făcură să se clatine, pierzându-şi echilibrul, şi căzu în zăpada adâncă până la coapse. Tuşind şi gâfâind, se adună în patru labe, cu senzaţia că se află închisă într-un butoi cu var rece ca gheaţa care era zgâlţâit violent. Fulgii de zăpadă o orbeau, iar când îşi feri ochii cu o mâna amorţită, nu-şi putu vedea decât degetele.

   Zilele vor trece într-o monotonie disperată când afară natura este prea dezlănţuită pentru a reuşi să lucreze. Fiecare va încerca să îşi facă treaba cu conştiinciozitate, dar multe nu reuşesc să descopere. Disperarea Aliciei când descoperă că este însărcinată cu fostul iubit Peter, o va lasa îngrozită de ce s-ar putea întâmpla. Dilema sa este mare: să anunţe că este însărcinată sau să rămână până la sfârşitul expediţiei? Riscul este cu atât mai mare cu cât medicul bazei va fi transportat de urgenţă pentru o operaţie de apendicită, recuperarea sa împedicând revenirea în staţiune. Ce se va întâmpla? Rooker bănuieşte ceva, dar nu ştie nimic sigur. Cei doi dezvoltă o atracţie paşnică, unul faţă de celălalt. Richard va încerca să raţionalizeze generatorul de căldură, în schimb va aprinde zeci de lumânări, iar acest fapt va duce la incendierea staţiuni. Oamenii sunt disperaţi, nu ştiu dacă vor supravieţui în baraca pentru scutere, fără mâncare îndeajuns, fără haine, până la apariţia vaporului care trebuie să îi readucă la civilizaţie. Toate datele importate, strânse cu multă trudă vor fi pierdute.

   Pe Alice o apucă durerile naşterii, surpriză mare pentru toţi, dar şi pericol pentru viitoarea mamă. Va reuşi să fie transportată la timp pentru naştere? Sau va naşte în Antarctica la minus multe grade? Va supravieţui bebeluşul?

   Ce se va întâmplă cu echipa? Rooker va avea curajul să înceapă o relaţie cu Alice sau va fugi de proprii demoni?

   Călătoriile autoarei în Antarctica vor fi de folos. Am parcurs împreună imensitatea nemiloasă a iernii polare. Descrierea peisajului, descrierea coloniei de pinguini, dar şi vizualizarea acestei imensităţi albe. Dacă nu aş fi o friguroasă m-aş fi lăsat tentată de aceste ţinuturi aspre prin excelenţă.

    Nu ştiu de ce, poate traducerea de cineva nepotrivit i-a luat acel ceva cărţii, iar lecturarea ei nu a fost chiar cum m-aş fi aşteptat de la o carte marca Editura Miron, însă chiar şi aşa, este o carte bună.

   Recomand lecturarea acestei cărţi pasionaţilor de Antarctica!

 

Cartea Soare în miez de noapte, de Rosie Thomas a fost oferită de Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, şi librarie.net

Mireasă trasă la sorţi, de Karen Witemeyer-prezentare

PATRU FRAŢI. PATRU PAIE. O SINGURĂ MIREASĂ.

   NIMENI NU ÎNDRĂZNEŞTE SĂ ÎNTRE PE PROPRIETATEA FAMILIEI ARCHER. Asta dacă ţine la viaţa sa. Însă când Meredith Hayes surprinde o discuţie despre un complot pentru a incendia ferma fraţilor Archer şi a-i alunga de pe proprietatea lor, o datorie de demult o îndeamnă să-şi asume riscul.
Anii de permanentă vigilenţă înăspresc şi sălbăticesc omul. Totuşi, când dă, din întâmplare, de o intrusă cu aceiaşi ochi albaştri strălucitori ca şi ochii fetiţei curajoase pe care o ajutase cândva, Travis Archer nu poate ceda impulsului de a o păstra lângă el. Iar când un act de sacrificiu pune în pericol viaţa şi reputaţia ei, recunoştinţa şi vinovăţia îl îndeamnă să încerce s-o salveze încă o dată.
Deşi Travis nu este deloc tânărul galant la care visa odinioară Meredith, ea jură să rămână lângă el. Dar va fi ea vreodată iubită? Sau Travis o va vedea întotdeauna doar ca pe o mireasă trasă la sorţi?

Sursa foto şi text; Life Publishers

Cartea poate fi comandată de pe site-ul liferomania.ro

Cum m-am măritat cu un marchiz, de Anna Harrington-Colecţia Iubiri de poveste-prezentare

  Volumul al treilea al seriei Viața secretă a burlacilor, nominalizat la premiile RITA 2017.

    Sâmbată, 22.07.2017, apare cartea ,,Cum m-am măritat cu un marchiz, de Anna Harrington” în Colecţia Iubiri de poveste. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu ziarul Libertatea

Josephine Carlisle, fiica adoptivă a unui baron, știe prea bine cât de grea este viața din orfelinat, unde a crescut până la șase ani. Deși părinții și frații o iubesc și o răsfață, este convinsă că nu se va putea mărita niciodată din cauza misterului legat de părinții ei biologici, așa că își dedică timpul copiilor din orfelinat, nefiind deloc interesată de lumea mondenă a Londrei.
Josie își prețuiește prea mult familia și libertatea ca să simtă lipsa iubirii… până când, la o petrecere la un conac de țară, întâlnește un străin chipeș și fermecător, de care se simte imediat atrasă.
Thomas Matteson, marchiz de Chesney, vine în zonă ca să investigheze niște tâlhării. Veteran de război și fost spion, a fost nevoit să se retragă din activitate după ce un accident tragic l-a costat cariera.
Pentru a-și salva reputația și a se întoarce la modul de viață pe care îl iubește, marchizul trebuie să-i găsească pe cei care tâlhăresc trăsurile unor nobili bogați și influenți.
La început, Thomas este intrigat de tânăra îndrăzneață care îl abordează, apoi, la rândul lui, se simte atras de ea. Iar când își dă seama că Josephine, frumoasa cu mintea ascuțită ca un brici, ascunde ceva, nu se lasă până nu-i află secretele. Dar prețul curiozității sale va fi propria inimă…

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

Ademenirea unei doamne, de de Nora Roberts-Colecţia Cărţi Romantice-prezentare

  Volumul al doilea al seriei Stanislaski

 Vineri 21.07.2017, la toate punctele de difuzare a presei împreună cu revista Libertatea pentru Femei.

   Nimic din trecutul lui Sydney Hayward, plin de pri­vilegii și bogăție, nu a pregătit­-o să preia cârma afacerii moștenite de la bunicul ei. Noile res­ponsabilități nu îi lasă timp pentru alte complicații – iar Mikhail Stanislaski reprezintă în mod clar o complicație.

   Artistul care locuiește în clădirea dărăpănată aflată în proprietatea lui Sydney este total diferit de bărbații cu care a avut de ­a face. Acest necunoscut, tulburător de masculin și încăpățânat, care vine dintr­-o altfel de lume, pare să aibă un efect straniu asupra ei. Sydney descoperă că este greu să-­i reziste acestui chiriaș.
Mikhail o face să pună la îndoială decizia de a rămâne singură, căci are un talent deosebit nu numai pentru sculptură, ci și pentru a ademeni o doamnă foarte reticentă să-­și lase la o parte reținerile și să se lase pradă pasiunii.

  Cei doi reușesc să se ocupe împreună de revoltele din cadrul companiei și de rudele ei răutăcioase, însă vor putea să dea dovadă de suficientă răbdare unul cu celălalt pentru a-­și construi și o viață împreună?

Romanele din colecția colecţia Cărti Romantice ce vor fi publicate în luna august 2017

Cărțile apar în fiecare vineri la chioșcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru femei 

1.Viața dorită, de Robyn Carr-04.08.2017

   O poveste emoționantă despre femei, despre prietenie și calea complicată către fericire. Personajul central este Emma Compton, care se trezește dintr-o dată săracă, după sinuciderea soțului ei, un bancher controversat. Chiar dacă nu a avut vreo legătură cu afacerile lui ilegale, ea poartă acum toată vina și îi ispășește păcatele.

2. Îndrăgostindu-mă de Rachel, de Nora Roberts-11.08.2017 

   Al treilea volum din seria Stanislaski o are drept protagonistă pe Rachel, un avocat foarte talentat și singura femeie care i-a sucit de tot mințile lui Zack Muldoon. Nimic nu se compară cu o zi fierbinte în sala de judecată, unde Rachel iese învingătoare.

3. Un sărut exotic, de Amanda Quick-18.08.2017

  Amy și Jed au o relație perfectă… cel puțin așa cred ei. Amy are nevoie de un bărbat care să nu îi ceară prea multe, iar Jed nu suportă să fie întrebat unde dispare cu săptămânile. Dar când cei doi pleacă pe o insulă stranie, pentru a descoperi sursa coșmarurilor lui Amy, lucrurile iau o întorsătură neașteptată…

4. Totul pentru dragoste, de Mary Balogh -25.08.2017

   Anna Snow, o biată orfană de la periferia Londrei, descoperă peste noapte că este fiică de conte și moștenitoarea unei averi uimitoare. Ba chiar are și frați, numai că familia contelui nu vrea să aibă nimic de a face cu ea. Nu îi va fi deloc ușor să se transforme dintr-o fată simplă și săracă într-o adevărată lady. Dar un bărbat curajos va fi alături de ea la fiecare pas.

Sursa: Libertatea pentru femei

Sursa foto: Pinterest

Romanele din colecția Alma -Iubiri de poveste ce vor fi publicate în luna august 2017

Cărțile apar sâmbăta la chioșcuri alături de ziarul Libertatea.ro.

 1.Străinul de pe mare, de Winston Graham-05.08.2017

Volumul al optulea al îndrăgitei serii Poldark.

 2. Un lord perfect, de Loretta Chase-12.08.2017

Volumul al treilea al seriei Frații Carsington, din care mai fac parte O LADY APROAPE PERFECTĂ și UN GENTLEMAN IMPOSIBIL.

3. Pactul inimilor, de Tracy Brogan-19.08.2017

O nouă autoare și un roman amuzant despre oameni obișnuiți care își găsesc marea iubire în situații neobișnuite, în cazul de față în urma unui mariaj forțat între reprezentanții a două clanuri scoțiene rivale.

4. Magnatul, de Joanna Shupe-26.08.2017

Primul volum al unei serii noi, Clubul Knickerbocker, despre milionari care nu sunt foarte pricepuți în afacerile amoroase.

Sursa: Cărţi Romantice

Sursa foto: Pinterest

Vicii şi virtute, de Alissa Johnson-recenzie

Seria: „Familia Haverston”

Colecţia: „Iubiri de poveste”

Alma, marcă înregistrată a Grupului Editorial Litera

Titlul original: „Practically Wicked”

Traducere din limba engleză: Oana Zamfirescu/Graal Soft

An apariţie:2017

Număr de pagini:262

   Oamenii sunt diferiţi: unii sunt mai tăcuţi, unii mai vorbăreţi, unii fericiţi, alţii trişti, unii mai independenţi, iar alţii au nevoie mereu de o îndrumare şi de cineva alături. Lumea în sine este un mozaic, este caracterizată de diversitate şi aceasta este trăsătura cea mai importantă. Cum ar fi să ieşim din casă pentru a da nas în nas cu persoane care seamănă şi se comportă la fel cu noi? Poate am ajunge să ne urâm pe noi înşine sau să devenim egocentrişti… Cert este faptul că viaţa nu ar mai avea aceeaşi coloratură, acel mister care rezidă în momentul în care întâlnim pe altcineva, facem cunoştinţă cu el sau cu ea şi aflăm un lucru nou, vedem că un gând se leagă cu al celuilalt, iar altul poate că nu. Acestea sunt cele care ne sunt „predate” de cartea lui Alissa Johnson. În plus arată că, uneori, persoana care este cea mai diferită de noi ne poate deveni cel mai bun prieten sau, de ce nu, un partener de viaţă.

  Alissa Johnson este autoarea de romane istorice de dragoste, nominalizată pentru premiul RITA. A crescut în bazele Air Force şi a urmat St. Olaf College în Minnesota. Pentru moment ea locuieşte în Arkansan Ozarks unde îşi petrece timpul liber ţinându-şi câinele Aussie ocupat, vizitându-şi familia şi practicând tir cu arcul. Serii scrise de aceasta sunt „Thief Takers”, „Providence” şi „Haverston Family”.

   Începutul volumului este unul destul de amuzant. Totul se petrece în casa Anover. Aceasta era renumită pentru petrecerile sale, pentru scandalurile care ieşeau la lumină în urma acestora, pentru gazde. În aceasta trăieşte unul dintre personajele principale, domnişoara Anna Rees, numită de societatea londoneză şi „Fecioara-de-Gheaţă” din cauza inimilor frânte pe care le lăsa în urmă. La una dintre petrecerile mamei sale va veni şi Lordul Dane care va bea atât de mult încât aproape nu se va mai putea ţine pe picioare. În timp ce căuta camera unei văduve pe care o cunoştea, va intra din greşeală în camera copiilor unde se afla Anna. Rămâne cu aceasta, o roagă să nu îl lase singur, iar ea  se conformează. Cei doi vorbesc vrute şi nevrute: despre faptul că Anna îşi doreşte o căsuţă la ţară, că ar vrea să aibă un câine de vânătoare, iar la final sărutându-se. Înainte de a adormi buştean, Lord Dane îi promite Annei că o va vizita săptămâna următoare.

            Patru ani trec de la acest eveniment, iar Lordul Dane nu mai vine sau…cel puţin aşa crede Anna…

   Căutând prin documentele mamei sale, tânăra noastră va descoperi că este fiica nelegitimă a decedatului Lord Engsly care îi datora mamei sale pentru îngrijirea sa o sumă considerabilă care ar ajuta-o să devină independentă şi să plece din casa Anover. Ea concepe degrabă o scrisoare fraţilor săi, moştenitorii Lordului Engsly, şi le va face cunoscută situaţia sa. Ca urmare, aceştia o vor invita la moşia lor de la ţară pentru a se cunoaşte şi, de ce nu, să lege şi să întărească firele până atunci risipite. Ea este de acord, dar totul va fi pregătit pe la spatele mamei, împreună cu guvernanta sa. Zis şi făcut; Anna pleacă la moşie, îşi întâlneşte unul dintre fraţi şi…pe cel mai bun prieten al acestuia, Lord Dane. Nici Maximilian şi nici Anna nu sunt prea fericiţi de revedere: pe de o parte, Maximilian nu mai voia să o vadă pe tânără pentru că o vizitase şi îi scrisese scrisori ulterior acelei petreceri, dar nu primise răspuns, iar ea nu îl suportă pentru că nu a vizitat-o niciodată. Ceva, ceva nu se leagă. Care să fie motivul? Mama Annei. Ea nu a dorit să îşi piardă fiica pentru vreun lord sau viconte aşa că a ţinut-o închisă în casă, a lăsat-o să meargă la petrecerile organizate în Anover, dar atât. Fără ştirea fetei, ea refuza cereri în căsătorie, nu lăsa pretendenţii să o vadă. Acestea s-au petrecut şi în situaţia Lordului Dane. După ce aceştia vorbesc şi îşi dau seama de eroare şi de adevărata vinovată, revenind  la relaţiile de altă dată. Maximilian rămâne la moşie pentru a o cunoaşte mai bine pe Anna: descoperă despre aceasta că este curajoasă – salvează o fetiţă de la înec fără a şti ea însăşi cum să înoate – cunoaşte opt limbi străine, îi plac cititul şi plimbatul prin natură. Se îndrăgostesc, dar Anna ştie că o căsătorie între ei ar fi imposibilă datorită reputaţiei ei, de fiică nelegitimă a unei femei cu reputaţie scandaloasă. Pentru Max, însă războiul abia începe. De unde se confrunta doar cu  Anna datorită percepţiei sale de „ce anume va crede lumea” şi „suntem diferiţi, unul vrea o viaţă la ţară şi altul la oraş”, va interveni o nouă forţă: Madame, mama Annei care, ajutată de doi bărbaţi înarmaţi vor încerca să o aducă pe Anna înapoi în casa Anover cu forţa. Ce se va petrece? Cei doi vor reuşi să îşi protejeze dragostea şi să învingă inamicul de temut J ? Vom citi şi vom vedea…

   Cartea este narată la persoana a III-a de naratorul omniscient şi omniprezent. Volumul denotă un stil dezinhibat; autoarea scrie din suflet, dă totul pentru a scoate la lumină povestea, relevând sentimente dintre cele mai intense: dragoste, ură, compasiune, prietenie, curiozitate, optimism, euforie, panică, furie, fragilitate, dorinţă. În plus, prin cadrul creat şi prin replicile atent alese s-a creat o atmosferă aparte: am râs

„înainte ca ea să-l poată avertiza, Max făcu o piruetă şi se lovi de un copac înalt, subţire, dar aparent foarte robust…accidentul fu atât de neaşteptat şi de neplăcut, încât Anna nu putu decât să se oprească şi să înlemnească cu gura deschisă, în timp ce Max se clătină pe picioare, îşi duse mâna la frunte şi scoase un şir de înjurături pe jumătate.

-Sfinţii…morţii…Afurisit…Afurisit…Scoase un geamăt lung şi furios şi spuse în cele din urmă: La naiba!

Apoi Anna nu mai auzi decât propriul ei râs, care avu ecou în toată pădurea şi stârni căţeluşa care se afla la picioarele ei să înceapă să latre…Râse până când o duru burta, şi ochii i se umplură de lacrimi. ”

am plâns

„la revedere, Anna. Vocea lui era rigidă şi-i sună goală până şi lui. Drum bun! Făcu o plecăciune fără să se uite la ea, se întoarse şi ieşi din cameră. El nu auzi dacă ea îi ură ceva. Şi nici nu-l interesa.” .

   Cadrele spaţiale sunt minuţios descrise, „câmpuri şi dealuri mănoase erau întrerupte de pâlcuri de copaci cu esenţă tare şi uneori de câte un zid de piatră. O briză caldă îi mângâia faţa, iar mirosul de fân îi gâdila nasul…era o lume diferită…o lume mai bună”. Cel mai mult mi-au plăcut caracterele personajelor, felul în care vorbeau sau observau pe ceilalţi. Este o carte care atrage un cititor de history romance, căruia îi plac aventura şi comedia.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Cartea Vicii şi virtute, de Alissa Johnson a fost oferita de Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest-Vogue

Doamna râului, Jude Deveraux-recenzie

Titlul original: River Lady (1985)

Traducere din limba engleză:  Grigore Pintilie Corina

Editura: Miron

Categoria: Carte de dragoste

Număr de pagini: 442

Nota mea: 9/10

Anul apariţiei:  1995

   Anul acesta este al premierelor, al întâlnirilor literare cu autoare pe care nu aș fi crezut vreodată că le voi citi. Îmi place mult atunci când descopăr autoare noi – pentru mine, ce scriu povești surprinzătoare, ce pot cuceri cu ușurință cititorii.

  Nu știu de ce nu am avut niciun fel de atracție pentru romanele de dragoste. Le citeam și înainte, dar nu foarte des, iar acum le cam caut – atent, dar frecvent, căci sunt cărțile care îmi dau o stare foarte bună, mă relaxează și-mi cresc mult pofta pentru lectură.

   Am început luna iulie frumos. Am avut întâlnire cu Jude Deveraux. Nu puteam întârzia sau rata această ocazie. Nu regret absolut nimic.

   Cu Doamna râului, Jude Deveraux a fost puțin mai altfel. În primele două zile am reușit să citesc un număr record de pagini: 10, iar în următoarea am terminat cartea. Da, așa sunt eu când e prea cald afară. Nu eu sunt de vină, ci vremea de afară care m-a cam dat peste cap, dar am recuperat.

  Autoarea scrie bine, cucerește cu povestea spumoasă dintre Leah și Wesley, ba chiar reușește să te țină captivă până la final. Dar până la final e cale lungă, e o călătorie anevoioasă, periculoasă și plină de secrete.

   Leah Simmons este tânăra care refuză să-și părăsească frații și tatăl. Trăiește într-o zonă sărăcăcioasă, acceptă bătăile primite, muncește pe rupte. De ce? Pentru frații ei. Nu se dă în lături de la nimic – este femeia bună la toate. Tot ce-o înconjoară o face să aibă despre sine o părere foarte proastă, nu se consideră frumoasă – nici nu are cum să fie, căci modul cum arată – neîngrijită, murdară, îi pune imediat eticheta de femeie urâtă – de care toți fug unde văd cu ochii – de vină fiind înfățișarea, dar și ceea ce se știe despre femeile din familia Simmons – sunt etichetate ca fiind femei ușoare.

  Ea acceptă totul – și ceea ce se spune, dar mai ales destinul ei, scris deja și bătut în cuie. Deși știe că nu va reuși niciodată să se căsătorească din dragoste, încă mai speră, iar de mică visează la Wesley Standford – cel pe care-l întâlnește, întâmplător la cârciumă.

   Trecutul revine în prezent – pe cei doi îi leagă amintirea unui pupic pe obraz, dar și un obiect pe care Leah îi păstrează cu sfințenie. Iar atunci când ajunge să stea lângă Wes, să-i simtă respirația, atingerile și sărutul… încă mai speră.

   Fericirea lui Leah durează prea puțin, visul ei din copilărie se năruie, iar de la iubire la ură – pe care o simte pentru frumosul Wesley, nu mai e decât un pas. Totul se schimbă pentru amândoi în acea noapte de pomină. Wesley o pierde pe Kim, iar Leah intră în viața lui Wesley fără să vrea, aproape fără acordul ei.

   Schimbările nu-i apropie pe cei doi, ba mai mult, îi îndepărtează, iar ura plutește între cei doi. Timpul, distanța și ura, se topesc, iar Leah este decisă să-l determine – fizic, vestimentar, comportamental pe Wesley să o placă.

   Planurile ei pică în ziua în care el nici măcar nu o bagă în seamă, în ziua în care îl aude spunând clar faptul că, pentru ea simte doar ură. Orgoliul, durerea și trecutul – cel care-i spune neîncetat că este o Simmons, o ajută să ia o decizie bună pentru amândoi. Un plan gândit bine, care să-i spele numele de rușinea trăită. Zis, acceptat, pus în aplicare începând din ziua în care pornesc la drum – unul spre libertate. Numai că planul de acasă nu se potrivește cu drumul lung, anevoios, plin de durere, pericole pe care îl au de parcurs.

  În pustiul prin care trec au loc fel de fel de peripeții, de evenimente, schimbări, pierderi, dar și apropieri între Leah și Wes. Se schimbă din nou totul de la o zi la alta, pericolul pândește, totul stă să explodeze, să iasă la lumină, să se descopere. Au loc renunțări, decizii și acceptări.

   Leah și Wesley pleacă mai departe, împreună spre orașul și casa care le va fi locuință, dar din nou, planurile sunt date peste cap și trecutul tinerei se arată într-o noapte întunecată. Trec prin diverse încercări, Leah își apără soțul, Wes simte pericolul și povestea se complică din nou.

  Finalul..Oh, total neașteptat, parcă forțat. Nu e trist, dar nu m-am aşteptat deloc să se termine așa. Știi cum e? Senzația mea a fost atunci asta: cartea nu e terminată. Nu am cum să citesc peste 400 de pagini, să mă duci prin toate pădurile, personajele să fie nevoite să depășească obstacole aproape imposibile, să simtă moartea în ceafă de atâtea  ori, iar la final, când totul ar fi trebuit să se așeze, să am parte de așa ceva…

   O poveste interesantă, plină de personaje, acțiune, suspans, dar și iubire fierbinte. Pentru mine a fost rețeta ideală de lectură relaxantă, răcoritoare și foarte plăcută pentru o zi de vară sufocantă. Este lectura perfectă atunci când vrei să evadezi, să lași realitatea ta departe și să cunoști, să explorezi, să descoperi, să trăiești intens, dar și să te joci cu focul pericolului – cel care pândește la fiecare pas, să dai peste hoți – de care mai apoi să te păzești. Mai bine spus.. să înfrunți pericolul, să-i simți ghearele ascuțite chiar pe corpul tău, iar tu să reziști eroic, să refuzi calea ușoară, să abandonezi pe alții – pentru a te salva pe tine.

   În ciuda finalului deloc inspirat – e o opinie subiectivă și extrem de personală, mi-a plăcut destul de mult primul roman al autoarei Jude Deveraux – am făcut cercetări și am înțeles că River Lady este volumul cu numărul trei din serie.

Lectură plăcută!

Cartea Doamna râului, Jude Deveraux  este disponibilă pentru comandă pe targulcartii.ro

-Oh, iată...se pare că o femeie te poate totuşi surprinde!”

Cineva care să mă apere, de Meredith Duran-recenzie

Seria: „Reguli pentru nesocotiţi”

Colecţia: „Iubiri de poveste”

Alma, marcă înregistrată a Grupului Editorial Litera

Titlul original: „Lady be good”

Traducere din limba engleză: Mihaela Sofonea/Graal Soft

An apariţie:2017

Număr de pagini:279

   Ce este de făcut atunci când ne simţim deprimaţi? Moralul este la pământ, totul în jurul nostru pare înnegurat, cei din jur nu ştiu cum anume să ne ajute. O stare ca aceasta poate apărea din varii motive şi vom avea nevoie de un medicament prescris de un specialist. Acesta va fi un volum care să ne facă să râdem cu gura până la urechi de replici atent măsluite, de caractere impulsive care se lovesc verbal, cu săbii, cu priviri ascuţite care pot tăia şi în cel mai nepăsător individ. Imaginaţi-vă o furtună, dragi cititori, una care vă ia pe sus şi vă duce…cine ştie unde. Ceilalţi vor încerca să vă înţeleagă: oare de ce râde atât de tare, oare cum a scăpat de starea aceea apăsătoare? Ce răspuns vom da? Am un medic bun: Merdith Duran.

  Meredith Duran este o autoare îndrăgostită de istoria Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. La vârsta de 13 ani a realizat o listă de ţeluri care cuprindea, printre altele, scrierea unor romane de dragoste, să încerce sushi şi vizitarea Londrei pentru a vedea portretele lui Holbein. În acest moment e fericită că a reuşit să le îndeplinească pe toate şi că au devenit favoritele sale. Atunci când nu scrie, lui Meredith îi place să citească, să predea, să coasă, picteze, să vâneze jurnale vechi de călătorie ale femeilor din Anglia secolului al XIX-lea.

   Volumul „Cineva să mă apere” se deschide cu un poem de vitejie despre „Atacul lui Kit”, „Şi vom striga numele care răsună în sufletele tuturor patrioţilor:/Maiorul John Christian Stratton, eroul de la Bekhole!”. Cine este acesta? Un bărbat care a trecut prin multe în viaţa sa: cel mai mare crai al Londrei, fiul al doilea al vicontelui Palmer şi erou de război. Pare a fi omul lipsit de griji, care va avea mereu orice îşi va dori, numai nu şi libertatea deplină. Pe câmpul de luptă el şi-a arătat curajul, isteţimea, dar…a fost capturat de un rus, Bolkov, care doreşte să se răzbune. Îl lasă în viaţă pe Christian cu promisiunea că îi va ucide fiecare om drag lui. Începe cu tatăl şi cu fratele acestuia, dar nu reuşeşte să se apropie atât de repede de sora şi de mama lui Kit pentru că acesta le trimite degrabă pe continent. Anii trec, iar aşa-zisul nostru crai se maturizează şi plănuieşte o ambuscadă pentru cel care i-a luat ce avea mai drag. Pentru aceasta are nevoie de o soţie drept momeală şi o alege pe aceea care doreşte să se elibereze de fratele său şi să îşi conducă singură casa de licitaţii: Catherine Everleigh. La una dintre petrecerile acesteia, el va fi, însă dat peste cap de una dintre animatoare,  o tânără cu ochi albaştri şi părul de abanos care…pare un pic prea şireată. În timp ce el dansa cu Catherine, fata îi pune acesteia o brăţară la loc, după ce altă persoană o furase, toate acestea fără a fi observată de aproape nicio persoană. Cum se numeşte aceasta? „Lilah Marshall” pentru lumea bună şi Lily Monroe, nepoata lui Nicholas O’Shea, conducătorul celor de la periferie, celor decăzuţi. Ea este într-o misiune în acea seară. Unchiul ei a promis că nu va divulga secretul acesteia cu privire la originea sa dacă îi va mai face un ultim favor şi anume acela de a fura de la fratele lui Catherine câteva documente. Zis şi făcut, dar când să iasă tânăra din birou, aude voci şi se ascunde sub masă. Intră Peter Everleigh şi Christian care vorbeau despre dorinţa celui de pe urmă de a o curta pe Catherine. La un moment dat Christian se apleacă şi dă nas în nas cu Lilah a noastră. Surpriză: nu scoate o vorbă despre acestea, dar nu înseamnă că pericolul pentru tânăra noastră a trecut. După ce aceştia părăsesc camera, Lilah se ridică şi pleacă, dar e prinsă în capcană de Christian care o seduce şi îi fură documentele. Pentru a le primi înapoi ea trebuie să devină doamna de companie a lui Catherine şi să îi divulge lui Kit toate secretele celei de pe urmă pentru a o convinge să se căsătorească cu el. Vedeţi dumneavoastră, Catherine era mai interesată de antichităţi decât de un viconte chipeş care încerca sus şi tare să o determine să spună un, aparent simplu, da.

   Lilah cine este de fapt? Fiica fostului conducător al plebei şi sora unei fete care a murit mult prea tânără, înainte de a-şi fi realizat un vis: să trăiască respectabil, fără şiretlicurile şi misiunile imposibile ale unui unchi autoritar. Cele două, hoaţe de meserie, au încercat acestea, dar sora lui Lilah nu a mai reuşit. Ea a continuat visul mai departe şi l-a realizat; este la un singur pas de libertate, iar Christian îi stă în drum. Îl lasă să îşi facă jocul, dar cad amândoi pradă unei iubiri mistuitoare care pe mine m-a amuzat nespus, mai ales că la început cei doi nu se înţelegeau deloc:

„-Ascultă, spuse ea scurt, pe un ton care sugera „imbecilule”. Catherine este înamorată de femeile Hughley…Au fost savante şi artiste, şi totodată soţii şi mame. Dar ceea ce-i place este felul în care soţii lor le-au susţinut interesele.

El încuviinţă scurt şi iritat. –Bine…bineînţeles că doreşte un soţ care o admiră. Ce femeie nu doreşte asta? Dar îţi mulţumesc pentru observaţiile evidente.

Ea îşi miji ochii. – Iartă-mă! Bineînţeles că ai dreptate. Noi, femeile, suntem foarte previzibile. Apoi, cu o forţă surprinzătoare, smulse pumnalul din uşă, îl ridică, îl înălţă o dată în aer şi-l aruncă. Lama trecu pe lângă el, atât de aproape, încât simţi aerul vibrând. Cu gura căscată, se întoarse. Cuţitul ţintuia acum tapiseria de pe perete. Se înfipsese în ochiul leului de pe zid.

-Oh, iată…se pare că o femeie te poate totuşi surprinde!”

  Aparenţele înşeală de cele mai multe ori şi Christian învaţă acestea din plin :-).  Povestea se complică, sora şi mama lui Kit se întorc la Londra, iar Bolkov abia aşteaptă, dar ochii îi poposesc asupra lui Lilah… Ce se va întâmpla rămâne ascuns printre rânduri…

   Opera este relatată la persoana a III-a de un narator omniscient, omniprezent. Firul epic este unul dinamic, se trece repede de la o ipostază la alta. Mai mult decât atât, ceea ce impresionează este că nu aflăm o singură faţetă a poveştii, doar a lui Lilah sau a lui Christian, ci pe a ambilor. Acţinea este complexă. Personajele sunt caracterizate direct şi indirect, mai ales prin gesturi, acţiuni, mimică şi vorbe, narator şi cei din jur. Ele se autocaracterizează pe baza experienţelor trăite „simţise genul acela de bucurie, fără îndoială. Fusese un copil fericit. Visase la aventuri nobile şi să devină erou. Dar ce mare era distanţa dintre idealurile copilăreşti şi realitatea blestemată. Să ucizi o duzină de oameni, cu mâinile goale. Să câştigi o medalie. Să devii o caricatură, promovând arme.”Descrierile spaţiale sunt, însă sumare dat fiind faptul că autoarea s-a concentrat pe psihicul personajelor şi dialog. Per total cartea este una relaxantă, cu aventură, dragoste, comedie şi incertitudini care se dezleagă la final.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

NOTĂ: 5 steluţe

Cartea Cineva care să mă apere, de Meredith Duran a fost oferită de Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Căsătorie de plăcere, de Tahar Ben Jelloun-recenzie

Titlu original: „Le mariage de plaisir”

Editura: Nemira

Colecția: Babel

Număr de pagini: 236

   Nu de multe ori coperta unei cărți a reușit să mă hipnotizeze așa de tare. Dar de când am văzut prima dată romanul lui Tahar Ben Jelloun, „Căsătorie de plăcere”, pe raftul unei librării, mi-am zis că trebuie neapărat să-l am și eu. După ce această dorință mi-a fost îndeplinită și am început să parcurg povestea, am constatat cu plăcere că frumoasa copertă întregește imaginea unei cărți cu un conținut răvășitor. Scrierea lui Tahar Ben Jelloun este un amestec între cultura și cutumele islamice, dragoste, rasism și sclavagism, o călătorie completă prin viața a două generații încercate de nedreptăți gratuite.

   Acțiunea romanului se petrece în anii ’50 în Maroc. Amir este un negustor de condimente prosper din Fès care călătorește frecvent în Senegal în interes de serviciu. Este căsătorit cu Lalla Fatma și are patru copii, dintre care unul, Karim, s-a născut cu sindromul Down, dar în ciuda acestei probleme, el a fost perceput ca o binecuvântare, un semn de la Dumnezeu. În fiecare călătorie lungă pe care o are, pe durata șederii, Amir obișnuiește să întocmească o „căsătorie de plăcere” cu o femeie din zonă, conform cutumelor islamice. Aceasta are o anumită durată de timp și îi este îngăduită „pentru desfătare”, „pentru tihnă”. La un moment dat însă, bărbatul se îndrăgostește de o tânără fulani, o negresă pe nume Nabu. Până să o întâlnească pe ea, Amir n-a crezut vreodată că poate să aibă sentimente așa intense față de cineva, deoarece căsătoria sa cu Lalla Fatma a fost un aranjată și nu bazată pe iubire.

   Îmbătat de dragostea intensă pe care o simte față de Nabu și din dorința de a-i oferi o viață mai bună, ajutând-o să scape de sărăcie, Amir decide să o ia cu el înapoi la Fès și să o ia de nevastă. Acest lucru este acceptat de religia musulmană, care permite poligamia, bărbații putând fi căsătoriți cu până la patru femei atâta timp cât le tratează egal și le oferă toate condițiile de trai. Știind acest lucru și primind binecuvântarea și susținerea lui Karim, Amir se întoarce acasă însoțit de frumoasa negresă, conștient în același timp că situația va tulbura apele în familie și va stârni dezaprobarea soției sale. Totuși, nu se aștepta la o opoziție puternică din partea ei, dat fiind statutul bărbatului în lumea musulmană. În ciuda insistențelor și discuțiilor cu Lalla Fatma, care o vedea pe Nabu mai mult ca pe o plăcere trecătoare a soțului, Amir își duce planul la bun sfârșit și o ia de nevastă. Cu toate acestea, viața tinerei negrese nu este una bună în casă, deoarece prima soție nu ezită să-i facă zile fripte și să o provoace.

„Niciodată! În veci nu voi suporta să fiu înlocuită de o negresă, de o străină îngălată, care nu știe nici măcar să vorbească. L-a vrăjit pe soțul meu, i-a făcut farmece. Și eu sunt victima ei. Niște sălbatici care ne urăsc fiindcă Dumnezeu ne-a făcut albi și curați, iar ei sunt deșeurile omenirii.”

   Realizând situația în care se află, Nabu hotărăște, ca pentru a-și asigura viitorul, să-i facă un copil lui Amir. Iar dorința sa se îndeplinește rapid și dă naștere unor gemeni, unul alb și unul negru. Acest eveniment este perceput ca o grozăvie de familie și de apropiați, ceva ce era posibil doar prin farmece. Dar are nașterea celor doi copii să-i schimbe viața lui Nabu? Cum se va reflecta situația asupra Lallei Fatma? Va reuși Amir să se impună în fața primei soții și să elimine comportamentul batjocoritor față de Nabu și de fiii săi? La aceste întrebări vă las să găsiți singuri răspunsul pe parcursul lecturii, care cu siguranță vă va captiva până la ultima pagină.

   După cum am spus încă de la început, o temă foarte importantă a romanului semnat de Tahar Ben Jelloun este rasismul. Marocul anilor ’50, dar și cel din deceniile următoare este profund măcinat de discriminarea negrilor de către populația albă. Persoanele de culoare sunt ținute doar ca sclave, să îndeplinească muncile nedorite de albi, plătite prost (sau mai bine zis, neplătite, ci doar întreținute, dar în condiții precare) și batjocorite cu fiecare ocazie. În viziunea albilor ei nu au drepturi, nu au identitate, toți sunt la fel și toți sunt percepuți ca niște intruși care au pătruns fără voia nimănui în țară. Astfel, trebuie cu orice preț expulzați.

„Vezi tu, un bătrân înțelept zicea că trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu că a născocit calul, altminteri albii i-ar fi folosit pe negri drept animale de călărie. Omului i-a plăcut dintotdeauna să-și umilească semenii, mai ales pe cei săraci, pe cei de culoare, pe cei lipsiți de apărare.”

   Atitudinea aceasta lipsită de orice fel de scrupule a albilor mi s-a părut de-a dreptul șocantă și bazată, din perspectiva mea, pe o profundă lipsă de educație și de cunoaștere. Nimic altceva nu-i deosebea pe albi de negri, ci doar culoarea pielii, care în viziunea primilor era percepută ca o dovadă a curățeniei, a purității. O astfel de viziunea nu poate genera, cred eu, decât repulsie față de îngustimea minții unor oameni de această teapă. Dar ceea ce mi s-a părut și mai impresionant este faptul că această situație reprezintă o realitate, iar rasismul și sclavagismul (poate acum mascat) reprezintă încă probleme ale societății actuale, iar autorul a vrut să sublinieze acest aspect negru.

   Așadar, romanul „Căsătorie de plăcere” este o lectură ce se parcurge ușor, grație scriiturii atent ticluite de Tahar Ben Jelloun, dar cu un mesaj puternic de care cu toții ar trebui să ținem cont. Rasismul este o problemă care încă ne macină și nu ne face mai buni sau mai puternici, ci mai slabi, lipsiți de perspectivă și de cunoaștere.

P.S: Vă mai las câteva citate care cred că nu trebuie trecute cu vederea:

„Erau două categorii de oameni în Fès; fassi, ai căror strămoși veniseră din Arabia sau din Andaluzia, și restul. Aceștia din urmă nu existau. Nu li se arăta niciun dram de respect.”

„Tanger Eliberarea, Tager Viața…Infernul, da, însă și paradisul [… Tangerul nu era vinovat de nenorocirea și de moartea care-i loveau pe mulți dintre frații mei africani. Când ești împins la exil, te ridici și mergi, atâta tot. Simplu ca bună ziua.”

„Vedem trecând pe aici africani, ființe umane născute să sufere. Dar nu se opresc, își continuă drumul de parcă fug de ceva. Știu că se tem să nu fie respinși de albi, a căror aroganță este egală doar cu prostia lor.”

Cartea Căsătorie de plăcere, de Tahar Ben Jelloun a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Îmblânzind-o pe Nataşa, de Nora Roberts-Colecţia Cărţi Romantice

Primul volum al seriei „Familia Stanislaski“.

   După o perioadă în care a fost aclamat drept un compozitor de mare succes, Spence Kimball își dă seama că, mai important decât orice este să fie un tată bun pentru fiica lui Frederica, după moartea mamei acesteia.
Drept pentru care se mută din New York într-un mic orășel din Virginia de Vest, unde amândoi încep o nouă viață – tatăl are o nouă slujbă de profesor de colegiu, fiica, o școală nouă și prieteni noi.

   Când o zărește pentru prima dată pe Natasha Stanislaski, Spence este uimit de frumusețea ei exotică. Dar fosta balerină, acum proprietara unui magazin de jucării din orășel, are un temperament aprins și o fire circumspectă, care îi ține pe bărbați la distanță.
Nu este greu pentru Spence să înțeleagă că neîncrederea ei ascunde răni adânci din trecut, așa că el și fiica lui își unesc forțele pentru a găsi o cale către inima bine păzită a Natashei și pentru a o convinge că dragostea merită întotdeauna o a doua șansă.

Cartea apare vineri 30.06.2017. Poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu  revista Libertatea pentru Femei!

Sursa: Cărţi Romantice

Să iubeşti un conte, de Julia Quinn-În curând la Editura Miron-prezentare

   Anne Wynter nu este cea care pretinde că ar fi… Dar ea se descurcă acceptabil pe moment ca guvernentă a trei tinere nobile. Ani de zile a evitat tot felul de avansuri nedorite, pînă cînd, neașteptat, îi îngrijește rănile mult prea fermecătorului conte de Winstead. Acum el este primul bărbat care o tentează cu adevărat și devine din ce în ce mai dificil să-și amint- ească faptul că o guvernantă nu are voie să flirteze cu un nobil.
Poate că tînărul conte este în pericol. Dar asta nu-l împiedică să se îndrăgostească și să urmărească o tînără misterioasă la serata muzicală organizată anual de familia sa. Totuși, Daniel are un dușman și acesta a jurat să-l vadă mort. Iar cînd viața Annei este pusă în peri- col, el nu se va da înapoi de la nimic, pentru a se asigura că dragostea lor va avea un final fericit…

Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Sursa Editura Miron

Frumusețea ei a fost scînteia...

Corbul și Trandafirul, de Virginia Henley-prezentare

Frumusețea ei a fost scînteia…
Roseanna Castlemaine, copil din flori al regelui Edward IV, era făgăduită de mică să fie soția celui mai apreciat războinic de la curte. Era frumoasă și hotărîtă să facă tot ce voia, așa că și-a jurat să nu-l iubească pe acest bărbat brunet, puternic și dominator. Dar în dormitor, unde el a forțat-o să-și onoreze jurămintele matrimoniale, ea a învățat să tînjească după atingerile copleșitoare ale întunecatului CORB…
Pasiunea lui a fost focul…
Umerii lordului Roger Montford apăreu uriași sub armura care-l făcea invulnerabil la toate, mai puțin la inocența Roseannei. Obsedat fiind de îmblînzirea superbei fete, care-i aprindea simțurile, s-a îndrăgostit de ea. Știa că oameni fără scrupule complotau pentru detronarea regelui pe care el îl servea, iar în inima acestor intrigi se afla ea, cea care avea să-i aducă moartea sau salvarea… TRANDAFIRUL.

Carte disponibilă pentru comanda pe site-ul Editura Miron

Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

“ Nu știu unde ne va duce atracția dintre noi și nici cât va dura, dar știu că niciodată nu voi mai putea să simt parfumul de iasomie sau să privesc o bucată de mătase albă fără să-mi amintesc de ea. Asta în cazul în care aș putea s-o mai alung vreodată din minte …“

Dragoste şi mătase albă, de Corina Cîndea-Editura Librex Publishing-recenzie

 (primul volum al seriei Salem)

 

Editura : Librex Publishing

Data apariţiei: Mai 2017

Număr pagini: 332

 Salem. Un oraș al cărui nume te duce cu gândul la vrăji și supranatural.
 Logan Savage. Un contract îl aduce în Salem și totul se schimbă pentru el.
Obișnuit să nu stea prea mult într-un singur loc, să nu se atașeze de nimeni și de nimic, atunci când o întâlnește pe Faith Dalton, Logan se trezește prins într-un vârtej de întâmplări și sentimente ciudate care îi răscolesc existența și îl fac să se întrebe dacă nu cumva există, totuși, o soartă sau un destin pentru fiecare dintre noi.
O glumă îți poate schimba viața?
Uneori, da.
Iar dacă totul se întâmplă în Salem, atunci povestea capătă sens…

    Vi s-a întâmplat vreodată să vă placă atât de mult o carte, încât simțiți nevoia să o împărtășiți și prietenilor, dar atunci când vreți să scrieți pe foaie toate impresiile, constatați că vă este foarte greu? Mie mi se întâmplă lucru acesta de fiecare dată când  vreau să vorbesc despre o carte care își lasă amprenta asupra mea. Pentru că am tot timpul impresia că nu voi scrie suficient de bine. Suficient de convingător. Pentru că sunt conștientă că nu-mi pot găsi cuvintele potrivite să redau cu acuratețe toată frumusețea sau farmecul respectivei cărți. Și, exact asta mi se întâmplă acum, când vreau să vă vorbesc despre “Dragoste și mătase albă ”.

   Corina Cîndea este una dintre scriitoarele mele preferate și nu am să mă satur nicicând de scrierile sale. Îmi place foarte mult stilul ei de scriere – relaxant, ușor ironic, dar și plin de sensibilitate. Modul în care reușește să transmită fiecare sentiment, fiecare emoție sau trăire, mă face să simt o grămadă de fluturași în stomac.

   “Dragoste și mătase albă”, primul volum al seriei Salem, a reușit să mă țină trează până în zori. Mi-a plăcut atât de mult, încât nu am putut s-o las din mână. Iar atunci când am terminat-o de citit, am simțit nevoia să-i scriu Corinei un mesaj, în care să-i mulțumesc pentru toate stările pe care mi le-a transmis prin intermediul cărții: bucurie, optimism, seninătate.

   Atunci când am început să citesc cartea, nu știam nimic despre ea, nici cine sunt personajele, nici care este subiectul. Nici descrierea de pe copertă nu am vrut să o citesc pentru că mi-am dorit să fiu surprinsă. Și am fost!

   Am fost complet fermecată de intriga cărții, de îmbinarea dintre  romantism și supranatural, iar faptul că povestea este spusă din perspectiva celor doi protagoniști, Logan Savage și Faith Dalton, m-a ajutat să-mi dau seama ce gândește și simte fiecare. Momentele amuzante, replicile spumoase, situațiile comice în care s-au aflat cele șase personaje principale – Logan, Quinn, Declan (semnificația numelui, în irlandeză – “Complet”), Faith, April, Piper, au dat un plus de savoare. Sunt absolut  adorabili cu modul lor de a se tachina, cu micile înțepături ironice și scene de gelozie.

“ – Te-ai tâmpit? Faith! Despre ea vorbeam, specifică Declan clipind des din ochi și ridicându-și mâinile cu palmele în sus. Vecina noastră brunetă și sexi, pe care ai văzut-o doar în costum de baie. Apropo, era întreg sau din bucăți? 

  – Faith? Era întreagă! N-am văzut să cadă bucăți din ea!”

     Încă de la început se simte tensiunea sexuală între Logan și Faith, Quinn și April, Declan și Piper, dar toți încearcă să-și ascundă frustrarea printr-un joc al indiferenței (lucru pe care nu-l prea reușesc). Sunt puși pe glume, iar conflictelor dintre ei sunt foarte nostime. Declan m-a cucerit încă de la început (cu toate că aici nu el este personajul central) pentru că are un simț al umorului foarte bine dezvoltat, e plin de viață și are mereu ceva de spus. Și acum râd când îmi amintesc de glumele pe care el și Logan le-au făcut pe seama fostului iubit al lui Faith (Nathan sau Mister Musculo, poreclă dată de Declan).

 “ – Ce-am pierdut? Am lipsit doar câteva minute și uite ce găsesc: Mister Musculo s-a evaporat, iar ăștia doi … Aveți nevoie de ajutor ca să vă dezlipiți?”

   “ – Iubito, spune-mi că nu m-ai înșelat cu un detergent cât am lipsit!

   – Detergent? întreb amețită.

   – Mister Musculo. Spune-mi că nu sunteți din nou împreună și că nu îți pierzi timpul gătind pentru el.”

    De altfel, încă de la începutul cărții, asistăm la o serie de glume despre extratereștrii și vrăjitoare. Cei trei buni prieteni, Logan, Quinn și Declan, tocmai au ajuns în orașul Salem, Oregon, cu gândul să închirieze o vilă pe o perioadă de maxim câteva luni, cât va dura viitoarea lor misiune. Însă, imediat cum au ajuns la destinație, gândurile lor s-au îndreptat spre vrăjitoare (era de așteptat să apară glume pe seama lor, dacă ținem cont de locul în care se desfășoară acțiunea cărții).

” – Oare mai sunt vrăjitoare pe-aici? îl aud pe Quinn și îl privesc nedumerit.

  -Vrăjitoare?

  – Știi tu, urmașele celor arse pe rug în procesul vrăjitoarelor.

  – Ăla e alt Salem, îi spun ironic. Din Massachusetts. Noi suntem în Oregon.

  – Poate că aici s-au mutat cele care au scăpat, spune Declan. Eu, unul, aș vrea să dau peste una. Cu părul roșu! și începe să râdă în hohote.”

     Bineînțeles că vrea o tipă cu părul roșu, având în vedere că slăbiciunea lui Declan pentru roșcate este un lucru bine știut de prietenii săi. Și șansa îi surâde atunci când  prima femeie pe care o zărește în oraș, este chiar o roșcată. Îl pune pe Logan să oprească mașina, se dă jos ca să o abordeze pe tipă, însă, din cauza zăpăcelii (sau a puternicei impresii pe care aceasta i-o face), îi spune cea mai mare tâmpenie care îi trece prin cap – îi cere să-l îndrume spre o  adresă fictivă. La care roșcata dă cea mai amuzată replică, ironizându-l că poate e vreun călător în timp sau un extraterestru:

“ – Doar dacă ai veni de undeva din trecut ar putea explica faptul că nu ai auzit de GPS, îi spune la fel de ironică, iar noi hohotim din nou, mai ales că nu l-am mai văzut pe Declan pus la colț până acum de o femeie.

 – GPS? întreabă el pe un ton derutat, de parcă ar fi prima oară când ar auzi de așa ceva.

 – Global Positioning System, îi spune roșcata extrem de rar, ca și cum i-ar explica unui tâmpit. E un program care … Stai! strigă atât de brusc încât Declan tresare. Ai auzit de telefon mobil? Oh, văd că ai unul în buzunar! arată cu degetul către el. Se folosește la altceva decât să îți umpli partea din față a pantalonilor cu el! Mă rog, bănuiesc că tu ai nevoie și de asta, adaugă chicotind, dar te sfătuiesc să încerci să găsești cu el adresa pe care o cauți. Asta în cazul în care nu ai greșit statul. Sau continentul! începe să râdă, apoi îl depășește pe Declan, văzându-și de drumul ei în timp ce prietenul nostru rămâne blocat câteva secunde bune.

– Vă jur că-i vrăjitoare! e primul lucru pe care îl spune Declan …”  

 

   Înveseliți de acest moment penibil, tinerii își continuă drumul, însă toată veselia le dispare în scurt timp, atunci când se trezesc că mașina lor este izbită de un bolid negru. Îngrijorați că pasagerii din cealaltă mașină au fost probabil răniți, se îndreptă spre bolid, însă toți se opresc locului, atunci când ușile din față se deschid  și două femei sexi coboară. Apoi, una dintre portierele din spate ale bolidului negru  se deschide și  cine credeți că își face apariția? Chiar roșcata de mai devreme. Și  iarăși se pornește  conflictul!

– Iarăși voi trei? …

 -Voi sunteți măcar de pe planeta asta? întreabă bruneta ironică, iar întrebarea ei mă face să înțeleg că roșcata le-a povestit de întâlnirea cu noi.

-Nu, suntem dintr-o altă galaxie, vrem să vă invadăm, iar voi tocmai ne-ați avariat nava spațială! spun cât se poate de serios.” 

    Bărbații sunt convinși că  au de-a face cu niște vrăjitoare. Tensiunea mocnește în atmosferă. Iar Logan și bruneta Faith simt că ceva anume se întâmplă cu ei. Amândoi au impresia că se cunosc de undeva, cu toate că nu s-au mai văzut niciodată. Pentru o clipă, Logan este tentat să o ațâțe, să o facă să-i dea o replică ironică, dar tentația  se transformă în cu totul altceva atunci când se trezește că prin fața ochilor trec tot felul de imagini incitante cu ei doi … prin așternuturi de mătase albă. Imaginile par atât de reale încât e aproape șocat. Să fie ceva ce ține de domeniul supranaturalului?

   “ Scutur din cap, uluit de halucinațiile de care am parte, în timp ce, același fior rece își face drum pe spatele meu. Nu am avut niciodată fantezii cu femeile pe care le-am cunoscut, iar cu necunoscute nici atât, dar imaginile care îmi apar sunt atât de reale încât sunt aproape șocat!  “

   “ Ceea ce am simțit a fost … recunoaștere. Pentru o clipă, am avut  impresia că îl cunosc pe bărbatul din fața mea, deși sunt sigură că nu l-a mai văzut niciodată. Nu aș fi putut uita acei ochi verzi care mă priveau de parcă și el ar fi simțit același lucru.” 

   Logan se simte destul de atras de tipă, așa că se interesează de ea prin oraș. În scurt timp, el află că cele trei “vrăjitoare” care i-au zăpăcit, sunt bruneta Faith, șatena April și roșcata Piper. Ele se cunosc din copilărie, sunt studente în ultimul an și antrenoare de fitness în timpul liber. Însă, vestea că Faith este vecina lor, îl cam dă peste cap pe Logan. S-o simți el atras de ea, însă nu are nevoie de complicații. În ultimii patru ani, el nu a stat suficient de mult timp într-un loc încât să ajungă să se atașeze de cineva, însă când vine vorba de Faith, se simte ca și cum ar fi … bântuit. De asemenea, și Faith încearcă să-l evite pe Logan, dar nopțile îi sunt bântuite de vise cu el. Și nu orice fel de vise, ci ele par mai degrabă niște amintiri cu el. Însă, după două săptămâni de evitare, cei doi se vor întâlni, dar amândoi vor încerca să își ascundă trăirile sufletești.

“În mod ciudat, deși corpurile noastre par să se atragă extrem de mult atunci când suntem împreună, mințile nu ne sunt cuprinse în același vârtej de nebunie, preferând să ne ironizăm reciproc. Poate că este modul în care încercăm să rezistăm atracției evidente care există între noi.“

    Logan e conștient de faptul că tocmai modul disprețuitor în care Faith se comportă este ceea ce îl incită. Femeile i-au căzut mereu în plasă și niciodată nu i-a fost greu să le cucerească, atunci când și-a dorit asta, însă cu Faith simte că e vorba de altceva.

 “ Însă, de data aceasta, am senzația că nu mai depinde de mine. E ca și cum corpul meu  are propria lui voință și nu-mi place acest lucru. Deloc! Astfel că îmi promit în sinea mea să încerc să fac în așa fel încât să terminăm cât mai repede treaba care ne-a adus în Salem și, la fel de repede, să plecăm acolo unde ne va conduce viitorul contract.”

 “Am suficientă experiență încât să-mi dau seama că și Faith pare atrasă de mine dar, exact ca și mine,  pare să fie ceva  împotriva voinței ei. De parcă amândoi suntem  împinși unul spre celălalt  de o forță nevăzută și căreia nu ne putem împotrivi.

 În mod normal, nu mi-aș face probleme din cauza unei femei. În ultimii ani, la fel ca și Declan și Quinn, m-am descurcat cu câte o legătură scurtă în orașele prin care am  trecut. Fiecare dintre ele a știut  la ce să se aștepte și, mai ales, că nu va dura.” 

 

   Întâlnirea  celor șase, la un bar, va complica situația. Printre atâtea înțepături ironice, se simte o anumită tensiune în atmosferă între Logan și Faith, April și Quinn, Declan și Piper. Le simți frustrările, simți că vor să își protejeze inimile. Nu vor complicații. Și poate că Logan ar fi reușit să păstreze distanța față de Faith, dacă în bar nu ar fi apărut un bărbat foarte arătos, tipul perfect pentru o reclamă la mușchi, masculul după care femeile își întorc capul pe stradă, care o caută pe Faith. Simte că  între cei doi există o anumită o intimidate și că nu sunt simple cunoștințe, iar asta îi stârnește gelozia.

“ – Ești medic? îl întreabă Nathan surprins și încruntându-se.

   – Da. Ginecolog. Iar sâmbăta și duminica, neurochirurg, răspunde Logan serios. (… Însă uneori, atunci când este necesar, de exemplu cu foștii iubiți hărțuitori, pot face și pe dentistul. Pot scoate doi sau trei dinți deodată, cu o singură mișcare, spune sigur pe el. Sau pumn, adaugă nonșalant.”

   Nathan, bărbatul care o caută pe Faith, este fostul ei iubit. Cei doi se cunosc încă din copilărie, aveau aceeași prieteni și se învârteau în aceleași cercuri. Faith s-a îndrăgostit treptat de el, de-a lungul timpului și a crezut că îl cunoaște, că sentimentele lui pentru ea sunt sincere. Dar s-a dovedit că nu-i așa. La scurt timp după ce s-a culcat cu el, a avut neșansa să descopere că o înșeală. L-a prins asupra faptului! De atunci l-a evitat, fără a-i da ocazia să-i ofere explicații, a refuzat să-i răspundă la telefoane, iar nenumăratele mesaje primite de la el, le-a șters fără ca măcar să le citească. Iar acum, după trei luni, Nathan o caută pentru că vrea o a două șansă. Însă, Faith, preferă să-l mintă pe acesta, spunându-i că Logan este iubitul ei. Lucru de care acesta din urmă profită.

   Faith nu mai are încredere în bărbați, iar gândul că Logan a avut până acum o sumedenie de aventuri, o face să se gândească dacă nu cumva o eventuală aventură cu el nu ar face-o să sufere. De altfel, Logan i-a dat de înțeles că, dacă va fi vreodată ceva între ei, va fi o simplă aventură. Ceva ce nu poate dura mai mult decât câteva luni, până când o să plece. De asemenea, ea simte că Logan îi ascunde ceva în legătură cu ocupația lui, așa că preferă să stea cât mai departe de el. Dar va reuși să facă acest lucru sau va fi dispusă să accepte o scurtă aventură? Ce se întâmplă atunci când fostul iubit devine mult prea insistent și începe să o hărțuiască cu mesaje, iar din cauza lui, este nevoită să-și dea demisia? Cum va reacționa Faith atunci când în oraș își va face apariția fosta logodnică a lui Logan? Ce legătură există între ceea ce simt Logan și Faith și faptul că cei trei bărbați locuiesc în casa celei mai cunoscute vrăjitoare din Salem, Oregon? Se știe că Simone, a câștigat o mică avere din poțiunile și vrăjile de dragoste pe care le făcea și avea darul de a reuși să găsească fiecăruia sufletul pereche.

“ Nu ne-am întâlnit decât de câteva ori și mi-a întors viața pe dos! Multitudinea de sentimente pe care le trezește în mine aproape că mă sperie. Fiecare atingere de-ă lui mă înfiorează, iar privirea ochilor verzi mă înfierbântă. Exact ca și comportamentul lui: când cald, ca acum, când rece, ca ultima dată. Amețindu-mă și mai mult.”

  “ Nu contează ce simt atunci când suntem împreună, nu contează că nu mi-l pot scoate nicicum din  gânduri și că-mi apare în vise fierbinți în fiecare noapte. 

    Contează doar că este un tip complicat și cu secrete, iar eu nu am nevoie de așa ceva.”

    “ Nu știu unde ne va duce atracția dintre noi și nici cât va dura, dar știu că niciodată nu voi mai putea să simt parfumul de iasomie sau să privesc o bucată de mătase albă fără să-mi amintesc de ea. Asta în cazul în care aș putea s-o mai alung vreodată din minte …“

   “ Știind ce fel de viață a dus în ultimii ani, mă întreb pentru prima dată oare câte femei a întâlnit până acum. Câte aventuri efemere a avut în toate orașele în care nu a stat mă mult decât câteva luni? Și inima mi se strânge, gândindu-mă că, în curând, și eu voi fi doar una dintr-un lung șir. ” 

   “Dragoste și mătase albă” de Corina Cîndea este un roman incendiar și magic, cu multe momentele amuzante și replicile spumoase. O carte plină de substanță, în care un rol esențial îl au iubirea, dăruirea,  încrederea, loialitatea. Prietenia!

NOTA 10 +

Cartea Dragoste și mătase albă de Corina Cîndea a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

Mic dejun la Tiffany, de Truman Capote-recenzie

   Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care îşi aminteşte că a cunoscut-o în urmă cu cincisprezece ani, pe când locuia într-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly. În scurt timp, scriitorul şi tânăra cu apucături stranii, pe a cărei carte de vizită era scris „călătoare”, devin prieteni apropiaţi. După cincisprezece ani, o cunoştinţă comună îi arată scriitorului câteva fotografii cu un sălbatic ţinând în mâini o figurină din lemn care semănă foarte bine cu Holly.

   Truman Capote s-a născut la 30 septembrie 1924, în New Orleans. În 1948 i-a apărut romanul “Alte glasuri, alte încăperi”, care s-a bucurat de un enorm succes şi l-a impus în atenţia criticilor ca una dintre cele mai mari speranţe ale prozei americane. Volumele de povestiri, romanele şi piesele de teatru publicate ulterior – O vară la răscruce (1943, roman apărut postum, în 2005; Polirom, 2006), Arborele nopţii şi alte povestiri (1949), Harfa de iarbă (1951), Mic dejun la Tiffany (1958; Polirom, 2011, 2012), Cu sânge rece (1966; Polirom, 2011), Muzică pentru cameleoni (1980; Polirom, 2009), dintre care multe sunt obiectul unor ecranizări celebre, îi consolidează definitiv reputaţia şi, totodată, stilul: o combinaţie irezistibilă de nonconformism, ironie, rafinament psihologic şi complexitate stilistică.

Romanul “Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote a apărut la editura Polirom, în 2012, în traducerea lui Constantin Popescu.

   Acţiunea se declanşează în momentul în care personajul principal, scriitor de meserie, primeşte un telefon de la un vechi şi bun prieten,  barman, pe nume Joe Bell. Acest Joe îi spune scriitorului să vine urgent până la barul lui să vorbească  ceva important cu el. Naratorul-personaj intuia că este vorba despre Holly Golightly, o femeie pe care nu o mai văzuse de zeci de ani. Aşa şi este!

    Joe îi spune scriitorului că un aşa numit domn Yunioshi făcuse o poză în Africa la o statuetă din lemn ce reproducea faţa lui Holly Golightly. Îi zice, de asemenea, scriitorului cum a ajung Holly să fie sculptată de un african.

   Aducându-şi aminte de draga lui prietenă, scriitorul narează povestea de viaţă a lui Holly, încă de când a văzut-o pentru prima dată. Astfel, facem cunoştinţă cu o femeie care trăia din plin viaţa, iubea să se distreze şi să petreacă, să bea şi să fumeze, să uite de griji şi să trăiască clipa.

   Holly Golightly locuia în aceeaşi clădire din piatră în care stătea şi scriitorul, cu un etaj mai sus decât naratorul-personaj. Această clădire se afla în Upper East Side, din New York, în care scriitorul a avut primul lui apartament din New York. Holly era o tipă rebelă, uneori profitoare. Juca bărbaţii pe degete şi le dădea papucii când obţinea ceea ce dorea de la ei. Personajul feminin avea o voce superbă şi adora să călătorească.

   Pagină după pagină şi zi după zi, Holly şi scriitorul se cunosc şi se înţeleg din ce în ce mai bine. Au o relaţie de prietenie frumoasă, bazată pe respect.

    Într-o seară, scriitorul se retrage într-un colţ al apartamentului său, alături de un pahar cu whisky şi o carte scrisă de autorul prolific de romane poliţiste, George Simenon.

   Nu după mult timp, la fereastra apartamentului scriitorului, apare vecina sa, Holly. O luase pe scara de urgenţă şi venise în camera scriitorului, deoarece la ea în apartament era un bărbat care o muşcase de gât (probabil un admirator) şi care o plictisea teribil.

   Scriitorul, gazdă bună şi primitoare, o invită înăuntru şi încep o conversaţie relaxantă pe diverse teme. Naratorul-personaj află lucruri noi despre Holly şi e o adevărată plăcere să citeşti replicile savuroase pe care le schimbă între ei. Făcându-i-se foame, Holly se serveşte singură cu câteva mere şi un pahar de whisky (după părerea ei, acestea mergeau foarte bine împreună). Dar, ceva se întâmplă, ceva inexplicabil pentru că femeia pleca în grabă.

   Holly, la această întâlnire din camera vecinului său, îl botează pe scriitor cu numele “Fred”, pentru că scriitorul seamănă cu fratele ei.

    A doua zi, naratorul-personaj găseşte în faţa uşii un coş plin cu produse de lux şi cu un bilet din partea lui Holly.

   Pentru câteva timp, Fred (adică scriitorul, dar deja mă repet prea des, aşa că am să folosesc şi eu Fred când e vorba de scriitor) nu mai află nimic despre Holly.

   Scriitorul mai primeşte un bilet de la ea, în care este rugat să o viziteze spre seară.

   Când ajunge în faţa apartamentului ei, lui Fred îi deschide un bărbat puţin ciudat, un fel de profesor pentru Holly. Pe bărbat îl chema O.J. şi în scurt timp în apartament soseşte multă lume şi începe petrecerea. Nefiind băgat în seamă de nimeni, scriitorul se refugiază în minibibliotecă, analizând din când în când şi comportamentele invitaţilor. Acesta remarcă un adult cu o faţă de copil şi află că era un prieten foarte apropiat de-al lui Holly. La petrecere soseşte şi o femeie pe nume Mag Wildwood, aceasta fiind implicată în scut timp în câteva incidente destul de neplăcute.

    Într-o zi de luni, Fred primeşte o scrisoare în care i se aduce la cunoştinţă că o poveste scrisă de el urma să fie publicată într-o revistă. Fericit fiind, dă buzna la Holly şi merg în oraş să sărbătorească, petrecând o zi superbă împreună.

   După scurt timp, aceasta îi oferă un cadou şi îi spune că va pleca într-o călătorie, alături de câţiva prieteni. Evident, apar certuri între cei doi, dar se împacă repede.

   În viaţa lui Holly apare din senin “soţul ei”, pe care l-a părăsit acum mulţi ani. Soţul care a salvat-o când era încă tânără.  Ce va face Holly acum?  Cum se termină povestea lui Holly?

   Personajele bine conturate, acţiunea bine structurată şi stilul elegant, dar totuşi lejer al lui Truman Capote au făcut ca acest roman să fie uimitor. Am adorat cartea aceasta!

O bijuterie de roman, “Mic dejun la Tiffany” a reuşit să mă fascineze şi să mă teleporteze în New York-ul vremurilor de mult apuse. Mi-a plăcut mult şi recomand cu încredere!

Cartea Mic dejun la Tiffany, de Truman Capote a fost oferită pentru recenzie de Libris.ro. Poate fi comandată de pe site-ul Libris.ro

 

 

Romanele ce apar în Colecţia Cărţi Romantice-iulie 2017

1. Planuri perfecte, de Sidney Sheldon -7.07.2017

   Hotărât să urce pe scara puterii până la funcția supremă, de președinte al Statelor Unite ale Americii, Oliver Russell își părăsește logodnica. Frumoasa și talentata Leslie Stewart nu se împacă niciodată cu despărțirea. Se căsătorește cu un bătrân bogat, construiește un imperiu mediatic din banii lui și îl urmărește pe Oliver până în pânzele albe. Scopul ei este să îi distrugă reputația și poziția politică, folosindu-se de orice scandal și de orice mic secret din trecutul acestuia.

2. O altfel de ducesă, de Mary Balogh-14.07.2017

  O nouă poveste plină de mister din epoca Regenței o aduce în prim plan pe frumoasa Josephine Middleton. Când tatăl ei o obligă să se mărite cu un bărbat cunoscut pentru aventurile lui sentimentale, Josephine nu găsește altă soluție decât să fugă la mătușa ei. Dar drumul este plin de pericole…

3. Ademenirea unei doamne, de Nora Roberts-21.07.2017

   Cel de al doilea volum al seriei Stanislaskis urmărește viața complicată a lui Sydney Hayward. Când compania familiei, cu toate problemele și complicațiile ei, îi cade pe umeri, Sydney abia mai are timp să respire… și în niciun caz  nu se gândește la o relație care să îi complice și mai mult viața. Iar Mikhail Stanislaski este o complicație…

4. Speranțe renăscute, de Debbie Macomber-28.07.2017

   Unul dintre localnicii bine cunoscuți din Cedar Cove dispare fără urmă. Soția și fiicele sale sunt înmărmurite, dar refuză să creadă că Dan a dispărut pentru totdeauna. Ele așteaptă și speră să se întoarcă, dar misterul le dă peste cap întreaga viață.

Sursa: Libertatea pentru femei

Sursa foto: Pinterest

Păcate sacre, de Nora Roberts-Editura Miron-prezentare

Editura Miron

   De dogoarea verilor din Washington nu poţi scăpa… şi nici de contorsionata slujbă a “Preotului” – un nebun care strangulează blonde zvelte, drăguţe, cu eşarfa de mătase albă folosită de preoţi la oficierea serviciului divin, lăsînd lîngă acestea notiţe prin care îşi absolvă victimele de păcate.
Ceea ce le dă cu adevărat de furcă frumoasei Tess Court şi lui Ben Paris – doi pasionaţi ai profesiilor lor şi care nu reuşesc să păstreze o distanţă profesională între ei, este flacăra pasiunii oarbe, fierbinţi.
Tess Court, psihiatrul de elită, desemnată de primar să se ocupe de acest caz este zveltă, drăguţă şi blondă…
Ben Paris, un ofiţer de poliţie plin de magnetism, care se ocupă de investigaţii, nu îi poate rezista lui Tess.
Dar mai este cineva care a pus ochii pe Tess… cineva care visează să o salveze, să-i cureţe sufletul de păcate, recurgînd la insolita lui metodă de absolvire în noaptea tăcută, fierbinte.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, librarie.net. Editura Miron

Pasiune obsesivă, de Tami Hoag-Editura Miron-prezentare

   California 1984. Trei copii care alergau prin pădurea din spatele şcolii descoperă cadavrul unei femei pe jumătate îngropat, cu gura şi ochii lipiţi. Alături de copii apare şi profesoara lor, Anne Navarre, care e martoră, cu inima sfîşiată, la distrugerea inocenţei lor. Ceea ce nu ştie ea este ca va fi martoră la distrugerea inocenţei unei întregi comunităţi ale cărei secrete încep să fie dezvăluite din cauza activităţii unui criminal în serie. Detectivul Tony Mendez, prospăt sosit de la cursurile de pregătire ale FBI-ului este însărcinat să facă profilul criminalului şi să cerceteze secretele scoase la iveală de anchetă. Atît Mendez cît şi Navarre nu mai sînt siguri dacă nu cumva cei care aveau mai mult de suferit erau victimele, sau prietenii şi familia criminalului, care deocamdată nu ştiau cu ce psihopat aveau de-a face.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, librarie.net. Editura Miron

%d bloggers like this: