Carti de dragoste

„Oare ce faci dacă îți întâlnești sufletul pereche ... la momentul nepotrivit?” – Lauren Kate.

Tentația, de A. Stephanie-vol. 1 Nimic după noi (trilogie)

 recenzie

Titlu: Tentația
Autor: A. Stephanie
Editura: Smart Publishing
Anul: 2016
Pagini: 448

    Dacă dragostea s-ar putea reduce la o formulă matematică, prin care necunoscuta să fie logic dedusă și precis stabilită, lucrurile pe pământ ar fi, cu siguranță, mai simple. Dar nu e chiar așa… iar atunci când dragostea apare în complexul decor al îndoielii, fiecare clipă a existenței e însoțită de trăiri intense, de clipe tensionate și de teama de a lua decizii.
Citind „Tentația” de A. Stephanie, urmărești traiectoriile ascendente ale sentimentelor tinerilor aflați la vârsta la care deciziile par să nu aibă logică și sunt însoțite de adevărate taifunuri lăuntrice.

    Trecând de părerile aflate chiar pe primele pagini ale cărții, păreri care-ți trezesc curiozitatea, intri deja într-o stare de suspans, așteptările cresc, iar povestea nu dezamăgește deloc, dimpotrivă, te poartă într-un tumult al emoțiilor, al indeciziilor, al răzgândirilor în care cititorului îi este imposibil să nu se implice.
„Tentația” e o carte trăită sub presiunea emoțiilor, e un segment care pare rupt din realitatea zilelor noastre, expunând dileme și frământări trăite la vârsta iubirilor vulcanice.
    Deși personajele creează o figură matematică, frământările lor sunt departe de a se rezolva apelând la formule. Subiectul cărții este de actualitate, acesta reprezentând confuziile create de instabilitatea sentimentelor și modul în care tinerii devin uneori spectatorii propriilor vieți, minunându-se chiar ei înșiși de gradul mare de nehotărâre, de instabilitate, de tumultul sentimentelor, de turnurile pe care viața le suportă atunci când se face trecerea de la adolescent la tânăr adult.
     Totul începe când Blair, o tânără aflată în priul an de facultate, realizează că relația sa cu Arden nu mai merge la fel ca înainte, iar pe fondul acestor neînțelegeri apare și intrigantul Aiden, fratele geamăn al lui Arden, un personaj care dă peste cap existența fetei și nu numai. După ce face câteva confuzii între cei doi frați (în ipostaze nu tocmai decente), Blair are de făcut față unor încercări ale vieții demne de un film cu mult suspans.
     Personajele sunt tipologii ale societății actuale, iar circumstanțele în care ele se desfășoară nu sunt altceva decât decorul actual al unei epoci în care dragostea, deși ultrastudiată de către mii de specialiști, rămâne totuși o mare dilemă.
     Cartea are un ritm alert, episoadele de ironie alternează cu gândurile meditative, cu frământările personajelor, desfășurate în cele 30 de capitole în care autoarea precizează în titlu personajul căruia îi aparține mărturisirea. În acest fel, cititorul află nu doar versiunea lui Blair, ci și a lui Aiden.
     Acțiunea se transformă într-un incitant duet al pasiunilor ținute în frâu, pasiuni care ajung la apogeu și apoi răbufnesc cu scene picante, cu excese de furie, cu regrete și cu îndrăzneli. Pe lângă dilemele legate de iubire, Blair se mai confruntă și cu probleme de familie, fiind afectată și de neînțelegerile dintre părinții săi. Din punctul de vedere al situațiilor conflictuale, „Tentații” este un episod copiat din realitatea zilelor noastre. Trăim într-o epocă în care teoretizăm mult conceptul de comunicare, însă nu se știe din ce motive, nu îl aplicăm în cadrul relațiilor.
     Personajul feminin Blair trece de la inocență la pasiune, de la tristețe la momente de extaz, trăind cu maximă intensitate fiecare clipă. Arden și Aiden sunt doi frați gemeni care par să întruchipeze firi diferite, însă fiecare având caractere surprinzătoare.
     Dacă Blair se va îndrăgosti de Aiden, dacă Arden va dispărea definitiv din viața sa… toate acestea le veți afla pătrunzând în tainele acestei minunate cărți – „Tentația”.
     Cartea se citește ușor, dialogurile dintre personaje fiind deseori picante:

„-Poate ar trebui să pleci, am spus, sigură pe mine.
-Ești cumva iubita lui? s-a răstit la mine.
Am zâmbit.
-Nu-i treaba ta.
A pufnit iritată, apoi s-a întors spre Aiden și a spus pe un ton amenințător:
-Îl vreau înapoi și n-o să mă las bătută.
-E cam târziu pentru asta.”

„-Iubito, dormi? Am auzit vocea lui Aiden ca prin vis.
-Nu, am mormăit eu.
-Mută-te cu mine.
M-am înecat cu propria salivă, cu propria limbă și cu propriile cuvinte care mi-au rămas în gât.
-Dorm, am spus, cu respirația sacadată.”

    Iată și alte fragmente din carte:

„Iubito, m-ai băgat într-un mare rahat. Știu că ți-am spus să nu te îndrăgostești de mine, dar al naibii să fiu dacă tu n-ai început să te plimbi prea mult prin mintea mea. De fapt, iubito, uită ce am spus.”
„Undeva, între momentul în care am întâlnit-o prima oară, iar ea s-a abandonat în brațele mele, până în acel moment în care ea îmi cerea siguranță, m-am îndrăgostit de ea.”
„-Sensibilo, a rânjit.
Am luat ceașca și mi-am turnat cafea. Eram prea nervoasă ca să-l întreb dacă voia și el.
-Arogantule.
-Panicato.
-Ticălosule, am zis îmbufnată, făcându-mi mâinile căuș în jurul ceștii.”

    În final, vă voi dezvălui doar motto-ul de la începutul cărții: „Oare ce faci dacă îți întâlnești sufletul pereche … la momentul nepotrivit?” – Lauren Kate. Întrebarea este motivul frământărilor personajelor din carte și, de ce nu, poate fi subiect de meditație pentru cititori, indiferent de vârstă.
„Tentația” nu este doar primul volum din trilogia „Nimic după noi”, ci este o carte după care rămâi ca într-o stare de transă, gândindu-te cât de complex este acest sublim sentiment – iubirea.

    A. Stephanie este o scriitoare cu o mare abilitate de a așterne emoția pe hârtie și de a te ține captiv în poveste, de a te face părtaș la dilemele personajelor. Nu pot să mai adaug decât că aștept cu nerăbdare și următoarele volume.

Cartea Tentația este oferită pentru recenzie de autoarea A. Stephanie. Cartea poate fi comandată de pe site-ul personal al autoarei- astephanie.ro

Autor: Rodica Pușcașu

Un bildungsroman captivant, O fată ca tine este în primul rând o carte despre iubire, solidaritate şi forţă morală într-o lume în derivă, care, împletind aparent mărunte istorii personale cu istoria mare, devine povestea unei generaţii pierdute.

O fată ca tine,de Maureen Lindley

Editura: Humanitas Fiction 
Colecţia: Raftul Denisei
Număr pagini: 384

    Un bildungsroman captivant, O fată ca tine este în primul rând o carte despre iubire, solidaritate şi forţă morală într-o lume în derivă, care, împletind aparent mărunte istorii personale cu istoria mare, devine povestea unei generaţii pierdute.

    În 1939, în Angelina, un prăfuit orăşel californian, segregarea rasială e un fapt cotidian: în curtea şcolii se joacă doar copiii albi, iar la sfârşitul orelor numai copiii japonezi se grăbesc spre casă. Satomi Baker, „o fată de paisprezece ani a cărei frumuseţe viitoare deja se întrevede“, pe jumătate japoneză, înfruntă prejudecăţile şi clişeele americane cu impetuozitatea specific vârstei: neaparţinând în întregime niciuneia din cele două lumi, în fiecare din ele e percepută drept o străină. Când începe războiul, tatăl ei se înrolează voluntar şi îşi pierde viaţa în atacul de la Pearl Harbor. Comunitatea japoneză, tolerată până atunci, este învinuită şi demonizată, iar în scurtă vreme toţi membrii ei sunt deportaţi într-un lagăr dintr-o zonă aridă. Pentru Satomi începe o călătorie complicată, a maturizării precoce, a descoperirii de sine şi a afirmării identităţii într-o societate încă nepregătită să o accepte

Sursa text şi foto: Editura Humanitas Fiction

„My dilemma... este senzația internetului și a librăriilor, deopotrivă."

În curând la Editura Litera-My Dilemma Is You de Cristina Chiperi

    Primul volum al cărții MY DILEMMA IS YOU, de Cristina Chiperi!cristina chiperi
O liceană din orașul Padova, născută în Moldova, a reușit să devină una din cele mai citite scriitoare ale tinerilor italieni. Istoriile sale, scrise cu ajutorul smartphone-ului și publicate pe o platformă web, au devenit foarte populare, astfel că au ajuns într-un final în librăriile din Italia, materializate într-o trilogie.

Povestea cărții:
Cristina Evans trăiește la Los Angeles și crede că are o viață perfectă, până în ziua în care părinții ei hotărăsc să se mute la Miami. Totul se năruie pentru adolescenta de șaisprezece ani, care se vede obligată să-și părăsească prietenii dintotdeauna și să ia totul de la capăt într-un alt oraș, la o altă școală. Deși Los Angeles-ul și cei mai buni prieteni de acolo rămân permanent în gândurile ei, Cristina reușește foarte repede să se acomodeze în noua casă și să se împrietenească cu câțiva dintre cei mai populari elevi ai liceului. Toți o primesc în cercul lor, mai puțin Cameron și Susan, iubita lui, care o privesc amandoi cu ostilitate. Și astfel, printre tot felul de întâmplări mai mult sau mai puțin plăcute, Cris reușește să-și facă o nouă prietenă, Sam, și se îndrăgostește de Matt. Deși lucrurile par să meargă din ce în ce mai bine în viața ei, ițele inimii ajung să se încurce tot mai mult când Cris și Cameron încep să-și dea seama că antipatia pe care o simt unul față de celălalt ascunde, în realitate, un sentiment complet diferit. Vor accepta oare cei doi tineri să privească în față această descoperire și să lupte pentru a fi împreună?

„My dilemma… este senzația internetului și a librăriilor, deopotrivă. Cititorii și fanii au înnebunit complet: nimic altceva nu mai există“ La Repubblica

Sursa text şi foto: Editura Litera

by -
17

,,Cronica unei despărțiri” e jurnalul unei fete al cărei nume nu-l cunoaștem

 Cronica unei despărțiri, de Andreea Chiuaru-capriciile adolescenței

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 290

recenzieandreea-chiuaru-700x519

   Andreea Chiuaru s-a născut la Câmpina, în 1995. În prezent, locuiește în București, unde este studentă  a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, specializarea Jurnalism, din cadrul Universității București. Începând din anul 2014, deține un blog personal (www.blogpentrusuflet.ro) pe care scrie atât despre experiențele personale, cât și texte motivaționale. Andreea este, înainte de a fi scriitoare și blogger, o cititoare pasionată și consideră că scriitura, ca și orice altă meserie, se învață. Cronica unei despărțiri (2016) reprezintă romanul ei de debut.

     De când am auzit de apariția acestei cărți mi-am dorit s-o citesc. Am intuit că-mi va plăcea. Așa a și fost. Am terminat-o în câteva ore, însă am mai petrecut ceva timp pentru a reflecta asupra celor scrise. Am trăit la intensitate maximă, m-am regăsit pe mine însumi printre rândurile așternute de Andreea Chiuaru, m-am simțit de parcă eu însumi aș fi parte al acestei povești…

     ,,Cronica unei despărțiri” e jurnalul unei fete al cărei nume nu-l cunoaștem. Ea poate fi, după cum spune și autoarea, orice adolescentă, orice fată ce citește cartea. Începând cu data de 18 iunie ea începe să scrie în acest jurnal, ce va fi, în cele din urmă, cronica despărțirii sale de Alex, de băiatul pe care-l iubește. După o relație, după o frumoasă poveste de dragoste adolescentină, încărcată cu inestimabile amintiri, dar și cu animozități, ceva se întâmplă.

     Destinul pare să fie împotriva celor doi. Banala ei decizie de a merge la mare cu Maria, o veche prietenă, pune capac relației lor. Alex e sigur că a fost înșelat, ceea ce de fapt nu s-a întâmplat. Naratoarea suferă nespus de mult, e neliniștită, conștientă că-l iubește prea mult pe Alex. Amintirile nu-i dau pace, iar micuțul lor orașel e plin de ele. De asemenea, o întâlnire întâmplătoare a celor doi e inevitabilă. Își dorește ca totul să fie ca înainte, să treacă peste acest hop, peste această ceartă…

    Alex își găsește pe altcineva, pe neatrăgătoarea și mironosița Ioana. Își deschide sufletul în fața ei, după care nu îndrăznește să-o rănească, să-și bată joc de sentimentele ei, deși încă nu a uitat-o pe fosta. Protagonista noatră încearcă și ea să-și găsească pe cineva, îl face gelos pe Alex fără să vrea, însă degeaba. Inima ei îi este oferită lui Alex. Ea e în stare de sacrificii, însă el nu.

     De-a lungul lunilor se regăsesc de câteva ori, ea îl vizitează, i se oferă trup și suflet. Mereu când crede că soarele pe ieși și pe strada ei, este dezamăgită. Atât timp cât Alex nu-i dă papucii Ioanei, nimic nu va putea fi reparat. Adolescenta trece prin perioada critice, în care stă adâncită în gândurile sale și în jurnalul în care le așterne. I se adresează de multe ori în scrisorile sale. Scrisori care nu vor ajunge niciodată la destinatar. De-ar ști Alex ce se află în sufletul ei, ce lupte aprige poartă cu ea însăși…

    Toate încercările ei de a-l recâștiga sunt în zadar, toate încercările de a-și găsi pe altcineva care s-o ajute să uite sunt eșuate. Împlinește 18 ani. Timpul trece. Ultimele cuvinte scrise sunt datate în luna mai. Aproape un an de lacrimi, de remușcări, de speranțe deșarte. Ea și Alex vor mai fi împreună vreodată? Această întrebare o macină, însă reușește să vadă partea bună a lucrurilor: a pierdut un băiat, însă a câștigat pasiunea pentru scris…

     Andreea Chiuaru mânuiește condeiul cu îndemânare, face din povestea protagonistei și a lui Alex povestea oricăror alți doi adolescenți. Totul este un elogiu adus primei iubiri. Nimic nu se aseamănă cu ea, cu intensitatea sentimentelor ce păstrează  încă o urmă din inocența copilăriei. Andreea Chiuaru scrie cu mult talent, nu-și expune propriul jurnal, însă pune o bucățică din sufletul ei în această poveste, poveste pe care eu vi-o recomand cu drag!

        FRAGMENTE:

,,Așa că, te rog, nu o duce în locurile noastre! Asta nu ți-aș mai ierta-o.  A treia bancă de pe bulevard, sub castanul ăla bătrân, unde am vorbit ultima dată despre viitor, când țineam capul în poala ta, păstreaz-o doar pentru noi. Și n-o duce nici pe banca unde mi-ai furat primul sărut. Dacă va dori să se așeze acolo, tu spune-i că nu-i drept. Și n-o duce nici pe canapeaua din living unde stăteam adesea de vorbă cu mama ta. Iar de va ajunge la tine acasă, n-o lăsa să-și pună capul pe perna albastră, puțin descusută într-un colț. Toate acelea sunt ale mele și mă voi întoarce într-o zi!”

,,Înainte să-l cunosc, credeam că n-am să iubesc niciodată un alt om în afară de mine. Apoi a apărut el. Nu știu prea bine cum s-a născut dragostea noastră. L-am iubit aproape din prima clipă. Iubirea nu mă durea. Ba era chiar cel mai frumos lucru care mi se întâmplase. Am încetat să mai citesc povești de dragoste pentru că o trăiam pe cea mai frumoasă dintre toate. Apoi, ploaia mea caldă de vară s-a transformat în furtună. A devenit totul pentru mine, iar apoi a plecat. Și cu toate că în toți anii de școală am excelat la învățătură, nimeni nu m-a învățat vreodată cum aș putea trăi fără Alex.”

,,Mulțumesc, Alex, pentru că mi-ai fost alături prin toate capriciile adolescenței, pentru că m-ai ascultat când îți istoriseam certuri cu părinții, probleme de la școală, ba chiar și relații eșuate. Mulțumesc pentru că mi-ai dăruit această minune – scrisul. Mulțumesc chiar și pentru că mi-ai frânt inima. Poate că așa a trebuit să se întâmple. Poate am avut nevoie de toate astea pentru a învăța să fiu fericită cu altcineva.”

      LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Cronica unei despărțiri este oferită pentru recenzie de autoarea Andreea Chiuaru.

Autor: Cosmin

Imaginaţi-vă că Dumnezeu şi Lucifer îşi lansează o ultimă provocare, pentru a pune capăt eternei lor rivalităţi

Şapte zile pentru o eternitate,de Marc Levy

Editura: Trei

Număr pagini: 248

Titlul original: Sept jours pour une éternité

Traducere de: Marie-Jeanne Vasiloiu

    Imaginaţi-vă că Dumnezeu şi Lucifer îşi lansează o ultimă provocare, pentru a pune capăt eternei lor rivalităţi: îşi trimite fiecare câte un agent pe pământ. Lucas şi Zofia au la dispoziţie şapte zile pentru a-şi îndeplini „misiunea” încredinţată de prea-puternicii lor „şefi” şi a triumfa unul asupra celuilalt. Până la urmă, cine credeţi că va guverna lumea: Binele sau Răul?
Legându-se printr-un pariu atât de absurd, Dumnezeu şi Lucifer au prevăzut totul în cele mai mici detalii, mai puţin faptul că destoinicii lor agenţi ar putea să … se îndrăgostească unul de celălalt.
Ca şi în celelalte romane ale sale, Marc Levy ne pune în faţa incredibilului, căruia îi dă farmec şi îi conferă poveste, înscriindu-l într-un univers de umor, tandreţe şi situaţii inedite.

Marc Levy este unul dintre cei mai populari scriitori din ultimii ani. Cariera sa demarează într-un mod absolut surprinzător la vârsta de 39 de ani, când îşi publică în Franţa prima carte, Şi dacă e adevărat… (Editura Trei, 2004), roman care avea să se vândă în întreaga lume în peste 10 milioane de exemplare şi care a fost ecranizat de Steven Spielberg (2005).
De acelaşi autor, Editura Trei a mai publicat până acum şi romanele: În altă viaţă, Te voi revedea, Unde eşti, Prietenii mei, iubirile mele, Copiii libertăţii, Prima zi, Prima noapte, Hoţul de umbre.

Sursa: Editura Trei

Primul volum din seria Frații Maddox

Dulcea uitare, de Jamie McGuire-Primul volum din seria Frații Maddox

Editura: Trei

Număr pagini: 352

Titlul original: Beautiful Oblivion

Traducere de: Oana Duşmănescu

Anul apariţiei: 2016

Primul volum din seria Frații Maddox
De la autoarea bestsellerurilor Fericirea mea ești tu și Fericirea începe azi

Cami are un iubit obsedat de muncă și care o cam neglijează. Deși Cami încearcă să facă să funcţioneze această relație la distanţă, se pare că nu e atât de ușor…
Brusc, în viața ei apare Trent Maddox, un fost coleg de liceu. Trent, cel cu brațele tatuate. Trent, după care toate fetele sunt topite.
Cami și-a jurat că nu va fi niciodată pe lista lui. Crede că n-o poate păcăli cu tertipurile sale.
Dar băiatul care fură inimi e hotărât s-o facă să se îndrăgostească nebunește de el…

„O lectură apetisantă de vară, perfectă pentru jocul de-a seducția.” – USA Today

Jamie McGuire scrie cu plăcere și lejeritate, iar fanii genului romance vor adora pur și simplu revărsarea de emoții pure. Povestea lui Cami și Trent e irezistibilă.” – Romantic Times

„Dar sunt sigură că dacă ai ști toată povestea, Trenton, ai fugi de lângă mine și nu te-ai mai uita înapoi.
Nu vreau toată povestea. Te vreau doar pe tine.”

Jamie McGuire a fost crescută de mama ei în Blackwell, unde a absolvit liceul în 1997. A urmat Northern Oklahoma College, University of Central Oklahoma și Autry Technology Center, pe care l-a absolvit cu o diplomă în radiologie. Jamie locuiește în Enid, Oklahoma, cu soțul său și cei trei copii ai lor.
Debutul ei literar l-a reprezentat Providence, o trilogie care îmbină tema dragostei cu fenomenele paranormale.
Printre cărțile de mare succes care au urmat se numără Beautiful Disaster (Fericirea începe azi, Editura Trei, 2013) și Walking Disaster (Fericirea mea ești tu, Editura Trei, 2013), cărți ce au devenit fenomene ale pieței de carte, înregistrând vânzări fabuloase.

Sursa: Editura Trei

“Pasiune şi putere de convingere, seducţie şi scandal… "

Seria Hathaways-Lisa Kleypas-poveşti cu parfum de levănţică

 

     Poveşti frumoase de dragoste din alt timp, cu parfum de levănţică ce te relaxează şi te fac să vrei ca la miezul nopţii să iubeşti până în zori, să reîncepi în fiecare seară să fii Beatrix ca mai apoi să îţi doreşti să o descoperi pe Lisa Kleypas.

    Seria Hathawys, o serie cu parfum de iubire, seducţie, secrete, scandal, destin, şi nu în ultimul rând poveşti de o frumuseţe aparte, iar ca bonus veţi descoperi două personaje ce provin din şatra de ţigani. Cum au ajuns sau ce sunt ei/ele mai exact, ce secrete au, citiţi în cărţile ,,La miezul nopţii vei fi a mea” şi ,,Iubeşte-mă în zori”. ,,Iubeşte-mă în fiecare seară” ne aduce şi aici ceva diferit, fiţi cu ochii pe proprietarul de hotel. Nu în ultimul rând celelalte două au şi ele elementele lor distincte-guvernanta şi prin esenţă Beatrix. Şi să nu uităm de personajele feminine: inocente, puternice, isteţe, ieşite din tiparul scorţos, pline de umor şi farmec. Iar personajele masculine: puternice, seducătoare şi intrigante.

1. La miezul nopţii vei fi a mea-Mine Till Midnight (2007)la miezul noptii vei fi a mea

Editura: Miron

An apariţie România: 2012

Număr pagini: 250

Gen: historical romance

    O femeie cu posibilităţi modeste întâlneşte un bărbat din înalta societate, iscusit în arta seducţiei… O moştenire neaşteptată îi ridică familia la rang de aristrocratie.
     Amelia Hathaway descoperă că a avea grijă de surorile ei mai mici şi de rătăcitul ei frate este incomparabil mai uşor decât să navigheze printre meandrele înaltei societăţi.
     Şi mai provocatoare este atracţia pe care o simte pentru Cam Rohan, un bărbat înalt, brunet şi periculos de frumos. Când delicioasa Amelia îi cere ajutorul, Cam are gând să-i ofere doar prietenia lui… dar intenţiile nu se potrivesc cu dorinţa care îi orbeşte pe amândoi. Va putea oare un bărbat care dispreţuieşte tradiţiile să se simtă atras de un aranjament numit căsătorie? Viaţa în înalta societate londoneză este pe cale să devină tot mai fierbinte…

2. Iubeşte-mă în zori-Seduce Me At Sunrise (2008)iubeste-ma in zori

Editura: Miron

An apariţie România: 2012

Număr pagini: 335

Gen: historical romance

     Kev Marripen a tânjit după frumoasa şi educata  Winnifred Hathaway de când familia ei l-a salvat de la moarte, pe când nu era decât un copil. Dar acest ţigan frumos este un bărbat cu origini misterioase şi se teme că bezna trecutului sau ar putea să o distrugă pe delicata  şi luminoasa Win. Aşa că el refuză să se supună tentaţiei… şi în curând Win e despărţită de el de o devastatoare lovitură a sorţii. Apoi Win revine în Anglia… doar pentru a afla că iubitul ei Kev s-a transformat într-un bărbat dur, care-şi va nega iubirea, indiferent de consecinţe. Între timp, un pretendent atractiv şi seducător a pus ochii pe Win. Kev trebuie să acţioneze acum sau niciodată. Dar mai întâi trebuie să se confrunte cu un secret periculos privind destinul sau… altfel, riscă să  o piardă pe singura femeie pe care a iubit-o vreodată.

3. Iubeşte-mă în fiecare seară-Tempt Me at Twilight (2009)iubeste-ma in fiecare seara

Editura: Miron

An apariţie România: 2012

Număr pagini: 383

Gen: historical romance

     Poppy Hathaway îşi iubea foarte mult familia ciudată, dar tînjea după normalitate. Soarta o aruncă în braţele lui Harry Rutledge, proprietar de hotel şi inventator bogat, cu o viaţă ascunsă şi periculoasă. Când Poppy îşi distruge reputaţia din cauza lui, îi acceptă propunerea în căsătorie, doar ca să afle că Harry îi oferea toată dragostea lui, dar n-avea încredere în ea. Harry era dispus să facă orice ca s-o păstreze pe Poppy, dar nu era gata să-şi deschidă sufletul în faţa ei sau a altcuiva. Însă Poppy insistă să-i fie soţie din toate punctele de vedere. În timp ce dragostea şi pasiunea lor se împlinesc, apare şi un duşman de temut. Dacă Harry doreşte s-o păstreze pe Poppy de partea lui, atunci va trebui să cedeze şi să-i destăinuie totul.

4. Pînă dimineaţă căsătoriţi-Married By Morning (2010)Pina dimineata casatoriti

Editura: Miron

An apariţie România: 2012

Număr pagini: 384

Gen: historical romance

    El e tot ce vrea să evite… Timp de doi ani, Catherine Marks a fost guvernata surorilor Hathaway. Totul era plăcut, cu exceptia contelui Leo Hathaway, fratele mai mare al fetelor, un tip arogant şi distant. Cat cu greu şi-ar fi închipuit că certurile lor permanente ascund o puternică atracţie reciprocă, până într-o zi, când unul dintre conflicte se termină cu un sărut neaşteptat. El îi propune să se căsătorească.

     Dar ea nu este ceea ce pare. Comportamentul respectabil al Catherinei ascunde un secret, care ameninţă să o distrugă cu desăvîrşire. Pericolul de care Cat încearcă să scape e gata să-I despartă pentru totdeauna – doar că doi îndrăgostiti hotărîţi pot găsi o cale de a alunga umbrele şi de a se supune dorinţelor lor…

“Pasiune şi putere de convingere, seducţie şi scandal… “

5. Beatrix- Love In The Afternoon (2010)Beatrix

Editura: Miron

An apariţie România: 2012

Număr pagini: 352

Gen: historical romance

 Ca iubitoare de animale şi de natură, Beatrix Hathaway s-a simţit întotdeauna mai bine în mijlocul  naturii decât în saloanele de bal.

   Frumoasă şi cu o gândire liberă, Beatrix nu fusese niciodată cucerită şi nici curtată în mod serios… şi se resemnase la gândul că nu va găsi niciodată iubirea.

   Prietena ei, Prudence Mercer, primeşte o scrisoare de la nobilul Christopher Phelan, aflat pe front şi marcat de grozăviile războiului. Prietena ei o lasă pe ea să răspundă la scrisori, în numele ei.

    În curând corespondenţa dintre Beatrix şi Christopher se transformă în ceva desăvârşit şi profund şi când el se întoarse, e hotărât să o ceară în căsătorie pe femeia de care s-a îndrăgostit. Dar blonda şi cocheta Prudence i se pare o străină lipsită de sensibilitate, spre deosebire de Beatrix, alături de care descoperă bunătatea, devotamentul şi iubirea adevărată.

“Caractere superbe, nuanţate, o chimie ardentă şi inteligenţă extremă…” Booklist

Frannie Darling a copilărit în cartierele rău famate ale Londrei printre escroci, hoți de buzunare și spărgători.

În căutarea plăcerilor interzise, de Lorraine Heath-Colecţia ,,Iubiri de poveste”

     Sâmbată 23.07.2016, apare cartea În căutarea plăcerilor interzise, de Lorraine Heath, volumul al treilea al seriei “Rebelii din St James“, în Colecţia ,,Iubiri de poveste”. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu ziarul Libertatea.

     Frannie Darling a copilărit în cartierele rău famate ale Londrei printre escroci, hoți de buzunare și spărgători. Deși a supraviețuit unei copilării dure și a devenit o femeie realizată, nu vrea să aibă nimic de-a face cu bărbații care o doresc. Așa că își împarte timpul între clubul pentru care lucrează în calitate de contabilă și orfelinatul unde le acordă adăpost copiilor străzii. Își poate purta singură de grijă și se simte în siguranță – până când un bărbat cu un farmec diabolic îi amintește că viața este plină de pericole. Să o aibă în așternut fără s-o ia de nevastă, aceasta este dorința simplă a lui Sterling Mabry, al optulea duce de Greystone.
Frannie îi detestă pe nobilii aroganți, interesați numai de propriile plăceri. Atunci de ce tremură de dorință numai la gândul unei aventuri clandestine cu el? Aristocratul apăsat de un secret sumbru și tânăra cu origini modeste care își dedică eforturile salvării orfanilor nu ar trebui să aibă multe în comun dincolo de pasiunile interzise. Și totuși…

Sursa: Cărţi Romantice

"Caleidoscopul inimilor e combinatia perfectă de pasiune, suferinţă şi emoţie care te va însoţi multă vreme după ce vei închide cartea." - Whitney G., autoarea seriei bestseller Reasonable Doubt

Caleidoscopul inimilor, de Claire Contreras

Editura:Trei

Titlul original: Kaleidoscope Hearts

Număr pagini: 368
Traducere de: George Russo
Anul apariţiei: 2016

     Era prietenul cel mai bun al fratelui meu. N-ar fi trebuit să devină iubitul meu. Am crezut că o să dăm amândoi totul uitării şi o să mergem mai departe.

Unul dintre noi a reuşit.

Unul dintre noi a plecat.

Acum s-a întors, privindu-mă ca şi când ar vrea să mă devoreze. Şi toate acele sentimente pe care le-am transformat în furie capătă acum un alt chip, unul care mă sperie.

Ultima dată mi-a frânt inima.

De data asta o să mi-o facă bucăţi.

   “Caleidoscopul inimilor e combinatia perfectă de pasiune, suferinţă şi emoţie care te va însoţi multă vreme după ce vei închide cartea.” – Whitney G., autoarea seriei bestseller Reasonable Doubt

“O frumoasă poveste despre pierdere, iubire şi despre cum să-ţi asculţi inima chiar şi când e frântă.” – Corinne Michaels, autoarea seriei de succes Belonging

“Chimia dintre Oliver şi Estelle e magnetică! Recomand cu multă căldură această carte fantastică!” – Melissa Brown

Claire Contreras e o autoare cu vânzări record, potrivit publicaţiilor New York Times şi USA Today.

Are doi copii, trei câini şi a supravieţuit luptei împotriva cancerului de sân. Îi place să scrie orice, de la poveşti pentru copii, la cărţi cu tentă erotică, dar cel mai mult îi place să scrie poveşti de dragoste contemporane. Atunci când nu scrie, citeşte şi visează la locuri pe care îşi doreşte să le viziteze.

Sursa: Editura Trei

Cred că există ceva și dincolo de „Dincolo”...

 „Dincolo: Am murit din fericire 3”, de Theo Anghel-un crescendo al fascinaţiei

Editura: Quantum Publishers
Număr pagini: 327
Anul apariției: 2016

      Când începi să citești cărțile lui Theo Anghel, te condamni singur la o frumoasă dependență. Totul începe ca la un joc cu nivele… pe care le parcurgi și simți că dincolo de fiecare final, mai există ceva. Seria romanelor sale înregistrează un crescendo al fascinației, al emoțiilor, al complexității acțiunii… și dacă după „Întoarcerea” și apoi după „Chaos” cititorul se poate întreba „Oare ce mai urmează?!”, ei bine, imaginația scriitoarei se dovedește a fi mai mult decât prolifică.

     „Dincolo” e un roman pe care îl trăiești trecând ca printr-un tunel al emoțiilor, e o cursă cu obstacole care par din ce în ce mai mari. E un concentrat al fricii, al deznădejdii, al curajului, dar și al speranței care – odată deschis – îți dezvăluie o lume nu doar stranie, ci mai ales abundentă în pericole. Lumea de „dincolo” e așa cum nici un personaj din această serie nu și-a imaginat vreodată… e o noutate crudă pe care personajele acestui roman o cunosc prin suferință.

     Pornind de la titlul sugestiv – „Dincolo” – prin care se intuiește un spațiu diferit față de spațiile prezente în volumele anterioare, totul aici prinde conturul noutății. Chiar și personajele, trăirile lor, starea lor de spirit… totul aici pare diferit… pentru că „Dincolo” e o lume pentru care cuvântul de ordine e frica.
Personajul principal, Oriana – pe care deja am îndrăgit-o din aventurile pe care le-a avut în celelalte două cărți ale seriei – se regăsește acum, după ce a trecut prin procedeul extragerii în finalul volumului „Chaos”, într-un tărâm anost, periculos. E un tărâm unde frica este simțită chiar și de îngerii ei, un loc al celor „recuperatorilor condamnați” pentru diferite delicte. La un capăt al acestui tărâm, există niște porți… însă cei prezenți par să se teamă în egală măsură și de ceea ce e dincolo de acestea.dincolo

     Dacă Oriana va reuși să scape din groaznica lume plină de demoni, o veți afla numai răsfoind paginile cărții. Tot ceea ce pot să adaug eu este că noua lume, deși în ansamblu e un monument al groazei, este creionată folosind o paletă mai amplă de mijloace descriptive, element care permite cititorului să devină parte a acțiunii, trăind emoțiile – fie ele negative sau pozitive – odată cu personajele.
Dincolo – într-o lume în care nimeni nu avea nevoie nici de apă, nici de hrană, ci doar de un lichid ciudat, adus de niște ființe impozante, păzite de către îngeri, acolo unde condamnații proveneau din diferite locuri ale pământului, dar reușeau să comunice printr-o limbă universală (pe care o știau fără să o fi învățat vreodată), acolo unde Ama și Abel trec prin suferințe groaznice – e un spațiu nerevendicat nici de Rai, nici de Iad.

      Personaje impresionante prin forța pe care o au, personaje de esență malefică creează un arc al tensiunii, lăsând cititorul cu impresia că este imposibil de scăpat cu viață după o întâlnire – fie ea și ocazională – cu ei. Avem persoanje precum: Belzebut, Asmondai, Rosier, Gresil, fiecare cu forțele sale puternice și cu intenția de a-și vărsa furia pe toți cei care le ieșeau în cale. Mă voi opri asupra lui Rosier cu câteva detalii. De o rară frumusețe, ca un zeu al virilității masculine, acesta avea o privire „al naibii de incitantă”, răvășind toate urmașele Evei prezente. Totuși, în ciuda aspectului sexy, sub alura de întruchipare a frumuseții masculine, se ascunde un demon cu uluitoare puteri distrugătoare.

     Firul acțiunii este țesut și de această dată cu elemente de umor, însă ele apar atât cu o frecvență, cât și cu o intensitate mai scăzută decât în celelalte două. Pe primul loc la capitolul „intensitate” stă, de această dată, dramatismul situațiilor limită – mult mai prezente și mai intense, mai grave, decât în celelalte două volume. Există însă și situații limită întretăiate de dialoguri pline de umor, de la care însă se trece relativ repede, la un dramatism de cote înalte.
-Ce cauți în Purgatoriu, Belzebut? Nu trebuia să fii în structura de conducere a Iadului?
-Să zicem că sunt în concediu.
-Fu rândul lui Abel să se prăpădească de râs.”

    Senzualul Marc (personajul care m-a fascinat în Chaos), apare și în acest volum, însă numai în visele Orianei (și nu numai).
„Petrecusem o noapte împreună și eu nu-mi mai aminteam decât momentul trezirii. Dacă aș fi știut că aveam să-l pierd, aș fi stat trează și i-aș fi urmărit fiecare respirație, i-aș fi studiat chipul până nu ar mai fi rămas niciun por nedescoperit”.

Când deschizi cartea „Dincolo” e ca și cum ai apăsa pe butonul „Inițiere” și ești teleportat instant acolo unde e Oriana, Ama, Abel și celelalte personaje care au conturat – cu atâta farmec – povestea aceasta.

     „Dincolo” e un roman complex și din punctul de vedere al diversității personajelor. Nu avem doar recuperatori și îngeri, avem și demoni puternici – o adevărată paletă de personaje, fiecare cu un caracter diferit, cu un alt aspect fizic, alte intenții și puteri. Miturile despre bunătatea absolută sau despre răutatea supremă sunt – în anumite circumstanțe – demontate. Abel nu se dovedește a fi atât de rău precum îi este menirea. Ama are și ea accesele ei de furie, nimic nu mai e ceea ce pare.

     Stilul autoarei, la fel de antrenant ca și în celelalte volume ale seriei, are, de această dată un ritm mai alert, situațiile sunt mai grave și mai dificil de rezolvat. La capitolul „imaginație”, Theo Anghel pare să se hrănească dintr-un interminabil izvor, furnizând scenarii inedite, replici picante așezate la locul potrivit, la momentul potrivit, de către personajul potrivit.

      Coperta relevă o ființă misterioasă în prim plan, cu o glugă care îi acoperă parțial fața, urmată de o fată sigură pe ea, emanând curajul de a face față chiar și celor mai dificile situații. Să vedem, însă și dacă tărâmul acesta, de „Dincolo” va reprezenta un obstacol trecut cu brio sau un capăt de linie pentru Oriana…

În final, îmi voi permite și o remarcă personală: încă de la primul volum al seriei, am îndrăgit-o pe Oriana, pe Ama și pe Abel… însă personajul care mi-a rămas în minte și cu care îmi dădusem întâlnire, nu a venit „Dincolo”. Aparițiile lui Marc au fost fugitive, el apărând în visul Orianei. Iată de ce, cred că există ceva și dincolo de „Dincolo”…
Recomand acest volum celor care preferă genul fantasy de bună calitate.

o realitate care m-a zdruncinat lexem cu lexem.

Fluturi de Irina Binder (volumul 3)

Editura: For You
Nr. pagini: 284

    Când eram mici cu toţii ascultam poveştile spuse de părinţi. Aşteptam cu înfrigurare continuarea; oare ce anume avea să se întâmple? Părinţii, însufleţiţi de curiozitatea noastră ne descriau în cuvinte cum Făt-Frumos a salvat-o pe prinţesă. Citind rândurile „Fluturilor” mi-am adus aminte de acele momente. Povestea cărţii nu a fost pentru mine o fantezie, ci o realitate care m-a zdruncinat lexem cu lexem. A fost ca şi cum aş fi păşit în adevărata lume, în realitatea care acaparează şi nu ne lasă pradă viselor de care suntem atât de legaţi. Persoana care a realizat toate acestea este Irina Binder.

    Primele volume ale seriei le-am citit cu un an în urmă, în perioada Bacalaureatului când aveam senzaţia că lumea mi se prăbuşea în cap. Nu ştiam ce anume voiam să fac mai departe, aveam emoţii şi am simţit nevoia unei lecturi eliberatoare, uşoare care să mă destindă. Astfel am întâlnit personajul Irina şi am înţeles semnificaţia unor „Fluturi”. Al treilea volum l-am aşteptat cu inima mică cât un purice; voiam să ştiu ce va urma. Acesta debutează cu imaginea protagonistei care aflase adevărul din spatele „prietenului imaginar” şi că prietena cea mai bună murise. Este în impas, pierduse trei vieţi: pe a Luminiţei, pe a lui Robert şi a prietenului imaginar. Picătură de durere după picătură, culminând cu uitarea de sine „învăţasem că nu ne aparţin nici măcar oamenii pe care îi iubim cel mai mult…putem fi abandonaţi fără niciun preaviz”. Irina se simte părăsită de cei apropiaţi „azi nu mai am nimic. Ce ciudată e viaţa asta!…Rămâi singur şi pustiit. Nu te mai ai nici măcar pe tine, fiindcă tu te-ai risipit iubind şi dăruindu-te tuturor”.

Fluturi

    Robert îi cere acesteia să îi ierte greşelile, dar tânăra nu vrea să audă nimic. Ea se va întoarce la Snagov; vrea să-i fie alături Cezarei, fiica lui Matei. Constată că nu mai are sentimente pentru acesta, nu îi mai pasă de minciunile lui „o femeie înşelată…va fi mereu complexată, nesigură, temătoare, precaută…ne străduim să fim frumoase şi perfecte pentru bărbaţii noştri, iar ei ne pot uita de îndată ce au ieşit pe uşă…de dragul lor ne schimbăm mult şi renunţăm la o mare parte din noi”. Este puternică, încearcă să păstreze aparenţele faţă de prietenii de familie, dar se simte goală pe dinăuntru „în afară de oamenii care mor din cauza accidentelor sau de bătrâneţe, ceilalţi mor de supărare, am spus. Atunci când supărăm un om, contribuim la moartea lui”, „pe parcursul vieţii înveţi de toate. Înveţi să trăieşti, dar şi să mori câte puţin, cu fiecare pierdere, cu fiecare eşec, cu fiecare renunţare, cu fiecare vis abandonat”. Aflăm cine a fost Luminiţa, ce s-a petrecut în familia acesteia şi distanţarea la care a fost supusă de mică. Nu doar atât, ne sunt descoperite mai multe rânduri despre personajul Angel care, puţin câte puţin, s-a legat de această tornadă a fluturilor. Pe tot parcursul operei, autoarea nu conteneşte din a ajuta lectorul la căutarea sinelui „merită lumea mai mult decât meritaţi voi…merită să vă sacrificaţi şi să renunţaţi doar ca să vă încadraţi în tiparele ei absurde?…lumea e plină de ipocriţi care fac tocmai lucrurile pe care le condamnă la alţii!”.

    Dragostea devine un simbol, ideal care se transformă într-o bombă şi care explodează la finele cărţii. Ceea ce Irina simte pentru Robert nu este atât de uşor de şters din minte şi din inimă „vreau sufletul, nu trupul”, „omul în care am crezut şi pe care am descoperit că nici măcar nu-l cunosc”, „suntem dependenţi de iubire şi nu ne place singurătatea”. Prietenia este o altă constantă în volum „oameni care te iubesc cu adevărat pentru ceea ce eşti, nu pentru ceea ce ai şi pentru oportunităţile pe care le văd în prietenia cu tine”. Simona, Timeea şi Angel rămân alături de Irina în cele mai negre momente şi nu o lasă să decadă. Ce se va alege de toate aceste personaje? Robert şi Irina vor avea curajul de a-l lăsa în urmă pe Matei? Rămâne de citit.
  

        „Fluturi” este relatat la persoana I, de naratorul obiectiv, realist, omniscient. Acţiunea urmăreşte un singur fir narativ: viaţa Irinei plină de suişuri şi coborâşuri. Personajul principal este unul complex: Irina este mai puternică decât majoritatea femeilor de vârsta sa, având grijă de o întreagă familie şi mai puţin de sine. Vrea să îi ajute pe ceilalţi, dar se neglijează. În primele volume pare a fi un zeu care planează deasupra tuturor, dar ni se arată contrariul: are, ca orice persoană, defecte bine punctate prin introspecţie şi caracterizare directă „sunt conştientă de calităţile mele, dar şi de defecte. Nu sunt o femeie ieşită din comun.”. Ceea ce mi-a atras atenţia e felul în care autoarea a introdus, pe ici şi pe colo, întâmplări petrecute altor personaje care au dat o mai mare forţă celor scrise. Minusuri ar fi descrierile spaţiale care sunt sumare şi utilizarea expresiilor în limba engleză care reduc din impactul pe care un volum scris integral în limba română l-ar avea.

    Un roman care dă de gândit: prezintă o viaţă „realizezi cât de mult te-ai irosit în viaţa ta. Realizezi cât de puţin valorează casa, maşina şi lucrurile pentru care ai muncit, uitând să-ţi trăieşti viaţa. Abia atunci realizezi cât de mult valorezi tu”; elemente de introspecţie reflectate de obiceiul protagonistei de a-şi nota gândurile în jurnal şi de a se autoanaliza; arată o iubire „Am simţit fluturii ăia blestemaţi care nu te lasă să uiţi toată viaţa senzaţiile acelea minunate…simt fluturii ăia ori de câte ori îmi amintesc vocea lui”.

Lectură plăcută dragi cititori!!!
Nota: 9/10

Libraria librex.roCartea Fluturi de Irina Binder (volumul 3) este oferită pentru recenzie de Librăria Librex. Cartea poate fi comandată de pe Librăria Librex Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei, vă puteţi abona la newsletter, dar puteţi urmări şi pe pagina de facebook.

Autor: Crina Stanciu

Este înconjurată de secrete care ameninţă să o prindă într-o capcană mortală. Ea va face tot ce este necesar pentru a recruta abilităţile lui Jacob folosind orice formă de convingere.

Pretenţiile unui crai de Mia Marlowe-Colecţia ,,Iubiri de poveste”-16.07.2016

Seria: Touch of Seduction: 1.Seducţie la prima vedere (Touch of a Thief), 2.Pretenţiile unui crai (Touch of a Rogue), 3.Touch of a Scoundrel

Detalii carte/Prezentare carteMia Marlowe

     Jacob Preston este cunoscut ca fiind cel mai mare crai al societăţii. Face ravagii printre doamne şi stârneşte ura domnilor. Este bărbatul care a încornorat pe majoritatea nobililor, seducându-le soţiile. Dar, Jacob se implică în relaţii amoroase numai cu doamnele disponibile, fără angajamente permanente.

     Are trei cerinţe pe care le doreşte de la o amantă: să fie pasională, să nu se implice sentimental, inima să rămân la locul ei, şi ca să se asigure că primele două cerinţe vor fi îndeplinite, în special a doua, doamna trebuie să fie căsătorită. Niciodată deburante sau virgine, văduve, într-un cuvând NU necăsăorite care să-l prindă în plasa sentimentelor şi angajamentelor.

     Dincolo de reputaţia lui de crai, Jacob este cunoscut pentru puterea lui de a detecta lucruri şi situaţii prin simţul tactil. Prin atingerea de obiecte poate vedea istoria lor şi ceea ce s-a întâmplat. A rezolvat multe crime neelucidate datorită puterilor lui, şi inteligenţei. Un bărbat misterios, enigmatic, atrăgător, puternic, fermecător, inteligent, o combinaţie mortală în rândul femeilor, dar şi al bărbaţilor.

    Lady Julianne Cambourne, este văduvă de aproximativ un an, şi crede că moartea soţului ei nu a fost o sinucidere, ci o crimă. A fost găsit înjunghiat cu un pumnal în inima. Acum, ea se află la mâna fiului vitreg care o ameninţă că-i retrage fondurile, dacă nu se căsătoreşte cu prietenul lui, pe care Julianne îl detestă.

    De asemenea ea a fost contactată şi de un individ necunoscut care doreşte un pumnal. Înainte să moară soţul ei a colecţionat nişte pumnale antice. Se pare că unul dinte pumnale ar face parte dintr-o colecţie misterioasă, numărul lor fiind de 6. Necunoscutul reuşise după lungi căutări să găsească cinci dintre ele, iar al şaselea presupune că se află printre pumnalele colecţionate de soţul ei, deci implicit se află la ea. ÎI oferă o sumă exorbitantă  pentru pumnalul cu nr. 6, cel care va reîntregi colecţia misterioasă. Suma o poate ajuta pe Julianne să scape de sub tutela fiului vitreg, dar din păcate habar nu are unde este pumnalul şi nici despre ce este vorba.

   Problema ei nu este neapărat că ar putea rămâne fără fonduri personale, ci îi este teamă că din lipsa lor va fi închisă casa ce adăpostea tinerele fete fără sprijin.

     Singura ei soluţie să rezolve misterul pumnalui, şi implict al morţii suspecte al soţului ei este să apeleze la serviciile lui Jacob, despre care auzise- atât de puterile lui cât şi de escapadele lui.

   Are toate atuurile să fie o o iubită pasională, nu se implică sentimental, dar a treia cerinţă nu o îndeplineşte-nu este căsătorită, şi asta este un impediment în a-l atrage pe crai şi o scoate din ecuaţia lui Jacob

   Dar, femeia se dovedeşte o mare ispită. O ispită care devine puternică, în special atunci când îi cere disperată ajutorul.

    Este înconjurată de secrete care ameninţă să o prindă într-o capcană mortală. Ea va face tot ce este necesar pentru a recruta abilităţile lui Jacob folosind orice formă de convingere.

Ce se întâmplă? Citiţi în cartea ,,Pretenţiile unui crai”, de Mia Marlowe ce apare sâmbătă 16.07.2016 în colecţia ,,Iubiri de poveste”. Cartea poate fi achiziţionată împreună cu ziarul Libertatea de la toate chioşcurile de presă la preţul de 14 lei.

Sursa foto: Cărţi Romantice

Sursa: Goodreads.com

Mândrie şi prejudecată de Jane Austen-Cele mai frumoase romane de dragoste

     Marţi, 12.07.2016, apare cartea Mândrie şi prejudecată de Jane Austen în colecţia ,,Cele mai frumoase romane de dragoste. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de ziare la preţul de 14.99 lei

      Elizabeth Bennet este întruchiparea perfectă a eroinei tipice pentru Jane Austen: inteligentă, generoasă, sensibilă, incapabilă de gelozie sau de orice alt păcat major. Am putea crede că asta o face o mironosiță insuportabilă, dar adevărul e că Lizzy este o tânără modernă și sofisticată, care, la nevoie, știe să dea o replică spirituală și politicoasă, însă mustind de sarcasm. Ocazia i se ivește din plin când îl cunoaște pe arogantul, dar onestul burlac Fitzwilliam Darcy, prototipul eroului romantic distant și intens masculin, care o tratează inițial cu superioritate și chiar cu grosolănie. Căci, fără îndoială, miza romanului, întrebarea care a făcut și face generații de cititori să întoarcă filă după filă până în ziua de azi este: vor ajunge Elizabeth și domnul Darcy, în ciuda diferențelor care îi fac aparent incompatibili, să fie împreună? Descoperiți răspunsul în această carte devenită clasică, savurând o poveste de dragoste scrisă după toate regulile artei și lăsându-vă fermecați de personajele ei memorabile!

Sursa> Cărţi Romantice

Rochia Aurie de Theo Anghel    

    Romanul “Rochia Aurie” al scriitoarei Theo Anghel a apărut în anul 2016 la editura Quantum Publishers şi are 246 de pagini. Trebuie remarcat că este publicat pe hârtie bună, cu tipar frumos şi pagină aerisită ceea ce uşurează mult lectura. Coperta este la rândul ei foarte frumos realizată cu o imagine atrăgătoare şi sugestivă. Pe prima pagină autoarea dă amănunte despre acest roman. Aflăm astfel că este primul ei roman scris încă din anul 2013 şi lăsat liber spre lectură cititorilor pe Wattpad, un site de creaţie literară. Succesul deosebit de care s-a bucurat în acest mod de lectură a determinat-o pe Theo Anghel să publice după trei ani romanul. Aşa că în ciuda faptului că este roman de început de carieră scriitoricească, cronologic vine după romanul “Întoarcerea” primul volum al trilogiei “Am murit din fericire” apărut anterior. Oricum sunt tipuri de cărţi complet diferite. “Rochia Aurie” este un roman de dragoste pe care autoarea îl şi dedică “tuturor îndrăgostiţilor”. Într-un interviu Theo Anghel face precizări necesare cititorilor care îi îndrăgesc toate romanele şi nu sunt puţini: “Primul meu roman serios a fost “Rochia Aurie”, un romance care a avut pe internet aproximativ 22000 de cititori…”

    Pentru mine a fost primul roman scris de o autoare din tânăra generaţie pe care l-am citit şi poate de aceea m-am apropiat de carte cu destulă emoţie. Dar lectura a fost o plăcere şi o surpriză  mai mult decât plăcută. Un roman de dragoste poate fi citit în mai multe feluri, cu inima deschisă  plonjând pur şi simplu  în povestea propriu zisă şi trăind crize şi clipe de fericire alături de eroii acţiunii, superficial pentru a petrece lejer câteva ore libere şi a te sustrage măcar pentru scurt timp grijilor cotidiene, din curiozitate nefiind un împătimit al genului, cu creionul în mână trecând pe planul doi povestea şi dorind să diseci tehnica literară a autorului. Eu am citit romanul cu plăcere pentru că îmi plac poveştile de dragoste, cu interes pentru că era o scriitoare tânără pe care nu o cunoşteam încă, cu dorinţa sinceră de a înţelege modul în care este privită dragostea acum în alt secol şi alt mileniu. Şi romanul mi-a oferit câteva ore plăcute şi interesante şi mi-a dat ocazia să-mi pun o grămadă de întrebări.

    Subiectul cărţii este relativ simplu. Este vorba de povestea de dragoste dintre Ana Simion şi Mason Hart. Ea este româncă, fiica unor imigranţi români în SUA, el este un tânăr ce provine dintr-o veche şi foarte bogată familie americană tradiţională. În ciuda diferenţelor de toate felurile şi mai ales de avere, cei doi au şi ceva comun, o copilărie şi o adolescenţă dificilă din cauză că Ana a fost părăsită de tatăl ei pe când avea doar şase luni iar Mason rămâne orfan de tată pe când era abia adolescent fiind obligat la o rapidă maturizare pentru a nu lăsa afacerile multiple ale familiei să se ducă de râpă. Întâlnirea lor este absolt întâmplătoare. Ana care duce o viaţă simplă şi plină de rutină lucrând ca instructoare la o sală de fitness, se lasă convinsă de vecina şi prietena ei Mara, să accepte o întâlnire pe nevăzute, având ca partener un coleg de servici al lui Robert, prietenul Marei. Decizia acestei întâlniri care îşi are riscurile ei, a fost într-un fel determinată şi de achiziţia de către Ana a unei superbe rochii azurii pe care altfel nu ar fi putut să o poarte niciodată. Întâlnirea are loc la un restaurant elegant şi cel care vine la întâlnire se dovedeşte a fi un bărbat tânăr şi foarte prezentabil de o mare eleganță vestimentară care se şi prezintă sub numele destul de şocant de Adonis. Dar dincolo de faţada aspectuoasă Adonis este un bărbat complet lipsit de fineţe şi de o agresivitate periculoasă El înţelegea acest tip de întâlnire ca pe o acceptare din partea partenerei a unei scurte şi fără consecinţe intimităţi. Refuzul categoric al Anei îl determină pe Adonis să o atace cu brutalitate şi pe neaşteptate în toaleta restaurantului. Ana caută să se apere dar era dificil să faci faţă unui bărbat voinic şi agresiv dar din fericire este salvată de un alt bărbat tânăr atras de zgomot şi de ţipetele Anei. În timpul scurtei lupte cu agresorul ei, rochia azurie a Anei este complet distrusă. Salvatorul ei care o duce până acasă se dovedeşte a fi Mason Hart, un bărbat frumos cu nişte superbi ochi verzi. Ana este imediat fermecată de acest salvator apărut exact când avea mai mare nevoie dar pentru Mason Hart este mai greu să-şi definească sentimentele faţă de Ana şi mai ales să le accepte. La un moment dat Mason îi face cadou o superbă rochie aurie ca să o înlocuiască pe cea pierdută în lupta cu Adonis. Din momentul acestei întâlniri de destin dintre ea şi Mason Hart, viaţa Anei nu mai este deloc o viaţă de rutină. Intră în relaţii cu alţi oameni, îl cunoaște mai bine pe cel de care se îndrăgostise total şi trebuie să facă faţă la numeroase provocări şi pericole. Nu vreau să răpesc plăcerea cititorilor de a descoperi toate acestea aşa că nu întru mai mult în descrierea acţiunii romanului.
    Trebuie să spun de la început că mi-a plăcut povestea chiar dacă raportată la realitate este destul de neverosimilă.  Este extrem de puţin probabil ca o fata modestă a unor imigranţi români sau din orice altă ţară să ajungă în preajma unui mare bogătaş cu trei generaţii de strămoşi în spate, cu o avere imensă pe care o administrează personal. E ca şi cum am crede că ultimul pe linia de succesiune a familiei Rockfeller ar ajunge de unul singur într-un restaurant şi s-ar bate de unul singur cu agresorul unei femei total necunoscute!!! Cred că aşa ceva se poate imagina cu uşurinţă în ţara noastră unde nu avem decât bogătaşi la prima generaţie şi separarea dintre categoriile sociale nu este încă foarte strictă. De altfel alegerea Statelor Unite ca loc de desfăşurare a acţiunii romanului mi s-a părut riscantă şi discutabilă chiar dacă este foarte la modă. A te duce cu eroii ficţiunii într-un loc în care nu trăieşti şi pe care nu-l cunoşti direct, presupune o enormă muncă de documentare şi tot pot apărea inadvertenţe. Dacă Ana şi Mason îşi trăiau frumoasă şi provocatoarea poveste de dragoste la noi, romanul ar fi avut pe lângă o bună acţiune şi un grup de personaje bine închegate şi autenticitate. Aşa este puţin prea evident ficţională.

    Theo Anghel este o scriitoare extrem de talentată şi inteligentă şi reuşeşte să ofere în romanul ei o întreagă panoplie de personaje bine conturate şi extrem de vii. Personajele din planul doi, Mara, Irene, Greg, Carrie, Julie Harrt, Dan, fratele lui Julie sunt toţi plini de viaţă, de trăiri autentice şi foarte bine angrenaţi în susţinerea filonului principal al povestiri. Ca personaj principal într-o poveste de dragoste Ana este puţin deosebită faţă de portretul standard. Este destul de pasivă, foarte interiorizată, se lasă prea mult influenţată de unii şi de alţii şi are momente de implicare pline de energie exact când nu trebuie şi fără să fie atentă la detalii. Într-un cuvânt este norocoasă că nu a păţit lucruri mai rele. Mason este departe de a fi cavalerul fără prihană. E destul de violent în limbaj, destul de neatent la detalii, gelos, nesigur pe el şi pe femeia iubită căreia nu-i oferă ceea ce este cel mai important într-o relaţie de dragoste, siguranţă, protecţie şi respect. Tocmai aceste trăsături îl fac foarte veridic, rupt din realitatea pe care o cunoaştem zi de zi. Dar oare acest tip de cuplu este un cuplu ideal al momentului în materie de dragoste? Cred însă că nu avem de ce să ne punem asemenea tipuri de întrebări. Nu avem de ce să căutăm un mesaj în povestea Anei şi a lui Mason, este doar o poveste foarte frumos scrisă, mai ales începând de la capitolul IV, atractivă, cu bine dozate momente de acţiune şi de aventură, cu o intrigă captivantă şi un deznodământ fericit care te face să închizi cartea dorind să ştii mai multe despre că au făcut Ana şi Mason în continuare.
     M-am întrebat la final de ce Theo Anghel a ales titlul “Rochia Aurie”? Aceasta este rochia primită cadou de Ana de la Mason ca o înlocuire a rochiei azurii complet distruse în incidentul cu Adonis. O rochie foarte scumpă, foarte elegantă şi aparţinând cu totul altei lumi decât cea în care obişnuia Ana să se mişte. Şi mi-am dat seama că avem aici două rochii simbol. Cea azurie o reprezintă pe Ana înainte de a descoperi dragostea, o Ana inocenţa, singuratecă şi plină de visuri nu foarte clare. Rochia Aurie reprezintă viaţa Anei de după descoperirea dragostei, o viaţă fascinantă, bogată în evenimente şi oameni, o viaţă care îi cere decizie şi implicare. Şi Ana care şi-a distrus inocenţa şi naivitatea acceptând o întâlnire cu un necunoscut la recomandarea superficială a unei prietene băgăcioase, trebuie să înveţe cum să poarte cu naturaleţe rochia aurie care îi cere discernământ, hotărâre, atenţie la detalii şi grijă faţă de persoana iubita mai presus de grija pentru oricine altcineva. În fond procesul de îndrăgostire este un proces iniţiatic.
     Recomand cu căldură lectură romanului “Rochia Aurie”. Sigur oferă oricărui cititor clipe plăcute, înviorătoare şi puterea de a visa..

Quantum Publishers Logo


Cartea Rochia Aurie de Theo Anghel a fost oferită pentru recenzie de către Editura Quantum Publishers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Dana Burda


by -
21

EA ERA IREALĂ LA FEL CA VÂNTUL/ EL ERA MAI PERICULOS DECÂT CREDEA EA

Trecut Fatal de Linda Sandifer

Titlul original: Embrace The Wind
Editura: Philon
Număr pagini: 395
An apariţie: 1995

      Linda Sandifer a scris treisprezece romane premiate. Poveştile ei din Occident au fani printre femei, dar şi bărbaţi deopotrivă, şi au fost traduse în numeroase limbi în întreaga lume.
    Este cunoscută pentru realismul ei curajos, caracterizări convingătoare, detalii credibile, precum şi abilitatea de a atinge spiritul uman. Întotdeauna un iubitor de cărţi, în special cele din America de Vest, ea a început să scrie poezii la o vârstă fragedă. Primul roman l-a finalizat la vârsta de 20 de ani.
       Ea atribuie autenticitate muncii sale, multor ore petrecute ascultând poveşti de la tatăl său, un cowboy, fermier, şi un mare povestitor oral.
       Linda împreună cu soţul ei deţin ferma bunicului ei.
      Printre cărţile scrise de ea se numără şi: Raveled End of Sky, Came a Stranger, The Daughters of Luke McCall, Hearts of the Hunter, Tyler’s Woman, Midnight Hearts…

                                           EA ERA IREALĂ LA FEL CA VÂNTUL
      Sky McClellan…a existat ea cu adevărat? Agentul Matt Riordan credea că a văzut-o într-o noapte plimbându-se în tăcere în jurul focului. Şi de atunci a rămas vrăjit de frumuseţea cu păr negru. Dacă zvonurile erau adevărate, această misterioasă sălbăticiune trăise singură în munţi ani de zile. Misiunea lui era s-o aducă înapoi la civilizaţie cu orice preţ. N-a încetat căutarea până n-a găsit-o, capturând-o într-o îmbrăţişare fierbinte…
                                           EL ERA MAI PERICULOS DECÂT CREDEA EA
      Trecuse şapte ani de când masacrul familiei ei o alungase din rândul albilor. Dar acum, un străin bronzat, cu ochi albaştri veni în căutarea ei…Un om periculos care i-ar putea răpi libertatea. Sfâşiată între dorinţa şi spaima, Sky îşi dă seama că nu poate scăpa de pasiunea adâncă pe care Matt i-a trezit-o în inima ei înfometată…
       O pasiune care o înlănţuie trup şi suflet, despre care n-a ştiut niciodată că există…

        Sky McClellan este o indiancă, doar pe jumătate, mama sa o Shoshoni, tatăl un colonist. Ferma lor, fraţii, viaţa fără griji dusă de Red Sky, nu a pregătit-o pentru ce a urmat. Era o tânără domnişoară, frumoasă, curtată de doi băieţi. Atât Monty, băiatul colonist, cât şi Gray Bear, un indian din rezervaţia Long Moon, o vor de soţie, dar…totul se spulberă într-o după amiază.
      Când Sky vine acasă din plimbare, în casă descoperă o scenă de coşmar, tatăl, fraţii ucişi, iar la etaj mama şi sora sunt siluite de o bandă mascată. Deşi fuge, este ajunsă şi brutalizată, iar ea scapă atunci când va reuşi să îl împuşte pe atacator şi să dispară ca vântul în pădure.
      Timp de şapte ani, Sky, se ascunde în munţi, trăieşte într-o grotă, ferită de orice priviri indiscrete. Ea ştie că a omorât un om, dar şi că este căutată, fiind singura supravieţuitoare a masacrului…Între timp, alţi colonişti sunt ucişi, vina fiind dată pe Sky, care, se crede că încearcă să-şi răzbune familia.
      Singurul gând al frumoasei indience este să se ascundă, dar şi să supravieţuiască vieţii grele din munţi. Vara vânează, pescuieşte, coase piei călduroase pentru iarnă.
     Singurul care ştie ascunzătoarea ei este un vraci, Many Claws, rudă cu Sky. Acesta o vizitează şi îi mai aduce ce are de trebuinţă.

Când apare Matt Riordan, un detectiv la Agenţia Pinkerton cu întrebări despre Sky, vraciul o va proteja:
-,,Ca şi tine, şi eu am văzut-o pe femeia-ce-se-mişcă-odată-cu-vântul. A devenit o mare legendă printre oamenii noştri. În nopţile întunecate vine la mine, cum ţi s-a întâmplat şi ţie. Stă dincolo de foc. Acolo unde stai tu acum. Dar dacă clipesc dispare…şi tot ce rămâne e fumul ce iese din foc. Unii spun că e Red Sky McClellan, fata lui Chilsipee. Dar trebuie s-o uiţi pe Femeia Vântului, ca şi ceilalţi. Ea nu te poate ajuta să-i găseşti pe oamenii pe care-i cauţi.”

     Matt va fi trimis şi de către guvernatorul Welch, în speranţa că fata va recunoaşte făptaşii care au ucis coloniştii. Câte lucruri se ascund de fapt după acest motiv…
      Matt va fi exasperat de atâtea luni de veghe prin munţi, când o zăreşte, când i se pare, oare chiar există Sky?
      Această frumuseţe cu părul negru, şi cu un lup lângă ea, îi bântuie visele tânărului nostru.
     Pentru Sky, Matt reprezintă atracţia fluturelui spre foc, ea se va apropia tot timpul pentru a-l spiona ziua printre copaci. ,,Înţelegea din instinct că omul acesta cu părul galben era la fel de periculos ca o pumă. N-avea prieteni-doar duşmani şi victime. Nu numai că se mişca senzual ca marea pisică a munţilor, cu privirea ageră şi atentă, dar părea că are acel al şaptelea simţ, care-l prevenea când ea era pe aproape.
    Mişcările lui lente şi blânde, frumuseţea sălbatică şi periculoasă, o făceau mai prudentă, dar şi mai curioasă. Ceva din el o făcea să tremure şi să simtă că există prin ea însăşi cum nu i se mai întâmplase niciodată.”

     Când Matt va fi împuşcat în picior, chiar de către vraci pentru protejarea lui Sky, aceasta îl va ajuta să ajungă la refugiul ei, şi îi va scoate glonţul. Deşi este tot timpul în alertă, Sky are grijă de Matt. Acestuia nu îi vine să creadă, că această făptură minunată există, dar şi că l-a adus în lumea ei.
    Încet, încet, cu paşi şovăitori, cei doi vor încerca să afle lucruri noi unul despre celălalt. Matt va încerca să o convingă să meargă cu el să depună mărturie împotriva criminalilor, asigurând-o de protecţia guvernatorului.

     Sky va încerca să îşi aducă aminte de cât mai multe lucruri din aceea fatidică zi. Va încerca să se obişnuiască cu o altă fiinţă umană, care încearcă să se apropie de ea. Simţămintele care le stârneşte Matt, rămân într-un con de umbră când rememorează întâmplările prin care a trecut, iar şi iar.

     Apariţia lui Gray Bear, unul din pretendenţi săi, o face fericită, dar, îşi aduce aminte că Monty a fost ucis sub ochii săi. Gray este încă o persoană posesivă, vrea să o ia de nevastă, fără a ţine cont prea mult de dorinţele lui Sky.
      Matt şi Gray, se vor lupta ca doi duşmani de moarte pentru mâna fetei.

    Sky îşi dă seama că unul din doi va fi ucis până la urmă, aşa că se hotărăşte să plece cu Matt la guvernator, convinsă că nu se va sfârşi bine. Cu toate aceste îndoieli în suflet, Sky îl urmează pe Matt.
     Tu eşti cel care mă va distruge Matt Riordan? această întrebare stăruie în mintea lui Sky, şi după cei doi au petrecut în sfârşit, o noapte împreună.
      ,,În timp ce se îmbrăca, o urmărise trăgându-şi costumul de călătorie. O văzuse apoi privind cu dor spre hainele ei din piele şi trecându-şi o mână peste ele cu dragoste ca şi cum ar fi renunţat la o părticică din ea însăşi. Era oare, în inima ei, mai mult indiancă decât albă? Putea oare renunţa vreodată la libertatea pe care o avusese pentru hotarele închise ale civilizaţiei? Se întreba cu o îngrijorare dacă ea va putea face parte vreodată din altă lume decât cea pe care o lăsase în urmă ei. De mult dorise o fermă şi o femeie care să-l iubească şi să-l aline după o zi grea de muncă. Visul se întorcea, şi el voia ca femeia aceea să fie Sky McClellan. Acum, că o cunoscuse în cel mai intim mod posibil, viaţa fără ea i-ar fi fără rost, mai mult decât fusese înainte.’

    Vor reuşi cei doi să răzbească prin lanţul de minciuni şi criminali care îi aşteaptă?
    Dacă tatăl tânărului Monty este vinovat de moartea fiului său, oare ce şansă au Sky şi Matt?
    De aici încolo acţiunea cărţi se va complica, criminalii sunt cu totul şi cu totul cine nu te aştepţi. Vor scapă cu viaţă cei doi?
    Ce îi aşteaptă la capăt de drum? Cine sunt criminali, şi ce va hotărî guvernatorul Welch?
    Vor rezista cei doi până la final? Va avea o şansă relaţia dintre cei doi?
                                                                Nota mea pentru carte este 10.

Autor: Nicol

Dincolo de iubire de Lisa Kleypas

Titlul original: Dream Lake
An apariţie: 2016
Editura: Miron
Traducere: Gabriela Dinulescu Marin
Nr. pagini: 367

Seria Friday Harbor: 1. Christmas Eve at Friday Harbor (2010)/Christmas With Holly, 2. Strada iubirii (Rainshadow Road-2012), 3. Dincolo de iubire (Dream Lake-2012), 4. Golful dragostei (Crystal Cove-2013), 5. Lightning Bay (2014)

Descriere carte:

Alex Nolan este cinic, plin de amărăciune. Este unul din cei trei frați care locuiesc în Friday Harbor, dar nu seamănă nici cu Sam, nici cu Mark. Cei doi cred cu adevărat în dragoste, sînt dispuși să riște pentru a avea o șansă la fericire. Dar Alex se luptă cu propriii lui demoni, înarmat cu sticla de whisky și trăiește în iadul personal. 
Zoe Hoffman este întruchiparea blîndeții și a romantismului. Cînd îl cunoaște pe frumosul și fascinantul Alex Nolan, toate instinctele o avertizează să o ia la fugă. Chiar și Alex îi spune acest lucru. Dar Zoe este atrasă de el și încearcă să-l facă să privească viața cu alți ochi. Și să creadă că dragostea nu este numai pentru nesăbuiți. 
Zoe și Alex sînt ca apa și uleiul, focul și gheața, lumina și întunericul. Dar uneori este nevoie doar de o rază de soare pentru ca întunericul să fie alungat, iar iubirea să poată traversa timpul, rațiunea și spațiul, pentru a pune stăpînire pe două inimi care o așteptau.

     Dincolo de iubire este o poveste magică așa cum doar Lisa Kleypas știe să scrie. Nu folosește fraze complicate sau cuvinte bombastice, dar emoția se simte la tot pasul pentru că fără să vrei îți vine să te îndrăgostești iar și iar.
     Mulți eroi și-au făcut simțită prezența prin cărţile autoarei, însă cei care au rămas la sufletul meu sunt Derek Craven, Sebastian St. Vincent și mai nou Alex Nolan. Diferiţi, separați de vremuri demult apuse, însă au același lucru în comun: au fost bărbați răi, iar soarta le-a oferit a doua șansă. :) Sună provocator, nu?

         Alex și Zoë sunt un cuplu inedit, precum apa și uleiul, dar până la sfârșit fiecare speră că poate… poate au o șansă infimă la fericire şi aşa diferenţele dintre ei vor dispărea ca prin farmec. Amândoi au suferit din cauza părinților, s-au maturizat, au luptat pentru ceea ce au și acum divorțați din diverse motive au rămas din nou singuri. Sunt conștienți că relația lor este sortită eșecului, dar nu se pot abține, sunt atrași de o puternică legătură ce nu poate fi explicată.
         Alex Nolan este genul de bărbat care te captivează și chiar dacă de multe ori comportamentul său lasă de dorit tot îți dorești este să îl revezi. Distinct faţă de fraților săi Sam și Mark, cumva traumatizat de părinții săi alcoolici încă copilărie, crede că merită ce i se întâmplă, iar fericirea este înlăturată din calea lui pentru a se proteja de suferinţă. Bea în fiecare zi până uită de el, soția a cerut divorțul din cauza nepotrivirii sau a indiferenţei, i-a luat aproape tot ce avea (acesta a fost şi scopul de la bun început), iar bonus, firma sa este în pragul falimentului. Meseria lui este de constructor și da, excelează în ceea ce face, fapt recunoscut de cei din Friday Harbor pentru că apelează cu încredere la serviciile sale. Mai mereu este mahmur, însă nu întârzie niciodată la locul de muncă.

         Zoë Hoffman este pasionată de gătit, combinațiile culinare care le realizează îți lasă gura apă, numai că cei care se bucură cu adevărat de ele sunt clienţii de la Artist’s Point. Împreună cu verișoara ei, Justine transformaseră un conac redecorând camerele aducând omagiu câte unui artist. Ea este o fiinţă bună, romantică, realistă şi dezamăgită de soartă. Soţul a divorţat de ea când şi-a dat seama că nu sunt potriviţi pentru că se îndrăgostise de un alt bărbat. Aşa a ajuns să fugă de cei din jur şi să se reinventeze în Friday Harbor.
       Armonia aparentă ce o înconjoară îi este tulburată de vestea că bunica ei este bolnavă și are nevoie de ajutor. Discută cu medicii și concluzia este evidentă, trebuie să o aibă aproape pentru că suferea de “o combinație între Alzheimer și demență vasculară” afectând-o cu paşi repezi. Zoë speră ca ei să se înșele, însă bunica Emma nu poate sta oriunde.  Justine vine cu soluția de a cumpăra casa de lângă Dream Lake, să o renoveze și acolo să locuiască împreună. Casa ascundea multe secrete ştiute doar de bunica Emma sau Upsie, însă în timp vor ieşi la iveală fără voia ei.

      Sam, fratele lui Alex cumpărase casa în stil victorian de pe Rainshadow Road fără să știe că în interiorul acesteia se afla și un spirit prietenos. De foarte mulți ani era blocat între acele ziduri, nu știa de ce, însă de îndată ce au început renovările parcă a prins un suflu nou. În timp a realizat că singura persoană de care se simțea atras era tocmai misteriosul Alex Nolan. În sfârșit cineva îl vedea și îl auzea, iar el avea nevoie disperată să afle răspunsuri. Era o simplă umbră, nu-și amintea absolut nimic din viața anterioară, dar știa că undeva greșise și trebuia să descopere ce se întâmplase, 1 (1)de ce se simțea incomplet.

      “Numai că acum se afla într-o altă temniţă invizibilă: nu-l putea părăsi pe Alex. Putea sta într-o cameră învecinată sau la o distanţă de cîţiva metri, dar atîta tot. Cînd Alex îşi părăsea locuinţa ultramodernă din Roche Harbor, spiritul se trezea tras ca un balon… sau ca un peşte prins în lansetă.
     Femeile îl abordau adesea pe Alex, atrase de tristeţea din ochii lui frumoşi. Numai că el era un bărbat distant, lipsit de sentimente.”

     Alex a încercat cu disperare să se prefacă, să ignore spiritul, dar cum poți scăpa de cineva care nu există?
      “Umbra se întorsese. Încet, a început să capete forma unui bărbat. O fiinţă vie, tridimensională.
    — Asta mă întrebam şi eu. Cum să scap de tine, adică.
        Alex a pălit. S-a aşezat repede pe podea, de teamă să nu se prăbuşească.
        Dumnezeule, probabil am înnebunit.
      Şi-a dat seama că vorbise tare doar cînd a primit răspuns din partea străinului:
     — Nu ai înnebunit. Sînt real.
      Bărbatul era înalt, suplu, cu o jachetă de aviator din piele kaki. Părul negru era tuns milităreşte, cu cărare pe o parte, avea trăsături ferme şi ochi întunecaţi, pătrunzători. Părea un personaj dintr-un film cu John Wayne, un pistolar”

      Chiar dacă nu recunoaște în fața nimănui crede că merită dezastrul din viața sa, iar nefericirea este ca a doua lui piele, numai că simpla prezență a lui Zoë Hoffman îl va zgudui şi nu va fi singurul care va vedea impactul.1 (19)

      “Alex a înţeles pe loc că o încurcase. Era genul de belea în care nu mai intrase niciodată. O singură privire în ochii mari, albaştri şi s-a predat pe loc. Fusese făcut knockout.
     — Zoë Hoffman, el este fratele meu Alex, l-a auzit pe Sam spunînd.
       Nu a putut să-şi ferească privirea, a dat însă morocănos din cap drept răspuns la salutul ei. Nu i-a întins mîna – ar fi fost o greşeală să o atingă.
     Părea coborîtă dintr-o revistă vintage, o blondă apetisantă cu păr rebel, cîrlionţat. Natura fusese mai mult decît generoasă cu ea, dîndu-i mai multă frumuseţe decît i- ar fi trebuit cuiva. Numai că ea stătea în faţa lui cu aerul unei femei care primea mereu genul nepotrivit de atenţie din partea bărbaţilor.”

       Dacă n-ar fi avut nevoie de ajutorul lui, probabil că Alex s-ar fi strecurat uşor din viaţa ei, dar trebuia să recunoască că nu o poate ignora la infinit. Zoë va şti să îl ademenească fără falsitate, cu gesturi simple, naturale. Cine poate refuza o cafea bună sau o mâncare delicioasă atunci când eşti într-o stare deplorabilă? Ea parcă face vrăji cu aromele, le combină, iar rezultatul este delicios şi starea de bine se instalează. Alex se abţine să nu o soarbă din priviri, dar nici măcar ameninţările nu îi sunt de folos atunci când simte gustul buzelor ei.
       “Ea chiar nu-şi imagina ce îi cerea, totul în faţa unui bărbat care uitase demult ce este inocenţa, l-a atras chipul mai aproape de al lui, iar buclele blonde i-au dansat printre degete, gîdilîndu-i-le.
       — Sînt un ticălos în pat, Zoë , i-a spus încet. Sînt egoist şi rău ca diavolul. Trebuie să am doar eu controlul. Şi… nu sînt deloc plăcut.”

     Dacă ar fi de fier, probabil ar face faţă, dar nu este şi gândurile îi dau năvală (în astfel de momente, spiritul le respecta intimitatea şi se făcea nevăzut :p ).

      “Simţea o dorinţă puternică să se apropie, să o ia în braţe şi să o ţină strîns, îndelung, inspirîndu-i parfumul.
      Se săturase să-şi refuze tot ce-şi dorea, să fie bîntuit, dar mai presus de toate se săturase să tot adune cioburi din ceea ce fusese viaţa lui şi să constate că nici măcar nu trăise aşa cum ar fi vrut. Nu învăţase nimic din eşecul mariajului cu Darcy, îşi satisfăcuseră amîndoi doar cele mai egoiste dorinţe, luaseră fără să mai dea înapoi, ştiind că le era imposibil să se rănească reciproc pentru că rănile cele mai adînci existau deja.”

      Probabil că povestea dintre Alex şi Zoë ar fi fost una banală, numai că ea prinde farmec în timp ce din trecut ies la iveală indicii despre spiritul necunoscut şi o femeie pe care a iubit-o. Războiul i-a despărţit şi nu ştie unde a greşit, însă Alex îl ajută să caute dovezi prin casa lui Sam. Aşa află că s-a iubit nebuneşte cu o femeie şi acum trebuie să îşi ceară iertare. Cine este cea care îi va da bătăi de cap şi cum se vor împleti datele, sunt mici picanterii care vor încânta prezentul.

      La un moment dat, o simplă melodie a lui Johnny Cash va stârni gânduri răvăşitoare în mintea spiritului, iar Alex nu va mai fi bărbatul răutăcios şi nesuferit, ci un simplu intermediar care le va aduce încetul cu încetul iertarea celor două suflete rătăcite.

      “— Nu-mi place cîntecul acesta”
      “— Mi-ai spus că este preferatul tău.
      — E frumos. Dar mă întristează, întotdeauna.
      — De ce, iubirea mea? o întrebase cu blîndete. Este despre regăsire. Despre întoarcerea acasă.”
      “— Este despre o pierdere. Şi despre aşteptarea de a-l regăsi, în ceruri.
      — Nimic din versurile cîntecului nu pomeneşte de ceruri, îi spusese el.
     — Poate, dar asta înseamnă. Nu pot suporta ideea de a fi despărţită de tine. Nici o zi, nici un an, nici o viaţă întreagă. Să nu pleci în rai fără mine.
      — Bineînţeles că nu, îi şoptise el. Fără tine nici nu ar fi rai.”

      Două poveşti de dragoste, una din prezent, alta din trecut, mi-au înseninat clipele şi m-au făcut să trăiesc alături de ei bucuria, tristeţea, regăsirea, iertarea şi împlinirea. Poate că nu toţi au de la destin a doua şansă, dar cei care o dobândesc nu trebuie să stea pe gânduri ci să profite la maxim, să o trăiască. Să fie recunoscători că sunt iubiţi şi răsfăţaţi, să îşi amintească că dragostea este ca un dar ce merită zi de zi preţuit. Sunt conştientă că ceea ce scriu va părea romantic, pueril, dar oare nu merităm cu toţi să descoperim fericirea?  Şi dacă nu vor reuşi poveştile să vă captiveze (deşi mă îndoiesc), atunci replicile amuzante dintre spirit şi Alex vor fi ca un bonus pentru voi, cititorii. :) Îndrăzniţi să citiţi pentru că Dincolo de iubireeste o carte diferită, frumoasă, incitantă.

       Abia aştept să descoper aventurile lui Justine din Golful dragostei. Acolo povestea va avea alte nuanţe pentru că are puteri speciale, moşteneşte darul vrăjitoriei şi caută cu disperare ceea ce nu are: dragostea. 

Editura Miron

Cartea Dincolo de iubire de Lisa Kleypas este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili

Surse imagini: pinterest.com

În căutarea fericirii de Barbara Benedict 

Titlul original: A Taste Of Haven

Traducerea: Radu Bâlbă

Editura: Loreley

Număr pagini: 367

O dragoste fără sfârşit……

La noi au fost publicate doar două cărţi scrise de această autoare: În căutarea fericirii şi Dragoste şi onoare. Deşi nu cunosc prea multe despre autoare, ştiu că această carte m-a cucerit.

O pasiune de-a lungul timpului. Monica Ryan, profesoară într-un oraş mare, s-a născut şi crescut undeva în Louisiana pe o plantaţie întinsă. Plimbările de-a lungul drumurilor străjuite de stejari falnici, într-o lume departe de aglomeraţia şi de vacarmul din New York, au rămas un vis îndepărtat.

O problemă de familie o cheamă pe Monica din nou acasă. Mătuşa Judith, era egoistă, uneori crudă, însă întotdeauna găsea o cale de împăcare.

Dacă au avut ceva în comun cele două, a fost dragostea pentru River’s Edge.

”Construită pe un loc sigur împotriva inundaţiilor, casă avea două etaje, ferestre înalte şi uşi largi în stil franţuzesc, lăsând impresia unei înfăţişări binevoitoare în orice moment. Coloane înalte şi elegante flancau intrarea, altele străjuind strategic terasa.” Pentru Monica River’s Edge era căminul ideal pentru o familie adevărată.

Când s-a reîntors, Judith era grav bolnavă de cancer, dar hotărâtă să îl căsătorească pe Derek, fiul ei vitreg, cu verişoara sa Monica. Aceasta fiind o persoană plinuţă, deloc frumoasă, avea o pasiune pentru vărul său, aşa că nu le-a fost greu să pună la cale planul de căsătorie.

Judith, a pus o condiţie, ca inelul de logodnă al ei să îl folosească Monica. Acesteia îi era frică, o urmă de teamă faţă de inelul care avea încolăcit doi şerpi pe el. Această frică se pare că a salvat-o în ultimul moment, astfel că inelul s-a pierdut, Judith a murit, dar a blestemat-o pe Monica.

Proaspăt căsătorită, Monica află că de fapt Derek a primit bani pentru a se căsători cu ea, el având o legătură amoroasă cu fosta secretară a lui Judith.

Dezamăgită de soţ, Monica vrea să îi îndeplinească dorinţa mătuşii, astfel că îşi va pune inelul pe deget, iar lumea ei s-a schimbat radical.

,,Deschise ochii, clipind des din cauza luminii puternice a zilei. Copaci? gândi dezorientată. Chiparoşii păreau nişte regi, tronând cocoţaţi pe rădăcinile lor noduroase, cu făşiile verzi de muşchi înşirându-se pe trunchiul lor, ca nişte fâşii de dantelă”.

“Treptat, îşi dădu seama că era întinsă pe o insuliţă în mijlocul unei mlaştini. Pământul fusese proaspăt săpat, apoi fusese tapetat cu frunze uscate, aceleaşi frunze învelindu-i ca o pătură trupul”

Se pare că într-o altă viaţă ar avea o familie, soţ, trei copii, dar ar fi o persoană crudă şi răsfăţată. Copiii săi, doi băieţi şi o fetiţă se temeau de ea. Drew, soţul, se pare că o urăşte, deşi…De ce a revenit Monique? Pentru Drew nimic nu mai este limpede. Trădarea ei l-a durut şi, totuşi, sufletul îi arde de dorinţa nebunească de a o strânge în braţe…

Pe de altă parte…

Această femeie, pe care o numeşte soţia sa, cine este cu adevărat? O frumuseţe dintr-o altă lume, ale cărei secrete i-ar putea distruge pe amândoi.

Doi oameni destinaţi unul altuia, aşteptând acea recompensă supremă a vieţii, pe care doar dragostea nemărginită o poate aduce, cândva…

Monica se uită în oglindă şi nu îi venea să creadă că acela era corpul său. Figura străină avea pielea albă, delicată, părul mătăsos. Se pare ca se afla într-un alt timp, într-un alt trup, si totuşi era ea Monica, aici nu se schimbase nimic. Care era rolul ei? De ce se afla în trupul altei femei, ce legatură era între cele două? Oare să fi fost chiar ea? Aşa arăta în trecut?

Andrew şi Stephen, erau doi băieţi serioşi pentru vârstă lor, cu coşmarurile lor date chiar de mama lor. Oare ce monstru era Monique? Elizabeth, era o fetiţă frumoasă dulce, care crede cu tărie că dorinţa ei de a avea o mama bună i-a adus ce a vrut. Botezată Nicki, ea îi va câştiga încrederea fetiţei. Drew, o urăşte, cumnata sa la fel. Se pare că Monique, a fost căsătorită cu Robert, fratele lui Drew şi a lui Abbie, dar acesta a murit de vrăjile vrăjitoarei slujnice Rachel, cea care o ajuta în toate pe Monique. Drew, se va căsători cu soţia fratelui său pentru a putea păstra copii acasă cu el. Ura sa vine din neputinţa de a ţine piept frumoasei soţii a fratelui său, cel pe care l-a înşelat. Acum căsătoriţi fiind nu vrea să mai aibă de a face cu această crudă femeie, dar…ceva este altfel. Monica spune că nu îşi aduce aminte de nimic, ea se pare că este o altă persoană care are grijă de copii, face mâncare, curăţă prin casă, ceea ce era nu neputinţă înainte.

Bijuteriile care a ruinat această plantaţie, se pare că sunt la Monique, dar Nicki le vinde pentru a face rost de banii atât de necesari familiei.

Epuizarea îşi spune cuvântul, Drew va încerca să pună pe picioare o recolta pentru a-şi  salva familia. Se pare că încet, încet, cedează şi el farmecului natural al Monicăi.

”Râzând, Drew îşi dădu seama că în sfârşit era vesel. Era ca şi cum s-ar fi născut din nou, cu această femeie iubindu-l din tot sufletul. Cu Nicki alături de el, poate că ar fi trebuit să înceapă să creadă şi el în miracole. Făcând dragoste cu ea toată noaptea în patul mare care fusese timp îndelungat atât de gol, Drew înţelesese: ea era miracolul lui, rază lui de lumină şi speranţă”

Vor reuşi să treacă peste toate obstacolele şi greutăţile care le întâmpina? Ce se va întâmplă cu Monica? Va rămâne în trecut, sau inelul o va duce înapoi în viitor la un soţ adulterin şi o viaţă anostă?

O carte pe care am citit-o cu mare plăcere. Îmi plac teribil de mult călătoriile în timp, mi-a plăcut lupta Monicăi de a se impune ca o persoană caldă şi onestă, care lupta pentru a avea o familie a ei.

Judith, nu era decât un înveliş uman pentru sufletul putred al Moniquei. Ce s-a întâmplat la final cu ea mi-a plăcut teribil.

Mi-a plăcut candoarea fetiţei-ea cu tot sufletul ei de copil, a vrut o mamă nouă, bună, iubitoare, iar destinul i-a dat una, frăţiorii ei au putut să se joacă liniştiţi, fără frica de a fi închişi în dulap pentru orice o deranja chipurile pe mama lor.

Cartea este superbă, merită citită cu sufletul la gură. Nota mea pentru carte este 10.

targulcartii.ro

Cartea În căutarea fericirii de Barbara Benedict este oferită pentru recenzie de TârgulCărții.ro. Cartea poate fi comandată de pe librăria/anticariat online www.targulcarti.ro. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei/anticariatului online urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Nicol

Jurnalul unei iubiri de Johanna Lindsey

Titlul original: The Prezent
Traducerea: Iulia Bodnari
Editura: Litera-Alma
Număr pagini: 166
Seria Malory-Anderson

   Johanna Lindsey este născută în 1952 în Germania. Are trei copii. Este o scriitoare de historical romance.
   Ne-a cucerit cu seria familiei Malory-Anderson, iar în volumul 6, cel de faţă, aflăm date despre celelalte cupluri din cele 5 volume.
   Sărbătorile Crăciunului îi strânge pe toţi în Haveston, moşia familiei, acolo unde capul familiei, Jason Malory, cel mai mare dintre fraţi are grijă de toţi. El nu a plecat de la moşie, a moştenit-o şi încearcă să îi ajute pe toţi. Dar pe el cine îl ajută? Se pare că are un băiat, Derek, care este moştenitor. Janson a fost căsătorit cu Francesca, o gravă greşeală, deoarece iubirea lui, care de altfel i-a dăruit şi copilul, este menajera Molly.
   “În calitate de menajeră, Molly, nu era prezentă de obicei la cinele familiei Malory, dar azi supraveghea o nouă fată în casă care servea pentru prima dată. Printr-o experienţă îndelungată, reuşi să-şi ţină privirea departe de faţa chipeşă a lui Jason, care stătea în capul mesei. Nu credea că s-ar fi dat de gol dacă ar fi fost prinsă uitându-se ţintă la el, deşi bănuia că aceasta era o şansă destul de probabilă. Uneori, pur şi simplu nu putea să nu-şi arate sentimentele, şi când era vorba de Jason Malory avea multe sentimente.”
   “Nu era îngrijorată că s-ar fi dat de gol, era mai degrabă faptul că el dezvăluia prea mult când se uită la ea, şi nu părea să-i pese că îl putea observa cineva.”
   Prin aceste două fragmente v-am dezvăluit relaţia dintre cei doi îndrăgostiţi, care durează de mulţi ani, neştiută nici de slujitori.
   Jason, după ce fiul său a aflat cine îi este mama sa cu adevărat, ar fi vrut să o facă stăpâna conacului. Frica ei de un scandal în familia Malory, o face de fiecare dată să refuze.
   Poate cumva să se răzgândească Molly?


   Undeva pe proprietate există un mormânt, care deşi este îngrijit, nu se ştie al cui poate fi. Sunt zvonuri că ar fi al unei străbunice. Apariţia unui jurnal de care nimeni nu ştie cum a apărut, îi face curioşi pe toţi membri familiei.
   Misteriosul cadou se dovedeşte a fi un caiet vechi, dar de o valoare inestimabilă. Este primul jurnal al marchizului de Haverston şi al soţiei sale, fascinanta Anastasia, o ţigancă de o frumuseţe uimitoare.
   Anastasia, îşi dorea să se căsătorească cu altcineva decât ţiganul cel nemilos din şatra lor. Ea trebuie urgent să îşi găsească pe cineva, deoarece bunica sa era grav bolnavă, iar după moartea ei, Anastasia nu mai avea şansă de scăpare.
   Christopher Malory, îşi face apariţia, atunci când ţiganii îşi fac tabăra pe proprietatea lor. Când dă ochii cu Anastasia, Chris o vrea cu orice preţ ca şi amantă, dorinţa lui fiind aprigă. Frumoasa ţigancă vrea căsătorie nu să devină amantă. Când într-o dimineaţă cei doi se trezesc goi şi căsătoriţi, Chris o acuză că l-a păcălit, el fiind beat. Oare vor reuşi cei doi să convieţuiască împreună?
   Anastasia îi cere divorţul, ceea ce este exclus în neamul Malory. Plecarea Anastasiei, căutarea ei, îl va face pe Chris să îşi dea seama cât de mult o iubeşte.
   “Te vreau în viaţa mea,  Anna, nu contează pe ce cale. Acum ştiu asta. Doar că am avut nevoie de câteva zile ca să-mi dau seama că mariajul, cu permanenţa lui, e într-adevăr preferabil. În comparaţie cu asta, scandalul e foarte lipsit de importanţă.”
   Va reuşi acest caiet vechi să rezolve problemele care sunt în Familia Malory în prezent?
   O carte foarte frumoasă ca de altfel toată seria Malory. Nota mea pentru carte este 9,8.

Autor: Nicol

Scrisori catre ingeri de Florina Sanda CojocaruScrisori către îngeri de Florina Sanda Cojocaru

Editura Pim, Iași,  2015
Pagini: 201

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

După cum bine știți, imediat după ce am lecturat romanul „El a ales” al autoarei Florina Sanda Cojocaru, am început și volumul II „Scrisori către Îngeri”!
O recenzie pe care am promis-o de ceva timp, dar la început impactul cărții asupra lumii mele interioare nu m-a lăsat să-mi aștern gândurile pe hârtie, iar mai apoi lipsa de timp…
Un roman la fel de captivant, sfâșietor, emoționant până la lacrimi, care se citește cu un permanent nod în gât, o lectură ce te ridică în înaltul cerului ca apoi să te „prăbușească” exact ca un avion în cădere liberă!
Dacă, citind „El a ales” uiți efectiv să mai respiri, țin să vă atrag atenția ca și acest al doilea volum vă va crea probleme cu respirația, iar bătăile inimii vor fi din ce în ce mai sacadate.

În primul roman i-am cunoscut pe Andreea și Alex, cei doi adolescenți care s-au îndrăgostit, iar apoi viața i-a supus la prea multe încercări, i-a maturizat prea curând și prea dur.
După ce-am trăit alături de ei și le-am simțit tot tumultul interior, furia, neputința și chinul, am fost martori la toată drama, suferința și necazurile apăsătoare din viața lor, acum, în volumul al doilea, ne alăturăm Andreei și lui Alex în viața lor de adulți, de părinți, de oameni cu un trecut dureros și aparent fără speranță.
O vedem pe Andreea în postura de mamă singură, mama unei fetițe minunate. Trăim alături de ea grijile, temerile și preocupările unui părinte față de fiica ce crește văzând cu ochii, iar apoi adolescentă fiind, are tendința de-a intra într-o relație nepotrivită.
Aflăm ce s-a întâmplat cu Alex, cum a trecut prin chinurile bolii, cum a fost el afectat de trecerea timpului, cum a fost relația lui cu Roxana, îngerul lui blond…
Un înger care l-a îngrijit, l-a călăuzit și i-a fost alături în cele mai negre momente, dar pe care l-a pierdut…
A rămas în urma lui doar cu „Scrisori către Îngeri”, un blog pentru persoane pierdute așa ca el, pentru acele persoane care nu mai au curajul și tăria de-a privi în viitor, de-a încerca să vadă luminița de la capătul tunelului, pentru oameni prea încercați de soartă, prea marcați de suferință…
Un blog creat cu drag de Roxana, din dragoste pentru viață, din iubire pentru Alex, pentru oameni, pentru o a doua șansă… creat cu dăruire, bunătate, pasiune, puritate și muuultă voință… de un ÎNGER!

Aflăm prin prisma Andreei că deși „a ajuns acolo unde a dorit să ajungă: să aibă bani, să fie o persoană puternică și să călătorească nu doar cu gândul”, „astăzi doare mai mult ca niciodată trecutul”.
Iar „câteodată ai nevoie doar de câteva vorbe de la o singură persoană. Aproape nu bagi în seamă cuvintele celorlalți, cât ar fi de frumoase și de bine intenționate”.
Îl vedem și pe Alex prins într-o căsnicie cu Dana, tânara rebelă cunoscută pe patul de spital. Spun „prins” pentru că el n-a putut trece peste pierderea îngerului său, Roxana.
Un mariaj în care, treptat, se rup unul de celălalt, se distanțează încet dar sigur… „Și totuși, ce facem în timpul în care nu facem dragoste, timpul în care ar trebui să vorbim unul cu altul, despre ceea ce ne-ar putea despărți? Ce să-i spun femeii de lângă mine, când tocmai preocupările mele nu-i sunt pe plac?”
Viața i-o scoate în cale pe Eva – o femeie care are deja în spate un sac de probleme „Eva pare persoana potrivită și totuși… Îmi aparține și nu-mi aparține” – și, tot viața i-o ia și pe aceasta într-un mod crud care-l împinge pe Alex pe marginea prăpastiei…
Pe de altă parte, Andreea înfruntă demoni ai trecutului, atât ai ei, cât și ai familiei ei; reglează conturi și plătește polițe mai vechi cu rudele care i-au întors spatele când a avut nevoie, cu familia celui care i-a fost soț, prieten loial, confident…
Trăim alături de ea deznădejdea unor iubiri imposibile, a unei iubiri sincere și devotate, dar de scurtă durată, a unor relații efemere și a unor iluzii amare…
Și „pentru că am plâns prea mult, pentru că am strâns pumnii […] pentru că mi-e greață de ipocrizie și de prostie, pentru că am răbdat… Pentru că am pierdut totul, pentru că mă reinventez. Nu știu să mă mai bucur. Aproape că nu mai știu. […] Îmi înghit cuvintele. Ele nu își au rostul. Pentru că iert, dar nu uit. Pentru că dor.”, învățăm pas cu pas, alături de protagoniștii cărții, să ne regăsim, să ne împăcăm cu trecutul pentru a avea un prezent care poate construi un viitor „cauți cât mai departe, alegi drumurile cele mai dificiile, iar fericirea e la două minute distanță de tine, prea accesibilă, prea aproape, ai spune, de aceea nici nu ți-a trecut prin cap să renunți vreodată la drumuri”.

Aș putea vorbi la nesfârșit, aș putea povesti și dezbate „Scrisori către Îngeri” fără oprire… însă și așa, mă tem să nu fi divulgat prea mult! :D
Nu aș vrea să vă dezvălui prea multe, dar atât vă spun: RECOMAND cu toată încrederea și acest volum II, împreună cu primul volum!
„El a ales” ne-a prezentat personajele, copilăria și trecutul lor dureros și întunecat, iar „Scrisori către Îngeri” ne poartă la maturitate, vedem familii, căsnicii și trădări, și parcurgem drumul anevoios spre regăsire – regăsire ca indivizi și suflete!
Alex: „Sunt atât de simplu pe cât par de complicat. Am nevoie doar de cineva care să mă înțeleagă”.
Andreea: „Am nevoie de liniștea sufletului său pentru liniștea zbuciumului meu. Am nevoie să mă simt femeie”.
Cred că am vorbit deja prea mult…
Mulțumesc frumos și din suflet autoarei pentru aceste două cărți absolut fabuloase, desprinse din… viață!
Și mulțumesc celor care veți citi această recenzie!

Recenzie cititor: autor Denisa

El a alesEl a ales de Florina Sanda Cojocaru

Editura Pim, Iași, 2014
Pagini: 221

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

Mda… nici nu știu cu ce să încep! Știu, se spune „cu începutul”, numai că eu încă nu mă pot aduna foarte bine (deși am terminat lectura, sâmbătă pe la 3 a.m.) și sper să reușesc să transmit toate trăirile și emoțiile pe care le-am experimentat eu citind această carte!

Trebuie să încep prin a vă spune că am descoperit această carte din pură întâmplare, o carte despre care nu știam nimic, scrisă de o autoare de care nu auzisem, dar care m-a impresionat și m-a uimit într-un mod plăcut, m-a făcut să realizez (dacă încă mai aveam îndoieli) că avem scriitori români excepționali, care scriu absolut superb, iar „El a ales” este una din cărțile citite în ultima perioadă care m-a răvășit, m-a cutremurat, mi-a oprit respirația, ca mai apoi să mă facă să respir cu greutate…
Este acea carte care te ține cu sufletul la gură, care te ține pe jar, care te face să trăiești cu personajele, să le simți zbuciumul… este acea carte care face toate astea și dacă ar fi pură ficțiune… dar când afli că de fapt este inspirată după un caz real… citești, trăiești pe nerăsuflate și cu ochii-n lacrimi!

Dar, să vă dau detalii, nu?
O cunoaștem pe Andreea: fata brunetă cu ochi frumoși și parul cârlionțat. Este elevă în ultimul an de liceu și visează! Visează la o lume mai bună, la o lume mai frumoasă, o lume unde-și va găsi și ea locul și-și va putea, poate, îndeplini visele!

Tânăra provine dintr-o familie săracă, fără posibilități… tatăl un bețiv notoriu, care de fiecare dată când întrece numărul paharelor își bate soția; mama, o femeie simplă, trecută prin multe, stă și-ndură bătăile tatălui, lucrează de dimineața până seara, iar puținii bani câştigați cu trudă se duc pe alcool; iar frățiorul mai mic, Dan (poreclit Puștiu), un copil frumos, isteț, dar născut în familia nepotrivită, se apucă de găinării, mici „afaceri” cu oameni dubioși, să ajute și el mama să pună seara ceva pe masă.
Facem cunoștință și cu Alex, băiatul viselor Andreei și cel mai bun prieten, „fratele” mai mare a lui Dan. Alex, de aceeași vârstă cu tânăra, doar că la alt liceu, locuiește cu mama sa, Lolo, cu care are o relație foarte apropiată, iar tatăl, George, este plecat cu un contract de muncă în Anglia.
Îi cunoaștem pe amândoi în perioada de liceu, în perioada adolescenței, când încă mai credeau în vise, când încă mai aveau speranța în suflet.
Vedem că deși Andreea are un trai nefericit și suferă zi de zi alături de frațiorul său, încă mai are puterea de-a visa, încă mai crede în minuni, în dragostea ei pură pentru Alex! „Trăia clipa care i se oferea pentru că viitorul era departe, chiar foarte departe”…
Și totuși, atunci când îndrăznești să visezi prea mult și să-ți asumi riscul de-a ți le îndeplini, mai devreme sau mai târziu, vine și „plata”!
Așa s-a întâmplat și în cazul celor doi îndrăgostiți, atunci când erau fericiți, formau un cuplu și visau la un viitor împreună, soarta i-a lovit în față! Printr-o întâmplare nefericită, anturajul îndoielnic în care intrase Pustiu, s-a răzbunat pe cei doi: Alex a ajuns în spital bătut măr, iar Andreea violată… Cu toate astea părinții ei nu au depus plângere, nu au făcut nimic împotriva acelor indivizi… s-au bucurat de câțiva bănuți care i-au ajutat să mai plătească din datorii, în schimbul tăcerii lor…
Alex nu a putut înţelege lucrul acesta, nu a stat s-o asculte pe Andreea, să audă varianta ei și a învinovățit-o pentru tot…
Așa, s-au despărțit! Povestea lor s-a încheiat înainte de-a începe efectiv…

Revedem aceleași personaje peste ani…
O regăsim pe Andreea, la fel de frumoasă, dar mai puțin visătoare, care din cauza unor „animale cu chipuri de oameni” care au abuzat-o fizic și psihic, au bătut-o, au drogat-o, se consideră un leș, o scursură a societății, un gunoi uman, „doar un manechin” care ajunge să-și vândă trupul, dar nu și sufletul, lucrând ca dansatoare în Japonia…
Îl revedem și pe Alex care este doar o umbră a ceea ce a fost odată… din tânărul frumos și plin de viață, optimist și amuzant, acum este doar un tânăr obosit, slăbit, măcinat de o boală cruntă: leucemie acută limfoblastică. „Am obosit să gândesc, obosesc să trăiesc… Voi muri obosind?”

De aici începe adevărata dramă a cărții, adevărata tragedie a personajelor, a unor tineri consumați de sărăcie, zdruncinați de boală…
Trăim alături de Andreea toată suferința, îi simțim frământările şi zbuciumul sufletesc, trecem alături de ea prin toate nenorocirile și pierderile materiale, emoționale… împreună cu Alex suportăm chinul, suferim de boală, devenim cinici, sarcastici și fără speranță, aşteptând, poate, un miracol și întrebându-ne dacă-l și merităm, alături de veșnica întrebare „De ce eu?”… o vedem pe Lolo cum suferă, cum îi este alături copilului ei drag, ros pe dinăuntru, distrus pe dinafară de o boală urâtă și greu de îndurat! Vedem neputința unei mame în fața unei boli violente…
Trăim lângă aceste personaje toată drama, ne simțim neputincioși, le simțim dezolarea și pustiul apăsător, trecem prin amărăciunea acestora și pătimim cu fiecare cuvânt, virgulă…
Intrăm într-un iureș amețitor, într-un carusel de emoții și trăiri, într-un montagne russe de întâmplări nefericite!
Mai mult de atât nu vă mai spun că ar însemna să vă povestesc toată cartea, și-n plus nici nu ştiu ce să vă mai spun… pentru că ar fi atâtea de spus, atâtea de povestit, atâtea de dezbătut…

Vă las să descoperiți singuri dacă Andreea va reuși să se abată de la drumul ales, să iasă din acel hău al existenței sale; dacă Alex va trăi și pentru cât timp; vă las să aflați ce s-a întâmplat cu familiile celor doi tineri și să vedeți cum viaţa de multe ori ne poartă pe drumuri paralele, dar care la un moment dat își „dau întâlnire” în intersecție…

„El a ales” nu este doar o carte, este o lecție de viaţă! Este povestea autentică a unor suflete necăjite, unde iubirea este exprimată în toate formele ei (iubirea de mamă, prima dragoste, iubirea pentru semeni)!

Fragment din frământările lui Alex:
Cum este viața unui bolnav? Plictisitoare, privită pe dinafară. Înăuntru-mi, culorile se accentuează. Prind viață, trăirile sunt maxime. E ca și cum anotimpurile ar conviețui în trupul meu obosit, iar soarele ar răsări dintre umerii costelivi și mi-ar apune în palme.
Ce am fost? O carte cu coperți strălucitoare și cu un cuprins banal. […] Sper să mai am coli albe. Și cum mi-e dor uneori de banalul din mine!”

Singurătatea Andreei exprimată în cuvinte:
Magia sărbătorilor nu stătea în banii din buzunare. Conta până la urmă pe cine ai alături, cui îi spui: „La mulți ani!”, pe cine porți în inimă”.

Doamne, o carte… o poveste… o întâmplare din realitate… din realitatea cuiva!
O poveste cutremurătoare, intensă, emoționantă până la lacrimi și chiar mai mult… „dincolo de cuvinte”!

Personal, MULȚUMESC din suflet, autoarei pentru că mi-a dat ocazia de-a citi ceva atât de formidabil!

Recenzie cititor: autor Denisa

Regasire de Raluca Butnariu-Editura CelestiumRegăsire de Raluca Butnariu

Editura: Celestium
An apariție: 2015
Număr pagini: 247

Iubirea nu uită niciodată. Indiferent câți ani au trecut.
Indiferent cu cine ai fost sau ce ai făcut.
Iubirea adevărată rămâne acolo, în inimă și suflet.
Iubirea adevărată rămâne acolo, în inimă și suflet.
Nicolle este guvernantă la Wilton House și are grijă de 3 copii răsfățați și răi pe care îi educă și îi transformă în adevărate diamante. Apariția lui Jonathan Stamford la conac îi va provoca răni interioare.El este bărbatul care în urmă cu 7 ani de zile a gonit-o și și-a bătut joc de ea. Ea însă nu poate uita îmbrățișările lui. Săruturile pasionale. Îl iubește și îl urăște în același timp. Iar ceea ce o frământă cel mai tare este secretul pe care îl ascunde de el. 

Cum poți uita trecutul și mai ales să începi de la început, atâta timp cât el stăruie în mintea ta?
“Regăsire” de Raluca Butnariu, romanul de dragoste care a cucerit lumea online, este cartea pe care o citeşti cu sufletul la gură.

Raluca Butnariu şi-a împlinit un vis, dar noi cititorii am adăugat în bibliotecă o comoară, acesta este privilegiul de a fi autor publicat. Am descoperit-o dintr-o întâmplare, un fel de secret lansat în mediul online în care toate lumea citea cărţile autoarei, iar eu mă simțeam pe lângă subiect. Prima carte a fost Deziluzii, efectiv m-a cucerit prin acel farmec al vremurilor demult apuse, dar şi datorită simplităţii. Dacă aş fi primit manuscrisul fără să ştiu că este româncă, atunci clar aş fi contrazis pe oricine iubea historical romance pentru că nici măcar o clipă nu există amprenta specifică ţării noastre.
Regăsire este un roman suav, sensibil, dar în acelaşi timp încărcat cu suficiente emoţii care devin din ce în ce mai intense. Citeşti fără oprire pentru a afla ce se petrece, trăieşti, iubeşti şi urăşti, iar mai târziu înveţi să ierţi alături de personaje, să le înţelegi evoluţia şi să te bucuri.
Este o carte pozitivă care îmi reaminteşte de ce o asociez de fiecare dată cu Judith McNaught, o altă autoare pe care o îndrăgesc.

Londra, 12 septembrie, 1810

Începutul este dur, dar concludent, o femeie este aruncată în stradă, îndurerată, rănită sufleteşte.
“Tot ceea ce simţea era golul imens din sufletul ei. Mintea amorţită de şoc încerca să cuprindă absurdul situaţiei în care se găsea: respinsă, părăsită, aruncată-n stradă ca un câine vagabond. Trădată şi alungată de către bărbatul în care avusese o deplină încredere şi pe care-l iubise cu fiecare bătaie a inimii ei. Umilinţa îndurată întrecea orice închipuire. Ar fi trebuit s-o asculte, aproape că-i cerşise asta. Măcar atâta lucru să-i fi îngăduit şi l-ar fi făcut să înţeleagă că vina nu-i aparţinea în exclusivitate. Că fusese silită să facă acea alegere, o alegere necesară având în vedere circumstanţele…”

După şapte ani

Nicolle Clairmont este guvernantă în casa soţilor Pembroke. Prin tehnici ştiute doar de ea reuşise să îi cucerească pe copilaşii năzdrăvani şi îi ponderase, acum numărul lor crescuse şi îl ţinea în braţe pe cel de-al cincelea copil, un băieţel superb de doar două luni. Singura condiţie pe care o avea era să plece pe perioada verii acasă, să îşi vadă propriul copil, pe Andrew. De data aceasta a fost nevoită să facă o excepţie pentru că aveau nevoie de ea şi trebuia să rămână timp de două săptămâni cât dura petrecerea şi botezul lui Joshua. Era o mană cerească să o aibă aproape, toţi o îndrăgeau şi cu greu se puteau despărţi de ea.
Problemele de acasă o îndemnau să folosească orice venit suplimentar pentru a avea grijă de cele patru suflete plus un conac aflat în ruină. Veniturile nu îi erau de ajuns, iar datoriile rămase de pe urma răposatului ei soţ constituiau o responsabilitate ce atârna greu doar pe umerii ei. O surpriză de proporţii va avea când îl întâlneşte pe John Stamford, al doisprezecelea marchiz de Stamford la conac, era invitat de onoare în calitate de vărul al lui lady Pembroke, dar şi de naş pentru mezinul familiei.
“- Voi…, îşi drese vocea descumpănită, plimbându-şi ochii de la unul la celălalt, …voi vă cunoaşteţi? Nicolle deschise gura să spună ceva, orice, dar înainte să apuce s-o facă, el i-o luă înainte: – Nu, nu ne-am mai întâlnit niciodată până acum, rosti el cu o voce inexpresivă. Lady Clairmont, rosti apoi cu un zâmbet silit, înclinându-se un milimetru în direcţia ei şi privindo cu un licăr dispreţuitor printre genele bogate. Cuvintele lui o salvaseră de penibilul momentului, dar în loc să se simtă uşurată, Nicolle avu o senzaţie îngrozitoare, ca şi cum tocmai fusese pălmuită în public. Culoarea îi pieri din obraji. Cumva, reuşi să se ridice în capul oaselor, schiţând o reverenţă stângace fără a avea curajul să-l privească, în timp ce o strângea pe Suzannah la piept.”

Reîntâlnirea va stârni o furtună în sufletul lui Nicolle pentru că nu uitase cum fusese aruncată în stradă, rănită şi jignită. Minciunile îi despărţiseră, dar ea suferise, se simţise trădată şi nevoită să suporte consecinţele, se căsătorise cu un bărbat pe care nu-l dorise, dar din cauza sarcinii înaintate făcuse compromisul. Acum trebuie să îi îndure prezenţa şi să se prefacă că nu există între ei acea atracţie electrizantă.

imagineJonathan Stamford era bogat, atractiv, temperamental şi dorit de multe femei, o adevărată ispită. Sarah Wilmot era conştientă că era extrem de norocoasă să-i fie logodnică doar că invitaţia la Wilton House le va schimba planurile.

“Revederea lor după atâţia ani avusese un impact devastator asupra simţurilor sale. Şi, spre dezgustul lui, chiar şi după cele două pahare de whisky, încă nu-şi revenise din tremurat. De fapt, sufletul lui tremura. Şi mâinile, îşi notă el cu un zâmbet strâmb, plin de o amară ironie. Trecuseră şapte ani afurisiţi! Cum era posibil ca acea făptură atât de josnică, de lacomă şi de ipocrită, să mai aibă încă o asemenea putere asupra lui? În clipa în care dăduse cu ochii de ea, efectiv i se tăiase respiraţia. Şi ameţise. Aproape că uitase cât de frumoasă era în realitate.”

Amintirile vor da năvală şi chiar dacă nu vor recunoaşte, ceva nebun îi atrage, vor încerca să se evite, să se urască şi să se împotrivească, dar cum să renunţe la tot ce a fost? Au trecut şapte ani de chin, dor şi foarte multe sunt greu de uitat, dar oare vor reuşi să depășească barierele şi să ajungă în acel punct în care își vor spune ce gândesc? Iniţiativa lui lady Pembroke de a oferi o clipă de distracţie guvernantei lor şi transformarea acesteia într-o femeie atractivă pentru a participa la balurile de la conac, îl vor debusola pe Jonathan. Gramul de autocontrol se va destrăma când îşi va dori un ultim sărut ce ar putea să pună capăt acestei provocări.
Numai că nu va ştii că logodnica lui are de gând să facă o farsă cu consecinţe dezastruoase pentru Nicolle. O simplă acuzaţie de furt le va da peste cap toate planurile. Cum își va demonstra nevinovăţia, dar mai ales cum va reacţiona marchizul de Stamford la această nedreptate? De ce au ajuns ca iubirea lor profundă să fie uitată şi cine a avut interesul să se joace cu Nicolle şi John de-a lungul timpului? Cum va reuşi Jonathan să o recucerească pe femeia care o iubeşte în pofida tuturor?

Îndrăzniţi să descoperiţi ce se află dincolo de cuvântul Regăsire, vă asigur că nu veți regreta nici măcar o clipă. Este un historical romance bine scris ce stârneşte curiozitatea şi te face să trăieşti trecutul, prezentul, dar mai ales viitorul.

Librex.ro

Cartea Regăsire de Raluca Butnariu este oferită pentru recenzie de Librăria Librex. Cartea poate fi comandată de pe Librăria Librex Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei, vă puteţi abona la newsletter, dar puteţi urmări şi pe pagina de facebook.

Autor: Mili

Romane de dragoste de la Editura Lider/Click pentru femei

În luna februarie 2016 pregătiţi-vă pentru o noua serie de poveşti emoţionante şi captivante oferite de Editura Lider Bucureşti. Începând din 5 februarie, împreună cu revista, Click pentru Femei, vă puteţi bucura de noile apariţii din seria “Romane de dragoste”.
Cele 4 cărţi pot fi achiziţionate de la toate chioşcurile de ziare din toată ţara, în fiecare zi de vineri după cum urmează:
– 05 februarie 2016- RĂZBUNAREA de Arlette Geneve
– 12 februarie 2016- FĂRĂ MILĂ de Arlette Geneve
– 19 februarie 2016- ULTIMUL VIKING de Oana Arion
– 26 februarie 2016- PRINS ÎN FURTUNILE VIEŢII de Christina Courtenay

Preţ revistă+carte: 9.99 lei

Sursa Editura Lider

Prada regelui de Julie GarwoodPrada regelui de Julie Garwood

Titlul original: The Prize
Editura: Miron
An apariție: 2015
Număr pagini: 319

Această minunată poveste de dragoste a autoarei de bestseller-uri Julie Garwood, este plină de umorul, dulceața și senzualitatea care au făcut din ea un nume de referință în literatura romantică…” Publishers Weekly

În mijlocul splendorii de la curtea lui William Cuceritorul, adorabila prizonieră saxonă Nicholaa e obligată să-şi aleagă un soţ dintre nobilii normanzi. Ea îl alege pe Royce, un baron-luptător a cărui atitudine ameninţătoare nu reuşeşte să-i ascundă cavalerismul şi inima blîndă. Plină de resurse, rebelă şi naivă întru totul, Nicholaa jură să-l facă pe Royce să i se supună, în ciuda tumultului de emoţii pe care el i le trezeşte. Feroce în luptă, priceput într-ale pasiunii, Royce e surprins de profunzimea emoţiilor care-l încearcă atunci cînd îşi mîngîie proaspăta soţie.

În atmosfera de trădare în care saxonii încă ţes intrigi împortiva invadatorilor normanzi, Royce şi Nicholaa se bucură de noua lor iubire preţioasă… o legătură fierbinte, care curînd va fi greu încercată.

Julie Garwood mi-a stârnit amintiri cu Prada regelui, a fost o adevărată încântare să descoper că are esenţa de la Regatul viselor de Judith McNaught, o altă poveste care m-a cucerit iremediabil. Cartea se face remarcată prin personaje pasionate, dornice să lupte cu îndârjire împotriva tuturor celor care le vor răul. Nu este uşor să rămâi integru când în umbră sunt oameni care urzesc comploturi şi ar face orice pentru reuşită.
În vremuri demult apuse, mai exact în Anglia anului 1066, în timp ce saxonii se luptau cu normanzii, doi oameni sunt forţaţi de împrejurări să îşi apere avutul. Royce este trimisul lui William de Normandia pentru a cuceri cetatea în care locuia Lady Nicholaa. Primele tentative eşuaseră dramatic, iar acum trebuie să facă totul pentru a depăşi strategia frumoasei luptătoare. Experienţa, dar şi răbdarea cu care îşi conduce armata îi vor aduce victoria. O ultimă tentativă a frumoasei rebele este să îl lovească cu o piatră direct în fruntea neprotejată de coif, numai că uriaşul normand nu este afectat, doar puţin sânge este vizibil. Fusese căpetenie în multe altercaţii şi părea să fie născut să îndure destule chinuri. Prin fizicul său se impunea, ştia cum să discute, dar mai ales să îşi respecte soldaţii, nu îi trata cu dispreţ şi nu îi pedepsea, aşa cum procedau alţii.
Lupta se încheie, iar primul lucru care trebuie îndeplinit este să o captureze pe frumoasa saxonă-Lady Nicholaa, doar că în cetate găseşte pe măicuţa Danielle care declară că este sora geamănă a acesteia ce rămăsese împreună cu slujnica şi copilul ei. Fără voia lui remarcă blândeţea, ochii mari albaştri, părea o zeiţă pogorâtă din cer, un fel de fruct interzis pentru muritori. Nimic nu dă de bănuit, mai ales că le oferă informaţii folositoare şi în pofida frumuseţii sale răpitoare, are grijă să îi îngrijească rana din frunte.

Royce va asculta de indicaţiile sale şi se va întâlni cu bunul său prieten Hugh, doar că la întoarcere va avea parte de multe surprize. Frumoasa călugăriţă ceruse să fie escortată până la abaţie nesocotind ordinele normandului. Adevărul iese la iveală când discută cu cei din jur, aşa află că fusese tras pe sfoară, nu exista soră geamănă, iar băieţelul Ulric nu era al unei doice. Starea de sănătate a lui Hugh se agravează, iar singura soluţie este să îl ducă la abaţie. Acolo se va întâlni cu lady Nicholaa în timp ce avea grijă de fratele ei, James, aflat într-o stare dezastruoasă atât fizic, cât şi psihic. Nevoiţi să îi supravegheze îndeaproape pe cei doi răniţi, măicuțele trebuie să respecte toate indicaţiile cavalerului, riscul de a fi otrăvit Hugh era mult prea mare.
Acum a sosit clipa ca Royce să se confrunte cea care îl trăsese pe sfoară, să îi arate că nu există cale de scăpare, era o pradă de război şi trebuia să se supună mai devreme sau mai târziu.
“-Ar fi trebuit să te ucid cînd am avut prilejul, şopti.
Royce înălţă o sprînceană.
-Şi cînd a fost asta, mă rog? întrebă el încet, batjocoritor.
-Cînd te-am doborât de pe picioare cu praştia.
Drept răspuns, Royce clătină din cap.
Nicholaa înclină capul, pentru a-şi întări cuvintele.
-Am nimerit drept la ţintă, se lăudă ea.Voiam să te însemnez, nu să te omor. Acum
îmi regret hotărîrea. Poate că voi mai avea o şansă, înainte să fii alungat înapoi în
Normandia, unde ţi-e locul.
Nici acum n-o credea. Îşi încrucişă braţele pe piept, zîmbindu-i.
-De ce nu m-ai omorît când ai putut-o face?
Nicholaa ridică din umeri.
-N-am avut chef, replică ea. Acum am.
Văzîndu-l că izbucnea în rîs, îşi dădu seama că n-o credea nici acum. Simţea că începea să-şi piardă cumpătul.

După mai multe peripeţii, Hugh îşi revine, iar Nicholaa este avertizată personal de Royce că va avea grijă să o determine să plece singură. Spre stupoarea ei îşi pune în aplicare promisiunea, iar planul se va concretiza când uriaşul cavaler se va înfăţişa la poarta abaţiei cu băieţelul Ulric în braţe. Nicholaa nu mai ţine cont de nimic şi îşi continuă minciunile, pretinde că a rămas văduvă şi copilul este al ei, doar că Royce nu crede nici măcar un cuvânt, scopul este să o determine să plece. Iarna aspră nu este prielnică pentru un suflet plăpând şi singura care pleacă la drum resemnată este doar frumoasa captivă.
Ajunsă la curtea lui William de Normandia, este primită bine, dar seara se anunţă destul de interesantă pentru că prada trebuie să se căsătorească cu cel mai viteaz cavaler. Deşi Nicholaa îşi arăta dispreţul faţă de Royce, trebuia să recunoască în adâncul sufletului că îl găsea atrăgător, doar sufletul i se înfăţişase, nu şi semnul uriaş de pe faţă care îl avea din lupte. Spera ca şi el să simtă măcar un ceva şi să lupte pentru ea, nu 1 (74)să fie aleasă de un necunoscut. În jurul ei roiesc mulţi bărbaţi atrăgători care ar fi încântaţi să aibă o soţie temperamentală pe care să o supună, doar că ea este interesată doar de Royce.
Îl găsea enervat, dar un ceva părea să prindă contur:
“-Mă găseşti o pacoste.
-Într-adevăr. Sinceritatea lui nu întârzie s-o revolte.
-Dacă ura n-ar fi un păcat de moarte, aş şti de minune să te urăsc.
-Ba n-ai şti deloc, zîmbi el. Oi fi avînd eu o fire antipatică, Nicholaa,dar tu ai una foarte blîndă. Nu ştii cum să urăşti.
Era prea obosită ca să facă schimb de insulte cu el.”

Soarta este de partea ei şi salvează de la moarte o fetiţă care se afla lângă un foc. Recunoştinţa lui William Cuceritorul este mare, iar decizia pică pentru ea ca o mană cerească.
“-Da, îţi vei alege soţul. Întoarce-te şi priveşte-i, draga mea. Ei sunt acum prăzile, Lady Nicholaa. Cu toţii, vrednici oşteni. Iscodeşte-l pe fiecare, dacă aşa ţi-e voia; ia-i la întrebări. De va trece toată noaptea pînă să te hotărăşti, aşa să fie. Vom aştepta. Cununia va avea loc de îndată ce ai ales.”

Şi Nicholaa merge la sigur pentru că în adâncul sufletului el era alesul.
Atenţia ei se îndrepta numai spre un singur om. Royce. Acesta stătea rezemat de peretele din fundul sălii, cu o expresie foarte plictisită pe faţă, aproape somnoroasă. Dar o privea pe ea. Cu cît se apropia mai mult, cu atît părea mai îngrijorat. Nicholaa încercă să-şi ascundă zîmbetul. Putea să simtă tensiunea din sală. În cea mai mare parte, îşi spuse ea, emana de la Royce. Nici unul dintre baroni nu putea fi mulţumit de acea întorsătură, căci unul de-ai lor tocmai devenise dorita pradă, bunul mult rîvnit. Ar fi trebuit să-i fie milă de ei, dar nu putea: Era prea ocupată să se umfle în pene. Doamne, ce moment minunat! Nicholaa îşi continuă drumul prin mulţime, pînă ajunse la Royce. Cînd fu la un pas de el, se opri. Nu scoase o vorbă, privindu-1ldoar lung. Lui Royce nu-i venea să creadă că stătea acolo, în faţa lui. Clătină din cap. Nicholaa înclină capul.
-Royce?
Îi rostise numele în şoaptă, dar o auzi.
-Da, Nicholaa? Zîmbetul ei îl captiva. Îi făcu semn să se apropie. Apoi se înălţă pe vîrfuri şi-i şopti la ureche:
-Şah mat.”

Acesta este doar o mică parte dintr-o serie de incidente care îi vor apropia şi în acelaşi timp pentru cei din jur vor deveni o aminţare. Sunt oameni care urzesc comploturi şi le pun viaţa în pericol. Royce este un războinic, dar luptă până în pânzele albe pentru a proteja ce este al lui. Împreună vor învăţa ce înseamnă să se cunoască, să îşi înveţe propriile obiceiuri. Nicholaa a trăit într-o familie fericită, părinţii ei nu şi-au ascuns afecţiunea, iar ea îşi va dori ca şi soțul ei să manifeste aceeaşi deschidere. Dacă vor reuşi să se completeze şi să ajungă la o înţelegere pentru a convieţui, rămâne să descoperiţi.

Prada regelui este o carte suavă, intensă, scrisă frumos şi pusă în valoare prin temperamente puternice. Este genul de lectură care te îndeamnă să o reciteşti cu drag şi cu altă ocazie. Se pare că mă prind cărţile în care femeile sunt puse în valoare şi nu leşină la primul incident neplăcut care i se întâmplă.
Royce, ar fi trebuit să fie o brută, dar este un om deosebit, respectă pe cei din jur, inclusiv pe oştenii săi, iar mai târziu se va strădui să câştige şi încrederea soţiei sale. Nicholaa este o femeie puternică, mereu dispusă să își pună familia pe primul loc, ţine la tradiţii şi luptă pentru ele. Comunicarea dintre ea şi Royce pe alocuri se va dovedi dificilă, dar împreună ar putea face minuni dacă şi-ar deschide sufletul chiar şi pentru o clipă. Vor fi suficiente momente în care fiecare va lupta cum va considera, dar când îşi vor uni forțele se va resimţi efectul.  Poate părea ceva imposibil, dar aşa sunt cărţile menite, întotdeauna aduc un strop de happy-end. Dacă vă doriţi o carte relaxantă pentru week-end atunci vă recomand Prada regelui.

9.2 puncte/10

Editura Miron

Cartea Prada regelui de Julie Garwood este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili

Strada iubirii de Lisa Kleypas

Titlul original: Rainshadow Road
An apariţie: 2015
Editura: Miron
Traducere: Andreea Radu
Nr. pagini: 367

Seria Friday Harbor: 1. Christmas Eve at Friday Harbor (2010)/Christmas With Holly, 2. Strada iubirii (Rainshadow Road-2012),  3. Dincolo de iubire (Dream Lake-2012), 4. Golful dragostei (Crystal Cove-2013), 5. Lightning Bay (2014)

Lucy Marin este artist sticlar și locuiește în misteriosul și frumosul port Friday. Este rănită, luată prin surprindere de cea mai amară dintre trădări: logodnicul ei, Kevin, a părăsit-o. Amărăciunea lui Lucy este amplificată de faptul că noua lui iubită e chiar sora ei.
Ca să nu fie nevoit să suporte reproșurile părinților lui Lucy, Kevin îl roagă pe prietenul lui, Sam Nolan, proprietarul unei podgorii, să o seducă pe aceasta, să o curteze și să o ajute să treacă peste momentul de furie și de durere. Complicațiile încep atunci cînd Sam și Lucy încep să se îndrăgostească unul de altul. Lucy începe să se întrebe dacă să-și riște din nou inima.
Întrebări despre dragoste, loialitate, greșeli vechi și noi începuturi, sînt explorate toate, în timp ce Lucy învață că în viață anumite lucruri care par pierdute se pot transforma în ceva nou, minunat.

Dacă aţi descoperit-o pe Lisa Kleypas atunci sigur îi cunoașteți magia din cuvinte, delicateţea din expresii, dar şi sensibilitatea cu care captivează atenţia. Orice titlu ai alege, atunci sigur îţi va transmite o stare de bine. Strada iubirii este o carte cu parfum de aer proaspăt, stropită cu puţin praf magic, dar şi cu o doză de romantism. Ne plimbăm pe plajă, simțim arome, bem un vin bun şi parcă ne întoarcem în timp.

Lucy Marinn de la şapte ani a început să se adapteze din mers şi să prețuiască lucrurile esenţiale. A suferit când sora s-a îmbolnăvit, dar cel mai mult a deranjat-o protecţia exagerată a acesteia în defavoarea ei. Așa se întâmplă cu fiecare copil care a trecut peste o perioadă în care boala i-a pus în pericol viaţa, doar că părinţii n-au ştiu care este limita şi au continuat să facă diferenţe majore între acestea deşi nu mai era cazul să se îngrijoreze pentru Alice, fiica cea mică. Mai târziu Lucy a simţit chemarea şi a afirmat cu ardoare că vrea să devină sticlar, a fructificat talentul şi a ajuns să facă minuni cu mâinile sale. Poate că ar fi rămas o tânără obişnuită, doar că avea harul de a face puţină magie când era învăluită de emoţii puternice mâinile ei transformau orice obiect din sticlă în licurici.

Acum este un adult responsabil, de doi ani locuieşte în apropiere de portul Friday împreună cu logodnicul ei, Kevin Pearson. Se simte fericită, iubeşte bărbatul ce îi este alături, dar şi meseria de artist, cele două pasiuni se îmbină bine, numai că ceva se destramă atunci când află şi părerea lui Kevin. O anunţă fără să îi ofere alte semnale că nu se mai bine comod în relaţie şi ar dori să se despartă. Lucy, disperată vrea să ştie de ce, care este cauza, dacă există altcineva în viaţa lui. Spre stupoarea ei, răspunsul este simplu, da, există şi este trădată chiar de sora ei Alice. Pentru a fi cât se poate de dureros, o roagă să se mute de urgenţă pentru că iubita lui doreşte să stea chiar în casa care până atunci era a … lor.
Este îndurerată, plânge, dar nu poate înţelege cu ce a greşit, de ce trebuie să plătească atât de scump. Răspunsuri nu găseşte, singura cale este să meargă mai departe şi să nu se mai implice în relaţii, un fel de pact cu sine. Are noroc cu prietenele sale Justine şi Zoe Hoffman, proprietare ale unui han şi dornice să îi fie aproape în această situaţie. Pe lângă sprijinul lor, în cale se pare că va veni exact persoana potrivită, genul de bărbat dur, necizelat care ştie să glumească, dar fără să îi facă promisiuni. El nu crede în căsătorie, vrea doar să se simtă bine şi să nu se implice sentimental.
Sam Nolan este proprietarul unei podgorii din Rainshadow, locuieşte împreună cu fratele său mai mare Mark şi nepoata lor Holly. În urmă cu un an sora lor murise într-un accident lăsând orfană o fetiţă de şase ani, iar decizia fraţilor a fost să o crească ei. Şi-au schimbat radical viaţa şi au fost făcut tot ce se poate să fie un exemplu pozitiv. Legătura lor se simte, fiecare are un rol important, o iubesc pe micuţa Holly şi o tratează ca pe o comoară. Sunt o familie unită, chiar dacă fiecare a suferit din cauza părinţilor şi a plăcerii lor morbide pentru alcool, dar ei au luat ce era mai bun, au învăţat şi au mers mai departe. Holly nu trebuie să simtă aceste lipsuri, ci să fie un copil iubit. Sam şi-a propus multe, dar podgoria este mândria lui, munceşte zi de zi, o admiră cum creşte şi nu se sfieşte să spere că într-o zi, printr-o vrajă secretă via îi va transmite care  este secretul aromei din struguri.
În ziua când o întâlneşte pe Lucy, nimic nu pare obişnuit, dar tristețea ei din cauza trădării lui Kevin, băiatul nesuferit din şcoală pare să îl îndemne că ar dori măcar pentru o clipă să fie arma ei secretă către răzbunare. Numai că propunerea neobişnuită a lui Kevin de a consola pe fosta, îi vor crea noi oportunităţi. Trebuia să o facă pe Lucy să se îndrăgostească de el, în speranţa că părinţii celor două surori îl vor ierta pe Kevin şi de ce nu, vor sponsoriza nunta acestuia cu Alice. Dacă nu i-ar fi fost dator ar fi reacţionat cu totul altfel, dar în asemenea condiţii, singura cale este să îi facă pe plac şi să iasă cu femeia care deja o cunoscuse pe plajă, numai că nu va minţi şi nu va face dintr-o posibilă relaţie ceva morbid.

Gândurile nu o lasă pe Lucy, nu înţelege unde a greşit, dar soluţia ar putea fi să accepte bursa gratuită pe care o primise, să plece departe, să uite, numai că înainte de a face acest pas vrea să se gândească. Sam îi oferă o mână de ajutor când îi spune ce plănuieşte Kevin şi Alice, cei care au trădat-o.
Rainshadow-Strada Iubirii“-Acum le pasă de fericirea mea? se întrebă ea cu voce tare? Au avut ocazia să-mi ţină partea de mai multe ori până acum, dar n-au făcut-o, iar acum deodată, vor să fiu fericită? La naiba cu ei! Şi la naiba cu tine!
-Hei, nu trage-n mesager!
-Ai dreptate, spuse Lucy uitîndu-se urît la el. Tu nu faci parte din problemă. Tu eşti soluţia. Eşti omul care îmi aduce endorfinele. Ei bine, sunt pregătită. Dă-mi-le!
Sam clipi.
-Ce să-ţi dau?
-Endorfinele. Dacă toată lumea vrea să fiu fericită, perfect. Dă-mi cele mai bune endorfine de care eşti în stare.
El o privi nesigur.
-Poate că ar fi mai bine să mîncăm de prînz înainte.
-Nu, spuse ea furioasă. Hai să terminăm odată. Unde e dormitorul?
Sam nu ştia dacă să se amuze sau să fie îngrijorat.
-Dacă vrei să te răzbuni pe Kevin culcîndu-te cu mine, te ajut cu plăcere. Dar nu vrei să-mi spui şi mie pe cine eşti atît de supărată?
-Pe toată lumea. Inclusiv pe mine însămi.
-Ei bine, dacă te culci cu mine n-o să rezolvi problemele nimănui.
Tăcu o clipă.
-Doar, poate, pe ale mele. Dar nu e vorba despre asta.
Se apropie de ea, o apucă de umeri şi o scutură blînd.
-Respiră adânc şi hai, nu mai fi nervoasă!
Lucy îl ascultă. Inspiră o dată, de două ori, de mai multe ori, până cînd se calmă şi se relaxă, învinsă.
-Hai să mîncăm ceva, spuse Sam. Deschidem o sticlă de vin şi vorbim. Dacă mai vrei endorfine şi după aceea, vedem ce se poate face.

Sam este altfel de persoană, va fi un bun ascultător, va veni cu soluţii când va trebui să se mute în altă parte, va preţui talentul ei, vor vorbi despre trecut, prezent şi viitor, dar frica lui pentru căsătorie mereu va fi prezentă. În clipa când Lucy va suferi un accident, el va fi acolo să o ajute şi fără voia lui se va înfiripa acel ceva pe care nu şi-l dorea. Dacă va putea să îl prețuiască, atunci împreună vor reuşi să facă magie pe Strada iubirii.

Mi-a plăcut mult cartea, deşi la început am ezitat. De Lisa Kleypas am citit doar historical romance, aveam emoţii că va fi altceva, dar Strada iubirii m-a binedispus, personajele m-au făcut să privesc viaţa din mai multe unghiuri şi le-am fost alături în clipe de pasiune, dar şi de tristeţe. M-au enervat Kevin şi Alice, tare mi-aş fi dorit să mă răzbun pe ei, dar şi metoda autoarei a fost plăcută până la urmă. Mark şi Alex, fraţii lui Sam sunt atât de adorabili, se sprijină, se enervează, luptă în felul lor pentru fericire. Clipele de deznădejde, frustrările, eșecurile familiei Nolan par să se abată asupra lor ca un blestem, dar până la urmă jumătățile lor îi vor ajuta să găsească echilibrul la momentul potrivit.
Aştept cu nerăbdare următorul volum din serie-Dream Lake, povestea dintre Alex Nolan-bărbatul care a rămas fără nimic din cauza unei femei şi Zoe-femeia pasionată de gătit (parcă şi acum simt mirosul brioșelor), o fiinţă sensibilă, fină. Sper ca următoarea poveste să fie puţin mai dezvoltată, să mă bucur mai mult timp de sentimentele personajelor. :)

Editura Miron

Cartea Strada iubirii de Lisa Kleypas este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili

rascumpararea-ju;ie garwoodRăscumpărarea de Julie Garwood

Titlul original: Ransom
Traducerea: Laurenţiu Gorneanu
Editura: Miron
An apariţie: 1999
Număr pagini: 511
Seria Highland’s Lairds: Secretul, Răscumpărarea, Muzica umbrei

,,Jullie Garwood, cu cărţile ei uluitoare, ne introduce într-o atmosfera plină de intrigi şi emoţii fermecătoare. Adorată de cititorii din întreagă lume…” USA Today

,,Romanul ne poartă din Scoţia în Anglia prin toată maiestatea glorioaselor zile medievale. Cu harul ei special, Julie Garwood ne învăluie într-o poveste plină de loialitate, dragoste şi romantism .”

Imagine (3)Cartea despre care doresc să vă vorbesc este una dintre cărţile care au pus bazele pasiunii mele pentru acest gen literar, historical romance. Autoarea reuşeşte întotdeauna să convingă prin umor, prin intermediul personajelor şi prin interesul pe care îl stârneşte pentru o perioada de mult apusă. Cartea începe cu o ipoteza interesantă şi anume: ‘’Faptele rele se întâmplă întotdeauna noaptea’’.

Nu cred, mi-am zis, eu noaptea dorm, deci ale mele se întâmplă ziua, mă rog, atunci când sunt trează! Dar să revenim! Cred că pentru mulţi dintre noi sunt câteva romane care ne-au plăcut enorm şi ne-au ramas în memorie în primul rând datorită personajelor, acţiunea lor rămânând cumva în urmă. Pentru mine acesta este unul dintre ele şi asta datorită personajului principal feminin, Gillian. Este unul dintre cele mai curajoase personaje pe care le-am întâlnit de-a lungul timpului. Cartea prezintă în paralel două poveşti de dragoste, cea dintre Gillian şi Laird-ul Brodick Buchanan şi cea dintre Laird-ul Imagine (4)Ramsey Sinclair şi frumoasa Bridgid. Primele pagini ale carţii ne aduc în atenţie tragedia în urma căreia tatăl lui Gillian este ucis de Baronul Alford cel Roşu, un personaj dezgustător, care pentru a obţine caseta Regelui Johnde numita caseta Ariannei în onoarea femeii pă care a iubit-o, şi pentru a îngropa un secret care l-ar putea costa viaţă, este dispus să facă orice. În aceeaşi noapte are loc şi despărţirea lui Gillian de sora ei Christen, două fetiţe prinse într-un joc al trădării. În timp ce Gillian este trimisă la unchiul ei Morgan Chapman, sora ei este trimisă în Scoţia. La câţiva ani după această întâmplare, Gillian este chemată la castelul părinţilor ei de către Baronul Alford, care între timp îl ocupase abuziv, pentru a o trimite la sora ei cu misiunea de a aduce caseta. În joc este viaţa unchiului ei Morgan pe care Alford îl ţine ostatec. Alford obţine informaţiile despre caseta Ariannei ajutând un highlander în lupta lui pentru putere.

La castelul părinţilor ei Gillian îl cunoaşte pe Alec, fiul lui Ian Mailtand răpit din greşeală în locul lui Michael fratele cel mic al lui Ramsey.

‘’Dacă mă dezamageşti, Gillian, omul care ţi-e atât de drag o s-o păţească. Unchiul tău va muri încet, în chinuri. Îţi jur că-I voi face să-mi cerşească moartea. Dar, când vii la mine cu Christen şi caseta, îţi dau cuvântul meu că pe copil am să-l las să trăiască, în ciuda jurământului faţă de trădătorul din Highland.‘’

Imagine (2)Întâmplările prin care trec Gillian şi Alec în încercarea lor de a părăsii Anglia şi discuţiile lor sunt captivante, le veţi savura uneori râzând alteori surprinşi de curajul şi inteligenţa lor. Pentru că Gillian il salvează de la moarte pe Alec al cărui protector este Brodick, cei doi ajung să se cunoască într-un mod unic. Cutezanţa lui Gillian de a se da drept mireasa temutului lord, stârneşte curiozitatea acestuia de a o cunoaste.

Sub arcadă apăru cel mai impresionant războinic pe care-l văzuse vreodată. Era înalt, cu par lung şi des ca lână şi pielea puternic bronzată. Aproape dezbrăcat, purta doar un pled în culori mohorâte care nu-i ajungeau până la genunchi. O fâşie lată de stofă îi străbătea oblic pieptul masiv şi brăzdat de cicatrice, petrecută peste umărul stâng.”

‘’Silueta lui enormă oprea aproape complet lumina soarelui, care strălucea în jurul lui făcându-l sa arate aproape eteric.’

Imagine (1)Cu ajutorul lui Brodick, Gillian reuşeşte să îl aducă acasă pe Alec, scena regăsirii este emoţionantă şi plină de neprevăzut. Cei trei moşieri Ian, Brodick şi Ramsey promit să o ajute în misiunea ei, aceea de a-şi găsi sora şi caseta, în schimb ea trebuie doar să îi ajute să-l identifice pe trădătorul care dorea moartea moşierului Ramsey atât de mult încât a recurs la răpirea unui copil, trădător pe care Gillian reuşise să îl vadă înainte de a pleca din Anglia.

Povestea de dragoste dintre Gillian şi Brodick, modul cum acest temut şi neânduplecat scoţian reuşeşte să se căsătorească cu ea (ea neştiind că se căsătoresc) fac deliciul multor pagini. Umorul caracteristic scriitoarei abundă practic în această carte.

‘’Ne-am căsătorit azi? Da, răspunse el calm, luându-i potirul din mâna şi dându-l lui Ramsey. Călare pe cal? M-am măritat pe un cal?‘’

‘’Puteai să te dai jos de pe iapă, replică Brodick, încercând să pară rezonabil. Dacă voiai să te mariţi cu picioarele pe pământ, ar fi trebuit să spui ceva.

Dar ce sţiam că mă mărit? Nu sţiam!’’

Sunt multe situaţiii amuzante, multe discuţiii răvăşitoare ca să folosesc o expresie adecvată perioadei, dar nu vi le prezint, vă las pe voi să le descoperiţi! Cert este că, cele două poveşti de dragoste sunt minunate, amuzante şi atât de diferite!

Ce se întâmplă cu unchiul Morgan, ce secret ascunde caseta, cum decurge relaţia dintre Gillian şi Brodick şi ce pedeapsă pregătesc cei trei moşieri, vă las pe voi să le aflaţi citind acest roman minunat!

La final doresc să vă mulţumesc pentru atenţia acordată, sper să găsiţi şi coerenţă în ceea ce am scris, eu nu am reuşit să găsesc, şi va doresc lectură plăcută !

Notă mea pentru această carte este 10 cu 10 de plus

Autor: Ili

In cele mai nebunesti visuri de Christina DoddÎn cele mai nebunești visuri de Christina Dodd

Titlul original: In My Wildest Dreams
Traducerea: Manuela Bulat
Editura: Alma/Litera
Colecția Iubiri de poveste
Nr. de pagini: 324
Nota mea: 10/10

Seria Guvernantelor: Dragoste si abandon, Logodnă în înalta societate, Legile iubirii, În cele mai nebuneşti visuri, Ispita, Mireasa mea favorităArta iubiriiSuflete pereche, Aleasa prinţului

Cărţi srise de Christina Dodd

De ce ai citi cartea În cele mai nebunești visuri?

Cel mai bun motiv pentru care pot citi o carte, indiferent de editura la care apare, indiferent de colecție si numărul de pagini pe care îl are este doar unul singur: îmi place să citesc. Și nu refuz niciodată o carte de dragoste. Adevărul este că nu urmăresc aproape niciodată noutățile din această colectie pentru că îmi place să mă las surprinsă total de Iubiri de poveste. Aflu detaliile doar atunci când deschid cartea și mă apuc de citit. În cele mai nebunești visuri este o carte plină de suspans, iubire și situații limită.

Despre carte. Spune-ne ceva despre subiect/acțiune

Povestea pare simplă. Pare a fi povestea de iubire tipică, o poveste des întâlnită în cărți, dar și în viața de zi cu zi. Însă doar pare, căci pe parcursul lecturii, apar multe situații care dau culoare şi savoare unei povești simple, iar toate acestea o scot din sfera banalului.
Celeste este fiica gradinarului familiei Throckmorton, dar acesteia i se oferă șansa de a se redescoperi, de a învăța şi a deveni o domnișoară ce poate concura acum, după frecventarea Academiei de Guvernante, cu imagineoricare altă distinsă doamnă din înalta societate. Nu exista nici o diferență. A devenit rafinată, atentă, respectuoasă, iar acesta este motivul pentru care nu o recunoaște nimeni la întoarcerea în mijlocul familiei cu care a copilărit –logodna lui Ellery Throckmorton, care cauta disperat fata care l-a cucerit și pe care crede că o iubește.
Ellery și Celeste se găsesc, se sorb din priviri, dansează foarte apropiați, chiar sub privirile logodnicei, atrăgând toate privirile și făcându-i pe toți cei prezenți la marele eveniment să vorbească și să despice situația în mii de bucățele.
Apariția iubitei și logodna nu prea bucură familia Throckmorton, căci le dă acestora toate planurile peste cap. Iar ca pentru asta să nu se întâmple, în povestea celor doi, intră fratele Garrick Throckmorton. El își propune să îi despartă pe cei doi, să-i țină cât mai departe unul de altul.
Planul suna foarte bine în capul lui, însă Celeste s-a întors în familie ca și guvernantă pentru fiica lui Garrick, Penelope, dar află un adevăr deloc comod: va fi guvernantă pentru două fetițe, iar cealaltă este fiica lui Ellery.
Dacă planul inițial era doar să-i despartă, fratele să se căsătorească și Celeste să fie trimisă din nou la Paris, situația se complică. Cel care a dorit să păcălească, a devenit păcălit de viață și iubire. A fost prins în capcana iubirii și forțat să recunoască ceea ce nu ar fi dorit nici în cele mai întunecate coșmaruri.
Ca Ellery și Celeste să stea cât mai departe unul de altul, Garrick petrece foarte mult timp cu frumoasa fiică a grădinarului și iubirea pentru ea îl ia pe nepregătite. Iubirea îi unește în cele mai importante momente și în cele mai frumoase, dar și dificile clipe pentru Throckmorton. Cunosc împreună durerea, fericirea și cele mai ascunse taine ale iubirii, dar și tristețea și ura.
Povestea este presarată cu iubire, dar și momente tensionate în care spionajul, trădarea, durerea și violența sunt la cote maxime.

Ce ți-a plăcut mai mult? Ce nu ți-a plăcut?

Mi-a plăcut mult povestea și emoțiile dintre paginile cărții, dar vreau să mă axez mai mult pe ceea ce mi-a plăcut mai puțin. Sau mai bine spus, vreau să explic de ce am vrut să scad putin din nota mea acordată acestei minunății.
Nu de puține ori am avut senzația că povestea este truncheată. Am trăit cu sentimentul că fiecare capitol a rămas neterminat sau are final deschis. E doar opinia mea. Cu toate acestea am acordat nota maximă, căci povestea mi-a plăcut prea mult.

Recomandări

Cu toate că am spus și ceva ce mi-a plăcut mai puțin, opinia scrisă mai sus nu face cartea aceasta mai puțin bună, mai puțin minunată.
O recomand oricui, dar mai ales celor cărora savurează poveștile de iubire autentice. O recomand cu drag pentru vacanța/concediul de Crăciun, căci va încălzi sufletul cititorului și veți trăi momente speciale alături de personaje puternice.
Vreme rece, o ciocolată (caldă), portocale și această iubire de poveste și orice zi va fi excelentă.

 Lectură plăcută

Autor: Laura Apetroaie

- Dragostea eternă nu există. Chiar și cea mai pură pasiune are o viață anume. Când îi bate ceasul, se sfârșește și se naște altă iubire."

Gabriela de Jorge AmadoGabriela-Jorge Amado

Titlul original: Gabriela, cravo e canela
Editura: Univers
Romanul secolului XX
Anul apariţiei: 2008
Traducere și note de: Dan Munteanu Colán
Număr pagini: 447
Gen: Romantic, Social, Politic
Cotație Goodreads: 4,09

Dintotdeauna m-au atras culturile latine. Limbile vorbite, felul de a fi al oamenilor, căldura lor… Excepție nu face Brazilia, cu amestecul de rase și culturi, cu dansurile sale pline de viață și senzualitate, cu plantațiile întinse de cafea, cacao, trestie de zahăr, cu acele fructe exotice care cresc la ei ca roșiile sau castraveții la noi, cu limba lor melodioasă, cu umorul lor. Savoare și culoare, așa aș defini Brazilia.

Romanul Gabriela, cravo e canela (în traducere literară, „Gabriela, garoafă și scorțișoară”) ne prezintă o astfel de Brazilie, o țară în care culturile se intersectează. Ne este înfățișată o frescă socială a Braziliei din anii 1920, cu intrigile sale politice, cu lupta pentru putere, cu mentalitățile acelei perioade în acel colț de lume.

Ca orice roman, Gabriela are mai multe planuri: povestea de dragoste dintre cea care dă numele cărții, Gabriela, o mulatră frumoasă și senzuală, sosită cu valul de imigranți și Nacib Saab, un arab cu origini în Siria, naturalizat în Brazilia; pe de altă parte, avem viața politică din Ilheus, un orășel din Brazilia, situat la granița dintre primitiv și progres; nu în ultimul rând, este zugrăvită viața socială din Ilheus, al cărei centru este barul arabului Nacib.

Romanul începe cu Ilheus în plină modernizare: se inaugurează șoseaua dintre Ilheus și localitatea vecină, Itabuna. De fapt, șoseaua exista, însă de abia în acel moment al anului 1925, s-a făcut rost de autobuze, pentru a o străbate. Acest eveniment, simbol al progresului, urma să fie sărbătorit cu fast la barul arabului Nacib. Numai că a apărut o problemă: bucătăreasa lui Nacib, bătrâna Filomena, a plecat din oraș chiar în ajunul evenimentului. După îndelungi căutări, Nacib o angajează pe Gabriela, o mulatră sosită cu ultimii imigranți. Nacib descoperă în ea nu numai o excelentă bucătăreasă, ci și o femeie frumoasă și senzuală, calități pe care le vede, de fapt, tot orașul. Cei doi încep o relație amoroasă, iar o dată cu apariția Gabrielei la bar, afacerea înflorește: toți bărbații din oraș vin la bar pentru a o vedea pe frumoasa bucătăreasă. Și nu se mulțumesc numai s-o vadă, ci încep să curgă propunerile din partea celor mai influenți și bogați bărbați din localitate: case, bijuterii, moșii, toate pentru a o obține pe Gabriela, acea mulatră frumoasă ce nu se lasă înduplecată; declarându-se foarte mulțumită de viața dusă cu Nacib, ea refuză toate ofertele. Însă Nacib începe să se teamă; cât va mai rezista Gabriela în fața unor asemenea propuneri? Astfel, hotărăște să-i ofere ceea ce își închipuie că toate femeile așteaptă: o cerere în căsătorie.

Numai că Gabriela e altfel: prețuiește libertatea mai mult decât orice. Se mulțumește cu puțin în ceea ce privește aspectul material, dar nu suportă să-i fie îngrădită libertatea. „Există anumite flori, ai observat? Care sunt frumoase și parfumate câtă vreme cresc în grădină. Când le pui în vaze, chiar și dacă sunt de argint, se ofilesc și mor.”

Ce se va întâmpla cu această pereche rămâne să aflați pe cont propriu, din carte.

În alt plan, intrigile și comploturile politice sunt în floare și vă spun un lucru: politica lor se aseamănă foarte mult cu politica noastră, probabil unde suntem culturi asemănătoare sau unde politica e toată la fel. Diferența este că la ei, în acea localitate mică, mai găsim rămășițe din luptele pistolarilor. „Politica e întotdeauna așa de murdară…”

Este o societate crudă, primitivă aproape, în care principala regulă nescrisă este ca bărbatul înșelat să-și ucidă soția, ceea ce se și întâmplă la un moment dat în roman. Regula nu era valabilă și pentru femeile înșelate, fiind normal și intrat în cotidian ca bărbatul să aibă una sau mai multe amante, cărora le punea și case la dispoziție.

Totodată, este o societate pestriță, în care întâlnim oameni sus-puși, politicieni, moșieri, colonei, femei ușoare și nelipsitele fete-bătrâne bârfitoare și scandalizate. Două dintre ele, surorile Dos Reis, au făcut o tradiție din amenajarea ieslei de Crăciun, așa-zisul „Belen”, foarte întâlnit în Spania, Portugalia și țările hispanice.

Ce mi-a plăcut? Umorul, modul în care sunt redate cultura, societatea și politica braziliene din anii 1920, precum și unele citate:

„- Dragostea eternă nu există. Chiar și cea mai pură pasiune are o viață anume. Când îi bate ceasul, se sfârșește și se naște altă iubire.

– Tocmai de-asta iubirea e eternă, a conchis Joao Fulgencio. Pentru că se reînnoiește. Se sfârșesc pasiunile, dar rămâne dragostea.”

„- Fidelitatea este cea mai mare dovadă de iubire, spunea Nho-Galo.

– E singura unitate de măsură cu care se pot calcula dimensiunile iubirii, îl susținea Căpitanul.

– Iubirea nu se dovedește și nici nu se măsoară. E asemenea Gabrielei. Există și asta e de-ajuns.”

Faptul că nu înțelegem sau nu ne explicăm un lucru nu înseamnă că nu există. Nu știu nimic despre stele, dar le văd pe cer, sunt frumusețea nopții.”

Ce nu mi-a plăcut: faptul că acțiunea se desfășoară prea lent, relatarea fiind plină de detalii; finalul (nu vi-l spun pentru a nu strica suspansul). Post-scriptum-ul mi-a plăcut, dar finalul în sine, nu.

Vă invit, așadar, să citiți cartea și să-mi spuneți dacă v-a plăcut sau nu finalul.

Despre autor:

Jorge Amado este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori brazilieni moderniști. Are studii de Drept, dar nu a profesat în domeniu, dedicându-se scrisului. Gabriela este considerată capodopera sa, ulterior publicând romanele Căpitanii nisipului, Dona Flor și cei doi soți ai ei (adaptat pentru marele ecran), Păstorii nopții.

Editura Univers

Cartea Gabriela de Jorge Amado a fost oferită pentru recenzie de către Editura Univers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Sorina Ciocârlan

by -
13

Suflete pereche de Cecelia AhernSuflete pereche de Cecelia Ahern

Titlu original: Where Rainbows End
Autor: Cecilia Ahern
Editura: Allfa
Număr pagini: 550
An publicaţie: 2015
Traducere din limba engleză de Marilena Iovu

Există cărţi despre care sunt sigură că îmi vor plăcea dinainte de a le deschide, iar această carte este cu siguranţă una dintre ele. Cecilia Ahern nu reprezintă un nume nou pentru mine deoarece înainte de „Suflete pereche” am avut plăcerea de a mai citi alte două cărţi ale autoarei („Prietenul nevăzut” şi „Cadoul” ), aşadar eram familiarizată cu stilul viu de a povesti al acesteia şi am avut siguranţa că şi acest roman mă va captiva la fel de mult ca şi celelalte.
Cartea mi s-a părut superbă din momentul în care am văzut-o deoarece, coperta cu un design original şi romantic m-a dus imediat cu gândul la o poveste cu un conţinut antrenant, emoţionant, captivant, magic. Titlul este desemenea sugestiv pentru cuprinsul cărţii şi atractiv pentru cei care vor să se delecteze cu o poveste deopotrivă romantică şi realistă.
Mitul sufletului pereche a fost abordat în multe opere literare clasice şi contemporane. Unii cred cu tărie în existenţa unei persoane capabile să completeze o alta până în cel mai mic detaliu, în timp ce alţii resping cu fermitate ideea unui suflet geamăn pe care fiecare om îl caută neîncetat.
Personal, nu pot spune că toţi oamenii au norocul de a-şi întâlni sufletul pereche, dar cartea Ceciliei Ahern mă face să afirm că odată ce două astfel de suflete s-au întâlnit, nici măcar un univers întreg nu le mai poate despărţi.

Rosie şi Alex au acel tip de prietenie solidă care durează din copilărie şi care pare de nezdruncinat în pofida distanţei şi a obstacolelor pe care viaţa se încăpăţânează să le presare la tot pasul.
Copii fiind, legătura dintre ei se formează inocent şi se bazează pe jocuri infantile, tachinări, timp petrecut împreună şi dialoguri amuzante.
Suflete perechhe de Cecelia AhernÎn adolescenţă îi regăsim tot prieteni de nedespărţit şi deşi dialogurile lor devin mai complexe, iar activităţile distractive se schimbă, relaţia lor este în continuare foarte strânsă. Rosie şi Alex par să se completeze perfect unul pe celălalt. Nu au nevoie de lumea exterioară atâta timp cât sunt amândoi, iar înţelegerea reciprocă dintre ei creează o uşoară senzaţie de invidie celor care nu au avut niciodată pe cineva atât de apropiat.
Destinul pare însă că are chef să se distreze şi o veste neaşteptată cade ca un trăsnet peste cei doi prieteni. Obţinând un serviciu mai bun, tatăl lui Alex se mută cu familia în Boston în timp ce Rosie rămâne în Irlanda. Distanţa este una colosală, Rosie se simte jalnic în absenţa lui Alex, dar cei doi continuă să îşi vorbească aproape zilnic şi să îşi facă planuri de viitor. Băiatul îşi doreşte să studieze medicina, iar Rosie plănuieşte să meargă la facultate în Boston pentru a fi aproape de prietenul ei şi pentru a se specializa în management hotelier.

„Mă trezesc dimineaţa şi simt că îmi lipseşte ceva, că ceva nu e în regulă şi îmi trebuie ceva timp să îmi dau seama ce e … apoi îmi amintesc. Cel mai bun prieten al meu a plecat.”
„Tu şi Alex aveţi toată viaţa în faţă ca să recuperaţi timpul pierdut. În definitiv sufletele pereche rămân întotdeauna împreună.”

Ultimul an de liceu se încheie, Alex e acceptat la Harvard, iar Rosie e super-încântată că va merge la Boston College. „În curând eu voi conduce un hotel, iar tu vei fi doctorul hotelului care va salva vieţile turiştilor pe care îi voi otrăvi la restaurant aşa cum ne propuneam noi mereu.”
Lucrurile par să se fi aranjat de la sine dar … destinul are în continuare chef de joacă. Din cauza unor încurcături cu biletele de avion, Alex ratează balul absolvenţilor de la fostul său liceu, iar Rosie e nevoită să îşi caute rapid un alt partener. Din acest punct, mi-a fost imposibil să nu îmi spun „Ce mizerabilă e viaţa uneori!!!”.
Cineva acolo sus chiar nu vrea să fii în avion. O fi vreun semn?”
Tot ce părea a fi luminos s-a întunecat brusc, iar distanţa dintre cei doi se transformă peste noapte într-o prăpastie adâncă, imposibil de trecut.

Orice ar fi Rosie voi înţelege şi voi fi alături de tine ca să te ajut. Spune-mi ce se întâmplă. Simt că-mi pierd minţile aici. Dacă nu-mi scrii mă urc în avion şi vin în Irlanda ca să te văd cu ochii mei.”


Alcoolul în exces o determină pe Rosie să nu mai gândească limpede la cei 18 ani de-abia împliniţi. Fata rămâne însărcinată, renunţă la facultate şi îşi dedică timpul şi cea mai frumoasă parte a vieţii creşterii unui copil care o sperie şi pe care nu are idee cum îl va creşte. În acest timp, Alex urmează o facultate şi îşi îndeplineşte visul de a deveni medic.

Vieţile lor devin diferite şi inevitabil se produce o răceală în relaţia lor. Cu toate acestea, ei nu încetează să păstreze legătura şi să se ţină la curent cu întâmplările zilnice.

„În consecinţă, este o mare prăpastie între mine şi Alex acum, deoarece simt că trăim în lumi diferite, nu ştiu despre ce să mai vorbesc cu el. Iar altădată eram în stare să vorbim toată noaptea.”


Fiecare îşi clădeşte propria viaţă, fiecare merge mai departe alături de alte persoane, dar undeva, printre tone de scrisori şi mii de mailuri sau mesaje … rămân totuşi cuvinte nerostite, sentimente înăbuşite şi regrete ascunse. Atât Rosie cât şi Alex ştiu şi simt că unul fără celălalt sunt incompleţi, că ar fi putut fi altfel, mai mult, mai puţin dureros dacă … Dar, în timp ce se aşteaptă unul pe celălalt, în timp ce distanţa doare şi dictează reguli, niciunul nu se opreşte şi permit timpului să treacă, resemnându-se în faţa unui destin care a ales în locul lor.
„Ruby: … Şi nu-l mai aştepta.
Rosie: Pe cine să nu-l mai aştept?
Ruby: Pe Alex.
Rosie: Nu ştiu despre ce vorbeşti. Nu-l aştept pe Alex!
Ruby: Ba da, draga mea prietenă. Trebuie să fie un tip pe cinste pentru că nimeni nu se poate măsura cu el. Şi ştiu că asta faci de fiecare dată când cunoşti pe cineva: compari.
În ceea ce o priveşte pe Katie, fata lui Rosie, destinul pare mai îngăduitor, iar fata dispune de mai mult curaj în a vorbi. Sentimentul că istoria se repetă este inevitabil, dar Katie nu este asemeni mamei ei şi sub nicio formă nu renunţă la singura persoană alături de care a simţit „tăcerea” magică.
Anii trec, regretele se acumulează atât pentru Rosie cât şi pentru Alex, iar toate acele fraze care cândva s-au topit înainte de a fi rostite par să năvălească brusc, zdruncinând puternic ceea ce avea aspect stabil. Dezamăgirile, gustul amar, sentimentul unei vieţi irosite, aşteptarea zadarnică … toate conduc inevitabil la luarea unei decizii în care destinul va trebui să se recunoască învins, iar uneltirile vieţii se vor stinge .
Finalul poveştii aduce cu sine triumf, senzaţia inconfundabilă de „în sfarşit e aşa cum trebuie să fie”, linişte, armonie, iubire.
Cecilia Ahern are un talent special în a face cititorul să treacă printr-o mulţime de stări, să empatizeze cu personajele, să râdă cu ele şi să plângă în acelaşi timp.
Suflete pereche” ne arată cum dincolo de rutina zilnică, de datoriile pe care le avem, de continua luptă pentru supravieţuire suntem noi oamenii şi visurile noastre care adesea sfârşesc sfărâmate în mod brutal deoarece, de mult prea multe ori, dorinţele noastre nu coincid cu planurile vieţii. Se pare că cererea şi oferta se află într-o continuă dispută şi atunci nu ne rămâne decât să adunăm de pe jos cioburile şi să încercăm să construim cu ele ceea ce de fapt ne dorim. Viaţa lui Rosie Dunne este un exemplu concludent în această privinţă. Nu a renunţat niciun moment să meargă mai departe deşi pământul de sub picioarele ei s-a zdruncinat tot timpul ameninţător.
Şirul nesfârşit de mailuri, mesaje şi scrisori care alcătuiesc acest bestseller face cititorul să treacă de la speranţă la deznădejde şi invers într-un ritm rapid. Nu apuci să zambeşti că te întristezi imediat şi nu reuşeşti să te întristezi prea tare pentru că autoarea strecoară abil un paragraf care te face să zâmbeşti din nou.
Aş spune că toate obstacolele din viaţa celor doi protagonişti au reprezentat un fel de test pe care relaţia lor l-a trecut cu brio dar nu vreau totuşi să cred că există vreo divinitate atât de sadică încât să supună oamenii unor astfel de probe dureroase.
Cred că Dumnezeu a creat fiinţa umană dintr-un anume aliaj special care asigură o rezistenţă sporită în faţa loviturilor vieţii şi a dezamăgirilor multiple … măcar atât să avem şi noi în această luptă permanentă. De la un punct am privit romanul Ceciliei Ahern ca pe o carte de deyvoltare personală care te ajută să depăşeşti momentele critice, care te învaţă să trăieşti deşi ai tendinţa să renunţi, care te determină să speri, care îţi arată că după o furtună ce părea să nu se mai termine poate răsări pe cer un soare strălucitor. Este exact ca o picătură dintr-o poţiune magică ce are puterea de a transforma imposibilul în posibil.
„Avem cu toţii nevoie să visăm. Avem nevoie să sperăm că este posibil să realizăm mai mult decât avem acum.

Citate:
E ciudat, deoarece, atunci când eşti copil crezi că poţi fi orice, că poţi merge oriunde. Nu există limite. Prevezi neprevăzutul, crezi în minuni.
Apoi te faci mare şi inocenţa aceea se spulberă.”
„De ce ne pierdem încrederea în noi? De ce lăsăm faptele, cifrele şi orice altceva în afară de visuri să ne conducă viaţa?”
„Cred că trebuie să văd cu ochii mei ceea ce ar fi fost, pentru a înţelege şi accepta ceea ce sunt.”

Editura AllCartea Suflete pereche de Cecelia Ahern este oferită pentru recenzie de Editura ALL. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura ALL. Activitatea editurii şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Adevărata față a dragostei de Stephanie LaurensAdevarata fata a dragostei de Stephanie Laurens

Titlul original: The Truth About Love
Traducere: Monica Sabin
An apariție în România: 2006
Editura LIDER
Colecția ROMANTICA
Nr. pagini: 451

Stephanie Laurens a cunoscut notorietatea în momentul când romanele ei despre aventurile familiei Cynster au ajuns să captiveze o întreagă lume și au transformat-o într-o autoare populară și foarte iubită. În cariera de peste două decenii a scris mai mult de 50 de cărți romantice care au devenit de-a lungul timpului bestselleruri în New York Times, Publishers Weekly, Wall Street Journalși USA Today. A câștigat premiul RITA pentru The Fall of Rogue Gerrard, la categoria Best Romance Novella, în anul 2008.

Seria Cynster: 1.Devil’s Bride-1998/2.A Rake’s Vow-1998/3.Scandal’s Bride-1998/4.A Rogue’s Proposal-1999/5.A Secret Love-2000/6.All About love-1999/7.All About Passion-2001/8.On A Wild Night-2002/9.On A Wicked Dawn-2002/10. Femeia ideala (The Perfect Lover-2003) /11.The Ideal Bride-2004/12. Adevărata față a dragostei (The Truth About Love)-2005/13.What Prince Love?-2006/14. The Taste Of Innocence-2007/15.Temptation Andsurrender-2009/16. Patimile iubirii (Viscount Breckenridge To The Rescue-2001)/17. Pasiunile inimii (In Pursuit Of Miss Eliza Cynster)-2011(The Cynster sister trilogy)/18.Prizoniera dragostei (The Capture of The Earl of Glencrae)-2012(The Cynster sister trilogy)/19.Pețitoarea (And Then She Fell)-2013(The Cystner sister Duo)/20. Provocarea (The Taming of Ryder Cavanaugh)-2013(The Cystner sister Duo)/21.By Winter’s Light (Cynster)-2014/22. The Tempting of Thomas Carrick (Cynster) – 2015/23. A Match for Marcus Cynster (Cynsters Next Generation) – 2015

Din seria Cynster s-au tradus la noi Femeia ideala și Adevărata față a dragostei (ambele la Editura Lider) și Patimile iubirii, Pasiunile inimii, Prizoniera dragostei, Pețitoarea și Provocarea – seria Cynster Sisters, la Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste. M-aș bucura mult să fie traduse și restul cărților din seria Cynster.

”Adevărata față a dragostei” este a 12-a carte din seria Cynster și are un aer gotic, oferindu-ne un mix de mister, suspans, romantism și momente de erotism.

Acțiunea cărții începe în anul 1831 la Londra.

Gerrard Debbington era un pictor extrem de renumit, ale cărui lucrări erau foarte apreciate. Pictura era o parte intrinsecă din ființa lui, se dedica acestei activități cu toată energia și pasiunea sa. Respingea categoric orice ar fi putut să îi diminueze capacitatea de a picta. Tocmai din acest motiv, căsătoria nu intrase în planurile lui până la vârsta de douăzeci și nouă de ani. Situația sa confortabilă din punct de vedere material îi permitea să își aleagă ceea ce dorea să picteze. În general, lucrările sale reprezentau peisaje, iar el reușea să transmită cu mult talent atmosfera locului respectiv. La rugămințile familiei, pictase câteva portrete, dar numai rudelor apropiate. Cedase insistențelor și acceptase ca unul dintre acestea sa fie expus într-o galerie, lucru care îi adusese o avalanșă de cereri din partea multor aristocrați pentru a le face portretul, dar pe care le refuzase pe toate. Conform principiilor sale, Gerrard nu putea executa decât o pictură onestă, care să reflecte realitatea iar, de cele mai multe ori, acest lucru ar fi stârnit nemulțumirea.

Când primește o propunere de a picta faimoasele grădini de la Hellebore Hall, Gerrard este pus în mare dificultate. Pentru el, a picta aceste superbe peisaje era un fel de Sfântul Graal, o posibilitate de a-și testa pe deplin talentul. Din păcate, propunerea este strict condiționată de realizarea concomitentă a portretului fiicei proprietarului, Jacqueline Tregonning. Deși este convins că își va irosi talentul cu pictarea acestei ”gâsculițe”, Gerrard nu poate rezista tentației și acceptă termenii propunerii. Pleacă împreună cu bunul lui prieten, Barnaby Adair, la Hellebore Hall. Ajuns acolo, toate rezervele sale se spulberă într-o clipă. După o singură privire, este fascinat de tânăra pe care trebuia să o picteze.

”Cu Jacqueline Tregonning dăduse lovitura – un subiect care avea emoții și sentimente, griji și neliniști, toate ascunse în spatele unui chip care, la rândul său, îl intriga.”

”Ea sugera un lac liniștit, adânc și strălucitor la suprafață, dar cu curenți puternici, pe care-I asocia cu emoții profunde.”

Adevărata față a dragostei de Stephanie Laurens (3)În curând, Gerrard și Barnaby fac cunoștință cu o întreagă comunitate locală. O notă de mister persistă, dar cei doi fac o bună echipă împreună și reușesc să culeagă mai multe indicii aflând că, în urmă cu trei ani logodnicul lui Jacqueline dispăruse fără urmă, iar în urmă cu un an și jumătate mama acesteia avusese un accident tragic în Grădina Nopții, căzând de pe o terasă și frângându-și gâtul. În ambele cazuri, ultima persoană care le văzuse în viață fusese Jacqueline, iar șușotelile celor din jur arătau că mulți o considerau pe ea vinovată. Gerrard descoperă că, de fapt, acesta fusese și motivul pentru care tatăl ei insistase atât de mult ca el să îi realizeze portretul Jacquelinei, știind de incredibilul său talent de a reuși să redea în portretele sale însăși esența persoanei respective. Când tabloul va fi gata, el va scoate în evidență fie inocența, fie vinovăția Jacquelinei. Gerrard realizează că însuși tatăl ei, care își iubise nespus soția, era chinuit de îndoieli pe care dorea să și le înlăture. Gerrard, în schimb, un foarte fin cunoscător al naturii umane, este absolut convins de nevinovăția Jacquelinei. Privind în ochii ei minunați, a reușit să vadă adânc în sufletul ei, observând numai bunătate. Este convins că va putea să realizeze tabloul și să arate tuturor percepția sa, convingându-i de inocența ei. Ca fundal al tabloului alege intrarea în strania Grădină a Nopții. Pentru realizarea tabloului, cei doi ajung să petreacă tot mai mult timp împreună. Amândoi sunt irezistibil atrași unul de celălalt și ajung să împartă îmbrățișări pasionale. Totuși, Gerrard nu vrea să meargă mai departe până nu își impune propriile lui condiții.

”- Dacă mi te oferi și a treia oară, o să te iau, și nu va mai exista cale de întoarcere. N-o să mă mai port ca un gentleman și nu o să te mai refuz. Te vreau – și dacă mă provoci, vei fi a mea. Fiecare părticică a ta va fi a mea. Cu fiecare respirație, cu fiecare geamăt, cu fiecare bătaie a inimii, vei fi a mea. Întinzând brațele, se ridică de pe canapea; privi în jos, în ochii ei. Gândește-te bine. Dacă decizi că asta vrei, voi fi aici. Voi fi gata”

Deși îi dăduse un ultimatum, Gerrard nu era deloc îngrijorat întrucât, la fel de arogant ca și ceilalți bărbați Cynster, era pe deplin încrezător care va fi alegerea lui Jacqueline.
Va alege să fie a lui, iar el o va avea. Fără să știe, Jacqueline îi fusese hărăzită.”
Ceva malefic pândește însă din umbră, iar în curând însăși viața lui Gerrard va fi amenințată.

Ce se va întâmpla în continuare? Ce se petrecuse în trecut? Vor reuși cei doi să își apere dragostea în fața amenințărilor? Aflați răspunsurile în carte.
În acțiune sunt introduse foarte multe personaje secundare, iar autoarea ne pune de mai multe ori pe piste greșite, astfel că misterul se dezvăluie abia în final.

Stephanie Laurens este o maestră a descrierilor. Vezi parcă aievea grădinile luxuriante, cu plante exotice și misterioase, peisajele superbe care îți taie răsuflarea.Adevărata față a dragostei de Stephanie Laurens (2)

Momentele de dragoste dintre cei doi eroi sunt foarte fierbinți, iar autoarea nu se zgârcește deloc la detalii. Dialogurile dintre cei doi eroi sunt foarte incitante, m-am distrat citind duelurile lor verbale.

Alături de Gerrard, Jacqueline își descoperă o latură foarte pasională a sa. Mai mult, pentru prima dată după mult timp, începe să spere în viitor. Totuși, profund îndrăgostită de el, încearcă să îl îndepărteze la un moment dat, realizând că persoanele pe care le-a iubit cel mai mult au suferit accidente tragice.
Gerrard se schimbă mult pe parcursul cărții. Natura sa pasională și profundă rămâne aceeași, numai că își reconsideră prioritățile. Mi-a plăcut mult cum în final Gerrard își va pune în pericol, fără să pregete nici o clipă, viața și capacitatea de a picta pentru a o salva pe persoana iubită.
Dintre personajele secundare, l-am simpatizat imediat pe Barnaby Adair. Carismatic, sociabil și intuitiv, Barnaby dovedește reale calități de detectiv, ajutându-l pe Gerrard să elucideze misterul. M-am bucurat descoperind că autoarea i-a dedicat și acestuia o carte, ”Where the Heart Leads”.

Cartea ne oferă o importantă lecție de viață. Trebuie să descoperi ceea ce este cu adevărat important, să ai curajul să lupți pentru acest lucru, să nu te lași cuprins de temeri și doborât de greutăți.

”Dragostea nu reprezenta fericirea aleasă de cineva – să o accepte sau nu, să o simtă sau nu. Când se ivea, nu-ți rămânea altceva de făcut decât să decizi dacă răspunzi – dacă o primești în forul tău lăuntric, sau dacă îi întorci spatele și o lași să moară.

Dragostea este ceva care se trăiește; ea nu se află sub controlul nimănui.”

Adevărata față a dragostei de Stephanie Laurens (1)

Autor: Tyna

Dorinţă împlinită de Pamela MorsiDorinta implinita de Pamela Morsi

Titlul original: Garters (Jartiere)
Editura FLAMINGO GD
Nr. pagini: 447 
Traducere: Anca Ricus
An apariție în România: 1995

Pamela Morsi scrie despre viață și dragoste cu un zâmbet în colțul gurii, cu duioșie și mai presus de toate, cu bucurie” – Romantic Times

Totdeauna îmi dă plăcutul sentiment că am vizitat casa unor prieteni” – Heartland Critiques

Absolut încântătoare prin acțiune și personaje” – Heartland Critiques

”O nouă invitație pe care ne-o adresează și o nouă reușită de prestigiu. O poveste de dragoste care te cucerește prin savoarea ei. O tentație greu de refuzat.” – Rendezvous

Poveștile ei de dragoste sunt pline de căldură și umor dar… mai ales iremediabil romantice” – Rendezvous

Esme Crabb era o tânără de șaisprezece ani, care rămăsese orfană de mamă de la vârsta de opt ani și, tot de atunci, se luptase cu greutățile vieții. Tatăl ei, Yohan, era un om bun, dar era considerat cel mai leneș om din Vader, sătucul în care locuiau. Nu făcea nimic toată ziua decât să compună cântece și să le interpreteze la vioară. Surorile ei gemene, Agrippa și Adelaide, mai mari decât ea cu un an, îi semănaseră tatălui lor. Fermecătoare și vesele, nu-și făceau nici un fel de griji pentru ziua de mâine, bucurându-se de fiecare clipă trăită.
După moartea mamei, neputând să întrețină gospodăria, întrucât nu mai avea cine să lucreze pământul, se retrăseseră în munți, unde își încropiseră o locuință într-o grotă, protejând-o de bine, de rău, cu niște crengi. Esme nu avusese încotro și trebuise să își asume partea practică a casei lor, dereticând toată ziua și încropind mâncarea din puținul pe care îl aveau la dispoziție.
Când însă în peisaj intrase Armon Hightower, un pierde-vară ca nimeni altul, care părea îndrăgostit de amândouă gemenele în aceeași măsură ca și ele de el, Esme a realizat că trebuie să găsească o soluție radicală, înainte de a se trezi cu o nuntă dublă, cu același ginere în rolul principal. Plus că și dacă Armon s-ar fi hotărât în final doar la una dintre gemene, Esme era convinsă că aceasta, în timp, ar fi ajuns la fel de nefericită ca și mama ei, care se epuizase muncind pe rupte după ce se îndrăgostise iremediabil de Yohan, un om fermecător, dar complet iresponsabil.
Soluția găsită de Esme este foarte simplă. Ea se va căsători cu Cleavis Rhy, un tânăr de douăzeci și șase de ani, care deținea băcănia din sat și avea o casă impunătoare, în care sigur ar fi încăput cu toții, iar tatăl ei putea să stea pe verandă și să cânte toată ziua. Un plan fără cusur, singura problemă era că cei doi abia dacă schimaseră două vorbe până atunci.

Optimistă și plină de încredere în reușita planului ei, Esme a intrat plină de curaj în băcănie și uitându-se drept la el îi zice: ”Nu vrei să ne luăm?” Văzând privirea lui îngrozită, Esme începe să se bâlbâie și îi zice ca adineaori a întrebat dacă are gem de coacăze. Necăjita, realizează cât de utopic era planul ei. În fond, n-avea nimic cu care să îl atragă, era o fată săracă, cu haine ponosite, care nici măcar nu era fermecătoare ca surorile ei, în jurul cărora roiau bărbații ca muștele. Tocmai se pregătea să plece, aranjându-și ciorapii care-i căzuseră până la glezne, în lipsa unor jartiere care să-i susțină, când îl observă pe Cleavis holbându-se la ea. Hopa! Se pare că avea, totuși, un atu.
”Asta era. Dorința. O armă neașteptată.”
Înveselită brusc, îi spune, folosindu-se de cuvintele pe care le adresea el clienților:
– Dacă ați văzut ceva care să vă placă, spuneți-mi.”
Zilele următoare, Esme își anunță familia că vor trebui să se descurce o perioadă fără ea, că ea are treabă în sat. Drept urmare, Cleavis se va trezi cu ea pe urmele lui oriunde se ducea. Cleavis avea o pasiune pentru piscicultură, amenajându-și o crescătorie de păstrăvi cărora le studia comportamentul. Pe când le dădea mâncare peștilor se trezește cu Esme lângă el. Încântat de interesul ei cu privire la viața păstrăvilor, Cleavis o învață cum să le dea mâncare fără sa-i sperie. Ajunsă aproape de el, Esme nu se poate abține. Se aruncă asupra lui și începe să îl sărute cu pasiune. Deși profund atras de ea, Cleavis rezistă eroic. Planul lui era să se însoare cu fiica pastorului, Sophrona, și nu dorea să o compromită pe Esme.

A doua zi însă, Cleavis se trezește cu ea în băcănie. Senină, îl anunță că dorește să îl răsplătească pentru faptul că le-a dat, de atâtea ori, mâncare pe datorie, și că s-a hotărât să îl ajute la treburile pe care le are. Ca o salariată conștiincioasă, începe să facă curățenie, să rearanjeze marfa pe rafturi și să interacționeze cu clienții. Cleavis nu are inima să o dea afară și, în curând, constată cu surprindere că Esme are simțul afacerilor, reușind să vândă cu ușurință produsele greu vandabile și mărfurile scumpe.
Esme nu se limitează doar la magazin. Îl urmărește peste tot. Astfel, pe când Cleavis se afla în vizită la Sophrona, cu care purta o conversație politicoasă pe teme absolut plictisitoare, observă cu stupoare că Esme era cocoțată pe o creangă din pomul sub care ei stăteau, oferindu-i o priveliște de neegalat a picioarelor ei. Profitând de intrarea Sophronei în casă pentru a aduce limonadă, Cleavis o ia la rost ce caută acolo. Nonșalantă, Esme îi răspunde că a vrut să vadă cum se descurcă el și îi reproșează că poartă o conversație sclifosită cu o fată în loc să o sărute. Provocat la culme, Cleavis se repede asupra Sophronei când aceasta se întoarce și o sărută cu pasiune, alegându-se cu o palmă indignată din partea acesateia. Tristă, Esme se gândește cât de nedreaptă e viața. Ea făcuse toată munca și alta profitase de pe urma ei și nici măcar nu apreciase. Se duce spășită după Cleavis și îi spune că îi pare rău de ce s-a întâmplat. Surescitat, Cleavis o sărută cu pasiune, făcând-o să se simtă în al nouălea cer, după care îi spune însă că și-a dat seama ce urmărește ea dar acest lucru nu este posibil întrucât el dorește să se căsătorească cu altcineva.
Esme nu se dă bătută. Până la urmă trebuie să-i reușească ei curtarea asta și să-l convingă că cel mai bun lucru pentru el este să se căsătorească cu ea, mai ales că ea se îndrăgostise la nebunie de el. Profită de un moment când erau singuri în magazin și începe din nou să-și aranjeze ciorapii. Nervos și stârnit, Cleavis îi spune că îi interzice să mai facă acest lucru în fața lui. Esme se justifică spunându-i că nu are încotro, întrucât ciorapii îi cad în permanență. Cleavis se duce precipitat la un sertar, ia o pereche de jartiere de dantelă și i le dă, spunându-i să-și fixeze odata ciorapii să nu-i mai cadă. Esme este în culmea fericirii. Niciodată nu a mai avut un lucru atât de fin și de frumos. Cu lacrimi de bucurie pe obraz, pleacă să găsească un loc unde să își pună jartierele. În ușa magazinului se ciocnește însă de una dintre bârfitoarele de frunte ale satului care, observând ce are Esme în mână și aflând că sunt cadou de la Cleavis, este indignată la culme de legătura sordidă pe care tocmai a descoperit-o și împrăștie bârfa cu mult entuziasm. Întreaga comunitate este revoltată de indecența săvârșită sub ochii lor. Cleavis era un bărbat onorabil și responsabil. Își dă seama că singura soluție în situația dată este să se însoare cu ea, întrucât în ochii tuturor ea era compromisă fără tăgadă.
După nuntă, supărat că a fost păcălit, se culcă cu spatele la ea, nedorind să o atingă. Dimineața pleacă la magazin unde, peste puțin timp, apare bineînțeles Esme, proaspătă și plină de strălucire. Cleavis nu mai încearcă să reziste atracției pe care o simte față de ea. Dă practic afară pe ușă un client sosit inoportun, zicându-i că va închide magazinul toată ziua, întrucât s-a hotărât să facă un inventar. Esme îi mărturisește că în preajma lui are niște senzații tare ciudate, simte în permanență o căldură și niște furnicături. Când își dă seama ce îi descrie, Cleavis este mișcat de inocența ei și nu se poate abține să nu o tachineze, zicându-i că probabil are pureci. Esme este indignată la culme, cum poate el să afirme așa ceva, când ea este o persoană așa de curată? Cleavis o liniștește, zicându-i că sunt niște pureci mai speciali, de care el o poate scăpa cu ușurință. Pentru a fi cât mai convingător, îi face o demonstrație practică, folosind podeaua drept pat și o bucată de mătase pe post de saltea.
Pentru cei doi urmează o perioadă idilică, în care se simt tot mai bine unul cu celălalt.
”Înțelegând că nu degeaba spun oamenii despre prima lună de căsătorie că este ‘luna de miere’, Cleav era mulțumit. Oricâte rețineri ar fi avut s-o ia pe Esme de nevastă, se evaporaseră toate ca urmele unei ploi de vară sub soarele arzător. Era iubitoare, plină de înțelegere, știa de glumă și nerăbdătoare să-i simtă atingerea. În mod surprinzător, se simțea mai relaxat în prezența ei decât a oricărei alte persoane.”
După o săptămână însă, Esme întreabă nerăbdătoare când poate să vină familia ei să locuiască împreună cu ei. Cleavis, nedumerit, îi răspunde că nu s-a gândit la acest lucru întrucât nu este un lucru obișnuit ca familia miresei să vină să stea cu ea. Revoltată, Esme îi răspunde că de la bun început s-a gândit să îi ia, doar nu s-a măritat să-i fie bine doar ei. Cleavis acceptă și face risipă de cadouri pentru familia ei, dar este îndurerat. Se gândește că, în timp ce el se îndrăgostise din ce în ce mai tare de ea, Esme îl luase de soț doar pentru averea lui. Esme, la rândul ei, realizează că el se poartă mult mai rece cu ea, dar consideră că acest lucru se datorează faptului că lui, un om instruit care făcuse școala la oraș, îi era rușine cu ea, o fată simplă de la munte, needucată.

Vă las să descoperiți în continuare cum se vor desfășura lucrurile după ce zgomotoasa ei familie s-a instalat cu mult entuziasm în casa lor, cum a reacționat mama lui la neașteptata invazie, ce vor face în continuare gemenele cu înflăcăratul lor curtezan.

Vor urma multe momente amuzante, o neașteptată poveste de dragoste ia naștere în plan secundar, iar gemenele își vor găsi și ele, în cele din urmă, perechea.

M-am distrat realizând cât de relativ este un lucru, totul ținând de perspectiva din care privești, când prietenul lui Cleavis, venit de la oraș, aflând de pasiunea pentru muzică a lui Yohan, a zis că și bunicul lui tot asta fusese, muzician, cântase la corn în orchestra simfonică din Philadelphia, fiind un om foarte respectat în meseria lui, asta în timp ce Yohann era considerat cel mai leneș om din sat. Fetele lui au fost extrem de încântate de acest nou punct de vedere.

Esme și Cleavis formează un cuplu adorabil, mi-a plăcut foarte mult cum au reușit să își depășească neînțelegerile dintre ei, demonstrând că atunci când apare o dragoste adevărată barierele pot fi înlăturate cu ușurință, fiecare dintre ei depunând toate eforturile pentru a-i fi pe placul celuilalt.

Finalul pe mine m-a făcut să râd în hohote, înseninându-mi o zi proastă pe care o avusesem. Și de această dată avem ca bonus un epilog foarte satisfăcător pentru a afla evoluția personajelor în timp. M-am amuzat citind că un pierde-vară notoriu a ajuns un pastor respectat: ”cei mai buni dintre oamenii bisericii se nasc din cei mai mari păcătoși.”

Vă recomand această fermecătoare poveste de dragoste, caldă și duioasă, și sper ca această carte să vă amuze la fel de mult ca și pe mine.

Autor: Tyna

O cerere în căsătorie de Vanessa KellyO-cerere-in-casatorie de Vanessa Kelly

Titlul original: Confession of a Royal Bridegroom
Editura: Alma/Litera
Colecția Iubiri de poveste
Anul aparitiei: 2015
Număr pagini: 340
Gen: Romantic, Istoric
Cotație Goodreads: 3,86

Seria The Renegade Royale: 0,5-Lost în a Royal Kiss (2013), 1. Farmecul unei relaţii interzise (Secrets for Seducing a Royal Bodyguard-2014), 2. O cerere in casatorie (Confessions of a Royal Bridegroom-2014), 2,5. Tall, Dark and Royal (2014), 3. How to Plan a Wedding for Royal Spy (2015), 4. How a Marry a Royal Highlander

Cum deja ați văzut mai sus, O cerere în căsătorie este o carte din colecția Iubiri de poveste, făcând parte din seria The Renegade Royale. Ca majoritatea romanelor autoarei, acțiunea se petrece în perioada de Regență a Angliei, adică în secolul XIX. Probabil mulți veți spune: „Aaa, romantică! Nu-mi plac cărțile romantice!”. Vă spun un secret: nici mie!
Dar O cerere în căsătorie este mai mult decât o carte romantică. Pe lângă povestea de dragoste nelipsită, care dă un strop de savoare, Vanessa Kelly ne condimentează lectura cu puțină istorie, intrigi politice, acțiune și ceva mister.
Romanul ne prezintă o fâșie de istorie, acțiunea având loc în perioada de după înfrângerea lui Napoleon, când ducatele italiene au încetat să facă parte din imperiul acestuia, fiind restituite Italiei. Ce legătură au toate aceste lucruri cu Anglia? Veți afla citind cartea.
Pentru că sunt sigură că deja vă întrebați despre povestea de dragoste și cine pe cine a cerut în căsătorie, vă voi spune câte ceva și despre acest aspect. Povestea de dragoste este una atipică. În majoritatea romanelor și filmelor de dragoste, există un EL și o EA care se iubesc și se potrivesc ca nimeni alții, tot timpul luptând împotriva obstacolelor pentru iubirea lor, finalul culminând cu o nuntă. „Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.”
Ei bine, în romanul nostru, lucrurile au loc un pic invers: cei doi se căsătoresc de la început, forțați de împrejurări, abia cunoscându-se. Gândindu-ne la fiecare separat, par cele mai nepotrivite persoane pentru a forma un cuplu:
EA: domnișoara Justine Brightmore, fiică de spion, cu o educație aleasă, tânără pentru vremurile noastre, dar considerată fată-bătrână pentru Anglia secolului 19. Astfel, 24 de ani era o vârstă la care majoritatea femeilor erau căsătorite și cu copii.
EL: Griffin Steele, unul dintre cei mai bogați și controversați bărbați din Londra, patron de tripou și săli de jocuri. Fiul ilegitim al ducelui de Cumberland și al unei fete de 15 ani, a fost abandonat la naștere, având o copilărie nefericită. A luptat pentru supraviețuire de mic, ridicându-se prin forțele proprii și ajungând un adult arogant și rece. Să fie doar o aparență, un mecanism de apărare, ca și sarcasmul lui?
Probabil vă întrebați ce împrejurări i-au forțat pe cei doi la o căsătorie. Totul începe când la ușa lui Griffin este adus un bebeluș, cu un inel și un bilet. Din bilet, aflăm că acel copil făcea parte dintr-o familie importantă și că se găsește într-un mare pericol, singura ascunzătoare sigură fiind locuința lui Griffin; nimeni nu ar căuta un copil într-un tripou.
Prin urmare, se impune căutarea unei doici. Nu putea fi decât cineva de încredere, care să nu ducă vorba despre copil. Așa ajunge Justine Brightmore, nepoata și fina lui Dominic Hunter (membru al Guvernului și persoană de mare încredere), în casa lui Griffin Steele. Ați spune că s-au întâlnit și s-au îndrăgostit. Ei bine, nu!
Cum pentru acele vremuri în care onoarea prima, reputația era lucrul cel mai de preț al unei domnișoare. Așadar, prezența lui Justine într-un tripou sau în casa unui patron de tripou era ceva scandalos. Într-o zi, inevitabilul s-a produs: câțiva membri ai înaltei societăți au văzut-o pe Justine în casa lui Griffin și au recunoscut-o. Cum puteau să motiveze? Că Justine avea grijă de un copil, când prezența acestuia în casă era ținută sub secret? Singura soluție a fost afirmația lui Griffin cum că Justine este soția lui. Evident că asemenea declarație a trebuit să fie pusă în aplicare cât mai curând.
Și de abia acum începe aventura… Copilul este căutat intens de anumite persoane care vor să-l îndepărteze. De ce ar dori cineva să anihileze un copil nevinovat? Veți afla numai descâlcind intrigile politice, și anume citind cartea.
Ce pot să vă dezvălui? La sfârșit, acțiunea se precipită, devenind ingredientul principal. Tot la sfârșit, se vor lămuri toate misterele, cu implicații profunde din trecutul lui Griffin.
Planurile romanului se articulează într-un amestec interesant: povestea lui Griffin și a lui Justine, care pe durata romanului se apropie din ce în ce mai mult unul de altul, dar se și ceartă, amândoi având caractere puternice, situația copilului, încercările lui Dominic de a găsi familia micuțului și de a afla cine și de ce l-a adus la Griffin, trecutul lui Griffin și reticența acestuia de a vorbi despre el, ceea ce ne trezește curiozitatea.
Voi ce credeți? Vor rămâne Justine și Griffin împreună? Vor ajunge ei să se iubească? Sau complet incompatibili cum par, se vor despărți cu ușurință? Ce se va întâmpla cu bebelușul misterios?
Răspunsurile la toate aceste întrebări le puteți afla citind cartea. Lectură plăcută!

Despre autoare
Vanessa Kelly este o scriitoare cunoscută pentru romanele sale istorice și de dragoste, a căror acțiune se petrece în perioada Regenței a Angliei. A câștigat premiul Maggie Award și printre cele mai importante creații se numără seriile The Renegade Royals (din care face parte O cerere în căsătorie) și Stantons.

Autor: Sorina Ciocârlan

Aventuri compromițătoare de Victoria Alexander Aventuri-compromitatoare

Titlul original: The Scandalous Adventures of The Sister Bride
Traducerea: Emilia Cristea
Editura: Alma
Nr. de pagini: 352
Nota mea:10/10

De ce ai citi cartea Aventuri compromițătore?

Am decis să citesc Aventuri compromițătoare de Victoria Alexander, doar pentru că acest roman face parte din Colecţia Iubiri de poveste.  Îmi place diversitatea în materie de lectură, mai ales în materie de lectură, iar când a apărut această colecție pe piața de carte din țara noastră, am făcut o promisiune: să nu citesc nimic. Fiind cărți de dragoste, provoacă dependență.

Despre carte. Spune-ne ceva despre subiect/acțiune

O aventură între doi necunoscuți devine un eveniment care îi va determina pe amândoi să își amintească de fiecare dată tot ce-au trăit și credeau că va fi uitat imediat după consumarea nopții de pasiune.

Nu-și dorește deloc să se implice în nici o relație, dar vrea să schimbe puțin tonurile vieții ei amoroase. Apelează la o aventură de o noapte cu Samuel pentru că știe că totul se va întâmpla în doar câteva ore, iar ea își va relua viața fără probleme. După o noapte, ambii îşi promit că nu se vor mai vedea niciodată.

Delilah Hargate, este atrasă de Samuel Russell, dar căsătoria încheiată cu divorț o face să nu se implice, să refuze să viseze că ar fi putut întâlni iubirea adevărată. Suferința  trăită până atunci, nu face altceva decât să îî sporească și mai tare teama că va suferi întotdeauna.

Însă viața avea să pregătească surprize pentru Delilah și Samuel. Ceea ce Delilah dorea să uite și considera că a fost o greșeală pe care o regreta încă din zorii zilei, Samuel voia să se repete, își dorea să mai trăiască o dată și încă o dată.

Se reîntâlnesc pe drumul vieții lor și flacăra iubirii ce și-o poartă se reaprinde. De fapt, începe să ardă mai tare. Se revăd la patru luni de la prima noapte împreună. Se întâlnesc la nunta surorii ei, eveniment unde Delilah vrea să își găsească un nou soț.

Planurile îi sunt date peste cap chiar atunci când Samuel apare la nuntă. El își dorește foarte mult să o cucerească, pentru totdeauna, pe cea pe care nu a putut-o uita.

Ce ți-a plăcut mai mult? Ce nu ți-a plăcut?

Povestea de dragoste este una foarte frumoasă, foarte bine scrisă, plină de emoții, trăiri intense. Autoarea Victoria Alexander acordă o atenție sporită tuturor personajelor din carte, conturează perfect fiecare detaliu, care dă culoare și savoare întregii povești.

Lectura are gustul poveștilor de demult, în care cei care se iubesc își ascund cât pot de bine sentimentele unul față de altul, până pasiunea, iubirea și sentimentele sunt atât de evidente, de normale, de frumoase, încât nu mai pot fi ascunse.

Aventura nu este niciodată doar aventură atunci când inimile simt mai mult decât plăcere pentru relații pasagere.

La secțiunea ”nu mi-a plăcut” nu am găsit nimic, nici măcar un aspect care să-mi displacă. Povestea e perfectă, acțiunea curge lin și firesc.

Recomandări

Da, recomand Aventuri compromițătoare de Victoria Alexander pentru că este un roman de dragoste, iar împătimiții acestui gen îl vor devora. Romanul va fi și pe placul celor care nu se dau în vânt după cărțile romantice. Acest roman este de dragoste, dar nu este deloc siropos, doar foarte plăcut ochiului și oferă cititorului o stare interioară foarte bună. Lectură plăcută.

Autor: Laura Apetroaie

 

 

 

Cascada şoaptelor de Elizabeth LangstonCascada_soaptelor

Titlul original: Whisper Falls
Traducerea: Carmen Ion
Editura: Leda
Numar pagini: 396

Seria Whisper Falls:1.Whisper Falls (Cascada şoaptelor) 2013, 2. A Whisper In Time (2014), 3.Whispers From the Past( 2014)

Elizabeth Langston locuieşte în Carolina de Nord, la jumătatea distanţei dintre plaje şi munţi. Este căsătorită şi are două fiice. Lucrează în industria calculatoarelor şi atunci când nu scrie îi place să se uite la televizor, urmărind emisiuni reality show, sau citeşte, încercând să aprofundeze cât mai mult genul romance. Îi place să călătorească alături de familia ei şi este pasionată de istorie.
Gen literar: Yang Adult (YA)fiction/realism magic
Primul roman YA contemporan romance se va lansa în toamna anului 2016.

Pentru romanul Cascada şoaptelor, autoarea s-a documentat timp de şase ani. Carolina de Nord este un loc plin de istorie, şi după ce a vizitat majoritatea locurilor, şi-a dorit să afle şi mai multe. În cercetările ei descoperă detalii despre viaţa grea din secolul al XVIII, pe care o duceau femeile sudiste. Aşa a găsit prima informaţie privind tratamentul inumam la care erau suspuse fetele angajate cu contracte de ucenicie. Din acele informaţii, din istoria Carolinei de Nord, s-a născut Susanna Marsh, personajul principal feminin din carte. Unele dintre locurile descrise în carte sunt imaginare, dar majoritate sunt reale, clădiri care există şi astăzi în regiune. Impresionată de ceea ce află din scrisori vechi, jurnale, articole din ziarele vremii, crează povestea Susannei, mai mult, vrea să schimbe ceva, vrea o altă viaţă, vrea să îşi imagineze că fiecare fată ucenică, ar fi trăit în alt fel.
Povestea este scrisă pe două planuri: trecut şi viitor. Povestea spusă de Susanna în timpul ei m-a impresionat, m-a dat peste cap, într-un cuvânt este remarcabilă. În schimb, povestea spusă de Mark în timpul lui, este anemică, banală, monotonă, fără nimic care să se evidenţieze. Dar, ceea ce face ca această carte să ridice ştacheta este viaţa grea a Susannei, dar şi discuţiile dintre cei doi tineri. Într-un fel autoarea se axează pe Susanna, pe viaţa trăită de ea, asta este şi scopul, şi din aceste motive este umbrită viaţa fără de griji a lui Mark.

Susanna Marsh, este servitoare ucenică la familia Pratt, şi locuieşte într-o comunitate, în anul 1796, Worthville-Reilling. A fost dată ucenică după ce tatăl ei a murit. În acele vremuri dacă tatăl deceda, copiii erau consideraţi orfani, deşi mama este în viaţă, mai mult de atât, femeile văduve nu se puteau întreţine singure şi se recăsătoreau. Dacă noul soţ hotăra ca, unul dintre copii să plece în ucenicie era lege. Aşa se întâmplă şi în cazul Sussanei, este dată de mică la familia Pratt. Familiile care aveau servitori ucenici, deţineau drepturi absolute asupra lor, din momentul în care le păşea peste prag. Mamă, fraţi, surori, nu mai erau ai tăi, tu, nu mai erai al nimănui, decât al Stăpânului, cel care putea să facă ce vrea cu tine. Doamne, tâmpite tradiţii, reguli, sau ce or fi fost ele, dacă mă întrebaţi pe mine.

În majoritatea cazurilor, deşi existau nişte contracte, prea puţin se ţinea cont de ele. Aceste fete ucenice erau tratate precum animalele, adevărat nu toate familiile procedau aşa, dar din nefericire acestea erau puţine. Bătaia era ruptă din rai! Susanna, a suferit zi de zi, a încasat pedepse pentru cele mai minore lucruri, dacă stăpânul considera că trebuie. În timp a reuşit să devină puternică, să nu mai ţipe când era biciuită, şi să îşi accepte soarta, cu demnitate, nu cu umilinţă. Deşi, înfometată, bătută, bruscată, fără încălţări şi cu trupul mereu maltratat, reuşeşte să reziste. Până şi locul unde dormea este extrem de auster, o mână de paie într-un colţişor întunecat şi umed. Ceea ce o face să fie puternică, şi să reziste, este acea singură oră în care stăpânul o lasă liberă. În acea oră îşi găsea refugiul undeva în pădure, într-o grotă unde o cascadă susură, şi îi aduce alinarea. Atunci, mintea ei zbura şi partea urâtă a vieţii era dată deoparte lăsând locul liniştii. De aici îşi lua puterea. Dar, să ajungă la locul ei secret era o întreagă aventură, asta pentru că stăpânul nu ştia unde se duce şi presupunea că se întâlneşte cu un iubit. Din această cauză, Susanna era urmărită de băiatul cel mare al familiei, dar învăţase cum să-l păcălească, acesta nereuşind încă să descopere secretul. Cascada era un loc plin de magie, şi asta nu numai din cauza perdelei de apă de doi metri şi jumătate lăţime, ci şi din cauza grotei, o grotă nu foarte adâncă şi nici foarte înaltă, dar care are aerul unui alt Univers. Acoperită de muşchi şi plină de pietre, este locul ideal unde poţi să te ascunzi şi să fii tu cu tine, liniştit. Din când în când ai senzaţia că, cascada şopteşte, susurul ei parcă te cheamă să asculţi ce are de spus. Aici îşi găseşte Susanna liniştea, este refugiul ei, locul ei secret, unde nimeni nu o poate găsi.
Am uitat să vă spun că, fetele îşi începeau ucenicia de la 12 ani. Eu mă gândesc cu groază cum era atunci viaţa unui copil. În loc să se bucure de copilărie, este obligat de soartă să se maturizeze mult prea devreme. În loc să se joace, munceşte din greu pentru o bucaţică de pâine. Mult prea urât!

Mark Lewis, un adolescent de 17 ani, trăind în anul 2016, se antrenează pentru cursele de mountain bike. Îşi alege ca traseu de antrenament, un drum în State Park, desfundat, plini de rădăcini de copaci şi pante abrupte. Este drumul ce duce la Cascada şoaptelor. Se avântă pe pantă, dar drumul este mult prea abrupt şi roţile bicicletei se agaţă de pietre, astfel încât este aruncat din şa. Bine că nu este nimeni prin preajmă să vadă căzătura, nu că i-ar păsa. Cu bicicleta în cârcă ajunge la Cascadă. Simte că ceva pluteşte în aer, parcă un cuvânt venit din depărtare. Uitându-se mai bine, vede de partea cealaltă a perdelei la gură grotei, o umbră ce se mişcă. Este o fată de vârsta lui, îmbrăcată ciudat, într-o rochie din pânză grosolană, ce stă şi se holbează la el prin sticla lichidă. Susanna, nu mai văzuse niciodată aşa un domn. Pentru ea, Mark este un domn îmbrăcat ciudat, cu o cămaşă lipită de piept, pantaloni tăiaţi deasupra genunchilor, o pălărie ce seamănă cu un castron spart şi pe deasupra are şi o maşinărie ciudată.

Acesta este momentul în care cei doi tineri se cunosc. Ea din trecut, el din viitor, despărţindu-i 200 de ani.
După această primă întâlnire, Mark este atras tot mai tare de fata de la Cascadă, şi va reveni aproape zilnic. Câteodată ea nu vine, dar în majoritatea zilelor este acolo. Încep să se cunoască şi fiecare se va minuna de lumea celuilalt. La început cascada le-a permis să se vadă, pe parcurs, când sentimentele încep să se contureze în inimile lor, cascada le permite să îşi atingă mâinile, iar când suferinţa Susannei ajunge la cote maxime, cascada le permite să treacă prin perdeaua strălucitoare de apă. Încep să se descopere unul pe celălalt, iar inimile lor vor fi cuprinse de acea iubire pură şi adolescentină. Discuţiile dintre cei doi, sunt amuzante, dureroase, intrigante, banale, dar atât de pline de profunzime.
“-Bunica a gătit un prânz special pentru mine, adaug.
-Cum adică special?
-A făcut quiche.
Va trebui să-i explic din nou termenii pe care îi folosesc şi asta ar trebui să mă irite, numai că nu-i deloc aşa. De fapt, chiar mă amuz să dezvălui astfel de mistere unei persoane care chiar este curioasă să afle tot, aşa cum este Susanna.
-Quiche e o plăcintă cu ouă, brânză şi şuncă.
-Şi e o bucurie pentru tine?
-Absolut.
-Dar pe tine ce te bucură? o întreb.
-Să mănânc pe săturate.
Fir-ar a naibii de treaba. Ce chestie deprimantă. Şi ea îmi spune asta pe un ton cât se poate de pragmatic, de parcă e ceva normal…
Cum este să simţi că îţi doreşti ceva ce nu poţi obţine? …Eu nu mi-am făcut niciodată griji că n-aş avea ce mânca. Mereu am avut mâncare din belşug pe masă şi în frigider.
Un lucru ştiu de acum. Atâta timp cât voi fi eu prin preajmă, Susanna nu va mai duce lipsa de mâncare.
-Hai să vedem. Dacă ar fi să-ţi aduc ceva bun de mâncare, ce ţi-ar plăcea?
Furişează o privire spre mine, apoi în pământ.
-Mi-ai aduce orice aş cere?
-Da.
-Îngheţată.
Genele îi acoperă ochii ca nişte pete negre.
-Stăpâna a avut o dată îngheţată la masă. Şi mi-a plăcut cum sună cuvântul….”
Astfel de momente emoţionate, veţi mai întâlni în carte.
Mark se va apuca să facă cercetări serioase în timpul lui, în încercarea de-a o ajuta pe Susanna, dar această cunoştere poate fi periculoasă şi se va găsi în pragul unei decizii majore din viaţa lui de adolescent. Va risca oare să schimbe istoria, sau o va lasa pe Susanna condamnată la o viaţă plină de chin?
Susanna, va reuşi şi ea să ia o decizie? Va rămâne în timpul ei să îşi apere sora şi probabil să moară? Sau va trece în timpul lui Mark?
Sunt multe de descoperit în acest prim volum al serie. Eu aştept volumul doi, A Whisper In Time, vreau să ştiu cum va evolua sau regresa povestea. Deşi am fost puţin nemulţumită de cum au fost prezentate poveştile: cea din trecut şi cea din prezent, mi-a plăcut cartea.

8 puncte/10

Editura Leda
Cartea Cascada şoaptelor de Elizabeth Langston a fost oferită pentru recenzie de către Editura Leda. Poate fi comandată de pe site-ul Grupul Editorial Corint. Activitatea Editurii Leda poate fi urmărită şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Iasmy

by -
13

 Iubire dincolo de timp de Tamara Ireland Stone

Titlu original: Time Between Us
Editura: Leda
Număr pagini: 400
An publicaţie: 2014
Traducere din limba engleză de Ana-Maria Datcu

Dintotdeauna timpul a fost inamicul nr. 1 al fiinţei umane şi întotdeauna am ştiut că în viaţă orice este posibil, mai puţin un singur lucru: întoarcerea timpului.
Am văzut timpul ca pe o armă letală, ca pe un fel de otravă fără antidot care degradează totul, care ucide lent şi dureros. Am perceput timpul ca pe un cuţit secret pe care viaţa nu ezită să îl folosească asupra oamenilor. Şi totuşi …Povestea Tamarei Ireland Stone înfrânge timpul, rupe graniţele dintre trecut şi viitor creând un prezent în care timpul e îngenuncheat în faţa iubirii – un sentiment aparent banal dar suficient de puternic pentru a bate viaţa la propriul ei joc.
Şi uite aşa … cartea aceasta mi-a creat o senzaţie iluzorie de victorie. E ca şi când pentru un scurt moment simţi că poţi să schimbi totul, că poţi să alegi, că poţi să o iei de la capăt din orice moment, că poţi rupe barierele impuse de trecerea anilor … că timpul ce a trecut nu e neapărat pierdut. Romanul e o speranţă dulce şi savuroasă care are puterea de a încălzi sufletul.
„Nu reuşesc să înţeleg cum de mi-a dat toată viaţa peste cap în timp ce lucrurile par să fi rămas neschimbate.”

Începerea şcolii aduce în viaţa Annei Green un personaj deopotrivă misterios şi atrăgător. Bennett Cooper, noul coleg de liceu, pare a fi întruchiparea elevului rebel şi dezordonat dar tainele adânci care planează în jurul lui, comportamentul bizar şi replicile pline de nonsens o fac pe Anna să vrea să ştie mai mult … mult mai mult.
Nu-mi este teamă deşi presupun că ar trebui să-mi fie.”
Atunci când Anna este atacată în librăria părinţilor ei, Bennett reacţionează fără să se gândească prea mult, iar felul în care acesta îi salvează viaţa o nedumereşte pe Anna încă şi mai mult. Conştient de faptul că trebuie să ofere o explicaţie, dar şi de atracţia pe care fata o exercită asupra lui, Bennett decide să îi dezvăluie Annei secretul din spatele apariţiilor şi dispariţiilor sale misterioase.

Cine nu şi-ar dori măcar o fărâmă din ceva care pare imposibil!”
Numai că secretul lui Bennett nu este unul uşor de acceptat. Băiatul deţine puterea de a se teleporta, de a se întoarce în timp şi de a schimba trecutul şi … ca şi când toate acestea nu ar fi fost suficient de incredibile, „supereroul” nostru vine din San Francisco al anului 2012, adică din viitorul Annei care trăieşte în 1995.
„Mi-e teamă că voi ajunge să mă întreb dacă vreau sau nu să aflu mai multe despre el.”
Povestea capătă un accent straniu deoarece dorinţa lui Bennett de a rămâne cu Anna nu este suficientă, iar iminenta plecare a băiatului creează o senzaţie de teamă în subconştient. – „ Eu nu stau … niciunde. Eu doar vizitez. Observ. Apoi plec. Nu rămân niciodată.”
Acţiunea se complică în momentul în care Bennett îi dezvăluie Annei ultimul său secret, iar fata realizează că, de fapt, cheia viitorului se află în mâinile ei şi că de o simplă decizie a ei depinde totul.

Am adorat aceste personaje superb conturate şi trebuie să recunosc că Anna m-a cam ţinut cu sufletul la gură în privinţa acţiunilor ei. Am răsuflat uşurată atunci când a reuşit să descopere sensul ascuns din spatele propriilor cuvinte şi mărturisesc sincer că nu mă aşteptam la un happy end.
Fantasy, mister, suspans, romantism, iubire, inocenţă, adrenalină – romanul Tamarei Ireland Stone conţine toate ingredientele necesare pentru a pune monopol pe o întreagă zi de weekend ( se pare că această carte are un fel de super-glue invizibil aplicat pe pagini şi nu o poţi dezlipi de mâini până la final).
Da. Este o poveste „unică” şi construită pas cu pas într-un mod remarcabil. Atrage, captivează şi menţine frumosul şi suspansul. M-a fascinat cartea încă de când am văzut-o. Mi-am dorit să mă teleportez şi eu acolo în imaginea de pe copertă, să simt nisipul auriu sub tălpi şi să ating acele valuri calde. Apoi m-a captivat titlul care sună … exact ca un „vis frumos”. „Iubire dincolo de timp” te face să îţi doreşti să depăşeşti graniţele, să îndrăzneşti, să visezi cum ar fi dacă barierele impuse de timp nu ar exista.
Mi-a plăcut cartea pentru că m-a făcut să zâmbesc în acel fel … dulce, melancolic şi în acelaşi timp puţin răutăcios la gândul că măcar un personaj de literatură îi poate da un pumn destinului după cum are chef. Asociez romanul cu un 3 în 1 strong. De ce? Pentru că îmi place 3 în 1 şi pentru că are acea intensitate care anulează somnul şi te ţine prins în poveste până la deznodământ. „Iubire dincolo de timp” merită multe steluţe plus inimioare şi emoticoane zâmbitoare.

CITATE:
„ Merită să te arunci într-o idilă care ştii că va dura numai o clipă?”
„un călător prin timp care vine numai în vizită şi nu rămâne niciodată nicăieri.”
„Doar mă joc cu destinul. Imi bat joc de timp.”
„ – Sunt îndrăgostit de tine. Ce-ar fi dacă n-aş mai pleca deloc?”
„Ştia totul pe când eu nu ştiam nimic.”
„… jocul cu soarta, schimbarea trecutului poate că nu are un impact vizibil la început, însă în cele din urmă are efecte severe.”
„Voi sfârşi prin a fi din nou singur, ca la început.”

Editura Leda
Cartea Iubire dincolo de timp de Tamara Ireland Stone a fost oferită pentru recenzie de către Editura Leda. Poate fi comandată de pe site-ul Grupul Editorial Corint. Activitatea Editurii Leda poate fi urmărită şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Maryliyn

 

Dansînd la miezul nopții de Julia QuinnDansand la miezul noptii de Julia Quinn

Titlul original: Dancing at Midnight
Editura Miron
Traducere: Anca Marin
Anul apariţiei: 2015
Nr. pagini: 367
Cotă Goodreads: 3.83

Seria Blydon (Splendid Trilogy) 1. Splendid (Splendid-1995), 2. Dansînd la miezul nopții (Dancing at Midnight-1995), 3. Minx (1996)

Lady Arabella este și frumoasă și deșteaptă. Dar s-a săturat de bărbații care își doresc ca femeile să aibă o singură calitate. Așa că atunci cînd Arabella află de la un pretendent că ar fi dispus să o ia de soție doar pentru averea ei și pentru felul în care arată, se decide să se retragă de pe “piață”. În timpul șederii prelungite la țară îl cunoaște pe lordul John Blackwood, un erou de război rănit, care o intrigă ca nimeni altul.
Lordul John a supraviețuit ororilor războiului… dar nimic nu îl poate chinui mai tare ca Lady Arabella. Ea îl înfurie… dar îl face să-și dorească să trăiască din nou. Deși știe că ea merită un alt bărbat, mai bun, nu-și poate înfrîna dorințele.
Cînd lumina aspră a zilei va înlocui magia nopții, oare sufletul lui chinuit va învăța din nou să iubească ?

Oricâte cărţi aş citi, cel mai bine mă simt când abordez genul historical romance. Mă reprezintă în totalitate, iar când prind ceva scris de o autoare preferată, pur şi simplu o devorez rapid.
Aşa cum am scris şi cu alte ocazii, Julia Quinn îmi place la nebunie, este pe gustul meu. În Splendid m-a cucerit şi a reuşit să mă învăluie în mister, acelaşi lucru l-a făcut şi de data aceasta, numai că a fost o diferenţă între ele.
Alex şi Emma au fost preferaţii mei, personalităţi asemănătoare, temperamentale, pasionale şi puse pe nebunii, în schimb Belle şi John, parcă ar fi în extrema cealaltă. Ei sunt învăluiţi într-o atmosferă boemă, discută despre cărţi, poezii şi sentimentele ce le stârnesc, dar şi despre consecinţele războiului. Gândurile lui John sunt atât de vizibile, iar autoarea de multe ori face referire la rana lui de la picior, copilărie, negreala sufletului său, aşa cum o descrrie chiar el. Tocmai acest aer romantic, m-a determinat să mă întreb uneori dacă autoarea a ales să o scrie aşa.
Nu ştiu de ce am trăit cu impresia că ar trebui să mai fie ceva la această carte. Un altceva care să o completeze.

La fel ca şi Splendid, vom avea aventuri, bileţele primite de John în care îi scria pur şi simplu locaţia unde se afla cineva anume: Sunt în Londra, fără să se semneze, dar şi tentative de omor. La început a crezut că este o greşeală, dar când s-au repetat, a înţeles că undeva are un duşman. Îi era temă pentru el, însă cel mai mult se gândea la Ea.

Oxforshire, Anglia, 1816
Dacă rînd pe rînd, ai împînzi cu buruieni o lume…

Lady Arabella Blydon este o domnişoară aparte, iubeşte să citească, este deschisă, inteligentă şi deloc pe placul burlacilor. Sunt atraşi de averea şi de frumuseţea ei, însă nu vor să îşi manifeste restul calităţilor. Societatea încuraja doar bărbaţii să fie superiori, ei puteau să dezvolte anumite abilităţi şi pasiuni în schimb femeile erau ideale doar pentru lucruri mărunte, să mărească familia şi să administreze casa, dar şi pentru a fi la curent cu moda, în fond ieşeau mereu în public.
Sătulă să fie îngrădită, alege să stea împreună cu verişoara sa Emma, acum ducesă de Ashbourbe, chiar pe proprietatea lor de la ţară. Părinţii ei erau plecaţi într-o călătorie în străinătate, iar Emma îi era mai mult ca o soră. Aici se bucura de aer curat şi de pasiunea ei pentru citit. În timp ce se delecta cu ultimele pagini din Poveste de iarnă-Shakeaspeare şi zâmbea mulţumită că îi terminase toate operele pe parcursul a mai multe luni, îl întâlneşte pe Lord John Blackwood.
Fără să realizeze depăşise graniţele lui Alex, ducele de Ashbourne şi stătea la marginea unui copac. Atmosfera era ideală pentru meditaţie, dar este surprinsă de prezenţa acestuia. Schimbul de replici, iar reacţiile lordului sunt schimbătoare. Apreciază că este o tânără cultivată, dar în acelaşi timp pare să îl irite prezenţa ei şi devine răutăcios.

“-Aşa Arabella, a murmurat. Trebuie să stai în poziţia asta incomodă încă patruzeci şi cinci de minute ca să poţi termina cartea.
-Iar la final te vor durea toţi muşchii feţei, a auzit o voce venind din spate.
Belle a lăsat cartea în poală şi s-a întors în direcţia din care venise vocea. La câţiva metri de ea se găsea un bărbat îmbrăcat obişnuit, dar elegant. Părul îi era de culoarea ciocolatei, la fel şi ochii, de aceeaşi nunaţă. Avea expresia amuzată şi părea că o privea de ceva timp. Incapabilă să scoată vreun cuvînt, Belle i-a aruncat o privire mustrătoare, sperînd ca astfel să-l pună la locul lui.
Nu a părut însă să reuşească. Bărbatul părea chiar mai amuzat decît mai devreme.
-Ai nevoie de ochelari, i-a spus simplu.
-Iar tu nu ai ce căuta aici, i-a răspuns ea.
-Aşa să fie. Eu aş fi zis că tu esti intrusă.”

Belle este surprinsă, dar îl ia ca atare, dar interesul îi trezise, mai ales că era un domn obişnuit şi cu un defect la picior, şchiopăta destul de vizibil. Le povesteşte prietenilor săi, iar Alex este dea dreptul încântat să îl ştie în zonă. Cu ani în urmă îl salvase de la moarte în timpul războiului şi abia aşteaptă să-l revadă. Informaţiile despre acest bărbat necunoscut vin avalanşă, dar Belle face ce face şi iese la plimbări, îl caută inclusiv la conacul său, în timp ce John vrea să o evite. Are coşmaruri nocturne, amintiri din război, se simte vinovat că nu a putut apăra o tînără de la viol, iar la scurt timp ea s-a sinucis. Cuvintele Este ca şi cum ai fi fost tu, îl bântuie, suferă foarte mult, dar nu poate scăpa de ele. Deşi nu are nici cea mai mică vină, el se consideră vinovat. Întotdeauna a fost pe locul doi, cel de-al şaselea copil al familiei, mereu ignorat, de mic obligat de circumstanţe să se descurce singur, iar cireaşa de pe tort, se pare că tot cauta în război moartea cu lumânarea, numai că ea nu-l vrea. După patru ani de război este împuşcat în picior şi aşa este trimis de urgenţă acasă, în Anglia. Această perioadă l-a marcat, dar Belle îl resetează, îi place la nebunie, se îndrăgosteşte puţin câte puţin, dar se retrage în carapacea lui când depăşeşte limitele.
Numai că un sărut pasional îl aprinde şi mai tare, dar sentimentele lui contradictorii îl determină să regândească planurile sale şi să o facă şi pe ea să renunţe la persoana lui.

-Ar trebui să te gîndeşti mai bine înainte să te arunci în bratele bărbaţilor, micuţă aristocrată. Vocea lui avea inflexiuni periculoase.
Îl privea uimită şi furioasă în acelaşi timp.
-Fii fără grijă, i-a răspuns cu răceală. Următorul bărbat în braţele căruia mă voi arunca nu va mai fi atît de lipsit de nobleţe încît să mă insulte aşa cum faci tu acum.”

Această atitudine defensivă o va determina pe Belle să sufere, dar cumva va reuşi să îl facă pe John să recunoască că sentimentele lor nu sunt banale. Decide să plece din zonă şi să îl impulsioneze. Are aliaţi de nădejde, pe verişoara ei, Emma, dar şi pe Dunfort. Vor pune la cale un plan bine stabilit, să îl anunţe că se va logodi cu un alt bărbat în Londra, iar John dacă o iubeşte să o caute disperat.

Dacă se va conforma rapid sau nu, este chiar surprinzător, cert este că el este îndrăgostit şi pentru prima dată simtă că vibrează sufletul în el.

“Negreala din sufletul lui nu dispăruse complet, dar începea să se năruiască. Greutatea nu i s-a ridicat cu totul de pe umeri, dar a părut să scadă.
Putea ea oare să aibă acest efect asupra lui? Era atît de pură, de bună, încît să-i cureţe petele de pe suflet?”

A fost o deosebită plăcere să îi regăsesc pe Alex şi Emma, acum sunt la fel de îndrăgostiţi nebuneşte. Ea este însărcinată, iar el mereu ca o cloşcă. În schimb spre deliciul meu a apărut Dunford (abia aştept să îl revăd în următoarea carte din serie, presimt ca va face spectacol), un foarte bun prieten al Arabellei, iar bonus a intrat în schemă Persephone Scott, altă tânără domnişoară venită de la ţară.

Dacă v-a plăcut prima carte, atunci sigur şi aceasta va fi pe măsura aşteptărilor. Eu am sperat prea mult de la ea şi într-un fel am simţit că îi lipseşte din spiritul autoarei Julia Quinn.  Chiar şi aşa, Dansînd la miezul nopţii şi-a atins ţelul, m-a relaxat, iar la sfârşit am zâmbit, în fond este o carte cu happy end.

8.9 puncte/10

Editura Miron

Cartea Dansînd la miezul nopţii de Julia Quinn este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili

%d bloggers like this: