Carti de dragoste

Sclipind la ultimul vagon, de Andreea Blându

Editura: Librex

Număr de pagini: 236

    Cu toții am iubit măcar o dată în viață cu toată ființa noastră, am simțit că nu puteam nici respira dacă celălalt nu era lângă noi, am suferit și am fost geloși pentru că dragostea pe care o simțeam era mai mare decât ne-am fi putut imagina. Tocmai deoarece fiecare a trecut printr-o astfel de experiență, este imposibil să nu empatizați cu povestea de iubire prezentată de Andreea Blându în romanul său, „Sclipind la ultimul vagon”. Chiar dacă ați putea să-i spuneți pas în primă fază crezând că este o altă carte siropoasă de dragoste, vă spun de pe acum că nu este deloc așa. Romanul reușește să împletească armonios povestea de iubire cu pasajele introspective și dialogurile uneori chiar filosofice pe teme care ne macină pe toți: fericirea, timpul, singurătatea și viața în general.

    O întâlnire aparent banală și complet inofensivă între doi străini dintr-un compartiment de tren nu pare să anunțe nimic semnificativ, însă în povestea noastră această întâlnire se va dovedi un fel de conspirație a Universului. Nidia îl cunoaște pe irezistibilul Eric în drumul său cu trenul către Brașov. Încă din prima clipă cei doi simt o atracție unul față de celălalt. Pe parcursul călătoriei se analizează reciproc și se tachinează constant. Ceea ce pare la început a fi exces de zel, se dovedește a fi de fapt șansa de a-i aduce din nou împreună. La sfârșitul drumului, Eric își scrie numărul de telefon pe o schiță a portretului Nidiei. Ajunsă acasă și neputând să-și scoată chipul străinului din minte, fata decide să-și asume riscul de a-l suna. Din acest punct între cei doi se înfiripă ceva, o iubire aparent imposibilă datorită diferenței mari de vârstă. Lungile discuții și dezvăluiri îi apropie din ce în ce mai mult. Dar dacă Nidia se îndrăgostește până peste cap de tot ceea ce înseamnă Eric, bărbatul nu știe dacă ceea ce simte este dragoste sau o simplă atracție care se datorează dorinței de o poseda, de a deține controlul asupra cuiva. Relația lor, în mare parte a romanului mai mult platonică, are urcușuri și coborâșuri, însă reușește să reziste în ciuda distanței fizice dintre cei doi, unul fiind în Brașov și celălalt în Timișoara și a faptului că Eric este căsătorit.

   O scurtă perioadă de lipsă de comunicare între ea și Eric, câteva dezvăluiri neașteptate și un eveniment tragic zguduie din temelii lumea Nidiei, care se transformă dintr-o puștoaică exuberantă și pozitivă de 18 ani, într-o femeie măcinată de incertitudini și durere. Dar ceea ce o aduce din nou pe linia de plutire este tot Eric. Iubirea pentru el o încurajează să iasă din starea proastă și să-și lase viața în mâinile dragostei. Totuși, va putea supraviețui o astfel de poveste de iubire? Vor avea cei doi un final fericit? Aceste lucruri le veți afla singuri, dar eu vă pot spune că destinul Nidiei vă va măcina și vă va marca profund.

   „Sclipind la ultimul vagon” după cum v-am spus anterior nu este un simplu roman de dragoste, este și unul psihologic datorită abundenței pasajelor introspective, marcate de profunzimea gândirii personajelor și a modului în care ele sunt construite. Discuțiile lor abordează teme diverse, de la viață în general și până la conceptul de fericire și bineînțeles iubire. Cu toții vă veți regăsi în convorbirile celor doi și veți fi uimiți de realismul lor aproape copleșitor.

„Percepem timpul în funcție de momentele frumoase sau triste din viața noastră. Când suntem fericiți vrem să prelungim acel moment la maxim. Când suntem triști, ne dorim ca timpul să treacă, să cicatrizeze răni…”

„Ăsta e de fapt defectul oamenilor, teama de a trăi clipa. Obiceiul prostesc de a trăi într-un viitor fad ne ucide prezentul care de multe ori poate fi extrem de plăcut, dacă știm să îl facem să fie plăcut!”

    Nidia, la cei 18 ani ai săi, este o puștoaică plină de viață, a cărei frumusețe nu este neapărat de natură fizică, ci provine din firea ei pozitivă. Ea trăiește prezentul la maximum, fără menajamente, astfel că dragostea pe care o simte pentru Eric este enormă, sufocantă. Fiind prima ei iubire, este de-a dreptul copleșitoare, poate chiar obsesivă. Îl iubește pentru tot ceea ce este el, pentru felul în care se mișcă sau vorbește, pentru felul în care o privește. Este capabilă să-i ierte orice, indiferența, statutul de bărbat căsătorit și uneori chiar cuvintele care o rănesc profund. Pentru ea Eric este poziționat pe un piedestal, reprezentând perfecțiunea, idealul, astfel că dragostea dintre ei poate învinge orice bariere. Tocmai din această cauză, după ce primește câteva lovituri puternice de la viață, Nidia se refugiază în iubire. Vede în acest sentiment soluția tuturor problemelor sale, este singurul lucru care o poate salva, care o poate proteja, care îi permite să meargă mai departe. Dragostea devine un fel de drog de care este dependentă. Dar ce se întâmplă oare când este privată de acest sentiment? Poate supraviețui și fără el?

   La polul opus îl avem pe Eric, un bărbat matur de 30 de ani, căsătorit, dar în relații precare cu soția. Este genul de om calculat, responsabil, care în general merge la sigur, nu vrea să riște nimic. Tinde spre introspecție și, fiind trecut prin viață, uneori pare să se victimizeze. În spatele chipului încrezător, șarmant și glumeț, stă acea față a sa nesigură, vulnerabilă și măcinată de incertitudini. Când în viața sa își face apariția Nidia, lucrurile par să se schimbe. Simte o atracție inexplicabilă față de ea, fapt ce-l încurajează să-și asume anumite riscuri. „E ceva ce mă atrage la ea. Am avut ocazia să văd tinere mult mai frumoase decât ea. Nu frumusețea îmi trezește interesul, e altceva în prezența ei care mă intrigă.” Însă undeva în adâncul său nu este sigur de acuratețea sentimentelor sale și nici chiar de ale tinerei. În viziunea sa, dragostea Nidiei pentru el este doar o fază trecătoare. Chiar dacă acum e puternică și pare că poate cuceri munții, în timp ea se va estompa și va dispărea. În ceea ce privește propriile sentimente, nu este foarte sigur dacă iubirea este cu adevărat iubire sau doar o dorință de schimbare ori un sentiment ce își are rădăcinile în aspirația de a poseda, de a avea control asupra vieții unei alte persoane. Tocmai din cauza acestor dubii, atunci când este forțat să aleagă între o dragoste covârșitoare, dar imposibilă și prima sa iubire, marcată de certitudine și siguranță, Eric o alege pe cea de-a doua. Va realiza însă la timp ceea ce simte cu adevărat pentru a sfida legile firii, făcând posibilă o iubire imposibilă sau va frânge fără milă aripile Nidiei?

    Povestea romanului este un adevărat roller-coaster de sentimente, care vă va purta cu fiecare pagină de la agonie la extaz. Ea ne arată cum poate schimba iubirea viața aparent banală a unor oameni proveniți din medii diferite. Veți trăi alături de portagoniști fiorii iubirii, veți simți durerea dezamăgirilor și a înșelăciunilor și veți zâmbi imaginându-vă scenele pline de pasiune care ilustrează perfect ceea ce înseamnă cu adevărat dragostea. Destinul Nidiei este o adevărată lecție de viață și vă pot spune că vă va impresiona profund pentru că se remarcă printr-un realism uluitor. Veți iubi alături de ea, veți râde, veți roși și veți plânge, trăind la intensitate maximă fiecare stare prin care trece tânăra pe parcursul evoluției sale într-un timp relativ scurt de la o adolescentă, la un adult încercat de viață. Chiar dacă nu sunt o mare amatoare de cărți de dragoste, romanul Andreei Blându m-a impresionat extrem de plăcut pentru că tânăra autoare a reușit să contureze atât de bine o poveste de dragoste profundă și în același timp sfâșietoare.

   „Sclipind la ultimul vagon” este un roman care cred că va plăcea nu numai amatorilor de romance, ci și celor care vor să citească o carte realistă, în filele cărei să se regăsească și care ar putea să le deschidă ochii cu privire la propria viață. Având un asemenea debut, aștept curioasă următoarea carte semnată de Andreea Blându.

Vă las câteva citate care m-au impresionat:

„Avem de multe ori impresia că ducem o existență superficială, oarecum izolată și deodată intervine în viața noastră, pe neașteptate o întâmplare aparte care ne schimbă total cursul vieții.”

„Când suntem copii ne dorim să creștem, să fim puternici, responsabili, ne place să fim considerați mari, să ni se acorde încredere, nu bănuim nici măcar o secundă că magia dispare…exact în momentul în care devenim conștienți de realitatea din jurul nostru.”

P.S. Eu nu am reușit să anticipez finalul romanului. Sunt curioasă dacă voi o veți face ;)

Librex.ro

Cartea Sclipind la ultimul vagon, de Andreea Blandu a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

“Oare e normal să iubești doi băieți în același timp,să simți că nu poți renunța la niciunul dintre ei?”

            Oraşul de deasupra de Nicoleta Tudor-Editura Librex

Editura : Librex

Anul apariţiei: Noiembrie 2016

Număr pagini: 290

Gen: Romantic, Fantasy

 Seria Cercurile mistice: 1. Cercurile mistice; 2. Ora;ul de deasupra; 3.Toria

    A doua carte din seria Cercurile Mistice dezvăluie pendularea tinerei Mădălina, fiica Mariei și a lui Matei, între două mari iubiri.O iubire pământeană poate străbate timpul și spațiul?

Două universuri paralele unite prin dragostea Mădălinei.

 Dacă mângâierea ta ar fi vânt,

 Aș zbura până la cer.

 Dacă sărutarea ta ar fi soare,

 Aș avea căldură pentru șapte vieți.

 Dacă tu ai fi a mea,

 Aș fi înger . . .  “orasul-de-deasupra-2

    De două ori am citit cartea” Orașul de deasupra“ si de fiecare dată a avut același impact asupra mea. Autoarea scrie într-un fel atât de sublim, plin de duioșie, încât pur și simplu am simțit că emoția mă doboară și abia îmi puteam stăpânii lacrimile. Am trăit fiecare moment la intensitate maximă. Am râs, am plâns și am suferit alături de Mădălina. Iar la final, am simțit un gol în stomac pentru că trebuia să mă despart de personajele pe care ajunsesem să le îndrăgesc atât de mult. Și tare greu m-am desprins de acele fire invizibile care mă țineau legată de uluitoarea poveste scrisă de Nicoleta Tudor.

   Dacă în primul volum al seriei Cercurile mistice m-a fascinat latura mistică (vrăjitorie, șatră de țigani, blesteme), în “Orașul de deasupra”  m-a cucerit modul cum a fost imaginată planeta Toria, îmbinarea dintre real și supranatural/real și fantezie, trecerea de la niște momente tulburătoare, tensionate sau înduioșătoare, la anumite situații care aduc cititorului zâmbetul pe buze. În plus, mi-a făcut o deosebită plăcere să mă reîntâlnesc cu personaje dragi mie: Maria, Matei, Iolanda, Iani, Garofița, bătrânul Bulibașa și șatra de țigani.

   Personajul central al romanului este Mădălina, fiica Mariei și a lui Matei, protagoniștii primului volum al seriei Cercurile mistice. Având o fire boemă, tânăra preferă să picteze și să citească decât să își îndrepte atenția spre medicină, așa cum își dorește mama sa. Ea a moștenit harul părinților ei, acela de a citi și influența gândurile oamenilor, dar și de a-i vindeca, făcând să dispară durerea “numai fixându-și ochii ei negri, mari și lăcrimoși asupra zonei pe care dorea să o vindece”. Însă ea mai are un dar, acela de a vedea “orașul de deasupra “ planeta Toria.

   În urmă cu câțiva ani, Mădălina a găsit în podul casei o ladă veche în care erau ținute niște straie străveche, dar și un săculeț cu bănuți. Bănuțul cu o gaură perfectă în el i-a atras atenția, și în timp ce-l studia, a constatat că pe fațetele lui începea să se vadă orașul pe care ea îl vedea de când se știa. În timp ce-l strânge în mână, se trezește că este teleportată în Toria, la malul mării și vede cum un băiat cam de vârsta ei este  împins de doi bărbați  până la apă. Scena înspăimântătoare la care asistă în continuare o face să strângă și mai tare bănuțul și astfel se întoarce în camera sa.

Și atunci a simțit amețeala care a cuprins-o brusc, tunelul pe care aluneca în rotocoale, țipătul ei fiind acoperit de un vuiet de lumină care o înconjura și o împingea tot înainte. Când și-a revenit, se afla în nisip, pe malul mării, iar în spatele ei se conturau clădirile elegante și strălucitoare pe care ea le zărea în miniatură.”

   Ani au trecut, Mădălina ajunge să-l cunoască pe Sorin și pe zi ce trece simte că îl place tot  mai mult. Tânărul pe cât era de frumos, pe atât era de sufletist și blând. O făcea să râdă tot timpul și îi  dădea un sentimentul de stabilitate și încredere.

Era iubitul ei, iar ea se simțea liniștită alături de el. Se simțea în siguranță. Îl cunoștea doar de câteva luni dar știa că el va fi umărul de care ea se va sprijini. El va fi liniștea ei.

   În noaptea de după incidentul de la cinema, în urma căruia ea îl salvează pe Sorin, ajunge să vadă din nou orașul de deasupra și brusc ia decizia să scoată din nou bănuțul din noptieră și astfel ajunge din nou pe malul mării, în Toria. Curiozitatea o face să intre în oraș, tocmai când are loc o petrecere unde toată lumea poartă măști, precum cele venețiene. Și aici se împrietenește cu o fată care îi spune ceva ce o nedumerește pe Mădălina.

“-De unde știi tu cum se îmbracă pământenii? mă întreabă cu glasul scăzut. Pe aici nimeni nu mai știe nimic de pământeni de când a fost Căderea.

 – Bănuiesc, i-a răspuns nesigură, întrebându-mă ce înseamnă Căderea.

– Interesant, spuse după ce mă mai studie o dată. Bunica mea îmi povestea adesea despre pământeni, străbunica ei a fost pe pământ. De fapt a și rămas acolo. De atunci nu mai avem voie. Nu se știe nici la cine este cheia. Dar ce vorbesc eu, știu că nu am voie.”

   Revenind pe plaja din Toria, Mădălina zărește un un tânăr care stătea sprijinit de un bolovan, privind pierdut spre mare. Și îl recunoaște. Este băiatul pe care l-a văzut prima dată.

Dintr-o mie de băieți, aș fi recunoscut acei ochi negri, ochii care m-au tulburat și pe care nu i-am putut uita niciodată. Părul negru îi flutura în bătaia vântului, și atunci am știut. Și el mă recunoscuse. “

   La următoarea vizită în orașul de deasupra, Mădălina descoperă că pe tânăr îl cheamă Naum și este descendentul direct al primei familii care a venit pe Toria. De asemenea, află mai multe  lucruri despre această minusculă planetă, dar și că bănuțul este de fapt o cheie cu ajutorul căruia cei din Toria puteau părăsi planeta, iar Naum era însemnat ca purtător al cheii.

 Planeta se răzbunase pe locuitorii ei, pentru că nu o trataseră cum trebuie, și încet încet dispărea câte o porțiune din aceasta. Ei nu o mai puteau vedea sau percepe în nici un fel. Astfel că rămase vederii lor doar un oraș, cu malul mării în care nu se mai încumetau să intre sau să navigheze, întrucât nu știau cât mai puteau vedea sau percepe din acesta. Sau nu li se dădea voie. Doar cei care mureau erau însoțiți pe ultimul drum până la malul mării unde erau lăsați pe apă, și dispăreau în neant.”

   Între cei doi apare o atracție instantanee, o pasiune mistuitoare care pe zi ce trece o distruge sufletește  pe Mădălina. În viața ei exista deja Sorin, iar alături de Naum simțea o foarte mare nesiguranță.

Dar ce mă făceam cu dragostea mea pentru Naum, care mă mistuia centimetru cu centimetru. Nu aveam aceeași siguranță nici în el, nici în mine. Câteodată mă privea cu atâta durere de îmi dădea impresia că îmi ascunde ceva.”

  Prima oară când m-a sărutat, după nouă luni, am simțit cum dispare nisipul de sub picioarele mele. A fost atât de intens ce am trăit, golul pe care l-am simțit în stomac, foamea pe care o aveam de el. Am tânjit după acel sărut timp de nouă luni. Credeam că nu se va mai întâmpla niciodată. Şi mai târziu, stând în patul din camera mea, simțeam acel sărut. Simțeam gustul lui ușor sărat de la briza mării și buzele lui fierbinți care le striveau pe ale mele. Și apoi privirea lui pierdută. L-am întrebat dacă regretă că m-a sărutat. A dat din cap supărat și mi-a spus că nu regretă nici un moment decât că a așteptat atâta timp ca să o facă. Și că acum, că a făcut-o, nimic nu va mai fi la fel. M-a întors spre el, mi-a cuprins fața cu palme puternice și mi-a spus:

-Odată și odată noi vom fi împreună! “orasul-de-deasupra-1

   Mădălina se tot gândește că trebuie să se distanțeze de misteriosul Naum, dar nu rezistă tentației. Tot ce conta pentru ea era să-l vadă. Nu-și putea controla iubirea pentru el. Incertitudinea, nesiguranța, necunoscutul, toate acestea o neliniștesc. Suferă în tăcere, refuză să discute cu cineva și încet încet intră în depresie. Sorin îi este alături când trece prin aceste moment grele, fără să bănuie ce se petrece în sufletul fetei.

“Oare e normal să iubești doi băieți în același timp,să simți că nu poți renunța la niciunul dintre ei?”

   Cu toate că tânărul îi spune că într-o zi vor fi împreună, comportarea lui Naum îi aduce fetei numai suferință și dezamăgire. Iar ziua în care Aris, prietena pe care și-a făcut-o în Toria, le spune că Enola se apropie, duritatea cu care el îi cere Mădălinei să plece, o sperie cumplit. Dar cine era Enola și ce influență putea avea asupra lui, încât să se poarte cu ea cu atâta asprime?

   Mădălina și-a interzis să mai privească spre cer, să mai caute orașul de deasupra. Luni de zile a refuzat să se mai ducă după Naum. Pentru ea nu mai exista decât Sorin și dulcea dragoste pe care i-o purta.

“M-am simțit vie la el în brațe, după atâta timp, îl simțeam și simțeam că îl iubesc. Și simțeam că trăiesc. Mă privea și mă săruta, mă săruta și iarăși mă privea .Îi simțeam pulsul accelerat, îmi simțeam inima bătând, simțeam legătura care se crea între noi, ne învăluia și ne făcea să plutim  de plăcere, de bucurie și de iubire.”

    Dar pe Mădălina o frământă multe gânduri. Vrea să-l mai vadă pe Naum pentru ultima oară, să primească niște explicații de la el, dar ajunge să cedeze în fața lui.

  Însă  ceea ce îi va pricinui cea mai mare suferință a fost acel moment în care îl vede pe Naum alături de o tânără frumoasă care îi spune acestuia:“Abia aștept să ne unim, pentru a nu ne mai despărți în fiecare zi

 

“Am simțit cum îmi aluneca pământul de sub picioare și lacrimi grele au pornit să-mi curgă pe față. Deci asta era. Am atins bănuțul pentru a nu mă repezi cu pumnii asupra lui Naum și am ajuns în camera mea pentru a-mi linge rănile.”

    Oare va scăpa Mădălina de fantoma acestei iubiri sfâșietoare? Ce alegere va face ea? Oare ce reprezentă Căderea? De ce nu aveau voie cei de pe Toria să vorbească despre pământeni?

“-  Ai sufletul chinuit de o dragoste mare. O dragoste care te omoară pe picioare. Ai de făcut o alegere grea. Între un bărbat pe care îl iubești mistuitor și un bărbat pe care îl iubești la fel de mult dar care îți aduce liniștea în suflet.”

Voi trăi toată viața cu amintirea unei iubiri fără seamăn, a unei iubiri care nu se va șterge din sufletul meu niciodată.”

   Mă opresc aici din povestit pentru că vreau să vă las vouă plăcerea de a descoperi ce se întâmplă mai departe cu Madalina, Sorin şi Naum.

   Vă mărturisesc că pe mine m-a impresionat răbdarea lui Sorin, faptul că el nu-i cere Mădălinei nimic, ci o îndeamnă să facă ceea ce îi dictează sufletul. De aceea mi-a plăcut de el foarte mult. Dar și suferința lui Naum m-a răvășit profund!

   “Orașul de deasupra “este un roman complex, fascinant, intens, care te răscolește datorită profunzimii trăirilor emoționale ale personajelor. Iubirea, magia și fantasticul își dau mână într-o poveste care atinge sufletul oricărui cititor romantic!

Nota 10 +

 

Librex.roCartea Orașul de deasupra de Nicoleta Tudor a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Umbra nopţii de Raluca Butnariu- în curând la Editura Celestium.

   Dimineaţa senină anunţa o zi splendidă. Cerul era albastru ca florile de nu-mă-uita şi nu se zărea nicăieri nicio urmă de nor. Deşi era cu puţin înainte de ora nouă dimineaţa, căldura se făcea simţită din plin.

  Într-o rochie de vară din mătase albă, cu imprimeuri florale pastelate, lady Anne Marie Victoria Stoneleight cobora graţioasă treptele din faţa conacului. Înfrânându-şi impulsul de a se arunca în şaua Minervei şi de a o mâna nebuneşte peste pajiştile înflorite şi de un verde fraged de la Stoneleight Park, se aşeză pe băncuţa joasă din dreapta intrării, înarmându-se cu răbdare şi aşteptându-şi sora mai mică.

   Emma nu era niciodată punctuală şi oricât de des i se reproşase acest fapt, asta n-o făcuse să fie mai disciplinată sau mai responsabilă. În fond, nu avea decât paisprezece ani, cu şapte ani mai puţini decât ea, şi încă nu era suficient de matură ca să-şi asume anumite responsabilităţi sau să înţeleagă importanţa anumitor reguli. Emma încă mai oscila la graniţa dintre copilărie şi adolescenţă şi, fiind cea mai mică, era şi răsfăţata casei. Anne ştia că ar fi trebuit să înceteze cu toţii s-o mai cocoloşească, dar Emma era pur şi simplu adorabilă şi avea un mod de a-ţi zâmbi irezistibil, sfârșind prin a-i îmbrobodi pe toți după placul ei. Era frumoasa familiei şi promitea să fie în continuare.

  Oftând, Anne îşi rezemă spatele îngust de spătarul vopsit în crem al băncuţei, încercând să nu se gândească la condiţia fizică încă fragilă în care se găsea. Ultimele patru zile şi le petrecuse în pat, bolind din cauza răcelii stupide pe care o căpătase în urma ploii ce o prinsese pe drum, pe când se întorcea călare de la mătuşa Margaret.

  Anne ştia că nu doar febra fusese cea care o pusese la pământ.
Pentru prima dată în cei aproape douăzeci şi unu de ani câţi avea, se îndrăgostise lulea. Cu adevărat chinuitor era faptul că nu avea nicio dovadă care să-i insufle convingerea că bărbatul care-i răpise liniștea inimii nutrea aceleași sentimente pentru ea. Și nu se întrevedea niciun orizont pentru așteptările ei.

Sursa: Editura Celestium.

Sfârşitul toamnei şi cărţile sale

  Dacă toamna a luat sfârşit e cazul să fac şi eu un triaj cu cele mai bune cărţi citite în luna Noiembrie. Se pare că am avut parte de cărţi ale autorilor români şi nu numai…
Ei, mai bine va arăt topul meu, poate, vă ajută în alegerea lecturii dorite!

Primul loc îl ocupă o autoare română, evident:

1.Secrete-Rodica Mijaiche

Editura Librex 2016
Pagini-289

   “Trei cupluri. Şase destine. Fiecare legate între ele prin dorinţa de a iubi şi de a supravieţui vitregiilor timpului, oamenilor şi răzbunărilor.”
Marina şi Sebastian-o ea rănită de ,,presupusa trădare a iubitului”, şapte ani de chin şi dor, o dragoste niciodată stinsă, un dor nici când alinat. Ea, o restauratoare pricepută, o prietenă minunată, dar şi o persoană care nu suportă minciuna nici prefăcuţii, iar acest fapt, îi va aduce aproape moartea.
Când Alexa se va înhăita cu cine nu trebuie, pericolul pluteşte deasupra celor două prietene şi partenere în magazinul de artă.
El, un bărbat superb, dar trecut prin suferinţa despărţiri de Marina. Nu ştie de ce l-a părăsit acum şapte ani, dar printr-o împrejurare nefericită (iubita va fi atacată şi aproape violată de un sadic) Seby  îşi va da seama că a iubit-o şi o va iubi în continuare.
Cel care o vrea pe Marina distrusă este un descreierat temut, care nu suportă femeile. Atacurile repetate, răpirea Alexei, încercarea lor de a supravieţui unui criminal, ne va tine cu sufletul la gură.
Alexa cea care în nesiguranţă ei şi în dorinţa de a fi iubita va intra doar în belele, iar situaţiile primejdioase se ţin scai de ea.
Albert, partenerul celor două prietene este îndrăgostit de Alexa, astfel că va încerca prin orice mijloc să o protejeze, să o facă să treacă peste temerile ei, dar şi să îi arate ce înseamnă să fii iubit de către o persoană.       Cei doi formează un cuplu frumos, va rezistă relaţia lor în faţă acelui criminal cu care a avut de a face Alexa?
Un alt cuplu-Lindsey şi Lucas, o iubire din trecut, care iese la iveală prin intermediul unor scrisori. O iubire care dăinuie şi în timpul războiului, dar nu a fost să fie.
Pot să spun că această carte mi-a plăcut enorm, eu aş încadra-o la thriller-romantic-suspans, fiecărui gen i s-ar potrivi această carte.

2.Marat-Nataşa Alina Culea

    Povestea începe în anul 2000, atunci când tânăra noastră de 22 de ani, frumoasă, blondă,subţirică, va pleca trimisă de iubitul sau Denis în Beijing, China. Acesta avea câteva afaceri moştenite de la părinţi, iar achiziţionarea de marfă din China era necesară. Astfel începe călătoria într-o ţară fascinantă, descrisă prin ochii tinerei noastre.Totul este nou pentru ea, totul la început, iar călătoria alături de Luana, o altă tânăra care merge după marfă, îi se va părea feerică.
Cu câteva zile înainte de Crăciun într-un restaurant rusesc, Alina îl întâlneşte pe Marat. Un singur dans, pe ritmuri de trandafiri sălbatici-şi viaţa lor se schimbă pentru totdeauna. Din păcate destinul i-a adus împreună într-un moment nepotrivit, iar Alina este pusă în faţa unei decizii ce îi răvăşeşte sufletul. Moralitate sau iubire? Ce faci atunci când indiferent ce decizie ai lua, viaţa ta nu va mai cunoaşte liniştea?
Alina va ajunge o fotografă foarte apreciată, iar datorită chinului sau, fotografiile sale au adâncimi nebănuite, succesul îi este garantat.
Dragostea sa care durează de peste 10 ani, o va face să ajungă la marginea prăpastiei.
De-a lungul acestor ani ea va încerca să revină acolo unde a început totul, dat în zadar.
Ce se va întâmpla cu Marat, bărbatul misterios şi frumos ca un demon, şi frumoasă noastră blondă Alina?
Soarta îi va m-ai aduce împreună?
O carte foarte sensibilă, care ne arată puterea sentimentelor.

Locul 3-I.R.En.-Sandra Coroian

Editura-Quantum,2016
Pagini-227

    Eii, o carte SF., superbă, iar dacă ţinem cont că autoarea este o româncă de a noastră, sunt cu atât mai bucuroasă.
Am citit şi nu prea acest gen, deşi mi se pare că aduce cu genul Distopic, Fantasy, dar ce mai, o aventură care se schimbă de la un capitol la altul, iar realitatea nu îţi dai seama care ar putea fi.
Într-o lume în care oamenii se ghidează după cinci coduri, sunt conduşi de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, Chel Ynue, o tânăra ce porneşte în viaţă ca fiind copil Prodigy, se zbate să descopere adevărul, încălcând regulile.
Pe parcursul călătoriei sale, Chel se întâlneşte de mai multe ori cu termenul necunoscut I.R.En., care îi obsedează subconştientul şi care o împinge spre aflarea adevărului.
O singură lume, fenomene greu de explicat, bizare, un Heler şi un Meditator care refuză să accepte realitatea oferită de către sistem.
Merită lecturată această carte frumoasă.

Locul 4 este ocupat de-Jill Shalvis-Dorinţa inimii

Editura Litera,2016
Pagini-285

    Tara Daniels are o mie de motive întemeiate să nu se întoarcă în micul orăşel de coastă Lucky Harbor. Dar când viaţa ei devine un dezastru, crede că i-ar fi mai bine alături de familia ei şi departe de visurile neîmplinite şi de atrăgătorul ei fost soţ. În timp ce îşi ajută surorile să renoveze şi să conducă hanul pe care l-au moştenit, are în sfârşit şansa să îşi facă planuri de viitor.
Ford Walker este un fost iubit din tinereţea zbuciumată a Tarei. Acesta nu trebuia să apară în planurile ei, dar când atracţia dintre cei doi atinge cote maxime, şi când îi leagă o fetiţă dată spre adopţie, nu poate să mai ocolească problemele apărute.
Ford nu a uită-o nicicând pe mama copilului lor, dar fiind o persoană care îi place viaţa uşoară şi necomplicată, va încerca pe cât posibil să se apere de sentimentele pe care le are pentru Tara.
În peisaj apare fostul soţ care vrea să o recucerească, iar competiţia dintre cei doi masculii cu pretenţii la inima Tarei vă bine-dispune.
Apare şi frumoasa lor fiică, acum o adolescentă, care vrea să îşi cunoască părinţi biologici.
Ce se va întâmpla? Va reuşi să creeze o punte între ei şi fiica lor?
Cine va recâştiga mâna Tarei?
O carte superbă, aştept în continuare cărţi de la această autoare în special povestea surorii mai mici a Tarei.

Locul  5-este ocupat de 2 cărţii ale aceiaşi autoare- Lenora Bell
Cucerirea unui duce

Editura Litera, 2016

    James scandalosul şi deloc civilizatul duce de Harland, are nevoie de o soţie cu reputaţie impecabilă cu care să încheie o înţelegere reciproc avantajoasă. Poftele trupeşti sunt interzise, iar dragostea nici nu intră în discuţie.
Lui Charlene Beckett fiica ilegitimă şi nerecunoscută a unui conte, tocmai i s-a oferit o sumă generoasă, în măsură să schimbe pentru totdeauna în bine viaţa ei, a surorii şi a mamei sale. Condiţia este că ea să se dea drept sora vitregă, Lady Dorothea, şi să obţină cererea în căsătorie din partea ducelui. Pentru asta nu trebuie decât să îndeplinească nişte cerinţe vreme de trei zile:
-Să fie o englezoaică delicată şi impecabilă-ceea ce nu îi iese, mai ales când îl pune la pământ pe duce, bine vina este şi a lui, nu avea ce să caute deghizat în servitor, nu?
-Să respire, să zâmbească şi să facă plecăciuni îmbrăcată cu nişte rochii imposibil de strâmte-nici aici nu este vina ei în întregime, rivala sa îi va agaţa rochia, aceasta se va destrama, iar ducele va vedea pentru o secundă un piept magnific în toată splendoarea sa.
-Să farmece şi să seducă un afurisit de duce, ceea ce este floare la ureche pentru un temperament vulcanic ca  al ei.
-Să-l ţină pe sus-numitul duce departe, cât mai departe de inima ei, grea cerinţă, poate ceea mai grea dintre toate, mai ales că avem un duce plin de viaţă, nonconformist, iar atracţia dintre cei doi nu poate fi trecută cu vederea.
Ce se va alege de misiunea ei? Un deliciu pe care l-am savurat relaxată.
Va recomand cu dragă inima această carte relaxantă şi amuzantă.

Locul 5 este şi continuarea seriei ,,Duci fără onoare”de aceeaşi autoare.
Dacă aş avea un duce-Lenora Bell

Editura Litera, 2016

   Ştiind ce stil are autoarea am fost nerăbdătoare să citesc şi volumul doi din această serie. Aici avem de a face cu adevărata Lady Dorothea Beumont, şi cele trei sezoane ale sale nereuşite.
Are la activ şi o fugă a mirelui de la altar, aşa că domnişoara noastră nu mai are speranţe la măritiş. Dar oare ea vrea să se mărite?
Nu vrea să vâneze un soţ cu vreun titlu, ea vrea să ajungă la căsuţa mătuşii sale din Irlanda şi să trăiască într-o libertate plină de tihnă.
Când ducele păcătos Osborne o invită la vals, va deveni populară peste noapte, ceea ce nu îi convine.
Dalton, duce de Osborne, este un personaj care caută neîncetat pe cel care este de vină pentru moartea fratelui său mai mic. Oare ce s-a întâmplat atunci? A murit băieţelul de şapte ani înecat, sau…
O vină care îl macină pe Dalton, o căutare neîntreruptă, până când, Thea îi va cădea pe cap la miezul nopţii. Silit să se ascundă la conacul său din Irlanda, Dalton o va duce şi pe inocenta Thea la mătuşa sa. Această îl acuză că este responsabil cu faima nedorită a sa.
Ce se va întâmpla pe drum, peripeţiile prin care vor trece, pericolele întâlnite în cale, îi vor apropia pe cei doi, sau se vor sfâşia ca şi şoarecele şi pisica?
O poveste cu un stil inconfundabil, o relaxare plăcută şi recomandarea mea de a citi această serie frumoasă.

Sărutul unui înger, de Susan Elizabeth Phillips-Colecţia Cărţi Romantice

 Vineri 09.12.2016 apare cartea Sărutul unui înger de Susan Elizabeth Phillips în Colecţia Cărţi Romantice. Poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru Femei.

 După moartea neașteptată a mamei sale, drăguța și capricioasa Daisy Devreaux ajunge să intre într-un bucluc foarte mare, fiind în pericol să fie condamnată.
Acum, singurele opțiuni pe care le are în față sunt la fel de neplăcute: fie petrece un timp în închisoare, fie se mărită cu un bărbat ales de tatăl ei.
Alex Markov însă nu are nici un gând să joace rolul mirelui iubitor pentru o tânără răsfățată cu gusturi costisitoare. Teribil de chipeș și lipsit total de simțul umorului, Alex o smulge pe nestăpânita Daisy din mediul protejat în care a trăit și își asumă misiunea de a o îmblânzi.
Numai că această misiune nu este atât de simplă cum ar fi crezut. Deși niciodată Daisy nu a reușit să își dovedească valoarea în fața părinților sau a ei însăși, acum este hotărâtă să facă acest mariaj să meargă. Pasiunea dintre ei este reală. Însă dragostea adevărată și loialitatea sunt mult mai greu de obținut, mai ales în cazul unui bărbat care refuză să le accepte existența.Oare jurămintele de căsătorie făcute într-o asemenea grabă vor duce la regrete amare… sau vor oferi promisiunea unei iubiri fără sfârșit?

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

Secrete, de Rodica Mijaiche

 Titlul original: Secrete
Editura: Librex
Anul aparitiei: 2016
Număr pagini: 289
Gen: Romantic
Cotație Goodreads: 4,33

     Mi-a făcut plăcere să citesc cartea Rodicăi Mijaiche, „Secrete”. A fost o lectură ușoară, plăcută, ca o gură de aer după o carte mai solicitantă. Pur și simplu am devorat-o.

     Este un roman ce reunește romantismul, umorul, acțiunea. Și ce mi-a plăcut cel mai mult, este un roman profund psihologic. Lucrurile nu se întâmplă pur și simplu, personajele nu sunt bune sau rele de la natură, ci motivațiile, faptele și trăsăturile personajelor sunt motivate psihologic:

Alexa se simte în permanență vinovată, are tendința să se culpabilizeze pentru orice, având o poveste tristă: a fost părăsită de tată în copilărie, a asistat la suferința mamei, pentru ca în adolescență să se implice în relații cu bărbați ce o făceau să sufere. Ca mulți copii ale căror familii se destramă, a trăit toată viața cu impresia că vina este a ei.

Mihnea, personajul negativ, misoginul pe care ai tendința să-l scalpezi, este rezultatul unei traume familiale și a conjuncturii. Urăște toate femeile din cauza relației problematice cu propria mamă.

Marina este o femeie puternică, ce nu se lasă învinsă și cu o puternică tendință de a-i proteja pe cei din jur, probabil pentru că în adâncul sufletului, ea este cea care are nevoie de protecție, lucru pe care nu l-ar recunoaște nici în ruptul capului.

Ne sunt prezentate în paralel trei povești de dragoste:

Marina și Sebastian, o poveste veche și întreruptă în urmă cu 7 ani. Printr-un joc al destinului, cei doi se reîntâlnesc și constată că vechea flacără nu s-a stins.

– Alexa și Albert: ea, o femeie vulnerabilă, rănită, ce încă nu și-a revenit după relațiile dezastruoase și traumele familiale; el, un tip puternic, echilibrat emoțional, capabil s-o înțeleagă și s-o iubească așa cum e.

– Lindsey și Lucas: o iubire din trecut, din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, plină de secrete. Marina și prietena ei, Alexa, se ocupă cu restaurarea operelor de artă. Unul dintre clienți este un domn din Anglia, ce le solicită competența pentru restaurarea unul tablou ce-i aparținuse mătușii sale. Împreună cu tabloul au fost găsite unele scrisori. Citindu-le, cele două prietene află despre povestea dintre Lindsey și Lucas, aceasta desfășurându-se în paralel cu acțiunea din prezent.

   Activitatea profesională a celor două prietene este urmărită cu interes de doi indivizi dubioși: știau că ele se ocupă cu obiecte valoroase de artă și sunt interesați bunurile pe care le pot fura. Însă situația ia o anumită turnură, interesul se mută pe planul personal, iar Marina este atacată de cei doi, care încearcă s-o violeze. Atunci reapare Sebastian în viața ei, care era prin preajmă și o salvează. Din acest punct, începe o goană continuă: Mihnea, cel mai înverșunat dintre atacatori, devine obsedat de Marina, dorind cu orice preț să-i provoace suferință și s-o facă să plătească pentru că l-a sfidat. Sebastian, ce a făcut parte din trupele speciale, îi este alături Marinei, protejând-o non-stop.

    Atacatorul o implică și pe Alexa în răzbunare, știind că Marina ținea foarte mult la ea și avea tendința de a o proteja.

În încercarea de a o proteja pe Marina, Sebastian apelează la ajutorul altui personaj, Snake, ce cunoștea tot ce mișca în oraș.

    Vor scăpa de atacatori? Se vor împăca Marina și Sebastian? Va trece Marina peste orgoliu? Se va lăsa Alexa iubită de Albert, lăsând deoparte tendința de a se culpabiliza pentru orice? Care este misterul poveștii dintre Lindsey și Lucas?

    Dacă mă întrebați pe mine, povestea mea preferată este cea dintre Lindsey și Lucas: despărțiți de un război necruțător și uniți de ceva mult mai profund: „Inima mea a luat-o la sănătoasa. Afară era război, iar în inima mea se ducea lupta pentru supraviețuirea spiritului meu.”

    Personajul preferat este Marina: puternică, orgolioasă, cu tendința maternă de a proteja, de fapt ea are nevoia de a fi protejată. Cel mai mult la Marina îmi place concepția ei despre viață:

„Nu înțelesese niciodată dorința unor femei de a scăpa de independența lor greu dobândită. Ei nu-i era cunoscut sentimentul de a aparține unui bărbat, de a-i fi controlată viața și de a nu lua decizii de una singură.”

„Dar știa că nu avea nicio șansă cu Marina. Era o tipă prea dură, iar acest lucru se vedea cu ochiul liber din săgețile verzi ce le arunca pe deasupra ceștii de ceai.”

Și mai există un motiv pentru care sunt sigură că multe o invidiem pe Marina: „Știuse tot timpul că era felul de mâncare preferat al Marinei și nu știuse niciodată cum de se menținea în formă, deoarece mânca tot ce-și dorea și arăta nemaipomenit tot timpul”

   Și tipul preferat? Credeți că e puternicul și chipeșul Sebastian, sau carismaticul Albert? Neaaahhhh, este… Snake! Un bărbat misterios, dur, ce se pare că a suferit mult și cu o atitudine ce-mi place, este cel mai contradictoriu personaj:

„Era șeful celei mai temute bande din oraș. Cu acea cicatrice ce-i traversa fața de la ochiul drept spre buză, dobândită în timpul unei acțiuni secrete, putea să bage spaima în oricine. Dar cu atitudinea galantă și privirea aurie, ca a unei feline gata de atac, încadrată de gene lungi sub sprâncenele frumos arcuite, Sorin era sigur că individul avea femei pe alese, pentru că-l văzuse în câteva rânduri însoțit de niște tipe la care el doar visa.”

„Iar cicatricea ce ar fi trebuit să-i urâțească chipul, îl făcea doar să piară mai misterios, iar Sebastian era convins că femeile erau atrase ca moliile la lumina arzătoare a becului”

„Ochii Marinei nu se desprindeau de bărbatul înalt cu cicatrice pe față. Era ceva cu tipul ăsta ce-i făcea sângele să înghețe. Era… malefic și totuși… peste toate vălurile de la suprafață, un grăunte de candoare sau neliniște se regăsea ca un praf presărat deasupra lui.”

„- Niciodată, absolut niciodată, nu violezi o femeie. Femeia este ceva sfânt. Nu o atingi decât cu o floare, iar asta dacă-ți permite ea.”

„- Ascultă-mă, faptul că mă ocup cu ce mă ocup, nu înseamnă că sunt o brută. Eu am o treabă cu cei care mă amenință și care mă vor închis, dar niciodată nu am ridicat mâna asupra unei femei.”

Voi ce spuneți? Ce poveste, personaj și tip din carte preferați?

 Ce mi-a plăcut:

fluiditatea textului – cartea se citește foarte ușor și repede;

–  legenda cascadei Bigăr, despre care habar n-aveam;

– partea psihologică: romanele de dragoste nu sunt genul meu, însă acesta, cu implicațiile psihologice de care am vorbit mai sus, este mai mult decât un simplu roman de dragoste;

– autenticitatea, unele lucruri sunt chiar desprinse din viața reală:

„În ușă era vecina ei de la etajul unu care o urmărea ca o umbră. Niciodată nu-i plăcuse ca cineva să știe tot ce se întâmplase pe scară. Nu-i plăceau oamenii clevetitori, iar această bătrână asta era.”

„Normal, nu tu trebuie să dai raportul cu privire la viața intimă, să spui de ce nu te căsătorești, de ce nu ai copii. Pfui, răbufni ea, oamenii ăștia nu au viața lor?”

 Ce nu mi-a plăcut: nu neapărat că nu mi-au plăcut, însă mi se par cam trase de păr:

– scena din pădure, cu lupii: cum a știut exact Tiberiu unde s-o găsească pe Alexa, în mijlocul pădurii și cum niciunul dintre ei nu a luat în calcul pericolul animalelor sălbatice: Alexa a rămas în pădure noaptea, iar Tiberiu a intrat în pădure fără să stea pe gânduri; cum lupii au sărit pe Tiberiu și pe ea au lăsat-o în pace, ba chiar au ascultat-o când i-a asmuțit pe el; lupii nu sunt câini;

– cum de a știut Mihnea unde exact au plecat Marina și Sebastian, în condițiile în care Sebi a păstrat secretul inclusiv față de Marina.

Citate:

„Peste tot vedea căsătorii din interes sau din disperarea unor femei ce credeau că acest eveniment avea să le transforme viața în altceva decât un adevărat calvar, dacă nu erau lângă persoana dorită.”

„Puteau doi oameni să se mai iubească după o despărțire atât de lungă și după atâtea suferințe?”

Despre autoare:

  Rodica Mijaiche este o tânără autoare, având deja publicată cartea „Anotimpul iubirii”. Este, totodată, o persoană caldă, amabilă, prietenoasă și o spun din proprie experiență, având ocazia de a o cunoaște personal.

 

Librex.roCartea Secrete de Rodica Mijaiche a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Când viața îți oferă lămâi...

 După ce te-am pierdut, de Jojo Moyes

Titlu original: After you (2015)

Editura Litera, 2016

Colecția Blue Moon

Nr. de pagini: 394

Traducere: Graal Soft

E important să nu-i transformăm pe cei morți în sfinți. Nimeni nu poate păși în umbra unui sfânt.

Când viața îți oferă lămâi…

    După ce te-am pierdut reprezintă continuarea bestsellerului Înainte să te cunosc, pe care trebuie să îl citiți, altfel e ca o iarnă fără Crăciun. O recenzie ne oferă Mili aici.

   Acțiunea începe la 18 luni de la decizia devastatoare pe care a luat-o Will, personajul din Înainte să te cunosc,  sinuciderea asistată, determinată de o paralizie aproape totată. Louisa Clark, personajul narator al celor două volume, este încă blocată în trecut, luptându-se cu consecințele alegerilor iubitului său. Sentimentul de vinovăție, și faptul că iubirea dintre ei nu a fost suficientă pentru el îi fac eroinei sufletul țăndări și se refugiază în alcool. Putem vorbi, de fapt, despre două Lou: de Înainte (să te cunosc) și de După (ce te-am pierdut); Lou de Înainte era o tânără de 26 de ani, lipsită de ambiții, dar cu potențial, naivă, dar spontană, pata de culoare a satului englezesc Storfold. Lou de După este aproape de nerecunoscut: taciturnă, nefericită, singuratică, ștearsă, o locuitoare oarecare din estul Londrei, cu o slujbă oarecare și o viață oarecare. Will îi deschisese ochii spre o lume nouă, făcând-o să-i promită că o va descoperi și o va cerceta, însă ea ratează, deoarece încă învață să trăiască fără el.

La început, o să te simți puțin stânjenită în noua ta lume. Întotdeauna te simți ciudat când ești izgonit din zona ta de confort. Dar în tine, Clark, există o foame de cunoaștere. Curaj. Pe care l-ai îngropat, așa cum fac majoritatea oamenilor.

Trăiește bine. Pur și simplu trăiește., o sfătuia Will în scrisoarea de adio.

Dar, te-am dezamagit, Will Traynor. Te-am dezamăgit în toate felurile posibile,simte ea.

   Sugestiv pentru situația actuală a personajului este locul de muncă: ospătar la un bar din aeroport. De aici, Lou privește ca un naufragiat cum viața trece pe lângă ea; oamenii vin și pleacă și ea rămâne acolo; singură și blocată în trecut.

   Într-o noapte, îmbătată cu vin alb și cocoțată pe acoperișul blocului în care locuia, se sperie de o voce feminină și cade, suferind multiple fracturi, care o vor ține imobilizată timp de mai multe săptămâni. Este momentul să facă pace cu familia, mai exact, cu mama sa, cea care nu o iertase pentru că îi susținuse decizia lui Will. Perioada de convalescență o petrece acasă, prilej pentru autoare să prezinte cu mult umor familia patriarhală și dinamica acesteia: mama are obsesia curățeniei, tatăl și bunicul își petrec timpul odihnindu-se în fața televizorului iar Treena, cealaltă fiică, încearcă să construiască sieși și fiului un viitor.

Mama se dădu într-o parte și atunci am văzut clar, pentru prima oară, fața bunicului. Avea o pereche nouă de sprâncene, groase și negre [… .

–Încetează să mai pictezi peste tot, țipa Treena. Doar pe hârtie, s-a înțeles? Nu pe pereți. Nu pe fețe. Nu pe câinele doamnei Reynolds. Și nu pe pantalonii mei.

–Dar îți scriam zilele săptămânii… […]

În căsuța noastră, pașii tatei, coborând scările, răsunară ca un tunet. Năvăli furios în camera de zi, cu părul dat pe o parte și cu umerii aduși.

–Nu mai poate omul să se odihnească în casa asta nici măcar în singura lui zi liberă? E mai rău decât la casa de nebuni aici.

Ne-am oprit cu toții holbându-se la el.

–Ce e? Ce-am spus?[…]

Imaginea era aproape magnifică. Thomas îi colorase toată fața tatei cu carioca albastră. Ochii lui apăreau acum ca două agrișe dintr-o mare ca de cobalt.

–Ce e?

Thomas, târât de mână de maică-sa în hol, se tânguia în semn de protest:

–Dar ne uitam la „Avatar”! Și bunicul a spus că nu s-ar supăra dacă ar fi un avatar.

   Întoarsă în Londra, frecventează un grup de sprijin într-o biserică, fiind oarecum forțată de familie, care era convinsă că Lou voise, de fapt, să se sinucidă. Aici va cunoaște oameni cu povești triste, oameni care au pierdut pe cineva și care încearcă să își vindece rănile. Prin intermediul lui Jake, un băiat căruia îi murise mama de cancer, îl cunoaște pe Sam Fielding, paramedicul ce îi salvase viața îi acea noapte, de care se va îndrăgosti. Dacă iubirea față de Will era una mai mult spirituală, față de Sam simte o atracție fizică irezistibilă.

Simpla lui prezență mă copleșea. Sam mi se părea de două ori mai voinic și de două ori mai plin de viață decât alți bărbați. Gândurile mi se învârtejeau în cap și mă simțeam atrasă de ochii lui, care se îngustau ușor atunci când mă asculta, ca și cum Sam ar fi încercat să se asigure că înțelege perfect ceea ce spun. Îmi plăceau țepii bărbii nerase care se ițeau pe maxilare, forma umărului său, sub lâna moale a puloverului. Ochii mei nu se dezlipeau de pe mâinile lui zăbovind pe masă, cu degetele bătând ușor tăblia acesteia. Niște mâini dibace. Mi-am amintit blândețea cu care îmi sprijinise capul, felul cum mă agățasem de el în ambulanță, de parcă era singura mea ancoră.

   O dovadă a faptului că tehnica narativă a autoarei a evoluat cu acest roman este faptul că acțiunea se desfășoară într-un ritm alert, cu mai multe planuri narative (dintr-o perspectivă subiectivă), personaje-cheie și răsturnări de situație. La puțin timp după întoarcere în Londra și la rutina zilnică, în viața eroinei își face apariția Lily Houghton-Miller, o adolescentă vulnerabilă și rebelă de 16 ani, care tocmai aflase că Will Traynor fusese tatăl ei. Viața Louisei se schimbă radical, devenind mamă de facto și înlocuind-o pe Tanya, o femeie narcisistă și mamă denaturată, neinteresată de soarta propriei fiice. Cu toate că Lily îi provoacă necazuri (se droghează, aduce persoane dubioase în casă, îi fură bijuteriile), Lou nu o abandonează, renunțând chiar la o slujbă bine plătită din S.U.A. . Mai mult, o ajută să lege o relație cu bunicii Traynor, despărțiți acum. În același timp, Lily devine prin sinceritatea ei brutală o oglindă a vieții anoste pe care o duce Lou.

–Ce știi tu despre orice lucru? Îți petreci toată viața într-un apartament de rahat, unde nu te vizitează nimeni. Părinții tăi sunt convinși că ești o ratată. N-ai nici măcar curajul să renunți la cea mai jalnică slujbă din câte există.

   Întrebări dureroase o macină. Oare dacă ar fi știut Will că are o fiică, s-ar fi răzgândit? Ar fi putut să îl convingă să nu se sinucidă? Dacă se îndrăgostește de Sam, trădează iubirea pentru Will? Va putea să se țină de promisiunea făcută lui Will?

   În alt plan, relația dintre soții Clark scârțâie; Josie s-a săturat să-și ducă viața făcând menaj și devine feministă. Refuză chiar să se mai epileze, frecventează cursuri de poezie, refuză să mai gătească, spre exasperarea lui Bernard, care nu poate concepe să mănânce tort cumpărat.

   Acțiunea atinge tensiunea maximă când Lou este pe cale să mai piardă o iubire: pe Sam, care este împușcat în timpul serviciului.

Eram aplecată deasupra lui, în genunchi, cu blugii înroșiți de sânge. Avea ochii închiși. Când îi deschise, într-un târziu, părură să se fixeze asupra unui obiect îndepărtat. M-am aplecat, ca să fiu în câmpul lui vizual și, pentru o secundă, ochii lui se uniră cu ai mei; am văzut în ei un licăr,ca și cum m-ar fi recunoscut.

I-am strâns mâna, așa cum el mi-o strânsese cândva pe a mea într-o altă ambulanță, în timpuri imemorabile parcă.

–O să te faci bine, mă auzi? O să te faci bine.

  Ceva mai târziu, regăsim personajele romanului împreună, în același lor, pe terasa acoperișului de unde căzuse Lou, la o ceremonie de rămas-bun. Lucrurile par să se fi liniștit; Lily e fericită că locuiește cu bunica ei, Bernard și Josie se împacă (Bernard se epilase cu ceară pe picioare să o convingă să se întoarcă acasă), Lou și Sam sunt oficial împreună, iar Marc, leaderul grupului de sprijin (un soi de personaj raisonneur) ține un discurs emoționant, ceea ce simte și Lou acum.

Mergem înainte întotdeauna purtându-icu noi pe cei pe care i-am pierdut. Vrem să simțim prezența lor ca pe un dar. Și ce învățăm, împărtășindu-ne unii altora amintirile și tristețile, dar și micile victorii, este că e în regulă să ne simțim triști. Sau pierduți. Sau furioși. E în regulă să avem, adesea pentru o perioadă lungă de timp, o serie întreagă de sentimente pe care ceilalți oameni poate că nu le înțeleg. Fiecare are propria călătorie. Nu trebuie să judecăm pe nimeni.

   Convinsă de Sam să nu renunțe la slujba de dincolo de ocean, Lou hotărăște să plece, lăsând apartamentul londonez surorii sale. Plecarea e o decizie dureroasă, însă are certitudinea că o iubire așa mare ca a lor poate rezista distanței. Prin urmare, finalul romanului este deschis.

   Cu mult superior primului volum ce urmărește povestea simpaticei Louisa Clark, După ce te-am pierdut creează o lume de o autenticitate sufocantă, cu personaje veridice și situații de viață palpitante, pictate cu rafinament de o maestră a îmbinării imaginilor artistice, care poate să te facă să râzi și să plângi și să-ți dorești să nu se mai termine.editura-litera

Carte După ce te-am pierdut, de Jojo Moyes a fost oferita pentru recenzie de Editura Litera. Poate fi comandata de pe site/ul Editura Litera.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

"Mireasma delicată de iasomie, pe care o adulmecase de multe ori în mod inconştient atunci când se găsea în prezenţa ei, îl invadă ca o ploaie caldă şi iute de vară, răscolindu-i fiinţa."

Privilegii de Raluca Butnariu-un montagne russe al emoţiilor

An apariţie: 2016
Editura: Celestium
Nr. pagini: 572
Gen: Historical Romance, Romance

       Privilegii de Raluca Butnariu este o carte specială şi oricât aş încerca să mă detaşez şi să îi caut anumite defecte, nu reuşesc. Tind să cred că autoarea s-a născut în perioada nepotrivită pentru că are darul de a surprinde cititorul şi de a-l trimite în Anglia, anul 1800, pentru a fi alături de David Edward Gabriel, al şaptelea duce de Roxburgh. Este plăcut sentimentul de a ne transpune în pielea personajelor, să iubim şi să trăim după cum ne direcţionează cuvintele.
     Dacă aţi citit inclusiv Deziluzii atunci ştiţi că sunt anumite scene care se regăsesc şi în Privilegii, dar prezentate din anumite puncte de vedere şi au drept scop evidenţierea tentativelor de omor. Aceste detalii stârnesc curiozitatea pentru că nu este evocată o simplă poveste de dragoste, ci mai mult de atât. Trăirile, neînţelegerile, lupta continuă, ambiţia, fac din Privilegii lectura ideală pentru cei care iubesc cărţile cu happy-end, dar şi genul historical romance. Tot acest periplu, de-a v-aţi ascunselea este metoda autoarei de a ne arăta cât de misterioase sunt căile vieţii şi cât de important este pentru noi să înţelegem adevăratele motive ale incertitudinii.

     David Edward Gabriel, al şaptelea duce de Roxburgh ar putea avea tot ce îşi doreşte, dar perspectivele i se schimbe când domeniul Floors din Scoţia îi apare în cale. Îi este imposibil să-l cumpere pentru că i se tot refuză ofertele, dar norocul este de partea lui când îl câştigă la un joc de cărţi. Moartea subită a proprietarului îl va pune în faţa faptului împlinit şi primeşte domeniul la pachet cu fata acestuia, Katherine Dellany.
    Plănuieşte să o căsătorească cu un bărbat bogat din societate, dar planurile se vor transforma atunci când o cunoaşte pe frumoasa Kate. Ambiţioasă, pasională şi extreme de talentată, ajunge să îi pună sufletul pe jar şi să-l intrige la fiecare pas.
    Dacă la început intenţiona să scape de ea, acum vrea să o transforme în soţia supusă, un fel de trofeu în casă, numai că ea nu-i împărtăşeşte sentimentele, vrea libertate, să fie iubită, adorată, respectată de viitorul soţ.
    Ceea ce nu va lua în calcul David este atracţia care o simte: “Mireasma delicată de iasomie, pe care o adulmecase de multe ori în mod inconştient atunci când se găsea în prezenţa ei, îl invadă ca o ploaie caldă şi iute de vară, răscolindu-i fiinţa. Se va trezi la viaţă doar atunci când ea va dispărea din viaţa lui pentru o perioadă. Acela va fi momentul de cumpănă ce le va debusola toate perspectivele, dar şi sentimentele.
    Katherine Dellany este conştientă de atuurile sale şi nu se sfieşte să riposteze, ştie când să lupte, dar şi când să se oprească. Are talent la pictură şi vrea să le expună în cadrul unei expoziţii, să le vândă pentru a răscumpăra domeniul în care are atâtea amintiri-să-şi asigure un trai decent. Visează cu ochii deschişi, dar ştie că ducele de Roxburgh este de neoprit. Sătulă să fie la mâna destinului, ia măsuri drastice cu ajutorul prietenilor care îi sunt alături de fiecare dată.

     Numai că decizia lui va fi una de-a dreptul năucitoare:

– Dacă vă aşteptaţi să spun că-mi pare rău pentru faptul că am… că am plecat de la Floors, atunci vă înşelaţi amarnic, vorbi ea rar, încercând să-şi controleze tremurul din glas. N-o s-o fac nici în ruptul capului! Atunci, ca şi acum, sunt pregătită să-mi asum toate consecinţele acţiunilor mele.
   David o privi tăcut câteva momente, simţind că i se rupe inima de dragul ei. Se vedea clar că încerca să braveze, iar asta îi stârni un val uriaş de tandreţe. Ar fi vrut să o poată lua în braţe ca s-o liniştească, însă nu era convins că avea să scape cu viaţă după aceea. Expresia încordată de animal hăituit din ochii ei îl îndemna la o maximă prudenţă.
– „Tulit-o iepureşte” este un termen care ar descrie mult mai corect plecarea ta de la Floors şi nu aştept să-ţi ceri scuze pentru asta, rosti el cu un oftat adânc. De fapt, dintre noi doi, eu sunt cel care ar trebui să-şi ceară scuze, nu tu!
Katherine făcu ochii mari, deconcertată.
– Dumneavoastră? se bâlbâi ea surprinsă, abia auzindu-şi vocea printre bubuielile puternice ale inimii care-i răsunau în urechi.
– M-am comportat total anapoda, într-un fel care nu mă caracterizează deloc. Şi vreau să-mi cer scuze pentru că am fost… hm, cum mi-ai zis atunci? se încruntă el, încercând să-şi amintească. Ah, da, nemernic arogant, trădător şi mincinos, ticălos încrezut şi insensibil, şi cred că au mai fost vreo două epitete, dar acum ambele îmi scapă, sfârşi el cu un zâmbet amuzat şi spăşit totodată. Lady Katherine, mă ierţi pentru că m-am comportat faţă de tine în toate modurile dezgustătoare amintite mai sus?”


„- Katherine, este departe de mine această cruzime! vorbi el repede, ştiind că dacă începea să plângă, avea să-şi piardă minţile. Chiar îmi pare de rău că ţi-am provocat atâtea neplăceri şi te-am făcut să suferi inutil. Uită-te la mine, Katherine! Privirea ei era suspicioasă şi încordată. Niciodată nu mi-am cerut scuze în faţa nimănui şi habar n-ai cât de greu îmi e s-o fac! Întotdeauna am încercat să fiu corect cu ceilalţi, tocmai din această pricină. Regret din tot sufletul ca s-a ajuns aici. Sunt dezolat şi… n-am cuvinte să-ţi descriu cât de prost mă simt în faţa ta… Mă crezi?”


„- Nu vreau să mă mărit cu dumneata, articulă ea cu dificultate, înghiţind convulsiv nodul din gît.
– Ştiu, spuse el serios, şi nici nu mai am această pretenţie.
– Adevărat?! rămase ea cu gura căscată de uimire.
– Nu vreau să mă însor cu o femeie care este atât de îngrozită de mine încât preferă să fugă şi care, în mod evident, mă dispreţuieşte şi mă urăşte de moarte!”
„Rămâi cu bine, lady Katherine, sfârşi el cu o voce adîncă, schiţând un zâmbet greu de interpretat, în timp ce se înclina respectuos în faţa ei.”
„Castelul Floors era din nou al ei! Hayworth îi trecuse proprietatea pe nume cu şase zile în urmă.”
„ Începu să plângă copleşită, strângând cu putere hârtiile la piept.
Ar fi trebuit să fie fericită! Era fericită, îşi zise ea, suspinând.
Atunci, de ce simţea un imens gol în inimă?!…”

Dar oare…vor mai fi împreună?

     Privilegii de Raluca Butnariu este o transpunere a sentimentelor, o luptă asiduă pentru supravieţuire, un montagne russe care va face să merite fiecare clipă de lectură. Povestea, personajele şi incertitudinile vor intriga stârnind controverse, dar şi emoţii la tot pasul. Adrenalina va creşte gradual când din întuneric vor pândi persoanele care doresc să-i facă rău lui Katherine Dellany. Vor fi numeroase tentative ce îi vor pune viaţa în pericol şi secretele celor din jur o vor duce pe marginea prăpastiei. Cine îi va fi alături şi cum va reuşi să se strecoare pentru a scăpa teafără, sunt două întrebări care vor avea nevoie de un răspuns înainte de a fi prea târziu. Finalul va reuşi să vă surprindă.
      Bucuraţi-vă de Privilegii şi continuaţi cu Deziluzii, sigur nu veţi regreta.

  PS: Cărţile Ralucăi Butnariu se află pe lista personală de slăbiciuni. Îmi place cum scrie şi mereu am profitat de fiecare oportunitate pentru a-i recomanda publicaţiile. :) 

Editura Celestium - OSIM CTR

Cartea Privilegii de Raluca Butnariu a fost oferită pentru recenzie de Editura Celestium. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Surse foto: pexels.com, pinterest.com

Dorinţe interzise, de Lisa Kleypas-În curând la Editura Miron

   Celia Vallerand se teme pentru viața ei în timp ce privește în ochii adînci, senzaționali, ai bărbatului fermecător care a cumpărat-o de la pirații care o răpiseră. Foarte curînd însă, va fi evident că nu viața, ci virtutea îi era în pericol. Sălbaticul și puternicul renegat, cunoscut sub numele de Griffin trezește în Celia dorințe care sînt nu numai periculoase, dar și interzise. Deși știe că trebuie să-i reziste, ea se teme că nu va reuși acest lucru.
Dar aventurierul superb ascunde secrete șocante. Acestea i-ar putea alunga dragostea frumoasei doamne captive, care i-a subjugat inima imprudentă.

Sursa foto şi text: Editura Miron

Maestrul bucătar, de Martin Suter

NOU în colecția Buzz Books!

Editura: Litera

Data apariției: noiembrie 2016

 

Număr pagini: 256

   Criza financiară își face simțite efectele până și în lumea rarefiată a bucătăriei europene de lux, lăsându-i fără slujbă pe Maravan, un tânăr cu un talent excepțional de bucătar, și pe Andrea, o chelneriță extrem de atrăgătoare. După ce sunt dați afară de la Chez Huwyler, restaurantul elitist unde lucrează, cei doi hotărăsc să-și deschidă propria afacere, livrând meniuri romantice pentru cupluri. Dar nici măcar magia culinară nu poate lupta cu dificultățile pieței, și, curând, tinerii sunt siliți să pătrundă într-o lume dominată de lăcomie, crimă și sex și să lupte pentru propria supraviețuire.

Thriller și poveste de dragoste, cartea lui Martin Suter, plină de isprăvi culinare și de aventuri sexuale, conține la final 16 rețete care te fac să-ți lase gura apă.

Romanul Maestrul bucătar s-a vândut în peste 1 milion de exemplare și a fost tradus în 30 de limbi.

Sursa foto si text: Editura Litera

by -
25

„ Când rănești o femeie, îi amintești că merită mai mult și o transformi într-o luptătoare.”

Eu sunt femeie, de Maria Cristiana Tudose

Editura: Bestseller

An apariţie: 2016

Număr Pagini: 258

   Se cunosc online, fiecare în spatele unui ecran. Ea în Italia, el în România. Ceea ce părea inițial un amuzament se transformă într-o iubire virtuală. Se îndrăgostește înainte de a-l vedea. Îi cucerește inima, sufletul și trupul. Ce se întâmplă însă atunci când relația virtuală se transformă în una reală, iar pentru dragoste rămâne să lupte doar unul dintre ei?

Un roman ce prezintă etapele din viața unei femei, povestite prin prisma a trei generații pe care le unește arta de a fi femeie – de a fi și a iubi. O lectură ce se transformă într-un bilet de călătorie în timp. O poveste sinceră despre iubire, speranță și căutarea de sine.

„ Când rănești o femeie, îi amintești că merită mai mult și o transformi într-o luptătoare.”

    Maria Cristiana Tudose este o tânără autoare nascută la Ploiești, stabilită în Italia. A început să scrie din dorința de a-și vindeca sufletul, ocupație ce a devenit pasiune și remediu. După șase ani, pagina sa “Eu sunt femeie” a reușit să ajungă la inimile a sute de mii de femei din întreaga lume.

   Descrierea m-a intrigat suficient de mult cât să-mi doresc să citesc cartea. Încă nu făcusem  investigații pe internet, deci nu știam cine este Maria Cristiana Tudose și, spre rușinea mea, habar nu aveam că există blogul “Eu sunt Femeie”. Chiar nu știu cum de mi-a scăpat acest lucru.

   Nici nu vă puteți imagina ce reacție am avut atunci când am început să răsfoiesc cartea. Lăsând la o parte latura estetică care m-a cucerit din prima, ceea ce m-a luat prin surprindere a fost faptul că nu am găsit o poveste clasică de iubire, așa cum m-am așteptat, ci este un fel de îndrumător pentru femeile care au suferit din dragoste. În acesta carte ni se vorbește despre anumite etape din viața Mariei, o poveste sinceră despre iubire și speranţă. De fapt, autoarea și-a propus să împărtășească cititorilor săi ceea ce se ascunde în sufletul acestei femei, nesiguranța și suferința ei, dorința de a fi iubită. Cred că fiecare femeie se va regăsi în acest roman!

   Nu sunt critic literar, nu mă pricep să disec fiecare aspect în parte, ci pur și simplu am constatat că Maria Cristiana Tudose dă dovadă de măiestrie în scrierea acestei cărți, punându-ne pe noi cititorii să reflectăm la toate temele abordate. Adevărul e că nu m-a cucerit povestea în sine, ci profunzimea gândirii acestei autoare, simplitatea vorbelor sale. De asemenea, m-am bucurat că am găsit și un capitol dedicat bărbaților, numit  ,,Îndemn pentru bărbatul din viața ta: rupe aceste foi și dăruiește-i-le LUI ”.Ce bine ar fi ca ei să citească aceste pagini!

Să-i săruți fruntea înainte de a pleca la muncă. Să-i mângâi obrazul. Să o asculți atunci când este supărată. Să știi cum să o calmezi. Să-i oferi libertate atunci când are nevoie. Să pretinzi atât cât oferi. Nimic mai mult. Asta înseamnă să iubești o femeie! Să cunoști fiecare aluniță de pe trupul ei. Să știi care-i sunt rănile și să nu le atingi. Să nu-i judeci trecutul, să nu-i frângi aripile și să o lași să viseze. Să te bucuri atunci când o vezi intrând pe ușă. Să adori zâmbetul ei atunci când primește un buchet de flori. Asta înseamnă să iubești. Micile gesturi fac diferența: o mare iubire se clădește cu pași mici.”

    Acțiunea se desfășoară atât în 2006 și 2010 la Florența,Italia, dar și în 2015 la Ploiești și localitatea Principesa Elena, România. Având în vedere ca aceste trei perioade de timp se tot intercalează ( de la 2006 se trece la 2015 și iarăși în 2006, apoi 2010), cititorul poate fi bulversat la început, dar având în vedere că accentul nu se pune pe poveste în sine, ci pe trăirile emoționale ale personajului central, se poate înțelege ușor ceea ce a vrut să transmită autoarea.eu-sunt-femeie-1

   În “Eu sunt femeie” ni se prezintă două povești de iubire, cea pentru Vlad și Paul, cei doi iubiți din viața Mariei. Prima este de fapt o dragoste virtuală, Maria cunoscându-l pe Vlad prin intermediul site-ului mIRC, loc unde  fiecare om se ascundea  în spatele unui nickname. Cei doi ajung să se vadă la webcam, discută mult, și pe zi ce trece, Maria se îndrăgostește din ce în ce mai mult de acest bărbat. Din păcate dragostea nu-i este împărtășită. Vlad nu o consideră pe naiva Maria decât o amică. Iar partea cea mai dureroasă mi s-a părut aceea când el se cuplează cu altă femeie și, în egoismul său, ajunge să rănească pe Maria, atunci când îi cere să fie pe mai departe prietenă.

“Adormeam așteptând și de multe ori mă trezea un buzz pe Messenger: era ca o mângâiere și înțelegeam că acele discuții pentru mine deveniseră aer. Iubeam. Îl visam, îl doream lângă mine, mă imaginam pierdută în brațele lui. Nu-mi păsa. Aveam două poze și prezenţa lui acolo în fiecare seară.”

   Cea de-a doua relație de dragoste-cea dintre Maria și Paul, este una pasională. Ea și-a învățat lecția, nu-și mai dorește dragostea, ci doar o relație bazată pe sex. De altfel, îl cunoaște pe Paul  în mod întâmplător, pe când era cu Vlad, dar abia la câteva luni de la despărțirea de Vlad, s-a decis să iasă la o cafea cu Paul. Acesta era genul de bărbat care zăpăcește o femeie cu felul lui de a fi. Încă de la început au fost de acord să-și țină ascunsă relația, să nu existe obligații unul față de celălalt, dar Maria ajunge să-și dorească ceva mai mult decât sex.

  Mai departe vă invit să descoperiți restul în carte. Pentru a vă stârni curiozitatea, vă voi reda în continuare câteva fragmente.

„Femei, bărbați, cu toții privim în urmă și ne întrebăm de ce am pierdut timpul lângă o persoană care n-a știut să ne aprecieze, care n-a avut încredere în noi și în loc să ne susțină, a preferat să spulbere vise?” (pag.9)

 „ – Când iubim sau ne simțim atrași de un om, am face orice pentru a-l cuceri. De multe ori pierdem timp așteptând, sperând la un miracol. Dacă un bărbat te iubește, te va alege pe tine în fiecare zi, de nenumărate ori. Omul potrivit este bărbatul care cere puțin, dar merită multă iubire, sprijin și respect. Omul potrivit te ghicește dintr-o privire, n-are nevoie de multe cuvinte. Vă înțelegeți prin șoapte și atingeri: nimic nu este mai frumos. Nu poți pierde timpul așteptând un bărbat ce-ți promite fericirea, deși te face să suferi: când iubim, nu renunțăm. Nu putem obliga pe cineva să ne iubească. Inima este nebună, îşi face de capul ei și n-ascultă: câteodată nu realizează cât de mult riscă, cât de mult doare să iubești un om și el să nu înțeleagă. Dacă crezi că merită, luptă pentru el. Dar NU poți pierde demnitatea. Nu te înjosi, nu te ruga de nimeni. Cine te vrea, nu te lasă să pleci! Cine te dorește, nu pleacă de lângă tine. Bărbatul care te iubește n-are nevoie de un ultimatum pentru a înțelege cât de importantă ești pentru el.”(pag.71)

Câteodată este bine să depui armele și să lași ca lucrurile să vină de la sine. Dacă un om îți este sortit, va rămâne lângă tine. Dacă viața îl duce departe, consideră-l o lecție de viață, păstrează amintirile frumoase și încearcă să uiți tot ce a fost neplăcut. La ce bun să tot cari după tine decepții, iluzii, promisiuni și sentimente negative?” (pag.108)

„Ai grijă atunci când promiți ceva unui om, pentru că riști să-l rănești. Dacă n-ai timp pentru o femeie, pleacă din viața ei, pentru că dragostea este un sentiment sădit cu atenţie și îngrijit cu răbdare; dacă fericirea ei nu este o prioritate pentru tine, pleacă și nu o mai căuta. Nu te îngrijora, există bărbați care iubesc mai mult și mai bine decât tine. În timp, ea va înțelege că tu nu erai destul de bun pentru ea și ea era prea mult pentru un om care nu știa să prețuiască sinceritatea.” (pag.120)

„Mulți n-au înțeles că femeile se îndrăgostesc de bărbații care nu renunță, de cei care reușesc să fie misterioși și amuzanți, care nu se laudă cu calitățile lor, ci îi oferă femeii iubite șansa de a descoperi tot ceea ce vrea să găsească. Mulți n-au înțeles că dragostea, în lumea femeilor, are nenumărate culori, o femeie iubește în felul ei și știe să facă diferența între prietenie și relație. Femeile sunt complicate, greu de mulțumit și puțin cicălitoare; ele o știu, din acest motiv majoritatea caută un om care să le liniștească, să le aducă cu picioarele pe pământ și să le ofere încredere în sine. Dacă iubești o femeie, nu ești un fraier: fraier sunt cei care n-au habar, nu știu cum să vorbească unei femei, ce-nseamnă iubirea și respectul. Dacă ajungi să mai ridici și mâinile, atunci ești un laș.” (pag.126)

 

„Îmi doresc o dragoste care să mă facă să râd, să mă bucur, să-mi simt sufletul liniștit, să găsesc fericirea în brațele bărbatului iubit. Îmi doresc să fiu privită ca și cum aș fi singura femeie pe pământ.” (pag.128)

 Pentru fiecare bărbat există acea femeie care i-a întors lumea pe dos: o va căuta în fiecare moment pentru că ea i-a arătat ce înseamnă a iubi o femeie, cu bune și rele, ce înseamnă pasiune, cum trebuie să te comporți în pat și pe stradă. Fie că a continuat, fie că s-a terminat, el nu o va uita, iar ea îl va căuta în fiecare om din viitorul ei. Puțini te dezbracă din priviri, majoritatea se pierd printre haine. Asta am vrut să fiu pentru tine.(pag.177 – 178)

Librex.ro

   Cartea Eu sunt Femeie, de Maria Cristiana Tudose a fost oferită pentru recenzie de către Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Vineri 25.11.2016, apare cartea Amintirea unui sărut, de Sandra Brown, în colecţia Cărţi Romantice. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru Femei.

Amintirea unui sărut de Sandra Brown-Colecţia Cărţi Romantice

   Vineri 25.11.2016, apare cartea Amintirea unui sărut, de Sandra Brown, în colecţia Cărţi Romantice. Cartea poate fi achiziţionată de la chioşcurile de presă împreună cu revista Libertatea pentru Femei.

   Ambițioasă și inteligentă, Shelley Browning nu se lasă doborâtă de divorțul recent încheiat și hotărăște să-și reia studiile universitare. Spre uimirea și stânjeneala ei, titularul cursului de științe politice nu e altul decât Grant Chapman, fostul ei profesor din liceu și bărbatul care i-a oferit, în urmă cu zece ani, un sărut tulburător, un sărut pe care l-a păstrat în suflet ca pe o amintire de preț.
După un deceniu, o relație între ei nu mai este tabu, însă rămâne la limita respectabilității. În sufletul lui Shelley se dă o bătălie aprigă între dorința copleșitoare de a fi împreună cu seducătorul Grant și teama că acesta și-ar putea pierde catedra încălcând morala strictă a instituției universitare.
În perioada petrecută la Washington, în cele mai înalte sfere ale puterii, Grant a făcut obiectul unui scandal de presă cu conotații sexuale. Deși reabilitat, suspiciunea continuă să planeze asupra lui. Prin urmare, atunci când este vizat de o nouă acuzație, încrederea lui Shelley primește o grea lovitură.
Va reuși amintirea acelui prim sărut să învingă scrupulele și nesiguranța care o macină pe Shelley?

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

Love & gelato: vacanță la Florența, de Jenna Evans Welch

Editura Epica

Titlu original: Love & gelato (2016)

Număr de pagini: 349

Traducere din limba engleză și note de Dana Popescu

 

Rețeta unei lecturi plăcute: Love& gelato.

Ingrediente:

O autoare tânără, americancă, îndrăgostită de Italia, pe care a locuit-o o perioadă;

Un fir epic bine închegat;

Câteva personaje frumoase;

O copertă care promite mult;

Talent scriitoricesc cât cuprinde.

(Durata preparării este variabilă, la mine a durat o după-amiază)

Mod de preparare:

Pasul 1

   Urmărim cum tânăra autoare împrumută din propria experiență trăită în anii de liceu în Italia și cum construiește în jurul acesteia o frumoasă poveste cu sare si piper, cu replici amuzante, cu răsturnări de situație și un final fericit de care, să recunoaștem, avem nevoie din când în când, să ne mai desfătăm papilele gustative ale sufletului.  Lina, personajul narator, pleacă fără tragere de inimă în vacanța de vară în Toscana, îndeplinind astfel ultima dorință a mamei sale. Ajunsă în casa lui Howard, despre care credea că este tatăl ei biologic, Lina  se aventurează în descoperirea Florenței alături de Ren, un băiat din vecini, față de care are sentimente contradictorii: prietenie sinceră și pasiune. Acest sentiment este pus în umbră de atracția fizică față de Thomas. La câteva zile de la sosirea în Italia, primește jurnalul pe care mama sa îl ținuse în urmă cu șaptesprezece ani, când locuise în Italia, pe perioada studiilor, și în care își spune poveste nefericită de dragoste. Lina pornește pe urmele mamei sale și îl descoperă pe adevăratul ei tată, un Don Juan care îi rupe sufletul în bucăți, așa cum făcuse și cu mama ei. Se întoarce la Howard, care o consolează, hotărând să rămână definitiv în Italia, alături de el și de Ren.

Pasul 2

   Citim cu mare atenție paginile monografice ale Florenței, pictăm cu ochii minții monumente arhitecturale:

A meritat din plin să urc. Imaginea Florenței era pe cât de uimitoare o descrisese mama, o mare de acoperișuri roșii conturate pe un cer albastru nepătat și înconjurate ca într-o îmbrățișare imensă, fericită, de dealuri de un verde blând.

Am intrat în piață și am trecut pe lângă alte statui, după care am pătruns printr-o intrare arcuită într-o curte interioară plină de sculpturi.[…] „Răpirea sabinelor” era făcută din marmură albă, cu cele trei siluete îmbinându-se într-o coloană înaltă. Am înconjurat-o agale. Mama avusese dreptate. Nimeni nu arăta fericit „per se”, însă erau conectați și în mod cert se completau unul pe celălalt. Erau totodată goi și le ieșeau în afară toți mușchii și tendoanele, pretutindeni. Giambologna nu se ținuse de poante.

 Pasul 3

  Suntem impresionați de emoțiile surprinse în paginile de jurnal, care ocupă aproximativ un sfert din numărul de pagini.

18 mai

Ce mi se întâmplă oare? Într-o zi mi se pare că toate merg cum trebuie, iar în altele sunt așa de plângăcioasă și de emoționată de parcă aș sta din nou în gara aia din Roma. Îmi petrec majoritatea nopților muncind până târziu, dar chiar dacă o fac, tot nu adorm. De fiecare dată când închid ochii mă gândesc la X. Ar fi trebuit să-mi treacă până acum, dar îmi doresc să mai avem o ultimă conversație. Într-un moment de slăbiciune am încercat să îl sun, dar numărul a fost deconectat. Știu că e mai bine așa, dar tot dezamăgită m-am simțit.

 Pasul 4

 Asistăm la o desfătare gastronomică italiană, cu paste, produse de patiserie și gelato!

Așadar… înghețata italienească. Înmulțiți deliciul unei cupe de înghețată de un milion de ori și presărați-l cu cornuri de unicorn pisate.

 Pasul 5

Se face apel la ironie și autoironie, ca modalitate a comicului, dar și la situații care stârnesc amuzamentul.

Ei bine, le-am spus. Și a mers chiar mai rău decât m-am așteptat. Pentru urechea ascultătorului din preajmă, Marea Ceartă Parentală a sunat probabil cam așa:

Eu: Mama, tata, am ceva de vorbit cu voi.

Mama: Doamne sfinte, Hadley, ești gravidă?

Tata: Rachelle, nici măcar nu are un iubit.

Eu: Tati, mulțumesc că ai readus asta în discuție. Și mami, nu-s deloc sigură de ce ai sărit direct la chestia cu gravida. (Dres de voce) Vreau să vă vorbesc despre o decizie de viață pe care am luat-o de curând.

Mama: Doamne sfinte, Hadley, ești lesbiană?

Tata: Rachelle, nici iubită nu are.

   Pasul 6

  Se amestecă toate ingredientele (ordinea nu este obligatorie), pentru a obține un savuros roman pentru adolescenți, cuminte și frumos, cu personaje pitorești, pe care le vei îndrăgi cu siguranță.

,,Știi, oamenii vin în Italia dintr-o mulțime de motive, dar atunci când rămân, o fac pentru două lucruri, mereu aceleași: Love&gelato.”

 Poftă bună!

Cu tine în depărtare, de Carla Guelfenbein

Editura: Litera

Data apariției: noiembrie 2016

Număr pagini: 320

    Cu tine în depărtare spune povestea Emiliei, o tânără studentă de origine chiliană din Franţa care sosește la Santiago pentru a studia opera misterioasei scriitoare Vera Sigall. La scurtă vreme după ce face cunoștință cu ea, Vera suferă un accident bizar în urma căruia rămâne în comă. În timp ce îi așteaptă refacerea în spital, Emilia îl cunoaște pe Daniel, un vecin și bun prieten al scriitoarei care bănuiește că Vera a căzut pe scări nu accidental, ci împinsă de o mână criminală. Căutarea adevărului va fi marcată de false indicii și de descoperiri neașteptate, căci lucrurile care ies la lumină și se dovedesc hotărâtoare pentru soarta Emiliei și a lui Daniel nu sunt ceea ce ei se așteptau să găsească. Desfășurarea sinuoasă a evenimentelor va revela identitatea reală a tuturor personajelor și raporturile dintre ele, punând în același timp în discuție problema creatorului de geniu în relația sa cu lumea, a legăturilor de familie și a dragostei care-i unește și-i desparte pe oameni.

„Un roman de suspans literar construit cu mare eficacitate narativă în jurul unui memorabil personaj feminin și al puterii genialității. Autoarea a știut să împletească iubiri și enigme într-o scriitură complexă și în același timp transparentă.“ – Din argumentarea juriului Premiului Alfaguara

„Carla Guelfenbein este una dintre cele mai puternice voci ale prozei latinoamericane moderne.“-La Vanguardia

Sursa foto şi text: Editura Litera

Sub acoperire, de Danielle Steel-Colecţia Blue Moon

Editura: Litera

Data apariției: octombrie 2016

Tip copertă: Broșată

Format: 140 x 200

Număr pagini: 272

Colecţia: Blue Moon

   Marshall Everett a străbătut un drum plin de primejdii din junglele Americii de Sud până pe străzile Parisului. Ca agent DEA sub acoperire, s-a infiltrat într-un cartel puternic și a devenit omul de încredere al unui nemilos lord al drogurilor. Prețul plătit a fost însă teribil: a pierdut totul și pe toți cei dragi. Întors în Statele Unite, într-o misiune temporară a Serviciului Secret pe lângă președinte, Marshall săvârșește un act de eroism care îi schimbă viața.

   Ariana Gregory are tot viitorul înaintea ei, o viață interesantă în Manhattan și un loc de muncă de invidiat la o revistă online de modă. Ca atare, când tatăl ei, rămas văduv, este numit ambasador al Statelor Unite în Argentina, ea acceptă fără prea mare tragere de inimă să-l însoțească. Dar apoi, un act de violență inimaginabil îi zguduie existența.

   Aproape un an mai târziu, străduindu-se să-și îngroape amintirile dureroase, Ariana sosește la Paris, unde drumul ei se intersectează cu cel al lui Marshall Everett. Dar forțe periculoase îi urmăresc fiecare mișcare, iar Ariana și Marshall trebuie să lupte încă o dată pentru supraviețuire.

   Danielle Steel este una dintre cele mai de succes autoare contemporane. Cărțile ei s-au vândut în 650 de milioane de exemplare în întreaga lume, numeroasele ei bestselleruri internaționale fiind traduse în 43 de limbi și publicate în 69 de țări.

Sursa foto şi text> Editura Litera

Talente ascunse, de Amanda Quick

Titlul original: Hidden Talents

Traducerea: Manuela Bulat/Graal Soft

Editura: Lira, 2016

Număr pagini: 303 

Serenity Makepeace ştie o mulţime de lucruri despre tofu şi quinoa, însă n-are nici o idee despre gestionarea afacerilor. Prin urmare, că să vândă prin corespondenţă produsele realizate de locuitorii din Witt’s End, o comunitate hippie din statul Washington, are nevoie de ajutorul unui expert. Aşa că, pentru a-şi transforma visul în realitate, se gândeşte să apeleze la cel mai bun din domeniu.

  Caleb Ventress un specialist de vârf în consultanţă de business este mult prea afectat de trecut şi de relaţia dificilă cu rudele sale că să accepte că are dreptul la fericire. Colaborarea cu nonconformista Serenity la început strict profesională, pare să se dezvolte într-o direcţie nouă, tulburătoare.

,,Serenity Makepeace avea ochii de culoarea cozii de păun şi o coamă sălbatică de păr roşu-aprins pe care nu reuşise s-o îmblânzească decât parţial cu o fundă neagră legată la spate.
Radia un farmec straniu, ca de pe altă lume. Simţind cum i se zbârleşte părul de pe ceafă, Caleb se gândi că femeia aceea fusese făcută că să dănţuiască pe pajişti la miezul nopţii, sub clar de lună, şi nu că să poarte negocieri pentru o firma de pretenţii.
Chipul inteligent al lui Serenity era expresiv şi plin de voiciune. Trebui să admită că pomeţii ei aveau o elegantă naturală, iar buzele cărnoase îl trimiteau cu gândul la nopţi fierbinţi şi la aşternuturi umede şi mototolite, deşi, în acel an, luna octombrie se dovedea a fi rece şi aspră în Seattle.
Nu, nu era frumoasă, dar fusese atras de ea din prima clipă când trecuse pragul biroului. O dorise.”

   Problemele încep atunci când Serenity îl anunţă că este şantajată de către cineva, pentru fotografiile nud pe care le făcuse. Caleb fusese crescut şi educat din obligaţie. Fusese instruit în privinţa îndatoririlor pe care le avea un Ventress şi nu i se permise să uite nici măcar pentru o clipă că era rodul aventurii ruşinoase care aduse dezastrul asupra întregului clan. Tatăl său era căsătorit, iar aventură cu vedetă porno, mama lui Caleb, i-a adus ruinarea carierei în politică, divorţul şi moartea. Rămas orfan, cu ruşinea mamei deasupra capului, se va enerva când va afla despre pozele nud ale lui Serenity.
Cert este că, va încerca să îi mai dea o şansă femeii care l-a răscolit, şi pleacă în Witt’s End pentru a onora contractul pe care l-au încheiat.

  Serenity este şi ea orfană, mama sa murind la naştere, iar comunitatea a adoptat-o, astfel că ea va fi fiica tuturor. A învăţat tot ce ştie de la persoanele care au crescut-o. A terminat facultatea, a încercat să se integreze în lumea normală, dar cel mai bine este acasă, astfel că va încerca să facă comunitatea să prospere.
Când Caleb vine după ea va încerca să îi reziste,dar…

,,O tulburase încă de la prima întâlnire. Aşteptându-se la un corporatist de vârstă mijlocie, cu mâini moi, o linie a maxilarului delicată şi început de burtă, fusese total nepregătită pentru imaginea unei fiare sălbatice închise într-o cuşcă strălucitoare din oţel inoxidabil şi sticlă.
Caleb îi amintise de grifonul pe care -l purta la gât. Fascinant, puternic, venit parcă de pe altă lume. Posibil primejdios.
Deşi, bineînţeles, nu avea aripi de vultur şi nici coadă de leu, o trimitea cu gândul la un grifon enigmatic. Era înalt, zvelt, cu mişcări de o graţie uimitoare.”

   Moartea fotografului care a făcut pozele nud, posibil suspect de şantaj, schimbă acţiunea. Cine ar mai putea să facă legătura între pozele mamei lui Caleb şi pozele lui Serenity? Cine nu vrea ca zona aceea uitată de lume să se dezvolte, unde fiecare locuitor are secretele lui, ciudaţeniile lui, sau poate şantajul este pentru Caleb?

  Citind această carte am descoperit şi farmecul altor personaje: Zone, vânzătoarea de la Serenity, a venit în zona nu de mult, dar are talent de graficiană, lucrează minunat cu ceramica, iar curenţii din jurul persoanelor, se pare că este specialitatea ei. De ce se ascunde? Ce pericol o paşte? Blade un fost puşcaş marin, obsedat de conspiraţii, care patrulează noaptea alături de cei doi câinii puternici, şi vânează pericolul de peste tot.
Quinton cel cu universul matematic, dar şi cu fabricarea berii lor locale, Webster cu ale sale pietre…
Ce se va alege de afacerea Caleb-Serenity? Va avea el tăria să renunţe la atitudinea rece şi detaşată pe care şi-a cultivat-o că să se lase în voia sentimentelor?

O carte marca Amanda nu poate decât să îţi aducă bună dispoziţie când o citeşti. Nota mea este 9,5.

Moartea e aproape, îmi spun amețită, în timp ce întunericul se apropie și mă înghite cu totul

Bariere de fum şi Abis de Monica Ramirez (seria Alina Marinescu)

„Un roman care dă dependență… personajele principale devin persoane reale. Sunt aici. Există. La fel și organizația Elite.” Inland Empire Journal

     Am citit toate cărţile publicate de Monica Ramirez și traduse în limba română, însă seria Alina Marinescu este cea mai bună. Se simte profesionalismul îmbinat cu talentul autoarei, la care se adaugă o doză consistentă de realitate. Pe parcursul celor cinci luni de aprofundare a seriei am avut timp să analizez, să trag concluzii, să vorbesc fără oprire, să comentez pasaje întregi, dar mai ales să-mi stresez apropiaţii cu ce am descoperit. Am fost impresionată şi trebuia să mă manifest într-un fel sau altul. :)
   Îndrăzniţi şi veţi avea parte de o poveste de viaţă ce vă va cuceri iremediabil. Incertitudinea, iubirea, durerea, ura, dar şi puterea de a merge mai departe dau personajelor forţe nebănuite. Dacă s-ar face un film după serie, atunci acţiunea ar fi din plin, iar emoţiile vor fi cele care vor îndulci momentele de neputinţă.
    Alina Marinescu este genul de femeie care ar putea avea orice meserie, dar dintre toate, soarta a forţat-o să aleagă spionajul. Chiar dacă i-a fost greu, a mers mai departe şi a excelat. Dispariţia lui Alex, atracţia pentru Marius, luptele cu organizaţiile secrete care pun la cale tot felul de atentate, nu prea lasă timp de gândit. Printre misiuni, Alina ştie că merită a doua şansă, să fie răsfăţată, adorată, să iubească din nou, iar Marius este dispus la orice sacrificiu pentru ea.

seria-alina-marinescu

Bariere de fum (vol. 4)
Colecția: Thriller & Mystery
Categoria: Roman românesc, Thriller, Dragoste
 Nr. pagini: 254  

      Faţă de primele 3 volume din serie, Bariere de fum mi s-a părut mult mai sensibilă, pe alocuri chiar crudă, efectiv nu eram pregătită să simt atâtea emoţii, încât la un moment dat am dorit să fac pauză de lectură. Am întâlnit personaje mature care au fost nevoite să îşi înăbuşe sentimentele şi să meargă mai departe. Alina este fericită cu Marius, dar impedimente apar de peste tot. Acum CIA şi Elite sunt faţă în faţă, forţaţi de împrejurări să recurgă la orice alianţă pentru a combate răul. Atunci când credeam că alte surprize nu-şi mai au rostul, ei sunt trimişi într-o misiune de recuperare a unei arme biologice pe baza virusului Ebola, dar şi pentru antidotul de combatere. Licitaţia se desfăşura pe proprietatea doctorului Van Breitenkamp, iar Alina, Marius şi Ford sunt pionii principali pentru a rezolva situaţia, numai că emoţiile nu se opresc aici. În timpul unei cine apare şi Alex Therein din neant, liniştit ca o floare, după opt ani de acoperire. Nu era locul potrivit pentru exteriorizarea emoţiilor sau pentru întrebări lipsite de sens, singurul lor scop este reușita obiectivului, să lupte până la moarte pentru neutralizarea duşmanului.
      Misiunea se complică, apar aspecte care nu erau incluse în plan, dar înainte de a merge mai departe, Alex simte nevoia să ofere o explicaţie, măcar atât îi datora Alinei.

“–Îmi pare rău că a trebuit să treci prin asta. Mi s-a interzis să te contactez în vreun fel. Nu siguranța mea a fost pusă în discuție, ci a ta. Dacă aș fi încercat să iau legătura cu tine în orice fel, ți-aș fi pus viața în pericol. N-am avut încotro, Alina. Și cea mai mare pedeapsă pentru asta e faptul că te-am pierdut.”

    Fiecare om are dreptul la propriile alegeri, dar atunci când eşti proprietatea unei organizaţii secrete, trebuie să te supui oricărui ordin primit. Alex a ales să se infiltreze în Al’Qaeda, să îi spioneze şi să nu comenteze regulilor de joc. Va înţelege mai târziu că faptele sale au consecinţe, iar o misiune eşuată se va termina cu capturarea Alinei. Ţinută captivă în Sīāh Rīg Provincia Nīmrūz, Afganistan, pentru organizaţia Elite este ca şi moartă. Singura speranţă este un emiţător care încă nu fusese depistat de radare, dar când acela dispare, Brett le interzice să o caute. Marius şi Alex vor fi nevoiţi să-şi înăbuşe sentimentele, să uite că sunt rivali, să se accepte şi să lupte pentru femeia pe care o iubeau. Nimic nu mai conta, decât ea. Supusă la diferite tratamente, lovită, lăsată să se stingă, tot ce-şi poate dori este un glonţ în cap, dar scopul celor din umbră este altul-vor să o pedepsească, să simţă neputinţa şi să trăiască pentru a fi folosită.

„Mă fac covrig și încerc să nu scot niciun sunet în timp ce atacul continuă, loviturile concentrându-se acum în zona spatelui și a picioarelor. Dar un bocanc mi se înfige în rana din umăr și urlu prelung.
Moartea e aproape, îmi spun amețită, în timp ce întunericul se apropie și mă înghite cu totul.

„După ce am alternat între leșinuri și stări de trezie, febra mă trezește din nou și simt cum sunt mutată pe ceva moale. Oriunde e mai bine, comparativ cu podeaua camionului care a dat cu mine de toți pereții. Mă doare fiecare bucățică din corp, dar nimic nu se compară cu durerea ascuțită și fierbinte care mi radiază din picioare. Mă întreb dacă voi mai fi vreodată aptă pentru o misiune și gândul acela mă face să zâmbesc. Probabil n-o să mai ajung în veci la sediul Elite… Jabar o să se sature într-un final să mă mai tortureze și o să-mi tragă un glonț în cap. Nu mă cramponez de viață, dar am un singur regret: faptul că n-am avut șansa unei vieți alături de Marius. Îmi fac griji pentru el… sper să nu-i fie prea greu să treacă peste pierderea mea.”

    Răspunsul la durerea Alinei va avea ecou abia în volumul 5, însă preţul plătit este mult prea scump.

Abis (volumul 5)
Colecția: Thriller & Mystery
Categoria: Roman românesc, Thriller, Dragoste

“Prin Alina Marinescu, autoarea crează un fel de armistițiu între două lumi aflate față în față, la granița dintre alb și negru.” Riverside Editorial

     Dacă Bariere de fum a fost emoţionantă, în Abis simţi că ajungi la extreme, descoperind iadul. Nu se pot descrie în cuvinte anumite trăiri, practic este imposibil să vezi cum Alina, o fiinţă suavă, deschisă, prietenoasă, dintr-o dată dispare şi apare o necunoscută care nu-şi aminteşte cine este, dar mai ales cine-i prieten şi cine-i duşman. Transformată într-o marionetă, ea este fiinţa care fusese supusă la chinuri teribile ce o marcaseră. Gândurile ei, sinceritatea şi nebunia prin care a trecut este ca un blestem. Exteriorul este acelaşi, dar sufletul îi este negru.

   

O atingere, un miros, o imagine, un stimul care în mod normal mi-ar fi provocat o emoție, ori măcar o amintire, acum nu-mi mai aduce decât…nimic. Sunt înconjurată de o nebuloasă tăcută. Nu simt nicio emoție, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit… ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie. Ce se întâmplă cu mine? Am citit o parabolă odată… parcă era japoneză? Nu-mi mai aduc aminte, dar îmi amintesc cuvintele de parcă cineva mi le-a fi încrustat în creier. „Un om s-a trezit dintr-un vis în care era fluture, întrebându-se dacă nu cumva era de fapt un fluture care visa că e om.” Cam așa mă simt și eu în ultimul timp… nici om, dar nici fluture. Sunt ceva între, poate umbra unei fantome.

     Alina trăieşte o dramă, nu ştie cine este şi de ce a fost recuperată, ar vrea să îşi amintească adevărul, dar nu poate. Undeva, i s-a rupt firul, iar realitatea ei se pare că nu este cel adecvat. Este înconjurată de nişte străini care par să o cunoască, au dovezi, dar cum să creadă ce spun cei din Elite când ea ştie altceva. Prinsă într-o capcană este nevoită să lupte, iar Marius îi este alături. Un necunoscut faţă de care se simte atrasă, îl visează, dar nu-l recunoaşte.

Poate am lucrat la un moment dat pentru Elite, dar i-am trădat pentru Al’Qaeda…”

     Marius Stephano trăieşte o contradicţie, o iubeşte pe Alina, a sperat într-o minune, a căutat-o cu disperare şi când a găsit-o s-a simţit din nou…întreg. Suferă, dar ştie că trebuie să o scoată pe Alina din neant, să o aducă la viaţă, să fie din nou ea, altfel ordinul lui Brett este clar: totul sau nimic.

Trebuia s-o ajute să și învingă demonii, nevoia primară de droguri, confuzia și scârba față de propria persoană. Problema era că nu mai aveau decât o singură zi până când agentul Alina trebuia să funcționeze perfect. Dacă nu se întâmpla asta, Brett avea să o condamne la moarte.”

    Numai că planurile de multe ori nu ies aşa cum trebuie, Alina vrea să se răzbune, să elimine duşmanul care a distrus-o şi să se elibereze, numai că riscurile sunt enorme. Chiar şi aşa Marius, dar şi toţi cei care o iubesc din Elite merg până în pânzele albe alături de ea în misiuni.

“Marius o urmări cum se distruge sistematic, ascunzându și temerile și emoțiile tot mai mult pe zi ce trecea. O jelea în taină în fiecare zi, studiind-o cu un fel de fascinație morbidă ce putea fi asemuită cu impulsul oamenilor de a rămâne cu privirea pironită la urmările unui grav accident de circulație.
O să-și găsească singură drumul înapoi, se gândi cu o convingere născută din disperare. Putea încerca s-o ajute în lupta cu demonii ei interiori, dar, într-un final, ea era singura care putea ieși din umbre pentru a păși înapoi în lumină.”

     Singurul care pare să nu se exteriorizeze este Alex, a preferat să lase lucrurile să se vindece de la sine, să îşi găsească drumul prin propriile forţe. Nici nu se implică, dar nici nu îi încurcă, numai că la un moment dat face un gest surprinzător. Se simte vinovat că datorită lui a suferit atâtea, cei opt ani de lipsă, dar şi faptul că a fost considerată o slăbiciune de către duşmani, îl determină să îi ofere Alinei o nouă şansă. Este dispus să renunţe de moment la dragostea ei şi să fie fericită cu Marius. Ce implică gestul său şi ce plan are, va fi o întreagă surpriză.
     Un rol aparte în această serie impresionantă îl au şi câţiva oameni care mi-au adus zâmbetul pe buze Ford, Jason, Roman, Vallis. Poveştile lor poate că nu vor avea ecou, însă prin eforturile depuse de-a lungul sutelor de pagini, au arătat că sunt mai mult decât nişte simple maşini de ucis, sunt oameni, au sentimente şi preţuiesc prietenia. Alina a ştiut să unească pe cei din jur, să fie apreciată, să fie răsfăţată şi a primit înzecit. Dacă mai departe, ea va reuşi să depăşească acel impas care o macină şi să se bucure de libertate, sunt elemente care se vor clarifica din mers. Ar putea să o elibereze sau ar putea să o condamne pentru totdeauna.
      Dacă veţi avea curaj să citiţi această serie, sunt sigură că nu veţi regreta. Veţi avea parte de adrenalină, suspans, spionaj, foarte multă acţiune, realitate, misiuni imposibile, dragoste, prietenie, indecizii, ură, sentimente contradictorii, pasiune şi situaţii limită. A fi agent secret este o adevărată artă, trebuie să te naşti pentru a ajunge la un nivel care să îţi ofere suficiente şanse pentru a trăi. Exişti, dar de fapt nu exişti.
      O felicit pe Monica Ramirez pentru că a avut curaj să se inspire din viaţa unor oameni inediţi şi să scrie într-un mod unic, sigur n-a fost uşor să le transpună, dar talentul său a făcut ca totul să curgă de la sine. Îi mulţumesc pentru răbdarea cu care mi-a răspuns la întrebări de-a lungul acestor luni de incertitudini.

Cea mai norocoasă fată, de Jessica Knoll

Editura: Trei

Titlul original: Luckiest Girl Alive

Limba originală: engleză

Traducere de: Alex Văsieș

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 264

Fiction Connection

                                                    Viața ei perfectă e o minciună perfectă

În timpul adolescenţei petrecute la prestigioasa Bradley School, Ani FaNelli a suferit o umilinţă publică îngrozitoare, care a făcut-o să vrea cu disperare să se reinventeze. Acum are o slujbă de invidiat la o revistă glossy, o garderobă luxoasă și un logodnic arătos. E la un pas de a trăi viaţa per­fectă, un vis pentru care a muncit din greu.
Dar Ani are un secret.
Ceva îngropat în trecutul ei, ceva intim și dureros care încă o bântuie și ameninţă să arunce totul în aer.
Dacă Ani alege să vorbească va distruge oare tot ce a realizat sau se va elibera în cele din urmă?

Ani FaNelli e o combinaţie de Carrie Bradshaw din Sex and the City și Amy Dunne din Fata dispărută.”- Library Journal

“Un debut senzaţional. Secrete întunecate și ironie mușcătoare.”- Publishers Weekly

“Proaspăt, amuzant, ironic și șocant, acest roman m-a fascinat de la prima la ultima pagină. Mi-a plăcut la nebunie.”- Lauren Weisberger

“Are ingeniozitatea și imaginaţia lui Gillian Flynn, dar o intensitate cu totul și cu totul proprie.”- Megan Abbott

Jessica Knoll a crescut în suburbi­ile Philadelphiei și a absolvit The Shipley School din Bryn Mawr și Hobart and William Smith Colleges din Geneva, New York. A fost senior editor la Cosmopolitan și editor coordonator la SELF.
Locuiește în New York împreună cu soţul ei.
Romanul său de debut, Cea mai norocoasă fată, s-a vândut în peste 450 000 de exemplare și s-a aflat patru luni pe lista de bestselleruri americane.
Drepturile de publicare s-au vân­dut în peste 30 de ţări.
Actriţa și producătoarea Reese Witherspoon a obţinut drepturile de ecranizare a romanului Cea mai norocoasă fată, iar Jessica Knoll a scris scenariul noului film.

Sursa foto şi text: Editura Trei

Daruri de preț, de Danielle Steel-Colecţia Blue Moon

Editura: Litera

Data apariției: octombrie 2016

Tip copertă: Broșată

Format: 130 x 200

Număr pagini: 240

Colecţia: Blue Moon

   Frumos, văduv, sofisticat și fermecător, Paul Parker a câștigat inima și mâna unei tinere franțuzoaice bogate – fiica unui magnat american și nepoata unui important negustor de artă francez. După două căsătorii, tată al unui fiu și a trei fiice, Paul a renunțat la căsnicie și la datoria de părinte pentru o viață de plăceri.

   Crescute de mama lor, tinerele surori Parker și-au croit propriul drum în viață: devotata Timmie, cea mai mare, este asistentă socială în New York, simpatica Juliette deține o brutărie în Brooklyn, iar sora lor mezină, Joy, își construiește o carieră de actriță la Los Angeles. Absența tatălui le-a făcut însă nesigure în relațiile cu bărbații, în timp ce, lipsit de un model masculin, fiul lui Paul a suferit eșec după eșec.

  Acum, după o boală îndelungată, Paul a murit liniștit în somn, iar familia s-a adunat pentru a-i citi testamentul. Dorințele sale finale dezvăluie un om atent și grijuliu, care încearcă să-și răscumpere absența lăsând fiecăruia dintre copiii săi o moștenire astfel gândită încât să-i ajute să-și îndeplinească visurile și să-și găsească adevărata fericire. Paul a păstrat însă cea mai mare surpriză pentru fosta lui soție: un dar misterios din timpul căsniciei lor ascunde un secret din trecut, iar călătoria în care ea pleacă pentru a-l dezlega îi va schimba viața și-i va elibera sufletul.

  Purtându-și cititorii de la New York și Los Angeles până în capitalele artistice ale Europei și în sudul Franței, Daruri de preț este un roman cu personaje de neuitat, o carte despre pierdere, moștenire și regăsirea de sine.

Sursa foto si text: Editura Litera

”Monologul unui infidel care se întreabă întruna dacă nu cumva o fi infidel”

 Fidelităţi, de Diane Brasseur-Monologul unui infidel

 Titlul original: Les fidélités

Traducerea: Doru Mareș

Colecția: Damen Tango

Editura: Nemira

Număr pagini: 160

    Fidelități- și te-ai putea gândi la fericirea eternă în cuplu, la fericirea împărțită mereu la doi și înmulțită cu infinitul. Se poate să o consideri un omagiu adus femeii sau iubirii ce ea o poartă bărbatului de alături. Adevărul este că.. Fidelități este puțin din toate. Este despre iubire și lipsa ei, despre curaj și lipsa lui, despre iubire și trădare, despre recunoaștere și înșelăciune, despre permisivitate și gelozie, despre secrete, deziluzii și împlinire

   Este o carte ușurică, o carte pe care mă așteptam să o devorez. Mă așteptam să îmi placă. Fidelități îmi promitea ceva, dar promisiunea a rămas undeva, împlinită și nu prea. Dar atunci când am terminat de citit, tot ce a rămas a fost un gust amar. Ăsta e gustul dezamăgirii, vei spune. Da, este. Imediat după ce am terminat de citit cărțulia asta, m-am apucat de scris: fix despre dezamăgire, dar la câteva rânduri m-am oprit. Nu pentru că am dorit asta, dar nu am mai putut scrie. Acum știu și de ce anume: cartea asta nu este chiar o dezamăgire, nu una totală, cel puțin.

   Înainte de a privi cartea dintr-o a doua perspectivă, spuneam că Fidelități e ceva imposibil de povestit. Și chiar mi se părea imposibil să se întâmple asta până și într-o ficțiune. Nu înțelegeam sensul și logica. Dacă înainte spuneam că nici nu știu unde aș putea încadra această cărțulie, acum parcă perspectiva asta permisivă îmi spune că…

   O să aleg ceea ce scrie și pe copertă. Așa cum este scrisă ,,Fidelități”‘, pare un monolog interior pe post de jurnal, în care protagonistul și-a închipuit de toate. Și-a închipuit, dar închipuirile lui nu au ajuns niciodată în realitate. Nimic din ceea ce și-a imaginat nu s-a întâmplat, nu a rezolvat nimic. Pe coperta cărții scrie clar:

”Monologul unui infidel care se întreabă întruna dacă nu cumva o fi infidel”

    Pe de o parte am așteptat până la finalul cărții să se întâmple ceva care să schimbe în câteva clipe totul și, implicit, părerea mea despre tot ce-am citit. M-am așteptat ca acest monolog să aibă și un rezultat, să se schimbe povestea sau să se trezească infidelul că e infidel, dar să renunțe la infidelitate. Dar nu s-a întâmplat nimic. Am citit doar niște gânduri – care pe undeva alunecau tare spre nicăieri.

   Atunci mă întrebam de ce oare nu s-a întâmplat nimic? Sau ce s-o fi întâmplat, de fapt, de nu pricep eu. Dar acum mă gândesc la faptul că nu există nimic în rândurile citite, care să-mi spună că nu s-a întâmplat nimic. Acum, după o pauză, am început să cred că nimic din ceea ce scrie în carte, nu s-a întâmplat, că totul s-a petrecut doar în mintea infidelului. Alix e doar amanta perfectă,  doar în mintea lui, fericirea cu cele două femei, soția și amanta, este doar în mintea lui.

   Totul, fiecare pagină este o trăire profundă, iar tonul pe care stă scris totul, este unul monoton, pe alocuri, dar și foarte trist. Iar asta denotă lipsurile din viața amoroasă, lipsuri care-l fac pe bărbat să se simtă gol, neîmplinit și nefericit.

   Fidelități spune o poveste a iubirii neîmplinite, a nevoii de iubire, afecțiune, dăruire, apropiere, contopire, dominare. Trage un semnal de alarmă în privința neimplicării, a neatenției, a tăcerii –confundată cu oboseala, lipsa de chef și a tihnei. Toate astea pot spune cât de nefericit este partenerul, cât de puțin se cunosc și cât de puțin comunică unul cu altul despre relație.

   Fidelități spune povestea unui nefericit și infidel, dar doar cu mintea. A unui infidel, căci se gândește la posibilitatea unei relații extraconjugale, a traiului unei vieți duble, dar această relație rămâne doar  în mintea soțului. Se poate să fii infidel doar gândindu-te la infidelitate sau la posibilitatea de a fi un infidel?

   Mintea umana ajută și la fericirea, dar și la nefericirea noastră. Mintea nefericitului naște soluții fără compromis: povești de iubire, femei perfecte și relații intime ce taie răsuflarea – și oferă fericirea. De moment, dar tot fericire este. Apariția lui Alix, chiar și numai la nivel mental, aduce puțină fericire în cuplu, bărbatul iubindu-și soția – trupește și sufletește.

   Știi ceea ce nu am înțeles? De ce nu a existat comunicare între soți? Chiar și așa, doar în mintea bărbatului. De fapt, cartea a fost doar despre gândurile lui, iar soția, fiica și Alix au fost doar personaje episodice.

  Frământări, frustrări,  urlete tăcute, căutări, frânturi de fericire, dureri nerostite, emoții nespuse, trăiri  puternice neîmpărțite cu nimeni, singurătate, suferință, milioane de gânduri și o singură persoană– așteptând să fie auzit, ascultat, înțeles, luat de mână, îmbrățișat.

  Despre tristețea și fericirea la care tânjește, dar nu mai ajunge, nici măcar cu mintea. Cartea asta e doar un strigăt de ajutor la care nu răspunde nimeni.

Nu știu dacă să-ți recomand cartea, dar cred că dacă va avea cineva de învățat dintr-o carte, aceasta va apărea în calea cititorului.

Lectură plăcută, indiferent dacă vei ajunge să citești Fidelități de Diane Brasseur sau nu.sigla Nemira

Cartea Fidelităţi, de Diane Brasseur a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

Amintire de neuitat, de Susan Elizabeth Phillips

Titlul original: AIN’T SHE SWEET
Traducerea: Cristina Tache/Gabriel Draghici
Editura: Litera, 2016
Număr pagini: 389
Colecţia Cărţi Romantice

   Sugar Beth Carey a fost regina incontestabilă din Parrish. Superbă, blondă, adolescentă rebelă, inteligentă, alintată şi răutăcioasă, despre care toţi-inclusiv ea însăşi, se aşteptau să cucerească lumea, a lăsat totul în urmă cu gândul să nu mai revină niciodată în prăfuitul orăşel de Mississippi.

Cinsprezece ani mai târziu, falită, disperată, cu trei căsnicii la activ se întoarce în Parrish.

,,Părul lung şi blond care îi cădea în bucle pe umeri nu mai avea strălucirea de altădată,i ar inimioarele de aur care îi atârnau de lobii urechilor nu mai săltau într-un dans lipsit de griji. Buzele ei îmbufnate îşi pierduse tendinţa de a se arcui în zâmbete seducătoare, iar obrajii ei de păpuşă îşi pierduseră inocenţa pe care o aveau înainte de a se căsători de trei ori.
Genele dese mărgineau încă doi ochi uimitori, de un albastru-deschis, dar o reţea uşoară de riduri începuse să le încreţească aproape impercetibil colţurile. Acum cinsprezece ani fusese cea mai bine îmbrăcată fată din Parrish, dar acum una din cizmele ei din piele de viţel cu toc cui avea o mică gaură în talpă, iar rochia violet tricotată şi strânsă pe corp, cu gulerul sobru pe gât, dar nu la fel de sobră ca lungime, era luată dintr-un magazin cu preţuri reduse şi nu dintr-un butic scump.”

   Moştenirea lăsată de o mătuşă, Remiza trăsurilor şi conacul care odată era al familiei a fost înstrăinată. Tatăl său s-a recăsătorit cu amanta şi toată averea şi fabrica din oraş a revenit ca moştenire fiicei nelegitime şi mamei sale.
Durerea de a fi la aceeaşi şcoală cu sora vitregă, o va face pe Sugar să fie răutăcioasă. Dragostea tatălui era canalizată către cealaltă fiică, Sugar fiind o străină pentru el.
Aici i-am dat dreptate lui Sugar, nu cred că aşi fi trecut aşa uşor peste ruşinea cauzată de un tată infidel, care pe deasupra a lăsat-o fără absolut nimic.
În apărarea lui Winnie era noul profesor sosit din Anglia, aşa că Sugar îl detestă, şi în urma răutăţilor create de ea este alungat din Parrish.

,,Arata atât de ciudat în acele vremuri, cu fizicul lui Ichabond Crane-prea înalt, prea slab, cu părul prea lung, nasul prea mare, totul la el era prea excentric pentru un orăşel din sud-înfăţişarea, accentul şi atitudinea.
Bineînţeles că le luase ochii fetelor. Purta întotdeauna haine negre, majoritatea jerpelite, cu eşarfe de mătase în jurul gâtului, câteva franjurate, una cu imprimeu şters cu linii şerpuite, alta atât de lungă încât îi ajungea la coapse.”

   De această dată profesoraşul s-a întors bogat, a scris cărţi care i-a adus renume, iar conacul Frenchman’Bride care era a lui Sugar este al lui. Acesta nu a uitat de ce a fost alungat, astfel că este hotărât să se răzbune pe Sugar.
Când îi blochează accesul cu maşina la căsuţa ei, Sugar îşi va călca pe mândrie şi va bate la uşa lui Colin. Apariţia acestuia o va lasa fără replică.

,,Dar tânărul profesor din amintirile ei era o copie palidă a bărbatului impozant care stătea în faţa ei. Byran era la fel de ciudat, dar într-un mod mult mai tulburător. Trupul lui lipsit de graţie devenise musculos şi atletic. Deşi era zvelt, nu mai era slab, iar faţa i se dezvoltase şi ea în cele din urmă, împreună cu năsoiul acela, iar pomeţii care fuseseră cândva scobiţi aveau acum un aspect nobil.
Avea ochii de culoarea jadului, adânciţi în orbite, şi o faţă lungă şi îngustă cu pomeţi ascuţiţi şi scobituri de forma unor virgule sub ei. Coada acelor virgule se curba spre o gură subţire şi sobră.”

   Deşi mătuşa i-a lăsat şi un posibil tablou foarte valoros, Sugar nu găseşte nimic, astfel este obligată să îşi caute un serviciu pentru a reuşi să se întreţină. Cel de al treilea soţ era foarte bătrân pe lângă ea, se presupunea a fi bogat, dar după moartea sa a lăsat în urmă o fată cu dizabilităţi şi niciun venit. Sugar va încerca prin orice mijloc să îşi ţină fiica vitregă (are peste cincizeci de ani) la instituţia scumpă unde a fost şi până acum.
Va accepta un post de menajeră la Colin, iar acest lucru este foarte umilitor. Să devină servitoare în casa unde a crescut la mâna celui căruia i-a distrus cariera, nu îi este uşor deloc.
Nu îi este uşor deloc nici să îşi vadă sora vitregă lăfăindu-se în luxul care era de drept al ei. Fostul ei iubit din liceu Ryan este acum soţul lui Winnie şi tată de adolescentă.

   Absolut toată populaţia din Parrish are un dinte păstrat împotriva ei, iar fiecare încearcă să o umilească în felul său. Cel mai tare o va umili fostul profesor Colin. Deşi încearcă să o îngenuncheze se simte şi atras de Sugar, iar aceasta la rândul ei încearcă şi ea să riposteze.
Colin ar putea descoperi curând că dorinţa de răzbunare se poate transforma în pasiune, fără ca vreunul din cei implicaţi să-şi dorească asta…sau să se poată opune în vreun fel.

Va reuşi Sugar să găsească valoroasa pictură?
Va rezistă batjocorii unui întreg oraş?
Ce se va întâmpla cu relaţia dintre Winnie sora vitregă, Ryan fostul iubit părăsit şi Sugar?
Colin o va pedepsi în continuare sau va realiza că ţine la ea?
Nota mea pentru carte este 8,5.

by -
19

Trandafirul sălbatic, de Susan Elizabeth Phillips

Editura: Lira, 2016

Titlul original: Just Imagine

Traducerea: Anca Cristina Ilie

Număr pagini: 318

Colecţia: Cărţi Romantice

    Susan Phillips s-a născut la data de 11 decembrie, în Cincinnati- OHIO. A primit BFA în teatru de la Universitatea din Ohio. A învăţat teatru şi limba engleză la un liceu local până când s-a născut primul ei copil, apoi a devenit o mamă casnică.

    În anul 1976 familia s-a mutat din Ohio la New Jersey. Acolo, Phillips şi vecina ei Claire Lefkowitz, au discutat de multe ori despre cărţile care le-au plăcut. Împreună au scris o poveste de dragoste istorică, Mireasa Copeland, care a fost publicată în 1983 sub pseudonimul Justine Cole. După ce Claire şi familia ei s-a mutat, Phillips a început să scrie singură. Romanele sale ulterioare au fost publicate sub numele ei propriu. Este singura scriitoare care are cinci premii RITA.

    Sincer, este prima carte citită de această autoare. Fiind şi prima apariţie la noi în ţară eram foarte curioasă daca o să îmi placă stilul şi subiectele abordate. Acum pot să vă spun cu certitudine-ador stilul autoarei, înţeleg de ce este numită Regina comediei romantice. Dialogurile savuroase între cei doi protagonişti ai cărţii, încăpăţânarea lor, determinarea de a se îngenunchea unul pe altul-o reţetă pentru serile călduroase de iarnă şi nu numai.

   Deşi războiul de Secesiune din Statele Unite s-a terminat, pentru Kit Weston se pare ca încă continuă. Curajoasă şi învăţată să nu aibă încredere în nimeni, Kit vine la New York cu un singur scop: deghizată în băiat vrea să îl omoare pe Baron Cain, băiatul mamei sale vitrege, cel care a moştenit plantaţia Risen Glory din Carolina de Sud.

“Păr negru tuns scurt, care ar fi putut fi cârlionţat dacă era curat, se iţea în toate părţile de sub marginea unei pălării ponosite de fetru. O cămaşă cadrilată, descheiată la gât, poate că o concesie făcută căldurii de început de iulie, acoperea nişte umeri înguşti şi fragili, în timp ce o curea de piele îi lega nădragii soioşi şi foarte mari. Băiatul avea în picioare ghete negre care păreau prea mari pentru un individ atât de mic, şi ducea o desagă sub braţ.”

   Împlinise deja optsprezece ani ceea ce însemna că era femeie. Era ceva ce corpul ei nu ar fi lăsat-o să uite, dar mintea ei refuza să accepte. Avea un singur scop-acela de a-şi salva scumpa sa plantaţie, pe care o iubeşte mai mult ca orice pe lume. Nu contează că a fost alungată din casă în locuinţele sclavilor, mama vitregă nu suporta copiii, ea a fost foarte fericită în viaţa sa de băieţoi.
     Întâlnirea dintre cei doi este memorabilă:

“Îi sări inima. Se lasă pe călcâie şi apoi se aruncă peste zid, dar viţa pe care o apucase că să se ajute să sară se rupse. Se apucă cu disperare de alta, îi scăpă desaga şi se trase în sus pe zid. Chiar când să ajungă sus, fu apucată cu putere de turul pantalonilor. Bătu cu mâinile în gol şi apoi căzu cu putere la pământ, pe burtă. O cizma i se aşeză pe spate.
-Ia te uită, ce avem noi aici? rosti tărăgănat proprietarul cizmei deasupra capului ei.
Înnebuni de furie. Îşi înfipse mâinile în pământ, luptându-se să se ridice, dar el nici nu se clinti.
-Ia-ţi dracului piciorul de pe mine, nenorocitul naibii!
-Nu cred că sunt pregătit să fac asta, replică el, cu un calm care o înfurie şi mai tare.
-Lasă-mă să mă ridic! Lasă-mă să mă ridic chiar acum!
-Ai mult tupeu pentru un hoţ.
-Hoţ! Indignată, ea dădu cu pumnii în pământ. N-am furat nimic în viaţa mea. Arată-mi un om care spune că am furat, iar eu o să-ţi arăt un mincinos.
-Atunci ce făceai în grajdul meu?”

   Am înţeles că ea ura apa, singura concesie pe care o făcea cu mare chin, era să se spele pe mijlocul fetei, dar şi aşa era prea mult.
   Pentru a reuşi să îl ucidă, se va angaja la grajdurile lui Baron. Problema era duhoarea pe care o emana. Menajera casei ameninţă cu plecarea, dacă nu face ceva în privinţa duhorii lui Kit, băiatul de la grajd.

“-Dacă crezi că ai fi fericit lucrând pentru altcineva, eu pot găsi oricând un alt băiat la grajd.
-N-am zis că vreau să lucrez pentru altcineva, mormăi ea.
-Atunci poate ar fi mai bine să încerci un pic mai mult să-ţi ţii gura.
Ea lovi în pământ cu piciorul.
-Şi, Kit?
-Da?
-Fă o baie. Oamenii se plâng de cum miroşi.
-O baie! Aproape că se sufocă de furie şi abia putu să-şi ţină cumpătul.”

   În schimb apariţia lui Baron o lasă fără suflare, nu credea să arate aşa de bine. Asta îi cam zdruncină planurile, este tentată să renunţe să îl mai ucidă. Dar, mai presus de orice este plantaţia ei, viaţa ei.

“Baron Cain era un om periculos de frumos, cu părul roşcat, un nas sculptat şi ochii cenuşii, care îi dădeau chipului aspectul nesăbuit al unui om care trăia la limita pericolului.
Era înalt, lat în umeri şi suplu. Cu toate că ea nu prea era atentă de obicei la astfel de lucruri, i se păru că era cel mai frumos bărbat pe care îl văzuse vreodată. Cravata îi atârna desfăcută la gât, sub gulerul descheiat al cămăşii albe cu mânecile închise cu butoni de onix. Purta pantaloni negri şi avea o ţinută relaxată, cu o mână uşor sprijinită în sold şi cu trabucul încă între dinţi.”

   Cum minciuna are picioare scurte, Kit va fi descoperită, va afla că de fapt Baron îi este şi tutore, iar moştenirea lăsată de bunica sa într-o bancă din Nord, are condiţiile ei. Va trebui să aştepte după bani până când împlinea douăzeci şi trei de ani, sau se poate căsători, dar soţul o poate folosi după bunul plac.
    Kit are nevoie de bani, vrea să cumpere plantaţia de bumbac de la Baron. Acesta în schimb, după ce scapă ne-ucis, vrea să se aşeze la un loc al lui. Deşi este considerat un erou de război, îşi câştigă traiul jucând poker.
    Ameninţată cu vânzarea plantatiei, Kit va pleca timp de trei ani la şcoala bunelor maniere. Ceea ce este hilar de urmărit: transformarea dintr-o sălbatică care a avut nevoie de Baron să o bage cu forţa în baie, şi frumosul trandafir care a absolvit şcoala.

   Acum, mai cizelată, mai matură (puţintel, nu mult) vrea să îşi găsească un soţ pe care să îl poată manevra cum vrea ea. Se va reîntoarce pe plantaţie, iar reîntâlnirea este …

“Lui Cain i se taie respiraţia.
Era atât de rafinată. Rochia ei de culoare gri porumbel era împodobită cu ornamente roz, iar o cascadă de dantelă gri pal îi atârna la gât, peste o pereche de sâni supli şi rotunzi. O pălărioară în aceeaşi nuanţă de roz pal ca şi ornamentele rochiei îi stătea cocoţată pe părul negru precum cerneala.
Celelalte trăsături ale femeii erau acoperite de voaleta neagră, fină că o pânză de păianjen. Picături mici ca o spumă erau agăţate de marginea ca un fagure a acesteia, şi doar gura de un roşu umed se vedea de sub voal. Gura şi o pereche de urechi mici.”

   Cum credeţi că va decurge relaţia dintre cei doi combatanţi?  El a fost abandonat de mamă, nu se ataşează de nimic, şi caii îi schimbă des tocmai în acest scop.
    Ea, o persoană care nu vrea să depindă de nimeni, vrea un soţ pentru bani, şi pentru a răscumpăra plantaţia.
     Cine îi va deveni soţ? Baron ca şi tutore, va fi de acord cu alesul?
    Animozitatea dintre cei doi, certurile dese şi violente, dar şi atracţia incendiară, ne va face să vrem să descoperim neapărat finalul acestei cărţi minunate.

    Avem în carte şi personaje secundare, foşti sclavi, care se dovedesc a fi cine nu ne-am aştepta. Povestea de dragoste, sau nu, dintre Sophronia menajera, bucătăreasa, fata care a avut grijă de Kit, şi Magnus, supraveghetorul lui Baron, este şi ea pe gustul meu.

      Nota mea pentru carte este 10.

În curând-Piratul şi frumoasa lady, de Virginia Henley-Editura Miron

    Titlul original: The Pirate and the Pagan

   Sălbatecă precum o zeiță păgînă, Lady Summer mergea călare de-a lungul coastei din Cornwall. Se ocupase de contrabandă ca să salveze averea familiei, dar o căsătorie cu un bogătaș ar fi ajutat-o mult mai mult acum.
Lordul Ruark Helford părea răspunsul la toate rugăciunile ei.
     Dar cînd sărutările lui fierbinți, însetate, o conving să mintă și să facă gesturi nechibzuite de iubire, Lady Summer ezită. Oare acest lord arogant și chipeș putea să-i ofere dragostea adevărată la care visa?

Sursa foto si text: Editura Miron

O întâlnire neaşteptată, de Alissa Johnson-Colecţia Iubiri de poveste

  15.10.2016, apare cartea ,,O întâlnire neaşteptată” de Alissa Johnson. Face parte din Colecţia Iubiri de poveste şi poate fi achiziţionată de la chioşcurile de difuzarea presei împreună cu ziarul Libertatea.

Volumul al doilea al seriei Familia Haverston.

  Adelaide Ward nu și-a dorit să fie capul micii ei familii, dar, după moartea părinților, nu are prea multe opțiuni.
La 27 de ani, nu mai caută romantism sau pasiune, își dorește doar un bărbat care îi poate susține material familia și are suficienți bani ca să ajute la eliberarea fratelui ei din închisoarea datornicilor.
De aceea, singurul ei scop este să fie cerută în căsătorie de respectabilul, chiar dacă mai puțin atrăgătorul baron Robert Maxwell, înainte ca familia ei să fie cu totul ruinată. Soarta însă are alte planuri pentru ea.
Fermecătorul Connor Brice, fratele vitreg al baronului, caută de mult timp să se răzbune pe acesta. Și ce modalitate mai bună să găsească decât să i-o fure pe frumoasa domnișoară Ward?
O „compromitere“ rapidă și o căsătorie și mai rapidă ar fi doar începutul. Însă nu s-a gândit niciodată că Adelaide ar putea deveni mai mult decât un mijloc pentru a-și atinge scopul.
Acum trebuie să decidă ce este mai important pentru el – setea de răzbunare sau nevoia de a nu o pierde de soție pe Adelaide.

Sursa foto şi text: Cărţi Romantice

Trăiește în umbre. Nu exiști. Ești doar o fantomă.

            Balanţa puterii, de Monica Ramirez– Trăiește în umbre.

Editura: Tritonic
Anul apariţiei: 2013

Număr pagini: 363

Colecţia: Thriller & Mystery

Gen: Thriller, Romance

 Seria Alina Marinescu : 1.Asasin la feminin 2. Identități secrete 3. Balanța puterii 4. Bariere de fum 5. Abis 6. Recviem pentru un asasin

Trăiește în umbre. Nu exiști. Ești doar o fantomă.

Ultimii șapte ani au învățat-o să se resemneze în fața realității. A acceptat în cele din urmă că viața în cadrul Organizației Elite nu se măsoară în bine și rău, ci în rata de supraviețuire. Nu se știe câți asasini controlează Elite, dar ea este diferită. Cu toții sunt instruiți în arta de a ucide, dar ea a fost antrenată pentru mai mult. În urmă cu șapte ani, era încă Alina Marinescu, nefiind obligată să-și asume o nouă identitate în fiecare lună. Pe atunci, Alex Therein era încă în viață… mentorul ei, prietenul ei, iubitul ei, fundația întregii ei distrugeri. Povestea lor de dragoste a fost singurul lucru de care au avut vreodată parte, dar iubirea nu poate supraviețui în lumea lor opresivă. Violență, intrigă, iubire și ură, atracție și respingere într-o lume întunecată și complicată, Elite reprezintă opusul societății ideale. În această lume atât de secretă încât devine fantomatică, agenții operativi devin la fel de fantomatici. Odată intrați în joc, nu se mai pot retrage, nu pot pleca acasă la terminarea programului de lucru. Elite le acaparează viețile complet, invadându-le simțurile, intimitatea, de cele mai multe ori chiar gândurile.

„Seducător și puternic, enigmatic și romantic, un roman irezistibil.” Palm Springs Time

     De autoarea Monica Ramirez am auzit acum trei sau patru ani și am fost extrem de încântată când am descoperit că este româncă. Deși m-am bucurat că ea abordează mai multe genuri literare, trebuie să recunosc că inițial nu am dorit să citesc decât Viață dublă la Veneția și Fantoma de pe lac, două cărți cu iz (de) paranormal care mi-au încântat sufletul. Abia mult mai târziu am început să ascult sfatul altor cititori care mi-au recomandat seria Alina Marinescu. De ce așa târziu? Pentru că auzisem numai și numai păreri pozitive. Cu cât vedeam că lumea o laudă, cu atât deveneam eu mai sceptică. Până la urmă am început să citesc primul volum și nu cred că mai trebuie să spun ce impact a avut asupra mea, cât de fermecată am fost de poveste. 

   Știam că voi da de multă acțiune, bănuiam că thriller-ul și spionajul își dau mâna în această serie, dar nu mă așteptam la atâtea trăiri emoționale. Dragoste, ură, pasiune. Pentru prima dată mi s-a întâmplat să citesc o poveste thriller și să plâng atât de mult. 

    Cu toate că Alina este eroina acestei serii, ochii mei s-au intreptat mai mult spre Alex. El mi s-a părut cel mai captivant personaj. M-a marcat povestea lui, cum a ajuns să lucreze mai întâi pentru SSO (Serviciul Special de Operațiuni ce aparținuse odată Securitătii) și mai apoi pentru Elite, misiunea de a o seduce pe Alina, sentimentele pe care le avea pentru ea etc.balanta-puterii-1

    La vârsta de optspreceze ani, Alex Ştefănescu a fost arestat pentru conspiraţie împotriva Partidului Comunist, a fost pus sub acuzare şi executat peste şase luni. Apoi şi‑a făcut apariţia Alex Therein, recrutat de SSO pentru a deveni unul dintre cei mai buni agenţi ai săi. Peste câţiva ani, la ordinele acestora, o sedusese și o recrutase pe tânăra Alina Marinescu, transformând‑o într‑un asasin. Apoi Alex a salvat-o de influența SSO‑ului, numai pentru a o recruta din nou ca agent operativ pentru Organizația Operațiuni Anti‑Teroriste Ultra‑Secrete Elite, o entitate secretă care nu exista în mod oficial, condusă de oameni care nu existau, nu avea siglă sau titlu oficial, nu era înregistrată nicăieri şi nu făcea parte din niciun serviciu secret de informații.

    În rolul lui de mentor  a fost aspru, crud și brutal, iar Alina și‑ar fi dorit să‑l poată urî din cauza ca o manipulase, mințise și rănise, dar a sfârșit prin a-l iubi. Frapant este faptul că și Alex s-a îndrăgostit de ea, dar din păcate  relația lor nu a fost una normală și au încercat să se distanțeze puțin câte puțin ( aflați mai multe citind Identități secrete).

   După ce am terminat de citit volumul doi, am simțit nevoia să mă distanțez puțin. Parcă trecusem printr-un tăvălug emoțional, iar moartea lui Alex m-a răvășit complet. Abia după o săptămână am început să citesc (cu ceva emoții) volumul trei – Balanța puterii, gândindu-mă că mi-am revenit, dar imediat cum am dat peste un pasaj cu și despre Alex, pur și simplu am început să lăcrimez. Nu am crezut că o să-mi fie atât de dor de el. Partea bună e că în acest volum și-a făcut apariția un alt personaj pe care am ajuns să-l îndrăgesc destul de repede – Marius Stephano, agent special al Brigadei Antitero din cadrul CIA care a primit misiunea să o seducă pe Alina, dar care a sfârșit prin a fi el sedus.

    De asemenea, mi-a făcut plăcere să mă reîntâlnesc cu anumite personaje, precum Vallis, Roman, Scott si mai ales Ford Dukelman, un fost Navy Seal care activa ca agent operativ în cadrul organizației Elite de aproape două decenii, fost partener al lui Alex, dar și singura persoană în care acesta din urmă a avut suficientă încredere încât să-i dezvăluie câte ceva despre viața lui personală secretă. Însă m-am întâlnit și cu personaje noi pe care le-am îndrăgit, precum Kosmas, care este partenerul Alinei, dar și Webb, agent CIA, colegul lui Marius.

   Acțiunea din “Balanța puterii” se petrece după șapte ani de la evenimentele din “Identități secrete”. În toată această perioadă de timp, Alina a invătat în cadrul organizației Elite cum să se infiltreze, să seducă, să tragă cu urechea, să fure, să ucidă. Știa cum să suporte durerea și cum să o provoace altora. Este mult schimbată față de cum o știam eu din volumele anterioare, mult mai puternică, mai fermă, o femeie cu adevărat bătăioasă.balanta-puterii-2

Ultimii șapte ani o învățaseră să se resemneze în fața realităților vieții ei. Acceptase în cele din urmă că viața în cadrul organizației Elite nu era măsurată în bine și rău, ci în rata de supraviețuire. Nu știa câți asasini controla Elite, dar știa că ea era diferită. În mod normal, erau instruiți în arta de a ucide, dar, în ultimii șapte ani, ea fusese antrenată pentru mai mult.

   Deși au trecut șapte ani de la moartea lui Alex, durerea pierderii lui o resimte și acum. Face parte din ea. Iar toată suferința îndurată atunci a transformat-o  într-o femeie dură.

Alex Therein… mentorul ei, prietenul ei, iubitul ei, fundația întregii ei distrugeri. O sedusese și o recrutase, transformândo apoi întrun asasin de elită. Alex Therein… soțul ei, cu toate că mariajul lor nu fusese nimic altceva decât o fațadă pentru operațiunile în care erau trimiși de către Elite. Povestea lor de dragoste fusese atât de departe de normalitate încât devenise aproape disfuncțională, însă era singurul lucru de care avuseseră vreodată parte. Dragostea nu putea supraviețui în lumea lor fantomatică.

Îl iubise cu disperare, iar el îi murise în brațe, lăsândo singură, nu înainte dea o transforma în copia lui perfectă: o fantomă căreia moartea i se părea mult prea ușoară, pentru că în viața pe care o ducea acum existau doar două opțiuni: supraviețuiai, sau erai ucis.”

   De această dată, Elite își îndreaptă atenția spre organizația teroristă Al’Qaeda, în dorința de a afla cât mai multe informații cu privire la ascunzătorile liderilor din vârful piramidei. Interesul lor se intreaptă spre Bashir Al‑Fadhee, liderul organizației Brigada Martirilor, una din multele divizii Al’Qaeda. Deși se implică în tot felul de acțiuni, nimeni nu l‑a văzut vreodată și nici nu existau poze cu el. Unul dintre agenții sub acoperire s‑a infiltrat la nivel înalt în organizație și transmite informații cu regularitate catre Elite și așa s-a aflat de răpirea în Arabia Saudită a unui om de afaceri, patronul unei companii de import‑export care importă petrol în Statele Unite, dar care este și unul dintre informatorii Elite în Arabia Saudită, trimis pentru a monitoriza banii care ajung la organizațiile teroriste. La momentul răpirii, se afla în posesia unei dischete care conține informații strict secrete, iar Elite doreste sa punem mâna pe ea înaintea lui Al‑Fadhee.

   Alina este cooptată în această misiune strict secretă. Ea și Kosmas, noul ei partener, vor fi trimiși undeva în Golful Cassandra, Grecia, unde vor juca rolul unui cuplu de tineri proaspăt căsătoriți în luna de miere. Și pentru început, misiunea va fi una de supraveghere a celulei grecești Al’Qaeda, după care vor trebui să pătrundă în rețeaua lor internă.

    Dar se pare că și CIA este pe urmele lui Bashir Al‑Fadhee. Doi agenți sub acoperire au fost  trimişi să‑l găsească pe acesta, dar au fost omorâți. Inainte de‑a fi lichidați, au reuşit să trimită prin satelit conţinutul unei dischetei – o listă criptată care conţine identităţile reale a douăzeci de agenţi guvernamentali care lucrează sub acoperire. Iar dacă această listă va fi decriptată, toţi agenţii vor deveni extrem de vulnerabili

    Din păcate, Alina și Kosmas trezesc curiozitatea celor de la CIA. Nu le cunosc identitatea, nu apar în baza lor de date. Știu doar că au fost văzuți în mai multe puncte cheie ale afacerii ăsteia.  Marius Stephano, un agent special al Brigadei Antitero din cadrul CIA, primește ordinul să o seducă. Să menționez faptul că bărbatul este extrem de  atrăgător? Este înalt și suplu, cu pomeți înalți și buze pline, bine definite, ochii de un negru strălucitor conturați de gene dese, iar părul brunet îi ajunge pană la guler, dat după urechi. Ce femeie i-ar putea rezista?

“–Cine sunt? întrebă Marius, încă privind fotografia.

–Asta aş vrea să aflu și eu, răspunse Roger. Iam căutat fără nici un rezultat în baza noastră de date. Parcă nici nar exista. Sunt fantome.

–De ce te interesează identitățile lor?

–Naş putea săţi spun ceva concret, dar au fost văzuţi în mai multe puncte cheie ale afacerii ăsteia. Poza asta a fost făcută săptămâna trecută în Yemen. Apar şi dispar la fel de misterios. Vreau săi găseşti. Sugestia mea ar fi să abordezi fata. Încearcă so cunoşti, să vezi de unde vine.

–Cât de bine ar trebui so cunosc? întrebă Marius pe un ton amuzat.

–Cât de bine e nevoie, îi răspunse Roger în același fel.”

Întâlnirea dintre Alina și Marius va avea lor în Grecia, iar ceea ce se va petrece între cei doi va face să palpate inima oricărei ființe romantice. Începând din acest moment povestea mi s-a părut mult mai incitantă! Nu mi-a venit să cred că Alina se poate îndrăgosti atât de ușor după ceea ce i s-a întâmplat cu Alex. Cât despre Marius, în loc să o facă pe ea să se îndrăgostească până peste cap, s-a trezit că el este cel fermecat de ea.

Sper că fragmentele de mai jos să vă stârnească interesul!

“Alina făcu o grimasă în gând. Nu se mai simţise în felul acela de… ei bine, de fapt nu se mai simţise niciodată în felul acela. De obicei era calmă şi controlată, nimeni nu reuşea so tulbure. Iar acum, bărbatul acesta misterios şi frumos cu părul brunet şi privirea pătrunzătoare îi provoca o furtună de proporţii în suflet.”

Alina simți un val de căldură în pântece. Senzația era plăcută și o intriga. Se mișcară lent în ritmul muzicii, privinduse tot timpul în ochi. Privirea lui întunecată aproape o hipnotiza. Expresia lui era blândă și seducătoare, dar Alina intuia și altceva nu departe de suprafață. Tristețe? Felul în care o privea o tulbura până în adâncul sufletului, făcândo să uite cine și ce era, de ce se afla acolo. Nui mai păsa de nimic, pierzânduse tot mai mult în ochii acelui bărbat care părea aproape ireal.

O mângâie delicat pe obraz în timp ceş i înclina capul pentru ai atinge buzele cu ale lui. Un sărut uşor, buzele lui calde abia atingândule pe ale ei. Alina se trezi că adâncește sărutul, lipinduş i mai mult gura de a lui. Ca și cum ar fi avut o voință proprie, mâinile i se înfipseră în părul lui, aproape gemând de plăcere la gândul că era întradevăr la fel de moale şi mătăsos pe cât părea. Se retrase amețită şi cu răsuflarea tăiată, simțind cum o căldură plăcută îi urca pe șira spinării.”

Alina îşi întoarse privirea. Atracţia pe careo simţea pentru acest bărbat misterios era atât de puternică încât o îngrijora. Emoţii contradictorii începură să se ciocnească în interiorul ei, dar nu avea absolut nicio intenţie să le analizeze în acel moment. Nu putea. Trecuse prea mult timp, plus că în trecut genul acela de emoții îi provocaseră mult prea multă durere.”

“Era perfectă. Dar cine era? Şi ce putea face ca so protejeze? Cicatricile pe care le văzuse pe corpul ei îi dezvăluiseră că nu putea fi o femeie obişnuită. Dacă se dovedea că era implicată în vreun fel cu Al’Qaeda, oare ar vânao? Închise ochii îndurerat când realitatea îl izbi cu puterea unui cutremur. Nar fi avut de ales. Brusc realiză că singura metodă prin care o putea salva, cel puțin pentru moment, era săi mai acorde timp.”

   Gândiți-vă că nu am făcut decât o introducere în acțiunea cărții. V-am povestit cam 10 % din ce se întâmplă în “Balanța puterii” și asta pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întamplă mai departe cu Alina și Marius, reacția ei când a aflat că totul nu a fost decât o misiune (sau nu?) și mai ales, ce anume a făcut-o pe Alina să creadă că Alex nu este mort.

   “Balanța puterii” este un roman fascinant, o lectură antrenantă ce dispune de numeroase întorsături de situație, mister, trădări, secrete, manipulări, dragoste, care te răscolește datorită profunzimii trăirilor emoționale ale personajelor.

NOTA 10 +Editura Tritonic

Cartea Balanța puterii,de Monica Ramirez a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sub asediul iubirii, de Johanna Lindsey

Titlul original: Surrender My Love

Traducerea: Alina Rogojan

Editura: Alma

Număr pagini: 289

Colecţia: Iubiri de poveste

   Lindsey a scris prima ei carte, Mireasa captivă în 1977. Cartea a fost un succes, aşa cum au fost cele 49 de romane care au urmat. Cele mai populare cărţi ale ei sunt poveştile despre familia Malory, o saga Regency.

   Poveştile lui Lindsey sunt cunoscute pentru eroinele şi eroii dominatori. Personajele masculine sunt întotdeauna alfa-masculi,  puternici, libertini şi senzuali.

Cartea de faţă nu face excepţie. Personajul masculin este descris mai mult decât convingător.

,,Nu doar că avea un trup ce-ar fi stârnit invidia zeilor nordici, ci fusese binecuvântat şi cu un chip ce amintea de al unui înger, cu ochi care puteau fi întunecaţi ca o furtună de vară sau deschişi ca argintul lustruit, pomeţi proieminenţi ce încadrau un nas cu formă perfectă şi sprâncene subtil arcuite la fel de negre ca pana corbului, precum coama de păr lung şi bogat. Avea totodată buze atât de senzuale, încât toate femeile pe care le întâlnea tânjeau să îi descopere gustul.”

     Aflat într-o misiune chipeşul viking Seling Haardrad este atacat de hoţi şi aproape îşi pierde viaţa. Ajuns în cele din urmă la Gronwood că să ceară ajutorul stăpânei ţinutului, Lady Erika, este considerat spion şi aruncat în temniţele castelului. Ba mai mult, aroganţa lui o face pe Erika să pună să fie biciuit, iar ceea ce îl ţine în viaţă, în ciuda durerii şi a febrei care îi chinuie trupul, este un singur gând: răzbunarea!
Curând roata se întoarce, sora lui Seling, Kristen, vine să-i pledeze nevinovăţia sprijinită de o armată impresionantă, şi evident, iese învingătoare din această înfruntare. Acum este rândul lui Seling să o ia prizonieră pe Erika. Deşi o pune în lanţuri în camera sa, nu este interesat să îi plătească cu aceeaşi monedă şi să-i facă vreun rău fizic, ci să înfrângă spiritul mândru al acestei ,,regine de gheaţă”, cucerind-o cu o armă care nu a dat greş niciodată: pasiunea. Se pare că lui Seling i s-au aprins călcâiele după superba daneză.

,,Frumuseţea ei nu era ceva de care să se fi bucurat de la început, căci le făcuse pe surorile ei să o hărţuiască ani buni. Avea pomeţi înalţi, un nas scurt şi drept, buze trandafirii şi pline. Ochii îi erau albastru şters, cu gene dese şi sprâncene uşor arcuite. Însă mândria ei era părul ei lung şi auriu, cu nuanţe foarte subtile de roşcat.
Era o femeie înaltă în comparaţie cu oameni printre care trăia. Dar avea oasele mici, ceea ce îi dădea un aspect delicat, fragil. Deşi nu se putea spune că ar fi fost slabă. Rotunjimile ei erau pline şi sculptate exact cum trebuia, sănii ei, mai mari decât majoritatea, dar bine proporţionaţi în raport cu silueta ei, picioarele lungi zvelte şi ferme.”

    Că să evite o vărsare de sânge, mai ales că şi regele era oaspetele castelului, Seling o va lua de nevastă pe Erika, astfel că, cei doi se vor preface a fi îndrăgostiţi. Sau poate chiar sunt îndrăgostiţi, dar nu realizează?
Certurile dintre cei doi sunt comice, mai ales că Erika nu suportă femeile din preajma lui Seling. Oare este geloasă?

,,Nu se putea abţine. Ţipa cât o ţineau rărunchii, făcând capetele să se întoarcă brusc şi munca să înceteze peste tot. Apoi îşi ridică fustele şi fugi în casă, nu pentru a se retrage, ci pentru a găsi o armă. Avea de gând să îl castreze pe ticălosul cu care era căsătorită, apoi s-o ţintuiască pe ibovnica lui de grindă, spânzurată în propriul păr.
Aruncă spre el cu ce mai rămăsese de la masă, ambele boluri de lemn cu resturi de terci în ele, câteva bucăţele răzleţe de pâine şi brânză, lingurile, solniţa-toate zburară prin aer spre capul lui Seling. Dacă ar fi putut ridica banca de la pământ, ar fi aruncat-o şi pe aceea.”

Cum vor reuşi cei doi să facă pace?
Cine este cel care i-a omorât pe toţi cei plecaţi în misiune si aproape l-a ucis pe Seling? Vor încerca să descopere criminalii, sau va fi prea târziu şi vor cădea în plasa lor?
O poveste superbă, mai ales că avem ocazia să vedem ce mai fac cuplurile Brenna şi Garrick, părinţi lui Seling şi Kristen. Avem ocazia să asistăm şi la năbădăile cuplului Kristen şi Royce,.
O carte care vă binedispune.

Nota mea este 10.

„Uneori când visez…”, de Lucian Dragoș Bogdan

Editura: Tritonic

Colecția: Cașmir

Anul: 2015

Număr pagini: 224

     Există cărți care plac, cărți bune care ajung la suflet și care sunt o adevărată delectare pentru minte, însă există și cărți extraordinare care te atrag și te țin captiv, te transformă în personaj și te obligă să faci față tuturor emoțiilor, lăsându-te preț de câteva zile, incapabil să mai asimilezi alte povești, din alte file. Într-o perioadă în care editurile abundă în cărți bune, Tritonic ne prezintă, în colecția „Cașmir”, o carte sublimă, originală, o poveste fascinantă, despre dragoste și despre cum poți să străbați prin ceea ce-ți oferă viața, descoperind mereu iubirea.

   Trebuie să recunosc, încă de la început, că titlul este unul cu care am rezonat perfect, eu fiind o visătoare incurabilă. Așadar… „Uneori când visez…” e un titlu care captează esența unei cărți în care participi cu sufletul la gură, o carte care se lasă descoperită și transmite trăiri pe care cititorul nu le va uita ușor.

   Lucian Dragoș Bogdan, autorul acestei uluitore cărți este un fin observator, dar și analist al psihologiei feminine, un pictor care folosește stările sufletești feminine ca nuanțe în conceperea unui tablou sublim. Deși este cunoscut în principal ca un autor de romane S.F., Lucian Dragoș Bogdan dovedește că talentul său de scriitor trece de granițele unui singur gen literar, putând fi capabil de a aborda cu succes, și alte genuri.

   Iată ce scrie autorul pe coperta cărții: „Este o carte despre visurile cu care pornim la drum, despre maturizare, despre alegerile pe care le facem în viață și, nu în ultimul rând, despre ce înseamnă, de fapt, dragostea”.

   Despre iubire și despre complicațiile aduse de aceasta s-a scris mult… foarte mult, iată de ce sarcina unui scriitor care abordează o astfel de temă este una dificilă, mai ales dacă intenția acestuia este să scoată o operă originală… iar Lucian Dragoș Bogdan reușește acest lucru foarte bine.

   Povestea, una specială prin modalitatea de raportare a trăirilor personajelor la evenimentele ivite în viață, dar și prin stilul subtil și atât de bine documentat al scriitorului, este una care nu-ți mai permite să lași cartea din mână. Plecând de la aceste considerente, o să vă dezvălui pe scurt, câteva elemente din subiectul cărții: Melati, o tânără foarte inteligentă, studentă la Facultatea de Fizică şi Ştiinţă din Indonezia, este pe cale să obțină un loc la Oxford. Dacă pentru alți studenți, această veste ar fi fost una extraordinară, pentru Melati, entuziasmul este estompat de gândul la o posibilă sarcină și complicațiile care reies de aici. Faisyal, iubitul lui Melati, este un personaj cu un caracter slab, lipsit de inițiativă, laș și incapabil de a lua decizii importante. Când sarcina fetei devine o certitudine, lucrurile se complică suficient de mult, încât adevăratele caractere să fie scoase la suprafață. Dacă Melati va păstra copilul sau va face avort, veți afla numai citind cartea, iar făcând asta, veți avea parte nu doar de o lectură interesantă, ci și de o emoție intensă… pentru că povestea nu se petrece într-o lume cu concepții deschise, ci în tradiționala Indonezie, unde normele religiei musulmane impun reguli stricte pe care personajul feminin principal le-a încălcat și ar putea fi aspru judecată pentru asta.

„Și inevitabilul s-a produs. Doctorița mi-a transformat temerile în certitudine. M-a privit peste ochelarii cu rame subțiri, mi-a zâmbit și mi-a spus:

-Ești însărcinată!”

„Mi-am mângâiat abdomenul pătrunsă de o stare greu de descris. Era o combinație de bucurie și de incredulitate în fața lipsei oricărui semn fizic vizibil. Oare chiar se născuse un nou univers, acolo, de a cărui prezență să nu fiu conștientă încă?”

    Într-o lume dominată de circumstanțe atât de potrivnice unei sarcini neprevăzute, cartea scoate la iveală ideea de relații și de schimbările prin care acestea trec atunci când personajele sunt supuse unor evenimente obscure. Unele relații devin mai puternice, altele nu sunt ceea ce par și se destramă, devenind numai amintiri, însă dincolo de toate acestea, personajul principal face o adevărată călătorie pornind de la ceea ce a visat dintotdeauna, până la ceea ce i-a oferit, în realitate, existența. E o călătorie a emoțiilor, a descoperirilor de sine, a temerilor și a depășirii acestora, un voiaj care nu face decât să transforme personajul principal, dintr-o tânără fragilă, cu multe vise, într-o femeie puternică, capabilă să dovedească celor din jur că este responsabilă pentru deciziile pe care le ia.

    Scriitorul pictează întregul tablou al zbuciumului sufletesc, folosind persoana I-a și dovedind astfel că este un abil cunoscător al psihologiei feminine. Implicarea cititorului în poveste și în trăirile personajelor este mult mai mare atunci când povestea este la persoana I-a, însă dincolo de acest fapt, scriitorul are abilitatea de a lucra cu cuvântul cu o deosebită măiestrie.

Stilul autorului, deși simplu și accesibil, este imprimat cu o melodie a emoțiilor, o melodie care face din această carte, una fascinantă.

„Spre mirarea mea, van Rijn mă aștepta în fața clădirii.

-Nu știam dacă mai vrei să intri în biroul meu, după tot ce ai trăit ieri acolo…

Am rămas interzisă. Era prima dată când întâlneam un bărbat care se gândise la implicațiile profunde ale unui lucru. Părea din alt film”.

„Faysial a insistat. Era dispus să accepte orice oră și zi. Îmi forța mâna, iar singura șansă să scap de el era să i-o retez. Dar nu mă simțeam în stare să fac asta. Recunosc că, undeva – în adâncul sufletului – încă mai simțeam ceva pentru el. Probabil că asta avea să dispară abia când altcineva avea să-și facă loc în inima mea. Sau nici atunci în totalitate. Nu știam, la vremea aceea”.

    Cele 15 capitole conturează o traiectorie ascendentă plină iluzii și deziluzii, de căutări și de renunțări, de descoperiri ale caracterului feminin, ale relațiilor schimbătoare în funcție de circumstanțe.

Recomand cartea tuturor celor care vor să se lase surprinși de originalitatea unei povești intense și profunde, celor care vor să asculte ritmul unei povești fascinante despre iubire și despre viață.Editura Tritonic

 

Cartea „Uneori cand visez…”, de Lucian Dragos Bogdan, a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Obsesia, de Nora Roberts-Colecţia Blue Moon

Editura: Litera

Apariţie: septembrie 2016

 

Număr pagini: 160

 Colecţia: Blue Moon

     Naomi Bowes și-a pierdut inocența în noaptea în care și-a urmat tatăl în pădure. Eliberând-o pe tânăra ținută captivă de el, copila de nici doisprezece ani a dezvăluit crimele oribile ale tatălui său. Dar păcatele lui Thomas David Bowes o urmăresc, chiar și atunci când e la un pas de fericire.
Devenită un fotograf de succes și trăind sub numele de Naomi Carson, ea a găsit un loc pe care să-l transforme în căminul mult visat – o casă veche, ce necesită reparații, aflată la mii de kilometri distanță de tot ceea ce a cunoscut vreodată. Naomi își dorește o existență solitară, dar locuitorii din Sunrise Cove se dovedesc a fi foarte prietenoși și reușesc să-și croiască drum către inima ei – mai cu seamă chipeşul Xander Keaton.
Naomi simte că nu mai poate rămâne în izolarea ei și știe că relațiile prilejuite de noua sa viață sunt ceea ce ființa ei a râvnit în taină dintotdeauna. Dar păcatele tatălui său pot deveni o obsesie, și, așa cum Naomi știe deja, trecutul ei este un coșmar care o urmărește necontenit.

 Sursa foto şi text: Editura Litera

REGULA NUMĂRUL UNU-SĂ N-AI ÎNCREDERE ÎN NIMENI REGULĂ NUMĂRUL DOI-TOATĂ LUMEA ARE INTENŢII ASCUNSE

Dragostea nu are reguli, de Amanda Quick-suspans, pasiune, pericol şi o sticlă de votcă

Editura: Lira

Titlul original: Trust No One

Număr pagini: 287

Colecţia: Cărţi Romantice

     Jayne Ann Krentz născută Jayne Castle (23martie 1948) în Colb,California,Statele Unite ale Americii), este o scriitoare americană de romane de dragoste. Autoarea unui şir de bestsell-uri New York Times în şapte pseudonime diferite.
Jayne Ann Krentz, Amanda Quick, Jayne Castle, Stephanie James, Jayne Bentley, Jayne Taylor, Amanda Glass.
Jayne Ann Krentz scrie cărţi romantic-suspense. Cele contemporane au fost publicate sub numele de Jayne Ann Krentz, cele istorice-Amanda Quick, şi cele futuriste-Jayne Castle.
A câştigat un B.A. în Istorie la Universitatea din California- Santa Cruz, şi a continuat cu obţinerea diplomei de master în Bibiotecomie de la San Jose State University din California.
Înainte de a începe să scrie a lucrat ca bibliotecar în două biblioteci- academice şi corporative.
În prezent este căsătorită şi locuieşte cu soţul ei Frank în Seattle, Washington.

REGULA NUMĂRUL UNU-SĂ N-AI ÎNCREDERE ÎN NIMENI
REGULĂ NUMĂRUL DOI-TOATĂ LUMEA ARE INTENŢII ASCUNSE

,,Dragostea nu are reguli” este scrisă sub pseudonimul Jayne Ann Krentz.

      Grace Elland găseşte o sticlă de votcă lângă cadavrul şefului său Sprague Witherspoon, iar asta nu este o întâmplare. Sticla este menită să-i readucă în memorie evenimente înspăimântătoare din trecut.

,,Sentimentul de panică ameninţă să o sugrume. Nu se putea întâmpla aşa ceva, nu din nou.
E acelaşi vis vechi, îşi zise în sinea ei. Te afli în mijlocul unui coşmar, dar eşti trează. Respiră. Concentrează-te, la naiba, şi respiră! Respiră. Cuvintele acelea magice avură darul să o scoată din starea de şoc în care intrase din cauza panicii. Ecoul paşilor se pierdu undeva în trecut. Rece ca gheaţa, adrenalina îi invadă corpul şi o trezi brusc la realitate. Se afla în aceaşi cameră cu un mort şi, deşi era singură că paşii pe care îi auzise veniseră din coşmarurile ei, există încă o mare probabilitate ca ucigaşul să se afle undeva prin apropiere.”

    Un scenariu asemănător: o femeie moartă într-o pivniţă, un copil de câţiva ani legat, şi un criminal care se reîntoarce pentru a termina treaba începută. Grace a reuşit atunci să salveze copilul, folosind o sticlă de votcă ca armă de apărare rănindu-l pe criminal si reuşind astfel să fugă. De această dată un alt mort. Coincidenţă? Sticla de votcă exact aceaşi marcă. Coincidenţă? Nu cred!

    Cine îl omorâse pe Sprague? Grace şi-a propulsat şeful pe culmile succesului cu ajutorul unei cărţi de bucate şi a sloganurilor motivaţionale de pe blog. Millicent era contabilă la imperiul financiar Witherspoon, Kristy era secretară angajată de câteva luni. Cele trei angajate sunt bănuite şi de delapidarea unei sume fabuloase din cadrul firmei.
Nyla Witherspoon fiica celebrului om avea şi ea motive să îşi ucidă tatăl. Dorea moştenirea, iar relaţiile cu tatăl său nu erau deloc bune. Logodnicul Nylei, ,,Domnul perfect”, se pare că este şi el prea perfect pentru a nu avea de-a face cu banii Nylei.

   Grace se retrage în casa copilăriei sale pentru a-şi reorganiza viaţa şi încearcă să pună în practică tot ce a învăţat despre gândirea pozitivă. Toate intenţiile ei bune sunt subminate de cea mai nefericită întâlnire aranjată din lume, căci seara ei împreună cu celebrul investitor Julius Arkwright a fost mai mult decât ciudată. Nu are nimic în comun cu un bărbat care trăieşte doar pentru a face bani, dar acesta, un fost puşcaş marin, posedă anumite calităţi care îi pot fi de folos lui Grace. Aceasta îl ,,mituieşte cu un coş de picnic”, pentru a deveni şi consultantul ei în vederea unei noi cariere în muncă.
Julius acceptă, mai ales că:

,,Era o femeie mai degrabă minionă. Chiar şi cu pantofii aceia incredibil de sexi, cu toc ridicol de înalt, pe care îi purtase toată noaptea, de-abia reuşea să treacă de umărului lui. Dar se mişca elegant, ca o dansatoare. Avea un aer delicat şi plin de graţie…dar şi o putere ascunsă. Nu-i simţise puterea feminină pe care o degaja decât atunci când o ridicase pe scaunul din maşină.
Părul ei avea culoarea unui whisky vechi. În noaptea asta şi-l prinsese într-un coc, sus, în vârful capului, probabil în încercarea de-a părea mai înalta. Coafură îi scotea în evidenţă ochii, care erau de o nuanţă interesantă de chilimbar şi verde. Când îl privise, avusese de fiecare dată senzaţia neliniştitoare că putea vedea mult mai multe decât voia el să le dezvăluie în general altora, lucruri pe care le ţinea ascunse faţă de restul lumii.”

    Se pare că pentru Grace, Julius este bărbatul perfect pentru a o ajuta atunci când devine evident că un hărţuitor este pe urmele ei. Numărul victimelor creşte, iar sticla de votcă este nelipsită.
Cine are de gând să o distrugă pe Grace, dar şi pe cei din jurul ei?
Vor reuşi cei doi să găsească adevăratul criminal/criminali, înainte de a fi prea târziu?
Demonii trecutului vor fi învinşi? Vor reuşi Julius şi Grace să meargă mai departe?

   O carte foarte frumoasă marca Amanda Quick, unde avem toate ingredientele: suspans, pasiune, pericol. O lectură relaxantă.

Nota mea: 10.

-Sînt deja pe jumătate îndrăgostit de tine și nici nu știu cum te cheamă. -Spadă, șopti ea. Spadă Wilde.

Uliul și porumbița de Virginia Henley-un nou început

Titlul original: The Hawk and The Dove
An apariţie: 2016
Editura: Miron
Traducere: Andreea Radu
Nr. pagini: 367
Gen: Historical Romance, Romance

    Virginia Henley are darul de a crea o poveste fascinantă despre pasiune, iubire și frânturi de istorie. Uliul şi porumbiţa este cartea ce oferă detalii picante despre viața la curte, dar mai ales despre obiceiurile reginei Elisabeta, un personaj istoric destul de controversat. M-a dus cu gândul la un alt titlu-Skye O’Malley de Bertrice Small. Diferite ca și format, dar tratează aceleași probleme-conflictul dintre Irlanda şi Anglia, trădări le pentru putere şi oameni care au scris file de istorie.
    Vor fi destule aspecte menite să ne facă cunoștință cu traiul de la curte, intrigi, spioni, bogăție, desfrâu și persoane ar vinde şi pe Diavol numai să intre în grațiile Reginei Fecioară sau Gloriana.

     Anul 1586

    EA: Sara Bishop este cea mai mare dintre surori, dar ultima din preferatele familiei. Mama ei este la a treia căsătorie, iar surorile vitrege care le are sunt nişte “vrăjitoare”. Obişnuiesc să râdă de ea şi o urăsc pentru atracţia pe care o emană, dar şi pentru spiritul liber. Este bătută frecvent de tatăl vitreg, reverendul Bishop, jignită, considerată o corvoadă. Lipsa zestrei este un simplu pretext pentru a trece cu vederea cererile în căsătorie care se ivesc la tot pasul. Are sânge irlandez și un sex-appeal care îi creează numai probleme, dar nici că-i pasă, vrea doar să scape de familia ei cu orice preț. Pentru cei din jur este o ispită, asemuită de multe ori cu Diavolul:

“Părul îi era ca de foc, flăcări topite, gura, voluptuoasă și curbată, iar ochii verzi îi erau scoși în evidență de sprîncenele întunecate și de genele lungi și negre. Lîngă ochiul stîng, pe partea cea mai de sus a pometului, avea o aluniță.”


   O luminiță apare în viața ei când un avocat se prezintă pentru a-i cumpăra terenul moștenit de la tatăl său din Irlanda. Numai că ea refuză oferta misteriosului bărbat, fără să știe că este din partea lui Shane Hawkhurst.

   EL: Shane Hawkhurst sau Zeul Mării, așa cum prefera să îi spună însăși Elisabeta, Regina Angliei. După șase luni de călătorit pe mare, în sfârșit se întoarce acasă cu o pradă consistentă. Nu doar regina îl aștepta cu nerăbdare pe frumosul bărbat, ci și familia. Tatăl său vitreg era grav bolnav și toți erau îngrijorați. Deși sângele își striga drepturile, el mereu fusese crescut ca și cum ar fi fost fiul legitim și acum urma să primească inclusiv titlul, ducând mai departe tradiția. Singura dorință a lui Sebastian Hawkhurst era ca Shane să se căsătorească şi să dobândească liniştea. Mustrat de conștiință și mult prea ocupat să fie alături de regină de a afla cât mai multe informații pentru O’Neill, tatăl său din Irlanda, îl deleagă pe avocatul său ca să-i găsească o soție.
   Iar alegerea avocatului este spontană: Sara Bishop alias Spadă Wilde, o tânără perfectă pentru acest spirit năvalnic.

   Propunerea este acceptată, iar Sara este în al nouălea cer, în sfârșit un lord o dorea de soție, numai că speranțele i se spulberă când în ziua nunții mirele nu se prezintă, ci împuternicitul lui, fratele mai mic, Matthew Hawkhurst. Scopul era să îl reprezinte și să o lase pe tânăra mireasă pe proprietatea sa la Blackmoor Hall, în apropierea de pădurea Exmoor, o zonă izolată, ferită de societatea londoneză și de cei care ar fi putut să îi descopere secretul. Sătulă să fie manipulată de bărbați, întoarce situația în favoarea ei și îl anunţă pe actualul cumnat că nu-i va respecta dorința, ci va merge la mătușa sa, la curtea reginei și va plănui răzbunarea. Trebuie să devină cu orice preţ amanta lui Shane, soțul său și să îl pedepsească așa cum știe mai bine. Să simtă și el ce înseamnă neputința, să o dorească, să o iubească și să-i fie sclav.
    Planul are sorți de izbândă pentru că fără voia ei îi atrage atenția Uliului/Zeului Mării, iar Shane va dori să cunoască ființa care l-a năucit din prima clipă cu trupul ei dezgolit… în plină noapte.
    Ar fi putut avea orice femeie, era conștient de virilitatea sa și de puterea care i-o conferea statutul social, numai că nu era … ea. Fusese plecat pe mare și jefuise nave pentru plăcerea reginei, dar întotdeauna își asigurase partea din transport. Acum era momentul să se bucure de această întârziere și în loc să fugă repede după alaiul reginei, alege să mai rămână.

“-Sînt deja pe jumătate îndrăgostit de tine și nici nu știu cum te cheamă.
Spadă, șopti ea. Spadă Wilde.
El o sărută din nou. Sărutul lui zăbovea și era atît de plăcut încît Sara își simți genunchii cedînd. Se topi la pieptul lui, cu sînii striviți de trupul său puternic. Hawk șopti, fără să întrerupă atingerea:
Shane Hawkhurt.
Inima Sarei se opri pentru o clipă, apoi începu să bată mai tare ca un ciocan, iar gîndurile i se transformară în mii de scîntei. Ghidată de instinct, duse mîinile spre brîul lui și căuta mînerul cuțitului pe care îl văzuse mai devreme. Îl trase din teacă și făcu un pas înapoi.
Ticălosule!
El dădu capul pe spate și rîse din toată inima, fiindcă tînăra din fața lui nu se înșela.”

   Simpla prezență a Sarei la palat, privirile care și le aruncă cu subânțeles, săruturile pasionale care i le fură prin alcovuri întunecate îi vor aduce din ce în ce mai aproape.

“se numea Shane. Era irlandez. Era prințul Irlandei. Totul era inevitabil, de parcă ar fi știut că destinele lor aveau să fie legate pentru totdeauna, și că fuseseră așa încă de la începuturile timpului.”

   Atmosfera de la curtea reginei este îmbătată de mirosul puterii și a dorinței. Tot ce contează este Elisabeta, ea dă tonul în orice și toți trebuie să îi facă pe plac. Pregătirea zilnică este minuţioasă, cel puţin câteva ore îi ia pentru a se decide cu ce se îmbrăcă, îi place opulența, pietrele prețioase, sutele de rochii, are temperament de nestăpânit şi o caracterizează zgârcenia. Însoțitoarele ei trebuie să fie șterse pentru ca ea să iasă în evidență, are alergie la cuvântul căsătorie și pedepsește orice femeie din jurul ei care îndrăznește să îi nesocotească ordinele. Pe lista ispitelor cu care regina va concura va fi şi Spadă Wilde. Essex și Hawkhurt sunt preferații reginei, ei trebuie să se lupte pentru favorurile ei, dar când apare frumoasa irlandeză, Shane acţionează și o convinge să îi devină amantă.
    Va fi nevoit să facă multe compromisuri, dar cumva simte că această femeie merită din plin. Va avea ochi doar pentru Sara/Spadă, fără să ştie că îşi vinde sufletul chiar soţiei sale, mult prea dornică să îl incite, să îl înnebunească cu trupul ei.

   Ce planuri are Sabre/Spadă Wilde și ce aventuri va trebui să treacă pentru ca sufletul lui Shane să fie al ei, chiar va fi un deliciu pentru cititor. Partea inedită este că va contribui inclusiv la sfidarea reginei şi va pregăti câteva surprize care o vor scoate pe suverană din fire. :)

    Uliul și porumbița sunt două simboluri, două creaturi care separat își duc propria viață, dar împreună sunt atât de asemănătoare. Deși uliul este prădător și oricând ar putea să distrugă inocența porumbiței, preferă să aștepte şi să descopere misterele acesteia. Așa sunt Shane/Zeul Mării și Sabre/Spadă, două caractere diferite, dar împreună ar putea crea perfecţiunea.

     A fost o plăcere să citesc Uliul și porumbița, m-am simțit bine, am zâmbit, m-am încruntat și am apreciat momentele cu picanterii de la curtea regală. Povestea dintre cei doi, suspansul și adrenalina de la tot pasul dau acestei cărți savoare. Uliul și porumbița este o carte despre speranțe, dorințe, vise, lupte și iertare. Este o poveste de dragoste frumoasă, creată parcă pentru sufletul meu.

Îndrăzniți, citiți, descoperiți.

    Mi-aș fi dorit ca traducătoarea să nu traducă apelativul dobândit de Sara la doar patru ani. Ea ar fi trebuit să rămână Sabre-nu Spadă. Suna mult mai bine în viziunea mea, iar Sara ar fi fost mult mai feminină.

Editura Miron

Cartea Uliul şi porumbiţa de Virginia Henley este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili

Surse foto: pinterest.com

by -
21

EL ESTE MAREA EI IUBIRE... EA ÎL INNEBUNESTE PRIN TOATE GESTURILE EI...

Destinule, să te vedem ce poţi!, de Rebecca Radd

Editura: Victor, 2014
Număr pagini:332

     Rebecca Radd este o tânără scriitoare în vârstă de  17 ani şi are deja publicate două cărţi. Pasionată de artă în general, Rebecca a scris “Destinule, să te vedem ce poţi” la 15 ani. În prezent locuieşte în Bucureşti alături de familie şi urmează un liceu economic. Ea deţine un blog şi este îndrăgostită de artă. Îi place ciocolata,  drumeţiile, să danseze şi să citească. “Slăbiciunea mea eşti tu” este cea de a doua carte publicată.

EL ESTE MAREA EI IUBIRE…
EA ÎL INNEBUNESTE PRIN TOATE GESTURILE EI…

”Cum ar fi dacă te-ai trezi într-o zi şi iubirea vieţii tale nu ar ştii cine eşti? Îţi spun eu, groaznic.
Salut, numele meu este Spencer şi viaţa mea este o luptă continuă cu destinul. Mă lupt în fiecare zi pentru a-l face pe el să se îndrăgostească din nou de mine, să-şi amintească de ce ne iubim. Faptul că sunt acolo lângă el în fiecare zi, dar el nu-şi aminteşte nimic de mine îmi aduce, în mod paradoxal, atât alinare cât şi suferinţă. Să ştiu că sunt lângă el, însă nu-i pot alina durerea şi nu-i pot atinge sufletul. Deşi inima îmi e frântă în mii de bucăţi, continui să lupt.
Pentru el, pentru mine…pentru noi. Nu pot lasă să se termine totul aşa. Viaţa mea fără el e lipsită de lumină. Atunci când nu e lângă mine, culoarea şi muzica dispar. Rămâne în urmă numai un loc obscur, rece, uitat de lume. Trebuie să lupt şi să sper fiindcă aşa ar fi făcut şi el. Dar cu toate astea, mi-e greu. Uneori simt că vreau să renunţ, la mine, la lume, la viaţă…dar nu pot, pentru că aş renunţa la toate, dar nu la el.”
,,Deşi mulţi spun că iubirea adevărată există doar în poveşti…e o minciună. Alături de el, mi-am creat o lume perfectă. Am zburat împreună şi am încercat să atingem stelele. Viaţa mea începe şi se termină cu el, chiar dacă n-o ştie. El este cel care îmi dă aripi să zbor, sau cel care mi le frânge.”

    Cuvinte sfâşietoare de la o tânără de douăzeci de ani. Spencer White este o persoană raţională, dar cu spirit libertin. Ea studiază la o simplă facultate cu profil economic, dar are vise măreţe. Este ambiţioasă şi nu renunţă niciodată până când lucrurile nu ies aşa cum îşi doreşte ea. Spencer are şi o parte întunecată, pasionată de petreceri şi poker, este genul de fată echilibrată care ştie să jongleze cu personalitatea ei.
    Ziua în care a aflat despre amnezia iubitului ei, îi dă fiori şi acum.
    După o perioadă în care el era ocupat cu antrenamentele de box, era plecată, cei doi îndrăgostiţi nu s-au văzut un timp.
    Spencer, încrezătoare,  apare la uşa familiei, unde o mamă îndurerată o anunţă despre amnezia fiului său. Ce poate fi mai dureros ca:

-,,Hei, bună! Ce…ce faci? Îi spun eu încet.
Mă priveşte fix, neschiţând vreun gest.
-Bine, iar tu eşti? Mă întreabă el încruntându-se uşor.
-Nu îţi aminteşti?
-Scumpo, nu mă înţelege greşit! Arăţi bestial, aşa că îmi pare sincer rău dar nu…nu-mi amintesc.”

    Robbie Walker este tipul cu aer irezistibil după care toate fetele sunt înnebunite. Poate fi comparat uşor cu seducătorul Adonis. Cu părul negru şi ochi întunecaţi, el pare că promite fericire veşnică. Este un petrecăreţ, temperamental şi curajos. Într-un cuvânt, o provocare pentru toţi.
   Spencer şi Robbie sunt suflete pereche fiind împreună încă din liceu. Atunci părea că nimic nu-i poate despărţi. Erau invincibili împreună. Dar acum… amnezia lui creează o altă poveste.

    Lui Spencer îi este foarte greu să îşi vadă iubitul cu alte fete.  Ea încearcă să îi recâştige inima nu să între cu el în pat, astfel că păstrează distanţa făcând pe inabordabila. Prima dată când îl vede în această ipostază de cuceritor va face pe leşinata, astfel că Robbie va face pe cavalerul purtând-o pe braţe. Ştie că este atras de ea, dar… nu ştie cine este…
   În această perioadă grea, alături de Spencer este prietena sa ceea mai bună, Caroline. Împreună cele două vor încerca fel de fel de planuri. Se pare că prietenul Carolinei are un frate, coleg de facultate cu ei. Manson pe lângă prieten al fetelor va încerca să facă pe iubitul lui Spencer, astfel că gelozia lui Robbie îşi face efectul. Nu se poate să pună mâna altcineva pe acea fată inabordabilă şi sexi. Este a lui, mai ales când săruturile lor tind să devină explozive.

   Spencer este în impas. Pariul pus la o petrecere, la o partidă de poker, îi va aduce împreună douăzeci şi patru de ore. Cum vor ajunge împreună? Asta este o parte tragic-comică, unde pur şi simplu am savurat situaţia.
   Vor reuşi cei doi să se regăsească? Robbie îşi va aduce aminte de iubirea lui, sau va încerca să meargă mai departe, încercând să o cunoască pe Spencer?
    Această carte m-a cucerit de la primele file. Doi tineri, o problemă majoră, încercarea de a depăşi situaţia, dragostea puternică a fetei este ceea care o motivează să lupte pentru jumătatea ei.
    Nota mea pentru carte este 10.  Felicitări autoarei pentru această carte plină de încărcătură emoţională.

Autor: Nicol

by -
30

Regula numărul 1 NU TE ÎNCREDE ÎN NIMENI Regula numărul 2 NU TE ÎNDRĂGOSTI NICIODATĂ DE ADVERSARUL TĂU

Slăbiciunea mea eşti tu, de Rebecca Radd

Editura: Smart Publishing
Număr pagini: 293

     Rebecca Radd este o tânără scriitoare în vârstă de  17 ani şi are deja publicate două cărţi. Pasionată de artă în general, Rebecca a scris “Destinule, să te vedem ce poţi” la 15 ani. În prezent locuieşte în Bucureşti alături de familie şi urmează un liceu economic. Ea deţine un blog şi este îndrăgostită de artă. Îi place ciocolata,  drumeţiile, să danseze şi să citească. “Slăbiciunea mea eşti tu” este cea de a doua carte publicată.

Regula numărul 1
NU TE ÎNCREDE ÎN NIMENI
Regula numărul 2
NU TE ÎNDRĂGOSTI NICIODATĂ DE ADVERSARUL TĂU

    Jesica Wilder este o femeie puternică şi independentă. De câte ori Mark, fratele ei, conducătorul unei organizaţii, are nevoie de ajutor, apelează la ea. Pentru că este cea mai bună. Nu a existat vreo misiune pe care să o primească şi să nu fie capabilă să o îndeplinească. Cu părul blond şi ochii verzi, ea pare un înger. În realitate însă face parte din lumea întunecată.

      Jhon Maxwell a avut o copilărie traumatizată care l-a făcut să devină un bărbat puternic. Înzestrat cu o minte sclipitoare, el concepe cele mai ingenioase planuri şi este obişnuit ca acestea să fie un real succes. Îşi conduce viaţa după reguli stricte şi nu se lasă distras de la scopul său.
     Totuşi, când o întâlneşte pe Jessica, viaţa lui este dată peste cap. Este vrăjit de vitejia ei războinică şi de dârzenia de care dă dovadă, bine şi fizicul are atuul său.

”Era absolut minunată. Pielea ei era parcă de alabastru şi îi venea să întindă mâna să o mângâie pentru a vedea dacă era la fel de fină precum părea. Buzele ei rozalii erau strânse într-o linie severă, însă el era convins că dacă ar săruta-o i le-ar fi putut înmuia. Dar ochii ei erau de departe cei mai fascinanţi. Era o combinaţie uimitoare între gri şi verde. John nu mai văzuse niciodată astfel de ochi. Femeia din faţa lui clipi iar el rămase surprins de genele lungi ce-i umbreau pomeţii. Fără să-şi dea seama îşi trecu mâna prin părul ei de culoarea mierii. Era magică.”

     Familiile lor sunt rivale şi faptul că au aceeaşi misiune nu face decât să le amintească imposibilitatea unei legături amoroase.
     Atracţia dintre cei doi, nu ţine cont de duşmanii, rivalităţi, ea îşi face de cap cu cei doi tineri.

“Bărbatul avea o constituţie atletică şi…îţi lua respiraţia! Nu existau cuvinte pentru a-l descrie. Părea perfect. Intensitatea cu care o privea o făcea să simtă furnicături pe piele. Când el îşi puse mâna pe talia ei şi o trase mai aproape bătăile inimii începură să i se accelereze. Sângele parcă îi alerga prin vene. Mirosea a scorţişoară iar ea era pe cale să-şi piardă capul. În jurul ei, totul părea să se estompeze.”

    Jessica dădea vina pe fratele său pentru această situaţie. Dacă nu era misiunea în care era implicată,  de găsire a unui pachet, cei doi nu se întâlneau, iar ea putea să doarmă noaptea liniştită, nu visând cu ochi deschişi.
    Se pare că un adversar necunoscut se năpusteşte asupra lor, fiind nevoiţi să se alieze pentru a-l putea învinge. Deşi ar trebui să se concentreze asupra misiunii şi să nu fie interesaţi de altceva, există atracţia ce mocneşte şi care stă să se aprindă în orice clipă precum o vâlvătaie.

“Tot ce se întâmplă între ei era aşa o nebunie. Când erau împreună, ieşeau scântei. Situaţia era atât de intensă şi de ciudată. Se plăceau şi totuşi nu se suportau. Nici măcar nu-şi mai puteau da seama de sentimentele lor, de intenţiile lor.
Nimic nu părea să fie cum trebuie. Totul era anapoda.
Totul era aşa o confuzie generală.”

     Învăluiţi în acestă confuzie de sentimente cei doi vor încerca să îndeplinească misiunea, dar …

    Tatăl lui Jhon o va răpi pe Jessica şi o va tortura, crezând că agenţia fratelui ei este de vină pentru o crimă comisă. Jhon o va salva, devenind un trădător pentru agenţia tatălui său. Cei doi vor fugi cât mai departe din calea duşmanului necunoscut, se pare că acesta vrea să îi învrăjbească, dacă se poate să îi ucidă.
    Cu un criminal pe urmele lor ei vor încerca să supravietuiască, dar şi să găsească adevăratul vinovat din toată această poveste.
    Vor reuşi cei doi? Vor prinde criminalul/criminalii?
    În toată această nebunie, relaţia lor va avea şorţi de izbândă?
    Vor avea curajul să lupte pentru iubire sau se vor ascunde în spatele regulilor?
   O carte antrenantă, unde acţiunea este la ea acasă, dar şi o relaţie care înfruntă prejudecăţile pentru a răzbate.
     Nota mea pentru carte este 10.slabiciunea-mea-esti-tu-de-rebecca-radd

Autor: Nicol

,,Fata din oglindă mi-a zâmbit. Dar nu eram eu."

 Mara Dyer. Începutul, de Michelle Hodkin

Anul apariției : 2016

Titlul original : The Unbecoming of Mara Dyer

Editura : Trei

Colecție : Fiction Connection

Număr de pagini : 462

Traducător : Ana Dragomirescu

    Greu de încadrat într-un gen anume, în afară de acela al debuturilor reușite, “Mara Dyer. Începutul” (prima carte a scriitoarei Michelle Hodkin), are de toate: O eroina de șaisprezece spre șaptesprezece ani care trăiește problemele clasice ale adolescenței – de la grijile pentru notele de la teste și conflictele școlare, până la emoțiile romantice ale îndrăgostirii. Mistere și suspans de thriller detectivistic. Atmosfera aceea dark a celor mai reușite momente ale unui roman de groază, în care fantome se întrupează și nopțile dau fiori. Intrigă psihologică și procesuală (autoarea e un fost avocat). Intercalări de planuri-prezent în desfășurare și amintirile trecutului traumatizant, dar și alunecări în oniric, când lumea viselor pare să năvălească revelator peste realitatea logică și să o dilueze.

    Mara e o adolescentă din Rhode Island care se trezește în spital, după un accident groaznic, fără să își mai amintească exact cum a ajuns acolo și ce s-a întâmplat cu prietenii săi, care o însoțeau în ceea ce pare să fi fost o expediție de bravadă nocturnă într-un azil părăsit. Ea scapă în mod straniu, nevătămată, dar cele două prietene și fostul ei iubit, au dispărut sub dărâmăturile azilului. În speranța evitării adâncirii traumelor psihologice ale Marei, părinții săi decid să părăsească locurile apăsătoare ale tragediei și se mută în însorita Florida, unde toată viața fetei ar trebui să o ia de la început. O nouă școală, noi colegi și profesori, o prietenie nouă, o dragoste care se înfiripă…. Dar peste toate bântuie încă sub forma de amintiri ce revin brusc, sau vise tulburătoare, trecutul ascuns în negurile memoriei …mara
   Oscilând între teama că înnebunește și ideea incredibilă că toate halucinațiile ei au un corespondent de vreun fel în lumea reală, Mara se trezește implicată în decesele inexplicabile din jurul ei, în cazuri criminale (pe filiera juridică a profesiei tatălui său), dar și într-o poveste de dragoste fulgerătoare cu cel mai admirat băiat din școală, rebelul şi excentricul Noah. El, părinții, cei doi frați şi noul prieten Jamie, îi vor fi ancore de stabilitate în vârtejul parcă tot mai rapid în care se simte absorbită, dar și cei pentru care simte că merită să lupte împotriva oricăror vitregii ale destinului, chiar mai mult decât pentru ea însăşi.mara-1

    Toate planurile acțiunii au un dozaj de mister și suspans care te ține cu sufletul la gură, îți doreşti să afli ce îi rezervă prezentul eroinei, dar și ce i s-a întâmplat în trecut. Te intrigă evenimentele care apar în viața părinților şi fraților ei, în cazul de crimă în care tatăl Marei e avocatul apărării, dar mai ales te înfioară oniricul ce se scurge uneori în realitate-vise tulburătoare ce nu știi dacă sunt doar fantezii de coșmar,  amintiri revelatoare sau viziuni paranormale.

    Nicio clipă nu poți prevedea direcția în care o va lua cartea.  Va rămâne o poveste romantică cu înfiriparea unei iubiri imposibile între doi adolescenți cu probleme, va devia într-un clasic noir cu dezvăluirea din ultima clipă a criminalului, e o disecție psihologică de halucinații, paranoia şi depresie post-traumatică, sau va deveni un fantasy exploziv în care eroii își descoperă însușiri paranormale? Dar exact imprevizibilitatea asta dă savoarea cea mai mare a romanului. Faptul că nu ești sigur de nimic, nici măcar dacă ceea ce se întâmplă e vis sau realitate, te face să stai alături de Mara alert și concentrat, chiar și în oazele sale de liniște, când e prinsă în normalele ore de școală sau clipele romantice adolescentine.

    “Mara Dyer. Începutul” e prima parte dintr-o trilogie și finalul ei te lasă încă implicat profund în lumea sa, ca orice serial foarte bun care te face să aștepți cu nerăbdare episodul următor. Stilul atent de artizan  meticulos al scriitoarei, ce explica în timp şi cele mai mici amănunte care rămăseseră neclare, îți dă siguranța că la sfârșitul trilogiei, toate evenimentele încă învăluite în mister, vor avea o limpezire desăvârșită și mulțumitoare chiar și pentru cei mai pretențioşi fani ai Marei. Senzație, dealtfel, întărită de știrea că următorul volum : “Mara Dyer. Transformarea” a intrat direct pe lista de bestseller New York Times și că toate cărțile trilogiei au fost publicate în cincisprezece țări.

    Tocmai pentru că acesta e primul volum dintr-o serie, o să fac ceva ce eu am căutat adesea, pentru a-mi reîmprospăta memoria când mă apucam de continuarea vreunei cărți, la o diferență mai mare de timp. O galerie de personaje. Câteva cuvinte despre ce înseamnă fiecare dintre ele în prima parte a trilogiei, pentru a ști de unde să le luați când începeți volumul doi :

   Mara – eroina noastră, adolescenta cu sechele după trauma unui accident ciudat; se mută cu familia în Miami

  Noah – băiatul cuceritor și extravagant, care ajunge rapid să o fascineze și să-i fie coechipier în turbulențele ce vor urma

  Jamie – primul amic al Marei la noua școală, ieșit din comun pe multiple planuri: bisexual, adoptat inter-rasial, generos dar neapreciat de societatea Liceului Privat Croydan

   Daniel – fratele mai mare al fetei, calm, înțelept şi echilibrat, mereu un sprijin pe care poate conta

   Joseph – frățiorul ei mai mic, amuzant și băgăreț

  Părinții Marei – totdeauna alături de ea, chiar sacrificându-și cariera pentru a-i asigura toate condițiile de vindecare

  Anna – frumoasa liceului, răutăcioasă încă de la început și devenind tot mai geloasă când observă atracția lui Noah pentru noua venită

  Aiden –  admiratorul Annei, ce o însoțeşte ca o umbră, un tip sportiv, mereu pus pe rele

  Rachel – cea mai bună prietenă a Marei din trecutul ei năruit

  Claire – prietena prietenei, inclusă astfel în același grup de amici cu Mara, chiar dacă între cele doua fete nu exista o simpatie prea mare

 Jude – fratele lui Claire, iubitul Marei din viața de dinaintea tragediei, ca și Chloe și Rachel, s-a aflat în clădirea prăbușită, dar a fost singurul al cărui trup nu a fost recuperat

 … și desigur, Mabel – o cațelușă amărâtă si răpănoasă, salvată de la un stăpân abuziv

    În concluzie, dacă vă doriți un roman pe care să nu îl puteți lăsa din mână, scris bine, cu adolescenți dar nu numai pentru adolescenți, un fantasy, romance, crime, chick lit sau horror …. Ăsta e!  Toate într-unul!

Autor: Marius Andrei

Uliul și Porumbița, de Virginia Henley

    Porumbița… A fost cumpărată pentru o bucată de pământ, apoi abandonată: o mireasă pentru care cineva se tocmise, căsătorită prin voința altora, hotărâtă să se răzbune. Ca Sara Bishop cea nevinovată, a plătit scump ca să scape de familia ei crudă și batjocoritoare. Ca Sabre Wilde cea cu părul de foc și ochii de jad, avea să scandalizeze întreaga curte a reginei Elisabeta încercând să-l seducă pe necunoscutul ei soț, să-i devină amantă și să-l facă sclavul ei.

   Uliul… Preferatul reginei, supranumit Zeul Mării, a lăsat să i se vadă dinții albi pe chipul ca de bronz atunci când le-a dat cu vocea lui adâncă și virilă, ordine oamenilor săi. O însemnase pe Sabre cu sărutul lui dogoritor și cu atingerea pricepută, fără să știe că ea îi era deja soție. Căpitanul Shane Hawkhurst se pricepea să dea ordine, să supună și să distrugă inamicii, dar era el pregătit să fie prins în lațul nemilos al pasiunii de o frumusețe de foc, care să-i conducă inima și să-i aprindă simțurile?

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron

În curând-Logodnica ducelui, de Julia Quinn-Editura Miron

     Amelia Willoughby era logodită dintotdeauna cu ducele de Wyndham. Avea doar șase luni cînd a fost semnat contractul de logodnă și de atunci a tot așteptat. Și a așteptat… ca Thomas Cavendish, mărețul duce, să se hotărască odată să o ia de soție. Numai că Amalia și-a dat seama că ducele nu se gîndea niciodată la ea. Era foarte adevărat. Thomas prefera să aibă o logodnică doar ca să se pună la adăpost de pețitoare. Avea să se căsătorească peste un timp cu Amelia, atunci cînd hotăra el… Lumea lui este însă dată peste cap odată cu apariția unui văr demult pierdut, care ar fi putut să fie adevăratul duce de Windham. Iar dacă Thomas nu este duce, atunci nici nu mai este logodit cu Amelia. Numai că arogantul și semețul duce a făcut între timp greșeala de a se îndrăgosti de propria logodnică…

Sursa: Editura Miron

%d bloggers like this: