Carti de dragoste

Rochia Aurie de Theo Anghel    

    Romanul “Rochia Aurie” al scriitoarei Theo Anghel a apărut în anul 2016 la editura Quantum Publishers şi are 246 de pagini. Trebuie remarcat că este publicat pe hârtie bună, cu tipar frumos şi pagină aerisită ceea ce uşurează mult lectura. Coperta este la rândul ei foarte frumos realizată cu o imagine atrăgătoare şi sugestivă. Pe prima pagină autoarea dă amănunte despre acest roman. Aflăm astfel că este primul ei roman scris încă din anul 2013 şi lăsat liber spre lectură cititorilor pe Wattpad, un site de creaţie literară. Succesul deosebit de care s-a bucurat în acest mod de lectură a determinat-o pe Theo Anghel să publice după trei ani romanul. Aşa că în ciuda faptului că este roman de început de carieră scriitoricească, cronologic vine după romanul “Întoarcerea” primul volum al trilogiei “Am murit din fericire” apărut anterior. Oricum sunt tipuri de cărţi complet diferite. “Rochia Aurie” este un roman de dragoste pe care autoarea îl şi dedică “tuturor îndrăgostiţilor”. Într-un interviu Theo Anghel face precizări necesare cititorilor care îi îndrăgesc toate romanele şi nu sunt puţini: “Primul meu roman serios a fost “Rochia Aurie”, un romance care a avut pe internet aproximativ 22000 de cititori…”

    Pentru mine a fost primul roman scris de o autoare din tânăra generaţie pe care l-am citit şi poate de aceea m-am apropiat de carte cu destulă emoţie. Dar lectura a fost o plăcere şi o surpriză  mai mult decât plăcută. Un roman de dragoste poate fi citit în mai multe feluri, cu inima deschisă  plonjând pur şi simplu  în povestea propriu zisă şi trăind crize şi clipe de fericire alături de eroii acţiunii, superficial pentru a petrece lejer câteva ore libere şi a te sustrage măcar pentru scurt timp grijilor cotidiene, din curiozitate nefiind un împătimit al genului, cu creionul în mână trecând pe planul doi povestea şi dorind să diseci tehnica literară a autorului. Eu am citit romanul cu plăcere pentru că îmi plac poveştile de dragoste, cu interes pentru că era o scriitoare tânără pe care nu o cunoşteam încă, cu dorinţa sinceră de a înţelege modul în care este privită dragostea acum în alt secol şi alt mileniu. Şi romanul mi-a oferit câteva ore plăcute şi interesante şi mi-a dat ocazia să-mi pun o grămadă de întrebări.

    Subiectul cărţii este relativ simplu. Este vorba de povestea de dragoste dintre Ana Simion şi Mason Hart. Ea este româncă, fiica unor imigranţi români în SUA, el este un tânăr ce provine dintr-o veche şi foarte bogată familie americană tradiţională. În ciuda diferenţelor de toate felurile şi mai ales de avere, cei doi au şi ceva comun, o copilărie şi o adolescenţă dificilă din cauză că Ana a fost părăsită de tatăl ei pe când avea doar şase luni iar Mason rămâne orfan de tată pe când era abia adolescent fiind obligat la o rapidă maturizare pentru a nu lăsa afacerile multiple ale familiei să se ducă de râpă. Întâlnirea lor este absolt întâmplătoare. Ana care duce o viaţă simplă şi plină de rutină lucrând ca instructoare la o sală de fitness, se lasă convinsă de vecina şi prietena ei Mara, să accepte o întâlnire pe nevăzute, având ca partener un coleg de servici al lui Robert, prietenul Marei. Decizia acestei întâlniri care îşi are riscurile ei, a fost într-un fel determinată şi de achiziţia de către Ana a unei superbe rochii azurii pe care altfel nu ar fi putut să o poarte niciodată. Întâlnirea are loc la un restaurant elegant şi cel care vine la întâlnire se dovedeşte a fi un bărbat tânăr şi foarte prezentabil de o mare eleganță vestimentară care se şi prezintă sub numele destul de şocant de Adonis. Dar dincolo de faţada aspectuoasă Adonis este un bărbat complet lipsit de fineţe şi de o agresivitate periculoasă El înţelegea acest tip de întâlnire ca pe o acceptare din partea partenerei a unei scurte şi fără consecinţe intimităţi. Refuzul categoric al Anei îl determină pe Adonis să o atace cu brutalitate şi pe neaşteptate în toaleta restaurantului. Ana caută să se apere dar era dificil să faci faţă unui bărbat voinic şi agresiv dar din fericire este salvată de un alt bărbat tânăr atras de zgomot şi de ţipetele Anei. În timpul scurtei lupte cu agresorul ei, rochia azurie a Anei este complet distrusă. Salvatorul ei care o duce până acasă se dovedeşte a fi Mason Hart, un bărbat frumos cu nişte superbi ochi verzi. Ana este imediat fermecată de acest salvator apărut exact când avea mai mare nevoie dar pentru Mason Hart este mai greu să-şi definească sentimentele faţă de Ana şi mai ales să le accepte. La un moment dat Mason îi face cadou o superbă rochie aurie ca să o înlocuiască pe cea pierdută în lupta cu Adonis. Din momentul acestei întâlniri de destin dintre ea şi Mason Hart, viaţa Anei nu mai este deloc o viaţă de rutină. Intră în relaţii cu alţi oameni, îl cunoaște mai bine pe cel de care se îndrăgostise total şi trebuie să facă faţă la numeroase provocări şi pericole. Nu vreau să răpesc plăcerea cititorilor de a descoperi toate acestea aşa că nu întru mai mult în descrierea acţiunii romanului.
    Trebuie să spun de la început că mi-a plăcut povestea chiar dacă raportată la realitate este destul de neverosimilă.  Este extrem de puţin probabil ca o fata modestă a unor imigranţi români sau din orice altă ţară să ajungă în preajma unui mare bogătaş cu trei generaţii de strămoşi în spate, cu o avere imensă pe care o administrează personal. E ca şi cum am crede că ultimul pe linia de succesiune a familiei Rockfeller ar ajunge de unul singur într-un restaurant şi s-ar bate de unul singur cu agresorul unei femei total necunoscute!!! Cred că aşa ceva se poate imagina cu uşurinţă în ţara noastră unde nu avem decât bogătaşi la prima generaţie şi separarea dintre categoriile sociale nu este încă foarte strictă. De altfel alegerea Statelor Unite ca loc de desfăşurare a acţiunii romanului mi s-a părut riscantă şi discutabilă chiar dacă este foarte la modă. A te duce cu eroii ficţiunii într-un loc în care nu trăieşti şi pe care nu-l cunoşti direct, presupune o enormă muncă de documentare şi tot pot apărea inadvertenţe. Dacă Ana şi Mason îşi trăiau frumoasă şi provocatoarea poveste de dragoste la noi, romanul ar fi avut pe lângă o bună acţiune şi un grup de personaje bine închegate şi autenticitate. Aşa este puţin prea evident ficţională.

    Theo Anghel este o scriitoare extrem de talentată şi inteligentă şi reuşeşte să ofere în romanul ei o întreagă panoplie de personaje bine conturate şi extrem de vii. Personajele din planul doi, Mara, Irene, Greg, Carrie, Julie Harrt, Dan, fratele lui Julie sunt toţi plini de viaţă, de trăiri autentice şi foarte bine angrenaţi în susţinerea filonului principal al povestiri. Ca personaj principal într-o poveste de dragoste Ana este puţin deosebită faţă de portretul standard. Este destul de pasivă, foarte interiorizată, se lasă prea mult influenţată de unii şi de alţii şi are momente de implicare pline de energie exact când nu trebuie şi fără să fie atentă la detalii. Într-un cuvânt este norocoasă că nu a păţit lucruri mai rele. Mason este departe de a fi cavalerul fără prihană. E destul de violent în limbaj, destul de neatent la detalii, gelos, nesigur pe el şi pe femeia iubită căreia nu-i oferă ceea ce este cel mai important într-o relaţie de dragoste, siguranţă, protecţie şi respect. Tocmai aceste trăsături îl fac foarte veridic, rupt din realitatea pe care o cunoaştem zi de zi. Dar oare acest tip de cuplu este un cuplu ideal al momentului în materie de dragoste? Cred însă că nu avem de ce să ne punem asemenea tipuri de întrebări. Nu avem de ce să căutăm un mesaj în povestea Anei şi a lui Mason, este doar o poveste foarte frumos scrisă, mai ales începând de la capitolul IV, atractivă, cu bine dozate momente de acţiune şi de aventură, cu o intrigă captivantă şi un deznodământ fericit care te face să închizi cartea dorind să ştii mai multe despre că au făcut Ana şi Mason în continuare.
     M-am întrebat la final de ce Theo Anghel a ales titlul “Rochia Aurie”? Aceasta este rochia primită cadou de Ana de la Mason ca o înlocuire a rochiei azurii complet distruse în incidentul cu Adonis. O rochie foarte scumpă, foarte elegantă şi aparţinând cu totul altei lumi decât cea în care obişnuia Ana să se mişte. Şi mi-am dat seama că avem aici două rochii simbol. Cea azurie o reprezintă pe Ana înainte de a descoperi dragostea, o Ana inocenţa, singuratecă şi plină de visuri nu foarte clare. Rochia Aurie reprezintă viaţa Anei de după descoperirea dragostei, o viaţă fascinantă, bogată în evenimente şi oameni, o viaţă care îi cere decizie şi implicare. Şi Ana care şi-a distrus inocenţa şi naivitatea acceptând o întâlnire cu un necunoscut la recomandarea superficială a unei prietene băgăcioase, trebuie să înveţe cum să poarte cu naturaleţe rochia aurie care îi cere discernământ, hotărâre, atenţie la detalii şi grijă faţă de persoana iubita mai presus de grija pentru oricine altcineva. În fond procesul de îndrăgostire este un proces iniţiatic.
     Recomand cu căldură lectură romanului “Rochia Aurie”. Sigur oferă oricărui cititor clipe plăcute, înviorătoare şi puterea de a visa..

Quantum Publishers Logo


Cartea Rochia Aurie de Theo Anghel a fost oferită pentru recenzie de către Editura Quantum Publishers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Dana Burda


by -
21

EA ERA IREALĂ LA FEL CA VÂNTUL/ EL ERA MAI PERICULOS DECÂT CREDEA EA

Trecut Fatal de Linda Sandifer

Titlul original: Embrace The Wind
Editura: Philon
Număr pagini: 395
An apariţie: 1995

      Linda Sandifer a scris treisprezece romane premiate. Poveştile ei din Occident au fani printre femei, dar şi bărbaţi deopotrivă, şi au fost traduse în numeroase limbi în întreaga lume.
    Este cunoscută pentru realismul ei curajos, caracterizări convingătoare, detalii credibile, precum şi abilitatea de a atinge spiritul uman. Întotdeauna un iubitor de cărţi, în special cele din America de Vest, ea a început să scrie poezii la o vârstă fragedă. Primul roman l-a finalizat la vârsta de 20 de ani.
       Ea atribuie autenticitate muncii sale, multor ore petrecute ascultând poveşti de la tatăl său, un cowboy, fermier, şi un mare povestitor oral.
       Linda împreună cu soţul ei deţin ferma bunicului ei.
      Printre cărţile scrise de ea se numără şi: Raveled End of Sky, Came a Stranger, The Daughters of Luke McCall, Hearts of the Hunter, Tyler’s Woman, Midnight Hearts…

                                           EA ERA IREALĂ LA FEL CA VÂNTUL
      Sky McClellan…a existat ea cu adevărat? Agentul Matt Riordan credea că a văzut-o într-o noapte plimbându-se în tăcere în jurul focului. Şi de atunci a rămas vrăjit de frumuseţea cu păr negru. Dacă zvonurile erau adevărate, această misterioasă sălbăticiune trăise singură în munţi ani de zile. Misiunea lui era s-o aducă înapoi la civilizaţie cu orice preţ. N-a încetat căutarea până n-a găsit-o, capturând-o într-o îmbrăţişare fierbinte…
                                           EL ERA MAI PERICULOS DECÂT CREDEA EA
      Trecuse şapte ani de când masacrul familiei ei o alungase din rândul albilor. Dar acum, un străin bronzat, cu ochi albaştri veni în căutarea ei…Un om periculos care i-ar putea răpi libertatea. Sfâşiată între dorinţa şi spaima, Sky îşi dă seama că nu poate scăpa de pasiunea adâncă pe care Matt i-a trezit-o în inima ei înfometată…
       O pasiune care o înlănţuie trup şi suflet, despre care n-a ştiut niciodată că există…

        Sky McClellan este o indiancă, doar pe jumătate, mama sa o Shoshoni, tatăl un colonist. Ferma lor, fraţii, viaţa fără griji dusă de Red Sky, nu a pregătit-o pentru ce a urmat. Era o tânără domnişoară, frumoasă, curtată de doi băieţi. Atât Monty, băiatul colonist, cât şi Gray Bear, un indian din rezervaţia Long Moon, o vor de soţie, dar…totul se spulberă într-o după amiază.
      Când Sky vine acasă din plimbare, în casă descoperă o scenă de coşmar, tatăl, fraţii ucişi, iar la etaj mama şi sora sunt siluite de o bandă mascată. Deşi fuge, este ajunsă şi brutalizată, iar ea scapă atunci când va reuşi să îl împuşte pe atacator şi să dispară ca vântul în pădure.
      Timp de şapte ani, Sky, se ascunde în munţi, trăieşte într-o grotă, ferită de orice priviri indiscrete. Ea ştie că a omorât un om, dar şi că este căutată, fiind singura supravieţuitoare a masacrului…Între timp, alţi colonişti sunt ucişi, vina fiind dată pe Sky, care, se crede că încearcă să-şi răzbune familia.
      Singurul gând al frumoasei indience este să se ascundă, dar şi să supravieţuiască vieţii grele din munţi. Vara vânează, pescuieşte, coase piei călduroase pentru iarnă.
     Singurul care ştie ascunzătoarea ei este un vraci, Many Claws, rudă cu Sky. Acesta o vizitează şi îi mai aduce ce are de trebuinţă.

Când apare Matt Riordan, un detectiv la Agenţia Pinkerton cu întrebări despre Sky, vraciul o va proteja:
-,,Ca şi tine, şi eu am văzut-o pe femeia-ce-se-mişcă-odată-cu-vântul. A devenit o mare legendă printre oamenii noştri. În nopţile întunecate vine la mine, cum ţi s-a întâmplat şi ţie. Stă dincolo de foc. Acolo unde stai tu acum. Dar dacă clipesc dispare…şi tot ce rămâne e fumul ce iese din foc. Unii spun că e Red Sky McClellan, fata lui Chilsipee. Dar trebuie s-o uiţi pe Femeia Vântului, ca şi ceilalţi. Ea nu te poate ajuta să-i găseşti pe oamenii pe care-i cauţi.”

     Matt va fi trimis şi de către guvernatorul Welch, în speranţa că fata va recunoaşte făptaşii care au ucis coloniştii. Câte lucruri se ascund de fapt după acest motiv…
      Matt va fi exasperat de atâtea luni de veghe prin munţi, când o zăreşte, când i se pare, oare chiar există Sky?
      Această frumuseţe cu părul negru, şi cu un lup lângă ea, îi bântuie visele tânărului nostru.
     Pentru Sky, Matt reprezintă atracţia fluturelui spre foc, ea se va apropia tot timpul pentru a-l spiona ziua printre copaci. ,,Înţelegea din instinct că omul acesta cu părul galben era la fel de periculos ca o pumă. N-avea prieteni-doar duşmani şi victime. Nu numai că se mişca senzual ca marea pisică a munţilor, cu privirea ageră şi atentă, dar părea că are acel al şaptelea simţ, care-l prevenea când ea era pe aproape.
    Mişcările lui lente şi blânde, frumuseţea sălbatică şi periculoasă, o făceau mai prudentă, dar şi mai curioasă. Ceva din el o făcea să tremure şi să simtă că există prin ea însăşi cum nu i se mai întâmplase niciodată.”

     Când Matt va fi împuşcat în picior, chiar de către vraci pentru protejarea lui Sky, aceasta îl va ajuta să ajungă la refugiul ei, şi îi va scoate glonţul. Deşi este tot timpul în alertă, Sky are grijă de Matt. Acestuia nu îi vine să creadă, că această făptură minunată există, dar şi că l-a adus în lumea ei.
    Încet, încet, cu paşi şovăitori, cei doi vor încerca să afle lucruri noi unul despre celălalt. Matt va încerca să o convingă să meargă cu el să depună mărturie împotriva criminalilor, asigurând-o de protecţia guvernatorului.

     Sky va încerca să îşi aducă aminte de cât mai multe lucruri din aceea fatidică zi. Va încerca să se obişnuiască cu o altă fiinţă umană, care încearcă să se apropie de ea. Simţămintele care le stârneşte Matt, rămân într-un con de umbră când rememorează întâmplările prin care a trecut, iar şi iar.

     Apariţia lui Gray Bear, unul din pretendenţi săi, o face fericită, dar, îşi aduce aminte că Monty a fost ucis sub ochii săi. Gray este încă o persoană posesivă, vrea să o ia de nevastă, fără a ţine cont prea mult de dorinţele lui Sky.
      Matt şi Gray, se vor lupta ca doi duşmani de moarte pentru mâna fetei.

    Sky îşi dă seama că unul din doi va fi ucis până la urmă, aşa că se hotărăşte să plece cu Matt la guvernator, convinsă că nu se va sfârşi bine. Cu toate aceste îndoieli în suflet, Sky îl urmează pe Matt.
     Tu eşti cel care mă va distruge Matt Riordan? această întrebare stăruie în mintea lui Sky, şi după cei doi au petrecut în sfârşit, o noapte împreună.
      ,,În timp ce se îmbrăca, o urmărise trăgându-şi costumul de călătorie. O văzuse apoi privind cu dor spre hainele ei din piele şi trecându-şi o mână peste ele cu dragoste ca şi cum ar fi renunţat la o părticică din ea însăşi. Era oare, în inima ei, mai mult indiancă decât albă? Putea oare renunţa vreodată la libertatea pe care o avusese pentru hotarele închise ale civilizaţiei? Se întreba cu o îngrijorare dacă ea va putea face parte vreodată din altă lume decât cea pe care o lăsase în urmă ei. De mult dorise o fermă şi o femeie care să-l iubească şi să-l aline după o zi grea de muncă. Visul se întorcea, şi el voia ca femeia aceea să fie Sky McClellan. Acum, că o cunoscuse în cel mai intim mod posibil, viaţa fără ea i-ar fi fără rost, mai mult decât fusese înainte.’

    Vor reuşi cei doi să răzbească prin lanţul de minciuni şi criminali care îi aşteaptă?
    Dacă tatăl tânărului Monty este vinovat de moartea fiului său, oare ce şansă au Sky şi Matt?
    De aici încolo acţiunea cărţi se va complica, criminalii sunt cu totul şi cu totul cine nu te aştepţi. Vor scapă cu viaţă cei doi?
    Ce îi aşteaptă la capăt de drum? Cine sunt criminali, şi ce va hotărî guvernatorul Welch?
    Vor rezista cei doi până la final? Va avea o şansă relaţia dintre cei doi?
                                                                Nota mea pentru carte este 10.

Autor: Nicol

Dincolo de iubire de Lisa Kleypas

Titlul original: Dream Lake
An apariţie: 2016
Editura: Miron
Traducere: Gabriela Dinulescu Marin
Nr. pagini: 367

Seria Friday Harbor: 1. Christmas Eve at Friday Harbor (2010)/Christmas With Holly, 2. Strada iubirii (Rainshadow Road-2012), 3. Dincolo de iubire (Dream Lake-2012), 4. Golful dragostei (Crystal Cove-2013), 5. Lightning Bay (2014)

Descriere carte:

Alex Nolan este cinic, plin de amărăciune. Este unul din cei trei frați care locuiesc în Friday Harbor, dar nu seamănă nici cu Sam, nici cu Mark. Cei doi cred cu adevărat în dragoste, sînt dispuși să riște pentru a avea o șansă la fericire. Dar Alex se luptă cu propriii lui demoni, înarmat cu sticla de whisky și trăiește în iadul personal. 
Zoe Hoffman este întruchiparea blîndeții și a romantismului. Cînd îl cunoaște pe frumosul și fascinantul Alex Nolan, toate instinctele o avertizează să o ia la fugă. Chiar și Alex îi spune acest lucru. Dar Zoe este atrasă de el și încearcă să-l facă să privească viața cu alți ochi. Și să creadă că dragostea nu este numai pentru nesăbuiți. 
Zoe și Alex sînt ca apa și uleiul, focul și gheața, lumina și întunericul. Dar uneori este nevoie doar de o rază de soare pentru ca întunericul să fie alungat, iar iubirea să poată traversa timpul, rațiunea și spațiul, pentru a pune stăpînire pe două inimi care o așteptau.

     Dincolo de iubire este o poveste magică așa cum doar Lisa Kleypas știe să scrie. Nu folosește fraze complicate sau cuvinte bombastice, dar emoția se simte la tot pasul pentru că fără să vrei îți vine să te îndrăgostești iar și iar.
     Mulți eroi și-au făcut simțită prezența prin cărţile autoarei, însă cei care au rămas la sufletul meu sunt Derek Craven, Sebastian St. Vincent și mai nou Alex Nolan. Diferiţi, separați de vremuri demult apuse, însă au același lucru în comun: au fost bărbați răi, iar soarta le-a oferit a doua șansă. :) Sună provocator, nu?

         Alex și Zoë sunt un cuplu inedit, precum apa și uleiul, dar până la sfârșit fiecare speră că poate… poate au o șansă infimă la fericire şi aşa diferenţele dintre ei vor dispărea ca prin farmec. Amândoi au suferit din cauza părinților, s-au maturizat, au luptat pentru ceea ce au și acum divorțați din diverse motive au rămas din nou singuri. Sunt conștienți că relația lor este sortită eșecului, dar nu se pot abține, sunt atrași de o puternică legătură ce nu poate fi explicată.
         Alex Nolan este genul de bărbat care te captivează și chiar dacă de multe ori comportamentul său lasă de dorit tot îți dorești este să îl revezi. Distinct faţă de fraților săi Sam și Mark, cumva traumatizat de părinții săi alcoolici încă copilărie, crede că merită ce i se întâmplă, iar fericirea este înlăturată din calea lui pentru a se proteja de suferinţă. Bea în fiecare zi până uită de el, soția a cerut divorțul din cauza nepotrivirii sau a indiferenţei, i-a luat aproape tot ce avea (acesta a fost şi scopul de la bun început), iar bonus, firma sa este în pragul falimentului. Meseria lui este de constructor și da, excelează în ceea ce face, fapt recunoscut de cei din Friday Harbor pentru că apelează cu încredere la serviciile sale. Mai mereu este mahmur, însă nu întârzie niciodată la locul de muncă.

         Zoë Hoffman este pasionată de gătit, combinațiile culinare care le realizează îți lasă gura apă, numai că cei care se bucură cu adevărat de ele sunt clienţii de la Artist’s Point. Împreună cu verișoara ei, Justine transformaseră un conac redecorând camerele aducând omagiu câte unui artist. Ea este o fiinţă bună, romantică, realistă şi dezamăgită de soartă. Soţul a divorţat de ea când şi-a dat seama că nu sunt potriviţi pentru că se îndrăgostise de un alt bărbat. Aşa a ajuns să fugă de cei din jur şi să se reinventeze în Friday Harbor.
       Armonia aparentă ce o înconjoară îi este tulburată de vestea că bunica ei este bolnavă și are nevoie de ajutor. Discută cu medicii și concluzia este evidentă, trebuie să o aibă aproape pentru că suferea de “o combinație între Alzheimer și demență vasculară” afectând-o cu paşi repezi. Zoë speră ca ei să se înșele, însă bunica Emma nu poate sta oriunde.  Justine vine cu soluția de a cumpăra casa de lângă Dream Lake, să o renoveze și acolo să locuiască împreună. Casa ascundea multe secrete ştiute doar de bunica Emma sau Upsie, însă în timp vor ieşi la iveală fără voia ei.

      Sam, fratele lui Alex cumpărase casa în stil victorian de pe Rainshadow Road fără să știe că în interiorul acesteia se afla și un spirit prietenos. De foarte mulți ani era blocat între acele ziduri, nu știa de ce, însă de îndată ce au început renovările parcă a prins un suflu nou. În timp a realizat că singura persoană de care se simțea atras era tocmai misteriosul Alex Nolan. În sfârșit cineva îl vedea și îl auzea, iar el avea nevoie disperată să afle răspunsuri. Era o simplă umbră, nu-și amintea absolut nimic din viața anterioară, dar știa că undeva greșise și trebuia să descopere ce se întâmplase, 1 (1)de ce se simțea incomplet.

      “Numai că acum se afla într-o altă temniţă invizibilă: nu-l putea părăsi pe Alex. Putea sta într-o cameră învecinată sau la o distanţă de cîţiva metri, dar atîta tot. Cînd Alex îşi părăsea locuinţa ultramodernă din Roche Harbor, spiritul se trezea tras ca un balon… sau ca un peşte prins în lansetă.
     Femeile îl abordau adesea pe Alex, atrase de tristeţea din ochii lui frumoşi. Numai că el era un bărbat distant, lipsit de sentimente.”

     Alex a încercat cu disperare să se prefacă, să ignore spiritul, dar cum poți scăpa de cineva care nu există?
      “Umbra se întorsese. Încet, a început să capete forma unui bărbat. O fiinţă vie, tridimensională.
    — Asta mă întrebam şi eu. Cum să scap de tine, adică.
        Alex a pălit. S-a aşezat repede pe podea, de teamă să nu se prăbuşească.
        Dumnezeule, probabil am înnebunit.
      Şi-a dat seama că vorbise tare doar cînd a primit răspuns din partea străinului:
     — Nu ai înnebunit. Sînt real.
      Bărbatul era înalt, suplu, cu o jachetă de aviator din piele kaki. Părul negru era tuns milităreşte, cu cărare pe o parte, avea trăsături ferme şi ochi întunecaţi, pătrunzători. Părea un personaj dintr-un film cu John Wayne, un pistolar”

      Chiar dacă nu recunoaște în fața nimănui crede că merită dezastrul din viața sa, iar nefericirea este ca a doua lui piele, numai că simpla prezență a lui Zoë Hoffman îl va zgudui şi nu va fi singurul care va vedea impactul.1 (19)

      “Alex a înţeles pe loc că o încurcase. Era genul de belea în care nu mai intrase niciodată. O singură privire în ochii mari, albaştri şi s-a predat pe loc. Fusese făcut knockout.
     — Zoë Hoffman, el este fratele meu Alex, l-a auzit pe Sam spunînd.
       Nu a putut să-şi ferească privirea, a dat însă morocănos din cap drept răspuns la salutul ei. Nu i-a întins mîna – ar fi fost o greşeală să o atingă.
     Părea coborîtă dintr-o revistă vintage, o blondă apetisantă cu păr rebel, cîrlionţat. Natura fusese mai mult decît generoasă cu ea, dîndu-i mai multă frumuseţe decît i- ar fi trebuit cuiva. Numai că ea stătea în faţa lui cu aerul unei femei care primea mereu genul nepotrivit de atenţie din partea bărbaţilor.”

       Dacă n-ar fi avut nevoie de ajutorul lui, probabil că Alex s-ar fi strecurat uşor din viaţa ei, dar trebuia să recunoască că nu o poate ignora la infinit. Zoë va şti să îl ademenească fără falsitate, cu gesturi simple, naturale. Cine poate refuza o cafea bună sau o mâncare delicioasă atunci când eşti într-o stare deplorabilă? Ea parcă face vrăji cu aromele, le combină, iar rezultatul este delicios şi starea de bine se instalează. Alex se abţine să nu o soarbă din priviri, dar nici măcar ameninţările nu îi sunt de folos atunci când simte gustul buzelor ei.
       “Ea chiar nu-şi imagina ce îi cerea, totul în faţa unui bărbat care uitase demult ce este inocenţa, l-a atras chipul mai aproape de al lui, iar buclele blonde i-au dansat printre degete, gîdilîndu-i-le.
       — Sînt un ticălos în pat, Zoë , i-a spus încet. Sînt egoist şi rău ca diavolul. Trebuie să am doar eu controlul. Şi… nu sînt deloc plăcut.”

     Dacă ar fi de fier, probabil ar face faţă, dar nu este şi gândurile îi dau năvală (în astfel de momente, spiritul le respecta intimitatea şi se făcea nevăzut :p ).

      “Simţea o dorinţă puternică să se apropie, să o ia în braţe şi să o ţină strîns, îndelung, inspirîndu-i parfumul.
      Se săturase să-şi refuze tot ce-şi dorea, să fie bîntuit, dar mai presus de toate se săturase să tot adune cioburi din ceea ce fusese viaţa lui şi să constate că nici măcar nu trăise aşa cum ar fi vrut. Nu învăţase nimic din eşecul mariajului cu Darcy, îşi satisfăcuseră amîndoi doar cele mai egoiste dorinţe, luaseră fără să mai dea înapoi, ştiind că le era imposibil să se rănească reciproc pentru că rănile cele mai adînci existau deja.”

      Probabil că povestea dintre Alex şi Zoë ar fi fost una banală, numai că ea prinde farmec în timp ce din trecut ies la iveală indicii despre spiritul necunoscut şi o femeie pe care a iubit-o. Războiul i-a despărţit şi nu ştie unde a greşit, însă Alex îl ajută să caute dovezi prin casa lui Sam. Aşa află că s-a iubit nebuneşte cu o femeie şi acum trebuie să îşi ceară iertare. Cine este cea care îi va da bătăi de cap şi cum se vor împleti datele, sunt mici picanterii care vor încânta prezentul.

      La un moment dat, o simplă melodie a lui Johnny Cash va stârni gânduri răvăşitoare în mintea spiritului, iar Alex nu va mai fi bărbatul răutăcios şi nesuferit, ci un simplu intermediar care le va aduce încetul cu încetul iertarea celor două suflete rătăcite.

      “— Nu-mi place cîntecul acesta”
      “— Mi-ai spus că este preferatul tău.
      — E frumos. Dar mă întristează, întotdeauna.
      — De ce, iubirea mea? o întrebase cu blîndete. Este despre regăsire. Despre întoarcerea acasă.”
      “— Este despre o pierdere. Şi despre aşteptarea de a-l regăsi, în ceruri.
      — Nimic din versurile cîntecului nu pomeneşte de ceruri, îi spusese el.
     — Poate, dar asta înseamnă. Nu pot suporta ideea de a fi despărţită de tine. Nici o zi, nici un an, nici o viaţă întreagă. Să nu pleci în rai fără mine.
      — Bineînţeles că nu, îi şoptise el. Fără tine nici nu ar fi rai.”

      Două poveşti de dragoste, una din prezent, alta din trecut, mi-au înseninat clipele şi m-au făcut să trăiesc alături de ei bucuria, tristeţea, regăsirea, iertarea şi împlinirea. Poate că nu toţi au de la destin a doua şansă, dar cei care o dobândesc nu trebuie să stea pe gânduri ci să profite la maxim, să o trăiască. Să fie recunoscători că sunt iubiţi şi răsfăţaţi, să îşi amintească că dragostea este ca un dar ce merită zi de zi preţuit. Sunt conştientă că ceea ce scriu va părea romantic, pueril, dar oare nu merităm cu toţi să descoperim fericirea?  Şi dacă nu vor reuşi poveştile să vă captiveze (deşi mă îndoiesc), atunci replicile amuzante dintre spirit şi Alex vor fi ca un bonus pentru voi, cititorii. :) Îndrăzniţi să citiţi pentru că Dincolo de iubireeste o carte diferită, frumoasă, incitantă.

       Abia aştept să descoper aventurile lui Justine din Golful dragostei. Acolo povestea va avea alte nuanţe pentru că are puteri speciale, moşteneşte darul vrăjitoriei şi caută cu disperare ceea ce nu are: dragostea. 

Editura Miron

Cartea Dincolo de iubire de Lisa Kleypas este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili

Surse imagini: pinterest.com

În căutarea fericirii de Barbara Benedict 

Titlul original: A Taste Of Haven

Traducerea: Radu Bâlbă

Editura: Loreley

Număr pagini: 367

O dragoste fără sfârşit……

La noi au fost publicate doar două cărţi scrise de această autoare: În căutarea fericirii şi Dragoste şi onoare. Deşi nu cunosc prea multe despre autoare, ştiu că această carte m-a cucerit.

O pasiune de-a lungul timpului. Monica Ryan, profesoară într-un oraş mare, s-a născut şi crescut undeva în Louisiana pe o plantaţie întinsă. Plimbările de-a lungul drumurilor străjuite de stejari falnici, într-o lume departe de aglomeraţia şi de vacarmul din New York, au rămas un vis îndepărtat.

O problemă de familie o cheamă pe Monica din nou acasă. Mătuşa Judith, era egoistă, uneori crudă, însă întotdeauna găsea o cale de împăcare.

Dacă au avut ceva în comun cele două, a fost dragostea pentru River’s Edge.

”Construită pe un loc sigur împotriva inundaţiilor, casă avea două etaje, ferestre înalte şi uşi largi în stil franţuzesc, lăsând impresia unei înfăţişări binevoitoare în orice moment. Coloane înalte şi elegante flancau intrarea, altele străjuind strategic terasa.” Pentru Monica River’s Edge era căminul ideal pentru o familie adevărată.

Când s-a reîntors, Judith era grav bolnavă de cancer, dar hotărâtă să îl căsătorească pe Derek, fiul ei vitreg, cu verişoara sa Monica. Aceasta fiind o persoană plinuţă, deloc frumoasă, avea o pasiune pentru vărul său, aşa că nu le-a fost greu să pună la cale planul de căsătorie.

Judith, a pus o condiţie, ca inelul de logodnă al ei să îl folosească Monica. Acesteia îi era frică, o urmă de teamă faţă de inelul care avea încolăcit doi şerpi pe el. Această frică se pare că a salvat-o în ultimul moment, astfel că inelul s-a pierdut, Judith a murit, dar a blestemat-o pe Monica.

Proaspăt căsătorită, Monica află că de fapt Derek a primit bani pentru a se căsători cu ea, el având o legătură amoroasă cu fosta secretară a lui Judith.

Dezamăgită de soţ, Monica vrea să îi îndeplinească dorinţa mătuşii, astfel că îşi va pune inelul pe deget, iar lumea ei s-a schimbat radical.

,,Deschise ochii, clipind des din cauza luminii puternice a zilei. Copaci? gândi dezorientată. Chiparoşii păreau nişte regi, tronând cocoţaţi pe rădăcinile lor noduroase, cu făşiile verzi de muşchi înşirându-se pe trunchiul lor, ca nişte fâşii de dantelă”.

“Treptat, îşi dădu seama că era întinsă pe o insuliţă în mijlocul unei mlaştini. Pământul fusese proaspăt săpat, apoi fusese tapetat cu frunze uscate, aceleaşi frunze învelindu-i ca o pătură trupul”

Se pare că într-o altă viaţă ar avea o familie, soţ, trei copii, dar ar fi o persoană crudă şi răsfăţată. Copiii săi, doi băieţi şi o fetiţă se temeau de ea. Drew, soţul, se pare că o urăşte, deşi…De ce a revenit Monique? Pentru Drew nimic nu mai este limpede. Trădarea ei l-a durut şi, totuşi, sufletul îi arde de dorinţa nebunească de a o strânge în braţe…

Pe de altă parte…

Această femeie, pe care o numeşte soţia sa, cine este cu adevărat? O frumuseţe dintr-o altă lume, ale cărei secrete i-ar putea distruge pe amândoi.

Doi oameni destinaţi unul altuia, aşteptând acea recompensă supremă a vieţii, pe care doar dragostea nemărginită o poate aduce, cândva…

Monica se uită în oglindă şi nu îi venea să creadă că acela era corpul său. Figura străină avea pielea albă, delicată, părul mătăsos. Se pare ca se afla într-un alt timp, într-un alt trup, si totuşi era ea Monica, aici nu se schimbase nimic. Care era rolul ei? De ce se afla în trupul altei femei, ce legatură era între cele două? Oare să fi fost chiar ea? Aşa arăta în trecut?

Andrew şi Stephen, erau doi băieţi serioşi pentru vârstă lor, cu coşmarurile lor date chiar de mama lor. Oare ce monstru era Monique? Elizabeth, era o fetiţă frumoasă dulce, care crede cu tărie că dorinţa ei de a avea o mama bună i-a adus ce a vrut. Botezată Nicki, ea îi va câştiga încrederea fetiţei. Drew, o urăşte, cumnata sa la fel. Se pare că Monique, a fost căsătorită cu Robert, fratele lui Drew şi a lui Abbie, dar acesta a murit de vrăjile vrăjitoarei slujnice Rachel, cea care o ajuta în toate pe Monique. Drew, se va căsători cu soţia fratelui său pentru a putea păstra copii acasă cu el. Ura sa vine din neputinţa de a ţine piept frumoasei soţii a fratelui său, cel pe care l-a înşelat. Acum căsătoriţi fiind nu vrea să mai aibă de a face cu această crudă femeie, dar…ceva este altfel. Monica spune că nu îşi aduce aminte de nimic, ea se pare că este o altă persoană care are grijă de copii, face mâncare, curăţă prin casă, ceea ce era nu neputinţă înainte.

Bijuteriile care a ruinat această plantaţie, se pare că sunt la Monique, dar Nicki le vinde pentru a face rost de banii atât de necesari familiei.

Epuizarea îşi spune cuvântul, Drew va încerca să pună pe picioare o recolta pentru a-şi  salva familia. Se pare că încet, încet, cedează şi el farmecului natural al Monicăi.

”Râzând, Drew îşi dădu seama că în sfârşit era vesel. Era ca şi cum s-ar fi născut din nou, cu această femeie iubindu-l din tot sufletul. Cu Nicki alături de el, poate că ar fi trebuit să înceapă să creadă şi el în miracole. Făcând dragoste cu ea toată noaptea în patul mare care fusese timp îndelungat atât de gol, Drew înţelesese: ea era miracolul lui, rază lui de lumină şi speranţă”

Vor reuşi să treacă peste toate obstacolele şi greutăţile care le întâmpina? Ce se va întâmplă cu Monica? Va rămâne în trecut, sau inelul o va duce înapoi în viitor la un soţ adulterin şi o viaţă anostă?

O carte pe care am citit-o cu mare plăcere. Îmi plac teribil de mult călătoriile în timp, mi-a plăcut lupta Monicăi de a se impune ca o persoană caldă şi onestă, care lupta pentru a avea o familie a ei.

Judith, nu era decât un înveliş uman pentru sufletul putred al Moniquei. Ce s-a întâmplat la final cu ea mi-a plăcut teribil.

Mi-a plăcut candoarea fetiţei-ea cu tot sufletul ei de copil, a vrut o mamă nouă, bună, iubitoare, iar destinul i-a dat una, frăţiorii ei au putut să se joacă liniştiţi, fără frica de a fi închişi în dulap pentru orice o deranja chipurile pe mama lor.

Cartea este superbă, merită citită cu sufletul la gură. Nota mea pentru carte este 10.

targulcartii.ro

Cartea În căutarea fericirii de Barbara Benedict este oferită pentru recenzie de TârgulCărții.ro. Cartea poate fi comandată de pe librăria/anticariat online www.targulcarti.ro. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei/anticariatului online urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Nicol

Jurnalul unei iubiri de Johanna Lindsey

Titlul original: The Prezent
Traducerea: Iulia Bodnari
Editura: Litera-Alma
Număr pagini: 166
Seria Malory-Anderson

   Johanna Lindsey este născută în 1952 în Germania. Are trei copii. Este o scriitoare de historical romance.
   Ne-a cucerit cu seria familiei Malory-Anderson, iar în volumul 6, cel de faţă, aflăm date despre celelalte cupluri din cele 5 volume.
   Sărbătorile Crăciunului îi strânge pe toţi în Haveston, moşia familiei, acolo unde capul familiei, Jason Malory, cel mai mare dintre fraţi are grijă de toţi. El nu a plecat de la moşie, a moştenit-o şi încearcă să îi ajute pe toţi. Dar pe el cine îl ajută? Se pare că are un băiat, Derek, care este moştenitor. Janson a fost căsătorit cu Francesca, o gravă greşeală, deoarece iubirea lui, care de altfel i-a dăruit şi copilul, este menajera Molly.
   “În calitate de menajeră, Molly, nu era prezentă de obicei la cinele familiei Malory, dar azi supraveghea o nouă fată în casă care servea pentru prima dată. Printr-o experienţă îndelungată, reuşi să-şi ţină privirea departe de faţa chipeşă a lui Jason, care stătea în capul mesei. Nu credea că s-ar fi dat de gol dacă ar fi fost prinsă uitându-se ţintă la el, deşi bănuia că aceasta era o şansă destul de probabilă. Uneori, pur şi simplu nu putea să nu-şi arate sentimentele, şi când era vorba de Jason Malory avea multe sentimente.”
   “Nu era îngrijorată că s-ar fi dat de gol, era mai degrabă faptul că el dezvăluia prea mult când se uită la ea, şi nu părea să-i pese că îl putea observa cineva.”
   Prin aceste două fragmente v-am dezvăluit relaţia dintre cei doi îndrăgostiţi, care durează de mulţi ani, neştiută nici de slujitori.
   Jason, după ce fiul său a aflat cine îi este mama sa cu adevărat, ar fi vrut să o facă stăpâna conacului. Frica ei de un scandal în familia Malory, o face de fiecare dată să refuze.
   Poate cumva să se răzgândească Molly?


   Undeva pe proprietate există un mormânt, care deşi este îngrijit, nu se ştie al cui poate fi. Sunt zvonuri că ar fi al unei străbunice. Apariţia unui jurnal de care nimeni nu ştie cum a apărut, îi face curioşi pe toţi membri familiei.
   Misteriosul cadou se dovedeşte a fi un caiet vechi, dar de o valoare inestimabilă. Este primul jurnal al marchizului de Haverston şi al soţiei sale, fascinanta Anastasia, o ţigancă de o frumuseţe uimitoare.
   Anastasia, îşi dorea să se căsătorească cu altcineva decât ţiganul cel nemilos din şatra lor. Ea trebuie urgent să îşi găsească pe cineva, deoarece bunica sa era grav bolnavă, iar după moartea ei, Anastasia nu mai avea şansă de scăpare.
   Christopher Malory, îşi face apariţia, atunci când ţiganii îşi fac tabăra pe proprietatea lor. Când dă ochii cu Anastasia, Chris o vrea cu orice preţ ca şi amantă, dorinţa lui fiind aprigă. Frumoasa ţigancă vrea căsătorie nu să devină amantă. Când într-o dimineaţă cei doi se trezesc goi şi căsătoriţi, Chris o acuză că l-a păcălit, el fiind beat. Oare vor reuşi cei doi să convieţuiască împreună?
   Anastasia îi cere divorţul, ceea ce este exclus în neamul Malory. Plecarea Anastasiei, căutarea ei, îl va face pe Chris să îşi dea seama cât de mult o iubeşte.
   “Te vreau în viaţa mea,  Anna, nu contează pe ce cale. Acum ştiu asta. Doar că am avut nevoie de câteva zile ca să-mi dau seama că mariajul, cu permanenţa lui, e într-adevăr preferabil. În comparaţie cu asta, scandalul e foarte lipsit de importanţă.”
   Va reuşi acest caiet vechi să rezolve problemele care sunt în Familia Malory în prezent?
   O carte foarte frumoasă ca de altfel toată seria Malory. Nota mea pentru carte este 9,8.

Autor: Nicol

Scrisori catre ingeri de Florina Sanda CojocaruScrisori către îngeri de Florina Sanda Cojocaru

Editura Pim, Iași,  2015
Pagini: 201

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

După cum bine știți, imediat după ce am lecturat romanul „El a ales” al autoarei Florina Sanda Cojocaru, am început și volumul II „Scrisori către Îngeri”!
O recenzie pe care am promis-o de ceva timp, dar la început impactul cărții asupra lumii mele interioare nu m-a lăsat să-mi aștern gândurile pe hârtie, iar mai apoi lipsa de timp…
Un roman la fel de captivant, sfâșietor, emoționant până la lacrimi, care se citește cu un permanent nod în gât, o lectură ce te ridică în înaltul cerului ca apoi să te „prăbușească” exact ca un avion în cădere liberă!
Dacă, citind „El a ales” uiți efectiv să mai respiri, țin să vă atrag atenția ca și acest al doilea volum vă va crea probleme cu respirația, iar bătăile inimii vor fi din ce în ce mai sacadate.

În primul roman i-am cunoscut pe Andreea și Alex, cei doi adolescenți care s-au îndrăgostit, iar apoi viața i-a supus la prea multe încercări, i-a maturizat prea curând și prea dur.
După ce-am trăit alături de ei și le-am simțit tot tumultul interior, furia, neputința și chinul, am fost martori la toată drama, suferința și necazurile apăsătoare din viața lor, acum, în volumul al doilea, ne alăturăm Andreei și lui Alex în viața lor de adulți, de părinți, de oameni cu un trecut dureros și aparent fără speranță.
O vedem pe Andreea în postura de mamă singură, mama unei fetițe minunate. Trăim alături de ea grijile, temerile și preocupările unui părinte față de fiica ce crește văzând cu ochii, iar apoi adolescentă fiind, are tendința de-a intra într-o relație nepotrivită.
Aflăm ce s-a întâmplat cu Alex, cum a trecut prin chinurile bolii, cum a fost el afectat de trecerea timpului, cum a fost relația lui cu Roxana, îngerul lui blond…
Un înger care l-a îngrijit, l-a călăuzit și i-a fost alături în cele mai negre momente, dar pe care l-a pierdut…
A rămas în urma lui doar cu „Scrisori către Îngeri”, un blog pentru persoane pierdute așa ca el, pentru acele persoane care nu mai au curajul și tăria de-a privi în viitor, de-a încerca să vadă luminița de la capătul tunelului, pentru oameni prea încercați de soartă, prea marcați de suferință…
Un blog creat cu drag de Roxana, din dragoste pentru viață, din iubire pentru Alex, pentru oameni, pentru o a doua șansă… creat cu dăruire, bunătate, pasiune, puritate și muuultă voință… de un ÎNGER!

Aflăm prin prisma Andreei că deși „a ajuns acolo unde a dorit să ajungă: să aibă bani, să fie o persoană puternică și să călătorească nu doar cu gândul”, „astăzi doare mai mult ca niciodată trecutul”.
Iar „câteodată ai nevoie doar de câteva vorbe de la o singură persoană. Aproape nu bagi în seamă cuvintele celorlalți, cât ar fi de frumoase și de bine intenționate”.
Îl vedem și pe Alex prins într-o căsnicie cu Dana, tânara rebelă cunoscută pe patul de spital. Spun „prins” pentru că el n-a putut trece peste pierderea îngerului său, Roxana.
Un mariaj în care, treptat, se rup unul de celălalt, se distanțează încet dar sigur… „Și totuși, ce facem în timpul în care nu facem dragoste, timpul în care ar trebui să vorbim unul cu altul, despre ceea ce ne-ar putea despărți? Ce să-i spun femeii de lângă mine, când tocmai preocupările mele nu-i sunt pe plac?”
Viața i-o scoate în cale pe Eva – o femeie care are deja în spate un sac de probleme „Eva pare persoana potrivită și totuși… Îmi aparține și nu-mi aparține” – și, tot viața i-o ia și pe aceasta într-un mod crud care-l împinge pe Alex pe marginea prăpastiei…
Pe de altă parte, Andreea înfruntă demoni ai trecutului, atât ai ei, cât și ai familiei ei; reglează conturi și plătește polițe mai vechi cu rudele care i-au întors spatele când a avut nevoie, cu familia celui care i-a fost soț, prieten loial, confident…
Trăim alături de ea deznădejdea unor iubiri imposibile, a unei iubiri sincere și devotate, dar de scurtă durată, a unor relații efemere și a unor iluzii amare…
Și „pentru că am plâns prea mult, pentru că am strâns pumnii […] pentru că mi-e greață de ipocrizie și de prostie, pentru că am răbdat… Pentru că am pierdut totul, pentru că mă reinventez. Nu știu să mă mai bucur. Aproape că nu mai știu. […] Îmi înghit cuvintele. Ele nu își au rostul. Pentru că iert, dar nu uit. Pentru că dor.”, învățăm pas cu pas, alături de protagoniștii cărții, să ne regăsim, să ne împăcăm cu trecutul pentru a avea un prezent care poate construi un viitor „cauți cât mai departe, alegi drumurile cele mai dificiile, iar fericirea e la două minute distanță de tine, prea accesibilă, prea aproape, ai spune, de aceea nici nu ți-a trecut prin cap să renunți vreodată la drumuri”.

Aș putea vorbi la nesfârșit, aș putea povesti și dezbate „Scrisori către Îngeri” fără oprire… însă și așa, mă tem să nu fi divulgat prea mult! :D
Nu aș vrea să vă dezvălui prea multe, dar atât vă spun: RECOMAND cu toată încrederea și acest volum II, împreună cu primul volum!
„El a ales” ne-a prezentat personajele, copilăria și trecutul lor dureros și întunecat, iar „Scrisori către Îngeri” ne poartă la maturitate, vedem familii, căsnicii și trădări, și parcurgem drumul anevoios spre regăsire – regăsire ca indivizi și suflete!
Alex: „Sunt atât de simplu pe cât par de complicat. Am nevoie doar de cineva care să mă înțeleagă”.
Andreea: „Am nevoie de liniștea sufletului său pentru liniștea zbuciumului meu. Am nevoie să mă simt femeie”.
Cred că am vorbit deja prea mult…
Mulțumesc frumos și din suflet autoarei pentru aceste două cărți absolut fabuloase, desprinse din… viață!
Și mulțumesc celor care veți citi această recenzie!

Recenzie cititor: autor Denisa

El a alesEl a ales de Florina Sanda Cojocaru

Editura Pim, Iași, 2014
Pagini: 221

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

Mda… nici nu știu cu ce să încep! Știu, se spune „cu începutul”, numai că eu încă nu mă pot aduna foarte bine (deși am terminat lectura, sâmbătă pe la 3 a.m.) și sper să reușesc să transmit toate trăirile și emoțiile pe care le-am experimentat eu citind această carte!

Trebuie să încep prin a vă spune că am descoperit această carte din pură întâmplare, o carte despre care nu știam nimic, scrisă de o autoare de care nu auzisem, dar care m-a impresionat și m-a uimit într-un mod plăcut, m-a făcut să realizez (dacă încă mai aveam îndoieli) că avem scriitori români excepționali, care scriu absolut superb, iar „El a ales” este una din cărțile citite în ultima perioadă care m-a răvășit, m-a cutremurat, mi-a oprit respirația, ca mai apoi să mă facă să respir cu greutate…
Este acea carte care te ține cu sufletul la gură, care te ține pe jar, care te face să trăiești cu personajele, să le simți zbuciumul… este acea carte care face toate astea și dacă ar fi pură ficțiune… dar când afli că de fapt este inspirată după un caz real… citești, trăiești pe nerăsuflate și cu ochii-n lacrimi!

Dar, să vă dau detalii, nu?
O cunoaștem pe Andreea: fata brunetă cu ochi frumoși și parul cârlionțat. Este elevă în ultimul an de liceu și visează! Visează la o lume mai bună, la o lume mai frumoasă, o lume unde-și va găsi și ea locul și-și va putea, poate, îndeplini visele!

Tânăra provine dintr-o familie săracă, fără posibilități… tatăl un bețiv notoriu, care de fiecare dată când întrece numărul paharelor își bate soția; mama, o femeie simplă, trecută prin multe, stă și-ndură bătăile tatălui, lucrează de dimineața până seara, iar puținii bani câştigați cu trudă se duc pe alcool; iar frățiorul mai mic, Dan (poreclit Puștiu), un copil frumos, isteț, dar născut în familia nepotrivită, se apucă de găinării, mici „afaceri” cu oameni dubioși, să ajute și el mama să pună seara ceva pe masă.
Facem cunoștință și cu Alex, băiatul viselor Andreei și cel mai bun prieten, „fratele” mai mare a lui Dan. Alex, de aceeași vârstă cu tânăra, doar că la alt liceu, locuiește cu mama sa, Lolo, cu care are o relație foarte apropiată, iar tatăl, George, este plecat cu un contract de muncă în Anglia.
Îi cunoaștem pe amândoi în perioada de liceu, în perioada adolescenței, când încă mai credeau în vise, când încă mai aveau speranța în suflet.
Vedem că deși Andreea are un trai nefericit și suferă zi de zi alături de frațiorul său, încă mai are puterea de-a visa, încă mai crede în minuni, în dragostea ei pură pentru Alex! „Trăia clipa care i se oferea pentru că viitorul era departe, chiar foarte departe”…
Și totuși, atunci când îndrăznești să visezi prea mult și să-ți asumi riscul de-a ți le îndeplini, mai devreme sau mai târziu, vine și „plata”!
Așa s-a întâmplat și în cazul celor doi îndrăgostiți, atunci când erau fericiți, formau un cuplu și visau la un viitor împreună, soarta i-a lovit în față! Printr-o întâmplare nefericită, anturajul îndoielnic în care intrase Pustiu, s-a răzbunat pe cei doi: Alex a ajuns în spital bătut măr, iar Andreea violată… Cu toate astea părinții ei nu au depus plângere, nu au făcut nimic împotriva acelor indivizi… s-au bucurat de câțiva bănuți care i-au ajutat să mai plătească din datorii, în schimbul tăcerii lor…
Alex nu a putut înţelege lucrul acesta, nu a stat s-o asculte pe Andreea, să audă varianta ei și a învinovățit-o pentru tot…
Așa, s-au despărțit! Povestea lor s-a încheiat înainte de-a începe efectiv…

Revedem aceleași personaje peste ani…
O regăsim pe Andreea, la fel de frumoasă, dar mai puțin visătoare, care din cauza unor „animale cu chipuri de oameni” care au abuzat-o fizic și psihic, au bătut-o, au drogat-o, se consideră un leș, o scursură a societății, un gunoi uman, „doar un manechin” care ajunge să-și vândă trupul, dar nu și sufletul, lucrând ca dansatoare în Japonia…
Îl revedem și pe Alex care este doar o umbră a ceea ce a fost odată… din tânărul frumos și plin de viață, optimist și amuzant, acum este doar un tânăr obosit, slăbit, măcinat de o boală cruntă: leucemie acută limfoblastică. „Am obosit să gândesc, obosesc să trăiesc… Voi muri obosind?”

De aici începe adevărata dramă a cărții, adevărata tragedie a personajelor, a unor tineri consumați de sărăcie, zdruncinați de boală…
Trăim alături de Andreea toată suferința, îi simțim frământările şi zbuciumul sufletesc, trecem alături de ea prin toate nenorocirile și pierderile materiale, emoționale… împreună cu Alex suportăm chinul, suferim de boală, devenim cinici, sarcastici și fără speranță, aşteptând, poate, un miracol și întrebându-ne dacă-l și merităm, alături de veșnica întrebare „De ce eu?”… o vedem pe Lolo cum suferă, cum îi este alături copilului ei drag, ros pe dinăuntru, distrus pe dinafară de o boală urâtă și greu de îndurat! Vedem neputința unei mame în fața unei boli violente…
Trăim lângă aceste personaje toată drama, ne simțim neputincioși, le simțim dezolarea și pustiul apăsător, trecem prin amărăciunea acestora și pătimim cu fiecare cuvânt, virgulă…
Intrăm într-un iureș amețitor, într-un carusel de emoții și trăiri, într-un montagne russe de întâmplări nefericite!
Mai mult de atât nu vă mai spun că ar însemna să vă povestesc toată cartea, și-n plus nici nu ştiu ce să vă mai spun… pentru că ar fi atâtea de spus, atâtea de povestit, atâtea de dezbătut…

Vă las să descoperiți singuri dacă Andreea va reuși să se abată de la drumul ales, să iasă din acel hău al existenței sale; dacă Alex va trăi și pentru cât timp; vă las să aflați ce s-a întâmplat cu familiile celor doi tineri și să vedeți cum viaţa de multe ori ne poartă pe drumuri paralele, dar care la un moment dat își „dau întâlnire” în intersecție…

„El a ales” nu este doar o carte, este o lecție de viaţă! Este povestea autentică a unor suflete necăjite, unde iubirea este exprimată în toate formele ei (iubirea de mamă, prima dragoste, iubirea pentru semeni)!

Fragment din frământările lui Alex:
Cum este viața unui bolnav? Plictisitoare, privită pe dinafară. Înăuntru-mi, culorile se accentuează. Prind viață, trăirile sunt maxime. E ca și cum anotimpurile ar conviețui în trupul meu obosit, iar soarele ar răsări dintre umerii costelivi și mi-ar apune în palme.
Ce am fost? O carte cu coperți strălucitoare și cu un cuprins banal. […] Sper să mai am coli albe. Și cum mi-e dor uneori de banalul din mine!”

Singurătatea Andreei exprimată în cuvinte:
Magia sărbătorilor nu stătea în banii din buzunare. Conta până la urmă pe cine ai alături, cui îi spui: „La mulți ani!”, pe cine porți în inimă”.

Doamne, o carte… o poveste… o întâmplare din realitate… din realitatea cuiva!
O poveste cutremurătoare, intensă, emoționantă până la lacrimi și chiar mai mult… „dincolo de cuvinte”!

Personal, MULȚUMESC din suflet, autoarei pentru că mi-a dat ocazia de-a citi ceva atât de formidabil!

Recenzie cititor: autor Denisa

Regasire de Raluca Butnariu-Editura CelestiumRegăsire de Raluca Butnariu

Editura: Celestium
An apariție: 2015
Număr pagini: 247

Iubirea nu uită niciodată. Indiferent câți ani au trecut.
Indiferent cu cine ai fost sau ce ai făcut.
Iubirea adevărată rămâne acolo, în inimă și suflet.
Iubirea adevărată rămâne acolo, în inimă și suflet.
Nicolle este guvernantă la Wilton House și are grijă de 3 copii răsfățați și răi pe care îi educă și îi transformă în adevărate diamante. Apariția lui Jonathan Stamford la conac îi va provoca răni interioare.El este bărbatul care în urmă cu 7 ani de zile a gonit-o și și-a bătut joc de ea. Ea însă nu poate uita îmbrățișările lui. Săruturile pasionale. Îl iubește și îl urăște în același timp. Iar ceea ce o frământă cel mai tare este secretul pe care îl ascunde de el. 

Cum poți uita trecutul și mai ales să începi de la început, atâta timp cât el stăruie în mintea ta?
“Regăsire” de Raluca Butnariu, romanul de dragoste care a cucerit lumea online, este cartea pe care o citeşti cu sufletul la gură.

Raluca Butnariu şi-a împlinit un vis, dar noi cititorii am adăugat în bibliotecă o comoară, acesta este privilegiul de a fi autor publicat. Am descoperit-o dintr-o întâmplare, un fel de secret lansat în mediul online în care toate lumea citea cărţile autoarei, iar eu mă simțeam pe lângă subiect. Prima carte a fost Deziluzii, efectiv m-a cucerit prin acel farmec al vremurilor demult apuse, dar şi datorită simplităţii. Dacă aş fi primit manuscrisul fără să ştiu că este româncă, atunci clar aş fi contrazis pe oricine iubea historical romance pentru că nici măcar o clipă nu există amprenta specifică ţării noastre.
Regăsire este un roman suav, sensibil, dar în acelaşi timp încărcat cu suficiente emoţii care devin din ce în ce mai intense. Citeşti fără oprire pentru a afla ce se petrece, trăieşti, iubeşti şi urăşti, iar mai târziu înveţi să ierţi alături de personaje, să le înţelegi evoluţia şi să te bucuri.
Este o carte pozitivă care îmi reaminteşte de ce o asociez de fiecare dată cu Judith McNaught, o altă autoare pe care o îndrăgesc.

Londra, 12 septembrie, 1810

Începutul este dur, dar concludent, o femeie este aruncată în stradă, îndurerată, rănită sufleteşte.
“Tot ceea ce simţea era golul imens din sufletul ei. Mintea amorţită de şoc încerca să cuprindă absurdul situaţiei în care se găsea: respinsă, părăsită, aruncată-n stradă ca un câine vagabond. Trădată şi alungată de către bărbatul în care avusese o deplină încredere şi pe care-l iubise cu fiecare bătaie a inimii ei. Umilinţa îndurată întrecea orice închipuire. Ar fi trebuit s-o asculte, aproape că-i cerşise asta. Măcar atâta lucru să-i fi îngăduit şi l-ar fi făcut să înţeleagă că vina nu-i aparţinea în exclusivitate. Că fusese silită să facă acea alegere, o alegere necesară având în vedere circumstanţele…”

După şapte ani

Nicolle Clairmont este guvernantă în casa soţilor Pembroke. Prin tehnici ştiute doar de ea reuşise să îi cucerească pe copilaşii năzdrăvani şi îi ponderase, acum numărul lor crescuse şi îl ţinea în braţe pe cel de-al cincelea copil, un băieţel superb de doar două luni. Singura condiţie pe care o avea era să plece pe perioada verii acasă, să îşi vadă propriul copil, pe Andrew. De data aceasta a fost nevoită să facă o excepţie pentru că aveau nevoie de ea şi trebuia să rămână timp de două săptămâni cât dura petrecerea şi botezul lui Joshua. Era o mană cerească să o aibă aproape, toţi o îndrăgeau şi cu greu se puteau despărţi de ea.
Problemele de acasă o îndemnau să folosească orice venit suplimentar pentru a avea grijă de cele patru suflete plus un conac aflat în ruină. Veniturile nu îi erau de ajuns, iar datoriile rămase de pe urma răposatului ei soţ constituiau o responsabilitate ce atârna greu doar pe umerii ei. O surpriză de proporţii va avea când îl întâlneşte pe John Stamford, al doisprezecelea marchiz de Stamford la conac, era invitat de onoare în calitate de vărul al lui lady Pembroke, dar şi de naş pentru mezinul familiei.
“- Voi…, îşi drese vocea descumpănită, plimbându-şi ochii de la unul la celălalt, …voi vă cunoaşteţi? Nicolle deschise gura să spună ceva, orice, dar înainte să apuce s-o facă, el i-o luă înainte: – Nu, nu ne-am mai întâlnit niciodată până acum, rosti el cu o voce inexpresivă. Lady Clairmont, rosti apoi cu un zâmbet silit, înclinându-se un milimetru în direcţia ei şi privindo cu un licăr dispreţuitor printre genele bogate. Cuvintele lui o salvaseră de penibilul momentului, dar în loc să se simtă uşurată, Nicolle avu o senzaţie îngrozitoare, ca şi cum tocmai fusese pălmuită în public. Culoarea îi pieri din obraji. Cumva, reuşi să se ridice în capul oaselor, schiţând o reverenţă stângace fără a avea curajul să-l privească, în timp ce o strângea pe Suzannah la piept.”

Reîntâlnirea va stârni o furtună în sufletul lui Nicolle pentru că nu uitase cum fusese aruncată în stradă, rănită şi jignită. Minciunile îi despărţiseră, dar ea suferise, se simţise trădată şi nevoită să suporte consecinţele, se căsătorise cu un bărbat pe care nu-l dorise, dar din cauza sarcinii înaintate făcuse compromisul. Acum trebuie să îi îndure prezenţa şi să se prefacă că nu există între ei acea atracţie electrizantă.

imagineJonathan Stamford era bogat, atractiv, temperamental şi dorit de multe femei, o adevărată ispită. Sarah Wilmot era conştientă că era extrem de norocoasă să-i fie logodnică doar că invitaţia la Wilton House le va schimba planurile.

“Revederea lor după atâţia ani avusese un impact devastator asupra simţurilor sale. Şi, spre dezgustul lui, chiar şi după cele două pahare de whisky, încă nu-şi revenise din tremurat. De fapt, sufletul lui tremura. Şi mâinile, îşi notă el cu un zâmbet strâmb, plin de o amară ironie. Trecuseră şapte ani afurisiţi! Cum era posibil ca acea făptură atât de josnică, de lacomă şi de ipocrită, să mai aibă încă o asemenea putere asupra lui? În clipa în care dăduse cu ochii de ea, efectiv i se tăiase respiraţia. Şi ameţise. Aproape că uitase cât de frumoasă era în realitate.”

Amintirile vor da năvală şi chiar dacă nu vor recunoaşte, ceva nebun îi atrage, vor încerca să se evite, să se urască şi să se împotrivească, dar cum să renunţe la tot ce a fost? Au trecut şapte ani de chin, dor şi foarte multe sunt greu de uitat, dar oare vor reuşi să depășească barierele şi să ajungă în acel punct în care își vor spune ce gândesc? Iniţiativa lui lady Pembroke de a oferi o clipă de distracţie guvernantei lor şi transformarea acesteia într-o femeie atractivă pentru a participa la balurile de la conac, îl vor debusola pe Jonathan. Gramul de autocontrol se va destrăma când îşi va dori un ultim sărut ce ar putea să pună capăt acestei provocări.
Numai că nu va ştii că logodnica lui are de gând să facă o farsă cu consecinţe dezastruoase pentru Nicolle. O simplă acuzaţie de furt le va da peste cap toate planurile. Cum își va demonstra nevinovăţia, dar mai ales cum va reacţiona marchizul de Stamford la această nedreptate? De ce au ajuns ca iubirea lor profundă să fie uitată şi cine a avut interesul să se joace cu Nicolle şi John de-a lungul timpului? Cum va reuşi Jonathan să o recucerească pe femeia care o iubeşte în pofida tuturor?

Îndrăzniţi să descoperiţi ce se află dincolo de cuvântul Regăsire, vă asigur că nu veți regreta nici măcar o clipă. Este un historical romance bine scris ce stârneşte curiozitatea şi te face să trăieşti trecutul, prezentul, dar mai ales viitorul.

Librex.ro

Cartea Regăsire de Raluca Butnariu este oferită pentru recenzie de Librăria Librex. Cartea poate fi comandată de pe Librăria Librex Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei, vă puteţi abona la newsletter, dar puteţi urmări şi pe pagina de facebook.

Autor: Mili

Romane de dragoste de la Editura Lider/Click pentru femei

În luna februarie 2016 pregătiţi-vă pentru o noua serie de poveşti emoţionante şi captivante oferite de Editura Lider Bucureşti. Începând din 5 februarie, împreună cu revista, Click pentru Femei, vă puteţi bucura de noile apariţii din seria “Romane de dragoste”.
Cele 4 cărţi pot fi achiziţionate de la toate chioşcurile de ziare din toată ţara, în fiecare zi de vineri după cum urmează:
– 05 februarie 2016- RĂZBUNAREA de Arlette Geneve
– 12 februarie 2016- FĂRĂ MILĂ de Arlette Geneve
– 19 februarie 2016- ULTIMUL VIKING de Oana Arion
– 26 februarie 2016- PRINS ÎN FURTUNILE VIEŢII de Christina Courtenay

Preţ revistă+carte: 9.99 lei

Sursa Editura Lider

Prada regelui de Julie GarwoodPrada regelui de Julie Garwood

Titlul original: The Prize
Editura: Miron
An apariție: 2015
Număr pagini: 319

Această minunată poveste de dragoste a autoarei de bestseller-uri Julie Garwood, este plină de umorul, dulceața și senzualitatea care au făcut din ea un nume de referință în literatura romantică…” Publishers Weekly

În mijlocul splendorii de la curtea lui William Cuceritorul, adorabila prizonieră saxonă Nicholaa e obligată să-şi aleagă un soţ dintre nobilii normanzi. Ea îl alege pe Royce, un baron-luptător a cărui atitudine ameninţătoare nu reuşeşte să-i ascundă cavalerismul şi inima blîndă. Plină de resurse, rebelă şi naivă întru totul, Nicholaa jură să-l facă pe Royce să i se supună, în ciuda tumultului de emoţii pe care el i le trezeşte. Feroce în luptă, priceput într-ale pasiunii, Royce e surprins de profunzimea emoţiilor care-l încearcă atunci cînd îşi mîngîie proaspăta soţie.

În atmosfera de trădare în care saxonii încă ţes intrigi împortiva invadatorilor normanzi, Royce şi Nicholaa se bucură de noua lor iubire preţioasă… o legătură fierbinte, care curînd va fi greu încercată.

Julie Garwood mi-a stârnit amintiri cu Prada regelui, a fost o adevărată încântare să descoper că are esenţa de la Regatul viselor de Judith McNaught, o altă poveste care m-a cucerit iremediabil. Cartea se face remarcată prin personaje pasionate, dornice să lupte cu îndârjire împotriva tuturor celor care le vor răul. Nu este uşor să rămâi integru când în umbră sunt oameni care urzesc comploturi şi ar face orice pentru reuşită.
În vremuri demult apuse, mai exact în Anglia anului 1066, în timp ce saxonii se luptau cu normanzii, doi oameni sunt forţaţi de împrejurări să îşi apere avutul. Royce este trimisul lui William de Normandia pentru a cuceri cetatea în care locuia Lady Nicholaa. Primele tentative eşuaseră dramatic, iar acum trebuie să facă totul pentru a depăşi strategia frumoasei luptătoare. Experienţa, dar şi răbdarea cu care îşi conduce armata îi vor aduce victoria. O ultimă tentativă a frumoasei rebele este să îl lovească cu o piatră direct în fruntea neprotejată de coif, numai că uriaşul normand nu este afectat, doar puţin sânge este vizibil. Fusese căpetenie în multe altercaţii şi părea să fie născut să îndure destule chinuri. Prin fizicul său se impunea, ştia cum să discute, dar mai ales să îşi respecte soldaţii, nu îi trata cu dispreţ şi nu îi pedepsea, aşa cum procedau alţii.
Lupta se încheie, iar primul lucru care trebuie îndeplinit este să o captureze pe frumoasa saxonă-Lady Nicholaa, doar că în cetate găseşte pe măicuţa Danielle care declară că este sora geamănă a acesteia ce rămăsese împreună cu slujnica şi copilul ei. Fără voia lui remarcă blândeţea, ochii mari albaştri, părea o zeiţă pogorâtă din cer, un fel de fruct interzis pentru muritori. Nimic nu dă de bănuit, mai ales că le oferă informaţii folositoare şi în pofida frumuseţii sale răpitoare, are grijă să îi îngrijească rana din frunte.

Royce va asculta de indicaţiile sale şi se va întâlni cu bunul său prieten Hugh, doar că la întoarcere va avea parte de multe surprize. Frumoasa călugăriţă ceruse să fie escortată până la abaţie nesocotind ordinele normandului. Adevărul iese la iveală când discută cu cei din jur, aşa află că fusese tras pe sfoară, nu exista soră geamănă, iar băieţelul Ulric nu era al unei doice. Starea de sănătate a lui Hugh se agravează, iar singura soluţie este să îl ducă la abaţie. Acolo se va întâlni cu lady Nicholaa în timp ce avea grijă de fratele ei, James, aflat într-o stare dezastruoasă atât fizic, cât şi psihic. Nevoiţi să îi supravegheze îndeaproape pe cei doi răniţi, măicuțele trebuie să respecte toate indicaţiile cavalerului, riscul de a fi otrăvit Hugh era mult prea mare.
Acum a sosit clipa ca Royce să se confrunte cea care îl trăsese pe sfoară, să îi arate că nu există cale de scăpare, era o pradă de război şi trebuia să se supună mai devreme sau mai târziu.
“-Ar fi trebuit să te ucid cînd am avut prilejul, şopti.
Royce înălţă o sprînceană.
-Şi cînd a fost asta, mă rog? întrebă el încet, batjocoritor.
-Cînd te-am doborât de pe picioare cu praştia.
Drept răspuns, Royce clătină din cap.
Nicholaa înclină capul, pentru a-şi întări cuvintele.
-Am nimerit drept la ţintă, se lăudă ea.Voiam să te însemnez, nu să te omor. Acum
îmi regret hotărîrea. Poate că voi mai avea o şansă, înainte să fii alungat înapoi în
Normandia, unde ţi-e locul.
Nici acum n-o credea. Îşi încrucişă braţele pe piept, zîmbindu-i.
-De ce nu m-ai omorît când ai putut-o face?
Nicholaa ridică din umeri.
-N-am avut chef, replică ea. Acum am.
Văzîndu-l că izbucnea în rîs, îşi dădu seama că n-o credea nici acum. Simţea că începea să-şi piardă cumpătul.

După mai multe peripeţii, Hugh îşi revine, iar Nicholaa este avertizată personal de Royce că va avea grijă să o determine să plece singură. Spre stupoarea ei îşi pune în aplicare promisiunea, iar planul se va concretiza când uriaşul cavaler se va înfăţişa la poarta abaţiei cu băieţelul Ulric în braţe. Nicholaa nu mai ţine cont de nimic şi îşi continuă minciunile, pretinde că a rămas văduvă şi copilul este al ei, doar că Royce nu crede nici măcar un cuvânt, scopul este să o determine să plece. Iarna aspră nu este prielnică pentru un suflet plăpând şi singura care pleacă la drum resemnată este doar frumoasa captivă.
Ajunsă la curtea lui William de Normandia, este primită bine, dar seara se anunţă destul de interesantă pentru că prada trebuie să se căsătorească cu cel mai viteaz cavaler. Deşi Nicholaa îşi arăta dispreţul faţă de Royce, trebuia să recunoască în adâncul sufletului că îl găsea atrăgător, doar sufletul i se înfăţişase, nu şi semnul uriaş de pe faţă care îl avea din lupte. Spera ca şi el să simtă măcar un ceva şi să lupte pentru ea, nu 1 (74)să fie aleasă de un necunoscut. În jurul ei roiesc mulţi bărbaţi atrăgători care ar fi încântaţi să aibă o soţie temperamentală pe care să o supună, doar că ea este interesată doar de Royce.
Îl găsea enervat, dar un ceva părea să prindă contur:
“-Mă găseşti o pacoste.
-Într-adevăr. Sinceritatea lui nu întârzie s-o revolte.
-Dacă ura n-ar fi un păcat de moarte, aş şti de minune să te urăsc.
-Ba n-ai şti deloc, zîmbi el. Oi fi avînd eu o fire antipatică, Nicholaa,dar tu ai una foarte blîndă. Nu ştii cum să urăşti.
Era prea obosită ca să facă schimb de insulte cu el.”

Soarta este de partea ei şi salvează de la moarte o fetiţă care se afla lângă un foc. Recunoştinţa lui William Cuceritorul este mare, iar decizia pică pentru ea ca o mană cerească.
“-Da, îţi vei alege soţul. Întoarce-te şi priveşte-i, draga mea. Ei sunt acum prăzile, Lady Nicholaa. Cu toţii, vrednici oşteni. Iscodeşte-l pe fiecare, dacă aşa ţi-e voia; ia-i la întrebări. De va trece toată noaptea pînă să te hotărăşti, aşa să fie. Vom aştepta. Cununia va avea loc de îndată ce ai ales.”

Şi Nicholaa merge la sigur pentru că în adâncul sufletului el era alesul.
Atenţia ei se îndrepta numai spre un singur om. Royce. Acesta stătea rezemat de peretele din fundul sălii, cu o expresie foarte plictisită pe faţă, aproape somnoroasă. Dar o privea pe ea. Cu cît se apropia mai mult, cu atît părea mai îngrijorat. Nicholaa încercă să-şi ascundă zîmbetul. Putea să simtă tensiunea din sală. În cea mai mare parte, îşi spuse ea, emana de la Royce. Nici unul dintre baroni nu putea fi mulţumit de acea întorsătură, căci unul de-ai lor tocmai devenise dorita pradă, bunul mult rîvnit. Ar fi trebuit să-i fie milă de ei, dar nu putea: Era prea ocupată să se umfle în pene. Doamne, ce moment minunat! Nicholaa îşi continuă drumul prin mulţime, pînă ajunse la Royce. Cînd fu la un pas de el, se opri. Nu scoase o vorbă, privindu-1ldoar lung. Lui Royce nu-i venea să creadă că stătea acolo, în faţa lui. Clătină din cap. Nicholaa înclină capul.
-Royce?
Îi rostise numele în şoaptă, dar o auzi.
-Da, Nicholaa? Zîmbetul ei îl captiva. Îi făcu semn să se apropie. Apoi se înălţă pe vîrfuri şi-i şopti la ureche:
-Şah mat.”

Acesta este doar o mică parte dintr-o serie de incidente care îi vor apropia şi în acelaşi timp pentru cei din jur vor deveni o aminţare. Sunt oameni care urzesc comploturi şi le pun viaţa în pericol. Royce este un războinic, dar luptă până în pânzele albe pentru a proteja ce este al lui. Împreună vor învăţa ce înseamnă să se cunoască, să îşi înveţe propriile obiceiuri. Nicholaa a trăit într-o familie fericită, părinţii ei nu şi-au ascuns afecţiunea, iar ea îşi va dori ca şi soțul ei să manifeste aceeaşi deschidere. Dacă vor reuşi să se completeze şi să ajungă la o înţelegere pentru a convieţui, rămâne să descoperiţi.

Prada regelui este o carte suavă, intensă, scrisă frumos şi pusă în valoare prin temperamente puternice. Este genul de lectură care te îndeamnă să o reciteşti cu drag şi cu altă ocazie. Se pare că mă prind cărţile în care femeile sunt puse în valoare şi nu leşină la primul incident neplăcut care i se întâmplă.
Royce, ar fi trebuit să fie o brută, dar este un om deosebit, respectă pe cei din jur, inclusiv pe oştenii săi, iar mai târziu se va strădui să câştige şi încrederea soţiei sale. Nicholaa este o femeie puternică, mereu dispusă să își pună familia pe primul loc, ţine la tradiţii şi luptă pentru ele. Comunicarea dintre ea şi Royce pe alocuri se va dovedi dificilă, dar împreună ar putea face minuni dacă şi-ar deschide sufletul chiar şi pentru o clipă. Vor fi suficiente momente în care fiecare va lupta cum va considera, dar când îşi vor uni forțele se va resimţi efectul.  Poate părea ceva imposibil, dar aşa sunt cărţile menite, întotdeauna aduc un strop de happy-end. Dacă vă doriţi o carte relaxantă pentru week-end atunci vă recomand Prada regelui.

9.2 puncte/10

Editura Miron

Cartea Prada regelui de Julie Garwood este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili

Strada iubirii de Lisa Kleypas

Titlul original: Rainshadow Road
An apariţie: 2015
Editura: Miron
Traducere: Andreea Radu
Nr. pagini: 367

Seria Friday Harbor: 1. Christmas Eve at Friday Harbor (2010)/Christmas With Holly, 2. Strada iubirii (Rainshadow Road-2012),  3. Dincolo de iubire (Dream Lake-2012), 4. Golful dragostei (Crystal Cove-2013), 5. Lightning Bay (2014)

Lucy Marin este artist sticlar și locuiește în misteriosul și frumosul port Friday. Este rănită, luată prin surprindere de cea mai amară dintre trădări: logodnicul ei, Kevin, a părăsit-o. Amărăciunea lui Lucy este amplificată de faptul că noua lui iubită e chiar sora ei.
Ca să nu fie nevoit să suporte reproșurile părinților lui Lucy, Kevin îl roagă pe prietenul lui, Sam Nolan, proprietarul unei podgorii, să o seducă pe aceasta, să o curteze și să o ajute să treacă peste momentul de furie și de durere. Complicațiile încep atunci cînd Sam și Lucy încep să se îndrăgostească unul de altul. Lucy începe să se întrebe dacă să-și riște din nou inima.
Întrebări despre dragoste, loialitate, greșeli vechi și noi începuturi, sînt explorate toate, în timp ce Lucy învață că în viață anumite lucruri care par pierdute se pot transforma în ceva nou, minunat.

Dacă aţi descoperit-o pe Lisa Kleypas atunci sigur îi cunoașteți magia din cuvinte, delicateţea din expresii, dar şi sensibilitatea cu care captivează atenţia. Orice titlu ai alege, atunci sigur îţi va transmite o stare de bine. Strada iubirii este o carte cu parfum de aer proaspăt, stropită cu puţin praf magic, dar şi cu o doză de romantism. Ne plimbăm pe plajă, simțim arome, bem un vin bun şi parcă ne întoarcem în timp.

Lucy Marinn de la şapte ani a început să se adapteze din mers şi să prețuiască lucrurile esenţiale. A suferit când sora s-a îmbolnăvit, dar cel mai mult a deranjat-o protecţia exagerată a acesteia în defavoarea ei. Așa se întâmplă cu fiecare copil care a trecut peste o perioadă în care boala i-a pus în pericol viaţa, doar că părinţii n-au ştiu care este limita şi au continuat să facă diferenţe majore între acestea deşi nu mai era cazul să se îngrijoreze pentru Alice, fiica cea mică. Mai târziu Lucy a simţit chemarea şi a afirmat cu ardoare că vrea să devină sticlar, a fructificat talentul şi a ajuns să facă minuni cu mâinile sale. Poate că ar fi rămas o tânără obişnuită, doar că avea harul de a face puţină magie când era învăluită de emoţii puternice mâinile ei transformau orice obiect din sticlă în licurici.

Acum este un adult responsabil, de doi ani locuieşte în apropiere de portul Friday împreună cu logodnicul ei, Kevin Pearson. Se simte fericită, iubeşte bărbatul ce îi este alături, dar şi meseria de artist, cele două pasiuni se îmbină bine, numai că ceva se destramă atunci când află şi părerea lui Kevin. O anunţă fără să îi ofere alte semnale că nu se mai bine comod în relaţie şi ar dori să se despartă. Lucy, disperată vrea să ştie de ce, care este cauza, dacă există altcineva în viaţa lui. Spre stupoarea ei, răspunsul este simplu, da, există şi este trădată chiar de sora ei Alice. Pentru a fi cât se poate de dureros, o roagă să se mute de urgenţă pentru că iubita lui doreşte să stea chiar în casa care până atunci era a … lor.
Este îndurerată, plânge, dar nu poate înţelege cu ce a greşit, de ce trebuie să plătească atât de scump. Răspunsuri nu găseşte, singura cale este să meargă mai departe şi să nu se mai implice în relaţii, un fel de pact cu sine. Are noroc cu prietenele sale Justine şi Zoe Hoffman, proprietare ale unui han şi dornice să îi fie aproape în această situaţie. Pe lângă sprijinul lor, în cale se pare că va veni exact persoana potrivită, genul de bărbat dur, necizelat care ştie să glumească, dar fără să îi facă promisiuni. El nu crede în căsătorie, vrea doar să se simtă bine şi să nu se implice sentimental.
Sam Nolan este proprietarul unei podgorii din Rainshadow, locuieşte împreună cu fratele său mai mare Mark şi nepoata lor Holly. În urmă cu un an sora lor murise într-un accident lăsând orfană o fetiţă de şase ani, iar decizia fraţilor a fost să o crească ei. Şi-au schimbat radical viaţa şi au fost făcut tot ce se poate să fie un exemplu pozitiv. Legătura lor se simte, fiecare are un rol important, o iubesc pe micuţa Holly şi o tratează ca pe o comoară. Sunt o familie unită, chiar dacă fiecare a suferit din cauza părinţilor şi a plăcerii lor morbide pentru alcool, dar ei au luat ce era mai bun, au învăţat şi au mers mai departe. Holly nu trebuie să simtă aceste lipsuri, ci să fie un copil iubit. Sam şi-a propus multe, dar podgoria este mândria lui, munceşte zi de zi, o admiră cum creşte şi nu se sfieşte să spere că într-o zi, printr-o vrajă secretă via îi va transmite care  este secretul aromei din struguri.
În ziua când o întâlneşte pe Lucy, nimic nu pare obişnuit, dar tristețea ei din cauza trădării lui Kevin, băiatul nesuferit din şcoală pare să îl îndemne că ar dori măcar pentru o clipă să fie arma ei secretă către răzbunare. Numai că propunerea neobişnuită a lui Kevin de a consola pe fosta, îi vor crea noi oportunităţi. Trebuia să o facă pe Lucy să se îndrăgostească de el, în speranţa că părinţii celor două surori îl vor ierta pe Kevin şi de ce nu, vor sponsoriza nunta acestuia cu Alice. Dacă nu i-ar fi fost dator ar fi reacţionat cu totul altfel, dar în asemenea condiţii, singura cale este să îi facă pe plac şi să iasă cu femeia care deja o cunoscuse pe plajă, numai că nu va minţi şi nu va face dintr-o posibilă relaţie ceva morbid.

Gândurile nu o lasă pe Lucy, nu înţelege unde a greşit, dar soluţia ar putea fi să accepte bursa gratuită pe care o primise, să plece departe, să uite, numai că înainte de a face acest pas vrea să se gândească. Sam îi oferă o mână de ajutor când îi spune ce plănuieşte Kevin şi Alice, cei care au trădat-o.
Rainshadow-Strada Iubirii“-Acum le pasă de fericirea mea? se întrebă ea cu voce tare? Au avut ocazia să-mi ţină partea de mai multe ori până acum, dar n-au făcut-o, iar acum deodată, vor să fiu fericită? La naiba cu ei! Şi la naiba cu tine!
-Hei, nu trage-n mesager!
-Ai dreptate, spuse Lucy uitîndu-se urît la el. Tu nu faci parte din problemă. Tu eşti soluţia. Eşti omul care îmi aduce endorfinele. Ei bine, sunt pregătită. Dă-mi-le!
Sam clipi.
-Ce să-ţi dau?
-Endorfinele. Dacă toată lumea vrea să fiu fericită, perfect. Dă-mi cele mai bune endorfine de care eşti în stare.
El o privi nesigur.
-Poate că ar fi mai bine să mîncăm de prînz înainte.
-Nu, spuse ea furioasă. Hai să terminăm odată. Unde e dormitorul?
Sam nu ştia dacă să se amuze sau să fie îngrijorat.
-Dacă vrei să te răzbuni pe Kevin culcîndu-te cu mine, te ajut cu plăcere. Dar nu vrei să-mi spui şi mie pe cine eşti atît de supărată?
-Pe toată lumea. Inclusiv pe mine însămi.
-Ei bine, dacă te culci cu mine n-o să rezolvi problemele nimănui.
Tăcu o clipă.
-Doar, poate, pe ale mele. Dar nu e vorba despre asta.
Se apropie de ea, o apucă de umeri şi o scutură blînd.
-Respiră adânc şi hai, nu mai fi nervoasă!
Lucy îl ascultă. Inspiră o dată, de două ori, de mai multe ori, până cînd se calmă şi se relaxă, învinsă.
-Hai să mîncăm ceva, spuse Sam. Deschidem o sticlă de vin şi vorbim. Dacă mai vrei endorfine şi după aceea, vedem ce se poate face.

Sam este altfel de persoană, va fi un bun ascultător, va veni cu soluţii când va trebui să se mute în altă parte, va preţui talentul ei, vor vorbi despre trecut, prezent şi viitor, dar frica lui pentru căsătorie mereu va fi prezentă. În clipa când Lucy va suferi un accident, el va fi acolo să o ajute şi fără voia lui se va înfiripa acel ceva pe care nu şi-l dorea. Dacă va putea să îl prețuiască, atunci împreună vor reuşi să facă magie pe Strada iubirii.

Mi-a plăcut mult cartea, deşi la început am ezitat. De Lisa Kleypas am citit doar historical romance, aveam emoţii că va fi altceva, dar Strada iubirii m-a binedispus, personajele m-au făcut să privesc viaţa din mai multe unghiuri şi le-am fost alături în clipe de pasiune, dar şi de tristeţe. M-au enervat Kevin şi Alice, tare mi-aş fi dorit să mă răzbun pe ei, dar şi metoda autoarei a fost plăcută până la urmă. Mark şi Alex, fraţii lui Sam sunt atât de adorabili, se sprijină, se enervează, luptă în felul lor pentru fericire. Clipele de deznădejde, frustrările, eșecurile familiei Nolan par să se abată asupra lor ca un blestem, dar până la urmă jumătățile lor îi vor ajuta să găsească echilibrul la momentul potrivit.
Aştept cu nerăbdare următorul volum din serie-Dream Lake, povestea dintre Alex Nolan-bărbatul care a rămas fără nimic din cauza unei femei şi Zoe-femeia pasionată de gătit (parcă şi acum simt mirosul brioșelor), o fiinţă sensibilă, fină. Sper ca următoarea poveste să fie puţin mai dezvoltată, să mă bucur mai mult timp de sentimentele personajelor. :)

Editura Miron

Cartea Strada iubirii de Lisa Kleypas este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili

Răscumpărarea de Julie Garwood-recenzie

Titlul original: Ransom
Traducerea: Laurenţiu Gorneanu
Editura: Miron
An apariţie: 1999
Număr pagini: 511
Seria Highland’s Lairds: Secretul, Răscumpărarea, Muzica umbrei

,,Jullie Garwood, cu cărţile ei uluitoare, ne introduce într-o atmosfera plină de intrigi şi emoţii fermecătoare. Adorată de cititorii din întreagă lume…” USA Today

,,Romanul ne poartă din Scoţia în Anglia prin toată maiestatea glorioaselor zile medievale. Cu harul ei special, Julie Garwood ne învăluie într-o poveste plină de loialitate, dragoste şi romantism .”

Imagine (3)Cartea despre care doresc să vă vorbesc este una dintre cele care au pus bazele pasiunii mele pentru acest gen literar, historical romance. Autoarea reuşeşte întotdeauna să convingă prin umor, prin intermediul personajelor şi prin interesul pe care îl stârneşte pentru o perioada de mult apusă. Cartea începe cu o ipoteza interesantă şi anume: ‘’Faptele rele se întâmplă întotdeauna noaptea’’.

Nu cred, mi-am zis, eu noaptea dorm, deci ale mele se întâmplă ziua, mă rog, atunci când sunt trează! Dar să revenim! Cred că pentru mulţi dintre noi sunt câteva romane care ne-au plăcut enorm şi ne-au ramas în memorie în primul rând datorită personajelor, acţiunea lor rămânând cumva în urmă. Pentru mine acesta este unul dintre ele şi asta datorită personajului principal feminin, Gillian. Este unul dintre cele mai curajoase personaje pe care le-am întâlnit de-a lungul timpului. Cartea prezintă în paralel două poveşti de dragoste, cea dintre Gillian şi Laird-ul Brodick Buchanan şi cea dintre Laird-ul Ramsey Sinclair şi frumoasa Bridgid. Primele pagini ale carţii ne aduc în atenţie tragedia în urma căreia tatăl lui Gillian este ucis de Baronul Alford cel Roşu, un personaj dezgustător, care pentru a obţine caseta Regelui Johnde numita caseta Ariannei în onoarea femeii pă care a iubit-o, şi pentru a îngropa un secret care l-ar putea costa viaţă, este dispus să facă orice. În aceeaşi noapte are loc şi despărţirea lui Gillian de sora ei Christen, două fetiţe prinse într-un joc al trădării. În timp ce Gillian este trimisă la unchiul ei Morgan Chapman, sora ei este trimisă în Scoţia. La câţiva ani după această întâmplare, Gillian este chemată la castelul părinţilor ei de către Baronul Alford, care între timp îl ocupase abuziv, pentru a o trimite la sora ei cu misiunea de a aduce caseta. În joc este viaţa unchiului ei Morgan pe care Alford îl ţine ostatec. Alford obţine informaţiile despre caseta Ariannei ajutând un highlander în lupta lui pentru putere.

La castelul părinţilor ei Gillian îl cunoaşte pe Alec, fiul lui Ian Mailtand răpit din greşeală în locul lui Michael fratele cel mic al lui Ramsey.

‘’Dacă mă dezamageşti, Gillian, omul care ţi-e atât de drag o s-o păţească. Unchiul tău va muri încet, în chinuri. Îţi jur că-I voi face să-mi cerşească moartea. Dar, când vii la mine cu Christen şi caseta, îţi dau cuvântul meu că pe copil am să-l las să trăiască, în ciuda jurământului faţă de trădătorul din Highland.‘’

Imagine (2)Întâmplările prin care trec Gillian şi Alec în încercarea lor de a părăsii Anglia şi discuţiile lor sunt captivante, le veţi savura uneori râzând alteori surprinşi de curajul şi inteligenţa lor. Pentru că Gillian il salvează de la moarte pe Alec al cărui protector este Brodick, cei doi ajung să se cunoască într-un mod unic. Cutezanţa lui Gillian de a se da drept mireasa temutului lord, stârneşte curiozitatea acestuia de a o cunoaste.

Sub arcadă apăru cel mai impresionant războinic pe care-l văzuse vreodată. Era înalt, cu par lung şi des ca lână şi pielea puternic bronzată. Aproape dezbrăcat, purta doar un pled în culori mohorâte care nu-i ajungeau până la genunchi. O fâşie lată de stofă îi străbătea oblic pieptul masiv şi brăzdat de cicatrice, petrecută peste umărul stâng.”

‘’Silueta lui enormă oprea aproape complet lumina soarelui, care strălucea în jurul lui făcându-l sa arate aproape eteric.’

Imagine (1)Cu ajutorul lui Brodick, Gillian reuşeşte să îl aducă acasă pe Alec, scena regăsirii este emoţionantă şi plină de neprevăzut. Cei trei moşieri Ian, Brodick şi Ramsey promit să o ajute în misiunea ei, aceea de a-şi găsi sora şi caseta, în schimb ea trebuie doar să îi ajute să-l identifice pe trădătorul care dorea moartea moşierului Ramsey atât de mult încât a recurs la răpirea unui copil, trădător pe care Gillian reuşise să îl vadă înainte de a pleca din Anglia.

Povestea de dragoste dintre Gillian şi Brodick, modul cum acest temut şi neânduplecat scoţian reuşeşte să se căsătorească cu ea (ea neştiind că se căsătoresc) fac deliciul multor pagini. Umorul caracteristic scriitoarei abundă practic în această carte.

’Ne-am căsătorit azi? Da, răspunse el calm, luându-i potirul din mâna şi dându-l lui Ramsey. Călare pe cal? M-am măritat pe un cal?‘

‘’Puteai să te dai jos de pe iapă, replică Brodick, încercând să pară rezonabil. Dacă voiai să te mariţi cu picioarele pe pământ, ar fi trebuit să spui ceva.

Dar ce ştiam că mă mărit? Nu ştiam!’’

Sunt multe situaţiii amuzante, multe discuţiii răvăşitoare ca să folosesc o expresie adecvată perioadei, dar nu vi le prezint, vă las pe voi să le descoperiţi! Cert este că, cele două poveşti de dragoste sunt minunate, amuzante şi atât de diferite!

Ce se întâmplă cu unchiul Morgan, ce secret ascunde caseta, cum decurge relaţia dintre Gillian şi Brodick şi ce pedeapsă pregătesc cei trei moşieri, vă las pe voi să le aflaţi citind acest roman minunat!

La final doresc să vă mulţumesc pentru atenţia acordată, sper să găsiţi şi coerenţă în ceea ce am scris, eu nu am reuşit să găsesc, şi va doresc lectură plăcută !

Notă mea pentru această carte este 10 cu 10 de plus

Sursa imagini: pinterest

In cele mai nebunesti visuri de Christina DoddÎn cele mai nebunești visuri de Christina Dodd

Titlul original: In My Wildest Dreams
Traducerea: Manuela Bulat
Editura: Alma/Litera
Colecția Iubiri de poveste
Nr. de pagini: 324
Nota mea: 10/10

Seria Guvernantelor: Dragoste si abandon, Logodnă în înalta societate, Legile iubirii, În cele mai nebuneşti visuri, Ispita, Mireasa mea favorităArta iubiriiSuflete pereche, Aleasa prinţului

Cărţi srise de Christina Dodd

De ce ai citi cartea În cele mai nebunești visuri?

Cel mai bun motiv pentru care pot citi o carte, indiferent de editura la care apare, indiferent de colecție si numărul de pagini pe care îl are este doar unul singur: îmi place să citesc. Și nu refuz niciodată o carte de dragoste. Adevărul este că nu urmăresc aproape niciodată noutățile din această colectie pentru că îmi place să mă las surprinsă total de Iubiri de poveste. Aflu detaliile doar atunci când deschid cartea și mă apuc de citit. În cele mai nebunești visuri este o carte plină de suspans, iubire și situații limită.

Despre carte. Spune-ne ceva despre subiect/acțiune

Povestea pare simplă. Pare a fi povestea de iubire tipică, o poveste des întâlnită în cărți, dar și în viața de zi cu zi. Însă doar pare, căci pe parcursul lecturii, apar multe situații care dau culoare şi savoare unei povești simple, iar toate acestea o scot din sfera banalului.
Celeste este fiica gradinarului familiei Throckmorton, dar acesteia i se oferă șansa de a se redescoperi, de a învăța şi a deveni o domnișoară ce poate concura acum, după frecventarea Academiei de Guvernante, cu imagineoricare altă distinsă doamnă din înalta societate. Nu exista nici o diferență. A devenit rafinată, atentă, respectuoasă, iar acesta este motivul pentru care nu o recunoaște nimeni la întoarcerea în mijlocul familiei cu care a copilărit –logodna lui Ellery Throckmorton, care cauta disperat fata care l-a cucerit și pe care crede că o iubește.
Ellery și Celeste se găsesc, se sorb din priviri, dansează foarte apropiați, chiar sub privirile logodnicei, atrăgând toate privirile și făcându-i pe toți cei prezenți la marele eveniment să vorbească și să despice situația în mii de bucățele.
Apariția iubitei și logodna nu prea bucură familia Throckmorton, căci le dă acestora toate planurile peste cap. Iar ca pentru asta să nu se întâmple, în povestea celor doi, intră fratele Garrick Throckmorton. El își propune să îi despartă pe cei doi, să-i țină cât mai departe unul de altul.
Planul suna foarte bine în capul lui, însă Celeste s-a întors în familie ca și guvernantă pentru fiica lui Garrick, Penelope, dar află un adevăr deloc comod: va fi guvernantă pentru două fetițe, iar cealaltă este fiica lui Ellery.
Dacă planul inițial era doar să-i despartă, fratele să se căsătorească și Celeste să fie trimisă din nou la Paris, situația se complică. Cel care a dorit să păcălească, a devenit păcălit de viață și iubire. A fost prins în capcana iubirii și forțat să recunoască ceea ce nu ar fi dorit nici în cele mai întunecate coșmaruri.
Ca Ellery și Celeste să stea cât mai departe unul de altul, Garrick petrece foarte mult timp cu frumoasa fiică a grădinarului și iubirea pentru ea îl ia pe nepregătite. Iubirea îi unește în cele mai importante momente și în cele mai frumoase, dar și dificile clipe pentru Throckmorton. Cunosc împreună durerea, fericirea și cele mai ascunse taine ale iubirii, dar și tristețea și ura.
Povestea este presarată cu iubire, dar și momente tensionate în care spionajul, trădarea, durerea și violența sunt la cote maxime.

Ce ți-a plăcut mai mult? Ce nu ți-a plăcut?

Mi-a plăcut mult povestea și emoțiile dintre paginile cărții, dar vreau să mă axez mai mult pe ceea ce mi-a plăcut mai puțin. Sau mai bine spus, vreau să explic de ce am vrut să scad putin din nota mea acordată acestei minunății.
Nu de puține ori am avut senzația că povestea este truncheată. Am trăit cu sentimentul că fiecare capitol a rămas neterminat sau are final deschis. E doar opinia mea. Cu toate acestea am acordat nota maximă, căci povestea mi-a plăcut prea mult.

Recomandări

Cu toate că am spus și ceva ce mi-a plăcut mai puțin, opinia scrisă mai sus nu face cartea aceasta mai puțin bună, mai puțin minunată.
O recomand oricui, dar mai ales celor cărora savurează poveștile de iubire autentice. O recomand cu drag pentru vacanța/concediul de Crăciun, căci va încălzi sufletul cititorului și veți trăi momente speciale alături de personaje puternice.
Vreme rece, o ciocolată (caldă), portocale și această iubire de poveste și orice zi va fi excelentă.

 Lectură plăcută

Autor: Laura Apetroaie

- Dragostea eternă nu există. Chiar și cea mai pură pasiune are o viață anume. Când îi bate ceasul, se sfârșește și se naște altă iubire."

Gabriela de Jorge AmadoGabriela-Jorge Amado

Titlul original: Gabriela, cravo e canela
Editura: Univers
Romanul secolului XX
Anul apariţiei: 2008
Traducere și note de: Dan Munteanu Colán
Număr pagini: 447
Gen: Romantic, Social, Politic
Cotație Goodreads: 4,09

Dintotdeauna m-au atras culturile latine. Limbile vorbite, felul de a fi al oamenilor, căldura lor… Excepție nu face Brazilia, cu amestecul de rase și culturi, cu dansurile sale pline de viață și senzualitate, cu plantațiile întinse de cafea, cacao, trestie de zahăr, cu acele fructe exotice care cresc la ei ca roșiile sau castraveții la noi, cu limba lor melodioasă, cu umorul lor. Savoare și culoare, așa aș defini Brazilia.

Romanul Gabriela, cravo e canela (în traducere literară, „Gabriela, garoafă și scorțișoară”) ne prezintă o astfel de Brazilie, o țară în care culturile se intersectează. Ne este înfățișată o frescă socială a Braziliei din anii 1920, cu intrigile sale politice, cu lupta pentru putere, cu mentalitățile acelei perioade în acel colț de lume.

Ca orice roman, Gabriela are mai multe planuri: povestea de dragoste dintre cea care dă numele cărții, Gabriela, o mulatră frumoasă și senzuală, sosită cu valul de imigranți și Nacib Saab, un arab cu origini în Siria, naturalizat în Brazilia; pe de altă parte, avem viața politică din Ilheus, un orășel din Brazilia, situat la granița dintre primitiv și progres; nu în ultimul rând, este zugrăvită viața socială din Ilheus, al cărei centru este barul arabului Nacib.

Romanul începe cu Ilheus în plină modernizare: se inaugurează șoseaua dintre Ilheus și localitatea vecină, Itabuna. De fapt, șoseaua exista, însă de abia în acel moment al anului 1925, s-a făcut rost de autobuze, pentru a o străbate. Acest eveniment, simbol al progresului, urma să fie sărbătorit cu fast la barul arabului Nacib. Numai că a apărut o problemă: bucătăreasa lui Nacib, bătrâna Filomena, a plecat din oraș chiar în ajunul evenimentului. După îndelungi căutări, Nacib o angajează pe Gabriela, o mulatră sosită cu ultimii imigranți. Nacib descoperă în ea nu numai o excelentă bucătăreasă, ci și o femeie frumoasă și senzuală, calități pe care le vede, de fapt, tot orașul. Cei doi încep o relație amoroasă, iar o dată cu apariția Gabrielei la bar, afacerea înflorește: toți bărbații din oraș vin la bar pentru a o vedea pe frumoasa bucătăreasă. Și nu se mulțumesc numai s-o vadă, ci încep să curgă propunerile din partea celor mai influenți și bogați bărbați din localitate: case, bijuterii, moșii, toate pentru a o obține pe Gabriela, acea mulatră frumoasă ce nu se lasă înduplecată; declarându-se foarte mulțumită de viața dusă cu Nacib, ea refuză toate ofertele. Însă Nacib începe să se teamă; cât va mai rezista Gabriela în fața unor asemenea propuneri? Astfel, hotărăște să-i ofere ceea ce își închipuie că toate femeile așteaptă: o cerere în căsătorie.

Numai că Gabriela e altfel: prețuiește libertatea mai mult decât orice. Se mulțumește cu puțin în ceea ce privește aspectul material, dar nu suportă să-i fie îngrădită libertatea. „Există anumite flori, ai observat? Care sunt frumoase și parfumate câtă vreme cresc în grădină. Când le pui în vaze, chiar și dacă sunt de argint, se ofilesc și mor.”

Ce se va întâmpla cu această pereche rămâne să aflați pe cont propriu, din carte.

În alt plan, intrigile și comploturile politice sunt în floare și vă spun un lucru: politica lor se aseamănă foarte mult cu politica noastră, probabil unde suntem culturi asemănătoare sau unde politica e toată la fel. Diferența este că la ei, în acea localitate mică, mai găsim rămășițe din luptele pistolarilor. „Politica e întotdeauna așa de murdară…”

Este o societate crudă, primitivă aproape, în care principala regulă nescrisă este ca bărbatul înșelat să-și ucidă soția, ceea ce se și întâmplă la un moment dat în roman. Regula nu era valabilă și pentru femeile înșelate, fiind normal și intrat în cotidian ca bărbatul să aibă una sau mai multe amante, cărora le punea și case la dispoziție.

Totodată, este o societate pestriță, în care întâlnim oameni sus-puși, politicieni, moșieri, colonei, femei ușoare și nelipsitele fete-bătrâne bârfitoare și scandalizate. Două dintre ele, surorile Dos Reis, au făcut o tradiție din amenajarea ieslei de Crăciun, așa-zisul „Belen”, foarte întâlnit în Spania, Portugalia și țările hispanice.

Ce mi-a plăcut? Umorul, modul în care sunt redate cultura, societatea și politica braziliene din anii 1920, precum și unele citate:

„- Dragostea eternă nu există. Chiar și cea mai pură pasiune are o viață anume. Când îi bate ceasul, se sfârșește și se naște altă iubire.

– Tocmai de-asta iubirea e eternă, a conchis Joao Fulgencio. Pentru că se reînnoiește. Se sfârșesc pasiunile, dar rămâne dragostea.”

„- Fidelitatea este cea mai mare dovadă de iubire, spunea Nho-Galo.

– E singura unitate de măsură cu care se pot calcula dimensiunile iubirii, îl susținea Căpitanul.

– Iubirea nu se dovedește și nici nu se măsoară. E asemenea Gabrielei. Există și asta e de-ajuns.”

Faptul că nu înțelegem sau nu ne explicăm un lucru nu înseamnă că nu există. Nu știu nimic despre stele, dar le văd pe cer, sunt frumusețea nopții.”

Ce nu mi-a plăcut: faptul că acțiunea se desfășoară prea lent, relatarea fiind plină de detalii; finalul (nu vi-l spun pentru a nu strica suspansul). Post-scriptum-ul mi-a plăcut, dar finalul în sine, nu.

Vă invit, așadar, să citiți cartea și să-mi spuneți dacă v-a plăcut sau nu finalul.

Despre autor:

Jorge Amado este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori brazilieni moderniști. Are studii de Drept, dar nu a profesat în domeniu, dedicându-se scrisului. Gabriela este considerată capodopera sa, ulterior publicând romanele Căpitanii nisipului, Dona Flor și cei doi soți ai ei (adaptat pentru marele ecran), Păstorii nopții.

Editura Univers

Cartea Gabriela de Jorge Amado a fost oferită pentru recenzie de către Editura Univers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Sorina Ciocârlan

by -
13

Suflete pereche de Cecelia AhernSuflete pereche de Cecelia Ahern

Titlu original: Where Rainbows End
Autor: Cecilia Ahern
Editura: Allfa
Număr pagini: 550
An publicaţie: 2015
Traducere din limba engleză de Marilena Iovu

Există cărţi despre care sunt sigură că îmi vor plăcea dinainte de a le deschide, iar această carte este cu siguranţă una dintre ele. Cecilia Ahern nu reprezintă un nume nou pentru mine deoarece înainte de „Suflete pereche” am avut plăcerea de a mai citi alte două cărţi ale autoarei („Prietenul nevăzut” şi „Cadoul” ), aşadar eram familiarizată cu stilul viu de a povesti al acesteia şi am avut siguranţa că şi acest roman mă va captiva la fel de mult ca şi celelalte.
Cartea mi s-a părut superbă din momentul în care am văzut-o deoarece, coperta cu un design original şi romantic m-a dus imediat cu gândul la o poveste cu un conţinut antrenant, emoţionant, captivant, magic. Titlul este desemenea sugestiv pentru cuprinsul cărţii şi atractiv pentru cei care vor să se delecteze cu o poveste deopotrivă romantică şi realistă.
Mitul sufletului pereche a fost abordat în multe opere literare clasice şi contemporane. Unii cred cu tărie în existenţa unei persoane capabile să completeze o alta până în cel mai mic detaliu, în timp ce alţii resping cu fermitate ideea unui suflet geamăn pe care fiecare om îl caută neîncetat.
Personal, nu pot spune că toţi oamenii au norocul de a-şi întâlni sufletul pereche, dar cartea Ceciliei Ahern mă face să afirm că odată ce două astfel de suflete s-au întâlnit, nici măcar un univers întreg nu le mai poate despărţi.

Rosie şi Alex au acel tip de prietenie solidă care durează din copilărie şi care pare de nezdruncinat în pofida distanţei şi a obstacolelor pe care viaţa se încăpăţânează să le presare la tot pasul.
Copii fiind, legătura dintre ei se formează inocent şi se bazează pe jocuri infantile, tachinări, timp petrecut împreună şi dialoguri amuzante.
Suflete perechhe de Cecelia AhernÎn adolescenţă îi regăsim tot prieteni de nedespărţit şi deşi dialogurile lor devin mai complexe, iar activităţile distractive se schimbă, relaţia lor este în continuare foarte strânsă. Rosie şi Alex par să se completeze perfect unul pe celălalt. Nu au nevoie de lumea exterioară atâta timp cât sunt amândoi, iar înţelegerea reciprocă dintre ei creează o uşoară senzaţie de invidie celor care nu au avut niciodată pe cineva atât de apropiat.
Destinul pare însă că are chef să se distreze şi o veste neaşteptată cade ca un trăsnet peste cei doi prieteni. Obţinând un serviciu mai bun, tatăl lui Alex se mută cu familia în Boston în timp ce Rosie rămâne în Irlanda. Distanţa este una colosală, Rosie se simte jalnic în absenţa lui Alex, dar cei doi continuă să îşi vorbească aproape zilnic şi să îşi facă planuri de viitor. Băiatul îşi doreşte să studieze medicina, iar Rosie plănuieşte să meargă la facultate în Boston pentru a fi aproape de prietenul ei şi pentru a se specializa în management hotelier.

„Mă trezesc dimineaţa şi simt că îmi lipseşte ceva, că ceva nu e în regulă şi îmi trebuie ceva timp să îmi dau seama ce e … apoi îmi amintesc. Cel mai bun prieten al meu a plecat.”
„Tu şi Alex aveţi toată viaţa în faţă ca să recuperaţi timpul pierdut. În definitiv sufletele pereche rămân întotdeauna împreună.”

Ultimul an de liceu se încheie, Alex e acceptat la Harvard, iar Rosie e super-încântată că va merge la Boston College. „În curând eu voi conduce un hotel, iar tu vei fi doctorul hotelului care va salva vieţile turiştilor pe care îi voi otrăvi la restaurant aşa cum ne propuneam noi mereu.”
Lucrurile par să se fi aranjat de la sine dar … destinul are în continuare chef de joacă. Din cauza unor încurcături cu biletele de avion, Alex ratează balul absolvenţilor de la fostul său liceu, iar Rosie e nevoită să îşi caute rapid un alt partener. Din acest punct, mi-a fost imposibil să nu îmi spun „Ce mizerabilă e viaţa uneori!!!”.
Cineva acolo sus chiar nu vrea să fii în avion. O fi vreun semn?”
Tot ce părea a fi luminos s-a întunecat brusc, iar distanţa dintre cei doi se transformă peste noapte într-o prăpastie adâncă, imposibil de trecut.

Orice ar fi Rosie voi înţelege şi voi fi alături de tine ca să te ajut. Spune-mi ce se întâmplă. Simt că-mi pierd minţile aici. Dacă nu-mi scrii mă urc în avion şi vin în Irlanda ca să te văd cu ochii mei.”


Alcoolul în exces o determină pe Rosie să nu mai gândească limpede la cei 18 ani de-abia împliniţi. Fata rămâne însărcinată, renunţă la facultate şi îşi dedică timpul şi cea mai frumoasă parte a vieţii creşterii unui copil care o sperie şi pe care nu are idee cum îl va creşte. În acest timp, Alex urmează o facultate şi îşi îndeplineşte visul de a deveni medic.

Vieţile lor devin diferite şi inevitabil se produce o răceală în relaţia lor. Cu toate acestea, ei nu încetează să păstreze legătura şi să se ţină la curent cu întâmplările zilnice.

„În consecinţă, este o mare prăpastie între mine şi Alex acum, deoarece simt că trăim în lumi diferite, nu ştiu despre ce să mai vorbesc cu el. Iar altădată eram în stare să vorbim toată noaptea.”


Fiecare îşi clădeşte propria viaţă, fiecare merge mai departe alături de alte persoane, dar undeva, printre tone de scrisori şi mii de mailuri sau mesaje … rămân totuşi cuvinte nerostite, sentimente înăbuşite şi regrete ascunse. Atât Rosie cât şi Alex ştiu şi simt că unul fără celălalt sunt incompleţi, că ar fi putut fi altfel, mai mult, mai puţin dureros dacă … Dar, în timp ce se aşteaptă unul pe celălalt, în timp ce distanţa doare şi dictează reguli, niciunul nu se opreşte şi permit timpului să treacă, resemnându-se în faţa unui destin care a ales în locul lor.
„Ruby: … Şi nu-l mai aştepta.
Rosie: Pe cine să nu-l mai aştept?
Ruby: Pe Alex.
Rosie: Nu ştiu despre ce vorbeşti. Nu-l aştept pe Alex!
Ruby: Ba da, draga mea prietenă. Trebuie să fie un tip pe cinste pentru că nimeni nu se poate măsura cu el. Şi ştiu că asta faci de fiecare dată când cunoşti pe cineva: compari.
În ceea ce o priveşte pe Katie, fata lui Rosie, destinul pare mai îngăduitor, iar fata dispune de mai mult curaj în a vorbi. Sentimentul că istoria se repetă este inevitabil, dar Katie nu este asemeni mamei ei şi sub nicio formă nu renunţă la singura persoană alături de care a simţit „tăcerea” magică.
Anii trec, regretele se acumulează atât pentru Rosie cât şi pentru Alex, iar toate acele fraze care cândva s-au topit înainte de a fi rostite par să năvălească brusc, zdruncinând puternic ceea ce avea aspect stabil. Dezamăgirile, gustul amar, sentimentul unei vieţi irosite, aşteptarea zadarnică … toate conduc inevitabil la luarea unei decizii în care destinul va trebui să se recunoască învins, iar uneltirile vieţii se vor stinge .
Finalul poveştii aduce cu sine triumf, senzaţia inconfundabilă de „în sfarşit e aşa cum trebuie să fie”, linişte, armonie, iubire.
Cecilia Ahern are un talent special în a face cititorul să treacă printr-o mulţime de stări, să empatizeze cu personajele, să râdă cu ele şi să plângă în acelaşi timp.
Suflete pereche” ne arată cum dincolo de rutina zilnică, de datoriile pe care le avem, de continua luptă pentru supravieţuire suntem noi oamenii şi visurile noastre care adesea sfârşesc sfărâmate în mod brutal deoarece, de mult prea multe ori, dorinţele noastre nu coincid cu planurile vieţii. Se pare că cererea şi oferta se află într-o continuă dispută şi atunci nu ne rămâne decât să adunăm de pe jos cioburile şi să încercăm să construim cu ele ceea ce de fapt ne dorim. Viaţa lui Rosie Dunne este un exemplu concludent în această privinţă. Nu a renunţat niciun moment să meargă mai departe deşi pământul de sub picioarele ei s-a zdruncinat tot timpul ameninţător.
Şirul nesfârşit de mailuri, mesaje şi scrisori care alcătuiesc acest bestseller face cititorul să treacă de la speranţă la deznădejde şi invers într-un ritm rapid. Nu apuci să zambeşti că te întristezi imediat şi nu reuşeşti să te întristezi prea tare pentru că autoarea strecoară abil un paragraf care te face să zâmbeşti din nou.
Aş spune că toate obstacolele din viaţa celor doi protagonişti au reprezentat un fel de test pe care relaţia lor l-a trecut cu brio dar nu vreau totuşi să cred că există vreo divinitate atât de sadică încât să supună oamenii unor astfel de probe dureroase.
Cred că Dumnezeu a creat fiinţa umană dintr-un anume aliaj special care asigură o rezistenţă sporită în faţa loviturilor vieţii şi a dezamăgirilor multiple … măcar atât să avem şi noi în această luptă permanentă. De la un punct am privit romanul Ceciliei Ahern ca pe o carte de deyvoltare personală care te ajută să depăşeşti momentele critice, care te învaţă să trăieşti deşi ai tendinţa să renunţi, care te determină să speri, care îţi arată că după o furtună ce părea să nu se mai termine poate răsări pe cer un soare strălucitor. Este exact ca o picătură dintr-o poţiune magică ce are puterea de a transforma imposibilul în posibil.
„Avem cu toţii nevoie să visăm. Avem nevoie să sperăm că este posibil să realizăm mai mult decât avem acum.

Citate:
E ciudat, deoarece, atunci când eşti copil crezi că poţi fi orice, că poţi merge oriunde. Nu există limite. Prevezi neprevăzutul, crezi în minuni.
Apoi te faci mare şi inocenţa aceea se spulberă.”
„De ce ne pierdem încrederea în noi? De ce lăsăm faptele, cifrele şi orice altceva în afară de visuri să ne conducă viaţa?”
„Cred că trebuie să văd cu ochii mei ceea ce ar fi fost, pentru a înţelege şi accepta ceea ce sunt.”

Editura AllCartea Suflete pereche de Cecelia Ahern este oferită pentru recenzie de Editura ALL. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura ALL. Activitatea editurii şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Adevărata față a dragostei de Stephanie LaurensAdevarata fata a dragostei de Stephanie Laurens

Titlul original: The Truth About Love
Traducere: Monica Sabin
An apariție în România: 2006
Editura LIDER
Colecția ROMANTICA
Nr. pagini: 451

Stephanie Laurens a cunoscut notorietatea în momentul când romanele ei despre aventurile familiei Cynster au ajuns să captiveze o întreagă lume și au transformat-o într-o autoare populară și foarte iubită. În cariera de peste două decenii a scris mai mult de 50 de cărți romantice care au devenit de-a lungul timpului bestselleruri în New York Times, Publishers Weekly, Wall Street Journalși USA Today. A câștigat premiul RITA pentru The Fall of Rogue Gerrard, la categoria Best Romance Novella, în anul 2008.

Seria Cynster: 1.Devil’s Bride-1998/2.A Rake’s Vow-1998/3.Scandal’s Bride-1998/4.A Rogue’s Proposal-1999/5.A Secret Love-2000/6.All About love-1999/7.All About Passion-2001/8.On A Wild Night-2002/9.On A Wicked Dawn-2002/10. Femeia ideala (The Perfect Lover-2003) /11.The Ideal Bride-2004/12. Adevărata față a dragostei (The Truth About Love)-2005/13.What Prince Love?-2006/14. The Taste Of Innocence-2007/15.Temptation Andsurrender-2009/16. Patimile iubirii (Viscount Breckenridge To The Rescue-2001)/17. Pasiunile inimii (In Pursuit Of Miss Eliza Cynster)-2011(The Cynster sister trilogy)/18.Prizoniera dragostei (The Capture of The Earl of Glencrae)-2012(The Cynster sister trilogy)/19.Pețitoarea (And Then She Fell)-2013(The Cystner sister Duo)/20. Provocarea (The Taming of Ryder Cavanaugh)-2013(The Cystner sister Duo)/21.By Winter’s Light (Cynster)-2014/22. The Tempting of Thomas Carrick (Cynster) – 2015/23. A Match for Marcus Cynster (Cynsters Next Generation) – 2015

Din seria Cynster s-au tradus la noi Femeia ideala și Adevărata față a dragostei (ambele la Editura Lider) și Patimile iubirii, Pasiunile inimii, Prizoniera dragostei, Pețitoarea și Provocarea – seria Cynster Sisters, la Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste. M-aș bucura mult să fie traduse și restul cărților din seria Cynster.

”Adevărata față a dragostei” este a 12-a carte din seria Cynster și are un aer gotic, oferindu-ne un mix de mister, suspans, romantism și momente de erotism.

Acțiunea cărții începe în anul 1831 la Londra.

Gerrard Debbington era un pictor extrem de renumit, ale cărui lucrări erau foarte apreciate. Pictura era o parte intrinsecă din ființa lui, se dedica acestei activități cu toată energia și pasiunea sa. Respingea categoric orice ar fi putut să îi diminueze capacitatea de a picta. Tocmai din acest motiv, căsătoria nu intrase în planurile lui până la vârsta de douăzeci și nouă de ani. Situația sa confortabilă din punct de vedere material îi permitea să își aleagă ceea ce dorea să picteze. În general, lucrările sale reprezentau peisaje, iar el reușea să transmită cu mult talent atmosfera locului respectiv. La rugămințile familiei, pictase câteva portrete, dar numai rudelor apropiate. Cedase insistențelor și acceptase ca unul dintre acestea sa fie expus într-o galerie, lucru care îi adusese o avalanșă de cereri din partea multor aristocrați pentru a le face portretul, dar pe care le refuzase pe toate. Conform principiilor sale, Gerrard nu putea executa decât o pictură onestă, care să reflecte realitatea iar, de cele mai multe ori, acest lucru ar fi stârnit nemulțumirea.

Când primește o propunere de a picta faimoasele grădini de la Hellebore Hall, Gerrard este pus în mare dificultate. Pentru el, a picta aceste superbe peisaje era un fel de Sfântul Graal, o posibilitate de a-și testa pe deplin talentul. Din păcate, propunerea este strict condiționată de realizarea concomitentă a portretului fiicei proprietarului, Jacqueline Tregonning. Deși este convins că își va irosi talentul cu pictarea acestei ”gâsculițe”, Gerrard nu poate rezista tentației și acceptă termenii propunerii. Pleacă împreună cu bunul lui prieten, Barnaby Adair, la Hellebore Hall. Ajuns acolo, toate rezervele sale se spulberă într-o clipă. După o singură privire, este fascinat de tânăra pe care trebuia să o picteze.

”Cu Jacqueline Tregonning dăduse lovitura – un subiect care avea emoții și sentimente, griji și neliniști, toate ascunse în spatele unui chip care, la rândul său, îl intriga.”

”Ea sugera un lac liniștit, adânc și strălucitor la suprafață, dar cu curenți puternici, pe care-I asocia cu emoții profunde.”

Adevărata față a dragostei de Stephanie Laurens (3)În curând, Gerrard și Barnaby fac cunoștință cu o întreagă comunitate locală. O notă de mister persistă, dar cei doi fac o bună echipă împreună și reușesc să culeagă mai multe indicii aflând că, în urmă cu trei ani logodnicul lui Jacqueline dispăruse fără urmă, iar în urmă cu un an și jumătate mama acesteia avusese un accident tragic în Grădina Nopții, căzând de pe o terasă și frângându-și gâtul. În ambele cazuri, ultima persoană care le văzuse în viață fusese Jacqueline, iar șușotelile celor din jur arătau că mulți o considerau pe ea vinovată. Gerrard descoperă că, de fapt, acesta fusese și motivul pentru care tatăl ei insistase atât de mult ca el să îi realizeze portretul Jacquelinei, știind de incredibilul său talent de a reuși să redea în portretele sale însăși esența persoanei respective. Când tabloul va fi gata, el va scoate în evidență fie inocența, fie vinovăția Jacquelinei. Gerrard realizează că însuși tatăl ei, care își iubise nespus soția, era chinuit de îndoieli pe care dorea să și le înlăture. Gerrard, în schimb, un foarte fin cunoscător al naturii umane, este absolut convins de nevinovăția Jacquelinei. Privind în ochii ei minunați, a reușit să vadă adânc în sufletul ei, observând numai bunătate. Este convins că va putea să realizeze tabloul și să arate tuturor percepția sa, convingându-i de inocența ei. Ca fundal al tabloului alege intrarea în strania Grădină a Nopții. Pentru realizarea tabloului, cei doi ajung să petreacă tot mai mult timp împreună. Amândoi sunt irezistibil atrași unul de celălalt și ajung să împartă îmbrățișări pasionale. Totuși, Gerrard nu vrea să meargă mai departe până nu își impune propriile lui condiții.

”- Dacă mi te oferi și a treia oară, o să te iau, și nu va mai exista cale de întoarcere. N-o să mă mai port ca un gentleman și nu o să te mai refuz. Te vreau – și dacă mă provoci, vei fi a mea. Fiecare părticică a ta va fi a mea. Cu fiecare respirație, cu fiecare geamăt, cu fiecare bătaie a inimii, vei fi a mea. Întinzând brațele, se ridică de pe canapea; privi în jos, în ochii ei. Gândește-te bine. Dacă decizi că asta vrei, voi fi aici. Voi fi gata”

Deși îi dăduse un ultimatum, Gerrard nu era deloc îngrijorat întrucât, la fel de arogant ca și ceilalți bărbați Cynster, era pe deplin încrezător care va fi alegerea lui Jacqueline.
Va alege să fie a lui, iar el o va avea. Fără să știe, Jacqueline îi fusese hărăzită.”
Ceva malefic pândește însă din umbră, iar în curând însăși viața lui Gerrard va fi amenințată.

Ce se va întâmpla în continuare? Ce se petrecuse în trecut? Vor reuși cei doi să își apere dragostea în fața amenințărilor? Aflați răspunsurile în carte.
În acțiune sunt introduse foarte multe personaje secundare, iar autoarea ne pune de mai multe ori pe piste greșite, astfel că misterul se dezvăluie abia în final.

Stephanie Laurens este o maestră a descrierilor. Vezi parcă aievea grădinile luxuriante, cu plante exotice și misterioase, peisajele superbe care îți taie răsuflarea.Adevărata față a dragostei de Stephanie Laurens (2)

Momentele de dragoste dintre cei doi eroi sunt foarte fierbinți, iar autoarea nu se zgârcește deloc la detalii. Dialogurile dintre cei doi eroi sunt foarte incitante, m-am distrat citind duelurile lor verbale.

Alături de Gerrard, Jacqueline își descoperă o latură foarte pasională a sa. Mai mult, pentru prima dată după mult timp, începe să spere în viitor. Totuși, profund îndrăgostită de el, încearcă să îl îndepărteze la un moment dat, realizând că persoanele pe care le-a iubit cel mai mult au suferit accidente tragice.
Gerrard se schimbă mult pe parcursul cărții. Natura sa pasională și profundă rămâne aceeași, numai că își reconsideră prioritățile. Mi-a plăcut mult cum în final Gerrard își va pune în pericol, fără să pregete nici o clipă, viața și capacitatea de a picta pentru a o salva pe persoana iubită.
Dintre personajele secundare, l-am simpatizat imediat pe Barnaby Adair. Carismatic, sociabil și intuitiv, Barnaby dovedește reale calități de detectiv, ajutându-l pe Gerrard să elucideze misterul. M-am bucurat descoperind că autoarea i-a dedicat și acestuia o carte, ”Where the Heart Leads”.

Cartea ne oferă o importantă lecție de viață. Trebuie să descoperi ceea ce este cu adevărat important, să ai curajul să lupți pentru acest lucru, să nu te lași cuprins de temeri și doborât de greutăți.

”Dragostea nu reprezenta fericirea aleasă de cineva – să o accepte sau nu, să o simtă sau nu. Când se ivea, nu-ți rămânea altceva de făcut decât să decizi dacă răspunzi – dacă o primești în forul tău lăuntric, sau dacă îi întorci spatele și o lași să moară.

Dragostea este ceva care se trăiește; ea nu se află sub controlul nimănui.”

Adevărata față a dragostei de Stephanie Laurens (1)

Autor: Tyna

Dorinţă împlinită de Pamela MorsiDorinta implinita de Pamela Morsi

Titlul original: Garters (Jartiere)
Editura FLAMINGO GD
Nr. pagini: 447 
Traducere: Anca Ricus
An apariție în România: 1995

Pamela Morsi scrie despre viață și dragoste cu un zâmbet în colțul gurii, cu duioșie și mai presus de toate, cu bucurie” – Romantic Times

Totdeauna îmi dă plăcutul sentiment că am vizitat casa unor prieteni” – Heartland Critiques

Absolut încântătoare prin acțiune și personaje” – Heartland Critiques

”O nouă invitație pe care ne-o adresează și o nouă reușită de prestigiu. O poveste de dragoste care te cucerește prin savoarea ei. O tentație greu de refuzat.” – Rendezvous

Poveștile ei de dragoste sunt pline de căldură și umor dar… mai ales iremediabil romantice” – Rendezvous

Esme Crabb era o tânără de șaisprezece ani, care rămăsese orfană de mamă de la vârsta de opt ani și, tot de atunci, se luptase cu greutățile vieții. Tatăl ei, Yohan, era un om bun, dar era considerat cel mai leneș om din Vader, sătucul în care locuiau. Nu făcea nimic toată ziua decât să compună cântece și să le interpreteze la vioară. Surorile ei gemene, Agrippa și Adelaide, mai mari decât ea cu un an, îi semănaseră tatălui lor. Fermecătoare și vesele, nu-și făceau nici un fel de griji pentru ziua de mâine, bucurându-se de fiecare clipă trăită.
După moartea mamei, neputând să întrețină gospodăria, întrucât nu mai avea cine să lucreze pământul, se retrăseseră în munți, unde își încropiseră o locuință într-o grotă, protejând-o de bine, de rău, cu niște crengi. Esme nu avusese încotro și trebuise să își asume partea practică a casei lor, dereticând toată ziua și încropind mâncarea din puținul pe care îl aveau la dispoziție.
Când însă în peisaj intrase Armon Hightower, un pierde-vară ca nimeni altul, care părea îndrăgostit de amândouă gemenele în aceeași măsură ca și ele de el, Esme a realizat că trebuie să găsească o soluție radicală, înainte de a se trezi cu o nuntă dublă, cu același ginere în rolul principal. Plus că și dacă Armon s-ar fi hotărât în final doar la una dintre gemene, Esme era convinsă că aceasta, în timp, ar fi ajuns la fel de nefericită ca și mama ei, care se epuizase muncind pe rupte după ce se îndrăgostise iremediabil de Yohan, un om fermecător, dar complet iresponsabil.
Soluția găsită de Esme este foarte simplă. Ea se va căsători cu Cleavis Rhy, un tânăr de douăzeci și șase de ani, care deținea băcănia din sat și avea o casă impunătoare, în care sigur ar fi încăput cu toții, iar tatăl ei putea să stea pe verandă și să cânte toată ziua. Un plan fără cusur, singura problemă era că cei doi abia dacă schimaseră două vorbe până atunci.

Optimistă și plină de încredere în reușita planului ei, Esme a intrat plină de curaj în băcănie și uitându-se drept la el îi zice: ”Nu vrei să ne luăm?” Văzând privirea lui îngrozită, Esme începe să se bâlbâie și îi zice ca adineaori a întrebat dacă are gem de coacăze. Necăjita, realizează cât de utopic era planul ei. În fond, n-avea nimic cu care să îl atragă, era o fată săracă, cu haine ponosite, care nici măcar nu era fermecătoare ca surorile ei, în jurul cărora roiau bărbații ca muștele. Tocmai se pregătea să plece, aranjându-și ciorapii care-i căzuseră până la glezne, în lipsa unor jartiere care să-i susțină, când îl observă pe Cleavis holbându-se la ea. Hopa! Se pare că avea, totuși, un atu.
”Asta era. Dorința. O armă neașteptată.”
Înveselită brusc, îi spune, folosindu-se de cuvintele pe care le adresea el clienților:
– Dacă ați văzut ceva care să vă placă, spuneți-mi.”
Zilele următoare, Esme își anunță familia că vor trebui să se descurce o perioadă fără ea, că ea are treabă în sat. Drept urmare, Cleavis se va trezi cu ea pe urmele lui oriunde se ducea. Cleavis avea o pasiune pentru piscicultură, amenajându-și o crescătorie de păstrăvi cărora le studia comportamentul. Pe când le dădea mâncare peștilor se trezește cu Esme lângă el. Încântat de interesul ei cu privire la viața păstrăvilor, Cleavis o învață cum să le dea mâncare fără sa-i sperie. Ajunsă aproape de el, Esme nu se poate abține. Se aruncă asupra lui și începe să îl sărute cu pasiune. Deși profund atras de ea, Cleavis rezistă eroic. Planul lui era să se însoare cu fiica pastorului, Sophrona, și nu dorea să o compromită pe Esme.

A doua zi însă, Cleavis se trezește cu ea în băcănie. Senină, îl anunță că dorește să îl răsplătească pentru faptul că le-a dat, de atâtea ori, mâncare pe datorie, și că s-a hotărât să îl ajute la treburile pe care le are. Ca o salariată conștiincioasă, începe să facă curățenie, să rearanjeze marfa pe rafturi și să interacționeze cu clienții. Cleavis nu are inima să o dea afară și, în curând, constată cu surprindere că Esme are simțul afacerilor, reușind să vândă cu ușurință produsele greu vandabile și mărfurile scumpe.
Esme nu se limitează doar la magazin. Îl urmărește peste tot. Astfel, pe când Cleavis se afla în vizită la Sophrona, cu care purta o conversație politicoasă pe teme absolut plictisitoare, observă cu stupoare că Esme era cocoțată pe o creangă din pomul sub care ei stăteau, oferindu-i o priveliște de neegalat a picioarelor ei. Profitând de intrarea Sophronei în casă pentru a aduce limonadă, Cleavis o ia la rost ce caută acolo. Nonșalantă, Esme îi răspunde că a vrut să vadă cum se descurcă el și îi reproșează că poartă o conversație sclifosită cu o fată în loc să o sărute. Provocat la culme, Cleavis se repede asupra Sophronei când aceasta se întoarce și o sărută cu pasiune, alegându-se cu o palmă indignată din partea acesateia. Tristă, Esme se gândește cât de nedreaptă e viața. Ea făcuse toată munca și alta profitase de pe urma ei și nici măcar nu apreciase. Se duce spășită după Cleavis și îi spune că îi pare rău de ce s-a întâmplat. Surescitat, Cleavis o sărută cu pasiune, făcând-o să se simtă în al nouălea cer, după care îi spune însă că și-a dat seama ce urmărește ea dar acest lucru nu este posibil întrucât el dorește să se căsătorească cu altcineva.
Esme nu se dă bătută. Până la urmă trebuie să-i reușească ei curtarea asta și să-l convingă că cel mai bun lucru pentru el este să se căsătorească cu ea, mai ales că ea se îndrăgostise la nebunie de el. Profită de un moment când erau singuri în magazin și începe din nou să-și aranjeze ciorapii. Nervos și stârnit, Cleavis îi spune că îi interzice să mai facă acest lucru în fața lui. Esme se justifică spunându-i că nu are încotro, întrucât ciorapii îi cad în permanență. Cleavis se duce precipitat la un sertar, ia o pereche de jartiere de dantelă și i le dă, spunându-i să-și fixeze odata ciorapii să nu-i mai cadă. Esme este în culmea fericirii. Niciodată nu a mai avut un lucru atât de fin și de frumos. Cu lacrimi de bucurie pe obraz, pleacă să găsească un loc unde să își pună jartierele. În ușa magazinului se ciocnește însă de una dintre bârfitoarele de frunte ale satului care, observând ce are Esme în mână și aflând că sunt cadou de la Cleavis, este indignată la culme de legătura sordidă pe care tocmai a descoperit-o și împrăștie bârfa cu mult entuziasm. Întreaga comunitate este revoltată de indecența săvârșită sub ochii lor. Cleavis era un bărbat onorabil și responsabil. Își dă seama că singura soluție în situația dată este să se însoare cu ea, întrucât în ochii tuturor ea era compromisă fără tăgadă.
După nuntă, supărat că a fost păcălit, se culcă cu spatele la ea, nedorind să o atingă. Dimineața pleacă la magazin unde, peste puțin timp, apare bineînțeles Esme, proaspătă și plină de strălucire. Cleavis nu mai încearcă să reziste atracției pe care o simte față de ea. Dă practic afară pe ușă un client sosit inoportun, zicându-i că va închide magazinul toată ziua, întrucât s-a hotărât să facă un inventar. Esme îi mărturisește că în preajma lui are niște senzații tare ciudate, simte în permanență o căldură și niște furnicături. Când își dă seama ce îi descrie, Cleavis este mișcat de inocența ei și nu se poate abține să nu o tachineze, zicându-i că probabil are pureci. Esme este indignată la culme, cum poate el să afirme așa ceva, când ea este o persoană așa de curată? Cleavis o liniștește, zicându-i că sunt niște pureci mai speciali, de care el o poate scăpa cu ușurință. Pentru a fi cât mai convingător, îi face o demonstrație practică, folosind podeaua drept pat și o bucată de mătase pe post de saltea.
Pentru cei doi urmează o perioadă idilică, în care se simt tot mai bine unul cu celălalt.
”Înțelegând că nu degeaba spun oamenii despre prima lună de căsătorie că este ‘luna de miere’, Cleav era mulțumit. Oricâte rețineri ar fi avut s-o ia pe Esme de nevastă, se evaporaseră toate ca urmele unei ploi de vară sub soarele arzător. Era iubitoare, plină de înțelegere, știa de glumă și nerăbdătoare să-i simtă atingerea. În mod surprinzător, se simțea mai relaxat în prezența ei decât a oricărei alte persoane.”
După o săptămână însă, Esme întreabă nerăbdătoare când poate să vină familia ei să locuiască împreună cu ei. Cleavis, nedumerit, îi răspunde că nu s-a gândit la acest lucru întrucât nu este un lucru obișnuit ca familia miresei să vină să stea cu ea. Revoltată, Esme îi răspunde că de la bun început s-a gândit să îi ia, doar nu s-a măritat să-i fie bine doar ei. Cleavis acceptă și face risipă de cadouri pentru familia ei, dar este îndurerat. Se gândește că, în timp ce el se îndrăgostise din ce în ce mai tare de ea, Esme îl luase de soț doar pentru averea lui. Esme, la rândul ei, realizează că el se poartă mult mai rece cu ea, dar consideră că acest lucru se datorează faptului că lui, un om instruit care făcuse școala la oraș, îi era rușine cu ea, o fată simplă de la munte, needucată.

Vă las să descoperiți în continuare cum se vor desfășura lucrurile după ce zgomotoasa ei familie s-a instalat cu mult entuziasm în casa lor, cum a reacționat mama lui la neașteptata invazie, ce vor face în continuare gemenele cu înflăcăratul lor curtezan.

Vor urma multe momente amuzante, o neașteptată poveste de dragoste ia naștere în plan secundar, iar gemenele își vor găsi și ele, în cele din urmă, perechea.

M-am distrat realizând cât de relativ este un lucru, totul ținând de perspectiva din care privești, când prietenul lui Cleavis, venit de la oraș, aflând de pasiunea pentru muzică a lui Yohan, a zis că și bunicul lui tot asta fusese, muzician, cântase la corn în orchestra simfonică din Philadelphia, fiind un om foarte respectat în meseria lui, asta în timp ce Yohann era considerat cel mai leneș om din sat. Fetele lui au fost extrem de încântate de acest nou punct de vedere.

Esme și Cleavis formează un cuplu adorabil, mi-a plăcut foarte mult cum au reușit să își depășească neînțelegerile dintre ei, demonstrând că atunci când apare o dragoste adevărată barierele pot fi înlăturate cu ușurință, fiecare dintre ei depunând toate eforturile pentru a-i fi pe placul celuilalt.

Finalul pe mine m-a făcut să râd în hohote, înseninându-mi o zi proastă pe care o avusesem. Și de această dată avem ca bonus un epilog foarte satisfăcător pentru a afla evoluția personajelor în timp. M-am amuzat citind că un pierde-vară notoriu a ajuns un pastor respectat: ”cei mai buni dintre oamenii bisericii se nasc din cei mai mari păcătoși.”

Vă recomand această fermecătoare poveste de dragoste, caldă și duioasă, și sper ca această carte să vă amuze la fel de mult ca și pe mine.

Autor: Tyna

O cerere în căsătorie de Vanessa KellyO-cerere-in-casatorie de Vanessa Kelly

Titlul original: Confession of a Royal Bridegroom
Editura: Alma/Litera
Colecția Iubiri de poveste
Anul aparitiei: 2015
Număr pagini: 340
Gen: Romantic, Istoric
Cotație Goodreads: 3,86

Seria The Renegade Royale: 0,5-Lost în a Royal Kiss (2013), 1. Farmecul unei relaţii interzise (Secrets for Seducing a Royal Bodyguard-2014), 2. O cerere in casatorie (Confessions of a Royal Bridegroom-2014), 2,5. Tall, Dark and Royal (2014), 3. How to Plan a Wedding for Royal Spy (2015), 4. How a Marry a Royal Highlander

Cum deja ați văzut mai sus, O cerere în căsătorie este o carte din colecția Iubiri de poveste, făcând parte din seria The Renegade Royale. Ca majoritatea romanelor autoarei, acțiunea se petrece în perioada de Regență a Angliei, adică în secolul XIX. Probabil mulți veți spune: „Aaa, romantică! Nu-mi plac cărțile romantice!”. Vă spun un secret: nici mie!
Dar O cerere în căsătorie este mai mult decât o carte romantică. Pe lângă povestea de dragoste nelipsită, care dă un strop de savoare, Vanessa Kelly ne condimentează lectura cu puțină istorie, intrigi politice, acțiune și ceva mister.
Romanul ne prezintă o fâșie de istorie, acțiunea având loc în perioada de după înfrângerea lui Napoleon, când ducatele italiene au încetat să facă parte din imperiul acestuia, fiind restituite Italiei. Ce legătură au toate aceste lucruri cu Anglia? Veți afla citind cartea.
Pentru că sunt sigură că deja vă întrebați despre povestea de dragoste și cine pe cine a cerut în căsătorie, vă voi spune câte ceva și despre acest aspect. Povestea de dragoste este una atipică. În majoritatea romanelor și filmelor de dragoste, există un EL și o EA care se iubesc și se potrivesc ca nimeni alții, tot timpul luptând împotriva obstacolelor pentru iubirea lor, finalul culminând cu o nuntă. „Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.”
Ei bine, în romanul nostru, lucrurile au loc un pic invers: cei doi se căsătoresc de la început, forțați de împrejurări, abia cunoscându-se. Gândindu-ne la fiecare separat, par cele mai nepotrivite persoane pentru a forma un cuplu:
EA: domnișoara Justine Brightmore, fiică de spion, cu o educație aleasă, tânără pentru vremurile noastre, dar considerată fată-bătrână pentru Anglia secolului 19. Astfel, 24 de ani era o vârstă la care majoritatea femeilor erau căsătorite și cu copii.
EL: Griffin Steele, unul dintre cei mai bogați și controversați bărbați din Londra, patron de tripou și săli de jocuri. Fiul ilegitim al ducelui de Cumberland și al unei fete de 15 ani, a fost abandonat la naștere, având o copilărie nefericită. A luptat pentru supraviețuire de mic, ridicându-se prin forțele proprii și ajungând un adult arogant și rece. Să fie doar o aparență, un mecanism de apărare, ca și sarcasmul lui?
Probabil vă întrebați ce împrejurări i-au forțat pe cei doi la o căsătorie. Totul începe când la ușa lui Griffin este adus un bebeluș, cu un inel și un bilet. Din bilet, aflăm că acel copil făcea parte dintr-o familie importantă și că se găsește într-un mare pericol, singura ascunzătoare sigură fiind locuința lui Griffin; nimeni nu ar căuta un copil într-un tripou.
Prin urmare, se impune căutarea unei doici. Nu putea fi decât cineva de încredere, care să nu ducă vorba despre copil. Așa ajunge Justine Brightmore, nepoata și fina lui Dominic Hunter (membru al Guvernului și persoană de mare încredere), în casa lui Griffin Steele. Ați spune că s-au întâlnit și s-au îndrăgostit. Ei bine, nu!
Cum pentru acele vremuri în care onoarea prima, reputația era lucrul cel mai de preț al unei domnișoare. Așadar, prezența lui Justine într-un tripou sau în casa unui patron de tripou era ceva scandalos. Într-o zi, inevitabilul s-a produs: câțiva membri ai înaltei societăți au văzut-o pe Justine în casa lui Griffin și au recunoscut-o. Cum puteau să motiveze? Că Justine avea grijă de un copil, când prezența acestuia în casă era ținută sub secret? Singura soluție a fost afirmația lui Griffin cum că Justine este soția lui. Evident că asemenea declarație a trebuit să fie pusă în aplicare cât mai curând.
Și de abia acum începe aventura… Copilul este căutat intens de anumite persoane care vor să-l îndepărteze. De ce ar dori cineva să anihileze un copil nevinovat? Veți afla numai descâlcind intrigile politice, și anume citind cartea.
Ce pot să vă dezvălui? La sfârșit, acțiunea se precipită, devenind ingredientul principal. Tot la sfârșit, se vor lămuri toate misterele, cu implicații profunde din trecutul lui Griffin.
Planurile romanului se articulează într-un amestec interesant: povestea lui Griffin și a lui Justine, care pe durata romanului se apropie din ce în ce mai mult unul de altul, dar se și ceartă, amândoi având caractere puternice, situația copilului, încercările lui Dominic de a găsi familia micuțului și de a afla cine și de ce l-a adus la Griffin, trecutul lui Griffin și reticența acestuia de a vorbi despre el, ceea ce ne trezește curiozitatea.
Voi ce credeți? Vor rămâne Justine și Griffin împreună? Vor ajunge ei să se iubească? Sau complet incompatibili cum par, se vor despărți cu ușurință? Ce se va întâmpla cu bebelușul misterios?
Răspunsurile la toate aceste întrebări le puteți afla citind cartea. Lectură plăcută!

Despre autoare
Vanessa Kelly este o scriitoare cunoscută pentru romanele sale istorice și de dragoste, a căror acțiune se petrece în perioada Regenței a Angliei. A câștigat premiul Maggie Award și printre cele mai importante creații se numără seriile The Renegade Royals (din care face parte O cerere în căsătorie) și Stantons.

Autor: Sorina Ciocârlan

Aventuri compromițătoare de Victoria Alexander

Titlul original: The Scandalous Adventures of The Sister Bride
Traducerea: Emilia Cristea
Editura: Alma
Nr. de pagini: 352
Nota mea:10/10

De ce ai citi cartea Aventuri compromițătore?

Am decis să citesc Aventuri compromițătoare de Victoria Alexander, doar pentru că acest roman face parte din Colecţia Iubiri de poveste.  Îmi place diversitatea în materie de lectură, mai ales în materie de lectură, iar când a apărut această colecție pe piața de carte din țara noastră, am făcut o promisiune: să nu citesc nimic. Fiind cărți de dragoste, provoacă dependență.

Despre carte. Spune-ne ceva despre subiect/acțiune

O aventură între doi necunoscuți devine un eveniment care îi va determina pe amândoi să își amintească de fiecare dată tot ce-au trăit și credeau că va fi uitat imediat după consumarea nopții de pasiune.

Nu-și dorește deloc să se implice în nici o relație, dar vrea să schimbe puțin tonurile vieții ei amoroase. Apelează la o aventură de o noapte cu Samuel pentru că știe că totul se va întâmpla în doar câteva ore, iar ea își va relua viața fără probleme. După o noapte, ambii îşi promit că nu se vor mai vedea niciodată.

Delilah Hargate, este atrasă de Samuel Russell, dar căsătoria încheiată cu divorț o face să nu se implice, să refuze să viseze că ar fi putut întâlni iubirea adevărată. Suferința  trăită până atunci, nu face altceva decât să îî sporească și mai tare teama că va suferi întotdeauna.

Însă viața avea să pregătească surprize pentru Delilah și Samuel. Ceea ce Delilah dorea să uite și considera că a fost o greșeală pe care o regreta încă din zorii zilei, Samuel voia să se repete, își dorea să mai trăiască o dată și încă o dată.

Se reîntâlnesc pe drumul vieții lor și flacăra iubirii ce și-o poartă se reaprinde. De fapt, începe să ardă mai tare. Se revăd la patru luni de la prima noapte împreună. Se întâlnesc la nunta surorii ei, eveniment unde Delilah vrea să își găsească un nou soț.

Planurile îi sunt date peste cap chiar atunci când Samuel apare la nuntă. El își dorește foarte mult să o cucerească, pentru totdeauna, pe cea pe care nu a putut-o uita.

Ce ți-a plăcut mai mult? Ce nu ți-a plăcut?

Povestea de dragoste este una foarte frumoasă, foarte bine scrisă, plină de emoții, trăiri intense. Autoarea Victoria Alexander acordă o atenție sporită tuturor personajelor din carte, conturează perfect fiecare detaliu, care dă culoare și savoare întregii povești.

Lectura are gustul poveștilor de demult, în care cei care se iubesc își ascund cât pot de bine sentimentele unul față de altul, până pasiunea, iubirea și sentimentele sunt atât de evidente, de normale, de frumoase, încât nu mai pot fi ascunse.

Aventura nu este niciodată doar aventură atunci când inimile simt mai mult decât plăcere pentru relații pasagere.

La secțiunea ”nu mi-a plăcut” nu am găsit nimic, nici măcar un aspect care să-mi displacă. Povestea e perfectă, acțiunea curge lin și firesc.

Recomandări

Da, recomand Aventuri compromițătoare de Victoria Alexander pentru că este un roman de dragoste, iar împătimiții acestui gen îl vor devora. Romanul va fi și pe placul celor care nu se dau în vânt după cărțile romantice. Acest roman este de dragoste, dar nu este deloc siropos, doar foarte plăcut ochiului și oferă cititorului o stare interioară foarte bună. Lectură plăcută.

Autor: Laura Apetroaie

 

 

 

Cascada şoaptelor de Elizabeth LangstonCascada_soaptelor

Titlul original: Whisper Falls
Traducerea: Carmen Ion
Editura: Leda
Numar pagini: 396

Seria Whisper Falls:1.Whisper Falls (Cascada şoaptelor) 2013, 2. A Whisper In Time (2014), 3.Whispers From the Past( 2014)

Elizabeth Langston locuieşte în Carolina de Nord, la jumătatea distanţei dintre plaje şi munţi. Este căsătorită şi are două fiice. Lucrează în industria calculatoarelor şi atunci când nu scrie îi place să se uite la televizor, urmărind emisiuni reality show, sau citeşte, încercând să aprofundeze cât mai mult genul romance. Îi place să călătorească alături de familia ei şi este pasionată de istorie.
Gen literar: Yang Adult (YA)fiction/realism magic
Primul roman YA contemporan romance se va lansa în toamna anului 2016.

Pentru romanul Cascada şoaptelor, autoarea s-a documentat timp de şase ani. Carolina de Nord este un loc plin de istorie, şi după ce a vizitat majoritatea locurilor, şi-a dorit să afle şi mai multe. În cercetările ei descoperă detalii despre viaţa grea din secolul al XVIII, pe care o duceau femeile sudiste. Aşa a găsit prima informaţie privind tratamentul inumam la care erau suspuse fetele angajate cu contracte de ucenicie. Din acele informaţii, din istoria Carolinei de Nord, s-a născut Susanna Marsh, personajul principal feminin din carte. Unele dintre locurile descrise în carte sunt imaginare, dar majoritate sunt reale, clădiri care există şi astăzi în regiune. Impresionată de ceea ce află din scrisori vechi, jurnale, articole din ziarele vremii, crează povestea Susannei, mai mult, vrea să schimbe ceva, vrea o altă viaţă, vrea să îşi imagineze că fiecare fată ucenică, ar fi trăit în alt fel.
Povestea este scrisă pe două planuri: trecut şi viitor. Povestea spusă de Susanna în timpul ei m-a impresionat, m-a dat peste cap, într-un cuvânt este remarcabilă. În schimb, povestea spusă de Mark în timpul lui, este anemică, banală, monotonă, fără nimic care să se evidenţieze. Dar, ceea ce face ca această carte să ridice ştacheta este viaţa grea a Susannei, dar şi discuţiile dintre cei doi tineri. Într-un fel autoarea se axează pe Susanna, pe viaţa trăită de ea, asta este şi scopul, şi din aceste motive este umbrită viaţa fără de griji a lui Mark.

Susanna Marsh, este servitoare ucenică la familia Pratt, şi locuieşte într-o comunitate, în anul 1796, Worthville-Reilling. A fost dată ucenică după ce tatăl ei a murit. În acele vremuri dacă tatăl deceda, copiii erau consideraţi orfani, deşi mama este în viaţă, mai mult de atât, femeile văduve nu se puteau întreţine singure şi se recăsătoreau. Dacă noul soţ hotăra ca, unul dintre copii să plece în ucenicie era lege. Aşa se întâmplă şi în cazul Sussanei, este dată de mică la familia Pratt. Familiile care aveau servitori ucenici, deţineau drepturi absolute asupra lor, din momentul în care le păşea peste prag. Mamă, fraţi, surori, nu mai erau ai tăi, tu, nu mai erai al nimănui, decât al Stăpânului, cel care putea să facă ce vrea cu tine. Doamne, tâmpite tradiţii, reguli, sau ce or fi fost ele, dacă mă întrebaţi pe mine.

În majoritatea cazurilor, deşi existau nişte contracte, prea puţin se ţinea cont de ele. Aceste fete ucenice erau tratate precum animalele, adevărat nu toate familiile procedau aşa, dar din nefericire acestea erau puţine. Bătaia era ruptă din rai! Susanna, a suferit zi de zi, a încasat pedepse pentru cele mai minore lucruri, dacă stăpânul considera că trebuie. În timp a reuşit să devină puternică, să nu mai ţipe când era biciuită, şi să îşi accepte soarta, cu demnitate, nu cu umilinţă. Deşi, înfometată, bătută, bruscată, fără încălţări şi cu trupul mereu maltratat, reuşeşte să reziste. Până şi locul unde dormea este extrem de auster, o mână de paie într-un colţişor întunecat şi umed. Ceea ce o face să fie puternică, şi să reziste, este acea singură oră în care stăpânul o lasă liberă. În acea oră îşi găsea refugiul undeva în pădure, într-o grotă unde o cascadă susură, şi îi aduce alinarea. Atunci, mintea ei zbura şi partea urâtă a vieţii era dată deoparte lăsând locul liniştii. De aici îşi lua puterea. Dar, să ajungă la locul ei secret era o întreagă aventură, asta pentru că stăpânul nu ştia unde se duce şi presupunea că se întâlneşte cu un iubit. Din această cauză, Susanna era urmărită de băiatul cel mare al familiei, dar învăţase cum să-l păcălească, acesta nereuşind încă să descopere secretul. Cascada era un loc plin de magie, şi asta nu numai din cauza perdelei de apă de doi metri şi jumătate lăţime, ci şi din cauza grotei, o grotă nu foarte adâncă şi nici foarte înaltă, dar care are aerul unui alt Univers. Acoperită de muşchi şi plină de pietre, este locul ideal unde poţi să te ascunzi şi să fii tu cu tine, liniştit. Din când în când ai senzaţia că, cascada şopteşte, susurul ei parcă te cheamă să asculţi ce are de spus. Aici îşi găseşte Susanna liniştea, este refugiul ei, locul ei secret, unde nimeni nu o poate găsi.
Am uitat să vă spun că, fetele îşi începeau ucenicia de la 12 ani. Eu mă gândesc cu groază cum era atunci viaţa unui copil. În loc să se bucure de copilărie, este obligat de soartă să se maturizeze mult prea devreme. În loc să se joace, munceşte din greu pentru o bucaţică de pâine. Mult prea urât!

Mark Lewis, un adolescent de 17 ani, trăind în anul 2016, se antrenează pentru cursele de mountain bike. Îşi alege ca traseu de antrenament, un drum în State Park, desfundat, plini de rădăcini de copaci şi pante abrupte. Este drumul ce duce la Cascada şoaptelor. Se avântă pe pantă, dar drumul este mult prea abrupt şi roţile bicicletei se agaţă de pietre, astfel încât este aruncat din şa. Bine că nu este nimeni prin preajmă să vadă căzătura, nu că i-ar păsa. Cu bicicleta în cârcă ajunge la Cascadă. Simte că ceva pluteşte în aer, parcă un cuvânt venit din depărtare. Uitându-se mai bine, vede de partea cealaltă a perdelei la gură grotei, o umbră ce se mişcă. Este o fată de vârsta lui, îmbrăcată ciudat, într-o rochie din pânză grosolană, ce stă şi se holbează la el prin sticla lichidă. Susanna, nu mai văzuse niciodată aşa un domn. Pentru ea, Mark este un domn îmbrăcat ciudat, cu o cămaşă lipită de piept, pantaloni tăiaţi deasupra genunchilor, o pălărie ce seamănă cu un castron spart şi pe deasupra are şi o maşinărie ciudată.

Acesta este momentul în care cei doi tineri se cunosc. Ea din trecut, el din viitor, despărţindu-i 200 de ani.
După această primă întâlnire, Mark este atras tot mai tare de fata de la Cascadă, şi va reveni aproape zilnic. Câteodată ea nu vine, dar în majoritatea zilelor este acolo. Încep să se cunoască şi fiecare se va minuna de lumea celuilalt. La început cascada le-a permis să se vadă, pe parcurs, când sentimentele încep să se contureze în inimile lor, cascada le permite să îşi atingă mâinile, iar când suferinţa Susannei ajunge la cote maxime, cascada le permite să treacă prin perdeaua strălucitoare de apă. Încep să se descopere unul pe celălalt, iar inimile lor vor fi cuprinse de acea iubire pură şi adolescentină. Discuţiile dintre cei doi, sunt amuzante, dureroase, intrigante, banale, dar atât de pline de profunzime.
“-Bunica a gătit un prânz special pentru mine, adaug.
-Cum adică special?
-A făcut quiche.
Va trebui să-i explic din nou termenii pe care îi folosesc şi asta ar trebui să mă irite, numai că nu-i deloc aşa. De fapt, chiar mă amuz să dezvălui astfel de mistere unei persoane care chiar este curioasă să afle tot, aşa cum este Susanna.
-Quiche e o plăcintă cu ouă, brânză şi şuncă.
-Şi e o bucurie pentru tine?
-Absolut.
-Dar pe tine ce te bucură? o întreb.
-Să mănânc pe săturate.
Fir-ar a naibii de treaba. Ce chestie deprimantă. Şi ea îmi spune asta pe un ton cât se poate de pragmatic, de parcă e ceva normal…
Cum este să simţi că îţi doreşti ceva ce nu poţi obţine? …Eu nu mi-am făcut niciodată griji că n-aş avea ce mânca. Mereu am avut mâncare din belşug pe masă şi în frigider.
Un lucru ştiu de acum. Atâta timp cât voi fi eu prin preajmă, Susanna nu va mai duce lipsa de mâncare.
-Hai să vedem. Dacă ar fi să-ţi aduc ceva bun de mâncare, ce ţi-ar plăcea?
Furişează o privire spre mine, apoi în pământ.
-Mi-ai aduce orice aş cere?
-Da.
-Îngheţată.
Genele îi acoperă ochii ca nişte pete negre.
-Stăpâna a avut o dată îngheţată la masă. Şi mi-a plăcut cum sună cuvântul….”
Astfel de momente emoţionate, veţi mai întâlni în carte.
Mark se va apuca să facă cercetări serioase în timpul lui, în încercarea de-a o ajuta pe Susanna, dar această cunoştere poate fi periculoasă şi se va găsi în pragul unei decizii majore din viaţa lui de adolescent. Va risca oare să schimbe istoria, sau o va lasa pe Susanna condamnată la o viaţă plină de chin?
Susanna, va reuşi şi ea să ia o decizie? Va rămâne în timpul ei să îşi apere sora şi probabil să moară? Sau va trece în timpul lui Mark?
Sunt multe de descoperit în acest prim volum al serie. Eu aştept volumul doi, A Whisper In Time, vreau să ştiu cum va evolua sau regresa povestea. Deşi am fost puţin nemulţumită de cum au fost prezentate poveştile: cea din trecut şi cea din prezent, mi-a plăcut cartea.

8 puncte/10

Editura Leda
Cartea Cascada şoaptelor de Elizabeth Langston a fost oferită pentru recenzie de către Editura Leda. Poate fi comandată de pe site-ul Grupul Editorial Corint. Activitatea Editurii Leda poate fi urmărită şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Iasmy

by -
13

 Iubire dincolo de timp de Tamara Ireland Stone

Titlu original: Time Between Us
Editura: Leda
Număr pagini: 400
An publicaţie: 2014
Traducere din limba engleză de Ana-Maria Datcu

Dintotdeauna timpul a fost inamicul nr. 1 al fiinţei umane şi întotdeauna am ştiut că în viaţă orice este posibil, mai puţin un singur lucru: întoarcerea timpului.
Am văzut timpul ca pe o armă letală, ca pe un fel de otravă fără antidot care degradează totul, care ucide lent şi dureros. Am perceput timpul ca pe un cuţit secret pe care viaţa nu ezită să îl folosească asupra oamenilor. Şi totuşi …Povestea Tamarei Ireland Stone înfrânge timpul, rupe graniţele dintre trecut şi viitor creând un prezent în care timpul e îngenuncheat în faţa iubirii – un sentiment aparent banal dar suficient de puternic pentru a bate viaţa la propriul ei joc.
Şi uite aşa … cartea aceasta mi-a creat o senzaţie iluzorie de victorie. E ca şi când pentru un scurt moment simţi că poţi să schimbi totul, că poţi să alegi, că poţi să o iei de la capăt din orice moment, că poţi rupe barierele impuse de trecerea anilor … că timpul ce a trecut nu e neapărat pierdut. Romanul e o speranţă dulce şi savuroasă care are puterea de a încălzi sufletul.
„Nu reuşesc să înţeleg cum de mi-a dat toată viaţa peste cap în timp ce lucrurile par să fi rămas neschimbate.”

Începerea şcolii aduce în viaţa Annei Green un personaj deopotrivă misterios şi atrăgător. Bennett Cooper, noul coleg de liceu, pare a fi întruchiparea elevului rebel şi dezordonat dar tainele adânci care planează în jurul lui, comportamentul bizar şi replicile pline de nonsens o fac pe Anna să vrea să ştie mai mult … mult mai mult.
Nu-mi este teamă deşi presupun că ar trebui să-mi fie.”
Atunci când Anna este atacată în librăria părinţilor ei, Bennett reacţionează fără să se gândească prea mult, iar felul în care acesta îi salvează viaţa o nedumereşte pe Anna încă şi mai mult. Conştient de faptul că trebuie să ofere o explicaţie, dar şi de atracţia pe care fata o exercită asupra lui, Bennett decide să îi dezvăluie Annei secretul din spatele apariţiilor şi dispariţiilor sale misterioase.

Cine nu şi-ar dori măcar o fărâmă din ceva care pare imposibil!”
Numai că secretul lui Bennett nu este unul uşor de acceptat. Băiatul deţine puterea de a se teleporta, de a se întoarce în timp şi de a schimba trecutul şi … ca şi când toate acestea nu ar fi fost suficient de incredibile, „supereroul” nostru vine din San Francisco al anului 2012, adică din viitorul Annei care trăieşte în 1995.
„Mi-e teamă că voi ajunge să mă întreb dacă vreau sau nu să aflu mai multe despre el.”
Povestea capătă un accent straniu deoarece dorinţa lui Bennett de a rămâne cu Anna nu este suficientă, iar iminenta plecare a băiatului creează o senzaţie de teamă în subconştient. – „ Eu nu stau … niciunde. Eu doar vizitez. Observ. Apoi plec. Nu rămân niciodată.”
Acţiunea se complică în momentul în care Bennett îi dezvăluie Annei ultimul său secret, iar fata realizează că, de fapt, cheia viitorului se află în mâinile ei şi că de o simplă decizie a ei depinde totul.

Am adorat aceste personaje superb conturate şi trebuie să recunosc că Anna m-a cam ţinut cu sufletul la gură în privinţa acţiunilor ei. Am răsuflat uşurată atunci când a reuşit să descopere sensul ascuns din spatele propriilor cuvinte şi mărturisesc sincer că nu mă aşteptam la un happy end.
Fantasy, mister, suspans, romantism, iubire, inocenţă, adrenalină – romanul Tamarei Ireland Stone conţine toate ingredientele necesare pentru a pune monopol pe o întreagă zi de weekend ( se pare că această carte are un fel de super-glue invizibil aplicat pe pagini şi nu o poţi dezlipi de mâini până la final).
Da. Este o poveste „unică” şi construită pas cu pas într-un mod remarcabil. Atrage, captivează şi menţine frumosul şi suspansul. M-a fascinat cartea încă de când am văzut-o. Mi-am dorit să mă teleportez şi eu acolo în imaginea de pe copertă, să simt nisipul auriu sub tălpi şi să ating acele valuri calde. Apoi m-a captivat titlul care sună … exact ca un „vis frumos”. „Iubire dincolo de timp” te face să îţi doreşti să depăşeşti graniţele, să îndrăzneşti, să visezi cum ar fi dacă barierele impuse de timp nu ar exista.
Mi-a plăcut cartea pentru că m-a făcut să zâmbesc în acel fel … dulce, melancolic şi în acelaşi timp puţin răutăcios la gândul că măcar un personaj de literatură îi poate da un pumn destinului după cum are chef. Asociez romanul cu un 3 în 1 strong. De ce? Pentru că îmi place 3 în 1 şi pentru că are acea intensitate care anulează somnul şi te ţine prins în poveste până la deznodământ. „Iubire dincolo de timp” merită multe steluţe plus inimioare şi emoticoane zâmbitoare.

CITATE:
„ Merită să te arunci într-o idilă care ştii că va dura numai o clipă?”
„un călător prin timp care vine numai în vizită şi nu rămâne niciodată nicăieri.”
„Doar mă joc cu destinul. Imi bat joc de timp.”
„ – Sunt îndrăgostit de tine. Ce-ar fi dacă n-aş mai pleca deloc?”
„Ştia totul pe când eu nu ştiam nimic.”
„… jocul cu soarta, schimbarea trecutului poate că nu are un impact vizibil la început, însă în cele din urmă are efecte severe.”
„Voi sfârşi prin a fi din nou singur, ca la început.”

Editura Leda
Cartea Iubire dincolo de timp de Tamara Ireland Stone a fost oferită pentru recenzie de către Editura Leda. Poate fi comandată de pe site-ul Grupul Editorial Corint. Activitatea Editurii Leda poate fi urmărită şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Maryliyn

 

Dansînd la miezul nopții de Julia QuinnDansand la miezul noptii de Julia Quinn

Titlul original: Dancing at Midnight
Editura Miron
Traducere: Anca Marin
Anul apariţiei: 2015
Nr. pagini: 367
Cotă Goodreads: 3.83

Seria Blydon (Splendid Trilogy) 1. Splendid (Splendid-1995), 2. Dansînd la miezul nopții (Dancing at Midnight-1995), 3. Minx (1996)

Lady Arabella este și frumoasă și deșteaptă. Dar s-a săturat de bărbații care își doresc ca femeile să aibă o singură calitate. Așa că atunci cînd Arabella află de la un pretendent că ar fi dispus să o ia de soție doar pentru averea ei și pentru felul în care arată, se decide să se retragă de pe “piață”. În timpul șederii prelungite la țară îl cunoaște pe lordul John Blackwood, un erou de război rănit, care o intrigă ca nimeni altul.
Lordul John a supraviețuit ororilor războiului… dar nimic nu îl poate chinui mai tare ca Lady Arabella. Ea îl înfurie… dar îl face să-și dorească să trăiască din nou. Deși știe că ea merită un alt bărbat, mai bun, nu-și poate înfrîna dorințele.
Cînd lumina aspră a zilei va înlocui magia nopții, oare sufletul lui chinuit va învăța din nou să iubească ?

Oricâte cărţi aş citi, cel mai bine mă simt când abordez genul historical romance. Mă reprezintă în totalitate, iar când prind ceva scris de o autoare preferată, pur şi simplu o devorez rapid.
Aşa cum am scris şi cu alte ocazii, Julia Quinn îmi place la nebunie, este pe gustul meu. În Splendid m-a cucerit şi a reuşit să mă învăluie în mister, acelaşi lucru l-a făcut şi de data aceasta, numai că a fost o diferenţă între ele.
Alex şi Emma au fost preferaţii mei, personalităţi asemănătoare, temperamentale, pasionale şi puse pe nebunii, în schimb Belle şi John, parcă ar fi în extrema cealaltă. Ei sunt învăluiţi într-o atmosferă boemă, discută despre cărţi, poezii şi sentimentele ce le stârnesc, dar şi despre consecinţele războiului. Gândurile lui John sunt atât de vizibile, iar autoarea de multe ori face referire la rana lui de la picior, copilărie, negreala sufletului său, aşa cum o descrrie chiar el. Tocmai acest aer romantic, m-a determinat să mă întreb uneori dacă autoarea a ales să o scrie aşa.
Nu ştiu de ce am trăit cu impresia că ar trebui să mai fie ceva la această carte. Un altceva care să o completeze.

La fel ca şi Splendid, vom avea aventuri, bileţele primite de John în care îi scria pur şi simplu locaţia unde se afla cineva anume: Sunt în Londra, fără să se semneze, dar şi tentative de omor. La început a crezut că este o greşeală, dar când s-au repetat, a înţeles că undeva are un duşman. Îi era temă pentru el, însă cel mai mult se gândea la Ea.

Oxforshire, Anglia, 1816
Dacă rînd pe rînd, ai împînzi cu buruieni o lume…

Lady Arabella Blydon este o domnişoară aparte, iubeşte să citească, este deschisă, inteligentă şi deloc pe placul burlacilor. Sunt atraşi de averea şi de frumuseţea ei, însă nu vor să îşi manifeste restul calităţilor. Societatea încuraja doar bărbaţii să fie superiori, ei puteau să dezvolte anumite abilităţi şi pasiuni în schimb femeile erau ideale doar pentru lucruri mărunte, să mărească familia şi să administreze casa, dar şi pentru a fi la curent cu moda, în fond ieşeau mereu în public.
Sătulă să fie îngrădită, alege să stea împreună cu verişoara sa Emma, acum ducesă de Ashbourbe, chiar pe proprietatea lor de la ţară. Părinţii ei erau plecaţi într-o călătorie în străinătate, iar Emma îi era mai mult ca o soră. Aici se bucura de aer curat şi de pasiunea ei pentru citit. În timp ce se delecta cu ultimele pagini din Poveste de iarnă-Shakeaspeare şi zâmbea mulţumită că îi terminase toate operele pe parcursul a mai multe luni, îl întâlneşte pe Lord John Blackwood.
Fără să realizeze depăşise graniţele lui Alex, ducele de Ashbourne şi stătea la marginea unui copac. Atmosfera era ideală pentru meditaţie, dar este surprinsă de prezenţa acestuia. Schimbul de replici, iar reacţiile lordului sunt schimbătoare. Apreciază că este o tânără cultivată, dar în acelaşi timp pare să îl irite prezenţa ei şi devine răutăcios.

“-Aşa Arabella, a murmurat. Trebuie să stai în poziţia asta incomodă încă patruzeci şi cinci de minute ca să poţi termina cartea.
-Iar la final te vor durea toţi muşchii feţei, a auzit o voce venind din spate.
Belle a lăsat cartea în poală şi s-a întors în direcţia din care venise vocea. La câţiva metri de ea se găsea un bărbat îmbrăcat obişnuit, dar elegant. Părul îi era de culoarea ciocolatei, la fel şi ochii, de aceeaşi nunaţă. Avea expresia amuzată şi părea că o privea de ceva timp. Incapabilă să scoată vreun cuvînt, Belle i-a aruncat o privire mustrătoare, sperînd ca astfel să-l pună la locul lui.
Nu a părut însă să reuşească. Bărbatul părea chiar mai amuzat decît mai devreme.
-Ai nevoie de ochelari, i-a spus simplu.
-Iar tu nu ai ce căuta aici, i-a răspuns ea.
-Aşa să fie. Eu aş fi zis că tu esti intrusă.”

Belle este surprinsă, dar îl ia ca atare, dar interesul îi trezise, mai ales că era un domn obişnuit şi cu un defect la picior, şchiopăta destul de vizibil. Le povesteşte prietenilor săi, iar Alex este dea dreptul încântat să îl ştie în zonă. Cu ani în urmă îl salvase de la moarte în timpul războiului şi abia aşteaptă să-l revadă. Informaţiile despre acest bărbat necunoscut vin avalanşă, dar Belle face ce face şi iese la plimbări, îl caută inclusiv la conacul său, în timp ce John vrea să o evite. Are coşmaruri nocturne, amintiri din război, se simte vinovat că nu a putut apăra o tînără de la viol, iar la scurt timp ea s-a sinucis. Cuvintele Este ca şi cum ai fi fost tu, îl bântuie, suferă foarte mult, dar nu poate scăpa de ele. Deşi nu are nici cea mai mică vină, el se consideră vinovat. Întotdeauna a fost pe locul doi, cel de-al şaselea copil al familiei, mereu ignorat, de mic obligat de circumstanţe să se descurce singur, iar cireaşa de pe tort, se pare că tot cauta în război moartea cu lumânarea, numai că ea nu-l vrea. După patru ani de război este împuşcat în picior şi aşa este trimis de urgenţă acasă, în Anglia. Această perioadă l-a marcat, dar Belle îl resetează, îi place la nebunie, se îndrăgosteşte puţin câte puţin, dar se retrage în carapacea lui când depăşeşte limitele.
Numai că un sărut pasional îl aprinde şi mai tare, dar sentimentele lui contradictorii îl determină să regândească planurile sale şi să o facă şi pe ea să renunţe la persoana lui.

-Ar trebui să te gîndeşti mai bine înainte să te arunci în bratele bărbaţilor, micuţă aristocrată. Vocea lui avea inflexiuni periculoase.
Îl privea uimită şi furioasă în acelaşi timp.
-Fii fără grijă, i-a răspuns cu răceală. Următorul bărbat în braţele căruia mă voi arunca nu va mai fi atît de lipsit de nobleţe încît să mă insulte aşa cum faci tu acum.”

Această atitudine defensivă o va determina pe Belle să sufere, dar cumva va reuşi să îl facă pe John să recunoască că sentimentele lor nu sunt banale. Decide să plece din zonă şi să îl impulsioneze. Are aliaţi de nădejde, pe verişoara ei, Emma, dar şi pe Dunfort. Vor pune la cale un plan bine stabilit, să îl anunţe că se va logodi cu un alt bărbat în Londra, iar John dacă o iubeşte să o caute disperat.

Dacă se va conforma rapid sau nu, este chiar surprinzător, cert este că el este îndrăgostit şi pentru prima dată simtă că vibrează sufletul în el.

“Negreala din sufletul lui nu dispăruse complet, dar începea să se năruiască. Greutatea nu i s-a ridicat cu totul de pe umeri, dar a părut să scadă.
Putea ea oare să aibă acest efect asupra lui? Era atît de pură, de bună, încît să-i cureţe petele de pe suflet?”

A fost o deosebită plăcere să îi regăsesc pe Alex şi Emma, acum sunt la fel de îndrăgostiţi nebuneşte. Ea este însărcinată, iar el mereu ca o cloşcă. În schimb spre deliciul meu a apărut Dunford (abia aştept să îl revăd în următoarea carte din serie, presimt ca va face spectacol), un foarte bun prieten al Arabellei, iar bonus a intrat în schemă Persephone Scott, altă tânără domnişoară venită de la ţară.

Dacă v-a plăcut prima carte, atunci sigur şi aceasta va fi pe măsura aşteptărilor. Eu am sperat prea mult de la ea şi într-un fel am simţit că îi lipseşte din spiritul autoarei Julia Quinn.  Chiar şi aşa, Dansînd la miezul nopţii şi-a atins ţelul, m-a relaxat, iar la sfârşit am zâmbit, în fond este o carte cu happy end.

8.9 puncte/10

Editura Miron

Cartea Dansînd la miezul nopţii de Julia Quinn este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili

by -
11

Anul în care te-am întâlnit de Cecelia AhernAnul in care te-am intalnit de Cecelia Ahern

Titlul original : The Year I Met You
An apariţie în România : 2015
Editura ALLFA
Nr. pagini: 370
Traducere : Martin Zick

Cecelia Ahern este o tânără irlandeză care a reuşit să facă din fiecare roman pe care l-a scris un bestseller internaţional.

Indiferent ce idee sau ce personaj se naşte în mintea mea, o să fie cineva, undeva, care a trăit ce scriu eu, iar în poveste trebuie să-i fac dreptate acelei persoane.” Cecelia Ahern
Romanul „Anul în care te-am întâlnit” a apărut în anul 2014, fiind imediat apreciat de critici şi publicul larg.

 „Pătrunzătoare, romantică, fascinantă” – Hello
O dramă romantică în care predomină umorul” – Marie Claire

Anul în care te-am întâlnit” este o bijuterie de carte, care îţi oferă, ca de altfel toate romanele Ceceliei Ahern, o importantă lecţie de viaţă, strecurată subtil în spatele unei poveşti romantice, încondeiată cu un umor fin.

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Jasmine, o tânără de treizeci şi trei de ani. Pentru a ne face să înţelegem raţiunea acţiunilor sale, ne relatează o întâmplare petrecută la vârsta de cinci ani, care a marcat-o profund, influenţându-i ulterior destinul. Aflată la înmormântarea bunicului, pe care îl adorase, vărul ei Kevin, mai mare cu cinci ani ca ea, i-a spus cu multă răutate că şi ea o să moară, cândva.

Gândul că o să mor a sădit în mine ceva ce port şi astăzi: conştiinţa faptului că, deşi timpul e infinit, timpul meu e limitat. Timpul meu se termină. Mi-am dat seama că ora mea şi ora altcuiva nu sunt egale. Nu le putem cheltui în acelaşi fel. Ceilalţi pot face ce vor cu timpul, dar nu trebuie să mă târască pe mine în afacerile lor – nu am timp de pierdut. Dacă vrei să faci ceva, trebuie să faci pe loc. Dacă vrei să spui ceva, trebuie s-o spui pe loc. Şi, cel mai important lucru, trebuie s-o faci chiar tu. E viaţa ta, tu mori, tu o pierzi. Am lucrat într-un ritm care mă lăsa fără suflare, prea obosită pentru a mă găsi pe mine însămi. Multă vreme m-am vânat pe mine însămi, dar de puţine ori m-am prins – eram rapidă.”

Până acum, Jasmine şi-a dus viaţa ca într-o cursă contracronometru, obţinând un succes profesional fulminant, dar neavând niciodată timp prea mult să poposească într-o relaţie. Momentul în care a fost concediată, la ultima ei slujbă, o firmă la care ea era co-fondatoare, a venit ca un trăsnet. Şeful ei i-a justificat acest lucru spunându-i că a aflat de tratativele ei de a-şi vinde afacerea, la fel ca şi pe toate celelalte pe care le-a avut mai înainte.

În plus, o găselniţă a unui angajator, numită ”concediu de grădină”, care fusese rapid preluată de ceilalţi, o obliga să stea un an acasă, timp în care era plătită cu salariu întreg, dar având interdicţia de a se angaja în tot acest timp. La protestele ei vehemente, şeful ei a izbucnit, zicându-i ceva ce a pus-o pe gânduri, făcând-o să se întrebe dacă nu cumva avea dreptate:

”Un nenorocit de an, după care te poţi întoarce la ale tale: poţi începe ceva ce n-o să termini niciodată, aşa cum ai făcut până acum.”

Având grămadă de timp la dispoziţie, în care nu avea ce face, Jasmine a început să-şi observe vecinii, pe care îi ignorase complet până atunci.

Frustrată, îşi canalizează toate energiile negative către Matt, vecinul ei de peste drum, un realizator de radio alcoolic şi gălăgios, pe care îl urăşte din tot sufletul. Are şi un motiv personal pentru acest lucru, un ghimpe pe care îl poartă în suflet de şaisprezece ani.
Relaţia cu sora ei este propriul ei ”călcâi al lui Ahile”, punctul ei vulnerabil. Deşi era cu un an mai mare, Heather era afectată de sindromul Down, iar Jasmine simţise o nevoie psihotică de a o proteja. Multe din relaţiile ei eşuaseră doar pentru că i se păruse că o privire sau o replică erau răutăcioase în privinţa lui Heather.
În urmă cu şaisprezece ani, Matt realizase o emisiune la radio, o dezbatere despre oamenii afectaţi de sindromul Down. Răutăţile spuse în acea emisiune de către cei care interveneau pentru a-şi spune opinia o făcuseră pe Jasmine să-i poarte o ranchiună profundă lui Matt, care crescuse de-a lungul timpului.
Reacţia lui Jasmine vis-a-vis de Heather era aproape obsesiv-compulsivă. Temerile ei privitoare la siguranţa surorii ei au făcut-o să piardă un interviu important, la care nu s-a prezentat, preferând să o urmărească pe sora ei din umbră într-o o excursie la care aceasta se dusese cu prietenul ei.
De altfel, nu era singura care dezvoltase o obsesie referitoare la cei apropiaţi, pe care vrei să-i protejezi cu orice preţ. Neputând să doarmă noaptea, dorind să lămurească lucrurile cu fostul şef care o concediase, îl sună, ştiind sigur că acesta va răspunde imediat, întrucât dormea iepureşte, chinuit de grija pentru fiica lui adolescentă.

”Ţine telefonul lângă el noaptea, aşteptându-se să primească din clipă în clipă veşti proaste despre fiica lui de fiecare dată când ea pleacă la discotecă sau rămâne peste noapte la vreo prietenă. Umblă în fustiţe de o palmă, bâţâindu-şi picioarele de căprioară pe nişte tocuri care abia îi permit să-şi menţină echilibrul. Stresul acesta o să-l ucidă.”

Ce părere aveţi? Voi, cei care aveţi copii adolescenţi, vi se pare ceva cunoscut?

De multe ori temerile iraţionale îţi paralizează activitatea, te împiedică să te bucuri de orice. Faptul că te temi nu îi protejează în nici un fel pe cei dragi de un eveniment catastrofal. Trebuie să înveţi raţional să te eliberezi de temeri, întrucât acestea îţi afectează calitatea vieţii. Jasmine a realizat şi ea acest lucru, dându-şi seama că acţiunile ei au sufocat-o şi au jignit-o pe Heather, care, având o fire foarte optimistă, reuşise să se integreze perfect în societate, găsindu-şi trei job-uri potrivite cu condiţia ei, un grup de sprijin şi chiar un prieten, lovit de acelaşi sindrom.

Cartea este structurată în patru părţi, fiecare purtând numele unui anotimp al anului. Înaintea fiecărei părţi ni se face o descriere, în care este sintetizată chiar esenţa din ea:

Iarna – ”Perioadă de inactivitate şi degradare.”
Primăvara – ”Abilitate de a reveni la forma iniţială după o perioadă de suferinţă.”
Vara – ”Perioadă de dezvoltare, de perfecţionare, de frumuseţe înaintea declinului.”
Toamna – ”Perioadă de maturitate.”

Înnebunită după o perioadă caracterizată prin lipsa de activitate, lipsindu-i rutina de la serviciu care i se părea că îi oferea o plasă de siguranţă, Jasmine trebuie să întreprindă ceva.
Va începe să lucreze în propria grădină, pe care, în urmă cu patru ani, extrem de ocupată fiind şi neavând chef să se ocupe de ea, o acoperise cu dale, oripilând toţi vecinii.
Prima dată va angaja pe cineva să spargă dalele, după care va planta gazon şi flori, construind ulterior o fântână ornamentală.
Deşi la început nu doreşte ajutorul nimănui, considerând că ”dacă vrei să faci ceva ca lumea, atunci trebuie să faci cu forţele tale”, pe parcurs va accepta ajutorul şi sugestiile altor persoane.

Matt, la rândul lui, este trimis forţat în concediu, până la finalizarea anchetei privitoare la o emisiune dezastruoasă făcută în noaptea de Anul Nou, fiind părăsit ulterior de soţie, care îi ia cu ea şi pe cei trei copii.

Obligaţi amândoi să stea în acelaşi timp acasă, cei doi vor afla lucruri surprinzătoare unul despre celălalt şi, în urma interacţiunii dintre ei, despre ei înşişi, lucru care îi va ajuta şi motiva pe amândoi.
În scenă va apărea şi Monday, un recrutor carismatic, cu ten măsliniu şi ochi verzi.
La ce concluzii ajunge Jasmine, cum se transformă ea şi ceilalţi pe tot parcursul cărţii, cum se va încheia acest an fatidic, dacă şi cum îşi va găsi ea adevărata dragoste, vă invit să descoperiţi singuri în carte.

Cartea îţi transmite un mesaj profund, te pune pe gânduri şi te face să îţi pui întrebări despre propria ta viaţă.
Grădina simbolizează însăşi viaţa Jasminei. Dacă la început este acoperită de pietre, simbolizând închistarea în care se afla, după ce le sparge, pentru a sădi flori în locul lor, scutul în spatele căreia se ascunsese este înlăturat, ieşind la iveală adevăratele sentimente, speranţa şi bucuria de a trăi.

Miracolele cresc doar acolo unde le sădeşti.”

Într-o grădină trebuie în permanenţă să plantezi noi seminţe, să cureţi florile de uscături, să le uzi, să înlături buruienile, să schimbi pământul.

În viaţă trebuie să avem în permanenţă grijă să ne întreţinem speranţa, să scăpăm de sentimentele negative, să luăm deciziile potrivite. Nimic nu este static, totul e în continuă mişcare, iar noi trebuie să ne adaptăm din mers.

E mai bine să ne mişcăm, să ne dezrădăcinăm şi să o luăm de la zero. În felul acesta vom înflori.”

Sentimentele negative, ca ura, invidia, ranchiuna îţi otrăvesc sufletul şi te împiedică să simţi bucuria. Eliberându-te de ele, sufletul tău se va curăţa, iar tu te vei simţi mai bun, mai fericit.

Când răneşti oamenii te răneşti.”

De multe ori, judecăm oamenii după aparenţe. Le punem o etichetă şi îi tratăm în consecinţă. Dar, după ce ajungem să îi cunoaştem mai bine, ne dăm seama că am pornit de la o idee preconcepută, că nu am înţeles, de fapt, că adevărul are multe faţete, iar noi nu am văzut poate decât doar una dintre ele.

Dar tu eşti dovada că poţi să crezi că ştii foarte bine cine este un om, fără să ştii cum este el.

Nu trăim singuri, de multe ori avem nevoie de ajutorul cuiva. Dar pentru asta trebuie să realizăm acest lucru şi să-l acceptăm.

Te-am ajutat să mă ajuţi, iar tu m-ai ajutat să te ajut. Aşa şi trebuie să stea lucrurile. Altfel toată ideea ajutorului ar fi un nonsens. Întotdeauna m-am gândit ca a primi ajutor înseamnă a pierde controlul, dar trebuie să permiţi cuiva să te ajute, trebuie să vrei să te ajute cineva. Numai aşa se poate întâmpla.”

Vă recomand cu căldură această carte, bucuraţi-vă de înţelesurile care răzbat din paginile ei şi creaţi-vă propria grădină a vieţii, plină de flori!

Acum ştiu că nu ne oprim niciodată cu adevărat, călătoria nu e niciodată încheiată, pentru că înflorim mai departe, aşa cum i se întâmplă omizii care, atunci când crede că lumea s-a sfârşit, devine fluture.”

gradina

Editura AllCartea Anul în care te-am întâlnit de Cecelia Ahern este oferită pentru recenzie de Editura ALL. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura ALL. Activitatea editurii şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de facebook.

Autor: Tyna

S-a întamplat într-o toamnă de Lisa Kleypas

Titlul original: It Happened One Autumn
An apariţie: 2012
Editura: Miron
Nr. pagini: 319

Seria Wallflowers: 1. Again the Magic (2004)-Magia iubirii, 2. Secrets of a Summer Night (2004)-Secretul unei nopţi de vară, 3. It Happened One Autumn (2005)-S-a întamplat într-o toamnă, 4. The Devil in Winter (2006)-Diavolul în iarnă, 4. Scandal in Spring (2006)-Scandal în primăvară, 5. A Wallflower Christmas (2008)- Un bărbat îndrăgostit

S-a întîmplat la bal… acolo unde frumoasa, îndrăzneața, Lilian Bowman a aflat că felul dezinvolt de a fi al americancelor nu era prea bine văzut. Iar cel care o dezaproba cel mai tare era snobul Marcus, Lordul Westcliff, cel mai vînat aristocrat din Londra. S-a întîmplat în grădină… cînd Marcus a luat-o în brațe, Lilian a fost copleșită de o pasiune arzătoare pentru un bărbat pe care nici măcar nu-l plăcea. S-a întîmplat într-o toamnă… Marcus știa prea bine să-și stăpînească emoțiile, era o stîncă de neclintit. Dar fiecare atingere a lui Lilian era o tortură plăcută, cu fiecare sărut își dorea mai mult. Și totuși, cum să se gîndească măcar să o ia de soție, cînd era atît de nepotrivită pentru el?

Am fost aşa de încântată că se traduce şi ultima carte din seria Wallflowers şi să descoper povestea lui Rafe Bowman din Un bărbat îndrăgostit (A Wallflower Christmas), încât mi-am propus să vă transmit prezint şi restul cărţilor apărute la noi. Dacă deja ştiti de ele, înseamnă că aveţi acelaşi zâmbet radiant. :)

În anul 1843, la Londra, cele două surori Bowman se află într-o parfumerie. Lillian are un dar aparte, cunoaşte aromele şi vrea să cumpere ceva unic. Alege o combinaţie magică cu orhidee, fără să ştie efectele nocturne ale acesteia.
Se pare că parfumul chiar are puteri şi va descoperi ce ştie să facă atunci când ajunge la Stony Cross Park, Hampshire. Întreaga familie acceptaseră invitaţia lui lord Marcus Westcliff. Cunoscut de întreaga societate pentru atitudinea sa dificilă, arogant, nesuferit şi cu un comportament ieşit din comun, întotdeauna ireproşabil, până şi îmbrăcămintea îi era fără de cusur.

Lillian Bowman era la polul opus, o americancă ce nu părea să se integreze în regulile societăţii londoneze. Putea face orice pentru că tatăl ei era foarte bogat şi deţinea fabrici de săpun, numai că lipsa titlului şi temperamentul său îi cam dau bătăi de cap pentru că ar vrea să se căsătorească, dar nu cu oricine. În timp se It Happened One Autumn-S-a intamplat intr-o toamna de Lisa Kleypassora sa, Daisy era o boemă, devoratoare de cărţi romantice, Lillian era de-a dreptul un coşmar. Toţi le ştiau şi le acceptau pentru banii lor, chiar şi Marcus era în aceeaşi situaţie. Se cunoscuseră din volumul precedent când contribuiseră cumva la Secretul unei nopţi de vară şi la povestea de dragoste dintre Annabelle Peyton şi Simon Hunt. O parte din pactul prietenelor se realizase, până şi dorinţele spuse la fântâna magică sunt pe cale să se materializeze,  în fond un cuplu îşi găsise fericirea şi era evident. Data trecută fetele au fost prinse jucând baseball în pantalonaşi(o scenă foarte amuzantă), acum va fi găsită doar Lillian în timp ce se juca cu băieţii de pe proprietatea lui. Marcus este intrigat, dar nu se poate stăpâni şi îi dă lecţii. Se simt atât de bine, dar dorinţa dintre ei îşi face efectul, dar totul se termină când se ascund de omenii care ies din casă. Se protejează după un gard, iar atunci se simte parfumul lui Lillian şi magia se întâmplă. Marcus pare că-şi pierde minţile şi o devorează printr-un sărut. O doreşte atât de mult încât nu poate conştientiza că este este femeia pe care n-o suportă. 

Acum vor intra în scenă prietenele: Annabelle, Evie, Daisy, dornice să o sprijine şi să afle dacă parfumul pe care îl vor folosi ele va avea efecte şi la Marcurs. Numai că el are un puteri magice, Annabelle va fi sufocată timp de o noapte de către iubitul ei soţ, spre amuzamentul fetelor şi spre disperarea lui Daisy care nu prindea esenţa problemei. Cât de bun este parfumul, dar şi ce conţine, vor afla pe parcurs. Lucrul acesta o intrigă, iar la tot pasul îl provoacă pe Marcus, ceva involuntar, ei oricum nu se suportau deloc. Şi nu ezită să-l enerveze, iar următoarea nebunie va fi când face sărituri periculoase pe un cal. Este la un pas de moarte şi lui chiar pare să-i pese, doar Marcurs este îngrijorat de soarta ei şi intenţionează să o conducă acasă, numai că aici intervine alt bărbat afemeiat-Lord St. Vincent. Îi vom cunoaşte povestea în Diavolul în iarnă, o altă carte pe placul meu.

Cartea jonglează pe două planuri, prietenia dintre fetele nemăritate ce fac front comun şi se ajută să găsească persoana potrivită şi prietenia dintre bărbaţi, o parte căsătoriţi şi devotaţi soţiilor, dar şi cei care se mulţumeau cu amante. Nu se sfiesc să se arate îndrăgostiţi Gideon Shaw şi Simon Hunt. Marcus este intrigat, dar cum să ştie cel ce înseamnă să te îndrăgosteşti nebuneşte de o femeie. Ei bine, va afla.

S-a întamplat într-o toamna este genul de lectură care te binedispune, personajele sunt devotate, amuzante şi pasionale. Iubesc şi urăsc cu pasiune, iar acest aspect este pe placul meu. Ador această nebunie a lor, îi fac unici şi totul este mult mai interesant. Lisa Kleypas nu are subiecte complicate şi nici nu face dezbateri literare, dar ştie care este secretul unei cărţi cu priză la public. A reuşit să aducă în prim plan cărţi uşoare, frumoase care au farmec şi a arătat esenţa acelor vremuri. Eticheta, societatea şi oamenii parveniţi sunt pe placul autoarei, iar lupta este purtată de personaje demne de acest rol.

Discuţia dintre Livia şi Marcus arată cel mai bine, cum sunt văzuţi cei doi cu adevărat.

“- Dat fiind că familia Bowman a sosit deja, ameninţarea ta este gratuită.
– Bine, atunci am să ghicesc. Ai surprins-o pe domnişoara Bowman cu cineva, l-a permis vreunui domn să o sărute… sau chiar mai rău?
Marcus i-a răspuns cu un zîmbet slab.
– În nici un caz. Orice bărbat în toate minţile ar fugi mîncînd pămîntul. E de ajuns s-o priveşti o dată.
Livia s-a încruntat pentru că fratele ei devenea mult prea aspru cu Lillian Bowman.
– E o fată foarte drăguţă, Marcus.
– Faţada, oricît ar fi de frumoasă nu-i poate compensa defectele.
– Care ar fi?
Marcus a oftat de parcă aceste defecte erau mult prea evidente ca să merite să fie enumerate.
– Îi place să manipuleze oameni.
– Şi ţie, dragă, a murmurat Livia.
 El a ignorat-o.
– E dominatoare.
– Şi tu la fel.
– E arogantă.
– Ca şi tine, i-a răspuns Livia amuzată.
– Credeam că vorbim despre defectele domnişoarei Bowman, nu de-ale mele.
– Dar păreţi să aveţi atît de multe in comun, a protestat Livia, încercînd să pară nevinovată.”

Gândurile lui

“Insolenţa ei extraordinară o făcea să fie diferită de toate celelalte femei pe care le cunoscuse el. Dacă mai punea la socoteală şi jocul de baseball pe care-l jucase în pantalonaşi era convins că Lillian Bowman era un drac împeliţat. Iar odată ce judeca pe cineva el nu-şi mai schimba părerea. Încruntat, Marcus se gîndea cum era cel mai bine să procedeze. Trebuia să fie rece şi detaşat, indiferent la provocările ei. Fără îndoială ea avea să se înfurie văzînd cît de puţin îl afecta. Da…
Trebuia să facă tot ce era posibil ca să o evite, iar cînd se aflau din întimplare in aceeaşi încăpere avea să o trateze cu o politeţe rece.”

Gândurile ei

“Deşi nu-l plăcea, Lillian trebuia să recunoască faptul că Westcliff era un bărbat extrem de atrăgător. Trăsăturile lui, adesea aspre, dădeau chipului lui o poezie neşlefuită care făcea ca frumuseţea clasică să pălească. Puţini bărbaţi posedau această virilitate adîncă, o forţă a caracterului mult prea puternică pentru a fi trecută cu vederea. Nu numai că se simţea confortabil într-o poziţie de forţă ci era evident că îşi putea asuma rolul de lider.”

“Dorul se transformase în gelozie. Lillian ştia că Westcliff nu putea fi cu adevărat fericit cu femeia cu care trebuia să se căsătorească. Avea să se sature curînd de o soţie pe care o putea teroriza, iar prea multă linişte l-ar fi plictisit de moarte. Westcliff avea nevoie de cineva care să-i provoace, să-i suscite interesul. Care să poată ajunge la bărbatul cald, îngropat sub numeroase straturi de autosuficienţă aristocrată. Cineva care să-l infurie, să-l ironizeze şi să-l facă să rîdă.
Cineva ca mine, şi-a spus Lillian, nefericită”

Autor: Mili

Înşelătoria de Christina DoddInselatoria de Christina Dodd

Titlul original: Scandalous Again
Seria Switching Place: 1. Înşelătoria (Scandalous Again-2003), 2. One Kiss For You (2002)
Cotaţie Goodreads: 3.77

DETATALII CARTE

Se întâmplă tuturor. Suntem forţaţi de împrejurări să pretindem a fi altcineva. Două verişoare rafinate trebuie să facă schimb într-o înşelătorie scandaloasă.
Madeline de Lacy, ducesa de Magnus, se confruntă cu o astfel de situaţie, atunci când face schimb de locuri cu însoţitoarea şi verişoara ei, domnişoara Eleanor de Lacy. Madeline trebuie să pretindă a fi blândă, smerită şi competentă. Desigur, nu are legătură cu toata astea. Dar, atunci când crede că a găsit o rezolvare, se întâlneşte cu fostul ei logodnic, Gabriel Ansell, contele de Campion – şi lucrurile se precipită.

Suffolk, 1806

După patru ani petrecuţi în străinătate Madeline de Lacy se întoarce în Anglia. Ceea ce află o lasă stupefiată. Ea trebuie să refacă ceea ce a distrus tatăl ei. Tatăl a pierdut averea, dar şi pe ea la un joc de cărţi. Acum, se vede logodită cu un străin, care o aştepta să îşi facă prezenţa.
“-De ce, Papa?”
-Te-am pariat într-un joc de Piquet şi am pierdut.”
-De ce m-ai pus într-un astfel de joc?”
-Ei bine, el a sugerat.
-Şi ai fost de acord …?
-Aş fi pierdut nu doar averea noastră, ci şi toate moşiile noastre. Ai fost singurul lucru la îndemână.
Uimitor cât de raţional a făcut să sune. “Deci, într-un moment de ghinion, ai pariat tot ceea cee ce avem, dar şi singurul tău copil?”
După moartea mamei sale în urmă cu 17 ani, Madeline a fost cea care s-a ocupat de gospodărie şi de tot ceea ce înseamnă administrare. Nu poate lăsa ca din cauza nesăbuinţei tatălui totul să se spulbere, dar în special viaţa ei să fie zdruncinată.

Acest nou logodnic al ei, Knight, va trebui să întelegă că este ridicolă căsătoria lor. Asta are de gând să îl facă să întelegă atunci când îl va întâlni. Pleacă către Londra însoţită de verişoara ei, Eleanor de Lacey, dar pe drum la un popas află că în curând undeva pe o proprietate de ţară va avea loc “jocul secolului”. Este convinsă că tatăl ei nu va putea sta departe, şi îi este şi mai teamă că acesta va pune la bătaie singura bijuterie de familie care mai rămăsese. O bijuterie cu o valoare considerabilă, dar având şi o valoare sentimentală. Trebuie să-l ţină departe de joc. Asta înseamnă că va trebui să meargă la aceea moşie de ţară să-l supravegheze pe tatăl ei şi să-l oprească dacă va fi nevoie. Nu poate merge oricum, ar fi descoperită imediat, aşa că, face schimb cu verişoara ei. Se deghizează în însoţitoare, o tânăra smerită, competentă, blândă.

Nu se aştepta nicio secundă, că îl va întâlni acolo pe nimeni altul decât pe Gabriel Ansell, conte de Campion, bărbatul de care fugise în urmă cu patru ani.
Gabriel Ansell, conte de Campion, se află acolo pentru marele joc, şi este uimit când îşi recunoaşte fosta logodnică deghizată. A aşteptat-o 4 ani să se reîntoarcă şi iată că o întâlneşte într-o astfel de ipostază. Este intrigat de schimbare şi hotărât să afle motivele şaradei, dar mai presus de orice o vroia în braţele sale.
Ea nu a uitat cum el trădat-o. El nu a uitat cum ea a fugit atât de repede.
După cum va aşteptaţi, Madeline este o femeie încăpăţânată şi nu se lasă uşor convinsă de nimic, aşa că, pentru Gabriel singura soluţie să o păstreze este să o ajute în ceea ce a plănuit.
Cei doi vor fi învăluiţi de o pânză de intrigi, ticăloşii, dar în special vor fi învăluiţi de pânza pasiunii.

Cartea  Înşelătoria de Christina Dodd, apare în colecţia Iubiri de poveste-Libertatea, în data de 19.09.2015.

Autor: Iasmy

O aventură secretă de Mary BaloghO aventura secreta de Mary Balogh

Titlul original: A Secret Affair
Seria Huxtable Quintet: 1. Prima dată: Căsătoria (First Comes Marriage -2009), 2. Al doilea pas: Seducţia (The Comes Seduction-2009), 3. La final apare dragostea (Al Last Comes Love -2009), 4. Ispitirea unui înger (Seducing an Angel-2009), 5. O aventură secretă (A Secret Affair-2010)
Cotaţie Goodreads: 3.90

DETALII CARTE

În ultimul volum al seriei aflăm povestea lui Constantin Huxtable, vărul misterios, enigmatic, păcătos, chipeş, oaia neagră a familiei.
Constantin este la Londra pentru Sezonul de primavară, așa cum este obiceiul, în ciuda faptului că el iubește să îşi petreacă restul anului pe proprietatea sa din Gloucestershire. El se bucură de compania prietenilor săi de sex masculin și de verii săi, Huxtables, acum toţi căsătoriţi. Dar, ca de obicei el este în căutarea unei amante, o doamnă plină de rafinament şi nobleţe, probabil o văduvă, cu care să se bucure de ceva timp până în vară, după care fiecare o va lua pe căi separate.
Hannah Reid, Ducesă de Dunbarton, a ieşit din doliul ţinut după soțul ei în vârstă, și ajunge la Londra pentru Sezonul primăverii. Este o femeie extraordinar de frumoasă, și întreaga lume, inclusiv Constantin, ştie de câte legiuni de iubiţi s-a bucurat ani de zile în timp ce soțul ei era încă în viață. Atunci când ea se hotărăşte să îşi aleagă un nou iubit pentru primăvară, alegerea ei este Constantin.
Constantin nu este flatat și este destul de hotărât să reziste farmecelor frumoasei ducese. Ea nu este deloc genul lui. Reputaţia ei scandaloasă este ceea ce el dispreţuieşte la ea. Dar chimia bat-o vina, nu este interesată de reputaţie.
Hannah nu acceptă o respingere ușor, și poate fi, uneori, atât de convingătoare încât să-l facă pe Constantin să se răzgândească. Începe să se joace cu el, un dute-vino seducător, dar în aşa fel încât să-l zăpăcească. Ceea ce începe ca o tachinare, ca un fel de joc de-a şoarecele şi pisica, ajunge să se dezvolte în ceva cu mult mai profund, şi fiecare începe să sondeze secretele întunecate şi vulnerabilităţile din viaţa celuilalt.

Mary Balogh a țesut cu măiestrie o poveste romantică de importanță a familiei, de compasiune, de iubire și iertare în această a cincea carte din seria Huxtable. A Secret Affair nu va dezamăgi, și veți fi plăcut surprinși de “secrete”.
                                                                                                                                     Viki Ferrell, Fiction Fresh
Balogh a lăsat ceea este mai bun pentru ultima carte; Constantin-întunecat, rău, și criptic-are o interacţiune perfectă cu Hannah, întâlnirile lor sunt explozive, povestea lor de dragoste credibila. Deși fanii seriei vor fi dezamăgiți să-l vadă pus în dificultate, vor realiza că este cea mai bună modalitate de a-l descoperi.”

Cartea O aventură secretă de Mary Balogh, apare în colecţia Cărţi Romantice-Libertatea pentru femei, în data de 18.09.2015.

Inspiraţie: sursa www.marybalogh.com

Autor: Iasmy

La Sud de Paradis de Jude Deveraux

Titlul original: Remembrance
Traducerea: Mari-Cleo Constantinescu
Editura: Miron
Număr pagini: 442

Cărți scrise de Jude Deveraux

Jude Deveraux este pseudonimul lui Jude Gilliam născută la data 20 septembrie 1947 în Fairdale, Kentucky. Este o scriitoare binecunoscută prin romanele sale historical. A terminat Universitatea de Stat Murray și a primit o diploma în artă. A început să scrie în 1976 și a publicat prima ei carte The Enchanted Land în 1977 sub numele de Jude Deveraux. Din 2010, 36 din romanele sale au fost pe lista The New York Times Bestseller List.
Jude Deveraux a câștigat inimile cititorilor cu seria Velvet care aduce în prim plan irezistibila familie Montgomery.

Aveam nevoie de o carte precum La Sud de Paradis, m-a purtat pe tărâmuri nebănuite și încetul cu încetul m-a cucerit iremediabil. Este genul de lectură care poate fi considerată de neuitat, povestea inedită m-a impresionat și într-un moment cheie mi-au dat lacrimile.  Interesantă mi s-a părut paralela aceasta, trecut-prezent, căutarea continuă a personajelor și dragostea lor necondiționată, dar și ura lor de-a lungul a patru sute de ani. Știu, pare banal, genul de poveste siropoasă, dar dacă pentru o clipă ne-am afla în aceeași situație, atunci probabil am gândi altfel și am aprecia cea de-a doua șansă la fericire. Mi-a plăcut prea mult, m-a relaxat și mi-a deschis noi orizonturi. Aș vrea să mai citesc cărți de genul acesta.

Hayden Lance este autoare de cărți romantice, cu mult succes la public, poate fi chiar povestea mult visată a lui Jude Deveraux. Scrie cu plăcere, se consideră fericită, împlinită, numai că pe parcurs își va da seama că ceva pierde din vedere. Are un logodnic care o iubește și o completează, dar va ajunge să nu-l prețuiască suficient, drept dovadă că se satură și o părăsește pentru o altă femeie. Sufletul ei pare să fie bântuit de promisiunea iubirii veșnice, trăiește cu impresia că ceva îi lipsește, visează și scrie și tot scrie despre Jamie, un bărbat ce trăiește în vremuri demult apuse. În sutele de pagini îl descrie obsesiv, pe el și familia lui. Vede cu ochii minții că este o persoană importantă din viața lui, dar ea trăiește în anul 1994 în New York, pe când el doar un personaj imaginar din timp. Aceste notițe ar trebui să se materializeze într-o carte însă nu vrea să împartă tot ce scrie cu prietena și editoarea ei. Nu se simte pregătită…încă

Una din bucuriile mele este că femeile care citesc își imaginează bărbatul care le va salva. Conform acestei teorii, femeile sînt atît de proaste, încît nu sunt în stare să povestească niciodată conform cu realitatea. Dar despre bărbații care citesc romane polițiste, își închipuie cineva că ar umbla după vecinii lor cu pistoale?  Nu-mi amintesc de nimeni care să fi spus așa ceva și nici de nimeni care să se teamă de povești cu crime și ficțiune. Dar se pare că femeile care visează la un bărbat frumos și iubitor, care le poate salva, sînt proaste!”

“Dar ce legătură au toate astea cu viețile anterioare? Au mare importantă, pentru că eu am treizeci și nouă de ani. În apropiere de patruzeci de ani, încerc să-mi amintesc unele lucruri din viața mea.”

Amintirile o determină să facă cercetări, așa ajunge la Nora, o ghicitoare care pare să îi cunoască gândurile și îi dă anumite indicii. Chiar dacă Hayden nu vrea să recunoască, este îndrăgostită de un bărbat din trecut, numai că mintea ei blochează amintirile.  Din indicațiile primite de la Nora, Jamie o trădează și dezgustată ea recurge la sinucidere. În scurt timp el o găsește și se sinucide, în aceeași zi și la aceeași oră. A iubit atât de mult un bărbat, l-a urât,  încât timp de câteva sute de ani s-au reîntâlnit, însă de fiecare dată au avut parte de un final nefericit. Cercetările din trecut o duc în fața reîncarnării sale: Catherine, Lady De Grey, aceasta își iubise foarte mult pe soțul său, Adam Tavistock, conte de Grey. O fire pasională, hotărâtă, mereu luptătoare, a recurs la anumite strategi pentru a se răzbuna pe soț, numai că vor ajunge la un punct limită și vor spune stop.

imagine“-În altă viață ai iubit foarte, foarte mult, un bărbat, mi-a spus ea încet.  L-ai iubit atît de mult, încît ai fost incapabilă să uiți în timp. Nici un bărbat nu rezistă acestei iubiri, așa că ai respins bărbatul pe care-l puteai iubi, pentru că mai iubești încă bărbatul din trecutul tău.
Mi-am suflat nasul.
– Mare noroc pe mine, cînd mă culc în pat singură noaptea!
Nora mi-a zîmbit fără să spună nimic. Mintea mea începea să se agite din nou, și am tras aer în piept.
-Dacă eu îl iubesc încă, ce simte el pentru mine?
-Te iubește tot atît de mult cît îl iubești și tu.”

Soluția este să se întoarce în trecut pentru a cunoaște pe Jamie sau pe bărbatul care îl iubea nebunește, să rezolve misterul și să împiedice finalul nefast, numai că va da peste soțul ei, chiar în momentul în care relația lor era extrem de tensionată. Preferă să o părăsească pentru că o iubea prea mult și cumva îl bloca…fizic și psihic. Spre surprinderea tuturor, ea află ce a făcut de l-a dus la disperare, dar și cum imaginea ei în societate va fi denaturată fără să fie vinovată cu adevărat. Cât de important este pentru Adam, soțul ei, va fi extrem de dureros pentru Catherine să afle. Se iubesc, se urăsc, dar nu pot rămâne împreună.

“-Catherine m-am căsătorit cu tine pentru banii tăi și i-am folosit ca să-mi fac acoperișul casei și să pun cai în grajdul meu. Acum aș vrea să am copii și nu voi avea niciodată cu tine. Mîine voi vorbi cu notarul pentru a rupe această căsătorie, care este o farsă.”

Nu suportă această realitate și decide să călătorească din nou în trecut pentru a ajunge la esența problemei. Așa vom cunoaște povestea sufletelor pereche: Callie și Talis.

Anglia, 1571

Alida născuse opt fete și doi băieți, dar nu reușise să îi ofere soțului ei un urmaș sănătos. Toți copiii erau blonzi, fără trăsături care să iasă în evidență, pielea albă și firavi. Castelul și averea strânsă risca să ajungă la alte persoane dacă soția lui nu lua măsuri. Rămâne din nou gravidă și se roagă cu ardoare ca de data aceasta să își mulțumească în sfârșit soțul, iar cei nouăsprezece ani de căsnicie să nu fie în zadar. În noaptea în care a apucat-o durerile, merge să nască alături de o femeie murdară, plină de păduchi care aproape că își dădea duhul. Credea că dacă era alături de această ființă s-ar fi produs o minune de schimbare a sexului. Într-un fel se produce pentru că se vor naște doi copii frumoși, John, soțul ei ar trebui să se mulțumească din nou cu fetița spălăcită, iar Gilbert Rashier, un bărbat fără caracter, o brută va avea parte de un băiat frumos, brunet și extrem de sănătos. Numai că ultimele cuvinte a femeii pe moarte îi vor bântui pe cei doi copii care din clipa în care vor respira și vor fi suflete pereche.

Copilul meu va fi al tău.
Copilul tău va fi al meu.
Vor fi un singur gînd în două trupuri.
Vor trăi împreună; vor muri împreună.”

imagine 1Vor face un pact pentru a se păstra tăcerea și vor boteza copilașii: Callassandra și John Tallis Hadley. Negocierile o disperă pe Alida, devine conștientă că trebuie să ia măsuri urgente și singura soluție este să pune la cale moartea celor doi mititei. Planul este pus în aplicare, dar soarta lor este alta și vor supraviețui dezastrului cu ajutorul lui Meg și Will, doi soți cu frica lui Dumnezeu care îi vor iubi la fel ca pe copiii lor de care nu avuseseră parte. Vor fugi de la castel și vor crește într-un mediu liniștit pe Callie și Talis. Diferențele sunt mari, dar ei sunt ca doi oameni care nu pot respira unul fără celălalt. Se cunosc în cele mai mici detalii, își citesc gândurile,  se ajută și sunt nedespărțiți Viitorul lor însă se va schimba pentru că … destinul este altul. Cât de mult se va complica situația și cât vor pătimi, este doar începutul unui drum lung plin de pericole, dar și de multă dragoste.

La Sud de Paradis de Jude Deveraux este un vis frumos în care cu greu vrei să te trezești, mai ales dacă implică și promisiunea iubirii veșnice. Va fi inedit ca povestea să înceapă din prisma ei, femeia care caută fericirea, iar pe parcurs amândoi să își transmită gândurile. Este o carte altfel ce merită descoperită mai ales că realitatea poate fi extrem de surprinzătoare, iar aventurile sunt spectaculoase. Un alt aspect frumos este că prietenele ei din prezent își vor găsi sufletele pereche așa cum au avut parte de ele în trecut. Va fi o asociere frumoasă de elemente care va transforma cartea într-un mare happy-end.

targulcartii.ro

Cartea La Sud de Paradis de Jude Deveraux este oferită pentru recenzie de TârgulCărții.ro. Cartea poate fi comandată de pe librăria/anticariat online www.targulcarti.ro. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei/anticariatului online urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Mili

Arta de a păcătui de Sabrina JeffriesArta de a pacatui de Sabrina Jeffries

Titlul original: The Art of Sinning
Cotație Goodreads: 4.16
Seria Sinful Suitors-1. Arta de a păcătui (The Art of Sinning-2015), 1.5 What Happens Under The Mistletve-așteptat în 2015, 2.The Study of Seduction –așteptat în 2016

DETALII CARTE

La St. George’s Club, tutorii conspiră pentru a-şi proteja surorile de ghearele peţitorilor păcătoşi. Totul ar funcţiona, cu excepţia cazului în care peţitorii păcătoşi nu ar fi unii dintre membri.
Jeremy Kane, artist şi om de afaceri a renunţat la titlul de moştenitor în favoarea vărului său şi se dedică picturii. Deşi era un titlu important, de conte, preferă arta şi realizarea pe acest drum. Ajunge un artist celebru, îşi câştigă un nume, în special pentru picturile istorice şi mitologice. Cu toate că a refuzat titlul, este un om bogat, familia lui fiind una înstărită. Acum, este nevoit să se întorcă în Anglia, să preia afacerea tatălui său, să administreze averea surorii sale.
La petrecerea de nuntă a unui prieten, vede o frumuseţe fascinantă şi este copleşit de dorinţa de a o picta. Este modelul perfect pentru următoarea lui lucrare, poate capta pe pânză senzualitatea şi spiritul ei..
Dar când descoperă că tânăra este Lady Yvette Barlow, sora contelui de Blakeborough, realizează că are şanse foarte mici ca aceasta să-i devină model.
Într-o mică discuţie cu contele de Blakeborough, află că sora acestuia este o tânără cu minte ascuţită, cu voinţă proprie, şi bărbaţii nu îşi prea doresc o astfel de soţie. Contele este îngrijorat din această cauză, la care se mai adaugă pe lângă atitudine şi înfăţişarea ei. Este înaltă, cu părul roşu şi iese din tiparul frumuseţilor mondene. Nu se potriveşte tiparului căutat de bărbaţii eligibili nobili. Discuţia se îndreaptă în altă direcţie şi contele are o idee: Jeremy ar putea să îi facă un portret surorii sale, ceva care să îmbunătăţească situaţia şi perspectiva. Situaţia creată vine în avantajul lui Jeremy.

După ce Yvette află, este de acord, dar cu o condiţie. Are o problemă personală, este pe urmele unei femei dispărute şi vrea să dezlege un mister de familie. Această femeie se presupune că lucrează într-un bordel, şi ea vrea să o urmărească. Având în vedere că Jeremy este cunoscut ca fiind un bărbat ce îşi petrece foarte multe ore în compania acestor femei, îi va fi uşor să o strecoare în stabiliment.
Deşi este îngrozit de idee, o tânără onorabilă să pătrundă într-un astfel de loc, este totuşi de acord. Jeremy Keane, lasă impresia unui ticălos, afemeiat, om căruia îi place viaţa. Nimeni nu ştie de ce refuzase de atâtea ori să vină înapoi în Anglia. Motivul: soţia şi copilul pe care îi pierduse…
Afişa cu nonşalanţă atitudinea de ticălos, pasionat de bordeluri, dar în sufletul lui este un bărbat decent care crede în dragoste şi romantism.
Yvette, este inteligentă, independentă, spirituală, dar este o tânără ce a trecut printr-o experienţă urâtă în trecut. Bărbatul de care se îndrăgostise, bărbatul care credea că o iubeşte, a încercat să o şantajeze. Este conştientă de fizicul ei şi acum a devenit sceptică în privinţa bărbaţilor, este convinsă că majoritatea sunt interesaţi de averea ei.
Parteneriatul lor, va duce inevitabil şi în arta păcatului şi atunci…

 Cartea Arta de a păcătui-Sabrina Jeffries, apare în colecţia “Iubiri de poveste”-Libertatea, în data de 12.09.2015.

Autor: Iasmy

Timpul iubirilor perfecte de Tiago RebeloTimpul iubirilor perfecte de Tiago Rebelo

Titlul original: O tempo dos amores perfeitos
Traducerea: Cristina Draghici
Editura: ALLFA
Nr. pagini: 488

Tiago Rebelo (James), născut la data de 02.03.1964 în Lisabona, jurnalist şi editor executiv la TVI, a publicat nouă romane şi patru poveşti pentru copii. Autorul a mai scris şi pentru Morning Post Magazine.

De ce ai citit cartea Timpul iubirilor perfecte?
Îmi plac poveștile de dragoste, cu toate complicațiile, rezolvările, imaginile și emoțiile lor. O poveste de iubire scrisă bine, te invită să trăiești alături de personaje, să te transpui în toate tablourile, să simți intens toate emoțiile ca și cum ar fi ale tale, ale cititorului, nu ale unor personaje create de autor. Am citit cartea cu sete, renunțând la teama numărului mare de pagini. Atunci când, cartea este toata o povește emoționantă, uit când trece timpul, când dau paginile sau când se termină. Și mereu regret că se termină.

Despre carte. Spune-ne ceva despre subiect/acțiune
Cartea urmărește povestea dintre Leonor și Carlos. Ea, dintr-o familie cu pretenții și funcții importante. El, un militar pregătit întotdeauna să-și apere ”teritoriul” cu orice preț. Pare a fi o poveste des întâlnită în cărți, dar Timpul iubirilor perfecte are ceva special. E atât de bine scrisă, încât eu trăiesc și acum cu senzația că nu am citit o carte, ci că am privit-o atent. Totul se întâmpla în fața ochilor.
Nu se cunoșteau, dar destinul i-a vrut împreună. A fost nevoie doar de o privire, o atingere și o ploaie torențială ca să se apropie și să aprindă dragostea mistuitoare, ce îi va unii pentru totdeauna. A fost nevoie doar de atât și nici unul dintre ei nu a putut să nege la nesfârșit iubirea care îi pârjolea în interior.
Distanța îi desparte, familia se împotrivește – doar pentru că militarul nu are avere și cred că depărtarea o va face pe fiica lor să-l uite pe cel care nu știe decât să sucească mințile tinerelor fete. Ceea ce se dorește a fi o piedică între iubirea lor, se dovedește a fi cea mai puternică și definitivă modalitatea de a se apropia, de a vorbi deschis despre ceea ce simt unul pentru celălalt.
Iubirea e atât de puternică, încât nici măcar distanța nu mai poate sta în calea iubirii lor, iar decizia de a fi alături unul de altul, schimbă cu totul destinul celor doi. Decizia lui va aduce fericirea și zâmbetul pe chipul tinerei îndrăgostite, dar fericirea se va transforma ușor în îngrijorare iar piedicile vor fi la fiecare pas pe care-l făceau împreună.
Iubirea dintre ei creștea, ura și îngrijorarea creștea și ea, dar în sufletul tatălui ei, care nu-l vrea sub nici o formă lângă fata lui. Lucrurile nu s-au îmbunătățit nici atunci când Carlos își riscă propria viață pentru cea pe care o iubește, dar și tatăl acesteia.
Norii negri se instalează pe cer atunci când Leonor se simte mințită și dezamăgită de Carlos, crezând că nu o mai iubește. Și mânată de resentimente, se decide să-l uite, să nu-l mai caute deloc Au stat departe fizic unul de alul, dar atât de aproape cu gândul și cu inima.
Vine și momentul în care Leonor i-a cea mai importanta decizie: aceea de a pleca de lângă părinți. Se decide să-și asculte, să işi urmeze inima și bărbatul pe care-l iubește atât de mult.

Ce ți-a plăcut mai mult? Ce nu ți-a plăcut?
Este genul de poveste care-mi place și nu as vrea să se termine niciodată. Mi-a plăcut totul. A fost cartea care, pentru mine, a fost cel mai aproape de perfecțiune. Iubire, emoții, trădări, piedici, împăcări – toate au dat savoare umor imagini atât de reale, au dat viața unor imagini sublime. Merita ecranizată cartea, clar!

Recomandări
Îți recomand cartea de 100 de stele. Îți recomand să o citești, să o simți, să o trăiești. Eu una m-am îndrăgostit de modul cum scrie Tiago Rebelo și voi citi toate cărțile lui, fără să stau pe gânduri, fără să ezit.
 

9,5 puncte/10

Editura AllCartea Timpul iubirilor perfecte de Tiago Rebelo este oferită pentru recenzie de Editura ALL. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura ALL. Activitatea editurii şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de facebook.

Autor: Laura Apetroaie

by -
10

Pe măsură ce intensitatea atacurilor mele de panică devine tot mai mare şi mai mare, lumea care mă înconjoară devine tot mai mică.”

Girl Online de Zoe SuggGirl Online

Titlu original: Girl Online
Autor: Zoe Sugg
Editura: Epica
Număr pagini: 366
An publicaţie: 2015
Traducere din limba engleză de Adina Pintea

Doamne, cât mă bucur că am avut ocazia să citesc această carte! Ba chiar m-am plimbat şi pe vlogul Zoellei pentru a cunoaşte cât mai bine stilul ei, care BTW, este cuceritor.
Am pus cartea pe wishlist încă din momentul în care editura Epica i-a anunţat apariţia, iar când am primit coletul, deja mintea mea făcea un triplu-salt de fericire. Ca să descriu mai pe scurt sentimentul, a fost ceva de genul Yuppy-Doopy-Doop!
Penny este o adolescentă care se loveşte zilnic de problemele şi dilemele vârstei. Aspectul fizic, comportamentul, cercul de prieteni şi modalităţile de socializare sunt lucruri virale, iar uneori dorinţa de a fi perfecţi într-o lume imperfectă nu prea coincide cu realitatea care fără prea mare delicateţe, are grijă să ne onoreze cu un şut în posterior pentru a ne trezi din visare (Vă rog să apreciaţi faptul că mi-am dat silinţa să sune cât mai elegant cu putinţă). Ceea ce face din Penny o adolescentă specială este faptul că are curajul de a-şi recunoaşte stângăciile, de a vorbi deschis despre problemele care o macină şi de a-şi pune viaţa pe un blog. Pot afirma că multe dintre adolescentele zilelor noastre se pot regăsi în Penny, iar cartea poate fi un real ajutor în depăşirea problemelor vârstei.

Înainte de a vă introduce în povestire, ţin să precizez că această carte este ca o doză de cola de la frigider: rece, răcoritoare şi super-acidulată. Este o poveste de o prospeţime reconfortantă, o explozie de dinamism şi amuzament care vă va ţine în priză cuvânt cu cuvânt.
Mi-ar plăcea să ştiu că cineva, undeva, poate citi ce am eu de spus.”
Penny este o elevă de liceu cam neîndemânatică ceea ce o face să fie puţin cam retrasă. La numeroasele ei stângăcii se mai adaugă şi nişte atacuri de panică pe care le-a căpătat în urma unui accident rutier şi nişte crize de anxietate specifice vârstei. Cu toate acestea, Pen este o fire sociabilă atunci când se simte în largul ei, are o familie unită şi înţelegătoare, un prieten care îi este aproape şi o pasiune aparte pentru fotografii.
Dorind să se deschidă şi să primească sfaturi de la alte persoane de vârsta ei care să nu o judece, Penny îşi face un blog unde poate fi ea însăşi, unde poate discuta liber despre ceea ce o frământă, unde nu este nevoie să poarte o mască. – „Eu sunt un accident în carne şi oase, simt nevoia să adaug. Nici măcar nu pot să mă înfurii fără să se întâmple ceva obsedant de jenant.”
Bineînţeles că blogul este anonim, iar fata ajunge să aibă o mulţime de prieteni virtuali care o susţin şi o încurajează, ceea ce în viaţa reală nu prea se întâmplă.

„Dacă vreodată cei de la Cartea Recordurilor au de gând să includă un material despre Cea Mai Îngrozitoare Noapte Petrecută cu Prietena, trebuie să ia legătura cu mine. Vorbesc serios.”


După ce realizează că cea mai bună prietenă nu-i mai este de fapt prietenă, Penny se hotărăşte să renunţe să mai peticească relaţia cu aceasta. Discuţia cu tatăl ei o face să înţeleagă că inevitabil, oamenii se schimbă, iar relaţiile se răcesc fără ca cineva anume să fie vinovat. Şi de data aceasta prietenii virtuali îi sunt alături, iar blogul recent început devine o oază de relaxare şi un loc unde se simte înţeleasă.

Pe măsură ce intensitatea atacurilor mele de panică devine tot mai mare şi mai mare, lumea care mă înconjoară devine tot mai mică.”


După o gafă demnă de Cartea Recordurilor (gafă pe care o veţi descoperi singuri şi sper că vă veţi amuza la fel de mult ca mine) Penny simte că nu mai poate ieşi în societate ceea ce îi declanşează un alt atac de panică. De data aceasta, parinţii fetei află de problemă şi decid să îi fie alături şi să o ajute luând-o cu ei la New York de Crăciun.
Călătoria cu avionul reprezintă pentru Penny un moment important deoarece echivalează cu înfruntarea fricii. Atât părinţii cât şi Elliot (singurul prieten loial al fetei) îi sunt alături, iar pe mine m-a impresionat maxim felul în care Elliot încearcă să o ajute pe Pen să depăşească momentul. Cred că în adolescenţă aş fi avut nevoie de multe ori de un astfel de prieten care să îmi ridice moralul. În această privinţă, cu toate problemele ei, Pennz se poate considera o fată norocoasă.
„ Există anumite persoane de care te îndrăgosteşti fără să clipeşti din secunda în care le vezi.”
New York-ul se dovedeşte a fi mult mai spectaculos şi mai impunător decât credea tânăra britanică, dar pregătirile pentru nunta organizată de mama ei o ţin deocamdată pe loc, în hotel.
Personal, nu pot vedea New York-ul ca pe un oraş magic al iubirii, dar se pare că pentru Penny s-a transformat în aşa ceva. Asumându-şi cu seriozitate rolul de fotograf, fata dă peste un băiat cântând la chitară. Momentul i se pare demn de imortalizat şi în acea clipă, odată cu click-ul aparatului foto, se declanşează magia (sau cel puţin aşa mi s-a părut mie).

Noah se dovedeşte a fi nu doar super-drăguţ, ci şi un băiat deschis cu care Penny se simte pe aceeaşi lungime de undă. O scurtă plimbare prin Brooklyn îi apropie pe cei doi şi pentru prima oară, Penny simte că poate fi ea însăşi, că poate spune ceea ce gândeşte şi ce simte fără teama de a fi ridiculizată sau judecată. Noah o înţelege într-un mod special, este alături de ea, îşi împărtăşesc unul altuia gânduri, idei, amintiri, sentimente. Nu este de mirare că se naşte o dulce poveste de dragoste, iar fata este convinsă că şi-a găsit sufletul pereche.
Numai că orice relaţie are o intrigă, iar Noah ascunde un secret. În ce măsură acest secret va afecta relaţia abia începută, veţi afla cu siguranţă din paginile cărţii. Deasemenea, din povestirea Zoellei veţi afla şi cum să treceţi peste momentele penibile cu capul sus, cât de important este ajutorul familiei sau cât valorează un prieten loial. Cartea evidenţiază într-o mare măsură şi importanţa încrederii în sine, stabilirea unor principii de viaţă şi puterea vindecătoare a iubirii care reuşeşte să atenueze toate animozităţile vieţii.
Citind această carte mi s-a părut că am reuşit să călătoresc înapoi în timp. M-am amuzat, m-am distrat, m-am delectat cu un spectacol adolescentin şi … SFÂRŞIT … s-a terminat cartea. What???? Nu cred că am detestat vreodată mai mult cuvantul „sfârşit”.
Cartea asta mi-a transformat ziua de sâmbătă într-una fabuloasă. Nu-mi amintesc o carte care să mă fi amuzat la fel de mult. Are o multitudine de replici funny care provoacă hohote de râs. În plus, stângăciile lui Penny sunt de-a dreptul comice şi adorabile în acelaşi timp. Nu pot să fac bilanţul la de câte ori am exclamat „Dumnezeule!”. Regret faptul că am citit cartea atât de rapid. Mi-ar fi plăcut ca romanul Zoellei să fi avut măcar 700 de pagini.
MI-A PLĂCUT! MI-A PLĂCUT! MI-A PLĂCUT! O să am grijă să pun cartea undeva la îndemână şi să o recitesc de fiecare dată când o să simt nevoia unei doze de umor pronunţat. Şi da, este o ficţiune pentru adolescenţi, dar în acelaşi timp poate fi gustată cu uşurinţă de orice adult. Recomand cartea şi merită mai mult de 5 steluţe. Pot să dau 10???

CITATE:
Pun pariu că în toată Istoria Întâlnirilor, nicio fată nu i-a spus băiatului care tocmai i-a dat întâlnire că are purici.”
„ … simt că tot cerul cade pe mine şi că îi port greutatea pe umeri.”
„Până şi la New York sunt o ruşine. Sunt o ruşine internaţională iminentă.”
„Din nu ştiu ce motiv bizar, nu simt să mă macine vreun sentiment de jenă. Noah are ceva ce mă face să mă simt în siguranţă.”
„-Ai prefera să rămâi acasă? Tata mă priveşte ridicând din sprâncene.
Mă rog la Dumnezeul Părinţilor Creduli pentru un miracol.”
„- Penny, te plac atât de mult încât cred că, de fapt, te iubesc.
– Şi eu te plac atât de mult încât cred că, de fapt, te iubesc.”

editura Epica

Cartea Girl Online de Zoe Sugg este oferită pentru recenzie de editura Epica. Cartea poate fi comanda de pe Editura Epica. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale editurii urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Aduşi laolaltă de un complex de împrejurări, care a făcut ca Jeff să se afle pe verandă, exact când Sydney ieşea din apă? Cine ar fi putut crede în această mână nevăzută?...ce zeu crud, indiferent şi capricios ar face un asemenea lucru nebunesc? În ce scop?”

Valurile iubirii de Anita Shrevevalurile-iubiri

Titlul original: Body surfing
Titlul românesc: Valurile iubirii
Traducere: Marilena Iovu, Bucureşti
Editura: ALLFA, Biblioteca de buzunar
Număr de pagini: 301
An publicaţie: 2009 (2007 în America)

Volumul este parte a mărcii „Biblioteca de buzunar” şi de aceea vă propun un mic slogan care să ne impulsioneze la citit „Atunci când cineva ne calcă pe nervi, subit, am scos cartea din buzunar şi ne-am apucat de citit”. Ei bine, înainte de a elucida misterul unei noi cărţi haideţi să facem un experiment! Închideţi ochii pentru câteva momente şi imaginaţi-vă că sunteţi un CINEVA, UNDEVA. Unde oare? Pe o plajă pustie. Vă uitaţi la mare şi la cer, pe de o parte avem o mare învolburată şi nori de furtună, iar pe de alta totul este calm cu o boltă senină. Vreţi, însă să pătrundeţi în necunoscut şi atunci mergeţi la surfing tocmai în jumătatea agitată, cu fulgere şi tunete. Nici bine nu aţi intrat în apă că valul v-a dus departe. Poate că vă speriaţi şi vă gândiţi că v-a venit sorocul, dar nu e aşa. Sunteţi aruncaţi de ape pe o altă plajă unde se află un parc de distracţii. Urcaţi în roata cea mare şi aceasta porneşte, dar brusc s-a oprit în vârf. Ce e de făcut? Ce am făcut şi eu când am citit lucrarea Anitei Shreve, am dat pagina şi roata s-a mişcat puţin. Nu vorbim de imaginaţie, ci de ceea ce am trăit în acest volum şi ceea ce puteţi şi voi încerca.

Anita ShreveAnita Shreve este o scriitoare din America, născută în anul 1946; este fiica unui pilot de avion şi a unei femei simple, a unei gospodine. A terminat liceul Dedham în Massachusetts şi a studiat la Tufts University. Ea a petrecut trei ani în Nairobi, Kenya lucrând ca jurnalistă. Anita a început să scrie pe când era profesoară în Redding, M.A. şi în prezent este autoarea a 12 romane de succes. Printre acestea se numără „Nuntă în decembrie”, „Lumini de zăpadă”, „Soţia pilotului”, „Greutatea apei”. Genurile pe care şi le-a însuşit sunt ficţiunea şi non-ficţiunea.
Unul dintre romanele sale este şi „Valurile iubirii”. La ce ne poate trimite cu gândul acest titlu dacă nu la dragoste şi tandreţe? Pe cât de uşor ne găseşte acest sentiment, pe atât de greu îl înţelegem. Atunci când citeşti această lucrare e ca şi cum ai intrat, alături de un alt tu, în mare. Cam ciudat, dar aceasta este senzaţia. „Valurile iubirii” mă ţin pe mine şi pe tine la suprafaţă şi ne-o scot în cale pe Sydney Sklar. Ea are 29 de ani, tatăl îi este evreu, iar mama unitariană, cei doi fiind acum divorţaţi. Ea a cunoscut iubirea deja de două ori. Mai întâi a fost căsătorită cu Andrew, un pilot acrobatic, dar a divorţat de el fiindcă îi era teamă ca acesta să nu îşi piardă viaţa pe cer. Sydney fuge de moarte pentru a da peste ce? Chiar peste moarte. Se recăsătoreşte cu Daniel Feldman, un internist de la Buckeye pe care îl cunoaşte în camera de urgenţă a spitalului Newton Wellesley. Tânăra avusese un accident de maşină. Nimeni nu şi-ar fi putut imagina că Daniel va suimagineferi o ruptură de anevrism pe creier şi că va deceda după numai opt luni de căsnicie. Este lovită din plin de viaţă şi nu îşi va putea finaliza lucrarea în psihologia dezvoltării, retrăgându-se, deci din programul postuniversitar de la Brandeis. Sydney este, însă o fată puternică şi încearcă să răzbească intemperiile lumii. Vrea să văruiască în alb acel zid negru care a apărut de nicăieri în calea sa. Părinţii o susţin în ceea ce face, tatăl chiar afirmând „Tu nu te dai bătută”. Cum plănuieşte oare să o ia de la capăt? Simplu. Nu face nimic în afară de a se lăsa purtată de valurile sorţii la diverse slujbe, ajungând, într-un final, meditatoarea lui Julie Edwards, o fată de 18 ani care se află alături de părinţi la casa de pe plajă. Sydney se înţelege destul de bine cu tatăl, dar mama o tratează ca pe o servitoare din Londra trecută, probabil şi din cauza orientării religioase.

Sydney îşi dă seama că toate eforturile pe care le depune alături de Julie sunt în van. Fata nu înţelegea atât de bine materia pentru examenele SAT. Drept consecinţă urma să îşi dezamăgească părinţii în privinţa facultăţii. Protagonista simte că şi-a găsit un nou refugiu, face surfing, citeşte, stă cu Julie. Toate emoţiile le-a ferecat în spatele unei uşi de titan de la care a aruncat cheia. Nu pentru mult timp, fiindcă acea cheiţă se întoarce luând forma vizitei celor doi fraţi mai mari ai lui Julie, Ben şi Jeff. Ei îi dau viaţa peste cap şi totul va depinde de curajul lui Sydney de a se prinde cât mai bine de prezent şi a alunga umbrele trecutului. Ben îi propune acesteia să facă surf pe timp de noapte. Tânăra acceptă, în acest fel putându-i descoperi pe cei doi fraţi. Aceştia sunt mânaţi mereu de competiţie, iar Sydney nu îşi dă încă seama că a devenit noul lor titirez pe care îl vor învârti din nou şi din nou. În timp ce făcea surf, ea simte ca un vârtej, atingerea unei persoane de-a lungul corpului. Nu vede, însă nimic, iar când se întoarce pe plajă consideră că Ben a fost cel care i-a mângâiat trupul. El ieşise din apă, iar Jeff era mult prea departe să fi făcut ceva. Din acel moment se distanţează vertiginos de Ben şi cade în plasa lui Jeff.

Sydney se îndrăgosteşte pe nesimţite de acesta; ştie că trebuie să îşi ţină, însă emoţiile pentru sine deoarece Jeff avea deja o iubită, pe Victoria. Tânăra se va concentra, deci mai mult asupra lui Julie. Descoperă că fata are talent în arte şi o încurajează să picteze. Într-una din seri Julie pleacă în oraş, numai că orele trec, iar ea numai apare. Jeff şi cu Sydney pleacă cu maşina să o caute, în vreme ce Ben rămâne acasă în cazul în care fata s-ar întoarce. Ea este adusă de o maşină, dar este în stare de ebrietate şi nu pare a-şi aminti ceva, în afara faptului că fusese la o petrecere. Fraţii, alături de Sydney, hotărăsc să treacă sub tăcere acest incident. Următoarea zi Ben, Jeff şi Victoria se întorc la oraş, promiţându-le părinţilor că se vor întoarce peste două săptămâni. Pe toată perioada aceasta, Sydney nu conteneşte din a se gândi la Jeff, la cum este lumea lui de dincolo de casa de pe plajă. Primul care se va întoarce va fi însuşi Jeff, care îşi anunţă părinţii că s-a despărţit de Victoria şi i se confesează lui Sydney: îi spune că a ştiut-o a lui încă din prima clipă. Ajunge şi Ben acasă; simte că ceva s-a schimbat. După cină, Sydney pleacă la plimbare ca să îşi limpezească gândurile, iar Jeff o prinde din urmă. I se dăruieşte acestuia pe deplin. Când se întorc acasă au parte de o surpriză: Ben a băut foarte mult şi le spune că Julie a fugit şi că părinţii erau plecaţi în căutarea ei. Mai apoi, Ben va ţipa la Jeff fiindcă ştie ce s-a întâmplat între fratele său şi meditatoare. Este de prisos să vă mai spun ce simte Ben în legătură cu Sydney. Stop! Roata noastră s-a oprit, mai avem puţin până jos sau poate mai mult…

„Valurile iubirii” este un roman care ne atinge exact acolo unde trebuie. Ne trimite o săgeată în inimă şi nu o scoate decât mai târziu. Acţiunea este prezentată la persoana a III-a de un narator obiectiv şi omniprezent. Interesant este cum a fost realizată cartea, mai exact formatul ei, fondul, alinierea. Dialogurile nu sunt marcate ca de obicei, cu linii, ci cu ghilimele, iar spaţierea este mult prea mare. Lucrarea are, deci o nouă coloratură, dar care îl bulversează pe cititor. Nu ştii când se termină o idee şi când va începe una nouă. Prezentul se împleteşte cu trecutul dovadă fiind amintirile protagonistei din copilărie sau din vechile căsnicii. Acest lucru strică întrucâtva continuitatea romanului. De remarcat este evoluţia protagonistei în familia Edwards; este mai întâi o simplă angajată, dar devine altceva. Oare ce va fi? Descrierile interioarelor şi naturii nu lipsesc din volum. Autoarea creează o altă lume în doar câteva fraze „e o vegetaţie îmbătrânită. Liliac, crini şi nuci. Violete, duzi şi hortensii. Totul e sălbatic şi neîngrijit… Tapet roşu ecosez deasupra chiuvetei, perdele galbene la ferestre. Unde s-a dus ceasul ocru Bakelite… ”. Oamenii sunt ca pictaţi, iar acţiunile fiecăruia sunt scoase cu măiestrie la lumină „Traistele cu ceapă ale bunicii ei care sunt prinse de grindă. Gaze de eşapament de la camioanele de marfă. Fum de ţigară impregnat în tapiţeria veche. Tatăl ei fumează Marlboro, iar mama Virginia Slims.” Pur şi simplu te stropeşte cu realiatatea. Romanul pare a fi fără cusur, dar, la fel ca în cazul unei sculpturi, când te apropii găseşti şi unele imperfecţiuni, vreo margine ascuţită.

Timpul în operă este bine stabilit, mai ales că titlurile părţilor reprezintă ani „2002”, „2003”, „2005”. Pe alocuri scriitoarea pulverizează, însă cu picături de trecut. Astfel, putem spune că fiecare individ este, mai mult sau mai puţin, legat de „ÎNAPOI” şi nu poate să treacă „ÎN FAŢĂ”. Cea care se abate de la regulă, care înfrânge acel „ÎNAPOI” este chiar Sydney. Ea nu lasă o fotografie să ţină locul momentului şi se dedă acestuia „o fotografie nu poate să facă asta. Poate mai târziu să-i trezească amintiri, dar realitatea momentului – briza pe care o simte pe obraz, sub urechi, pulberea albastră de la orizont – va dura doar câteva secunde, apoi va dispărea.”. Cu toţii se învârt printre despărţiri şi înlănţuiri, dar nu şi Sydney „Aşa se gândeşte Sydney la părinţii ei: … două siluete, una pe partea stângă, cealaltă pe partea dreaptă”,Este ca şi cum familia a fost prinsă de maree şi dusă în mare, fiecare înotând în altă parte, paralel cu ţărmul”. Destinul şi marea par că joacă şah, iar pionii sunt personajele cărţii „Aduşi laolaltă de un complex de împrejurări, care a făcut ca Jeff să se afle pe verandă, exact când Sydney ieşea din apă? Cine ar fi putut crede în această mână nevăzută?…ce zeu crud, indiferent şi capricios ar face un asemenea lucru nebunesc? În ce scop?”. În acest volum, destinul şi marea iau forma Anitei Shreve, ea e păpuşarul, „zeul”. O veţi urmări pe aceasta cum se joacă cu Sydney, cu Julie, Ben, Jeff, doamna Edwards pentru ca mai apoi să facă ce pofteşte şi cu voi, lectorii? Anita ne arată ce înseamnă frumuseţea care ”încearcă să captureze ceva ce n-ai avut niciodată” şi căsătoria, „o eliberare”, un „paşaport”. Spre ce ţară ne îndreptăm cu acel paşaport? Nici eu nu ştiu, dar de un singur lucru sunt sigură: am părăsit de ceva vreme parcul acela de distracţii şi m-am hotărât să prind un nou val. Dacă mă va duce sau, mai bine zis, ne va duce spre ură, iubire, fericire, răutate nu pot să spun, nu am nici cea mai vagă idee, dar am prins curaj. Tu?

Lectură plăcută!stilou-1

Nota în stilouri: 8/10

Autor: Crina Stanciu

Aproape de cer de Judith McNaughtAproape de cer de Judith McNaught

Titlul original: Almost Heaven
Editura Miron
Nr. pagini 639
An apariție 2010
Gen: Historical romance, Romance

Seria Sequels 1. O dată pentru totdeauna (Once and Always-1987), 2. Ceva minunat (Something Wonderful-1988),3. Aproape de cer (Almost Heaven-1990)

Cărţi scrise de Judith McNaught

„Judith McNaught este una dintre cele mai puternice voci în domeniul romanelor de dragoste… care, cu o inteligență inegalabilă se joacă cu toată gama de emoții și atinge toate inimile.“ – Romantic Times

Aproape de cer este cartea mea preferată. Mi-a plăcut atât de mult încât autoarea Judith McNaught m-a transformat într-o cititoare împătimită şi am decis să fac noaptea zi, doar pentru a descoperi cum se termină povestea de dragoste dintre Elizabeth şi Ian. Ştiti şi voi acea senzaţie când îţi spui în gând… mai citesc puţin, doar o pagină şi încă o pagină, doar pentru a afla ce se petrece şi mai ales cum se termină. Acţiunea diversificată, încăpăţânarea lor şi plasarea evenimentelor în Scoţia şi Anglia a fost mai mult decât suficient pentru a mă cuceri iremediabil.

Pot să vă transmit că este bine structurată, personajele care fac faţă situaţiilor inedite şi trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a reuşi să atingă fericirea. Elizabeth şi Ian sunt suflete pereche, preocupaţi pentru viitorul lor şi realizează totul fără sprijinul altor persoane. Încăpăţânarea este contagioasă, dar nu este ceva nou, în toate cărţile autoarei comportamentul lor ne frământă gândurile şi chiar nu ştim cum să reacţionăm, să îi încurajăm sau să ne îngrijorăm atunci când exagerează.

Elizabeth Cameron a rămas fără părinţi de mică. Tatăl ei i-a marcat copilăria, iubitor al jocurile de noroc, a ajuns să le lase moştenire o mulţime de datorii. Dorinţa ei de a păstra proprietatea Havenhurst îi va da bătăi de cap, iar singura soluţie de a salva ce-i mai rămăsese ar fi o căsătorie cu cineva bogat. Robert, fratele său, suferă de acelaşi viciu şi în loc să o ajute, mai rău o îndatorează la creditori. Alege să ceară alţi bani pentru dubutul lui Elizabeth, cu gândul că un soţ bogat îi vor ajuta să scape de datoriile imense care le acumulaseră. Frumuseţea ei îi va captiva pe domnii din societate şi la un moment dat, Robert va accepta logodna cu vicontele de Mondenvale numai că atenţia surorii sale se va îndreaptă către altcineva. Un pariu cu alte fete, o aduce în preajma lui Ian Thornton, scoţian, jucător împătimit şi cu o reputaţie care ar fi compromis orice femeie s-ar fi aflat în preajma lui, dar cum poate rezista mrejelor acestui bărbat superb. Se surprind reciproc prin atitudine, inteligenţă şi chiar dacă Ian nu ştie că Elizabeth este contesă de Havenhurst, discuţiile lor sunt şi mai interesante. Se vor îndrăgosti rapid şi fără să conştientizeze ce le rezervă viitorul. Amândoi sunt încăpăţânaţi, realişti, muncitori şi independenţi, dar în privinţa deciziilor pripite sunt maeştri. Ian cu greu se lasă impresionat de tinere debutante, însă această fiinţă mirifică îl face să uite pentru prima dată de planurile lui şi de inexistenţa titlului nobiliar. Ştia însă că este capabil, posedă o inteligenţă cu mult peste medie, şi peste câţiva ani va avea o viaţă prosperă.

Ajung să se întâlnească pe ascuns într-o cabană din pădure, chiar pe proprietatea unde se organizase balul, atunci vor realiza cât de mistuitoare este dorinţa.
– Şi ce părere ai tu despre îndatoririle ce-ţi revin? O tachinase el.
– Dar e foarte simplu. Este datoria femeii să fie soţie, adică un bun, o proprietate a soţului din toate punctele de vedere. Este datoria bărbatului să facă tot ce doreşte, cînd doreşte, atîta vreme cît este pregătit să-şi apere ţara dacă apare o asemenea ocazie în timpul vieţii lui, ceea ce nu prea se întîmplă. Bărbaţii, îl informase ea mai departe, cîştigă onoarea sacrificîndu-se pe cîmpul de luptă, în timp ce noi ne sacrificăm pe altarul căsniciei.
El începuse să rîdă în hohote, iar Elizabeth continuase cu satisfacţie:
– Ceea ce, dacă stai să te gândeşti bine, dovedeşte limpede că sacrificiul nostru este mult mai mare şi mai nobil.
– Cum aşa? O întrebase el cu lacrimi în ochi după atîta rîs.
– Dar este evident. Bătăliile durează în general cîteva zile, săptămîni, cel mult cîteva luni. În timp ce căsnicia ţine o viaţă întreagă! Ceea ce-mi aminteşte de o altă întrebare pe care mi-am pus-o mereu, continuase ea veselă.
– Care anume? O îmboldise el, privind-o ca şi cum şi-ar fi dorit să nu se mai oprească niciodată din vorbă.
– De ce oare tocmai noi am fost numite sexul slab? Rîseră împreună, dar apoi Elizabeth realizase că unele remarci fuseseră absolut scandaloase.”

imagine1Tocmai această sinceritate şi naturaleţea ei l-au făcut pe Ian să fie înnebunit şi să o ceară în căsătorie a doua zi. Numai că au căzut amândoi în plasa unei debutante invidioase ce le trimite un bilet incorect gramatical, dar care îşi atinge scopul, se vor întâlni în seră. Cererea lui Ian se va încheia cu provocarea la duel de către Robert, fratele lui Elizabeth. Totul se năruie, ea are reputaţia ruinată, societatea o condamnă pentru că a îndrăznit să vorbească cu Ian, un bărbat controversat ce a compromis-o, vicontele de Mondenvale renunţă la logodna lor, Robert va fugi de responsabilităţi, în timp ce Elizabeth va lupta cu toate armele ca Havenhurst să nu fie luat de creditori.

După doi ani, unchiul ei, Julius Cameron, decide să scape de Elizabeth prin căsătorie şi le trimite scrisori celor cincisprezece pretendenți care au fost interesaţi cândva de frumoasa debutantă. Doar trei răspund pozitiv: Sir Francis Belhaven, Lordul Marchman și Ian Thornton. Elizabeth se simte penibil, refuză să îl asculte, dar nu are soluţie la îndemână, trebuie să câştige timp şi să îşi asculte de moment unchiul obsedat de control. Se conformează şi începe să viziteze pe fiecare bărbat pentru a se cunoaște mai bine.
imagine1Sir Francis Belhaven (45 ani) este un bărbat grăsut,  zgârcit şi desfrânat, deloc pe gustul ei. Lordul Marchman pare să fie puţin altfel, iubeşte să pescuiască, să vâneze, dar locuieşte într-o zonă izolată și trăieşte paşnic. Dintre aceştia, doar Ian Thornton îi dă bătăi de cap. Are un şoc atunci când se trezeşte cu ea în faţa casei din Scoţia, secretarul lui nesăbuit a trimis un răspuns pozitiv din greşeală, nici măcar n-ar fi trebuit să ajungă scrisoarea la ea, dar nu are ce face, decât să o suporte. Ian îşi îndeplinise obiectivul, era bogat şi pe punctul de a se căsători cu altă femeie. Amintirile le dau dureri de cap la amândoi şi vor realiza că dragostea lor este la fel de puternică. Se sorb din priviri, comunică la fel de bine, iar la un moment dat nu-şi vor mai putea ţine mâinile şi gândurile sub control. Îşi vor da seama că au fost traşi de sfoară de către o tânără invidioasă şi amândoi au suferit, dar ce este de făcut mai departe?
Elizabeth dispare din peisaj după ce este chemată de urgenţă de unchiul său pentru că un pretendent acceptase cererea şi îi făcuse o ofertă destul de ispititoare, în timp ce Ian rămâne pe gânduri, fără să ştie încotro să se îndrepte.

Ian Thornton este un scoțian neiertător, luptă cu ardoare atunci când îşi doreşte ceva, dar în cazul de faţă se simte trădat şi trebuie să ia o decizie rapid. Atunci când pierde încrederea cuiva o face pentru totdeauna, numai că Elizabeth îl bulversează, trebuie să treacă peste acest capitol şi să înţeleagă că nu doar el a suferit. Crede că timp doi ani a trăit în lux, înconjurată numai de prosperitate, lux şi blănuri la discreţie, fără să ştie că ea aproape că nu mai are nimic din proprietatea moştenită şi abia duce un trai decent. Înainte de a fi prea târziu, Ian va afla de la unchiul său că Elizabeth a îndurat prea multe şi tot ce gândise despre ea este total eronat, iar acum el trebuie să îşi asculte inima şi să o ajute să îi repare fămâna de reputație în societate. Dar cum îl va convinge pe Iulius Cameron că este perfect compatibil pentru a se căsători cu nepoata sa? Bogat este, dar cum va găsi un titlu nobiliar peste noapte? 

Aproape de cer este ca un drum fără întoarcere, de îndată ce ai decis să continui trebuie să o faci indiferent de consecinţe. Este o carte plină de neprevăzut, încântătoare ce te ţine cu sufetul la gură până la sfârşit. Pe parcurs ai impresia că te linişteşti, dar dragostea lor este atât de complicată încât pe alocuri pasiunea se întrepătrunde cu îndoiala. Întrebările fără răspuns se metamorfozează în duşmani şi nu vor avea linişte sufletească până nu vor rezolva misterul. Ne vom aminti cu drag şi de personajele din Ceva minunat. Alexandra, acum ducesă de Hawthorne şi Jordan, soţul acesteia, vor avea un rol important şi vor face cartea mai interesantă, pentru că se vor împărţi pe parcurs în două tabere şi vor susţine moral atât pe Elizabeth, cât şi pe Ian.

Insomnia mă determină să o trec în topul personal şi să îi acord fără drept de apel 10 puncte/10

Autor: Mili

Splendid de Julia QuinnSplendid de Julia Quinn

Titlul original: Splendid
Editura Miron
Traducere: Andreea Radu
Anul apariţiei: 2015
Nr. Pagini: 367
Cotă Goodreads: 3.94

Seria Blydon (Splendid Trilogy) 1. Splendid (Splendid-1995), 2. Dancing at Midnight (1995), 3. Minx (1996)

Îmi era dor de un historical romance, iar cea scrisă de Julia Quinn mi s-a potrivit mănuşă, m-a relaxat şi la sfârşit am simţit că am făcut o alegere perfectă. Chiar şi acum am un zâmbet pe buze care poate confirma entuziasmul meu, păcat însă că nu îl puteţi vedea. :)
Dacă aţi citit măcar o carte a autoarei, atunci ştiti cum scrie, dacă nu aveţi idee, trebuie să vă convingeţi. Personajele sunt deschise, comunicative şi extrem de simpatice. Cu ajutorul lor evadezi din cotidian şi mergi într-o lume în care prietenia se contopeşte cu voia bună, iar totul are acel farmec aparte. Spendid este un elogiu al complimentelor, a încununării unei prietenii care se leagă între personaje pe parcurs şi va fi contagioasă. Veţi râde de atitudinea lor şi în acelaşi timp vă veţi enerva, dar finalul va fi pe măsura aşteptărilor pentru că Julia Quinn nu dezamăgeşte nici de această dată.

Boston, Massachusetts
Februarie, 1816

Emma Dunster este o frumoasă americancă din colonii, moştenitoare a unei averi considerabile. Tatăl său, John deţine Dunster Shipping, dar vrea să îi fie bine şi o trimite în Anglia pentru a-şi face debutul în societate. Temperamentul său şi abilităţile de contabilitate ar transforma-o cu uşurinţă în proprietara tuturor flotelor, dar din propria experienţă ştie că oamenii vor evita să colaboreze cu o femeie ca ea şi ar da faliment imediat. Soluţia este căsătoria, doar aşa fiica lui ar fi împlinită şi fericită, iar alături de mătuşa Caroline şi familia acesteia ar putea şanse de reuşită în alegerea soţului potrivit.
De îndată ce ajunge în Londra, Emma se simte în elementul ei, prietenia cu verii săi este mai mult frăţească, iar Arabella-Belle Blydon şi Ned sunt de nedespărţit. Au glumele lor şi sunt foarte uniţi.
Nebunia începe când Belle şi Emma se plictisesc să suporte indicaţiile disperate ale mătuşii Caroline de a aranja florile prin casă pentru bal, decid să se îmbrace în haine de cameriste şi să se ascundă la bucătărie. Dornice să facă mai mult, îşi împart sarcinile, iar Emma pleacă singură să cumpere ouă de la piaţă. Numai că pe stradă vede un băieţel care fuge după căţelul său tocmai când o trăsură se îndrepta cu viteză în direcţia lui. Aruncă totul din mâini fără să se gândească la punga cu ouă şi se năpusteşte să salveze băiatul. După câteva minute bune se trezeşte într-o trăsură, întinsă, dar cu o durere groaznică de cap. În jurul său se agită mama băieţelului, Sophie Leawood, contesa de Wilding şi fratele acesteia Alexander Edward Ridgely, duce de Ashbourne.

Atracţia dintre cei doi este evidentă, de îndată ce sunt singuri, Alex este ca un magnet în prezenţa ei. Spre surprinderea lui este tare îngrijorat, ar face orice numai să îi atingă corpul şi rezultatul este un sărut care le zguduie simţurile. Chiar dacă este o simplă cameristă, ei se comportă foarte grijulii cu ea. Îi cumpără mai multe duzini de ouă, o duc acasă şi Sophie, profund recunoscătoare îi oferă perechea de cercei cu pietre preţioase ce îi purta. Nu renuntă la deghizare şi le transmite că se numeşte Meg şi dispare în casa rudelor sale.
Interesul lui Alex este maxim, trebuie să se asigure că Meg este bine şi plănuieşte să participe la balul organizat de mătuşa Emmei spre surprinderea surorii sale. Toată societatea londoneză ştia că ducele de Ashbourne este o ispită pentru toate fetele bune de măritat, dar nu-l interesează decât amantele sale, face doar ceea ce vrea şi balurile nu le suportă, în fond este duce, nu?. A declarat oficial că doreşte să se căsătorească la patruzeci de ani, iar atunci când o va face va fi doar pentru că are nevoie de un moştenitor.
De dragul cameristei face abstracţie de neplăcerile sale şi participă la bal pentru a studia terenul. În timp ce era concentrat pe angajaţi o vede în toată splendoarea ei când îşi făcea întrarea în societate, Meg era frumoasa Emma Dunster, întreaga lume ştia cât de bogată este. Următorul pas este să o urmărească o perioadă după o draperie, iar ea îi oferă prilejul perfect din cauza durerii de cap. Pătrunde în camera Emmei şi fără voia lor comunică într-un mod sincer, fără ascunzişuri.

– Poate că ai dreptate. Se pare că există cîteva femei pe lume care merită să fie iubite. Din păcate, par a fi înrudit îndeaproape cu fiecare dintre ele.
– Eu cred că eşti speriat, spuse Emma cu îndrăzneală.
– Sper că ai de gînd să explici comentariul ăsta.
– Ţi-e frică. E mai uşor să te închizi în tine decît să iubeşti oamenii. Dacă păstrezi inima ascunsă între ziduri groase, nimeni nu poate să se apropie destul cît s-o frîngă. Nu eşti de acord?
Emma se uită în ochii lui, iar privirea sa aprinsă o făcu să tresară. Se blestemă în gînd pentru laşitate şi se uită în altă parte.
– Vezi tu …, încercă ea să spună, luptîndu-se să păstreze fărîma de curaj de care avea nevoie ca să-i vorbească atît de direct. Eu îmi dau seama că tu nu eşti un om rău. E clar că ţii mult la familia ta, deci eşti capabil de iubire. Doar că ţi-e teamă să-ţi dai voie să devii vulnerabil.
Pe Alex îl şocă dojana ei blîndă şi măsura mare în care ea era adevărată. Cuvintele rostite încet îi dăduseră o stare accentuată de disconfort. Nu-şi dădea seama, oare, cum cuvintele ei tandre puteau să-i străpungă armura mai eficient decît o sabie? Deodată stînjenit, ducele se hotărî să schimbe subiectul înainte ca ea să aibă iar ocazia să-l tulbure.
– Încă nu mi-ai spus ce căutai pe stradă costumată în servitoare, în după după-amiaza asta, rosti brusc.
Pe Emma o surprinse schimbarea neaşteptată, iar tonul lui aspru o înfurie din nou.
-Pentru care motiv ar trebui să-ţi explic ţie ce fac eu?
-Pentru că insist să o faci.
-Poftim? Cred că glumeşti, rosti tînăra. Arogant lipsit de scrupule ce eşti…
-Din nou, o întrerupse el cu uşurinţă, mă declar uimit de vocabularul tău bogat.
-Mai am destule astfel de adjective, roşti Emma printre dinţi.
-Nici nu-mi trece prin cap să mă îndoiesc.
-Nesuferit odios…
-Iar începem.
-Porcule!”

Şi acum probabil vă gândiţi că s-au luat la bătaie, dar reacţia a fost cu totul alta, Emma a început să râdă, iar Alex a făcut acelaşi lucru :). Era imposibil ca atmosfera să fie tensionată mult timp chiar dacă pe Alex îl intrigă la nebunie această fiinţă mirifică. Nu-şi poate ţine mâinile departe de ea, dar o place tare mult pentru că este sinceră şi se simt bine împreună.
Naturaleţea ei îl vrăjeşte şi nonconformistul Alex, marele duce de Ashbourne, îşi calcă pe inimă şi decide să facă un compromis şi să devină prieten cu o femeie.
Vor deveni de nedespărţit, mereu la baluri, petreceri, la teatru şi operă, oriunde împreună şi mereu puşi pe glume, la fel ca nişte prieteni din copilărie. Alături de ei se află şi Belle şi Ned, dar şi familia lui Alex. Spre încântarea Sophiei şi a mamei lor, se îndrăgostesc şi se îndreaptă fără voia lui către o căsătorie. Toţi cei din jur văd cât de apropiaţi devin şi cum se potrivesc de minune. Alex tot timpul o complimentează, o soarbe din priviri, dar îi este teamă să vadă cum se comportă în realitate.

“-Frumuseţea este de suprafaţă, îl contră ea, încercînd să destrame tensiunea din aer.Splendid de Julia Quinn
-Foarte bine punctat, spuse Alex aprobînd din cap. Permite-mi să formulez. Te găsesc splendidă.
Emma simţi cum un val de bucurie o traversează, precum o mie de flăcări mici, iar trupul îi vibră de senzaţii ciudate, necunoscute.”

Acesta este doar începutul unei aventuri care va încânta spiritele, veţi descoperi o mare pasiune, personaje încăpăţânate, devotate celor dragi, intrigi din societate, cereri în căsătorie şi chiar o răpire. Vor avea suficientă personalitate cât să demonstreze că ei fac diferenţa, iar cuvântul splendid este cireaşa aromată de pe tort.

A fost o adevărată plăcere să le urmăresc evoluţia relaţiei cum sunt prieteni devotaţi, dar şi cum conştientizează sentimentele care îi învăluie pe parcurs. A fost distractiv să o văd în acţiune pe mama lui Alex, o femeie trecută prin viaţă şi foarte dornică să îşi vadă fiul fericit alături de Emma. Vă recomand să îndrăzniţi şi să citiţi această carte. Sigur nu veţi regreta nici măcar o secundă.

9.2 puncte/10

Editura Miron

Cartea Splendid de Julia Quinn este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili

Căsătorie scandaloasă de Johanna Lindsey

Titlul original: Marriage most scandalous
Editura Lider
Nr. pagini: 395
An publicaţie: 2008
Traducere în limba română: Roxana Buzoianu

Cărţi scrise de Johanna Lindsey

Un historical romance este întotdeauna binevenit atunci când îţi doreşti o lectură uşoară, dar în acelaşi timp captivantă şi reconfortantă. „Căsătorie scandaloasă” este genul de carte în care te pierzi uşor uitând noţiunea de timp, o supradoză de romantism pentru zilele mohorâte, un roman care m-a cucerit total şi care m-a deconectat de la realitate pentru câteva ore bune.
„Dacă ar fi putut, Sebastian ar fi vrut să moară acolo la Piatra Duelului, în dimineaţa aceea rece şi mohorâtă. Şi într-un fel chiar murise.”

Viaţa lui Sebastian Townshend pare a fi una lipsită de griji, iar viitorul acestuia se arată strălucitor. Ca cel dintâi fiu al contelui de Edgewood, Sebastian este moştenitorul titlului şi al averii. Asta până când bărbatul îşi ucide cel mai bun prieten într-un duel în care fusese antrenat fără voia lui. Are loc o tragică răsturnare de situaţie, iar Sebastian Townshend este renegat de tatăl său care îi interzice să mai calce vreodată pe pământ englezesc.
– Dar dacă ea a provocat intenţionat duelul care te-a făcut pe tine să-ţi iei lumea în cap?”
Timp de 11 ani Sebastian rătăceşte prin Europa împreună cu John, valetul care refuză să îl lase singur şi Timothy, un puşti orfan fără adăpost. Experienţa dureroasă şi neînţelegerea propriei familii de care se lovise ca de un zid, îl transformă pe Sebastian într-un om dur şi implacabil care nu-şi permite să aibă sentimente. Acesta acţionează ca un mercenar, ajungând să fie cunoscut drept „Corbul” datorită privirii sale scăpărătoare şi abilităţilor de vânător. Amărăciunea din suflet dar şi sentimentul de vinovăţie care în pofida trecerii timpului încă îl mai roade, îl fac să îşi testeze în permanenţă norocul, dar se pare că de fiecare dată moartea îl ocoleşte ca şi când cerul însuşi ar respinge sufletul lui damnat.

Viaţa haotică şi gândurile negre încetează însă brusc, odată cu vizita vecinei şi prietenei sale din copilărie, care îl informează că viaţa tatălui său ar putea fi în pericol. Deşi Sebastian nu mai vrea să audă de familia care l-a renegat şi exilat departe de singurul loc pe care îl considera acasă, lady Margaret Landor nu este genul de femeie care să renunţe. Jucându-şi ultima carte pentru a-l convinge să se întoarcă în Anglia, ea îi oferă bărbatului şansa de a afla adevărul din spatele duelului cu Giles, duel care a generat o serie de tragedii şi care i-au schimbat definitiv viaţa viitorului conte de Edgewood.
Margaret Landor îl înfuriase. Era ultima femeie pe care fi vrut-o în aşternutul lui.

Sebastian acceptă noua misiune şi se întoarce cu Maragaret în Kent pentru a investiga aşa-zisele accidente frecvente ale tatălui său. Numai că, pentru a putea intra în conacul Edgewood şi pentru a rezolva misterul, el şi lady Landor decid să se dea drept căsătoriţi – un târg scandalos care le va răsturna vieţile amândurora deoarece un simplu joc de rol se transformă pe negândite într-o realitate delicioasă şi în acelaşi timp extra-condimentată.

Uneori şi cele mai elaborate planuri au anumite puncte slabe. În cazul de faţă, cei doi protagonişti au omis să ia în calcul pasiunea devorantă care le va transforma falsa căsătorie într-o experienţă plină de aventură şi erotism.
Johanna Lindsey a reuşit să creeze un historical romance din care nu lipsesc aventura, suspansul şi răsturnările de situaţie. M-a captivat acţiunea romanului şi nu am putut renunţa la citit până când nu am aflat cheia misterului. Am fost uluită de întorsătura lucrurilor, iar elementul surpriză m-a făcut să apreciez încă şi mai mult această carte. Deasemenea mi-a plăcut felul în care personajele principale au fost creionate cu măiestrie şi bineînţeles happy-end-ul care aduce cititorului doza de optimism aşteptată.

Cartea este o adevărată delectare şi o recomand cu entuziasm iubitorilor genului romance. Cititorii o vor găsi cu siguranţă interesantă, romantică şi provocatoare.

Citate:

„Vinovăţia mai era prezentă şi după atâţia ani, subminându-i curajul, sfâşiindu-i mintea şi inima tot atât de rău ca şi atunci.”
„ Acel ‘draga mea’ o încântă, dar nu ar fi trebuit să fie aşa. Acest fermecător Sebastian era mult mai atrăgător.”
„Realiză că nu mai are niciun motiv să-l urască pe Sebastian, dar asta nu însemna că-l plăcea. Ei bine, de fapt, îl plăcea puţin, altfel nu ar fi permis ca atracţia faţă de el să fie la ordinea zilei, sau a nopţii!”

Autor: Maryliyn

Withney-dragostea-meaWhitney, dragostea mea de Judith McNaught

Titlul original: Whitney, my love
Traducere: Anca Nistor
Editura Miron
Anul apariţiei: 2015
Nr. de pagini: 479
Cotă Goodreads: 4.12

Seria Westmoreland: 1. Regatul viselor (A Kingdom of Dreams), 2. Whitney, dragostea mea (Whitney, my love), 3. Amnezie(Until You)

Cărţi scrise de Judith McNaught

Whitney, dragostea mea este genul de carte care te ţine în supans, te atrage în mrejele ei şi încetul cu încetul îţi pune răbdarea la încercare. M-a bulversat şi m-a enervat în egală măsură, dar în acelaşi timp am fost atât de nerăbdătoare să o citesc, încât tind să cred că am respirat mai puţin pe alocuri. Personajele sunt incredibile, dar scopul lor este ca cititorul să fie pus la probe, îl va face să treacă prin tot felul de stări, iar meritul este în totalitate al autoarei.

Am râs de comportamentul lui Whitney Stone, am adorat-o pe parcurs când s-a maturizat şi am încurajat-o când a ţinut cu sufletul la gură societatea, imediat după la debutul său. L-am simpatizat pe Nicolas DuVille şi chiar mi-am dorit un rol important pentru el în următoarele cărţi. Aici va fi un foarte bun prieten pentru tănăra năzdrăvană, îl va cuceri şi chiar mulţi vor simţi că vor ajunge un cuplu, dar n-a fost să fie.
Mi-a fost milă de Whitney, viitorul ei va sta în mâna la atâţia bărbaţi care într-un fel sau altul vor profita de ea şi nu vor aprecia că este o fiinţă care are dreptul la fericire. Comportamentul ei pueril şi atât de încăpăţânat îi vor determina pe alţii să decidă pentru ea. Tatăl ei va crede că este bine să se căsătorească cu un bărbat bogat care să o tempereze, Paul Severin va profita că este îndrăgostită şi o va juca după bunul plan, iar Clayton va considera că titlul de duce i se cuvine şi trebuie să primească totul doar dacă pocneşte din degete şi dă ordin celor din jur.

Clayton Westmoreland, duce de Claymore, un bărbat superb, dorit de femei, potent financiar şi o partidă perfectă pentru oricine, la cei treizeci şi cinci de ani ai săi se simte captivat de WhitneimagesLDLDQP9Ty Stone, o tânără care reuşise să cucerească o mulţime de suflete în Franţa. Dornic să obţină ce vrea, nu ezită să o transforme peste noapte în logodnica lui. Ar fi fost de vis să primească şi acordul ei, dar crede că o o perioadă de curtare, cuvinte potrivite şi priviri languroase îi vor face misiunea mai uşoară, numai că va deveni cumva…victima ei. Firea ei îl va face să se enerveze şi să râdă în acelaşi timp, îl păcăleşte că s-a lovit, deşi nu are absolut nimic şi ar vrea parcă să-l pedepsească. Toţi cei care îl cunosc sunt surprinşi de atudinea lui, numai că lipsa comunicare şi încăpăţânarea vor crea multe probleme. Autoarei pare să îi facă o plăcere sordidă ca să îl pună pe Clayton pe post de ţap ispăşitor şi să lovească în sufletul lui Whitney de multe ori. De fiecare dată a lăsat presupunerea să aibe loc de onoare în mintea lui şi să le producă probleme, incertudini, lacrimi, suferinţă, timp irosit în zadar. Pentru ce? Mândria lui a fost rănită pentru că a lăsat bănuiala să îl captureze.

Anglia, 1816

Whitney, la cei şaisprezece ani ai săi poate fi considerată o fiinţă dificilă, băieţoasă, încăpăţânată, temperamentală şi de multe ori de neoprit în acţiunile sale. Crescută fără mamă, sub atenta supraveghere a tatălui său rece, a ajuns să fie un copil dificil. Disperat, sătul să o certe mereu, cere ajutor cumnatei sale, lady Anne Gilbert şi soţului acesteia, Edward. Vizita lor la moşia Stone pare să vină într-un moment nepotrivit, Whitney făcea o demonstraţie de acrobaţie, mai exact cu picioarele sus pe un cal, special pentru prietenii săi, dar mai ales pentru Paul Severin, băiatul de care era îndrăgostită nebuneşte.
Din păcate, Paul doar se amuza pe seama fetiţei năzdrăvane, fără să o ia în serios, ochii lui se îndreptau doar către Elizabeth Ashton, o domnişoară model care ştia să se comporte în societate. Whitney se simte frustrată, dezamăgită, dar temperamentul său este neoprit, tot ce face este pentru ochii lui, ar face orice să îi cerşească atenţia.
„- Tata va spune că, la fel ca întotdeauna, l-am dezamăgit, că sunt o ruşine pentru el şi pentru memoria mamei şi că se bucură că ea nu mai trăieşte, ca să vadă în ce hal am ajuns. Apoi îmi va spune timp de jumătate de oră ce doamnă perfectă e Elizabeth Ashton şi că ar trebui să fiu ca ea.
– Dacă, într-adevăr, vrei să-l impresionezi pe Paul, ai putea încerca…
Whitney strînse pumnii furioasă.
– Am încercat să fiu ca Elizabeth. Port rochiile alea dezgustătoare cu volănaşe, care mă fac să arăt caraghios, am încercat să stau ore întregi fără să scot o vorbă şi mi-am fluturat genele pană mi-au amorţit pleoapele.”

Martin Stone epuizat de gesturile fiicei sale, decide să o trimită în Franţa împreună cu soţii Gilbert şi să beneficieze de o educaţie bună şi de un debut în societate.
Whitney se modelează pe parcurs şi educaţia primită acasă îi va fi de folos să înveţe şi alte lucruri noi. Frumuseţea ei răpitoare va cuceri multe inimi şi cererile nu vor întârzia să apară pe măsură ce anii trec, dar tatăl ei refuză cu stoicism toate ofertele. Chiar dacă are tot ce îşi doreşte, situaţia în Anglia este din ce în ce mai rea, tatăl său cu greu ţine sub control proprietăţile, este dator vândut şi chiar are nevoie ca fiica sa să se căsătorească avantajos. Whitney se bucură de fiecare clipă, îşi face prieteni, merge la baluri, este adorată, dar sufletul ei încă mai bate cu ardoare după Paul. Trebuie să-şi respecte cuvintele spuse cu 4 ani în urmă:  – Paul Sevarin, şopti ea cu hotărare in glas, mă voi schimba complet în Franţa şi, cînd mă voi întoarce acasă, te vei însura cu mine.”

Numai că la un bal mascal va întâlni un bărbat deghizat în negru, de parcă ar fi fost Satan în carne şi oase. Ţinuta atletică, înalt, mersul ca de felină, atitudinea impunătoare şi ochii cenuşii o determină să accepte dansul forţat pentru a desluşi misterul. Prima lor discuţie este savuroasă, intrigantă şi se simte dorinţa. Acesta va fi momentul când Clayton Westmoreland, ducele de Claymore va fi vrăjit de Whitney şi va face demersuri în tăcere făcă ca ea să ştie că viitorul îi este decis, iar ea nu are nici măcar un cuvânt de spus.

„- Să începem cu ceea ce e mai evident. Dacă ai fi duce, ai avea un monoclu.
– Şi ce aş face cu monoclul acum, că am mască? întrebă el.
– Ducele nu foloseşte monoclu pentru că nu vede. E doar pentru a părea mai afectat. ÎI duce la ochi şi le studiază pe doamne. Dar mai sunt şi alte motive pentru care nu poţi fi duce. Nu ai baston, nu şuieri şi nu gîfîi şi, sincer, mă îndoiesc că ai gută.
– Gută? Rîsul îl înecă. Whitney dădu din cap.
– Dacă nu ai gută, bastonul şi gîfîitul nu pot convinge pe nimeni că eşti duce. N-ai putea alege alt titlu la care să aspiri? Ai putea trece drept conte, daca ai şchiopăta uşor şi te-ai uita cruciş.
El îşi dădu capul pe spate şi rîse zgomotos, apoi dădu din cap şi o privi ganditor, aproape tandru.
– Domnişoară Stone, spuse el cu o gravitate amuzată, nu v-a spus nimeni că titlurile nobiliare sunt respectate, nu batjocorite?
– Au încercat, recunoscu Whitney amuzată.
– Şi?
– Şi, aşa cum se poate vedea, nu m-au convins.”

Următorul pas al ducelui va fi să îi ofere o sumă impresionantă de bani lui Martin Stone pentru ca acesta să accepte logodna cu singura sa fiică. Dorinţa îi este împlinită, acum trebuie ca Whitney să ajungă în Anglia şi să îl cunoască pe viitorul ei soţ. În Franţa nu ar fi reuşit să îi capteze atenţia, iar lui îi plăcea câştigul garantat, fără mofturi puerile.
Clayton plănuieşte în detaliu curtarea, îşi schimbă numele, cumpără o casă în zonă şi îşi face intrarea demnă de un bărbat puternic. Pe parcurs îşi va da seama că Whitney nu este atât de uşor de cucerit şi eforturile sale sunt pune la încercare. Încă se mai crede îndrăgostită de Paul, pare să nu-i vadă cu adevărat defectele, este orbită de ce a fost şi de promisiunea din trecut. Numai că petrecerile, ieşirile în aer liber îl vor pune pe jar pe Clayton, iar din Whitney va scoate tot ce este mai rău.
Se vor săruta cu pasiune, se vor enerva, se vor duela în cuvinte şi pas cu pas se vor provoca, dar se vor îndrepta puţin câte puţin către căsătorie. Adevărul va fi dureros, vor avea parte de multe momente triste şi Whitney se va simţi jalnic, dar spera ca ducele să se sature de ea şi să lase în pace împreună cu mult iubitul ei, Paul.

Prieten, se gîndi ea cu amărăciune, răsucindu-se în pat. Un şarpe boa ar fi putut fi un prieten mai de încredere decat acel bărbat! Ar fi incercat să seducă şi o sfîntă în biserică. Ar face orice pentru o nouă cucerire. Cu cît era mai greu, cu cît prada se lăsa mai greu, cu atît îi plăcea mai mult.
Acum Whitney ştia clar că ea era prada lui. Voia s-o seducă, s-o dezonoreze şi nimic nu avea sa-l oprească.
Pentru binele ei şi de dragul lui Paul, cu cît se anunţa mai curînd logodna lor, cu atît avea să fie mai bine. Nici chiar Clayton Westmore nu putea curta o femeie promisă altuia.”
Numai că gândurile lui nu sunt în asentiment cu ale ei. În timp ce Whitney visează la libertate, Clayton arată tuturor că este a lui, trup şi suflet.

Clayton o urmă şi se sprijini cu un umăr de un stîlp, privind-o cum se îndrepta spre ringul de dans. Poate că Whitney credea că lumea işi imagina că era amanta lui, dar el avea grijă ca ei să ştie că era logodnica lui. Ştiau cu toţii că el nu avea obiceiul să privească cu drag la femeile pe care le însoţea la baluri şi nici să sprijine stîlpi în timp ce ele dansau. Făcînd asta acum, îşi anunţa lumii logodna la fel de clar ca şi cum ar fi fost tipărită în Times.
De ce era aşa de important să le spună tuturor, în această seară, că Whitney era a lui, nu ştia. Îşi spuse că o făcea pentru că nu voia ca Esterbrook şi alţii să o curteze, dar era mai mult decît atît. Îi intrase în sînge. Zambetul ei îi încălzea inima şi cea mai inocentă atingere a ei, trezea în el dorinţe aprinse. Avea o senzualitate provocatoare, o sofisticare naturală şi era extrem de vie, ceea ce-i atrăgea pe bărbaţi, iar el voia ca toţi să ştie că ea era a lui.”

Numai că neînţelegerile le vor da bătăi de cap, iar lipsa de comunicare le va aduce suferinţă. Clayton după o luptă asiduă va lua de bună un zvon şi va crede că Whitney, logodnica sa pe care o iubea în tăcere s-a logodit cu rivalul său, indiferentul Paul. Se va declanşa un război, iar greşeala lui va fi că nu suportă să fie contrazis, aşadar, adio argumente. De ce să întrebe pe logodnica sa ce simte, dacă este adevărat sau nu, ia totul de bun şi va produce multă durere în jur. Singura soluţie care o vede de moment este să o pedepsească pe fosta sa logodnică, Whitney şi să o ducă în patul lui. Numai că are un comportament prostest, iar bănuielile sale sunt neadevărate, doar în mintea lui a fost trădat şi minţit. Whitney îl iubeşte şi crede că îl va îmbuna. Dacă va reuşi sau nu, cu siguranţă trebuie să descoperiţi.

Cât de târziu va afla adevărul şi care vor fi consecinţele, dar şi cât de des va repeta această imprundenţă, este doar un drum lung plin de urcuşuri şi coborâşuri, însă va merita fiecare secundă de atenţie.

Mi-a plăcut foarte mult Whitney, dragostea mea. Mi-a reamintit cât de mult ador să citesc o carte historical romance şi cum genul acesta de lectură este aflat chiar în zona mea de confort. Dacă vă doriţi câte puţin din fiecare şi nu vă deranjează situaţiile controversate atunci este lectura voastră ideală. Trebuie să ştiţi că vor fi câteva detalii spre final despre moştenirea lăsată de prima ducesă de Claymore, Jennifer Merrick Westmoreland şi transmisă urmaşilor săi încă din ianuarie 1499. Povestea lui Royce, cunoscut ca şi “Lupul Negru” şi a lui Jennifer a fost făcută cunoscută de autoare în Regatul viselor, altă carte cu sare şi piper.

9.4 puncte/10

Editura Miron

Cartea Whitney, dragostea mea de Judith McNaught este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili
%d bloggers like this: