Carti fantasy

Percepţii inconştiente, de Iulia Ioniţă-prezentare

Data aparitie: Aprilie 2017
Număr Pagini: 300
Percepții inconștiente este disponibil la precomandă. Livrările se vor efectua începând cu data de 5 mai 2017.

   Molly Harpens este o elevă de liceu ce duce o viață aparent obișnuită.  Crescută la orfelinat de mică, aceasta locuiește acum în casa mătușii ei, mereu plecată prin lume. După o întâmplare care îi face pe colegii ei să o urască şi care îi transformă prietenii în dușmani, Molly devine ținta unor fenomene pe care nu şi le poate explica. Primește cadouri dezgustătoare de la un anonim obsedat, devine singuratică şi ajunge să-şi petreacă întreaga zi pe deep web, acolo unde descoperă un loc ce are să-i schimbe viața.

   Ajunge într-o situație de viață şi de moarte, din care nu mai poate ieşi. Un Conte întunecat va renaşte, Justițiarii Întunericului iau vieți nevinovate, iar Molly se află într-un slalom de sentimente între urmașul unei familii regale şi un băiat misterios, ce sigur are ceva de ascuns.
   Alături de noii ei prieteni, aceasta trebuie să lupte sau să moară, aflând detalii din trecutul ei; ghidați de Guru, posedați de forme întunecate, vindecați de către cele bune, bântuiți de creaturi îngrozitoare cu intenții ascunse, aceştia hoinăresc prin celelalte lumi pentru a o salva pe cea temporară, de aici.
   În şapte Ere, protagonista noastră învață despre destin, energii, fenomene ciudate şi află răspunsuri la toate întrebările pe care le-a avut vreodată.
   Răul revine sub orice formă, atunci când te aştepți mai puțin.
Cartea poate fi comandată de pe Librex.ro

Sursa foto şi text: Librex Publishing

” - E adevărat! E vrăjitoarea englezoaică! Jamie Fraser, cum de mi-ai putut face asta?”

Cercul de piatră (vol. 2), de Diana Gabaldon-Editura Nemira-recenzie

                         A treia parte din seria Outlander

Titlul original: Voyager

Traducere: Gabriel Stoian

Editura: Nemira

Colecţia Nautilus Fantasy

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 640

Gen: historical romance; adventure

Cotatie Goodreads: 4,38

 

   Seria Outlander: 1. Călătoarea -Outlander(1991) ; 2. Talismanul – Dragonfly in Amber(1992); 3. Cercul de piatră – Voyager(1994); 4. The Drums of Autumn (1996); 5. The Fiery Cross(2000) ; 6. A Breath of Snow and Ashes(2005) ; 7.Ecouri din trecut – An Echo in the Bone(2009) ; 8. Written in My Own Heart’s Blood(2013)

   Jamie Fraser a supraviețuit în chip miraculos. Când descoperă minunea, Claire Randall vrea să i se alăture. Trebuie să atingă iar pietrele de pe Craigh na Dun pentru a ajunge la Edinburgh, în anul 1766. Cei doi nu-și doresc decât să trăiască o viață liniștită. Dar nepotul lui Jamie e răpit de pirați, ceea ce declanșează o urmărire în care pericolele se țin lanț.

   Diana Gabaldon își poartă protagoniștii prin mai multe epoci istorice și prin spații pitorești, care invită la reverie. În a treia parte din seria de succes Outlander, și iubirea se arată într-o altă lumină, iar incursiunea în trecut dezvăluie zone neștiute.

    „Outlander reprezintă o victorie strălucită pentru Diana Gabaldon, care îmbină magistral literatura de aventuri cu proza fantastică și romanul de dragoste.“ – The New York Times Review of Books

     Am citit multe cărți de-a lungul timpului și m-am atașat de unele dintre ele, dar Outlander este, de departe, seria mea preferată. Chiar dacă se compune din mai multe părți și, chiar dacă au multe pagini și un scris mărunt, vă spun sincer că merită efortul. Stilul lejer abordat de autoare nu face decât să vă ajute să le citiți în mare viteză. Are aventură, romantism, intrigă, mister, legende scoțiene, istorie, locații pitorești, momente emoționante, pasaje amuzante, personaje inedite. Este o serie excepțională!

  Primului volum din partea a treia – Cercul de piatră, mi-a mers la suflet și asta pentru că mi-a plăcut voința lui Claire, tot ceea ce a făcut ca să-l regăsească pe dragul ei Jamie, iar reîntâlnirea celor doi a fost una dintre cele mai emoționante, dar și amuzante scene. Însă, cu toate că au încercat să lămurească anumite lucruri între ei, Jamie a preferat să păstreze pentru el câteva secrete. Îmi doream să asist la momentul dezvăluirilor, dar acesta nu a venit. Așa că, înțelegeți de ce am așteptat cu multă nerăbdare apariția celui de-al doilea volum. Iar așteptarea mi-a fost răsplătită!

   Înainte de prezentare, trebuie să menționez foarte pe scurt ce s-a întâmplat până acum, pentru a fi de folos celor care nu știu deloc despre ce este vorba în Outlander.

   În anul 1945, fosta soră medicală Claire Randall, se întoarce din război și pleacă cu soțul, Frank Randall, într-o a două lună de miere. Dar o stâncă magică descoperită într-un loc misterios o transformă într-o călătoare în timp (ea trece printr-un cerc de pietre așezate în picioare pe Craigh na Dun) si se trezește brusc într-o Scoție măcinată de conflicte, în 1743. Destinul i-l scoate în cale pe tanărul războinic James Fraser și trăiește alături de acesta aproximativ trei ani. L-a iubit  și ar fi rămas cu el dacă ar fi putut, dar James a trimis-o înapoi prin cercul de piatre, însărcinată, în efortul disperat de a-i salva pe ea și pe copilul nenăscut de dezastru  iminent care avea să-l lovească la Culloden. Claire revine în secolul XX, la aproape trei ani de la data dispariției și își continuă viața alături de Frank. După douăzeci de ani (în anul 1968), la ceva timp după moartea soțului ei, Claire și fiica ei, Brianna, cer ajutorul unui tânăr istoric, pentru realizarea unui proiect ce ar avea legătură cu istoria iacobiților din secolul al XVIII-lea, bătălia finală de la Culloden, iar din cercetările făcute de ei, se descoperă că James Fraser a supraviețuit bătăliei.

   Când află minunea, Claire Randall vrea să i se alăture. Va trece prin cercul de pietre de pe Craigh na Dun și ajunge la Edinburgh, în anul 1765. Reușește să dea de Jamie și, în scurt timp, descoperă că el posedă două identități: este Alexander  Malcom, respectabilul domn care deține o tipografie, dar și Jamie Roy, vestitul contrabandist de whisky. Din păcate, Jamie intră în vizorul agenților vamali care încep să-l urmărească, tipografia îi este incendiată, iar nepotul lui, Ian cel Tânăr(14 ani) este nevoit să ucidă un agent vamal. Și astfel ajungem la tema cărții de față.

     De această dată, evenimentele din Cercul de piatră (vol.2) nu se vor mai desfășura în paralel – trecut și prezent, ci numai în secolul al XVIII-lea, anul 1765. În schimb, ne  bucurăm de multă acțiune, intrigă, scene erotice, dezvăluiri șocante, numeroase aventuri și foarte multe faze amuzante sau hilare. Chiar și în cele mai tulburătoare momente, se spun sau se petrec tot felul de lucruri hilare și te trezești zâmbind. Sunt parcă adăugate special ca să destindă atmosfera. Nu aș fi crezut că pot zâmbi când:  Jamie va fi silit de către cumnatului lui, să-i aplice o corecție nepotului său; Jamie intră într-o încurcătură foarte serioasă și trebuie să se interpună între Claire și Laoghaire, aceasta din urmă vrând să-l vadă hrană pentru ciori, castrat și eviscerat și să i se înfigă capul într-un par deasupra porții ei; Jamie are rău de mare și nu se mai poate mișca, iar chinezul  îl jignește cu … stil, întrebându-se dacă nu cumva scoțianul e născut sub semnul șobolanului sau a boului; Jamie este împușcat și are loc scena delirului.

   Evenimentele petrecute la finalul primului volum al celei de-a treia părți – Cercul de piatră, îi determină pe Claire și Jamie să se îndrepte spre Lallybroch, zona natală a scoțianului, principalul motiv fiind acela că trebuie să-l aducă înapoi acasă pe Ian cel Tânăr, nepotul lui Jamie.

   Pe drum, Jamie pare tot timp abătut și puțin îngrijorat, iar Claire se întreabă dacă nu cumva el se gândește la ceea ce promitea să fie o revedere dificilă, la rămășițele carbonizate ale tipografiei și la bărbatul mort din subsolul bordelului. Sau poate că gândurile sale se îndreptau la șocul pe care Jenny, sora lui, îl va avea când o va revedea pe Claire după douăzeci de ani de absență sau poate că se teme de ceea ce va spune Jenny cu privire la faptul că s-a asociat cu contrabandiștii de whisky. Însă adevărul este altul!

   După reîntâlnirea șocantă cu rudele lui Jamie, cuplul se retrage într-una din camere cu gândul să recupereze anii pierduți, dar în timp ce fac dragoste, sunt întrerupți de o femeie care începe să urle:
” – E adevărat! E vrăjitoarea englezoaică! Jamie Fraser, cum de mi-ai putut face asta?”

   Va mai amintiți de personajul Laoghaire Mackenzie, din “Călătoarea ”,  tânăra de 16 ani care manifestase o pasiune violentă față de Jamie? Acum se apropie de patruzeci de ani și este schimbată mult fizic, dar a rămas aceeași ticăloasă egoistă. Ea este femeia care și-l revendică acum pe Jamie.

“ – E al meu! a șuierat ea, apoi a bătut cu piciorul în pământ. Pleacă în iadul din care ai venit și lasă-mi-l mie! Pleacă, am spus.

   Era oare posibil ca Jamie să fie cu ticăloasa care cândva a vrut să o omoare? De ce Jamie nu i-a spus de Laoghaire? Claire este pur și simplu șocată și nu se poate opri din plâns.

– Ar fi trebuit să-mi spui imediat ce am sosit! De ce dracu’ nu mi-ai spus?

   Strânsoarea din jurul brațelor mele a slăbit, iar eu am reușit să mi le eliberez. Cu ochii scăpărând de furie, a făcut un pas spre mine. Nu m-am temut; mi-am tras un braț înapoi și l-am lovit în piept.

 – De ce? am strigat, izbindu-l iar și iar, loviturile sunând înfundat pe pieptul lui. De ce, de ce, de ce?

 – Pentru ca mi-a fost teamă!

   M-a prins de încheieturi și m-a împins în spate, astfel că am căzut de-a curmezișul patului. Cu pumnii încleștați și respirând sacadat, a rămas deasupra mea.

 – Sunt un laș, lua-te-ar naiba! Nu ți-am putut spune de teamă că mă vei părăsi și, chiar dacă m-am dovedit lipsit de bărbăție, am crezut că nu voi putea îndura asta! 

 

“- Și nu sunt, oare, bărbat? Să te doresc atât de mult încât nimic altceva să nu mai conteze? Să te văd și să știu că îmi voi sacrifica onoarea sau familia sau chiar viața ca să fiu alături de tine, cu toate că tu m-ai părăsit  ?”

     S-au aruncat vorbe grele, s-au adus învinuiri reciproce și au fost la un pas să se ia la bătaia sau la ceva și mai dur (aici are loc o scenă care m-a șocat foarte mult, dar va las pe voi să aflați despre ce este vorba). Niciodată nu m-aș fi gândit că Jamie i-ar reproșa lui Claire că a plecat, știind că el a încurajat-o. Însă, în acele momente, niciunul nu mai judeca limpede. Stârniți de furia de a fi stat atâția ani departe unul de altul, făceau tot ce puteau ca să se ucidă reciproc – ea, pentru că o trimisese de-acolo și pentru prezența lui Laoghaire, iar el, pentru că ea plecase și pentru existența lui Frank.

“- Ști ce înseamnă să trăiești douăzeci de ani fără inimă? Să trăiești ca un bărbat pe jumătate și să te obișnuiești cu viața care ți-a mai rămas, umplând golurile cu ceea ce găsești la îndemână?

– Cum să nu știu? am spus eu și m-am zbătut să mă eliberez, fără șanse de reușită. Da, ticălos nenorocit, știu asta! Dar ce-ți închipui, că m-am întors la Frank și am trăit fericiți?

 L-am lovit cu piciorul cât de tare am putut. El s-a crispat, dar nu mi-a dat drumul.

 – Câteodată am sperat că așa se va întâmpla, a spus el printre dinții încleștați. Iar uneori vedeam asta – tu și el, zi și noapte, culcându-se cu tine, posedându-te și strângând în brațe copilul meu! Și, Dumnezeule, te-aș fi ucis pentru asta!” 

    Dezamăgită, șocată și distrusă sufletește, Claire pleacă de la Lallybroch, fără știrea lui Jamie, îndreptându-se spre Craigh na Dun, cu gândul să revină la fiica ei, Brianna, în secolul XX.

“Doar cu Jamie dădusem tot ce aveam, riscasem totul. Lepădasem orice precauție, judecată și înțelepciune, laolaltă cu tihna și constrângerile unei cariere construite cu greu. Mă dădusem doar pe mine, cu el nu fusesem decât eu însămi, îi dădusem sufletul și trupul, îi îngăduisem să mă vadă goală, avusesem încredere să mă vadă întreagă și să-mi aprecieze slăbiciunile – pentru că asta se întâmplase cândva.

   Mă temusem că el nu mai putea să facă acest lucru. Ori nu va vrea. Iar apoi cunoscusem acele câteva zile de bucurie perfectă, socotind că ceea ce fusese adevărat cândva era adevărat din nou; eram liberă să îl iubesc, cu tot ce aveam și eram, și să fiu iubită cu o sinceritate care să o egaleze pe a mea.

   Lacrimile mi-au alunecat umede și fierbinți între degete. Jeleam după Jamie și după cea care fusesem alături de el.

   Știi, mi-a șoptit o voce, ce înseamnă să spui din nou te iubesc și să o faci cu sinceritate? 

 Știam. Și, ținându-mi capul între mâini sub pini, mi-am dat seama că nu voi mai putea face asta niciodată.” 

    Claire va fi ajunsă din urmă de Ian cel Tânăr care îi mărturisește că Jamie a fost împușcat de Laoghaire, a făcut febră și este la un pas să moară. Speriată de cele întâmplate, Claire revine la familia Murray și constată că rana lui Jamie s-a infectat grav, însă reușește să-l salveze cu antibioticele pe care le adusese cu ea din secolul XX.

   Jamie negociază cu familia lui Laoghaire și acordă o compensație în valoare de 1400 de lire, ei și celor două fiice ale sale, iar pentru a obține acești bani, el trebuie să  plece spre locul unde dosise o comoară. Dar mai întâi îi povestește lui Claire cum a descoperit-o (iar eu sunt nevoită să vă prezint câteva evenimente din Cercul de piatră vol. 1, ca să fac legătura cu ceea ce se petrece în Cercul de piatră vol.2).

   După înfrângerea de la Stirling, nu cu mult înainte de cea de la Culloden, se răspândise zvonul despre aurul trimis din Franța din partea lui Ludovic pentru Charles Stuart și iacobiții săi, aur care nu ar mai fi ajuns la destinație, ci ar fi fost ascuns și numai un singur om mai cunoștea locul – Duncan Kerr.

   Pe vremea când  încă era închis la Ardmuir, Jamie a avut șansa să-l întâlnească pe bătrân, chiar înainte că acesta să moară. Deși avea fierbințeli, Duncan nu-și pierduse mințile, l-a recunoscut pe Jamie și i s-a destăinuit. Potrivit instrucțiunilor primite de la el, comoara se afla la capătul pământurilor Mackenzie, pe a treia insulă, cea mai îndepărtată de țărm. Cum locul nu era departe de închisoare, Jamie a evadat de acolo și s-a dus direct la locul indicat de bătrân, dar cum comoara era ascunsă pe o insulă aflată la o distanță de aproape un kilometru și jumătate de țărm, a fost nevoit să înoate până acolo. El se așteptase să găsească lingouri de aur, dar a găsit doar o lădiță, plină cu monede romane de aur și argint, și o pungă în care erau o grămadă de  pietre prețioase. În mod clar nu era aurul trimis de Ludovic!

   Nu avea habar cui îi aparținea comoara sau cine o pusese acolo și nici ce trebuia să facă cu ea. În schimb, și-a dat seama că nu putea să o ia cu el, mai ales că era vânat cu îndârjire de englezi și nici nu avea cum să cheltuie acei bani. Așa că a preferat să se lase prins din nou de englezi și dus la închisoare.

   Ezitând să se folosească de acea comoară pentru sine și considerând că trebuia să mai știe cineva de ea în caz că el ar fi murit în închisoare, le trimisese scrisoare atent codificată lui Ian și lui Jenny (cumnatul și sora lui), la Lallybroch, dezvăluindu-le locul ascunzătorii și felul în care presupunea el că ar trebui folosită.

   Pe parcursul mai multor ani, Ian și fiii lui, s-au dus pe insulă, luau câteva monede și bijuterii, apoi călătoreau până în Franța unde vărul lor, expatriatul Jared Fraser, renumitul negustor de vinuri, îi ajutase să schimbe în mod discret monedele și pietrele prețioase în bani și își asumase răspunderea de a-i distribui acelor iacobiți care aveau mare nevoie de ei.

   De această dată, în prezent, Jamie trebuie să facă iarăși rost de bani, și cum el încă se resimte după ce fusese împușcat, apelează la ajutorul nepotului său, Ian cel Tânăr. Acesta trebuie să parcurgă înot acea distanță de un kilometru și jumătate, iar Jamie și Claire vor sta cu ochii pe el.

   În timp ce priveau uimiți spre o barcă trasă la mal, din centrul insuliței apare un bărbat care avea ceva sub un braț, de mărimea și de forma lădiței descrise de Jamie. Nu au avut timp să se gândească ce era acel obiect pentru că pe o pantă a insulei apare un al doilea bărbat care căra, aruncat neglijent peste umăr, trupul pe jumătate gol al lui Ian cel Tânăr. Cei doi s-au urcat repede în barcă și s-au îndreptat spre o corabie. Cine sunt ei? De ce l-au răpit pe băiat? Încotro se îndreptau?

  În cea mai mare grabă, Jamie și Claire se vor îndreaptă spre Le Havre, unde vor fi așteptați de Jared Fraser. Din evidențele pe care le obținuse acesta de la căpitanul portului Le Havre, descoperă numele corabiei și încotro se îndreptă – Barbados. Însă, toate corăbiile care mergeau spre Indii plecaseră deja de o lună, așa că nu au primit decât un velier.

   Din păcate, se anunță a fi o călătorie foarte periculoasă pentru că este deja luna decembrie și în curând vor apărea furtunile de iarnă, iar Jamie are rău de mare și nu se știe dacă va suporta să stea pe navă timp de două-trei luni.

   În afară de cei doi și echipajul velierului Artemis, vor mai merge cu ei Fergus ( tânărul de origine franceză, pe care l-au scos în urmă cu douăzeci de ani dintr-un lupanar parizian) și mai tânăra și proaspăta lui soție, Marsali, nimeni alta decât fiica lui Laoghaire, șase contrabandiști aduși de Fergus și un chinez ( un personaj care dă un plus de savoare acestui roman).

   Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu îndrăgitele personaje, cum a decurs  călătoria spre Jamaica și cine încercă să-l omoare pe Jamie. Un lucru vă mai destăinui: ceea ce v-am prezentat sunt numai câteva informații despre ce se întâmplă în primele 150 de pagini, așa că aveți multe de descoperit. Lectură plăcută!

Nota 10 +

Cartea Cercul de piatră (vol.2) de Diana Gabaldon a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Foto: Pinterest

 

Fantastic Beasts and Where to Find Them, de J.K. Rowling (sau Newt Scamander, cum preferați)-recenzie

 

Titlul original: Fantastic Beasts and Where to Find Them

Editura: Bloomsbury

Anul aparitiei: 2017

Limba: engleză

Număr pagini: 99

Gen: bestiar fantastic

Cotație Goodreads: 3,95

 

   „Fantastic Beasts and Where to Find Them” este una din carțile scrise de J.K.. Rowling pentru fundațiile Comic Relief și Lumos, alături de „Quidditch through the ages” și „The Tales of Beedle the Bard” (tradus la noi „Poveștile Bardului Beedle”). Banii obținuți din vânzarea acestor trei cărți sunt folosiți pentru sprijinirea copiilor defavorizați din toată lumea.

   Dar care-i treaba cu aceste cărți? Fac parte din universul Harry Potter, fără a face parte din serie, cu acțiunea și personajele pe care le știm.

   Cum mai există un „Fantastic Beasts and Where to Find Them”, apărut și la noi, tradus „Animale fantastice și unde le poți găsi”, mulți s-au întrebat dacă este vorba de una și aceeași carte. Ei bine, nu! Bestiarul „Fantastic Beasts and Where to Find Them” nu este același lucru cu scenariul „Animale fantastice și unde le poți găsi”. Amândouă fac parte din universul Harry Potter, amândouă sunt scrise de J.K. Rowling și îl implică pe Newt Scamander, dar nu sunt unul și același lucru!

   Primul apărut a fost bestiarul, colecția de animale fantastice. Pe baza sa, a apărut celebrul film „Fantastic Beasts and Where to Find Them” („Animale fantastice și unde le poți găsi”), creându-se o poveste, cu acțiune, fir narativ, personaje și toate cele. Mai târziu, în librării a apărut scenariul filmului, sub formă de carte, însă este vorba doar de scenariu, nu de bestiar. Se presupune că Newt Scamander a scris bestiarul, la care lucra în timpul celor petrecute în film. Desigur, varianta pentru Încuiați/Mageamii este că J.K. Rowling l-a scris, bestiarul fiind o operă de ficțiune, așa că șșșștttt! Încălcăm Secretul și vine MACUSA după noi!

   De curând, bestiarul a fost reeditat, fiind adăugate 6 animale fantastice. Noua ediție vine la pachet cu o copertă superbă și cu ilustrații. Așa putem înțelege mai bine descrierile acelor animale. Ce are în minus noua ediție față de cea veche? Notițele făcute pe margine (sau care se presupune că au fost făcute, în varianta pentru Încuiați/Mageamii) de către personajele din serie. Mi-a plăcut foarte mult partea aceea și îmi pare rău că în noua ediție a dispărut. În afară de caracterul comic al comentariilor, acestea dau un plus de autenticitate și sentimentul de apropiere de personajele seriei, acum absente.

   În ambele ediții, întâlnim descrierile animalelor fantastice în ordine alfabetică, precum și clasificarea oficială a acestora din punctul de vedere al Ministerului Magiei (M.O.M. – Ministry of Magic Classification). În introducere, asistăm la mai multe clasificări realizate de-a lungul timpului, în funcție de diverse criterii.

   De asemenea, aflăm că destule animale fantastice au fost zărite în lumea Încuiaților/Mageamiilor, apărând în presa acestora sau în basmele pentru copii. Un incident care putea să se termine destul de neplăcut este relatat în carte: un dragon a scăpat de sub control și a nimerit pe o plajă plină de Încuiați/Mageamii, însă din fericire, o familie de vrăjitori a rezolvat situația, aplicând farmece de memorie în masă. Păstrarea secretului în privința animalelor fantastice este o problemă, mai ales când acestea sunt de talie foarte mare: hipogrifi, dragoni. Ce măsuri de protecție sunt adoptate pentru a le ascunde puteți afla citind cartea.

  Mi-am amintit cu drag de seria Harry Potter, reîntâlnind animale magice precum baziliscul (vasilisc, mai nou), Demiguise (tradus la noi cam neinspirat „Deghizuș”), din blana căruia se fac pelerinele de invizibilitate, unicorni, Niffleri, Sfinx, pasărea Phoenix și multe altele.

  Una dintre secțiunile mele preferate este cea dedicată dragonilor, în care sunt prezentate cele 10 rase principale. Mi-am amintit de Harry Potter și Pocalul de Foc, când cei patru campioni au avut de confruntat câte un exemplar: Chinese Fireball, Common Welsh Green, Hungarian Horntail (Țintatul Maghiar al lui Harry, mai țineți minte?), Swedish Short-Snout. Nostalgia după primul volum din serie și-a făcut simțită prezența odată cu Norwegian Ridgeback (îl mai știe cineva pe Norbert?). Totodată, sunt mândră să aflu că Romanian Longhorn este inclus în această lucrare și că țara noastră este renumită pentru cea mai importantă rezervație de dragoni din lume: „The native territory of the Longhorn has now become the world’s most important dragon reservation , where wizards of all nationalities study a variety of dragons at close range.”. Știu că Charlie Weasley avea treabă pe aici, poate dăm întâmplător peste el.

   Am început prin a vă spune că această nouă ediție conține 6 animale în plus față de cea precedentă. Care sunt acestea?

   Hidebehind (apare în legenda fondării școlii Ilvermony, din America), Hodag (evident, provine din America de Nord), Horned Serpent (Șarpele cu corn, după care a fost denumită una dintre casele școlii Ilvermony), Snallygaster (originar din America de Nord), Thunderbird (dă denumirea uneia din casele de la Ilvermony), Wampus Cat (ca și suratele sale, a contribuit la denumirea uneia dintre casele de la Ilvermony; este o pisică foarte mare, capabilă de hipnoză și Legilimanție; cineva a pretins odată că a reușit să le dreseze și să le folosească pentru a-i păzi casa, însă s-a descoperit că, de fapt, folosise vrăji de mărire asupra unor Kneazles).

   Cred că v-ați dat seama, preferatele mele din carte sunt Wampus Cat și Kneazles. Ce sunt Kneazles? Pisici magice, mici ca dimensiune, dar cu urechi și cozi supradimensionate. Sunt foarte inteligente și detectează oamenii cu intenții necurate. Îl mai știți pe Șmecherilă (Crookshaks), pisoiul roșcat al lui Hermione? Ei bine, este corcit cu un Kneazle. De fapt, se pare că și lui Newt Scamander îi plac, doar are trei: Hoppy, Milly și Mauler. Acum vreau și eu un Kneazle!

   Probabil ați observat că cele 6 animale adăugate sunt legate de America de Nord și de Ilvermony, școala de magie de acolo. Intrați pe Pottermore și veți afla de ce.

Lectură plăcută!

Despre autoare:

   Ar fi foarte multe de spus despre J.K. Rowling, dar din lipsă de spațiu și timp, mă voi rezuma la câteva aspecte: pe numele ei Joanne Rowling, este una dintre cele mai cunoscute scriitoare britanice ale tuturor timpurilor. Seria Harry Potter a făcut-o celebră, după ce manuscrisul fusese respins inițial de 12 edituri. A contribuit la realizarea scenariului piesei de teatru „Harry Potter și Copilul Blestemat”, a scris scenariul filmului „Animale fantastice și unde le poți găsi”, a înființat o fundație de binefacere, a scris alte cărți ce fac parte din universul Harry Potter.

   O puteți citi în continuare pe www.pottermore.com , un site dedicat fanilor celebrei serii.

   Tot sub numele de J.K. Rowling, a publicat romanul „Moarte subită” și sub pseudonimul Robert Galbraith, alte câteva cărți polițiste.

Cartea Fantastic Beasts and Where to Find Them de J.K. Rowling a fost oferită pentru recenzie de Books Express. Poate fi comandată de pe site-ul Books Express.

COROANA DE SĂBII (VOL.7 DIN SERIA ROATA TIMPULUI), de Robert Jordan-prezentare

Editura Rao

Număr pagini: 960

   Roata Timpului se învârteşte, Vârstele vin şi se duc, lăsând în urmă amintiri care devin legende. Legenda trece încet în mit, dar până şi mitul e uitat când revine Vârsta care l-a creat. În a Treia Vârstă, o Vârstă a Profeţiei, Lumea şi Timpul stau în balanţă. Ce a fost, ce va fi şi ce este pot cădea în Umbră. Elayne, Aviendha şi Mat sunt pe cale să finalizeze un proiect menit să pună capăt încălzirii climatice şi să restabilească ordinea firească a vremii. Egwene începe să implice mai multe personaje care să o ajute – Oamenii Mării, Windfinder, Femeile Înţelepte –, dar şi altele la fel de surprinzătoare.

Sursa: Editura Rao

O lume fără tine, de Beth Revis-recenzie

Titlu original: A World Without You

Editura: Youngart, 2016 ( Grupul Editorial Art)

Traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu

Pagini: 358

     Despre autoare

   „Beth Revis este o cunoscută scriitoare americană de romane Young Adult, traduse în zeci de limbi. Beth s-a născut în North Carolina și a studiat la NC State University. Înainte de a-și dedica tot timpul scrisului, a fost o vreme profesoara, activitate care, spre surprinderea ei, i-a plăcut la nebunie și la care i-a fost greu să renunțe. În prezent locuiește în North Carolina, cu soțul ei și câinele lor pe nume Sirius, botezat astfel după personajul Sirius Black din Harry Potter.

   Beth Revis spune despre O lume fără tine că e o carte cu adevărat specială pentru ea, cu referințe semi-autobiografice, în care a ascuns o mulțime de aluzii și indicii referitoare la filmele sau cărțile ei preferate, de la Doctor Who la Harry Potter.”

   În ultimul timp genul Young Adult a invadat piața de carte. Dacă tot e la modă având un mare succes cărțile/ filmele fantasy, un gen care până acum nu m-a atras în mod special, am început ,,O lume fără tine” cu o oarecare curiozitate.

   La prima impresie romanul este povestea unor adolescenți și viața lor. Parcurgând paginile am găsit asemănări cu Harry Potter.

   Acțiunea se petrece pe o insulă unde este situată Academia Berkshire în mare parte. De cele mai multe ori personajul principal pe care o să-l prezint mai târziu se întoarce în trecut tot pe insulă, chiar înaintea existenței școlii.

Personajele principale sunt cinci copii cu puteri neobișnuite

   Bo – este un adolescent care poate călători în timp, de cele mai multe ori în trecut, viitorul fiind un tărâm necunoscut. Cel puțin până va învăța să-și controleze puterea. Familia lui este destul prezentă în roman, mai ales sora lui Bo, Phoebe. El este personajul în jurul căruia se construiește toată acțiunea.

   Sofia – este eleva care poate devenii invizibilă. Tatăl alcoolic, iar mama sa a murit într-un accident împreună cu cele două surori ale ei. E iubita lui Bo, iar povestea o are ca subiect principal în acțiunile lui Bo.

  Ryan – stăpânește controlul minții și telechinezia. Este personajul rece, răutăcios. Provine dintr-o familie dezbinată căruia nu-i pasă de el. Abuzat în copilărie. Pe parcursul romanului încearcă să-i fie aliat lui Bo, suspectat că se joacă cu mințile tuturor.

  Gwen  – emite scântei din tot corpul, se împrietenește cu Sofia. Rolul ei în acest roman nu este foarte prezent.

  Harold – vorbește cu spiritele. Provine dintr-o familie cu doi tați, o surioară mai mică din Haiti, un frate mai mare din Cambodgia.

   Dr. Franklin – este medicul tinerilor cu puteri supranaturale, familia lor de luni până vineri. Are puterea de a se vindeca.

Subiectul

   Bo se îndrăgostește de Sofia, într-o zi aceasta îl roagă să o ducă în trecut să cunoască istoria insulei, în vremea în care multe persoane erau ucise pentru vrăjitorie. Un timp în care tânăra rămâne captivă, dispare fără urmă. O lume fără tine, este lumea lui Bo care nu își poate imagina viața fără Sofia. Băiatul este hotărât să-și folosească abilitățile pentru a călători în timp, cu intenția de a o aduce pe iubita sa înapoi. Toată lumea este convinsă că tânăra a murit. Oficialii investighează școala și încearcă să descopere ce se ascunde în Academia Berkshire. Elevii sunt nevoiți să-ți ascundă puterile. Între timp apar confuzii, toată lumea se pare că neagă existența puterilor, singurul care aparent îi este aliat e Ryan, doar că puterea lui de a controla mințile este un motiv de a nu avea încredere în el.

  Bo călătorește în timp pentru a-și întâlni iubita. Totul devine confuz, găsește dosare în care puterile lor au diagnostic medical. Nu mai știe ce e realitate și ce e imaginație. Lucru care-l motivează din ce în ce mai mult să descopere adevărul.

„ Mă trezesc aruncat într-un loc pe care nu îl recunosc. Nu-i tabăra pentru copii bolnavi. Nu-i Berkshire. Nu-i  hornul din secolul al XVII-lea….Nici măcar o casă. Nu-i decât insula goală, mlăștinoasă, răsunând de zgomotul valurilor care se izbesc de țărm.”

   Aparent O lume fără tine este o poveste fantasy. Ceea ce ascunde de fapt în spatele poveștii este profunzimea suferinței; analiza familiei și urmările copilăriei; durerea mascată. Acest roman se joacă cu mintea personajelor într-un mod haotic, în același timp jucându-se cu mintea cititorului. Te hrănești cu speranță  la fiecare îndoială.

Oamenii mari mint. Mint că își iubesc copiii la fel de mult. Niciodată nu e adevărat. Își iubesc copiii diferit, iar diferențele sunt atât de mari, încât nici vorbă de egalitate.”

Dacă tot ce se întâmplă în jur e doar produsul minții lui „

   În cele peste 350 de pagini sunt foarte multe amănunte, detalii importante care fac lectura să fie clară într-un roman haotic. În momentul când te obișnuiești cu super-puterile personajelor totul este sub semnul întrebării neștiind dacă totul e în mintea personajului sau totul este o conspirație.

   Reușește adolescentul să afle adevărul? Puterile și tot ceea ce el știe despre el și cei din jur sunt halucinație sau realitate?

  Surprinzător cât de mult am îndrăgit lectura acestei cărți, având în vedere că nu eram fan fantasy, se pare că pe lângă Harry Potter sau Stăpânul inelelor mai pot fi cucerită de o lume a fanteziei.

Subiectul

   Cinci adolescenți cu puteri neobișnuite sunt elevi la o școală pentru copii cu nevoi speciale. Școala este pentru mai mulți elevi grupați în grupuri mici pentru a se lucra la controlul fiecărei puteri, a fiecărui copil mai cu atenție de doctorul psihiatru.

Cartea O lume fără tine, de Beth Revis a fost oferită pentru recenzie de Editura Art. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Art.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

         

 

 

 

by -
13

        Trei coroane întunecate, de Kendare Blake-Editura Corint-recenzie

 

Titlul original: Three Dark Crowns

Traducere: Roxana Olteanu

Editura: Corint

Colecţia Leda Edge

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 368

Gen: Fantasy

 

   În fiecare generație de pe insula Fennbirn se naște un set de triplete: trei regine, toate moștenitoare cu drepturi egale la coroană și fiecare posedând puteri magice mult râvnite.
Mirabella stăpânește cele patru elemente, e capabilă să stârnească vâlvătăi lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind din degete. Katharine este o otrăvitoare și poate înghiți cele mai ucigătoare veninuri fără să simtă aproape nimic. Arsinoe domină natura și despre ea se spune că ar avea harul de a face să înflorească cel mai roșu trandafir și să îmblânzească cel mai aprig dintre lei. Dar pentru a deveni Regina Încoronată nu e nevoie doar de originea regală. Fiecare soră trebuie să lupte pentru asta. Și nu e doar un joc în care cineva câștigă sau pierde…e o luptă pe viață și pe moarte. În noaptea în care surorile împlinesc șaisprezece ani, bătălia începe.
ULTIMA REGINĂ RĂMASĂ ÎN VIAȚĂ PRIMEȘTE COROANA.

     Tulburător! Incredibil! Autoarea Kendare Blake a reușit și de această dată să mă surprindă plăcut cu o poveste întunecată și foarte complicată, mult mai fascinantă decât ” Anna în veșmânt de sânge ”. Răsturnările de situație de la finalul cărții m-au lăsat mută de uimire. Pe parcursul lecturii, mi-am făcut o grămadă de scenarii, dar nu mă așteptam la asemenea surprize de proporții. Și cât de  amarnic m-am înșelat în privința unor personaje de care mă atașasem!

     Am avut o mulțime de sentimente contradictorii și nici după ce am parcurs întreaga poveste, nu am reușit să disting în mod cert cine sunt personajele pozitive sau negative. Nu mai aveam încredere în nimeni și devenisem suspicioasă la cel mai mic gest făcut de cineva. De fapt, toate personajele mi-au incitat interesul tocmai datorită naturii lor duale și a intrigilor urzite de ele. Doar o singură persoană m-a impresionat mult și a reușit să-și dovedească loialitatea – Jules Milone – cea mai puternică naturalistă de pe insulă și, totodată, prietena și confidenta lui Arsinoe.

     Nu doar că am fost tulburată de evenimentele petrecute la finalul cărții, dar m-am simțit într-un fel  trădată de acțiunile întreprinse de un anumit personaj masculin. Sunt furioasă pe el și nu îl pot înțelege. Iubește o fată și totuși se culcă cu alta. Îi mărturisește iubitei ce a făcut și promite că nu se va mai întâmpla, dar cu prima ocazie, o feștelește. E conștient că le rănește pe amândouă fetele, dar se așteaptă să fie iertat. Și, Doamne, cât de naive sunt ele…

  Ați citit deja descrierea cărții, deci știți ce haruri posedă fiecare fată. Însă, să nu vă imaginați că sunt trei tinere regine ce huzuresc, așteptând întrecerea. Antrenamentele dure și faptul că ele nu sunt libere cu adevărat, ne determină să le compătimim. Gândiți-vă că Katharine se antrenează zilnic cu otrăvuri, înghite sau i se injectează diverse otrăvuri ca să-și întărească harul. Iar Mirabella, oricât de mult își face datoria față de preotese, acestea vor să știe în permanență unde se află și ce face, iar pentru asta i-au legat clopoței de glezne, de teamă ca nu cumva să fugă.

     Dintre cele trei regine, o prefer pe Arsinoe. Katharine mi se pare o fire slabă și puțin cam naivă, în ciuda faptului că toxicii sunt cei mai duri și cele mai crude ființe. Mirabella nu mi-a demonstrat că e puternică, așa cum se spune (puterea ei se manifestă cu adevărat doar atunci când se înfurie). O admir pentru că nu vrea să-și ucidă surorile, dar doar atât. În schimb, pe Arsinoe nu o interesează cum arată, încalcă regulile, e loială prietenilor săi, le sare în ajutor, îi protejează și nu se teme să ia vina asupra ei atunci când cineva apropiat riscă să fie ucis. 

  Trebuie să recunosc că la început mi-a fost puțin greu să mă adaptez cu lumea fantasy creată de autoare. Ni se oferă foarte multe detalii despre tradițiile și regulile impuse de Zeiță, despre legende străvechi. Iar eu, ca să nu vă derutez prea mult, am să vă furnizez câteva noțiuni de bază.

   Premiza romanului este foarte interesantă. În fiecare generație de pe insula Fennbirn se naște un set de triplete: trei regine, toate moștenitoare cu drepturi egale la coroană și fiecare posedând puteri magice, însă numai una va deveni Regina Încoronată. Și pentru asta, cele trei surori trebuie să se înfrunte într-o  luptă pe viață și pe moarte.

   Legenda spune că niciodată până acum nu au mai domnit în succesiune trei regine, fie că aveau  sau nu același har. Regina Camille, mama tripletelor, își câștigase coroana, otrăvindu-și surorile  cu multă viclenie. Însă ea a părăsit insula împreună cu regele-consort imediat ce și-a revenit după ce a născut tripletele, fiind nevoită să se supună legilor, la fel cum au făcut toate reginele. Zeița trimisese noile regine, așa că domnia celei vechi se încheiase.

   La vârsta de șase ani, cele trei surori au fost despărțite, fiecare fiind luată de câte un clan (de naturaliști, elementali și toxici). Timp de șaisprezece ani ele au fost educate și pregătite pentru marea înfruntare, iar până la instalarea noii regine, Consiliul Negru va conduce insula. La câteva luni după aniversarea de șaisprezece ani a reginelor, va avea loc Ceremonia de Beltane, care marchează începutul Anului Ascensiunii. Va avea loc o vânătoare ritualică, urmată de un ospăț, apoi se vor face pregătirile pentru Debarcare, ce are loc în noaptea de după Vânătoare și, pentru Revelare, care e în noaptea următoare. Debarcarea e atunci când li se prezintă curtezanii, de unde regina își va alege regele-consort. Revelarea e atunci când reginele își demonstrează harul. Și după ce se încheie Ceremonia de Beltane, vine momentul curtării oficiale și, tot atunci, reginele se înfruntă până la moarte. Au la dispoziție un an întreg se se omoare, până la următorul Beltane.

    Katharine este cea mai mică dintre triplete, născută ultima și e micuță de statură. La vârsta de șase ani a fost adusă la conacul Greavesdrake deținut de toxici.Va fi educată și pregătită de către otrăvitoarea Natalia, capul familiei de toxici Arron, cel mai puternic membru al Consiliului Negru. Prin definiție, toxicii sunt cei mai severi și riguroși, așa că antrenamentele sunt dintre cele mai dure și crude. 

   În Consiliu îngrijorarea e tot mai mare, de când templul îi susține pe elementali, iar Natalia se teme că toxicii vor intra în Anul Ascensiunii cu o regină slabă. Lucru care se confirmă la aniversarea de șaisprezece ani a Katharinei, când  aceasta nu reușește să-și dovedească harul (că poate înghiți cele mai ucigătoare veninuri fără să simtă aproape nimic).

“ Când se uită în oglindă, își vede corpul ca pe niște piese separate. Oase. Piele. Sânge prea puțin. Nu e nevoie de cine știe ce efort ca s-o reduce la zero (…) De multe ori se întreabă dacă surorile sale sunt la fel de slabe. Și dacă pe sub piele sunt la fel ca ea. Niciuna nu e toxică, una e naturalistă și alta elementală.” 

“ Cu ochii injectați și plini de lacrimi, Katharine le vede strâmbăturile. Rușinea ei este reflectată în fiecare expresie.” 

   Dar să ne îndreptăm atenția și spre Orașul naturaliștilor – Wolf Spring, acolo unde Arsinoe, cea de-a doua soră, își aniversează și ea ziua de naștere.  Ea ar trebui să poată înflori toate tufișurile și să înverzească șesul cu totul. Dar ea încă nu și-a căpătat adevăratul har. Din cauza acestei slăbiciuni, nu se așteaptă nimeni ca ea să supraviețuiască Anului Ascensiunii și este luată în bătaie de joc de oamenii săi.

“Numai că de trei generații încoace au fost ucise regine naturaliste mai puternice decât Arsinoe. Clanul Arron e mult prea potent. Otrava lor reușește întotdeauna. Și chiar dacă nu reușește, lupta lor o să fie cu Mirabella.”

 

   Însă în acea zi se dă anunțul că exilul bunului ei prieten, Joseph Sandrin, s-a încheiat și va reveni pe insulă. Acesta fusese exilat pentru că în urmă cu cinci ani, împreună cu  iubita lui, Jules Milone (cel mai puternic elemental de pe insulă), au încercat s-o ajute pe Arsinoe să fugă de pe insulă. Dar și Jules a avut de suferit din cauza acelei evadări eșuate, pentru că sentința pe care a primit-o aceasta a fost să rămână doică și moașă celibatară pentru regine, să trăiască singură ca servitoare a coroanei, iar singurii tovarăși să fie regina și regele-consort. Cât despre Arsinoe, aceasta se simte  vinovată  că din cauza ei cei doi iubiți au fost despărțiți.

   Între timp, în Orașul elementalilor – Rolanth, își aniversează ziua de naștere și cea de-a treia soră. Înalta, puternica, frumoasa, sălbatica și curajoasa Mirabella, cea despre care se spune că are cele mai multe șanse să câștige înfruntarea și că va fi următoarea regină din Fernnbirn. Forța harului pe care îl are fata a făcut să renască în oameni credința.

   Însă la vânătoare din ziua aniversării sale, are parte o o mare surpriză neplăcută. Ea și preotesele nu vor vâna un animal, ci va asista la sacrificarea unei novice.

“– Dacă nu o faci tu, regina mea, atunci o vom face noi. Dar dacă o facem noi, moartea va fi mai lentă.” 

   Cele întâmplate  la acel ritual al sacrificiului, dar și gândul că va fi silită să-și ucidă surorile, o determină pe Mirabella să fugă de la templu, iar decizia ei va avea  urmări grave pentru toată lumea. Mulți oameni vor avea de suferit, preotesele vor încerca să-și pună în aplicare planul diabolic. Se vor folosi de o legendă străveche, o poveste despre Anul Sacrificial – se referă la o generație de regine în care una singură e puternică, iar celelalte sunt slabe. Și în acel An Sacrificial, cele două regine slabe sunt ucise de mulțime după ceremonia de Relevare, iar cea rămasă în viață, va deveni o Regină cu Mâini Albe (se referă la faptul că ea va urca pe tron fără să verse vreo picătură din sângele surorilor, pentru că alții le vor omorî).

   Dar și Natalia are în minte un plan, iar aici, un rol important îl va avea Pietyr, nepotul ei preferat. Harul Katharinei se încăpățânează să rămână slab, însă Pietyr îi propune să o ajute să și-l dezvolte și, totodată, îi arată cum să flirteze cu viitorii curtezani. Însă vor ajunge să aibă o relație secrete.

“ Și ce-i cu asta? Harurile contează tot mai puțin. Acum coroanele nu se mai câștigă, se construiesc prin politici și alianțe. Și nicio familie de pe insulă nu poate naviga pe aceste ape mai bine ca familia Arron.”

   Va reuși Natalia să-și ducă planul până la capăt? Va fi sau nu dejucat planul Marii Preotese ? Cum va decurge întâlnirea dintre cele trei surori? Cine va învinge? Oare e bine că Arsinoe este învățată să se folosească de Magia joasă (magia pentru cei lipsiți de har), mai ales că se știe că e foarte periculoasă? Care este rolul lui Pietyr? Ce se întâmplă cu Jules și Joseph?

“Se uită din nou la Mirabella, frumoasă și regală fără niciun efort, și la Katharine, care e drăguță și pare periculoasă ca o bucată de sticlă neagră. Față de ele, ea nu e nimic.O trădătoare  și o lașă. Lipsită de har, nenaturală și desfigurată. Față de ele, ea nici nu e regină.” 

“ – Vreau răzbunare, șoptește ea, și degetele ei trasează pe brațul Nataliei urme însângerate. Și după aceea îmi vreau coroana.”

“ – Vor plăti toți pentru asta, spune ea, cu capul înfundat în umărul lui. Vor vărsa sânge și vor urla și vor primi ce merită.” 

   Sunt nevoită să mă opresc aici și sper din tot sufletul că ceea ce v-am povestit până acum v-a stârnit interesul. Povestea are multe răsturnări de situație și veți avea parte de multe suprize!

 

Cartea Trei coroane întunecate, de Kendare Blake a fost oferită pentru recenzie de către Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

King’s Cage (Red Queen- nr. 3),Victoria Aveyard-prezentare

Limba engleză

   Mare Barrow este prizonieră, slăbită și chinuită de amintiri dureroase. Trăiește la mila unui băiat pe care l-a iubit, un trup și un suflet formate din minciuni și trădări.
Numele lui este Maven Calore, iar scopul său este să dețină controlul absolut asupra țării pe care o conduce și asupra prizonierei sale.
Între timp, pregătirile de război sunt în plină desfășurare, iar Garda Roșie nu mai poate sta pentru mult timp în umbră.
Prințul exilat, Cal, singurul pretendent la inima eroinei Mare nu se va opri până nu o va salva din mâinile unui dictator obsedat de putere.

Cartea poate fi comandată de pe Books Express

Lover Revealed-J.R.Ward (Black Dagger Brotherhood #4) vol.4 Frăția Pumnalului Negru-prezentare

Povestea singurului om acceptat în mijlocul vampirilor din Frăția Pumnalului Negru

   Butch O’Neal este, prin natura sa, un luptător. Un ex-polițist criminalist cu o viață grea, singurul om căruia i-a fost permis vreodată accesul în interiorul Frăției Pumnalului Negru. El vrea să pătrundă mai adânc în lumea vampirilor – să intre în terenul războiului cu inferiorii. Nu are nimic de pierdut. Inima lui aparține unei femele vampir, o frumusețe aristocratică superioară lui. Dacă nu o poate avea pe Marissa, atunci, măcar poate lupta cot la cot cu Frații…

   Soarta îl blestemă cu ceea ce își dorește mai mult. Când Butch se sacrifică pentru a salva un civil vampir de asasini, cade pradă celei mai întunecate forțe din război. Lăsat să moară, este descoperit printr-un miracol, iar Frăția o cheamă pe Marissa să-l aducă înapoi. Dar poate nici chiar iubirea ei nu va fi suficientă să-l salveze…

Încleştarea regilor (Saga Cântec de gheaţă şi foc, partea a II-a, ed. 2017),de GEORGE R.R. MARTIN-prezentare

Titlu original: A Clash of Kings

Colectia: Nautilus

Westeros este tărâmul uitat al luptei şi al răzbunării, al vrăjitoriei şi al războiului. Povestea din Urzeala tronurilor continuă în volumul al doilea cu haosul din lumea politică în care fecioarele se aliază cu nebunii, fraţii complotează unul împotriva celuilalt, iar morţii se ridică pentru a întunecă pământul.

   Într-un climat al incestului şi al fratricidului, al alchimiei şi al crimei, preţul gloriei va fi măsurat în sânge şi le va fi plătit celor mai cruzi învingători.

   „Un război pentru succesiunea la tron întoarce fraţii unii împotriva altora, într-o luptă armată şi politică fără precedent. Şapte familii nobiliare sunt prinse în înfruntare, iar viaţa şi avuţia lor depind de eternul joc al şantajului, al intrigilor, al răpirilor şi al magiei. Universul creat de Martin este de o bogăţie fără precedent, plin de personaje devorate de setea de putere, împinse dincolo de limitele onoarei şi ale trădării.“-Library Journal

   Încleştarea regilor este cea de-a doua carte din saga fantasy Cântec de gheaţă şi foc. Povestea continuă cu aceleaşi dinastii rivale, iubiri, trădări, sfetnici răuvoitori, regi incapabili, un gigantic zid de apărare împotriva unor forţe neştiute, bastarzi şi dragoni de mult dispăruţi. Totul se petrece într-un climat al fratricidului şi al incestului, al alchimiei şi al crimei.

   De la fortăreaţa Piatra Dragonului până la tărâmurile ameninţătoare din Winterfell, haosul a pus stăpânire pe toată suflarea. Răceală dura a iernii se apropia că o bestie înfuriată. Cei doi conducători care asiguraseră liniştea tărâmului, Lordul Eddard Stark şi Regele Robert Baratheon, au căzut pradă intrigilor şi trădării. Iar pretendenţii la tronul Celor Şapte Regate s-au hotărât să îşi impună voinţa prin foc şi distrugere.

   Saga Cântec de gheaţă şi foc este ecranizată de HBO într-un serial de succes, devenit un adevărat fenomen mondial.

   „Magie neagră, intrigă politică şi multă vărsare de sânge – o saga titanică: G.R.R. Martin. Un festin al literaturii fantasy care va satisface orice apetit.“-Publisher’s Weekly

Sursa: Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Femei periculoase, vol. 2, de GARDNER DOZOIS, GEORGE R.R. MARTIN-prezentare

Titlul original: Dangerous Women

Colecţia: Nautilus

   America devastată. Un viitor incert. O întrebare: Într-o lume dominată de instinctul sălbatic de supravieţuire, mai există loc pentru frumuseţe? Şi, dacă ai găsi-o, ai ucide pentru ea?

   „Dansul dragonilor“, lupta crâncenă pentru Tronul de Fier din Westeros. Violenţă şi sete de sânge. George R.R. Martin a scris o „cronică a cauzelor, originilor, luptelor şi trădărilor din cel mai sângeros conflict din istorie“.

   Iată prima şi ultima povestire din Femei periculoase, volumul al II-lea. Între ele, cititorii vor descoperi câteva invitaţii în alte universuri irezistibile, în care se vor întâlni cu jocuri pe viaţă şi pe moarte, creaturi misterioase, fiinţe supraomeneşti şi spaţii înşelătoare. Antologia realizată de George R.R. Martin şi Gardner Dozois cucereşte fără greş până la ultim pagină.

CUPRINS:

Al doilea arăbesc, foarte încet de Nancy Kress

Oraşul lui Lazăr de Diana Rowland

Pronunţarea Osândei de S.M. Stirling

Fecioarele de Diana Gabaldon

Iadul nu cunoaşte furia de Sherrilyn Kenyon

Numele fiarei de Samuel Sykes

Ingrijitoarele de Pat Cadigan

Minciuni spuse de mama de Caroline Spector

Prinţesă şi Regina sau Negrii şi Verzii de George R.R. Martin

Sursa: Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

Vrăjitoarea adevărului, de Susan Dennard-recenzie

Editura: Nemira

Titlul original: Truthwitch

Traducerea: Andreea Florescu

An apariţie: 2016

Număr pagini: 494

 

   Lumea în care trăim este gri, albă ori neagră. A spune că aceea din cărţi este mai roz nu poate fi decât minciună pentru că se află la mila autorului păpuşar care se joacă cu personajele, le învârte de la stânga la dreapta, către centrul sălii de dans şi înapoi. Prin urmare volumele pe care le citim nu pot să fie întotdeauna monocrome, ele arătând ceea ce doreşte creatorul şi ţesând în mintea noastră o aşteptare… Aşteparea devine din ce în ce mai apăsătoare, persoanjul trece prin fel şi fel de întâmplări, pare că îl pierdem, dar revine. Nu ştii la ce să te aştepţi. Aceasta este reţeta succesului unei cărţi: imprevizibilul.

   Cartea scrisă de Susan Dennard, „Vrăjitoarea adevărului” a respectat ingredientele: imprevizibil, acţiune, umor, puţină dramă, dragoste şi furie. Autoarea s-a născut pe 25 februarie 1984 în Georgia, SUA. A studiat statistica, apoi a urmat studii de biologie marină la Great Lakes Institute of Environmental Research din Windsor, Ontario. Din anul 2009a început să scrie beletristică. A debutat în 2012 cu romanul „Something Strange and Deadly”, primul volum dintr-o trilogie. „Vrăjitoarea adevărului”, prima parte din seria „Tărâmul Vrăjitorilor”, a apărut în ianuarie 2016 şi a devenit bestseller New York Times. Următorul volum urmează să fie publicat în anul 2017.

   Titlul dă în vileag subiectul volumului. Este vorba de o vrăjitoare care ştie când anume cineva minte şi când spune adevărul: Safiya fon Hasstrel din oraşul Venaza. Pare un dar cu totul şi cu totul minunat: să cunoşti firea omului, dar în realitate este un chin. Safiya trebuie să îşi ascundă această putere, altminteri ar putea deveni păpuşa din mâinile copilului greşit. Lumea în care trăieşte Safiya se învârte în jurul puterii şi războiului. Singura care mai leagă regatele în pace este o alianţă gata gata a fi doborâtă. Tânăra este o domna din Cartorra care ar fi trebuit să trăiască o viaţă destul de monotonă: să râdă, să înveţe să devină o soţie ascultătoare, să facă parte din rangurile înalte ale societăţii. În fapt ceea ce am arătat este exact opusul vrăjitoarei noastre: ea a fost trimisă de unchiul său să înveţe de la conducătorii de bresle cum să se lupte, să vorbească mai multe limbi, să cunoască varii domenii de cultură. În plus, Safiya nu ştie ce înseamnă austerul: se distrează, joacă cărţi şi trişează folosindu-şi puterile, bea uneori în diferite hanuri şi…se lasă păcălită de dragoste. Aşa se face că s-a încrezut într-un tânăr de la jocurile de cărţi şi a organizat un jaf alături de prietena sa cea mai bună, Iseult. Din păcate prada nu a fost un simplu negustor, ci o persoană de rang înalt apărată de un Vrăjitor al Sângelui care…surpriză surpriză…ar fi trebuit să fie doar un mit, o poveste de speriat copiii înainte de a adormi. El va fi angajat să le prindă pe Iseul şi Safi: vii sau moarte.

 

   Cum anume le poate da de urmă? Prin mirosul emanat de sângele celor două; există o mică problemă: Iseult nu are miros. Ea este o Vrăjitoare a Firului care şi-a părăsit tribul, casa, pentru a găsi un loc mai bun, mai frumos: o casă. Îşi va găsi nu o locuinţă, ci o soră de Fir, pe Safiya. Ele îşi cunosc una alteia gândurile, se temperează şi ar fi gata să îşi dea şi viaţa dacă una ar fi în pericol. Vor fi despărţite pentru o scurtă perioadă de timp, cât Safiya este aruncată în gura lupilor de la curtea împăratului Henrick şi reintrodusă în societatea de care se adăpostise atâţia ani „putea să fie şi o afurisită de împărăteasă, dacă asta ar fi dus-o înapoi la Iseult şi departe de Vrăjitorul Sângelui”. Va participa la un bal cu prinţi şi prinţese care nu reprezintă decât baza pentru un nou război pentru că „trei imperii se născuseră din haosul provocat de Marele Război şi fiecare îşi dorea acelaşi lucru: mai mult.” Tensiunea se acumulează treptat, autoarea dovedind un real talent în manevrarea sentimentelor şi cadrelor din operă. Întrebarea era de ce anume Henrick o dorea pe Safi acolo?

            Dincolo de toată această incertitudine, lucrarea nu duce lipsă de umor  şi de dragoste: la bal Safiya îl reîntâlneşte pe prinţul Merik care o invită la un dans „eu văd că ţi-ai curăţat găinaţul de pe umăr…Te rog să mă scuzi, dar mă aşteaptă prinţul Leopold…Mă onorezi cu un dans?”,„fiecare tresărire a ei – o mişcare ca fluxul mării înfruntând un râu – ducea la o izbitură violentă când o trăgea înapoi înspre el…vântul se învolbura în jurul lor ca un uragan în creştere, el şi fata fiind în ochiul furtunii.”.

În timp ce Safi se află la palat, Iseult se întoarce la tribul său de nomatsi unde aproape că va fi ucisă. Se va reîntâlni cu Safi la jumătatea drumului: Safi fuge de o căsnicie şi de un Vrăjitor însetat de sânge, iar Iseult fuge de un sat întreg care o consideră o înstrăinată. Salvarea lor? Un vicleşug: Merik încheie un contract prin care se angajează că va duce o persoană într-un loc sigur, cât timp primeşte un acord comercial. Cine să fie persoana? Cred că aţi ghicit J Câte probleme poate să spună un simplu pasager? Ce se poate întâmpla în decurs de câteva zile şi…494 de pagini? Trebuie să citiţi ca să aflaţi…

 

   Opera este scrisă cu atenţia unui pictor. Nu ştiam de unde recunosc felul acesta de a scrie până a picat fisa: Sarah J. Maas. Există multe asemănări în felul în care autoarele îşi expun poveştile pe hârtie. „Vrăjitoarea adevărului” este redactată la persoana a III-a de un narator omniscient şi obiectiv. Cadrul spaţial este bine conturat, imaginile vizuale şi cromatice umplând fiece rând „domnele în fuste negre, cu volane şi cu corsetele cu guler înalt şi coloratură bogată a o mie de nuanţe de pământ. Pe domii cu vestoane negre şi pantaloni scurţi până la genunchi, bufanţi, de catifea, care le făceau picioarele să arate şi mai noduroase, şi mai caraghioase”, „dincolo de ea străluceau grădinile de la palatul dogelui, umplând încăperea cu sclipirea lor verde şi cu parfumul iasomiei căţărătoare”, „agale de coasta ţinutului său natal, simţea că el, Merik, şi toată Nubrevna se duc la fund. Erau înghiţiţi de valuri şi înecaţi încetul cu încetul, în timp ce priveau lumina soarelui dispărând, până când n-ar mai fi rămas nimic, în afară de mixinele lui Noden”. Personajele sunt complex caracterizate: unele sunt mai curajoase, altele mai temătoare „amândoi mai degrabă înclinaţi să acţioneze decât să stea pe gânduri, să râdă decât să stea încruntaţi…chiar şi fără puterea lui vrăjitorească, Mathew era un infractor de geniu – un pungaş de cel mai înalt nivel…fusese cel care o învăţase să-şi folosească mintea. Cuvintele.”, „Vrăjitoarele Firului nu crâcneau niciodată, ele doar urmau cursul rece al raţiunii lor, oriunde le-ar fi dus”.

   Oare a şti adevărul este un blestem sau o comoară? Un atu sau un beteşug? Oare poţi scăpa de tot ceea ce te ţine legat prea bine de sol? Ce are să se petreacă cu personajele acestea? Au să supravieţuiască? „Regina Liliecilor şi Regele Vulpilor…poate că nici nu suntem suita de tarot, ci doar doi Nebuni”…

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

Cartea Vrăjitoarea adevărului, de Susan Dennard a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Acest cântec neîmblânzit, de Victoria Schwab-prezentare

Editura Herg Benet

Colecţia Cărţile Arven

Prima carte din seria de două romane „Monștrii din Verity”

   Nimic nu poate asigura liniștea într-un oraș frânt de război, într-un oraș copleșit de monștri. În acest extraordinar roman fantasy urban al aclamatei autoare Victoria Schwab, o tânără adolescentă trebuie să aleagă între calea eroinei sau cea a nelegiuiților, între cea a prieteniei sau a adversarilor, totul cu riscul de a înclina balanța întregului viitor al propriei sale lumi. „Acest cântec neîmblânzit” a ajuns încă din prima săptămână de la lansare pe locul întâi The New York Times Bestsellers List, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Sony Entertainment.

   Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

   Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…

Srusa Herg Benet

Carte disponibilă pe site-ul Herg Benet

Lover Awakened (Black Dagger Brotherhood #3) vol 3 (Frăția Pumnalului Negru)

  Am aflat despre Wrath-vampirul pursânge, Rhage-bestia criminală, acum este rândul lui Zsadist, probabil cel mai fascinant dintre toţi. Fiecare are câte ceva, dar Zsadist este acel ceva periculos ce te atrage fără să vrei….. Sperăm ca acesta seriei să fie publicată!

   În negura nopții, în Caldwell, New York, are loc un război mortal, furibund, între vampiri și asasinii lor. Există și o bandă secretă, o frăție ca nicio alta – șase războinici vampiri, apărători ai rasei lor. Dintre aceștia, Zsadist este cel mai terifiant membru al Frăției Pumnalului Negru.
Fost sclav al sângelui, vampirul Zsadist poartă încă cicatricile unui trecut plin de suferință și umilire. Renumit pentru furia lui nestinsă și faptele sinistre, el este un sălbatic temut de oameni și de vampiri deopotrivă. Furia îi este tovarăș și teroarea este singura lui pasiune — asta până când eliberează un aristocrat frumos de malefica Societate Lessening.

   Bella este vrăjită instantaneu de puterea clocotitoare pe care Zsadist o posedă. Dar chiar dacă dorința lor de a aparține unul altuia începe să-i stăpânească, setea de răzbunare a lui Zsadist împotriva persecutorilor Bellei îl conduce la un pas de nebunie. Acum Bella trebuie să-și ajute iubitul să depășească rănile trecutului său chinuitor și de a-și făuri un viitor împreună.

Lover Eternal, J.R.Ward(Black Dagger Brotherhood #2)-Iubit Etern (vol. 2 din seria Frăţia Pumnalului Negru)

Veşnic Îndrăgostit
Primul volum al acestei serii a fost publicat de Editura Leda/ Nopţi de patimă.

   Dacă în primul volum citim povestea lui  Wrath, un vampir sexi şi tulburător, ultimul vampir pursange de pe pămănt, şi Beth, o femeie frumoasă, puternică şi pasională, care se dovedeşte a fi sufletul său pereche, în volumul doi aflăm povestea lui Rhage. Ce ar trebui reţinut: în primul volum facem cunoştinţă cu toţi cei şase, fiind prezentaţi cu defecte şi calităţi, dar şi cu ceea ce sălăşluieşte în interiorul lor. Din acest motiv seria devine şi mai fascinantă, asta pentru că veţi dori să-i descoperiţi pe fiecare şi să le aflaţi poveştile. Ar fi cea mai mare bucurie a noastră ca şi cititori, dacă această seria s-ar continua, ar fi publicată şi la noi.

Prezentare pentru volumul doi.

 

   În negura nopții, în Caldwell, New York, se află terenul mortal al unui război furibund între vampiri și asasinii lor. Există și o bandă secretă, o frăție ca nicio alta – șase războinici vampiri, apărători ai rasei lor. Posedat de o bestie criminală, Rhage este cel mai periculos din Frăția Pumnalului Negru. Rhage este vampirul cu cel mai feroce apetit din cadrul Frăției. El este cel mai bun luptător, cel mai impulsiv și cel mai vorace amant – pentru că în el arde un blestem nemilos aruncat de Fecioara Scrib (Scribe Virgin).

   Posedat de întuneric, Rhage se teme de momentul în care dragonul ce sălășluiește în el se va dezlănțui, devenind astfel un pericol pentru toți cei din jurul lui. Mary Luce, supraviețuitoarea multor vicistitudini, este aruncată fără știre în lumea vampirilor, sprijinită de protecția lui Rhage. Cu un blestem ce-i amenință viața la rândul ei, Mary nu caută iubirea. Ea și-a pierdut credința în miracole cu ani în urmă; dar când atracția animalică intensă a lui Rhage se transformă în ceva mult mai emoțional, el știe că el trebuie să și-o însușească pe Mary. Mary va fi doar pentru el. Și, în timp ce dușmanii lor se apropie, Mary se luptă cu disperare să câștige viața veșnică alături de cel pe care-l iubeşte…

 

      Nemuritoarea Starling (vol.1 Emblema eternității) de Angela Corbett-Editura Corint-recenzie

Titlul original: Eternal Starling

Traducere : Andra Elena Agafitei

Editura: Corint

Colecţia Leda Edge

Data apariţiei: 23 Februarie 2017

Nr. de pagini: 352

Gen: Romance,Young Adult, New Adult, Fantasy, Paranormal Romance

 

O dragoste atât de puternică, încât nici eternitatea nu îi poate despărţi

   Evie Starling a dus o viaţă relativ obişnuită, ieşind cu prietenele, vorbind despre băieţi şi conducându-şi Mustangul din 1966. Toate acestea se schimbă atunci când se mută în Gunnison, Colorado, pentru a începe colegiul, şi când cunoaşte doi bărbaţi misterioşi.

   De secole, Alex Night şi Emil Stone au dorit-o pe Evie, dar fiecare a avut propriile lui motive pentru a vrea să fie cu ea. Când amândoi susţin că sunt sufletul ei pereche şi îi povestesc despre un trecut incredibil, Evie află că este cu totul altă persoană decât credea. Curând, Evie se trezeşte în mijlocul unui război vechi de când lumea între Societatea Amaranthine, protectorii sufletului, şi Rezistenţa Daevos, distrugătorii sufletului.

   Cu un trecut pe care nu îl înţelege şi un viitor plin de pericole, Evie trebuie să decidă în cine să aibă încredere. Dar Alex şi Emil nu sunt singurii care o vor pe Evie, iar sufletul ei urmează să devină miza într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte.

      Mi-am dorit sa citesc această carte încă de când am auzit prima dată despre ea. Coperta și descrierea m-au făcut să reacționez precum copilașul care intră prima dată într-un magazin de jucării. Știți de ce? Pentru că mă fascinează genul acesta de poveste în care dragostea  trece bariera timpului (așa cum e și seria Fallen de Lauren Kate). Iar atunci când un exemplar a ajuns în mâinile mele, am început să o devorez într-o veselie. Presimțeam că mă va atrage în vraja ei, dar nu bănuiam că va fi o dragoste la prima citire.

    Din punctul meu de vedere,  “Nemuritoarea Starling” este cea mai bună carte din cadrul colecție Leda Edge și mă bucur tare mult că editura a avut ideea să-l publice.  Însă trebuie să vă mărturisesc că eu nu l-am perceput ca pe o poveste fantasy, ci ca pe un romance/ young adult, în care ni se prezintă o lume mistică creată de Zeițe și de sufletele lor pereche și abia în a doua jumătate a cărții, începe să se dezvolte subiectul reîncarnării și luptele dintre două societăți.

     Ce anume am apreciat la volumul de față? Aura de mister în care sunt învăluite personajele, ideea de suflete pereche și mitologia la care face referire autoarea, personalitatea protagonistei, povestea de dragoste și, nu în ultimul rând, discuțiile atât de spumoase dintre protagoniști.

    Un element interesant în carte este  triunghiul amoros care se formează între Evie Starling, Alex Night și Emil Stone. Nu sunt o fană a acestui gen de poveste de dragoste, dar de data asta, am înțeles perfect de ce Evie se simte atât de derutată  din cauza celor doi tineri care susțin că sunt sufletul ei pereche și vor să-i demonstreze cât de mult o iubesc. Mă întreb ce alegere o să facă până la urmă: Alex – băiatul bun și arogant, sigur pe el, care îi oferă cele mai frumoase momente romantic – sau Emil, băiatul cel rău și sarcastic, care îi spune direct ce simte?

     Atunci când a fost vorba de un triunghi amoros, întotdeauna am fost părtinitoare, mi-am ales ușor preferatul, dar acum sunt și eu derutată, nu mă pot decide cine e rău și cine e bun, cine se preface sau cine o manipulează pe Evie.  Ba mai mult, sunt suspicioasă în privința ambilor tineri.

     Alex este prea perfect – frumos, romantic, protector, atent la dorințele fetei, dar trece prea repede peste niște etape. Înțeleg că este  ceva frustrant pentru el, că o știe foarte bine, că o dorește de secole, că e sufletul lui pereche, dar oare Evie e pregătită ? O cam sperie pentru că știe foarte  multe lucruri despre trecutul ei, de parcă ar fi fost acolo. Se grăbește, dar în același timp, spune că nu e momentul potrivit pentru o apropiere intimă. E posomorât dacă ea nu-și exprimă prea curând sentimentele pentru el și  îmi dă impresia că e puțin cam posesiv. Chiar așa e în realitate sau vrea să-i arate doar ceea ce vrea Evie să vadă?

“ –  Cum ar fi putut să fie evidente sentimentele tale? am întrebat eu, ridicând vocea. Tu faci comentarii care sugerează că ești interesat de mine, dar acțiunile tale indică opusul! Nici măcar nu mă atingi. “

“ Mă simțeam umilită și furioasă. M-am ridicat pufnind; momentul era ruinat, iar eu eram supărată. Tip stupid, zâmbet cretin, și fără niciun sărut prostesc.” 

 

     Nici Emil nu pierde timpul. Se comportă altfel decât Alex, dar are același mod de-a  o cuceri pe Evie. Nici el nu vrea să grăbească lucrurile, dar și-o revendică ca iubită din prima clipă. Și m-a nedumerit reacția lui atunci când a zărit-o pentru prima dată – s-a îndreptat spre ea și a sărutat-o în fața tuturor celor din facultate. Am fost suspicioasă și în privința lui, chiar dacă am remarcat că el nu-i trezește niciun sentiment negativ, fiind atent, grijuliu și pare că vrea cu adevărat să o facă fericită. Dar Evie îl consideră candidatul ideal pentru o relație care să o ajute să-și revină dintr-o alta. Era perfect pentru planul ei de-al uita pe Alex. Și nu pot fi de acord cu ea. Înțeleg că a fost rănită și că treaba asta i se pare o idee bună, dar sunt mari șanse ca ea să fie rănită din nou.

Relația dintre mine și Emil era atât de diferită de relația cu Alex. Emil era misterios și fermecător. Când ne atingeam, mi se stârneau niște emoții diferite față de cele pe care le mai simțisem. Când mă sărutam cu Emil, parcă mă fulgera – și-mi plăcea asta.” 

     Așa cum am mai spus, mi-a plăcut faptul că s-a făcut referire la reîncarnare (văzută ca un mod de ați găsi sufletul-pereche), dragostea ce trece bariera timpului, conceptul de eternitate (care nu începe când mori, ci există încă dinainte ca o persoană să se nască), însă cel mai mult, m-a fascinat legenda care se spune că “ lumea a fost creată de Zeițe și de sufletele lor pereche. Zeițele erau atotputernice, iar împreună cu partenerii lor, au săvârșit un ritual care a creat două suflete – care se potriveau perfect, în toate privințele. Sufletelor ăstora li se spuneau complemente divine. Dar sufletele trebuiau să învețe și să crească, așa că, în loc să rămână împreună, au fost trimise în lumea oamenilor și s-au contopit cu trupurile copiilor care erau pe cale să se nască. Sufletele și-au petrecut viețile căutându-și cealaltă jumătate. Când trupurile lor de oameni mor, sufletele se reîncarnează ca să continue căutarea. Sentimentul de déjà-vu sau legătura instantanee pe care oamenii o simt câteodată atunci când întâlnesc pe cineva necunoscut înseamnă că sufletele lor se știu din altă viață … și că ar putea fi chiar sufletul-pereche al acelei persoane.”

    “Nemuritoarea Starling” este primul volum din trilogia Emblema eternității, povestea fiind spusă de protagonista cărții, Evangeline Starling (Evie). Tânăra a absolvit de curând colegiul, apoi s-a mutat în Gunnison, Colorado, cu trei luni înainte de începerea primului ei an de facultate la Western State College. Conduce un Mustang din ’66, dar și un ATV, îi plac drumețiile, are o înălțime de 1,75 m și nu-i este rușine cu rotunjimile sale, considerând că “diavolul a inventat cântarele și că doar doctorii și masochiștii au așa ceva”. E amuzantă, sarcastică, încăpățânată, inteligentă, independentă, directă. Dar nu prea are noroc la băieți – ultimul iubit a întrecut orice limită atunci când i-a spus că nu are timp “să se ocupe de sentimentele ei și că ar trebui să mediteze la emoțiile ei și să-și scrie observațiile într-un jurnal, apoi să-l caute când nu mai e atât de irascibilă”, apoi i-a dat lovitura de grație – înșelând-o cu o majoretă.

     Și dacă Luke nu ar fi înșelat-o, nu ar fi părăsit siguranța căminului părinților ei, din Montana, nu ar fi hotărât să meargă în drumeție în munții necunoscuți ai Canionului Negru și nu s-ar fi rătăcit în mijlocul munților Stâncoși. A pierdut drumul, dar pe urmă a dat peste un tânăr care a ajutat-o să coboare muntele – Alex Night (21 ani). Însă, din prima clipă a deranjat-o atitudinea lui, iar sarcasmul acestuia a subminat rapid atracția pe care a simțit-o când l-a văzut prima oară.

Era un adevărat sex simbol – trebuia doar să îl fac să-și țină gura.”

     Știa că era imposibil să aibă o șansă cu el, gândind că tipii ca Alex “ ieșeau cu super modele ridicol de înalte, de un metru optzeci, și cu o talie cât circumferința unui dvd.” Însă, din prima clipă de când îl zărește, a simțit că îl știe de undeva, iar atunci când s-au atins, a simțit cum semnul ei din naștere în formă de crin s-a încălzit.

De îndată ce ne-am atins, am simțit o căldură în spate, chiar în locul în care aveam semnul din naștere în formă de crin, dar eram prea ocupată să mă concentrez asupra lui Alex ca să mă gândesc la căldură. Legătura dintre mâinile noastre era intensă, ca și când aș fi atrasă spre el, și o parte din mine despre care nu știam că există și-a făcut brusc apariția.” 

   Au continuat să se vadă și în următoarele săptămâni, iar Alex i-a oferit niște surprize de proporții la prima lor întâlnire romantică: o trăsură a venit să o ia de acasă, au cinat la lumina lumânărilor, au dansat într-o sală de bal, în acordurile piesei Moon River (cântecul ei preferat).

“- Până la final, probabil că vei fi deja îndrăgostită de mine.

Am rămas cu gura căscată.

 – Ăsta e un țel impresionant, Alex.

Nu mai fusesem niciodată îndrăgostită de nimeni.

 – Vrei să punem un pariu? a întrebat el.

Am mijit ochii.           

 – Te-am cunoscut acum o săptămână, am răspuns. Nici măcar nu știu dacă o să-mi mai placi sâmbăta viitoare, deci nici nu se pune problema să mă îndrăgostesc de tine în șapte zile.

 – Ai dreptate, a fost el de acord și colțurile gurii i-au zvâcnit. Probabil că se va întâmpla mai devreme”.

   Apariția unui bărbat care avea pe braț un semn de culoare roșie, care semăna cu o pânză de păianjen, îl face pe Alex să se comporte ciudat. Un amestec de mânie și panică i-a traversat chipul, și în următorul moment îi cere lui Evie să plece, că nu trebuie să fie văzuți împreună. Vrea să se mute la ea acasă, ca să o protejeze, dar Evie nici nu se gândește că ar putea fi ținută prizonieră din cauza presupunerilor nebunește ale lui Alex.

     Însă tânărul care se presupune că o iubește mai mult decât orice pe lume, i-a zis că e în pericol, apoi o părăsește fără nicio explicație, spunând doar atât : “ Sunt oameni care nu vor să fim împreună (…) Pentru că sunt sufletul tău pereche, Evie.”

     După câteva săptămâni, Evie începe facultatea, iar în prima zi zărește un tânăr, pe Emil Stone, care îi pare foarte cunoscut, cu toate că nu l-a mai văzut niciodată. După ce s-au mai uitat unul la celălalt câteva secunde, tipul s-a ridicat de la masă, s-a apropiat de ea și a sărut-o. În acel moment îi are o viziune, iar semnul ei din naștere se încălzește ( la fel ca și cu Alex).

Mi-am simțit inima bătând mai tare cu fiecare mișcare și căldura a început să-mi cuprindă spatele – o căldură pe care nu o mai simțisem de când mă atinsese Alex. Faptul că pătrunsese în spațiul meu m-ar fi suparat – dacă aș fi putut să mă mișc. “ 

     Reapariția lui Alex în viața lui Evie, nu face decât să o înfurie și să o facă să îl rănească la rândul ei, așa că îi spune că are de gând să continuie relația cu Emil. Degeaba îi spune Alex să aibă grijă, că tipul este periculos și ar fi mai bine să se țină departe de el. Reacția acestui îi întărește horătârea să fie cu celălalt. Dar Alex și Emil se cunosc de foarte mult timp și este evident faptul că se urăsc.

“ – De parcă tu n-ai distrus-o. Cum ai putut să pretinzi că o iubești și totuși să stai deoparte și să te uiți cum suferă? Nu te preface atât de nobil. Știi că tu ești motivul pentru care a venit la mine. La mine, Night, ea m-a vrut pe mine.” 

     Lucrurile încep să se complice din momentul în care Evie începe să fie urmărită de niște indivizi, toți având același semn pe braț, în formă de pânză de păianjen. Ce vor de la ea?

   Până la urmă, Alex se decide să-i spună fetei adevărul. Și pentru că știa că nu va fi crezut, încercă să i-o dovedească, amintindu-i de semnul ei din naștere de pe spate în formă de crin. Îi spune că de fiecare dată când ei se ating, semnul se încălzește. Acela este un semn al sufletului, un semn care călătorește cu sufletul ei în fiecare nou corp în care locuiește.

“ Când îți întâlnești prima oară sufletul-pereche, semnul se închide la culoare. Imediat după contactul fizic cu persoana respectivă, semnul se încălzește de fiecare dată când te atinge și culoare se închide. Căldura și culoarea se intensifică în funcție de cât de intimi deveniți; acea intimitate face ca între tine și sufletul tău pereche să se formeze o legătură. ”

     Abia acum află Evie că sufletul ei s-a reîncarnat, dar dacă Alex este sufletul ei pereche, de ce semnul  sufletului, acel crin de pe spate,  recunoaște două?  Știm deja că ea a avut aceeași senzație dinspre semnul sufletului când a fost atinsă atât de Alex, cât și de Emil.

     Alex face parte din Societatea Amaranthine și este protectorului sufletului lui Evie de mai bine de 250 de ani, dar sufletul ei este mai bătrân decât atât. Însă Alex nu știe ce s-a întâmplat în viețile pe care le-a trăit înainte ca el să devină protectorul ei. Iar aspectul fizic i se schimbă cu fiecare incarnare, dar personalitatea este asemănătoare. Nu e la fel, dar în mare, are același trăsături.

„ Imediat după ce Zeițele au început să trimită suflete în lume, și-au dat seama că unele suflete erau, în mod natural, echilibrate spre rău. Zeițele au hotărât că aveau nevoie de un grup care ar putea să-i ajute pe oameni să își găsească sufletul-pereche și care să pună în aplicare voința Zeițelor, când sufletele rele trebuiau controlate. Așadar, ele au organizat Societatea Amaranthine.”

“Sufletele își petrec sute, chiar mii de ani trăind și murind în căutarea unicei lor iubiri adevărate. Societatea Amaranthine lucrează ca să se asigure că toată lumea are oportunitatea, cea mai bună șansă posibilă, de a-și găsi sufletul-pereche și de a fi împreună pentru totdeauna.”

     Însă, în afară de societatea Amaranthine, există alții care aparţin unei organizații sinistre, Rezistența Daevos. Iar Emil este unul dintre ei. Membrii Daevos sunt hotărâți să extermine sufletele, să lase sufletul-pereche al unei persoane să hoinărească etern, fără cealaltă jumătate. Fiecare suflet are opțiunea de a deveni bun sau rău, dar găsirea sufletului pereche ”te face fericit și îți echilibrează emoțiile, astfel încât este mai puțin înclinat să alegi o cale negativă”. Dacă sufletul unei persoane rămâne fără jumătatea lui, este mai probabil ca sufletul rămas să se alăture Rezistenței Daevos.Țelul lor este să aducă în Rezistență cât mai multe suflete posibil și să-și sporească armata. Ei au puterea de a lua suflete, dar nu au puterea de a simți legătura care indică faptul că oamenii sunt suflete-pereche. Pentru asta au nevoie de un Urmăritor. Când s-a organizat Rezistența, cei din Amaranthine și-au asumat responsabilitatea de a-i proteja pe Urmăritori. De îndată ce Societatea știe ca un suflet este un Urmăritor, acestuia îi este atribuit un Protector. Protectorul și Urmăritorul formează o legătură care permite Protectorului să urmărească acel suflet prin fiecare incarnare. Urmăritorii au abilitatea de a localiza orice legătură, poate să găsească legăturile sufletului-pereche, dar și legătura dintre un Protector și un Urmăritor. Sunt neprețuiți pentru Rezistența.

     Dar aceștia din urmă, nu au de când să o omoare pe Evie, ci vor face orice că să-i folosesca talentele. Semnul sufletului lui Evie este un pic diferit de al altora pentru că el este o variație a nodului trinității, care reprezintă viața, moartea și renașterea. Este semnul unui Urmăritor și rămâne același de fiecare dată când se reîncarnează.

     Multe evenimente au loc în continuare, dar vă las pe voi să descoperiți ce se întâmplă mai departe. Vă invit să intrați în minunata lume mistică creată de Angela Corbett!

“ Sunt îndrăgostită de fostul meu iubit, care probabil e nebun și crede că este sufletul meu pereche și care insistă să rămână în viața mea, ca să mă protejeze de actualul meu iubit, care ar putea sau nu să fie periculos. Și nu știu dacă pot să am încredere în vreunul din ei. Nimic în neregulă, chiar nimic.”

Nota 10 +

Cartea Nemuritoarea Starling de Angela Corbett a fost oferită pentru recenzie de către Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Norse Mythology-Neil Gaiman-prezentare

Limba engleză

Notă GoodReads: 4.18
   Un maestru al literelor și un povestitor de excepție, Neil Gaiman prezintă o versiune a miturilor nordice care l-au inspirat în crearea propriilor narațiuni fantastice.
Marile povești nordice sunt discutate în mod critic, dar și literar prin crearea unei povești care începe cu cele nouă lumi legendare, explorarea zeităților, dwarfi și giganți și culmină cu Ragnarok, amurgul zeilor și renașterea unui nou timp și a unor noi oameni.
Gaiman ramâne fidel mitologiei reîncarnându-i pe Odin, cel mai mare dintre zei, înțelept și viclean, Thor, fiul său, incredibil de puternic, dar nu la fel de înțelept și Loki, fiul giganților, un trișor și un iscusit manipulator.
Sub pana lui Gaiman zeii apar în fața cititorilor cu caracteristicile lor competititve, cu tendința de a lăsa pasiunea să le dicteze acțiunile facând ca aceste mituri străvechi să prindă din nou viață.
Cartea poate fi comandata de pe Books Express

Sursa: Books Express

Sabia de sticlă (Seria Regina roşie, partea a II-a),de Victoria Aveyard-prezentare şi recenzie

Editura: Nemira
Colecţia: Young Adult
Traducător: Ruxandra Toma
Număr pagini: 544

   Al doilea volum din captivantă serie Regina roşie prezintă conflictul violent dintre armata tot mai numeroasă de rebeli roşii şi lumea stăpânită de argintii.

   Cu sânge roşu, dar cu o putere mai periculoasă decât ale argintiilor, aceea de a controla fulgerul, Mare a devenit o armă pe care Curtea Regală încearcă să o controleze. Însă atunci când scapă de Maven, prinţul şi iubitul care a trădat-o, descoperă că nu e nici pe departe singură aşa.

   Misiunea ei este acum să-i recruteze pe alţii la fel ca ea, pentru ca împreună să lupte împotriva ordinii nedrepte care li s-a impus.

   „Plină de evenimente dramatice şi de întorsături de situaţie tulburătoare, Sabia de sticlă este o continuare alertă şi palpitantă pentru cititorii Victoriei Aveyard.“-Booklist

Sursa Editura Nemira

 Recenzia cărţii Sabia de sticlă

by -
3

Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August, de Claire North-recenzie

Titlu original: ”The First Fifteen Lives of Harry August”

Editura: Paladin

Număr de pagini: 467

   V-ați dorit vreodată să aveți parte de o a doua șansă pentru a putea îndrepta o greșeală din trecut sau pentru a șterge cuvinte care au rănit pe cineva important din viața voastră? Eu, sincer, m-am gândit de multe ori la o astfel de posibilitate și pe cât de tentantă pare, simt totuși că prețul ce ar trebui plătit, ar cântări mai greu decât șansa de a produce schimbarea dorită. De ce ? Pentru că fiecare eveniment din viața noastră are o semnificație. Un moment fericit, o decepție în dragoste sau o pierdere, toate ne modelează și ne orientează destinul, așa că orice mică schimbare poate produce o reacție în lanț care ne poate schimba cursul întregii vieți. Însă pentru a ne face o idee cum ar fi dacă am avea ocazia să trăim și să renaștem la nesfârșit, în aceleași vremuri și având aceeași viață, Claire North ne vine în ajutor cu romanul său „Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August”, prezentându-ne un personaj al cărui destin este măcinat de această superputere.

   Harry August s-a născut în 1919 de Anul Nou în gara din Berwick-upon-Tweed, iar mama sa a murit imediat după ce i-a dat viață. Fiind fiul nelegitim al lui Rory Edmond Hulne, rezultat ca urmare a unui abuz sexual, el ajunge să fie crescut de familia August, care lucrează pentru familia Hulne. Dar Harry nu este nici pe departe un om normal, deoarece are în realitate opt sute nouăzeci și nouă de ani. El posedă o putere specială, după ce moare, renaște în același loc și în același an ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, posedând în același timp amintirile din viețile anterioare. Chiar dacă poate părea o binecuvântare, bărbatul învață într-un mod destul de violent că nu oricine îi poate cunoaște secretul. Până să afle ce este cu adevărat, este nevoit să treacă mai întâi prin câteva morți neplăcute: ajunge, copil fiind, într-un spital de nebuni de unde se aruncă de la etaj și mai apoi este capturat de un spion dornic să afle mai multe despre abilitățile sale prin tortură, astfel că este nevoit din nou să se sinucidă. Din fericire însă, într-una din vieți este găsit de o membră a Clubului Cronos, Virginia și ajunge să cunoască un loc în care sunt reuniți majoritatea celor cu abilități asemenea protagonistului. Dar cine sunt acești oameni?

   Ei se numesc kalachakra și apar câte unul la o jumătate de milion de persoane, iar viața lor are construcția unei elipse, trăind și renăscând din nou și din nou în același loc și la aceeași dată. Există doar două modalități să-i omori. Prima este Uitarea, care pentru unii dintre ei poate fi chiar o ușurare pentru că le permite să șteargă ororile, cicatricile trecutului și vina ce-i macină neîncetat, însă pentru alții este o modalitate de a-i distruge complet. Cel de-al doilea mod de a ucide un kalachakra este să-i găsești punctul de origine și să faci în așa fel încât să-i împiedici nașterea.

   Destinul acesta special pe care Harry îl are, chiar dacă îi oferă șansa de a-și lua mereu viața de la zero, beneficiind de cunoștințele din trecut, nu este atât de roz precum pare. Tot ceea ce îi este dat să vadă și să trăiască își lasă adânc amprenta asupra sufletului său. Drama participării la război, indiferența tatălui biologic, moartea mamei adoptive și ascunderea adevăratei sale naturi de persoanele dragi din viața sa, el este blestemat să le retrăiască pe toate în fiecare viață. Dar poate vă întrebați cum reușește să treacă peste ele la nesfârșit și în același timp să continue să trăiască? Răspunsul ni-l oferă chiar el:

„După o vreme, ajungi la un fel de neutralitate, o erodare pe măsură ce începi să îți dai seama, prin repetarea la nesfârșit, că disprețul nu e de fapt așa intens, sau că dragostea a fost doar o plăsmuire. Avem privilegiul de a vedea prezentul prin prisma înțelepciunii trecutului și, sincer, o asemenea onoare ne face să ne fie foarte greu să mai luăm ceva în serios.”

   Dar abia când începe să se adapteze la această viață, primește un mesaj din viitor prin care este avertizat că lumea are să se sfârșească mai repede, iar puterea de a o salva stă în mâinile lui. Cu ce este Harry mai special decât restul? Pe lângă faptul că este kalachakra, el este și mnemonic, adică nu uită niciodată nimic din viețile pe care le-a trăit anterior, iar această abilitate îi oferă cheia salvării omenirii. Va fi totuși destul de dibaci și de rapid încât să-l găsească și să-l anihileze pe cel care va aduce sfârșitul? Din păcate nu vă voi dezvălui nimic mai mult și vă voi lăsa să descoperiți singuri secretul.

   Vă spun sincer că atunci când am început lectura, am pornit cu așteptări destul de mari deoarece subiectul mi s-a părut că promite. Totuși, pe parcurs nu mi s-au prea îndeplinit dorințele, însă au existat atât plusuri, cât și minusuri. În ceea ce privește lucrurile pozitive, „Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August” abundă în detalii istorice, care ne permit să ne facem o idee despre modul în care evenimentele secolului al XIX-lea au afectat traiul oamenilor. Relatarea la persoana I aduce un plus de subiectivitate și provoacă cititorul să se transpună în poveste. De asemenea, drama războiului este o temă atent abordată, iar relatările lui Harry măcinate de vină, tristețe și remușcări ne fac să empatizăm și să învățăm din destinul său.

„A noastră e tovărășia străinilor care știu un secret pe care nu-l putem rosti. Suntem amândoi zdrobiți, distruși, goliți și singuri. Rămânem la fel doar pentru cei pe care îi iubim, manechine vopsite în căsuța de jucărie a acestei vieți.”

  Trecând la punctele slabe, acțiunea romanului este destul de plată cam până la jumătate. Am simțit o lipsită de dinamism, parcă nu se întâmpla nimic care să o scoată din monotonie. Chiar dacă acest lucru se datorează poate și faptului că personajul este îngrădit de anumite reguli care îl împiedică să iasă foarte mult în evidență, mi-aș fi dorit, totuși, să se remarce prin ceva. De asemenea, descrierile le-am perceput pe alocuri plictisitoare și greoaie, uneori dându-mi senzația că aveau doar rolul de a lungi cartea.

   Privind în ansamblu, „Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August” este un roman interesant, provocator și presărat cu învățături, o carte care ne permite să vedem cum orice mică modificare a trecutului, poate da complet peste cap viitorul. Astfel, realizăm că toate evenimentele prin care trecem ne modelează și ne orientează spre drumul pe care suntem meniți să-l parcurgem.

Despre autoare

   Claire North este de fapt al doilea pseudonim al autoarei Catherine Webb, care mai scrie și sub numele de Kate Griffin. S-a născut la Londra în 1986 și a absolvit London School of Economics. A scris primul ei roman la numai 14 ani, care a fost publicat abia în 2002 și a fost nominalizată de două ori la Premiul Carnegie pentru romanele sale ”Timekeepers” și ”The Extraordinary and Unusual Adventures of Horatio Lyle”.

Cartea Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August, de Claire North poate fi comandată de aici. Exemplar oferit de Editura Paladin!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Animale fantastice şi unde le poţi găsi, de J.K. Rowling

Data publicării: ianuarie 2017

Traducerea de: Tatiana Dragomir

Editura: ART (ARTHUR)

 

Descriere:

  “Newt Scamander, explorator și magizoolog, tocmai și-a încheiat turul în jurul lumii în căutarea celor mai rare și extraordinare creaturi magice. Ajunge și la New York, unde nu are de gând să stea prea mult.

Însă își pierde geamantanul și unele dintre animalele fantastice dinăuntru scapă și cutreieră libere prin oraș.

Ce urmează e o adevărată nebunie…”

Despre autor:

  Joanne Rowling, cunoscută ca J.K. Rowling, s-a născut în data de 31 iulie 1965, la Yate, Marea Britanie. A fost eleva şcolii primare St Michael – mai târziu va mărturisi într-un interviu că directorul acestei şcoli, Alfred Dunn, a fost cel care a inspirat-o în crearea personajului Albus Dumbledore. La nouă ani, familia s-a mutat în Tutshill, unde Joanne a frecventat liceul Wyedean. După o încercare nereuşită de a intra la Oxford, în 1982, urmează cursurile Universităţii Exeter până în 1986.

   Primul volum din seria care a făcut-o celebră, Harry Potter, l-a terminat de scris în 1995 şi avea să fi e publicat doi ani mai târziu, în 1997, într-un tiraj de numai 500 de exemplare. Astăzi, acele prime exemplare valorează mii de lire pentru cei interesaţi să facă din ele obiecte de colecţie.

   J.K. Rowling este câştigătoarea a numeroase premii pentru volumele din seria Harry Potter, iar milioanele de exemplare în care cărţile ei s-au vândut au transformat-o într-unul dintre cei mai influenţi oameni din lume şi susţinătoare a numeroase cauze umanitare prin fundaţiile pe care le-a înfiinţat.

O carte minunată, care m-a făcut să cred că este de nota 10 încă din primele pagini citite…

   Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte a fost Universul Magic creat, prin intermediul cuvintelor de către autoarea J.K. Rowling. Am observat că este un univers creat cu măiestrie, care are menirea de a ţine cititorul în suspans, mai, mai să-şi roadă unghiile.

   Până acum nu am mai citit nimic scris de J.K. Rowling (şi chiar îmi pare rău), dar promit că am să citesc întreaga serie „Harry Potter” (din câte am auzit şi citit pe internet este o serie foarte bună, în pofida faptului că manuscrisele au fost refuzate de 12 edituri).

   Am văzut că sunt traduse în limba română şi câteva romane poliţiste scrise de această autoare. Am să mă revanşez şi sper să le citesc cât mai curând posibil. Trebuie neapărat să recuperez, J.K. Rowling scrie foarte bine!

   În centrul acestui scenariu (care este primul scenariu scris de J.K. Rowling) se află  Newt Scamander, de profesie explorator şi magizoolog, ce deţine un geamantan vechi, de piele, în care se află foarte, foarte multe specii de animale magice şi fantastice, animale care în lumea reală nu există, bineînţeles.

   După ce a vizitat şi explorat multe continente şi ţări, Newt poposeşte în New York la bordul unui vapor. Vizita în New York se dorea a fi una scurtă, fără probleme şi peripeţii, dar, din păcate pentru Newt şi din fericire pentru noi (cititorii), această scurtă vizită devine o adevărată aventură, care durează mult mai multe decât se aştepta şi dorea Newt.

   Ajuns la vamă, Newt aşteaptă să primească aprobarea vameşului pentru a intra în New York. Pentru că o închizătoare de la geamantan se deschide şi provoacă un sunet destul de puternic pentru a fi auzit de vameş, vameşul vrea să se uite în geamantanul de piele. În geamantan, doar haine şi alte lucruri necesare pentru o vacanţă, Newt primind, într-un final, undă verde în New York.

   Din buzunarul paltonului său (al lui Newt) scapă un animal fantastic, pe nume Şterpilici, iar Newt dă startul  aventurii vieţii sale în căutarea animalului. Această creatură care a scăpat este impresionată de lucrurile care strălucesc şi fură tot ce prinde în cale strălucitor.

   Nevoit să-l prindă, Newt ajunge în mijlocul unei mulţimi de oameni adunaţi pentru a combate vrăjitorii şi vrăjitoria, în fruntea ei aflându-se Mary Lou, o femeie hotărâtă (această adunare are loc în faţa unei bănci comerciale).

   Şterpiliciul se strecoară în interiorul băncii şi începe să înhaţe tot ce prinde în cale strălucitor. Newt se străduieşte să-l prindă din urmă, dar animăluţul este foarte rapid şi inteligent.

   În bancă se mai afla şi Jacob Kowalski, un bărbat care dorea să obţină un credit pentru a construi o patiserie, având geamantanul la fel ca al lui Newt. După ce îl prinde pe Şterpilici (duuupăăă o lungă şi periculoasă aventură), Newt încurcă geamantanul cu cel al lui Jacob, în care se aflau prăjituri pregătite după reţeta bunicii sale.

   În cadru apare Tina, o vrăjitoare care îl forţează pe Newt să o urmeze, deoarece Newt a încălcat nişte reguli esenţiale pentru vrăjitori, Newt fiind şi el vrăjitor şi posesor al unei baghete magice.

   Când Tina ajunge cu Newt în interiorul clădirii Woolworth, aceştia îşi dau seama că în interiorul geamantanului nu se află decât nişte amărâte de prăjiturele. Grăbiţi se reîntorc la Jacob, dar geamantanul s-a deschis între timp şi au ieşit din el câteva animăluţe fantastice. Găsindu-l pe Jacob, fac schimb de geamantane, însă Jacob trebuia supus unui proces de dezmemorare, pentru a uita evenimentele pe care le-a văzut cu puţin timp în urmă.

   Tina nervoasă îi ia pe Jacob şi Newt şi îi duce acasă la ea, în locuinţa surorilor Goldstein. Tina mai are o soră pe nume Queenie, care se bucură enorm că sora ei a adus bărbaţi în casă. Imediat, Queenie îi face ochi dulci lui Jacob şi ambele surori îi tratează pe băieţi cu cea mai mare grijă. După ce vorbesc cât de cât cu noii vizitatori, fetele pleacă şi îi lasă pe băieţi să se culce. Nu se culcă nimeni, Newt deschide geamantanul şi intră pur şi simplu în el. Înspăimântat, Jacob aproape că face pe el de frică, însă îndemnurile lui Newt, care a devenit un fel de prieten pentru Jacob, îl fac să intre şi el în geamantan.

   Lumea din geamantan este complet nouă pe Jacob şi temător priveşte în jur: o mare şi frumoasă grădină zoologică, dar cu animale străine. Newt îi prezintă aproape toate animalele în mare şi Jacob ajunge să le ador şi să le îngrijească cu mare plăcere.

   După ce ies din geamantan şi părăsesc minunata grădină Zoo, băieţii împreună cu Tina pornesc în căutarea animalelor fantastice care au ieşit din geamantan. Dar chiar vor reuşi să le prindă? Se va termina totul cu bine? În scenă apar încă două-trei personaje, care menţin tensiunea şi misterul în această carte. N-am să zic nimic despre ele, vă las să le descoperiţi voi!

   Superbă, spumoasă, plină de întorsături de situaţie şi acţiune, „Animale fantastice şi unde le poţi găsi” a intrat cu uşurinţă în top zece cele mai bune cărţi citite de mine în 2017.

Încercaţi-o şi nu o să vă pară rău, vă spun cu mâna pe inimă!!!

   Dacă vreţi, vă puteţi uita şi la film, printre actori numărându-se: Eddie Redmayne, Katherine Waterston şi Alison Sudo.

 

Nota mea: 10, fără discuţii.

Cartea Animale fantastice şi unde le poţi găsi, de J.K. Rowling a fost oferită pentru recenzie de Editura Art. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Arthur.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

„ Jakob se strecură aproape şi se întinse lângă ea. Îi plăcea totul la Christa, inclusiv glasul şi ceea ce spunea: firul gândurilor. Se gândi din nou că, în acel moment, ceea ce dorea cel mai mult, cel mai mult pe lume, mai mult decât orice altceva, era să o sărute; "

Berlin. Zorii din Alexanderplatz (vol.2 din seria BERLIN), de Fabio Geda şi Marco Magnone-Editura Corint Junior-recenzie

 

Titlul original: Berlin. L’alba di Alexanderplatz

Traducere : Geanina Tivda

Editura : Corint Junior

Data apariţiei: 1 Iunie 2016

Nr. de pagini: 224

Gen: Urban Fantasy; Young Adult; Dystopia

 

CÂND AI PIERDUT TOTUL, RĂMÂNE CEEA CE EȘTI.

                                      
   Când orașul era încă un oraș, oamenii se trezeau în fiecare dimineață în Berlinul de Vest și în Berlinul de Est, separate prin Zidul necruțător. Când orașul era încă un oraș, Timo, Jakob și Christa nu aveau cum să știe că, într-o bună zi, vor fi nevoiți să deschidă ochii într-o lume fără adulți, în cartierele unui Berlin de nerecunoscut, plin de primejdii. Un oraș în care, pentru a supraviețui, este nevoie să faci parte dintr-un grup: Gropiusstadt, Havel, Reichstag, Tegel, Zoo. În ciuda luptelor înverșunate însă, toți au ceva în comun: virusul care, la sfârșitul adolescenței, le va curma viața, ca și cum maturizarea ar fi fost o condamnare la moarte.
Iar virusul nu este singura primejdie. O fiară misterioasă umblă liberă pe străzi, atacă și ucide animale și copii, apoi dispare fără urme. Iar pentru a se apăra de inamicul invizibil, tinerilor nu le mai rămâne decât să se alieze și să lupte împreună.

   Având în vedere că “ Berlin. Focurile din Tegel ”, primul volum al seriei Berlin, mi-a furnizat niște surprize de proporții, am crezut că volumul doi nu se va ridica la nivelul acestuia, dar nu a fost așa. Acțiunea este ceva mai alertă, iar subiectul mi s-a părut mult mai interesant. Cei doi autori au mărit doza de suspans odată cu apariția unei fiare misterioase ce umblă liberă pe străzile Berlinului. Toate personajele trăiesc într-o permanentă stare de tensiune, neștiind cu ce anume se confruntă. 

  De asemenea, mi-a plăcut că și de această dată, scenele din prezent au alternat cu câteva flashback-uri din perioada de dinainte ca populația orașului Berlin să fie decimată de virus sau din perioada imediat următoare ridicării Zidului Berlinului. Dar dacă în primul volum am aflat mai multe despre trecutul lui Jakob și al Christei, în volum doi am avut ocazia să asist la mai multe evenimente din viața lui Timo, liderul grupului Reichtag. Însă m-a nemulțumit faptul că nici de aici nu am reușit să aflu mai multe detalii despre virus, cum a apărut, cum se manifestă, de ce a atacat doar persoanele adulte și de ce se declanșează doar după ce o persoană depășește o anumită vârstă.

   Așa cum ati aflat deja, acțiunea se petrece în anul 1978. Au trecut trei ani de când un virus misterios a decimat toți adulții din orașul Berlin. Au rămas doar copiii, împărțiți în cinci grupuri rivale care luptă pentru supraviețuire: Havel, Tegel, Gropiusstadt, Reichtag și Zoo. Toți ştiu că virusul începe să se manifeste în jurul vârstei de 18 ani, deși au fost cazuri în care unii tineri au murit și la șaisprezece ani.

GRUPURI/PERSONAJE:

GROPIUSSTADT – Jakob, Bernd, Peter, Nina, Sabine, gemenii Buchner

HAVEL – Nora, Christa, Britta

REICHSTAG – Timo, Karl, Claudia, Roberto, Michael, Lisbeth, Vierme

TEGEL – Wolfrun, Caspar, Barth, Gotz

ZOO – Lupul, Castorul

   Au trecut patru luni de când cei din Tegel, stârniți de Wolfrun (cel mai detestat personaj din serie), l-au răpit pe micuțul Theo, de când Nora, Christa și Britta, cu ajutorul lui Sven, Jakob și Bernd, s-au dus  să-l ia înapoi și de când Sven, liderul grupului Gropiusstadt, a fost răpus de virus în timpul Sărbătorii Morții, în timpul ultimei încercări. După moartea lui, Chloe, lidera grupului Tegel, i-a lăsat pe ceilalți să plece, în ciuda voinței lui Wolfrun, dându-i voie lui Theo să se întoarcă în Havel.

   Între timp, Chloe a murit și ea din cauza virului, iar Wolfrun cea nebună a devenit noua șefă din Tegel. De asemenea, în urma morții lui Sven, Jakob a fost ales șef în Gropiusstadt. Cât despre Nora, lidera fetelor din Havel, la cei 17 ani ai ei, se numără de acum printre cei mai mari din grup și, pe zi ce trece, a devenit tot mai tăcută și retrasă. Doar pentru Christa și Britta, vara a fost o adevărată mană cerească, fiind vizitate deseori de Jakob și Bernd. În mod deosebit, Jakob s-a arătat la fiecare vizită tot mai grijuliu față de Christa, gesturile lui trădând atracția pe care o simte pentru ea.

„ Jakob se strecură aproape şi se întinse lângă ea. Îi plăcea totul la Christa, inclusiv glasul şi ceea ce spunea: firul gândurilor. Se gândi din nou că, în acel moment, ceea ce dorea cel mai mult, cel mai mult pe lume, mai mult decât orice altceva, era să o sărute; şi-şi simţi inima dilatându-se până deveni enormă, apoi contractându-se pe neaşteptate, pompând sânge în creier, şi respiraţia grea. Îi atinse uşor părul cu degetele. Închise ochii. Simţea prezenţa Christei, pielea, corpul, de parcă iradiau.”

   De această dată, în volumul al doilea, viața eroilor noștri este pusă în primejdie, atât de virus, cât și de apariția unei misterioase creaturi care umblă liberă pe străzi, atacând și ucigând animale și copii.

“În schimb, atrase atenția cuiva mult mai periculos. Care era obișnuit să se miște fără să lase urme, nevăzut. Ceva ce începu să-l urmărească mai întâi de departe, apoi de-aproape – tot mai de-aproape. Ceva ce nu mâncase de zile întregi. “

   Cei din gruparea Reichtag nu-și pot explica ce anume a sfâșiat un cerb în parc, măcelărindu-l într-un mod atât de îngrozitor. Unii au presupus că masacrul a fost făcut de niște străini veniți  din afara Zidului sau de niște fiare care au suferit niște mutații din cauza virusului.

   Și celor din gruparea Gropiusstadt le-au fost măcelărite oile, așa că au luat decizia ca nimeni să nu mai doarmă în aer liber, ci pe acoperișuri. S-au format două patrule care au plecat spre Havel și Zoo, ca să discute cu cei de acolo, iar Jakob, Bernd și gemenii Buchner au plecat pe urmele monstrului.

Berlinul, epuizat și ruinat, de obicei tăcut, se descompunea brusc în mii de sunete minuscule, fiecare gâlgâind parcă din gâtlejul unui coșmar. Respirau fiind mereu în alertă, descompunând respirațiile în segmente foarte rapide. Ochii lor alergau dintr-un colț în altul, la dreapta și la stânga, pentru a preîntâmpina capcanele neașteptate. Erau siguri că ceva îngrozitor se va năpusti peste ei de la balcon sau dintr-o mașină, luându-i prin surprindere. Că urmașul denaturant al vreunei fiare necunoscute va înhăța pe cineva de gleznă și-l va târî  într-o gaură de canalizare ca să-l devoreze.

   La un moment dat, s-au decis să cerceteze o anumită zonă și, în timp ce Jakob și Bernd s-au dus să vadă dacă nu e ceva în cimitir, Buchner Unu se gândește să arunce o privire la intrarea în metrou. Însă, tocmai când se întorcea spre ieșire, a auzit un zgomot neobișnuit. Și este atacat de monstru. Prietenii au încercat să-i sară în ajutor, dar a fost prea târziu. I-au găsit trupul fără viață în mijlocul coridorului, însă monstrul dispăruse.

“ Poate că erau șoareci sau un șarpe: ochii i se obișnuiseră deja cu întunericul din coridor și cu siguranță l-ar fi văzut.

 Însă el nu văzuse nimic.

 Doar simțise o zguduitură în aer, ca înainte de un cutremur.

 Întunericul se umflase.

 Și sărise peste el.”

   Pe Insula păunilor, Christa și Britta și-au dat seama cine e “vinovatul”, așa că merg la prietenii din grupul Gropiusstadt, cu gândul să-și unească forțele și le oferă acestora arme și muniție pentru a omorâ fiara. Alianța ar fi o soluție bună pentru a se apăra de inamic, însă cei din Reichtag și Tegel au aflat că cei din Gropius au arme, așa că s-au gândit la o strategie : să meargă la ei și să le spună că doresc să-i ajute și după ce vor scăpa de monstru, după ce au vor juca rolul băieților buni și de încredere, vor pune mâna pe armele lor. Vor reuși ce și-au propus? Vor învinge monstrul? A rezistat alianța lor? Se vor trăda? Cum vor decurge lucrurile între Jakob și Christa? Dar între Timo și Claudia?

“Se gândi că oamenii, când sunt în pericol, devin egoiști.

Și că egoismul este ca lemnele pentru foc.

Și că focul, în cele din urmă, arde totul.”

 

   “Berlin. Zorii din Alexanderplatz” este o carte care merită citită, fiind suficient de captivantă încât să fie o lectură atractivă. Veți avea parte de aventură, suspans, intrigă și un strop de romantism.

 

Cartea Berlin. Zorii din Alexanderplatz (vol.2 din seria BERLIN) de Fabio Geda si Marco Magnone  a fost oferită pentru recenzie de către Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Lumea de apoi, de Susan Ee

Editura: TREI

Număr pagini: 392

Titlul original: World After

Traducere de: Alex Văsieș

Anul apariţiei: 2017

Al doilea volum al trilogiei Penryn și Sfârțitul lumii

   În continuarea thrillerului fantasy Îngeri căzuţi, supravieţuitorii apocalipsei îngerilor încearcă să refacă din bucăţi o lume sfâşiată.
Penryn rătăceşte pe străzile din San Francisco în căutarea surorii sale Paige, care a fost răpită. Dar de ce străzile sunt pustii? Unde e toată lumea?
Căutarea o conduce direct la planurile secrete ale îngerilor: le ghiceşte motivele şi proporţiile înfiorătoare ale acţiunilor pe care sunt gata să le întreprindă.
În timpul acesta, Raffe îşi caută aripile. Fără ele nu se poate alătura îngerilor şi nu-şi poate ocupa locul care i se cuvine, acela de lider. Când va trebui să aleagă între a-şi recupera aripile şi a o ajuta pe Penryn să supravieţuiască, oare ce soluţie va găsi?

“Lumea de Apoi se citeşte pe nerăsuflate… Penryn, curajoasa eroină, face acum parte din Rezistenţă şi trebuie să înfrunte noua realitate. Pur şi simplu fabulos.” – Star Magazine

“Alert, ingenios, sofisticat… Pe placul celor pasionaţi de Jocurile Foamei şi Amurg.” – The Guardian

“Merită să fie un hit. Plin de acţiune şi răsturnări de situaţie, Lumea de Apoi îi va încânta chiar şi pe cei care sunt reticenţi la genul science-fiction.” – Sunday Mirror

“Raffe e absolut fascinant, iar Penryn are o forţă incredibilă.” – Dublin Evening Herald

   Susan Ee e pasionată de science-fiction, fantasy și horror, mai ales dacă au un strop de romance. O vreme a fost avocat, dar adoră să fie scriitoare, pentru că această meserie îi descătușează imaginația.
Cărţile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi, iar filmele sale de scurt-metraj au fost prezentate la festivaluri importante. Trilogia Penryn şi Sfârşitul lumii este bestseller USA Today.
De aceeaşi autoare, la Editura Trei a mai apărut Îngeri căzuţi.

Sursa: Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

„Consecințele acțiunilor noastre sunt întotdeauna atât de complicate și de diverse, încât prezicerea viitorului e o treabă foarte grea…”

     Harry Potter si Prizonierul din Azkaban, de J.K. Rowling

Titlul original: Harry Potter and the Prisoner of Azkaban

Volumul 3

Editura: Arthur

Grupul Editorial Art

Anul apariţiei: 2016

Traducere din engleză  de: Radu Paraschivescu

Număr pagini: 458

Gen: Fantasy, Aventuri

Cotație Goodreads: 4,52

   Editura Arthur mi-a făcut o mare bucurie cu reeditarea acestui volum! Bătrâna mea cărticică din prima ediție a ajuns mai jerpelită decât hainele profesorului Lupin: cu foile curgând din ea, atât de citită și răscitită a fost. Se impunea un nou exemplar… Un exemplar cu o copertă superbă și cu o traducere neașteptat de bună. De ce neașteptat? Pentru că traducerile primelor două volume din această nouă ediție, precum și cea a piesei de teatru, „Harry Potter și Copilul Blestemat”, nu m-au încântat.

   Nu vă imaginați ce fericită sunt să scriu această recenzie! Suficient de fericită pentru a produce un Patronus. Dacă acum 15 ani, când am citit prima dată această carte, m-aș fi văzut scriindu-i recenzia… Eu zic că da, și acest gând ar fi fost suficient de puternic pentru a produce un Patronus… Gândul că peste ani, le voi împărtăși altora tainele din lumea lui Harry Potter. În același timp, va fi greu. Greu să cuprind într-o singură recenzie tot ceea ce vreau să spun despre Harry Potter.

   Dar să revenim! Introducerea a fost oarecum pentru cunoscători, acum mă voi adresa celor care nu știu prea multe despre această serie.

„Harry Potter și Prizonierul din Azkaban” este cel de-al treilea volum din serie. Dacă nu sunteți la curent cu subiectul, găsiți recenzia celui de-al doilea volum aici ; oricum, nu vă faceți griji, puteți înțelege volumul 3 și fără să le fi citit pe primele două.

   Harry se pregătește acum pentru cel de-al treilea an la Hogwarts. Spre deosebire de alți puști de vârsta lui, băiatul abia așteaptă să se termine vacanța, pentru a pleca din casa rudelor sale și a se întoarce la școala de magie, locul unde este fericit.

   Însă așteptarea îi este tulburată de un eveniment: sosirea mătușii Marge, sora unchiului Vernon, care face tot posibilul să-l scoată din sărite.

   Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, o nouă amenințare apare: Sirius Black, un criminal periculos ce a evadat din Azkaban, închisoarea vrăjitorilor, un loc înfiorător, de unde niciun deținut nu a reușit să fugă vreodată. Mai mult, se pare că ținta lui Black este chiar… Harry Potter! Ce are Black cu Harry, ce motiv ar avea să-l vizeze tocmai pe el, aflați citind cartea! N-o să vă pară rău, credeți-mă!

   Toată comunitatea vrăjitorească este în alertă, prevenind și autoritățile mageamești (Încuiate, pentru cei care nu au citit nimic din noua ediție), atât de periculos este considerat Black. Ca măsură de siguranță, la Hogwarts au fost aduși paznici de la Azkaban: Dementorii, niște creaturi mai mult decât sinistre, ce absorb toată fericirea și emoțiile pozitive ale oamenilor, inducându-le, în schimb, stări negative precum frica, tristețea, lipsa oricărei speranțe. Și se pare că tocmai Harry este cel mai afectat de prezența Dementorilor. De ce tocmai el și la ce soluție recurge pentru a învinge această problemă, aflați tot citind cartea.

„Asta înseamnă că lucrul de care ți-e cel mai frică e… frica. Foarte isteț, Harry.”

   Și acest an la Hogwarts este plin de aventuri și de răsturnări de situație. Cel de-al treilea volum este, dacă pot spune așa, cel mai polițist roman din serie. Nu, nu mă înțelegeți greșit, aparține tot genului fantasy! Dar suspansul, misterul, descoperirile făcute pe parcurs, felul în care îți este pusă mintea la contribuție, ca într-un puzzle, toate sunt ingrediente nelipsite dintr-un roman polițist. J.K. Rowling a spus odată că Harry Potter este, de fapt, o carte polițistă. Poate că din acest motiv îmi place atât de mult… Să nu uităm că autoarea a scris și romane polițiste.

Ce-mi place atât de mult la „Harry Potter și Prizonierul din Azkaban” ?

   Umorul, în ciuda situațiilor mai mult sau mai puțin dramatice :

   „RON WEASLEY ! răcnise Ron, ca și cum el și unchiul Vernon ar fi vorbit de la capetele unui teren de fotbal. SUNT UN PRIETEN AL LUI HARRY DE LA ȘCOALĂ… (…)

 – NU E NICIUN HARRY POTTER AICI ! urlase el, de data asta ținând telefonul la o lungime de braț, de parcă s-ar fi temut să nu explodeze. HABAR N-AM DESPRE CE ȘCOALĂ VORBEȘTI! SĂ NU MĂ MAI SUNI NICIODATĂ! ȘI NU CUMVA SĂ TE-APROPII DE FAMILIA MEA!”

   „- De ce nu s-o fi ascuns Black în biroul lui Snape? Ar fi putut să-i vină de hac și ne-ar fi făcut un bine !”

„Harry nu făcuse parte niciodată dintr-un grup mai ciudat. Pungășilă îi conduse în jos pe scări ; îl urmau Lupin, Pettigrew și Ron, care semănau cu niște concurenți într-o cursă a creaturilor cu șase picioare. După ei venea profesorul Snape, levitând sinistru, atingând cu picioarele fiecare treaptă peste care trecea și ținut în poziția aceea de propria baghetă, cu care-l fixa Sirius. Harry și Hermione compuneau ariergarda.”

   Tot în acest volum, am asistat la unele dintre cele mai amuzante scene: farsa făcută de  Harry lui Draco și prietenilor acestuia în Hogsmeade, la cabana bântuită, ascuns sub mantia de invizibilitate; la meciul de Quidditch, când Patronusul lui Harry i-a speriat pe cei care se deghizaseră în Dementori. Și veți întâlni mai multe astfel de momente dacă veți citi cartea.

   Meciurile de Quidditch (Vâjthaț). Ador meciurile de Quidditch, dacă aș fi fost la Hogwarts, sigur aș fi jucat în echipa casei. Iar comentariile lui Lee Jordan fac toți banii :

   „Iată-l virând acum – Cometa lui Chang n-are cum să-i facă față. Echilibrul de mare precizie al Bolidului e cu atât mai remarcabil în aceste…

 – JORDAN ! EȘTI PLĂTIT SĂ FACI PUBLICITATE BOLIZILOR ? VEZI-ȚI DE COMENTARIU !”

 „- TREIZECI-ZERO! IA DE-AICI, JIGODIE ESCROACĂ!

 – Jordan, dacă nu comentezi nepărtinitor…

 – Dar spun exact cum a fost, doamnă profesoară!”

   „Acum Gryffindor e din nou în posesie, cu Johnson preluând coafa… Flint o talonează – bagă-i degetul în ochi, Angelina! – am glumit, doamnă profesoară, am glumit…”

   „- CANALIE HOAȚĂ CE EȘTI! răcni Lee Jordan la megafon, scăpând de alonja doamnei profesoare McGonagall. TICĂLOS ÎMPUȚIT ȘI HOȚO…

   Dar doamna McGonagall nici măcar un se sinchisi să-l certe. La drept vorbind, îl amenința ea însăși pe Malfoy; cu pălăria căzută de pe cap, striga la rândul ei pradă furiei.”

    Deși poate părea o carte pentru copii, Harry Potter nu se reduce la magie sau acțiune, ci tratează, mai mult sau mai puțin subtil, probleme precum obezitatea, dependența de tehnologie în rândul copiilor, cauzate de răsfățarea acestora: „Se uitau la un televizor nou-nouț, un cadou primit de Dudley, reîntors acasă în vacanță, fiindcă băiatul se plânsese în gura mare că era prea mult de mers de la frigider până la televizorul din sufragerie. Dudley își petrecuse cea mai mare parte a verii în bucătărie, cu ochii mici de porc ațintiți asupra ecranului și cu cele cinci guși tremurându-i în timp ce înfuleca.”

    Snobismul este alt aspect trecut în revistă:

   „- Uitați-vă ce mantii jerpelite are, spunea Malfoy îndeajuns de tare încât să fie auzit de Lupin când acesta trecea pe lângă ei. Se îmbracă de zici că-i fostul nostru spiriduș de casă care făcea pe servitorul.”

   Autoarea descrie foarte bine frământările specifice vârstei, cu temerile și modul de gândire tipice adolescenților:

   „Cu toate acestea, Harry nu era deloc vesel. Profesorul Lupin refuzase cu bună știință să-l lase să-l înfrunte pe bogart. De ce? Oare fiindcă îl văzuse pe Harry leșinând în tren și își spusese că nu era mare lucru de capul lui? Se gândise cumva că avea să leșine din nou?”

    Tot anul acesta, Harry își întâlnește prima dragoste:

   „Gonaciul ei, Cho Chang, era singura fată din echipă. Era cam cu un cap mai scundă decât Harry, care, neliniștit cum era, nu putu să nu observe că era deosebit de drăguță. Îi zâmbi lui Harry când echipele se găsiră față în față, cu căpitanii în frunte, iar el simți un gol în stomac despre care știa că nu avea nimic de-a face cu febra meciului.”

   Recitind acest volum și cunoscând acțiunea din cărțile viitoare, am identificat un indiciu: „I-ai trimis lui Voldemort un vrăjitor care îți este îndatorat. Când un vrăjitor îi salvează viața altuia, între ei doi se încheagă o anumită legătură… și m-aș mira foarte mult dacă Voldemort ar vrea să aibă un slujitor care să-i fie îndatorat lui Harry Potter.” – nu vă spun decât atât: cartea a șaptea, reședința Malfoy… Cunoscătorii știu, iar pentru cei care nu au citit încă, continuați cu volumele viitoare, nu vreau să dau spoilere!

   În cartea a treia, întâlnim unul dintre cele mai amuzante finaluri, dar la fel, nu detaliez pentru a evita spoilerele. Mă refer la ceea ce-i spune Harry unchiului Vernon pe peron, am râs cu lacrimi.

   Nu mă așteptam, dar m-a surprins plăcut traducerea. Este cea mai bună traducere de până acum în ediția de la Arthur și o spune cineva care a citit și recitit de atâtea ori cartea, încât a învățat pe de rost replicile din vechea ediție. Felicitări, Radu Paraschivescu! Este cea mai apropiată traducere de ceea ce știam, practic m-am simțit transportată în perioada școlii, când am descoperit magia acestor cărți…

   Iar unii termeni chiar sunt mai inspirați decât cei din prima ediție, căreia îi sunt indubitabil fidelă:

 – „alde Dursley” – mi-a plăcut mult expresia, m-a distrat, găsind-o mai potrivită și mai amuzantă decât „familia Dursley” ;

 –  „Cavalerobuzul” este mai aproape de „Knight Bus” decât „Autobuzul Salvator”, deși îmi plăcea și vechiul termen;

 –  „bogart” este mai aproape de original decât „bong”,

 – mi-a plăcut mult „poznă reușită”. Desigur că prefer „Năzbâtie îndeplinită” din vechea ediție, dar față de „Gata cu poznele!” (traducerea din „Harry Potter și Copilul Blestemat”), „Poznă reușită” sună genial!

   De asemenea, mă bucur că unele cuvinte au fost păstrate în forma originală, fără a fi traduse, cum ar fi „Honeydukes” (în vechea ediție, „Lorzii mierii”).

   În cazul altor cuvinte, prefer vechea traducere: chiar dacă nu cunosc termenul original, toată adolescența am visat cum zbura Harry pe „Fulger”, nu pe „Bolid”, așa cum am crescut cu „Lunaticul, Șobo, Amprentă și Corn”, nu cu „Amețilă, Șobi, Lăbuță și Cornițe” (fie vorba între noi, nu cred că personajele ar fi încântate de aceste diminutive); cu „Spectru” în loc de „fiară”.

   Mult mai distractiv a fost atunci când gemenii Weasley i-au vrăjit insigna lui Percy, astfel încât pe ea să scrie „Șef de proști” în loc de „Șef de promoție”; cu „șeful elevilor” și „Capsoman Major” nu a mai avut același haz. Mi se pare mai potrivit „om-lup” sau „vârcolac” decât „licantrop” – fiind o lectură (și) pentru copii, mulți nu știu ce este un licantrop;

    Însă această nouă traducere a scos în evidență alte momente amuzante:

  „- Crăciun – hâc!- fericit! Parola?

 – Javră ordinară, răspunse Ron.

 – Și tu la fel, domnul meu! răcni Sir Cadogan, pe când tabloul le făcea loc să intre.”

   Mulțumesc, Editura Arthur, mulțumesc, Radu Paraschivescu! Mi-ați făcut o surpriză plăcută! Câte stele merită? Dar nu știu de ce mai întreb, bineînțeles că 5! Ca orice carte din seria Harry Potter…

   Citate:

  „Consecințele acțiunilor noastre sunt întotdeauna atât de complicate și de diverse, încât prezicerea viitorului e o treabă foarte grea…”

  „Crezi că morții pe care i-am iubit ne părăsesc cu adevărat? Crezi că nu ne amintim de ei mai clar ca niciodată când suntem la ananghie?” (…) Așa că ți-ai văzut într-adevăr tatăl azi-noapte, Harry… l-ai găsit în tine însuți.”

    Despre autoare:

   Ar fi foarte multe de spus despre J.K. Rowling, dar din lipsă de spațiu și timp, mă voi rezuma la câteva aspecte: pe numele ei Joanne Rowling, este una dintre cele mai cunoscute scriitoare britanice ale tuturor timpurilor. Seria Harry Potter a făcut-o celebră, după ce manuscrisul fusese respins inițial de 12 edituri. A contribuit la realizarea scenariului piesei de teatru „Harry Potter și Copilul Blestemat”, a înființat o fundație de binefacere, legată de alte trei cărți ce fac parte din universul Harry Potter. O puteți citi în continuare pe www.pottermore.com, un site dedicat fanilor celebrei serii.

   Tot sub numele de J.K. Rowling, a publicat romanul „Moarte subită” și sub pseudonimul Robert Galbraith, alte câteva cărți polițiste.

 

Editura Arthur

Cartea Harry Potter si Prizonierul din Azkaban de J.K. Rowling este oferită spre recenzie de către Editura Arthur. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Arthur. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

“Am ridicat ochii spre fața lui, inexpresivă din cauza șocului. A strâns fotografiile la piept, fără să se miște, cu ochii dilatați și imobili, încremeniți de parcă o săgeată de arbaletă îi străpunsese inima – așa am presupus că arăta.”

 Cercul de piatră de Diana Gabaldon (vol. 1) 

         A treia parte din seria Outlander

Titlul original: Voyager

Traducere: Gabriel Stoian

Editura: Nemira

Colecţia Nautilus Fantasy

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 528

Gen: Historical Fiction, Romance; Fantasy; Time Travel

Cotaţie Goodreads: 4,38

Seria Outlander: 1. Călătoarea  – Outlander(1991) ; 2. Talismanul – Dragonfly in Amber(1992); 3. Cercul de piatră – Voyager(1994); 4. The Drums of Autumn (1996); 5. The Fiery Cross(2000) ; 6. A Breath of Snow and Ashes(2005) ; 7.Ecouri din trecut – An Echo in the Bone(2009) ; 8. Written in My Own Heart’s Blood(2013)

   În urmă cu douăzeci de ani, Claire Randall s-a întors în timp și a nimerit în brațele temerarului Jamie Fraser, direct în secolul al XVIII-lea. Apoi s-a întors în vremea ei, purtând în pântece copilul lui și fiind convinsă că el și-a pierdut viața în bătălia de la Culloden. Și totuși, din amintirile ei el n-a plecat nicicând.  

   Dar Claire descoperă la un moment dat că Jamie trăiește. Și trebuie să facă o alegere: să rămână în secolul ei, împreună cu fiica iubită, ori să se întoarcă în veacul lui.

   Scoția e măcinată de comploturi, patimile și durerile eroinei nu mai contenesc, intrigile se țin lanț. Călătoria în necunoscut îi poate aduce iubirea înapoi sau o poate spulbera pe veci.

   „ A treia parte din seria Outlander este o carte palpitantă, îndrăzneață, provocatoare. Diana Gabaldon combină cu măiestrie flashback-uri, se lasă cu plăcere în voia altor veacuri, dar nu se abate niciodată de la firul poveștii. “-Locus

    Primele două părți din seria Outlander mi-au oferit o experienţă de neuitat, motiv pentru care am așteptat cu nerăbdare apariția primului volum din partea a treia – “Cercul de piatră”. Iar când a ajuns în mâinile mele, am îmbrățișat minunăția asta de carte, apoi am început să o citesc cu o nețărmurită emoție. Știam că și de această dată povestea va fi una fascinantă, dar nicio clipă nu am bănuit ce impact va avea asupra mea.  

   Călătoarea mi-a mers la suflet,” Talismanul” m-a făcut să vărs o grămadă de lacrimi, însă “Cercul de piatră” a devenit preferatul meu. Deși toate cele trei părți ale seriei au aventură, romantism, intrigă, mister, legende, momente emoționante, scene mai dure, în romanul de față m-a fascinat modul lejer în care autoarea face trecerea de la o perioadă de timp la alta. Nu este deloc enervant sau obositor. Ba dimpotrivă, ajungi să-ți dai seama că există o oarecare concordanță/conexiune a evenimentelor. În timp ce Claire, aflată în secolul XX, citește un document  în care se relatează o acțiune intreprinsă în trecut (secolul al XVIII-lea) de James Fraser, în următorul capitol din carte se detaliază acel moment. Ai impresia că niște fire invizibile îi unește pe cei doi dincolo de timp.  

   Temele de bază ale seriei sunt reluate și în acest volum și am să le menționez și eu, pentru a fi de folos celor care nu știu deloc despre ce este vorba în Outlander.

   În anul 1945, fosta soră medicală Claire Randall, se întoarce din război și pleacă cu soțul, Frank Randall, într-o a două lună de miere. Dar o stâncă magică descoperită într-un loc misterios o transformă într-o călătoare în timp (ea trece printr-un cerc de pietre așezate în picioare pe Craigh na Dun), care se trezește brusc într-o Scoție măcinată de conflicte, în 1743. Destinul i-l scoate în cale pe tânărul războinic James Fraser și trăiește alături de acesta aproximativ trei ani. L-a iubit și ar fi rămas cu el dacă ar fi putut, dar James a trimis-o înapoi prin cercul de piatră, însărcinată, în efortul disperat de a-i salva pe ea și pe copilul nenăscut de dezastru iminent care avea să-l lovească la Culloden. Claire revine în secolul XX ( în aprilie 1948), la aproape trei ani de la data dispariției și își continuă viața alături de Frank. După douăzeci de ani (în anul 1968), la ceva timp după moartea soțului ei, Claire și fiica ei, Brianna, cer ajutorul unui tânăr istoric, Roger Wakefield, pentru realizarea unui proiect ce ar avea legătură cu istoria iacobiților din secolul al XVIII-lea, bătălia finală de la Culloden, acolo unde prințul Charlie cel Frumos și compania a luptat contra ducelui de Cumberland. Împreună cu el a venit dezastrul, războiul și măcelul. Toate clanurile care l-au urmat pe prinț au fost șterse de pe fața pământului. Sute și sute de bărbaţi au murit la Culloden, iar cei care au rămas în viată, au fost vânați și uciși. Însă  anumite documente  confirmă faptul că James Fraser a supraviețuit bătăliei de la Culloden. Și astfel ajungem la tema cărții de față.

Cercul de piatra de Diana Gabaldon 1

    Știind dinainte că cei doi îndrăgostiți se află la o depărtare de două sute de ani unul de altul și că voi avea de așteptat câteva sute de pagini până voi regăsi o interacțiune între ei, m-am gândit că lipsa acestei legături va scădea din plăcerea lecturii. Dar se pare că nu o cunoșteam așa de bine pe autoarea Diana Gabaldon. Nu doar că mi-a oferit enorm de multă acțiune, dar m-a și introdus într-un univers complex al emoțiilor: am râs copios din cauza dialogului spumos și a situațiilor comice; am plâns văzând cât de dor îi este lui Jamie de Claire; am suferit alături de el atunci când a fost urmărit și pedepsit, bătăile îndurate, anii de foamete și chin sufletesc; am simțit că mă învăluie nostalgia de fiecare dată când Claire sau James își amintesc de momentele  lor fericite; m-am înfuriat  văzând cât de nedreaptă le este soarta.

Uitând să se mai roage, a început să îi evoce chipul înapoia pleoapelor, curbura obrazului și a tâmplelor, fruntea lată și albă care îl îndemna mereu să o sărute, exact acolo, în acel punct mic și neted dintre sprâncene, deasupra nasului, între ochii limpezi, de culoarea ambrei. Și-a concentrat atenția asupra formei gurii ei, imaginându-și buzele ei pline și arcuite și gustul, senzația, dar și bucuria de a o săruta.”

   Nu am avut cum să mă plictisesc citind o carte care cuprinde atât de multă acțiune, intrigă, scene erotice, momente amuzante sau hilare, călătorii în timp, dar și mult mister (autoarea a mai adăugat ceva în plus – apariția unui criminal în serie, un predecesor al lui Jack Spintecătorul).  

   Evenimentele din Cercul de piatră (vol.1) se desfășoară în paralel, atât în secolul al XVIII-lea (perioada 1746-1758), cât și în secolul XX (anul 1968). Acțiunea din prezent se continuă de unde a rămas în “Talismanul”, imediat după ce s-au dezvăluit anumite lucruri: Brianna află că Frank nu e tatăl ei natural, și că tatăl adevărat a fost un scoțian din Highland care a trăit în urmă cu două sute de ani; se descoperă că inelul de argint al lui Claire are un semn și cum doar  unii argintari scoțieni din secolul optsprezece  îl foloseau, poate dovedi, într-o oarecare măsură, autenticitatea poveștii ei; tânărul istoric Roger Wakefield (cel care o ajută să descopere dacă James Fraser este în viață și care este atras de Brianna) află că este strănepotul lui Dougal Mackenzie (unchiul lui James Fraser) și al lui Gellis Duncan. Cine a citit celelalte cărți, știe că Gellis i-a salvat viața lui Claire la procesul din Cranesmuir și a murit după ce fusese condamnată ca vrăjitoare. Aceasta avusese și ea o cicatrice de vaccin, demonstrând astfel că și ea venise din secolul XX, iar un moment dat reușește să-i transmită lui Claire un mesaj: “unu, nouă, șase, opt” (anul în care Gellis a pășit în cercul de piatră). Iar cea mai mare descoperire o face Roger – el găsește documentul care  arată că James Fraser a reușit să-i scoată pe bărbații de la Lallybroch de pe câmpul de luptă, i-a salvat de la Culloden și i-a dus pe drumul spre casă.

   Însă, aici găsim și câteva flashback-uri din perioada în care Claire a revenit în secolul XX : reîntâlnirea cu Frank, discuțiile despre dispariţia ei și convingerea lui Frank că inventează acele povești din cauza șocului traumatic, dezvăluirea faptului că este însărcinată, că s-a îndrăgostit de altcineva și s-a măritat cu el, perioada cât a stat internată într-o clinică psihiatrică, nașterea Briannei, căsnicia cu Frank, certurile din ultima perioadă din cauza fetiței (oricât de mult o iubea pe aceasta, nu putea  suporta ideea că soția lui o privea cu dor pe Brianna, fiind consistent că ea vedea de fapt imaginea bărbatului iubit).

Cercul de piatra de Diana Gabaldon 2

    Însă partea cea mai captivantă o reprezintă povestea din trecut (secolul al XVIII-lea) și sunt convinsă că vreți să știți ce s-a întâmplat cu James Fraser. Nu am să vă ofer prea multe informații pentru că ar fi și păcat să nu vă las pe voi să aflați toate amănuntele, dar am să vă împărtășesc ce s-a întâmplat în fatidica zi de 16 aprilie 1746 (partea introductivă a cărții), imediat după ce el a fost sigur că iubita lui Claire a reușit să ajungă la cercul de pietre.

Când o trimisese înapoi la cercul de piatră, știuse că așa se va întâmpla. Suferința spirituală putea fi considerată  drept o stare obișnuită  în purgatoriu și se așteptase  tot timpul ca durerea  provocată de despărțire să fie pedeapsa  lui principală – suficient, își spunea el, pentru a  ispăși tot ce făptuise până atunci: între altele, crime și trădări .”

“De astă dată, amintirea ei nu a făcut decât să-i stârnească un val de dor îngrozitor. Doamne, să o fi avut alături, să îl atingă, să îi trateze rănile și să îi țină capul pe genunchi… Însă ea plecase – la depărtare de două sute de ani de el – și slavă Domnului că o făcuse! Lacrimile s-au prelins încet pe sub pleoapele strânse. S-au rostogolit cu greu pe o parte, ca să nu fie văzut de ceilalți.  

Doamne, fă să ajungă în siguranță! s-a rugat el. Ea și copilul!”

   După marea înfrângere de la Culloden, unde foarte mulți oameni ai armatei Highland au fost uciși, câțiva dintre ei au scăpat. James a fost rănit destul de grav la picior și  nu se mai poate deplasa, dar este găsit de oamenii lui. Cei optsprezece ofițeri iacobiți care au reușit să supraviețuiască măcelului, s-au adăpostit într-o fermă din apropierea landei. Acolo au zăcut în mari suferințe, cu rănile neîngrijite, slăbiți de frig, oboseală și foame, vreme de două zile. James se gândea că putea muri liniștit pentru că făcuse tot  ceea ce trebuia să facă pentru ca iubita lui să fie în siguranță.

Nu mai avea griji, nu mai avea nimic de înfăptuit. Făcuse tot ce putuse pentru oamenii lui, pentru soție și pentru copilul nenăscut. Chinurile trupești se vor sfârși și va pleca recunoscător pentru a-și găsi pacea.

O va găsi pe Claire imediat ce va muri? s-a întrebat el. Ori poate, așa cum anticipa, va fi condamnat la despărțire o vreme? În orice caz, o va revedea; s-a agățat de acea convingere cu mai multă fermitate decât îmbrățișa datinile Bisericii. Dumnezeu i-o dăduse; tot El i-o va readuce.

   Apoi au fost prinşi de lord Melton, comandant al unui regiment de infanterie sub Cumberland, care primise ordinul să execute  neîntârziat orice persoană care se dovedea  că a participat la rebeliunea trădătoare recent înăbușită. Scoțienii au fost acuzați de trădare, scoși unul câte unul din casă și executați.  

   Însă, atunci când maiorul descoperă că unul dintre  trădători este  James Alexander Malcolm Mackenzie, stăpânul de la Broch Tuarach, își dă seama că nu-l poate omorî ca pe ceilalți. Și-a amintit că acest iacobit l-a prins cândva  pe John Grey, fratele lui mai mic, în apropiere de Preston și, în loc să-l împuște, i-a cruțat viața și l-a adus înapoi la camarazii lui, impunând așadar o mare datorie de onoare asupra familiei. Nu-l poate împușca fără a dezonora jurământul fratelui lui, așadar este obligat să cruțe viața lui Fraser și, drept urmare, a omis numele lui din lista  trădătorilor executați la fermă și i-a aranjat  transportul până la moșia lui. Nu știa dacă va supraviețui acelei călătorii, având în vedere că Fraser avea o rană mare la un picior, infectată și purulentă, dar cel puțin moartea lui nu îi va fi pusă în cârcă.

  Mai departe, asistăm la toate chinurile îndurate de el, imediat după cele întâmplate la Cullonden, supraviețuirea, anii cât a fost fugar, fiind silit să stea ascuns într-o peșteră de pe proprietatea lui, timp în care englezii au scotocit Highlands în căutarea fugarilor care îl sprijiniseră pe Charles Stuart, perioada de detenție, prietenia ciudată pe care o leagă cu noul conducător al închisorii, nimeni altui decât maiorul John Grey (este la rândul sau protagonistul unei alte serii scrise de Diana Gabaldon – “Lord John”), fratele lordului Melton, personaj pe care l-am întâlnit pentru prima oară în “Talismanul”, el având la acea vreme doar 16 ani.

   Dacă stau bine și mă gândesc, John Grey a avut o mare influență asupra vieții lui James Fraser. Datorită lui a reușit James să supraviețuiască pe câmpul de luptă, iar mai târziu, tot el și-a exercitat influența pentru că Jamie să nu ajungă sclav în America (la acea vreme, prizonierii de război de origine scoțiană urmau să fie transportați în coloniile americane, vânduți cu înțelegeri contractuale oficiale pe durata a șapte ani).

Cercul de piatra de Diana Gabaldon 3

   Între timp, Claire, Brianna și Roger încearcă să descopere adevărul. Chiar dacă James reușise să evadeze, era totuși rănit și ar fi putut să moară curând după aceea, mai ales că în Highlands izbucnise foametea. Claire este din ce în ce mai îngrijorată și se gândește dacă nu cumva viața lui fusese irosită într-o celulă de închisoare ori sfârșise într-o temniță singuratică. Vor reuși ei să îl localizeze cât mai curând? Va  putea Claire să treacă din nou prin cercul de pietre?  

“Nu îți este neapărat ușor dacă știi ce ești menit să faci, dar măcar nu pierzi timpul întrebându-te sau îndoindu-te. Deși presupun că, dacă ești cinstit cu tine însuți și știi cine ești, e mai puțin probabil să simți că ți-ai irosit viața, făcând altceva decât ceea ce trebuia.”  

– Mamă, nu înțelegi? El trebuie să afle – trebuie să știe că a făcut ce trebuia pentru noi. Buzele îi tremurau și le-a șters preț de o clipă. Mamă, îi datorăm asta, a continuat ea încet. Trebuie să îl găsească cineva și să-i spună. Mi-a atins delicat fața cu mână. Spune-i că m-am născut.”  

   Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu îndrăgitele personaje. Un lucru vă mai destăinui: reîntâlnirea lui Claire cu James a fost una dintre cele mai emoționante, dar și amuzante scene din carte. Pentru a vă stârni curiozitatea, vă voi reda în continuare câteva pasaje. Însă, îi rog pe cei care nu vor să afle amănunte despre reîntâlnirea dintre cei doi, să NU  le citească.  

Și-a rostogolit ochii și s-a lăsat moale spre podea, trăgând după sine o ploaie de coli și alte lucruri care stătuseră pe tiparniță; căzuse foarte grațios pentru un bărbat atât de masiv, am gândit eu cu un aer distrat. Doar leșinase…“

 “În cele din urmă, i-am dat drumul și m-am lăsat puțin pe spate. El a aruncat o privire spre podea, între picioare, și s-a încruntată.

-Ai pierdut ceva? l-am întrebat surprinsă.

El a ridicat privirea oarecum timid.

-M-am temut că m-am pierdut cu totul și m-am scăpat pe mine, dar nu e nimic. M-am așezat pe o cană de bere.”

“Te-am văzut de multe ori, mi-a șoptit cald la ureche. Ai venit la mine foarte des. Câteodată, când visam. Când aveam fierbințeli. Când eram înspăimântat și singur și știam că trebuie să mor. Când aveam nevoie de tine, te vedeam, zâmbind, cu părul căzând în bucle  peste față. Dar nu mi-ai vorbit niciodată. Și nu m-ai atins niciodată.”


“Am ridicat ochii spre fața lui, inexpresivă din cauza șocului. A strâns fotografiile la piept, fără să se miște, cu ochii dilatați și imobili, încremeniți de parcă o săgeată de arbaletă îi străpunsese inima – așa am presupus că arăta.”

“Dar a trecut multă vreme de când noi am fost că unul, englezoaico. Tu ți-ai trăit viața – acolo  -, iar eu am avut-o pe-a mea aici. Nu știi nimic despre ce am făcut sau am fost. Ai venit acum pentru că ai vrut ori pentru  că ai simțit că așa trebuia?“ 

 Nota 10 +


sigla NemiraCartea Cercul de piatră de Diana Gabaldon(vol. 1) a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Surse imagini: pinterest.comevaluare-carte-5

by -
7

Gregor Pământeanul (seria Cronici din Subpământ, volumul I), de Suzanne Collins

Editura Nemira, 2016

Titlu original: Gregor the Overlander (2003)

Colecţia: Nemi

Număr pagini: 310

Un războinic pământean, un fiu al Soarelui

Aducătorul luminii poate e sau poate nu-i

   Pornind de la ideea de joc și joacă, Gregor Pământeanul e așa cum trebuie să fie orice carte pentru copii: palpitantă, cu personaje- eroi ai binelui, în luptă cu forțe întunecate, pe care trebuie să le învingă, cu lecții de viață legate de principalele calități pe care lectorii juniori trebuie să și le însușească: empatie, determinare, loialitate, simț al răspunderii față de familie etc.  Ideea romanului i-a venit autoarei  gândindu-se la Alice în Țara Minunilor și cât de pastoral li s-ar părea copiilor din New York să cadă într-o gaură de iepure, într-un oraș unde mai degrabă poți cădea într-o gaură de canal.

   Gregor, personajul eponim și titular, este un băiat obișnuit de 11 ani, din New York,  timid și cuminte, devenit bărbatul familiei de când tatăl a dispărut în chip misterios, în urmă cu 2 ani. Viața familiei este grea, Gregor renunță la tabără pentru a avea grijă de surioara lui și de bunica senilă, în timp ce mama se străduiește să aducă un salariu în casă. Într-o zi, în timp ce se aflau în spălătoria din subsolul blocului de locuit, Gregor și Boots cad într-o gaură de ventilație și ajung în întunecatul Subpământ, o lume stranie, populată de personaje animaliere gigantice și de oameni. Regina Luxa avea cu pielea atât de palidă încât i se vedea fiecare venădin corp.[…] La început, i s-a părut că avea părul cărunt, ca al bunicii lui, dar nu era așa. Avea mai degrabă culoarea argintului, un fel de blond cu o nuanță metalică.

   Dorindu-și să se întoarcă la familia lui, încearcă să evadeze în timpul nopții și, cu această ocazie, află că prezența lui în Subpământ nu este întâmplătoare, ci pare să împlinească o profeție foarte veche, despre un tânăr din lumea de sus, care va veni să salveze subpământenii.

Luați aminte, subpământeni, de un fir de păr timpul atârnă.

Vânătorii sunt vânați, apa albă în roșu stă să curgă.

Rozătoarele vor lovi spre a celorlalți exterminare.

Speranța celor fără de speranță stă în căutare.

 

Un războinic pământean, un fiu al Soarelui,

Aducătorul luminii poate e sau poate nu-i.

Dar adunați-vă vecinii și chemarea-i ascultați

Sau șobolanii neîndoielnic ne vor devora pe toți.

 

Doi de pe Pământ, doi din Subpământ, din neam regesc,

Două zburătoare, două târâtoare,

Două țesătoare se învoiesc.

O rozătoare alături, unul înainte pierdut.

Și opt vor rămâne după ce restul se duc.

 

Ultimul trebuie să aleagă de partea cui e.

Soarta celor opt în mâinile lui e.

Așa că urați-i să aibă grijă, să se uite unde să sară,

Căci viața poate fi moarte și moartea viață poate da iară.

    Profeția-ghicitoare este dezlegată treptat, pe măsură ce se consumă evenimentele. După cum se poate observa, aceasta nu precizează dacă pământeanul este într-adevăr cel care ( și dacă) va salva orașul Regalia.

   Dorința de a ajuta și posibilitatea de a-l afla pe tatăl său încă în viață (despre care auzise că este ținut prizonier de șobolani), îl determină pe Gregor să-și accepte rolul salvator. Timid și lipsit de curaj la început, el trece prin probe care, pe lângă faptul că au ca scop salvarea lumii subpământenilor de șobolani, îi asigură condiția de erou. Din această perspectivă, Gregor Pământeanul este un bildungsroman.

   Romanul urmărește structura clasică a textelor epice de mare întindere, acțiunea se intensifică gradat, devine palpitantă și te convinge să nu mai lași cartea din mână, până la ultima pagină, indiferent ce vârstă ai. Este o lectură facilă, dar antrenantă. Autoarea creează o lume fantastică memorabilă, cu personaje și detalii absolut fermecătoare.

   Liliecii (zburătoarele) sunt prietenii înaripați ai oamenilor, în culori de la galben pai la negru, cu o anvergură a aripilor de peste un metru și jumătate. Au darul vorbirii (ca toate viețuitoarele din Subpământ) și se află mereu la locul potrivit.

   Gândacii (târâtoarele) sunt creaturi de cel puțin un metru și douăzeci de centimetri înălțime și își doresc, la fel ca ceilalți, să scape de criminalii șobolani, chiar dacă asta înseamnă să renunțe la un dejun copios, ca cel format din oameni veniți din lumea de sus.

   Păianjenii (țesătoarele) au șase ochi negri, mărgelați, picioare țepoase și niște fălci uriașe care se terminau cu colți curbați, ascuțiți.

Gândacii fuseseră ciudați, liliecii intimidanți, dar… șobolanii (rozătoarele ) erau pur și simplu înspăimântători. Așa cum stăteau pe vine, aveau cam un metru optzeci, iar picioarele, brațele, cum vreți să le spuneți, pocneau de mușchi sub blana cenușie. Însă partea cea mai urâtă dintre toate erau dinții, incisivi de cincisprezece centimetri care le ieșeau din boturile mustăcioase.

   Fiecare își joacă propriul rol în această aventură. Pe parcursul lecturii veți descoperi trădători, situații-limită, salvări spectaculoase, emoție și un dram de magie. Va reuși echipa celor nouă să salveze lumea de Subpământ de la pieire? Va reuși Gregor să-și găsească tatăl pierdut și să o ferească pe Boots din calea pericolelor? La aceste întrebări veți afla răspuns dacă veți citi romanul!

sigla Nemira

Cartea Gregor Pământeanul (seria Cronici din Subpământ, volumul I), de Suzanne Collins a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

Doamna de la Miezul Noptii, de Cassandra Clare

Titlul original: Lady Midnight

Traducere: Roxana Olteanu

Editura: Leda Edge

Număr pagini: 653

An apariţie: 2016

 

   Nu ştiu dacă vi s-a mai întâmplat vreodată, dragi cititori, ca…în loc de cuvinte, propoziţii şi epitete să vedeţi culori şi imagini care se desfăşoară în faţa dumneavoastră pe măsură ce citiţi. Este un sentiment plăcut şi mistuitor care ne învăluie precum mătasea şi nu ne dă drumul până la ultima filă. Cărţile Cassandrei Clare au avut mereu efectul acesta asupra mea; este ca şi cum aş avea propriul cinematograf în casă şi îl activez deschizând o simplă carte. La finele seriei „Instrumente mortale” am fost cuprinsă de teamă; la începutul fiecărui an ştiam că va apărea la editură un alt volum şi nu îmi pusesem cu adevărat problema că se va termina vreodată seria (vise de cititor 🙂 ). Am fost salvată de noile volume ale seriei „Uneltiri Întunecate”.

   Cine este Cassandra Clare? S-a născut la Teheran, în Iran, din părinţi americani. O mare parte din copilărie şi-a petrecut-o călătorind în întreaga lume împreună cu familia, iar cărţile au fost prietenii ei cei mai buni pentru că oriunde mergea şi acestea o urmau. Anii de liceu şi i-a petrecut în Los Angeles, perioadă în care scria povestiri ca să-şi amuze colegii. După încheierea studiilor a locuit în Los Angeles şi New York, unde a lucrat la diverse reviste. Este autoarea seriilor de mare succes „Instrumente mortale” şi „Dispozitive infernale”.

   Primul volum al seriei „Uneltiri Întunecate”, „Doamna de la Miezul Nopţii”, se deschide cu un prolog în care vom cunoaşte unul dintre personajele principale şi anume Emma Carstairs. Aceasta era vânător de umbre, având „părul blond şi bogat, care îi ajungea până la mijloc. Avea o sabie aurită prinsă în curele pe spate şi păşea cu o siguranţă de sine pe care nu aveai cum să o mimezi”. Emma venise la Piaţa Umbrelor pentru a culege informaţii cu privire la moartea părinţilor săi. Pe cine ar trebui să întrebi atare lucruri? Pe cel care vinde ceea ce ştie: Johnny Rook care „ştia nişte lucruri. Nu era ceva să se întâmple în Lumea de Jos a Los Angelesului şi el să nu ştie…tipul care deţinea informaţia şi, dacă aveai bani, el ţi-o vindea”. Din păcate nu cunoştea multe despre ceea ce Emma voia să afle. Cu toate acestea îi spune fetei despre crimele care se petrec printre mundani şi spiritele  naturii: trupurile le  fuseseră acoperite de înscrisuri demonice. Poate oare personajul nostru să stea de o parte? Nici pomeneală!

   Emma se foloseşte de informaţiile primite de la Johnny şi pleacă la vânătoare împreună cu Cristina, un vânător de umbre care venise din Mexic pentru a scăpa de ceva ori de cineva…  Ce se va întâmpla? Vor prinde un elf, dar care scapă mult prea repede. Fuge după el şi se împiedică de un cadavru care „era uman…un bărbat între două vârste, cu umeri largi şi părul argintiu…avea porţiuni de piele arse, roşii şi negre, iar acolo unde arsura fusese mai puternică erau acum băşici care arătau ca spuma pe un săpun…erau semnele pe care le găsise Conclavul pe trupurile părinţilor ei ucişi”. Ea ştie că trebuie să se implice şi să găsească răspunsurile pe care le caută de atât de mult timp aşa că va continua propria sa investigaţie. Îi va arăta Cristinei „panoul nebuniei”, „pereţii interiori ai dressingului…erau plini de fotografii, articole decupate din ziare şi hârtiuţe…tot ce-am reuşit să descopăr până acum legat de moartea părinţilor mei”.

   Aflăm, mai apoi, că Emma are şi un parabatai, pe Julian. Ambii sunt legaţi de o poveste tristă. În vreme ce părinţii Emmei fuseseră ucişi în timpul Războiului Întunecat, familia lui Julian a fost dispersată… El mai are trei surori şi trei fraţi. Din păcate, datorită Păcii Reci de la finele războiului, una dintre surorile sale, Helen, a fost exilată din cauza originii din elfi, iar fratele mai mare răpit de aceleaşi spirite ale naturii. Din această cauză el este cel care are grijă de cei mai mici. Fusese, însă plecat împreună cu aceştia de la Institut, iar când se întoarce află că parabataiul său a încurcat din nou drumurile şi trebuie să îl ajute. Vor exista lupte cu demoni, vom mai afla ce s-a mai întâmplat cu Jase şi Clary şi dăm peste o nouă poveste de dragoste dintre parabatai de astă dată. Ce se va întâmpla? Vor putea trece peste Legea Conclavului sau să găsească păpuşarul crimelor din Los Angeles?  „Legea e dură, dar e Lege” şi un mod de a trăi şi a muri…

   Volumul de faţă are o acţiune complexă, fiind narat la persoana a III-a de narator obiectiv, omniscient şi omniprezent. Ceea ce impresionează în cărţile Cassandrei este dinamismul operelor, descrierile spaţiale „cerul de deasupra Institutului căpătase culoarea aceea de noapte târzie sau dimineaţă devreme, cum vrei să-i spui. Culoarea asta îl făcea pe Julian să se gândească la un celofan albastru sau la acuarele: albastrul intens al nopţii devenit translucid din cauza sosirii iminente a soarelui”. Nu uit de personaje şi de felul cum au fost creionate: mai curajoase, iubitoare, ucigătoare „el s-a răsucit cu graţie. Pumnalul serafic l-a tăiat în două pe mantid”, şirete, o adevărată paletă de caractere.  Aţi vrea şi dumneavoastră să faceţi cunoştinţă cu acestea şi cu un alt fel de Los Angeles?

Lectura placută!

leda edgeeditura-corint

Cartea Doamna de la Miezul Nopţii, de Cassandra Clare poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

“Când ai şanse prea mici, nu-ţi mai rămâne decât să joci pe mize mari.”

Femei periculoase vol.1, de George Martin & Gardner Dozois

Editura Nemira

Data apariţiei: 2017

Titlul original: Dangerous Women

Colecţia Nautilus

Traducător: Filip Columbeanu

Număr pagini: 496

   Nu există nimic din ceea ce poartă amprenta implicării lui George Martin, care să nu iasă excelent, atingând adesea perfecţiunea. Romane, volume de povestiri proprii, antologii în care are rol de editor şi eventual contribuitor cu câte o cărămidă epică întregitoare… Toate s-au impus drept cele mai bune produse de pe piaţă în domeniul respectiv.

   Dacă pentru romanele sau volumele lui de proză scurtă SF şi fantasy, pasionaţii genului nu mai au nevoie de nicio recomandare, despre antologiile în selecţia cărora e implicat, chiar în ipostază de coeditor, poţi spune că au totdeauna povestiri după gustul lui. Adică cu multă acţiune, cu context logic, cu personaje la care ajungi să ţii imediat. Niciun titlu nu e adăugat numai ca să fie acolo şi să completeze numele mari de pe listă, fiecare autor e adus doar cu ce are mai bun şi se încadrează în tema aleasă. Aceeaşi senzaţie o ai parcurgând Străzi Întunecate sau, mai ales, trecând în revistă Războinicii – pe care o credeam până acum cea mai bună colecţie de povestiri a celor doi, dar care simt, deja, că e egalată de această recentă apariţie, câştigătoare World Fantasy Award for Best Anthology în 2014, Femei periculoase.

    Poate părea nedrept accentul pe Martin, când coautor e Gardner Dozois, editorul de culegeri ficțional-speculative, prin excelenţă. Dar părerea mea e, citindu-i şi selecțiile individuale, care toate suferă de păcatele imputate în general antologiilor, că reuşitele astea deosebite din colaborare sunt în primul rând meritul lui Martin şi ale preferinţelor sale în literatura de gen.

   De fapt nici măcar totdeauna de gen, pentru că în această galerie de personaje feminine, specia fiecărei opere literare chiar nu contează. Avem pe lângă science fiction şi fantasy, thriller, istorie, vampirologie urbană, mistery şi romance.

    Nu sunt cel mai mare fan al prozei scurte, am obiceiul să triez după recenzii şi câteva pagini de început unde sunt agăţat sau nu, poveștile pe care le duc până la capăt în alte antologii. Niciodată, însă, nu am putut aplica decimarea asta pe o colecție Martin-iană. Dacă sunt totuşi din cei ce vor să citească numai istorisirile cu un anumit specific dintre cele adunate în acest volum, sau doar să aleagă cea pe care o vor citi la un moment dat, în funcție de chef, am să înșir câteva impresii orientative, despre fiecare dintre povestiri, evitând orice spoiler major.

F2 (1)

 

 

    Introducere de Gardner Dozois – Demnă de parcurs de orice cititor care simte nevoia unei contextualizări în peisajul literaturii cu eroine (cu sau despre femei în luptă/conflict/confruntare). Dacă ar fi ceva pentru care să fie lăudat şi Dozois la fel de mult ca Martin, ar fi introducerile astea care vin mereu ca nişte articole exhaustive despre laitmotivul antologiei.

    Halal desperado! de Joe Abercrombie – favorita mea, alături de nuveleta lui Sanderson, din volum. Un alt autor ce nu numai că nu dezamăgeşte niciodată, dar chiar ameninţă poziţia marelui maestru al Urzelii Tronurilor, pe frontul fantasy. Cumva cu aceeaşi reţetă a protagoniștilor care nu sunt nici complet buni, nici complet răi, Abercrombie ajunge să îşi întreacă de multe ori profesorul,  prin scriitura mai fermă în momentele de acţiune, prin faptul că reuşeşte să îşi compună tablourile vivante medievale cu tuşe mai comprimate şi care nu se rătăcesc nicio clipă în prea descriptiv sau prea oniric (cum la Martin se mai întâmplă) şi, mai ales, tocmai în target-ul antologiei noastre… prin complexitatea mai mare a personajelor feminine şi a poveştilor de iubire generate de ele.

   După ce taman îl declarasem pe George Martin ca superlativ, un laudatio şi mai mare adresat altui autor poate părea exagerat, dar nu ar admite că există un superlativ al superlativului în fantasy, numai cei ce nu l-au citit pe Abercrombie. Este minunată saga Marea sfărâmată, dar seria Prima lege e “şi mai şi”. Iar universul Red Country din care face parte această primă povestire cu o kick-ass girl, se ridcă cel puţin la cel mai înalt nivel al celorlalte două, încă din start.

   Aliaj de heroic-fantasy medieval şi western cu desperados, având cele mai bune elemente ale fiecăruia, întâia poveste a antologiei ne-o impune în memorie pe Shy, membră a unui grup de tâlhari, hăituită şi de poteră şi de proprii coechipieri puşi pe rele.

   Sau m-a lăsat inima de Megan Abbott – o confesiune contemporană noir, la limita între thriller şi mistery, dar cu accentul pe psihologia naratorului bărbat, care din clipa când îi dispare fetiţa, rememorează în cheie paranoică comportamentul feminin instabil al soţiei sale, încă din vremea în care îi era iubită. Femeia periculoasă devine prin suspiciune un concept, chiar în ochii cei mai iubitori, când toate acuzaţiile par să indice un gest criminal făcut de ea.

     Cântecul Norei de Cecelia Holland – ficţiune istorică despre Eleanor de Aquitania, soţia lui Henric al II-lea şi cei opt copii ai lor, care vor atrage regatul într-un război civil sângeros. Două indicii pentru recunoaşterea capetelor încoronate : filmul “Leul în Iarnă” și Richard Inimă de Leu – celebrul cruciat, speranţa regală a lui Robin Hood – tânărul prinţ Richard din povestire. Nora e una dintre copilele cuplului disfuncţional suprem – prin ochii încă nevinovaţi ai căreia e percepută toată progresia conflinctuală.

   Mâinile care nu există de Melinda Snodgrass – decupaj dintr-un viitor cosmopolit umano-extraterestru în care un proaspăt locotenent secund, ce tocmai a absolvit Academia Militară a  Ligii Solare, ascultă într-un local dubios, povestea şi mai dubioasă a unui beţiv decăzut cu accent elitist care sugera educaţie şi bogăţie. Un delir despre pasiune amoroasă inter-specii ce se transformă într-o teorie a conspirației dătătoare de fiori pentru omenire.

   Bombardele de Jim Butcher – nou caz din seria autorului despre detectivul Dresden implicat în lumea secretă a fiinţelor supranaturale : vrăjitori, vampiri, vârcolaci – preluat spre rezolvare de data asta de ucenica lui mult mai stângace, Molly Carpenter. Foarte amuzant scris.

   Raisa Stepanova de Carrie Vaughn –  planare psihologică în lumea femeilor pilot din Armata Roşie în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. Carrie Vaughn surprinde destul de bine mentalitatea duală patriotard-terorizată de absurditatea stalinistă, a soldăţimii sovietice. Raisa îşi iubeşte fratele şi prietena dorindu-şi să devină eroină, dar are şi o latura cinică, realistă, care o face să nu fie luată prin surprindere de evenimentele ce vor urma. Un soi de Enemy at the Gates comprimat şi fără un personaj identificabil de partea inamică. Adică altul decât însăşi maşinăria de război germană ce nici măcar nu remarcă peste cine şi-a trecut tăvălugul. Chiar dacă dintre stalinişti şi hitlerişti mereu am preferat germanii, percepându-i ca pe răul mai puțin barbar şi oricum aliații noştri, până una-alta, scriitoarea te face să privești pozitiv şi duşmanul sovietic, atâta vreme cât îi analizează fără melodramatism umanitatea şi nu are de ce să cadă în excesivitatea declamativă propagandistică a tuturor operelor ruseşti despre subiect, care dacă nu eşti rus, îţi trezesc doar antipatie.

    În ring cu Iisus de Joe R. Lansdale – e un fel de povestioară de dragoste atemporală, potenţată de lupte amicale, dar cât se poate de dure, între doi crai-luptători de wrestling pe bune (non fake), din alte vremuri. Unul dintre ei devenind mentorul şi antrenorul tipicului adolescent cu probleme, care îi aduce o nouă viziune a propriei vieţi scurgându-se spre final.

   În pofida titlului cu iz de sacrilegiu, povestirea nu are nicio legătură cu vreo confruntare cu divinitatea, decât dacă idolatrizezi un wrestler invincibil de origine hispanică, numit Jesus. Poate trebuia menținută botezarea originală a mini-prozei, Wrestling Jesus? Cred că ar fi fost mai puţin deviantă în sugerarea conținutului.

   Vecinele de Megan Lindholm (una și aceeași cu Robin Hobb – pseudonim păstrat pentru îndrăgitele ei romane fanasy din trilogiile Farseer şi Omul Arămiu) – începe ca o clasică poveste de cartier cu vecine în vârstă pendulând între bârfă şi sanatorii, însă evoluează într-o tot mai palpitantă călătorie în timp sau poate spre descoperirea unei lumi alternative, ca o şansă la retrezirea interesului pentru viaţă.

   Ştiu cum să le-agăţ de Lawrence Block – o femeie fatală în căutarea unui băiat rău dă peste un tip chiar mai plin de probleme psihice decât îşi dorea. Elemente sinistre de devenire criminală cu trădări, incest şi obsesii ucigaşe definesc intențiile si trecutul personajelor.

   Umbre pentru Tăcere în Codrii Iadului de Brandon Sanderson – dăm din nou peste un talent uriaş al fantasy-ului, pe aceeaşi treaptă a superlativului cu Martin şi Abercrombie. Autorul celebrelor Născuţi din ceaţă , Calea Regilor sau Elantris, continuator al seriei Roata Timpului după decesul lui Jordan, e în cea mai bună formă creativă a lui în nuvela asta. Cea mai lungă din volum, cred, dar de lumea căreia nu vrei nicicum să te desprinzi când se termină. O hangiţă şi fiica ei încearcă, curajoase, să îşi păstreze afacerea pe linia de plutire în preajma unor codrii bântuiți de fantome ucigaşe şi nelegiuiţi periculoşi dar şi în pericol, căci pe capul lor este pus un preţ şi meseria de vânător de recompense se poate practica chiar şi în locuri unde dacă verşi o picătură de sânge te veştejesc duhurile devoratoare de suflete.

    O regină în exil de Sharon Key Penman – intrigi şi războaie în însorita Italie a micilor regate, purtate de sumbri cuceritori germanici, creatori de imperii şi declanşatori de cruciade. Forţa Reginei Constance stă în adaptabilitate la schimbări, rezistenţa în momentele grele, oţelirea maternităţii şi hotărârea cu care îşi duce planurile la îndeplinire.

   Fata din oglindă de Lev Grossman – Secvență din universul Magicienii, acest Harry Potter pentru adulţi. Năzbâtii şi farse studenţeşti în Colegiul Brakebills cu a sa pedagogie magică, care iau o întorsătură ciudată când micile vrăji folosite în ele dislocă puteri uriaşe zidite în vechile structuri arhitecturale ale clădirilor istorice academice.

    Cum se poate remarca din entuziasmul cu care le-am ridicat în slăvi, preferatele mele sunt nuvelele lui Joe Abercombie şi Brandon Sanderson, pe care orice iubitor de medieval fantasy sau western le va savura ca pe niște rare delicatese. Dar şi doritorii de orice alt fel de subiect pot găsi în această antologie ceva care să îi încânte.

    Femei periculoase e un amalgamat foarte reuşit cu povestiri de toate genurile, având ca fir roşu tematic, combativitatea feminină. Aşteptăm cu nerăbdarea rău stârnită, volumul doi!

sigla Nemira

Cartea Femei periculoase vol.1, de George Martin & Gardner Dozois a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
7

,,Când conştiinţa lui se ridică deasupra chakrei sale din creştet, o altă lume se deschise înaintea lui.

Îngeri, de L.A.Weatherly-Editura Rao

Titlul original: Angel
Traducerea: Graal
Editura: Rao
Număr pagini:361

   L.A.WEATHERLY este autoarea seriei de succes Îngeri, dar şi a peste cincizeci de alte cărţi pentru copii şi adolescenţi, traduse în numeroase limbi. Este originară din Little Rock, Arkansas, şi trăieşte în Hampshire, New England, împreună cu soţul ei. Iubeşte drumeţiile, gastronomia şi are un motan pe nume Bernard.

WEATHERLY A CREAT O LUME COMPLECTĂ ŞI PLINĂ DE LOGICĂ, ÎN CARE FIINŢELE CELESTE SUNT PUSE PE RELE.-THE HORN BOOK

   ,,Să fii medium nu înseamnă ce crede lumea-nu sunt vreo atotştiutoare, vreun guru clarvăzător. Nu, nu pot prezice numerele de la loto şi, ha, ha, da mă prinde ploaia la fel ca pe toţi ceilalţi.
Adevărul este că uneori am trăiri sau premoniţii, însă nu ceva foarte clar, decât dacă am vreo legătură, de exemplu, dacă ţin mâna cuiva. În plus, am nevoie de spaţiu mental ca să mă relaxez şi să îmi limpezesc gândurile. Dacă sunt supărată sau entuziasmată, de obicei nu primesc prea multe-şi, oricum, nu e tipul de lucru pe care să-l poţi tot timpul, cel puţin nu fără să înnebunesti. Astfel că, în general, pur şi simplu îmi trăiesc viaţa la fel ca restul lumii, fără să ştiu, de fapt, cum se vor desfăşura lucrurile.”

ingeri

   Willow este o adolescentă de şaisprezece ani, care împreună cu mama sa stă la mătuşa Jo. Se pare că nu şi-a cunoscut tatăl niciodată, mama sa s-a retras treptat într-o lume doar a ei. Rămasă să îşi poarte singură de grijă, Willow este considerată ciudată din cauza calităţilor sale de medium. O altă calitate este aceia de a se pricepe foarte bine la reparat maşinile. Viaţa sa liniştită de elevă este dată peste cap când va fi rugată să îi citească în palmă unei fete din acelaşi liceu. Fata se întâlnise cu o fiinţă uimitoare, un înger, iar atingerea lui o lăsase atât de slăbită încât abia reuşise să ajungă acasă. Ce se întâmplă? Să îşi fi imaginat toate acestea fata? Se pare că îi apare un viitor neguros, posibil moartea. Willow o va sfătui să nu se mai întâlnească cu aceea fiinţă, dar nu va fi ascultată, ba mai mult, se va duce să stea la -Biserica Îngerilor, un cult cu mii şi mii de adepţii.

,,Când conştiinţa lui se ridică deasupra chakrei sale din creştet, o altă lume se deschise înaintea lui. Putea să simtă câmpurile de energie ale tuturor fiinţelor vii din jurul său-femeia din maşină de lângă ei: tipul care stătea pe trotuar, aşteptând să treacă strada: ciobănescul său german, trăgând de lesă. Energiile lor o atingeau pe a sa şi le simţea preţ de o clipă, apoi trecea mai departe, cercetând împrejurimile în cercuri din ce în ce mai largi.
În momentul în care zări o tânăra stând sub un copac şi privind visătoare în sus spre nori, ştiu. Citise o carte; acum zăcea uitată lângă ea, în timp ce fata zâmbea privind în sus, pierdută în gânduri plăcute.
Asta vedeau toţi ceilalţi .Înaintând cu viteză printre chakre, percepţia lui Alex se schimbă brusc, atunci când în raza vizuală îi apăru o fiinţă minunată, înalta de mai bine de doi metri, de un alb orbitor. Cu toate că aripile sale măreţe aproape blocau soarele, îngerul era mai strălucitor decât spera soarele vreodată să fie. Scânteia radios, aruncând o lumina pură şi ameţitoare peste trăsăturile uluite ale femeii.
Nu prea văzuse îngeri hrănindu-se până atunci. Creatură stătea cu ambele mâini îngropate adânc în câmpul energetic al femeii, care se micşora cu fiecare clipă care trecea, răsucindu-se uşor, ca şi când ar fi încercat să se opună .Îngerul stătea cu capul pe spate, într-un extaz lacom, pe măsură ce energia femeii se revarsă într-a sa, ca apa dintr-o eprubetă.”

ingeri3

 

   Aţi ghicit! Alex este un vânător de îngeri de la vârsta de doisprezece ani. Împreună cu alţi vânători s-au antrenat în tabăra tatălui său. Victimele sunt şi în rândul vânătorilor, tatăl ,fratele, au murit atinşi în lupta cu îngeri malefici.
Acum îl găsim la vârsta de şaptesprezece ani, singur într-o maşină, aşteptând ordinul de la CIA pentru a afla adresa şi unde trebuie să vâneze îngeri.
Se pare că îngeri sunt printre noi, la fel ca orice om, doar când se hrănesc devin în forma lor divină şi atunci doar victima şi vănătorul îi observă.

alex1

,,-Nu o să mă credeţi, dar tocmai am văzut cel mai frumos şi mai uimitor lucru.
Da, lucrul cel mai frumos şi mai uimitor. Va avea o amintire minunată pentru tot restul vieţii ei, şi cu ce preţ?Nebunie? Se întâmplă de cele mai multe ori; schizofrenia care îi acapara viaţa, până când începea să strige la vocile din capul ei. Sau cancer? Asta era întotdeauna o variantă bună: atingerea îngerului care se hrănea făcea ca toate celulele din corpul ei să se vestejească şi să moară.
Sau MS, ca să ajungă să nu-şi mai poată folosi membrele şi să sfârşească într-un scaun cu rotile până când murea. Sau Parkinson, sau SIDA, sau orice altă boală-nu se ştia la ce duce o arsură de înger; singura certitudine era că fusese otrăvită şi, indiferent de forma pe care o avea să o ia răul, viaţa ei o va lua în jos. Şi, în mod ironic, nu îşi va da seama niciodată de legătura dintre acest lucru şi înger. De fapt, probabil va crede că acel înger a fost trimis să o ajute la nevoie.”

inger2

   Alex va primi o nouă adresa, o nouă ţintă-un alt înger a fost descoperit.
Willow fără să îşi dea seama îşi va semna condamnarea la moarte. Când va sfătui colega aceia de liceu să nu se mai întâlnească cu îngerul, deoarece are o înfluenţă nefastă asupra sa, va fi căutată chiar de acel înger. Se pare că ceva la Willow la făcut să fugă. Alex are misiunea de a o omorî.
Tatăl lui Willow ar fi chiar un înger, ceea ce teoretic este imposibil. Îngeri nu se regenerează, ei sunt maturi şi trăiesc sute de ani. Singura cale de a fi ucişi este ţintirea cu un glonţ în nimbul pe care îl port deasupra capului şi numai atunci când se hrănesc.

,,O adolescentă dormea pe canapea. ghemuită sub un şal roşu cu negru croşetat, cu un braţ subţire ţinând perna de sub capul ei. Părul blond şi ondulat curgea pe spatele şi umerii fetei ca o pelerină. Cu toate că dormea, Alex putea vedea cât de frumoasă era, cu trăsături delicate, aproape de elf.
Energia umană-angelică era mult mai puternică acolo, ca un val ce ameninţa să-l dărâme.
Absent, îşi dădu seama că privirea lui rămăsese pe chipul ei, absorbind auriul palid al sprâncenelor ei; genele lipite de obraji netezi.
Era scundă, avea doar un metru şaizeci, şi părea să aibă aproape aceeaşi vârstă ca el; era zveltă, cu un trup micuţ, perfect.”

   Pe lângă atracţia pe care o simte faţă de această fată, este şi nedumerirea lui: o muritoare-înger? Nu este posibil! Şi totuşi,Willow există! Ce ameninţare este ea? Îngerul său se vede paşnic. Se pare că îngeri divini, o consideră o amenitare de moarte pentru ei, se pare că este singura care i-ar putea distruge.

   Când Alex îi ia apărarea fetii şi refuză să o împuşte, va începe fugă celor doi. Atât adepţii biserici cât şi îngeri cei malefici îi vor morţi cu orice preţ.
Ce se va întâmplă? Vor reuşi să scape şi să se ascundă cei doi? Unde vor fugi? Îngeri sunt peste tot, iar în curând se aşteaptă un al doilea val de invazie divină.
Vor reuşi cei doi să scape lumea de îngeri?

   Pur şi simplu m-am delectat cu această carte. Întrebarea care mi-am pus-o este: Oare există îngeri printre noi? Sunt malefici sau buni? Garantez că nu vei reuşi să te dezlipeşti de această carte.

Nota mea este 10.

5/5

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

“Toată lumea avea un viitor, dar nu toată lumea avea un destin … Numai anumiți membri ai unor familii “predestinate” aveau parte de destine, văzute în momentul nașterii lor de fiecare oracol de pe fiecare planetă. Simultan.”

               Pecetea morţii, de Veronica Roth- Editura Corint

Titlul original: Carve the Mark

Traducere: Shauki Al-Gareeb

Editura: Corint

Colecţia Leda Edge

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 496

Gen: Science Fiction; Fantasy; Young Adult

    În Pecetea morții, Veronica Roth înfățișează cu măiestrie puterea prieteniei și a dragostei într-o galaxie plină de haruri neprevăzute.

Pe o planetă stăpânită de violență și răzbunare, într-o galaxie unde unii sunt favorizați de soartă, toată lumea posedă un har, o putere unică menită să dea formă viitorului. În vreme ce majoritatea are de câștigat de pe urma acestui har, unii nu au aceeași soartă, abilitățile lor făcându-i vulnerabili în fața controlului celorlalți. Își vor putea aceștia recăpăta darurile, soarta și viețile? Vor fi ei capabili să întoarcă balanța de putere în această lume?

“Roth prezintă o lume detaliat construită, plină de intrigă politică și aventură, adesea brutală, însă pătrunsă de o emoționantă poveste de dragoste. Fanii lui Roth vor aștepta cu entuziasm urmarea.” – Booklist

     Având în vedere că mă număr printre cititorii care îndrăgesc trilogia Divergent (cu toate că nu sunt de acord cu finalul seriei; un anumit eveniment petrecut în Experiment m-a făcut să nu mai pot duce lectura până la capăt), mi-am dorit foarte mult să citesc “Pecetea morții”, chiar dacă descrierea de pe copertă îmi semnala faptul că voi avea de-a face cu un roman SF.

   Și de această dată, curiozitatea nu mi-a dat pace până nu am aflat mai multe amănunte despre carte. Mare mi-a fost surprinderea când am descoperit că Veronica Roth a scris și rescris povestea încă de când avea 12 ani și că pentru o perioadă de cinci luni a trăit la Cluj.

pecetea-mortii_1_fullsize

    Trebuie să recunosc că mi-a fost puțin greu să mă deprind cu o serie de denumiri (plante precum năgară, ogra, floare-de-gheață, floare-de-tihnă; stiluri de luptă – altetahak, elmetahak, zivatahak) și termini precum flux, har-flux, undă-flux și nici acum nu sunt convinsă că am înțeles în totalitate cum funcționează lumea creată de autoare. Însă glosarul de la finalul cărții m-a ajutat să ies din starea de confuzie. Dar în ciuda celor menționate, povestea a început să mă prindă în mrejele sale, din momentul în care s-a făcut trecerea și la alte genuri pe care le apreciez mai mult – fantasy și young adult.

   Ceea ce m-a uluit pe mine a fost modul în care Veronica Roth a creat lumi noi, cu tot felul de planete, limbi, oracole, haruri etc. Iar eu, ca să nu vă derutez prea mult, am să vă furnizez câteva noțiuni de bază.

   Universul prezentat în carte este compus din nouă națiuni-planete: Othyr, Pitha (planeta de apă),Tepes (planeta deșertică), Kollande, Ogra, Essander, Zold, Trella și Thuvhe/Urek (planeta de gheață). Teoretic, fiecare națiune-planetă este independentă, însă Adunarea (organul de conducere  al galaxiei) reglementează negoțul, armele, tratatele, călătoriile și aplică legile în spațiile nereglementate. Fiecare planetă din galaxie are trei oracole (unul care se înaltă, unul care stă și unul care cade), iar acestea împart destinele ca pe niște daruri unor persoane speciale. Destinele făceau ca anumite familii să fie importante (precum familia Noavek).

Toată lumea avea un viitor, dar nu toată lumea avea un destin … Numai anumiți membri ai unor familii “predestinate” aveau parte de destine, văzute în momentul nașterii lor de fiecare oracol de pe fiecare planetă. Simultan.”

   Peste fiecare planetă din galaxie curge un fel de energie – flux. Acesta curge prin toate lucrurile care au viață, circulă prin fiecare persoană care respiră. În carte este descris ca o putere invizibilă care le conferă oamenilor abilități și poate fi canalizat în nave, mașinării, arme. Har-flux este un rezultat al fluxului care curge printr-o ființă. Sunt abilități, unice pentru fiecare persoană, care se dezvoltă în timpul pubertății și nu sunt mereu favorabile. De exemplu, personajele principale din “Pecetea morții” au următoarele har-flux: Akos poate  anula puterile celorlați oameni; Cyra poate să rănească pe oricine o atinge, însă harul ei o face să simtă o durere continuă (harul o face să cheme durerea în ea și să o proiecteze în alții), iar harul lui Ryzek îi permite să facă schimb de amintiri cu alți oameni.

Pecetea mortii 2

   Acțiunea din “Pecetea morții” se desfășoară pe planeta Thuvhe, cunoscută și ca “planeta de gheață”. E locuită atât de thuvhesiți, cât și de shoteți. Shotet este un popor, nu o națiune-planetă și erau vestiți pentru comportamentul lor brutal și fioros. Își crestau linii pe brațe pentru fiecare viață pe care o luau și își antrenau până și copiii în arta războiului. De asemenea, ei erau unici prin faptul că urmau fluxul prin galaxie, detașarea lor de locuri și posesiuni este ceva singular. Noavek este familia conducătoare din Shotet și sunt vrăjmașii familiei Kereseth din Thuvhe.

   Romanul este redactat din perspectiva celor două personaje principale, Akos și Cyra, și avem astfel posibilitatea să le aflăm trecutul, amintirile și să le înțelegem comportamentul.

   Cyra Noavek e sora lui Ryzek, brutalul tiran care conduce poporul Shotet. Ea și-a descoperit harul la vârsta de opt ani, în urmă unui eveniment extrem de înfiorător. La acea vreme, suveran în Shotet era tatăl ei, Lazmet Noavek, un bărbat despotic care și-a silit băiatul, pe Ryzek ( în vârstă de optsprezece ani), să execute un prizonier. Iar în momentul în care Ryzek și-a utilizat harul pe Cyra – făcând schimb de amintiri cu ea, atunci s-a declanșat și har-fluxul.

Când mâna lui mi-a găsit obrazul, pe sub pielea mea au răsărit niște vene întunecate, negre ca smoala, care semănau cu niște miriapode, cu niște împletituri de umbre. Au pornit din loc, târându-mi-se în sus pe brațe, aducându-mi  fierbințeală în obraji. Și durere.”

“Venele întunecate îmi aduseseră durere; întunericul era durere, iar eu eram plămădită din durere, eu eram însăși durerea.”

Pecetea mortii 1

   Harul ei îi conferă durere, dar și putere lui Ryzek – ceva ce fratele ei exploatează fără milă, folosind-o pentru a-și tortura vrăjmașii. Dar Cyra (cunoscută și ca “Biciul lui Ryzek”) e mult mai mult decât o armă în mâna fratelui ei: este îndărătnică, agilă și mai isteață decât știe el.

Prin Shotet și Thuvhe circulau zvonuri despre mine, încurajate de Ryzek – și poate că acele zvonuri călătoriseră prin toată galaxia, de vreme ce toate gurile adorau să comenteze despre clanurile predestinate. Acestea vorbeau despre agonia pe care o puteau stârni mâinile mele, despre un braț înțesat de la încheietura mâinii la umăr și înapoi de peceți ale morții, și despre mintea mea, aflată în pragul nebuniei. Oamenii se temeau de mine și mă detestau în aceeași măsură. Însă această versiune a mea – această fată distrusă, care nu făcea decât să scâncească – nu era acea persoană despre care se vorbea.”

   Akos Kereseth e fiul unui fermier și al unui oracol de pe înghețata națiune-planetă Thuvhe. Protejat de harul său neobișnuit, Akos e un suflet generos, iar loialitatea lui față de familie e nemărginită. Interesant e faptul că el înțelege foarte bine limba shoteta și comunică foarte bine cu shotiții, deși afirmă că nu le-a învățat niciodată limba. Mai târziu se descoperă că el are o mai mare afinitate cu cultura celor din Shotet decât cu cea Thuvhe.

   Viața lui Akos se schimbă din ziua în care are loc o alertă de urgență venită dinspre Adunare. Akos și frații lui, Eijeh și Cisi, află de la tatăl lor că Adunarea și-a asumat răspunderea să anunțe destinele celor predestinați. De obicei, destinul unei persoane nu e făcut public decât după ce moare, fiind cunoscut doar de aceasta și de familia sa, dar acum situația e alta și toată lumea știe care sunt destinele fraților Kereseth.

   Îngrijorat pentru soarta copiilor săi, tatăl îi ia de la școală, dar atunci când revin cu toții acasă, găsesc trei soldați shoteți în camera de zi, care au venit în mod special pentru oracol și pentru unul dintre copii (cu toate că nici ei nu știau care anume este acela). În încăierarea produsă, tatăl copiilor este omorât, iar Akos reacționează violent: reușește să scape din cătușe, fură un pumnal și  îl omoară pe unul dintre soldați.

    Akos și Eijeh sunt capturați de soldații din Shotet și duși în fața tiranului Ryzek. Abia acum se descoperă care sunt de fapt destinele celor doi frați. În timp ce destinul lui Akos e să moară în servicul familiei Noavek, să moară slujindu-l pe Ryzek, Eijeh  are un destin aparte: să prevadă viitorul galaxiei. Așadar, va fi următorul oracol de pe planeta de gheață.

   Abia după doi ani, Cyra și Akos se întâlnesc față în față pentru prima oară, iar în momentul în care Ryzek îi cere să-l atingă pe tânăr, se produce un lucru interesant. Akos, datorită harului său, întrerupe fluxul atunci când atinge mână fetei și, în același timp, face ca durerea ei să dispară.

“Am întins mâna spre Akos și întunericul s-a împrăștiat sub piela mea precum cerneala vărsată dintr-o călimară. Mi-am atins mâna de a lui și m-am pregătit să-l aud urlând.

 În schimb, toate umbrele-flux au dat înapoi și au dispărut. Și, odată cu ele, și durerea mea.” 

   Având în vedere că singurul țel al lui Akos e să-și scoată fratele în viată de acolo și să revină împreună acasă, se folosește de faptul că poate să anuleze harul lui Cyra și îi cere să facă un târg: el îi poate oferi acea alinare a durerii de care ea are atât nevoie, iar Cyra  trebuie să-l învețe să lupte. Se vor ajuta unul pe celălalt pentru a supraviețui sau se vor distruge reciproc? Vă las pe voi să aflați răspunsul.

   V-am povestit doar în linii mari câteva dintre evenimentele petrecute la începutul cărții. Nu vă rămane decât să descoperiți singuri ce se întâmplă mai departe cu Cyra si Akos.

“— Presupui că sunt brutală fiindcă asta e ceea ce-ai auzit, am comentat eu. Ei bine, ce zici de ceea ce am auzit eu despre tine? Ești sensibil, un laș, un fraier?
— Tu ești o Noavek, a spus el cu încăpățânare, împreunându-și brațele la piept. Ai brutalitatea în sânge.
— Nu eu am ales sângele care-mi curge prin vine, am replicat. Așa cum nici tu nu ți-ai ales destinul. Tu și cu mine am devenit ceea ce am fost meniți să devenim
.”

Nota 10editura-corint

Cartea Pecetea morții de Veronica Roth a fost oferită pentru recenzie de către Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

by -
9

Ne putem vindeca-epilogul seriei Divergent de Veronica Roth

    “Ne putem vindeca”, epilogul seriei Divergent de Veronica Roth, este o scurtă povestire despre viața lui Four, acțiunea având loc la cinci ani după evenimentele din Experiment.

   În cele 15 de minute cât vă ia să citiți cele 42 de pagini, aveți ocazia să reintrați în lumea fantastică din Divergent, să vă reîntâlniți cu personajele preferate (Four, Christina, Caleb Prior, Shauna, Zeke, Cara, Matthew, Nita, Johanna, Evelyn), să fiți alături de ei la trierea recruților care se face din an în an, să aflați ce au mai făcut în toată această perioadă, dar mai ales o să descoperiți care sunt gândurile,  trăirile şi fricile resimţite de Four și spre cine a ajuns să-și îndrepte atenția.

   Epilogul a fost oferit gratuit celor care au comandat cartea Pecetea morții (care nu are nicio legătură cu seria Divergent) exclusiv pe site-ul Editurii Corint. S-a procedat în acest fel tocmai pentru că autoarea a impus această restricție.

epilog Ne putem vindeca

FRAGMENTE:

“De când m-a împiedicat să înghit serul memoriei, am avut încredere în ea într-un fel în care n-am avut niciodată în altcineva. Sunt de părere că o persoană care te-a văzut atât de slab și n-a folosit asta niciodată împotriva ta e demnă de acea încredere. Dar tot mi-e greu să recunosc față de ea o altă vulnerabilitate, ba chiar să și rostesc acele cuvinte cu voce tare.”

“În sfârșit, arunc o privire prin jur. Mulțimea adunată la baza Carierei, în apropiere de marginea prăpastiei, este densă și multicoloră, așa cum n-am mai văzut-o niciodată. Și oamenii – tineri și bătrâni și alte categorii de vârstă între ei, ținând pahare la piept și vorbind. Ochii mei caută și-acum diviziunile facțiunilor, dar nu găsesc niciuna – nici măcar la mine, cu cămașa albă ca în Candoare, jenșii albaștri că în Erudiție și pantofii negri ca în Neînfricare.

Acum suntem doar oameni.”

“Tobias, la optsprezece ani ești prea tânăr ca să te gândești că nu mai poți avea un alt lucru bun în viața ta. Prea tânăr ca să nu o dai în bară iar și iar sau… să nu te vindeci. Prea tânăr, iar tu ești prea… Lasă fraza în aer. Tu ești prea bun ca să nu-ți trăiești viața.”

“Muncim și visam. Luptăm, râdem și ne îndrăgostim. Mergem mai departe.

Și ne vindecăm.”

Ne putem vindeca

 

by -
9

Puterea celor şase, de Pittacus Lore

Titlul original: The Power of six
Traducerea: Ana Veronica Mircea
Editura: Nemira-2013
Pagini: 339

   Cartea este scrisă sub pseudonimul Pittacus Lore. Cei doi scriitori din spatele pseudonimului sunt James Frey (n.12 septembrie 1969 în Cleveland, Ohio) şi Jobie Hughes (n.9 iulie 1980 în Renton, Washington).
James Frey a scris volume autobiografice: A Million Little Pices (2003) şi Bright Shiny Morning (2008)
De Jobie Hughes am găsit scris doar această serie-Eu sunt numărul patru.

EVENIMENTELE POVESTITE ÎN ACEASTĂ CARTE SUNT REALE.

Numele personajelor şi a locurilor au fost schimbate pentru a-i proteja pe cei şase lorici care au rămas ascunşi.

GÂNDIŢI-VĂ CĂ ACESTA ESTE UN PRIM AVERTISMENT!

Existenţa altor civilizaţii este o realitate!

Şi unele dintre ele încercă să vă distrugă!

   În primul volum din serie am făcut cunoştinţă cu numărul Patru (John) şi ale sale puteri dobândite de la străbunii planetei Lorien. Lorien este o planetă de 10 ori mai mică decât Pământul, momentan pe moarte. Cei de pe Mogador au secătuit cu totul planeta, iar cei zece copii care fac parte din Garde sunt speranţa de reînviere a planetei.

   În timpul invaziei totale, populaţia Lorienului s-a sacrificat până la unul pentru a reuşi să trimită pe pământ copii Garde şi cepanii lor, pentru ai învaţa să lupte, pentru a avea grijă de ei până când Moştenirile fiecărui Garde vor apare.
Oare va mai avea şansă planeta Lorien? Mogadorienii au venit pe Pământ în număr foarte mare împreună cu fioroasele lor animale. Vor reuşi să îi prindă pe cei zece copii Garde? Se pare că pe primi trei i-a ucis. Pe Unu în Malaysia, pe numărul Doi în Anglia, iar numărul Trei în Kenya.

   Numărul Patru a reuşit să fugă, iar apariţia numărului Şase alături de el a rupt vraja care îi proteja. Vraja îi obligă pe mogadorienii să îi ucidă pe Moştenitori în ordinea numerelor.
Moartea celor trei moştenitori i-a făcut pe Moştenitorii să se caute pentru a lupta împreună împotriva mogadorienilor, dar şi a forţelor de ordine americane.
Patru în încercarea de a îşi recupera Cufărul lorian (fiecare copil are un cufăr cu lucruri şi pietre cu puteri extraordinare ) din mâinile mogadorienilor, va elibera pe Numărul Nouă, care era închis de un an de zile în peştera Mogadoriana.
Numărul Nouă se pare că este foarte agil, stăpâneşte antigravitaţia, şi poate transfera puterile sale şi celorlalţi, poate să audă foarte bine de la kilometri distanţă, poate să vorbească cu animalele, telekinezia şi o forţă incredibilă, normal.

sase

,,Îmi face cu ochiul, apoi dispare, alergând pe plafonul crăpat cu o viteză uimitoare. Mogii nu-l observă decât după ce se lasă în spatele lor, şi atunci e prea târziu. E ca o tornadă, sfâşiindu-i cu o ferocitate pe care nu ştiam că o posedă loricii; până şi Şase ar fi impresionată. Eu şi Sam nu mai tragem, îl lăsăm pe Nouă să-i facă bucăţi pe rând, cu mâinile goale.”

   Numărul Şase pleacă în Spania pentru a da de urma unui alt moştenitor aflat în pericol. În mănăstirea din Spania stă ascunsă Marina sau numărul Şapte. Ea împreună cu cepanul său Adelina, sunt ascunse de unsprezece ani în această mănăstire.

,,Mă numesc Marina, de la mare, dar nu mi s-a spus astfel decât foarte târziu. La început eram cunoscută pur şi simplu drept Şapte, una dintre cei nouă gărzi supravieţuitori de pe planetă Lorien, a cărei soarta se află, şi încă se mai află, în mâinile noastre. A acelora dintre noi care nu s-au pierdut. Care mai sunt încă în viaţă.”

   Deşi are Moşteniri apărute: telekinezia, poate să respire sub apă, să vadă pe întuneric şi poate să vindece orice rană la animal, om, plantă, ea nu s-a antrenat deloc. Cepanul ei nu a vrut să mai audă de Lorien şi lupta pe care trebuie să o ducă.

   Numărul Zece cea care a venit cu o navă separată pe pământ, este o copilă. Moştenirea ei deocamdată ar fi să îşi modifice înfăţişarea şi vârsta. Venirea ei la mănăstire sub forma fetiţei de opt ani avea un scop, acela de a veghea asupra Marinei. Cepanul ei Crayton, se pare că este ultimul rămas în viaţă.
Acesta încearcă să le apere pe cele două Garde, iar împreună cu numărul Şase, care a ajuns exact la timp în timpul confruntărilor cu mogadorienii vor reuşi să se salveze, dar cu pierderi dureroase pentru Marina. Cepanul şi cel mai bun prieten al său vor fi ucişi.

puterea celor sase

   Crayton le va duce pe Şase, Şapte şi Zece în căutarea altor Moştenitori. Vor reuşi să îi găsească? Vor scăpa din mâna mogadorienilor, care sunt din ce în ce mai mulţi şi mai disperaţi?

   În continuare asistăm la fuga lui Patru şi a lui Nouă. Remuşcările lui Patru pentru prietenul său Sam, rămas în peştera mogadoriană. Trădarea, se pare a iubitei Sarah, îl întristează pe Patru, nu vrea să recunoască că ar fi posibil, dar…toate se întâmplă cu un rost. Capturarea lor de către agenţii americani cu tehnologie de la mogadorieni îi pune pe gânduri pe Patru şi Nouă. Ce se întâmplă? Duşmanii de moarte a Pământului sunt în alianţă cu oamenii? De ce îi vânează pe lorici?

puterea celor sase 1

   Deşi, cei doi ar putea să evadeze oricând din mâna agenţilor speciali, ei vor încerca să afle ce se întâmplă cu adevărat. Vor reuşi?
Se pare că venirea pe Pământ a comandantului mogadorian, Setrakus Ra, aduce după sine şi mai multe întrebări din partea Moştenitorilor.

EI
SUNT TOT MAI APROAPE.
EI
SUNT PE URMELE NOASTRE
EI
ŞTIU DESPRE VRAJĂ.
EI
ŞTIU DESPRE MOŞTENIRILE NOASTRE.
EI ŞTIU PREA MULTE CA SĂ PUTEM CREDE CĂ
NOI
VOM MAI FI VREODATĂ ÎN SIGURANŢĂ.
NOI
TREBUIE SĂ NE GĂSIM UNII PE ALŢII.
NOI
TREBUIE SĂ NE UNIM
NOI
TREBUIE SĂ LUPTĂM ŞI SĂ ÎNVINGEM
NOI SUNTEM ULTIMUL BASTION.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

“- Știi bine cine suuunt, zise monstrul cu acea voce de mormânt, dar nu vrei să accepți adevărul. Eu sunt coșmarul devenit realitate, inspectoreee… Eu sunt zeul care vine, conchise el surâzând înfiorător.”

     Jocul necromanţilor, de Şerban Andrei Mazilu-Editura Crux Publishing

Editura: Crux Publishing

Anul apariţiei: Noiembrie 2016

Nr. de pagini: 369

Gen : fantasy; dark fantasy / clockpunk

 Seria Cronici din Voss : 1. Anotimpul pumnalelor; 2. Jocul necromanților

   La solicitarea fanilor, Andrei Mazilu revizitează Arhipelagul Voss cu romanul Jocul necromanților, căci multe lucruri au rămas nerezolvate după ce eroii au ieșit din scenă la finalul romanului Anotimpul pumnalelor. După Cădere, Imperiul se confruntă cu și mai multe forțe oculte hotărâte să distrugă definitiv echilibrul dintre Bine și Rău. Până și zeul Moarte se simte neputincios în fața haosului ce pare că vrea să consume sufletele tuturor muritorilor. Dar Thanos are propriile lui arme: Ordinul Corbilor, compus din cinci asasini ce au un singur scop – menținerea balanței Creației cu orice preț. Întotdeauna există un rău mai mare, iar vechi dușmani pot deveni prieteni atunci când se confruntă cu Întunericul absolut. Pumnalele taie în carne vie, jocuri politice se fac și se desfac, mistere vechi sunt scoase la iveală și noi eroi își fac apariția. Personaje memorabile, o cursă pe viață și pe moarte, o poveste de dragoste cum puține mai sunt și un univers fantastic de o profunzime tulburătoare. 

   Anul trecut am citit pe nerăsuflate “Anotimpul pumnalelor”, primul volum din seria Cronici din Voss și am avut ocazia să descopăr o lume magică și întunecată, în care nu am fost doar un simplu spectator. Simțeam că sunt alături de Corbi, că fac parte din grupul lor. Așa că nu e de mirare că am așteptat cu nerăbdare apariția următorului volum!

Jocul necromantilor

   “Jocul necromanților” este un roman complex, care te bulversează, te îngrozește și te ține cu sufletul la gură până la ultimul paragraf. Are aventură, intrigă, mister, trădări, practici oculte, mituri și legende, manifestări supranaturale, un strop de romantism, dar și planuri diabolice, crime oribile, evenimente terifiante (unele scene fiind de o duritate greu de digerat) care te solicită din punct de vedere emoțional.

   Sunt multe lucruri care mi-au plăcut: complexitatea personajelor, stilul figurat abordat de autor, ritmul amețitor, numeroasele întorsături absolut surprinzătoare, situațiile limită care te țin în suspans pană la final, acțiunea care se desfăşoară pe mai multe planuri. Nici acum nu-mi dau seama cum autorul a reușit să scrie o poveste atât de amplă, cu o acțiune atât de intensă, să fie atent la fiecare detaliu, oferind cititorului posibilitatea de a pătrunde cu uşurinţă într-o lume fantastică de care greu se mai poate desprinde la final.

   De asemenea, am apreciat faptul că în acest volum am găsit informații despre istoria Imperiului Voss, ascensiunea, moartea și învierea lui Turek, descendența vrăjitoarei Savannah, istoria Corbilor și multe detalii despre zeități și culte.

   Așa cum v-am spus și în “Anotimpul pumnalelor”, avem de-a face cu o lume desprinsă parcă din epoca medievală (deși anumite lucruri m-au făcut să cred că de fapt  totul se petrece  undeva în viitor), populată de o serie de creaturi înfiorătoare precum vârcii, vârcolacii și moroii, dar și de zeități, forțe oculte, vrăjitoare, stafii. Nu în ultimul rând, trebuie să amintesc de  Ordinul Corbilor, o organizație de asasini care acționa în numele zeului Thanos, cel care menține echilibru viață-moarte.

Jocul necromantilor 2

   La finalul primului volum am asistat la niște evenimente tulburătoare. În urma războiului purtat între Mequette și Corbi, cei din urmă au învins, iar viziunea lui Septimus I s-a împlinit: dinastia Voss a fost eliminată.

   Însă lucrurile nu s-au terminat acolo, așa cum s-a crezut. Se pare că vrăjitoarea Savannah nu doar că o manipulase în mod subtil pe ambițioasa contesă Madeline Mequette, cea care își dorea să devină împărăteasa lumii, nu doar a Imperiului, dar ea se și prefăcuse ani în șir a fi un aliat al Corbilor, ascunzând cu măiestrie adevărata ei identitate și rolul ei în învierea lui Turek Marteen, teribilul inamic al lui Thanos, zeul Morții. Miile de victime ale războiului nu au fost decât un tribut, ceva necesar pentru a-l aduce înapoi pe Turek, călugărul sanctificat de Biserica Triumviratului, cel care biruise cândva vârcii și moartea. Iar în “Jocul necromanților” aflăm că el  a revenit pe tărâmul oamenilor pentru a cuceri lumea cu o armată de cadavre ambulante.

   Iar în privința celor doi Corbi, Aendo Assermore și Jessah (Loup), lucrurile stau altfel față de ceea ce am crezut inițial. După ce o executaseră pe contesa Mequette la ordinul lui Thanos, ambii își închipuiseră că misiunea lor se sfârșise. Aendo reușise să o convingă pe Jessah să părăsească împreună Arhipelagul, să fugă pe o mică și izolată insulă numită Levand. Îi spusese că “atât  ucigașul Assermore, cel mai eficient asasin de pe acele meleaguri, cât și înfricoșătoarea Loup – așa cum Jess fusese poreclită – trebuiau să dispară; că se achitaseră de orice datorie față de zeul Moarte și că, dacă exista un picur de echitate în univers, își câștigaseră  pe deplin dreptul să își trăiască în pace restul zilelor.” Însă și-au întârziat plecarea și au ajuns prizonierii lui Turek.

   Acțiunea din “Jocul necromanţilor” debutează  cu un eveniment cutremurător. Inspectorul de Miliție Franco Baudelaire pătrunde în casa profesorului Rimm (despre care aflăm ulterior că este unul dintre slujitorii lui Turek) și îi citește corespondența și notițele din jurnal, notițe care confirmau faptul că Rimm avea cele mai groaznice intenții. Acesta vorbea despre ritualuri științifice (referindu-se la experimentele sale pe cadavre) și despre cât de încântat era că putea contribui la “ascensiunea tânărului zeu”. Însă atunci când pătrunde în mansarda reședinței Rimm descoperă ceva absolut sinistru.

“Pe tărgile dinăuntru, cadavre mai mult sau mai puțin proaspete zăceau eviscerate, iar pe pereți, în cuie, fuseseră atârnate părți anatomice ale mai multor animale. Tavanul era înlocuit de bare butucănoase, astfel încât să permită gerului să conserve ”materia primă”, în timp ce fulgi rătăciți de zăpadă se așternuseră peste leșuri și peste uneltele de pe bancul de lucru. Într-un colț, însă, micul altar spurcat nu își găsea locul în decorul relativ…tehnic. Lumina alburie de afară se revărsa peste Ochiul lui Thanos, în irisul căruia cineva înfipsese un cuțit de lamă vălurită. Sub el, într-un vas de lut, sânge negru se închega sub rafalele de vânt înghețat, înconjurat de bucăți de oase și stranii amulete din cupru.”

   Exact în acel moment, inspectorul se trezește față în față cu o creatură înfricoșătoare. Trupul îi  duhnea a putreziciune, mâinile îi erau umflate, degetele fiindu-i prevăzute cu gheare în loc de unghii, zeci de copci îi împodobeau pieptul și abdomenul, iar capul era prevăzut cu două perechi de ochi fără pleoape, urechi de lup, nas despicat și coarne de berbec. Iar când a glăsuit, printre buzele-i împietrite, Baudelaire a realizat că altcineva i se adresa și nu arătarea.

 “- Știi bine cine suuunt, zise monstrul cu acea voce de mormânt, dar nu vrei să accepți adevărul. Eu sunt coșmarul devenit realitate, inspectoreee… Eu sunt zeul care vine, conchise el surâzând înfiorător.”

   După ce inspectorul reușește să distrugă acea mostruozitate, în casă pătrund alte șase creaturi înfiorătoare, ce “scheunau și hâsâiau sălbatic, dornice de sange”.

  Din fericire, Baudelaire este salvat de câțiva agenți ai Serviciului Secret, iar în scurt timp  se va afla în fața lui Cassius Rho, noul lider al Serviciului Secret, și a lui Moon Thatcher Lillycatcher, fostul ministru al Științei și Dezvoltării. De la aceștia află că ei și sectanții se luptă pentru controlul Mlaștinii. Informatorii au observat că lunaticii sunt din ce în ce mai numeroși, că își fac simțită  prezența în întreg Arhipelagul, dar nicăieri mai mult ca în acest loc. Nimeni nu știe de ce  s-au strâns într-un număr atât de mare. Și tot de la ei află că medicul legist Daelin Dawson, curajoasa lui protejată, a reușit să se strecoare în sediul loc secret și i-a ajutat să scape de dăunători, în doar șase zile.

   De fapt,  încă de la dispariția împăratului, omorârea tuturor baronilor și eliminarea comerțului cu tutun, întreg Arhipelag Voss (compus din insulele Noss, Perque,Whitegate, Amberstone) este dominat de haos, iar Serviciul Secret abia mai reușește să mențină o oarecare ordine.

   Între timp, subteranul clocotea în corul de imnuri, în nebunia colectivă, în sângele vărsat fluvii spre gloria stăpânului Turek. Din sutele de zeloți care, de bunăvoie, se supuseseră pletorei de  chinuri inimaginabile, doar câteva duzini mai respirau, deși mintile nu le mai aparțineau demult, iar flăcările devotamentului nebunesc carbonizaseră orice urmă de suflet ar mai fi posedat. Doar unei mâini de necromanți li se permisese să își păstreze o oarecare rațiune – destulă încât să acționeze inteligent, să se poată folosi de viclenia și învățăturile pe care cel ce aspira să devină zeu le împărtășise cu ei.”

Jocul necromantilor 3

   Cei patru necromanți, locotenenții lui Turek, au fost aleși nu doar fiindcă posedau titluri și relații cu anumite cercuri sociale la care secta nu avea acces, ci datorită unui nivel de educație pe care restul nu îl aveau, dar și pentru că  erau “înzestrați” cu diverse tipuri de perversitate. John Taft (Sculptorul), al cărui aspect inocent nu trăda câtuși de puțin adevărata-i fire, este demonul care ucide femei. Nu s-a dovedit a fi doar un nebun original, ci și un necromant inovativ. Ulfmar Kay este pe cât de viclean și ambițios, pe atât de iscusit în arta întunecată; era versatil, adaptându-se în funcție de mediu oricărei situații, reușind să își farmece fără efort interlocutorul. Yvette Von Erikson este genul de femeie avidă de putere. A fost recrutată și instruită chiar de preoteasa-vrăjitoare Savannah. Ezrah Rimm, a cărei loialitatea față de Turek este totală, este cel mai ordonat, minuțios, răbdător slujitor, anticipând cu mult talent intențiile cultului, fiind capabil să ucidă întreaga populație a insulei.

   Turek cere celor patru  necromanți să îndeplinească anumite sarcini. Kay va trebui să recâștige controlul asupra Mlaștinii, să preia Universitatea și să saboteze întâlnirea prefecților. Lui Taft i se ordonă să-și folosească toate trucurile pe care le cunoște și toate ritualurile pe care le-a învățat pentru a-l ucide pe inspectorul Baudelaire. Yvette Von Erikson are misiunea de a o găsi și captura  pe  vrăjitoarea Savannah, iar lui Rimm i se dă cea mai importantă dintre misiuni. Stăpânul îi cere nu doar să-l elibereze pe Aendo Assermore, dar să îl și ajute să se pună pe picioare. Trupul zdrobit al Corbului trebuia “reparat” rapid, pentru ca apoi, prin orice mijloace, el trebuia să fie convins să recupereze un artifact.

  Adevărul e că cei doi Corbi, Aendo și Jessah, au fost prizonieri în tot acest timp, au fost bătuți, torturați, ba ea chiar a fost silită să îi despice carnea zile la rând (sub amenințarea execuției bărbatului iubit, Jessah fusese nevoită să ia locul torționarului implorându-i de fiecare dată iertare lui Aendo cât ea decupa în carnea lui). Uneori caznele durau ore întregi și Aendo ar fi  fost mort până acum, dacă vrăjitoarele nu i-ar fi administrat  forțat licori curative.

“Dintre toate armele lui Thanos, Aendo Assermore fusese cea mai devastatoare, binecuvântat de zeu cu abilități pe care nici un alt asasin nu le avusese până atunci. Putuse odată să invoce întreaga armată a vârcilor, să se transforme în umbre si să comunice cu gândul, dar acum nu mai poseda nici unul din toate acele daruri…” 

   Va accepta el să recupereze acel artefact, atât de necesar lui Turek Marteen? Dar locotenenți, își vor îndeplini sarcinile? Va reuși Turek să învingă Moartea, să îl ucidă pe Thanos? Se vor mai putea reuni cei cinci Corbi? Cine va învinge?

“Dacă Turek reușește să ducă la îndeplinire ritualul, nu doar că nimeni nu va poseda acea viață veșnică pe care el a promis-o, ci va elibera Răul suprem. Împreună, în această realitate, cei patru demoni vor distruge orice urmă de viață; se vor răzbuna pe zeul ce ne veghează, trecând în tărâmul lui și consumând suflete fără număr. Nu îmi pot decât imagina cât de puternic ar fi afectat echilibrul Creației și ce efect ar avea asupra altor lumi… Însăși soarta Universului se află în mâinile noastre”.

   “Jocul necromanților“ este un roman complex, fascinant, care pur și simplu răscoleşte sufletul cititorului. Consider a fi una dintre cele mai bune scrieri din genul fantasy. Am întâlnit personaje de neuitat, scene șocante, multe intrigi, dragoste și foarte multă magie.

 Nota 10

Crux Publishing logo

Cartea Jocul necromanților de Șerban Andrei Mazilu, a fost oferită pentru recenzie de către Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

Kraken de, China Miéville

Editura: Paladin

Număr pagini: 584

Domeniu: Fantasy

   Dintr-un muzeu din Londra dispare un calamar lung de nouă metri, împreună cu acvariul lui. Custodele Billy Harrow vrea să elucideze misterul şi descoperă o lume stranie, populată de adepţi ai cultului calamarului uriaş, tatuaje vorbitoare, asasini, statui ce prind viaţă şi animale intrate în grevă.

 

Urmărit de poliţişti şi criminali deopotrivă, Billy este nevoit să renunţe la viaţa lui obişnuită şi să se alieze cu un renegat al cultului calamarului pentru a recupera creatura furată şi a opri forţa necunoscută ce ameninţă cu sfârşitul lumii.

Billy privi ecranul. Zece braţe, cinci linii întretăiate; două dintre ele mai lungi decât celelalte. Modelul insignei argintii pe care-o văzuse era imaginea acestui prădător apropiindu-se. Văzut din perspectiva prăzii…

Sursa: Editura Paladin

by -
15

NOI-AM PUTEA FI CEI CARE TREC PE LÂNGĂ TINE CHIAR ÎN ACEASTĂ CLIPĂ.

Eu sunt numărul patru, de Pittacus Lore

Titlul original: I Am Number Four
Editura Nemira
Traducerea: Ana Veronica Mircea
Numar pagini: 373

   Sub pseudonimul Pittacus Lore se ascund doi scriitori: James Frey şi Jobie Hughes. James Frey (născut 12 septembrie 1969 în Cleveland, Ohio) este autorul a trei bestselleruri, A Million Little Pice s(2003) şi My Friend Leonard (2005) şi romanul Bright Shine Morning (2008). Jobie Hughes (născut 9 iulie 1980 în Renton, Washington) a copilărit în orăşelul Spencer, Ohio. Este autorul volumului At Dawn şi coautor al seriei ,,Eu sunt Numărul Patru”.

La început am fost nouă.
Trei au dispărut, sunt morţi.
L-au prins pe Numărul Unu în Malaysia.
Pe numărul Doi în Anglia.
Iar pe Numărul Trei în Kenya.
Şi i-au ucis pe toţi…
Eu sunt Numărul Patru.
Ştiu că sunt următorul.
Ne vânează, nu se vor opri înainte de a ne ucide pe toţi.

   Planeta Lorien de zece ori mai mică ca Pământul, a fost invadată de planeta Mogador şi animalele lor uriaşe. Sute de nave au împânzit văzduhul, bombele cădeau precum ploaia, animalele monstru sfârtecau tot ce prindeau în cale. Lorieni Garde (cei cu puteri speciale) au încercat să le ţină piept, dar în zadar. Nava cu Moştenitorii, cei 9 copii şi cepanii lor au reuşit să scape. Numărul Patru este un băiat de cinsprezece ani acum, şi se ascunde pe Pământ de zece ani. Va reuşi diferitele sale identităţi să îl salveze de Mogadorieni?Aceştia din urmă vor să distrugă Moştenitorii planetei Lorin, singurii care ştiu ce planuri au cei de pe Mogador. La fel cum a supt toată seva de pe Lorien, la fel se pregătesc să facă şi cu planeta Pământ.
Numărul Patru a ajuns în sfârşit să se ascundă în Paradise, Ohio, o localitate mică, dar care are avantajul de a descoperi pericolele la timp.
Are neapărată nevoie de fugă continuă, iar ceilalţi, care au mai rămas, la fel.
Dacă se întâlnesc, vraja aruncată de Străbuni asupra lor dispare, iar Mogadori îi poate ucide cum vor. Deocamdată îi poate ucide în ordinea numerelor…

Cicatricile de pe glezna dreaptă este un semn că a mai fost ucis un Lorien Garde.

,,Prima cicatrice şi-a făcut apariţia când aveam nouă ani. M-a sculat din somn, arzându-mi-se în carne. Atunci locuiam în Arizona, într-un mic orăşel de graniţa, lângă Mexic. M-am trezit ţipând în toiul nopţii, torturat de durere, privindu-mi îngrozit carnea care ardea, formând cicatricea.
Cu a doua cicatrice m-am pomenit la doisprezece ani. Eram la şcoală în Colorado, luăm parte la un concurs de ortografie. Imediat ce a început durerea, am ştiut ce se întâmplă, ce se întâmplase cu Numărul Doi.
A treia cicatrice mi-a apărut acum o ora. Eram pe o barcă-ponton. Apa din jur a dat în clocot şi partea de jos a piciorului meu a prins să strălucească în timp ce mi se întipărea cicatricea.”

  Acum Numărul Patru, alias John, încearcă să se ascundă în Ohio. Aşa este înscris la şcoală, iar Henri trece drept tatăl său scriitor. De fapt Henri este cepanul nr Patru, protectorul lui, cel ce îl învaţă tot ce ar putea folosi, inclusiv antrenamentele de lupta, îl iniţiază în descoperirea planetei Lorin, prin intermediul ,,Cufărului” adus pe Pământ odată cu ei, dar cel mai important trebuie să îl înveţe să folosească Moştenirile, atunci când acestea vor apare.

,,Henri nu e tatăl meu, dar spun întotdeauna că e, ca să înlătur suspiciunile. De fapt e protectorul meu, sau mai degrabă ceea ce se înţelege pe Pământ printr-un tutore. Lorien avea două tipuri de locuitori, deţinători Moştenirilor, sau ai puterilor, acestea fiind extrem de variate, orice între invizibilitate şi citirea gândurilor, între capacitatea de a zbura şi utilizarea unor forţe ale naturii, cum sunt focul, vântul, fulgerul. Celor care primesc Moştenirile li se spun gărzi, iar cei care nu le au se numesc cepani, sau protectori. Eu fac parte din Garde, Henri e cepan .Fiecărui garde i se repartizează un cepan, de la o vârstă foarte fragedă. Cepanii ne ajută să înţelegem istoria planetei noastre şi să ne dezvoltăm puterile. Cepan şi Garde-un grup care să conducă planeta şi un altul care s-o apere.”

pitacus lore

   Prima Moştenire a lui John este focul din mâini, declanşat de emoţia întâlniri celei mai frumoase fete din scoale-Sarah- ,,E şocant de frumoasă, cu părul blond cazându-i drept până la umeri, cu pielea de culoarea fildeşului, pomeţi înalţi şi ochi de un albastru pastelat.”

   Cu antrenamentul adecvat şi ajutorul lui Henri, John va deveni un Lumen cu imunitate în faţă focului. El poate arde ca o torţă vie, dar va simţi doar o căldură uşoară, la fel ca o zi de vară, cu condiţia să nu respire în acest timp.
Va încerca să se împrietenească cu Sam, un coleg de la şcoală, cu Sarah căruia nu îi este indiferent. La fel ca la orice şcoală, fata frumoasă face pereche cu vedeta echipei de fotbal, iar când se despart, acesta din urmă are pretenţia de a deţine controlul asupra lui Sarah. Apropierea dintre Sarah şi John îi va aduce repercursiuni din partea fostului prieten al fetei. Ce este mai greu: este comportamentul normal de adolescent la un extraterestru care fuge mai repede ca o maşină, este mai deştept şi puternic ca oricine. Apar primii fiori ai dragostei, primul sărut, iar de aici apare şi a doua Moştenire, telekinezia, puterea ridicări obiectelor, persoanelor, lucrurilor în aer.

numarul patru

   Va reuşi John să stea de data această mai mult de câteva luni într-un loc? Se va da de gol în vreun fel? Vor ajunge la el mogadorienii? Va reuşi să i se dezvolte şi alte puteri folositoare în lupta supravieţuirii?
Va reuşi să scape cu viaţă din confruntarea cu mogadorienii trimişi pe urmele lui?
Va reuşi mogadorienii să invadeze Pământul?

numarul patru 1

NOI
AM PUTEA FI CEI CARE TREC PE LÂNGĂ TINE CHIAR ÎN ACEASTĂ CLIPĂ.
NOI
TE PRIVIM ACUM, ÎN TIMP CE CITEŞTI.
NOI
NE-AM PUTEA AFLA ACUM ÎN ORAŞUL TĂU, ÎN CARTIERUL TĂU.
NOI
NE PĂSTRĂM ANONIMATUL
NOI
AŞTEPTĂM SĂ VINĂ ZIUA CÂND NE VOM REGĂSI.
NOI
TOŢI, UNII CU ALŢII.
NOI
VOM FI ULTIMUL BASTION-DACĂ
NOI
VOM ÎNVINGE, VOM FI SALVAŢI, NU NUMAI
NOI,
CI ŞI
VOI,
DEOPOTRIVĂ.
DACĂ PIERDEM, TOTUL E PIERDUT.

Îi acord acestui prim volum din serie 4,5 steluţe. Urmează vol. 2-Puterea celor şase şi vol. 3-Lupta celor nouă.

Sistemul nostru de evaluare aici

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Surse foto: Pinterest

 

  Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August,de Claire North

Disponibilitate: ÎN CURÂND!
Editura Paladin
  Sunt Harry August, născut de Anul Nou în 1919. Am șaizeci și opt de ani. Am opt sute nouăzeci și nouă de ani.

JOHN W. CAMPBELL MEMORIAL AWARD 2015

PREMIUL IGNOTUS 2016 PENTRU CEL BUN ROMAN STRĂIN

   Harry August nu este un om obișnuit; după ce moare, el renaște, păstrându-și amintirile din viețile anterioare. Orice ar face, orice decizii ar lua în noua viață, nimic din destinul lui nu se schimbă, pentru că, inevitabil, Harry se întoarce iar și iar la momentul nașterii sale.

   Dar atunci când un mesaj din viitor îl anunță că lumea e pe care să se sfârșească, el trebuie să dezlege misterul și să găsească vinovatul, încercând să salveze un trecut pe care nu-l poate schimba și un viitor pe care nu-l poate accepta.

  Lumea se sfârșește… Mesajul a ajuns de la copil la adult, de la copil la adult e transmis din generație în generație, de la o mie de ani din viitor. Lumea se sfârșește și noi n-o putem împiedica. Așa că acum depinde de tine!

Sursa foto şi text: Editura Paladin

Stele întunecate. Tărâmul de dincolo, de Eliza Mazilu

Editura: Libris

Număr pagini: 374

   Demonii sunt peste tot, mă avertiza ea. Stau ascunşi în întuneric de unde pândesc. Gata de atac. Pregătiţi să nimicească orice. Dar există lucruri mai teribile decât acei demoni. Există Diavolul, iar el este nemilos.
Jocelyn Dawn este o adolescentă de şaptesprezece ani, puţin cam paranoică. Bine, aşa o consideră toată lumea — în realitate, o creatură necunoscută îi vorbeşte şi o îndeamnă să facă lucruri rele. Se confruntă cu o mulţime de probleme la şcoala ei, una dintre ele fiind chiar colegul ei de camera, un băiat nu tocmai prietenos. Problemele adolescentine trec pe locul secund când ea descoperă că vocea misterioasă vrea din ce în ce mai mult de la ea, iar colegul ei de camera se dovedeşte a fi mai mult decât o persoană enervantă. Oare va supravieţui Jocelyn cruntului adevăr? Sau se va lasă pradă ispitelor oferite de acea entitate?

Fragment:

Nu m-ar răni niciodată.
Clipi des, nelămurit.
Cred că nu ştii despre ce vorbesc. Poate că ţi-a dat impresia că nu te va răni, dar este crud şi nemilos. Nici nu ai idee de ce este în stare să facă! Crede-mă, îl cunosc suficient de bine încât să ştiu.
Poate că avea dreptate. Ei sunt fraţi.
Era greu de crezut că Luc şi Gabe erau fraţi, într-un sens ciudat al cuvântului. În ciuda naturii sale indiferente şi uneori teribil de enervante, Gabe era altruist şi de-a lungul vremii a ajuns să ţină la mine la fel de mult ca şi eu la el. În prezenţa sa era totul mai mult decât relaxant, era o uşurare. În comparaţie cu el, Luc avea o flacără în el care tindea să ardă prea tare uneori. Era nechibzuit şi arogant, înconjurându-se cu ziduri înalte şi imposibil de străpuns dar, în acelaşi timp, după acele ziduri se afla ceva bun pentru care merită să lupţi.
Din momentul în care l-am întâlnit am ştiut că era teribil de rănit şi distrus, m-am confesat. Dar niciodată nu a fost rău cu mine sau cel puţin nu intenţionat. În ciuda a ceea ce crezi tu sau ceilalţi, am ajuns să-l înţeleg.
Îşi lasă mâinile pe lângă corp, de parcă se lasă bătut, după care făcu un pas înapoi.
Ai luat-o complet razna?!
Se poate spune şi aşa, m-am strâmbat eu. Dar trebuie să ştiu despre Samael. Spune-mi ce ştii despre el.
Se răsuci pe călcâie şi începu să se plimbe prin încăpere, gânditor.
De ce întrebi?
Pot spune că soarta a vrut să-l întâlnesc. Pare de încredere.
Este. Sau cel puţin a fost. Samael este într-adevăr un Înger al Morţii, ceea ce-l face să petreacă prea mult timp în Iad, uitându-şi originile. Uneori îi este permis să vină în garnizoana noastră, dar trebuie să fim tot timpul precauţi în jurul lui.
De ce?
Ai întâlnit-o pe Lilith?
Dând uşor din cap, l-am privit nedumerită.

Sursa foto şi text: Libris Editorial

 

%d bloggers like this: