Carti fantasy

by -
17

„Sunt lucruri pe care nu le poţi schimba, trebuie doar să le accepţi.”

Anna_Vary-Ultima_vrajitoare_din_Transilvani-vol2Ultima vrăjitoare din Transilvania – Mathias de Anna Vary

Editura: Herg Benet
Colecţia Cărţile Arven
An publicaţie: 2013
Număr pagini: 284

Volumul II al seriei „Ultima vrăjitoare din Transilvania” m-a impresionat încă din primul moment în care am deschis cartea şi am citit rândurile autoarei. Wow! Am carte cu autograf! Mulţumesc, Cristina Nemerovschi.

Încă de la primul volum am fost captivată de ritmul alert al acţiunii, de personajele nonconformiste care ies din tiparul social, de faţa urâtă a modernului creionată în culori stridente, de accentele goth şi de îmbinarea credinţelor populare româneşti într-o manieră originală. Deasemenea mi-a plăcut faptul că deşi este o lectură uşoară, cu limbaj modern, are totuşi replici şi pasaje profunde care creează emoţie. Bineînţeles că toate acestea s-au prelungit şi în cartea a doua a seriei, carte dedicată în special lui Mathias – un personaj mai complex decât mi-aş fi putut închipui. Şi dacă în primă fază am fost plăcut impresionată de Mathias de pe copertă, descoperindu-l pe cel dintre paginile cărţii, chiar că am zis „yummy”. :)

Am iubit-o din prima clipă.
Iubirea a fost adevăratul meu blestem, nu tot ce a urmat. Iubirea pentru Aneke, iubirea mea neîmplinită, care mi-a mâncat toate rămăşiţele de umanitate din suflet cu mult înainte să vină blestemul care ne-a legat pe toţi trei, blestemul bătrânei Ica.”

MathiasPrologul cărţii este vocea lui Mathias, povestea lui şi a iubirii sale blestemate pentru Aneke. Dacă în primul volum, cuvintele lui Aneke ne-au prezentat un Mathias care a plecat nepăsător lăsând-o pradă furiei dezlănţuite a ţăranilor din V., în volumul II, Mathias ne spune cu totul altceva. Oare m-am grăbit să-l judec? Cuvintele lui sunt pline de o durere resemnată, de o suferinţă mută, de o dezamăgire ce nu mai poate fi reparată. Oare se înşală el cu privire la insensibilitatea lui Aneke? Oare amândoi s-au înşelat atunci, iar acum e prea târziu pentru a recunoaşte greşeli ce încă dor?

Povestea continuă, iar cartea a doua a trilogiei ne promite aventuri încă şi mai palpitante alături de personajele cu care deja ne-am familiarizat.
S-a jucat Aneke cu bună ştiinţă cu sentimentele pe care le aveam pentru ea? Da, s-a jucat.”
„M-am îndrăgostit de Aneke iar şi iar şi iar, de fiecare dată când îmi apărea în faţa ochilor. Mereu mai puternic, mai mult, iar ceea ce simţeam mă ducea cu repeziciune, spre un final pe care, acum sunt sigur de asta, nu l-aş fi putut schimba, orice aş fi făcut.”

Aneke 1La un pas de a fi linşată de sătenii furioşi care o acuzau de incest ca pe fosta contesă Aneke, Alexandra scapă totuşi cu viaţă şi se întoarce în Bucureşti împreună cu Răzvan. Aici însă, nimic nu mai pare să fie cum a fost. Înapoi acasă, fata analizează situaţia şi devine tot mai apatică simţind că nu mai aparţine capitalei şi tânjind după înţelegerea deplină a celor petrecute. Tot mai absentă din viaţa socială care înainte îi făcea plăcere şi îndepărtându-se din ce în ce mai mult de Răzvan, Alexandra se izolează încet, atât de prieteni cât şi de familie. Atunci când se trezeşte, Răzvan e prins într-o relaţie cu o nouă iubită, iar tatăl ei pleacă de acasă deoarece relaţia dintre el şi Dora este deja de domeniul trecutului. Bineînţeles că Dora îşi găseşte rapid un înlocuitor, iar Alexandra, deşi îşi dorea doar câteva momente de linişte şi singurătate, se vede ajunsă în situaţia de a participa la o masă în familie alături de noul iubit al mamei sale. În aşteptarea tipului misterios, fata încă regretă că nu a reuşit să se sustragă acestei întâlniri.

„Tata o luase cel mai tare razna, şi asta nu din cauza întâmplărilor din V. , de care el, bietul, era complet străin. Habar n-am ce se petrecuse cu el. Sau între el şi Dora.”
„Dacă Răzvan se chinuia să uite V-ul, contesa moartă şi locuitorii nebuni, cu mine de fapt se întâmpla exact invers. (… ) Aveam un sentiment sâcâitor că îmi lipseşte ceva. „

Elementul surpriză al romanului este chiar necunoscutul din viaţa Dorei care este nimeni altul decât Mathias – fratele şi în acelaşi timp fostul iubit al contesei moarte. Apariţia lui Mathias în Bucureşti, în casa ei, în viaţa mamei sale, o bulversează pe Alexandra care devine confuză, temătoare şi intrigată. Şocul însă este reprezentat de aspectul bărbatului care arată cu zece ani mai tânăr ca atunci când l-a văzut ultima dată în V. Mai mult, Răzvan pare să nu remarce schimbarea produsă la Mathias sau faptul că acesta s-a prezentat drept Matei.
„Simt că mă apucă toţi dracii, ca atunci când îţi vezi un secret bine ascuns cum se plimbă exact prin faţa oamenilor care nu ar trebui să-l cunoască.”
„Mă simt cât se poate de inconfortabil. Nu-mi vine nimic în minte, nu ştiu ce aş putea să spun. Doar fierbere în secret, fierbere mută şi revoltă.”
„Nu pot să ştiu ce face aici şi ce îi va spune Dorei despre mine, dacă îi va spune ceva. În plus, dacă e el pe bune, chestia asta e de-a dreptul înfricoşătoare, pentru că este mai mult decât evident că s-a întâmplat ceva cu el în lunile astea, a întinerit cu zece ani.”

AlexandraÎn timp ce Alexandra încă încearcă să-şi facă mintea să colaboreze pentru a putea înţelege ce se întâmplă, prezenţa în casă a unui Mathias sexy pe post de iubitul-mamei nu o ajută deloc, iar lucrurile avansează spre o scenă memorabilă a romanului. :) Prinsă într-un dans, iniţial inofensiv, apoi într-un sărut (care nu mai are nimic inofensiv) şi într-un final într-o tăvăleală fierbinte (deja partea inofensivă a dispărut cu totul), fata se simte tot mai pierdută în braţele lui Mathias. Şi ca scena să fie completă … în prag apare Dora care face o criză de isterie.

Avea buzele moi, iar părul lui puţin aspru îmi cădea peste faţă. Şi-a plimbat mâinile pe gâtul meu, apoi pe umeri, pe sâni, iar ultimul lucru pe care mi-l mai amintesc, înainte de imaginea Dorei în uşă, cu ochii mari de uimire, a fost gândul că aş fi vrut ca Mathias să facă o vrajă şi clipa asta să nu se mai sfârşească.”
„Mintea mea rămăsese fixată pe o singură chestie: ideea că Dora nu va trece niciodată peste asta, că lucrurile nu se vor mai putea întoarce la cum au fost înainte.”

Ameţită de sentimente contradictorii, între confuzie, teama de necunoscut şi atracţia pentru Mathias, Alexandra ia o decizie impulsivă, condusă mai mult de curiozitate şi pasiune. Se hotărăşte aşadar să trăiască clipa şi să ia de la bărbatul misterios despre care nu ştie nimic, tot ce are mai bun de oferit. Dar oare mai are Mathias ceva bun după ce fost distrus de Aneke cu decenii în urmă?
Nu ştiam mai nimic despre el. Era învăluit într-un mister dens şi, oricât de atractive ar fi fost poveştile puse pe seama lui, nu era tocmai persoana pe care s-o alegi pentru a avea o relaţie. Dar oare asta făceam, începeam o relaţie?”
„Iar buzele lui Mathias, zâmbetul lui şi ochii peste care treceau umbre creau pur şi simplu dependenţă.”

Revederea cu o Aneke modernă şi incredibil de frumoasă o face pe adolescenta de 16 ani să fie nesigură pe relaţia ei cu Mathias. Simţind că nu poate concura cu o frumuseţe perfectă şi nici nu poate şterge o iubire care a trecut peste secole, Alex devine şi mai temătoare şi mai confuză. Încearcă însă să-şi pună ordine în gânduri şi sentimente, iar răpirea lui Nori de către preotul din satul V. se transformă în ocazia ideală pentru o reîntoarcere în satul blestemat. Neştiind ce avea să urmeze, cu un viitor cufundat într-o ceaţă densă, Alex păşeşte în necunoscut alături de Aneke, Mathias şi Lorena, sperând să găsească răspunsurile şi totodată liniştea.
„Mathias şi Aneke au fost blestemaţi să fie împreună. Sunt perechea care a învins timpul, care a sfărâmat prejudecăţile, sunt nemuritori şi tot aşa este şi iubirea lor …”
„De aproape, frumuseţea ei are ceva insuportabil. E mult prea perfectă şi ai senzaţia că, dacă o priveşti prea mult, ochii vor începe să te doară.”
„Dacă circumstanţele ar fi fost altele, aş fi vrut din tot sufletul să fiu prietenă cu Aneke. Ar fi fost idolul meu absolut.”

Odată ajunsă în Transilvania, Alexandra primeşte răspunsurile pe care şi le dorea atât de mult de la Mathias care îi dezvăluie trecutul întunecat şi traumatizant, blestemul sub semnul căruia se află el şi cele două surori ale sale, dar şi planul diabolic pe care Aneke este la un pas de a-l pune în aplicare. Totul se transformă astfel într-o aventură nebună în care legendele, tradiţiile şi supranaturalul se amestecă haotic, intens şi totodată sfâşietor.

Acţiunea este trăită pe muchie de cuţit, la limita acceptabilităţii, sfidând credinţa, raţiunea şi orice tip de principiu sau valoare morală. Sentimentele sunt anulate de intensitatea clipei, iubirea este lăsată de-o parte în favoarea unei partide de sex care se asortează mai bine cu pericolul, legăturile de familie sunt călcate în picioare, iar personajele îşi continuă drumul către necunoscutul care ameninţă să le ia totul.
„Pe cei pe care i-am iubit cândva trebuie să-i apărăm până la moarte.”
„Nu ştiam ce se va întâmpla mâine, nu ştiam nici măcar ce surprize îmi vor aduce următoarele ore.”
„Dacă asta era cea mai rea pedeapsă care urma să se abată asupra ta pentru că îţi urmezi dorinţele, de ce să mai încerci să ţi le înfrânezi?”

Am simţit că devin şi eu paranoică şi ciudată citind cartea. E ca şi când Mathias s-ar fi jucat tot timpul cu mintea mea. L-am judecat, l-am privit în toate modurile posibile, am încercat să-i pun o etichetă … totul în zadar pentru că de fiecare dată m-a contrazis şi m-a intrigat.
Am oscilat între : „o iubeşte pe Aneke” – „a iubit-o pe Aneke” – „s-a îndrăgostit de Alexandra” – „ neah, n-o iubeşte pe Alex” – „vrea să se răzbune pe Aneke” – „ţine totuşi la Alexandra” – „nu a uitat-o niciodată pe Aneke … e mai mult decât blestem”. Mathias intrigă, atrage, îţi încurcă gândurile, face praf raţiunea. E ca o invitaţie la abandon. Un abandon dulce, periculos, prea riscant dar … îmbrăţişat cu plăcere sadică în care contează doar momentul prezent, iar viitorul … ducă-se unde o şti.
Totul era atractiv la Mathias, de la zâmbet, până la vocea care părea că-ţi vorbeşte din depărtări, de pe altă lume.”
Pe de altă parte, personajul Alexandrei este uşor de înţeles. La 16 ani, pendulând între sentimentele pentru Răzvan, atracţia pentru Mathias şi fascinaţia pe care Aneke o exercită asupra ei, e într-un fel logic faptul că alege să se arunce în întuneric cu ochii închişi. Supranaturalul din jurul ei nu o şochează, nu o face să dea înapoi, dar nici nu îi oferă stabilitatea de care are nevoie.
Asta e, n-am pretins niciodată că aş fi cu adevărat o adolescentă normală.”

Contesa Aneke va străluci şi în acest volum prin frumuseţe, cruzime şi o aparentă indiferenţă care ascunde aproape perfect sentimentele ei. Este însă Aneke capabilă să simtă? Nu pot trece cu vederea suferinţa din cuvintele ei în primul volum, atunci când credea că Mathias a părasit-o … dar nici durerea lui Mathias când afirmă că Aneke nu l-a iubit niciodată.
Sunt lucruri pe care nu le poţi schimba, trebuie doar să le accepţi.”

Care este adevărul? Au loc sentimentele în povestea asta? Ce se va mai întâmpla în satul V. ? Care este planul contesei? Ce se va alege de adolescenta rebelă care a ales să ia parte la aventură alături de personaje aparţinând altei lumi? Vă las să descoperiţi răspunsurile întorcând paginile cărţii în timp ce eu deja savurez volumul III.

Citate:

Vie şi rea, aşa era Aneke … Şi nu mă puteam gândi decât la cât de mult mă fascina!”
„ Am avut apoi impresia că ochii ei au plutit pentru o vreme în lacrimi.
Dar nu am apucat să văd prea bine dacă aşa era într-adevăr, fiindcă s-a întors cu o mişcare bruscă şi a ţâşnit pe uşă.”
„ … nemurirea în sine chiar nu e mare lucru.
Ai să vezi.
Contează doar fiinţa alături de care alegi să ţi-o petreci.”

Editura_Herg_BenetCartea Ultima vrăjitoare a Transilvaniei-Mathias de Anna Vary a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comanda de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto: Mathias, Aneke, Alexandra

by -
14

Un roman gotic în care suspansul și misterul învăluie fiecare pagină

Anna_Vary-Ultima_vrajitoare_din_Transilvani-vol1Ultima vrăjitoare a Transilvaniei-vol. 1 Contesa Aneke de Anna Vary

Editura Herg Benet
Colecția Cărtile Arven
An apariție: 2012
Număr pagini: 250

Contesa Aneke” este primul volum al unei trilogii semnate Anna Vary, un pseudonim al scriitoarei Cristina Nemerovschi.

Un roman gotic în care suspansul și misterul învăluie fiecare pagină,  desprins parcă din lumea lui Bram Stoker. O poveste românească,  cu referiri la legende, superstiții şi prejudecăți specifice unui sat izolat, uitat de lume, undeva în inima Transilvaniei, din care nu lipsesc nici referiri la folclorul nostru autohton: “Dacă pădurea Anekei era parcă desprinsă dintr-un horror bun, în care la orice pas pare să te pască un pericol neștiut,  pădurea prin care treceai ca să ajungi la lac (lacul ielelor, cum îi spunea Mathias,  mărturisindu-ne că,  pe vremuri,  în tinerețea lui, cea adevărată,  acolo se auzeau zâne rele) părea acel codru din povestile copilăriei noastre,  unde te așteptai să-l vezi pe Făt-Frumos pornit în căutarea zmeului care o răpise pe Ileana Cosânzeana,  sau pe Muma Pădurii și pe Strâmbă -Lemne ”.
Povestea e una fantastică,  în care întâlnim vrăjitoare,  vampiri,  iele,  văzute și percepute prin ochii unei adolescente din zilele noastre. Stilul cărții e foarte atractiv, lejer și amuzant,  gen povestire cu foarte puțin dialog,  ceea ce îi dă o cursivitate aparte. Acțiunea suprapune două planuri, cel din prezent – principal, și cel din trecut – mai mult decât atât,  în sensul că ecourile a ceea ce s-a petrecut în urmă cu peste o sută de ani ajung în prezent, continuând să-l influențeze, să-l țină cumva încremenit în timp și populat de aceleași personaje! Cartea m-a “vrăjit” și m-a bulversat,  m-a captivat și contrariat în același timp, având în vedere că ambele povești de iubire – și cea din trecut,  și cea de acum sunt de fapt relații incestuoase între soră și frate – vitregi,  ce-i drept,  dar imposibil de acceptat, înțeles sau empatizat. Cartea e scrisă la persoana întâi din perspectiva Anekei – prologul și epilogul – și din perspectiva Alexandrei,  o adolescentă rebelă de 16 ani – acțiunea principală.
Prologul ne introduce într-o lume întunecată, lumea vânătorii de vrăjitoare de acum o sută și ceva de ani, într-o comunitate mică și înapoiată ca și concepții dintr-un sat transilvănean. Suntem – fără voie – confidenții gândurilor contesei Aneke, o tânără frumoasă și crudă, fără nici un pic de morală, în pragul de a fi linșată de săteni, sub acuzația de vrăjitorie și incest (tânărul Mathias, venit de peste 19 orașe pentru a o cere în căsătorie, se dovedise a fi fratele său vitreg, rezultat dintr-o relație anterioară căsătoriei a tatălui său, dar acest lucru nu îi împiedicase pe cei doi să se iubească). Lipsită de sprijinul tatălui său, contele Silagy – nevoit să fugă pentru a-și salva la rândul său pielea-și de al surorii sale vitrege, Lorena, care o iubea sincer, dar avusese motivele ei – discutabile, dar de înțeles, după cum veți vedea ulterior- de a o refuza, Aneke se refugiază în căsuța din pădurea de lângă castel, dar nu va scăpa de furia sătenilor, care asistaseră nepunctincioși la moartea pe capete a animalelor din curțile lor, fapt pentru care o acuzau pe vrăjitoarea Aneke. Vom afla ulterior că a fost prinsă, legată de un copac și arsă. Dar oare a fost suficient pentru a o face să dispară cu totul?
În continuare, o cunoaștem pe Alexandra, o adolescentă tipică (”nu îmi puteam închipui viața mea fără mobil, Facebook, batoane Twix, chipsuri cu paprika sau blugi skinny”), trimisă de la București în micuțul sat de lângă ruinele fostului castel al Anekei, denumit generic, satul V. , pentru a-și petrece vacanța de vară.
Mama sa – Dora, de comun acord cu tatăl său, care în general era un tip cam aerian ( ”În ce-l privește pe tata, noroc că era mai mult absent. Altfel, concepțiile lui păreau un experiment extraterestru eșuat: să aducem o mentalitate din epoca de piatră în anul 2012, și să vedem cum se adaptează și cum reacționeză posesorul ei. Asta era tata.”), a trimis-o aici pentru a o îndepărta de Răzvan, de care era profund îndrăgostită, dar care – vai!!! – îi era frate după mamă. Din păcate, nu a fost cel mai potrivit loc unde să fie trimisă…
”Mă regăseam în povestea Anekei. Și eu eram îndrăgostită de fratele meu…Lumea era mai îngustă la minte pe atunci, îmi ziceam fără pic de îndoială. Nu știu cum aș fi reacționat eu acum dacă m-ar fi amenințat cineva cu moartea, pentru că îl iubeam, în cel mai carnal mod posibil cu putință, deocamdată, ce-i drept, doar în imaginația mea, pe cel care îmi era frate după mamă…Cu ce drept să mi se ceară asta? De unde să știe oameni străini cât de intensă era iubirea mea?”
Satul transilvănean este descris idilic, un tărâm bucolic ca desprins din alt timp, în care binefacerile – și neajunsurile lumii moderne nu ajunseseră încă. Parcă vedem în fața ochilor o carte poștală de demult care prinde viață, dar aceasta curge în alt ritm…
”Drumul spre V. a fost de vis. Oricâte fotografii mi-ar fi arătat mama, niciuna nu se compara cu ce vedeam acum pe viu. Dealuri care se ridicau unul în prelungirea altuia, căsuțe așezate pe vârf, animale care pășteau atât de liniștite…”
Odată ajunsă la căsuța ca din poveste a lui tanti Mathilde, face cunoștință cu gazdele sale – Mathilde, unchiul Jonas și Ionas, fratele acestuia, trei bătrânei ușor apatici, dar binevoitori.
O însoțim pe Alexandra în peregrinările sale prin sat, prin pădurea unde se afla căsuța unde se refugiase odinioară Aneke, ca și printre ruinele fostului castel, față de care simte o atracție inexplicabilă. Personajele care îi ies în cale sunt care mai de care mai ciudate și misterioase, iar poveștile pe care le află despre Aneke, despre Miriam – nefericita mamă a acesteia și iubitul ei Markus – și despre blestemul locului o cutremură. Face cunoștință cu Lorena – frumoasa ghicitoare a satului, și cu fiica acesteia de 9 ani – Nori, iar coborând în măruntaiele castelului întâlnește un bărbat tânăr de o frumusețe răpitoare, care se recomandă Mathias… fratele vitreg al Anekei, tatăl lui Nori și soțul Lorenei – care cine credeți că era?!…
Reacția Alexandrei a fost foarte firească, punînd sub beneficiul îndoielii asemenea enormități, deși poate n-ar fi trebuit, dar să nu anticipăm!
” În curte, cu o pungă de plastic pe cap, Lorena tocmai tăiase un cocoș.
Ai adus-o!, a exclamat plină de entuziasm la vederea mea, ștergându-și cu mâneca câteva picături de ploaie de pe chip.
Vorbea, firește, cu Mathias. Care îi era, dacă era să fiu îndeajuns de nebună și eu cît să-i cred vorbele, atît soțul, dar și fratele ei vitreg. Însă nici măcar asta nu era cel mai neobișnuit lucru, ci pretenția lor de a fi frații contesei care trăise în veacul trecut. Ce sat de oameni amețiți, mi-am spus din nou, dar nu fără o mică doză de admirație.”
Toate personajele din carte sunt foarte bine construite, îți plac sau nu, le simpatizezi pe unele și antipatizezi pe altele, dar sunt credibile, complexe, cu multe umbre și fațete pe care le descoperi treptat.
Scopul pentru care Alexandra a fost îndepărtată de București nu a fost atins, având în vedere că după doar o săptămînă se trezește cu Răzvan la ușă. Să vă spun sincer, nu prea mi-a plăcut de el. Era un tânăr de 19 ani, membru al unei formații rock, excentric și foarte predispuns la excese alcoolice. Să fie amețit de băutură părea starea lui naturală. Oricum, și reacția Dorei – mama lor – m-a nedumerit. După ce făcuse atâta caz să îi îndepărteze pe cei doi (pe drept cuvînt), acum o sună pe Alexandra să o întrebe dacă zăpăcilă – adică Răzvan, a ajuns, fără să pară câtuși de puțin nemulțumită.
În continuare, istoria se repetă…
Nu vă spun mai mult, deoarece sper că v-am trezit interesul în privința acestei cărți pe care vă invit să o citiți, pentru că merită! Nu aflăm răspunsul la toate întrebările, din contră, misterul se adâncește, iar eu personal abia aștept să citesc volumul următor al seriei.
”Asta sunt eu acum – un suflet despărțit de corp. Ambele sunt nemuritoare, au fost blestemate (sau binecuvântate) de Aneke să nu moară niciodată. Dar nici nu se pot regăsi… Sufletul meu bîntuie prin castel, în amintirea unei vieți din care a gustat mult prea puțin, în timp ce trupul meu fuge de fiecare dată când își uită sufletul în căsuța de lemn din sat…”

colaj aneke

Cartea ne oferă o călătorie captivantă, făcând câte un pas în prezent și unul în trecut, pe granița subțire dintre real și imaginar, între adevăruri și legende, dar spre deosebire de alte povești în care acțiunile din prezent lămuresc și liniștesc trecutul, aici lucrurile sunt ceva mai neclare, iar epilogul, în care auzim din nou vocea Anekei, adâncește și mai mult misterul…

Editura_Herg_BenetCartea Ultima vrăjitoare a Transilvaniei-vol. 1 Contesa Aneke de Anna Vary a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comanda de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Oli

Magicienii de Lev Grossman

Titlul original: The Magicians
Traducere : Oana Chițu
Editura : Nemira
Colecţia Young Adult
Anul apariţiei: noiembrie 2014
Nr. de pagini: 576
Gen: Fantasy, Urban Fantasy, Young Adult
Seria The Magicians : 1. Magicienii – The Magicians ( 2009); 2. The Magician King(2011) ; 3.The Magician’s Land(2014)

Quentin Coldwater nu seamănă cu niciunul dintre colegii lui de liceu. În timpul liber recitește cărțile fantasy preferate din copilărie și în vis îi însoțește pe protagoniștii lor în lumea magică numită Fillory. În comparație cu aventurile din cărți, viața îi pare anostă și lipsită de culoare. Totul se schimbă însă atunci când este admis într-un colegiu secret și exclusiv de magie în afara New York-ului. Acolo încep peripețiile lui și o inițiere riguroasă în magia modernă.
Dar, în cele din urmă, după un timp nici magia nu îi mai aduce fericirea și ineditul pe care Quentin le aștepta de la viață – asta până când el și prietenii săi fac o descoperire uimitoare: Fillory există cu adevărat.
Să compari Magicienii cu seria Harry Potter e ca și cum ai compara un whisky irlandez cu un ceai ușor. Grossman propune o sensibilitate cu adevărat matură, o poveste întunecată, periculoasă, plină de întorsături. Cu Hogwarts n-a fost nicioadată așa. “ – George R. R. Martin
„Un roman palpitant, care transformă convențiile din fantasy-ul clasic și contemporan ca să spună o poveste teribil de înșelătoare despre forța imaginației înseși… O poveste neașteptat de emoționantă despre trecerea spre maturitate. “ – The New Yorker

    Lev Grossman, scriitor și jurnalist american, s-a născut la 26 iunie 1969 și a crescut în Lexington, o suburbie a Bostonului. A studiat literatura la Harvard și a absolvit în 1991. Câțiva ani mai târziu, a început un doctorat în literatură comparată la Yale, dar după 3 ani a abandonat studiile. A lucrat ca editor pentru mai multe publicații online și a început să scrie recenzii și articole pentru diverse cotidiene și reviste. În 2002 s-a angajat la Time, devenind în scurt timp liderul rubricii de recenzii de carte. A debutat cu primul său roman, “Warp” în 1997. “Magicienii”, apărut în 2009, a urcat rapid în topul New York Times al celor mai bine vândute cărți.
     Auzisem multe păreri pro și contra despre romanul “Magicienii” și recunosc că m-a descumpănit faptul că unii l-au asemănat cu seria Harry Potter. Însă, tocmai reacțiile negative m-au îndemnat să citesc cartea. De ce? Pentru că s-a întâmplat de multe ori să-mi placă ceva ce altuia nu i-a priit. Şi bine am făcut că nu am ținut cont de părerea altora! Timp de opt ore am călătorit alături de Quentin și prietenii săi din Brooklyn până în Brakebills, apoi am ajuns în apropiere de Antarctica, iar la final m-am trezit într-un univers paralel, tărâmul Fillory, populat de naiade, driade, satiri, elfi, spiriduși, centauri, vrăjitoare, demoni. Am savurat din plin fiecare moment. A fost magic!
      Deși romanul nu are un ritm alert, am fost surprinsă de rapiditatea cu care autorul trece peste cei cinci ani petrecuți de Quentin la școala de magie, peste testul final, lunile petrecute de el în Manhattan, când pică în toate ispitele: droguri, alcool, sex etc. Dacă la început, Quentin are 17 ani, finalul îl găsește ca fiind un tânăr consultant al unei companii corporatiste.
    În ceea ce privește asemănarea cu seria Harry Potter, adevărul este undeva la mijloc. Şi aici găsim aceeași atmosferă încărcată de mister, dar numai perioada cât Quentin este elevul școlii de magie Brakebills. Mai sunt și alte elemente care amintesc de celebra serie: jocul Tărăboi (un fel de șah), orele de magie, disputele dintre colegi, apariția unei creaturi în incinta școlii și uciderea unei eleve etc). Însă există o foarte mare diferență când vine vorba de personaje. În “Magicienii”, adolescenții sunt destul de egoiști, vexați, libertini, beau, fumează și participă la orgii când simt că se plictisesc.

Quentin 1    Am acordat bilă albă pentru modul cum se îmbină realul cu supranaturalul (din Brooklyn-ul zilelor noastre m-am trezit într-un univers paralel); pentru faptul că autorul a reuşit să ofere şi o poveste de dragoste (cu năbădăi, dar asta a dat un farmec aparte); pentru modul cum autorul a imaginat Oraşul şi tărâmul Fillory, dar mai ales pentru întorsăturile de situaţie de la final.
    Bilă neagră am acordat pentru superficialitatea cu care au fost creionate personajele, motiv pentru care mi-a fost greu să mă atașez de ele. Singura care mi-a atras atenția (și asta abia spre final) a fost Alice, iubita lui Quentin. Mi-a plăcut modul cum a evoluat, de la ființa dezarmant de timidă, incapabilă să susțină un contact vizual atunci când discută cu cineva, la acea curajoasă fată care își însoțește iubitul într-un tărâm necunoscut doar pentru că dorește să-l protejeze și nu se teme să lupte singură cu Bestia.
    Personajul central al cărții este Quentin Coldwater, un adolescent de 17 ani care nu seamănă cu niciunul dintre colegii lui de liceu. Este fascinat de trucuri și trăiește parcă într-o lume a fanteziei și adesea se visează în Fillory, un tărâm despre care a citit în cărțile lui Christopher Plover. Ar vrea să ia și el parte la aventurile celor cinci copii ai familiei Chatwin, să exploreze tărâmuri magice. Dar i se va îndeplini vreodată dorința? Pare imposibil și totuși…

   Acțiunea debutează cu ziua în care Quentin se pregătește să dea un interviu pe baza căruia ar putea intra la Princeton. Însoțit de prietenii lui din copilărie, James și Julia, se îndreaptă spre casa profesorului care îl va intervieva, dar îl găsește mort. Unul dintre paramedici, o femeie, intră în vorbă cu el și la un moment îi face o observație destul de stranie, că decedatul a lăsat niște documente pe birou pentru el. Plicul conținea un caiet destul de vechi, iar pe prima pagină stăteau scrise cuvintele: Magicienii. Cartea a șasea din Fillory și mai departe. Dar în carte se află și un bilet. În momentul în care Quentin a vrut să-l atingă, s-a întâmplat ceva ciudat!
Quentin 2   “Când a deschis ochii, se afla pe marginea unei peluze verzi, extrem de întinse, perfect nivelată(…) Mai departe, în mijlocul câmpiei vaste și înverzite, se ridica o casă de piatră, de culoarea mierii și a ardeziei gri, decorată cu frontoane, coșuri de fum, turnulețe, acoperișuri și prelate. În centru, tronând deasupra casei, era un impresionant turn cu ceas.”
    Quentin s-a trezit la periferia New-York-ului și a nimerit în fața Colegiului de magie Brakebills, o clădire care nu poate fi văzută de marea majoritate a oamenilor. Prima persoană pe care o vede este un tânăr de aceeași vârstă cu el, ce îl însoțește până la decanul Henry Fogg. Acesta din urmă îi comunică că i s-a oferit șansa să-și susțină examenul de admitere. Deși subiectele sunt de-a dreptul hilare, Quentin reușește să treacă testul! Şi pentru prima oară, își dă seama că poate practica magia adevărată, nu doar niște simple trucuri.
    Între timp, se împrieteneşte cu alţi colegi, Alice, Penny, Surendra, Gretchen, dar şi cu Copiii materiei, aceştia din urmă fiind un fel de bandă din care fac parte cei care practică magia lucrurilor fizice ca disciplină – Eliot, Janet, Josh. Alături de ei învaţă să facă incantaţii, vrăji, dar are parte şi de multă distracţie.

    Deşi îşi face destui prieteni, totuşi faţă de Alice se simte cel mai apropiat. Cu toate că marea majoritate a colegilor îi văd ca şi un cuplu, mult mai târziu ajung să fie iubiţi, în urmă unui eveniment petrecut în campusul din apropierea Antarcticii. Totul a pornit de la un fenomen absolut straniu. Mulți și-au pus întrebarea ce se întâmplă cu marea majoritatea a celor care ajung în anul patru. In fiecare an, în luna septembrie, jumătate dintre studenți dispăreau din casă pe nesimțite, peste noapte. Nimeni nu vorbea despre absența lor. Apăreau apoi, la sfârșitul lui decembrie, slabi și trași la față. Restul studenților dispăreau în ianuarie și apăreau în aprilie.
    Şi iată că în luna ianuarie, Quentin și prietenii săi sunt treziți într-o noapte din ianuarie și duși pe acoperișul clădirii unde sunt rugați să se dezbrace. Ce credeți voi că li se întâmplă? Sunt transformați în rațe sălbatice și sub această formă vor zbura până în zona Marie Byrd (la 800 de km de Polul Sud) în apropierea Antarcticii, unde există un alt campus. Aici vor primii alte lecții de magie, vor fi ținuți sub o vrajă a muțeniei și vor practica transfigurarea (transformarea în tot felul de animale). Şi pe când erau sub formă de vulpi, Quentin și Alice ajung să se împerecheze!
   “Hormonii și instinctele lor animalice deveneau mai puternice, preluând controlul, luptându-se cu ce mai rămăsese din mintea rațională omenească. Era incitant și înfricoșător, ca un drog. Se petrecea ceva nebunesc și presant și nu era chip să se opună și chiar de-ar fi fost, ce rost avea? “
     Din acest moment totul se schimbă între cei doi. Quentin simte o anumită jenă. Nici măcar nu știe sigur ce înseamnă asta pentru el sau dacă este îndrăgostit de Alice. Însă de un lucru este sigur: nu-și dorește ca lucrurile să fie ca înainte. Este atras în mod incontestabil de acestă fată. Şi de aici a început relația lor de dragoste.
    Însă presiunea începe să se acumuleze undeva într-un rezervor din adâncul lui, iar lucrurile o iau la vale imediat după ce au absolvit școala de magie. Legăturile ce îi țineau împreună pe Quentin și Alice au început să se destrame. Tot ce își dorea el era să fie singur. Era magician licențiat, învățase să facă vrăji, zburase în Antarctica și avea întemnițat în spate un demon din oțel (o să descoperiți voi cum se întâmplă acest lucru). Şi cu toate acestea, nu simte nimic. Ceva parcă-i lipsea. Pur și simplu nu era fericit!

   Revenit în lumea reală (în Manhattan), se mută împreună cu Alice într-un apartament, dar își pierde timpul în compania lui Eliot și a lui Janet. Fire boemă, bărbat isteț și chipeș, ajunge să aibă preocupări hedoniste. Este invitat la cluburi de poker clandestine, spelunci, petreceri pe acoperiș, bairamuri cu droguri, desfășurate în limuzine. Şi inevitabil comite ceva ce zdrobește inima lui Alice!
“La început, la primul contact cu realitatea, Quentin nu a simțit niciun regret în legătură cu ce se întâmplase. Fusese un lucru firesc, trăia clipa. Se îmbăta și ceda în fața pasiunilor oprite. în asta consta viața(…)In secunda următoare devenea o grosolănie îngrozitoare, o greșeală gravă, pentru ca la sfârșit, complet nudă, întâmplarea să i se înfățișeze cu adevăratul ei chip : acela al unei trădări teribile, cumplit de urâte și vătămătoare.“
   Vă spun sincer că în acel moment l-am urât pe Quentin! Nu m-a îmbunat nici măcar faptul că i-a părut rău pentru ceea ce a făcut, că se îneca în regrete. În schimb, îmi venea să chiui pentru reacția lui Alice: i-a aplicat un croșeu de toată frumusețea! Dar cel mai mult m-au uns pe suflet ceea ce i-a spus.
“Ești derutat? De ce nu i-ai pus pur și simplu capăt, Quentin? E evident că-ți pierduseși orice interes de multă vreme. Chiar ești un țânc, așa-i?E clar că nu ești suficient de bărbat să ai o relație adevărată. Ba nici să închei una. Trebuie să fac eu totul pentru tine? Te urăști așa de mult, că i-ai răni pe toți cei care te iubesc. Doar ca să te răzbuni pentru dragostea lor.”

    Însă discuția trebuie să se amâne pentru că apare Penny cu o veste ce îi zgutuie pe toți: a găsit în sfârșit obiectul care le poate facilita deplasarea în alte lumi paralele. Si de ce nu, chiar în Fillory, acea lumea magică în care își dorește să trăiască Quentin! Din acest moment începe mare aventură a tinerilor magicieni. Vor întâlni personaje fantastice, nimfe, centauri, elfi, vrăjitoare. Vor fi victime colaterale într-un război civil. Vor cunoaște durerea, trădarea, cruzimea. Dar vor scăpa ei teferi ? Nicio luptă nu se dă fără sacrificii! V-am povestit doar o foarte mică parte din evenimentele din carte. Nu pot decât să vă urez călătorie plăcută în Fillory!

9,5 puncte/10

sigla Nemira

Cartea Magicienii de Lev Grossman a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Alina

Alunecare de Jill HathawayAlunecare de Jill Hathaway

Titlul original: Slide
Traducere : Andra Elena Agafiţei
Editura : Rao
Anul apariţiei: Mai 2015
Nr. de pagini: 224
Gen: Young Adult, Fantasy, Paranormal, Romance, Mystery
Seria Slide :1. Alunecare – Slide (2012) ; 2. Impostor (2013)

Jill Hathaway oferă o voce nouă si puternică literaturii pentru tineri. Romanul este în parte mister, în parte poveste de dragoste, scris cu talent, pigmentat cu drame si momente de actiune, condus de o eroină de care te indrăgostesti imediat, plin de răsturnări spectaculoase de situaţie. Pur si simplu nu am putut să-l las din mănă!”  – Laurie Stolarz, scriitoare

Jill Hathaway este o tânără autoare de romane pentru adolescenți. S-a născut pe data de 09 aprilie 1980, a studiat literatura la Universitatea din Iowa, iar în prezent predă engleza la un colegiu din Des Moines. A debutat în 2012 cu romanul “Alunecare”, primul din seria cu același nume care cuprinde și un al doilea volum, apărut în 2013.

Alunecare” m-a surprins într-un mod neașteptat de plăcut, mai ales că știam că este romanul de debut al autoarei. Mă așteptam la un roman polițist, dar am dat peste o combinație de thriller-paranormal pigmentat cu elemente romantice. Deși se adresează în mod special adolescenților, poate fi citit și de către adulți. Cât despre numărul mic de pagini, nu vă lăsați înșelați. Scrisul este extrem de mărunt (nu ar strica să aveți o lupă la îndemână). De asemenea, se poate citi și ca roman de sine stătător, el având o anumită finalitate.
Premisa romanului e deosebit de promițătoare: abilitatea unei fete de a intra în mintea și corpul altor oameni îi dă posibilitatea să descopere multe secrete, dar să și asiste la uciderea unei colege, crimă care a fost catalogată de poliție ca fiind sinucidere. Folosindu-se de darul (blestemul) său, încearcă să descopere cine este ucigașul.

Povestea este narată de Sylvia “Vee” Bell, o adolescentă diferită de alte fete. Cândva a fost o majoretă foarte populară, înconjurată de multe prietene, dar care a suferit o schimbare din momentul în care mama ei a murit. A refuzat să se confeseze cuiva, să-și exprime durerea, a devenit mai indiferentă față de prietene, motiv pentru care acestea s-au îndepărtat de ea.
Odată cu intrarea la pubertate, a început să sufere de narcolepsie (necesitatea irezistibilă de a adormi), boală moștenită de la mama ei. Sau cel puțin așa au crezut medicii. Adevărul este cu totul altul. De fapt, ea nu adoarme/leșină în timplul crizelor, ci alunecă în mintea altor persoane și experimentează lumea prin ochii acestora. Acest lucru i se întâmplă doar dacă intră în contact cu obiecte deținute de ei. Obiecte ce poartă o amprentă emoțională, lucruri pe care oamenii le prețuiau și le iubeau.
“Nu mă pot obişnui să privesc prin ochii altcuiva. Este ca şi cum fiecare om vede lumea printr-un hublou diferit. Partea dificilă este de a vedea cine este persoana respectivă. Este ca alcătuirea unui puzzle – ce văd, ce aud, ce miros. Totul poate fi un indiciu”.
Nimeni nu-i cunoaște acest secret covârșitor. Când a încercat să-i spună tatălui ei, acesta a trimis-o la psihiatru, așa că a preferat să mintă sau să ascundă ceea ce i se întâmplă. Colegii au inceput să o perceapă ca pe ciudata cu părul roz.
Archie Rollins este coleg de liceu cu Vee și îi este cel mai bun prieten. S-au cunoscut cu un an în urmă, în niște împrejurări neplăcute pentru ea. În timpul unui bal, acesteia i s-a făcut rău, a leșinat, iar băiatul care o însoțea (Scott “Scotch”) a profitat de situație, ducând-o la vestiare cu gândul să o violeze. Dacă Samantha, cea mai bună prietenă a ei în acea perioadă, se făcuse că nu vede ce se întâmplă (era invidioasă pentru că Scotch o preferase pe Vee), nu același lucru a făcut un băiat cu păr lung, saten și un piercing în buză (Rollins). Acesta a intervenit, luându-l la bătaie pe Scotch. De atunci, cei doi sunt nedespărțiti. Dar fiecare dintre ei ține pentru sine anumite secrete.

Însă de câteva săptămâni, Rollins se comportă ciudat. Și se pare că nu este de acord cu prietenia/relația dintre ea și noul coleg de clasă, Zane Huxley. O evită de fiecare dată când îi vede împreună. De fapt, oricine își poate dă seama că sentimentele lui au depășit bariera prieteniei, numai Vee nu vede. Sau nu vrea să recunoască.
“Cred că știu. Cred că ne-am învârtit unul în jurul celuilalt încă de la balul de anul trecut. Poate că nu am vrut să recunosc, pentru că nu am dorit să explorez o legătură care a luat naștere în niște circumstanțe nefericite, însă nu pot să neg faptul că există ceva între noi.”
Dacă la început, momentele de alunecare aveau loc la câteva luni, în ultimul timp erau tot mai dese. Vee începuse să se obișnuiască cu ele, dar nimic nu a pregătit-o pentru ceea ce s-a întâmplat într-o noapte de octombrie, atunci când a alunecat în mintea și corpul cuiva care deținea un cuțit însângerat, stând lângă corpul nemiscat al Sophiei, o prietenă a lui Mattie (soră mai mică a lui Vee). Aceasta avea încheieturile mâinilor tăiate.
Toată lumea bănuie că Sophie s-a sinucis, inclusiv poliția. Lângă corpul fetei a fost găsit un bilet în care scria “Eu nu merit asta”. Există și un motiv plauzibil ca aceasta să-și fi luat viața. Înainte cu o zi, circulase printre toți băieții din echipa de fotbal o fotografie cu Sophie dezbrăcată. Poza fusese trimisă de Amber (o așa zisă prietenă ) pentru a se răzbuna pe sărmana fată pentru că se culcase cu Scott, mizerabilul de care Amber era îndrăgostită.
Doar Vee știe că Sophie fusese omorâtă. Știe pentru că a fost acolo. Văzuse totul prin ochii ucigașului. Dar cum să fie crezută? Cine a omorât-o? Suspecți sunt destui. La autopsie s-a descoperit că fata era însărcinată. Să o fi ucis-o Scott de teamă că își poate pierde bursa? S-a panicat când a aflat de sarcină? De către Amber pentru că era geloasă? De profesorul Golden care se bănuie că ar fi avut relații nepotrivite cu Sophie? Dacă el o lăsase gravidă, ar fi avut multe de pierdut. Cariera lui ar fi în joc. Ar putea să facă închisoare pentru că s-a culcat cu o minoră.

Lucrurile se complică atunci când intervine o altă crimă. De acesta dată, Amber este cea găsită moartă pe terenul de fotbal. Iarăși se consideră ca fiind vorba de o sinucidere. Dacă mustrările de conștiință au împins-o pe acesta să facă un asemenea gest?
Vee începe să-l suspecteze până și pe Rollins. Cu o seară în urmă, alunecase în mintea lui tocmai când se întâlnea pe terenul de fotbal cu Amber. Dar de ce să o omoare? Și de ce deținea în casă atâtea fotografii cu Sophie și Amber?
Anumite evenimente o fac pe Vee să creadă că sora ei mai mică (Mattie) poate fi următoarea victimă și asta o îndeamnă să alunece intenționat în alți oameni. În felul acesta descoperă secrete despre prieteni, cunoștințe, membri ai propriei familii. Până și tatăl ei deține un secret care o va devasta mai târziu. Va reuși Vee să-și salveze la timp sora? Ce reacție va avea când află de sentimentele lui Rollins pentru ea? Ce alegere va face?
“Alunecare” s-a dovedit o lectură palpitantă și interesantă, plină de suspans și oricât de mult am încercat să îmi dau seama cine este criminalul, cele dezvăluite la final m-au lăsat mască. Autoarea a știut să ofere o intrigă încâlcită. Este o carte care merită citită, fiind suficient de captivantă si plină de mistere încât să fie o lectură atractivă.
Vă redau scrisoarea lui Vee către bunul ei prieten, Rollins

“Dragă Rollins,

De când ne-am certat, m-am gândit mult. Înțeleg de ce ești supărat și nu te învinovățesc. Și eu aș fi, dacă cineva mi-ar invada intimitatea în felul ăsta. Totuși, mi-aș dori să-mi poți povesti despre viața ta de acasă. Sunt atât de multe lucruri rele în viață – și pentru ce sunt buni prietenii dacă nu pentru a-ți oferi o mână de ajutor? Cred că ceea ce vreau să spun este să mă lași să-ți fiu aproape . Am văzut cum poate fi viața fără să te am ca prieten și nu mai vreau să fie așa. Îmi este foarte dor de tine. Sper că, după ce te răcorești puțin, vom fi din nou prieteni.

Vee

9,2 puncte/10

logo_libris

Autor: Alina

by -
6

Regina Adevărată de Erika JohansenRegina Adevarata

Titlul original: The Queen of the Tearling
Traducere : Laura Sandu
Editura : Trei
Anul apariţiei: 2015
Nr. de pagini: 536
Gen: Distopie, Fantasy

Seria Queen of the Tearling – Regina ținutului Tearling : 1.Regina Adevărată – The Queen of the Tearling (2014) ; 2. The Invasion of the Tearling (2015)

Trecerea, un cataclism misterios, a făcut să piară cea mai mare parte a umanităţii, alături de tehnologia ultramodernă. Regresând în epoca feudală, dar aflându-se totodată undeva în viitor, supraviețuitorii o iau de la capăt pe un teritoriu nou, numit Tearling: un ținut sărăcit, prădat de propriii săi nobili şi de regatul Mortmesne, condus de Regina Roşie.
Singura speranţă a poporului îngenuncheat este moştenitoarea tronului, Kelsea Raleigh, o fată de 19 ani care nu cunoaşte decât lumea cărţilor şi, mai ales, istoria omenirii de dinainte de Trecere.
Călătoria viitoarei regine este începutul unei iniţieri dure, pe parcursul căreia înfruntă moartea sub diferite chipuri și îşi descoperă darul clarviziunii.

Autoarea imaginează o maşină a timpului întunecată şi năucitoare. E posibil să fim în secolul XXIV, dar totodată şi în Evul Mediu? Această întrepătrundere a epocilor ne face să privim lumea de astăzi – şi mai ales tehnologia şi educaţia – într-o lumină cu totul nouă. – Glamour

Regina Adevarata - de Erika Johansen (2)Erika Johansen şi-a luat masteratul la Iowa Writers’ Workshop, una dintre cele mai importante destinaţii pentru scriitorii în devenire. A început să lucreze la seria Regina ținutului Tearling încă din 2007, inspirată de un vis: „imaginea unor corăbii la linia orizontului”. „Am vrut să-mi imaginez un scenariu de coşmar, o lume în care cărţile nu mai au nicio valoare, şi să văd ce se întâmplă“, declara Erika Johansen într-un interviu.
Regina Adevărată a fost numită versiunea feminină a celebrului Urzeala Tronurilor, însă autoarea crede că seria Dune, a lui Frank Herbert, e mai apropiată de narațiunea ei.
Warner Bros şi David Heyman, producătorul seriei Harry Potter, au obţinut drepturile de ecranizare, iar pentru rolul lui Kelsea Raleigh a fost aleasă Emma Watson.

Auzisem multe păreri pro și contra despre cartea “Regina Adevărată” și recunosc că anumite reacții negative mi-au cam tăiat elanul, așa că am tot amânat citirea ei. Dar nu a fost chiar așa rău cum mă temeam. Am găsit câteva puncte slabe în povestea de față, dar ceea ce m-a deranjat cu adevărat a fost cantitatea de amănunte, descrieri, impresii sau sentimente lăuntrice care nu au făcut decât să frâneze acțiunea și să-mi inducă uneori o stare de plictiseală.

Regina Adevarata - de Erika JohansenEvenimentele din ultimile 150 de pagini fac toată cartea, motiv pentru care m-am decis să mai uit din bilele megre pe care le acordasem înainte : faptul că autoarea nu a vorbit mai mult despre evenimentele de dinainte de Trecere sau despre înfiinţarea ţinuturilor Noua Londră sau Noua Europă, de greșelile făcute de unele personaje în modul cel mai prostesc sau de faptul că aș fi vrut să văd personajul negativ Regina Roșie ceva mai implicată în lupta contra rivalei sale, Regina din Tearling, decât să asist la momente precum cel în care încerca să-și aleagă sclavii care să-i satisfacă poftele carnale. Dar având în vedere că “Regina Adevărată” este doar prima parte dintr-o trilogie, probabil că are doar un rol introductiv în acțiune, în a ne face cunoștință cu personajele și intrigile pe care acestea le țes.
Bilă albă am acordat pentru modul original în care autoarea a combinat elementele distopice cu genul fantasy. Pe tot parcursul lecturii am trăit cu senzația că evenimentele au loc undeva în perioada medievală și numai faptul că se aduce vorba despre cărți electronice, droguri, anticoncepționale, Stăpânul inelelor, ne dăm seamă că de fapt totul se petrece în viitorul rezultat în urma viziunii unui utorpic (William Tear), undeva prin secolul 24.
Baza romanului este destul de interesantă. După un cataclism (Trecerea), omenirea regrezează la nivelul de Ev Mediu, cu ținuturi și împărății, lupte pentru putere, tehnologia dispare, iar educația lipsește aproape cu desăvârșire. Dacă ținutul Mortmesne este condus de mai bine de o sută de ani de cruda și malefica vrăjitoare Regina Roșie, regatul Tearling încă își mai așteaptă viitoarea regină.

Regina Adevarata - de Erika Johansen (3)Kelsea Raleigh Glynn este o tânără de 19 ani care la prima impresie pare a fi mai degrabă banală. Este o fire timidă ce roșește adesea (mai ales în prezența bărbaților) și nu se simte prea mândră de aspectul ei exterior: o față rotundă și trup ușor plinuț.

Kelsea era şi ea înaltă, dar era brunetă, iar fața – doar cu îngăduinţă puteai s-o numeşti banală. Nu avea deloc o ţinută impunătoare; făcea ea mişcare, dar avea şi poftă de mâncare, nu-i vorba.”

Kelsea a văzut lumea numai prin intermediul cărților sau a informațiilor furnizate de cei doi bătrâni care au crescut-o, blândul Barty și dura Carlin. Și-a petrecut întreaga viață într-o căsuță, în plină sălbăticie pentru ca nimeni să nu poată ajunge la ea. Dar nu este o simplă fată, ci viitoarea regină a ținutului Tearling, acesta fiind și motivul pentru care mulți o vor moartă. Este vânată de Cadeni (Ghilda Asasinilor), în numele Reginei Roșii și a Regentului din Tearling, unchiul lui Kelsea. Nu și-a cunoscut mama, pe Regina Elyssa, din simplul fapt că la vârsta de un an a fost trimisă în exil cât mai departe de Citadelă, pentru a i se pierde urma, rămânând ca la vârstă de 19 ani să revendice tronul.

Între timp Regina Elyssa a fost omorâtă, iar fratele ei a fost numit Regent. Contrar bunei păreri pe care și-o formase despre mama sa, a fost nevoită să descopere crundul adevăr, că de fapt a fost o “toantă vanitoasă“ care nu prea știa cum să-și conducă regatul și care ajunsese să facă un tratat cu Regina Roșie, prin care Regatul Tearling se obliga să asigure trei mii de sclavi pe an, oameni care ajungeau să fie folosiți la munci grele, supuși torturilor sau folosiți pentru sex.

„- Domniță, mama dumitale n-a fost o regină bună, dar nici rea nu era. A fost o regină slabă. Nu și-ar fi înfruntat niciodată moartea. O sămânță de nebunie e-ncărcată de putere, dar trebuie să fii sigură că, dacă dezlănțui nebunia asta, o faci pentru oameni, nu împotriva amintirii mamei dumitale. Asta e diferența dintre o regină și un copil îmbufnat.”

Totul a decurs bine până în ziua în care își fac apariția cei nouă străjeri din Garda Reginei care vin pentru a o escorta în Citadelă, unde urmează să fie încoronată ca Regină a Ținutului Tearling (tocmai făcuse vârsta necesară pentru a fi încoronată).

Aveau s-o ducă târâș-grăpiș la Citadelă, oricât s-ar zbate şi ar striga, şi apoi s-o lege de tron, şi avea să rămână acolo, îmbrobodită-n catifea şi-n mătăsuri, până ce va fi asasinată.
Lazarus, cunoscut şi ca Buzduganu (Mace) este cel mai apreciat dintre Străjerii Reginei, cel care mai târziu va ajunge căpitanul Gărzii, dar și îndrumătorul și protectorul lui Kelsea. Este unul dintre personajele secundare pe care l-am îndrăgit din primul moment, datorită felului de a fi ceva mai mucalit și arogant, a modului calculat prin care își urmărește și pedepeşte dușmanii, dar și prin faptul că știe să inspire teamă și respect.
Brațele îi erau pline de semene, însă privirea fetei era atrasă mai ales de buzduganul fixat la centură… Un ucigaş înnăscut, se gândi fata. Un buzdugan nu era decât o armă de decor dacă nu era mânuit cu suficientă cruzime cât să-l facă util. Te-ai fi aşteptat ca arma să-i dea fiori, dar, de fapt, o liniştea prezența acestui bărbat care în mod evident dusese o viaţă atât de violentă.

Kelsea și străjerii pornesc într-o călătorie plină de pericole, Cadenii sunt deja pe urmele lor, motiv pentru care sunt nevoiți să se separe în două grupuri. Tânăra fată și noua sa gardă de corp Lazarus, vor încerca să scape de atacatori, dar ajung să fie luați prizonieri de un grup de tâlhari conduși de Spectrul, un fel de haiduc misterios (poartă o mască de arlechin și nimeni nu știe cum arată, doar în fața lui Kelsea își arată chipul) față de care tânăra ajunge să simtă o oarecare atracție.
“Îi amintea de Buzduganu, un bărbat dotat cu o violenţă latentă a cărei întrebuinţare era cu atât mai fatală cu cât posesorului nici nu-i părea să-i pese de ea…Nu era atat de naivă încât să nu realizeze care era pericolul: bărbatul arăta bine, era inteligent și cât se poate de pus pe rele”.
Spectrul, “tatăl hoţilor” mi s-a părut cel mai fascinant personaj și îmi pare rău că apare foarte puțin în carte. Este învăluit într-o aură de mister și recunosc că mi-am pus destule semene de întrebare în privința lui. Este un asasin și un hoț și pare a fi înzestrat cu anumite puteri magice.
Nu e doar un hoţ, e şi ucigaş, se gândi Kelsea cu o tresărire. Dincolo de bărbatul arătos simţea că mai are şi un alt chip, cumplit, cu o viaţă tot atât de întunecată precum apa dintr-un lac îngheţat. Şi a ucis de multe, multe ori. Gândul acesta ar fi trebuit s-o îngrozească. Kelsea aşteptă o vreme, dar ce înţelese apoi era chiar mai rău: toate astea nu contau absolut deloc.”

Kelsea a reușit să treacă o prima parte a examenului impus de Spectrul și este lăsată să-și continuie drumul. Ajunge în Citadelă exact în ziua când pleacă tributul anual datorat Reginei Roșii – 250 de femei, bărbați și copii care sunt puși în niște cuști. Din momentul în care asistă la asemenea oroare, tânăra parcă devine cu totul alta. Nu se mai teme să-și înfrunte inamicii, este mai sigură pe ea, iar primul lucru pe care îl cere înainte de a fi încoronată este să fie distruse cuștile, încălcând astfel tratatul încheiat de mama ei cu Regina Roșie. De acum înainte, oricând pot fi invadați de războinicii din Mortmesne.
Cum decurge încoronarea Reginei din Ținutul Teatling și prin ce peripeții mai trece Kelsea după ce a ajuns pe tron și ce reacție are Regentul în fața nepoatei sale, vă las pe voi să aflați. În cel puțin două cazuri s-a încercat asasinarea ei și se pare că printre străjeri există un trădător. Dar cine să fie el?
Regina Adevărată este un roman destul de reușit, chiar dacă are și anumite părți mai slabe. Unele întrebări au rămas fără răspuns : cine este tatăl lui Kelsea? De ce nimeni nu știe numele real al Reginei Roșii și cine este ea de fapt? Ce reprezintă cele două safire de la gâtul tinerei?
Recomand cartea tuturor celor care îndrăgesc genul fantasy. Aveți ocazia să întâlniți scene palpitante, unele chiar șocante, intrigi, trădări, crime.

9 puncte/10

logo_libris
Autor: Alina

by -
18

Foc si Cenusa. Lumina si Intuneric.Pasiune si Obsesie.

Rephelimii – Provocarea (volum I ) de Simona Stoica – Editura Herg Benet

Editura : Herg Benetprovocarea-vol-1_1_produs

Colectia : Cartile Arven

Data aparitiei : Noiembrie 2014

Numar pagini : 336

Gen : Fantasy

Foc si Cenusa. Lumina si Intuneric.Pasiune si Obsesie.

In stravechea cetate din Haven, Rephelimii, un grup de asasini condusi si instruiti de Azazeal Vellenhall, incearca sa impiedice declansarea unui razboi cu Cele Zece Orori. Jack Harper, liderul lor, este trimis dincolo de Voal, pentru a o gasi pe nepoata lui Azazeal – tanara Desiree, cea de a Treia Cheie a Havenului. Insa cand descopera misterele care inconjoara conacul Wolfmaner si cine e raspunzator pentru crimele savarsite in urma cu 150 de ani, Desiree refuza sa isi accepte mostenirea si sa infrunte trecutul. Jack nu are de gand sa renunte si ar face orice ca sa salveze Havenul. Ii va castiga increderea, o va minti si o va seduce pentru a-si indeplini misiunea.

Provocarea a fost acceptata.

1.DesireeAm scris si am sters.Si am scris din nou.De ore bune incerc sa exprim exact ceea ce inseamna pentru mine acest prim volum din romanul “Provocarea”,seria Rephelimii,scris de Simona Stoica.Si imi dau seama ca oricat as incerca sa imi caut cuvintele potrivite, tot nu voi reusi sa imi exprim dragostea fata de aceasta serie,fata de aceste personaje.Pentru mine “Provocarea” a insemnat exact povestea pe care mi-o doream de mult timp.Fiecare iubitor de carte indrageste un anumit gen literar ( sau mai multe) si cauta acea poveste care sa fie cat mai aproape de cerintele sale.Dupa modul in care am reactionat la final de lectura (lasand la o parte emotiile,beatitudinea si zambetul tamp de pe chip), repetand ca o placa stricata “wow”,pot afirma cu certitudine ca am gasit povestea fantasy potrivita mie.Nu ma refer doar la faptul ca mi-a placut stilul autoarei,actiunea alerta,numeroasele rasturnari de situatie,originalitatea sau complexitatea personajelor ,ci romanul in intreaga sa chintesenta.

Jack HarperAcum o saptamana m-am decis sa citesc primul volum,mai mult din curiozitatea.Voiam sa stiu cat mai multe despre aceste fiinte supranaturale – Rephelimii.Si fara sa imi dau seama m-am trezit ca sunt dependenta parca de ei si de intreaga poveste.Prietenele mele ma tot intrebau daca am reusit sa termin de citit cartea.Iar eu incercam sa mut discutia pe alte teme pentru ca nu voiam sa spun adevarul : nu doar ca il terminasem de citit,ci il reciteam.Ma indragostisem de poveste,de Jack Harper,Desiree,Derek etc. Cand am ajuns la ultima pagina,in loc sa inchid cartea,m-am trezit ca ajung de unde am plecat – la prima pagina.

Provocarea” este cu totul diferita de alte carti,si asta nu doar pentru ca Simona a inventat notiunea de Rephelim,ci(si) faptul ca,intr-un mod mai aparte ,povestea nu are personaje pozitive sau negative.Sau daca le are,nu stim (deocamdata) care este de partea Binelui sau a Raului.Nici dupa ce am citit acest volum,nu imi pot da seama cine este cu adevarat dusmanul.Banui,dar nu sunt ferm convinsa.Nu mi s-a mai intamplat sa citesc o carte si sa ma trezesc ca nu am de fapt incredere in niciun personaj.Am fost”nevoita”sa-mi pun la treaba toate celulele cenusii,in incercarea mea de a cauta anumite indicii care sa ma duca spre aflarea adevarului .Nu stiam nici daca ma puteam baza pe intuitie.La un moment dat ,mi-a trecut prin minte ideea ca poate Desiree viseaza si cat de curand se va trezi din cosmar .Traiam cu senzatia ca orice era posibil.

Primul volum din “Provocarea “ incepe cu un eveniment petrecut in trecut in Templul Oracolului din The Fall Haven : aparitia Umbrei care starneste groaza in sufletele tuturor.Isi facuse simtita prezenta tocmai pentru ca voia ca lumea sa cunoasca cine va fi responsabil pentru distrugerea cetatii.Daca pe moment nu intelesesem de ce a patruns in casa Helenei Hollow,cu hotararea ferma de a-i separa pe cei doi prunci ai acesteia,raspunsul nu a intarziat sa apara.

“ — Voi doi veti schimba soarta multor oameni…Ii veti salva de la moarte si veti incerca sa ma opriti. Nu pot permite acest lucru, spuse cu manie in glas. De aceea trebuie să fiti despartiti. De aceea veti trai in lumi separate, pana cand va veni momentul sa va infruntati. Impreuna, ma puteti invinge, dar pentru a izbuti veti avea nevoie de ajutorul cuiva care va reprezenta insasi legatura dintre voi. Insa aceasta persoană va fi dusmanul unuia si dragostea celuilalt.”

Rephelim Jack Harper 2Povestea se muta apoi in Haven,locul in care salasluiesc Rephelimii(grup de asasini). Azazeal Vellenhall,creatorul /conducatorul acestora, ii cere lui Jack Harper (liderul Rephelimilor) sa treaca dincolo de Voal pentru a o gasi pe Desiree,nepoata lui.Misiunea acestuia va fi aceea de a o pazi ,de a-i castiga increderea si de a o convinge sa vina cu el in Haven,inainte ca dusmanii sa ajunga primi la ea, impiedicand astfel declansarea unui razboi.Din pacate Desiree nu a crescut in lumea lor si nici nu isi cunoaste adevarata putere .

Si in sfarsit ajungem in Wolfcraft,un oras situat in munti,locul unde traieste si invata tanara noastra Desiree.Vom face cunostinta cu prietenii si colegii ei de liceu – Viola,Derek,Michael si sora ei,Sarah si vom asista la momentul in care Michael le propune o mica excursie,o provocare,ceva prin care sa-si testeze cu totii capacitatile. Si atunci,lui Desiree ii vine ideea ca ei sa patrunda ilegal in conacul Wolfmaner,in speranta ca poate vor descoperi ce s-a intamplat cu adevarat in urma cu 150 de ani si cine ar fi putut fi responsabil de crimele savarsite atunci.

Dar pana ca Desiree sa pornesca spre conac,un anunt misterios o indreapta spre magazinul de vrajitorii,detinut de vrajitoarea Miranda care ii face o propunere : sa aleaga o carte dintr-un pachet de carti si in schimb,ii va spune ce stie despre evenimentele de acum 150 de ani,despre seara in care a avut loc balul organizat si gazduit de familia Rockner la Wolfmaner,seara in care toti cei patru membrii ai acestei familii si-au gasit sfarsitul.Insa din cartea pe care o alege reiese ca este urmarita ,ca cineva ii vede toate miscarile si actioneaza ca o umbra,fiind mereu in preajma ei.

“ –Fereste-te de cel ce zaboveste in intuneric si are noaptea ca aliat,caci acela iti va grabi sfarsitul!Nu te increde in cel al carui suflet nu-l poti citi si nu-i cade prada farmecelor,caci atunci vei fi pe veci pierduta!

-Dati-mi drumul !am reusit sa strig ,imbrancind-o pe Miranda cat sa ma pot ridica de pe scaun.

-E aici! E aici,chiar in acest moment !Te vede si asteapta momentul potrivit ca sa apara.Te va transforma si te va face asemenea lui ! Iti va castiga increderea si poate chiar inima ,atragandu-te de partea sa! Ferea! FEREA!!!”

Sa fie oare adevarat ce spune vrajitoarea Miranda?Adevar sau minciuna,nu se stie ,dar cert este faptul ca cineva imbracat cu o pelerina neagra,cu gluga trasa mult peste chip, o urmareste indeaproape.Dar cine sa fie misterioasa faptura ?

Cu toate ca a fost avertizata de vrajitoare,Desiree isi urmeaza planul de a-si insoti prietenii in marea aventura.Autoarea a descris atat de bine atmosfera din Parcul Negru si Padurea Corbului in miez de noapte,drumul pe care acestia il fac spre conacul bantuit,incat mi se zburlise pielea.Din momentul in care vor escalada zidul inalt ce inconjoara conacul parasit,au loc o serie de intamplari greu de explicat : naluciri(aparitia pe scoarta unui copac a blazonului familiei Rockner – un lup care se uita intr-o oglinda,dar caruia nu i se vede reflectia),stari de sufocare etc.Toate ca toate,dar cel mai mult m-a uimit cine anume ii ajuta sa treaca prin labirint,pana in dreptul unei oglinzi prin care acestia vor fi nevoiti sa treaca.Va fi o surpriza si pentru voi.

Din momentul in care acestia pasesc in oglinda si se trezesc in biblioteca conacului parasit incepe provocarea.Multe lucruri ciudate se vor petrece,Desiree si prietenii sai fiind prinsi practic in mijlocul unor manifestari supranaturale : globuri de foc isi fac aparitia,torte ce se aprind si se sting,litere care se transforma in sange,soapte pe care doar Desiree le aude.Daca la inceput incaperile sunt curate,lipsite de praf ,ca si cum nu ar fi trecut 150 de ani de cand ultimul om a pus piciorul in conac,treptat acestea isi vor schimba infatisarea. Ce se intampla in Wolfmaner? Cand isi schimbau salile infatisarea si de ce? Care era cauza? Si se pare ca si comportarea tinerilor se va schimba.Nu mai au incredere unii in ceilalti,fiecare parca ascunde cate ceva sau dau impresia ca stiu ceva,spun vorbe fara de inteles si ajung sa se suspecteze intre ei.Nimic nu este ceea ce pare a fi.Desiree va ajunge sa nu mai aiba incredere in nimeni.Se simte amenintata ,dar cine ii vrea raul? Vreunul dintre prieteni,misterioasa faptura al carui chip nu-l poate distinge sau cineva necunoscut?

biblioteca ,conaculDar o noua provocare apare la orizont.Un misterios mesaj scris pe una dintre oglinzi ii fac sa porneasca la vanatoarea de indicii ce ar duce la descifrarea misterului :

Ca sa descoperi misterul ce inconjoara conacul,trebuie sa fie reconstituita oglinda principala.Cauta cele 7 bucati,pierdute prin castel,uneste-le si priveste.Dar grija mare,odata ce misterul va iesi din umbra,EL va reveni,iar moartea va zgudui din nou locul,caci nimeni nu-i va putea opri pe supusii sai.

Ce se intampla in momentul in care vor fi reunite toate cele 7 bucati ?Ce vor vedea in oglinda?Vor descoperi ce s-a intamplat in urma cu 150 de ani?Ce legatura au toate acestea cu Rephelimul Jack Harper? Ce face acesta in tot acest timp?Ce se intampla in momentul cand Desiree si Jack Harper se vor afla fata in fata?Ce legatura speciala exista intre cei doi? Ce sentimente are Desiree fata de Rephelim?Va reusi Jack Harper sa ii castige increderea? Nu va ramane decat sa acceptati Provocarea Rephelimilor si sa aflati singuri raspunsul la toate aceste intrebari.Va recomand sa o cititi pentru ca merita.Veti avea parte de o aventura de neuitat.

10 puncte plus /10

Autor: Alina
%d bloggers like this: