Carti Mystery-Thriller

Asasinul din Tokio.Trădarea, de Barry Eisler-prezentare

Editura: Meteor Publising
Nr. pagini: 336
An apariţie: 2017

   Cine era Delilah? În ce fel prezenţa ei avea să-mi afecteze operaţiunea? Aceleași întrebări, bineînţeles, pe care și le punea și ea despre mine. După felul cum se comportase, știam că era antrenată. De aceea, era mai probabil să lucreze cu o organizaţie, decât să fi acţionat într-o misiune privată. Și că, în ciuda apariţiilor publice, nu era prietena lui Belghazi. Îl însoţea deoarece voia ceva de la el, ceva care se afla în posesia bărbatului sau despre care credea că s-ar fi aflat în posesia lui, dar pe care nu izbutise să-l obţină deocamdată.

   ,,CIA mă angajase să-l „retrag” pe Belghazi, nu să-l protejez. Așa că dacă lucrurile nu mergeau bine, următorul lor candidat pentru o retragere aveam să fiu probabil chiar eu. Însă după cum vedeam situaţia, salvarea lui Belghazi de individul pe care îl poreclisem „Karate” i-ar fi făcut o favoare Unchiului Sam. La urma urmelor, poate că Karate nu reușea să simuleze un deces natural, ori era prins, ori făcea ceva de mântuială și atunci ar fi apărut neînţelegeri, suspiciuni și acuzaţii – exact genul de probleme pentru evitarea cărora mă angajase CIA.
La astea se adăuga desigur problema plătirii mele. Dacă Karate ajungea primul la Belghazi și eu nu-mi puteam atribui reușita, era posibil să rămân fără un cec, iar asta n-ar fi fost foarte corect, nu?
Îl poreclisem Karate, fiindcă suspiciunile mele legate de el începuseră să se coaguleze când îl văzusem executând kata, „forme”, de karate în sala de fitness a hotelului Mandarin Oriental din Macao, unde stăteam amândoi și unde Belghazi urma să sosească în curând. Evitând hăţișul de mașini Lifecycles și Cybex, el preferase să se concentreze asupra unei serii de punciuri, blocaje și lovituri cu piciorul în aer, care ar fi putut semăna pentru neiniţiaţi cu o rutină de dans marţial. De fapt, mișcările lui erau bune – fluide, exersate și
puternice. Arfi fost impresionante la orice ins de douăzeci de ani, dar bărbatul acesta părea să aibă minimum patruzeci….”

 În aceeaşi serie:

ASASINUL DIN TOKIO – ŢINTELE

ASASINUL DIN TOKIO – RĂZBUNAREA

Sursa; Editura: Meteor Publising 

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Oraşul gunoaielor, de Edward Carey-în curs de apariţie

Al doilea volum al Trilogiei Iremonger

Traducere din limba engleză de Mihaela Ghiţă

Domeniu: Cărți pentru copii și tineret  Thriller & Mystery

Cu ilustraţiile autorului

Vîrsta recomandată: 14+

   Foulsham, unul dintre cele mai mari depozite de gunoi ale Londrei, s-a umplut atît de mult, încît zidurile sale s-au prăbuşit, lăsînd mizeria să se reverse peste oraşul din care a fost adusă. În acest timp, Umbitt Iremonger, mînat de ura faţă de locuitorii Londrei, născoceşte o cale prin care obiectele de zi cu zi iau forma oamenilor, iar oamenii – forma obiectelor. Aruncată în întunecata Casă Heap, Lucy Pennant este salvată de o creatură înspăimîntătoare, Binadit Iremonger, care seamănă mai mult cu un animal decît cu un om. Toţi locuitorii oraşului sînt disperaţi. Singurul care ar avea puterea să-i scape de teribilul Umbitt este Clod. Dar el a fost transformat într-o monedă de aur şi, după ce a trecut din mînă în mînă, acum este de negăsit.

Sursa: Editura Polirom

Prada, de Linda Howard-recenzie

Titlul original: Prey
Editura Miron
Anul 2017
Traducere: Cornelia Cernetschi Pascu
Nr. pagini: 362
    Linda S. Howington s-a născut la data de 03.08.1950 în Albama, S.U.A. Este unul dintre cei mai bine vânduţi autori de romane de dragoste/suspans având cărți publicate sub pseudonimul de Linda Howard. Este şi unul dintre membrii fondatori ai Romance Writers of America.
   ,,El a câștigat.
     Ea a pierdut. Cât de rău părea că pierde. Când pierdea, se enerva mai mult ca orice.”
   Cu aceste cuvinte de început, am purces să devorez această carte. Linda Howard este una dintre autoarele mele preferate, iar o nouă carte tradusă la Editura Miron este o bucurie pentru mine. Acțiune, suspans și o poveste de dragoste. Ce poate fi mai plăcut de atât la o carte?
   Angie Powell, o tânără fermecătoare a fost mereu obișnuită să spună exact ce gândește, dar în prezența lui Dare Callahan este furioasă și plină de nervi.
   Afacerea ei se duce de râpă și este obligată să vândă mașinile cu tracțiune integrală, precum și majoritatea cailor, iar cu banii primiți a achitat o parte din împrumutul pe care defunctul său tată îl avea la bancă.
   Nu contează că îi place să fie ghid turistic, îi place să trăiască în natură, că vrea să răzbată cu firma înființată de tatăl ei, este nevoită să o ducă de pe o zi pe alta, să achite facturile, dar și să își vândă afacerea.
   Când a a revenit acasă pentru a prelua afacerea rămasă de la tatăl său, Angie avea la activ o căsătorie eșuată, o viață nu prea satisfăcătoare. Cu planuri mărețe și entuziasm, nu a luat în calcul competiția din partea lui Dare Callahan. Acesta a revenit acasă după războiul din Irak și a început o afacere similară cu a ei-ghid turistic și de vânătoare. A fi bărbat se pare că este mai avantajos, iar chipeșul veteran de război a început încet, încet să îi preia toți clienții lui Angi.

,,Vederea de perspectivă era un dar pe care nu-l au mulți, iar ea nu a putut să anticipeze perioada de criză economică, în care multe afaceri se vor prăbuși cu totul.
Nu a știut că Dare Callahan va reveni acasă și-i va absorbi o mare parte din clienți. De ce nu a putut el să rămână în armată, unde-i era locul, departe de micul orășel din Montana?
Dacă…
Nu. Fără alți dacă. Nu contează că ea avea treizeci și doi de ani, iar el îi provocase fluturi în stomac. Nu credea în fluturi și nu se lasă amăgită de sentimente sau hormoni. O dată i-a fost de-ajuns.”

   Relația inexistentă dintre Dare și Angie ar fi putut fi…dacă, Angi ar fi acceptat invitația lui la cină, dacă nu ar fi aflat cine îi face concurență, dacă nu ar fi fost nevoită să vândă…
   Când cei doi se reîntâlnesc, este exact un moment dureros pentru Angi: tocmai își scosese la vânzare afacerea și casa plănuind să se mute în altă zonă și poate să înceapă o altă afacere. Așa că, Dare va avea parte de furia celei care de doi ani îi bântuia visele.

,,-Hei!
Scrîșni din dinți, și rămase pe poziție, cu spatele drept.
-Ce dorești? îl întreba scurt. Bine măcar că vocea era singurul element constant pentru moment.
-Vreau să știu ce naiba ai, zise el cu o voce guturală, care pe ea aproape o sperie, de parcă ar fi zgîriat-o pe suflet.
-Nu am nimic, răspunse ea printre dinți.
-Atunci de ce te comporți de parcă ai avea un bat înfipt în fund ori de cîte ori sînt în preajma ta? zise el arogant. Uite, chiar acum, te-ai întors și ai fugit imediat ce m-ai văzut. Ce naiba, m-am săturat. Dacă ai să-mi reproșezi ceva spune-mi direct despre ce este vorba.”

   Eii, cu așa întâlnire și cu nervi întinși la maxim, răspunsul lui Angi este pe măsură. Astfel, află Dare că ,,spinele lui din coaste de doi ani,, este pe picior de plecare și vrea să lichideze. Hmm, planurile lui, s-ar putea modifica, dacă Angie ar accepta oferta lui, și cine știe…
   Programarea unei partide de vânătoare cu urși o va ține ocupată pe Angi de problemele ei. Vrea să se achite cu bine de această ultimă misiune. Ce s-ar putea întâmpla? Da, un client vechi aduce cu el un musafir. Sunt doi, dar va trece ea și peste această treabă. Cum este obișnuită să anunțe unde pleacă şi coordonatele unde va fi, de data aceasta vechiul prieten al defunctului său tată are câteva simțăminte ciudate, iar neliniștea pentru Angie îl va face să îi ceară o favoare lui Dare. Știe că nu respectă regulile, dar siguranța fetei este prioritară.
   Ce îl va motiva pe Dare să își răpească din puținul său timp liber? Nici măcar Angie nu vrea să stea de vorbă cu el. Eii…dar câteodată…

,,Viața lui va fi mai liniștită după plecarea ei. La naiba, doar nu era o femeie prea drăguță. Gingașă, cu ochi negri și o serie de trăsături faciale sculptate, făcînd cumva aluzie la cîteva generații de strămoși indieni nativi, altfel nu avea nimic special. Da, era atrăgătoare, punct. Cu excepția posteriorului. Fundul ei te lăsa cu gură căscată, cu ochii holbați și cu bale curgând scurgîndu-se din prepuț.”

   Ce nu știu cei doi ghizi este că în zonă a apărut un ,,mâncător de oameni,, un urs uriaș de peste 250 kg, brun, tânăr și care face victime printre turiști. Cum deja îi place gustul cărnii de om, ursul este în căutarea de astfel de ,,vânat”.
   Chad împreună cu șeful său Davis, vor sosi pregătiți de vânătoare. Chad, un contabil cu o minte brici se ocupa de spălarea de bani, iar mușamalizările sale fac să își strângă o avere impresionantă, dar secretă. Planul său este pe cât de simplu pe atât de sinistru: dacă cineva îl descoperă îl va lichida. Când Davis a accesat unele conturi, Chad s-a grăbit să o ia înainte, să îl aducă la vânătoare, să îl împuște, să scape de martori, asta fiind și Angie, și să fugă departe.
   Ghida noastră neștiind ce o așteaptă va pleca la drum cu cei doi clienți ai săi, sperând să se termine fără incidente și curând partida de vânătoare. Pe lângă faptul că nu îl simpatizează deloc pe Davis, ea are o frică teribilă de urși.
   Când va pleca singură din tabără în căutarea unor urme de urși, ce va descoperi tânăra noastră o va bulversa:

,,Rămășițele bărbatului-posibil să fi fost un bărbat, nu putea fi sigură, fiindcă nu mai avea față-erau tăvălite prin țărână și pline de zgîrieturi. Așa fac urșii cu pradă mîncată pe jumătate. Măruntaiele îi fuseseră mîncate. Parte dintr-un braț zăcea în apropiere.
Doamne-scoate-mă-de-aici-teafără, se gîndi ea.
Mai văzuse prăzi ucise de animale sălbatice. Natura nu era deloc curată; era murdară și brutală. Totuși, pînă acum Angie nu mai găsise vreodată un om mâncat pe jumătate, așa că stomacul i se întoarse pe dos. Se strădui să nu cedeze senzației de greață și se lupta cu sine să nu între în panică, fiindcă își imagina ursul chiar în spatele ei, așa cum i se întîmplase în coșmarul acela.”

   Planurile se pare că se vor schimba, Angie are de gând să coboare de pe munte și să anunțe autoritățile. Cum cei doi clienți nu vor să coboare, Angi este hotărâtă să coboare a doua zi dimineață singură și să revină înapoi în tabără. Ce se va întâmpla mai departe? Natura se va dezlănțui cu furie, Chad îl va ucide pe Davis și va încerca să o ucidă și pe Angie, dar apariția uriașului urs îl va face să fugă cu caii pe criminal. Este sigur că ursul va termina treaba în locul lui. Ghida noastră va reuși să scape, dar își va luxa o gleznă, astfel că, doar dârzenia și încăpățânarea ei o mai motivează să meargă în patru labe prin noroi și să se depărteze de pericol.

,,Ursul o va găsi aici dacă nu se va mișca.
Ticălosul!
Se enerva brusc. Ba nu se înfurie. Nu avea de gînd să stea și să-și plîngă de milă, așteptîndu-și moartea. Dacă murea, nu mai conta nimic. Dacă renunța, murea. Angie Powell nu putea fi acuzată că-i lipsea hotărîrea sau încăpățînarea. Va coborî tîrîș muntele acesta, dacă va trebui.
Se ridică pe genunchi, luă pușca la spinare din nou, apoi rucsacul. Îi intrase noroi în gură, dar îl scuipă. Pe coate genunchi începu mersul tîrîș. Glezna o durea înfiorător, dar căută să o protejeze de lovituri.”

   În fugă ei de-a bușilea, o va găsi Dave. Acesta, alarmat de focurile de pistol din tabăra lui Angi, se va grăbi să o caute. Va da peste o tânără plină de noroi, și va afla despre un om și un urs ucigaș, ambii extrem de periculoși. Pentru a se pune la adăpost de ploaia torențială, și pentru a o proteja pe Angi, Dave o va căra în spate în tabăra sa, acolo unde condițiile de cazare și de apărare sunt mult mai bune. Cum nu mai au cai, cei doi sunt nevoiți să aștepte încetarea ploii și să vadă dacă Angi va reuși să calce pe piciorul rănit.
   Între timp, așteptarea duce la diferite confesiuni între cei doi “rivali”. Se pare că Dave este un bărbat mult mai drăguț decât credea ea, iar el oricum este obsedat de fundul ei de cel puțin doi ani. Ce se va petrece între cei doi?
  Vor reuși să ajungă jos de pe munte și să anunțe autoritățile? Cine îi va găsi primul? Ursul ucigaș sau criminalul disperat?
    Ce se întâmplă mai departe în carte vă las să descoperiți singuri.
    Nota mea pentru carte este 9,5.
Cartea Prada de Linda Howard poate fi comandată de pe site-ul editurii Miron.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant

După faptă și răsplată, de Gillian Flynn-prezentare

Nr. de pagini: 64

Titlul original: The Grown Up

Limba originală: engleză

Traducere de: Bogdan Perdivară

Anul apariţiei: 2017

De la autoarea fenomenelor internaționale

Fata dispărută, Obiecte ascuțite și Locuri întunecate

Eroina acestei povestiri este o așa-zisă clarvăzătoare, fostă prostituată, care ajunge la o clientă pe nume Susan, o femeie bogată și nefericită, dornică de un strop de dramă în viața ei perfectă.
Când vizitează locuința în stil victorian a lui Susan, sursa suferinței și a terorii acesteia, clarvăzătoarea își dă seama că poveștile cu fantome nu sunt doar o născocire. Miles, fiul vitreg al lui Susan, contribuie la atmosferă cu comportamentul lui bizar și imaginația macabră. Cei trei se trezesc curând prinși într-o cursă teribilă, la capătul căreia trebuie să afle unde pândește răul și dacă există vreo cale de scăpare.

După faptă și răsplată, nuvelă câștigătoare a Edgar Award, dovedește încă o dată că Gillian Flynn este una dintre vocile cele mai originale și mai puternice din literatura mondială.

Gillian Flynn observă atent imperfecțiunea umană și răul care există printre noi.” – Washington Post

“Stilul lui Flynn are o precizie de bisturiu.” – New York Times

După faptă și răsplată e o poveste perfect construită, menită să-i țină în priză pe fanii lui Gillian Flynn pentru următorul său roman.” – The Independent

Gillian Flynn s-a născut în 1971, în Kansas City, Missouri. A obținut licența în literatură engleză și jurnalism la University of Kansas, după care și-a luat masteratul în jurnalism la Northwestern University, Chicago. Timp de zece ani a scris pentru revista Entertainment Weekly. Cărţile lui Gillian Flynn au fost traduse în 41 de limbi.
La Editura Trei au apărut Fata dispărută, Obiecte ascuțite şi Locuri întunecate.
Fata dispărută a stat peste o sută de săptămâni pe lista de bestselleruri și a fost declarată una dintre cele mai bune cărți ale anului 2012 de către publicațiile People Magazine și New York Times. Adaptarea cinematografică din 2014, cu Ben Affleck și Rosamund Pike în rolurile principale, a câștigat Hollywood Film Award.
Obiecte ascuțite a fost finalist la Edgar Award și primul roman care a obținut vre¬odată două premii Dagger în același an.
Locuri întunecate a fost declarată cea mai bună carte din 2009 de către publicația Publishers Weekly și a fost ecranizată în 2015, cu Charlize Theron în rolul principal.

Sursa foto şi text.Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

După asfințit, de Alexandra Bracken-prezentare

Nr. de pagini: 624

Titlul original: In The Afterlight

Limba originală: engleză

Traducere de: Mihaela Apetrei

Anul apariţiei: 2017

Ultimul volum al trilogiei Minți primejdioase

Ruby nu poate privi înapoi. Pustiită sufletește de o pierdere imposibil de suportat, ea și ceilalți copii supraviețuitori ai atacului declanșat de guvern asupra orașului Los Angeles pleacă spre nord, cu intenția de a se regrupa.
Odată cu destrămarea Ligii Copiilor, Ruby devine lider și formează o alianță surprinzătoare cu fratele lui Liam, Cole. Pe tot cuprinsul țării se află încă mii de alți copii Psi care suferă în „lagărele de reabilitare” guvernamentale. Dar planul conceput de Ruby și Cole pentru eliberarea lagărelor nu este susținut chiar de toată lumea.
Cu soarta unei întregi generații în mâini, Ruby nu are voie să facă nicio greșeală. O singură mișcare greșită poate fi scânteia care să arunce în aer întreaga lume.

“Încheierea trilogiei Minți primejdioase este plină de tensiune și de dramatism. Intriga are o mulțime de răsturnări de situație, dar suspansul e bine dozat: îți menține vie curioziatatea până la ultima pagină.” – Booklist Online

“O poveste care te bântuie… Bracken creează o lume distopică surprinzătoare și terifiantă.” – Kirkus Review

Alexandra Bracken este o autoare americană prezentă pe listele de bestseller New York Times. Născută în Arizona, a moștenit darul imaginației și al lumilor distopice de la tatăl său, mare fan Star Wars. A studiat istoria şi literatura engleză la College of William & Mary din Virginia, apoi a lucrat timp de șase ani în domeniul editorial. După ce a decis să se dedice integral scrisului s-a întors în Arizona, unde locuiește într-o casă plină de cărţi. Romanele sale sunt traduse în peste 15 limbi.
O găsiţi online la www.alexandrabracken.com şi pe Twitter la @alexbracken.
La Editura Trei, de aceeași autoare, au apărut primele două volume ale trilogiei: Niciodată înduplecate și Minți primejdioase.
Drepturile de ecranizare a trilogiei Minți primejdioase au fost achiziționate de către Fox și compania de producție 21 Laps.

Sursa foto şi text- Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Cele mai bune cărţi thriller ale anului 2017

   Câte lecturi încap într-un an? Multe, însă puține sunt acelea despre care poți spune „Wow!”. La sfârșit de an, oamenii fac un bilanț: ce au realizat, ce le-a mai rămas, unde au eșuat. Eu propun un bilanț al cărților. Și pentru că ne plac thrillerele, am pregătit o recapitulare, o selecție a celor mai bune thrillere citite de mine anul acesta. Ordinea este aleatorie:

 „Într-o pădure întunecată”(„In a dark, dark wood”) de Ruth Ware.

   O carte neașteptat de bună, un thriller psihologic foarte bine construit, ce te ține în suspans până în ultima clipă. În 2015 a fost declarată cea mai bună carte a anului în Statele Unite și bestseller New York Times, USA Today și Los Angeles Times.

   Nora este o tânără scriitoare ce primește o invitație de la o fostă colegă de liceu la petrecerea burlăcițelor. Nu mai vorbise de 10 ani cu ea și este surprinsă să afle că dintre toți foștii colegi, doar ea și încă o tipă sunt invitate. Să meargă, să nu meargă? Până la urmă, alege să meargă.

  Surprizele nu neapărat plăcute se țin lanț, încă de când ajunge la locație: o casă dintr-o pădure izolată, unde semnalul telefonului este aproape inexistent, funcționând doar fixul. Nora află că viitorul mire este nimeni altul decât… fostul său iubit din liceu.

   Stilul este unul antrenant și plin de mister încă de la început, fiind alternate două planuri: cel prezent, în care s-a întâmplat ceva îngrozitor, dar nu ni se dezvăluie ce, și cel evocat, în care sunt reconstituite faptele petrecute la petrecerea burlăcițelor. Nu vă pot spune decât că atenționarea de pe copertă este cât se poate de adevărată: „Unele petreceri se pot termina foarte, foarte rău…”

   Mi-a plăcut latura psihologică a thrillerului: avem de a face cu tot felul de tipologii umane, dintre care nu lipsesc psihopatia și dependența.

 „Fata din tren” („The girl on the train”) de Paula Hawkins

   Un thriller despre care s-a vorbit mult, s-a făcut și film… Probabil vă amintiți că a fost dezbătut pe grupul Literatura pe Tocuri în noiembrie. Auzisem păreri împărțite, dar atât cartea, cât și filmul, mi s-au părut foarte bune.

   Rachel este o femeie alcoolică și depresivă, care nu se poate lăuda cu nimic: soțul a părăsit-o, a fost dată afară de la serviciu din cauza problemei cu alcoolul, iar acum se află în negare: nu vrea să accepte faptul că și-a pierdut locul de muncă și în fiecare zi merge cu trenul în orașul în care lucra. Paradoxal, este singurul lucru stabil din viața ei.

   În timpul călătoriei, are obiceiul de a fantaza asupra oamenilor observați; trenul oprește de fiecare dată în dreptul unei case din vecinătatea celei în care locuia cu soțul său, înainte de despărțire. Îi place să observe cuplul din acea locuință, care în fiecare dimineață își bea cafeaua pe terasă. Într-o zi, observă ceva și nu-i vine să-și creadă ochilor. Despre ce e vorba?

   Cartea este foarte bine construită din punct de vedere psihologic: ne este descris exact profilul alcoolicului, avem de a face cu un sociopat și o psihopată. Ca să nu mai vorbim de suspans și mister, ce te țin în șah până la final. Recenzia aici.

 „Înainte să adorm” („Before I go to sleep”) de S.J. Watson

   Tot un thriller psihologic, în care este tratată problema memoriei. Christine Lucas este o femeie care își pierde memoria în fiecare zi. Pe scurt, suferă de o afecțiune a memoriei ce nu-i permite să stocheze noi amintiri. Practic, uită tot atunci când merge la culcare, iar dimineața nu mai recunoaște pe nimeni, nici măcar pe soțul ei. De aceea, Ben,soțul ei, îi lipește bilețele și fotografii pe oglinda din baie, pentru ca odată trezită, să nu se sperie și să înțeleagă situația.

  Aparent, Ben este un soț model: de ani de zile, de când ea are această problemă, o îngrijește, îi explică răbdător ce s-a întâmplat, de ce anume suferă și de ce nu mai caută un leac.

   Într-una dintre aceste zile, Christine primește un telefon de la un medic psihiatru, care îi spune că a apelat la el și că o ajută să-și trateze amnezia, dar că Ben nu trebuie să afle, acesta nefiind de acord să mai încerce alte tratamente. Medicul îi spune unde să caute un jurnal, în care ea scria zilnic. Găsește jurnalul și o izbesc din plin cuvintele scrise pe prima pagină: „Să nu ai încredere în Ben!”.

   Împreună cu medicul și fără știrea soțului, Christine începe să facă cercetări despre trecutul său: fusese o scriitoare faimoasă, dar intrată în declin după prima carte și avusese un copil! De ce Ben nu i-a spus nimic de copil și mai ales, de ce nu vrea ca ea să încerce alt tratament? Să fie așa cum spune el, doar pentru că în trecut au încercat tot felul de tratamente, se entuziasmau pe moment, dar nimic nu funcționa? Să fie doar pentru a evita dezamăgirile viitoare sau este posibil să mai existe un motiv ascuns?

   Veți afla citind cartea. Am văzut și filmul și deși este foarte bun, faptul că știam deja deznodământul mi-a răpit din interes.

 „Identități secrete” de Monica Ramirez

   Ei, da, a venit și vremea unei producții românești! Cel de-al doilea roman din seria Alina Marinescu m-a lăsat cu gura căscată! Și primul mi-a plăcut, „Asasin la feminin”, dar „Identități secrete” mi-a întrecut așteptările. Autoarea se joacă cu mințile noastre într-un montagne rousse de spionaj, acțiune, erotism, secrete, terorism, agenți secreți, ca să nu mai vorbim de personajele devenite legendă, Alina și Alex. Iar la moartea lui Alex (scuze spoiler!) chiar nu mă așteptam! Lasă că știu eu că revine!

   Recenzia aici.

 „Cartea oglinzilor (The Book of Mirrors) de Eugen Ovidiu Chirovici

   Una dintre puținele cărți ale unui autor român scrise mai întâi în engleză și ulterior tradusă în română. „Cartea oglinzilor” a cunoscut mai întâi succesul în America, surprinzând prin ingeniozitate și scriitura captivantă.

   Totul începe atunci când un agent literar citește un manuscris trimis în vederea publicării. Din câte se pare, acesta se bazează pe fapte reale, iar pe măsură ce avansează cu lectura, își dă seama de gravitatea situației.

    Acțiunea se desfășoară pe trei planuri ce converg, totul depinzând din ce unghi privești. Mai multe puteți citi aici.

 „Materia întunecată” („Dark Matter”) de Blake Crouch este un thriller SF cu un mesaj în spate, acțiunea fiind doar pretextul.

   „Ești fericit cu viața ta?” – este întrebarea laitmotiv a romanului. Ce-ai face dacă ai avea posibilitatea s-o iei de la capăt? Te-ai gândit vreodată la cum ar fi viața ta dacă ai fi făcut alte alegeri? Sunt convinsă că da, cu toții o facem. Imaginează-ți că la fiecare alegere făcută, apare o altă variantă posibilă a ta, ce trăiește într-un univers paralel.

   Jason Dessen este un profesor de fizică obișnuit, cu o familie frumoasă și o viață liniștită. Seara în care este invitat de un coleg la sărbătorirea succesului său schimbă total lucrurile. Este răpit, dus într-un loc ciudat și când iese de acolo, constată că nimic nu este ca de obicei: locuiește într-o casă luxoasă, este un fizician renumit, nu este căsătorit cu Daniela, iar fiul lor nu există.

   Ce s-a întâmplat? Cum de viața lui s-a schimbar radical într-o singură seară? Un roman despre alegeri, cu substanță și totodată, plin de acțiune și suspans.

 „Fetele” („The Girls”) de Emma Cline

   Un roman cutremurător despre psihoze colective și puterea de convingere a sectelor. Inspirată din atrocitățile săvârșite de membrii sectei conduse de Charles Manson.

   Anul 1969. Evie este o fată de 14 ani, plictisită de viața ei dintr-un orășel de provincie și de relația nu prea bună cu mama ei. Într-o vară, se lasă atrasă în mrejele unei secte. O fascinează noutatea, pitorescul, țigăncile cu fuste colorate, viața din acea comunitate. Însă nu totul este roz și mai ales, inofensiv. Se expune pericolelor, totul culminând cu seara în care familia regizorului Roman Polanski a fost măcelărită.

 „Jocul orelor”(„The Hour Game”) de David Baldacci

   Un thriller neașteptat de bun. Răsturnări de situație, tensiune, suspans, acțiune cât cuprinde. Mai multe găsiți aici, unde am scris mai pe larg despre el.

Pentru voi care sunt cărțile anului 2017?

Dispariția din Silver Water, de Haylen Beck-recenzie

Titlu original: ”Here and Gone”

Editura: Herg Benet

Colecția: Passport

Număr de pagini: 352

   În ultimul timp am realizat că pot citi cam orice gen de cărți, însă trebuie să admit că întotdeauna este o plăcere să-mi cadă în mână un thriller sau ceva fantasy. Pe acestea chiar nu le pot lăsa până nu le dau gata deoarece reușesc să mă țină în priză, complet captivă în universul romanesc pe tot parcursul lecturii. Așa mi s-a întâmplat și cu „Dispariția din Silver Water” de Haylen Beck (pseudonim al autorului de romane polițiste cu numeroase premii internaționale – Stuart Neville), un thriller polițist despre pierdere, regăsire, influența banilor asupra principiilor unei persoane și forța ce sălășluiește în interiorul unei mame, care se activează atunci când copiii săi sunt în pericol.

   Audra Kinney este o femeie ce găsește în ea curajul necesar să pună capăt abuzurilor soțului, Patrick, luând decizia să fugă cu cei doi copii, Sean și Louise, la o prietenă din California. În apropiere de orașul Silver Water, șeriful Ronald Whiteside o trage pe dreapta sub pretextul că mașina ar fi mult prea încărcată pe o parte. Când acesta îi deschide portbagajul pentru a transfera o parte din cutii la el în vehicul, descoperă o pungă de marijuana. În acest context, Whiteside decide să o ia pe Audra la secție pentru a o interoga. În ciuda insistențelor femeii cu privire la faptul că punga nu-i aparține, rămâne ferm pe poziție. Copiii sunt preluați de ajutorul de șerif Collins cu promisiunea că va avea grijă de ei și se vor revedea curând. Dar odată ce Whiteside și Audra ajung la secție și sunt finalizate procedurile arestării preventive pentru posesie de droguri, polițistul susține în fața femeii că nu știe nimic de copii. La auzul acestei vești, protagonista face o criză de nervi și-l acuză pe bărbat că i-a răpit. Totul ia amploare când în joc intră FBI-ul, ce dă crezare acuzațiilor mincinoase ale lui Whiteside și își concentrează investigațiile asupra mamei, care este suspectată că și-ar fi rănit sau poate chiar ucis copiii.

„Audra auzi un zgomot îndepărtat, ca o streche, ca un uragan, ca o mie de animale urlând. Răceala din miezul sufletului ei, ca și cum ar fi căzut într-un lac înghețat. Se uită la el, sunetul propriilor bătăi de inimă adunându-se în ea, acoperind totul, chiar și rumoarea sălbatică din depărtare.”

   Între timp, în celălalt capăt al țării, Danny Lee (supranumit și Danny Doe Jai – Băiatul cu Lama) aude la știri povestea copiilor dispăruți și face imediat legătura cu propriile amintiri. Intrigat că este posibil ca ceea ce a trăit soția lui cu câțiva ani în urmă să pățească și altă femeie, decide să călătorească către Silver Water și să descopere adevărul. Între timp, acuzațiile asupra Audrei se intensifică, atât presa cât și FBI-ul o acuză de dispariția copiilor, bazându-se pe trecutul plin de vicii al acesteia. Nimeni nu încearcă să asculte varianta ei cu privire la ceea ce s-a întâmplat, iar femeia începe chiar să se îndoiască de sănătatea sa mintală. Pentru ce i-a răpit Whiteside pe copii? Va reuși FBI-ul să identifice adevăratul vinovat sau o vor condamna pe nedrept pe Audra? Și își va regăsi protagonista copiii înainte să fie prea târziu? Răspunsurile acestor întrebări le veți găsi singuri pe parcursul lecturii.

   De cele mai multe ori te aștepți ca într-un roman polițist criminalul să fie o adevărată enigmă pe care s-o dezlegi abia spre final. Totuși, în „Dispariția din Silver Water” lucrurile nu stau deloc așa. Cititorul cunoaște răpitorii încă de la început, dar acest lucru nu este deloc deranjant  deoarece cartea te ține captiv în acțiune și complet implicat emoțional în povestea Audrei tocmai ca urmare a modului în care autorul a construit relatarea poveștii. Totul este la vedere, dar date fiind circumstanțele neprielnice din trecutul protagonistei, nimeni nu vrea să-i dea crezare nici măcar în mică măsură. Tocmai din acest motiv, am ajuns să mă transpun în pielea Audrei și să resimt toate stările ei. De la stupefacție, la nervi și groază, mai apoi la îndoială, teamă și în final hotărâre și dorință de răzbunare. Pe alocuri, situațiile sunt de-a dreptul frustrante deoarece adevăratul vinovat continuă să acționeze nestingherit chiar sub nasul oamenilor legii.

   Un mare plus al romanului îl reprezintă personajele deoarece fiecare are în spate o poveste, mai mult sau mai puțin dezvoltată, care îi călăuzește acțiunile. Audra este o femeie reabilitată, dacă o putem numi așa, care a reușit cu eforturi semnificative să se vindece de vicii și să-și părăsească soțul abuziv. Povestea ei tumultuoasă începe când se îndrăgostește de un bărbat, pe nume Patrick Kinney, care la prima vedere pare să aibă de toate: o imagine prezentabilă, șarm, simțul umorului și bani. Oricine ar fi putut să cadă în capcana lui și, din păcate, protagonista noastră nu a putut să-i reziste farmecelor. Prima crăpătură în imaginea sa perfectă s-a întrezărit în ziua în care cei doi se duceau să o cunoască pe mama acestuia, când Patrick o bruschează pe Audra, dar aceasta nu dă prea mare atenție momentului. La scurt timp, cuplul are parte de primul copil, Sean. Tensiunile se accentuează odată cu apariția acestuia, iar ca urmare protagonista începe să bea și să ia medicamente aduse în casă chiar de soțul ei. Din fericire, un șoc o trezește din această stare latentă și cu ajutorul unei doamne doctor reușește să renunțe la vicii și să realizeze răul pe care Patrick i-l provoacă intenționat.

„Am văzut tot felul de abuzuri. Crede-mă, bătaia nu e singurul fel. Soțul tău este un facilitator. Te ține beată și drogată pentru a fi mai tăcută și mai ușor de controlat. Nu te iubește, dar din cine știe ce motiv nu te lasă să pleci. Trebuie să înțelegi că te ține prizonieră. Alcoolul și medicamentele sunt lanțurile cu care te leagă.”

   Din păcate, acest trecut revine și o bântuie în momentul dispariției copiilor. Cine ar crede o fostă alcoolică în detrimentul unui șerif? Totuși, Audra demonstrează cu fiecare ocazie că este o femeie puternică, hotărâtă și perseverentă, care este în stare să facă orice pentru a-și regăsi copiii. M-a impresionat profund modul în care luptă cu toată ființa ei să îi revadă teferi. Parcă o forță lăuntrică o ghidează și o provoacă să meargă mai departe indiferent de obstacole. Audra este ilustrarea perfectă a unei MAME, ce se transformă într-o adevărată leoaică atunci când puii îi sunt puși în pericol. Chiar dacă la început nu a fost alături de proprii copii, ulterior ei au devenit centrul universului.

   În același timp, tot de partea personajelor pozitive îi avem pe Sean și pe Danny Lee. Cel din urmă este un bărbat încă bântuit de trauma pierderii și putem spune că suferă de sindromul supraviețuitorului. El a trăit exact experiența Audrei, iar acest lucru l-a marcat profund. În urmă cu câțiva ani, soția sa a fost acuzată de dispariția fiicei lor, Sara. Din nefericire, chiar dacă era victima unei înscenări, nu a reușit să reziste presiunii și s-a sinucis. Astfel că Danny a rămas singur să suporte atât pierderea ei, cât și pe cea a Sarei. Ca un justițiar, a pornit într-o călătorie de identificare a vinovatului, care însă nu a avut finalul dorit. În acest context, pentru el Audra reprezintă șansa de a salva o altă mamă de chinul prin care a trecut soția lui și de a găsi un final propriei povești. Pe de altă parte îl avem pe micuțul Sean, care la numai 10 ani pare să aibă curajul și determinarea unui om mare. A simțit încă de la început că este ceva în neregulă cu cei doi polițiști, dar din păcate nu a reușit să oprească răpirea.

„Sean își întoarse capul, privi indicatorul și curba dispărând în urma lor. Teroarea ce-i viermuia prin stomac de când fuseseră opriți de șerif urcă acum în piept și-n gâtlej. Îl năpădiră lacrimile, fierbinți și șocante, picurând de pe obraji pe tricou. Încercă să le țină în frâu, dar nu izbuti. Nici vaietul nu-l putu ține închis în gură.”

   Totuși, s-a luptat din răsputeri și nu a încetat niciodată să încerce să evadeze, punându-i tot timpul bețe în roate lui Collins. Totodată, chiar dacă și el era o victimă, în ochii surorii sale mai mici s-a străduit să pară brav și neînfricat pentru a nu-i accentua frica. Mi s-a părut de-a dreptul impresionantă determinarea lui.

   Să nu uităm însă cele două personaje negative care, în ciuda situației, nu pot fi privite din aceeași perspectivă. În timp ce Collins este împinsă în povestea răpirii de dorința de a obține banii pentru tratarea fiului bolnav, Whiteside este pur și simplu ghidat de setea de avuție. El trăiește cu dezamăgirea faptului că nu a reușit să agonisească mare lucru pe parcursul vieții, astfel că decide că este dispus să cadă pradă ilegalităților dacă acestea îi asigură un trai îndestulat. Acest om este genul acela care nu poate provoca în sufletele cititorilor decât repulsie și dezamăgire, în timp ce Collins poate fi privită și cu o ușoară milă dintr-un anumit punct de vedere.

   „Dispariția din Silver Water” este o adevărată cursă contra-cronomentru de revelare a adevărului și, în același timp, o dovadă incontestabilă a determinării unei mame care se confruntă cu dispariția copiilor săi. Această carte m-a ținut cu sufletul la gură până la final și a reușit să mă facă să empatizez puternic cu trăirile personajelor, să respir alături de ele, să mă enervez și să-mi simt inima bătând cu putere în gât. Îl recomand tuturor fanilor romanelor de tip polițist sau thriller și nu numai. Cu siguranță o să-l țineți minte.

Cartea Dispariția din Silver Water, de Haylen Beck poate fi comandata de pe site/ul Editura Herg Benet

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Ghici care-i mincinosul, de M.J. Arlidge-prezentare

Nr. de pagini: 456

Titlul original: Liar Liar

Limba originală: engleză

Traducere de: Monica Șerban

Anul apariţiei: 2017

Un nou thriller din seria Helen Grace, vândută în 29 de țări

În toiul nopții, șase incendii mistuitoare luminează cerul. E mai mult decât o coincidență tragică. Pentru inspectoarea Helen Grace, flăcările anunță un dezastru cum n-a mai întâlnit.
Pentru că nu e vorba de un dement care-și hrănește nebunia din vâlvătăile ce nu par a se stinge vreodată, ci despre niște crime în serie, meticulos puse la cale.

Dar cum au fost alese victimele? Care e motivația criminalului? Și cine urmează?

Orașul e cuprins de tensiune, suspiciune și teroare. În orice clipă se poate dezlănțui iadul…

“Helen Grace caută ceea ce nici un bărbat nu-i poate oferi: izbăvirea. E un Sisif al secolului XXI care se teme – care știe, de fapt – că bolovanul se va rostogoli mereu la vale.” – M. J. Arlidge

“Helen Grace este o eroină inedită și autentică… M. J. Arlidge împletește o țesătură narativă care-ți dă fiori pe șira spinării.” – Daily Mail

“Un thriller care-ți insuflă spaimă, dar de care nu te poți dezlipi.” – Sunday Mirror

“Povestea extrem de captivantă a unei anchete – cu siguranță va fi un bestseller.” – Huffington Post

M. J. Arlidge lucrează în televiziune, fiind specializat în producţiile dramatice. Arlidge a fost producătorul unor seriale poliţiste de prime-time pentru ITV, printre care Torn, The Little House şi, cel mai recent, Undeniable. În prezent, scrie pentru publicaţia Silent Witness şi produce filme pentru reţele TV din Marea Britanie şi SUA.
Trăiește în Hertfordshire cu soția și cei doi copii. Când nu scrie, joacă tenis sau devorează thrillere, cărți de istorie, biografii și mărturisește că are o slăbiciune pentru filmele din seria Bond și bomboanele cu lemn-dulce.
De același autor, la Editura Trei, au apărut trei romane din seria Helen Grace: Casa păpușilor, Ghici ce-i în cutie și Ghici cine moare primul (declarat cel mai bun roman polițist de debut din Marea Britanie, în 2014).

Sursa: Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 Păcatele vechi au umbre lungi

Locul de unde vine lumina, de Louise Penny-recenzie

Titlu original: How the Light Gets In

Traducerea: Mihaela Apetrei

Editura: Trei

Colecţia Fiction Connection

Anul aparitiei: 2017

Nr. Pagini: 592

Gen: Mystery

Cotaţie Goodreads: 4,41

Seria Chief Inspector Gamache: 1. Still Life (2005); 2. Dead Cold (2006); 3.The Cruellest Month (2007); 4. The Murder Stone (2008); 5.The Brutal Telling (2009); 6.Bury Your Dead (2010); 7. A Trick of the Light (2011); 8. The Beautiful Mystery (2012); 9. Locul de unde vine lumina – How the Light Gets In (2013); 10. Lungul drum spre casa – The Long Way Home (2014); 11. The Nature of the Beast (2015); 12. A Great Reckoning (2016); 13. Glass Houses (2017)

Crăciunul se apropie în Québec, este vremea ninsorilor de poveste, a luminilor feerice și a reuniunilor în jurul șemineului. Nu și pentru inspectorul-şef Armand Gamache. Mulți dintre colegii de la Omucideri au plecat, vechiul lui prieten și locotenent Jean-Guy Beauvoir nu i-a mai vorbit de luni întregi și forțe ostile se aliază împotriva sa. Când primește de la Myrna Landers un mesaj despre dispariția unei vechi prietene care n-a mai ajuns în Three Pines pentru Crăciun, vede ocazia perfectă de a pleca din oraș. Intrigat de refuzul Myrnei de a dezvălui numele prietenei sale, va descoperi că femeia dispărută a fost cândva faimoasă în toată lumea și acum aproape că n-o mai remarcă nimeni, în afară de geniul nebun al poeziei, Ruth Zardo.

Gamache este din ce în ce mai atras de lumea din Three Pines. Nu doar că investighează dispariția prietenei Myrnei, dar caută și un loc sigur pentru sine și colegii care-i mai sunt încă loiali.

Ce preț va plăti Gamache pentru pacea mult dorită?

 Păcatele vechi au umbre lungi

   Zilele trecute am simțit nevoia să citesc un roman polițist, dar să nu fie ceva complicat, ci o lectură uşurică, așa că m-am decis să citesc cartea autoarei Louise Penny. Inițial, am presupus că voi avea parte de clasica poveste în care un detectiv va încerca să descifreze misterioasa dispariție a unei femei, dar am descoperit o poveste absolut genială. Dacă acțiunea mi s-a părut puțin cam lentă la început, în scurt timp m-am trezit că iau parte la o cursă contra cronometru. Simțeam cum tensiunea și frustrarea mă învăluie din cauză că mulți dintre apropiații lui Gamache nu dădeau crezare celor spuse de el și îl considerau un sărman polițist care vedea peste tot numai conspirații.

   De asemenea, după ce am parcurs primele o sută de pagini, mă simțeam puțin bulversată pentru că nu înțelegeam ce legătură există între o șoferiță care bălmăjeşte ceva despre un tunel care stă să se prăbușească, monștrii din imaginația ei care devin tot mai reali, și care mai târziu este găsită moartă în apele fluviului St. Lawrence (pe malul de sud al Montrealului), misterioasa dispariție a unei bătrâne de 77 de ani, crimele din comunitatea Cree (populație aborigenă din America de Nord, cu peste 200.000 de membri supraviețuitori în Canada) – un caz rezolvat de Gamache cu ani în urmă, conspirațiile la nivel înalt din cadrul departamentului de poliție și încercarea de discreditare a inspectorului-șef Armand Gamache. Încercam să pun la loc toate aceste bucăti de puzzle, dar parcă lipsea piesa cea mai importantă care să le unească. Însă ea era ascunsă la vedere! Iar când am reușit să văd întreg tabloul, mi-am dat seama că am intrat într-un păienjenis al minciunii și al manipulării.

Și ce altă metodă mai bună putea exista decât o poveste despre lăcomie și iubire, deopotrivă falsificată și reală. O poveste despre secrete și furie, despre răni dincolo de vindecare. Și, în cele din urmă, o poveste despre crimă. Despre crime.”

   Cu toate că romanul de față reprezintă volumul cu numărul nouă din serie, se poate citi și separat, fiind de sine stătător. Fiecare carte prezintă câte un nou caz, investigațiile fiind făcute de către șeful departamentului Omucideri din Sûreté du Québec (cel mai vechi dintre cele patru corpuri de poliție din Canada), inspectorul-sef Armand Gamache și controversații lui prieteni și colegi, iar povestirile se petrec, de obicei, în satul Three Pines, o locație fictivă stabilită în provincia Quebec. Toate romanele din serie au câștigat premii importante pentru scrierea de crime în trei țări. Demn de menționat este că seria stă la baza unui film de televiziune – Still Life: A Three Pines Mystery (2013).

   În “Locul de unde vine lumina“ avem parte de crime misterioase, asasinate la comandă, urmăriri ca-n filme, trădări și manipulări din partea celor care ar fi trebuit să se interpună între cetățeni și cei care le-ar fi putut face rău, o anchetă cu multe ramificații care ne dezvăluie până unde se poate merge atunci când cineva își dorești puterea, un caz controversat care ne trimite în trecut, în urmă cu șapte  decenii, conspirații și dezvăluiri zguduitoare.

“Se gândea la el însuși ca la un comandant de oști pe timp de război, care nu se teme de decizii dificile Nu se teme să-i trimită pe oameni la moarte. Sau să ordone moartea altora. Nu era plăcut, dar era necesar. Precum Churchill, care aprobase bombardarea orașului Coventry. Sacrificându-i pe câțiva în folosul celor mulți … Pentru binele general.”

   Romanul autoarei Louise Penny iese în evidență fată de alte scrieri ale genului. Acțiunea se desfășoară pe două planuri care nu au de fapt nicio legătură între ele. Cazul despre care bănuiam că e punctul central al romanului este doar ceva secundar, adevărata investigație concentrându-se asupra corupției din sfera politică și asupra poliției care facilitează diferite activități ilegale. Cei care rezolvă celor două cazuri sunt o mână de oameni subapreciați: un ofițer de vârstă mijlocie, marginalizat (Gamache), un bătrân octogenar care se crede hacker (doctor Brunel), un ofițer cu vechime în Sûreté, trecut de mult de vârsta pensionării (Thérèse Brunel), o agentă labilă și arogantă, pe care Gamache o concediase de curând (Yvette). Cei patru vor fi ajutați de câțiva localnici excentrici: Myrna- o femeie masivă, de culoare, fostă terapeută;  Ruth Zardo, poeta dementă, o femeie bătrână care umbla prin sat cu rața-n brațe; Clara – pictoriță; Olivier și Garbi – un cuplu de gay.

   Inspectorul-sef Armand Gamache este un bărbat spre șaizeci de ani, nu neapărat arătos, dar distins. Mai mult un profesor, decât un polițist.Mai mult un explorator, decât un vânător. Crede cu tărie în ideea că orice suflet pierdut trebuie salvat și că “lumina poate îndepărta umbrele. Că bunătatea e mai puternică decât cruzimea, că Dumnezeu există, chiar și în locurile cele mai lipsite de speranță”. Și  crede că răul are limitele lui. Dar văzând ce se întâmplă în cadrul departamentului pe care îl conduce, se întreba dacă nu cumva de data asta se înșelase.

 “— Știi ce am învățat, după treizeci de ani de moarte? întrebă Gamache, aplecându-se spre agent și coborând vocea … Am învățat cât de prețioasă este viața.”

   În ultimele șase luni, inspectorul-șef își văzuse departamentul restructurat, ciopârțit, lăsat de izbeliște. Își văzuse munca făcută bucăți. Îi văzuse plecând pe cei care-i fuseseră loiali –  transferați la cerere sau din ordinul superintendentului-șef Francoeur. Sau îi văzuse întorși împotriva lui. În locul lor au fost aduși agenți leneși, neobrăzați și incompetenți – o haită de impostori abia așteptau să-l vadă pe legendarul inspector-șef Gamache îngenunchiat și umilit. În plus, pierduse  ceva important – prietenia asistentului său, locotenentul Jean-Guy Beauvoir(38 de ani). Timp de cincisprezece ani, cei doi făcuseră o echipă formidabilă. Cu douăzeci de ani mai tânăr decât inspectorul-șef, Jean-Guy Beauvoir fusese pregătit să-i urmeze. În plus, prietenia lor se întărise și mai mult de când locotenentul  se îndrăgostise de Annie, fiica lui Gamache. Însă totul se destrămase din momentul în care Beauvoir fusese rănit într-un raid. Din cauza durerilor, tânărul începuse să ia prea multe calmante și devenise dependent de ele. I se ceruse să meargă la psiholog, apoi la reabilitare, dar negarea viciului său, nu a făcut decât să distrugă relația lui cu Annie. Până la urmă, Beauvoir a fost  transferat de la Omucideri în departamentul superintendentului-șef Francoeur.

“— Doar o cunoști, Jean-Guy. O știi mai bine decât aș putea s-o cunosc eu vreodată. Știi că nu i se poate spune să facă ceva. Treaba asta aproape că a omorât-o, dar ceea ce a făcut a fost o dovadă de iubire. Te-a alungat pentru că voia să primești ajutor pentru dependența ta. “

 “Trecuseră câteva luni și, din câte știa, Annie nu mai luase legătura cu Jean-Guy. Dar asta nu însemna că nu-i este dor de el. De bărbatul care fusese cândva Beauvoir și care ar fi putut fi din nou. Dacă i se dădea șansa.”

   Toate problemele inspectorului-șef au pornit de la un raid încheiat într-un mod lamentabil. Gamache, deși lingușit în public, fusese, în realitate, marginalizat din punct de vedere profesional. Iar un răuvoitor din conducerea de la Sûreté a deconspirat filmarea din timpul raidului, distribuindu-o pe internet. De asemenea, au existat niște scurgeri de informații despre el, despre viața sa personală, dar cele mai multe divulgări de informații au fost din ședințele pe care le-a făcut cu oamenii săi. Informații care au fost folosite împotriva lor. Știe că în poliție există corupție și că în spatele acestor lucruri este un ofițer superior, dar nu știe precis cine. Însă cunoaște scopul – acela de a-i destabiliza pe Beauvoir și pe el însuși, ca să-i împingă pe amândoi dincolo de limită. Este ferm convins ca Beauvoir este influențat, manipulat și împins în prăpastie.  În concluzie, lucrurile o luaseră razna în departament!

“…  lucrase suficient în poliție cât să știe că e mult mai ușor să tragi decât să vorbești. Că e mult mai ușor să strigi decât să fii înțelegător. Că e mult mai ușor să umilești și să degradezi pe cineva, folosindu-ți abuziv autoritatea, decât să fii demn și politicos chiar și cu aceia care nu au niciuna dintre aceste calități.

Știa cât de mult curaj îți trebuie ca să fii blând, mai degrabă decât să fii crud.

Dar vremurile erau diferite. Sûreté era diferită. Exista acum o cultură care răsplătea cruzimea. Care o promova.“

   Gamache, împreună cu oamenii care i-au mai rămas loiali vor încerca să obțină cât mai multe informații, să afle cine vrea să îi distrugă cariera și departamentul, iar pentru asta vor fi nevoiți să intre în sistemul de date al Poliția. Însă atunci când află că discuțiile lor sunt interceptate, își vor muta cartierul general în satul Three Pines, locul în care Gamache va investiga și uciderea unei bătrâne de șaptezeci și șapte de ani, Constance Pineault. Femeia trebuia să vină în sat ca să petreacă Crăciunul alături de Myrna Landers, o prietenă bună de-a lui Gamache, dar nu a mai apărut. Ulterior s-a descoperit că fusese ucisă chiar când își făcea bagajul, în noaptea dinaintea plecării spre Three Pines. De asemenea, va afla că femeia, al cărui nume real era Constance Ouellet, a fost cândva faimoasă în toată lumea. A fost una dintre cvintuplele Quellet.

.“Cvintuplele erau legendare în Québec. În Canada. În lumea întreagă. Erau un fenomen. Aproape niște ciudate. Cinci fetițe identice. Născute în plină criză. Concepute fără tratament de fertilizare. In vivo, nu in vitro. Singurele cvintuple naturale despre care se știa că supraviețuiseră. Și supraviețuiseră până la șaptezeci și șapte de ani. Până ieri.”

   De ce ar ucide cineva o femeie de șaptezeci și șapte de ani? Și o ucisese pe Constance Pineault sau pe Constance Ouellet? Oare ucigașul știa că era una dintre celebrele cvintuple Ouellet? Și nu una oarecare, ci ultima în viață? A fost un străin sau cineva care a urmărit-o intenționat pe Constance? Au intenționat s-o ucidă sau a fost un accident? Un jaf care a scăpat de sub control?

 

— De ce bărbații și femeile cumsecade devin agresivi? De ce visul soldatului de a deveni erou sfârșește cu abuzarea prizonierilor și împușcarea civililor? De ce politicienii devin corupți? De ce polițiștii îi bat fără rost pe suspecți și încalcă legile pe care ar trebui să le apere?

— Pentru că pot? întrebă Lacoste.

— Pentru că așa fac toți ceilalți, spuse Gamache, stând aplecat în față. Corupția și brutalitatea sunt modelate, așteptate și recompensate. Devin firești. Și oricine le stă împotrivă, oricine spune că nu sunt bune este doborât la pământ. Sau mai rău.”

 Despre autoare:

   Louise Penny este o autoare canadiană de romane poliţiste al căror protagonist este inspectorul-şef Armand Gamache de la Secţia de Omucideri a Poliției din Québec. Louise Penny a fost crainic radio pentru Canadian Broadcasting Corporation. După ce s-a dedicat scrisului, a câştigat numeroase premii pentru romanele sale, printre care CWA New Blood Dagger, Arthur Ellis şi Agatha (de șase ori). Romanele ei au fost traduse în 23 de limbi.
În 2017, Louise Penny a primit Ordinul Canadei pentru contribuția la cultura națională.
   Locul de unde vine lumina a fost cartea anului 2013 în Washington Post, The Globe & Mail, Publishers Weekly, Goodreads și bestseller Barnes and Noble și amazon.com, fiind nominalizată la premiul Gold Dagger pentru cel mai bun roman crime din Marea Britanie.
De aceeași autoare, la Editura Trei a apărut Lungul drum spre casă.

 

 Cartea Locul de unde vine lumina de Louise Penny, poate fi comandată de pe site-ul dol.ro– Diverta.

 

%d bloggers like this: