Carti thriller

by -
16

Supravieţuitoarea, de Alexandra Oliva-Editura Litera-recenzie

Titlu original: The Last One

Editura: Litera

Colecţia: Buzz Books

Data apariţie: Martie 2017

Pagini: 336

Gen: ficţiune, thriller

Și-a dorit o aventură.

                                         Dar nu și-a imaginat că va ajunge atât de departe.

   Totul începe cu un reality-show. Doisprezece concurenți sunt trimiși în pădure pentru a fi supuși unor provocări extrem de dure. În răstimp, lumea e devastată de o catastrofă, despre care, izolați de societate, concurenții nu știu nimic. Când dă întâmplător peste anumite indicii, tânăra Zoo, una dintre participante, își imaginează că totul face parte din joc.

Singură și dezorientată, ea refuză totuși să se dea bătută. Pătrunzând tot mai adânc într-un teritoriu necunoscut, Zoo își testează toate abilitățile de supraviețuire. Dar, pe măsură ce puterile îi scad, ea începe să înțeleagă că lumea reală s-a schimbat în mod neașteptat și că viața ei depinde acum de capacitatea de a dezlega această enigmă.

Sofisticat și provocator, Supraviețuitoarea pune în discuție rolul jucat de mass-media în mecanismul prin care despărțim realitatea de închipuire: cât de pripit emitem judecăți de valoare și cât de ușor ne lăsăm manipulați.
În Supraviețuitoarea, două dintre obsesiile noastre contemporane – amenințarea unei catastrofe globale și drama reality-show-urilor – se contopesc într-o poveste plină de imaginație despre psihicul uman afectat de stres. Un debut lipsit de compromisuri și provocator.“ Justin Cronin
Romanul Alexandrei Oliva este, la fel ca Jocurile foamei, plin de suspans și profund tulburător.“ – Rosamund Lupton

   Am mai citit cărți din colecția Buzz Books și știam că ele sunt în genul fiction sau thriller, dar atunci când a apărut “Supravieţuitoarea”, m-am gândit că voi avea de-a face cu o altfel de poveste și un alt gen. Adevărul e că titlul, descrierea și coperta, m-au cucerit din primul moment, dar am fost și puțin sceptică în privința ei, pentru că aflasem că este prima și singura carte scrisă de autoare.

  Știu că descrierea și acel comentariu al lui Rosamund Lupton, v-au făcut să vă gândiți la Jocurile foamei, însă mie, sinopsisul mi-a amintit într-o oarecare măsură de  filmul The Condemned, doar că acolo, participanții la reality-show erau ucigași condamnați, iar cel care câștiga concursul, i se garanta libertatea.

    În ceea ce privește asemănarea cu Jocurile foamei, nu există așa ceva, poate doar în privința  competiției și a suspansului. Nu avem de-a face cu copii speriați, obligați să participe la un joc. În “Supraviețuitoarea”, toți participanții s-au înscris la concurs cu gândul să câștige premiul de un milion de dolari. Sunt oameni maturi care s-au decis să-și părăsească copiii și partenerii de viață, știind că există anumite riscuri. De asemenea, nu asistăm doar la ce se întâmplă în cadrul concursului, cum se desfășoară probele sau la disputele dintre concurenți. Vom vedea care sunt reacțiile publicului, ce comentarii vor lăsa aceștia pe site, dar și ce discută editorul și producătorul reality show-ului.

   Trebuie să menționez faptul că nu am perceput “Supraviețuitoarea” ca fiind un roman SF, așa cum  l-au clasat unii oameni pe internet, și nici nu e distopic, pentru că nu există o societate oprimată, ci unul post-apocaliptic, acțiunea având loc în perioada contemporană. Știu că acesta este un subgen al SF-ului, dar dacă se menționează direct genul, cititorii se vor panica puțin și vor evita să citească povestea, gândindu-se  la cu totul altceva. De fapt, nici nu se aduce vorba de pandemie decât în prolog, când editorul se gândește că boala a avansat, iar echipa de producție nu reușește să-i scoată pe toți concurenții din joc pentru că este partea Provocărilor Individuale, așa că oamenii sunt răspândiți (probabil că autoarea a vrut să facă o introducere abruptă și să incite cititorul) și spre finalul cărții. De fapt, cartea aduce mult cu celebru reality show “Survivor” și este o combinație de aventură, suspans și adrenalină.

   Ce anume am apreciat la romanul de față? Modul inedit în care a fost scris. Există capitole în care povestea este narată la persoana întâi singular, din perspectiva personajului principal – Zoo, dar găsim și capitole în care povestea este spusă la persoana a treia (în care ne sunt relatate  provocările, disputele dintre concurenți). Iar aici, mi s-a părut foarte interesantă maniera în care ne sunt relatate anumite evenimente. Uneori am avut impresia că un comentator ne descrie tot ceea ce vede pe un ecran – ce va vedea și auzi telespectatorul, ce va fi scos la montaj etc.

 “Telespectatorilor li se va oferi o imagine de sus a Exorcistului, camera filmând în jos și ajungând la el, apoi focalizându-se pe chipul lui palid și transpirat.”

     De asemenea, acțiunea alternează între prezent (capitolele relatate din perspectiva protagonistei, în care aflăm ce se întâmplă cu ea după ce s-a separat de  ceilalți concurenți, în cadrul unei provocări individuale) și ce s-a întâmplat în urmă cu trei săptămâni, când a început concursul “Pădurea ”.

   Totul începe cu un reality show. Doisprezece concurenți sunt trimiși în pădure pentru a fi supuși unor provocări extrem de dure. De-a lungul următoarelor săptămâni, abilitățile lor vor fi testate, iar rezistența psihică împinsă dincolo de limită. Totuși, ei au o șansă de scăpare. Dacă o provocare li se pare prea dură sau dacă nu mai suportă încă o noapte, pur și simplu rostesc “Ad tenebras dedi” și totul se sfârșește.  Doar asta e scăparea. Însă concurenții nu cunosc totul despre joc.

 “La urmă urmelor asta-i și ideea emisiunii – să-i facă pe concurenți să cedeze. Totuși, celor doisprezece care au intrat în ring li s-a spus că este vorba despre supraviețuire. Că este o competiție. Perfect adevărat, dar … Până și titlul care  le-a fost zis a fost o înșelătorie. “Poate fi modificat”, scria cu litere mici pe contract. Titlul din caseta de text nu este Pădurea, ci În beznă.

    Ei știu că nimeni nu primește voturi care să determine eliminarea sa și că aceasta este o întrecere, o cursă, sau mai degrabă o serie de curse mici, în care acumulează avantaje și dezavantaje. Ceea ce nu știu e că această cursă nu are o linie de finiș. Jocul va continuă până când nu mai rămâne decât o persoană, iar singura cale de ieșire din joc este renunțarea. Nimeni nu știe cât de mult va dura  emisiunea, nici producătorii, nici concurenții.

    Ei trebuie să țină cont de niște reguli. Fiecare are o bandană de altă culoarea și o busolă marcată cu culoarea sau culorile sale. Pe toată durata acestei aventuri, tot ce este destinat anume pentru ei va fi marcat în culorile respective. Pentru supraviețuirea în sălbăticie au nevoie de trei lucruri principale: adăpost, apă și hrană. Fiecăruia i se oferă un pachet marcat cu simbolul corespunzător unuia dintre  dintre aceste lucruri. Își pot păstra pachetul sau îl pot schimba cu al altcuiva fără să știe ce-i înăuntru.  Fiecare va trebui să-și construiască un adăpost și să supraviețuiască pe cont propriu. Conform regulilor, nu erau îngăduite nici un fel de electronice. Nu puteau lua cu ei telefoane mobile, GPS-uri, ceasuri de mână ori de buzunar sau alte dispozitive.

   Vor fi atât Provocări de echipă, cât și Provocări Individuale. Ulteriori, echipele au fost alese de cei care au terminat pe primele trei locuri în prima probă.

     Echipa 1: Copoiul/ Cooper (bandană roșie; expert în supraviețuire; strategia lui este ”fii mai bun decât ceilalți”; a fost ales pentru rolul personajului dur); Fermierul/ Julio (bandană negru cu galben; 57 de ani; îi plac provocările); Domnișoara Biologie/Sofia (bandană portocalie; profesoară); Bacherul/Elliot (bandană în dungi negre și albe; provine dintr-o familie de evrei de clasă mijlocie).

    Echipa 2: Zoo/ Sam (bandană bleu, iubește animalele); Inginerul/Albert (bandană maro, asiatic); Chelnărița/Heather (bandană violetă, nu s-a înscris la concurs, ci a fost recrutată cu un motiv anume; se află aici pentru a face impresie, asupra producătorilor, telespectatorilor); Asiatica/Amy ( bandană galben neon)

    Echipa 3: Pilotul/ Ethan  (bandană bleumarin, pilot militar); Doctorul Negru/Tyler ( bandană galben muștar); Băiatul-majoretă/ Josh( bandană roz; student); Exorcistul/Randy (bandană verde; personaj turbulent, cel care îi instigă pe ceilalți concurenți)

    Zoo, personajul principal, e singura care nu a venit aici doar pentru bani. Are aproape treizeci de ani, este căsătorită de trei și de curând a luat decizia să facă un copil. Însă, înainte să devină mamă, vrea să aibă parte de o ultimă aventură. E pregătită pentru asta și nu o deranjează să renunțe la o parte din individualitatea ei sau la sănătatea psihică și nu are de când să renunțe indiferent ce s-ar întâmpla. Soțul ei a fost cel care a găsit concursul și i-a sugerat să trimită o cerere de înscriere pentru că știa că ei îi place sălbăticia.

 “Ridică hârtiuța pe care este scrisă propoziția de siguranță și o rupe în două. Gestul este simbolic – a memorat cuvintele -, dar dramatismul e sincer. Deci, rostește ea privind cu intensitate timidă spre cameră, un zâmbet ascunzându-se în spatele chipului onest, să începem!”

    În timp ce jocul este în plină desfășurare, afară lumea este devastată de  pandemie, despre care concurenții nu știu nimic. Echipa de producție nu reușește să-i scoată din joc pentru că este partea Provocărilor Individuale.  Zoo s-a depărtat de ceilalți participanți și încearcă să ducă la capăt proba, fără să știe că a ieșit din aria de desfășurare a jocului. Când dă întâmplător peste anumite indicii, ea își imaginează că totul face parte din joc. Vede un cadavru într-o mașină, dar crede că este un manechin din latex. Intră într-un magazin și vede o hârtie pe care stătea scris “persoanele care au următoarele simptome – letargie, dureri de gât, greață, stare de vomă, amețeală, tuse – să se prezinte imediat la centrul comunitar Old Mill pentru a intra în carantină obligatorie”, dar trăiește cu impresia că scenariu jocului a fost schimbat. Nici când dă nas în nas cu un tânăr care îi spune că oamenii s-au îmbolnăvit și mor pe capete, Zoo are impresia că este un tip care-și joacă rolul. Ba mai mult, din cauză că-i vede ceasul de la mână (lucru interzis pe timpul concursului), este ferm convinsă că este un cameraman care încearcă s-o filmeze de aproape. Refuză să se dea bătută, însă, pe măsură ce puterile îi scad,  începe să înțeleagă că lumea reală s-a schimbat în mod neașteptat și că viața ei depinde acum de capacitatea de a dezlega această enigmă.

     Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu Zoo, prin ce peripeții a mai trecut, cum își va da seama că ceva este în neregulă și cine a supraviețuit. Pentru a vă stârni curiozitatea, vă voi reda în continuare câteva fragmente.

“Regula celor trei. O atitudine greșită te poate ucide în trei secunde; asfixierea în poate omorî în trei minute; expunerea la frig în trei ore; deshidratarea în trei zile; lipsa  hranei în trei săptămâni – sau trei luni? Nu contează, foamea este ultima dintre grijile mele. Indiferent cât de slăbită mă simt, n-a trecut atât de mult timp de când n-am mai mâncat. Cel mult șase sau șapte zile, iar asta, cu generozitate.”

 

“Teamă mea începe să se metamorfozeze, să se ascută și, cu toate că aștept, știu că nimeni nu va veni.

 Pentru că ei au plănuit asta. 

 Nu știu cum, dar au plănuit asta, iar acum, ochelarii mei sunt sparți, și eu nu văd.

 Am senzația că furia îmi va rupe pielea, că mă va sfârteca de vie, din interior.

 Nu văd!” 

“Un urlet care îți îngheață sângele în vene se aude din spatele lui. Se ridică brusc, se răsucește, dar nu vede nimic. Copacul din jurul lui se vaită mai tare.

 Băiatul-majoretă se întoarce spre cameraman.

– Haide! rostește el. E destul. M-am săturat. Renunț.

 Tăcerea este la fel de completă  ca întunericul. Sunetele naturale ale nopții au contenit pentru a analiza și respinge rugămintea lui. Brusca absență a sunetelor este percepută de băiatul-majoretă ca o lovitură.

 – Te rog, spune el și îi cade prima lacrimă. Înaintează pe bâjbâite spre cameraman. Scoate-mă de-aici, te rog! “

 

Cartea Supraviețuitoarea, de Alexandra Oliva a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

Puterea destinului/Primul sacrificiu, de Thomas Gifford-recenzie

   Thomas Gifford (16.05.1937-31.10.2000) a terminat universitatea Harvard unde a şi câştigat multe premii de scriere creativă. A lucrat la “The Sun Newspaper” şi la “The Gutrie”.
A câştigat premiul ”Putnam” pentru cel mai bun roman cu “Puterea Destinului” (“The Wind Chill Factor”). Recunoaşterea internaţională vine cu romanul “The Glendover Legacy” după care s-a făcut în 1981 un film numit ”Dirty Tricks”, apoi cu thrillerul despre Vatican “The Assassini”.
A publicat 9 romane cu numele real Thomas Gifford, 4 romane cu pseudonimul Thomas Maxwell şi 3 romane cu pseudonimul Dana Clarins.
A murit de cancer de colon în locuinţa sa din Dubuque, owa în 2000 în noaptea de Halloween.

   La editura Rao au apărut în limba română 4 dintre romanele sale: ”Operaţiunea Pretorian” (“Pretorian”)—poveste din Al Doilea Război Mondial, romanul “Assassini”-un thriller despre cetatea Vaticanului la fel de şocant ca şi “Codul Lui DaVinci”-Dan Brown, şi cele două care fac parte din saga familiei Cooper: ”Puterea Destinului” (“The Wind Chill Factor”-1975) şi “Primul Sacrificiu”(“The First Sacrifice”-1994).

Motto-ul lui favorit era: ”We’re not here for a long time,we’re here for a good time”

   Am să vă povestesc despre aceste două cărţi ale lui Thomas Gifford, scrise la distanţă de aproape douăzeci de ani, dar ambele prezentând saga familiei Cooper în perioada războiului, imediat după, şi la 20 de ani după război când aveau loc schimbări uriaşe în întreaga Europă.
Toată povestea este văzută şi redată prin prisma amintirilor, sentimentelor, aventurilor lui John, cel mai mic dintre băieţii Cooper.

“Eu nu sunt ceea ce par a fi
El nu este ceea ce pare a fi
Ei nu sunt ceea ce par a fi.”

   Localitatea Cooper’s Falls a fost întemeiată în partea de nord a Minnesotei de John, primul dintre Cooperi şi tizul celui din roman, care şi-a făcut averea din transport feroviar şi comerţ cu grâne..

   Austin Cooper bunicul copiilor, a prosperat odată cu naţiunea pe la începutul secolului XX, un om inteligent, care-i numără printre prietenii săi pe cei mai cunoscuţi giganţi ai finanţelor: Carnegie, Rockefeller, Ford, Mellon. În anii “20 în timpul unei vizite făcute în Germania, a fost mişcat de condiţia proastă a nemţilor, care sufereau sub ceea ce el numea ”jugul penitenţei impus de cuceritorii lor după terminarea Marelui Război”. Nu era singurul care credea astfel, mulţi istorici şi observatori susţinând frecvent ideea că acea pace nedreaptă a favorizat de fapt izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, un război de 30 de ani din 1914 până în 1945.

   Fire activă, Austin, a căutat persoanele despre care credea că ar avea un cuvânt de spus în renaşterea Germaniei din cenuşă precum pasărea Phoenix. Aşa că s-a aliat social şi financiar cu familia Krupp. Apoi şi-a început colaborarea cu doi nazişti înverşunaţi, extrem de capabili şi hotărâţi să fondeze o lume nouă: Adolf Hitler şi Herman Goring.

   John nu a înţeles niciodată de ce bunicul său devenise un simpatizant al mişcării naziste din Europa şi mai mult s-a implicat activ în politică fascistă dusă de Germania, Italia, Spania. Dar interesul major al lui Austin era ca de obicei la afacerile sale şi la a face cât mai mulţi bani. Pentru John şi fratele lui Cyril, bunicul era adultul care se ocupă de ei, făcea sport cu ei, juca diferite jocuri, un personaj sobru şi binevoitor totodată, deşi ziarele “Liberty”şi “Collier’s” îl etichetau drept “nazistul numărul 1 al Americii”, nazistul American care era frecvent fotografiat cu Hitler, călătorind cu Goring, Speer, doamna Goring, consfătuindu-se în spatele uşilor închise cu Alfred Krupp.

   Tatăl băieţilor, care absolvise Universitatea Harvard în 1932, era un tânăr chipeş cu înclinaţii artistice (mărturie stând portretul făcut soţiei lui) reacţionase violent la ideile naziste, luptase ca pilot în RAF şi murise în 1941, fără a i se găsi corpul. Soţia lui şi Lee, sora mai mică a băieţilor, muriseră la Londra în timpul unui bombardament.

   John îşi rememorează toate aceste lucruri mergând cu maşina de la Boston la Cooper”s Falls, pe o furtună de zăpadă, la cererea fratelui său, pe care nu-l văzuse de foarte mult timp.

   Cyril îi trimisese o telegramă din Buenos Aires, în care-i cerea să se vadă acasă în 20 ianuarie, pentru că ”arborele genealogic trebuie îngrijit”. John se conformează, deşi nu înţelege nimic, convins fiind că moartea bunicului curăţase oarecum blazonul familiei. Cel puţin asta susţinuse Arthur Brenner, avocatul lui Austin, care după moartea acestuia rămăsese prietenul devotat al băieţilor. Tot el fusese acela care-l ajutase pe tatăl lor să ajungă în RAF, şi cel care aflase ce se întâmplase cu mama şi surioara lor- Lee.

   Pe drum cineva încearcă să-l omoare pe John, apoi ajuns acasă îl găseşte pe Cyril mort. Paula, iubita lui Cyril dintotdeauna, îi spune că ea-l anunţase pe fratele lui, că lucrând la arhivă bibliotecii găsise nişte documente de-ale lui Austin cam ciudate şi o cutie închisă. Se pare că spusele Paulei şi un articol cu poză dintr-un ziar din Glasgow îl determinaseră pe Cyril să vină urgent din Buenos Aires şi să-l cheme şi pe John. Doctorul Bradlee care-i ştia de când se născuseră, vine chemat de John să constate decesul şi-l aduce cu el pe Olaf Peterson, şeful poliţiei din orăşel. Olaf se căsătorise cu o moştenitoare din zona, renunţase la poliţia din marele oraş deşi fusese un detectiv de excepţie, dar acceptase funcţia de şef al poliţiei în orăşel.
Împreună cu Paula, Arthur Brenner şi Olaf, John încearcă să pună lucrurile cap la cap.

   După ştiinţă lui John, Cyril învârtise multe afaceri în diferite părţi ale lumii: Cairo, Munchen, Glasgow, Londra, Buenos Aires, dintr-un capăt al lumii în altul fără răgaz. De aceea, când primise telegramă, pornise îndată la drum, îi era efectiv dor de fratele lui. Încearcă împreună cu Olaf să afle ultimele mişcări ale lui Cyril, dar intervine un nou val de atacuri şi crime: Paula este ucisă, biblioteca şi postul de poliţie aruncate în aer, Arthur rănit şi un perete al casei lui distrus şi John atacat din nou de data asta acasă la el, unde el chiar îl ucide pe unul dintre atacatori. Determinat, John pleacă la Buenos Aires să descurce ultimele zile ale lui Cyril.Acolo îl ajută comisarul Roca, îl întâlneşte pe A.Kothmann şi Martin St John, două figuri proeminente ale locului, care îi ajutau pe vechii nazişti să-şi piardă urmă în Argentina.

   Află de moartea profesorului Dolldorf un cunoscut al lui Cyril, ucis înainte de acesta. Fiica acestuia, Maria îi dă primul indiciu în momentul în care îi dă o poză apărută în ziarul din Glasgow, fotografia domnului şi a doamnei Gunter Brendel, făcută la încheierea unor contracte cu o firmă din oraş. Casa Mariei este incendiată şi el îi explică lui Roca de ce fotografia avea aşa un impact major: Lise, soţia lui Brendel, semăna perfect cu mama lor, aşa cum o pictase tatăl lui.

   Aşa că John, la fel ca şi Cyril, este convins că ea e sora lui Lee. În jurnalul ţinut de profesor Maria mai întâlnise nişte nume ciudate: Brbarosa şi Siegfried.

   John continuă cercetările în Glasgow, apoi la Munchen, o cunoaşte pe Lise şi pe soţul ei, este din nou ameninţat, atacat, aproape ucis, dar Olaf îi vine în ajutor. Lise nu-l crede de la început, dar cel mai mult îl şochează că se îndrăgosteşte instantaneu de ea deşi îşi tot repetă că e sora lui.

   În cursul evenimentelor Brendel este omorât, la fel şi Siegfried, acolitul lui şi amantul Lisei, se zădărniceşte un complot al naziştilor care voiau să instaureze Noul Reich.

   Întoarcerea lui John acasă la Cooper’s Falls, Lise rămânând în Germania, şi întâlnirea lui cu Arthur, explicaţiile şi poveştile acestuia, îl ajută să afle adevărul surprinzător şi spectaculos despre bunicul, tatăl său şi omul în care avusese încredere toată viaţă.

   Povestea halucinantă, dar reală îl va determina să plece din Cooper’s Falls, să doneze casa oraşului în schimbul celor distruse în explozie şi se stabileşte la Boston. Îşi împarte viaţă între o librărie, un cinematograf, scrie şi refuză să se mai gândească la Lise-Lee sau la fratele lui Cyril.

   Aici se încheie “Puterea Destinului” şi nici măcar autorul nu credea că va continua. Şi totuşi scrie continuare ”Primul Sacrificiu” considerând că saga familiei avea nevoie de-o finalitate.

Şi iată că după douăzeci de ani trecutul îl ajunge pe John din urmă.

“Conştiinţa este primul sacrificiu care se face pe drumul supravieţuirii. (E.L.Hunn)

  O reporteră Beate îi aduce lui John o scrisoare de la Lise, care nu-i dăduse până atunci nici un semn de viaţă. Poate n-ar fi avut curaj să-l caute nici acum dar dispariţia Erikai, fiica ei, o determina.
Lise era căsătorită cu Wolf Koller, de 20 de ani, omul de care până şi cancelarul Glock asculta. Wolf avea multe afaceri, bani, propria mică armata şi mai ales propriile interese.

   Tatăl lui Wolf, profesorul de drept, autor de texte de lege, Erhard Koller, fusese una dintre personalităţile sistemului judiciar al lui Hitler, unul dintre judecătorii aleşi personal de el şi reprezentantul celui de-al Treilea Reich la Conferinţa de la Wannsee.

   El este cel care îl condamnă pe Alois Schmidt, un ofiţer de rang mediu, folosit ca mesager de cei de rang înalt şi făcut “ţap ispăşitor”, după un atentat eşuat asupra lui Hitler.

   Peste ani Bernd Schmidt, hotărât să-şi răzbune tatăl, ajunge şeful securităţii lui Koller şi se foloseşte de orice şansă inclusiv de fiul său Karl Heinz.

   Este perioada frământărilor din Europa, cade Zidul Berlinului, Estul se uneşte cu Vestul Germaniei, ruşii încearcă să-şi facă prieteni în vest, Elţîn este săpat de oamenii lui. Karl se îndrăgosteşte de Erika Koller, şi ziarist fiind pune în ecuaţie informaţiile şi află despre operaţiunea Spartakus.

   Anii petrecuţi pe front de Bernd şi apoi activitatea în STASI îi fuseseră de folos pentru funcţia pe care o ocupă acum, dar nu-i diminuaseră dorinţa de răzbunare. Bernd este acela care îl trimite pe fiul său să-i dea informaţii lui Delaney, pe care-l cunoştea de pe vremea când acesta era în CIA în anii ’50.

   Wolf pe de altă parte, deşi părea amabil şi prietenos, avea foarte multe de ascuns. După moartea lui Brendel, conducerea partidului nazist (din care făcea parte) îi ceruse s-o ia de soţie pe Lise, şi-a dat seama că aceasta ştia prea multe aşa că o ţinea sub control cu ajutorul doctorului Gisevius.

    Wolf îl vizită des la clinică din munţi, unde era ţinută în viaţă de 20 de ani Rafaela, o teroristă de renume, dar singura lui iubire. Wolf se foloseşte de bandă de naţionalişti condusă de Stiffel, pentru a creea haos, ceea ce-i va da posibilitatea să apară apoi ca un erou salvator, dar complotează şi să strângă relaţiile cu Rusia prin Rossovici, care urmă să-l înlocuiască pe Elţîn. Cei doi voiau să facă un pact Germania-Rusia care le-ar fi permis să controleze Europa şi să ţină piept Americii.

    Cancelarul Glock îl sprijinea pentru că se temea de el şi-i era dator, dar toată lumea ştia că un vot pentru Glock însemna de fapt unul pentru Koller.

   Înainte de-a veni în Germania, John este din nou atacat şi aproape ucis în drum spre orăşelul copilăriei lui, unde mergea să vorbească cu Olaf. Din păcate acesta nu-l poate însoţi, având piciorul rupt, dar îi dă câteva nume la care poate apela.

   În Germania John scapă din mai multe curse şi cu ajutorul lui Paulus, fost şef de poliţie, şi a lui Beate află toată povestea sordidă.

   Wolf află de “trădarea lui Bernd” şi-i omoară pe toţi trei. E gata s-o omoare şi pe Lise şi chiar pe Erika. Dar,s pre disperarea lui, Erika, care aflase detalii despre naşterea ei, află despre uciderea lui Karl şi hotărâtă să se răzbune înregistrează o casetă cu toate informaţiile şi-l şantajează pe tatăl ei.

   În joc intră o grămadă de agenţi, unii încă activi, alţii mercenari, despre care se credea că muriseră (făcuseră parte din echipa de terorişti a Rafaelei), angajaţi de Wolf cu alte nume şi identităţi. Agenţii ca Delaney, Profesorul (a cărui legătură neştiută cu John o veţi află dacă citiţi cartea), Kilroy toţi sunt coordonaţi de Chedar din America. Acesta conduce din umbră o organizaţie secretă de informaţii, stand în biroul lui, în care dormea şi mânca, ţesându-şi pânză ca un păianjen şi mutând pionii pe tablă. E chiar înfricoşător să ştii că undeva…cineva îţi hotărăşte soarta.

   Cu efortul tuturor, cu aportul lui John ajutat de Paulus, povestea se descâlceşte, enigmele se află, operaţiunea e zădărnicită, Lee este salvată, la fel şi Erika.
”….era Amurgul Zeilor…oare acesta era sfârşitul Reich-ului pe care sperase să-l creeze? Se sfârşise totul înainte de-a începe…blestemul…avea să doarmă o mie de ani şi încă o mie şi să nu se trezească niciodată…” sunt ultimele gânduri ale lui Koller.

   Volumul are atât de multe personaje, fiecare cu rolul său mai mic sau mai mare, dar cu locul său pe tabla de şah a istoriei. Multă acţiune derulată la viteză maximă, crime, atacuri, toate hotărâte şi executate de cei care credeau că pot stăpâni lumea.

   Cartea curpinde şi o cronică destul de amănunţită, dar nu plictisitoare a perioadei istorice, a frământărilor din întreagă lume şi mai ales din Europa acelor ani.

  Dar ceea ce surprinde este iscusinţa maestrului păpuşar, care ţese pânza, de-a face lucrurile să se rezolve cu mici excepţii după placul său.

   Îmi plac cărţile lui Thomas Gifford, care pe lângă acţiune, crime, violenţe, dragoste, ingredientele unui thriller de excepţie prezintă şi o epocă istorică cu toate părţile ei bune sau rele, căci:

“Hitler a pierdut al Doilea Război Mondial. Este un fapt bine cunoscut de toată lumea. Dar ceea ce nu toată lumea ştie este că un grup de nazişti au supravieţuit războiului şi îşi privesc înfrângerea doar ca pe o retragere temporară. Ei s-au infiltrat în posturi-cheie la diferite companii şi corporaţii reprezentând cele mai importante state şi încearcă să pună mâna pe putere.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Smoke Screen-Paravanul de fum, de Sandra Brown-recenzie

 

Titlul original: Smoke Screen

Traducerea:  Ileana Dinu

Editura: Lider

Colecția:  Beletristică

Categoria: Romance/Suspans

Nr. de pagini: 407

 

    A trecut ceva timp de când m-am întâlnit, literar vorbind, cu autoarea Sandra Brown, îmi era dor, căci au trecut peste 10 ani de la ultima carte citită de mine într-o vacanța de vară. Am cam ratat multe cărți noi, dar și vechi, dar poate voi avea timp să recuperez cumva.

   Mi-am dorit o carte care să-mi amintească de stilul Sandra Brown, să mă surprindă, să mă țină captivă într-o poveste memorabilă. Paravanul de fum avea să facă toate astea, și poate chiar mai mult. Am avut așteptări, iar acestea mi-au fost răsplătite oarecum.

   Paravanul de fum este cartea care m-a surprins plăcut, dar în care nu am recunoscut stilul Sandrei Brown. Diferă foarte mult această poveste și stilul în care a fost scrisă de tot ce-am citit eu  până acum. Romanul Paravanul de fum mă distanțează mult de poveștile foarte siropoase ale autoarei.

   Romanul de față este învăluit în mister, este plin de acțiune, spune o poveste ce se încadrează mai degrabă la mistery decât la romance, este foarte bine scris, într-un stil diferit, care nu face altceva decât să trezească interesul, curiozitatea și pofta de lectură – pentru a afla cât mai repede deznodământul.

   Intri în poveste cu așteptări, dar ești surprins încă de la prima pagină, misterul te învăluie imediat, suspansul îți crește pulsul, dar vrei să afli, vrei piste care să te facă să înțelegi ce s-a întâmplat de s-a ajuns la…crimă.

   Jay este polițist – unul foarte cunoscut, dar și misterios, căci toate pistele duc la ideea că, a trăit o viață dublă, total necunoscută, plină de acțiuni, rău intenționate, interzise – din punctul de vedere al meseriei pe care o practica, cu atât mai mult cu cât, era considerat un erou.

   Britt este reporter la cel mai cunoscut post de televiziune, este un om dedicat muncii, dar care în trecut a făcut mult rău unui om nevinovat, neștiind că va simți pe pielea ei cum roata se va întoarce împotriva ei.

   Ce legătură există între Jay și Britt? Ce fel de relație au? Ce-i aduce împreună într-un bar, dar mai ales ce se întâmplă mai departe? Nimeni nu știe, Britt nici atât, dar realitatea e cruntă: Jay este mort, Britt acuzată de crimă, iar amintirile ei în legătură cu acea noapte sunt în ceață.

   Frânturi de imagini vii și dialog trunchiat îi invadează gândul, dar nimic nu este clar și nici o piesă din acest puzzle misterios nu o duce pe Britt pe calea adevărului. Tot ce știe ea este ca nu l-a ucis pe Jay, că nu avea cum să facă asta, dar totul o incriminează și nimeni de la poliție nu o crede că nu-și amintește nimic din ceea ce s-a întâmplat.

   Ea bănuiește motivele care au dus la pierderea memoriei, bănuiește de ce amintește nimic, dar nici unul nu o salvează, nu o scot la lumină, ci o înfundă mai tare, căci autopsia nu îi susține tinerei Britt declarația convingătoare, așadar este acuzată și vinovată de crimă. Deși ea spune că nu a comis o asemenea faptă.

   Ce se va întâmpla mai departe? Se va preda și va ispăși o pedeapsă, fiind nevinovată? Va fugi sau va fi salvată în ultimul moment de.. adevăr?

   Fix în momentul în care se cam pregătea arestarea ei, trecutul revine ca o umbră, o ia din prezent și o face să regrete situația ce nu mai poate fi schimbată. Trecutul ei glorios, devine dureros. Trecutul ei poartă un nume:  Raley, iar ceea ce urmează îi unește pe cei doi, îi determină să se unească într-o luptă cu morile de vânt pentru descoperirea adevărului. Poveștile celor doi, Britt și Raley este trasă la xerox, cu același numitor comun Jay.. Să fie aceasta oare o poartă spre adevărul învăluit în mister total?

   Multe întrebări și prea puține răspunsuri, dorințe de nestăpânit îi unesc pe cei doi – una pentru descoperirea secretelor bine ascunse, iar alta este dorința și pasiunea ce-i apropie din ce în ce mai tare.

   Vor afla împreună adevărul? Vor reuși oare împreună să dea la o parte paravanul de fum ce acoperă foarte bine adevărul? Va fi posibil ca toată ceața să dispară, iar ei să fie declarați nevinovați? Cum vor face față pasiunii – vor ceda sau nu? Vor rămâne împreună sau pericolul care-i pândește îi va despărți?

   Atât de multe întrebări și piste false. Atât de multe piese în acest joc periculos. Cartea a fost pe placul meu, doar că la un moment dat… m-am simțit prea încurcată în detalii, prea îndepărtată de aflarea adevărului și de final.

   O carte bună care nu merita să fie atât de lungită. Totuși.. aceste întorsături și ițe încurcate, m-au făcut să-mi pierd răbdarea, recunosc asta cu toată sinceritatea, dar au și crescut emoția la cote maxime.  Suspans, acțiune, iubire și lupta pentru adevăr s-au unit într-un tot.

Paravanul de fum nu dispare dacă nu ai curajul să riști și să treci prin el.

Lectură plăcută!

Cartea este disponibilă pentru comandă pe site-ul targulcartii.ro

by -
10

“Istoria şi suspansul se întâlnesc în mod surprinzător, iar intensitatea intrigii este la cote înalte. Beecher este cel care susţine povestea. Este un personaj minunat care va impresiona cititorii, este relaxat şi amuzant, ca un vecin prietenos sau ca un prieten din facultate"…Washington Post:

Cercul cavalerilor, de Brad Meltzer–recenzie

   Brad Meltzer s-a născut la 1 aprilie 1970 în Brooklyn, oraşul New York-SUA, a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Columbia. Este romancier, scenarist şi autor de benzi desenate. Primul său roman a fost respins de editori în repetate rânduri, dar cel de-al doilea i-a adus în 1997 succesul. Cărţile sale s-au aflat mai bine de un an pe lista de bestselleruri în Statele Unite, fiind traduse în peste 25 de limbi, în întreagă lume. Brad Meltzer a scris şi non-ficţiune, cărţi pentru copii şi benzi desenate pentru care a şi primit prestigiosul premiu Eisner. A realizat programe pentru canalul de televiziune History: ”Brad Meltzer Decoded” şi “Brad Meltzer’s Lost History”, şi este unul dintre realizatorii serialului TV American “Jack&Bobby”.
La noi au apărut la editura Rao romanele: ”Jocul Zero”, ”Milionarii”, ”Cartea Sorţii”, ”Cercul Asasinilor”, ”Cercul Cavalerilor”.

“De-a lungul timpului, au existat peste şase tentative de asasinare a preşedintelui Statelor Unite ale Americii. Patru au reuşit. Criminalii au acţionat singuri sau au fost legaţi, peste timp, de o cauză comună? Este întrebarea la care încearcă să răspundă arhivistul Beecher White, care revine într-un nou thriller marca Brad Meltzer. În acest al doilea volum al trilogiei, intriga romanului vă poartă în culisele politicii de înalt nivel, într-o cursă contra cronometru pentru a opri asasinarea preşedintelui american. Vă aşteaptă o poveste spectaculoasă, cu răsturnări de situaţie şi dezvăluiri surprinzătoare în căutarea celui de-al cincilea asasin. Va reuşi oare Beecher să îl oprească la timp pe misteriosul Cavaler?”

   Romanul lui Brad Meltzer “Cercul Cavalerilor” (The Fifth Assassin) are la temelie povestea agenţilor preşedintelui. a agenţilor care apară “Preşedenţia” (Culper Ring) şi a Cavalerilor de Aur, care apărau secretele vechi de secole ale bisericii.
Cavalerii au fost implicaţi cu secole în urmă în asasinarea preşedinţilor americani: Abraham Lincoln, A.Garfield, William McKenley, John F.Kennedy, căutând să apere marele secret al bisericii (denumit numele lui Dumnezeu) şi nefiind de acord cu anumite acţiuni ale preşedinţilor faţă de biserică, inclusiv a lui Wallace, actualul şef de la Casa Albă.

   Acum, la secole distanţă, cineva, care poartă masca lui Lincoln pe faţă, ucide preoţi recreînd crimele prin care au fost ucişi primii patru dintre preşedinţi.
Toate grupările implicate în diferite comploturi şi asasinate şi mai ales Cavalerii bisericii aveau nevoie de-o metodă de comunicare. George Washington este cel care-şi dă seama că mesajele erau ascunse în cărţi de joc, părere întărită şi de încercarea bisericii de a interzice jocurile de noroc, în special jocurile de cărţi. Căutând să descifreze mesajele, comandă foarte multe pachete de cărţi de joc, care de-a lungul vremii vor servi şi ca marcă pentru asasini. Tot atunci îşi înfiinţează propriul cerc de spioni ”Culper Ring”

   Arhivistul Beecher White, racolat pentru Culper Ring de către Tot, şeful său, este antrenat să vadă şi să interpreteze toate amănuntele şi frânturile din istorie şi viaţa reală. El încearcă să descâlcească crimele şi chiar să le anticipeze, convins că preoţii sunt doar un antrenament, ţinta finală fiind preşedintele Wallace. Aşa ajunge Beecher să descopere anumite fapte pe care preşedintele voia să le ascundă. Deranjat de iscusinţa arhivarului şi temându-se că i se vor afla secretele, doar ucisese în tinereţe un om, Wallace pune la cale “uciderea” prietenului şi confidentului său Doctorul Palmiotti. Amândoi cred că aşa le va fi mai simplu să descopere ucigaşul, dar şi să-l implice pe Beecher, vrând să scape de el pentru că ştia prea multe şi putea descoperi şi mai multe amănunte şi fapte sordide din trecutul lor. De fapt voia să scape şi de Beecher cum scăpase şi de alţi membrii ai grupării Culper Ring.

   Deşi Tot credea că gruparea Cavalerilor nu mai există, Beecher nu este convins de asta mai ales că simbolul grupării, care aparent era un vultur cu aripile desfăcute (simbol aflat şi pe dosul cărţilor vechi de joc), era de fapt un Phoenix:

“Orcine ar fi cei pe care îi urmăreşti, nu contează dacă au existat pe vremea lui Lincoln, a lui JFK sau a oricui altcineva. Ceea ce contează este că ei cred că au existat. Aşa că, dacă aceşti Cavaleri încearcă să îl omoare pe preşedintele nostru actual şi să înceapă un nou război civil, acum ştii cu cine ai de-a face. Aceasta nu este o luptă pentru ei. Este destinul lor. În ochii lor, precum pasărea Phoenix şi predecesorii lor din Biserică, sunt războinici sfinţi care nu pot fi niciodată ucişi.”

   În cursul cercetărilor Beecher se loveşte de Marshall şi Clementine, foştii lui colegi de şcoală şi prieteni. Deşi se bănuiesc unul pe altul, fiecare în felul lui încearcă să afle nişte vechi adevăruri referitoare la taţii lor. Cei trei erau din acelaşi oraş, învăţaseră la aceeaşi şcoală, dar abia acum, târziu, au aflat că taţii lor fuseseră în acelaşi timp în armată, în aceeaşi trupă care participase nu numai la antrenamente foarte dure ci şi la anumite experimente. Tatăl lui Beecher se presupunea că murise într-un accident când el avea 12 ani, al lui Marshall era infirm de când se născuse el, al lui Clementine devenise un ucigaş în serie, închis actualmente la un azil. Dar vieţile lor, ale copiilor se intersectează tot timpul. Cei trei se urmăresc între ei, se cercetează reciproc, legaţi de amintirea unei prietenii şi a unei culpe comune, dar fiecare continuă să cerceteze moartea preoţilor. Îşi dau seama că ucigaşul nu recreează doar crimele din trecut ci-l copiază şi pe Nico, tatăl lui Clementine.

   După salvarea preşedintelui, Beecher devine conştient că e singurul mai tânăr din Culper Ring, şi unul din puţinii supravieţuitori şi că Tot aşteaptă de la el să refacă grupul, care apară preşedenţia nu pe preşedinte:

“Nu ceda niciodată. Nu ceda niciodată. Niciodată, niciodată, niciodată, niciodată-în nici o privinţă, mare sau mică, urâtă sau frumoasă-nu ceda decât în faţa convingerilor onorabile şi de bun simt! (Winston Churchill)”
“Culper Ring nu a rezistat atâta vreme pentru că noi suntem cei mai tari Beecher. A rezistat pentru că suntem cei mai deştepţi”.
“Vom supravieţui. Şi ne vom regrupa. Şi vom încerca să ne dăm seama ce ne-a lovit. Aşa reconstruim. Am mai făcut-o şi o vom face din nou.”

   Aşa că Beecher are o idée- îi propune lui Marshall să li se alăture. La început acesta respinge ideea, dar apoi dându-şi seama de jocul, necinstea şi duplicitatea preşedintelui, chiar şi faţă de el, precum şi de intenţiile lui de-a scapa de arhivar, se hotărăşte să accepte.
Wallace este omul care ştie pe ce butoane să apese pentru a determina oamenii să facă ce vrea el şi e hotărât să ascundă sub preş toate mizeriile indiferent de cine moare pentru asta:

“O jumătate de zâmbet se instală pe faţa lui Wallace.
De peste o săptămâna, în timp ce tot felul de detalii ajungeau în presă, acesta făcuse o obsesie pentru setul vechi de cărţi găsit în buzunarul Cavalerului. În vreme ce mărea ritmul şi urma cărarea înapoi spre Câmp David, preşedintele ştia că atunci, când venea vorba despre regi, dame, valeţi şi restul, şi mai ales, atunci când venea vorba de Beecher şi Culper Ring, nicio carte nu era mai bună ca un joker.”

   Ştiu că e prea puţin cât v-am spus, dar cartea este atât de plină de acţiune, de dialoguri, de răsturnări de situaţie, încât nu se poate povesti.
Autorul îmbină extraordinar trecutul cu prezentul, istoria cu religia, biserica şi preşedenţia, evoluţia personajelor, prezentându-le din copilărie până la maturitate.
Cartea este un adevărat slalom printre adevăruri şi mituri, poveşti şi legende, vieţi şi fapte trecute şi prezente, încât nu poţi s-o laşi din mână.

   Cred că ar ieşi nişte filme extraordinare dacă s-ar realiza după cărţile autorului.
Nu ştiu dacă am reuşit să vă redau cât de puţin din interesul şi plăcerea cu care am citit cartea, făcându-vă cunoştiinţă cu un autor nou şi pentru mine, dar pe care sunt hotărâtă să-l descopăr şi-n alte cărţi.

Semnificativă este şi părerea Washington Post:
“Istoria şi suspansul se întâlnesc în mod surprinzător, iar intensitatea intrigii este la cote înalte. Beecher este cel care susţine povestea. Este un personaj minunat care va impresiona cititorii, este relaxat şi amuzant, ca un vecin prietenos sau ca un prieten din facultate…
Este unul dintre cele mai bune romane ale lui Meltzer de până acum…Finalul cărţii pare să anunţe revenirea lui Beecher, într-o continuare pe care o aşteptăm cu nerăbdare.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
15

”Nepătrunse sunt întunecimile sufletului omenesc…”

Vulturul însângerat, de Craig Russell-recenzie

Titlul original: Blood Eagle

Editura: Rao
An apariţie: 2007 
Traducere: Ruxandra Atanasie
Număr pagini: 380

   Craig Russell s-a născut în 1956, în Fife, Scoţia. A fost poliţist, dar a lucrat şi în industria publicităţii ca director artistic şi copywriter. De 12 ani este scriitor liber –profesionist. Russell a manifestat un interes timpuriu pentru limba germană,  precum şi pentru istoria şi societatea germană postbelică. Aşa a apărut seria Jan Fabel, thrillere cu acţiunea în Hamburg, care au fost şi ecranizate de televiziunea germană ARD.
Din atracţia lui pentru frumuseţea şi unicitatea oraşului Glasgow, şi istoria lui din perioada anilor 1950 s-a născut seria Lennox, ecranizată de BBC.
Russell a scris şi nuvele sub numele de Cristopher Galt, povestirea “Biblical” fiind publicată în UK cu denumirea ”The Third Testament”. Romanele lui au fost traduse în 23 de limbi în toată lumea.
În 2007 a primit prestigioasă distincţie ”Poliizeistern (Police Star)” din partea poliţiei din Hamburg, fiind de altfel singura persoană care nu era de naţionalitate germană ce a primit această distincţie.
Tot în 2007 a fost nominalizat pentru “CWA Duncan Lawrie Golden Dagger”, cea mai înaltă distincţie a lumii literare internaţionale pentru scriitorii de crime şi la “SNCF Prix Polar” în Franţa. În 2008 a câştigat “CWA Dagger în the Library”, iar în 2013 a fost nominalizat la “CWA Ellis Peters Historical Dagger”.
Din cele 7 romane apărute din seria Fabel, la editura Rao s-au tradus: ”Vulturul Însângerat (Blood Eagle)”; ”Fraţii Grimm (Brother Grimm)”; şi “Roşu Pentru Totdeauna (Eternal)”.

“Nicăieri nu au fost vremurile întunecate mai întunecate decât pe pământurile vikingilor. Acolo au înflorit culturi puternice, culturi ale căror superstiţii şi ritualuri însângerate erau legate de credinţele cele mai secrete. Una dintre cele mai înfiorătoare manifestări de acest fel era ritualul Vulturului Însângerat.
Un ceremonial al sacrificării de vieţi omeneşti.”

   Cartea lui Craig Russell este o îmbinare de crime, urmăriri, stări psihologice, personaje din războiul mondial (SS), dar şi din cele mai recente: Irak, Afganistan, Cecenia, precum şi mituri şi legende încă din vremea vikingilor.
Personajele sunt din lumea crimei organizate, din elită societăţii şi a poliţiei din Hamburg, cât şi a altor sisteme de urmărire, cercetare şi opresiune germane. Iar faptele sunt ca în orice amalgam de lumi şi personaje, cinstea şi corectitudinea puse la grea încercare de lăcomie şi trădare, minciuni şi crime orchestrate de psihopaţi carismatici cu multă putere de convingere.

   Ce mi s-a părut puţin dificil este folosirea gradelor şi funcţiilor din poliţie şi alte structuri cu denumirea în limba germană, deşi autorul la începutul cărţii ne face un tabel explicativ, şi ne prezintă şi o hartă a Hamburgului cu locaţiile unde se petrece acţiunea. Dar acţiunea şi conexiunile ei te prind şi urmăreşti totul cu mult interes.

   Comisarul Jan Fabel, o combinaţie de scoţian cu neamţ, divorţat (în parte din cauza meseriei), tatăl unei fete, este un tip inteligent, erudit, hotărât să prindă vinovaţii, atât de corect în principiile şi demersurile sale încât nu se teme să accepte uneori mici compromisuri în acţiuni.
Acţiunea este plasată în Hamburg ”o metropolă a contrastelor şi umbrelor”, unde luptele dintre bandele de turci şi ucrainiei sunt la ordinea zilei, unde concepţiile şi mentalităţile din vechea şi noua Germanie se confruntă sau se combină.
Aici o forţă malefică găseşte solul potrivit pentru a exista.

Acţiunea începe prin uciderea în mod ritualic a două tinere, care aparent nu au nici o legătură, iar ucigaşul trimite e-mailuri de avertizare şi de bătaie de joc poliţiei. E-mailurile sunt trimise lui Fabel, iar fragmentele din ele te duc la ideea că autorul lor nu este un simplu psihopat, este unul erudit, care crede în legende şi se crede oarecum înrudit cu comisarul din cauza descendenţei lor (scoţian+german). Mai mult probabil participase la cursurile ţinute de acesta în Rusia şi Germania despre criminalii în serie. E-mailurile sunt semnate :”Fiul lui Sven”.

“Mi-am petrecut toată viaţă la marginea fotografiilor altor oameni, neobservat. Dar acolo, înăuntru, neştiută de mine şi ascunsă de lume, încolţeşte sămânţa a ceva măreţ şi nobil…”
“Acum măreţia străluceşte prin mine. Nu, nu cer măreţia pentru mine; Eu nu sunt decât instrumentul, mijlocul de transmitere.”
“Vă va lua mult timp să mă găsiţi Her Fabel, dar înainte de asta, eu îmi voi fi întins departe aripile de vultur. Îmi voi lasa amprenta însângerată pe pământul nostru sacru.”
“Mă puteţi opri, dar nu mă veţi prinde niciodată.”
“De acum încolo nu voi mai fi la marginea fotografiilor altor oameni. E rândul meu să fiu în centru.”

   Jan Fabel începe cercetările luând legătura şi cu alte structuri ale serviciilor germane, cu profesori de istorie, cu psihologi, oripilat de modul în care sunt ucise victimele, tăiatul, aşezarea plămânilor într-o anumită poziţie indicând aripi de vultur. Apelează la toţi informatorii săi. Are loc o nouă crimă, o ziaristă Angelica Bloom, care dorise să vorbească cu el, şi de aici parcă ghemul începe să se desfăşoare. Abia moartea unui fost poliţist Klugmann, despre care se credea că e un poliţist corupt, plecat din poliţie şi care lucra acum pentru o bandă, dar care în realitate se va dovedi ofiţer sub acoperire pentru serviciile secrete, face ca în final să existe o cooperare reală între servicii. Aşa Fabel află că şi a doua victimă era tot ofiţer sub acoperire infiltrată într-o bandă de ucrainieni. Martor nevăzut al uciderii lui Klugmann, un drogat Hansi dă câteva detalii despre crimă, în momentul când se găseşte asupra lui pistolul. El afirmă că ucigaşii sunt germani, se sperie când recunoaşte la cantină doi poliţişti (cu funcţii destul de mari-de aici şi explicaţia scurgerilor de informaţii) ca fiind cei care au tras în Klugmann, dar nu dă detalii. Hansi este omorât la rândul său, totuşi apucă să-i scrie o scrisoare mamei sale, pe care în cazul dispariţiei lui îi cere să i-o arate lui Fabel.

   Apare apoi bătrânul Vitrenko, însoţit de o tânără, sora primei victime, care îi spune comisarului povestea familiei lui, fiind sigur că ucigaşul nemilos este chiar fiul lui. Acesta avea alături de el câţiva mercenari, încă din război (ca un fel de sectă a vulturului însângerat) cu care comisese şi atunci şi după o mulţime de atrocităţi. Vrea să-l ajute pe Fabel, dar din păcate şi el şi tânăra sunt ucişi cu bestialitate de fiul său Vitrenko.
Fabel află că Vitrenko a fost asociat cu Eitel-tatăl şi fiul-în escrocherii imobiliare, şi tot de acolo îl racolase pe Mac Swain (al cărui nume în traducere însemna ”fiul lui Sven”) ca discipol al său.

   Eitel, bătrânul, fusese ofiţer SS, iar fiul său se implică cu Vitrenko în ritualuri de violare şi ucidere al unor tinere (una dintre ele i-a recunoscut tatuajul), ritualurile fiind şi un mod de racolare al acoliţilor. Vitrenko, un psihopat abil şi inteligent, care a studiat la un mare institut de criminalistică din Ucraina, racola oameni labili, pe care-i subjuga psihic prin legendele povestite, prin ritualurile pe care le făceau, dându-le iluzia de putere şi mai ales iluzia de ”zei”.

   Uciderea tinerelor femei a fost efectuată de Mac Swain, ucenicul, la ordinul lui Vitrenko, dar uciderea bătrânului său tată şi al fetii care-l ajută au fost opera “maestrului”.
Credinţa lui că era un urmaş al vikingilor îl determina să-l venereze pe Odin, să creadă în ziua răzbunării şi în sacrificiile umane, care luau forma “Vulturului Însângerat” Iar Sven era numele unui războinic viking, care devenise rege al Suediei şi şi-a însuşit toate ritualurile păgâne. Numele lui era Blot Sven în traducere Sven cel înnaripat sau Sven Sacrificatorul.

   Vitrenko a crezut în aceste legende şi le-a folosit pentru a-şi manipula oamenii şi a orchestra crimele.
Încet şi cu răbdare Fabel dezleagă toate iţele crimelor şi trădărilor.

   Este ameţitoare şi intrigantă derularea faptelor, amestecul dintre vechi şi nou, legende vechi de secole găsindu-şi corespondenţa în lumea de azi, psihopaţi motivaţi de setea de putere şi iluzia de “zei”.
Este în acelaşi timp frustrantă lipsa de cooperare şi încredere între servicii, cum de altfel se întâmplă şi în ziua de azi, fiecare dintre ei fiind convins că deţine adevărul suprem.
Craig Russell este un autor care merită cunoscut şi citit. Cărţile lui sunt interesante, foarte bine documentate cu acţiune alertă şi personaje complexe, mai ales că:

”Nepătrunse sunt întunecimile sufletului omenesc…”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant

În ape adânci,de Paula Hawkins-prezentare-DISPONIBILĂ DIN 24 MAI 2017!

Număr pagini: 432

Titlul original: Into the Water

Limba originală: engleză

Traducere de: Camelia Ghioc

Anul apariţiei: 2017

Editura Trei

   Nel Abbott este moartă. E ultima dintr-un lung șir de femei înghiţite de apele întunecate ale râului.
Sora ei, Jules, e măcinată de regretul că i-a ignorat strigătul de ajutor și are certitudinea că Nel nu s-a sinucis.

Ferește-te de apele liniștite. Nu știi niciodată ce ascund.

   “Te întrebi dacă În ape adânci poate fi la fel de bun ca Fata din tren? E și mai bun. O capodoperă.” – Clare Mackintosh, autoarea bestsellerului Te las să pleci

   Paula Hawkins vine cu un thriller alert, provocator, ce analizează caracterul iluzoriu al emoției și al amintirii, precum și modul tulburător în care trecutul se poate insinua în prezent.

   „Fiindcă așa începe: cu înotul vrăjitoarelor – proba de apă. Acolo, la bulboana mea, în acel liniștit colț de paradis aflat la mai puțin de o milă de unde sunt în clipa asta, aici le aduceau, le legau și le aruncau în râu, ca să se scufunde sau să înoate.
Se spune că femeile au lăsat ceva din ele în apă, se spune că apa păstrează ceva din puterile lor, fiindcă de atunci, le-a atras spre țărmurile sale pe cele fără noroc, pe cele disperate, pe nefericite, pe rătăcite. Vin aici ca să înoate cu surorile lor.”

   Paula Hawkins a lucrat ca jurnalist financiar timp de cincisprezece ani înainte să se dedice literaturii. Primul său thriller, Fata din tren (Editura Trei, 2015), #1 bestseller internațional, a fost publicat în 50 de țări. S-a vândut în peste 20 milioane de exemplare în toată lumea.

   Drepturile de ecranizare pentru În ape adânci au fost achiziționate de către DreamWorks Pictures, aceeași companie hollywoodiană care a produs ecranizarea de excepție a romanului Fata din tren.

Sursa Editura Trei

"M-am implicat total în viața mea normală și mi-e groază să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă într-o zi aș pierde totul."

Recviem pentru un asasin, de Monica Ramirez-recenzie

Nr. pagini: 496

Editura Librex Publishing

Anul: 2017

Gen:  Romance, Thriller

Seria Alina Marinescu: 1. Asasin la feminin, 2. Identităţi secrete, 3. Balanţa puterii, 4. Bariere de fum, 5. Abis, 6 Recviem pentru un asasin

    În momentul în care ești convins că ai totul, vei rămâne fără absolut nimic. Din nou.
Alina Marinescu a jucat după regulile impuse de către Organizația Elite, fără a se adapta însă sistemului. Nu și-a vândut sufletul, păstrându-și compasiunea, umanitatea și emoțiile. Până la un punct. După care, ceva s-a întâmplat. Dintr-un motiv sau altul, Alina a manipulat o situație pentru a se erija într-o trădătoare. Până la urmă, s-a dovedit că totul n-a fost decât un joc al oglinzilor, însă până să descopere asta, Brett a ordonat deja lichidarea ei. Misiunea a fost îndeplinită cu succes și totul a părut real. Alina a fost ucisă, indiferent de părerile de rău ale tuturor celor implicați. Acum, însă, Brett începe să aibă mari îndoieli cu privire la acel final subit de joc. Alina a devenit mult mai sofisticată decât ar fi crezut vreodată că e posibil, începând un fel de joc psihologic personal cu Elite și demonstrând că poate să joace după regulile ei proprii. Dar ceea ce-l neliniștește cel mai tare este vestea că Marius Stephano a fost ucis în timpul unei misiuni, și asta în aceeași perioadă în care Elite a vânat-o pe Alina. O coincidență cam prea mare pentru gustul lui Brett. Din proprie experiență, știe prea bine că în lumea lor coincidențele nu reprezintă nimic altceva decât o simplă aparență.

Nu vă lăsați înșelați de începutul aparent relaxat al ultimului volum. Ceea ce urmează vă va lăsa fără răsuflare. Răzbunare, trădări, pasiune, ură, misiuni intercalate cu emoții extreme. Finalul este uimitor, cu toate că vorbim aici despre una dintre rarele serii ce nu ți-ai dori să se mai sfârșească vreodată.” Spy Magazine

     Am citit seria Alina Marinescu cu sufletul la gură, am trăit, am suferit mergând mai departe indiferent de sentimentele personajelor şi vă mărturisesc că Recviem pentru asasin a fost mai mult decât sfârşitul unei serii cu concluzii, decizii, despărţiri. Mai devreme sau mai târziu tot ar fi trebui să mă despart, dar când a venit momentul mi-a fost greu, am simţit acel gol în stomac şi mi-am spus că trebuie să existe o continuare, nu se poate termina nebunia cu volumul 6. Titlul ar fi trebuit să mă pregătească pentru moarte şi eventualele victime colaterale, dar am preferat să nu mă gândesc prea mult, ci să trăiesc fiecare clipă, fiecare emoţie pozitivă sau negativă.

    Acţiunea, suspansul, adrenalina, complicaţiile, spionajul, neprevăzutul fac din Recviem pentru un asasin un must read, o carte în care apogeul atinge cote maxime şi fără să vrei te gândeşti la răspunsuri.

    Alina caută fericirea şi cu ajutorul lui Alex are parte de libertate. I se înscenează moartea şi pentru scurt timp se va bucura de o viaţă normală alături de Marius. Va trăi în armonie şi va preţui liniştea. Numai că teama persistă şi fără voie consecinţele se vor întoarce la fel de puternice precum anticipau. Chiar dacă îşi doresc, nu au cum să se retragă definitiv, Elite este o forţă, o entitate care nu pensionează agenţii, ci doar le dă impresia că pot avea chiar şi pentru o clipă infinit de mică şansa la libertate. Brett are un presentiment că Alina şi Marius sunt în viaţă şi demarează noi căutări. Organizaţia Elite nu îşi poate permite să lase oameni în urmă, şi-au asumat riscuri şi trebuie să fie devotaţi până la moarte indiferent de sacrificii.

M-am implicat total în viața mea normală și mi-e groază să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă într-o zi aș pierde totul.

   Cel care va porni în misiunea de recuperare a Alinei este chiar Alex. Nu o va face de plăcere, ci forţat de împrejurări.

 „Mă întorc și rămân blocată. Momentul pare complet lipsit de orice fel de logică și de sens. Nu mă așteptam să-l mai văd vreodată, dar e chiar el și arată exact așa cum mi-l amintesc. Păr șaten deschis ce-i atinge umerii, ochi verzi-albăstrui, mereu schimbători, trăsăturile masculine fiind parcă mai bine puse în evidență de moliciunea senzuală a buzelor pline. Dar știu prea bine că nu există nicio slăbiciune în acel bărbat, doar un amalgam al contrastelor, o combinație între control auto-impus și pasiune carnală în cel mai pur sens. Privesc tăcută cum se apropie de mine, degetele mâinii drepte alunecându-i de-a lungul raftului.

-Alex, reușesc să spun cu voce răgușită.

-Îmi pare rău, Alina.” 

    Acesta este doar începutul misiunilor pe care Alex va trebui să le ducă la bun sfârşit. Resentimentele nu-şi au locul, dar va avea un motiv destul de serios ca să lupte.

   Despre Seria Alina Marinescu s-au scris multe şi s-a dezbătut acţiunea din diferite puncte de vedere, dar de data aceasta tind să cred că ultimul volum îi este dedicat agentului masculin, lui Alex Therein. Doar citind veţi conştientiza că are parte de întreaga atenţie a autoarei şi cumva eşti prins în mrejele evenimentelor. Pentru mine este un invincibil şi oricât aş încerca să fiu obiectivă, nu reuşesc. L-am adorat, l-am detestat pentru indiferenţa sa şi în final am ajuns să-l înţeleg. Lumea în care a fost nevoit să supravieţuiască l-a format şi decizia de a trăi a fost supremă. Este agentul care tinde spre perfecţiune şi chiar dacă uneori poate deveni plictisitor pentru că toate îi ies foarte bine, de data aceasta chiar nu este clişeic. Fără Alex seria n-ar fi avut farmec.

 “Pentru restul lumii, Alex părea un om de oțel care nu cunoștea frica în timpul misiunilor sau în afara lor. Brett realiza însă că cel mai bun agent operativ Elite nu reușise să-și distrugă complet orice urmă de conștiință. Desigur, în comparație cu un om normal, Alex era mai mult o fantomă, o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor, și așa trebuia să fie ca să poată ucide pe oricine i se ordona. Alex reprezenta un mister pentru oamenii din jurul lui… un fel de cavaler modern. Un înger al morții. Pe cât de misterios și seducător, pe atât de letal. Procesul nemilos de antrenament la care fusese supus îl transformase în asasinul prefect.

   Dar Alina îl schimbase de când apăruse în viața lui; dacă până atunci Alex se considerase mort din punct de vedere emoțional, ceva se trezise la viață în inima lui din acel moment. Alina devenise motivul principal pentru care începuse să-și dorească din nou viața, chiar cu prețul pierderii controlului absolut pe care-l prețuia atât de mult.” 

    Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez este genul de carte ce te va duce în eroare şi fără să vrei îţi vei pune semne de întrebare, vei face presupuneri pentru ca într-un final totul să explodeze precum un foc de artificii. Dacă stai bine la capitolul presupuneri, îţi recomand să renunţi pentru că seria Alina Marinescu are la bază motto-ul : Nimic nu este ceea ce pare a fi şi îţi va spulbera toate aşteptările.

                                      Seria Alina Marinescu poate fi comandată de pe site-ul librex.ro.

by -
15

A treia trădare, de Michael Hartland-recenzie

Titlul original: The Third Betrayal
Traducere: Bogdan Oproiu
Editura: Lider

   Cunoscutul scriitor britanic Michael Hartland s-a născut în Cronwall şi a absolvit cursurile Universităţii Cambridge. Înainte de a se lansa în literatură a lucrat ca diplomat douăzeci de ani, timp în care a călătorit foarte mult în lumea întreagă. De asemenea, a îndeplinit funcţia de director al Agenţiei de Antiterorism din cadrul O.N.U. Acumulând o asemenea experienţă, el reuşeşte să abordeze, cu uşurinţă şi profesionalism, în cărţile sale, teme din lumea secretă a spionajului şi contraspionajului, conferindu-le astfel, un caracter de mare autenticitate. Primul sau roman, intitulat ÎN IAD PRINTRE MORŢI, s-a bucurat de o primire entuziastă în rândul cititorilor din întreagă lume. Curând, Michael Hartland a devenit unul dintre cei mai mari scriitori contemporani ai genului thriller.

   Scriitorul Michael Hartland propune cititorilor români o incursiune palpitantă, cu risc maxim, în lumea serviciilor secrete, a trădărilor şi a trădătorilor, a intereselor de stat şi a politicii crimelor. Războiul Rece a măcinat resursele materiale şi umane ale naţiunilor care trăiau iluzia perfectă a atotputerniciei şi a supremaţiei. După 13 ani de la moartea lui Şir Jack Carteret, director general al MI5, agentul secret David Nairn caută să dezlege misterul. Însă, fără să-şi dea seama, se vede aruncat în vârtejul celor mai aprige şi mai acute conflicte, aflate în spatele deciziilor care pot hotărî definitiv soarta lumii.

   Cartea se desfăşoară pe două planuri: trecut şi prezent.
  Trecut, avem parte de povestea Sofiei, o spioană devenită celebră prin rolul său jucat de -a lungul timpului în problemele de securitate a diferitelor ţări. O viaţă în care idealurile ei au fost puse mai presus de iubire, familie, stabilitate…

,,Ruth se lasă uşor pe spate în balansoar şi îşi întinse picioarele. Erau lungi şi subţiri şi încheieturile îi trosniră. Aerul fierbinte şi umed o moleşea, dar nu mai avea nici o urmă de îndoială în care dintre lumi se potrivea cel mai bine.
În sufletul ei ştiuse lucrul ăsta de cel puţin zece ani.
-Şi eu sunt german. Şi tovarăş. Şi am nevoie de ajutor. Privirile li se întâlniră brusc. Eşti de acord să lucrezi cu mine, Ruth?
-Să lucrez cu ţine? Îmi cer scuze, spuse ea şoptit. Chiar nu înţeleg ce vrei să spui.
-Ai acceptat disciplina partidului, ştii chiar foarte bine ce vreau să spun.”

   Astfel este recrutată Ruth, alias Sofia. Persoana de legătură este Richard Sorge, agent de bază al Biroului 4 din Armata Roşie. Autorul ne spune despre acest personaj că ar fi real, el a lucrat şi în Extremul Orient din 1929 până în 1944. După ce a lucrat în China, s-a infiltrat la ambasada germană din Tokio în anii de dinaintea celui de al doilea război mondial. Pozând drept ziarist german şi nazist, a devenit unul dintre cei mai importanţi spioni din timpul războiului. Sorge a fost capturat de japonezi şi executat în 1944. Relaţia dintre Sofia şi Sorge a fost şi de natură personală, iar moartea spionului i-a schimbat viaţa Sofiei.
A activat în Shanghai, Polonia, Germania, a avut şi alţi copii, iar acum este nevoită să se căsătorească cu Len, pentru a dobândi paşaport britanic.
Îşi va lua copii şi se va muta în Anglia, unde va continuă să transmită informaţii importante, dar va fi şi terorizată de ce i se va putea întâmpla dacă va fi prinsă.

,,Şi pe trădători îi spânzurau…iar ea era acum cetăţean britanic. Aşa reuşise să între în ţară. Faptul că era femeie nu avea să o ajute cu nimic, pentru că a fi trădător era mai rău decât spion. Dacă o prindeau, aveau să o spânzure cu siguranţă. Bineînţeles că ştiuse acest lucru dintotdeauna, Centrul o avertizase cu luni de zile în urmă, dar dintr-o dată totul părea îngrozitor de real. Şi ce avea să se întâmple cu aceşti doi copii nevinovaţi, Nina care dormea alături de ea şi Mişa care juca cărţi cu englezul, ca doi bătrâni într-o cafenea berlineză?Încerca să-şi domolească înţepăturile fricii şi privi extrem de concentrată la câmpurile verzi pe lângă care treceau.”

   Aflăm despre viaţa trăită în Anglia, despre relaţiile pe care le-a avut, dar nu ştim numele persoanelor care lucrează cu ea pentru divulgarea de informaţii.

Prezent
Când unul din fiii Sofiei, încearcă să părăsească blocul comunist, cerând ajutor în schimbul informaţiilor, agenţii britanici se văd nevoiţi să intervină, mai ales pentru a descoperi “cârtiţa” din propriile rânduri. Înainte cu mulţi ani, au fost acuzaţi cei doi şefi de la M15: -Richard Fell, şeful F1(b), cel care se ocupă cu acţiunile fasciştilor, iar Jack Carter, şeful secţiunii F1(a), care se ocupă de acţiunile subersive a comuniştilor.

   Cea care va fi trimisă să discute cu presupusul fiu este Sarah. Aceasta crescuse ca fiică a unui diplomat fără prea mult succes, iar în anii adolescenţei se revoltase împotriva şaradelor ambasadei şi a tot ce avea legătură cu serviciul în slujba guvernului.

   Nairn, şeful său de la M15, şi o persoană importantă în agenţie o recrutase, când Sarah îşi cauta o slujbă şi încerca să pună ordine în viaţa ei haotică. Dintr-o dată, a descoperit un fel de a trăi care o fascina.
Acum avea acte austriece, era în vacanţă şi trebuia să între în Germania de Est pentru a discuta cu fiul Sofiei. Nairn, vrea să vină şi celebra spioană în Anglia, doar aşa crede el că va reuşi să afle numele cârtitei infiltrată în agenţie, şi care comunica toate planurile ruşilor. Se pare că, au existat şi mai există persoane la nivel înalt care trădează, discreditând M15 în ochii englezilor şi tuturor marilor puteri ale lumii.

   Prima misiune în Germania de Est se încheie cu emoţii pentru ofiţerul de informaţii Sarah. Acum este nevoie de a doua misiune mult mai periculoasă-Să o convingă pe Sofia să fugă împreună cu fiul ei. Ca de obicei, informaţiile se scurg din M15, presupusul fiu este ucis. Ce se va întâmplă cu Sofia şi Sarah? Vor reuşi ele să scape cu viaţă şi să fugă sau vor fi ucise?
Cine este ,,cârtiţa”din M15?

   “A treia trădare” este o reuşită carte de spionaj, în care suspansul situaţiilor, intrigile, trădările, violenţa, sunt perfect îmbinate, o poveste ce se întinde pe zeci de ani şi urmăreşte firul destinului unui om ce-şi respectă convingerile politice până la capăt, în ciuda greutăţilor prin care trece.

Cartea A treia trădare, de Michael Hartland a fost oferită pentu recenzie de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul Cărţii.

Printre cărţi şi Edituri preferate-2017

   Am început anul acesta ”în forţă”, cărţi bune, autori români sau străini, edituri de succes dragi sufletului meu.
O să începem cu autorii români, mai ales pentru că sunt ai noştri.

   Prima carte, o mare surpriză, de altfel, dacă e să credem zicala aşa va fi tot anul, romanul lui Marius Albert Neguţ “Îngeri Rătăciţi”(Editura Libris)
Citind cartea veţi rămâne surprinşi de varietatea de personaje, veţi vedea că există onoare, demnitate, loialitate şi compasiune, acolo unde te-ai aştepta mai puţin. Marius Neguţ ne prezintă personajele şi situaţiile firesc, fără înflorituri, fără a atenua duritatea, fără prejudecăţi, doar cu ideea clară că, asta e viaţa. Iar scenele, urmăririle, tunelurile sunt atât de plastic descrise, încât ai impresia că le străbaţi şi tu, alături de protagonişti. La un moment dat aveam parcă senzaţia că mă sufoc în tunel. Romanul lui Marius Albert Neguţ este o lecţie de viaţă, o lecţie de istorie, o lecţie de credinţă şi încă multe alte lucruri.Un roman care “te bântuie” mult după ce l-ai citit.

   Am să continui cu Editura Herg Benet, ai cărei autori mi-au făcut numai surprize plăcute.
La fel ca seria “Amanţii” sau poveştile din “Până când mă voi vindeca de tine”, cartea Corinei Ozon “Tentaţii”, pe lângă povestea ei, te determina să te autoanalizezi şi dacă ai curaj să recunoşti că ai multe vise, regrete, neîmpliniri, că-ţi doreşti o a doua şansă, să-ţi pară rău că n-ai avut atunci, cândva,  curajul s-o iei de la început. Aştept cu nerăbdare continuarea de la “Amanţii”.

   Cristina Nemerovschi nu va înceta niciodată să mă surprindă. ”” este un alt roman al căutărilor şi regăsirilor de sine: ”Ştiu că am să mă mai pierd, pentru că nu se poate altfel. Dar ştiu la fel de bine şi că am să mă regăsesc după momentele de rătăcire. Întreagă şi vie, la fel ca întotdeauna.”

   “Fata de la Nord de Ziuă” este o nouă “bijuterie” a lui Alexandru Voicescu. Eram curioasă după ce am citit “Malad” cu ce ne va mai surprinde şi încânta autorul. Şi Alex a comis-o din nou, pentru că: ”Niciun drum nu seamănă complet cu un altul, aşa cum nici vieţile noastre nu sunt identice în fiecare zi. Trebuie doar să îţi reaminteşti cine ai fost în clipa respectivă şi vei şti şi unde ai fost.”

   Un alt roman care m-a impresionat este cartea de debut a autoarei Silvia Ianaşi Katz; ””editura Aius. N-am să vă spun că este o carte perfectă, pe ici pe colo frazarea este puţin ciudată, ca a cuiva care traduce cuvintele din altă limbă, ceea ce este explicabil ţinând cont că autoarea trăieşte şi scrie în altă ţară.
Dar sinceritatea şi frumuseţea sentimentelor, învăţăturile, poveştile reale, acoperă orice mici imperfecţiuni pe care le-aş putea găsi. Impresionant este că, deşi personajele (oameni reali) trec prin foarte multe probleme şi necazuri, totuşi în mijlocul celor mai triste situaţii îşi păstrează dragostea şi speranţa în viaţă şi în oameni.
Autoarea spune: ”Prin cuvintele scrise aduc omagiu celui mai minunat sentiment, a cărui substanţă magică, atunci când îşi găseşte drum spre mintea şi inima noastră ne ajută să cunoaştem sensul vieţii: IUBIREA! Ea trebuie să fie dialogul nostru permanent în toate momentele vieţii prin care trecem, fericiţi sau nefericiţi, deoarece IUBIREA este magia dintre noi şi lumina ce rămâne după noi.DOAR IUBIREA!”

   Şi acum să “vizităm” o editura deosebită şi foarte dragă mie: Editura Crime Scene Press, unde găsesc romane poliţiste de calitate, genul meu preferat
Emblema sau poate brandul editurii nici nu ştiu cum ar fi mai bine să-l numesc, este scriitorul George Arion, care mi-a încântat începutul de an cu cărţile dansului:

”, ”Necuratul din Colga”; ”Insula cărţilor”; ”Spioni în arşiţa”, cărţi scrise în stilul lui inconfundabil alert, serios, şi totuşi cu o doză de umor.
Romanele lui George Arion sunt istorie,r eligie, credinţă, ocultism, paranormal, fantasy şi poliţist, toate ţesute cu migală ca pânză unui păianjen.
Aşa că am să fiu de acord cu, cuvintele Doamnei Ani Bradea-Tribună: ”…nu poţi scoate cărţi din tine dacă n-ai înghiţit în prealabil câteva biblioteci. Un sfat cât o carte, sau cât mai multe cărţi. Chapeau, domnule George Arion.”

   Rămânem la “Crime Scene Press “ cu alţi autori.
   V.T.Morogan  un cuplu de autori a căror carte “Frumosul Asasin” chiar a fost o surpriză, era prima dată când citeam ceva scris de ei. Este o carte foarte bine scrisă, foarte interesantă, axată pe probleme reale şi finalul lasă loc de continuare a aventurilor. Şi mai ales personajele diferite, cu caractere şi reacţii contradictorii sunt foarte bine creionate.
Pentru cei care citiţi romane scrise de autori suedezi am să vă spun că sunt sigură că o să vă placă cartea, pentru că modul de scriere seamănă cu al acestora.

   “Secretele din stradă portului” Ann Cleves” este un roman poliţist foarte bine scris, care te “obligă” oarecum să gândeşti în rând cu criminaliştii, să-ţi faci propriile deducţii şi al cărui final este mai mult decât surprinzător.
Aşa că sunt perfect de acord cu aprecierile de pe coperta cărţii:
“Dialogul alert, descrierile şi intrigă bine dozată, demonstrează de ce romanul poliţist englezesc are un moment de glorie”(Woman)
“Folosirea cu atât de multă uşurinţă a limbajului şi construcţia atât de inteligenţă a romanului o fac pe Ann Cleeves una dintre cele mai talentate scriitoare de romane poliţiste.”(Sunday Times)

   Şi ultima citită de la această editura zilele acestea “Averea Gutmeyer”-Alain Berenboom care m-a făcut să-mi doresc să citesc şi celălalt roman al său “Primejdii în Regat” apărut tot la editura Crime Scene Press.
De altfel citatul de pe coperta romanului sintetizează foarte bine conţinutul: ”Banii plasaţi în Elveţia, înainte de război, de către evreii bogaţi, legăturile între diaspora şi tânărul stat Israel sau supravieţuitorii lagărelor ajunşi sub jugul sovietic, acestea sunt subiecte sensibile pe care Alain Berenboom le tratează cu o ironie muşcătoare în acest captivant istoric”(Claude Mesplede).

   O editura a cărei simplă menţionare înseamnă un succes, editura Rao, unde a apărut de curând ultimul roman al lui Eugen Ovidiu Chirovici “Cartea Oglinzilor”, un roman la fel de reuşit ca şi celelalte apărute deja la această editura.
Cartea este scrisă în stilul alert, concentrat, interesant şi incitant al lui Eugen Ovidiu Chirovici.
“Cartea Oglinzilor” a fost publicată în peste 38 de ţări din toată lumea, pentru că este: ” Un roman cu adevărat genial care m-a captivat de la prima pagină” spune Francesca Pathak(editor).
Relevante sunt şi aprecierile lui Tammy Cohen care spune: ”O poveste…captivantă despre natura iluzorie a adevărului şi a memoriei.” şi mai ales ale scriitorului Lee Child: ”Inteligent şi sofisticat .O crimă povestită aşa cum Picasso picta tablouri. O recomand cu căldură.”
Eu nu pot decât să-i dau punctaj maxim, mai ales că ştiţi cu toţii că sunt fan E.O.Chirovici.

Rămânem la editura Rao de dată această cu autori străini.

   “Răpirea”-Robin Cook- folosindu-se de misterul Atlantidei, Robin Cook crează o lume a fanteziei imaginându-şi unele lucruri (care culmea în timp s-au şi realizat), dar indiferent că e vorba de oameni reali sau imaginari, prezentându-i cu calităţile lor, cu tarele lor, cu virtuţile şi viciile lor.
În timp ce citeam parcă mă vedeam în ”călătoria spre centrul Pământului”, sau în submarinul din “douăzeci de mii de leghe sub mari” ale lui Jules Verne. Totul părea şi la J.Verne pură fantezie, imaginaţie şi născoceli şi totuşi…
Mă gândeam dacă mi-ar plăcea o lume utopică că a Interterranilor şi am ajuns la concluzia că ar fi prea previzibilă şi plictisitoare, cu toată ştiinţa şi aparatură lor mult avansată faţă de a pământenilor.
Am citit cărţile lui Robin Cook, apărute la noi, şi pot să vă spun că, deşi fiecare tratează altă tema medicală sau cucerire a ştiinţei sunt la fel de interesante.

   Un alt roman interesant şi incitant este “Taina Preşedintelui”-Steve Berry.
Ceea ce-mi place foarte mult la cărţile lui Steve Berry este că sunt foarte bine documentate istoric şi mai mult, la finele cărţilor în notele autorului ni se spune clar care sunt faptele strict istorice pe care firesc a brodat şi imaginaţia scriitorului. Este ceea ce afirmă şi Publishers Weeekly: ”Măiestria cu care Berry combină istoria şi ficţiunea cu siguranţă îi va intrigă pe numeroşii săi admiratori.”
După cum spune Kirkus Reviews: ”Malone salvează din nou civilizaţia de pe buza prăpastiei.” deşi asta îi va afecta viaţa mai mult decât am crede.
De altfel romanul se încheie cu gândurile lui Malone: ”Statele Unite ale Americii erau în siguranţă. Ameninţarea fusese evitată. Se făcuse dreptate. Totul era în regulă, cu o excepţie. Malone se uita la ploaia de afară. Şi se întreba dacă avea s-o mai vadă vreodată pe Cassioepeia Vitt.”

   Continuăm cu un alt autor şi roman: James Rollins şi “Harta Oaselor”
Multe urmăriri, cercetări, crime, cruzime inutilă, lupte fără rost, toate în numele lăcomiei şi dorinţei de putere, dar mai ales al ideii de “rasă pură”.
Rămâi uimit citind cartea de deznodământul poveştii, de rolul complicat al personajelor, de motivaţiile comportării lor.
Sigur că până la urmă se face dreptate, se găsesc şi se pedepsesc vinovaţii, se dezleagă misterele, se înfiripă şi o poveste de dragoste, dar pentru a afla toate acestea trebuie să citeşti cartea.
Mi-a plăcut stilul alert, abundenţa de dialoguri, luptele descrise cu multă măiestrie, îmbinarea istoriei, religiei cu ştiinţa şi cu fantezia.
La fel ca Steve Berry şi James Rollins ne spune în notele autorului de unde s-a inspirat, indicându-ne cărţile sau studiile respective.
La final am fost perfect de acord cu părerea lui Steve Berry despre roman: ”Un ritm ameţitor, plin de forţă”.

   La editura Nemira seria “Agentul Preşedintelui” a lui Griffin, ni-l prezintă pe agentul Charley Castillo şi aventurile lui.
În poveşti sunt implicaţi mulţi oameni în funcţii cheie: ”Aranjamentul…ascunde afaceri murdare de milioane de dolari. Mulţi au profitat de pe urma lui, dar şi mai mulţi ar face în continuare orice pentru a-şi lua partea leului. Iar vărsarea de sânge nevinovat este doar unul dintre mijloace…”
Şi din nou vedem cum lăcomia, dorinţa de putere, fac oamenii să calce pe cadavre.
Eu chiar aştept cu nerăbdare şi sper să fie traduse şi alte romane din serie.
Iată şi câteva păreri despre această serie:
“Zdrobitor ca un croşeu de dreapta nimerit în plin” (Chicago Tribune)
“Griffin păşeşte sigur pe drumul creării unei excelente variante americane a seriei James Bond. Ostaticul merge drept la ţintă”( Monsters and Critics)

   “Fără Drept de Apel”-Jefferey Archer, un autor care nu m-a dezamăgit cu nici un roman, apărută la editura Vivaldi.
Mie personajul principal al romanului Danny Cartwright mi se pare un Edmond Dantes (Contele de Monte Cristo-A.Dumas) al zilelor noastre, aceeaşi hotărâre, aceeaşi tenacitate în a se reinventa pentru a se putea răzbuna pe cei care i-au distrus viaţa lui, iubitei lui şi familiilor lor, aceeaşi determinare în a-şi reface viaţă. Şi mai ales hotărârea de-a demonstra că nimeni indiferent de avere şi statut social nu este deasupra legii.
Jeffrey Archer este un autor care m-a încântat cu fiecare carte pentru că întâmplările curg firesc, dialogurile sunt din belşug, descrieri doar atât cât e necesar, acţiunea interesantă, personajele bine conturate, şi poveştile absolut reale, le putem uşor întâlni în jurul nostru.

   O altă apariţie la editura Vivaldi este “Diamantul Ierusalimului”-Noah Gordon.
Romanul este povestea diamantului, dar mai ales povestea lui Harry, a modului în care se autodefineşte, şi-şi găseşte rădăcinile.
Chiar dacă nu este scris în stilul alert al cărţilor de acţiune, chiar dacă conţine multă istorie şi multă introspecţie, romanul te captivează fără să-ţi dai seama şi aştepţi cu nerăbdare să afli deznodământul.
Abia la finalul romanului am înţeles prezentarea de pe coperta: ”O piatră sacră prin tradiţie, cu o istorie bogată-obiectul căutărilor unui om care străbate continente, religii şi epoci în căutarea ei.
În vremuri de pericol, preţiosul diamant a fost luat din Templul lui Solomon şi ascuns. Câteva secole mai târziu, familia lui Harry Hopeman ajunge să fie parte din experienţa acestui nestemat ca moştenire a tradiţiei evreieşti. Dar Hopeman nu se află numai în căutarea diamantului ci şi a propriei identităţi.
Pasiuni, Conflicte, Descoperiri şi Aventuri.”

    La editura Orizonturi un roman al lui Michael Hartland-“În Boxa Acuzaţilor”, povestea doctorului Quinn acuzat de uciderea soţiei şi copiilor săi. Drumurile şi cercetările îl duc pe detectivul George în Mexic.
Abia aici descoperă adevărul, povestea sordidă, şi mai ales nevinovăţia doctorului. Se adevereşte încă odată că natură umană este total imprevizibilă.
Sper că v-am făcut cât de cât curioşi.
Adevărul este că romanul nu-l poţi poveşti, ar însemna să devoalezi tot, pentru că autorul are un stil simplu, aproape cinematografic, fără detalii inutile. Multe personaje, multă acţiune pigmentată cu poveşti de dragoste, principiul că nimic nu este ce pare a fi, şi mai ales deznodământul surprinzător şi total neaşteptat, iată ingredientele unui roman care te ţine conectat de la prima până la ultima filă.
Michael Hartland este un scriitor care surprinde cu fiecare roman şi tema abordată

   De la editura Trei seria “Jack Reacher” a lui Lee Child. Unul din cele mai bune romane ale seriei este ”Să Nu Te Întorci Niciodată”.
Sunt sigură că veţi citi cu plăcere cartea, de fapt orice carte a lui Lee Child, pentru că autorul nu ne omoară cu descrieri, ele există, dar numai atât cât sunt necesare, dialogurile şi acţiunea primează.
Ai impresia că urmăreşti un film, plin de urmăriri şi adrenalină, cu un personaj principal bine antrenat şi cu o minte analitică, care normal are şi episoade de dragoste foarte frumos scrise.
Poate de aceea seria cărţilor lui Lee Child avându-l pe Jack Reacher ca personaj principal a avut un asemenea succes.
Asociated Press spune; ”Dens şi convingător…Bun venit în lumea lui Jack Reacher: mereu în alertă, el se află de fiecare dată în locul nepotrivit la momentul potrivit. Lee Child a creat un personaj emblematic pe care alţi autori de thriller încearcă să-l egaleze, fără să reuşească nici măcar pe departe.”
Cărţile au fost şi ecranizate, eroul principal fiind interpretat de Tom Cruise.
Pentru mine este o plăcere să citesc un thriller atât de reuşit, de fapt am cam citit tot ce a apărut la noi de Lee Child.

Acestea sunt o parte dintre cărţile citite anul acesta, dar cele care m-au captivat cel mai mult.

Sora pierdută, de Flynn Berry-prezentare

Titlul original: Under the Harrow

Traducere din engleză de Laurențiu Dulman

Anul apariţiei: 2017

Nr. de pagini: 288

   “Un thriller la fel de alert precum Fata din tren și Fata dispărută. Vocea lui Flynn Berry este foarte puternică.” – The New York Times Book Review

Finalist Edgar Award pentru cel mai bun roman de debut

Inclus pe listele 10 Best Mystery

Books and Thrillers of the Year (The Washington Post) și Best New Mysteries (The Wall Street Journal)

Când Nora se duce să-și viziteze sora, trăiește cel mai cumplit coșmar: Rachel a fost ucisă cu brutalitate.
Îngrozită și dezorientată, Nora își dă seama că nu mai poate reveni la viața ei. Nu are încredere că poliția îl va găsi pe ucigașul surorii sale, așa că începe o investigație pe cont propriu. Dar pe măsură ce frica pe care o simte se transformă în obsesie, și ea devine o altă persoană, descoperind totodată o serie de secrete despre sora ei pe care nu și le-ar fi imaginat niciodată.

Un senzațional thriller psihologic. O analiză pătrunzătoare a iubirii feroce dintre două surori, a formelor pe care le ia suferința și a puterii teribile a trecutului.
Sora pierdută marchează debutul unei scriitoare extraordinare.

“Flynn Berry scrie despre femei, violență și memorie într-un stil care amintește de romanele Paulei Hawkins. O poveste spusă cu atenție la detalii și din care răzbate o disperare mută.” – USA Toda

   “Sora pierdută are atmosfera unui film de Hitchcock… Un thriller psihologic imprevizibil, care explorează amestecul complicat de iubire și resentimente pe care îl presupune relația dintre două surori.” – Booklist

   Flynn Berry a început să scrie Sora pierdută pe când urma cursurile Michener Center for Writers la University of Texas din Austin.
Romanul său este deja în curs de publicare în peste 10 țări.

“Ceea ce m-a făcut să nu las cartea din mână nu a fost intriga, deși e plină de suspans și foarte bine construită. Ci a fost scriitura perfectă a lui Flynn Berry. E o povestitoare genială.” – Jill Alexander Essbaum, autoarea romanului Casnica

  “Obsesie și amintire, furie și regret – despre toate acestea vorbește romanul de debut al lui Flynn Berry.” – Library Journal

Sursa: Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

În boxa acuzaţilor, de Michael Hartland-(Ruth Carrington)-recenzie

   Cunoscutul scriitor britanic MICHAEL HARTLAND s-a născut în Cronwall şi a absolvit cursurile Universităţii Cambridge. Înainte de a se lansa în literatură a lucrat ca diplomat douăzeci de ani, timp în care a călătorit foarte mult în lumea întreagă. De asemenea, a îndeplinit funcţia de director al Agenţiei de Antiterorism din cadrul O.N.U. A făcut documentare despre spionaj pentru radio şi televiziune, a scris articole pentru: London Times, Daily Telegraph şi Guardian.

   Acumulând o asemenea experienţă, el reuşeşte abordeze, cu uşurinţă şi profesionalism, în cărţile sale, teme din lumea secretă a spionajului şi contraspionajului, conferindu-le astfel, un caracter de mare autenticitate. Cărţile sale au fost traduse în 27 limbi europene şi japoneză şi adaptate pentru BBC Radio-4 and Tv.
Actualmente trăieşte cu familia în Devon, unde lucrează la un nou proiect literar inspirat de terorismul Islamic.

   Primul său roman, intitulatÎN IAD PRINTRE MORŢI”, s-a bucurat de o primire entuziastă în rândul cititorilor din întreagă lume.
Curând, MICHAEL HARTLAND a devenit unul dintre cei mai mari scriitori contemporani ai genului thriller.
În limba română au fost traduse trei romane: ” Anul Scorpionului”, ”A treia trădareşiÎn Boxa Acuzaţilor– publicat iniţial sub pseudonimul “RUTH CARRINGTON”

   Doctor Quinn ajunge acasă buimăcit de obosealăgăseşte casa plină de poliţiştisoţia lui Nikki şi copiii Tom şi Jessica nicăieri. Este speriat, confuz, disperat şi cumplit de obosit, le spune poliţiştilor unde a fost, dar Manning, şeful comisariatului din Bristol (Anglia) îl arestează convins şi-a ucis soţia şi copiii.

“Quinn chiar nu înţelegeaEra prea năucit ca  mai şi vorbească.Trăia un adevărat coşmar.Cele trei zile care trecuseră i se păreau ireale. Omul cu înfăţişare sălbatică şi care condusese nebuneşte maşina parcă nici măcar nu fusese el, ci o altă persoanăEra convins urma în curând se trezească din somn, iar în acel moment coşmarul avea ia sfârşit.”

   În cazanul de încălzire poliţia găseşte un cadavru dezmembrat, care ardea de câteva zile. Patologul presupune este cadravrul lui Nikki, dar copiii nu sunt găsiţiAjuns la închisoare, Quinn încearcă se adune şi cere dreptul la un avocat. Când îi permit acest lucru realizează poate apela doar la Bill Taylor, un amic, vecin cu el, deoarece munca lui îl ţinea prea ocupat pentru prietenii.

   La începutcând s-au mutat în cartier şi încă trăia soţia lui Bill, se mai întâlneau la un grătar, chiar îşi cumpăraseră împreună un mic iaht, pe care îl foloseau iniţial cu toţii, apoi pe rând. Quinn avea din ce în ce mai puţin timp liber, renunţase la chirurgie şi lucra ca medic de familie, aşa era la lucru aproape tot timpul. Văzuse în timp cum Nikki se schimbămai ales după ce au crescut copiii, cum viaţa lui de familie începe se destrame şi îşi  seama dragostea lor, dacă a existat vreodată (sau a fost numai atracţie) s-a răcit. De un lucru e sigur: îşiiubeşte copiii necondiţionat şi n-ar putea accepta  nu-i mai vadăasta îl convinge oarecum tot ce spune poliţia e minciună. De altfel în cele trei zile agonizante cât lipsise, îşi căutase familia. Venit după o gardă, obosit, a găsit casa goală şi s-a gândit Nikki a plecat cu copiii. Aşa i-a căutat peste tot unde credea ar putea fila o cabană a familiei în alt comitat, la sora ei în alt oraş, iar acasă l-a aşteptat poliţia. Bill Taylor îi aduce un avocat tânăr Dixon, care nu numai nu se descurcă, dar nici nu este interesat s-o facă. Cazul îl preia Alison Hope, care rămâne surprinsă de durerea din ochii lui Quinn, şi de convingerea lui cei doi copii nu sunt morţi.

Îi iubesc foarte mult pe amândoi, nici nu-ţi pot spune cât de multŞi cred mi fi dat imediat seama dacă ei mureau. Ar fi ca şi cum murea o părticică din mine. Cumva fi ştiut.”

   Alison lucrase la o firma mare de avocatură din Londra şi deseori se gândea se întoarcă la avocatură “vie, fascinantă şi bine remunerată” din marele oraş. Dar îşi găsise aici refugiul, după decepţia suferităcare aproape o doborâse, departe de umilinţă şi bârfe.
George, prietenul ei, un tip solid şi de încrederelucra ca detectiv privat şi începe discret cerceteze ce ştia lumea pe străzi despre Quinn. El este cel care îi spune lui Alison nu cu mult timp în urmă Quinn păruse un erou pentru oraşAjuns primul la locul unei înfruntări armate între bande, salvează una dintre victime, o faţă şi pentru văzuse maşina care pleca de la locul crimei, apare la proces ca martor, declaraţia lui ducând la arestarea unui mafiot local Simon Boniface.Tânărul ucis era nepotul unui alt şef de bandă Jevangee, care însă lucra legal ca medic, la cabinetul lui mergând mulţi oameni bogaţiDeşi bănuit de trafic de arme, prostituţie şi trafic de droguri nu a putut fi incriminat, adeverind zicalahoţul neprins …negustor cinstit”.

   De-a lungul anilor poliţia nu-l putuse aresta nici pe Boniface, aşa mărturia doctorului a fost providenţială. Doar Boniface evadase de trei luni şi nimeni nu mai ştia nimic de el (ulterior îi va fi descoperit cadavrul, mort de trei luni) iar la proces jurase se răzbune pe cei care l-au închisPoliţistul care-l arestase murise de atac de cord, judecătorul moare într-un accident de maşinăşi Alison vorbeşte cu Manning, dar acesta nu acceptă mai piardă timpul convins doctorul şi-a ucis soţia. Descoperirea cadavrelor a doi copii creează o adevărată isterie, dar laboratorul afirmă scheletele datează din perioada războiului, deci nici o legătură cu cazul.

   Cercetând în cartierul select în care locuia Quinn, unde lumea nu se prea vizita şi nu prea vorbea, George şi Alison îl cunosc pe Alan Mar, director onorific al firmei de construcţii unde Bill Taylor era asociat. Dar Alan Mar deţinea şi ziarele locale şi-i pune în legătură cu o reporteriţă Gina, care făcuse nişte cercetări despre un club. Gina îl ajută pe George identifice un grup de vecini, care împreună cu Nikki participau la adevărate orgii cu alcool, droguri şi sex. Nikki avea mult timp liber pentru avea o bonă la copii (care pleacă la un moment dat la Londra pentru nu avea actele în regulă şi despre care nu se mai ştie nimic), copiii erau deja destul de mari şi Quinn era tot timpul la lucru, iar când se vedeau nu îndrăznea s-o întrebe prea multe de frică ca ea nu plece cu cei mici.

   Quinn a încercat discute cu eaconştient ea avea un amant, dar Nikki nega cu înverşunare.
George identifica o astfel de petrecere şi vede poze la Rebecca, vecină şi prietenă cu Nikki, cea care o şi duce la prima petrecere.
Apoi lucrurile se precipită: Quinn este atacat şi aproape omorât în închisoare, Rebecca se sinucide, judecătorul Carswel este ucis, maşina lui Alison este aruncată în aer (din păcate la volan era mecanicul ei un tânăr simpatic). George şi colegul lui Douglas reuşesc între la o petrecere ca angajaţi ai unei firme de catering, dar sunt descoperiţi. Douglas este omorâtmaşina lui George zdrobită în accident şi lumea îl crede şi pe el mort.

   Au loc primele zile de proces şi cu toate este distrusăcrezând George este mort, Alison reuşeşte facă faţă. Dar nici mărturia lui Bill Taylor sau a lui Alan Mar, nici încercările ei de-a discredita martorii acuzării, nu o duc prea aproape de adevărlumea continuând creadă în vinovăţia doctorului.
Scăpat ca prin minune din accident, rănit, George nu reuşeşte dea de Alison, aşa cere ajutorul reporteriţei Gina. Se pune pe picioare şi convins de-acum doctorul nu e vinovat, se hotărăşte pândească casa lui Alan Mar, pentru i se părea nu e de încredere şi ascunde ceva.

   Şi surprizădin casă lui Mar iese o persoană deghizată care pleacă cu avionul. Ajutat de Gina, George îşi schimbă înfăţişareaîl urmăreşte pe tip şi pleacă cu el cu avionul în Mexic.
Abia aici descoperă adevărulpovestea sordidăcare de fapt nu avea nici o legătură cu membrii clubului de orgii şi mai ales nevinovăţia doctorului.Se adevereşte încă odată natura umană este total imprevizibilă.

Sper v-am făcut cât de cât curioşi.

   Adevărul este romanul nu-l poţi povesti, ar însemna devoalezi tot, pentru autorul are un stil simplu, aproape cinematografic, fără detalii inutile. Multe personaje, multă acţiune pigmentată cu poveşti de dragoste, principiul nimic nu este ce pare a fi, şi mai ales deznodământul surprinzător şi total neaşteptatiată ingredientele unui roman care te ţine conectat de la prima până la ultima filă.
Dar pentru restul…va trebui citiţi romanul.
Michael Hartland este un scriitor care surprinde cu fiecare roman şi tema abordată.

Călătoresc singură, de Samuel Bjork-prezentare

Editura: Rao

Număr pagini: 468

   După un prolog care se petrece în anul 2006 şi în care se povesteşte dispariţia unui bebeluş din maternitatea unui spital, trecem în 2012, când o fetiţă este descoperită atârnând într-un copac dintr-o pădure, cu un ghiozdan în spate, îmbrăcată ca şi când ar fi fost o păpuşă şi având la gât un bilet de avion pe care scrie: „Călătoresc singură“.
Această întâmplare macabră reprezintă începutul unui caz tulburător, în care apar şi alte fetiţe, găsite în aceleaşi împrejurări, fără ca poliţia să reuşească să înţeleagă ce se întâmplă.
Cazul îi este încredinţat inspectorului Holger Munch şi echipei sale speciale de operaţiuni în care acesta o cooptează pe Mia Kruger, o fostă colegă de-a sa care a părăsit poliţia, retrăgându-se pe o insulă, după ce a tras asupra unui drogat, ucigându-l.
Este o carte care îl captivează pe cititor încă de la primele pagini, antrenându-l tot mai mult pe măsură ce acţiunea se desfăşoară.

Sursa> Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Insula sfârşitului timpului, de Javier Gonzalez-prezentare

Editura: Rao

Număr pagini: 416

O insulă fermecată care ascunde marile enigme legate de tema timpului

În spatele zidului fals al unei biserici aflate în restaurare, apar sculptura unei fecioare, un manuscris ciudat, ramăşiţele mumificate ale unui călugar şi o presupusă pană de înger. Studiul manuscrisului, o ipotetică falsificare a unui text medieval din secolul al VI-lea, Navigatio Sancti Brendani abbatis, lansează concluzii pe care ştiinţa nu le poate explica şi care pot schimba istoria umanităţii şi conceptul pe care îl avem despre timp.

Javier Sierra afirma: “Un roman cu toate acele ingrediente care mă fascinează. Cărţi ca aceasta ne amintesc că până şi cele mai mari mistere ale lumii se pot afla chiar după colţ.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Sursa; Editura Rao

Cazul Pelican, de John Grisham-recenzie

Titlul original: The Pelican Brief
Editura: Rao, 2000

    John Grisham s-a născut în 8 februarie 1955 în Jonesboro, Arkansas. A studiat dreptul la Mississippi State University şi a profesat timp de zece ani avocatura în Oxford, pledând-cum îi place lui însuşi să sublinieze- ,,pentru oameni nu pentru cine ştie ce corporaţii. Ar fi putut avea o carieră juridică şi politică plină de succes, dar hobbyul său, scrisul l-a făcut să se decidă.
Prima carte, Şi e vremea să ucizi, în 1987. A două carte Firma, 1991, a cucerit publicul american. Cărţile sale situate pe primul loc şi tipărirea în milioane de exemplare traduse simultan în nenumărate limbi i-au adus succesul.
În prezent, Grisham trăieşte destul de retras, împreună cu familia sa în Charlottesville, Virginia. Relaţia cu familia, cariera de succes, baseball-ul, biserica, operele de caritate reprezintă mai mult decât întruparea virtuţiilor americane. Acestea sunt cheia pentru înţelegerea fenomenului Grisham. Pentru că, de fapt, viaţa să reprezintă o poveste clasică de succes american.

   Doi judecători de la Curtea Supremă au fost asasinaţi. O tânără studentă la drept descoperă adevărul şi întocmeşte un referat, un document ucigător pentru cei care îl cunosc.

 

,,Indieni, negri, albi, mulatri, femei, homosexuali, iubitori ai pădurii, creştini, luptători împotriva avortului, arieni, nazişti, atei, vânători, iubitori de animale, rasişti albi, rasişti negri, oameni care protestau împotriva taxelor, muncitori forestieri, fermieri-era o mare uriaşă de protest.
-Indienii ar trebui să mă iubească!
Ideologia lui era simplă: guvernul mai presus de afaceri, individul mai presus de guvern, mediul mai presus de orice. Iar indienilor să li se dea orice vor.
Săptămânal aveau loc lupte de stradă. Bisericile şi preoţii fuseseră ultragiaţi de militanţii homosexuali. Rasişti albi, conduşi din umbră de câteva organizaţii paramilitare cunoscute, deveniseră mai îndrăzneţi în atacurile lor asupra negrilor, hispanicilor şi asiaticilor. Acum, ura era distracţia favorită a Americii.
Iar Curtea era, bineînţeles, o ţintă uşoară. Cel puţin doi agenţi FBI erau desemnaţi pe lângă fiecare judecător şi alţi cincizeci erau ocupaţi cu investigarea ameninţărilor.
-Vezi ce scrie pe pancarte? întreba el. Era aproape orb.
-Ca de obicei. Moarte lui Rosenberg. Pensionarea lui Rosenberg.Tăiaţi-i oxigenul.”

   Rosenberg era un judecător în vârstă de nouăzeci şi unu de ani. Aceştia erau aleşi pe viaţă. Deşi se putea retrage, preferă să participe în fiecare zi la tribunal. Era personajul pe care milioane de oameni îl detestă, iar majoritatea l-ar vrea mort. El primeşte ameninţări de patru ori mai multe decât restul judecătorilor. Va fi asasinat în patul său. Infirmierul său şi o persoană din pază vor fi şi ele ucise.
Cel de al doilea judecător este strangulat într-o sală de cinema unde rula filme cu homosexuali. Problema sa este că vota ca şi Rosenberg. Se credea un liberal.

,,-Ştiu că e o problemă, spuse rar Runyan. E o pacoste. Acum crede că e liberal. Votează ca Rosenberg un timp. Luna viitoare va fi un rasist alb şi va susţine segregarea şcolilor. Apoi, se va îndrăgosti de indieni şi va dori să le dea Montana. E ca şi cum ai avea un copil înapoiat.”

   Ce se întâmplă, care sunt jocurile din culise?
FBI, CIA. vor încerca să găsească motivul şi vinovaţii. Asistăm la discuţii între Preşedintele SUA, consilierul sau Coal (care este omul din umbră în rezolvarea tuturor problemelor şi deciziilor din preşedinţie) şi agenţiile de securitate americane. Ne dăm seama că Preşedintele nu îl înghite pe directorul FBI, iar reciproca e valabilă.

   Thomas Callahan era unul dintre cei mai simpatizanţi profesori din Tulane. Bea mult, ţinea cursurile târziu, şi îmbrăcămintea sa degajată, dar sic, i-a adus multe puncte de popularitate. Preda dreptul constituţional, un curs care nu plăcea nimănui, dar care era obligatoriu. Era o întreagă poveste cu legăturile lui cu studentele. Relaţia sa recentă cu o studentă frumoasă şi deşteaptă îl va face să se îndrăgostească pentru prima dată.

,,Uşa se deschise cu grabă şi o tânăra frumoasă, îmbrăcată în pantaloni strâmţi de jeans şi un tricou de bumbac, se strecura elegant înăuntru şi lunecă de-a lungul zidului pînă în rîndul al treilea, unde se deplasa cu îndemânare printre scaunele ocupate, ajunse la al ei şi se aşeză. Băieţii din rândul al patrulea o urmăriră cu admiraţie.”

   Darby Shaw era a două din grupă, putea să recite fapte, obstrucţionări, potriviri de opinii, opinii minoritare şi opinii majoritare pentru orice caz pe care l-ar putea menţiona Callahan. Îşi luase o diplomă în biologie cu magna cum laude şi era hotărâtă să termine dreptul la fel.
Callahan îl venera pe Rosenberg. Citise cărţi despre el şi opiniile sale, îl studiase, iar când află despre asasinarea lui se va îmbată crunt şi va suspenda temporar orele de curs.

   Darby încearcă să găsească motivele şi dedesubturile care au dus la crimă. Va dori să afle cine se face vinovat de moartea celor doi judecători. După o documentaţie şi o cercetare serioasă, va scrie un referat, la care voia să renunţe. Callahan va citi referatul, şi ii se par foarte interesante teoriile lui Darby. El va pasa documentul mai departe. Acesta ajunge la FBI, iar directorul agenţiei îl plasează la Preşedenţie. Incredibil ce valuri va face acest referat denumit,,Pelicanul”.

   Callenger va sări în aer cu maşina sa, iar Darby scapă ca prin urechile acului. Fata îşi dă seama că era ţinta acelei maşini capcană. Va încerca să fugă, să îşi salveze viaţa, ştie că este adevărat ce a scris în dosar şi cine este vinovatul. Se pare că, persoane foarte importante din lumea politici şi din apropierea Preşedintelui sunt implicate. Prietenul lui Callinger va fi şi el ucis. Fata va fi într-o continuă fugă, scăpând de câteva ori de la moarte.

   Un redactor de la un ziar important va încerca să descopere ce se ascunde în spatele acestui dosar şi în spatele crimelor. Încearcă, ajutat de Darby să găsească dovezi.

   Cine a vrut să dispară doi judecători de la Curtea Supremă? Cine vor fi cei nominalizaţi în schimb şi ce interese au?
Va reuşi să scape cu viaţă Darby? Câte persoane vor mai fi ucise pentru a ascunde adevărul?

Nota mea pentru carte este 10.

Cartea Cazul Pelican, de John Grisham a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul Cărţii.

by -
15

Hoţi de onoare, de Jeffrey Archer-recenzie

Titlul original: Honour among thieves
Editura: RAO, 2000
Traducere: George Salomie
Număr pagini: 416

   Cartea de faţă,prezintă furtul unui bun naţional al Statelor Unite, foarte valoros pentru poporul american. Avem de a face cu pregătirea operaţiunii, cu câteva personaje a căror viaţă nu contează când în joc este vorba de o sumă mare de baniRăzbunareminciună, persoane ce nu sunt ce par a fi…

   Antonio Cavalli (cu un tată situat bine în cercurile mafiei), încearcă muncească, dar şi parvinăSe căsătoreşte cu fiica patronului unde lucra în construcţiidivorţează după ce îşi dă seama nu o ajungă directorul firmei prea curândÎşi va deschide o firmă de multi talente, mai pe scurt fărădelegi cu perdea.

,,Ceea ce registrele contabile ale companiei reuşise ascundă era existenţa unei firme subsidiare create, de asemenea, în 1982, dar care nu fusese încorporată în ,,Cavalli and Co”. O firmă care nu-şi plătea impozite şi pe careîn ciuda profitului în creştere an de an, nici măcar,,Dun &Bradstreet” nu putea o găsească pe lista de Vip în materie de afaceri. Această firmă auxiliară este cunoscută de un grup de iniţiaţi sub numele de ,,Talente”-o companie specializată în rezolvarea problemelor pentru care degeaba răsfoiai Paginile Galbene, în căutarea specialiştilor adecvaţi.”

   În ultimii ani Tony îşi formase o mică reţea de reprezentanţi răspândiţi pe tot globul, care-i furniza clienţi ale căror afaceri cereau o rezolvare mai puţin ortodoxă.
Operaţiunea ,,Calmul în deşert”, ar costa clientul din Irak o sută de milioane de dolari. Acum, nu ştim dacă se va ţine de cuvânt clientul. Intermediarul acestei afaceri, Al Obaydi este prim consilier al ambasadorului de la Naţiunile Unite.

  Obiectul acestei operaţiuni complexe-furtul Declaraţiei de Independenţăîn plină zi, de la Arhivele Naţionale, iar clientul care plăteşte şi vrea Declaraţia este Saddam Hussein. Acesta vrea să se răzbune pe Preşedinte şi pe poporul american. Pe data de patru iulie, când americani vor sărbători, el vrea dea foc Declaraţiei originale, eveniment ce se vrea a fi transmis în lumea întreagă.

   Asistăm la pregătirea personajului cheie-sosia perfectă a preşedintelui Clinton. Pentru această treabă vor muri două persoane: Fiica decanului facultăţi de medicină şi tatăl fetei, un chirurg renumit. Astfel sau îndepărtat urmele operaţiilor făcute actorului sosie. Nici un martor nefolositor.

   Asistentul special al preşedintelui Clinton este şi el pe lista de plată a lui Antony. După ce va înlesni furtul Declaraţiei va fi găsit mort. Pentru ca planul meargă bine au nevoie de o copie perfectă pentru înlocuireaceastă dându-le timp scoată din ţară Declaraţia şi fie livrată. Dollar Bill este cel care va reuşi facă două copii aproape perfecte. Va scapa cu viaţă doar cu ajutorul celor de la CIA. Agenţia îl va racola pe Bill şi îi va cere mai facă o copie, poate vor reuşi sustragă Declaraţia originală înainte de patru iunie.

   Pe alt plan, autorul ne prezintă o tânăra care vrea se răzbune pe Saddam. Mama, frate, sora, vor fi ucişi de o rachetă aeriană, iar ea va scapa cu viaţă, dar cu cicatrici sufleteşti adânci. Scopul lui Hannah era acela de a fi acceptată în Mossad şi de a se pune în slujba lor. Nimeni nu pare o ia în considerare. Ce facă o tânăra superbă, un fost manechin renumit în organizaţia Mossad?

,,La început, instructorii o trataseră cu delicateţezăpăciţi de corpul ei graţios şi de privirea languroasă ,pînă unul dintre ei se trezise cu un picior rupt: nu crezuse nici un moment Hannah se poate mişca atât de repede.Şi în sălile de cursuri, agerimea minţii ei reuşea -i surprindă pe instructori, nelăsându-le timp de odihnă.
Lui Hannah i se spuse şansele ei de a fi recrutată erau fragile, dar cum depăşise cea mai dură perioadă, antrenamentul fizic de douăsprezece luni, şi deşiîn ciuda premiselor sale socio-emoţionale, nu ucise pe nimeni-şase din ultimii opt cursanţi o făcuserăşefii erau acum convinşi era în stare s-o facă.
Era una din cei opt recruţi antrenaţitrimişi la Londra pentru un curs intensiv de limba arabă. Hannah făcuse deja un an de cursuri serale la Tel Aviv. Acum putea gândi în arabă, chiar dacă nu totdeauna ca un arab.”

   Scopul celor din Mossad este acela de a trimite o echipă de asasinare a lui Saddam.
Misiunea în care este trimisă Hannah- secretară a ambasadorului irakian la ParisOrganizaţia vrea vadă cum se descurcă şi obţinerea de informaţii este scopul misiuni. Întâlnirea cu Scott, presupus agent Mossad, o va da peste cap.

,,Bărbatul înalt, cu o constituţie atleticăcoborî din avion direct în terminalul U.S.Air al aeroportului naţional din Washington. Avea doar o geantă de voiaj pe care o ţinuse cu el în avion, evitând astfel caruselul de bagaje şi privirile curioase care puteau aduce o posibilă recunoaştere. O singură persoană trebuia -l recunoascăşoferul care-l va lua de la aeroport .Înalt de un metru nouăzeci, cu părul şaten ciufulit şi cu trăsături fin cizelate, purtând nişte blugi de un albastru deschis, o cămaşă crem şi o haină albastru închis, avea acel farmec care atrage privirile femeilor.”

    Scott, un profesor universitar de la Yale, specializat pe Drept Constituţional, fost profesor la o universitate din Beirut. Aceste cunoştinţe ale sale despre Orientul Mijlociu îl va face consilier la CIA. De doisprezece ori pe an, Scott ţine prelegeri celor mai versaţi agenţi CIA. El le expune bucuros din vastele sale cunoştinţeîi va testaasculta şi le va arata unde greşescParticipă activ la antrenamente, iar dorinţa sa ar fi de a participa la o acţiune adevărată.

   De data această dorinţa lui îi va fi îndeplinităVa pleca la Paris ca şi presupus agent Mossad pentru a culege informaţii de la Hannah. Scott se îndrăgosteşte de agenta Mossad, iar minciunile pe care este nevoit le spună îi va aduce aproape moartea profesorului. Hannah îl va otrăviea neştiind cine este cu adevărat Scott. Va pleca la Bagdad cu credinţa  iubitul ei este mort, iar planul de răzbunare pe conducătorul Irakian este mai mare acum, ştiind nu mai are nici un rost trăiască.

   Ce se va întâmpla cu echipa de recuperare a Declaraţiei, printre care se găseşte şi Scott? Ce plan au pus la cale pentru a fi siguri de reuşită?
Cineva îi trădeazăcine e trădătorul şi ce se întâmplă?

Recomand această carte care te va ţine cu sufletul la gurăAcţiunea dintre file nu te va plictisi cu siguranţă.

Nota mea pentru carte este 10.

Cartea Hoţi de onoare de Jeffrey Archer a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site/ul Târgul Cărţii

Greşeală Fatală,de Sophie Hannah-prezentare carte

Un nou roman palpitant de la regina thrillerului psihologic
Precomandă

   Editorialistul Damon Blundy a fost ucis. La interogatoriu este adusă Nicki Clements, o femeie pe care n-a cunoscut-o în viaţa lui. Evident, nu poate răspunde la întrebările cu care o asaltează investigatorii. N-are idee de ce ar folosi un criminal cuţitul astfel încât să nu curgă nicio picătură de sânge, nici de ce asasinul a mâzgălit anumite cuvinte pe pereţi şi nici de ce ea însăşi… a fost atât de aproape de scena crimei.

„Puţini scriitori o pot egala pe Sophie Hannah la intrigi ingenioase şi răsturnări ca într-un montagne-russe.“

Daily Express

„Un fel de Agatha Christie în cea mai reuşită formă a ei, dar actualizată pentru epoca Twitterului şi a întâlnirilor online, cu toată frumuseţea şi ticăloşia lor.“

The Independent

Sursa: Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Biblia de lut, de Julia Navarro

    Julia Navarro (Madrid, 1953) a profesat ca jurnalistă atât în presă scrisă, cât şi în radio şi în televiziune. Primul său roman, Confreria Sfântului Giulgiu, a obţinut în scurt timp titlul de bestseller internaţional.
     Şi-a consolidat reputaţia de scriitoare prin Biblia de Lut, un adevărat succes la public. Romanul s-a vândut în peste un milion de exemplare în Spania şi a fost publicat în mai mult de douăzeci şi cinci de ţări, printre care Italia, Germania, Marea Britanie, Portugalia, SUA.
    Romanul de faţă tratează subiectul Genezei după Avraam, afacerile foarte profitabile şi uneori mortale din cadrul furturilor de artă, resentimentele şi dorinţa de răzbunare a celor asupriţi în lagărele din Germania, în timpul războiului mondial, dar şi începerea războiului din Irak, şi efectele unei obsesii!

    Atrocităţile comise de nazişti asupra lagărelor de concentrare, asupra evreilor, a oamenilor care nu sunt puri din punctul lor de vedere, a tuturor care le stau în cale…

     Ce m-a şocat la această carte a fost indiferenţa oamenilor bogaţii pentru vieţile altor oameni. Asistăm la jocurile de culise, în vederea începerii războiului din Irak. Fiecare doreşte o felie cât mai mare din câştig.Sunt foarte mulţumiţi, deoarece vor face afaceri de milioane de dolari din tragedia altui popor.
     Întâlniri la nivel înalt, aranjarea dinainte stabilită războiului, m-a făcut să mă întreb: -Cât valorează viaţa unui om? În cazul de faţă e vorba de mii, sute de mii de oameni!
     Se ştie dinainte când Bush va ordona invadarea, când profiturile vor începe să apară…
     Cum ne-a obişnuit autoare avem de a face cu trecut şi prezent.

     Trecut
    Asistăm la scrierea Bibliei de către Samas, un tânăr inteligent din tribul lui. Tatăl lui Samas fusese un mare scrib, un învăţător, iar micuţul fusese înzestrat la rândul lui cu darul inteligenţei. Nu trebuie să irosească acest dar mai ales că “El” îl acordă câtorva oameni pentru a le face mai uşoară existenţa altora şi pentru a-i combate pe aceia care fiind inteligenţi se lăsau ispitiţi de Rău.

   Tribul lui se închină zeilor făcuţi cu chip de lut. Tatăl lui Samas trăieşte din aceste figurine de lut pe care le face. Deşi micuţ, Samas, la fel ca şi alţi câţiva oameni, crede în “El”, cel făr de chip, dar care a făcut totul pe pământ. Pastorul Avram îi va inocula credinţa în Dumnezeu. Acesta va şti să povestească facerea lumii, datorită credinţei şi faptului că D-ZEU îi vorbeşte. În aceste convorbiri, Avram este sfătuit să îşi ia tribul tatălui său care era conducător, şi împreună să pornească spre Canaan, Pământul Făgăduinţei. Astfel ne dăm seama că Avram este de fapt Patriarhul Avraam, părintele poporului ales.

   Samas îl va însoţi pretutindeni pe Avram, dar dorul de locurile de unde au plecat, de învăţătorul lui, îl va face pe Avram să îi povestească toată GENEZA, aşa cum i-a fost adusă la cunoştinţă de El, şi să îl lase pe tânăr să se întoarcă la locurile natale. Samas (deşi este la început cu scrierea pe tăbliţele de lut) va dori să scrie tot ce îi va spune Avram, să lase scris facerea lumii, pedepsirea omenirii prin potop, şi tot ce ştim despre creştinătate. Va exersa mult, va persevera şi va reuşi într-adevăr-Biblia de Lut va fi scrisă!

    Prezent

“Preotul schiţa un zâmbet când privi chipul uscăţiv al acelui bărbat îmbrăcat într-un costum bine croit; avea par alb, pieptănat cu grijă pe spate, atitudinea nerăbdătoare a celui obişnuit să poruncească.
-Ave Maria Preacurată.
-Cea care a zămislit fără de păcat.
-Părinte, mă acuz că voi ucide un om. Dumnezeu să mă ierte!”

    Astfel începe acţiunea acestei cărţi.

   Carlo Cipriani-un medic renumit, tată de familie, un om respectat cu o clinică foarte bună. Deşi este o persoană trecută de şaptezeci de ani, ceea ce îl ţine în viaţă este ura pentru un singur om.

   Mercedes Barreda-o femeie singură, trecută de şaizeci de ani, proprietara unei firme de construcţii are aceiaşi ură nemăsurată-să îl găsească pe acest om şi să îl ucidă. Este o femeie frumoasă pentru vârstă ei, munceşte fără odihnă, fără să se plângă vreodată.

   Bruno Muller-un om cu părul alb ca zăpadă şi ochi albaştri. Tocmai ce împlinise vârsta de şaptezeci de ani, şi era un muzician, un pianist extraordinar, aşa cum fusese şi tatăl său, la fel cum este şi fiul său. Şi Bruno are acelaşi crez-ura şi dorinţa de a ucide un om.

   Hans Hausser-o persoană de şaptezeci şi şapte de ani, impunătoare, un profesor de fizică de la Universitatea din Bonn, este şi el măcinat de aceiaşi ură-găsirea şi uciderea acestui om.

   Cine este acest om? Ce s-a întâmplat de patru persoane cu situaţi materiale bune, cariere, familii, au această ură nemărginită. Răspunsul se găseşte în Cel de al doilea război mondial, în atrocităţile comise în lagăr de către un om crud, catalogat un diavol în persoană-Alfred Tannenberg.

“Ştirea informa asupra unui congres sub egida UNESCO, despre originile omenirii. Şi acolo, pe lista celor prezenţi, se află numele bărbatului pe care îl căutau de mai bine de jumătate de secol.
Nu pierdură timp cu formalităţile. Se întruniră că să ucidă un om.
-Ai dreptate, conveni Hans. De altfel, trebuie să luăm o hotărâre. Ce se întâmplă dacă îl găsesc, dacă într-adevăr această Clara Tannenberg are vreo legătură cu el? O să vă spun eu: avem nevoie de un profesionist…de cineva căruia să nu-i fie greu să ucidă. Dacă el trăieşte încă, trebuie să moară, şi dacă nu…
-Şi, dacă nu, să moară copiii lui, nepoţii lui, oricine are acelaşi sânge cu el…!”

   Cine este Clara? Este o arheoloaga tânăra de naţionalitate irakiană. Soţul ei Ahmet este şi el un irakian, care a studiat la Cairo şi Statele Unite, un om aflat în relaţii bune cu regimul lui Saddam Hussein.
    Cei doi au venit la acest congres, iar Clara a dezvăluit că ar fi în posesia unor tăbliţe de lut care aparţine bunicului ei, şi care ar fi parte din Biblia de lut, pe care ar dori să o găsească. Această obsesie a bunicului o va macina şi pe Clara. Aceasta, deşi are vârsta trecută de treizeci de ani, este protejată, răsfăţată, şi obişnuită să obţină tot ce vrea din partea bunicului ei.
    Cine este acest personaj care inspiră frică, ură şi pe care îl doresc mort chiar şi asociaţii săi în fărădelegi?

“Bunicul tău a făcut avere graţie operelor de artă. Este cel mai mare jefuitor de comori din Orientul Apropiat.
-Unele dintre misiunile arheologice pe care le-a finanţat au avut un singur scop: ca el să rămână cu cele mai valoroase piese pe care le putea găsi. Este o afacere foarte rentabilă, care pune în mişcare milioane de dolari şi care i-a făcut bogaţi pe bunicul tău şi pe foarte respectabilii săi prieteni. Ei vând piese unicat unor clienţi speciali. Bunicul tău se ocupă de această parte a lumii, Enrique, de Bătrâna Europa, iar Frank, de America de Sud. George este nucleul afacerii. Vinde la fel de bine o scluptură romană dispărută dintr-o sihăstrie din Castilia ca şi o pictură pe lemn dintr-o catedrală sud-americană. În lume, există persoane foarte capricioase care văd ceva şi şi-l doresc, fiind doar o chestiune de bani că să-l poată obţine. Grupul capricioşilor amatori de artă nu e foarte amplu, dar e foarte generos când e vorba să plătească.”

   Aceste afaceri de milioane sunt necruţătoare. Alfred este un rechin, care dispune de viaţa oamenilor săi bine plătiţi, după bunul său plac. Are peste tot relaţii, oameni corupţi, iar la nevoie gărzile sale ucid fără să întrebe prea mult.

   De acesta dată, bătrânul este hotărât să îşi ajute nepoata să descopere Biblia de Lut.Timpul este scurt, războiul bate la uşa, iar rechinii sunt în aşteptarea prăzii. Singurul bun inestimabil, care iar aduce recunoaşterea internaţională ar fi să descopere Bibia de Lut. Pentru aceasta, Yves Picot, un cunoscut arheolog, Marta-profesoară şi arheoloagă renumită, Fabian-arheolog şi el, vor veni în Irak să descopere ceva inestimabil de valoros. Aceşti arheologi ar da o credibilitate foarte mare descoperirii, dacă această va avea loc în timpul scurt rămas până la război. Se încearcă să se descopere ceva în câteva luni, ceea ce durează de obicei ani de zile.

   Angajarea studenţilor din diferite ţări, a oamenilor din Irak, localnici, va duce la descoperirea unui templu, dar deocamdată nici urmă de Biblie.
    Printre aceşti oameni veniţi să muncească se găsesc şi 2 asasini plătiţi să îl ucidă pe Alfred şi pe fiica sa.
    Primul este din partea celor patru, care au fost asupriţi. Cel de al doilea asasin este din partea asociaţilor lui Alfred. Acesta nu are de gând să împartă Biblia (dacă o va găsi) cu nimeni, doar cu Clara, iar asta duce la represalii din partea asociaţilor.

   Vor avea loc crime în tabără. Cine este vinovat? Cine a trecut de gărzile înarmate a lui Alfred? Cine a avut curaj să se pună cu acest om cu o minte diabolică şi o cruzime fără margini? Când deja războiul este la câteva zile distanţă, ce se mai poate întâmplă?

   Cartea această, nu poţi pur şi simplu să o laşi din mâna. Filă după filă avem parte de personaje capabile de orice pentru supravieţuire, pentru bani, pentru cruzimea faţă de semeni lor, acţiunea alertă, întâmplările petrecute în trecut, urmările acestora te vor face să îţi pui o grămadă de întrebări despre trecut, prezent şi viitor.

    Recomand această carte tuturor care preferă acest gen şi nu numai.

    Nota mea este 10.

 Cartea Biblia de lut, de Julia Navarro a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul TârgulCărţii.ro

Secretele din Strada Portului, de Ann Cleeves

   În 2006 Ann Cleeves a primit premiul “Duncan Lawrie Dagger” acordat de către “Crome Writer’s Association” (CWA) pentru primul roman din seria “Shetland” numit “Raven Black” (tradus în limba română cu titlul ”Negru de corb” apărut în 2012 la Crime Scene Publishing).
    Anul 2014 a reprezentat pentru autoare una dintre cele mai bune perioade literare, succesul celor două seriale tv atrăgând după sine vânzări excepţionale ale tuturor romanelor sale.

   O crimă înainte de Crăciunîn metrou, un martor, un secret vechi din trecutul unei comunităţi în aparenţă inocentă. Toate indiciile duc la strada Portului şi totuşi, oare de ce toţi cei care locuiesc acolo se feresc vorbească?

      “Nimeni nu tulbură apele mai tare decât Ann Cleeves” (Val McDermid)

   Înainte de Crăciun detectivul Joe Ashworth se întoarce cu fiica lui Jessie de la un spectacol de colinde, de la Catedrala Newcastle. Jessie era solista corului şcolii şi tocmai fusese lăudată de dirijor pentru interpretare. Se întorc cu metroul bucuroşicomentândprivind lumea care se agită cu cumpărăturileÎn metrou Joe înregistrează cu privirea mereu alertă de poliţist diferite grupuri de tineri teribilişticorporatişti care se întorc acasăşi o doamnă în vârstă elegantă şi distinsăcare se aşează pe scaun. Din cauza unei defecţiuni, metroul nu mai pleacă din staţia Mardle şi oamenii coboară meargă la autobus. Joe e hotărât ia un taxi, dar Jessie fuge înapoi în vagon s-o trezească şi pe doamna în vârstăsingură care nu coborâse, aşa descoperă e moartă. Joe o anunţă pe şefa lui Vera şi echipa de criminalişti.
    Vera Stanhope, şefa biroului de omucideri şi Joe află numele moartei, Margaret Krukowski de 70 de ani, şi existenţa banilor din portofel îi face şi dea seama motivul crimei nu a fost jaful. Adresa moartei era pe strada Portului la nr. 1, unde avea Kate Dewar o pensiune, şi unde mai lucra şi Margaret, care avea un apartament la mansardă.

   În timpul derulării cercetărilor îi cunoaştem pe cei din trecutul şi prezentul victimei.
   Kate Dewar, de fapt Kate Guthrie, fosta cântăreaţă şi compozitoare de succes, proprietara pensiunii, are doi copii-Ryan şi Chloe, pe care simte câteodată nu-i mai înţelege. Doi adolescenţi total diferiţifata mereu implicată în câte un proiect şcolar, dornică fie în prim planbăiatul un şmecheraş şi profitor, veşnic băgat în necazuri, care părea se cuminţise de când lucra la Malcolm, un prieten de-al lui Margaret. Soţul lui Kate, Rob murise şi acum avea un prieten, profesor de muzică, Stuart, cu care voia se căsătoreascăSe înţelege foarte bine cu Margaret, cu care era prietenă din tinereţecare chiar o ajutase mult cu pensiunea şi cu creşterea copiilor. Dar abia acum realizează nu ştie prea multe despre prietena ei, pentru întotdeauna îi respectase intimitatea. Ştia doar soţul polonez, cu care se căsătorise împotriva dorinţei părinţilor, o părăsise şi ea era activă la Adăpostul pentru femei şi în diferite acţiuni de caritate.

    Locatarul aproape permanent al pensiunii George Enderby se ocupă cu comerţul de cărţi şi poposea 2-3 zile şi la pensiune. La un moment dat este părăsit de soţia lui Diana, dar pentru nu vrea şi trâmbiţeze eşecul apelează la un prieten profesor, biolog la Universitate, Michael Craggs, care venea pe insula Coquet facă cercetări.
    Malcolm Kerr avea un atelier de reparat bărci şi vara organiza excursii de observare a păsărilor de mare pe insula Coquet. Când trăia şi tatăl lui, Billy, şi firma mergea bine, Margaret lucrase contabila la ei. Apoi, într-un incendiu firma a ars, Billy rezolva actele cu firma de asigurări. Totul s-a întâmplat chiar în ziua când a avut loc petrecerea de ziua lui Billy, s-au auzit chiar zvonuri ar fi fost vorba de încasarea asigurării, dar legea tăcerii guverna cel mai mult micul orăşel şi mai ales strada Portului. Pe atunci la cârciuma din Coble, unde se adunau cu toţiiera proprietara o femeie aprigă Val, al cărei fiu Rick, un tip alunecos şi perfid, dispare tot în acea noapte.
    LaAdăpost” le cunoaştem pe Jane administratoarea, pe Laurie, o fostă hoaţă, pe Susan care o ştia din tinereţe pe Margaret şi pe Emily, o adolescentă cu probleme.
    În timp ce se derulau cercetări, interogatorii, este ucisă o prostituată Dee Robson, o crimă oribilăPoliţia are tot felul de bănuielimai ales după ce Stuart Booth, logodnicul lui Kate, le povesteşte în tinereţe a fost clientul lui Margaret, care lucra ca escortă sau prostituată de lux. Ciudat era îi dispăruse din portofel o poză a ei pe care o avea de când erau foarte tineri.

    Printre toate cercetările personajelor, implicate mai mult sau mai puţin în întâmplări din trecut şi prezent, aflăm câte ceva şi despre viaţa personală a poliţiştilor.
    Astfel Joe, căsătorit cu Sal, avea trei copii, cea mai mare fiind Jessie, un tip calm, liniştit, bine văzut de colegi şi de şefa lui.
     Vera Stanhope, şefaal cărei tată fura pe vremuri ouă de păsări exotice şi făcea afaceri cu Billy Kerr.     Charlie, divorţat, cu o fată care venise locuiască cu el.
      Holly, adjunctăcareşi dorea foarte mult reuşească într-o lume mai mult a bărbaţilorVieţile lor personale se derulează în paralel cu vieţile personajelor din anchete şi cercetări.
     Un punct de cotitură îl constituie momentul când Jessie este luată din grupul de colegi, şi atrasă într-o altă zonă, dar spre norocul ei este salvată de Malcolm.
     

  Şi după ce am aflat atât de multe, vine firesc întrebareacine este ucigaşul? de ce ucide?
     Dacă vreţi aflaţi cum s-a derulat în trecut şi prezent viaţa personajelor, cum au interacţionatcine este criminalul citiţi cartea.
    Este un roman poliţist foarte bine scris, care teobligă” oarecum gândeşti în rând cu criminaliştii, ţi faci propriile deducţii şi al cărui final este mai mult decât surprinzător.
      Aşa sunt perfect de acord cu aprecierile de pe coperta cărţii:
    “Dialogul alert, descrierile şi intriga bine dozată, demonstrează de ce romanul poliţist englezesc are un moment de glorie” (Woman)
     “Folosirea cu atât de multă uşurinţă a limbajului şi construcţia atât de inteligenţă a romanului o fac pe Ann Cleeves una dintre cele mai talentate scriitoare de romane poliţiste.” (Sunday

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
9

Confreria Sfântului Giulgiu, de Julia Navarro

Titlul original: La Hermandad de la Sabana Santa

Traducere: Adriana Steriopol

Editura: Rao, 2006

Număr pagini: 411

  Julia Navarro s-a născut la Madrid în 1953. Ziaristă şi moderatoare, a colaborat cu cele mai importante publicaţii spaniole şi cu diverse posturi de televiziune. Confreria Sfântului Giulgiu este primul său romanvândut în peste 350.000 de exemplare şi tradus în 19 limbi. Cel de al doilea roman al său este Biblia de lut (2007), urmat de romanul– Sângele Nevinovaţilor (2008), Spune-mi cine sunt (2015).

   Romanul de faţă urmăreşte drumul “Linţoiului lui Isus” de la începuturi până în prezent. Cartea este structurată clar: trecut-prezent. În trecut, autoarea ne plimbă prin toată istoria zbuciumată şi călătoare a Sf. Giulgiu. Această relicvă sacră a creştinătăţii, este cel mai râvnit bun lumesc, dar şi cel mai apăratmai ales cu vieţi umane. Lungul său drum şi cine are drepturi asupra sa, vom încerca descoperim în această carte. În prezent, se  o luptă la fel de acerbă, asupra proprietăţii acestui Giulgiu sacru.

    Prezent
   Alt incendiu. Focul urmarea ca un blestem vechea catedrală. Dar el nu credea în fapte întâmplătoare, iar în catedrala din Torino se petrecuseră prea multe accidente: tentative de jaf calificat şidupă câte îşi amintea el trei incendii. Victimele-fără limbă.

Focul începea cuprindă băncile credincioşilorîn vreme ce fumul învăluia în penumbră nava principalăPatru siluete îmbrăcate în negru înaintau grăbite spre o capelă lateralăÎn uşa din apropierea altarului principal, un bărbat îşi frângea mâinileŢiuitul ascuţit al sirenelor de pompieri se auzea din ce în ce mai aproape. În câteva secunde avea năvălească în catedralăşi asta însemna un nou eşec.
Da, erau deja aici; aşa aleargă în mare grabă spre siluetele în negru, îndemnându-le fugă spre el. Una dintre siluete continuă înaintezeîn vreme ce, speriate, celelalte se retraseră din faţa focului care începea -i înconjoare. Nu mai aveau timp. Focul înaintase mai repede decât socotiseră ei. Silueta care insista  ajungă la capela laterală fu cuprinsă de flăcări. Focul îl ajunse, dar bărbatul mai avu încă putere îşi scoată cagula care îi ascundea chipul. Celelalte umbre încercară se aproprie, dar nu reuşiră, focul cuprindea totul, iar uşa catedralei începea  cedeze sub loviturile pompierilor. Îl urmară în grabă pe bărbatul care îi aştepta tremurând lângă o uşa laterală. Fugi exact în momentul în care apa din furtunuri năvălea în catedralăîn vreme ce silueta învăluită în foc ardea fără scoată vreun sunet.
Fugarii nu-şi dăduseră seama o altă siluetăcare se ascundea în umbra unui amvon, îi urmărise atent, pas cu pas. Avea în mâna un pistol cu amortizor cu care nu reuşise tragă.
Când bărbatul în negru dispăru prin uşa lateralăcoborî din amvon şiînainte ca pompierii -l poată vedea, acţionă un resort ascuns în perete şi se făcu nevăzut.’

   Astfel s-a desfăşurat acest incendiu. Incendiile anterioare s-au soldat cu victime arse. Cele două cadavre tinere aparţineau a doi bărbaţi în jur de douăzeci şi cinci de ani. Nu focul i-a ucis, ci nişte gloanţe de pistol. Un amănunt înspăimântător-nu aveau limbă. Cazuri nerezolvate. Ce avem este un tânăr tot fără limbăcare este în închisoare pentru tentativă de furt din catedrală.

   Cine vrea fure Giulgiu? Cine îl apără?
  Asistăm la ancheta Departamentului de artăcare era un organ special ce depindea în acelaşi timp de Ministerul de Interne şi de Ministerul Culturii. Departamentul era format din poliţişti, dar şi de un număr mare de arheologi, istorici, experţi în arta medievalăîn arta modernăîn arta sacră.
    Şeful acestui departament, un poliţist foarte bun şi un istoric şi mai bun, Marco Valoni, împreună cu echipa sa va încerca descopere cine vrea să incendieze Giulgiu, sau poate vrea îl fure…

   Pietro şi Giuseppe erau doi poliţişti de nădejde ai echipei, Sofia (o apariţie răpitoareblondă cu ochi albaştrişi Antonio erau doctori în arte, iar Minerva specialistă în computere, formau creierul echipei lui Marco.
    Aceştia sunt un corp special care se ocupă cu urmărirea delictelor artistice. Furt de opere de artă, falsuri, contrabandă

     Trecut
   Abgar, regele Edessei, grav bolnav de leprăîi cere lui Josar plece şi îl roage pe Isus vină îl vindece dacă este cu putinţăCât despre rugămintea lui Abgar, răspunsul este următorul:

“Fii preafericit tu, Abgar, care crezi în minefără fi cunoscut.
Pentru despre mine este scris: cei care îl vor vedea nu vor crede în el, pentru aceia care nu îl vor vedea poată crede şi fie preafericiţi.
Cât despre rugămintea ta de a veni şi de a fi alături de tine, este nevoie ca eu înfăptuiesc aici toate lucrările pentru care am fost trimis şi după ce le voi fi înfăptuit întorc la Acela care m-a trimis.
Şicând voi fi întors la El, îţi voi trimite pe unul dintre ucenicii mei ca  te vindece de boală şi  arate ţie şi alor tăi calea spre fericire.”

   După o perioadă când regele Abgar abia mai reuşea trăiascăcând speranţa începe se stingă, auzind de răstignirea lui Isus, apare Josar cu giulgiu în care a fost înfăşurat MântuitorulEra chipul, trupul plin de răni, imprimat pe acel linţoliu. Cum a strâns giulgiul la piept, regele s-a vindecat. De atunci, Abgar a pus la loc de cinste Giulgiu, a dărâmat templele păgâne şi a trecut la creştinismîmpreună cu poporul săuDuşmanul de temut al său, însuşi fiul Maanu, va vrea ardă aceea pânză făcătoare de minuni, iar după moartea tatălui, vrea o ucidă pe Reginamama lui, iar toţi creştini dispară în chinuri.

    Tadeu, un discipol al lui Isus, împreună cu Josar, vor împrăştia cuvântul Domnului în regat.
    La moartea lui Abgar, cei doi învăţaţi şi meşterul care a ascuns Giulgiul, îşi vor tăia limbile, aşa nu va afla Maanul unde este ascuns. Creştinii din Edessa sunt convinşi această pânză miraculoasă trebuie păstrată cu orice jertfă la ei în cetate.

   Asistăm după ani şi ani la periplul Giulgiului prin lume. Acesta, cu voie sau fără voie, va fi vândut. Ordinul Templierilor este beneficiarul acestui Giulgiu. Deşi a fost vândut pe aur, i-a fost interzis împăratului Baudoin  pomenească de acest fapt. Astfel , nimeni nu ştie exact prin ce periplu a plecat Giulgiu, cert este că cei din Ordinul Templierilor ştiu cel mai bine şi sunt cunoscători ai faptelor.

    Prezent
    Cine sunt cei trei muţi care au scăpat din incendiu şi tovarăşul lor mort?
    Se pare că există o Confrerie, care vrea cu orice preţ Giulgiu înapoi la ei în ţinut. Addaio este conducătorul lor, iar acesta încearcă prin orice mijloace ia Giulgiu din Torino şi îl aducă acolo unde îi este locul de drept. De sute de ani această Confrerie încearcă acest lucru. Oare vor reuşiCâţi alţi muţi vor pieri în încercarea de a proteja acest cult şi secretele saleCine sunt oameni de legătură care îi avertizează în privinţa mişcărilor făcute de cei de la Departamentul de artăTotuşi, cineva este cu ochi pe ei! Fiecare misiune se soldează cu un eşec. ,,Ei”ştiu totCine este trădătorul şi cine sunt ,,Ei”?

   Se bănuieşte că şapte bărbaţi cu vârste între cincizeci şi şaptezeci de ani, sărbătoresc eşecul celor dinainte.  Aceşti bărbaţi ştiau toate datele despre incendiu, direct de la sursă. Personajul îmbrăcat în negru din anvon, le-a dat raportul detaliat. Sunt bucuroşila fel ca şi predecesori săi  au reuşit îi împiedice încă o dată pe oamenii fără limbă  se apropie de Giulgiu.
   Cine şi ce sunt aceşti bărbaţiAl cui crez îl aparăSunt oameni foarte bogaţi cu o înfluenţă uriaşă în lume. Ce jurământ au făcut aceşti oameni? Oare le este uşor acest sacrificiu?

   Marco Valoni vrea pornească operaţiunea “Calul troian”, iar mutul din închisoare le fie momeală. Vor reuşi?
   Cine este trădătorul? Indiferent pe cine anchetează, episcopii de la catedrală, oamenii care se ocupă de instalaţiile electrice (se presupune  verdictul oficial este întotdeauna-scurtcircuit), nimeni nu ştie nimic şi toţi ascund ceva.

   Sofia va încerca descopere mai multe de la magnatul COCSA, Umberto D’Alaqua, a cărui firmă răspunde de reparaţii şi modernizări în Catedrală. De fapt, se simte foarte atrasă de acesta, dar este un celibatar convins sau… Un bărbat frumos, puternic, foarte erudit, foarte bogat,  nu îl atragă această frumuseţe blondă, foarte inteligentă? Ce este în neregulă cu el? Asemenea personaje mai găsim în această carte…cine sunt?

   Va descoperi Valoni şi echipa sa cine se ascunde în umbra acestor incendii? Câte secrete ascunse au rămas nedezvăluiteTe las pe tine cititorule  le descoperi.
    O autoare  cu un gen care mi-a plăcut foarte mult. Recomand această carte.

    Nota mea este 10.

targulcartii.ro

Cartea Confreria Sfantului Giulgiu de Julia Navarro a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul Cărţii.

evaluare-carte-5

by -
6

”Un ritm ameţitor, plin de forţă”.

Harta oaselor, de James Rollins 

 Editura: Rao

Titlul original: Map of Bones

   James Rollins este pseudonimul pentru James Paul Czajkowski, născut pe 20 august 1961 în Chicago. A urmat cursurile Universităţii din Missouri-Columbia de medicină veterinară, devenind doctor în medicină veterinară (D.V.M.). Practică medicina veterinară la Sacramento, dar renunţă pentru a se dedica scrisului. Calificarea în speologie şi scuba-diving i-au folosit la documentarea şi scrierea romanelor. Lucrează ca jurnalist şi scrie romane de aventuri, thriller şi mistery. A scris şi romane fantasy sub pseudonimul James. Clemens. A fost inspirat de autori ca Jules Verne, C.S. Lewis, H.G. Wells, Edgar Rice Buroughs, L. Frank Baum, Howard Carter. La noi s-au tradus patru romane ale lui, care fac parte din seria Sigma Forces astfel: ”Harta Oaselor (Map of Bones)”; ”Virusul lui Iuda (The Judas Străin)”; ”Furtună de Nisip (Sandstorm)”; ”Ordinul Negru (Black Order)”.

    Este prima carte a acestui autor pe care o citesc şi m-a ţinut “în priză” de la prima până la ultima filă, mai ales că îmi plac foarte mult cărţile de acest gen, bine scrise, care au la baza subiecte istorice sau religioase. M-a tentat şi prezentarea romanului:

    “În timpul unei slujbe la catedrala din Koln, în Germania un grup de intruşi înarmaţi, deghizaţi în călugări, dezlănţuie un adevărat carnagiu, omorându-i fără milă pe toţi participanţii la ceremonia religioasă. Ucigaşii au venit după o nepreţuită comoară ce poate schimba lumea: moaştele celor trei Magi de la Răsărit. O societate străveche de alchimişti şi de asasini, Curtea Dragonului, intenţionează să folosească moaştele sfinte pentru a îngenunchea lumea după bunul lor plac.
   Agentul Pierce de la Departamentul Apărării, locotenentul Rachel Verona şi echipa Sigma merg pe urmele oaselor, ajungând până la suprema confruntare dintre întuneric şi lumină-un loc pierdut al istoriei, unde ştiinţa se întâlneşte cu religia pentru a dezlănţui o forţă nemaivăzută de la începutul timpurilor.”

   Moaştele celor trei Magi de la Răsărit, motiv de discordie între biserici, declanşează evenimentele. Monseniorul Vigor Verona şi echipa lui de arhivari caută indicii în una dintre cele mai bine păzite zone din Biblioteca Vaticanului, numită ”Archivio Segretto Vaticano” (scandaloasa Arhivă Secretă a Vaticanului). De fapt Vigor avea el însuşi multe secrete, de aceea nu se îndoia de zicala care circula: ”Vaticanul are prea multe secrete…dar nu destule.”

     Nu s-a ştiut niciodată numărul exact al magilor, presupunerea că au fost trei pornea de la darurile aduse: aur, smirnă şi tămâie, şi referirile la ei, deşi destul de vagi apar doar în Evanghelia după Matei. Cuvântul “magi” nu se referă la magie, deşi provine din cuvântul “magoi” din limba greacă, ci înseamnă “practicanţi ai unei înţelepciuni ascunse”. Povestea spune că erau astrologi, adepţi a lui Zoroastru, veniţi din Persia sau din Babilon, pentru că au citit în stele semnul naşterii unui rege la apus, prevestite de apariţia astrului numit “Steaua din Bethlehem”

    În Ierusalim nici măcar nu a fost remarcată steaua, magii i-au atras atenţia lui Irod, crezând că noul rege ar fi născut într-o familie regală. Irod citind cărţile profeţiilor ebraice, i-a îndreptat către Bethlehem, doar că pe drum steaua a reapărut şi i-a condus la pruncul nou născut. Magii avertizaţi de un înger nu i-au spus lui Irod cine era pruncul, aşa a urmat “măcelul pruncilor”. Dar Maria şi Iosif, avertizaţi şi ei de un înger, fugiseră deja cu pruncul în Egipt.
    Atunci de ce oare fuseseră furate moaştele magilor?

    Vigor ştia că există inamici care vor să slăbească puterea Sfântului Scaun şi preoţii asemenea lui se interpuneau între Vatican şi lume, războinici ascunşi care menţineau frontul: ”Vigor ştia prea bine că Vaticanul era o entitate politică în aceeaşi măsură în care era una spirituală…. Şi, deşi Vigor nu era de acord cu tot ce se făcuse în trecut, şi poate nici în prezent, credinţa lui rămânea neclintită…ca Vaticanul însuşi.” “Imperiile se pot ridica şi prăbuşi. Filozofii veneau şi plecau. Dincolo de toate astea însă, Vaticanul rămânea statornic, impasibil şi neclintit. Era istorie, timp şi credinţă, toate păstrate în piatră.”

    În misterele referitoare la Magi se spunea că pruncul Isus le-ar fi oferit în dar o “piatră cu puteri nemaivăzute” şi că datorită ei magii ar fi fondat o frăţie mistică, ezoterică. Dar arhivele sunt incendiate şi Vigor ajunge la concluzia că în spatele crimelor se ascunde “Ordinis Draconis”-Curtea Imperială a Dragonului Regal.

    “Ca în orice cult al aristocraţiei, aceşti lideri extremişti cred că ei şi membrii organizaţiei lor sunt conducătorii de drept şi aleşii omenirii. Că s-au născut pentru a guverna lumea, drept cuvenit lor prin puritatea sângelui.”
    “Dar ei vor mai mult. Nu doar să fie regii lumii. Caută toate formele de cunoştiinţe străvechi ca să-şi lărgească şi mai mult sfera lor malefică de influenţă.”

    Curtea avea membrii şi la Vatican, era asociată cu: Consiliul European al Prinţilor; Cavalerii Templieri; Ordinul Rosocrucian; cu legături în U.E. Vaticanul cere ajutorul organizaţiei Sigma, o organizaţie americană ultra secretă condusă de Painter Crowe. Echipa este formată din Grayson Pierce (Gray), Kat Bryant şi Monk Kokkalis.

   Gray, prototipul călăreţului singuratic, preferă să lucreze singur, dar este numit şef de echipă. Kat, fosta membră a serviciilor secrete din cadrul marinei avea cunoştiinţe de microelectronică şi contraspionaj, lucrase şi cu Vigor Verona la anihilarea unei reţele de hoţi de obiecte de artă. Monk este un foarte bun agent, specialist şi în medicină judiciară.

    Masacrului din Koln îi supravieţuieşte un tânăr american Jason Pendleton, iar analizele făcute în cele mai performante laboratoare Sigma relevă faptul că azima ar fi fost otrăvită c-o otravă pe bază de aur. Jason s-a ascuns în confesional, doar aşa a scăpat, pentru că alţii care nu se împărtăşiseră au fost măcelăriţi de ucigaşi.

    Aşa că agenţii Sigma, împreună cu locotenentul Rachel Verona şi unchiul ei, monseniorul Vigor Verona, trebuie să cerceteze să afle ce s-a întâmplat. În catedrală sunt atacaţi de un grup de ucigaşi, reuşesc cu greu să scape ajutaţi de-o tipă aparent aliată cu criminalii. Doamna Dragon-numită Seichan, o agentă a Breslei, o organizaţie de mercenari care lucra pentru cei care plăteau mai bine. Reuşesc să scape din ambuscadă, revin la hotel unde află că singurul supravieţuitor al masacrului, Jason, a fost ucis la spital. Îşi dau seama că trebuie să acţioneze fără a spune nimănui unde merg şi ce au de gând, pentru că nu ştiu în cine mai pot avea încredere.

    Vigor le povesteşte despre ”Curtea Dragonilor” care nu are ca tel descoperirea lui Dumnezeu, ci dobândirea puterii şi vor să impună o nouă Ordine Mondială, ferm convinşi că sunt ”genetic superiori şi sortiţi, din naştere, să fie stăpânii lumii.” În sânul bisericii erau grupuri care credeau în “Evanghelia după Toma” şi cei care se conduceau după “Evanghelia lui Ioan”. Toma se crede că ar fi fost şi cel care i-a botezat pe cei trei magi. Vigor ajunge la concluzia că în atacul de la Koln şi apoi incendierea bisericii de la Milano, era mai mult decât simplă dorinţă de-a fura moaştele.

    Agenţii cercetează mostrele, aflând din ce material sunt oasele, apoi pe baza indiciilor pornesc căutările care îi duc la Milano, Roma, Alexandria, Elveţia, Vatican. Intervin şi alte personaje importante sau mai puţin importante, dar fiecare cu rolul lui de-a ne ajuta să desluşim povestea: Raoul conducătorul dragonilor, doctor Alberto Menardi fost prefect şef al arhivelor Vaticanului, amator de experimente ca într-un lagăr nazist, bunica –nonna lui Rachel al cărei rol este halucinant, cardinalul Sperra care o angajase pe Seichan ca agent dublu să ajute Sigma, generalul Rende şeful poliţiei din Roma, de fapt Imperatorul Curţii Dragonului, Logan Gregory adjunctul lui Painter şi spion al dragonilor.

    Multe urmăriri, cercetări, crime, cruzime inutilă, lupte fără rost, toate în numele lăcomiei şi dorinţei de putere, dar mai ales al ideii de “rasă pură”. Rămâi uimit, citind cartea, de deznodământul poveştii, de rolul complicat al personajelor, de motivaţiile comportării lor. Sigur că până la urmă se face dreptate, se găsesc şi se pedepsesc vinovaţii, se dezleagă misterele, se înfiripă şi o poveste de dragoste, dar pentru a afla toate acestea trebuie să citeşti cartea.

    Mi-a plăcut stilul alert, abundenţa de dialoguri, luptele descrise cu multă măiestrie, îmbinarea istoriei, religiei cu ştiinţa şi cu fantezia. La fel ca Steve Berry, şi James Rollins ne spune în notele autorului de unde s-a inspirat, indicându-ne cărţile sau studiile respective. La final am fost perfect de acord cu părerea lui Steve Berry despre roman: ”Un ritm ameţitor, plin de forţă”.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

evaluare-carte-5

Ce a rămas din mine, de Alison Gaylin

Titlul original: What Remains of Me

Traducere din engleză de Ana Dragomirescu

Nr. de pagini: 456

   “O poveste fascinantă și întunecată despre răzbunare, trădare și secrete din glam-ul hollywoodian. Alison Gaylin a fost comparată cu Gillian Flynn.” – Huffpost Books

Nimeni nu e perfect. Fiecare are ceva de ascuns.
Pe 28 iunie 1980, la o petrecere, Kelly Michelle Lund îl împușcă mortal pe John McFadden, regizorul nominalizat la Oscar. Ani în șir se fac tot felul de speculații privind motivele enigmaticei adolescente. Condamnată pentru crimă, Kelly își pierde tinerețea și libertatea, dar își păstrează secretele.
Treizeci de ani mai târziu și la cinci ani după eliberarea din închisoare, trecutul se întoarce și o bântuie pe Kelly. Socrul ei, Sterling Marshall, o legendă a filmului, este găsit într o baltă de sânge în locuința sa din Hollywood Hills, împușcat în cap, exact ca fostul său prieten, John McFadden.
Din nou, Kelly este principala suspectă. De data aceasta însă, are niște aliați care sunt convinși că femeia nu are legătură cu niciuna dintre crime. Să fie Kelly într adevăr nevinovată?

O epocă în care intimitatea a devenit un mit și viețile oamenilor sunt adesea expuse în presă și fiecare detaliu este analizat – de la acest subiect provocator pornește romanul lui Alison Gaylin.” – The Associated Press

“Multe răsturnări de situație surprinzătoare!” – Publishers Weekly

Sursa: Editura Trei

by -
13

Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, de Cristina Nemerovschi -Editura Herg Benet

 

Editura: Herg Benet

Colecţia: Radical din 7

Data apariţiei: Noimebrie 2016

Număr pagini: 412

Gen: Psihologic, Thriller psihologic

   În ziua în care se internează în sanatoriu pentru a-și depăși tulburările de anxietate și pentru a se împăca odată pentru totdeauna cu o traumă din trecut, Anei nici nu-i trece prin cap că se va îndrăgosti fulgerător de un tânăr misterios și fascinant, dar cu care nu poate fi împreună. În timp ce vara se apropie de sfârșit, în decorul uneori idilic, alteori gotic al sanatoriului, Ana se vede prinsă într-un vârtej sofisticat și îndrăzneț, care va deveni și mai tulburător odată cu evenimentul tragic care le schimbă tuturor viețile. O scriitoare depresivă cu tendințe de sinucidere, un fotomodel narcisist, o adolescentă bipolară, un puști rebel și… Ana, care nu-și dorește decât să se regăsească. Împreună sunt Învingătorii.

    De fiecare dată când termin de citit o carte care îmi merge la suflet, nu reușesc să-mi adun gândurile, să scriu ceva inteligent. În mintea mea sunt tot felul de idei, fraze, impresii, dar nu știu cum să le dau un sens, o direcție. Scriu, apoi mă trezesc că șterg tot,  nemulțumită fiind de ceea ce fac. Trăiesc cu impresia că nu am cum să redau cu acuratețe povestea. Și mi-e ciudă că pierd atât de mult timp privind monitorul, așteptând să mă liniștesc, să-mi pun ideile într-o oarecare ordine.

   Toate aceste stări mă încearcă și în momentul de față. Vreau să scriu câteva impresii despre romanul scris de Cristina Nemerovschi și tot ce îmi vine acum să spun e un idiot si simplu ”wow”.

   Probabil vă întrebați ce anume m-a atras la “Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” și de ce nu reușesc să îmi exprim toate trăirile pe care le-am avut citind această minunată și răvășitoare carte.

   În primul rând , m-a uluit modul în care autoarea descrie acele stări de anxietate, agorafobie, depresie, atacuri de panică, etc. Ba mai mult, m-a surprins plăcut faptul că ea a dorit să abordeze un subiect atât de  tulburător și nu cred că greșesc dacă consider cartea ei ca un fel de îndrumător pentru cei care suferă de tot felul de tulburări/afecțiuni/fobii. Firește că toate aceste lucruri m-au determinat să caut pe internet  mai multe amănunte despre carte. Și într-un final, am dat peste un articol semnat chiar de autoare, în care ne împărtășește motivul pentru care a dorit să scrie o carte cu un subiect atât de  realist.

Pentru prima dată de când scriu, mă bătuse gândul ca “Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” să fie o carte de non-ficțiune, mai exact o carte de psihologie/dezvoltare personală, în care să povestesc pe larg experiența mea cu anxietatea. A avut chiar un titlu provizoriu: “Drumul înapoi”. Mi-am dorit mult să o scriu în ziua în care am citit pe diferite forumuri că un mare număr de oameni care suferă de anxietate generalizată, agorafobie, atacuri de panică, depresie ajung să se sinucidă în punctul în care eram eu atunci – o persoană complet nefuncțională, care nu avea deloc o perspectivă încurajatoare în față, înainte să înceapă tratamentul. Sigur, atunci nu știam și nu credeam că o să fiu mai bine, dar mi-am spus că dacă voi fi, o voi scrie. Am început-o sub formă de jurnal, o carte de non-ficțiune, dar ceva nu mă atrăgea la ea. Întotdeauna, până acum, când am scris, am fost într-o transă, m-am simțit incredibil de vie, de motivată, de fericită – cu manuscrisul ăsta nonfictiv nu se întâmpla asta. Atunci mi-am dat seama că nu este ceea ce fac eu cel mai bine – să spun povești inspirate din realitate, dar povești, cu cap, trup și picioare, cu personaje care să vă fascineze, să vă trezească, să vă schimbe. Și mi-am dat seama că trebuie să combin ceea ce aveam de spus despre anxietate cu o poveste cu care cititorii să rezoneze. Așa s-au născut Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată. Nu am lăsat nimic pe dinafară din tot ce voiam să povestesc din experiența mea personală, absolut deloc, atât că i le-am transferat Anei, personajul principal.

    În al doilea rând, am apreciat faptul că în cea de-a doua parte a cărții, s-a trecut de la un roman psihologic, la un thriller condimentat cu câteva scene erotice. Mi-a plăcut modul cum autoarea s-a jucat cu mintea mea, făcându-mă să-mi imaginez tot felul de scenarii. Mai multe amănunte nu am să vă furnizez pentru că nu doresc să știrbesc atractivitatea acestei povești.

    Având în vedere că aceasta a fost prima carte a Cristinei Nemerovschi pe care am citit-o, trebuie să recunosc că am avut mari emoții atunci când am început să o parcurg. Descrierea mă intrigase suficient de mult cât să-mi doresc să  o citesc, dar habar nu aveam de stilul autoarei. Nu aveam mari așteptări în privința ei, dar îmi doream din tot sufletul ca prima impresie să fie una bună. Nicio clipă nu m-am gândit că voi fi sedusă de la primele fraze. Nicio clipă nu am bănuit cât de motivată voi fi să cunosc povestea Anei.

 Dacă într-o dimineață ai deschide ochii și ai vedea că ești tot în camera ta și în patul tău, dar te-ai transformat aproape în altcineva și trebuie să iei totul de la capăt?

Ți-ar fi greu? Ai renunța?

 Ai tresări, bucuros de provocarea asta?

Ți-ar fi indiferent că te-ai pierdut?”

 “Noi suntem învingătorii.

 Cei în interiorul cărora s-a stricat ceva, așadar s-a trezit.

 Cei care simțim totul. Cei pe care ne rănește fiecare zi, cu fiecare clipă pe care o aduce.

 Cei vulnerabili și curajoși. Cei fără limite. Cei care înțelegem, noi cei care suntem pe de-a-ntregul în fiecare întâmplare din viața noastră.

Actorii ei, nu spectatorii.

Cei care schimbăm.

Noi, cei care trăim pentru a simți, oricât de periculos s-ar dovedi într-un final asta.

 Noi nu pierdem nimic (…) Ei pierd. Clipele, zilele, totul. Pentru că le iau de-a gata ca și cum le-ar merita. Nu luptă ca noi, pentru fiecare gură de aer, pentru fiecare dimineață în care te trezești viu, pentru fiecare zi dusă până la capăt.

 Noi suntem cei vii, iar oamenii care rămân vii nu pot fi decât învingători.  “

    Romanul Cristinei Nemerovschi este deosebit de realist, tocmai pentru că tratează  o gamă largă de subiecte precum trauma, suferința, boala, moartea, iubirea, sinuciderea, depresia etc. Nu e genul de carte pe care o poți citi în mod superficial, ci dimpotrivă, trebuie să-i acorzi toată atenția și, dacă se poate, să înțelegi toate stările și sentimentele personajelor, fără să încerci să le judeci comportarea.

    Povestea fiind narată la persoana întâi singular, m-a făcut să trăiesc cu impresia, mai ales la început, că este scrisă sub formă de jurnal, un jurnal în care Ana își deapănă amintirile (copilăria, relația cu părinții, sora și iubitul, perioada de studenție) și povestește pe larg despre stările și sentimentele sale, despre moartea mamei, cum a debutat anxietatea ei și ce s-a întâmplat cu ea de când s-a internat în sanatoriu.

 “Acum, de când eram bolnavă, mi se părea că în rândul oamenilor nu pot decât să mă fac de râs. Să fiu o pacoste atât pentru mine, cât şi pentru ei. Trăgeam de mine să rămân conştientă, trează, să nu alunec în amorţeală, şi ei în general observau, şi mă întrebau dacă mă simt bine, dacă au făcut ceva care m-a deranjat… şi atunci era de o sută de ori mai rău, pentru că începeam să mă simt vinovată pentru faptul că nu pot fi eu însămi, relaxată şi funny, aşa cum obişnuiam pe vremea când le spuneam glume, le povesteam întâmplări amuzante sau pur şi simplu îi ascultam vorbind despre ceva ce conta pentru ei. În ultimele luni, plecasem de fiecare dată dintre oameni cu coada între picioare şi cu ochii în lacrimi.”

    Ana (22 ani) este o tânără ce suferă de anixietate generalizată, cu tulburări de anxietate socială și agorafobie. Înainte fusese o fată sănătoasă, normală, sociabilă, studentă la două facultăți, dar moartea mamei a zguduit-o în asemenea măsură, încât ajunge să aibă crize de anxietate, atacuri de panică, coșmaruri. Toate aceste tulburări o fac să renunțe la iubit, își îngheață anul la ambele facultăți și se internează într-un sanatoriu aflat  într-un “loc rupt de lume, într-un decor de vis, în care erai lăsat în pace să te reconectezi cu părțile din tine care păreau că-ți scapă ”.

    Aici se împrietenește cu Punky, un  puști rebel cu creastă verde care “ trăiește pentru “muzica punk, alcool de orice fel și arme”. Toată lumea îl privește cu teamă, cu reținere, și-l ocolește pe cât posibil și doar Ana îl privește cu compasiune.  

 În fiecare zi, la ora 6 și 20, Ana se duce la baie să fumeze un joint și îl urmărește de la geam pe tânărul de care se simte foarte atrasă – pe Sin (19 ani) cel superb, minunat, curtenitor, sofisticat și narcisist. Acesta se cazase într-una din căsuțele mici de lemn din apropiere, la câteva zile după ce ea venise la sanatoriu. Însă el nu a venit singur, ci însoțit de iubita lui, frumoasa și excentrica Sagri(40 ani), o scriitoare de romane thriller ce suferă de depresie de mai mulți ani și care fusese și ea cândva internată  în același sanatoriu. 

    Ana se împrietenește cu cei doi,  se află mai mereu în compania lor și puțin câte puțin, ajunge să se îndrăgostească de Sin. Tot ce simțea pentru el venea parcă în contradicție cu boala ei, iar când se gândea la Sin, își dorea să  trăiască, să iasă la suprafață, să aibă un viitor.

 Pur și simplu, îmi dădeam  voie să plutesc în îndrăgostirea asta, pentru că era o mică și palidă luminiță în haosul întunecat în care mă scufundasem timp de câțiva ani”.

     În scurt timp, la sanatoriu își face apariția și sora Anei, care s-a decis să stea și ea aici pentru o scurtă perioadă de timp. Cris este o tânără de 14 ani care suferă de tulburări psihice(suferă de bipolaritate). Este genul de  adolescent-problemă, caracterul ei neîmblânzit și tulburările de personalitate pe care le avusese dintotdeauna o împiedicaseră să se înțeleagă cu alte persoane. Devenea violentă mult prea ușor și i se părea firesc să-și impună de fiecare dată părerea. Perioadele de tristețe inexplicabilă erau înlocuite des cu excese de veselie și vitalitate care o făceau atât de populară și de iubită. Așa că nu e de mirare că în scurt timp începe o relație cu Punky.

    În timp ce vara se apropie de sfârșit, în decorul uneori idilic, alteori gotic al sanatoriului, Ana se vede prinsă într-un vârtej sofisticat și îndrăzneț, care va deveni și mai tulburător odată cu evenimentul tragic care le schimbă tuturor viețile.

Am alergat fără suflare până în miezul înghesuielii, i-am dat pe toți la o parte și m-am uitat în jos, de unde câțiva oameni ridicau cu o frânghie ceva ce…părea un cadavru.”

 

   O persoană care făcea parte din acest grup, este găsită moartă în râpa din apropierea sanatoriului. E vorba de o  sinucidere sau o crimă? Ce se întâmplă cu Ana și ceilalți prieteni ai ei?  Vă invit să descoperiți restul în carte.

Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată ” este o carte greu de citit din cauza stărilor prin care trec personajele, dar este și mai greu să o lași din mână.

 

Fragmente:

„Oamenii care nu au avut niciodată o tulburare psihică nu vor putea vreodată să vadă realitatea prin ochii cuiva care suferă de depresie clinică. Lumea e diferită prin ochii noștri. Nu poți să ne vorbești cu entuziasm și optimism despre mâine, despre viitor. Pentru noi, cuvintele astea nu mai au semnificație. Noi trăi într-o lume de vată murdară. În orice parte îți arunci privirea, totul e gri. Gri infinit. Mâine e gri. Viitorul e gri. Și, când nu mai poți de atâta gri, alegi să ieși din vată. Fiecare așa cum e în stare.”

„De-a lungul vieții mele, nu fusesem întotdeauna o învingătoare.

Uneori, fugisem de ceea ce simțeam. Uneori, ascunsesem ceea ce eram. Alteori renunțasem la mine, pentru că voiam să fiu percepută într-un anumit fel de către cei din jur. Da, purtasem măști.

Îmi părea rău după zilele mele pierdute și îmi promiteam că de-acum înainte voi trăi, orice ar fi.

„Pentru zilele noastre care nu vor mai fi niciodată. Trăiește-le, până la capăt.” , îmi scrisese Sagri pe prima pagină din Diavoli orbi.”

“Toți cei defecți suntem învingători, să nu uiți asta. Și, când va veni vremea, ajută și tu un învingător să-și găsească drumul. E greu doar la început. Pe urmă, e o bucurie.”

“Știu că o să mai am obsesii. Știu că foarte probabil o să mai am și depresii. Știu că anxietatea va fi mereu acolo, gata să sară în față oricând și să încerce să preia controlul, numai pentru că e convinsă că poate. Știu că atacurile de panică vor rămâne pentru mine ca niște colegi de școală primară; ne vom mai vizita din când în când, sau ne vom întâlni pe stradă, și ne vom minuna de cât de tare ne-am schimbat cu toții și, în același timp, ceva din noi a rămas la fel și așa va fi pentru totdeauna. Știu că mă voi mai simți defectă până în ultima fibră, și fără vindecare.

Știu și că, dincolo de astea, vor mai fi și multe alte sentimente. Știu că am să mai fiu fericită.

Știu că am să mă mai pierd, pentru că nu se poate altfel. Dar știu la fel de bine și că am să mă regăsesc după momentele de rătăcire. Întreagă și vie, la fel ca întotdeauna.

Iar asta, azi, acum, îmi este de ajuns.”


Editura_Herg_Benet

 Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată, de Cristina Nemerovschi a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

“Când ai şanse prea mici, nu-ţi mai rămâne decât să joci pe mize mari.”

Femei periculoase vol.1, de George Martin & Gardner Dozois

Editura Nemira

Data apariţiei: 2017

Titlul original: Dangerous Women

Colecţia Nautilus

Traducător: Filip Columbeanu

Număr pagini: 496

   Nu există nimic din ceea ce poartă amprenta implicării lui George Martin, care să nu iasă excelent, atingând adesea perfecţiunea. Romane, volume de povestiri proprii, antologii în care are rol de editor şi eventual contribuitor cu câte o cărămidă epică întregitoare… Toate s-au impus drept cele mai bune produse de pe piaţă în domeniul respectiv.

   Dacă pentru romanele sau volumele lui de proză scurtă SF şi fantasy, pasionaţii genului nu mai au nevoie de nicio recomandare, despre antologiile în selecţia cărora e implicat, chiar în ipostază de coeditor, poţi spune că au totdeauna povestiri după gustul lui. Adică cu multă acţiune, cu context logic, cu personaje la care ajungi să ţii imediat. Niciun titlu nu e adăugat numai ca să fie acolo şi să completeze numele mari de pe listă, fiecare autor e adus doar cu ce are mai bun şi se încadrează în tema aleasă. Aceeaşi senzaţie o ai parcurgând Străzi Întunecate sau, mai ales, trecând în revistă Războinicii – pe care o credeam până acum cea mai bună colecţie de povestiri a celor doi, dar care simt, deja, că e egalată de această recentă apariţie, câştigătoare World Fantasy Award for Best Anthology în 2014, Femei periculoase.

    Poate părea nedrept accentul pe Martin, când coautor e Gardner Dozois, editorul de culegeri ficțional-speculative, prin excelenţă. Dar părerea mea e, citindu-i şi selecțiile individuale, care toate suferă de păcatele imputate în general antologiilor, că reuşitele astea deosebite din colaborare sunt în primul rând meritul lui Martin şi ale preferinţelor sale în literatura de gen.

   De fapt nici măcar totdeauna de gen, pentru că în această galerie de personaje feminine, specia fiecărei opere literare chiar nu contează. Avem pe lângă science fiction şi fantasy, thriller, istorie, vampirologie urbană, mistery şi romance.

    Nu sunt cel mai mare fan al prozei scurte, am obiceiul să triez după recenzii şi câteva pagini de început unde sunt agăţat sau nu, poveștile pe care le duc până la capăt în alte antologii. Niciodată, însă, nu am putut aplica decimarea asta pe o colecție Martin-iană. Dacă sunt totuşi din cei ce vor să citească numai istorisirile cu un anumit specific dintre cele adunate în acest volum, sau doar să aleagă cea pe care o vor citi la un moment dat, în funcție de chef, am să înșir câteva impresii orientative, despre fiecare dintre povestiri, evitând orice spoiler major.

F2 (1)

 

 

    Introducere de Gardner Dozois – Demnă de parcurs de orice cititor care simte nevoia unei contextualizări în peisajul literaturii cu eroine (cu sau despre femei în luptă/conflict/confruntare). Dacă ar fi ceva pentru care să fie lăudat şi Dozois la fel de mult ca Martin, ar fi introducerile astea care vin mereu ca nişte articole exhaustive despre laitmotivul antologiei.

    Halal desperado! de Joe Abercrombie – favorita mea, alături de nuveleta lui Sanderson, din volum. Un alt autor ce nu numai că nu dezamăgeşte niciodată, dar chiar ameninţă poziţia marelui maestru al Urzelii Tronurilor, pe frontul fantasy. Cumva cu aceeaşi reţetă a protagoniștilor care nu sunt nici complet buni, nici complet răi, Abercrombie ajunge să îşi întreacă de multe ori profesorul,  prin scriitura mai fermă în momentele de acţiune, prin faptul că reuşeşte să îşi compună tablourile vivante medievale cu tuşe mai comprimate şi care nu se rătăcesc nicio clipă în prea descriptiv sau prea oniric (cum la Martin se mai întâmplă) şi, mai ales, tocmai în target-ul antologiei noastre… prin complexitatea mai mare a personajelor feminine şi a poveştilor de iubire generate de ele.

   După ce taman îl declarasem pe George Martin ca superlativ, un ludatio şi mai mare adresat altui autor poate părea exagerat, dar nu ar admite că există un superlativ al superlativului în fantasy, numai cei ce nu l-au citit pe Abercrombie. Este minunată saga Marea sfărâmată, dar seria Prima lege e “şi mai şi”. Iar universul Red Country din care face parte această primă povestire cu o kick-ass girl, se ridcă cel puţin la cel mai înalt nivel al celorlalte două, încă din start.

   Aliaj de heroic-fantasy medieval şi western cu desperados, având cele mai bune elemente ale fiecăruia, întâia poveste a antologiei ne-o impune în memorie pe Shy, membră a unui grup de tâlhari, hăituită şi de poteră şi de proprii coechipieri puşi pe rele.

   Sau m-a lăsat inima de Megan Abbott – o confesiune contemporană noir, la limita între thriller şi mistery, dar cu accentul pe psihologia naratorului bărbat, care din clipa când îi dispare fetiţa, rememorează în cheie paranoică comportamentul feminin instabil al soţiei sale, încă din vremea în care îi era iubită. Femeia periculoasă devine prin suspiciune un concept, chiar în ochii cei mai iubitori, când toate acuzaţiile par să indice un gest criminal făcut de ea.

     Cântecul Norei de Cecelia Holland – ficţiune istorică despre Eleanor de Aquitania, soţia lui Henric al II-lea şi cei opt copii ai lor, care vor atrage regatul într-un război civil sângeros. Două indicii pentru recunoaşterea capetelor încoronate : filmul “Leul în Iarnă” și Richard Inimă de Leu – celebrul cruciat, speranţa regală a lui Robin Hood – tânărul prinţ Richard din povestire. Nora e una dintre copilele cuplului disfuncţional suprem – prin ochii încă nevinovaţi ai căreia e percepută toată progresia conflinctuală.

   Mâinile care nu există de Melinda Snodgrass – decupaj dintr-un viitor cosmopolit umano-extraterestru în care un proaspăt locotenent secund, ce tocmai a absolvit Academia Militară a  Ligii Solare, ascultă într-un local dubios, povestea şi mai dubioasă a unui beţiv decăzut cu accent elitist care sugera educaţie şi bogăţie. Un delir despre pasiune amoroasă inter-specii ce se transformă într-o teorie a conspirației dătătoare de fiori pentru omenire.

   Bombardele de Jim Butcher – nou caz din seria autorului despre detectivul Dresden implicat în lumea secretă a fiinţelor supranaturale : vrăjitori, vampiri, vârcolaci – preluat spre rezolvare de data asta de ucenica lui mult mai stângace, Molly Carpenter. Foarte amuzant scris.

   Raisa Stepanova de Carrie Vaughn –  planare psihologică în lumea femeilor pilot din Armata Roşie în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. Carrie Vaughn surprinde destul de bine mentalitatea duală patriotard-terorizată de absurditatea stalinistă, a soldăţimii sovietice. Raisa îşi iubeşte fratele şi prietena dorindu-şi să devină eroină, dar are şi o latura cinică, realistă, care o face să nu fie luată prin surprindere de evenimentele ce vor urma. Un soi de Enemy at the Gates comprimat şi fără un personaj identificabil de partea inamică. Adică altul decât însăşi maşinăria de război germană ce nici măcar nu remarcă peste cine şi-a trecut tăvălugul. Chiar dacă dintre stalinişti şi hitlerişti mereu am preferat germanii, percepându-i ca pe răul mai puțin barbar şi oricum aliații noştri, până una-alta, scriitoarea te face să privești pozitiv şi duşmanul sovietic, atâta vreme cât îi analizează fără melodramatism umanitatea şi nu are de ce să cadă în excesivitatea declamativă propagandistică a tuturor operelor ruseşti despre subiect, care dacă nu eşti rus, îţi trezesc doar antipatie.

    În ring cu Iisus de Joe R. Lansdale – e un fel de povestioară de dragoste atemporală, potenţată de lupte amicale, dar cât se poate de dure, între doi crai-luptători de wrestling pe bune (non fake), din alte vremuri. Unul dintre ei devenind mentorul şi antrenorul tipicului adolescent cu probleme, care îi aduce o nouă viziune a propriei vieţi scurgându-se spre final.

   În pofida titlului cu iz de sacrilegiu, povestirea nu are nicio legătură cu vreo confruntare cu divinitatea, decât dacă idolatrizezi un wrestler invincibil de origine hispanică, numit Jesus. Poate trebuia menținută botezarea originală a mini-prozei, Wrestling Jesus? Cred că ar fi fost mai puţin deviantă în sugerarea conținutului.

   Vecinele de Megan Lindholm (una și aceeași cu Robin Hobb – pseudonim păstrat pentru îndrăgitele ei romane fanasy din trilogiile Farseer şi Omul Arămiu) – începe ca o clasică poveste de cartier cu vecine în vârstă pendulând între bârfă şi sanatorii, însă evoluează într-o tot mai palpitantă călătorie în timp sau poate spre descoperirea unei lumi alternative, ca o şansă la retrezirea interesului pentru viaţă.

   Ştiu cum să le-agăţ de Lawrence Block – o femeie fatală în căutarea unui băiat rău dă peste un tip chiar mai plin de probleme psihice decât îşi dorea. Elemente sinistre de devenire criminală cu trădări, incest şi obsesii ucigaşe definesc intențiile si trecutul personajelor.

   Umbre pentru Tăcere în Codrii Iadului de Brandon Sanderson – dăm din nou peste un talent uriaş al fantasy-ului, pe aceeaşi treaptă a superlativului cu Martin şi Abercrombie. Autorul celebrelor Născuţi din ceaţă , Calea Regilor sau Elantris, continuator al seriei Roata Timpului după decesul lui Jordan, e în cea mai bună formă creativă a lui în nuvela asta. Cea mai lungă din volum, cred, dar de lumea căreia nu vrei nicicum să te desprinzi când se termină. O hangiţă şi fiica ei încearcă, curajoase, să îşi păstreze afacerea pe linia de plutire în preajma unor codrii bântuiți de fantome ucigaşe şi nelegiuiţi periculoşi dar şi în pericol, căci pe capul lor este pus un preţ şi meseria de vânător de recompense se poate practica chiar şi în locuri unde dacă verşi o picătură de sânge te veştejesc duhurile devoratoare de suflete.

    O regină în exil de Sharon Key Penman – intrigi şi războaie în însorita Italie a micilor regate, purtate de sumbri cuceritori germanici, creatori de imperii şi declanşatori de cruciade. Forţa Reginei Constance stă în adaptabilitate la schimbări, rezistenţa în momentele grele, oţelirea maternităţii şi hotărârea cu care îşi duce planurile la îndeplinire.

   Fata din oglindă de Lev Grossman – Secvență din universul Magicienii, acest Harry Potter pentru adulţi. Năzbâtii şi farse studenţeşti în Colegiul Brakebills cu a sa pedagogie magică, care iau o întorsătură ciudată când micile vrăji folosite în ele dislocă puteri uriaşe zidite în vechile structuri arhitecturale ale clădirilor istorice academice.

    Cum se poate remarca din entuziasmul cu care le-am ridicat în slăvi, preferatele mele sunt nuvelele lui Joe Abercombie şi Brandon Sanderson, pe care orice iubitor de medieval fantasy sau western le va savura ca pe niște rare delicatese. Dar şi doritorii de orice alt fel de subiect pot găsi în această antologie ceva care să îi încânte.

    Femei periculoase e un amalgamat foarte reuşit cu povestiri de toate genurile, având ca fir roşu tematic, combativitatea feminină. Aşteptăm cu nerăbdarea rău stârnită, volumul doi!

sigla Nemira

Cartea Femei periculoase vol.1, de George Martin & Gardner Dozois a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Inocenţii, de Taylor Stevens-Editura Trei

Traducere din engleză de Ciprian Șiulea

Titlul original: The Innocent

Nr. de pagini: 416

Anul apariţiei: 2017

 

Un roman din seria Vanessa Munroe

De la autoarea bestsellerului Femeia cameleon

Aventurile Vanessei Munroe continuă cu o nouă poveste plină de adrenalină!

    Cu ani în urmă, un bărbat a răpit o pe Hannah, o fetiță de cinci ani, din curtea școlii și a trecut o granița în Mexic. Acolo a introdus o în lumea unei secte secrete – cea a Aleșilor.
Acum însă câțiva oameni vor să dea de urma fetiței. Oameni care au crescut în mijlocul sectei, dar care au reușit, în ciuda suferinței suportate acolo, să și construiască o viață nouă.
Supraviețuitorii înțeleg mecanismele mentale și religioase ce guvernează secta și apelează la ajutorul oferit de Vanessa Munroe, știind că ea ar putea fi singura lor șansă de a o găsi pe Hannah.

“Vanessa Munroe își eliberează forța distructivă când cei neputincioși sunt amenințați. E o eroină cu totul specială: dură, neînfricată, dar în același timp vulnerabilă și plină de compasiune.” – Publishers Weekly

“Mult așteptata continuare a seriei Vanessa Munroe… Stevens descrie foarte convingător lumea întunecată a manipulării, îndoctrinării și abuzului.” – Booklist

“Munroe lovește din nou!” – Library Journal

Taylor Stevens este autoarea seriei Vanessa „Michael” Munroe, serie ce s a bucurat de un succes răsunător. Publicate în peste 20 de limbi, cărțile seriei au în centru o femeie mercenar, amestec de Jason Bourne și Jack Reacher, care vânează informații. Drepturile de ecranizare au fost cumpărate de Lightstorm Entertainment, casa de producție a lui James Cameron.
Stevens a început să scrie ficțiune târziu. Născută în interiorul unui cult apocaliptic, despărțită de familia ei când avea 12 ani și lăsată să meargă la școală doar până în clasa a șasea, Taylor Stevens a locuit pe trei continente și zece țări până la vârsta de 14 ani. Aproape toată adolescența și a petrecut o cerșind pe străzi și făcând tot felul de munci istovitoare. La 20 de ani, Stevens a părăsit cultul și a început să și construiască o viață nouă, în libertate.
Află mai multe despre povestea ei pe www.taylorstevensbooks.com

Sursa; Editura Trei

by -
5

“Când mia de ani va lua sfârşit, Satana va fi eliberat din temniţă.” (revelaţia lui Ioan 20:7)

Al optulea păcat, de Philipp Vandenberg

   După ce a studiat germanistica şi istoria artelor la Munchen, Philipp Vandenberg (n. 1941) a lucrat ca jurnalist la câteva mari cotidiene şi reviste ilustrate din Germania. Romanul său “Fuga faraonilor” devine un succes mondial, iar thriller-ul istoric “Conspiraţia Sixtină” îi consolidează reputaţia. Cu ediţii publicate în peste 30 de limbi, este unul dintre cei mai traduşi autori contemporani. Opera sa cuprinde numeroase thrillere şi cărţi de nonficţiune bazate îndeosebi pe cercetări arheologice. Printre romanele sale traduse la noi sunt: ”Făuritorul de oglinzi”; ”Dosarul Golgota”; ”Pergamentul uitat”; ”Al optulea păcat”; ”Fiica Afroditei”;” A cincea Evanghelie”; ”Gladiatorul”; ”Conjuraţia Sixtină”.

“Când mia de ani va lua sfârşit, Satana va fi eliberat din temniţă.” (revelaţia lui Ioan 20:7)

    O carte pe care nu o poţi povesti pentru că ar însemna să dezvălui tot misterul. Am să vă spun doar că în centrul întâmplărilor se află giulgiul, în care se presupune că ar fi fost învelit Isus la înmormântare.
Se spune că originalul ar fi la Torino. Oare? Ar lăsa Vaticanul o asemenea comoară biblică într-o biserică oarecare? Cu atât de multe manuscrise, obiecte, chiar gânduri secretizate de Vatican nu este greu să ajungi să-ţi pui întrebări.

Aşa că hai să vedem personajele din piesa unde fiecare îşi joacă rolul după firea lui.

    Lukas Malberg-anticar avut, stabilit la Munchen, vine la Roma pentru a vedea o colecţie de cărţi rare a unei marchize. Scopul nemărturisit este de-a o revedea pe Marlene Ammer, fostă colegă de şcoală şi de bancă, pe care o reîntâlnise la petrecerea cu colegii, a aniversării a 20 de ani de la terminarea studiilor. Marlene devenise o femeie frumoasă şi fiind amândoi celibatari nu excludea posibilitatea unei idile. Dar o găseşte pe Marlene moartă în cadă şi de aici începe acţiunea. Cercetările îl fac să cunoască diferite personaje, să fie la un moment dat urmărit, căutat de poliţie şi chiar gata să fie ucis. Este sprijinit şi ajutat în cercetări de-o reporteră, Caterina, şi de un detectiv pensionat Bărbieri.

   Caterina Lima –este o reporteră de investigaţii, tânăra şi dornică de afirmare. Începe să cerceteze cazul morţii Marlenei, dar este trecută la alt departament, fără explicaţii. Normal că vrea să afle povestea şi-l caută pe Lukas. Îi spune acestuia că la dispoziţii “de foarte de sus” cazul Marlene Ammer a fost închis, merg împreună la casa în care locuise aceasta, dar supriză… nu mai găsesc apartamentul, uşa era zidită, holul zugrăvit, portăreasă dispărută, găsesc doar nişte călugăriţe.

   Marchesa-marchiza Lorenza Falconieri, care vrea să vândă colecţia de cărţi rare a soţului decedat, prietenă cu Marlene, este de fapt arestată pentru hoţie şi în final ucisă.

   Cardinalul Gonzaga, al doilea om în stat la Vatican, este un om rece, dur, care la un moment-dat se îndrăgosteşte de cea pe care o credea Marlene şi o vizita des. Şantajat de Anicet îi duce acestuia giulgiul original din pivniţele secrete ale Vaticanului. Este însoţit de secretarul său Soffici, pe care-l ironizează la fiecare vorbă şi de şoferul său Alberto. Întors la Roma este căutat de un necunoscut, care vrea să-i vândă contra unei sume exorbitante o bucăţică tăiată din giulgiul original.

   Anicet, fostul cardinal Tecina, s-a considerat nedreptăţit de curie la alegerile papale, a plecat de la Vatican şi a înfiinţat frăţia ”Fidelis Fidei Flagrantes”, în Burg Layenfels, unde aduce o mulţime de genii, specialişti care să cerceteze giulgiul. Ideea era să reconstituie ADN-ul lui Isus pentru a găsi aşa numita “Gena Domnului”
Profesorul Murath voia să găsească “gena credinţei” pentru a putea manipula minţile şi credinţa oamenilor şi Anicet vede valoarea unei asemenea descoperiri ca pe o armă a răzbunării lui.

   Dar ca peste tot există şi în frăţie animozităţi între savanţi, astfel Dulazek şi Gruna îi tot pun piedici contaminându-i experienţele. Ei îi şi explică lui Malberg că cercetările lui Murath ar putea duce la anularea credinţei şi după câteva generaţii: ’Câteva generaţii. După care templele, bisericile şi moscheele vor deveni doar muzee ale vremurilor în care gena credinţei era necunoscută”

   La început savanţii chiar au crezut în oportunitatea unor astfel de cercetări, dar recunosc chiar ei:

”Ca toţi ceilalţi la început nici noi n-am ştiut nimic despre intenţiile lui Anicet. Ar fi trebuit să ne dea de gândit în această privinţă inversarea numelui din Tecina în Anicet. Anicet este cel mai rău demon dintre toţi demonii. Simbolul lui este crucea cu o linie oblică, adică o cruce secţionată de o linie, ceea ce ar semnifica mult: nu există mântuire.”

   Soffici-secretarul lui Gonzaga, care nutrea propriile ambiţii, se foloseşte de un interlop Frederico Garre, poreclit Faţă -Arsă, şi încearcă să-l folosească şi pe Anicet pentru a face rost de bani şi a dispărea în lume,dar…

   Se presupune de asemenea că Marlene ar fi murit în timpul unei exorcizări, ordonate de Morro, egalul în rang al lui Gonzaga, de aceea la înmormântarea ei participase întreaga curie şi se încearcă să se muşamalizeze totul. Dar Marlene are o soră stewardesă Liane, pe care Malberg încearcă fără succes s-o găsească.
Apare în peisaj şi un procuror tânăr Achille Mesomedes hotărât să elucideze cazul, este şi cel care-l exonerează pe Malberg scoţându-l de sub urmărire. Un rol important joacă în cercetări şi sprijinul detectivului Bărbieri şi o mulţime de personaje secundare, care intervin într-un fel sau altul.

   Până la urmă cercetările lui Malberg şi ale Caterinei, ajutaţi de Bărbieri, duc la elucidarea tuturor întâmplărilor. Finalul este surprinzător şi şocant prin urâţenia caracterului unor personaje.
Toate întâmplările, interacţiunile personajelor, crimele, duc la concluzia că indiferent de loc şi timp, indiferent că sunt oameni simpli sau genii, lăcomia şi dorinţa de putere nasc monştri care calcă la propriu pe cadavre pentru a-şi atinge scopurile.

  Focul de la Burg Layenfels purifică parcă totul, arzând până la temelie aroganta clădire;

”Flăcările au distrus originalul giulgiului lui Isus din Nazareth. Ca şi preţioasa carte a lui Gregor Mendel, redată doar pentru scurt timp cunoaşterii umane, în cele din urmă păstrându-şi secretul pentru ea. Dar, mai înainte de toate, a fost distrus diabolicul plan al celor doi posedaţi de ideea de a schimba lumea şi de a-i răpi acesteia tocmai ceea ce le oferă multor oameni echilibrul vieţii.”

Dar oare ce vor face cei ce vor veni după ei?
Dacă vreţi să ştiţi mai multe, să vedeţi de fapt ce s-a întâmplat şi cine au fost vinovaţii, citiţi cartea.
O să vă placă pentru că este scrisă într-un stil alert, cu multe dialoguri, foarte puţine descrieri, doar atât cât să înţelegem adevărurile istorice şi religioase, multă interacţiune între personaje, şi mai ales ridică puţin valul secretelor de la Vatican.

Aşa că: lectură plăcută!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Câinii, de Allan Stratton-Editura Trei

Titlul original: The Dogs

Traducere din engleză de Luminița Gavrilă

Număr de pagini: 272

Anul apariţiei: 2017

 

  De cinci ani, Cameron și mama lui se mută dintr-un loc în altul. Tatăl băiatului e pe urmele lor. Cel puțin, asta i s-a spus lui Cameron.
Când se stabilesc la o fermă izolată, băiatul începe să vadă și să audă lucruri care nu pot fi reale. Curând, ajunge să se îndoiască de tot ceea ce credea că știe și se întreabă dacă nu cumva își pierde mințile.
Ce se ascunde în noapte? Ce e îngropat în trecut?
Cameron trebuie să afle secretele întunecate înainte ca acestea să-l distrugă.

“Un thriller psihologic pe care nu-l poți lăsa din mână… straniu, întunecat și inteligent construit. Dialogurile vii, autentice și scenele memorabile alcătuiesc o poveste desăvârșită, al cărei final dramatic întrece toate așteptările.” – The Guardian

“Un tată monstruos, hărțuitor, coșmaruri alienante, un băiat fantomatic, câini sălbatici și un subsol dărăpănat – cadrul perfect pentru o poveste înfiorătoare despre un băiat care, încercând să dezlege un mister, descoperă ce secrete poate ascunde trecutul cuiva. Un melanj captivant de crime și poveste de familie.” – Kirkus Review

Allan Stratton este un multipremiat romancier și dramaturg canadian. Romanul său Chanda’s Secrets a fost distins cu American Library Association’s Michael L. Printz Honor Book, Children’s Africana Book Award și ALA Booklist’s Editor’s Choice. De asemenea, a stat la baza filmului Life, Above All, care a făcut parte din selecția oficială a Festivalului de Film de la Cannes în 2010.
Continuarea acestui roman, Chanda’s Wars, a câștigat în 2009 Canadian Library Association’s Young Adult Canadian Book Award.
Alte cărți de succes ale lui Allan Stratton sunt Borderline, Leslie’s Journal și Phoenix Lottery.

Câinii a câștigat Red Maple Award și a obținut numeroase nominalizări, printre care la Young Adult Novel Thriller Award, 2016 și American Library Association Best Fiction for Young Adults. Este în curs de publicare în 13 țări.
Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de Wild Media Entertainment.

Sursa foto şi text: Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
12

Răzbunare la Paris, de Steve Berry

Titlul original: The Paris Vendetta 
Traducerea: Ana Dragomirescu
Editura: Litera 
Numar pagini: 460

   Steve Berry este scriitor, profesor şi fost avocat american, absolvent al Facultăţii de Drept Walter F. George din cadrul Mercer University, statul Georgia.
A practicat o vreme avocatura, dar a început să scrie încă din anii 1990. După doisprezece ani de încercări, în care lucrările lui au fost respinse de 85 de ori, a debutat în 2003 cu thrillerul istoric Camera de chihlimbar, care a devenit rapid un bestseller în Statele Unite. Romanele din seria ce îl are ca personaj principal pe Cotton Malone, fost agent în cadrul Departamentului de Justiţie, au urcat pe primele locuri în topurile New York Times, USA Today şi Publisherers Weekly. Cărţile sale au fost traduse în 40 de limbi şi publicate în 51 de ţări.

,,Banii n-au patrie; bancherii sunt lipsiţi de patriotism şi de decenţă; singurul lor ţel e câştigul.”
NAPOLEON BONAPARTE

   O aventură ameţitoare cu numeroase răsturnări de situaţie îl poartă pe Cotton Malon între Copenhaga, Londra şi Paris, punându-i la încercare intuiţia, priceperea, dar şi loialitatea. Aflat într-o permanentă luptă cu timpul, americanul va face tot posibilul să împiedice o serie de atacuri teroriste ce au ţintă mai multe monumente din capitală franceză, încercând totodată să nu-şi dezamăgească cel mai bun prieten.
Prietenul său, miliardarul Henrik Thorvaldsen, îi cere ajutorul. Bătrânul danez vrea să îşi răzbune moartea unicului său fiu, ucis într-un schimb de focuri în capitala Mexicului, dar ambiţia lui nu numai că îi pune viaţa în pericol, ci ajunge să scoată la iveală o adevărată conspiraţie internaţională.

   Cu câteva zile înainte de Crăciun, fostul agent Malone, se vede nevoit să-şi întrerupă traiul în anticariatul său liniştit, când Sam, un agent, care vine ca şi mesager din partea danezului miliardar este urmărit şi vânat de indivizi înarmaţi.

,,Sam Collins stătea pe scaunul din dreapta şi se uita, în vreme ce Malone părăsea în viteză Copenhaga, îndreptându-se către nord, pe autostrada de pe coasta daneză.
Cotton Malone era exact aşa cum se aşteptase. Dur, curajos, hotărât, luând în piept situaţiile care i se iveau, făcând ce trebuia făcut. Se potrivea până şi descrierea fizică pe care Sam o primise. Înalt, par blond strălucitor, un zâmbet care trăda puţine emoţii. Ştia despre experienţa de doisprezece ani pe care Malone o avea în Departamentul Justiţiei, despre studiile lui de drept făcute la Georgetown, despre memoria lui fotografică şi despre dragostea lui pentru cărţi. Dar acum văzuse cu ochii lui curajul bărbatului în situaţii limită.”

   Vinovaţi de moartea lui Cai, băiatul miliardarului, este Cabral şi lord Ashby. Cabral a fost ucis, urmează să i se întindă plasa lui Ashby. Acesta din urmă, se pare că se ocupă cu recuperarea artefactelor furate în beneficiul său.

,,-Lui Ashby îi place să achiziţioneze obiecte de artă şi comori care sunt ori necunoscute, ori nerevendicate, ori furate, a spus în cele din urmă danezul. Fără să-şi bată capul cu avocaţi, cu lupte în justiţie sau cu presa. I-am studiat pe Recuperatorii de Antichităţi Pierdute. Există de multă vreme. De fapt, sunt destul de isteţi. Fură ceea ce a fost deja furat.”

   Ceea mai nouă recuperare este ,,aurul lui Rommel’‘, mai exact două mii şapte sute de kilograme de aur, plata unor evrei din Gabes, Tunisia, în schimbul vieţii lor. Acest aur a fost încărcat în şase lăzi de lemn, trimise spre Italia, iar apoi în vest spre Corsica. Nu contează că recuperarea s-a făcut cu uciderea a două persoane, contează că visteriile goale a lui Ashby s-au umplut.

   Acţiunea cărţi se desfăşoară pe mai multe planuri: -prezentul în care are loc o răzbunare şi o conspiraţie mondială, şi trecut, unde Napoleon este prezentat în bătăliile sale, în călătoria sa prin Egipt ca şi conducător suprem, în aşteptarea de a reveni la Paris şi a revendica puterea absolută.
Avem parte de date istorice extrem de interesante, pe care mulţi cu siguranţă le-au uitat sau nu au ştiut de ele.

   Aflăm despre divorţul de prima soţie, Josephine şi căsătoria cu ducesa de Austria pentru a obţine un moştenitor. Napoleon nu a avut ocazia de a fi alături de fiul său, decât foarte puţin, el fiind exilat pe Elba, acolo unde îşi va da obştescul sfârşit. Alături de el va fi servitorul său Saint Denis, cel care l-a slujit cu credinţă. Saint-Denis îi va transcrie toate scrierile lui Napoleon. Împăratul i-a lăsat moştenire lui Saint-Denise patru sute de cărţi din biblioteca sa personală, însărcinându-l cu păstrarea lor până când fiul lui avea să împlinească şaisprezece ani. Acesta nu a mai apucat să primească, murind şi el la vârsta de douăzeci şi unu de ani.

   Se pare că în această moştenire lăsată de Napoleon, s-ar găsi indicii la averea fabuloasă care se vorbeşte că ar fii ascuns-o împăratul. Ashby este pe urmele acestei legendare comori. Alte preocupări ale acestui personaj malefic sunt: -Clubul de la Paris-menit să distrugă sistemul financiar mondial. Formare clubului şi recrutarea de membri este în grijă Elizei Larocque. Această fusese foarte atentă, alegându-şi membrii cu mare grijă, limitând numărul total la şapte, cu ea cu tot. Fiecare recrut plătea taxa de intrare de 20 milioane de euro, şi jurase să păstreze secretul. Oare vor reuşi ? Informaţiile curg pe site-urile de socializare:

,, A sosit un Antihrist?
Dacă analizezi actuală cucerire sistematică a ţărilor independente din întreagă lume, îţi poţi da seama uşor că, în spatele tuturor acestor agresiuni, se conturează un tipar unic al puterii, care include economia, armata, presa şi politicienii. Voi încerca să demonstrez că această putere aparţine bancherilor lumii. Cred că în fruntea acestor tirani se află un Antihrist. Numele ei e Eliza Larocque. Ea vrea ca, rămânând complet invizibilă, să conducă lumea prin intermediul puterii economice deţinute în secret, pe care familia ei a construit-o de-a lungul secolelor.
Nu există afacere mai sigură şi mai profitabilă decât împrumutul de bani către state. Creditorii care se adună laolaltă, refuzând să concureze unul cu altul şi manipulând pieţele şi valutele spre avantajul lor colectiv, reprezintă o gravă ameninţare. Larocque şi asociaţii ei posedă o structura ierarhică organizată care cumpără sau primeşte acţiuni din tot ceea ce este valoros pe piaţa globală. Controlând guvernele din ţările vestice, ei controlează întreagă lume vestică. Dacă urmăreşti tacticile politice globale, poţi vedea cu uşurinţă că şefii de stat aleşi democratic se schimbă, dar interesele lor urmăresc interesele celor bogaţi, deci rămân mai mult sau mai puţin aceleaşi. Numeroa

sele elemente indică faptul că există o organizaţie invizibilă care stăpâneşte lumea.”

   Va reuşi să se infiltreze danezul în acest club? Va reuşi să îl denigreze pe Ashby şi să îl distrugă?
Unde este legendara comoară a lui Napoleon?

   Malone şi Sam, împreună cu fosta sa organizaţie Magellan vor reuşi să oprească această conspiraţie internaţională? Vor reuşi să scape cu viaţă? Ce alte informaţii şi date importante se dezvăluie în continuare?
Va las pe voi să descoperiţi mai multe, citind acest thriller, care ne oferă o mulţime de surprize.

Nota mea pentru carte este 9,5.

targulcartii.ro

Cartea Răzbunare la Paris, de Steve Berry a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul Cărţii.

by -
13

Echinox, de Michael White-ocultism, astrologie, crimă

Editura: Rao

Traducere din limba engleză și note: Adrian Deliu

Pagini: 314

   „Echinox  este primul roman al lui Michael White, autor a 25 de cărți de nonficțiune. A fost redactor științific la ediția britanică a revistei GQ, editorialist la Sunday Expres în Londra, iar între 1984 și 1991 a fost lector științific la d’Overbroek’s College din Oxford. Michael  White a manifestat un mare interes pentru biografiile unor personalități ale științei, printre cărțile sale care au înregistrat un succes notabil numărându-se: Stephen Hawking – A life în Science, Einstein- A life în science, Darwin – A life in Science….Isaac Newton – The Last Sorcerer –a fost nominalizată Biografia anului….

Biograf al unor personalități precum Newton, Galileo, Machiavelli, Giordano Bruno.

În prezent, Michael White locuiește în Perth, Australia, cu soția și cei patru copii.”

    OCULTISM, ASTROLOGIE, CRIMĂ

   Demult nu am savurat cu așa o pasiune ceea ce se numește o carte bună și de calitate. O carte condimentată din toate punctele de vedere.

   Subiectul acestui roman sunt o serie de crime, victimele pierzându-și viețile în urma unor plăgi înjunghiate sau cu beregata tăiată.  Un cuplu ucis, bărbatul abandonat iar femeia mutilată cu o foarte mare precizie, un profesionalism de chirurg căreia i-au fost prelevați rinichii, unei alte femei ucise i-au scos creierul, alteia ficatul, alta cu inima scoasă, alta cu vezica biliară. În cazul fiecărei crime fusese găsită în locul organului prelevat o monedă de aur, alamă, argint, bronz, monede care aveau imaginea a cinci femei goale. Totul pare un ritual bine organizat. Investigațiile scot la iveală similitudini între crimele prezente și anumite crime din trecut, la o distanță considerabilă între ele. Având în vedere faptul că arhivarea informațiilor nu era aceeași ca în prezent era o legătură nesigură între aceste crime în serie.

  Acțiunea se petrece în prezent – 2006, dar și în trecut-1689, autorul mergând paralel cu povestea vieții lui Newton, care va avea o legătură cu povestea acestor crime. Toate întâmplările au legătură cu ocultismul, cu alchimia, de care știm cu toții că Newton era mai mult decât pasionat, cumva alchimia devenind o obsesie ținută bine ascunsă.

   Personajele prezentului sunt jurnalista Laura Niven, Philip Bainbridge fotograful poliției, care au împreună o fată, Jo, care a crescut cu mama ei, revenind la facultate alături de Philip. Laura și Philip au conceput-o pe Jo în anii studenției, aceștia nu s-au căsătorit, rămânând prieteni, dar existând o scânteie între ei.

   Locația crimelor din trecut și prezent fiind Oxford, dedesubtul Bibliotecii Bodleian  existând un tunel folosit de Ordinul Sfinxului Negru și de Gardieni, organizații care au la bază societăți secrete sau grupări oculte care au existat multe secole. Asemeni Francmasonilor, Cavalerilor templieri, Iluminati și alte frății. Adaug personajelor prezente pe polițistul Monroe, care acceptă cu greu ajutorul Laurei și a lui Philip, prietenul Laurei, Charlie, care făcea parte din organizație și o ajută pe Laura cu anumite informații despre cercetările lui Newton și biografia acestuia de după moarte, Charlie pierzându-și viața.

   Un personaj cheie este bibliotecarul-șef al Bibliotecii Bodleian, James Ligthman, bătrânul era prieten bun cu Laura, deși se vedeau în rarele vizite ale acesteia la Oxford, și Malcolm, ajutorul bibliotecarului care se dovedește în final fiind polițist sub acoperire.

   Personajele trecutului sunt multe, am să menționez cele mai importante, Newton fiind principalul personaj, în jurul căruia se învârte tot ceea ce ține de mister, alchimie, știință. Se știe că inspirația lui Newton pentru legea gravitației a fost datorată pasiunii acestuia pentru studiul ocultismului, așa cum simțea că datoria lui e să dezlege misterele vieții, să „studieze lucrarea lui Dumnezeu”

   Robert Boyle un important savant al secolului XVII-lea, adept al alchimiei, devenind chimist mai târziu.

  Thomas Bradwardine, teolog, matematician,vizionar.

  Nicolas Fatio du Duillier, matematician, prieten bun cu Newton.

  Robert Hooke, acesta fiind de caracter total opus lui Newton, dușmani până la moarte.

    Marea Britanie este zguduită de asasinatele în serie, Laura și Philip descoperind o istorie brutală în care este implicat însuși geniul Newton, și alte personalități puternice. Cine se află în spatele acestor crime organizate într-un anumit moment astrologic, va fi ceva surprinzător pentru cititori.

   Trebuie să avem în vedere că acest roman este o ficțiune, care are la bază o documentare impresionantă, oferind la fiecare informație note de subsol, iar la final ne sunt prezentate faptele de dincolo de ficțiune, oferind informații despre personalitățile menționate și despre locurile importante dezvăluite (Isaac Newton, Alchimia, Biblioteca Bodleian, etc).

   Sunt foarte multe acțiuni, detalii, pe care nu le menționez, deși sunt piese importante în rezolvarea misterului, pe care va trebui să le descoperiți doar citind acest giuvaer al literaturii.

Citate

Cadavrul unei tinere era prăbușit pe bancheta din spate. Avea mîinile și picioarele depărtate,capul dat pe spate, ochii deschiși ,nemișcați, holbați spre tavanul mașinii. Purta o bluză și o fustă simple, ambele scăldate în sânge. Carnea îi era extrem de albă, ca și când tot sângele i s-ar fi scurs din vene, iar pielea părea chiar și mai albită de reflectoarele puternice montate înăuntrul cortului. Interiorul mașinii era mînjit de sânge; șuvoiul care țâșnise din artere stropise ferestrele și bordul de culoare crem.”

„ Spre deosebire de aproape toți ceilalți alchimiști, de la însuși Hermes pînă la cercul său interior, Newton nu dorea să obțină aur pur și simplu pentru valoarea lui. Bogăția nemăsurată i se părea prea puțin importantă. Pentru el, obținerea aurului la sfîrșitul căutărilor însemna cunoaștere absolută,cunoașterea aflată în posesia zeilor, și știa foarte bine că avea de gând să facă orice ca s-o găsească. Era însăși rațiunea lui de a trăi. „

„ O tânără era pe jumătate întinsă la unul din capetele bărcii. Purta jeans și un tricou și avea ochii deschiși, iar privirea-i era îndreptată spre mal. Părea  să nu aibă nici un strop de sînge în trup. Brațele-i erau larg deschise, iar mâna stângă atîrna pe marginea bărcii. Brațele și umerii erau pline de dîre de sînge. Avea ochii deschiși, dar ceea ce fusese alb la ei era acum aproape în totalitate roșu : toate vasele de sînge se sparseră. Peste ochi avea o peliculă slinoasă, care făcea să se estompeze culoarea sîngelui. Avea beregata tăiată și partea de sus a craniului fusese înlăturată, curat, de o mînă expertă, o emisferă de oase și scalp fiindu-i tăiată. În locul în care se aflase odată creierul, nu rămăsese altceva decît un orificiu roșu și negru. În unele porțiuni, țesutul mort fusese zgâriat și îndepărtat, lăsînd să se vadă oasele înspăimântător de albe. „

    Sunt convinsă că nu am reușit să scriu tot ceea ce aș fi vrut să scriu, de aceea vă recomand această bijuterie.

Cu siguranță merită 5 /5 stele.

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

 

 

 

 

by -
12

Urmărirea, de Iris Johansen

   Johansen s-a născut în St.Louis-Missouri şi trăieşte în Georgia cu soţul ei. Are o fată care o ajută la documentarea pentru cărţile sale şi un fiu scenarist.
A obţinut primul succes la începutul anilor 1980 scriind în categoria romantic. În 1991, Johansen a început să scrie suspans, istoric, romane de dragoste, începând cu publicarea Wind Dancer, iar în 1996 se reîntoarce spre ficţiune crime, având un mare succes. Iris Johansen regina suspansului, cum este denumită celebra autoare, ne oferă o nouă poveste captivantă.

  Eroina principală Grace şi fiica ei Frankie, duc o viaţă liniştită la ferma din Alabama, un loc izolat de lume.

Dar bărbatul care vrea să le omoare le poate găsi chiar aici. O femeie cu un trecut misterios, nu s-a temut de nimic în viaţă, însă acum trebuie să facă totul pentru a-şi apăra copilul de acest criminal feroce aflat pe urmele lor.

   Ferma lui Charlie nu mai reprezintă un loc sigur, când, criminalii trimişi pe urmele ei şi a fiicei sale îl vor omorî pe Charlie, şi vor încerca să le captureze pe cele două. Antrenamentul său ca şi fost agent pentru CIA le va salva viaţa. Agenţia care o proteja a abandonat-o şi singurul său aliat a rămas un bărbat mai periculos decât cel mai aprig duşman al său.

   Grace nu l-a mai văzut pe Jake Kilmer de la tragicele evenimente produse în urmă cu opt ani. Acum el o roagă să-i accepte protecţia. Va mai avea încredere Grace în Kilmer?

,,Era dur, chinuitor de meticulos şi le pretindea celor din subordinea lui să-şi pună în valoare toate aptitudinile şi talentele, până la ultima fărâmă. Şi totuşi, când termina instrucţia, echipa lui strălucea ca o salbă de diamante. Puteai oricând să contezi pe bărbatul sau femeia de lângă tine. Şi puteai oricând să contezi pe Kilmer că-i scotea pe toţi la liman.
Decât în ultima misiune de la El Tariq.
Nu-i fusese uşor. În continuare, ani de zile, avusese momente de furie în care nu -şi dorea nimic mai mult decât să-l ucidă pe ticălosul de Marvot. Şi totuşi, fusese nevoită să lase totul în urmă, când aflase că era însărcinată cu Frankie. La început, nu-şi putuse pune în pericol copilul încă nenăscut, iar după ce Frankie venise pe lume îi fusese chiar imposibil. Sperase că, de-a lungul timpului, să poată uita şi să trăiască o viaţă normală. Dar acest lucru nu se întâmplă. Kilmer venise, aducând cu el şi trecutul.
Şi avea să se dezlănţuie infernul.”

   Timpul se scurge, vieţile celor două sunt în pericol, aşa că femeia s-ar putea să vrea să primească ajutorul din partea omului care a trădat-o cândva, deşi adevăratul vinovat a fost tatăl său, cel care a vrut să o vândă pentru cel care îi oferea o situaţie mai bună, adică Marvot, regele criminalităţi şi a mafiei din Africa.

   Miza acestui joc al morţii este uriaşă, iar cei angrenaţi nu se dau în lături de la nimic pentru a dobândi recompensa pusă pe capul fetiţei-trei milioane de dolari. Se pare că Marvot vrea să îi răpească fetiţa, iar Grace ar veni de bună voie la el.

   Ce i-a făcut Grace de o vrea neapărat, de o urăşte maxim? Este atrăgătoare într-adevăr, era înalta, zveltă şi graţioasă, cu un păr castaniu, scurt şi cârlionţat, care-i încadra faţa, ochi mari ca două alune, buze pline şi o structura osoasă elegantă şi discretă. Pe lângă că, era o fostă agentă de excepţie, era fosta iubita a lui Kilmer,(pasiunea dintre ei a fost mistuitoare), şi nu în ultimul rând este cea care a vrut să îi fure ,,Perechea,,.

Singura care nu a fost omorâtă de ,,Perechea”, singura care a reuşit să comunice cu aceştia. Se pare că, ,,Perechea” sunt doi murgi arabi, mascul şi femelă, albi cu ochi albaştri. Sunt extraordinari de agresivi, nimeni nu a reuşit să îi îmblânzească decât fostul lor stăpân, Burton, care a murit, şi care i-a dresat în aşa fel încât doar el să îi călărească. Ce îi face aşa de preţioşi pe aceşti doi cai? De ce Marvot nu dă doi bani pe oamenii ucişi de aceştia? De ce îi vrea cu orice preţ îmblânziţi? Se pare că sunt singurii care pot să găsească ceea a ascuns fostul lor stăpân în Sahara.

,,-Prototipul unui motor construit de un inventator britanic cu peste cincizeci de ani în urmă. Se numea Hugh Burton şi a trăit în Sahara aproape toată viaţa. Era un geniul în meseria lui şi se pricepea la fel de bine şi la dresajul cailor.
-Tatăl lui Hugh a dezgropat un pachet de baterii, într-un mormânt antic din Egipt. Nu se întâmpla prima oară când se găsea un asemenea dispozitiv, dar asta era incredibil de eficient. Pe lângă el, progresele făcute de Detroit în domeniul motoarelor fără combustibil arătau ca nişte jucării pentru copiii de grădiniţă. Hugh şi-a convins tatăl să nu anunţe guvernul egiptean despre descoperire şi a început să lucreze la crearea motorului perfect-un motor care avea să funcţioneze fără benzină şi să revoluţioneze, astfel economia mondială.”

   Tatăl lui Burton a fost torturat şi ucis de Marvot, acesta voia să devină unicul proprietar al motorului, astfel economia şi puterea mondială să o deţină el.
Da, mai sunt dresori excepţionali de buni, dar Grace este singura care pare să vorbească cu, caii, iar aceştia o ascultă. Cei mai nărăvaşi cai au fost îmblânziţi de Grace.

Va reuşi Kilmer să o protejeze pe Grace şi fiica lor? Da, Frankie este şi fiica lui Kilmer. Acesta a stat departe de cele două fiinţe, doar pentru a le proteja de pericole. Va reuşi să îi câştige din nou încrederea lui Grace? Această îl învinovăţeşte în continuare de moartea tatălui său. Nu poate ignora nici unul dintre ei pasiunea care mocneşte şi acum după nouă ani.

,,Din nou douăzeci şi trei de ani, şi fiecare clipă din viaţa era fascinantă.
Nu, nu voia să se întoarcă la acea vârstă. Şi nu voia nici să arate atât de vulnerabilă şi de speranţe şi vise.
Şi nu voia nici ca Kilmer să aibă puterea de a cauza o asemenea metamorzfoză. Petrecuse cu el doar un scurt răstimp, şi totuşi rezultatul emoţiilor pe care le stârnise se vedea clar în oglindă.
Dumnezeu s-o ajute. Din nou, ca la douăzeci şi trei de ani…”

   Va lăsă Grace pe Kilmer să se apropie de Frankie? Această deşi nu ştie că este tatăl ei îl place mult, iar el la rândul său este cucerit de fetiţa de opt ani. Se pare că este şi o minune, atât la propriu cât şi la figurat, Frankie aude muzica cum îi şopteşte, iar apoi o compune pe clape. La fel este şi o bună călăreaţă, iubeşte caii ca şi mama sa.
Când Frankie va fi răpită de către Marvot, iar Grace va pleca să fie cu fiica sa, ce se va întâmpla?  Reuşeşte să îmblânzească ,,Perechea”? Indiferent de rezultat Marvot le va ucide.
Kilmer va reuşi misiunea imposibilă de a salva cele două fiinţe la care ţine?

   Un roman cu mult suspans şi surprinzătoare răsturnări de situaţie, care captează la maxim interesul cititorului. Am fost alături de personaje, iar adrenalina din această carte este la cote maxime.

5 steluţe pentru acţiunea romanului, deşi are câteva lipsuri majore. Am trecut cu vederea, mi-a plăcut prea mult. 

evaluare-carte-5

Adevărul și alte minciuni, de Sascha Arango

Editura: Trei

Număr pagini: 288

Titlul original: Die Wahrheit und andere Lügen

Limba originală: germană

Traducere de: Laura Karsch

Anul apariţiei: 2017

                                               Premiul European pentru Literatură Crime 2015

Unde se sfârșește adevărul și unde începe minciuna?
Henry Hayden este admirat de toată lumea. Un celebru autor de bestselleruri. Un soț iubitor și devotat. Un vecin generos și atent.
Dar Henry Hayden e numai o imagine, o mască. Trecutul său e un secret și cu atât mai mult metodele sale. Doar el și soția sa știu că de fapt ea este autoarea romanelor care l-au făcut faimos.
Când amanta lui rămâne însărcinată, fațada pe care Henry și-a construit-o cu grijă e pe cale să se năruie. Iar într-o noapte ploioasă, în vârful unei stânci abrupte, soluția perfectă devine greșeala sa cea mai cumplită.

“Suntem într-un fel de eră de aur a antieroului sociopat, atât în cărți cât și pe ecrane, de la personajul Dexter al lui Jeff Lindsay până la eroinele borderline create de Gillian Flynn și Paula Hawkins. De obicei antieroul înfruntă niște adversari formidabili, iar Arango se asigură că lucrurile nu vor fi niciodată ușoare pentru Henry.” – Th e New York Times Book Review

 “Arango analizează decăderea umană prin personalitatea borderline a lui Henry Hayden. Veți fi nerăbdători să aflați dacă mașinațiunile lui Henry îl vor proteja sau dimpotrivă, dacă haosul pe care l-a creat îi va distruge propria armură.” – Booklist

Un senzațional thriller psihologic care sondează mintea unui om lipsit de suflet.” – Publishers Weekly

 Sascha Arango, născut în 1959 la Berlin, este unul dintre cei mai prestigioși scenariști ger-mani. I s-au acordat mai multe premii, printre care de două ori Premiul Grimme, o importantă distincție a televiziunii germane, pentru seria polițistă Tatort.
Primul său roman, Adevărul și alte minciuni, a fost publicat în douăzeci și opt de țări, a fost pe lista nominalizărilor la Premiul CWA Dagger și a primit Premiul European pentru Literatură Crime 2015. Arango locuiește în apropi¬ere de Potsdam.
Drepturile de ecranizare a romanului Adevărul și alte minciuni au fost achiziționate de Chockstone Pictures.

Sursa foto şi text: Editura Trei

”Statele Unite ale Americii erau în siguranţă. Ameninţarea fusese evitată. Se făcuse dreptate. Totul era în regulă, cu o excepţie. Malone se uita la ploaia de afară. Şi se întreba dacă avea s-o mai vadă vreodată pe Cassioepeia Vitt.”

Taina preşedintelui, de Steve Berry

Nu poţi da greş cu Steve Berry!(Library Journal)

   Steve Berry este avocat şi, deşi nu mai practică avocatură, este implicat în politica locală din Georgia. Interesul sau pentru istorie l-a îndemnat spre cariera de scriitor.
A debutat în 2003 cu thrillerul Camera de chihlimbar, care a devenit imediat un bestseller în Statele Unite. Următoarele sale cărţi – Profeţia familiei Romanov, Al treilea secret, Moştenirea templierilor, Conexiunea Alexandria – au urcat rapid în topurile întocmite de UŞA Today, Publisher’s Weekly, The New York Times.Au mai apărut la noi la editura Rao: Răzbunare la Paris; Tezaurul Împăratului; Trădare la Veneţia; Afacerea Columb; Enigma Reginei şi Taina Preşedintelui.

Steve Berry surprinde din nou cu subiectul abordat.

  Acţiunea se petrece pe mai multe planuri, dar mai ales trecut şi prezent, o taină din trecutul îndepărtat, care ar putea distruge prezentul.
Abraham Lincoln, legendarul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, nu a fost chiar aşa cum îl prezintă miturile şi legendele populare. Astfel abolirea sclaviei era deja prezentă în Constituţie în momentul preşedenţiei lui, mai apoi Războiul Civil al cărui motiv cunoscut ar fi fost pentru a pune capăt sclaviei, conform spuselor lui Lincoln era de fapt pentru a salva Uniunea:

”Misiunea mea este de salvare a Uniunii. Aş salva-o pe cea mai scurtă cale conform Constituţiei. Dacă aş putea salva Uniunea fără să eliberez niciun sclav, aş face-o. Dacă aş putea-o salva eliberând toţi sclavii, aş face-o. Dacă aş putea-o salva eliberând unii sclavi şi lăsându-i pe alţii în soarta lor, aş face-o. Ce fac eu în legătură cu sclavia şi cu rasa de culoare o fac deoarece cred că ajută la salvarea Uniunii. Ce interzic, interzic deoarece nu cred că ar ajuta la salvarea Uniunii.”

  Pe de altă parte era Biserica Mormonă numită şi Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor Zilei de Apoi, al cărei conducător, ales după regulile lor, se numea profet. La început datorită hotărârilor referitoare printre altele la căsătoriile multiple, la constituirea unui stat numit Deseret, au numeroase dispute cu Congresul, care deşi respinge cererea de stat autonom restrânge teritoriul şi-l numeşte Utah, desemnându-l pe Brigham Young (unul dintre profeţi) guvernator.

   Între Lincoln şi Young a intervenit o înţelegere prin care mormonii erau lăsaţi în pace, dar nu se mai ridicau împotriva statului. Ca semn de bună credinţă preşedintele oferă un document secret, care să fie păstrat în acelaşi loc cu secretul ascunzătorii aurului mormon. Secretul urma să fie transmis din generaţie în generaţie între preşedinţi şi profeţi, dar moartea neprevăzută a lui Lincoln distruge şansa aflării lui, totul devenind un secret bine păstrat. Şi totuşi sunt oameni care vor cu orice preţ să-l descopere. Documentul se referă la dorinţa statelor de a ieşi din Uniune şi la şedinţa în care Lincoln luase hotărârea să păstreze Uniunea chiar cu preţul declanşării Războiului Civil.Un secret bine păstrat şi de profeţii bisericii pentru că şi ei considerau că statul federal era mai important pentru evoluţia omenirii.

   Dar iată că senatorul de Utah, Thaddeus Rowan, vechi politician, dar în acelaşi timp de credinţă mormonă, care ar fi trebuit să fie şi următorul profet al bisericii, caută să afle adevărul cercetând arhivele accesibile numai anumitor funcţionari ai statului
Îl cooptează şi pe Josepe Salazar un credincios fanatic în credinţa bisericii (la fel ca întreaga lui familie) pentru care chiar şi crimele în numele credinţei erau permise.

   Cercetările lor atrag atenţia preşedintelui S.U.A., Daniels, dar şi a actualului profet al bisericii Snow. Este omorât un agent american, care îi urmarea pe oamenii lui Salazar. Acesta se înconjurase de o mică armată formată din “daniti”, nişte radicali fanatici din sânul bisericii, despre care se credea că au dispărut. De data asta preşedintele implică serviciul ultra secret condus de Stephanie, agentul mort fiind dintre oamenii ei. Aşa că intră în joc Luke Daniels (nepot al preşedintelui şi agent) care îl caută pe Cotton Malone şi-i cere ajutorul. Malone, un personaj complex, s-a pensionat din agenţie şi şi-a deschis o librărie în Danemarca, se ocupă de cărţi, dar din când în când la solicitarea ei o ajută pe Stephanie. Miza acestei misiuni este foarte mare aşa că el acceptă încă odată să între în joc, intrigat de tot ceea ce se întâmplă şi dorind să descopere adevărul. Dar Stephanie o implică şi pe prietena lui Cassiopeia Vitt, femeia de care el se simte foarte atras. Cassiopeia lucrase şi ea în câteva misiuni alături de Stephanie şi Malone, dar acum se retrăsese şi se ocupa de reconstrucţia unui castel în Franţa. Doar că ea provenea dintr-o familie de mormoni la fel de veche ca descendenţă ca a lui Salazar şi la fel de bogată. Mai mult, ei doi fuseseră prieteni în copilărie, familiile sperând într-o căsătorie. Doar că ea l-a refuzat şi la moartea părinţilor ei părăseşte biserica neputând accepta idea că femeia era privită doar ca mamă şi soţie supusă fără dreptul de-a avea propriile idei şi păreri.

   Cassiopeia acceptă să ajute convinsă că Salazar nu putea fi un ucigaş, bazându-se doar pe amintiri din tinereţe, fără a şti că acesta avea viziuni şi devenise un fanatic.
Misiunea lor era să descurce iţele şi să afle tot ce puseseră la cale Rowan şi Salazar. Trebuiau totodată să împiedice aflarea secretului din trecut, al legăturii dintre Abraham Lincoln şi Biserica Mormonă, secret care ameninţă supravieţuirea S.U.A.

   Conform stilului lui Steve Berry cartea este plină de adrenalină şi acţiune, protagoniştii se plimbă prin Europa şi America, multă istorie care explică acţiunile lor şi mai ales multe tipologii umane.
Vedem cum sub “umbrela” credinţei toate faptele par a fi motivate. De fapt totul, inclusiv credinţa şi religia sunt subordonate lăcomiei şi mai ales dorinţei de putere.

   Dacă vreţi să ştiţi cum au reuşit Malone, Stephanie, Luke, Cassiopeia, preşedintele Daniels şi profetul Snow să dezamorseze “bomba” pe cale să schimbe lumea, ce s-a întâmplat cu Josepe Salazar şi Thaddeus Rowan citiţi cartea.

   Ceea ce-mi place foarte mult la cărţile lui Steve Berry este că sunt foarte bine documentate istoric, şi mai mult, la finele cărţilor în notele autorului ni se spune clar care sunt faptele strict istorice pe care firesc a brodat, dar şi imaginaţia scriitorului. Este ceea ce afirmă şi Publishers Weeekly: ”Măiestria cu care Berry combină istoria şi ficţiunea cu siguranţă îi va intriga pe numeroşii săi admiratori.”
După cum spune Kirkus Reviews: ”Malone salvează din nou civilizaţia de pe buza prăpastiei.” deşi asta îi va afecta viaţa mai mult decât am crede.
De altfel romanul se încheie cu gândurile lui Malone: ”Statele Unite ale Americii erau în siguranţă. Ameninţarea fusese evitată. Se făcuse dreptate. Totul era în regulă, cu o excepţie. Malone se uita la ploaia de afară. Şi se întreba dacă avea s-o mai vadă vreodată pe Cassioepeia Vitt.”

Din punctul meu de vedere “Taina Preşedintelui” merită maximum de steluţe (5) la fel ca toate celelalte romane ale autorului.

 “Salazar rămase calm. Oricât de mare fusese spectacolul dat de Cotton Malone, se îndoia că era cu adevărat în pericol. Era doar unul dintre miile de oficiali de mâna a doua ai Bisericii Sfinţilor Zilei de Apoi. Puţin probabil că guvernul Statelor Unite să vină acolo că să-l asasineze. Însă asta nu însemna că situaţia nu era primejdioasă. Observase deja că Malone luase o armă de la unul din daniti, căci recunoscuse pistolul îndreptat spre el. Toţi oamenii lui erau înarmaţi la fel:  aceeaşi marca, acelaşi model. Armele erau pasiunea lui. Salazar le iubea şi avusese nenumărate de când se ştia. Tatăl lui îl învăţase cum să le respecte şi să le mânuiască. Iar pe cont propriu el reuşise să se perfecţioneze în folosirea lor pentru binele Bisericii.
– Interesant că superiorii tăi te-au trimis aici că să mă înfrunţi, deşi ai atât de puţine informaţii. Aveam impresia că ştii câte ceva despre Iegatura dintre acele şase state americane.
– Ai fi surprins să afli cât de multe ştiu.
Lui Salazar nu-i plăcea deloc expresia de încredere de pe mutră celui care îl ţinea prizonier.
– Eu cred, zise Malone, că tu eşti cel curios. Vrei să afli cum şi de ce suntem atât de interesaţi de ţine. Pregăteşte-te! O să afli răspunsul Ia toate astea în foarte scurt timp.
– Abia aştept.
– Sunt curios într-o privinţa, zise Malone. Profetul actual are habar de mică ta bandă de daniti? Îmi imaginez că n-ar aproba aşa cea. Biserica mormonă a evoluat mult faţă de începuturi. Nevoia de astfel de extreme a dispărut.
– Eu n-aş fi atât de sigur. Biserica mea a fost supusă la multe abuzuri şi persecuţii. Am suferit multe insulte, precum cele de care am avut parte de la ţine mai devreme, violente şi chiar asasinate. Şi am supravieţuit tuturor acestora fiindcă n-am fost slabi.
Salazar trăgea de timp, dându-le oamenilor săi răgazul să acţioneze, ceea ce speră că şi făceau.”

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
5

”Dens şi convingător…Bun venit în lumea lui Jack Reacher: mereu în alertă, el se află de fiecare dată în locul nepotrivit la momentul potrivit. Lee Child a creat un personaj emblematic pe care alţi autori de thriller încearcă să-l egaleze, fără să reuşească nici măcar pe departe.”

Să nu te întorci niciodată de Lee Child

Editura Trei
Data apariţiei: Aprilie 2014
Colecţia Fiction Connection
Traducător: Constantin Dumitru‑Palcus
Număr pagini: 514

   “O cursă ameţitoare ce te ţine cu sufletul la gură! Una dintre cele mai bune cărţi ale seriei Jack Reacher, cu o intrigă foarte bine construită şi răsturnări de situaţie surprinzătoare.” (The New York Times)

     Lee Child s-a născut în 1954 la Coventry, în Anglia. Urmează liceul la Birmingham şi studiază dreptul la Sheffield. Mai întâi lucrează cu jumătate de normă într-un teatru, apoi se angajează la studiourile de televiziune Granada din Manchester. Este concediat în 1995, după 18 ani de muncă fără reproş şi o activitate sindicală deloc pe gustul patronilor. Cititor pasionat încă din copilărie, Child transformă criza în ocazie: îşi cumpără hârtie şi pixuri şi se apucă să scrie. Rezultatul: Capcană Margrave (Killing Floor, 1997; Humanitas, 2006), primul roman din seria Jack Reacher, succes instantaneu în Marea Britanie şi SUA. Cele nouă romane care i-au urmat au urcat, fără excepţie, pe primele locuri în clasamentele de vânzări din SUA şi Marea Britanie şi au fost traduse în peste treizeci de limbi. În colecţia “Thriller & Mystery” au mai apărut Să nu greşeşti, Evadare imposibilă, Nimic de pierdut, Nimic nu e uşor, Anchetă, Urmărit, Personal, Ghinioane şi încurcături, Convinge-mă, 61 Ore. Numele real al lui Lee Child este Jim Grant.

    “Nimeni nu-l egalează pe Reacher, un împătimit al acţiunii şi al situaţiilor periculoase. Deviza lui: M-am antrenat să transform frică în agresiune.”(Kirkus Review)

     Eroul cărţii, un fost poliţist militar, fost comandant al Unităţii 110, maior în rezervă, se hotărăşte să-i facă o vizită actualului comandat, maior Turner, o femeie. Nu vrea decât s-o cunoască pentru că i-a plăcut vocea ei şi să revadă Unitatea 110, locul cel mai aproape de ideea de casă în mintea lui. Unitatea 110, o extensie a Poliţiei Militare, a cărei înfiinţare s-a produs din necesitatea de-a investiga neregulile şi afacerile dubioase, făcute în ţară sau afară de către ofiţeri superiori sau grupuri de ofiţeri. Jack s-a pensionat din postul de comandant al acestei unităţi şi sătul de perioada când a fost la ordine şi sub arme acum duce o viaţă liberă. Nu are familie, nu are prieteni, nu are o casă a lui, circulă dintr-o parte în alta a ţării la libera lui alegere, petrece nopţi în moteluri, seri în orăşele, fără bagaje, fără nici un ţel, cum s-ar spune ”cu casa în spinare”. Este un tip puternic, super antrenat şi fizic şi psihic, cu o putere rapidă de luare a deciziilor.
     Şi totuşi conversaţia lui cu maior Turner şi promisiunea că va trece pe acolo la o cafea declanşează toată nebunia, mai ales că maiorul scoate dosarul lui Jack din arhivă şi-l reciteşte.
    Jack Reacher nu este numai un nume, ci un star în unitate, metodele lui de luptă şi cercetare erau predate la cursuri, iar poveştile despre cazurile rezolvate de el circulă printre ofiţeri şi soldaţi.
   Când Jack ajunge la sediul Unităţii 110, spre surprinderea lui, este primit de colonelul Morgan care-i comunică faptul că maiorul Turner este arestată pentru luare de mită, şi el însuşi este incriminat în două procese şi i s-au dat două avocate să-l consilieze. Un proces era reclamaţia unei familii de interlopi care susţine că Jack cu mulţi ani în urmă le-ar fi bătut băiatul şi asta în timp ar fi dus la moartea lui, celălalt un proces de paternitate, fiind vorba despre o fată de 15 ani pe care ar fi avut-o cu o tipă în Coreea. Mergând la motelul unde i se rezervase o cameră, Jack observă că este urmărit de doi soldaţi (nici FBI nici CIA, nici MP) cu care în final are şi o altercaţie după ce ei îi cer să plece din oraş şi să dispară. Intrigat de toate acestea merge la Unitate când Morgan nu este acolo şi află că Turner ar fi închisă la Fort Dyer în secret, şi că echipa lor din Afganistan trimisă de ea pe urmele unui suspect are probleme. Fiind cel mai mare în grad în acel moment (şi fiind trecut de Morgan ca rechemat în armată) Reacher se implică, dar oamenii sunt găsiţi morţi. Încearcă să vorbească şi cu avocatul maiorului Turner, dar nu află prea multe. Totuşi avocatul este bătut în cursul serii şi Morgan îl învinuieşte pe el, acesta fiind un motiv de a-l închide şi pe el la Fort Dyer. Jack folosindu-şi cunoştinţele şi mintea analitică, pune la cale un plan şi reuşeşte să plece din închisoare cu maiorul Turner, iau o maşină şi reuşesc să dispară.
   Şi-acum începe aventura propriu-zisă, întreruptă ici şi colo de nişte discuţii între doi tipi cu indicativele Romeo şi Julieta, din care ne dăm seama ce forţă puternică aveau la dispoziţie, reuşind să cunoască mişcările celor doi şi chiar să încerce să-i anihileze, ei fiind de fapt cei care orchestrează acţiunea.
   Jack şi Turner îi caută iniţial pe cei care îl acuză pe Jack, vrând să afle ce se întâmplă de fapt şi de ce sunt vânaţi. Sunt ajutaţi de sergenţi şi personal chiar de la Unitatea 110, care-i admira şi respecta pe amândoi şi-şi dau seama că Morgan nu a fost trimis acolo din motive reale şi corecte. În momentul în care avocatele lui Jack realizează că totul este un fals încearcă şi ele să-i ajute cu diferite informaţii.
    Ceea ce îi deranjează pe amândoi e problema omului din Afganistan, apărat de anumiţi ofiţeri americani, mai ales că nu pot să-şi dea seama ce legături de afaceri ar avea aceştia.
      Până la urmă vor descâlci ghemul şi vor afla adevărul.
     Dacă vreţi să aflaţi cine şi de ce vrea să facă uitate anumite lucruri, chiar călcând la propriu pe cadavre citiţi cartea. Veţi vedea cum oameni ajunşi în sferele înalte ale puterii, fără a avea nevoie de bani, doar din setea de putere, doar pe ideea “o fac fiindcă pot şi sunt intangibil”, declanşează urmăriri, accidente, decese, implică oameni nevinovaţi, plătesc folosind bani publici o mică armată proprie şi totul doar pentru că se plictisesc şi vor acţiune şi aventură.
    Sunt sigură că veţi citi cu plăcere cartea, de fapt orice carte a lui Lee Child pentru că autorul nu ne omoară cu descrieri, ele există dar numai atât cât sunt necesare, dialogurile şi acţiunea primează.
     Ai impresia că urmăreşti un film, plin de urmăriri şi adrenalină, cu un personaj principal bine antrenat şi cu o minte analitică, care normal are şi episoade de dragoste foarte frumos scrise.
    Poate de aceea seria cărţilor lui Lee Child avându-l pe Jack Reacher că personaj principal a avut un asemenea succes.
    Asociated Press spune: ”Dens şi convingător…Bun venit în lumea lui Jack Reacher: mereu în alertă, el se află de fiecare dată în locul nepotrivit la momentul potrivit. Lee Child a creat un personaj emblematic pe care alţi autori de thriller încearcă să-l egaleze, fără să reuşească nici măcar pe departe.”
    Cărţile au fost şi ecranizate eroul principal fiind interpretat de Tom Cruise.
    Pentru mine este o plăcere să citesc un thriller atât de reuşit (de fapt am cam citit tot ce a apărut la noi de Lee Child) aşa că din punctul meu de vedere cartea merită numărul maxim de steluţe. Citiţi cărţile autorului şi vă aştept cu păreri.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

evaluare-carte-5

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

by -
19

Nu mă tem, de Silviu Urdea

   Cartea “Nu mă tem” este un thriller- psihologic, apărut în anul 2016 la editura Libris Editorial. Romanul are 284 de pagini, un prolog, un epilog şi 22 de capitole.

    Silviu Urdea s-a născut în iarna anului 1992, într-un oraşel de la poalele Tâmpei. A urmat studii de specializare în tehnica proiectărilor CAD. În anul 2011, a început cariera sportivă și a debutat în concursurile de Strongest Man din țară, urmând ca 2 ani mai târziu să fie invitat la o competiție de acest gen în SUA.

   La sfârșitul anului 2012, a trăit un moment de „deja vu”, fapt care l-a determinat să înceapă să scrie un roman thriller, privind trei aspecte importante ale vieții: o dragoste pierdută, copilăria și puterea de decizie pe care o avem asupra vieții persoanelor din jurul nostru. Însă după câteva luni, această motivație începea să-și piardă sensul. Experiența s-a concretizat în romanul de debut publicat în primăvara anului 2014 la Herg Benet / Karth, Suflet pierdut”.

   Cel de-al doilea roman al său “Nu mă tem” a fost lansat pe 12 decembrie 2016 la Librăria St. O. Iosif din Braşov.

   Am citit pe pagina de facebook a autorului că lucrează la o a treia carte ce se va numi “Războiul Legendelor: Deceniul Sfânt”, un epic-fantasy de mari dimensiuni a cărei acţiune se petrece cu 65 de milioane de ani în urmă.

   V-aţi imaginat vreodată cum ar fi să fiţi răpiţi de o doamnă doctor nebună şi mai apoi sechestraţi într-o cameră în care există un singur bec şi multe aparate/maşini medicale despre care nu aveţi habar? Ei bine, Filip, personajul principal al romanului “Nu mă tem”, ajunge să vadă şi în realitate aceste lucruri sub atenta supraveghere a doamnei doctor Ihrin.

  Filip este un tânăr legat strâns de un pat, înconjurat de o mulţime de chesti medicale şi singura lumină pe care o poate vedea e cea a singurului bec din încăperea în care se află. De asemenea, Filip nu îşi mai aduce aminte cum îl cheamă, cine e, din ce familiei vine şi mai ales ce caută acolo, pe patul acela. După numai câteva pagini în scenă intră un personaj feminin şi anume doctoriţa Ihrin, un medic care a fost dat afară de la serviciu, pentru că nu se comporta ca un om normal, ci ca un om anormal.

Imediat ce o zăreşte pe Ihrin, Filip o bombardează cu zeci de întrebări, cum ar fi: de ce îl ţine legat de pat?

   Doctoriţa minune spune că el este aici, legat, deoarece ea vrea să îl vindece de ceva anume. Filip nu-şi aduce aminte să fi avut vreo boală gravă şi se tot plânge că îi este foame. De îndată ce află că îi este foame, medicul Ihrin îi înfige în ambele vene de la mâini câte o perfuzie, aceasta fiind hrana lui.

   Ihrin, acest personaj ciudat şi poate puţin complicat, este o femeie care nu atrage bărbaţii, ci îi sperie şi ei fug de ea ca dracu’ de tămâie. Îi place să gătească şi ţine foarte mult la bunele maniere. Aspectul mâncării pe care o prepară trebuie să fie foarte frumos şi ingenios. Ea nu poate accepta să mănânce ceva care nu-i atrage privirea şi e aranjat urât.

Pe lângă Filip, în acea casă părăsită şi probabil bântuită, mai locuieşte şi un motan pe nume “Tăciune”. Ihrin iubeşte să-l alinte “Tăciunele”, deoarece blana lui era foarte neagră.

   Din momentul în care Ihrin îi înfinge cele două perfuzii în mâna stângă, respectiv mâna dreaptă, pentru Filip începe un adevărat şi dur calvar. În fiecare zi, Filip are de îndurat electroşocuri, metode de tratament care contau în trecerea curentului electric prin tot corpul şi, respectiv prin creier. Poate vă întrebaţi de ce? Pentru că doctoriţa Ihrin vrea să facă teste pe el, experimente…

   Neputând să mai suporte toate chinurile la care era supus, Filip se hotărăşte să se bage pe sub pielea doctoriţei Ihrin pentru a afla cât mai multe detalii despre el ca mai apoi să evadeze din acea cameră urâtă şi sinistră. Însă mai presus de orice, Filip vrea să scape de durerile pe care Ihrin i le provoca făcând cu corpul lui ce dorea ea.

   Dacă îşi va duce planul la sfârşit vă las pe voi să aflaţi. Oare va scăpa de sub mână nemiloasei Ihrin sau va muri într-un final din cauza durerilor?

   Subiectul abordat mi s-a părut straniu, bizar: un om care este răpit şi mai apoi torturat. Din acest motiv nu cred că această carte este dedicată tuturor cititorilor, ci cred că a fost concepută pentru un anumit segment/sector de cititori. Dacă nu îţi place genul acesta de thriller ,,greu” poţi fi debusolat şi nu înţelegi cartea. Ai nevoie de o anumită putere de percepţie să poţi să pătrunzi cu adevarat în universul creat de Silviu Urdea. Un univers sinistru, întunecat, dar de o forţă care te atrage în interiorul său şi ai senzaţia că nu mai poţi scăpa aşa uşor dacă îl înţelegi.

   Da, dacă nu îşi place genul, te loveşti de duritatea acţiunii şi atunci ai o anumită respingere, dar dacă eşti pasionat poţi fi acaparat în subconştientul universal exprimat de autor.

   Este genul de carte pe care numai dacă vrei tu o poţi citi, adică să fii conştient de la început în ce te bagi, să ai puterea de-a te lăsa amanetat în imprevizibil şi tenebre.

   Comparaţia cu Stephen King mi s-a părut interesantă, dar, eu mă abţin să fac o astfel de comparaţie, în acest moment fiind sub influenţa tenebroasă a subiectului abordat de autor şi nu pot să judec la rece, plus că am rezerve şi în privinţa unor replici ce mi s-au părut folosite pentru umplerea spaţiului, cel puţin asta a fost percepţia mea.

   Un subiect greu de digerat, dacă nu eşti pregătit să ieşi din zona ta de confort. Este genul de carte asupra căreia ai două opţiuni, fără cale de mijloc: ori nu îţi place, ori eşti prins în mreje şi o nu poţi lăsa din mână. Citiţi şi veţi afla. 

Exemplar oferit de autorul Silviu Urdea.

 

„Crima se găsește în fiecare dintre noi. E nevoie doar de motivație să o scoți la suprafață. [… Și știi la ce concluzie am ajuns, Robert? Că toți oamenii sunt capabili de crimă dacă situația o impune.”

Față în față, de Ciprian Mitoceanu-Crux Publishing

Titlul original: Față în față

Editura: Crux Publishing

Colecția Sci-Fi

Seria Predestinare genetică: 1. În sângele tatălui; 2. Insula diavolului; 3. Față în față
 Anul aparitiei: 2016

Număr pagini: 283

Gen: Thriller distopic

Cotație Goodreads: 4,25

 

„Crima se găsește în fiecare dintre noi. E nevoie doar de motivație să o scoți la suprafață.”

   Cel de-al treilea și ultimul, așa cum ne informează autorul, roman din seria „Predestinare Genetică”, încheie șirul întâmplărilor produse de amendamentul Dawson. Pentru a vă reaminti sau a vă pune la curent cu subiectul seriei, puteți citi recenziile romanelor premergătoare, „În sângele tatălui”, respectiv „Insula diavolului” .

    După ce am terminat „Insula diavolului”, al doilea volum din serie, am avut un feeling că urmează un roman mai bun. Am sperat că al doilea roman este doar o tranziție spre un final deosebit, pe măsura începutului. Și am avut dreptate! Slavă Domnului că am scăpat de acea insulă și că ne-am întors pe continent, printre Dawson, Robert, Bettie și Mellanie. Primul volum, „În sângele tatălui”, mi-a plăcut foarte mult, mi s-a părut deosebit, în timp ce despre al doilea nu pot spune același lucru. Din fericire, în cel de-al treilea mi-am regăsit entuziasmul din primul.

    Acum aflăm ce s-a întâmplat, de fapt, la finalul romanului anterior: evadarea lui Leo a fost pusă la punct de nimeni altul decât Robert, adevăratul Asasin de Brunete. Cum șeful său, congresmanul Dawson, îl tot presa să dea de urma criminalului, Robert a găsit singura soluție viabilă, astfel încât să-și scape pielea și să-și păstreze locul de muncă.

   L-a ajutat pe Leo să evadeze, nedezvăluindu-și identitatea și având în minte un plan diabolic: atunci când Leo va ajunge în oraș, îl va da pe mâna autorităților, punându-i în cârcă propriile crime.

   În același timp, jurnalista Betty Nuñez îl descoperă pe Robert ca Asasin al Brunetelor, însă nu anunță autoritățile, planul ei fiind mult mai complex: intenționează să-i întindă acestuia o cursă și să-l prindă în flagrant delict. Astfel, consideră că va ascende în carieră, ajungând o jurnalistă celebră și bogată, nemaiavând nevoie să muncească pentru tot restul vieții.

   În alt plan, celebrul amendament câștigă teren la nivel mondial, multe țări fiind seduse de implementarea sa: „Amendamentul meu devine internațional și, nu peste mult timp, va deveni la fel de universal ca și Declarația Drepturilor Omului. O să fie mai mult decât o prevedere americană… O să fie însăși Legea!” – nu pot să zic decât „Doamne ferește!”.

  Robert este foarte ocupat la serviciu, ceea ce se pare că i-a adus „demonii” la tăcere. Nu a mai ucis femei cam de un an de zile. Atenție, am zis femei! Asta nu înseamnă că n-a ucis bărbați sau un anume bărbat. V-am intrigat? Va trebui să citiți ca să aflați despre ce e vorba.

   Așadar, Asasinul de Brunete cam șomează, ceea ce nu înseamnă că Dawson a abandonat subiectul. Îl presează pe Robert să-l prindă, îi dă termene limită, îl amenință cu concedierea… Iar Robert devine amantul celei mai nepotrivite femei pentru el: Mellanie, soția lui Dawson. Fizic, femeia corespunde total tiparului victimelor: brunetă, cu părul lung, drept și extraordinar de frumoasă.

Oricând Robert poate scăpa de sub control, demonii pot reveni, iar Mellanie să fie ucisă. Se va întâmpla asta? Nu trebuie decât să citiți pentru a afla.

„Robert ucidea femei cu aceeași pasiune cu care alții colecționau exemplare ciudate de fluturi sau cănițe de porțelan și existau mii de argumente în sprijinul ipotezei că avea să ucidă iar.”

    Tot ce pot să vă spun este că Leo și Robert se vor întâlni față în față, așa cum spune și titlul și vor fi șocați. De ce? Arată la fel! Nu doar seamănă, sunt identici, ca gemenii univitelini! Numai că nu sunt înrudiți, se pare că seamănă cu strămoșul lor, Ted Bundy. „Există vreo șansă ca aiureala aia cu Amendamentul Dawson să aibă o bază reală? Acum bănuiesc că da… Nu ți-ar veni să crezi ce șocat am fost când am descoperit nu un profil asemănător cu al lui Bundy, ci unul aproape identic. Și mutra… Totul corespundea. Supărător este că semănăm amândoi cu el la fizic și tendințe criminale, dar nu e nicio pierdere, dimpotrivă, pe mine mă ajută.”

   O luptă acerbă se va desfășura între cei doi. Cine va câștiga? Robert, un om de succes, aflat în serviciul politicianului Dawson, sau Leo, evadat de curând, însă la fel de carismatic și inteligent precum Robert?

Rămâne să aflați…

Deși conform notei autorului de la final, acesta este ultimul roman din serie, eu tot întrevăd o posibilă continuare… S-a dovedit că se poate evada din Insula diavolului, așa că…

Iar replica de final chiar lasă o ușă deschisă…

 Citate:

„Suntem din ce în ce mai degenerați din punct de vedere moral. Da, Brian, suntem din ce în ce mai găunoși sufletește, asta se întâmplă cu noi.”

 „Amară libertate într-o țară care se lăuda că inventase conceptul.”

„Ceea ce Betty nu știa, așa cum nu știau nici americanii de rând, era faptul că Serviciile Secrete puseseră la punct un sistem informatic cu ajutorul căruia se putea pătrunde în calculatorul oricărui cetățean de pe cuprinsul Statelor Unite și Canada, indiferent dacă aparatul era legat sau nu la rețeaua Internet.”– wow, așa o fi și în realitate?

„Loialitatea e ca drumul spre iad. Odată pornit pe el, nu mai poți face cale-ntoarsă. E un drum singuratic și deseori periculos, da’ la capătul lui va fi întotdeauna o lumină, căci lucru, omul sau ideea căruia îi ești loial te va călăuzi în cea mai neagră beznă.”

„Crima se găsește în fiecare dintre noi. E nevoie doar de motivație să o scoți la suprafață. [… Și știi la ce concluzie am ajuns, Robert? Că toți oamenii sunt capabili de crimă dacă situația o impune.”

Despre autor:

    Ciprian Mitoceanu a studiat la Universitatea Ștefan cel Mare specializarea Istorie-Geografie. În prezent este profesor și scriitor, debutând în 2007 cu romanul Colții. A publicat romane și povestiri scurte aparținând genurilor horror, thriller, mister, în limbile română și engleză: Amendamentul Dawson (roman de sine stătător, ce n-are legătură cu seria „Predestinare genetică”), Dark Tales of Sorrow and Despair, seria Predestinare genetică, aceasta din urmă luând naștere în urma vizionării unui documentar.

Autorul este supranumit de unii critici „Stephen King al României”.

Crux Publishing logo

Cartea Față în față, de Ciprian Mitoceanu a fost oferită pentru recenzie de Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing.

evaluare-carte-3

Citiţi cartea şi poate veţi avea o altă părere. Aşteptăm evaluarea voastră. 

Sistemul nostru de evaluare aici

Blestemul manuscrisului-50% istorie reală, 25% istorie probabilă, 25% istorie posibilă de Bogdan Hrib, Răzvan Dolea 

recenzie

   Romanul “Blestemul manuscrisului” apărut la editura Tritonic în anul 2016 îi are ca autori pe Bogdan Hrib și Răzvan Dolea și face parte din colecția Mistery & Thriller a acestei edituri. Volumul recenzat aici este deja cea de a treia ediție, prima ediție fiind cea din anul 2008 și e bine de reținut acest an pentru că subiectul cărții este cel puțin în parte foarte apropiat acestei date. Romanul se înscrie în seria închinată personajului Stelian Munteanu cunoscut de mine din prima carte din serie “Filiera grecească” iar pentru cititorii pasionați de aventurile eroului preferat și din alte romane apărute deja și întregind seria. Aceasta cuprinde cinci titluri: “Filiera grecească”-2007, “Blestemul manuscrisului”-2008, “Somalia, Mon amour”-2009, “Ucideți generalul”-2011 și “Patimile doamnei ministru”-lansat anul acesta la Gaudeamus. Mai sunt și câteva povestiri avându-l ca personaj central pe Stelian Munteanu și nu putem decât să sperăm că în viitor vor apare și alte romane în care deja binecunoscutul Stu să fie obligat să facă față unor situații limită cu aplomb, umor și ceva plictiseală.

   Autorul Bogdan Hrib face parte din generația tinerilor și foarte bine ancoraților autori în realitatea noastră literară și editorială. S-a născut pe 14 decembrie 1966 și este inginer constructor ca primă profesie doar că această meserie nu a practicat-o direct niciodată. Altfel cunoștințele acumulate sunt mereu de folos unui scriitor care crează eroi complicați și obligați să fie plini de resurse în situații limită. După 1990 a lucrat ca jurnalist iar din 1993 este editor la editura Tritonic, una dintre cele mai active și mai prezente pe piața de carte din ultimele decenii atât cu autori români contemporani nouă cât și cu traduceri ale unor autori străini foarte bine aleși. Mie personal îmi place foarte mult deviza pe care această editură și-a ales-o: “Cititul nu dăunează sănătății”. Evident că îmi plac foarte mult și cărțile pe care le oferă.

   Bogdan Hrib este scriitor, editor, fotograf și jurnalist. În 2008 a fost consilier editorial la Crime Scene Publishing iar în perioada 2010-2012 a avut aceeași funcție la Publicațiile Flacăra. Din 2010 a devenit vicepreședinte al clubului Romanian Crime Writers. Din anul 2011 se ocupă de coordonarea festivalului “Mistery & Thriller” organizat la Râșnov. Primul roman publicat a fost “Filiera grecească” în anul 2007  continuând apoi destul de alert cu seria Stelian Munteanu. În 2011 publica volumul  de povestiri “3+1” care într-un fel anunță revenirea la seria Stelian Munteanu, dar în 2012 face un pas lateral, de data asta diferit. Publică la editura Cartea Românească romanul “Ultima fotografie” care este un thriller curat fără filon polițist.  Din 2016 este director editorial al editurii Tritonic. În paralel este și cadru didactic asociat la SNSPA, la Facultatea de Management. Una din marile sale pasiuni este fotografia fiind membru al Asociației Artiștilor fotografi încă din anii ’80 și fotoreporter în anii ’90. Și-a dat doctoratul la UNATC cu o lucrare cu tema “Fotografia de presă”.

    Cel de al doilea autor al romanului “Blestemul manuscrisului” este Răzvan Dolea. Născut în anul 1958, este profesor de istorie și realizator coordonator la postul Radio România Cultural. Poate fi auzit la emisiunea “Texte și pretexte”. A publicat volumul de poezie “Jurnalul unui misogin”, iar în 2015 la editura Tritonic “Arheologia iubirii” și pregătește o nouă carte “Semnul zilei a șasea”.

   Într-un interviu Bogdan Hrib precizează că romanul a fost scris în șase luni începând din noiembrie 2007, terminând-o în primăvara anului 2008. Ambii autori lucrau câte trei patru ore pe zi fiind nevoiți să facă față și obligațiilor de servici. Au format o echipă foarte bine sudată, coordonându-se perfect pe cele două teme paralele, prezentul și trecutul. Mărturisește că au fost ajutați de o “tânără și entuziastă” echipă de studenți de la Facultatea de Istorie care au făcut munca de documentare cărora le aduce mulțumiri la finalul volumului atât în prima ediție cât și în cea de acum.

   Lectura acestui roman a fost o deosebită plăcere. Mi-am dorit să-l citesc și mulţumesc editurii Tritonic că mi-a oferit această ocazie mai ales că deja citisem în 2008 “Filiera grecească” care fusese o surpriză deosebită în peisajul literar al acelor ani. Citind “Blestemul manuscrisului” cititorul este răsfățat pentru că are două romane în unul singur. Partea de roman istoric foarte frumos construit chiar dacă se fac mari salturi în timp se întrepătrunde perfect cu thrillerul propriu zis care îl are în centrul său pe deja cunoscutul Stelian Munteanu.

   Partea contemporană este destul de simplă ca poveste. Stelian Munteanu este obligat să renunțe la mult visata sa vacanță bine planificată în însoritele insule grecești însoțit evident de frumoasa Eleni, fiind chemat de urgență la Frankfurt de comisarul francez Jacques Sardi. Motivul era simplu: a fost găsit cadavrul unui electrician român, Valentin Neagoe, care lucra la standul românesc de la Târgul internațional de carte de la Frankfurt, iar respectivul stand urma să fie vizitat la inaugurare chiar de președintele țării. Chiar dacă informațiile oferite telefonic de Sardi sunt laconice, Stelian își dă seama că în spatele acelei morți suspecte sunt lucruri mult mai grave. Renunță la vacanță spre marele său regret și spre supărarea frumoasei Eleni și pleacă cu primul avion la Frankfurt. După câteva zile în Germania, Stelian Munteanu își dă seama că numai în țară va putea afla mai multe amănunte despre victimă chiar dacă nu i se oferiseră alte amănunte legate de complexitatea cazului. La București este ajutat de prietenul său din Poliție, deja cunoscutul Toni Demetriade și așa încet încet ajunge să își de seama că la mijloc este copia unui manuscris foarte vechi și de o imensă importanță atât pentru țară cât și pentru cei din afară. Așa se și explică interesul arătat de toate serviciile secrete mari din lume plus bătrânul și aparent pensionatul fost agent KGB, Mihail (Mișa) Sergheevici Pușkin (a nu se confunda cu marele poet rus!). Din capitol în capitol ajungem să aflăm odată cu Stelian Munteanu povestea manuscrisului începând de la al doilea război mondial până în acel moment. Și mai ales aflăm că toți cei care au citit manuscrisul de-a lungul timpului au murit. Sarcina imediată a lui Stelian Munteanu este să adune destule informații pentru a-l determina pe președinte să nu expună manuscrisul la întâlnirea miniștrilor apărării din țările NATO, întâlnire care preceda summitul NATO  care avea loc la București în anul următor.

   Partea de roman istoric este ceva mai complicată. Începe cu așezarea Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei în anul 1211 la chemarea regelui maghiar Andrei al II-lea care le fixează zona de ședere printr-o diplomă din acel an. Cavalerii Teutoni au stat în această zonă până în 1225 când au fost expulzați de același rege ce se temea de extinderea puterii lor. În perioada 1217-1221 aceștia au participat la Cruciada a V-a din Egipt când mare maestru al ordinului era Herman von Salza foarte apropiat de papa Honoriu al III-lea. La acest moment al expulzării se face referință și în roman pentru că odată cu retragerea cavalerilor începe lupta de formare a primelor state feudale românești așa că ne întâlnim și cu Negru Vodă Descălecătorul care se pare că era de fapt un cavaler teuton catolic, român pe jumătate, Walter Schwartz!!!!  În roman fiul său este Seneslau care îl are ca fiu pe Tihomir căsătorit cu fiica lui Litovoi, iar fiul lor este Basarab I. Negru Vodă construiește prima biserică de la Curtea de Argeș cu ajutorul meșterului Manole pe care îl pune să îi facă o ascunzătoare în peretele mânăstirii unde ascunde documentul extrem de prețios, Charta semnată de papa Honoriu al III lea prin care se stabilește rolul acestor state românești în apărarea creștinătății europene. Meșterul Manole este prima victimă a blestemului legat de acest manuscris. Trecem apoi la toți voievozii români, secol după secol, care au grijă ca documentul să rămână în ascunzătoarea lui până la începutul secolului XVI când domnitorul Mihnea Vodă cel Rău poruncește să fie adus la Mănăstirea Dealu și să fie copiat în tiparnița călugărului Macarie în 25 de exemplare care în cea mai mare parte sunt duse și predate regilor și conducătorilor din țările Europei. Originalul arde într-un incendiu și în posesia următorilor domnitori, regi și președinți este una din copiile tipărite de Macarie. Pe aceasta vrea să o expună președintele la întâlnirea miniștrilor de externe NATO. Cititorii vor putea afla cum și în ce fel se rezolvă misterul manuscrisului și care este soarta lui până la urmă. De asemenea vor afla câți sunt interesați să pună mâna pe document. Dar cea mai frumoasă lecție este aceea că în asemenea situații nu există prietenii ci doar interese.

   După ce am terminat romanul mi-am pus evident întrebarea cât adevăr este în toate astea? Ce înseamnă 50% adevăr istoric? Și ce înseamnă celelalte procente semnificative de istorie posibilă și probabilă?  Dar aceste întrebări au fost doar de scurtă durată. Partea de roman istoric foarte bine construită are menirea nu să ne învețe istorie, ci să facă toată acțiunea credibilă, cu sens și atractivă. Și reușește acest lucru deplin. Se înscrie perfect într-un lung șir de cărți și filme care au ca subiect documente importante, întemeietoare puse în pericol, furate sau amenințate cu distrugerea. Și din acest punct de vedere romanul “Blestemul manuscrisului” este un succes.

   Dar este ceva care a fost mai puțin reușit din punctul meu de vedere și acela este chiar personajul principal, Stelian Munteanu. Mai putin închegat decât în “Filiera grecească”, se văicăre prea mult, se preocupă prea mult de fleacuri ca de exemplu ce cafea bea sau nu bea și câtă bea. Este neatent și gata să plece fără să ducă până la capăt observația pe teren. Este prea mult obsedat de femeile din viața lui sau de cele care ar putea fi în viața lui. Ce  persoană implicată într-o cercetare atât de complicată s-ar lăsa atrasă în mrejele studentei Ioana Marcu, lăsând totul baltă ca să se ducă la film? Dar îmi dau seama că s-ar putea să nu fiu eu foarte ancorată în realitatea acestor timpuri și că de fapt în asta constă farmecul eroului care nu este decât un amator entuziast și norocos în înfruntarea unui inamic nu foarte bine conturat în sensul că oricare prieten poate fi de fapt un duşman.

   Finalul romanului este unul deschis. Tocmai de acea cartea este extrem de atractivă şi în ciuda faptului că istoria care ne însoțește pe tot parcursul lecturii nu ne dă motive de optimism, finalul în sine ne dă motive să sperăm în mai binele pe care ni-l facem singuri. Pentru cine este foarte atent la istoria care se face zi cu zi sub ochii noștri și din viața noastră, romanul putea să pară chiar un pic propagandistic în momentul apariției lui, anii 2007, 2008. Acum deja totul a trecut și este doar un foarte plăcut thriller istoric care ne spune că fiecare din noi suntem părtași la scrierea istoriei exact așa cum este Stelian Munteanu, personajul de loc complicat și plin de slăbiciuni care ne reprezintă pe noi toți, oamenii obișnuiți ai acestei țări.

Editura Tritonic

Cartea Blestemul manuscrisului de Bogdan Hrib, Răzvan Dolea a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic.

%d bloggers like this: