Carti thriller

by -
15

,,În adâncul sufletului ei, Ruby știa că va continua să sufere până la ultima suflare. Nu exista scăpare și locul acela – casa aceea bizară pentru păpuși – avea să fie mormântul ei."

                Casa păpuşilor de M. J. Arlidge-Editura Trei

 Titlul original: The Doll’s House

Traducere: Laura Karsch

Editura: Trei

Colecţia Fiction Connection

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 432

Gen: Thriller, Mystery, Psychological Thriller

Seria Helen Grace : 1.Ghici cine moare primul – Eeny Meeny (2014); 2. Ghici ce-i în cutie – Pop Goes the Weasel (2014); 3. Casa păpușilor – The Doll’s House (2015); 4. Liar Liar (2015) ; 5.Little Boy Blue (2016) ; 6. Hide and Seek (2016)

   Inspectoarea Helen Grace se află iarăși pe urmele unui criminal în serie într-un nou thriller plin de suspans marca M. J. Arlidge!
Ce legătură poate fi între o fată care se treze
ște răpită din propria casă și seches­trată într-o pivniță mizeră și un cadavru descoperit absolut întâmplător pe o plajă pustie?
Aparent nu e nicio legătură. Până când mintea ageră a inspectoarei Helen Grace, faimoasă deja pentru cazurile de criminali în serie pe care le-a elucidat, face cone­xiunile potrivite
și descoperă numitorul comun: la mijloc e mintea diabolică a unui criminal – unul foarte inteligent, foarte precaut și foarte perseverent…

“Ghici cine moare primul“ și “Ghici ce-i în cutie“ mi-au oferit o experientă extrem de tulburătoare, motiv pentru care am așteptat cu nerăbdare apariția celui de-al treilea volum al seriei “Helen Grace”. Eram dornică să mă reîntâlnesc cu frumoasa, dura și impulsiva Helen (impulsivitatea este practic în ADN-ul ei), cea care se îmbracă adesea într-un costum de piele și străbate străzile orașului Southampton călare pe o motocicletă Kawasaki.

casa-papusilor-1

   Eram convinsă că autorul va folosi același model ca în primele două volume, dar a reușit să mă surprindă cu o nouă tactică. Dacă în “ Ghici cine moare primul“ accentul s-a pus mai mult pe anchetă și pe modul de operare al asasinului, iar în “Ghici ce-i în cutie“, pe lângă ancheta în desfășurare, am asistat toate frământările sufletești ale personajelor, în “Casa păpușilor” situația se schimbă. În primul rând, nu ni se mai prezintă, în mod special, o serie de crime desfășurate parcă pe bandă rulantă, ci suntem observatori la toate încercările prin care trece Ruby, o tânără răpită din propria casă și seches­trată într-o pivniță mizeră. De această dată, Helen va face o cursă contra cronometru, în încercarea de a o salva. Dacă va reuși sau nu, vă las pe voi să aflați.

   În al doilea rând, nu vedem doar care este viața anchetatorilor în afara secției de poliției, dar și asistăm la toate  luptele care se dau în culise, în interiorul secției. Dispute, orgolii, ambiții, conflicte, polițiști carieriști – toate aceste lucruri riscă să dezbine echipa, ceea ce ar fi putut îngreuna ancheta. Iar din punctul meu de vedere, toate aceste jocuri din spatele cortinei m-au atras mai mult decât ancheta de față. La un moment dat,  m-a copleșit cruzimea intrigii Subcomisarului de poliție Ceri Harwood, setea ei de răzbunare. Inspectorul șef Helen Grace reușise să prindă până în prezent doi ucigași în serie și, drept urmare, dobândise statutul de legendă în cadrul poliției. Eroismul și popularitatea ei este cam greu de digerat de șefa Harwood și unii dintre subalterni, așa că aceștia vor contribui la o urâtă conspirație.

   Vechea echipă a Inspectorului Șef Helen Grace se destramă. Tony Bridges a părăsit definitiv poliția, agentul Grounds avea să iasă în curând la pensie, iar agent Charlene “Charlie “Brooks se află în concediu de maternitate, iar noul adjunct al inspectorului Grace este agent-șef Lloyd Fortune – un tânăr de culoare, chipeș, mereu în ascensiune, sortit parcă unor lucruri mărețe. Se pare că în echipa pentru incidente majore domnește o atmosferă încordată în care Helen se simte cam stingheră. De fapt, pe parcursul ultimilor doi ani, majoritatea aliaților ei plecaseră sau fuseseră înlăturați, fiind înlocuiți cu polițiști șlefuiți, ambițioși, supuși, care să joace după cum le cântă Subcomisarul Harwood.

  Cât despre personajul Helen Grace, am constatat o mare schimbare în bine. Dacă la început, în primul volum, nu am reușit să o îndrăgesc absolut deloc pentru că mi s-a părut mult prea rece, meschină și obsedată de muncă, în  romanul de față am observat cât de mult încercă să-și depășească temerile, ajungând să închege o oarecare amiciție cu fosta ei rivală, jurnalista Emilia Garanita. Nu mai este chiar atât de secretoasă, ajungând la un moment dat să facă anumite destainuri despre abuzurile trăite în copilărie. Din păcate, încă mai are acea senzație de vină, motiv pentru care apelează în continuare la Jack ( reprize sado- maso, dominare etc). Dar cea mai mare surpriză a fost să o văd atât de apropiată de subalterna ei, agent-șef Charlie.

  Firul narativ din “Casa păpușilor” se desfășoară pe două planuri care la un moment dat se vor intersecta, atunci când se descoperă o posibilă legătură între cele două cazuri.

   Acțiunea romanului începe în forţă. Tânăra Ruby se zvârcolește în pat după o noapte agitată petrecută într-un club și, brusc își dă seama că ceva nu e în regulă.

“Ruby dădu perna la o parte și se ridică în capul oaselor. Deschide gura să spună ceva, dar nu scoate decât un sunet slab – corpul îi împietrise de spaimă. Se dusese la culcare în patul ei plăcut, confortabil. Dar se trezise într-o pivniță rece, întunecoasă.”

   Ce era locul ăsta? De ce se află ea aici? Simte cum o apucă disperarea, iar gândul că nu are inhalatorul la ea o scoate din minți. Brusc aude cum se deschide ușa pivniței și un bărbat își face apariția, iar ceea ce îi spune  pur și simplu o descumpănește.

“- N-o să te caute nimeni, Ruby.

  – Mă așteaptă părinții mei. Mama o să treacă astăzi…

  – Părinții tăi nu te iubesc.

  – Cum?

  – Niciodată nu te-au iubit.

  – Ce tot spui?

  – Am văzut cum se poartă cu tine. Ce spun când nu ești tu de față. Vor să scape de tine.”

    Între timp, pe o plajă pustie din Carsholt, o familie venită pentru a-și petrece sfârșitul de săptămână, găsește într-un șanț cadavrul unei tinere.

Andy se apropie de marginea șanțului. Presimțea peste ce avea să dea acolo. Parcă și vedea cu ochii minții. Dar chiar și așa, inima îi stătu în loc când privi în groapă. Pereții erau abrupți, șanțul era adânc – cam de un metru – și acolo, la fund, perfect încadrat de nisipul ud, se găsea chipul palid al unei tinere.”

Inspector-șef Helen Grace a preluat cazul și nici măcar nu bănuiește cu ce se va confrunta.

    După gradul de descompunere, femeia zăcea acolo cam de vreo doi-trei ani, iar cine a omorât-o nu este un amator pentru că a știut exact cum să scape de cadavru într-un mod prudent și premeditat. Este un indiciu clar că ucigașul a mai făcut asta și înainte. Experții criminaliști nu au găsit nicio cauză evidentă a decesului; nu existau leziuni provocare de glonț sau cuțit, iar vertebrele și ceafa erau intacte. Deci s-a mers de la premiza că sărmana femeie a fost ucisă prin înfometare. Această idee a fost întărită și de faptul că în stomac i s-au găsit urme de substanțe necomestibile – lemn, bumbac, metal. De asemenea, s-a constatat că victima suferea de o boală de inimă și avea implantat un stimulator cardiac, și astfel a putut fi identificată, pe baza numărului de serie. Numele este este Pippa Briers.

   Însă atunci când Helen s-a dus acasă la Pippa, tatăl ei nu a crezut sub nicio formă că este vorba de fiica lui. Deși nu o mai văzuse de câțiva ani, nu o declarase dispărută pentru că din când în când primea câte un SMS sau tweet de la ea. Ba mai mult, chiar în acea zi îi trimisese un mesaj! Oare ce se întâmplă? Să fi încurcat poliția numărul de serie al stimulatorului? Se pare că nu, pentru că tatăl fetei este chemat la morgă să o identifice. Și se confirmă faptul că e Pippa.

   Între timp, părinții lui Ruby sesizează poliția că fiica lor a dispărut, iar agent Sanderson preia cazul. O anumită informație o face pe polițistă să-și dea seama că situația capătă o tentă mai lugubră. Fata suferise toată viața de astm și totuși lăsase acasă inhalatorul. Oare plecase din proprie inţiativă sau era și altcineva implicat în poveste asta? Însă  Ruby îl înștiințase printr-un scurt e-mail pe proprietarul locuinței că renunță la contractul de închiriere, apoi dăduse un mesaj prin care-și anunța familia că pleacă pentru o vreme.

   Însă mintea ageră a inspectoarei Helen Grace face conexiunile potrivite și descoperă că mesajele trimise de Ruby și Pippa, au fost trimise de către o terță persoană, care simula prezența digitală a fetelor. Era evident că ucigașul nu știa că găsiseră și identificaseră cadavrul Pippei.

   Lucrurile se complică îngrozitor din momentul în care alte două fete sunt găsite îngropate pe plaja pustie. Ținute în viață de dincolo de mormânt prin tweet-uri și SMS-uri !

   Separat de acest complicat caz, inspectoarea Helen Grace încearcă să dea de urma nepotului său, care dispăruse de mai bine de optsprezece luni. Abia de curând descoperă că în centrul orașului Northampton avusese loc un atac cu violență fizică, soldat cu arestarea și reținerea tânărului. Interesant e faptul că poliția de acolo s-a dat peste cap să ascundă orice detaliu privind adresa, serviciul, cunoștințele lui, ceea ce indică faptul că doreau să-l protejeze. Dar de ce?

    Având în vedere că Subcomisarul Harwood refuză să solicite dosarul pe cale oficială, Helen cere ajutorul lui Charlie, să se folosească de relațiile pe care le avea la sediul poliției din Northampton și astfel  intră în contact cu inspectorul Marsh, fără să știe că acesta contribuie la o urâtă conspirație. De când aștepta Harwood să-și ia revanșa! ÎI întinsese lui Helen o cursă, o ademenise  să pună mână pe un material secret și astfel să ajungă pe mâna celor de la Anticorupție. Era hotărâtă s-o distrugă!

  Va reuși Helen să zădărnicească tentativa  lui Harwood de-a o distruge? De ce fusese răpită Ruby? Ce făcuse? Va izbuti Helen să o salveze la timp? Cine este ucigașul și de ce își tatuează victimele? De ce e mierla albastră atât de importantă pentru el. Care este semnificația tatuajului?

“În adâncul sufletului ei, Ruby știa că va continua să sufere până la ultima suflare. Nu exista scăpare și locul acela – casa aceea bizară pentru păpuși – avea să fie mormântul ei.”

   Romanul “Casa păpușilor” abundă de tensiune și mister, reușind să te țină într-o permanență stare de surescitare până la final. Nu-mi rămâne decât să vă invit să descoperiți noua poveste cu Helen Grace care hăituiește iarăși un criminal în serie.

Nota 10Editura Trei

 

Cartea Casa păpuşilor de M. J. Arlidge poate fi comandată de aici

,,Cu timpul, un șarpe uriaș, lăcomia, a măcinat și a distrus ceea ce însemna noblețe umană.”

Insula purgatoriului, de Lucian Ciuchiţă

 Titlul original: Insula purgatoriului
Editura: ATEC
Anul aparitiei: 2014
Număr pagini: 256
Gen: Thriller

    „Insula purgatoriului” este mai mult decât un thriller distopic, decât un roman despre o închisoare pe apă. Conține un mesaj profund la adresa societății, o metaforă legată de ceea ce a devenit aceasta în ultimii ani.

   În carte, avem de a face cu un Sistem corupt, care pentru a prelua puterea, s-a folosit de o manipulare în masă:îndepărtarea adevăratelor valori, promovarea pseudo-valorilor, dezinformarea și îndobitocirea populației, pentru a fi mai ușor de condus în direcția dorită.

   Sistemul orchestrează totul: intelectualii, oamenii inteligenți și citiți, care nu pot fi conduși după bunul plac, au fost colonizați la Marginea Orașului; totul este guvernat de bani, de consumerism, percepându-se taxe și impozite pentru orice, chiar și pe Oxigen.

„Să înțeleg că trăim într-o minciună, că suntem doar niște marionete în mâna unora care dețin controlul absolut.”

   Melissa și Seed sunt oameni de succes, care o duc bine în noul regim. Melissa conduce o firmă, iar Seed lucrează la o bancă. De fapt, serviciul la bancă este o acoperire pentru Seed, el fiind membru al unei Organizații secrete. Melissa este racolată de Autorități, iar amândoi primesc aceeași misiune, în același loc: Insula Purgatoriului.

   Insula Purgatoriului sau Insula de Fier este, de fapt, o închisoare în mijlocul oceanului, formată din patru nave odată funcționale. Acum sunt niște epave populate de deținuți. Nu numai locul este dur, ci și modul în care deținuții sunt aduși acolo: dintr-un elicopter sunt obligați să se arunce cu parașute pe așa-zisa insulă, fiind aproape imposibil să aterizeze direct pe ea. De cele mai multe ori, oamenii ajung în apele învolburate și pline de rechini ale oceanului. Pe lângă parașută, au în dotare și o bărcuță, cu ajutorul căreia pot (probabil mulți dintre ei nu pot, săracii), să ajungă pe nave. Unii dintre ei sunt sfâșiați de rechini, alții se îneacă, selecția naturală făcând legea.

   Închisoarea pe apă este un proiect gândit de noul regim, pentru a scăpa de grija resurselor și a suprapopulării.

„Moartea este privită ca o selecție naturală și o ușurare pentru societatea care nu mai face față consumului, iar resursele sunt din ce în ce mai puține.”

   Probabil vă gândiți ce caută cei doi, Melissa și Seed, în acel loc. Ei sunt infiltrați printre prizonieri cu aceeași misiune, dar de șefi diferiți: de a da de urma unui savant care deține o formulă ce va schimba cursul omenirii.  Fiecare dintre cei doi are ordine clare: formula nu trebuie să cadă în mâinile cui nu trebuie.

O reuși carismaticul Seed să-și ducă la îndeplinire misiunea? I-o va lua înainte Melissa? Sau Sistemul îi va învinge și pe ei?

Pot să vă spun doar că se va pune la cale un plan de evadare, dacă le va reuși veți afla numai citind cartea: „Primii pușcăriași care fug cu tot cu pușcărie, cine dracu a mai văzut?”

   În acea închisoare, ne este descris un fenomen psiho-social destul de întâlnit în asemenea situații, dar totuși, greu de înțeles: pulsiunile preiau controlul asupra rațiunii, iar lupta pentru supraviețuire primează. Nimic din viața de dinainte nu mai este valabil, toate principiile se anulează, viața fiind redusă la instincte. Cu toții sunt abrutizați, dispărându-le orice urmă de sensibilitate și umanitate.

   Totuși, din vechiul caracter mai rămân urme, iar personajul meu preferat este Rita, o luptătoare și o supraviețuitoare înnăscută.

Ce mi-a plăcut: o să râdeți, dar mai mult decât acțiunea, mi-a plăcut mesajul din spatele ei: critica la adresa societății în care valorile s-au inversat, fiind apreciată incompetența în defavoarea principiilor și al adevărului; modul în care se poate manipula o națiune, prin promovarea nonvalorii, a lucrurilor lipsite de substanță și prin marginalizarea celor capabili să gândească de unii singuri, imuni la influențe nefaste:

„Inteligența este dușmanul primordial în acest proces, nu poți să prostești oamenii care gândesc și acționează în consecință.”

„Odată, nu demult, lumea era mai bună, oamenii mai curați, legile mai drepte și mai corect aplicate. Încă mai exista respect față de OM și mai ales față de valoarea demonstrată a acestuia. Se scriau cu majuscule cuvinte, acum rare, precum: onoare, recunoștință, stimă, echilibru, modestie și dragoste, mai ales dragoste…

Cu timpul, un șarpe uriaș, lăcomia, a măcinat și a distrus ceea ce însemna noblețe umană.”

  Sunt tratate subiecte actuale din realitatea cotidiană, autorul realizând o radiografie a societății de astăzi:

 „Elevii n-au fost selectați în funcție de capacitate și talent individual, înclinație spre arte, ori științe exacte, filozofie, medicină, etc. Nu, toți au fost băgați în aceeași oală să învețe doar ce impune Sistemul. Ce ieșeau după băncile școlii decât niște „produse” fără valabilitate în lumea reală!” – nimic mai adevărat, pot spune din proprie experiență!

„Locuri de muncă nu mai sunt decât pentru tineri, pentru că sunt ușor de speculat, și mai ales pentru că sunt visători și plini de încredere. Bandiții le aruncă firimituri cu o mână și le iau taxe și impozite cu zece. Apoi, treci de 40 de ani și te trezești că nu mai au nevoie de tine. Ai trudit ca un prost și afli că nu-ți rămâne decât groapa de gunoi a societății…” – sună cunoscut?

Ce nu mi-a plăcut: cam prea dur și violent pentru gustul meu, prea mult sânge și detalii sordide; anumite greșeli de ortografie și punctuație.

 Citate:

„Cum este posibil o asemenea discrepanță între categorii sociale, cum s-a ajuns la o situație atât de gravă, cum au reușit pauperizarea atâtor oameni într-un timp așa de scurt?”

„Ce să-i faci, asta e moda, te dai după ea ca un papagal fără personalitate.”

„Am înțeles că a sta pe margine nu rezolvă lucrurile, trebuie să ai curaj să construiești ceva, chiar dacă pare imposibil.”

„Numai învingând orgoliul din tine, atunci faci primul pas spre cunoașterea spirituală.”

„Stresul zilnic impus de către autorități, ca metodă de control al minții, a avut și menirea să îmbolnăvească populația, crescând exponențial numărul bolnavilor și al morților.”

„Falsitatea sentimentelor iese cel mai bine în evidență într-o zi a anului denumită ziua îndrăgostiților.” – O, da! Mai bine nici eu nu puteam s-o spun, parcă mi-ar fi citit gândurile! Trebuie să țin minte citatul ăsta până la Ziua Îndrăgostiților!

„Victoriile mici sunt cheia succesului…”

„Soarele se ițește pe cer, înconjurat de aburi denși, ca și cum Luna, la plecare, i-ar fi făcut o cafea și a uitat ibricul pe foc…”

„Decât cu un idiot alături, mai bine singur cu crezul tău!”

   Romanul „Insula purgatoriului” are la bază scenariul „Prizonierii apelor – Insula diavolului”. Conform spuselor autorului, acesta a inspirat, la rândul său, un film realizat la Hollywood, „Escape plan”, cu Silvester Stallone și Arnold Schwarzenegger. În prezent, autorul și cei de la Hollywood se luptă în instanță pentru drepturile de autor.

 Despre autor:

   Lucian Ciuchiță este absolvent ASE București, membru al Asociației Dramaturgilor de Film din 1991 și a desfășurat activitatea de realizator TV între anii 1990 și 2000 pentru mai multe emisiuni, reportaje și documentare difuzate de posturi cunoscute de televiziune.

A publicat mai multe cărți, printre care: „Oameni și Țărmuri”, „Prețul și Decizia în Afaceri”, „Căutătorul de Zimbri”, „Manual Practic de Statistică”, „Florile Binelui”.

 Mulţumim autorului pentru acest exemplar.

Chimista, de Stephenie Meyer-The Chemist

Editura: Trei

Titlul original: The Chemist

Limba originală: engleză

Traducere de: Constantin Dumitru-Palcus

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 608

                                      De la autoarea seriei AMURG, bestseller New York Times

A fost „arma” secretă a uneia dintre agențiile-fantomă ale guvernului american. Când a devenit incomodă, au decis să o lichideze. Ca să rămână în viață, s-a transformat într-un cameleon care jonglează cu identitățile și adresele.
L-au ucis pe singurul om în care avea încredere, însă ea reprezintă în continuare o amenințare. Vor s-o vadă moartă, și asta cât mai repede.
Când fostul șef îi oferă o cale de ieșire, realizează că ar fi singura șansă de a-și reinventa destinul. Dar pentru asta va trebui să accepte o ultimă misiune. Constată însă că informațiile pe care le obține o pun într-o situație și mai primejdioasă.
Hotărâtă să înfrunte direct amenințarea, se pregătește pentru cea mai dificilă luptă din viața ei, dar se îndrăgostește de un bărbat. Noua pasiune nu poate decât să-i micșoreze șansele de supraviețuire. Aflată în impas, își valorifică talentele unice în feluri pe care nu și le-a imaginat niciodată.

În acest roman cu o intrigă bine încheiată, Stephenie Meyer creează o nouă eroină aprigă și fascinantă, cu abilități ieșite din comun. Ne arată încă o dată de ce este una dintre cele mai bine vândute autoare din lume.

„Felul cum Meyer gestionează curiozitatea cititorului, întreținând și controlând fluxul informațiilor, demonstrează o măiestrie de virtuoz… Oamenii nu vor doar să citească romanele lui Meyer; ei vor să pătrundă în interiorul lor și să trăiască acolo.” — Lev Grossman, Time

„Meyer scrie cu o claritate luminoasă, fără să se interpună nicio clipă între cititor și ceea ce își imaginează acesta. Originalitatea ei este incontestabilă.” Orson Scott Card, autorul seriei Jocul lui Ender

„Meyer este mai interesată de relații decât de convențiile superficiale ale genului… Lecția ei de viață pozitivă este dezarmantă.” Jeff Giles, Entertainment Weekly

„Nu citești un roman de Stephenie Meyer, ci îl trăiești, alături de personajele vii și convingătoare pe care le-a creat. Meyer are modul său special de a-l implica pe cititor în viața personajelor ei.” Ridley Pearson, autorul bestsellerului White Bone

Sursa foto şi text: Editura Trei

by -
25

Blonda cu ochi negri, de Benjamin Black

Titlul original: The black- Eyed Blonde

Un roman Philip Marlowe

Editura: Nemira Publishing House , 2015

Traducere din limba engleză: Oana Chițu

Pagini: 295

Genul: Suspans

   Despre Autor – John Banville (cunoscut și sub pseudonimul Benjamin Black) s-a născut la 8 decembrie 1945 în Wexford, Irlanda. Editor literar la Irish Times între 1988 și 1999.

   Prima carte a sa  Long Lankin 1970; După Birchwood (1972- American –Irish Foundation Award,1981) s-a dedicat „tetralogiei științifice” care l-a consacrat ca autor; Doctor Copernicus (1976 – Premiul James Tait Black Memorial); Ghosts (1993 – Năluci, Editura Nemira, 2008); Athena (1995 – Athena, Editura Nemira, 2008) precum multe alte volume. 

   În ultimul timp am citit genuri diferite, de la romantic, SF, dramă, dezvoltare personală, aventură, thriller. Îmi era dor să citesc o carte de suspans, care te ține într-o continuă curiozitate, te captivează încât să nu lași romanul din mână.

   Philip Marlowe este un detectiv plictisit, un bun observator al persoanelor din jur, în așteptarea unor posibili clienți. În general clienții lui sunt femei, care vor să descopere dacă sunt înșelate de soții lor.

Pe tot parcursul romanului mi-am imaginat în rolul lui Marlowe pe Antonio Banderas ( un Alain Delon modern).

   Prima clientă, o bogătașă tânără și fermecătoare, care nu vrea detalii despre escapadele soțului ci vrea să dea de urma amantului care a  dispărut misterios.

   Clare Cavendish  e blonda cu ochi negri: misterioasă, elegantă, bogată( foarte bogată), frumoasă și tânără.

Doamna Cavendish dorește să ia urma presupusului ei iubit, Nico Peterson, un pungaș, profitor, un pierde vară, care se presupune a fi mort și pe care Clare l-ar fi zărit în San Francisco.

  Detectivul se apucă de treabă descoperind o grămadă de întâmplări ciudate, crime, persoane interlope, minciuni, droguri. Singura care nu se încadrează în peisaj e Clare, iar Marlowe se simte foarte intrigat, poate și de faptul că Blonda cu ochi negri  l-a cucerit deja.

– E așa de fierbinte, a șoptit, biata ta piele e așa fierbinte.

În adâncul irișilor ei negri puteam vedea străluciri mici argintii.

– Există vreun pat în casa asta? A întrebat ea ușor. Crezi că doamna Paloosa s-ar supăra dacă ne-am întinde puțin în el?

Glasul îmi tot pierise de-a lungul întregii seri.

– Sunt sigur că nu ar deranja-o, am zis cu o voce dogită. Oricum, cine o să-i spună?

   Apare sora dispărutului Lynn Peterson, care este ucisă de doi mexicani. Marlowe ar fi principalul suspect dacă nu ar avea doi prieteni polițiști. Continuă cercetările, ajungând la Clubul Cahuilla căutând informații este ținut captiv de patronul clubului, Wilberforce Canning, un mare gangster și surprinzător tatăl fraților Peterson.

  Se leagă o oarecare relație între detectiv și blonda sexy, o aventură care se consumă o singură dată, suficient încât detectivul să se topească. Încă o dovadă că bărbații gândesc cel mai mult din pantaloni 🙂

   Apar multe personaje noi, toată lumea îl caută pe Nico care apare, cu o servietă de droguri( oare chiar era amantul blondei ? ). Reapare un prieten vechi al lui Marlowe, Terry, ce rol are acest prieten și dacă într-adevăr irezistibila blondă cu ochi negri este atrasă de detectiv, sau doar s-a folosit de frumusețea ei pentru a-l seduce cu alte scopuri, rămâne să descoperiți citind acest roman.

   Am fost nevoită să povestesc puțin din subiectul cărții deoarece nu este o carte cu dedesubturi, nu trebuie citită printre rânduri. E pur și simplu o lectură plină de suspans, intrigă, flirt, manipulare. Un roman frumos, perfect pentru o lectură în serile friguroase, la căldură cu o cană de ceai aburind.

„Când eram tânăr, acum câteva milenii, obișnuiam să cred că știu ce fac. Eram conștient de capriciile lumii – jocurile făcute cu speranțele și dorințele noastre – , dar în ceea ce mă privea, mă simțeam suficient de încrezător că mă aflam la cârma situației. Acum știm mai multe. Acum știu că deciziile pe care credeam că le luăm la un moment dat sunt, de fapt, tardive, iar când lucrurile au început deja să se pună în mișcare, noi nu suntem decât în derivă. Nu mă deranjează prea tare să fiu conștient de cât de puțin control am asupra vieții mele.”

Recomand  100% acest roman.

  Mi-a plăcut mult această carte și chiar îmi era dor să mă relaxez în căutarea misterelor alături de Philip Marlowe ( Antonio Banderas al meu 🙂 )

„ Raymond Chandler zâmbește undeva, pentru că Blonda cu ochi negri e un roman frumos, care se face ecoul melancoliei lui la o intensitate perfectă…Mi-a plăcut mult.”/STEPHEN KING

„ Cea mai recentă încarnare a detectivului inventat de Raymond Chandler îi va încânta pe admiratorii scriitorului și ai lui Philip Marlowe, iar cartea va fi o bucurie și pentru noii fani ai romanului polițist.”/Library Journal

sigla Nemira

Cartea Blonda cu ochi negri de Benjamin Black a fost oferită pentru recenzie de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook 

 

 

Taina Președintelui, de Steve Berry

Editura: Rao

Număr pagini: 128

Gen: Thriller

 Nimic nu este ceea ce pare.
Unul dintre cei mai premiați autori la nivel internațional, Steve Berry, lovește din nou.

   Scrisă de cel mai bine vândut autor internaţional conform The New York Times, Taina preşedintelui îl aduce din nou în prim-plan pe Cotton Malone. Nimic nu este ceea ce pare. Cotton Malone renunţă din nou la liniştea anticariatului în care s-a retras şi se pune în slujba Americii. Fostul agent al Departamentului de Justiţie îşi riscă viaţa, libertatea, dar şi iubirea pentru a afla un secret tulburător despre Abraham Lincoln. Evident, se lasă cu urmăriri ca în filme, conspiraţii, călătorii şi mistere care se încăpăţânează să nu se dezvăluie. Situaţia este explozivă, iar Cotton ştie că nu are timp de pierdut. Doar soarta Americii este din nou în mâinile sale. Acţiunea îl poartă pe cititor din Danemarca în Austria şi Statele Unite, într-un permanent joc al prezentului cu trecutul.

Sursa foto şi text: Editura RAO

Maestrul bucătar, de Martin Suter

NOU în colecția Buzz Books!

Editura: Litera

Data apariției: noiembrie 2016

 

Număr pagini: 256

   Criza financiară își face simțite efectele până și în lumea rarefiată a bucătăriei europene de lux, lăsându-i fără slujbă pe Maravan, un tânăr cu un talent excepțional de bucătar, și pe Andrea, o chelneriță extrem de atrăgătoare. După ce sunt dați afară de la Chez Huwyler, restaurantul elitist unde lucrează, cei doi hotărăsc să-și deschidă propria afacere, livrând meniuri romantice pentru cupluri. Dar nici măcar magia culinară nu poate lupta cu dificultățile pieței, și, curând, tinerii sunt siliți să pătrundă într-o lume dominată de lăcomie, crimă și sex și să lupte pentru propria supraviețuire.

Thriller și poveste de dragoste, cartea lui Martin Suter, plină de isprăvi culinare și de aventuri sexuale, conține la final 16 rețete care te fac să-ți lase gura apă.

Romanul Maestrul bucătar s-a vândut în peste 1 milion de exemplare și a fost tradus în 30 de limbi.

Sursa foto si text: Editura Litera

„Incertitudinea ucide. Inactivitatea la fel”

    Insula diavolului, de Ciprian Mitoceanu

Editura: Crux Publishing

Colecția Sci-Fi

Seria Predestinare genetică: 1. În sângele tatălui; 2. Insula diavolului; 3. Față în față

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 228

Gen: S.F., Thriller

Cotație Goodreads: 4,33

 „Cu toții avem capacitatea de a ucide, dar până la crima propriu-zisă mai este un pas pe care numai cei foarte hotărâți sau foarte disperați îl pot face. Și nebunii.”

„Insula diavolului” este cel de-al doilea roman din seria „Predestinare genetică”, continuarea acțiunii din „În sângele tatălui” (pentru cei care nu cunosc subiectul, aveți recenzia aici.

   În acest nou roman, ne este descrisă viața pe Insula diavolului, locul în care sunt exilați cei predispuși genetic pentru crimă. Un loc care-ți dă fiori, dincolo de orice închipuire, mai rău decât orice închisoare de maximă securitate de până acum. Insula diavolului este, de fapt, arhipelagul Matt Gibson, format din 7 insule și denumit după reporterul care s-a prăbușit acolo în mijlocul unei erupții vulcanice. Fiecare insulă este destinată câte unui tip de infractori: pe Esmeraldina sunt deportați cei predispuși genetic, dar care până în momentul de față n-au comis nicio crimă, pe Francesca, cei care au comis deja o crimă, pe Albertina, criminalii abominabili, pe care se făceau experimente atroce, menite se descopere o soluție pentru eliminarea acelei gene periculoase, iar pe Malvina femeile. Restul insulelor erau rezervate administrației și depozitării gunoaielor.

   Mi-ar fi plăcut să detalieze și ce se întâmplă pe Malvina, în cazul prizonierelor. Chiar mă întreb, dacă bărbații predispuși genetic omorau femei brunete, cu cărare pe mijloc, femeile ce omorau? Bărbați bruneți? Sau depinde de gusturi? Lăsând gluma la o parte, ar fi fost interesant să citim despre urmașe ale marilor criminale de-a lungul istoriei.

   Îl mai țineți minte pe Robert Piest, ucigașul carismatic? Acesta se bucură în continuare de libertate, intrând chiar în serviciul celebrului Dawson, politicianul care a instituit amendamentul. Mai mult chiar, una dintre îndatoririle la noul loc de muncă este ajutarea la prinderea ucigașului ce a împânzit America.

   În acest timp, Leo Goldman, care nu a comis (încă) nicio crimă, este exilat pe Esmeraldina, alături de alți așa-ziși preduspuși genetic. Insula se umple până la refuz într-un timp foarte scurt, semn că au fost depistate din ce în ce mai multe persoane predispuse genetic spre crimă.

   În lumea de afară, amendamentul Dawson pare a se clătina. Tot mai mulți atacă această lege aberantă: cum să condamni pe cineva pentru ceva ce n-a comis? Susținătorii celuilalt punct de vedere spun că din contră, este inacceptabil să știi că un om va deveni ucigaș și să nu-l oprești, să aștepți să omoare. Deodată, sclipitorul consilier al lui Dawson are o idee originală. O idee care pusă în practică, va închide gurile tuturor scepticilor cu privire la amendament.

  Va reuși amendamentul Dawson să se impună? Va reuși planul lui Robert? Ce plan este acesta? Răspunsurile la aceste întrebări le veți afla citind cartea.

   Ceea ce nu știam până acum este că romanul chiar pleacă de la un fapt real: se pare că la sfârșitul mileniului, în America, a existat un caz de dublă omucidere în care avocatul a pledat pentru predispoziția genetică a acuzatului pentru fapte violente, cerând comutarea pedepsei cu moartea în închisoare pe viață. Însă juriul nu a fost convins și spre deosebire de ficțiunea din această carte, nu s-a creat precedentul predispoziției genetice.

   Ce mi-a plăcut: documentarea, faptul că un capitol întreg este dedicat cercetărilor din criminologie, domeniu pe care îl găsesc fascinant: „Teoriile dezvoltării personalității din secolele trecute susțineau triada ereditate – mediu – educație ca fiind nucleul esențial ce îi determină pe oameni să fie ceea ce sunt și să se comporte diferit unii de ceilalți. Amendamentul Dawson a șters sute de ani de cercetări cu buretele, lăsând numai ereditatea în ecuație și construind un întreg edificiu pe o singură cărămidă.”

   Ce nu mi-a plăcut: faptul că s-a insistat prea mult pentru gustul meu pe viața de pe Insula diavolului. Nu zic că nu ar fi trebuit descrise ambientul de acolo și experiențele deținuților, dar parcă e prea mult. Acțiunea din acest roman este 90% viața pe Insula diavolului și 10% cea de afară, Dawson, Robert și Bettie, o reporteră care observă ceva destul de interesant cu privire la identitarea ucigașului de brunete. Într-o carte polițistă mă atrag ancheta, raționamentul descoperirii făptașului, logica anchetatorilor. Din acest motiv mi-a plăcut mult primul volum: aura de mister, rapiditatea desfășurării acțiunii, iar peste tot vedeam un „Dawson”. În al doilea volum, deși la un moment dat crimele apar ca ciupercile după ploaie (nu vă spun mai multe), am impresia că acțiunea stagnează, blocată pe acea insulă.

   Dintre cele două volume, primul mi-a plăcut mai mult și nu știu de ce am impresia că al treilea îmi va plăcea mai mult decât al doilea. Dar era nevoie de acest al doilea volum pentru a face legătura.

Citate:

„Cel care nu a cunoscut nici o clipă cât de dulce poate fi mierea, poate înghiți mai ușor cupa plină cu seva pelinului. Când nu știi cum arată lumina, poți accepta mai ușor să trăiești în întuneric.”

„Dacă ceva nu mi-a lipsit cu adevărat în viață aceea a fost ipocrizia, pe lângă invidie. Este mai perfidă decât minciuna, dezonorează mai mult decât crima însăși…”

„A face rău face parte din structura ființei omenești, omul este singura specie de pe Pământ care poate obține satisfacție din chinuirea semenilor.”

„În ciuda faptului că am fost silit să-mi petrec, poate, tot restul vieții pe aceste coaste sinistre, nu urăsc aceste colțuri de stâncă nici măcar o clipă. Nu trebuie să învinuiești closetul pentru conținut…”

„De când mă aflu aici nu am văzut nici măcar o carte, nici măcar o revistă sau un ziar, cea mai dură pedeapsă care se poate acorda unui om.”

„Mașinăria dezinformării se pune în mișcare și cel care vrea să afle un lucru cât de mic se trezește că are de unde alege; ai nevoie de cap, nu joacă, să poți separa adevărul de minciună.”

„Luptăm pentru supraviețuire cu singura armă pe care o avem: violența.”

„Comoditatea funcționarilor de la stat a ucis mai mulți cetățeni cinstiți decât toți criminalii la un loc.” – asta mai poate fi spusă o dată!

„Incertitudinea ucide. Inactivitatea la fel”

„Cu toții avem capacitatea de a ucide, dar până la crima propriu-zisă mai este un pas pe care numai cei foarte hotărâți sau foarte disperați îl pot face. Și nebunii.”

    Despre autor:

   Ciprian Mitoceanu a studiat la Universitatea Ștefan cel Mare specializarea Istorie-Geografie. În prezent este profesor și scriitor, debutând în 2007 cu romanul Colții. A publicat romane și povestiri scurte aparținând genurilor horror, thriller, mister, în limbile română și engleză: Amendamentul Dawson (proză scurtă), Dark Tales of Sorrow and Despair, seria Predestinare genetică, aceasta din urmă luând naștere în urma vizionării unui documentar.

    Autorul este supranumit de unii critici „Stephen King al României”.Crux Publishing logo

Cartea Insula diavolului, de Ciprian Mitoceanu a fost oferită pentru recenzie de Editura Crux Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Crux Publishing.Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cu tine în depărtare, de Carla Guelfenbein

Editura: Litera

Data apariției: noiembrie 2016

Număr pagini: 320

    Cu tine în depărtare spune povestea Emiliei, o tânără studentă de origine chiliană din Franţa care sosește la Santiago pentru a studia opera misterioasei scriitoare Vera Sigall. La scurtă vreme după ce face cunoștință cu ea, Vera suferă un accident bizar în urma căruia rămâne în comă. În timp ce îi așteaptă refacerea în spital, Emilia îl cunoaște pe Daniel, un vecin și bun prieten al scriitoarei care bănuiește că Vera a căzut pe scări nu accidental, ci împinsă de o mână criminală. Căutarea adevărului va fi marcată de false indicii și de descoperiri neașteptate, căci lucrurile care ies la lumină și se dovedesc hotărâtoare pentru soarta Emiliei și a lui Daniel nu sunt ceea ce ei se așteptau să găsească. Desfășurarea sinuoasă a evenimentelor va revela identitatea reală a tuturor personajelor și raporturile dintre ele, punând în același timp în discuție problema creatorului de geniu în relația sa cu lumea, a legăturilor de familie și a dragostei care-i unește și-i desparte pe oameni.

„Un roman de suspans literar construit cu mare eficacitate narativă în jurul unui memorabil personaj feminin și al puterii genialității. Autoarea a știut să împletească iubiri și enigme într-o scriitură complexă și în același timp transparentă.“ – Din argumentarea juriului Premiului Alfaguara

„Carla Guelfenbein este una dintre cele mai puternice voci ale prozei latinoamericane moderne.“-La Vanguardia

Sursa foto şi text: Editura Litera

Coajă de nucă, de Jan McEwan

Editura: Polirom

Număr pagini: 216

„Cel mai bun roman din ultimii ani al acestui adevărat maestru.” (The Telegraph)

  Noul roman al lui Ian McEwan, Coajă de nucă, lansat simultan în Marea Britanie şi SUA la începutul lunii septembrie 2016, este o poveste clasică despre crimă şi trădare, relatată din perspectiva unui narator cu o viziune şi o voce unice în literatura ultimilor ani – un fetus a cărui mama şi-a înşelat soţul cu fratele acestuia şi acum plănuieşte să-l otrăvească. Dar un fetus înzestrat cu conştiinţa, perfect ancorat în actualitatea acută a atentatelor teroriste din inima Europei, a noului război rece dintre Rusia şi SUA, a tragediei refugiaţilor. Un thriller psihologic plin de suspans, Coajă de nucă este o dovadă de virtuozitate literară şi, totodată, un omagiu adus lui William Shakespeare la 400 de ani de la moartea acestuia.

„Un roman inteligent, amuzant şi extrem de captivant.” (The New York Times)

„O carte care nu seamănă cu nimic din ce am citit vreodată, Coajă de nucă este o palpitantă drama domestică.” (Tracy Chevalier)

„Jucăuş, dar şi grav, încîntător şi frustrant, acest roman este una dintre cele mai inclasabile opere ale lui McEwan şi, în acelaşi timp, extrem de interesantă.” (The Times)

„Coajă de nucă este o istorisire şocantă despre crimă şi trădare, prezentată dintr-o perspectiva absolut inedită şi scrisă de unul dintre cei mai buni povestitori din lume.” (The Telegraph)

„Pe măsură ce citim acest roman scurt, dar foarte dens – ca un bebeluş în pîntecele mamei –, el se transformă în ceva mult mai important şi mai grav.” (The Spectator)

Sursa foto şi text: Editura Polirom

61 de ore, de Lee Child

Editura:Trei

Titlul original: 61 Hours

Limba originală: engleză

Traducere de: Constantin Dumitru-Palcus

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 488

  ORA 61
Iarnă năprasnică în Dakota de Sud. Un auto­car derapează și rămâne în șanț tocmai când începe o furtună de zăpadă.
Pe un scaun din spate, Jack Reacher, în drum spre nicăieri. Viața fără bagaje are multe avantaje. Dar și neajunsuri, cum ar fi să înfrunți gerul arctic fără o haină groasă.

ORA 31
Un orășel este amenințat de forțe sinistre.

Cu mare curaj, o femeie luptă pentru justiție.
Dar, pentru a depune mărturie, ea trebuie să rămână în viață. Are nevoie de ajutorul lui Reacher, fiindcă un asasin este pe urmele ei.

ORA 0
Și-a găsit Reacher în sfârșit un adversar pe măsură?

El nu vrea să facă lumea mai bună. Doar că nu-i plac oamenii care o fac mai rea.

“Reacher e puternic, înalt, cu principii și un maestru discret al luptei neînarmate. Dar e și un vrăjitor care ghicește viitorul și observă cele mai mici detalii pe baza cărora face deducții surprinzătoare…” – Observer

“Un nou roman de Lee Child e evenimentul anului.” – Independent

“Reacher e un erou emblematic al thrillerului: singuraticul prin excelență.” – Daily Mail

Lee Child (pseudonimul lui Jim Grant) a urmat acelaşi liceu unde a studiat şi J.R.R. Tolkien şi a făcut studii de Drept la Sheffield. A intrat apoi în televiziune, unde a fost director de imagine timp de 18 ani.
Killing Floor (Capcana Margrave)
, prima carte din seria Jack Reacher (ajunsă la 20 de titluri), s-a bucurat de un succes uriaş încă de la apariţie. Personajul lui Lee Child este un fost ofiţer din poliţia militară a Armatei Statelor Unite care cutreieră ţara având slujbe dintre cele mai ciudate şi investigând cazuri dubioase şi complicate.
Versiunea cinematografică a seriei, Jack Reacher, a fost lan­sată în decembrie 2012, avându-l pe Tom Cruise în rolul principal.
La Editura Trei, de acelaşi autor, au apărut Convinge-mă!, Ghinioane și încurcături, Personal, Urmărit şi Să nu te întorci niciodată!

Sursa foto şi text: Editura Trei

Moartea e aproape, îmi spun amețită, în timp ce întunericul se apropie și mă înghite cu totul

Bariere de fum şi Abis de Monica Ramirez (seria Alina Marinescu)

„Un roman care dă dependență… personajele principale devin persoane reale. Sunt aici. Există. La fel și organizația Elite.” Inland Empire Journal

     Am citit toate cărţile publicate de Monica Ramirez și traduse în limba română, însă seria Alina Marinescu este cea mai bună. Se simte profesionalismul îmbinat cu talentul autoarei, la care se adaugă o doză consistentă de realitate. Pe parcursul celor cinci luni de aprofundare a seriei am avut timp să analizez, să trag concluzii, să vorbesc fără oprire, să comentez pasaje întregi, dar mai ales să-mi stresez apropiaţii cu ce am descoperit. Am fost impresionată şi trebuia să mă manifest într-un fel sau altul. :)
   Îndrăzniţi şi veţi avea parte de o poveste de viaţă ce vă va cuceri iremediabil. Incertitudinea, iubirea, durerea, ura, dar şi puterea de a merge mai departe dau personajelor forţe nebănuite. Dacă s-ar face un film după serie, atunci acţiunea ar fi din plin, iar emoţiile vor fi cele care vor îndulci momentele de neputinţă.
    Alina Marinescu este genul de femeie care ar putea avea orice meserie, dar dintre toate, soarta a forţat-o să aleagă spionajul. Chiar dacă i-a fost greu, a mers mai departe şi a excelat. Dispariţia lui Alex, atracţia pentru Marius, luptele cu organizaţiile secrete care pun la cale tot felul de atentate, nu prea lasă timp de gândit. Printre misiuni, Alina ştie că merită a doua şansă, să fie răsfăţată, adorată, să iubească din nou, iar Marius este dispus la orice sacrificiu pentru ea.

seria-alina-marinescu

Bariere de fum (vol. 4)
Colecția: Thriller & Mystery
Categoria: Roman românesc, Thriller, Dragoste
 Nr. pagini: 254  

      Faţă de primele 3 volume din serie, Bariere de fum mi s-a părut mult mai sensibilă, pe alocuri chiar crudă, efectiv nu eram pregătită să simt atâtea emoţii, încât la un moment dat am dorit să fac pauză de lectură. Am întâlnit personaje mature care au fost nevoite să îşi înăbuşe sentimentele şi să meargă mai departe. Alina este fericită cu Marius, dar impedimente apar de peste tot. Acum CIA şi Elite sunt faţă în faţă, forţaţi de împrejurări să recurgă la orice alianţă pentru a combate răul. Atunci când credeam că alte surprize nu-şi mai au rostul, ei sunt trimişi într-o misiune de recuperare a unei arme biologice pe baza virusului Ebola, dar şi pentru antidotul de combatere. Licitaţia se desfăşura pe proprietatea doctorului Van Breitenkamp, iar Alina, Marius şi Ford sunt pionii principali pentru a rezolva situaţia, numai că emoţiile nu se opresc aici. În timpul unei cine apare şi Alex Therein din neant, liniştit ca o floare, după opt ani de acoperire. Nu era locul potrivit pentru exteriorizarea emoţiilor sau pentru întrebări lipsite de sens, singurul lor scop este reușita obiectivului, să lupte până la moarte pentru neutralizarea duşmanului.
      Misiunea se complică, apar aspecte care nu erau incluse în plan, dar înainte de a merge mai departe, Alex simte nevoia să ofere o explicaţie, măcar atât îi datora Alinei.

“–Îmi pare rău că a trebuit să treci prin asta. Mi s-a interzis să te contactez în vreun fel. Nu siguranța mea a fost pusă în discuție, ci a ta. Dacă aș fi încercat să iau legătura cu tine în orice fel, ți-aș fi pus viața în pericol. N-am avut încotro, Alina. Și cea mai mare pedeapsă pentru asta e faptul că te-am pierdut.”

    Fiecare om are dreptul la propriile alegeri, dar atunci când eşti proprietatea unei organizaţii secrete, trebuie să te supui oricărui ordin primit. Alex a ales să se infiltreze în Al’Qaeda, să îi spioneze şi să nu comenteze regulilor de joc. Va înţelege mai târziu că faptele sale au consecinţe, iar o misiune eşuată se va termina cu capturarea Alinei. Ţinută captivă în Sīāh Rīg Provincia Nīmrūz, Afganistan, pentru organizaţia Elite este ca şi moartă. Singura speranţă este un emiţător care încă nu fusese depistat de radare, dar când acela dispare, Brett le interzice să o caute. Marius şi Alex vor fi nevoiţi să-şi înăbuşe sentimentele, să uite că sunt rivali, să se accepte şi să lupte pentru femeia pe care o iubeau. Nimic nu mai conta, decât ea. Supusă la diferite tratamente, lovită, lăsată să se stingă, tot ce-şi poate dori este un glonţ în cap, dar scopul celor din umbră este altul-vor să o pedepsească, să simţă neputinţa şi să trăiască pentru a fi folosită.

„Mă fac covrig și încerc să nu scot niciun sunet în timp ce atacul continuă, loviturile concentrându-se acum în zona spatelui și a picioarelor. Dar un bocanc mi se înfige în rana din umăr și urlu prelung.
Moartea e aproape, îmi spun amețită, în timp ce întunericul se apropie și mă înghite cu totul.

„După ce am alternat între leșinuri și stări de trezie, febra mă trezește din nou și simt cum sunt mutată pe ceva moale. Oriunde e mai bine, comparativ cu podeaua camionului care a dat cu mine de toți pereții. Mă doare fiecare bucățică din corp, dar nimic nu se compară cu durerea ascuțită și fierbinte care mi radiază din picioare. Mă întreb dacă voi mai fi vreodată aptă pentru o misiune și gândul acela mă face să zâmbesc. Probabil n-o să mai ajung în veci la sediul Elite… Jabar o să se sature într-un final să mă mai tortureze și o să-mi tragă un glonț în cap. Nu mă cramponez de viață, dar am un singur regret: faptul că n-am avut șansa unei vieți alături de Marius. Îmi fac griji pentru el… sper să nu-i fie prea greu să treacă peste pierderea mea.”

    Răspunsul la durerea Alinei va avea ecou abia în volumul 5, însă preţul plătit este mult prea scump.

Abis (volumul 5)
Colecția: Thriller & Mystery
Categoria: Roman românesc, Thriller, Dragoste

“Prin Alina Marinescu, autoarea crează un fel de armistițiu între două lumi aflate față în față, la granița dintre alb și negru.” Riverside Editorial

     Dacă Bariere de fum a fost emoţionantă, în Abis simţi că ajungi la extreme, descoperind iadul. Nu se pot descrie în cuvinte anumite trăiri, practic este imposibil să vezi cum Alina, o fiinţă suavă, deschisă, prietenoasă, dintr-o dată dispare şi apare o necunoscută care nu-şi aminteşte cine este, dar mai ales cine-i prieten şi cine-i duşman. Transformată într-o marionetă, ea este fiinţa care fusese supusă la chinuri teribile ce o marcaseră. Gândurile ei, sinceritatea şi nebunia prin care a trecut este ca un blestem. Exteriorul este acelaşi, dar sufletul îi este negru.

   

O atingere, un miros, o imagine, un stimul care în mod normal mi-ar fi provocat o emoție, ori măcar o amintire, acum nu-mi mai aduce decât…nimic. Sunt înconjurată de o nebuloasă tăcută. Nu simt nicio emoție, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit… ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie. Ce se întâmplă cu mine? Am citit o parabolă odată… parcă era japoneză? Nu-mi mai aduc aminte, dar îmi amintesc cuvintele de parcă cineva mi le-a fi încrustat în creier. „Un om s-a trezit dintr-un vis în care era fluture, întrebându-se dacă nu cumva era de fapt un fluture care visa că e om.” Cam așa mă simt și eu în ultimul timp… nici om, dar nici fluture. Sunt ceva între, poate umbra unei fantome.

     Alina trăieşte o dramă, nu ştie cine este şi de ce a fost recuperată, ar vrea să îşi amintească adevărul, dar nu poate. Undeva, i s-a rupt firul, iar realitatea ei se pare că nu este cel adecvat. Este înconjurată de nişte străini care par să o cunoască, au dovezi, dar cum să creadă ce spun cei din Elite când ea ştie altceva. Prinsă într-o capcană este nevoită să lupte, iar Marius îi este alături. Un necunoscut faţă de care se simte atrasă, îl visează, dar nu-l recunoaşte.

Poate am lucrat la un moment dat pentru Elite, dar i-am trădat pentru Al’Qaeda…”

     Marius Stephano trăieşte o contradicţie, o iubeşte pe Alina, a sperat într-o minune, a căutat-o cu disperare şi când a găsit-o s-a simţit din nou…întreg. Suferă, dar ştie că trebuie să o scoată pe Alina din neant, să o aducă la viaţă, să fie din nou ea, altfel ordinul lui Brett este clar: totul sau nimic.

Trebuia s-o ajute să și învingă demonii, nevoia primară de droguri, confuzia și scârba față de propria persoană. Problema era că nu mai aveau decât o singură zi până când agentul Alina trebuia să funcționeze perfect. Dacă nu se întâmpla asta, Brett avea să o condamne la moarte.”

    Numai că planurile de multe ori nu ies aşa cum trebuie, Alina vrea să se răzbune, să elimine duşmanul care a distrus-o şi să se elibereze, numai că riscurile sunt enorme. Chiar şi aşa Marius, dar şi toţi cei care o iubesc din Elite merg până în pânzele albe alături de ea în misiuni.

“Marius o urmări cum se distruge sistematic, ascunzându și temerile și emoțiile tot mai mult pe zi ce trecea. O jelea în taină în fiecare zi, studiind-o cu un fel de fascinație morbidă ce putea fi asemuită cu impulsul oamenilor de a rămâne cu privirea pironită la urmările unui grav accident de circulație.
O să-și găsească singură drumul înapoi, se gândi cu o convingere născută din disperare. Putea încerca s-o ajute în lupta cu demonii ei interiori, dar, într-un final, ea era singura care putea ieși din umbre pentru a păși înapoi în lumină.”

     Singurul care pare să nu se exteriorizeze este Alex, a preferat să lase lucrurile să se vindece de la sine, să îşi găsească drumul prin propriile forţe. Nici nu se implică, dar nici nu îi încurcă, numai că la un moment dat face un gest surprinzător. Se simte vinovat că datorită lui a suferit atâtea, cei opt ani de lipsă, dar şi faptul că a fost considerată o slăbiciune de către duşmani, îl determină să îi ofere Alinei o nouă şansă. Este dispus să renunţe de moment la dragostea ei şi să fie fericită cu Marius. Ce implică gestul său şi ce plan are, va fi o întreagă surpriză.
     Un rol aparte în această serie impresionantă îl au şi câţiva oameni care mi-au adus zâmbetul pe buze Ford, Jason, Roman, Vallis. Poveştile lor poate că nu vor avea ecou, însă prin eforturile depuse de-a lungul sutelor de pagini, au arătat că sunt mai mult decât nişte simple maşini de ucis, sunt oameni, au sentimente şi preţuiesc prietenia. Alina a ştiut să unească pe cei din jur, să fie apreciată, să fie răsfăţată şi a primit înzecit. Dacă mai departe, ea va reuşi să depăşească acel impas care o macină şi să se bucure de libertate, sunt elemente care se vor clarifica din mers. Ar putea să o elibereze sau ar putea să o condamne pentru totdeauna.
      Dacă veţi avea curaj să citiţi această serie, sunt sigură că nu veţi regreta. Veţi avea parte de adrenalină, suspans, spionaj, foarte multă acţiune, realitate, misiuni imposibile, dragoste, prietenie, indecizii, ură, sentimente contradictorii, pasiune şi situaţii limită. A fi agent secret este o adevărată artă, trebuie să te naşti pentru a ajunge la un nivel care să îţi ofere suficiente şanse pentru a trăi. Exişti, dar de fapt nu exişti.
      O felicit pe Monica Ramirez pentru că a avut curaj să se inspire din viaţa unor oameni inediţi şi să scrie într-un mod unic, sigur n-a fost uşor să le transpună, dar talentul său a făcut ca totul să curgă de la sine. Îi mulţumesc pentru răbdarea cu care mi-a răspuns la întrebări de-a lungul acestor luni de incertitudini.

povestea unei crime abominabile

Dulcele sărut al Daliei, de James Ellroy- un roman și mai multe surprize

 Editura Polirom, 2008

Număr de pagini: 453

    James Ellroy este unul dintre prozatorii americani care și-au cucerit o popularitate destul de promptă, cultivând un stil narativ numit de critica literară „telegrafic”, foarte alert, fără divagații și fără fandoseli. Uciderea mamei sale, atunci când el avea zece ani, l-a urmărit, probabil, inclusiv în literatura pe care a scris-o, constând mai ales în romane cu filon mai mult sau mai puțin polițist. Cele mai cunoscute și apreciate sunt romanele circumscrise unui așa-numit „L.A. Quartet”–„The Black Dahlia”(în traducere – „Dulcele sărut al Daliei”), „The Big Nowhere”, „L.A. Confidential” și „White Jazz”. Dintre ecranizările cărților sale, filmul L.A. Confidential, cu Kim Basinger, Russell Crowe și Kevin Spacey este câștigătorul unor foarte importante premii. Romanul de față a fost și el ecranizat, în 2006, în regia lui Brian de Palma, cu Josh Hartnett, Scarlett Johansson și Aaron Eckhart în rolurile principale.

   Mărturisesc că am început cartea cu mari prejudecăți. În primul rând, citarea pe prima copertă a aprecierii făcute de publicația People„O capodoperă”, mi-a stârnit suspiciuni, după principiul „la pomul lăudat…”. Pe de altă parte, titlul m-a făcut să bănuiesc un love story în stil americano-siropos, gen după care nu mă dau în vânt. Iar înaintând în lectură, am fost nevoită să recunosc că m-am înșelat de multe ori și în multe feluri. De aceea, romanul mi-a fost o surpriză. Și, ca să nu parcurgeți același traseu, vă întind o mână de ajutor, încercând să nu vă văduvesc de plăcerea curiozității.

   Așadar: firul roșu al romanului este (de fapt, mie mi s-a părut că doar pare să fie) povestea unei crime abominabile și a investigării ei oficiale și, mai ales, neoficiale. Ca cititor curios și dornic să „citească” și blancurile dintre rânduri, nu povestea polițistă mi s-a părut interesantă, cu toate că aduce niște elemente de mare surpriză și atât de oribile, încât, sincer, m-aș fi lipsit de ele cu bucurie. Ceea ce m-a atras cu adevărat este componenta socială și psihologică a cărții. Parcursul narativ în stil polițist e proiectat pe un fundal social extrem de generos și de interesant.

   Cu ajutorul protagonistului narator, Bucky (Dwight) Bleichert, fost boxer, devenit polițist în LAPD printr-un compromis  de care îi este rușine, cititorului i se oferă imaginea unui Los Angeles imediat postbelic, acțiunea acoperind perioada 1946-1949. Un oraș în reconstrucție, dominat de prejudecăți rasiale și homofobe. O lume văzută prin ochii polițistului, populată de o faună cât se poate de pestriță: drogați și traficanți, prostituate și proxeneți, psihopați, violatori, pungași și criminali, oameni ai străzii, dar și bogați cu un trecut și un prezent foarte în afara legii și a oricărui tip de morală.

  Peste toate acestea, tronează „apărătorii” legii și ai siguranței publice. Mecanismele aparatului polițienesc al locului și al epocii sunt demontate piesă cu piesă, dând la iveală cruzimea patologică a unora dintre polițiști, frustrările și ciudățeniile sexuale ale altora, corupția, pacturile cu infractorii, violența. Relevant este un episod în care, sub pretextul aducerii la ordine a unor grupări de mexicani, polițiștii și cei din Marina Militară dezlănțuie un asemenea măcel colectiv, încât eroul se întreabă sincer care sunt adevărații infractori.

   Dar aspectul cu cele mai grave conotații și consecințe mi s-a părut subordonarea față de factorul politic a unui aparat de apărare a legii (vă sună cumva cunoscut?). Crima oribilă e transformată în rampă de lansare a unor indivizi și în modalitate de manipulare a opiniei publice. Un violator periculos al mai multor tinere de culoare nu mai reprezintă o prioritate în fața uciderii unei tinere albe, căreia presa, de asemenea controlată politic, nu-i divulgă viața mai mult decât promiscuă. Întreg efectivul LAPD e mobilizat în derularea anchetei, pentru a se justifica, în fața opiniei publice, recenta mărire a bugetului alocat Poliției.

   Există, firește, și latura erotică și sentimentală, în absența căreia niciun roman american nu poate fi considerat măcar rezonabil. Ne trezim în fața unui triunghi amoros cât se poate de ciudat. Iubitul „oficial”, Lee Blanchard, și el fost boxer și devenit prietenul cel mai bun al eroului, are o conviețuire castă (dacă puteți crede!) cu Kay, pe care o salvase din mâinile unui individ care o abuza. Kay se îndrăgostește de Bucky, care nu-și materializează sentimentele, din loialitate față de Lee. Dar Lee dispare (la propriu), cuplul Kay – Bucky devine realitate și se transformă într-o căsnicie nefericită din cauza obsesiei lui pentru fata ucisă bestial și, mai ales, din cauza legăturii lui amoroase cu Madeleine Sprague, o tânără foarte bogată și foarte depravată, care seamănă fizic cu fata omorâtă. Până la urmă, Bucky pleacă în căutarea lui Lee și îl găsește într-un context pe care, de dragul suspansului, nu vi-l dezvălui.

  De dragul aceluiași suspans, nu fac nicio referire la semnificația titlului. Și nici la deznodământ, care, deși aduce niște răsturnări de situații la care cu adevărat nu mă așteptasem, mi s-a părut partea slabă a poveștii. Părere subiectivă, evident.

  Cu alte cuvinte, romanul are câte ceva cam pentru orice fel de cititor și pentru preferințe foarte variate. Iar iubitorii genului thriller vor descoperi pasaje care pot satisface și cea mai aprigă sete de senzații tari. Una dintre calitățile care m-au atras cel mai mult este sinceritatea brutală cu care naratorul ridică marginea covorului și îi arată cititorului, chiar cu lupa uneori, fiecare particulă a gunoiului adunat acolo. Într-un real dominat de ipocrizie, această sinceritate, chiar dacă e adesea copleșitoare, mi se pare un semn de sănătate socială.

 

 

Te las să pleci, de Clare Mackintosh

Editura: Trei

Titlul original: I Let You Go

Limba originală: engleză

Traducere de: Liviu Szoke

Anul apariţiei: 2016

Număr pagini: 512

   Totul s-a petrecut atât de repede. Oare n-ar fi putut face nimic ca să împiedice dezastrul?
Într-o fracțiune de secundă, existența Jennei Gray se transformă în coșmar. Singura ei speranță de a depăși momentul este să se îndepărteze de tot ce-i este familiar și s-o ia de la capăt.
Cu o nevoie disperată de a se elibera, Jenna se refugiază într-o căsuță uitată de lume pe coastele Țării Galilor, dar continuă să fie bântuită de temerile ei, de durere și de aminti­rile unei nopți cumplite de noiembrie care i-a schimbat viața pentru totdeauna.
Pas cu pas, Jenna întrezărește o șansă la fericire în viitorul ei. Dar trecutul o ajunge din urmă și consecințele pot fi devastatoare…

“Terifiant, captivant și sensibil, Te las să pleci este un roman scris cu măiestrie, iar intriga e demențială.”

Paula Hawkins, autoarea bestsellerului Fata din tren

“Un debut senzațional… o inten­sitate uimitoare care te prinde și nu-ți mai dă drumul. Răsturnări de situație care-ți taie răsuflarea.“ -Daily Mail

“Extraordinar!” -The Independent

“O carte cum n-ați mai citit.” – S.J. Watson, autorul bestsellerurilor Înainte să adorm și Second Life

“Povestea e foarte convingătoare, mai ales că autoarea a fost ofițer de poliție. Cu un debut atât de bun ca acesta, ce au pierdut forțele de ordine a câștigat literatura polițistă.” – Sunday Mirror

Te las să pleci a înregistrat în 2015 cele mai rapide vânzări pentru un autor debutant. A fost selectat pentru Richard și Judy Book Club și a obținut votul publicului pentru cel mai bun roman în selecția 2015.

Sursa foto şi text: Editura Trei

Unele petreceri se pot termina foarte, foarte rău…thriller psihologic întunecat și plin de suspans.

Într-o pădure întunecată, de Ruth Ware

Editura: Trei

Titlul original: In a Dark, Dark Wood

Limba originală: engleză

Traducere de: Laurenţiu Dulman

Numar pagini: 368

Anul apariţiei: 2016

Cea mai bună carte a anului 2015 în Statele Unite

Unele petreceri se pot termina foarte, foarte rău…

Ceea ce ar fi trebuit să fie un weekend distractiv și liniștit undeva la țară capătă proporții sinistre în acest thriller psihologic întunecat și plin de suspans.

    Nora este o scriitoare de romane polițiste, care preferă să stea retrasă. Când o prietenă pe care n-a mai văzut-o de zece ani o invită să-și petreacă weekendul într-o casă izolată din pădure, Nora acceptă fără prea mare entuziasm. Patruzeci și opt de ore mai târziu, se trezește într-un pat de spital, grav rănită, dar în viață, și convinsă că cineva a murit. Întrebându-se nu „ce s-a întâmplat?”, ci „ce am făcut?”, Nora încearcă să pună cap la cap întâmplările din weekendul care a trecut. Pentru a afla răspunsul la toate întrebările care o copleșesc, trebuie să scoată din nou la iveală acele lucruri despre sine pe care le-ar fi vrut îngropate acolo unde e locul lor: în trecut.

“Pentru cei cărora le-a plăcut Fata din tren și Fata dispărută, Într-o pădure întunecată e lectura perfectă.” – Publishers Weekly

“Citește-o într-o noapte ploioasă – dar cu toate luminile aprinse.” – Kirkus Reviews

“Încearcă doar să ghicești cât de terifiantă poate fi această poveste (pont: FOARTE).” – Marie Claire

“Atmosfera nebuloasă și descoperirile înfiorătoare fac din romanul lui Ruth Ware o lectură obsedantă.” – Entertainment Weekly

“Avertisment: această carte e incendiară.” – The New York Journal of Books

Ruth Ware a crescut în Sussex, pe coasta sudică a Angliei. A avut meserii dintre cele mai diverse: a fost chelneriță, librar, profesoară de engleză și ofițer de presă. Acum locuiește în North London împreună cu familia ei.

Drepturile de ecranizare pentru Într-o pădure întunecată, thrillerul său de debut, au fost achiziționate de New Line Cinema.

“Amnezia, o petrecere a burlăcițelor și alcoolul declanșează tragedia în romanul lui Ruth Ware.” – Campus Circle

Sursa foto şi text: Editura Trei

by -
10

Un thriller psihologic, plin de suspans, care abundă în capcane și întorsături de situație.

Cei care merită să moară, de Peter Swanson

Titlu original: “The Kind Worth Killing”

Editura: Litera

Colecția: Buzz Books

Număr de pagini: 320

    Sunt lucruri în viață pe care normele sociale și culturale ne împiedică să le facem. Poate uneori reacționăm din impuls și ca urmare a rănilor sufletești sau chiar a rănilor fizice ne-am dori să rănim la rândul nostru persoana care ne-a provocat durere. Poate chiar ne-am dori să o ștergem de pe fața Pământului. Totuși, societatea ne oprește să facem aceste greșeli care ne-ar putea marca pe viață. Dar ce s-ar întâmpla dacă cineva ne-ar spune că persoanele care ne rănesc merită să-și găsească sfârșitul pentru ce ne-au făcut? Dacă cineva ne-ar oferi acel argument care ne-ar convinge că decizia de a omorî o persoană rea are circumstanțe atenuante? Răspunsurile acestor întrebări ne sunt conturate în romanul lui Peter Swanson, „Cei care merită să moară”, un thriller psihologic pe care îl veți citi pe nerăsuflate.

   Un zbor de noapte de la Londra la Boston aduce împreună doi străini, iar această întâlnire constituie începutul unui plan care va schimba viața amândurora. Ted Severson o întâlnește pe Lily Kintner în barul aeroportului și după câteva pahare de martini ajunge să-și verse amarul cu privire la soția adulteră. Se pare că relația dintre el și soția sa, Miranda, a fost doar un miraj. În ciuda faptului că încă de la început nu păreau potriviți: el, un tânăr putred de bogat, dar extrem de timid, iar ea o femeie provocatoare și cu un spirit liber, Ted a crezut în relația lor până când și-a văzut nevasta făcând dragoste cu constructorul casei lor, Brad Daggett. Această descoperire i-a provocat multă durere, realizând că femeia de lângă el s-a căsătorit doar din interes. Acest lucru l-a determinat să-i dezvăluie lui Lily, în glumă, că ar vrea să o omoare pe Miranda. Reacția partenerei de pahar este una cât se poate de neașteptată. Ca urmare a celor auzite, concluzionează că o femeie infidelă și mincinoasă, care nu i-a provocat decât durere soțului ei, merită să moară.

„Chiar ai face lumii un serviciu. […] Așa cum am mai spus, toată lumea o să moară în cele din urmă. Dacă ți-ai omorî soția, nu i-ai face decât ceea ce oricum s-ar întâmpla. Și ai salva alți oameni de ea. E un personaj negativ. Face lumea mai rea. Iar ceea ce ți-a făcut ție e mai rău ca moartea. Toată lumea moare, dar nu toată lumea trebuie să vadă persoana iubită cu altcineva. Ea a lovit prima.”

   Răspunsul lui Lily îi oferă lui Ted acel argument de care are nevoie pentru a nu se simți vinovat de luarea unei vieți, ci de a se simți chiar împlinit că în felul acesta face un serviciu lumii. Astfel, cei doi decid să pună la cale crima în cele mai mici detalii, dar cele câteva întâlniri îi fac în același timp să se apropie tot mai mult unul de celălalt și să se înfiripe sentimente. Ted este de-a dreptul fermecat de tânăra cu părul de foc și pistrui, dar ceea ce nu știe el la început este faptul că Lily nu se află la prima sa crimă, iar experiența ei își are rădăcinile adânc înfipte în trecut. Viața tânărului milionar înșelat de soție pare să reintre pe un făgaș normal în urma întâlnirii neașteptate din barul aeroportului, crima constituind soluția tuturor problemelor sale și în același timp, șansa de a începe o nouă relație. Însă întregul plan este dat complet peste cap când Ted este ucis în propria casă. Aparent nu există urme de intrare forțată, deci victima își cunoștea atacatorul. Ca urmare, poliția începe o anchetă, condusă de detectivul Henry Kimball, care nu pare să creadă prima ipoteză și anume că este vorba de un jaf, ci se străduiește să pună cap la cap toate detaliile pentru a identifica ucigașul. Va continua Lily de una singură planul conceput împreună cu Ted pentru a-i oferi astfel un omagiu? În ce măsură este implicată Miranda în această crimă? Va reuși detectivul Kimball să descurce ițele suspectei crime? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care vă vor intriga și vă vor ține conectați la poveste până îi veți descoperi deznodământul.

    Peter Swanson și-a construit romanul de așa natură încât să ne facă să înțelegem perspectiva fiecărui personaj marcant al poveștii, să le cunoaștem trecutul, să simțim sentimentele ce îi determină să ia anumite decizii și să descoperim argumentele prin care își motivează acțiunile întreprinse. Astfel, ne permite să luăm contact mai bine pe rând cu Ted, Lily, Miranda și Kimball, provocându-ne să vedem întreaga acțiune prin ochii fiecăruia. Miranda Severson este genul acela de femeie frumoasă, un fel de femme fatale, după care toți bărbații își întorc capetele atunci când își face apariția într-o încăpere. Dar frumusețea nu reușește să-i mascheze caracterul. Este un fel de măr roșu și frumos pe dinafară, dar mâncat de viermi pe dinăuntru. Miranda este o mincinoasă oportunistă și infidelă, destul de abilă încât să sucească mințile bărbaților, determinându-i să-i facă pe plac. S-a căsătorit din interes, nu și-a iubit niciodată soțul, iar tot ceea ce a urmărit a fost să găsească o modalitate prin care să pună mâna pe averea sa.

  Ted, pe de altă parte, este genul acela de bărbat sincer și stângaci, care ar face orice pentru persoana iubită. În ciuda faptului că a reușit să găsească rapid rețeta succesului în afaceri, fapt ce i-a adus destui bani încât să aibă posibilitatea chiar să renunțe să muncească, pe plan sentimental lucrurile nu s-au dovedit a fi la fel de roz. Incapacitatea de a citi oamenii din jurul său îl determină să intre într-o căsătorie sortită eșecului, ce îi aduce în final moartea. Detectivul Kimball se dovedește a fi un polițist perseverent și deștept, care nu se lasă păcălit de aparențe și face tot posibilul să-și ducă ancheta la bun sfârșit. Este pasionat de poezie și în timpul liber scrie limerick-uri (poezioare de cinci versuri, umoristice, absurde și chiar puțin obscene) pentru a-și pune ordine în gânduri. Totuși, uneori această pasiune este cauzatoare de probleme. Nu în utimul rând, cel mai complex personaj al romanului este Lily Kintner. Fiica unui scriitor celebru, David Kintner, tânăra roșcată, cu ochi verzi și pistrui și-a dat seama destul de repede că nu e ca toți ceilalți, că este specială. În adolescență își petrecea timpul citind și relaxându-se în casa părinților. Însă totul se schimbă atunci când săvârșește prima crimă, omorând un motan pentru că îi hărțuia pisica. Acesta este momentul ce produce declicul în mintea lui Lily. Din acest punct, tânăra realizează că nu este chiar neajutorată și ajunge să considere că modalitatea prin care îi poate opri pe oameni din a-i face rău este crima. Astfel, până să-l întâlnească pe Ted, ajunge să aibă la activ două crime. Detașarea, lipsa de scrupule și ușurința cu care decide dacă un om merită sau nu să mai trăiască sunt de-a dreptul șocante.

   Realizăm în acest fel că Lily este o psihopată care crede că face un bine lumii, curățând-o de acele elemente care o pângăresc. Consideră că orice ar fi trebuie să supraviețuiești, iar singurul mod prin care poți să faci asta, este să te dovedești mai puternic decât celălalt. Dar personalitatea sa și trecutul întunecat o condamnă în același timp la singurătate, aspect ce pare să-i macine viața.

„O specie rară de animal, așa îmi spusese odată tata, și exact așa mă simțeam. Pe deplin vie și pe deplin singură. Singurul meu tovarăș în acel moment era eul meu mai tânăr, cel care îl împinsese pe Chet în acea fântână. Mi-am închipuit că ea, tânăra Lily, era acolo cu mine. Ne-am privit în ochi, fără să fie nevoie să ne vorbim. Înțelegeam amândouă că supraviețuirea era totul. Era sensul vieții. Și să pui capăt unei alte vieți era, în multe feluri, cea mai grozavă expresie a ceea ce însemna să fii viu.”

   Mi-a plăcut cartea, chiar foarte mult, pentru că e genul acela de roman care te ține conectat tot timpul la universul construit și la personajele care îl populează. Te intrigă, te amuză, te captivează și te face să treci într-un ritm alert de la o stare la alta. În același timp, pare să îți ofere șansa să vezi cum ar arăta lumea dacă anumite norme ar fi schimbate, dacă unii oameni s-ar dovedi la fel de abili ca protagoniștii. Totuși, există și un aspect care nu mi-a plăcut deoarece nu mi s-a părut credibil. Parcă relația dintre Ted și Lily s-a înfiripat prea repede, adică el a acceptat mult prea ușor posibilitatea ca noua sa cunoștință să fie o criminală cu experiență, care este dispusă să-l ajute să-și omoare soția. Chiar dacă femeia nu-i spune direct că nu este prima dată când trebuie să ia viața unui om, prin faptul că atunci când este întrebată invocă Al Cincilea Amendament, cel care definește dreptul unei persoane de a nu răspunde la o întrebare deoarece răspunsul o poate incrimina, se desconspiră. Fiind pe deplin conștient de acest aspect, Ted nu pare să manifeste niciun fel de teamă față de ea.

   Așadar, „Cei care merită să moară” este un thriller psihologic, plin de suspans, care abundă în capcane și întorsături de situație. Este un roman în care criminalii și victimele își schimbă rapid poziția, fapt ce vă va ține cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii. Cu siguranță nu îl veți putea lăsa din mână până nu îl veți da gata.

editura-literaCartea Cei care merită să moară de Peter Swanson  fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

 

 

 Neliniştea verii, de Quentin Bates

Titlul original: Summerchil

Traducerea:  Lucia Verona și Bogdan Hrib

Editura: Tritonic

Colecția:  Mystery& Thriller

Categoria: Roman străin, Mystery, Thriller

Nr. de pagini: 166

Anul apariției: 2016

    Îmi plac mult cărțile de la editura Tritonic. Pentru că sunt relaxarea mea de după sau înainte de lectura unui roman care mă poate solicita psihic. Îmi plac pentru că mă țin captivă într-o lume plină de mister, o lume încurcată de probleme, de misiuni dificile, o lume colorată, o lume ce oferă un stop de adrenalină. Îmi plac pentru că mă atrag foarte ușor, încă de la primele pagini, în mrejele unui labirint întortocheat, ce nu prea lasă loc de plictiseală.

   Neliniștea verii, de Quentin Bates promite a fi o poveste pe care nu o poți lăsa din mană. Promite să te poarte pe potecile misterioase ale unei crime nedorite, dar prin intermediul căreia toată banalitatea cărții dispare. Sau cam ar trebui să facă asta. Te întrebi dacă reușește? Eu am fost convinsă că așa va fi, dar… ceva a lipsit din povestea asta. Ceva sare, piper și mister. Ceea ce se dorea a fi un mister islandez, s-a dovedit a fi o poveste din care a lipsit ingredientul principal.

  O să ți să pară ciudat, dar totul a fost foarte clar, nimic dubios, nimic wow. Nici măcar o secundă în care să mă întreb: ”Frate, ce e cu povestea asta? Oare pe unde mă poartă” Traiectoria a fost aceeași, de la un capăt la altul. Nu s-a schimbat nimic, ba chiar a fost destul de previzibil până și finalul.

   Mint, căci la final m-am așteptat ca poliția să prindă criminalul. Dar totul a fost cam pe dos. Finalul nu l-am prevestit deloc. În rest, totul mi s-a părut clar, liniștit și…ca la carte – pentru făptaș și pentru poliția ce trebuia să-l prindă.

  Nu vreau să trăiești cu senzația că Neliniștea verii este un roman rău sau altele asemenea, ci vreau să reții ideea că:

Un roman cumințel tare, care nu prea a reușit să mă surprindă atât de mult pe cât mă așteptam să o facă.

    Totul începe cu personajul principal, un dulgher priceput, care reușește să impresioneze prin rapiditatea cu care își duce la finalizare toate proiectele în care se angajează. Aflăm că e un bărbat divorțat, certat cu fosta soție, căreia îi datorează bani. Singurătatea și-o ascunde în muncă, dar și în patul unei alte femei – care-l cam neglijează.

   Este acesta un început bun pentru un mystery? Este, crede-mă! Mintea mea țesea deja o poveste. Era foarte activă și jucăușă (mintea) și deja mă pregătea pentru momentul în care toată cartea urma să facă ”Boom”. Cartea a explodat doar în mintea mea, în realitate….. Lucrurile au stat cu totul altfel. Puțin diferit decât îmi imaginam eu.

În cele peste 160 de pagini a fost și ceva savoare și adrenalină, dar nu suficientă, după umila mea părere.

  La viața anosta a protagonistului s-a adăugat ceva sare, ca să aibă puțin gust de crimă mystery-polițist. Tipul intră într-o combinație ciudățică, acceptă să dea la gata un showroom, dar toată povestea care i se servește despre lucrarea pe care trebuie să o finalizeze este cusută rău cu ață albă- de proastă calitate. Cu toate astea, se trece mai departe, se pun întrebări fără răspuns și nici munca nu este plătită.

Cam ce crezi că face personajul nostru? Face, tace și dă înainte fără să mai ceară nimic. E cam naiv, aș zice.

V-am zis deja că omulețul era dator fostei soții. Nu la ea, ci față de copiii lor, dar nu mai apucă să îi dea bani, căci toată viața lui se schimbă.

Când teama devine propria umbră, când frica intră în sânge, fugi cât mai departe!

    Asta face și el, căci și-a cam dat foc la valiză. Săracul de el nu a vrut, dar cam asta a reușit să obțină. Din frică și din dorința de a scăpa de un munte de om. A reușit să scape de el, dar din acel moment trebuia să facă totul ca să scape de poliție, de oamenii care, mai devreme sau mai târziu, au dau de numele lui, l-au căutat. Dar oare l-au prins?

  Or să reușească oamenii legii să-l aducă pentru a înțelege de ce a ucis un om? Sau, dimpotrivă, va reuși el să fugă de tot și toate dovezile ce-l numesc pe el drept vinovat. Este vinovat, dacă crima s-a produs dintr-un accident? Este vinovat dacă el doar s-a apărat de cel care voia să-l pedepsească?

   După cum cred că ți-ai dat deja seama, Neliniștea verii nu a fost atât de wow pentru mine, dar poate fi super wow pentru oricare alt cititor, căci tot are ceva cu care te poate încânta sau îți poate trezi curiozitatea.

De ce nu m-a impresionat așa cum mă așteptam?

   Îți dau un singur motiv: cartea mi se pare neterminată, incompletă pe alocuri. Adică la faimosul showroom erau multe dedesubturi care trebuiau, zic eu, elucidate sau amintite.  Criminalul, a luat cu el o a șaptea cheie de la hala construită. E o cheie care putea fi folosită de autor în scopul alimentării poveștii cu și mai mult mister și adrenalină. Finalul? Ei.. finalul e..ciudat. Mi-a dat senzația că romanul e neterminat.

  Da, o carte ce promitea. O carte bună, dar care putea fi foarte bună. O carte cu un subiect ce putea fi lungit, explorat, dus mult mai departe decât a fost dus. Păcat.

   Îți lansez o provocare: citește cartea. Apoi lasă-mi aici un comentariu și spune-mi ce părere ai, dacă ți-a plăcut și care a fost, este și rămâne ideea ta? Cu ce senzație ai trăit lectura și care este senzația ta, per ansamblu despre romanul Neliniștea verii de Quentin Bates.

Abia aștept să dezbatem subiectul și tot ce ține de acest mister islandez.

Lectură plăcută!Editura Tritonic

Cartea Neliniştea verii, de Quentin Bates a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic.

Creatorul serialului FARGO – Noah Hawley vine la Nemira cu thrillerul ”Înainte de cădere”

    Noah Hawley, creatorul serialului multipremiat Fargo este publicat în România de editura Nemira cu thrillerul Înainte de cădere, carte devenită bestseller New York Times și ale cărei drepturi de ecranizare au fost achiziționate de Sony Pictures, autorul însuși urmând să scrie scenariul.

    Într-o seară cețoasă de vară, unsprezece oameni se îmbarcă într-un avion cu destinația New York. Peste șaisprezece minute, se întâmplă catastrofa: aeronava se prăbușește în ocean. Singurii supraviețuitori sunt un pictor și un băiețel de patru ani, dintr-o familie de bogătași.

    Înainte de cădere plonjează în viețile pasagerilor dispăruți. Coincidențe ciudate indică o conspirație. A fost voia destinului să dispară atâția oameni influenți sau a fost o mână criminală? Autoritățile vor să afle adevărul, iar cei care au supraviețuit devin protagoniștii unei relații de o mare fragilitate, într-un roman uimitor, care vorbește despre soartă și mai ales despre legăturile dintre oameni.

    „Înainte de cădere este, pe de o parte, un thriller complex și palpitant. Pe de altă parte, este o explorare a condiției umane, o meditație despre latura întunecată a celebrității, artă, puterea speranței și pericolul pe care-l reprezintă media, în lipsa verificărilor.“ The New York Times Review of Books

     Fragment:

    Se ridică la suprafaţă urlând. E noapte. Apa sărată îi arde ochii. Căldura îi pârjoleşte plămânii. Nu se vede luna, ci doar lumina ei difuză prin ceaţa compactă. Crestele valurilor sunt negre. În jurul lui, flăcări de un portocaliu sinistru biciuie apa. A luat foc oceanul, îşi spune el, dând instinctiv din picioare. Şi imediat, după o clipă de şoc şi derută: S-a prăbuşit avionul. Toate gândurile astea trec prin capul lui Scott, însă nu sunt exprimate în cuvinte. Mintea îi este plină de imagini şi zgomote haotice. Un picaj neaşteptat. Duhoarea înspăimântătoare a metalului topit. Urlete. O femeie căreia îi curge sânge din cap. Pe piele îi lucesc cioburi de sticlă. Şi toate obiectele nefixate bine au plutit prin aer o clipă nesfârşită atunci când timpul parcă a stat în loc. O sticlă de vin. Poşeta unei femei. Telefonul unei fetiţe. Farfurii cu mâncare rotindu-se foarte încet în aer, cu antreurile încă pe ele. Şi apoi scrâşnetul de metal pe metal. Tonoul. Şi lumea lui Scott s-a făcut fărâme.

   Noah Hawley, scriitor, scenarist, producător de film și de televiziune, s-a născut în 1967 la New York, unde și-a și petrecut copilăria. A studiat științe politice la Sarah Lawrence College și a lucrat pentru Legal Aid Society. S-a mutat apoi la San Francisco, unde a lucrat în IT. A debutat în volum cu A Conspiracy of Tall Men (1998). A publicat apoi Other People’s Weddings (2004), The Punch (2008),The Good Father (2012). Este creatorul serialului de televiziune Fargo (2014), care s-a bucurat de un real success și a câștigat numeroase premii.

by -
10

Staţia Polară, de Matthew Reilly-Ice Station

Titlu original: ”Ice Station”

Editura: Rao

Număr de pagini: 568

    Scriitorul de origine australiană, Matthew Reilly, este cunoscut în principal pentru bestseller-ul internațional „Stația Polară”, volum tradus în zeci de limbi. Romanul este un thriller excepțional, ce abundă în intrigi, vicleșuguri, întorsături neașteptate și lupte sângeroase între divizii de elită ale unor mari forțe din lume. Este imposibil să nu te lași prins de acțiune și să nu citești cu sufletul la gură fiecare pagină în speranța că eroul va reuși să descopere ce se ascunde în adâncurile Antarcticii, acel lucru pentru care trei țări sunt dispuse să ucidă cu sânge rece pe oricine le stă în calea către marele trofeu.

   Stația polară Wilkes este locul unde oameni de știință și paleontologi studiază comorile ascunse ale Antarcticii în căutarea unor dovezi ale trecutului. Ca urmare a unei incursiuni în apele reci pentru analiza gheții, doi scafandrii dispar fără urmă chiar după ce descoperă, în interiorul unei peșteri, un fel de navă spațială. Când alți câțiva oameni de știință din cadrul stației își găsesc sfârșitul în încercarea de a descoperi ce s-a întâmplat cu cei doi, supraviețuitorii rămași la suprafață hotărăsc să ceară ajutor.

    Locotenentul american Shane Schofield (cunoscut și după pseudonimul Scarecrow) și echipa sa de pușcași marini vin în ajutorul oamenilor de pe stație pentru a securiza locul și a proteja obiectul neidentificat îngropat sub ghețuri până la sosirea întăririlor. Totuși, situația devine tensionată când descoperă că pe stație se aflau deja câțiva oameni de știință francezi, iar alții urmau să își facă apariția după instalarea trupelor americane. Se pare, însă, că francezii nu veniseră cu gânduri pașnice, ci își doreau cu orice preț să pună mâna pe nava spațială. Astfel, începe o bătălie pe viață și pe moarte, ce se lasă cu răniți și morți din ambele tabere, dar și cu o explozie cauzată de o scurgere de gaze. Din fericire, totul se încheie cu victoria pușcașilor marini.

     Când toată lumea crede că situația s-a liniștit, iar Schofield trimite o echipă de scafandri să studieze nava spațială, la suprafață unul dintre membrii echipei sale, Samurai, este găsit mort, dar nu ca urmare a rănilor suferite în luptă, ci pentru că fusese strangulat. Teama se instalează în sufletul lui Scarecrow deoarece este conștient că în cadrul echipei se află un spion. Aparent nu poate avea încredere în nimeni în afară de Sarah Hensleigh, paleontologul stației și Montana, unul dintre soldații săi, care au fost împreună cu el atunci când Samurai a murit.

„Rotițele din mintea lui Schofield se învârteau nebunește. Tot ce știa sigur era că Samurai Lau era mort și că unul dintre ei îl omorâse. Problema era că toți ar fi putut să o facă.”

„Militarilor le place să vorbească despre oameni infiltrați. Este mitul lor preferat. O poveste de foc de tabără creată de seniori ca să-i sperie pe fraierii de juniori și să-i facă să aibă încredere unul în celălalt. Știi tu, dacă nu putem avea încredere unul într-altul, atunci în cine să ne încredem, sau ceva de genul ăsta.”

    După cum știți, elementul ce definește forțele armate este spiritul de echipă. „Toți pentru unul și unul pentru toți” este deviza lor. Dar pentru a exista această legătură totul trebuie să se bazeze pe încredere deoarece altfel nu îți poți lăsa viața în mâinile combatanților. Unitatea trebuie să reprezinte o a doua familie, e genul acela de relație în care știi că cei care luptă cot la cot cu tine sunt dispuși să încaseze un glonț pentru a te salva. Este adevărat că acest lucru presupune și sacrificiu, să pui binele celorlalți înaintea binelui tău, însă cum altfel să câștigi războaie și să învingi teama de moarte, dacă nu ai lângă tine oameni puternici care să-ți apere spatele ? Tocmai această problemă este conturată în cadrul romanului „Stația polară”. Cum va schimba neîncrederea soarta jocului și a misiunii ? Cum se poate lupta Scarecrow cu inamicii străini, dacă nu poate avea încredere că echipa sa îi va apăra spatele și nu îl va doborî când nu se așteaptă mai puțin ? Și dacă toate problemele interne ale lui Schofield nu erau de ajuns, la fața locului își face apariția și un echipaj SAS, trupele speciale ale Marii Britanii, care vor cu orice preț să preia comanda stației. Cum va soluționa eroul nostru situația și dacă va reuși să scape nevătămat din această misiune parcă sortită eșecului, veți afla dacă vă veți îmbarca într-o călătorie literară către înghețata Antarctică.

    Matthew Reilly reușește să creeze un roman thriller de-a dreptul uluitor, care ne prezintă dedesubturile relațiilor diplomatice. În ciuda faptului că statele implicate în acțiune dau dovadă de curtoazie, în spatele scenei fiecare își ticluiește tot felul de strategii mârșave de a-și învinge competitorii. Iar în toată această bătălie un rol important îl au forțele speciale, care în ciuda devotamentului pentru țară, nu știu că lupta lor este de fapt parte din jocurile de culise coordonate de cei aflați în funcțiile înalte. Astfel, ei devin un fel de victime colaterale, de care conducătorii nu ezită să se descotorosească în cazul în care planul lor riscă să fie deconspirat sau să eșueze. Ceea ce este însă fascinant este rolul pe care îl joacă Scarecrow în această bătălie. El este cel care ne arată că un luptător are mai multe valențe decât cele pe care toată lumea le consideră de la sine înțelese și anume forța fizică, anduranța și devotamentul.

   Așadar, dacă vreți să pătrundeți pentru câteva ore într-un fel de război rece între trei dintre cele mai puternice state și să luați parte la luptele pe viață și pe moarte de pe ghețurile Antarcticii, vă recomand „Stația polară”. Cu siguranță, acțiunea vă va ține în priză și vă va purta într-o călătorie plină de întorsături de situație pentru a afla deznodământul misiunii locotenentului Schofield.

 

 

Trăiește în umbre. Nu exiști. Ești doar o fantomă.

            Balanţa puterii, de Monica Ramirez– Trăiește în umbre.

Editura: Tritonic
Anul apariţiei: 2013

Număr pagini: 363

Colecţia: Thriller & Mystery

Gen: Thriller, Romance

 Seria Alina Marinescu : 1.Asasin la feminin 2. Identități secrete 3. Balanța puterii 4. Bariere de fum 5. Abis 6. Recviem pentru un asasin

Trăiește în umbre. Nu exiști. Ești doar o fantomă.

Ultimii șapte ani au învățat-o să se resemneze în fața realității. A acceptat în cele din urmă că viața în cadrul Organizației Elite nu se măsoară în bine și rău, ci în rata de supraviețuire. Nu se știe câți asasini controlează Elite, dar ea este diferită. Cu toții sunt instruiți în arta de a ucide, dar ea a fost antrenată pentru mai mult. În urmă cu șapte ani, era încă Alina Marinescu, nefiind obligată să-și asume o nouă identitate în fiecare lună. Pe atunci, Alex Therein era încă în viață… mentorul ei, prietenul ei, iubitul ei, fundația întregii ei distrugeri. Povestea lor de dragoste a fost singurul lucru de care au avut vreodată parte, dar iubirea nu poate supraviețui în lumea lor opresivă. Violență, intrigă, iubire și ură, atracție și respingere într-o lume întunecată și complicată, Elite reprezintă opusul societății ideale. În această lume atât de secretă încât devine fantomatică, agenții operativi devin la fel de fantomatici. Odată intrați în joc, nu se mai pot retrage, nu pot pleca acasă la terminarea programului de lucru. Elite le acaparează viețile complet, invadându-le simțurile, intimitatea, de cele mai multe ori chiar gândurile.

„Seducător și puternic, enigmatic și romantic, un roman irezistibil.” Palm Springs Time

     De autoarea Monica Ramirez am auzit acum trei sau patru ani și am fost extrem de încântată când am descoperit că este româncă. Deși m-am bucurat că ea abordează mai multe genuri literare, trebuie să recunosc că inițial nu am dorit să citesc decât Viață dublă la Veneția și Fantoma de pe lac, două cărți cu iz (de) paranormal care mi-au încântat sufletul. Abia mult mai târziu am început să ascult sfatul altor cititori care mi-au recomandat seria Alina Marinescu. De ce așa târziu? Pentru că auzisem numai și numai păreri pozitive. Cu cât vedeam că lumea o laudă, cu atât deveneam eu mai sceptică. Până la urmă am început să citesc primul volum și nu cred că mai trebuie să spun ce impact a avut asupra mea, cât de fermecată am fost de poveste. 

   Știam că voi da de multă acțiune, bănuiam că thriller-ul și spionajul își dau mâna în această serie, dar nu mă așteptam la atâtea trăiri emoționale. Dragoste, ură, pasiune. Pentru prima dată mi s-a întâmplat să citesc o poveste thriller și să plâng atât de mult. 

    Cu toate că Alina este eroina acestei serii, ochii mei s-au intreptat mai mult spre Alex. El mi s-a părut cel mai captivant personaj. M-a marcat povestea lui, cum a ajuns să lucreze mai întâi pentru SSO (Serviciul Special de Operațiuni ce aparținuse odată Securitătii) și mai apoi pentru Elite, misiunea de a o seduce pe Alina, sentimentele pe care le avea pentru ea etc.balanta-puterii-1

    La vârsta de optspreceze ani, Alex Ştefănescu a fost arestat pentru conspiraţie împotriva Partidului Comunist, a fost pus sub acuzare şi executat peste şase luni. Apoi şi‑a făcut apariţia Alex Therein, recrutat de SSO pentru a deveni unul dintre cei mai buni agenţi ai săi. Peste câţiva ani, la ordinele acestora, o sedusese și o recrutase pe tânăra Alina Marinescu, transformând‑o într‑un asasin. Apoi Alex a salvat-o de influența SSO‑ului, numai pentru a o recruta din nou ca agent operativ pentru Organizația Operațiuni Anti‑Teroriste Ultra‑Secrete Elite, o entitate secretă care nu exista în mod oficial, condusă de oameni care nu existau, nu avea siglă sau titlu oficial, nu era înregistrată nicăieri şi nu făcea parte din niciun serviciu secret de informații.

    În rolul lui de mentor  a fost aspru, crud și brutal, iar Alina și‑ar fi dorit să‑l poată urî din cauza ca o manipulase, mințise și rănise, dar a sfârșit prin a-l iubi. Frapant este faptul că și Alex s-a îndrăgostit de ea, dar din păcate  relația lor nu a fost una normală și au încercat să se distanțeze puțin câte puțin ( aflați mai multe citind Identități secrete).

   După ce am terminat de citit volumul doi, am simțit nevoia să mă distanțez puțin. Parcă trecusem printr-un tăvălug emoțional, iar moartea lui Alex m-a răvășit complet. Abia după o săptămână am început să citesc (cu ceva emoții) volumul trei – Balanța puterii, gândindu-mă că mi-am revenit, dar imediat cum am dat peste un pasaj cu și despre Alex, pur și simplu am început să lăcrimez. Nu am crezut că o să-mi fie atât de dor de el. Partea bună e că în acest volum și-a făcut apariția un alt personaj pe care am ajuns să-l îndrăgesc destul de repede – Marius Stephano, agent special al Brigadei Antitero din cadrul CIA care a primit misiunea să o seducă pe Alina, dar care a sfârșit prin a fi el sedus.

    De asemenea, mi-a făcut plăcere să mă reîntâlnesc cu anumite personaje, precum Vallis, Roman, Scott si mai ales Ford Dukelman, un fost Navy Seal care activa ca agent operativ în cadrul organizației Elite de aproape două decenii, fost partener al lui Alex, dar și singura persoană în care acesta din urmă a avut suficientă încredere încât să-i dezvăluie câte ceva despre viața lui personală secretă. Însă m-am întâlnit și cu personaje noi pe care le-am îndrăgit, precum Kosmas, care este partenerul Alinei, dar și Webb, agent CIA, colegul lui Marius.

   Acțiunea din “Balanța puterii” se petrece după șapte ani de la evenimentele din “Identități secrete”. În toată această perioadă de timp, Alina a invătat în cadrul organizației Elite cum să se infiltreze, să seducă, să tragă cu urechea, să fure, să ucidă. Știa cum să suporte durerea și cum să o provoace altora. Este mult schimbată față de cum o știam eu din volumele anterioare, mult mai puternică, mai fermă, o femeie cu adevărat bătăioasă.balanta-puterii-2

Ultimii șapte ani o învățaseră să se resemneze în fața realităților vieții ei. Acceptase în cele din urmă că viața în cadrul organizației Elite nu era măsurată în bine și rău, ci în rata de supraviețuire. Nu știa câți asasini controla Elite, dar știa că ea era diferită. În mod normal, erau instruiți în arta de a ucide, dar, în ultimii șapte ani, ea fusese antrenată pentru mai mult.

   Deși au trecut șapte ani de la moartea lui Alex, durerea pierderii lui o resimte și acum. Face parte din ea. Iar toată suferința îndurată atunci a transformat-o  într-o femeie dură.

Alex Therein… mentorul ei, prietenul ei, iubitul ei, fundația întregii ei distrugeri. O sedusese și o recrutase, transformândo apoi întrun asasin de elită. Alex Therein… soțul ei, cu toate că mariajul lor nu fusese nimic altceva decât o fațadă pentru operațiunile în care erau trimiși de către Elite. Povestea lor de dragoste fusese atât de departe de normalitate încât devenise aproape disfuncțională, însă era singurul lucru de care avuseseră vreodată parte. Dragostea nu putea supraviețui în lumea lor fantomatică.

Îl iubise cu disperare, iar el îi murise în brațe, lăsândo singură, nu înainte dea o transforma în copia lui perfectă: o fantomă căreia moartea i se părea mult prea ușoară, pentru că în viața pe care o ducea acum existau doar două opțiuni: supraviețuiai, sau erai ucis.”

   De această dată, Elite își îndreaptă atenția spre organizația teroristă Al’Qaeda, în dorința de a afla cât mai multe informații cu privire la ascunzătorile liderilor din vârful piramidei. Interesul lor se intreaptă spre Bashir Al‑Fadhee, liderul organizației Brigada Martirilor, una din multele divizii Al’Qaeda. Deși se implică în tot felul de acțiuni, nimeni nu l‑a văzut vreodată și nici nu existau poze cu el. Unul dintre agenții sub acoperire s‑a infiltrat la nivel înalt în organizație și transmite informații cu regularitate catre Elite și așa s-a aflat de răpirea în Arabia Saudită a unui om de afaceri, patronul unei companii de import‑export care importă petrol în Statele Unite, dar care este și unul dintre informatorii Elite în Arabia Saudită, trimis pentru a monitoriza banii care ajung la organizațiile teroriste. La momentul răpirii, se afla în posesia unei dischete care conține informații strict secrete, iar Elite doreste sa punem mâna pe ea înaintea lui Al‑Fadhee.

   Alina este cooptată în această misiune strict secretă. Ea și Kosmas, noul ei partener, vor fi trimiși undeva în Golful Cassandra, Grecia, unde vor juca rolul unui cuplu de tineri proaspăt căsătoriți în luna de miere. Și pentru început, misiunea va fi una de supraveghere a celulei grecești Al’Qaeda, după care vor trebui să pătrundă în rețeaua lor internă.

    Dar se pare că și CIA este pe urmele lui Bashir Al‑Fadhee. Doi agenți sub acoperire au fost  trimişi să‑l găsească pe acesta, dar au fost omorâți. Inainte de‑a fi lichidați, au reuşit să trimită prin satelit conţinutul unei dischetei – o listă criptată care conţine identităţile reale a douăzeci de agenţi guvernamentali care lucrează sub acoperire. Iar dacă această listă va fi decriptată, toţi agenţii vor deveni extrem de vulnerabili

    Din păcate, Alina și Kosmas trezesc curiozitatea celor de la CIA. Nu le cunosc identitatea, nu apar în baza lor de date. Știu doar că au fost văzuți în mai multe puncte cheie ale afacerii ăsteia.  Marius Stephano, un agent special al Brigadei Antitero din cadrul CIA, primește ordinul să o seducă. Să menționez faptul că bărbatul este extrem de  atrăgător? Este înalt și suplu, cu pomeți înalți și buze pline, bine definite, ochii de un negru strălucitor conturați de gene dese, iar părul brunet îi ajunge pană la guler, dat după urechi. Ce femeie i-ar putea rezista?

“–Cine sunt? întrebă Marius, încă privind fotografia.

–Asta aş vrea să aflu și eu, răspunse Roger. Iam căutat fără nici un rezultat în baza noastră de date. Parcă nici nar exista. Sunt fantome.

–De ce te interesează identitățile lor?

–Naş putea săţi spun ceva concret, dar au fost văzuţi în mai multe puncte cheie ale afacerii ăsteia. Poza asta a fost făcută săptămâna trecută în Yemen. Apar şi dispar la fel de misterios. Vreau săi găseşti. Sugestia mea ar fi să abordezi fata. Încearcă so cunoşti, să vezi de unde vine.

–Cât de bine ar trebui so cunosc? întrebă Marius pe un ton amuzat.

–Cât de bine e nevoie, îi răspunse Roger în același fel.”

Întâlnirea dintre Alina și Marius va avea lor în Grecia, iar ceea ce se va petrece între cei doi va face să palpate inima oricărei ființe romantice. Începând din acest moment povestea mi s-a părut mult mai incitantă! Nu mi-a venit să cred că Alina se poate îndrăgosti atât de ușor după ceea ce i s-a întâmplat cu Alex. Cât despre Marius, în loc să o facă pe ea să se îndrăgostească până peste cap, s-a trezit că el este cel fermecat de ea.

Sper că fragmentele de mai jos să vă stârnească interesul!

“Alina făcu o grimasă în gând. Nu se mai simţise în felul acela de… ei bine, de fapt nu se mai simţise niciodată în felul acela. De obicei era calmă şi controlată, nimeni nu reuşea so tulbure. Iar acum, bărbatul acesta misterios şi frumos cu părul brunet şi privirea pătrunzătoare îi provoca o furtună de proporţii în suflet.”

Alina simți un val de căldură în pântece. Senzația era plăcută și o intriga. Se mișcară lent în ritmul muzicii, privinduse tot timpul în ochi. Privirea lui întunecată aproape o hipnotiza. Expresia lui era blândă și seducătoare, dar Alina intuia și altceva nu departe de suprafață. Tristețe? Felul în care o privea o tulbura până în adâncul sufletului, făcândo să uite cine și ce era, de ce se afla acolo. Nui mai păsa de nimic, pierzânduse tot mai mult în ochii acelui bărbat care părea aproape ireal.

O mângâie delicat pe obraz în timp ceş i înclina capul pentru ai atinge buzele cu ale lui. Un sărut uşor, buzele lui calde abia atingândule pe ale ei. Alina se trezi că adâncește sărutul, lipinduş i mai mult gura de a lui. Ca și cum ar fi avut o voință proprie, mâinile i se înfipseră în părul lui, aproape gemând de plăcere la gândul că era întradevăr la fel de moale şi mătăsos pe cât părea. Se retrase amețită şi cu răsuflarea tăiată, simțind cum o căldură plăcută îi urca pe șira spinării.”

Alina îşi întoarse privirea. Atracţia pe careo simţea pentru acest bărbat misterios era atât de puternică încât o îngrijora. Emoţii contradictorii începură să se ciocnească în interiorul ei, dar nu avea absolut nicio intenţie să le analizeze în acel moment. Nu putea. Trecuse prea mult timp, plus că în trecut genul acela de emoții îi provocaseră mult prea multă durere.”

“Era perfectă. Dar cine era? Şi ce putea face ca so protejeze? Cicatricile pe care le văzuse pe corpul ei îi dezvăluiseră că nu putea fi o femeie obişnuită. Dacă se dovedea că era implicată în vreun fel cu Al’Qaeda, oare ar vânao? Închise ochii îndurerat când realitatea îl izbi cu puterea unui cutremur. Nar fi avut de ales. Brusc realiză că singura metodă prin care o putea salva, cel puțin pentru moment, era săi mai acorde timp.”

   Gândiți-vă că nu am făcut decât o introducere în acțiunea cărții. V-am povestit cam 10 % din ce se întâmplă în “Balanța puterii” și asta pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întamplă mai departe cu Alina și Marius, reacția ei când a aflat că totul nu a fost decât o misiune (sau nu?) și mai ales, ce anume a făcut-o pe Alina să creadă că Alex nu este mort.

   “Balanța puterii” este un roman fascinant, o lectură antrenantă ce dispune de numeroase întorsături de situație, mister, trădări, secrete, manipulări, dragoste, care te răscolește datorită profunzimii trăirilor emoționale ale personajelor.

NOTA 10 +Editura Tritonic

Cartea Balanța puterii,de Monica Ramirez a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În curând-Văduva, de Fiona Barton-Editura Litera

   UN SOŢ IUBITOR
SAU UN UCIGAŞ NEMILOS…
EA AR TREBUI SĂ ŞTIE, NU-I AŞA?
     În ziua în care inspectorul de poliție Bob Sparkes i-a bătut la ușă și a început să pună întrebări, Jean Taylor a adoptat un rol pe care îl mai jucase, intermitent, și înainte. Un rol care le-a permis ei și soțului ei să meargă mai departe când necazurile se acumulau…
Dar soțul ei a murit cu o săptămână în urmă, iar Jean nu mai trebuie să se prefacă. Au existat o mulțime de lucruri pe care ea a preferat să nu le știe sau să nu le vadă în legătură cu crima oribilă de care soțul ei era suspectat. În ultimii ani a fost prea ocupată să fie soția perfectă, să rămână alături de el cât timp au trăit sub privirile acuzatoare ale celorlalți, hărțuiți de presă și de poliție. Acum însă nu mai are motiv să tacă. În plus, oamenii – și mai ales insistenta jurnalistă Kate Waters – vor să-i afle povestea, vor să știe cum a fost pentru ea să trăiască alături de un criminal.
Dar, din coșmarul ultimilor ani, Jean a învățat un lucru: că pe oameni îi poți face să creadă orice, în special ceea ce vor să creadă. Va putea ea oare să se dezbare de personajul ei? Să-și dezvăluie secretele și să recunoască – în primul rând față de sine – adevărul?

„O reconstituire palpitantă a unei crime și în același timp o analiză necruțătoare a instituției căsătoriei… Fiona Barton scrie o poveste meșteșugită, care se citește cu sufletul la gură, despre minciunile pe care oamenii și le spun unii altora și lor înșiși atunci când țin cu tot dinaindinsul să nu afle adevărul.”
Entertainment Weekly.

Sursa foto si text: Editura Litera

 

Obsesia, de Nora Roberts-Colecţia Blue Moon

Editura: Litera

Apariţie: septembrie 2016

 

Număr pagini: 160

 Colecţia: Blue Moon

     Naomi Bowes și-a pierdut inocența în noaptea în care și-a urmat tatăl în pădure. Eliberând-o pe tânăra ținută captivă de el, copila de nici doisprezece ani a dezvăluit crimele oribile ale tatălui său. Dar păcatele lui Thomas David Bowes o urmăresc, chiar și atunci când e la un pas de fericire.
Devenită un fotograf de succes și trăind sub numele de Naomi Carson, ea a găsit un loc pe care să-l transforme în căminul mult visat – o casă veche, ce necesită reparații, aflată la mii de kilometri distanță de tot ceea ce a cunoscut vreodată. Naomi își dorește o existență solitară, dar locuitorii din Sunrise Cove se dovedesc a fi foarte prietenoși și reușesc să-și croiască drum către inima ei – mai cu seamă chipeşul Xander Keaton.
Naomi simte că nu mai poate rămâne în izolarea ei și știe că relațiile prilejuite de noua sa viață sunt ceea ce ființa ei a râvnit în taină dintotdeauna. Dar păcatele tatălui său pot deveni o obsesie, și, așa cum Naomi știe deja, trecutul ei este un coșmar care o urmărește necontenit.

 Sursa foto şi text: Editura Litera

REGULA NUMĂRUL UNU-SĂ N-AI ÎNCREDERE ÎN NIMENI REGULĂ NUMĂRUL DOI-TOATĂ LUMEA ARE INTENŢII ASCUNSE

Dragostea nu are reguli, de Amanda Quick-suspans, pasiune, pericol şi o sticlă de votcă

Editura: Lira

Titlul original: Trust No One

Număr pagini: 287

Colecţia: Cărţi Romantice

     Jayne Ann Krentz născută Jayne Castle (23martie 1948) în Colb,California,Statele Unite ale Americii), este o scriitoare americană de romane de dragoste. Autoarea unui şir de bestsell-uri New York Times în şapte pseudonime diferite.
Jayne Ann Krentz, Amanda Quick, Jayne Castle, Stephanie James, Jayne Bentley, Jayne Taylor, Amanda Glass.
Jayne Ann Krentz scrie cărţi romantic-suspense. Cele contemporane au fost publicate sub numele de Jayne Ann Krentz, cele istorice-Amanda Quick, şi cele futuriste-Jayne Castle.
A câştigat un B.A. în Istorie la Universitatea din California- Santa Cruz, şi a continuat cu obţinerea diplomei de master în Bibiotecomie de la San Jose State University din California.
Înainte de a începe să scrie a lucrat ca bibliotecar în două biblioteci- academice şi corporative.
În prezent este căsătorită şi locuieşte cu soţul ei Frank în Seattle, Washington.

REGULA NUMĂRUL UNU-SĂ N-AI ÎNCREDERE ÎN NIMENI
REGULĂ NUMĂRUL DOI-TOATĂ LUMEA ARE INTENŢII ASCUNSE

,,Dragostea nu are reguli” este scrisă sub pseudonimul Jayne Ann Krentz.

      Grace Elland găseşte o sticlă de votcă lângă cadavrul şefului său Sprague Witherspoon, iar asta nu este o întâmplare. Sticla este menită să-i readucă în memorie evenimente înspăimântătoare din trecut.

,,Sentimentul de panică ameninţă să o sugrume. Nu se putea întâmpla aşa ceva, nu din nou.
E acelaşi vis vechi, îşi zise în sinea ei. Te afli în mijlocul unui coşmar, dar eşti trează. Respiră. Concentrează-te, la naiba, şi respiră! Respiră. Cuvintele acelea magice avură darul să o scoată din starea de şoc în care intrase din cauza panicii. Ecoul paşilor se pierdu undeva în trecut. Rece ca gheaţa, adrenalina îi invadă corpul şi o trezi brusc la realitate. Se afla în aceaşi cameră cu un mort şi, deşi era singură că paşii pe care îi auzise veniseră din coşmarurile ei, există încă o mare probabilitate ca ucigaşul să se afle undeva prin apropiere.”

    Un scenariu asemănător: o femeie moartă într-o pivniţă, un copil de câţiva ani legat, şi un criminal care se reîntoarce pentru a termina treaba începută. Grace a reuşit atunci să salveze copilul, folosind o sticlă de votcă ca armă de apărare rănindu-l pe criminal si reuşind astfel să fugă. De această dată un alt mort. Coincidenţă? Sticla de votcă exact aceaşi marcă. Coincidenţă? Nu cred!

    Cine îl omorâse pe Sprague? Grace şi-a propulsat şeful pe culmile succesului cu ajutorul unei cărţi de bucate şi a sloganurilor motivaţionale de pe blog. Millicent era contabilă la imperiul financiar Witherspoon, Kristy era secretară angajată de câteva luni. Cele trei angajate sunt bănuite şi de delapidarea unei sume fabuloase din cadrul firmei.
Nyla Witherspoon fiica celebrului om avea şi ea motive să îşi ucidă tatăl. Dorea moştenirea, iar relaţiile cu tatăl său nu erau deloc bune. Logodnicul Nylei, ,,Domnul perfect”, se pare că este şi el prea perfect pentru a nu avea de-a face cu banii Nylei.

   Grace se retrage în casa copilăriei sale pentru a-şi reorganiza viaţa şi încearcă să pună în practică tot ce a învăţat despre gândirea pozitivă. Toate intenţiile ei bune sunt subminate de cea mai nefericită întâlnire aranjată din lume, căci seara ei împreună cu celebrul investitor Julius Arkwright a fost mai mult decât ciudată. Nu are nimic în comun cu un bărbat care trăieşte doar pentru a face bani, dar acesta, un fost puşcaş marin, posedă anumite calităţi care îi pot fi de folos lui Grace. Aceasta îl ,,mituieşte cu un coş de picnic”, pentru a deveni şi consultantul ei în vederea unei noi cariere în muncă.
Julius acceptă, mai ales că:

,,Era o femeie mai degrabă minionă. Chiar şi cu pantofii aceia incredibil de sexi, cu toc ridicol de înalt, pe care îi purtase toată noaptea, de-abia reuşea să treacă de umărului lui. Dar se mişca elegant, ca o dansatoare. Avea un aer delicat şi plin de graţie…dar şi o putere ascunsă. Nu-i simţise puterea feminină pe care o degaja decât atunci când o ridicase pe scaunul din maşină.
Părul ei avea culoarea unui whisky vechi. În noaptea asta şi-l prinsese într-un coc, sus, în vârful capului, probabil în încercarea de-a părea mai înalta. Coafură îi scotea în evidenţă ochii, care erau de o nuanţă interesantă de chilimbar şi verde. Când îl privise, avusese de fiecare dată senzaţia neliniştitoare că putea vedea mult mai multe decât voia el să le dezvăluie în general altora, lucruri pe care le ţinea ascunse faţă de restul lumii.”

    Se pare că pentru Grace, Julius este bărbatul perfect pentru a o ajuta atunci când devine evident că un hărţuitor este pe urmele ei. Numărul victimelor creşte, iar sticla de votcă este nelipsită.
Cine are de gând să o distrugă pe Grace, dar şi pe cei din jurul ei?
Vor reuşi cei doi să găsească adevăratul criminal/criminali, înainte de a fi prea târziu?
Demonii trecutului vor fi învinşi? Vor reuşi Julius şi Grace să meargă mai departe?

   O carte foarte frumoasă marca Amanda Quick, unde avem toate ingredientele: suspans, pasiune, pericol. O lectură relaxantă.

Nota mea: 10.

"Aerul din cameră căpăta nuanţe albăstrui, iar bătrânul îşi notă în cartea cu coperţi groase de piele că studiul asupra oamenilor trebuia aprofundat. Îl surprindeau, uneori, chiar şi pe el. "

Cel-ce-simte, de Teodora Matei – la graniţa dintre real şi fantastic

 

Editura: Tritonic

Colecţia: Mystery & Thriller

An publicaţie: 2016

Teodora Matei scrie la graniţa dintre genuri. Oare nu cumva a inventat un gen nou? Dar nici nu are importanţă unde ar trebui să o încadrăm. Cărţile ei se citesc pe nerăsuflate. Cel-ce-simte este o confirmare. Nu o veţi lăsa din mână până la ultimul rând.”

                                                                                  ( Bogdan Hrib)

     Obişnuită să mă pierd în fantasy, nu am mai citit o carte poliţistă de ceva timp şi mi-am zis că se merită o schimbare a registrului literar. Habar nu aveam că urma să dau peste un altfel de fantastic, inserat în thriller într-o manieră originală. Da. Trebuie să recunosc că am fost uimită de această abordare a autoarei. Elementul-surpriză a funcţionat, a reuşit să îmi capteze atenţia şi să mă facă să citesc fiecare istorisire cu atenţie, în timp ce am încercat să desluşesc misterul înainte ca finalul să mi-l dezvăluie.

     O colecţie de cinci povestiri aparţinând genului thriller, Cel-ce-simte de Teodora Matei vine cu o doză de originalitate prin adăugarea de accente aparţinând altor domenii literare. Nu este nici clasica povestire poliţistă, nici romance-ul siropos, nici fantasticul extrem. Câte puţin din toate compun în mod inedit istorisirile Teodorei Matei, formând un deliciu literar rapid şi energic.

Victima se numeşte Anca Marinescu, 37 de ani, inginer proiectant.”

murder

   Cartea debutează cu povestirea „Trois” şi cititorul pătrunde direct într-un caz sângeros pe care poliţia trebuie să îl rezolve. Într-o dimineaţă de vară, picioarele unei femei sunt găsite întâmplător la un tomberon. Poliţia intră în alertă. Mai târziu, sunt descoperite mâinile şi torsul. Corpul descompus aparţine Ancăi Marinescu, o femeie căsătorită şi respectabilă. Investigaţiile aduc în scenă mai mulţi suspecţi, însă toţi cu alibiuri solide. Avem un asasin care povesteşte din umbră şi pe care îl aflăm la final, iar cu adevărat şocant este motivul pentru care femeia a sfârşit tranşată în mod barbar.

Pe ea am iubit-o fără să vreau. Am dorit-o aşa cum n-am dorit nicio femeie, niciodată.”

În povestea asta n-am fost niciodată doi; am fost uneori patru. De cele mai multe ori -trei. Ca-n franţuzescul menage-a-trois.”

   Următoarea istorisire, „Greu de dezlegat” ne introduce într-o lume deopotrivă bizară şi înfricoşătoare. Morţi suspecte şi poliţişti confuzi încearcă să elucideze misterul decesurilor comune. Un fir roşu de borangic pare să fie sursa belelelor … dar cum se poate demonstra inexplicabilul? Inserând bucăţi de fantastic într-o povestire poliţistă, Teodora Matei reuşeşte să creeze o naraţiune generatoare de fiori. Vrăji străvechi, suflete captive, legături ce nu se rup nici dincolo de moarte şi … un caz de rezolvat. Vor reuşi agenţii să dezlege ceea ce nu poate fi dezlegat?

– Cum mama dracului mor doi oameni din aceleaşi cauze, în acelaşi oraş, în acelaşi interval orar?”

– Despre ce vorbim noi aici?

– Despre vrăjitorie, domnule Grigorescu! Magie neagră!”

Legăturile chiar funcţionează! Oamenii ăştia mor în acelaşi timp, în locuri diferite, din aceeaşi cauză!”

gun

     Celelalte trei povestiri – „O fugă”, „Pe fugă” şi „Cel-ce-simte” – alcătuiesc o colecţie separată purtând numele de PROFILER. Trei cazuri marcante sunt rezolvate de către poliţişti cu ajutorul unui profiler – un agent cu capacităţi de comunicare telepatice. Fantezistă şi totodată extrem de captivantă, acţiunea se rostogoleşte contra-cronometru. Sceptici la început, neîncrezători în omul ce susţine că poate intra în mintea cuiva, poliţiştii se conving de abilităţile noului coleg şi, deşi le provoacă teamă, se obişnuiesc să utilizeze ajutorul lui.

– Harry Potter, ia miroase şi spune-mi ce crezi!

– Şefu’ … Harry făcea alte chestii …

– Da, mă, da’ nu m-am putut abţine. Prea le nimereşti. Gata, promit să nu mai fac…”

    Combinând thriller-ul cu fantasy, romance, erotism şi misticism, Teodora Matei reuşeşte să aştearnă pe hârtie poveşti cu adevărat remarcabile care ţin cititorul cu sufletul la gură şi al căror deznodământ oferă adesea răspunsuri neaşteptate şi şocante. Personaje bine ancorate în banal devin protagonişti ai unor întâmplări pe cât de bruşte, pe atât de perturbante. Echilibrul este serios zdruncinat, iar cazurile complexe îşi găsesc rezolvarea în cele mai bizare moduri.

Consider cartea o provocare literară prin îmbinarea genurilor distincte şi prin forţa de captivare a povestirilor ce o alcătuiesc. Poliţist sau fantastic? Există loc pentru supranatural în universul raţional poliţienesc? Crime sângeroase, motive zguduitoare şi stropi de fantastic aruncaţi peste oferă cititorului o lectură plină de suspans şi suficient de alertă pentru a te ţine permanent concentrat pe aflarea misterului.

     În continuare vă las să vă pierdeţi în suspansul dus la extrem şi să savuraţi cartea. Cu siguranţă veţi îndrăgi stilul concis, limbajul colocvial presărat cu replici sarcastice, comice şi pe alocuri obscene, felul în care fiecare naraţiune captează atenţia încă din incipit şi finalurile care au grijă să uimească.Editura Tritonic

Cartea Cel-ce-simte de Teodora Matei. a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

“Zodiacul”este al doilea volum al seriei “Sergiu Manta”.

Zodiac, de Anamaria Ionescu-Thriller & Mystery

Editura: Tritonic

Colectia: Thriller & Mystery

Număr pagini: 186

     Anamaria Ionescu este licenţiată în drept şi realizator de emisiuni al postului Radio România Antena Satelor, scriitor, autor de proză scurtă şi romane. A debutat cu nuvela “Călătorie în familie”în rubrica “Luxul lecturii”realizată de publicistul Dan Mucenic în cotidianul ”Atac” (2008). A mai publicat în revista literară ”Fereastră”, are apariţii literare frecvente în revista “Vatra Veche”-Târgu Mureş, laureată a concursului de literatură Agatha Grigorescu Bacovia-Mizil cu nuvela “Confesiune”. A publicat două volume de proză scurtă: ”Camera obscură”(2009) şi “Pe cine nu laşi să moară…”(2013). În 2014 publică romanul “Nume de cod: Arkon” primul din seria mystery-thriller”Sergiu Manta”

“Zodiacul”este al doilea volum al seriei “Sergiu Manta”.

    Sergiu Manta specialist IT, soţ şi tată, cândva un om cu un rost în viaţă, dar urmărit de demonii trecutului, comite o dublă crimă, care deşi justificată în ochii lui îi apasă totuşi conştiinţa şi sufletul. Condamnat la douăzeci de ani de închisoare, este racolat de Compania B., o presupusă structură a Ministerului de Interne.
Devine un om din lumea umbrelor, un om al pericolului, un singuratic, pentru că noua lui existenţă de asasin profesionist nu-i permite nici prieteni nici familie. Iar cei de care se ataşază într-un fel sau altul de când e în Companie mor în condiţii suspecte,

    Un coleg al său, din companie, Silviu este ucis şi un poliţist deştept face legătură între moartea lui, a unui ministru, a unui fost pădurar şi a unei femei în vârstă. Modul în care au fost ucişi este asemănător şi toate victimele erau din aceeaşi localitate, Voineasa, sau avuseseră legături cu localitatea şi legături vechi între ei.
Sergiu este trimis să facă echipă cu poliţistul, tocmai pentru că unul dintre morţi era un coleg. El încearcă să-i spună cât mai puţin lui Marius-poliţistul despre el, pentru a nu-l pune în pericol, acesta având o nevastă gravidă, turcoaică din Istanbul. Cercetarea morţilor suspecte, cercetările din Voineasa duc la patronul unei crâşme, la fosta nevastă a ministrului şi au în centru o fată Amalia, fiica pădurarului şi amanta ministrului.

   Cu toate investigaţiile şi ajutorul poliţiei locale, Amalia le scapă mereu printre degete.
Marius vrea să afle mai multe despre Sergiu, dar procurorul, pe care îl roagă să cerceteze vechiul dosar, constată că acesta a dispărut din arhive şi dintr-odată se trezeşte cercetat de parchet şi reclamat într-un vechi caz.
Singura legătură dintre crime pare a fi Amalia şi curând Sergiu realizează că este cineva din Compania B., antrenată la fel de bine ca el.

   O găseşte şi află că a avut un copil cu ministrul, care e dat în grijă unei familii, că la fel ca şi cârciumarul şi fosta nevastă a ministrului este agentă a Companiei.
Toţi acţionează la ordinul unei femei, aflată în structura de conducere a Companiei, care voia să-l înlocuiască pe şeful lui Manta, având sprijinul unor membrii mai în vârstă, iar ei erau doar pioni sacrificabili în jocul lor.

    Şi lucrurile se precipită, Marius şi Amalia se omoară reciproc, iar Sergiu şi colegul lui Dragoş-IT-istul hotărăsc iniţial să-i lase pe şefi să-şi rezolve problemele.
Totuşi Dragoş vrea la un momentdat să-i spună şefului lor ce descoperise, dar când îl vede în relaţii cordiale cu presupusă rivală renunţă.

    Ce se întâmplă cu copila Amaliei, cu soţia gravidă a lui Marius şi cum se răzbună Sergiu, veţi afla doar citind cartea.
La fel ca şi “Arkon”, ”Zodiac” este o poveste despre lupte, lăcomie, trădare, ura în cadrul aceleiaşi organizaţii, despre oameni prinşi la mijloc în lupta celor mari şi trataţi cu nepăsare, ca nişte bieţi pioni, sacrificaţi pe tabla de şah a dorinţei de putereEditura Tritonic

Cartea Zodiac, de Anamaria Ionescu, a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Cartea poate fi comadată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Un bărbat tânăr și atrăgător stătea în mijlocul străzii cu fața ridicată în ploaie, iar ea se întrebă dacă și el se lupta cu demonii lui interiori.

Identităţi secrete de Monica Ramirez

Editura Tritonic
Anul apariţiei: 2013
Nr. pagini: 308

     Monica Ramirez (pe numele de fată Daneţiu) s-a născut pe 6 iulie 1970 la Bucureşti, într-o familie de dansatori şi sportivi. În 1988 a absolvit secţia coregrafie a Liceului de Artă George Enescu şi a ajuns să danseze pe scena Operei Române şi la Operetă. A plecat în Olanda, unde a trăit cinci ani la Amsterdam şi, ulterior, s-a angajat în corpurile de balet de pe vasele de croazieră. Într-unul dintre voiaje l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină soţ, Sergio Ramirez. Cei doi s-au căsătorit în anul 2000 în Florida şi s-au stabilit în California.

    În cei 12 ani petrecuţi în SUA, Monica Ramirez a născut 4 copii şi a scris o serie de cărţi. A absolvit Belford University din California cu o diplomă de Creative Writing şi a devenit membră a Espionage Writers of America. Revenită în ţară, a intrat în Romanian Crime Writers Club şi s-a implicat în munca de editor, traducător şi jurnalist.

    Prima carte, Freedom Underground: Love, Honor and Betray, este publicată în 2006 la Outskirts Press, sub numele Monica Daneţiu-Pană. În 2008 publică primul volum al seriei Alina Marinescu, The Unwilling Assassin. Traducerea în limba română a cărţii, realizată în anul următor la editura Tritonic cu titlul Asasin la feminin, va reprezenta debutul autoarei în România. Seria, o combinaţie de spionaj şi romance va aduna încă patru romane, Identităţi secrete, Balanţa puterii, Bariere de fum şi Abis, toate publicate iniţial în limba engleză şi abia apoi în română, unde au cunoscut mai multe reeditări. Ultimul volum din serie, Recviem pentru un asasin va fi lansat pe 5 octombrie 2016 la Bucureşti.

    Majoritatea cărţilor Monicăi Ramirez combină teme din literatura poliţistă, cea de spionaj şi thriller, uneori cu accente romance. Pentru unele dintre ele, cadrul folosit a fost al unor perioade istorice trecute: domnia regelui Henric al II-lea (The Heiress Knight), perioada de glorie a piratului Jean Lafitte (Kit Black), sau Războiul Civil American (Seducţia apei). În afara acestora, Monica Ramirez a scris şi cărţi de dezvoltare personală, cum sunt Cum am slăbit 70 de kg mâncând 6 mese / zi (2010) şi Cum se scrie un bestseller. Tehnică americană pentru a transformă o idee într-un roman de succes (2011).

“Un bărbat tânăr și atrăgător stătea în mijlocul străzii cu fața ridicată în ploaie, iar ea se întrebă dacă și el se lupta cu demonii lui interiori.
     Ochii lui o urmăriră în timp ce alerga pe lângă el. Întoarse capul și privi peste umăr, iar el îi zâmbi și‑i făcu cu mâna. Dar nu știa cine era ea, nu știa cine devenise. Nu știa că putea escalada zgârie nori fără probleme, că putea sugruma un bodyguard care avea de două ori greutatea ei în mai puțin de zece secunde, ori că învățase cum să îndure o sesiune crâncenă de tortură. Nu cunoștea mirosul dulceag al fabricilor părăsite și cotropite de igrasie, sau duhoarea puternică a sângelui proaspăt vărsat.

    Ea știa, le cunoștea pe toate. Zilele ei erau pline cu împușcături, tocuri cui păcănind pe podele scumpe de marmură, explozii, bașii cluburilor de noapte pulsându‑i prin corp, huruitul elicopterului de transport, urletul roților de mașină pe asfalt.”

     Alina preferă cafeaua cu mult lapte, muzica şi lumânările când este acasă şi un Glock de 9 mm când este în misiune pe teren. Alex iubeşte plimbările lungi şi poate lichidă un om în mai puţin de cinci secunde.
     Ea este un agent operativ în Elite-Organizaţia Operaţiuni Anti-Teroriste Ultra -Secrete, o entitate secretă care nu există în mod oficial, condusă de oameni care nu există.

“O organizaţie fără etichetă sau titlu oficial, care nu era înregistrată nicăieri. Nu existau coduri secrete care să facă referire la aceea entitate fantomă, din moment ce nu era parte integrantă a niciunui serviciu de informaţii. Organizaţia Elite există în eter, dincolo de invizibil şi de existenţa în sine, nefiind constrânsă de nici o lege sau de privirile indiscrete a jurnaliştilor.”

    Alex este prietenul Alinei, iubitul şi mentorul ei, câteodată chiar soţul ei. Dar mariajul lor nu este nimic altceva decât o acoperire convenienţă pentru misiunile în care sunt trimişi, sau…

“Alina îl privi în timp ce se lăsa pe vine, observând felul în care i se mulau pe corp blugii maro. Îi adora ochii verzi‑albăstrui umbriți de gene grele, nasul drept ca sculptat în cea mai fină marmură de Carrarra. Adora buzele acelea pline și roz ca interiorul unui boboc de trandafir. Părul castaniu îi trecuse cu mult de umeri și se răzvrătea în șuvițe ondulate cu vârfurile aproape aurite, grație timpului petrecut în soarele dogoritor al deșertului.”

    Cei doi vor avea multe misiuni periculoase, de la misiunea din Moravia, unde este pe cale să fie sute de victime umane, în urma terorismului biologic, şi a celor doi soţi sociopaţi Jenkins şi Lucreţia Jiba, care din plictiseală sau lipsă de adrenalină, se implică în asemene monstruozităţi. Avem parte şi de doi fraţi gemeni Lunkin, incestuoşi şi putrezi până în măduva oaselor, pe doctorul Petrenko, un psihopat din fosta KGB, care îi plăcea enorm să facă experienţe pe oameni. Alex şi Alina vor reuşi să se sincronizeze perfect pentru a stopa incidentele.

“Făcură calea întoarsă, înaintând la unison prin coridoarele întortocheate, complet sincronizați. Nu‑și încetiniră pașii nici măcar o dată, trupurile lor mișcându‑se ca și cum împărțeau același sistem nervos. Eliminară cu precizie chirurgicală toți inamicii care le ieșiră în cale, Alex pivotând în stânga, în timp ce Alina pivota în dreapta, acoperindu‑se și completându‑se unul pe celălalt. Alex plantă explozibilul în timp ce Alina rămase de veghe, acoperindu‑i spatele, apoi se îndreptară spre punctul de extracție, neavând nevoie de cuvinte pentru a comunica perfect unul cu altul.”

    Se pare că relaţia dintre cei doi este învăluită în necunoscute. Deşi îi mistuie pasiunea, apropierea lor nu este cu nimic mai aproape de o relaţie normală. Alina şi Alex, vor încerca cu rândul să se distanţeze unul de celălalt, spre binele lor. Vor încerca să lucreze în misiuni diferite, în echipe diferite, dar, invariabil, Alex o va cere pe Alina lângă el. El recunoaşte că o iubeşte, dar… Alina, îi va cere şefului Elite, Brett, să o mute de la cartierul general în Franţa, aşa poate, va reuşi să scape de Alex şi pasiunea ei otrăvitoare pentru el.
    Distanţarea nu durează mult, astfel că, Alex se va transfera după Alina. Personalitatea lui, îi dă mult de gândit Alinei:

“Pe de o parte era crud, rece, alunecos ca un șarpe și o manipula fără scrupule când era nevoie în timpul unei misiuni, pe de altă parte era blând, generos și frumos. Cum coexistau aceste calități și defecte?
Presupunea că nu coexistau deloc. Cele două fațete ale personalității lui păreau în război permanent una cu cealaltă, ochii lui blânzi și calzi, ca apoi să devină reci și insensibili într‑o fracțiune de secundă. Făcea tot posibilul să‑i distrugă sufletul și să‑i zdrobească toate emoțiile, dar la nevoie nu stătea pe gânduri să‑și sacrifice viața pentru a o salva pe a ei.”

      Cum vor reuşi cei doi să ducă o existenţă cât de cât normală?
     Alina, va încerca să aibă o relaţie cu un profesor universitar Robert, dar acesta este în faza terminală de cancer la plămâni. El nu vrea să îi dezvăluie acest lucru, dorind o relaţie normală, Alex va şti şi el, dar îşi va tempera gelozia pentru că iubitul Alinei nu mai are multe zile…
     La final, tot Alex îi acaparează toate gândurile, nu pot să îşi înăbuşe sentimentele unul faţă de altul. Se pare că totul va reveni la normal, împreună sunt imbatabili.
      Alex şi Alina vor participa la multe misiuni, dar ultima se va termina destul de neplăcut. Vor reuşi să faţă cu brio sau destinul îi va despărţi… din nou?
     Ce se va întâmpla mai departe? Urmează să aflaţi în volumul următor !
    Identităţi secrete m-a acaparat total. Îmi place personajul Alex, ştiu că el a transformat-o pe Alina în ce este acum, dar îl motivează ceva. Fără Alina este un nimeni, o maşină de ucis fără sentimente, un om mort, umblător. Agenţii secreţi nu au o viaţă a lor, nu le mai aparţine, trebuie doar să meargă mai departe sau sunt ucişi. Alex, are totuşi un strop de bunătate, dovadă şi băieţelul pe care îl putea ucide, dar l-a dat măicuţelor. Este cel mai bun dintre cei mai buni, dar preţul este uriaş, regretele tardive nu îşi au locul.
     Alina, aici am înţeles-o, este într-o stare de confuzie, nu se poate adapta acestui stil de viaţă, moartea atâtor oameni o afectează, întrebările rămân fără răspuns, sentimentele pentru Alex trec prin toată gama, de la furie, ură, iubire, un personaj cu care am simpatizat, până la un anumit nivel. Am descoperit o lume plină de sociopaţi, de terorişti fără scrupule, de vieţi sacrificate pentru nebunia unora, dar m-a bucurat lupta celor din Elite, care încearcă să taie răul din rădăcină.
      Nota mea pentru carte este 10.

Editura TritonicCartea Identităţi secrete de Monica Ramirez a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Nicol

by -
11

Iar Julia se afla în mijlocul a toate acestea, era singură și izolată în munții din El Salvador, cu curvele și cu rebelii. Honey nu avusese de ales și hotărâse să vină. De fapt, nu știuse cum să ajungă aici mai repede... .

Pe fugă, de Tara Janzen-Ia o pauză.Vezi lumea!

Titlu original: On the loose (2007)

Editura Lider

Anul apariției: 2010

Număr de pagini: 360

În traducerea Ilenei Dinu

Ia o pauză.Vezi lumea!

    Pe fugă este un roman de citit în tren, în vacanță, când vrei să te relaxezi și să te transpui unor personaje oarecum romantice (din punct de vedere cultural): înzestrate cu calități deosebite, cu misiuni de îndeplinit care să le dovedească, finalul fiind unul previzibil: cei buni sunt fericiți că au reușit, iar cei răi sunt pedepsiți exemplar.

    Acțiunea din cele 32 de capitole se desfășoară „pe fugă”, în intervalul de 48 de ore, cât trebuie să dureze, de fapt, misiunea celor două personaje principale. Cu toate acestea, există mai multe planuri ale acțiunii, cu legătură unele cu celelalte, pentru a se întrepătrunde și a avea un deznodământ comun.

    În primul plan, cel mai amplu, aflăm că C. Smith Rydell este agent special DEA (Departamentul Antidrog al SUA), un tip șarmant, care își păstrează mereu calmul în situații critice. În timpul unei misiuni de interceptare a unei încărcături de droguri în Peru, descoperă că fosta lui parteneră și iubită Irena despre care știa că murise trăiește și este în cârdășie cu traficanții. Însă nu își duce misiunea la bun sfârșit, deoarece i se cere să o însoțească pe răsfățata bogată Honoria York-Lytton (Honey) în El Salvador, ca bodyguard. Misiunea se dovedește a fi destul de riscantă, fiind înconjurați de traficanți de droguri, trupe ale rebelilor CNL (Cuerpo Nacional de Libertad), care doborâseră un avion Cessna al SUA și luaseră documente importante, și  frumoasa Irena, care îl voia mort, deoarece îi cunoștea secretul: faptul că avea un copil.

    În timpul unei furtuni foarte puternice, Smith și Honey rămân blocați în mașină și între cei doi se reînfiripă povestea de amor trăită într-o noapte în urmă cu patru luni. Cei doi își fac mărturisiri intime, printre care și motivul pentru care ea a acceptat misiunea de a duce arme și bani rebelilor: să o salveze pe sora sa Julia din mâna lor.

Iar Julia se afla în mijlocul a toate acestea, era singură și izolată în munții din El Salvador, cu curvele și cu rebelii. Honey nu avusese de ales și hotărâse să vină. De fapt, nu știuse cum să ajungă aici mai repede… .

    În plan secund se află traficantul de droguri Alejandro Campos, cultivator de cafea în Columbia și om de legătură al SUA. Rănit într-o misiune, se întoarce la vila sa, unde urma să se ducă tratativele de negociere dintre Honey și Garcia, căpitanul CNL, care se afla în posesia unor documente importante ale CIA.

În cel de-al treilea plan, o regăsim pe Irena Polchenko, hotărâtă să îl ucidă pe cel care îi putea distruge viața.

O rodea teribil faptul că Rydell trăiește. Ar fi trebuit să se intereseze în ziua aceea în Afganistan. N-ar fi trebuit să plece deloc, dar, ciudat, nu voise să-l vadă murind. Realiză acum că el fusese unul dintre amanții ei favoriți, ceva ce n-ar fi trebuit să existe atunci. Dar, confruntată cu faptul că el trăia și cu nevoia de a-l ucide cât de repede posibil, presupuse că amintirile erau inevitabile și importante.

    Negocierea se dovedește un eșec, Garcia făcând uz de arme, iar cei doi protagoniști reușesc să fugă printr-un tunel, dar ajung în bătaia armei Irenei, cu care negociază și-i oferă o servietă cu o avere. Garcia încearcă să pună mâna pe bani, dar este ucis.

   În final, cei trei, Smith, Honey și Julia, sunt trimiși acasă cu un avion privat al lui Campos, cel din urmă fiind îmbogățit cu o mare parte din banii care trebuia să ajungă la Garcia.

    Limbajul autoarei este extrem de accesibil, se utilizează stilul direct îmbinat cu stilul indirect liber, presărat cu numeroase elemente de oralitate:

Incredibil!

Ea intră în piscină, se aplecă – Dumnezeule! – și-și udă brațele.

El se ridică, slăbindu-și nodul de la cravată.

La naiba!

     Pe fugă se dorește a fi un thriller (după cum anunță și titlul), însă se dovedește a fi mai mult un roman de aventuri și erotic, cu foarte multe incursiuni în memoria afectivă a personajelor, care uneori îl abat pe cititor de la suspansul creat. O explicație o găsesc în faptul că există o continuare a acestui roman (Cutting Loose), cu Alejandro Campos ca personaj principal.

Cu un pas prea departe, de Tina Seskis

Editura: Trei

Număr pagini: 376

Titlul original: One Step too Far

Traducere de: Ioana Filat

Anul apariţiei: 2016

“O carte care te bântuie.” – The Sun

Nimeni n-a aflat secretul lui Emily. O vei face tu?

     O căsnicie fericită. Un fiu superb. Un cămin perfect. Atunci ce anume o face pe Emily Coleman să se trezească într-o dimineaţă şi să-şi schimbe radical destinul, plecând de acasă şi lăsând în urmă tot ce a construit?

    Într-o Londră mai mult ostilă decât prietenoasă, cu un nume nou, cu o profesie nouă, dar cu aceleaşi vinovăţii şi coşmaruri, Emily încearcă să se reinventeze şi s-o ia de la capăt.

Însă nu poate scăpa de fantomele trecutului, care continuă să o bântuie.

Şi curând, va trebui să se confrunte cu urmările faptelor sale – o descoperire şocantă care s-ar putea să o împingă cu un pas prea departe…

“Un roman zguduitor despre ce preţ trebuie să plătim când evadăm din propria viaţă.” – Kirkus Reviews

“Thrillerul psihologic al Tinei Seskis ţine cititorul în suspans până în ultima clipă.” – US Weekly

“N-ai cum să nu te simţi copleşit.” – New York Times

    Tina Seskis a crescut în Hampshire, Anglia. După ce a absolvit Universitatea din Bath, a lucrat peste douăzeci de ani în marketing şi publicitate. Cu un pas prea departe este romanul ei de debut şi a apărut mai întâi în Marea Britanie, unde a intrat direct pe locul întâi pe lista de bestselleruri. Ulterior, a fost publicat în 60 de ţări.

Sursa foto şi text: Editura Trei

by -
13

,,Armata lui Cambyses" este o incursiune palpitantă prin tainele Egiptului contemporan și ale celui antic, o călătorie fascinantă în lumea plină de subterfugii a traficului cu antichităţi

Armata lui Cambyses, de Paul Sussman

Editura : Rao

Număr Pagini: 512

Titlul original: The Lost Army of Cambyses

Categoria: Cărţi de aventură

    ,,Armata lui Cambyses” este o incursiune palpitantă prin tainele Egiptului contemporan și ale celui antic, o călătorie fascinantă în lumea plină de subterfugii a traficului cu antichităţi. Romanul este unul complex, care nu îi va delecta numai pe cei interesaţi de istorie sau arheologie, ci și pe cei care își doresc să citească un thriller bine construit, ce abundă în acţiune, mister și întorsături neașteptate.

     Pământul Egiptului este un adevărat conglomerat de antichităţi, morminte ale unor vestiţi conducători din vechime și chiar armate care au sfârșit răpuse de puterea înșelătoare a deșertului. Practic o bună parte din istoria acestui stat zace îngropată sub tone de nisip, în așteptarea celor vrednici să o dezvăluie întregii lumi. Dar pe lângă faptul că descoperirile din zonă aduc în prezent cultura antică și îi încântă pe pasionaţii de egiptologie sau arheologie, ele îi oferă descoperitorului și beneficii financiare. Ce se întâmplă însă când dorinţa de îmbogăţire este mai mare decât pasiunea pentru arheologie? Peste ce norme sunt dispuși oamenii să treacă pentru a face cea mai mare descoperire arheologică și a deveni miliardari?

     Acţiunea se petrece, după cum probabil bănuiţi, în Egipt unde trei persoane își găsesc sfârșitul în condiţii mai mult sau mai puţin neobișnuite. Un vânzător de antichităţi este ucis în mod sadic în Cairo de trei bărbaţi care erau în căutarea unui obiect misterios. Un cadavru mutilat este găsit pe malul Nilului, în apropiere de Luxor, iar un celebru arheolog englez, Michael Mullray, este descoperit fără suflare de către fiica sa, Tara, în Saqqara. Aparent cele trei cazuri nu au niciun element în comun, însă ca urmare a determinării și perseverenţei a două personaje vă veţi da seama că prima impresie este una cât se poate de înșelătoare.

     După descoperirea celor trei cadavre, acţiunea este împarţită în două planuri, care spre sfârșit se vor uni pentru a genera un final apoteotic. Primul plan îl are în centru pe inspectorul de poliţie Yusuf Ezz el-Din Khalifa, ce primește cazul bărbatului găsit pe malul Nilului. Starea acestuia, dar și rezultatele autopsiei îl determină pe Khalifa să-și dorească să investigheze mai în amănunt crima. Astfel, după câteva interogatorii descoperă că numele decedatului este Abu Nayar. Acesta fusese recent concediat, însă dăduse peste un câștig neașteptat chiar înainte să-și găsească sfârșitul în mod tragic. Se vehicula că descoperise un mormânt și că vânduse o parte din obiectele găsite înăuntru. Totuși, informaţiile nu sunt confimate în totalitate deoarece persoanele interogate par să manifeste o teamă profundă, ceea ce se datorează faptului că un căutat terorist, Sayf al-Tha’r, este și el implicat. Khalifa află că decedatul a făcut o călătorie în Cairo cu puţin timp înainte să moară. După ce descoperă cazul vânzătorului de antichităţi găsit mort în propriul magazin, face legătura dintre cele două crime, iar investigaţia sa se mută la Cairo. Aici piesele puzzle-ului par să se lege din ce în ce mai mult, toate pistele îndreptându-l către Sayf al-Tha’r.

     Al doilea plan este centrat asupra Tarei Mullray, care, sosită în vizită la tatăl său în Egipt, îl găsește pe acesta fără suflare în casa de la șantierul Saqqara. Chiar dacă autopsia relevă că bărbatul a murit în urma unui atac de cord, tânăra este convinsă că ceva nu este în regulă deoarece în casă simţise miros de trabuc, iar tatăl său nu fuma. În ciuda faptului că își expune temerile în faţa reprezentaţilor ambasadei, aceștia pun toată situaţia pe baza șocului. După ce un bărbat încearcă să intre peste ea în camera de hotel, decide să investigheze mai amănunţit lucrurile. Din păcate, nu descoperă nimic la casa tatălui său din oraș, însă ia legătura cu un fost iubit, Daniel Lacage, arheolog la rândul său. Cu ajutorul acestuia găsește în casa din Saqqara o bucată de ipsos cu hieroglife pe care Michael Mullray i-a lăsat-o fiicei sale. Însă obiectul, aparent inofensiv, ajunge să-i poarte într-o urmărire pe viaţă și pe moarte cu oamenii trimiși de Sayf al-Tha’r, dar și cu ambasada care pare să urmărească  același scop. După intense cercetări, Daniel și Tara descoperă că bucata de ipsos reprezintă piesa care va ajuta la găsirea armatei lui Cambyses.

    Armata lui Cambyses reprezintă una dintre marile enigme ale trecutului. În timpul unei campanii împotriva Siriei din anul 522 î. Hr., ce avea ca scop distrugerea oracolului din Siwa, acesta dispare fără urmă. Istoricii pun dispariţia pe seama unei furtuni de nisip, însă nimeni nu știe unde exact celebra armata a fost îngropată de nisipul necruţător. Cel care o va găsi își va câștiga un loc printre marii arheologi ai lumii și va beneficia de un important câștig material. Însă cine va putea localiza armata în marea de nisip? Cine va avea puterea financiară și forţa de muncă necesare să susţină o campanie ferită de ochii curioșilor? Sayf al-Tha’r caută armata pentru a-și finanţa actele teroriste, ambasada și-o dorește aparent pentru a se îmbogăţi din traficul cu antichităţi, iar Tara și Daniel, alături de cei trei bărbaţi decedaţi, par să constituie victime colaterale în atingerea unui scop mai înalt. Cine va scăpa cu viaţă din această confruntare și ce rol va juca inspectorul Khalifa în toată povestea? Vă garantez că veţi sta cu sufletul la gură până la ultimele pagini.

    Paul Sussman a reușit să construiască în romanul ,,Armata lui Cambyses” o poveste cu de toate: acţiune, mister, suspans, puţină dragoste și bineînţeles, multă istorie egipteană. Poate veţi crede că autorul a pus mai mult accent pe firul narativ și mai puţin pe construcţia personajelor, însă din fericire lucrurile nu stau așa. Fiecare personaj este atent conturat și are o istorie în spate care îl determină să gândească și să acţioneze în conformitate cu propriile norme și valori. Tara Mullray este o tânără marcată profund de absenţa tatălui în copilărie, fapt ce o determină să aibă o atitudine rece și distantă faţă de acesta, dar o face să încerce să compenseze lipsa modelului masculin din viaţa sa prin intermediul băbatului iubit. Michael Mullray este pasionat în mare măsură de arheologie și egiptologie, fapt ce îl determină să-și părăsească familia și să se mute în Egipt pentru a fi mai aproape de marea sa dragoste. Daniel Lacage este la rândul său pasionat de arheologie, care a devenit ca un drog pentru el. Dependenţa pentru studierea tainelor Egiptului și a antichităţilor îl provoacă să-i frângă inima Tarei și să se mute, asemenea tatălui acesteia, în ţara faraonilor. Totuși, drumurile lui Daniel și ale Tarei se intersectează din nou la venirea acesteia în Egipt. Se va dovedi tânărul arheolog demn de inima fiicei lui Michael Mullray sau o va dezamăgi din nou? Vă las pe voi să descoperiţi răspunsul la această întrebare. Nu trebuie să uit de inspectorul Khalifa și fundamentalistul Saif al-Tha’r. Primul este profund marcat de moartea tatălui, dar și a fratelui său mai mare, Ali, care s-a alăturat fundamentaliștilor, găsindu-și sfârșitul într-un schimb de focuri. Această pierdere l-a determinat pe protagonist să urmeze calea dreptăţii și să devină poliţist. Pe lângă adversiunea faţă de terorism, Khalifa este pasionat profund de istoria Egiptului: ,, Ceilalţi copii din sate nu dădeau doi bani pe monumente, dar pentru Khalifa erau importante. Acele triunghiuri imense ce străpungeau ceaţa de dimineaţă, deschizând ușile unor timpuri și lumi diferite, răspândeau ceva magic. Faptul că a crescut lângă ele îi insuflase o dorință nesăţioasă de a afla mai multe despre trecut.” Ultimul,dar nu cel din urmă, Saif al-Tha’r este un om care consideră că luptă pentru credinţă, pentru Allah și pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale egiptenilor. Se remarcă printr-un fanatism ieșit din comun, fiind dispus să depășească numeroase limite pentru a-și atinge scopul suprem.

,,În timp ce bogaţii își umpleau burţile și se închinau la idoli falși, copii ca Mehmet mureau de foame. Lumea era bolnavă. Posedată. Condusă de Kufr (necredincioși). Totuși, el se lupta să îndrepte lucrurile. Să-i ridice pe cei călcaţi în picioare. Să-i aducă pe calea cea dreaptă pe necredincioși. Să reinstaureze legea dreptăţii.”

    Așadar, ,,Armata lui Cambyses” este un roman de tip thriller de-a dreptul fascinant, bine construit, ce abundă în detalii istorice și care vă va ţine cu sufletul la gură până la ultimele pagini. Este genul acela de carte care nu veţi vrea să ajungă la final: o adevărată delectare. Pot spune că Paul Sussman reușește să-i mulţumească pe pasionaţii de istorie, pe fanii genului thriller, dar și pe restul cititorilor ce își doresc să evadeze din cotidian pentru câteva ore.

     Vă las și câteva pasaje care mi-au atras atenţia:

,,Egiptenii credeau că stelele sunt copiii lui Nut, zeiţa cerului. Se zice că le dădea naștere în fiecare noapte, apoi îi înghiţea la loc dimineaţa. Tot ei mai credeau că sunt suflete celor morţi, așteptând în întuneric întoarcerea lui Ra, zeul Soarelui.”

,,…soarele la zenit, imens și roșu ca jăraticul, o bijuterie enormă suspendată pe cerul turcoaz; panglica argintie a Nilului, ce strălucea în depărtare; colinele ce păreau că se întind la nesfârșit, tăcute, pustii și misterioase.”

,,Bărbatul părea să se materializeze din neant, ca și cum ar fi fost el însuși alcătuit din întuneric.”

Autor: Roxana C

A 10-a aniversare de James Petterson Maxine Paetro

Editura:  Rao

Număr. Pagini: 368

Gen: Thriller

Apariţie: 25.6.2016

     Detectiva Lindsay Boxer nu apucă să se bucure de mult aşteptata ei nuntă, fiind chemată să investigheze dispariţia unei adolescente şi a copilului pe care aceasta abia l-a adus pe lume. Lindsay descoperă nu numai că infractorul nu a lăsat nicio urmă, dar şi că tânăra are şi ea câteva secrete. În vremea aceasta, procurorul Yuki Castellano trebuie să se ocupe de cel mai greu caz din viaţa ei – o femeie şi-a ucis soţul în faţa copiilor. Cariera lui Yuki depinde de condamnarea asasinei, iar atunci când descoperă o dovadă care ar putea să o salveze pe acuzată este nevoită să aleagă. Ce ar trebui să facă? Să creadă noile informa?ii sau să îşi asculte instinctul?

Sursa foto şi text: Editura Rao

„ De câte ori se gândea la fosta lui soţie, Sebastian simţea un dezgust amestecat cu furie. Dar o furie pe el însuşi, fiindcă eşecul relaţiei lor păruse evident de la bun început. Acea căsătorie fusese cea mai mare greşeală a vieţii lui. Îl făcuse să-şi piardă iluziile, liniştea şi bucuria de a trăi."

 Dupa 7 ani de Guillaume Musso – Editura ALLFA

Dupa sapte ani

Titlu original : 7 Ans Après

Traducerea : Liliana Urian

Editura : ALLFA

Anul apariţiei : decembrie 2015

Numar  pagini : 400

Gen : Romance, Thriller, Suspense, Mystery


Guillaume Musso, „romancierul preferat al Fran
ței” (Lefigaro.fr), prezintă povestea uluitoare a unui cuplu pe care divorțul l-a separat, dar pericolul îl reunește, pe parcursul unei aventuri care începe la Paris și se prelungește până în Amazonia. 
Artistă boemă şi temperamentală, Nikki dă buzna în viaţa liniştită şi ordonată a lui Sebastian, un lutier dintr-o veche
și bogată familie newyorkeză. Deși sunt cum nu se poate mai diferiți, se iubesc cu pasiune și se căsătoresc. Dar căsnicia lor nu merge și, încet-încet, ura ia locul iubirii. După un divorţ furtunos, fiecare merge pe drumul lui. Până într-o zi, când dispariția misterioasă a fiului lor o face pe Nikki să-i ceară ajutorul fostului soț, pe care nu l-a mai văzut de şapte ani. Constrânşi să-şi unească forţele, Nikki şi Sebastian pornesc într-o urmărire plină de neprevăzut, care îi poartă de pe străzile Parisului până în inima junglei amazoniene. Prinși într-o conspirație infernală, cei doi au prilejul de a redescoperi intimitatea pe care o credeau pierdută pentru totdeauna.

„Un cuplu à la Cary Grant și Katherine Hepburn, multe personaje interesante, o scriitură care dă dependență. Un roman pe care îl veți citi cu sufletul la gură.“ – Europe 1
„Un thriller romantic, plin de emo
ții și de aventuri, de sentimente și de răsturnări de situație.“ – Le Soir Magazine
„Guillaume Musso plasează o familie destrămată în miezul unui amestec irezistibil de ac
țiune, suspans și aventură. Nu mai există multe cărți care să se poată compara cu După șapte ani.” – Le Parisien
„Un roman mai întunecat decât romanele timpurii ale lui Musso. Un thriller agresiv, dar romantic.” –
Le Monde
„Un romancier care
și-a testat încă o dată talentul de a da viață unor personaje cu care ne putem identifica cu toții.” – Le Figaro littéraire
„Guillaume Musso ne convinge să citim, chiar să îi devorăm romanul, oriunde
și oricând, în tren sau pe nisip. Primim la schimb din ce în ce mai multă dragoste pe măsură ce străbatem paginile, plus explozii de suspans și fantezie la tot pasul.” – Figaroscope

     Știu că mă repet, dar acesta este adevărul: Guillaume Musso reușește de fiecare dată să ne surprindă cu niște povești inedite. Pornește de la ceva banal, îi pune mai apoi pe protagoniști în niște situații aproape imposibile, iar la final, cititorul își dă seama că a fost dus de nas tot timpul! Pe tot parcursul lecturii stai cu sufletul la gură, întrebându-te ce se va întâmpla mai departe, dacă protagoniștii vor scăpa cu bine. Iar faptul că romanele sale îmbină poveștile de dragoste cu elemente thriller reprezintă un mare bonus. Poate nu sunt foarte obiectivă când vine vorba de Musso, doar sunt o fană (înrăită) a lui, însă vă mărturisesc că i-am citit și recitit toate cărțile apărute la noi și niciodată nu m-a dezamăgit!

     În romanul „După 7 ani” ni se prezintă povestea unui cuplu pe care divorțul l-a separat în urma cu șapte ani – Nikki Nikovski, o artistă boemă și temperamentală și Sebastian Larabee, un lutier dintr-o veche și bogată familie newyorkeză, dar care pericolul îi reunește atunci când Jeremy, fiul lor în vârstă de cincisprezece ani, dispare în mod misterios. Cei doi vor trece printr-o serie întreagă de peripeții, călătorind de la Paris până în cartierele rău famate din Rio de Janeiro, dar și în pădurea amazoniană, cu poliția și traficanții de droguri pe urmele lor.

    Povestea este spusă atât din perspectiva personajelor principale, cât și secundare. Deși acțiunea romanului se desfășoară în prezent, autorul a preferat să adauge și câteva subcapitole cu anumite evenimente petrecute în trecut, cititorul având astfel posibilitatea să asiste la primele întâlniri romantice dintre cei doi protagoniști.

dupa 7 ani

     Cu toate că Nikki și Sebastian erau extrem de diferiți, s-au iubit foarte mult. El era un lutier celebru și îi plăcea singurătatea. Discret şi rezervat, el era produsul unei educaţii burgheze şi elitiste. Îi plăcea să prevadă lucrurile cu mult timp înainte, să-şi organizeze viaţa pe termen lung, să facă planuri de viitor. Ea era „inteligentă, extravertită şi entuziastă, ştia să fie afectuoasă şi să se folosească de farmecele ei pentru a-şi atinge scopul. Ducea însă o viaţă plină de excese, frivolităţi şi efuziuni sentimentale. Victimă a unei nevoi compulsive de a trăi prin ochii bărbaţilor, se juca fără încetare cu focul, gata să meargă până în pânzele albe pentru a se convinge de puterea ei de seducţie.” La acea vreme ea abia începuse cariera de manechin, visând să joace în comedii muzicale pe Broadway. Trăia de pe o zi pe alta, cu nepăsare şi dezinvoltură.

      Părinţii şi prietenii lui au încercat să-l pună în gardă pe tanar, dându-i de înţeles că Nikki nu este fata potrivită pentru el, dar Sebastian s-a încăpăţânat, crezând în mitul potrivit căruia contrariile se atrag. S-au căsătorit și Nikki a rămas însărcinată cu gemenii Camille şi Jeremy, dar în scurt timp au aparut neînțelegerile și au sfârșit prin a se despărţi. La divort, Sebastian i-a propus viitoarei lui foste neveste o înţelegere ciudată: îi ceda custodia aproape exclusivă a lui Jeremy în schimbul celei a lui Camille.

De câte ori se gândea la fosta lui soţie, Sebastian simţea un dezgust amestecat cu furie. Dar o furie pe el însuşi, fiindcă eşecul relaţiei lor păruse evident de la bun început. Acea căsătorie fusese cea mai mare greşeală a vieţii lui. Îl făcuse să-şi piardă iluziile, liniştea şi bucuria de a trăi.

N-ar fi trebuit niciodată să se întâlnească şi să se îndrăgostească. Nu aveau nimic în comun, nici originea socială, nici educaţia şi nici măcar religia. Ca temperament şi caracter erau total opuşi. Dar, se iubiseră!”

     Anii au trecut, Sebastian şi-a făcut din nou ordine în viaţă și are ca iubită o balerină, în timp ce Nikki a abandonat şedinţele foto, castingurile şi visul de a juca teatru şi s-a apucat de pictură si de câteva luni o relaţie cu un poliţist din NYPD, un bărbat cu zece ani mai tânăr ca ea. Cât despre gemenii Camille și Jeremy, în ultimii șapte ani au locuit separat, în grija celor doi adulţi care le-au dat o educaţie diametral opusă. În timp ce Nikki este o adeptă a libertăţilor şi a preceptelor: „să-ţi laşi copiii să se emancipeze, să ai încredere oarbă în ei, să nu-i pedepseşti, să elimini orice autoritate, să proclami o toleranţă excesivă, ba chiar o libertate absolută pe cât de inconştientă, pe atât de naivă”, Sebastian este excesiv de protector cu fiica lui, urmărindu-i fiecare mișcare, inspectându-i săptămânal camera și telefonul, punându-i pe laptop un soft spion care să-i permită să primească un raport cu privire la site-urile accesate de fată.

     În mod întâmplător, Sebatian descoperă că dulcea lui Camille folosește anticoncepționale, iar cearta dintre cei doi a degenarat, ajungându-se până acolo încât tatăl și-a pălmuit fiica. Însă  marele șoc îl va avea abia atunci când primește de la Nikki un telefon, aceasta spunându-i de Jeremy nu a mai dat pe acasă de câteva zile.

     Bărbatul nici nu a stat pe gânduri și a venit într-o fugă  acasă la fosta soție. Cu toate că nu s-au mai văzut de șapte ani, cei doi discută ca și cum nici nu a trecut atâta amar de timp, și în ciuda vorbelor grele aruncate de ambele părți, amândoi se decid să-și caute fiul. Problema e că băiatul are cazier, iar în urmă cu trei săptămâni a fost anchetat pentru furt din vitrina unui magazin. Și nu este prima dată când  dispare de acasă!

Dupa sapte ani Musso

       De această dată, Jeremy îi spusese mamei lui că vrea să-și petreacă weekendul acasă la un prieten, dar se pare că nu acolo a fost pentru că respectivul prieten este plecat de mai multe zile într-o călătorie de studii. Firește că părinții i-au controlat camera și au descoperit cu stupoare că băiatul își luase pașaportul, dar nu și telefonul mobil sau cardul de credit.

     S-au dus să discute cu un alt prieten de-al băiatului și de la el au aflat că Jeremy juca adesea poker cu niște tipi, în niște baruri jegoase din Bushwick deținute de un anumit Drake Decker. Iar când s-au întors acasă la Nikki, au descoperit că apartamentul fusese jefuit sau cel puțin așa părea la prima vedere. De fapt, cine intrase în casă nu venise să fure, ci să găsească ceva. Curioși să vadă ce anume căutase spărgătorul, au umblat din nou prin camera băiatului și ce credeți că au descoperit într-o valijoară de poker? Un kilogram de droguri !

     Îngroziți de descoperirea făcută, Sebastian și Nikki se îndreaptă spre una dintre locațiile unde se joacă poker, iar aici altă grozăvie! Barul era plin de sânge, stropii ajungand până la etajerele pline de sticle din spatele tejghelei. Iar in fundul încăperii, un bărbat zăcea într-o baltă de sânge.

„Ceea ce se întâmplase în bar înaintea sosirii lor nu fusese o simplă reglare de conturi între dealeri. Fusese un adevărat masacru. Şi chiar dacă nu ştiau încă ce rol avusese Jeremy în acea afacere periculoasă, era clar că problemele erau acum de altă natură. Nu se mai temeau doar că-şi vor vedea fiul arestat şi aruncat în închisoare. Se temeau să nu-l găsească mort…”

     Cu atenția îndreptată spre cadavru, Sebastian nu-și dă seama că cineva din umbră îl urmărește. Iar atunci când o matahală se năpustește spre el, nici măcar nu a avut timp să-și ridice brațul pentru a se apăra atunci când lama cuțitului s-a abătut asupra lui. În același timp Nikki se repede spre individ, dădu-i o lovitură cu piciorul. Încercând s-o salveze pe femeie din mâna matahalei, Sebastian se înarmează cu o bucată de oglindă spartă și îi tăie acestuia  beregata.

Știind că vor fi arestați de poliție pentru ceea ce s-a întâmplat, Sebastian și Nikki se decid să plece din bar.

— Nu mai putem ascunde poliţiei ceea ce ştim, constată el întorcându-se către fosta lui soţie.

Nikki dădu din cap.

— Tocmai am ucis pe cineva! Nu mai există cale de întoarcere. Nici nu se pune problema să le dezvăluim ceva!

— Nikki, pericolul care planează asupra lui Jeremy e mai mare decât ne temeam.

Ea îşi dădu la o parte şuviţele de păr care îi ascundeau faţa.

— Poliţiştii n-o să ne ajute, Sebastian! Nu-ţi face iluzii! O să se trezească imediat cu două cadavre pe cap şi o să aibă nevoie de un vinovat.

— Dar eram în legitimă apărare!

— O să fie greu de dovedit, crede-mă! Iar presa o să fie încântată să împroaşte cu noroi un om cu prestigiul tău.”

    Nici bine nu au plecat de acolo că imediat primesc pe telefon un e-mail. Adresa expeditorului era  necunoscută, iar mesajul conținea o înregistrare video.

Filmul dura mai puţin de patruzeci de secunde, dar durata scenei n-o făcea mai puţin dureroasă. Camera era fixă, plasată la înălţime pentru a supraveghea peronul unei staţii de metrou sau de tren de suburbie. Înregistrarea începea cu intrarea în gară a unui tren.

Imediat ce se deschideau uşile automate, un băiat – Jeremy – sărea din vagon şi o lua la fugă pe peron. Se vedea cum dă din coate pentru a ieşi din mulţime, apoi după el se luau doi bărbaţi. Urmărirea nu se derula decât pe vreo treizeci de metri şi se termina în dreptul scărilor, unde băiatul era trântit la pământ. În ultimele secunde, se zărea unul dintre agresori, cu faţa schimonosită de un zâmbet sinistru, care întorcea capul şi se uita fix în obiectiv.

Apoi ecranul se albea şi înregistrarea se întrerupea brusc.”

    Filmarea fusese făcută  în Franța cu o zi în urmă. Toate pistele duc spre Paris. Dar de ce s-ar fi dus Jeremy în Franța? Și cu ce scop  le-a fost trimisă înregistrarea? Nu există nici instrucțiuni, nici cerere de răscumpărare. Cine este agresorul? Îl vor găsi pe Jeremy? Ce se va întâmpla până la urmă cu Sebastian și Nikki?

Alături de Nikki, viaţa semăna cu o comedie hollywoodiană din anii ’30: el era Cary Grant, ea era Katharine Hepburn. Trebuia să recunoască: nimic nu-i plăcuse mai mult decât să râdă cu ea, să se ciondănească şi să discute cu ea. Nikki îi făcea zilele frumoase şi palpitante, aprinzând micuţa scânteie ce dădea gust vieţii.

Sebastian scoase un oftat şi se afundă în scaun. O luminiţă de avertizare clipea totuşi în capul lui ca o chemare la ordine. Dacă voia să mai aibă vreo şansă de a-şi găsi copiii, nu trebuia nicidecum să se îndrăgostească din nou de fosta lui soţie.

Fiindcă, dacă Nikki era principalul său aliat, ea era totodată şi principalul său duşman.”

Între două fiinţe, oricât de apropiate ar fi, există întotdeauna o prăpastie peste care iubirea(…) nu poate arunca decât o punte fragilă.”  – Hermann Hesse

Nota 9,8Editura All

Cartea Dupa 7 ani de Guillaume Musso a fost oferită pentru recenzie de către Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura AllPentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Autor: Alina

Într-un zbor de noapte de la Londra la Boston, Ted Severson o întâlnește pe fascinanta Lily Kintner.

Cei care merită să moară, de Peter Swanson

Editura: Litera

Data apariției: august 2016

 

Număr pagini: 320

    Într-un zbor de noapte de la Londra la Boston, Ted Severson o întâlnește pe fascinanta Lily Kintner. La un pahar, cei doi, străini până atunci, încep un joc al adevărului, dezvăluindu-și unul altuia detalii foarte intime. Ted povestește despre căsnicia lui ratată și despre cum e convins că soția sa, Miranda, îl înșală. Se pare că au fost nepotriviți din start: el e un om de afaceri bogat, ea, un spirit artistic liber – contrast care le-a aprins cândva pasiunea, dar care a devenit acum un clișeu. Jocul capătă însă o notă mai sumbră atunci când Ted afirmă, mai în glumă, mai în serios, că ar fi în stare s-o ucidă pe Miranda pentru purtările ei. Fără a sta pe gânduri, Lily îi propune să-l ajute. La urma urmei, unii oameni – de pildă, o soție mincinoasă și infidelă – merită să moară…

La Boston, legătura perversă dintre conspiratori se adâncește pe măsură ce pun la cale moartea Mirandei. Dar trecutul lui Lily ascunde un secret pe care ea nu i l-a dezvăluit lui Ted: experiența în arta crimei, dobândită de timpuriu în viață. Brusc, cei doi se trezesc implicați într-un joc de-a șoarecele și pisica din care nu poate supraviețui decât unul… cu un detectiv isteț și foarte hotărât pe urmele lor.

„O lectură amuzantă, plină de capcane și de întorsături de situație… Swanson ne distrage atenția de la detalii trimițându-ne pe piste false și schimbă între ei criminalii și victimele îndeajuns de repede ca să ne țină cu sufletul la gură…“ – Boston Globe

„Arareori găsim în cărți o răzbunare mai nemiloasă ca în excepționalul thriller al lui Peter Swanson… Cu remarcabilă pricepere, autorul sondează natura răului absolut. Puțini cititori vor fi pregătiți pentru copleșitorul punct culminant.“ – Publishers Weekly

Sursa foto şi text: Editura Litera

un roman de aventuri/încredere, secrete, durere, iertare, identitate și iubire/acţiunea intensă și tensiune maximă se îmbină firesc cu momentele romantice

Nume de cod: Crina Albu

Legion

Platforma Editorială Smart Publishing

An apariţie: 2016

      La câteva săptămâni după  examenul de bacalaureat, viața lui Teo ia o întorsătură dramatică, exact când se aștepta mai puțin și când ar fi trebuit să se „mulțumească“ cu jobul de vânzătoare la un mall din oraș. Îndrăgostită nebunește de vecinul de  bloc, un bărbat matur, cu 20 de ani mai în vârstă, care se lasă „sedus“ cu bunăștiință de tinerețea  și frumusețea ei, Teo este trasă de acesta într-o aventură periculoasă. Tânăra dispare brusc de acasă – și intră, la fel de brusc, într-o lume plină de taine și consiprații. Intriga se complică odată cu dezvăluirea faptului că Teo – asistând la uciderea iubitului ei  de foștii camarazi „de arme“ pe care acesta se pare că îi trădase  pentru o sumă uriașă de bani – după zile și nopți și zile de nebunie, află că are capacități extrasenzoriale: poate ucide și poate topi metale cu ajutorul unui foc pe care îl eliberează chiar din trupul ei, atunci când se află într-o anumită stare. Găzduită într-un laborator secret al armatei, Teo află cum să își stăpânească focul și cum să îl folosească în favoarea Binelui. Dintr-o fată simplă, banală, Teo devine ținta unor creaturi întunecate, programate să distrugă totul în calea lor. Întreaga ei personalitate  suferă transformări profunde. Departe de familie, supusă unor experimente dure, Teo se maturizează rapid, supravegheată îndeaproape de „Criminal“. Cine este Criminalul și ce rol are el în această poveste aflăm, desigur, pe parcurs romanului, dar, mai mult ca sigur, acest personaj de va surprinde în mod plăcut.

      Autoarea reușeste să transmită  de la capitol la capitol, emoții tot mai mari cititorului și să îl atragă într-o lume  care, în mod normal, rămâne ascunsă omului obișnuit. Deși „Nume de cod: Crina Albu“  este un roman de aventuri, în plan secund, descoperim și o parte psihologică, autoarea supunând atenției complexitatea naturii umane. Personajele sunt frământate de temeri și întrebări despre încredere, secrete, durere, iertare, identitate și iubire, care te îndeamnă la meditație și reflecție. O lectură captivantă, desigur, şi impresionantă, în care scenele încărcate de acţiune intensă și tensiune maximă se îmbină firesc cu momentele romantice, într-un volum în care lupta nu se dă doar pentru libertate şi supravieţuire, ci şi pentru dragoste.

Sursa foto şi text: Smart Publishing

Sergiu Manta era cândva un om cu un rost în viaţă. Era specialist IT, soţ şi tată. Dar demonii trecutului l-au împins la crimă

Zodiac- Al doilea volum din seria Sergiu Manta de Anamaria Ionescu

Editura: Tritonic

Colecţia: Thriller&Mystery

Număr pagini: 186

An  Apariţie: 2016,

     Sergiu Manta era cândva un om cu un rost în viaţă. Era specialist IT, soţ şi tată. Dar demonii trecutului l-au împins la crimă. Condamnat la 20 de ani de închisoare, el este abordat de misterioasă Companie B, o structura obscură, presupusă a Ministerului de Interne, ale cărei interese îl aruncă în lumea asasinilor plătiţi. Condamnat la o existenţa în lumea umbrelor la singurătate şi la prezenţa permanentă a pericolului, Manta îmbrăţişează nouă existenţa că pe o formă personală de executare a sentinţei.
Dar o serie de crime culminând cu moartea unui coleg de “breaslă” şi un ministru secretar de stat pun pe jar organizaţia lui Sergiu şi fac din acesta un partener de anchetă pentru un poliţist criminalist. Care este legătură dintre crime? Cine le-a comis? şi ce va face Sergiu Manta, odată misterul dezlegat?…

Sursa foto şi text: Editura Tritonic

Un roman din seria inspectorul Guido Brunetti

Să mori din dragoste, de Donna Leon

Editura: Trei

Număr pagini: 304

 

Titlul original: Falling in Love

Traducere de: Mihaela Buruiană

Anul apariţiei: 2016

Colecţia: Fiction Connection

Bestseller New York Times

Un roman din seria inspectorul Guido Brunetti

    Celebra cântăreaţă de operă Flavia Petrelli reapare cu totul neaşteptat în viaţa inspectorului de poliţie Guido Brunetti.
Flavia, care o interpretează acum pe Floria Tosca din faimoasa operă a lui Puccini, îi mărturiseşte că un admirator necunoscut a urmat-o de la Londra la Sankt Petersburg şi la Veneţia, copleşind-o cu buchete imense de trandafiri galbeni. Pe măsură ce admiratorul invadează viaţa cântăreţei, Brunetti încearcă să afle identitatea acestuia. Inspectorul îşi dă seama că Flavia e în pericol când un coleg de-al ei este rănit grav.
Va reuşi Brunetti să intre în mintea admiratorului psihopat înainte ca Flavia sau altcineva din preajma ei să păţească ceva rău?

“Un roman care are grandoarea unui spectacol de operă… Seria Inspectorul Brunetti nu şi-a pierdut deloc prospeţimea. Acesta e talentul extraordinar al Donnei Leon. Scriitura ei are exuberanţa unei opere de Puccini.” – Independent (UK)

“Cărţile Donnei Leon se remarcă prin pitorescul locurilor unde se petrece acţiunea şi farmecul personajelor.” – New York Times Book ReReview

“Reapariţia Flaviei îi oferă autoarei Donna Leon ocazia de a-şi exprima profunda dragoste pentru muzică şi de a construi o scenă magnifică între Flavia şi admiratorul ei, scena ce reia finalul operei Tosca.” – Booklist

Donna Leon este autoarea americană a unei serii de romane poliţiste cu acţiunea plasată în Veneţia şi care îl au ca protagonist pe inspectorul Guido Brunetti.
Al noualea roman al seriei, Friends in High Places, a câştigat Crime Writers’ Association Silver Dagger în 2000.
Donna Leon locuieşte la Veneţia de peste douazeci şi cinci de ani.

“Stilul elegant şi expresiv al romanelor Donnei Leon face pentru Veneţia ceea ce a făcut Canaletto cu pensula şi paleta de culori pentru cel mai seren dintre oraşe.” – Daily Express

Sursa foto şi text: Editura Trei

by -
13

Mințile lui Billy Milligan de Daniel Keyes

Editura Young Art
Nr. de pagini: 576
Notă: 8/10

Categorie>Cărţi Beletristică

Descriere:

    „În toamna anului 1977, William Stanley Milligan, în vârstă de 22 ani e arestat în urma săvârșirii celor trei violuri care au dat peste cap viața campusului Universității de Stat din Ohio. Invocând incapacitatea mintală datorată tulburării de personalitate multiplă de care suferă, Milligan devine prima persoană din istoria Statelor Unite declarată nevinovată ca rezultat al unei astfel de apărari, în ciuda delictelor grave pentru care fusese acuzat. Intens mediatizat, cazul lui a șocat și intrigat milioane de oameni.

   Daniel Keyes spune povestea adevărată a lui Billy Milligan și a celor douăzeci și patru de personalități care îl alcătuiesc. Ambițioasa și complicata misiune a scriitorului are drept rezultat o carte unică, captivantă și cutremurătoare.”

„Doar timpul ne va spune dacă Milligan a păcălit societatea sau este una dintre cele mai nefericite victime  ale sale… Poate că a venit acel timp.” – Daniel Keyes

Dramatizarea unei hoinăreli în mintea lui Billy este o lectură sfâșietoare și irezistibilă. Are forța și puterea de convingere a adevărului.” – Village Voice, Literary Supplement”

     Cu adevărat fascinant mi s-a părut acest concept de incertitudine care înconjoară întreaga poveste. Cartea aceasta este una din acele opere literare care naşte o controversă şi o menţine timp îndelungat.

    Astfel în centrul acţiunii îl avem pe acest Billy Milligan care suferă de personalitate multiplă şi care se află în permanență în această ipostază de nesiguranţă şi instabilitate asupra propriei persoane. S-au descoperit în jur de 24 de alter-ego-uri ale acestui individ care, din câte am înţeles, a existat cu adevărat el fiind în centul celui mai mediatizat caz de acest gen.

    Un lucru foarte interesant mi s-a părut puterea care i se atribuie acestui Milligan. Noi nu putem şti niciodată dacă aceste lucruri s-au întâmplat cu adevărat sau dacă băieţelul ăsta era doar un student de nota zece la actorie. Personal înclin să cred că nu ne minte, că suferă într-adevăr, că este o victimă a societăţii, dar nu pot să nu am îndoieli atunci când mă gândesc la câte detalii s-au putut pierde. Uneori îţi dai seama dacă un om te minte privindu-l, însă în cazul nostru trebuie doar să ne mulţumim cu ceea ce ni se oferă şi cu descrieri mai mult sau mai puţin amănunţite a gesturilor şi faptelor lui.

   Dacă totuşi cartea e o făcătură (lucru care ni se spune clar că nu e, dar cine ştie) şi luăm personajele/personajul ca un simbol cred că ar putea reprezenta atât de multe lucruri încât nici nu am şti cum să-l interpretăm mai întâi. Totuşi cred că cel mai definitoriu pentru el ar fi să spunem că Milligan este fiecare dintre noi. E bine ştiut faptul că un persoaj bun se indentifică şi se pliază pe cititor atât de bine încât acesta să creadă că a fost construit avându-l ca model chiar pe el, iar de obicei acest lucru se face atribuindu-i personajului trăsături de caracter generale şi cât mai obişnuite care să se regăsească la majoritatea cititorilor. În cazul lui Billy s-a mers atât de departe cu generalizatea încât s-a ajuns până la construcţia noastră psihologică.

     Fiecare dintre aceste persoane care se află în interiorul lui Billy are o trăsătură de caracter definitorie cum ar fi compasiunea, sau raționamentul sau tot felul de lucruri, astfel că adunate ele rezultă o persoană normală. Un om obişnuit este atât raţional cât şi capabil să simtă milă, în timp ce aceste personaje sunt atât de concentrate pe o singură trăsătură încât o epuizează devenind alcătuite doar din ceea ce ele reprezintă.

    Mi-a plăcut foarte mult modul în care autorul a reuşit să scrie şi să creeze o oarecare ordine în tot acest haos pe care încă de la început l-am numit mintea lui Billy Milligan cât şi modul lui de a scrie. Este un subiect dificil de abordat, tocmai de aceea dacă nu ar fi fost o treabă bună făcută textul ar fi fost atât de greu de înţeles încât probabil cartea nu ar fi avut un asemenea succes. Cartea merită citită nu doar pentru povestea absolut facinantă, uimitoare şi unică, cât şi pentru modul de scriere foarte captivant. O carte care, deşi gigantică, este incredibil de uşor de citit.

    Am empatizat foarte mult cu personajul, mi-a părut rău pentru el, am încercat să-l înţeleg şi nu sunt sigură dacă am reuşit în totalitate, dar cel mai important lucru la cartea asta a fost faptul că m-a făcut în permanență să mă întreb: Dacă eu aş avea mai mulţi oameni în capul meu care să preia controlul asupra corpului fără permisiunea mea atunci ce aş face? Mi se pare cel mai intens sentiment pe care o cartea a reuşit să mi-l inducă și mi-a plăcut enorm de mult lucrul acesta.

    Părerea mea este că această carte merită citită pentru că este spectaculoasă şi inedită şi că merită toate semnele de întrebare care o să apară chiar şi după primele câteva pagini citite.

logo_libris

Cartea Mințile lui Billy Milligan de Daniel Keyes este oferită pentru recenzie de libraria online Libris. Cartea poate fi comandată de pe libris.ro şi beneficiaţi de transportul gratuit prin curier rapid indiferent de valoarea comenzii. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei, vă puteţi abona la newsletter, dar puteţi urmări şi pe pagina de facebook.

Autor: A.R. Ivan
%d bloggers like this: