Carti Young Adult

by -
8

Cei 100, de Kass Morgan-recenzie

(Seria Cei 100, partea I)
 
Titlul original:  The 100
Editura Nemira, 2015
Colecția Young Adult
Traducere: Dorina Tătăran
Nr. pagini: 272
 
  Kass P. Morgan s-a născut în New York, 1984. Este lector și autorul seriei distopice Cei 100. A studiat literatură la Brown și Oxford. Acum locuiește în Brooklyn, iar printre preferințele sale se numără biblioteca ei Ikea care se prăbușește și o îngroapă sub o grămadă de science fiction și romane victoriene. Continuarea romanului Cei 100, intitulată Day 21, s-a publicat în anul 214, iar al treilea volum din serie, Homecoming, a apărut în 2015. Cei 100 a fost ecranizat în serialul omonim de mare succes, produs de Warner Bros și CBS Television Studios.
 
După un război nuclear devastator, omenirea trăiește în nave spațiale, departe de suprafața radioactivă a Pământului. 100 de adolescenți delicvenți sunt trimiși într-o misiune periculoasă: trebuie să recolonizeze planeta. Ar putea fi a doua șansă la viață sau o misiune sinucigașă.
 
   De ce o a doua șansă la viață? Sunt totuși delicvenți. Se pare că viața din colonii este foarte dură pentru supraviețuire, la limita cruzimii omenești. Indiferent cât de mică abatere ai face, un furt de medicamente, o jignire a conduceri, vei fi închis, iar la 18 ani vei fi rejudecat și ți se va administra injecția letală, apoi vei fi eliberat în vidul nesfârșit (echivalentul cu cimitirul pământean).
    Regulile sunt și mai dure pentru adulți. Nu cumva să ai mai mult decât un copil, astfel vei fi condamnat la moarte. Să nu rămâi însărcinată înainte de aprobarea consiliului pentru întemeierea unei familii, aceiași pedeapsă capitală.
    Mă tot întreb: oare adulților conducători le era frică de copii? Era frica de supraviețuire eșuată? Grija că poate hrana nu va ajunge, resursele de oxigen vor dispărea…?
 
   Conviețuirea se face în trei colonii: Phoenix, unde sunt privilegiații, Walden și Arcadia, cele două vor trudi în diferite slujbe: populația de aici nu are privilegii, vor fi gardieni, vor fi muncitorii de la serele solare, vor exista pe baza rațiilor și a cartelelor ce le vor ghida viața. Luxul de a avea păr lung nu va exista în coloniile muncitoare, apa este raționalizată foarte strict de 3 secole.
 
   Cartea este împărțită în prezent și trecut. Prezentul dur, unde asistăm la deportarea forțată pe Pământul nesigur încă, a celor 100 de tineri, și trecutul cu faptele sale mai bune sau mai puțin bune…Să facem cunoștință cu câțiva tineri, care au avut neșansa să fie condamnați…
   Clarke-o studentă la medicină, o fată de pe Phoenix, cu părinți cercetători amândoi. Avea o viață frumoasă, iar întâlnirea cu Wells, băiatul cancelarului (conducătorul coloniei),  va aduce la o relație frumoasă cu acesta, dar și la condamnarea sa și a părinților săi.
   Se pare că cercetările din laborator erau pe ființe umane, copii din centrele de plasament (cu părinți decedați în urma condamnării), iar nivelul de radiații îi va ucide în chinuri groaznice. Clarke va reuși să intre de câteva ori în laborator, își va confrunta părinții, dar și aceștia la rândul lor erau amenințați cu moartea unicului lor copil, de către conducere, dacă nu vor continua cercetările în vederea descoperirii unor progrese pentru a recoloniza Pământul.
   Clarke îi va dezvălui lui Wells toate acestea, iar acesta în naivitatea lui va crede că va putea stopa experimentele, iar Clarke nu va mai fi supărată.
    Urmarea? Ambii părinți vor fii judecați și executați, iar Clarke va fi și ea judecată și condamnată.
 

,,Usa se deschise, iar Clarke știu că venise vremea să moară.
Ochii i se fixară pe cizmele gardianului și se pregăti pentru un val de frică, de panică disperată. Dar când se ridică în coate, dezlipindu-și cămașă de patul ud de transpirație, nu simți nici o ușurare.
Fusese transferată într-o celulă de o persoană, după ce atacase un gardian, dar pentru ea nu există izolare. Auzea voci peste tot. Strigau la ea din colțurile încăperii întunecate. Umpleau liniștea  dintre bătăile inimii ei. Țipau din cele mai adânci cotloane ale minții ei. Nu voia să moară, dar dacă acela era singurul mod de a face vocile să tacă, atunci era pregătită s-o facă.
Fusese închisă pentru înaltă trădare, dar adevărul era mult mai rău decât și-ar fi putut imagina cineva. Chiar dacă, printr-o minune, ar fi iertată la apel, nu ar fi existat cu adevărat grațiere. Amintirile ei erau mai insuportabile decât pereții oricărei celule.”

   Cel care este privilegiat, fiul unicului conducător al coloniei, Wells, cel care a fost iubitul lui Clarke, cel care se simte responsabil de condamnarea iubitei și de moartea părinților ei, va încerca prin orice mijloace să o urmeze pe pământ pe fata pe care o iubește. Astfel că va comite o infracțiune pentru a putea ajunge în detenție, iar cea care ar fi putut trimite pe fiul cancelarului este incendierea singurului copac din Colonii.
 

,,Pentru cancelar, nimic nu putea justifica incendierea Copacului Raiului, arborele care fusese adus pe Phoenix chiar înainte de Exod. Totuși, pentru Wells, nu fusese o alegere. Odată ce descoperise că Clarke era una dintre cei o sută trimiși pe Pământ, trebuise să facă ceva pentru a li se alătura. Și ca fiu al cancelarului, doar o astfel de infracțiune l-ar fi trimis în detenție.”

 
   Wells va recunoaște chiar și pe Pământ motivația sa de a comite o infracțiune:

,,-Am făcut ceva să fiu condamnat, să pot proteja pe cineva la care țin.
Mulțimea făcu liniște. Wells se întoarse cu spatele spre ei și începu să meargă, fără să-i pese dacă privirile lor îl urmăreau în timp ce se apropia de Clarke. Pentru o clipă, vederea ei îl copleși. Lumina se schimbă, pe măsură ce se întunecă, și făcea că în ochii ei verzi să apară sclipiri aurii. Pe pământ, era mai frumoasă ca niciodată. Privirile lor se întâlniră și simți un fior pe șira spinării.”

 
   Problema este că Clarke îl urăște, moartea părinților săi căzând pe umerii lui Wells. Nu știu dacă acest lucru va putea fi uitat, la fel cum nu va putea fi uitată condamnarea ei.
 
   Cel care se va apropia de Clarke, va fi Bellamy, el nefiind condamnat, dar în ultimul moment al îmbarcării, îl va lua ostatec pe cancelar, pistolul se va descarca… și el va reuși să se strecoare pe nava condamnaților. Motivul lui? De ce s-a condamnat singur? Din cauza surioarei sale care se găsește în Cei 100. Da, ați auzit bine, avea o surioară, care a fost ascunsă de raziile gardienilor în dulap. El a fost cel care a crescut-o, care a înfruntat cele mai mari temeri, cele mai mari pericole. Mama sa până la urmă, de frică, își va pierde mințile, Octavia va ajunge la un centru de plasament, acolo unde va fura, nu mâncare, cum va crede fratele ei, ci  medicamente. Condamnarea Octaviei îl va motiva pe Bellamy să vină pe Pământ, pentru a-și proteja sora.
 

,,Bellamy strânse mâna surorii lui. Era vina lui că ea fusese condamnată. Era vina lui că ea era acolo. Ar fi trebuit să știe că ea plănuise ceva: săptămâni întregi vorbise despre cât de flamânzi erau unii copii din grupa lui. Fusese doar o chestiune de timp până când făcuse ceva să-i hrănească-chiar dacă asta însemna să fure. Sora lui altruistă era acum condamnată să moară pentru că avea o inima prea mare. Era datoria lui să o protejeze.”

 
   Aici îmi venea să îi dau palme frățiorului, o persoană mai egoistă ca sora lui nu am văzut. Da, într-adevăr, a crescut într-un coșmar, într-o frică permanentă, dar să furi medicamentele salvate după prăbușirea navei și să vezi cum se chinuie cineva să moară… mi-a lăsat un gust amar.
  La fel, nu mi-a plăcut de Clarke, indecizia ei între cei doi iubiți. Trecerea prea ușoară de la unul la celălalt…eii…poate erau prea tineri!
   Nu mi-a plăcut puținele descrieri despre ceilalți copii, practic au fost inexistente, dar mergem mai departe și…
 
   Vom asista la încercarea tinerilor delicvenți de a se adapta cu Pământul, despre care auzise doar în cărți. Unii vor încerca să fie rebeli, dar Wells va reuși cumva să îi unească pentru a nu apărea probleme grave.  Emoționant este să fii alături de tineri când vor descoperi pentru prima dată minunile Pământului. Încet, încet, își vor da seama că ar putea muri de foame, frig, boli, dacă nu fac ceva.
    Cei 100 trebuie să lupte pentru viață într-un ținut sălbatic. Nu era în plan să fie eroi, dar s-ar putea să fie ultima speranță a omenirii din Colonii.
 
    Oare sunt singuri pe Pământ? Vor reuși să se transforme din vânați în vânători?
   O altă poveste dintre doi tineri din carte este ceea a lui Glass, fata care în confuzia creată cu împușcarea cancelarului, va evada de pe navă și va pleca să își găsească iubitul pe care l-a părăsit cu ceva vreme în urmă, când a fost condamnată. Astfel că asistăm la reîntâlnirea în Colonii dintre Glass, fata de pe Phoenix și Luke, gardianul de pe Walden. Oare Luke a așteptat-o sau rănit fiind va trece la altă fată? Dragostea lor va fi la fel de mare sau obstacolele ivite îi vor despărți…
   Eii, nu pot să nu vă spun pentru ce a fost condamnată Glass. Deși era privilegiată, ea a reușit să rămână însărcinată cu Luke, iar descoperirea ei, va fi condamnarea. Nu contează că va pierde copilul, doar intervenția mamei sale pe lângă vicecancelar, va face să fie singurul copil grațiat temporar…
  Dragostea pentru iubitul ei, o va face să mintă în privința tatălui copilului, iar acea persoană a fost executată.
    Vor reuși cei doi îndrăgostiți să supraviețuiască în Coloniile care au început să rămână efectiv fără aer?
   Sunt nerăbdătoare să descopăr aventurile tuturor în volumul 2.
.

Cartea Cei 100 de Kass Morgan a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

Warcross, de Marie Lu-Editura Leda Edge-recenzie

Editura Leda Edge

An apariţie: 2017

Număr pagini: 364

 

Citat preferat : « Nu trebuie să analizezi fiecare detaliu. Trebuie doar să vezi modelul în ansamblu, ca să găseşti punctul slab…privesc totul ca pe un întreg »

   Tot ceea ce trebuie să faci, dragă cititorule, este să închizi ochii pentru câteva minute, să laşi deoparte stresul vieţii cotidiene şi să dai frâu liber imaginaţiei… Cum ar fi dacă am trăi cu toţii într-o lume super tehnologizată  în care roboţii încep a lua locul oamenilor în muncă, în care criminalitatea cibernetică este în creştere, în care doar aceia care pot crea ceva pe bază de formule matematice şi piuliţe îi conduc pe ceilalţi ? O dimensiune în care jocurile video nu sunt simple distracţii, ci un mod de a vieţui, de a câştiga o pâine, schimbând puncte pe bani şi în care dacă ai rămas captiv psihic, e posibil să te pierzi cu totul şi să uiţi realitatea şi cerul…

   Marie Lu (născută Xiwei Lu) este o scriitoare de young adult din America. S-a născut în anul 1984 în Wuxi, China, mai apoi mutându-se în Beijing, iar în 1989 a plecat împreună cu familia sa în Texas, SUA. A urmat Univesity of Southern California şi a fost intern la Disney Interactive Studios. Înainte de a scrie prima carte, Lu a lucrat ca designer de artă în industria jocurilor video. Este cunoscută pentru seria « Legenda » care va forma în curând obiectul unui film produs de CBS Films.

   Volumul se deschide cu imaginea lui Hideo Tanaka, «tânărul geniu care a inventat Warcross pe când avea doar treisprezece ani ». Warcross, Warcross, ce este Warcross?! Un joc video pentru care poţi foarte bine să mori ori să ajungi la închisoare. Nu, nu vă gândiţi că ar fi ilegal, ci doar că unele persoane îl folosesc ilegal ori fură de la el. Warcross este jocul care înlocuieşte puţin câte puţin realitatea, o transform. În lumea sa, omul simplu devine erou şi…miliardar. Se luptă cu monştri, îşi face prieteni devine campion. Cum sunt jocurile olimpice din realitate, aşa este şi campionatul anual Warcross. De ce am spus că poţi deveni miliardar? Deoarece, pe măsură ce joci din ce în ce mai mult şi…câştigi…primeşti puncte pe care le schimbi în lumea reală cu bani, dolari. Îţi cumperi, deci ochelarii şi consola, îi pui la ochi şi gata…eşti altcineva…acestea petrecându-se pentru aceia care îndeplinesc o singură condiţie: să nu aibă deschis cazier penal. Din păcate personajul nostru principal, Emika, nu îndeplineşte cerinţele. Este un hacker desăvârşit care s-a dat de gol  şi poliţia a fost mult prea generoasă cu ea.

  Emika este unul dintre copiii geniu şi foarte îndrăzneţi, care vor să schimbe ceva fie doar şi prin felul în care arată « păr colorat, sălbatic…şi un braţ cu tatuaje…încep de la încheietură şi urcă până la umăr, în nuanţe vii de albastru şi turcoaz, auriu şi roz ». O adevărată nonconformistă şi o luptătoare cu soarta. Ea a fost părăsită de mama sa când era mică, iar  în adolescenţă tatăl a decedat din cauza unei boli incurabile. A crezut că acesta îi e finalul, până a aflat de Hideo şi şi-a dorit să fie ca el, l-a luat drept model. Anii au trecut, facultatea nu a mai putut-o termina şi s-a angajat la unul dintre puţinele locuri care mai au chelneriţe. Banii nefiind de ajuns, a devenit vânător de recompense, prinzând pentru poliţie persoanele care încălcau regulile Warcross şi micii infractori. Acum, mai are puţin şi e dată afară din apartament fiindcă nu a mai plătit chiria de trei luni ; prinde un parior, dar banii sunt luaţi de altcineva. Este în pană de idei aşa că preferă să se mai destindă jucând puţin Warcross şi urmărind campionatul de anul acesta. Pe parcurs observă că a apărut un nou talisman în joc care, odată luat, ar fi valorat milioane de dolari. Îşi foloseşte talentele de hacker, fură acel talisman, dar…apasă butonul greşit şi e vizibilă tuturor persoanelor de pe glob care urmăreau atunci jocul…inclusiv lui Hideo. Îşi scoate repede ochelarii de la ochi şi nu trec nici două minute că telefonul o sună. Sună şi sună…până la urmă era Hideo care o invită în Tokyo să…devină hackerul şi vânătorul lui personal. Vrea ca ea să îl prindă pe  acela care a mai reuşit să treacă de barierele Warcross, Zero. Mai mult decât atât, este introdusă ca jucător surpriză în campionatul din anul acela în echipa…sperăm noi, câştigătoare. Ce are să se mai întâmple mai departe? Nu divulg.

  Ce întorsătură de situaţie, sincer autoarea m-a surprins plăcut fiindcă pe tot parcursul lucrării m-a ţinut cu sufletul la gură, nu ştiam ce are să se întâmple…un adevărat roller coaster. Problema are să fie aşteptarea volumului următor. Multe se vor petrece, se vor lega ori dezlega. Veţi rămâne în expectativă, veţi bea mult prea multă cafea numai să puteţi sta treji ca să mai citiţi un rând măcar. Opera este scrisă la persoana I- prin urmare cititorul are acel sentiment că ar fi un personaj şi el, nu doar un privitor. Ritmul cu care se narează este unul alert; avem descrieri spaţiale şi dialog care se combină perfect ; personajele sunt complexe, puternice şi amuzante. Adăugăm puţină dragoste pe alocuri şi un conflict care urcă la cote maxime = iată cea mai apetisantă prăjitură pentru un cititor înrăit .

Lectură plăcută!!!

Cartea Warcross, de Marie Lu poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

În patru secunde ai pierdut totul de K.A Tucker

  ,,În patru secunde ai pierdut totul” de K.A. Tucker, vol. 3 din seria ,,Zece respirații scurte”, traducere din limba engleză și note de Gabriela Stoica.

Suntem, pur și simplu, doi oameni buni, fiecare cu trecutul la fel de pătat, în căutarea unui viitor luminos.
Cred că unii oameni sunt în mod natural răi.
Cred că vina te poate motiva suficient încât să ajungi să faci anumite lucruri.
Cred că mântuirea este ceva la care doar poți aspira.
Cred că a doua șansă există numai în vise.
Cred că timpul este neiertător și nu ai la dispoziție o veșnicie să poți schimba viața unei persoane.
Ai doar câteva secunde.
Câteva secunde ca să o cucerești.
Și câteva secunde ca să o pierzi.” – Cain

În aceeași serie:
Zece respirații scurte
O minciună nevinovată

Sursa text: Editura Epica

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Ultimele patru lucruri, de Paul Hoffman-prezentare

Editura: Rao

Număr pagini: 416

Moarte, Judecată, Rai şi Iad

Acestea sunt ultimele patru lucruri care acum au devenit cinci
Faceţi cunoştinţă cu Thomas Cale

   Cale este un amestec straniu de inocenţă rănită şi brutalitate pragmatică; este un personaj ciudat şi plin de conflicte interioare, iar povestea este scrisă într-o manieră captivant de întunecată şi greu de descifrat. Oare ce va alege până la urmă Cale, salvarea sau condamnarea veşnică?

Sursa foto şi text: Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Bijuteria (vol 1 din Trilogia Oraşul Solitar) de, Amy Ewing-prezentare

Editura: Rao

Număr pagini: 320

,,INTRIGĂ PROVOCATOARE ȘI PERSONAJE IREZISTIBILE” Andrea Cremer, autorul seriei The Nightshade

   ”Bijuteria” este primul volum al trilogiei The Lone City, o ficțiune destinată adolescenților. Născută și crescută în Mlaștină, Violet a fost sortită să fie mamă-surogat pentru bogătași și este cumpărată la licitație de Ducesa din Lac. Adolescenta trebuie să accepte realitățile urâte cu care se confruntă… asta în timp ce se luptă să supraviețuiască. Dar, înainte de a-și accepta soarta, ea cunoaște un tânăr fermecător, de care se va îndrăgosti iremediabil. Însă relația lor interzisă va avea consecințe nebănuite. Aflată la granița dintre supunere și revoltă, Violet trebuie să decidă dacă este dispusă să riște pentru propria libertate.

Sursa foto şi text:  Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

"-Când iubești pe cineva, asta nu înseamnă că nu există loc și pentru suferință. Nici eu nu vreau să sufăr mai mult decât am suferit deja, dar nu crezi că merită? Nu crezi că merită să ne oferim o șansă?"

Vocea lui Archer de Mia Sheridan-recenzie

Titlul original: Archer’s Voice
Nr. pagini: 416
Editura Epica
Traducere: Adina Pintea
Anul: 2017
Gen: EpicLove/Ficțiune contemporană pentru tineri, +18 ani

   Vocea lui Archer este o carte incredibilă, frumoasă, unică şi plină de emoţie ce merită citită şi recitită, poate aşa vom învăţa să preţuim şi să iubim ceea ce avem. Întotdeauna ne plângem de ceea ce ne înconjoară, dar dacă o o parte din noi ar fi pentru o clipă în lumea lui Archer atunci ne-am echilibra astfel gândurile. Şi-a pierdut părinţii într-un accident teribil privind neputincios cum rămâne singur. Preţul pe care l-a plătit nu a fost suficient, turmentat de gelozie, unchiul său a avut grijă să tragă un foc de armă şi să-l omoare, dar ironia a făcut că l-a redus la tăcere pe viaţă, distrugându-i corzile vocale şi şansa de a vorbi vreodată.

    Crescut de un alt unchi, tot un bărbat urmărit de demoni şi obsedat de siguranţă, însă în felul lui a avut grijă să-l transpună pe Archer într-o altă lume, a izolării departe de oameni, indirect pregătindu-l pentru viitorul nesigur. I-a fost greu, dar a învăţat să supravieţuiască, să studieze singur şi să trăiască în tihnă. Anii au trecut şi un alt stâlp al siguranţei s-a distrus atunci când unchiul său a murit. Asigurarea de viaţă a acestuia l-a ajutat să nu moară de foame, dar teama de oameni şi sfidarea acestora l-au transformat într-un pustnic.
    Mintea sclipitoare a absorbit informaţiile învățând singur limbajul semnelor, exersând cu animalele care-l înconjurau. Teama lui de societate, dar şi de oamenii răi i-au dat bătăi de cap însă pas cu pas fiecare a reuşit să-l ignore etichetându-l drept un ciudat. Au impresia că este surd şi nu simte ironiile care vuiesc de fiecare dată când îşi face apariţia.

Uneori, cuvintele sunt de prisos!

   Bree este pata de culoare, acea fiinţă de care ai nevoie, dar nu ştii când se iveşte ocazia. O situaţie amuzantă, un zâmbet şi multe cuvinte care par să fie fără sens, dar încetul cu încetul vor fi piatra de temelie pentru o viitoare prietenie. Sentimente necunoscute dau năvală şi chiar dacă le ignoră ele nu întârzie să apară de fiecare dată în prezenţa ei.
    Amândoi vor să fie salvaţi din ghearele trecutului şi rămân captivi într-o capsulă în care timpul parcă stă în loc. Cea care va face pasul şi vrea să discute este Bree. Este interesată să îl cunoască pe acest bărbat al cavernelor. Vor reuşi să comunice cu limbajul semnelor şi să se descopere.

Două vieţi măcinate de secrete. Răspunsuri care dor.

   Bree Prescot fugise din oraşul natal ca să se liniştească, să pună distanţă între propriul trecut şi prezent. Tatăl său fusese împuşcat în timpul unui jaf, iar ea încă mai trăia scena acelei agresiuni. Era singurul martor şi trebuia să lupte pentru a se face dreptate. Este singură, nu se mai simte bine alături de prieteni şi ar merge oriunde, numai să facă ordine în viaţă. Orăşelul Pelion era o cale de mijloc. Găsise o căsuţă cochetă, retrasă, pe malul unui lac, un loc de muncă şi părea să fie pe drumul cel bun, însă când îl întâlneşte pe Archer curiozitatea creşte. Ce-ar putea să discute cu un bărbat care are o barbă de zile mari şi doar ochii îi vorbesc? Răspunsurile vin pe parcurs şi chiar nu se poate abţine să nu piardă vremea împreună. De fiecare dată când are timp liber îşi ia bicicleta, căţeluşa şi merge să facă plajă. Trecând periodic pe lângă casa lui Archer, indirect se va crea o legătură, ceva ce oamenii nu înţeleg. Încetul cu încetul, Bree vrea să-l scoată din carapace, să-l înţeleagă, demonstrând astfel celor din jur că s-au înşelat. Pentru Bree, Archer este perfecţiunea ajungând în scurt timp să îi acapareze gândurile/simţurile..
    Interesul lui Trevor, vărul lui Archer faţă de Bree se manifestă subtil neînțelegând de ce irosește vremea cu un mut, decât cu el, polițist cu o carieră stabilă și irezistibil din punct de vedere fizic. Frumuseţea bărbaţilor Hale devenise legendară în zonă, iar Trevor chiar profita din plin de acest statut.

   Preluarea afacerilor de către Victoria-mama lui Trevor, îi va aduce la picioare întregul oraş. Interesul ei era să transforme farmecul zonei şi să construiască cât mai mult. Din moment ce ea este singura proprietară cu majoritate de teritoriu, oamenii nu au putere să îi conteste drepturile, dar sperau că poate cineva să îi zdruncine această încredere. Ura faţă de Archer este veche şi mizează pe handicapul său. Acel glonţ i-a adus liniştea, dar acum dacă nu ia măsuri s-ar putea să i se ruineze planurile.

  Secretele se ţin lanţ, fiecare ascunde ceva, iar legătura fragilă dintre personaje ar putea oricând să se deterioreze.

   În momentul când Bree are un atac de panică cel care îi va veni în ajutor este Archer. Zi de zi se lupta cu aceste coșmaruri care o chinuiau și nu reușea să le stopeze. Și totuși Archer o va face să vorbească despre ele, să se liniștească.

-Nu m-am luptat cu el, repetă ea. Nici când l-a amenințat pe tata cu pistolul, nici când a venit după mine. Tata mi-a zis să mă ascund și asta am făcut. Nu m-am luptat, zise plină de rușine. Poate aș fi reușit să-l salvez, continuă. L-a omorât pe tata și când m-a prin tot nu m-am luptat.

-Te-ai luptat Bree. Ai supraviețuit. Te-ai luptat să supraviețuiești. Și ai reușit. Asta ți-a spus tatăl tău să faci. Nu ai fi făcut același lucru pentru cineva pe care îl iubești?

    Bree și Archer se completează reciproc, susținându-se, descoperind ceea ce le întunecă gândurile și nu le permite să vadă viitorul.

    Cartea mi-a dat bătăi de cap. Am stat cu sufletul la gură şi am aşteptat să văd ce s-a întâmplat cu adevărat în acea zi între fraţii Hale-Connor şi Marcus, de ce atâta suferinţă şi cine este cu adevărat vinovat. În mintea mea ştiam că ceva nu este în regulă şi pe măsură ce înaintam conştientizam impactul, însă aveam nevoie de vocea lui Archer, să fie el cel care dă tonul şi confirmă crudul adevăr.

   Câte s-au pierdut din cauza geloziei, a unui om care nu a suportat să fie refuzat distrugând destine. Archer a fost doar o victimă colaterală, un copil care se născuse şi era fericit. Cine ar fi crezut că tocmai el este considerat motivul acestui dezastru în lanţ.
    Chiar dacă întregul scenariu se învârte în jurul descoperirii adevărului, la un moment dat nu mai este suficient, se văd consecinţele, modul cu oamenii etichetează şi ignoră pe cei care nu-s perfecţi în ochii lor.
   Pe Archer l-a ajutat că a fost stigmatizat, a avut timp să se adapteze, să se integreze în acest mediu ostil, dar de ce să marginalizeze un om care nu are cum să protesteze. Este dureros.

    Vocea lui Archer a reuşit să-mi răscolească sufletul şi cumva să mă înfurie, dar amorţeala a perseverat pe măsură ce înaintam.  Pe parcursul lecturii am retrăit frânturile din trecut simţind durerea, neputința, indiferența și am tot sperat că la final se va face dreptate. A meritat așteptarea, deși la un moment dat am trăit cu impresia că vocea mea… s-a pierdut. Pentru prima dată după mult timp am avut parte de tăcere. Doar dacă trăiești în pielea cuiva, precum Archer poți înțelege cum este să vrei să te exprimi și să nu ai cum. 

,, – Vreau să pot să te iubesc mai mult decât îmi este teamă că te pierd, și nu știu cum să fac asta. Învață-mă, Bree! Te rog, învață-mă!”

“Dumnezeule, Archer”. M-am gândit, simțind cum mi se strânge inima în piept. Cum să înveți un bărbat care a pierdut tot să nu se teamă că va pierde totul din nou? Cum să înveți o persoană să aibă încredere în ceva ce nimeni nu poate garanta? Acest bărbat pe care îl iubeam părea atât de distrus. Stătea în fața mea arătându-mi dragostea pentru mine. Exprimându-și devotamentul. Îmi doream din inimă ca acest lucru să fie unul bun pentru el…, dar, în același timp, înțelegem de ce îi provoca suferință.

-Când iubești pe cineva, asta nu înseamnă că nu există loc și pentru suferință. Nici eu nu vreau să sufăr mai mult decât am suferit deja, dar nu crezi că merită? Nu crezi că merită să ne oferim o șansă? am întrebat eu.

 

        MIA SHERIDAN este una dintre cele mai bine vândute autoare de literatură ,,romance” din lume. Cărțile ei se află pe listele de bestselleruri ale multor publicații, dintre care amintim: New York Times, USA Today și Wall Street Journal. Pasiunea ei este să țeasă povești de dragoste despre oameni care sunt destinați unii altora. Locuiește în Statele Unite ale Americii, Ohio, Cincinnati, împreună cu soțul ei. Au patru copii aici pe pământ și unul în ceruri.

 

editura Epica

Cartea Vocea lui Archer de Mia Sheridan a fost oferită pentru recenzie de Editura Epica. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Epica. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

"L-am privit și am țipat din nou … Ochii mereu dușmănoși erau acum închiși și corpul zăcea întins între podea și ultima treaptă."

Iubire periculoasă. Volum 3-Duşmani de sânge, de Georgiana Sandu-recenzie

 Editura: Tritonic

Colecţia: Caşmir

Număr de pagini: 552

Data apariţiei: iulie 2017

Gen: young adult, romance

Nota mea: 10 +

 Seria Iubire periculoasă: 1. Obsesie  2. Cercul Vieţii  3. Duşmani de sânge; 4. Colaps; 5. Jocul; 6. Dominaţie; 7. Vendetta

Katherine Wrise nu va mai fi o adolescentă obişnuită. A ştiut asta din ziua în care Harris Stone a privit-o pentru prima dată.

Între acomodarea cu noua viata si lupta cu trecutul fiecăruia, Kath se trezeşte bântuită de fantome. Frica ei se materializează şi sentimentul că încă nu-şi cunoaşte suficient iubitul, o îmbolnăveşte, determinând-o să-l vadă peste tot, să îl simtă urmărind-o din umbră şi să fie martora unor fapte îngrozitoare săvârţite de el. Se trezeţte vinovată pentru fiecare dintre ele şi încearcă, ca de fiecare dată, să rezolve singură misterul.

Abia în pragul morţii, Kath o să descopere că demonul şi fantoma… nu îşi doresc inima ei în acelaşi fel.

   În ultima perioadă de timp, am reușit să nu mai am obiceiuri nesănătoase de cititor, dar “Iubire periculoasă. Dușmani de Sange” m-a determinat să încalc regulile. Datorită ei am făcut noapte albă, iar a doua zi m-am simțit ca un zombie. Prima parte a cărții a fost precum o prăjiturică – savuroasă, și nicio clipă nu am bănuit că totul nu reprezintă decât liniștea de dinaintea furtunii. Evenimentele petrecute în ultimele 120 de pagini m-au răvășit complet, mi-au mărit pulsul și… somnul a fugit. Cum să dorm când Katherine, protagonista seriei, îndura cele mai mari chinuri din cauza unor monștrii care au dat dovadă de atât de multă cruzime?

“Ăsta e prețul pe care îl voi plăti pentru că m-am îndrăgostit de un demon. Asta e consecința pe care o voi suporta pentru că am acceptat o iubire periculoasă.”

   Ea nu era decât o victimă în răzbunarea lor, nu conta deloc, dar maniera în care au lovit în ce iubea mai mult Harris, mi-a stârnit dorința să fiu și eu un personaj și să-i nimicesc pe nenorociți. Ajunsesem să cred ca povestea se va termina prost, iar eu voi rămâne cu un cumplit sentiment de frustrare și tristețe. Dar m-am înșelat! Finalul m-a găsit zâmbit, mulțumită de modul în care s-a încheiat cel de-al treilea volum al seriei. S-a terminat exact așa cum mi-am dorit!

   Primele două volume din serie mi-au mers la suflet, dar “Dușmani de sânge” a devenit preferatul meu. Cred că este una dintre cele mai frumoase cărți scrise de Georgiana Sandu și mult timp de acum încolo îmi voi aminti cu drag de ea.

  Dacă “Obsesie” și “Cercul vieții” se axează mai mult pe romantism și acțiune – de fapt, o îmbinare de  erotism și adrenalină, “Dușmani de sânge” are  un element în plus: suspansul. Povestea prezintă numeroase momente amuzante și scene romantice, dar autoarea a preferat să strecoare și câteva clipe de mare tensiune – evenimente care te pun pe gânduri și te determină să îți pui o serie de întrebări: ceea ce vede Kath este real sau un vis? Harris este cel care acționează din umbră sau e vorba de altcineva? Dar  dacă ceilalți mint? De ce traficanții de arme au depus atât de mult efort ca să o prindă pe Kath ?

   Fiecare poveste scrisă de Georgiana Sandu este foarte bine gândită, superb construită, dar cu “Dușmani de sânge” m-a cucerit în totalitate. De acesta dată, autoarea a reușit să mă surprindă plăcut datorită suspansului bine dozat, deselor întorsături de situație, iar evenimentele din cea de-a doua parte reprezintă cireașa de pe tort. N-am să vă pot povești prea multe lucruri pentru că acest volum are foarte multă acțiune, dar voi încerca să vă ofer câteva ceva, atât cât să vă tentez să citiți cartea/seria.

   De această dată, Kath se trezește acuzată de furtul unei mașini și uciderea unui băiat, pe baza falsei declarații date la poliție de către Amber, fosta iubită a lui Harris (care în același timp este și sora ei vitregă, având același tată). Ca să scape, trebuie să-l predea pe Harris, adevăratul vinovat, iar asta e la fel de imposibil ca recunoașterea că ea l-ar fi omorât pe tânărul respectiv. Chiar dacă mai este șocată de vestea că iubitul ei l-a executat cu sânge rece, la ordinal lui Carter, nu l-ar trăda pentru nimic în lume. În plus, se prea poate ca poliția să aibă alte motive pentru care au arestat-o…

“Nu mă vor neapărat pentru că mă suspectează de uciderea lui Joshua sau furtul acelei mașini, ci pentru că eu sunt intrarea lor pe pista lui Carter Gunn. Fac parte din oamenii de acolo, am ucis și am furat … deci înseamnă că toți facem asta. Singura diferență e că pe mine m-au prins.”

   Cine știe cum ar fi evoluat lucrurile dacă nu ar fi intervenit la timp Margot, o polițistă care din anumite motive protejează banda din care face parte și Harris. De fapt, cel care s-a ocupat de scoaterea ei din închisoare, a fost chiar Carter, șeful lui Harris, care și-a adus imediat avocații, a făcut tărăboi și nimeni n-a putut să zică nimic împotriva lor. Toată situația asta l-a înfuriat mult, dar nu pe Kath o învinovățește, ci pe Amber, pentru că… prin răzbunarea ei prostească, a intrat pe teritoriul lui, așa că se va ocupa îndeaproape de pedepsirea ei. Dar în ce va consta pedeapsa? Se spune că oricine încearcă să se implice în afacerile lui Carter, riscă să dispară pentru totdeauna. Traficanții nu își asumă riscuri, de niciun fel.

“… e mai bine să băgăm puțină frică în ea acum și să se potolească, decât să primesc mai târziu  un alt ordin de execuție.

  Am înghițit în sec, voiam să îl întreb dacă e capabil de așa ceva, să își ucidă fosta iubită, dar nu vreau să aud răspunsul la asta. Mi-e teamă de el, mi-e teamă chiar și de o ezitare.”

   Interesant este că acest episod neplăcut nu a făcut decât să le întărească și mult relația, și parcă au început să aibă mai mult încredere unul în celălalt.

“Din noapte asta o să încetez să mă mai gândesc la ce o să se întâmple mai departe, ce mă așteaptă lângă Harris, pentru că începe să fie foarte clar că viitorul se prevestește a fi total diferit față de orice am plănuit pentru viața mea.”

   Vom asista în continuare la toate momentele lor romantic – scene fierbinți de dragoste, declarații de iubire, și o vom vedea pe Kath în mai multe ipostaze: o Kath  fericită pentru că se simte iubită; o Kath panicată pentru că a fost aleasă șefa majoretelor în locul lui Amber – fiind astfel nevoită să participe la competiţiile naționale de majorete și să organizeze preselecția de băieți pentru echipă; o Kath  înțelegătoare cu tatăl ei (care s-a decis să se împace cu prima lui soție, femeia cu care o făcuse pe Amber); o Kath decisă să joace rolul lui Cupidon pentru dragii ei prieteni. Pe Chris îl va aduce mai des în preajma Victoriei, fata de care e îndrăgostit de  foarte mult timp, iar lui Ken îi va lansa o provocare delicioasă, în urmă căreia se va alege cu o iubită: Kristen. Mai pe scurt, acesta va juca pentru o perioadă de timp, rolul admiratorului misterios care provoacă plăcere la telefon, iar Kristen va avea parte de o mare surpriză…

   Relația celor doi devine tot mai serioasă, iar Harris se decide să cumpere o casă și își roagă iubita să se mute împreună. Ideea a speriat-o pe Kath, dar ce va afla pășind în respectiva casă, o va face să se răzgândească.

– E… frumoasă, dar de ce ai ales tocmai casa asta?

 – Pentru că asta a fost casa mea, până a murit mama. Aici am trăit singura perioadă fericită din viața mea, până ai apărut tu, și vreau să reiau de unde m-am oprit.“

 “Am venit aici să mă gândesc ce loc ar putea fi potrivit pentru noi. Unul pe care să îl accepți și tu, apoi mi-am dat seama că sunt în locul perfect. Am realizat că locuința asta nu îmi mai trezește instantaneu zeci de amintiri amare, în sfârșit reușesc să văd și amintirile frumoase cu ea. Și asta datorită ție, iar eu vreau să creez alte amintiri frumoase cu tine, aici.”

   Din păcate, toate aceste momente pline de veselie sau încărcate de emoție, nu au reprezentat decât liniștea de dinaintea furtunii. Între acomodarea cu noua viață și lupta cu trecutul fiecăruia, Kath se va trezi bântuită de o fantomă. Frica ei se materializează și sentimentul că încă nu-și cunoaște suficient iubitul, o îmbolnăvește, determinând-o să-l vadă peste tot, să îl simtă urmărind-o din umbră și să fie martora unor fapte îngrozitoare săvârșite de el.

   Încă din prima noapte petrecută în noua locuință, a simțit că este urmărită din umbră. Iar ce a zărit în fața casei a derutat-o cumplit de mult. Să fie halucinație sau realitatea? Începe oare să își piardă mințile?

“Era Harris.

  Mi-am pus mâna la gură, simțind cum îmi cedează picioarele și am încercat să îmi recapăt cât mai repede calmul, până când nu leșinam. Nu era o persoană care îi semăna, era chiar el. L-aș recunoaște  oriunde … Expresia lui era sadică, iar felul în care își lumina chipul făcea totul și mai înfricoșător în întuneric, așa cum încerci să sperii un copil punându-ți lanterna sub bărbie.

  Și exact asta încerca și el să îmi facă, pentru că îmi zâmbi.

  Îmi zâmbi diabolic.”  

   Altădată, pe când era acostată în vestiar de către Zac, un tip îndrăgostit de ea de ceva timp, s-a trezit că luminile de pe hol se sting, iar Zac a fost smuls din fața ei și izbit de perete de un necunoscut. Mai târziu, Zac i-a mărturisit lui Max, cel mai bun prieten al său, că cel care îl bătuse pe hol, nu a fost nimeni altul decât Harris. Kath nu știe dacă e adevărat sau nu, dar în mod cert, liceul a luat-o razna și toate par să aibă legătură cu ea și Harris. Iar acest lucru îi este din nou demonstrat pe timpul balului mascat, atunci când ea părăsește ringul de dans, se strecoară pe culoar și dă nas în nas cu un tip care poartă mască și costum negru. Nu știe cine e, dar buclele de păr ce ieșeau de sub mască și expresia feței, îi amintesc de Harris. Nu a avut timp să înțeleagă bine cine e de fapt în fața ei pentru că privirea i s-a îndreptat spre baza scărilor, iar ceea ce a văzut acolo, a îngrozit-o pur și simplu!

“M-am prins de balustradă și, când am privit în jos, am simțit cum îmi coboară tot sângele din creier într-o fracțiune de secundă și groaza a scos din mine un țipat atât de puternic, încât s-a auzit ca sunetul unei tobe pe holurile goale.”

“L-am privit și am țipat din nou … Ochii mereu dușmănoși erau acum închiși și corpul zăcea întins între podea și ultima treaptă.

Max.

Max mort.”

   Kath nu a spus nimic poliției de necunoscutul înfricoșător ce o condusese la Max, dar e sigură că el îl împinsese pe scări. Nu știe ce să spună despre el, cum să îl descrie fără să pară nebună, dar e a doua oară când îl vede și, tot pentru a doua oară, i se pare că seamănă cu Harris. Este el cu adevărat sau o ia ea razna? Și dacă e el, de ce acționează în acest fel?

   Singura soluție e să încerce să rezolve misterul, iar pentru început își propune să îl înțeleagă cât mai bine pe Harris, să vadă cu ochii ei lumea lui, lumea traficanților de arme. Vrea să asiste la una dintre acțiunile lui periculoase, așa că îl roagă pe Carter să o ia și ea în Italia, fără ca iubitul ei să știe. În mod surprinzător, șeful îi acceptă propunerea, dar numai după ce o supune la un test. Îi va pune o armă și îi va cere să tragă în cineva. În cine va trage nu am să vă spun, ci vă las pe voi să aflați.

“- Realizezi ce o să vezi acolo, nu?

  – Moarte! am răspuns fără vreun sentiment direct.

  – Și vrei să vezi asta? Cauzată de băiatul pe care îl iubești?”

   Kath era foarte conștientă că va asista la ceva rău, dar cum va reacționa atunci când îl va vedea pe Harris luând parte un la act atât de sângeros?

   “Când credeam că totul s-a terminat, a început adevăratul spectacol sângeros. Toți au coborât din mașini, înarmați până în dinți și gloanțele au zburat spre escorta tirurilor. Oamenii erau scoși din mașini, împușcați și aruncați în grămezi pe marginea drumului. Și am văzut lucrul pentru care am venit aici, lucru de care îmi era teamă. L-am văzut pe Harris făcând asta.”

   Kath și Harris au trecut prin multe necazuri încă din prima zi de când au devenit iubiți, dar ce îi așteaptă de acum încolo, întrece orice închipuire. În curând vor fi martorii celui mai dramatic eveniment din viața lor. Nici prin gând nu le-a trecut că atunci când vor accepta să meargă la nunta mamei lui Kath, vor ajunge să-și riște viața. Vor intra direct în plasa întinsă de cel mai temut dușman al lui Carter. Cine e de fapt Hugh Reynolds, viitorul soț al mamei ei? Ce legătură există între el și Harris? De cel îl urăște așa de mult Drake, mâna dreaptă a lui Reynolds? Și cine este de fapt fantoma care a tot urmărit-o pe Kath în ultima perioadă?  Ce semnificație are tatuajul cei doi pui de lup de pe șoldurile lui Harris? Cine este dușmanul său de sânge?

“Mintea și corpul mi-au clacat când mi-am dat seamă cine e cu adevărat omul din fața mea. Nu e viitorul soț al mamei, nu e un gangster periculos, nu e cel mai mare dușman al iubitul meu. Toate astea nu mai contează acum, sunt nimicuri pe lângă adevărata lui identitate.”

 “ M-am zbătut disperată și am scrâșnit când spatele mi-a trosnit, lipit de un stâlp de lemn. Mâinile îmi erau prinse în jurul lui, de aceleași lanțuri grele și dureroase. Sunt un animal înlănțuit.

   Disperarea punea stăpânire pe mine și agitația mea a crescut, încercând o ultimă speranță că voi reuși să mă eliberez. Capul îmi zvâcnea în durere, la fel și restul oaselor, ce păreau să ardă în interiorul meu, odată cu pielea și carnea care erau însă înghețate. Mi-am văzut aburul ieșind printre buze și am început din nou să plâng de spaimă.

– Ajutor! Să mă ajute cineva!”

 “Lanțurile îmi sapă în încheieturi și simt durerea până-n măduva oaselor. Nu știu dacă plâng din cauza durerii, a fricii sau a ce va urma ma departe. Pentru că ăsta pare să fie doar începutul. “

 “Am pictat în minte chipul lui. Al celui real pentru mine, nu al celui malefic. Ochi de smarald și buclele sălbatice îmi dansau ca un sevraj în minte și m-am agățat de imaginea lor, încercând să elimin oroarea ce se întâmplă acum cu mine.

Țip pentru că ăsta e singrul lucru pe care-l mai pot face.”

“– Nu mi-am dorit un înger blând care să mă scoată din Iad și să mă ridice spre Rai. Mi-am dorit un înger sălbatic, care să îmi facă Iadul să arate că un Rai. Și te-am primit pe tine.”

 “Iubirea pentru Harris mă omoară și o face în mai multe feluri, pericolul din jurul lui nu e cel mai important, ci felul în care îmi bate inima în jurul lui.” 

“– Nu pot să mai trăiesc fără tine și asta mă sperie atât de tare uneori. Urăsc ce am făcut din viața mea, tot răul pe care l-am creat și dușmanii ce mi-i te pot lua.”

“Închide ochii grei și cazi ușor în brațele mele,

Aici ești în siguranță și nimeni nu mi te va lua vreodată.

Ești cadoul divin ce mi-a fost dăruit în iad,

Ești raza mea de soare care strălucește în cea mai întunecată zi,

Tu, îngerașul meu, dormi lin la pieptul meu și uită că există rău…”

 NOTA 10 +

Mulțumesc din suflet autoarei Georgiana Sandu pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

by -
10

Aeria, de Maria Dahvana Headley-Colecţia Leda Edge-recenzie

Titlu original:  Aerie
Traducere: Roxana Olteanu
Editura Corint-Colecţia Leda Edge

   Maria Dahvana Headley născută la 21 iunie 1977 în Oregon, Escada, este romancier, memorist, editor şi dramaturg american.
Lucrările ei includ romane de fantezie pentru adulţi (young adult): Magonia şi Regina Regilor. Povestea “Dă-i dragostea când o auzi”, publicată în iulie 2012, a fost nominalizată la premiul Nebula 2012, în categoria poveşti scurte.

   Încă de mică Aza suferă de o boală misterioasă de plămâni, din cauza căreia îi este tot mai greu să respire, să vorbească, să trăiască. Tot ce pot doctorii să facă e să îi dea medicamente şi să spere să reuşească să o ţină în viaţă. Mama sa, care este cercetător, a reuşit cumva să o salveze câţiva ani.
Doar cel mai bun prieten al ei, Jason o crede. Jason, care întotdeauna a fost alături de ea. Jason pentru care ar putea avea nişte sentimente mai mult decât prieteneşti. Dar înainte ca Aza să se gândească mai bine la asta, ceva groaznic se întâmplă. Boala o doboară. Aza pleacă din această lume şi ajunge în alta.
Deasupra norilor, pe un tărâm al corăbiilor, Aza nu mai este făptura slabă, pe moarte, de dinainte.
În Magonia, ea poate respira pentru prima dată, are o putere imensă pentru a schimba lumea. Când Magonia şi Pământul sunt în pragul războiului, Aza poate schimba asta plus de şansă dată la fericire. Cam aşa se prezintă primul volum Magonia, iar în Aeria, vol 2 vom descoperii frământările unei tinere de şaptesprezece ani, magoniene prin naştere şi pământeană prin creşterea ei într-o familie normală de pământeni sau ,,cei ce se îneacă”.

,,Aza Ray s-a întors pe Pământ. Prietenul ei Jason este în culmea fericirii.

Familia îi este vindecată. Ea duce o viaţă normală sau pe cât de normală poate fi, dacă ţi-ai petrecut ultimul an murind, trezindu-te pe o nava şi descoperind că propriul tău cântec poate schimba lumea.”

,,A trecut un an de când m-am trezit pe o corabie în nori şi am descoperit că nu sunt om, că fac parte dintr-o rasă de fiinţe care trăieşte în cer. A trecut un an de când am descoperit uşiţa din pieptul meu-da, chiar aşa o uşa-şi spaţiul care ar fi trebuit să fie ocupat de pasărea mea cântătoare, de canarul meu Milekt, şi de cântecul partenerului special pregătit pentru mine, Dai.
Amândoi m-au trădat.
A trecut un an de când am descoperit că mama mea, Zal, voia să se folosească de puterea cântecului meu magonian pentru a transforma pământul în apă, pentru a inunda planeta, pentru a o distruge în numele magonienilor care au suferit de foame din cauza ignoranţei oamenilor.
Toate astea ca răzbunare.
Nu mai era mult şi s-ar fi întâmplat, am ridicat nivelul oceanelor, am topit gheţurile şi am adus mediul înconjurător în pragul colapsului. Sfârşitul lumii, aşa cum o ştiam noi. Dar nu am făcut-o.
A trecut un an de când Jason m-a împedicat să ajung un monstru-adevăratul monstru pe care l-ar fi vrut mama mea. Un an de când Zal şi partenerul magonian pregătit pentru mine au fost duşi în capitala magoniana, la închisoare.”

   De un an de zile de când Aza trăieşte pe Pământ în pielea furată de pe nava mamei sale este altă persoană pentru oamenii din jur, dar pentru familia sa pământeană şi pentru iubitul său Jason este aceeaşi Aza dintotdeauna. Deşi are o relaţie perfectă aş putea spune cu Jason, simte că ceva nu este în ordine, iar dorul de Magonia o face nostalgică. Canarul ei, Caru, cu care păstrează legătură simte ceva evenimente ciudate, iar faptul că sora ei umană cu care a fost înlocuită este în căutarea sa pe Pământ, nu are darul să o liniştească pe Aza.

   Jason în inconştienţa sa de a o proteja cât mai bine pe Aza va da date vitale despre iubita sa agenţiei SWAB. Această agenţie priveşte cerul, monitorizează pe toată lumea care accesează date ciudate, iar ei au o înregistrare în care apare Aza când a pornit inundaţia prin cântecul său, când a transformat insula în ocean, a deschis depozitul mondial de seminţe şi putea termina tot. Pentru a o proteja de familia celestă, Jason va face o greşeală imensă. SWAB este de fapt o închisoare de vietăţi ciudate adunate, o agenţie care vrea să stârpească şi să pornească un război cu Magonia. Cântecul Azei şi a lui Caru, cel înregistrat, l-au modificat, şi prin dronele păsării, aduce moarte în ceruri printre păsări şi vieţuitoare celeste.
Aza va fi răpită, va fi forţată să găsească ,,Stolul”, cel ce se presupune că deţine o putere teribilă care poate anihila orice.
Jason va conştientiza prea târziu ce i-a făcut iubitei sale, iar regretele sunt tardive:

,,Am omis rapoarte pe toate fronturile. Am fost în întuneric. Pi apare în aer în jurul capului meu, cifrele se caţără pe pereţi şi mi se răsucesc în faţa ochilor. Universul, în întregul lui, mi se pare în ceaţă. Sunt mult prea multe necunoscute.
Dacă Magonia nu există? Dacă nu există nimic din toate astea?
Poate că nu e nicio ţară în cer. Poate e doar Jason Kerwin, un ratat de şaptesprezece ani, şi poate creierul meu s-a reprogramat în secret.
E o idee preferabilă faţă de celelalte-că sunt cea mai rea fiinţă de pe pământ, care a vândut-o pe fata pe care o iubeşte şi că toate chestiile astea oribile sunt din vina mea…
Mă prăbuşesc şi mă fac praf la aterizare. Sunt aici,p e pământ, nu în cer. Nici măcar nu ştiu unde este cerul.
Sau dacă există cer.
Sau dacă eu exist.
Sau dacă e ceva în afară de nimic.”

   În încercarea de a afla mai multe, în durerea lui, Jason va fi internat într-un spital de boli mintale de către familie. Vrea şi nu vrea să trăiască, nu crede că mai are o şansă să o salveze pe Aza. Şi totuşi, cineva îi întinde o mână de ajutor, în această nebunie, astfel că va încerca să lupte pentru Aza, chiar dacă ştie că a pierdut-o…
Aza va reuşi să evadeze din agenţia terorii, de data aceasta duşmanul de moarte din primul volum îi va fi aliat. Sora sa înlocuită la naştere şi forţată să trăiască printre norii, Heyward, o va ajuta. Împreună vor naviga într-o bărcuţă printre nori, cântecul Azei va fi cel ce le va susţine. Tot acum tânăra magoniană află că Jason a fost cel care a predat-o agenţiei, cel care a trădat-o, iar durerea şi furia pe el nu are margini.

,,Oare totul a fost fals?
Eu am fost falsă.
Iese la iveală braţul albastru. M-am obişnuit cu pielea maronie, nu cu carnea asta tatuată cu constelaţii, nu cu pielea asta magoniana lucioasă, pielea asta atât de non-umană.
Renunţă la corpul cu care l-ai iubit pe el.
Renunţă la pielea pe care a atins-o el. Renunţă la gura pe care a sărutat-o el. Renunţă la degetele care l-au atins pe el. Renunţă la corpul care a dormit lângă corpul lui, la corpul care se cuibărea în braţele lui, în plină noapte, când era singurul care te putea alina după ce ţi-ai pierdut casa din cer.
Renunţă la iubire.
Renunţă la cine erai când el te minţea.
Renunţă la toate, la pământul şi la lumea de os.
Eşti magoniană, Aza Ray. Nu mai tăgădui asta. Aşa eşti tu. Ai nevoie de corpul ăsta, de puterea asta, de lupta asta. Trebuie să fii cum ai fost.”

   Călătoria Azrei va continua prin pericolele din cer. Ea însăşi devine o fugară în Magonia, nevoită să se confrunte cu mama ei, Zal Quel, o fiinţă radicală, însetată de sânge, proaspăt evadată, şi cu Dai, partenerul ei de cântat. Aza trebuie să călătorească până la capătul lumii în căutarea unei arme legendare, Stolul, într-o aventură care o va schimba pentru totdeauna. Când Heyward va fi ucisă, Aza este hotărâtă să o răzbune, chiar dacă asta va însemna să îşi ucidă mama celestă. Va reuşi să găsească Stolul? Ce este de fapt această armă puternică sau cine? Cum va rezona împreună cu Aza? Va reuşi să rămână în viaţă şi să salveze lumea de la un nou război?

   Ce se va întâmpla cu relaţia dintre Jason şi Aza? Va mai fi posibilă? Ce va alege fata noastră magoniană? Viaţa alături de familia sa iubitoare de pe pământ sau viaţa singuratică şi aspră de pe Magonia?
Rămâne să descoperiţi balenele-furtună, liliecii cântători, păsările de foc, diavoli de mare, canwri cântători, drone-spioni, deghizate în păsări, ucigaşi perfecţi!

   O lume fantastică plină de ceva nou, lumea Magoniană cu, cruzimile şi optimismul ei ne va captiva şi ne va ţine cu sufletul la gură. O autoare care a ştiut să ne ţină in mrejele scriituri ei prin acesta serie, iar ineditul este ceva bine venit întotdeauna. Mi-a plăcut mai mult acest al doilea volum.
Recomand această carte cu încredere.

Cartea Aeria, de Maria Dahvana Headley poate fi comandată de pe site/ul Editura Corint

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

“ – Suntem negustori de moarte, Harris. Nu uita asta... ” - Te rog, iubito, sunt atât de multe lucruri pe care trebuie să ți le spun, îmi pare rău că ți-am ascuns adevărul, dar te rog, nu pleca. Ascultă-mă mai întâi. “

        Iubire periculoasă. Volum 2-Cercul vieţii, de Georgiana Sandu-recenzie

 Editura: Tritonic

Colecţia: Tritonic Junior

Număr de pagini: 524

Data apariţiei: octombrie 2016

Gen: young adult, romance

Cotaţie Goodreads : 4,84

 Seria Iubire periculoasă: 1. Obsesie; 2. Cercul Vieţii; 3. Duşmani De Sânge; 4. Colaps; 5. Jocul; 6. Dominaţie; 7. Vendetta

 Kath începe să dezgroape secretele iubitului ei și asta nu se întâmplă într-un mod plăcut. Harris încearcă să îi ascundă adevărul cât mai mult cu putință, dar dușmanii sunt hotărâți să nu îi dea pace, iar o afacere eșuată a bandei din Seattle o aduce pe iubita lui fix în mijlocul unui război sângeros. Cursele de mașini între adolescenți se transformă peste noapte într-o luptă de stradă pe viață și pe moarte.

Harris Stone e un adolescent orfan, infiltrat prea mult într-o bandă de răufăcători din care nu mai poate ieși-și nu vrea să iasă. Kath îl cunoaște pe adevăratul traficant de arme, șeful lui Harris, iar acesta dezvăluie secrete care o înspăimântă și o fac să își dea seama că nu e suficient de puternică să iubească un asemenea om.

     După ce terminasem de citit primul volum din seria Iubire periculoasă, îmi propusesem să trec la ceva mai lejer, la o poveste de dragoste fără prea multe piedici. Dar, cu toate că luasem la citit o carte de Nora Roberts (sunt o fană a ei și îi citesc cărțile cu o bucurie nemărginită), m-am trezit că tot ceea ce citeam, îmi intra pe o ureche și îmi ieșea pe cealaltă. Nu mă puteam concentra pentru că mintea îmi rămăsese la evenimentele petrecute la finalul cărții “Iubire periculoasă. Obsesie”, la acel cutremurător moment în care Kath îl vede pe Harris ucigând cu sânge rece. Nu știam dacă ceea ce a văzut era ceva real sau un vis. Așa că am renunțat să mă mai torturez și am început să citesc volumul al doilea. Iar ceea ce am descoperit, mi-a depășit toate așteptările!

   De această dată, mizele sunt și mai mari, acțiunea mult mai alertă, iar cutremurătoarele dezvăluiri făcute de Harris îți dau fiori. Ai parte de mult suspans, o succesiune năucitoare de întâmplări, urmăriri ca-n filme, schimburi de focuri, secrete periculoase, dar și momente încărcate de sensibilitate și senzualitate. Georgiana Sandu a creat o poveste excelentă, încărcată de erotism, care te ține cu sufletul la gură până la final. În plus, ea știe cum să te facă să te îndrăgostești de personajele ei, în ciuda faptului că sunt atât de pline de defecte.

    Am apreciat foarte mult că autoarea nu a dorit să meargă pe ideea fată cuminte – băiat rău, ci a creionat doi protagoniști imperfecți, dar atât de perfecți împreună. Atracția dintre  Kath și Harris este uluitoare, la fel ca și modul în care par să fie conectați unul cu celălalt. La prima vedere, ai impresia că sunt extrem de diferiți, dar prin tot ceea ce fac, ei demonstrează că au o gândire destul de asemănătoare. Sunt impulsivi, geloși, năbădăioși, rebeli, dar când sunt doar ei doi, atunci iese la suprafață latura lor romantică și tandră.

“Povestea cu băiatul rău – fată cuminte, nu pare să funcționeze și la el. Chiar dacă îl enervează, știu că îi și place partea mea rebelă din mine. Și sincer, nu îmi imaginez cum ar fi reacționat o fată cuminte când s-ar fi trezit în mână cu pistolul lui. Ideea cu fata timidă care se îndrăgostește de cel mai rău băiat din școală e adorabilă doar în filme și povești. Dar aproape deloc practicabilă în realitate. La fel și “opușii se atrag”. Nu suntem magneți, și atâta timp cât iadul nu colaborează cu raiul, nicio ființă blândă nu poate prinde rădăcini lângă una demonică. Poate opușii se atrag la început, dar nu se înțeleg și nu pot conviețui unul lângă altul. Asta e adevărul din viața reală, unde nu e totul posibil ca în ficțiune.”

   După cum ați aflat deja din primul volum, Katherine Wrise nu a fost niciodată un copil cuminte, insă era o adolescentă normală, cu apucături specifice vârstei sale, rebelă, amuzantă, pusă pe șotii. Dar lumea ei s-a sfărâmat atunci când părinții săi au divorțat, mama preferând să-și abandoneze familia în favoarea unei vieți tihnite alături de un om plin de bani. După plecarea acesteia, Kath a devenit o ființă sălbatică, agresivă, dură. A renunțat la toți prietenii ei, a început să bea, să se drogheze și s-a pierdut într-o depresie îngrozitoare. Plecarea mamei a transformat-o într-o umbră, fără sens în viață. Trăind doar să distrugă, incapabilă să iubească sau să cunoască sensul rațiunii, până a apărut Harris ca o explozie în viața ei, și i-a arătat ce înseamnă să trăiască și să iubească cu adevărat. Cu un trecut plin de secrete, el devine extrem de protector cu ea, însă iubirea lui o aduce mai aproape de moarte decât a fost vreodată.

“Doar sufletul meu știe cât de adâncă poate fi iubirea pentru acest băiat. Acest băiat transformat în bărbat mult prea devreme, misterios, încărcat cu prea multă suferință, iubitor și periculos. Simt pericolul din jurul meu când sunt în preajma lui, fie că provine din halucinații sau nu. Știu că și în momentul ăsta are pistolul la spate, dar nu-mi pasă. Prefer să mor fericită de oricare dintre pericolele de care încearcă să mă ferească, decât să trăiesc o viață singură și pustiită cum am trăit până să apară el.”

   Relația lor este pusă adesea la grea încercare, dar de fiecare dată ei reușesc să depășească toate obstacolele. Însă atunci când asistă neputincioasă la scena în care Harris ucide un om cu sânge rece, în acel moment își dă seama că de fapt s-a îndrăgostit de un criminal. Imaginea îngrozitoare când acesta frânge gâtul unui necunoscut, acel sunet oribil al oaselor ce se rup, îi produce greață, amețeală și, în final, își pierde cunoștința.

“Dar, la un moment dat, ajungi în mijlocul unor oameni care ți se par incredibili și ți-i imaginezi deja ca fiindu-ți cei mai buni prieteni, apoi îți dai seama că nu îi cunoști deloc și s-ar putea ca mentalitatea ta să nu se potrivească cu a lor.

Ce faci atunci? Mai ales când îi vezi participând la o crimă… o crimă comisă de iubitul tău, persoana pe care, se pare, o cunoști și mai puțin.”

 “… îi cunosc pe acești oameni de nici o săptămână, e normal să am parte de surprize din partea lor, dar normal era să dau peste hobby-uri ciudate sau apucături enervante, nu peste gâturi sucite și bălți de sânge cauzate de pumni izbiți cu o putere și precizie corespunzătoare luptătorilor de elită.

Și așa am ajuns acolo unde m-am închipuit la început. Într-un nou cerc al vieții, cercul lui Harris, care va reprezenta ori începutul adevăratei mele vieți, ori distrugere devastatoare. Deocamdată, sorții nu sunt de partea mea și ipoteza numărul doi pare mult mai probabilă. “

    Însă, atunci când se trezește, constată că se află încă în camera lui Harris din casa bunului său prieten, Mike, iar iubitul este alături de ea, îngrijorat de starea în care se află. Tulburată de ceea ce a văzut mai devreme, Kath îl acuză că a omorât un om, dar Harris încearcă să o liniștească, și îi spune că a avut halucinații din cauza alcoolului și a drogurilor pe care le consumase la petrecere și că nimic nu a fost real.

“- V. te-a găsit în spatele casei, țipând cât te ținea gura. Mi-a spus că te uitai la ceva în fața ta și tremurai de parcă se deschidea o gaură de iad la picioarele tale, și-a dat seama imediat ce ai și m-a chemat pe mine… Știu ce a produs toate astea, mintea ta e acum plină de gânduri cu mine și ceea ce fac, ești suspicioasă și speriată, iar drogul a contribuit exploziv la asta și ți-a afișat în fața ochilor probabil cea mai mare frică a ta. Dar nu s-a întâmplat nimic, iubito, se întinse din nou spre mine și îmi prinse fața în palme. Suntem la petrecerea lui Mike, jos sunt oameni care dansează și joacă cărți, toți sunt prietenii mei … cum aș putea să omor pe cineva?”

    Kath încearcă să depășească acest episod, să uite ceea ce a crezut că a văzut. Harris nu putea fi un actor atât de bun încât să falsifice toate astea deodată, ar trebui să aibă măcar o zvâcnire pe chip care să-l dea de gol că minte. În plus, toți prietenii pe care îi văzuse în acel loc, păreau relaxați și niciun chip nu îi dădea de înțeles că văzuse ceva ce nu ar fi trebuit să vadă.

   Din acest moment, lucrurile vor reintra pe făgașul normal, Kath și Harris devin inseparabili și nu se jenează să-și arate sentimentele în fața prietenilor. Firește că majoritatea colegilor de liceu cred că ea este o altă posesie a lui Stone, dar acesta le va oferi dovada decisivă a relației lor – îi spune că o iubește de față cu toți și le arată tatuajul de pe gât cu numele ei.

    Însă toate aceste scene romantice nu sunt pe gustul unora. Zac, bunul prieten al lui Kath, continuă să-i dea târcoale și o invită în oraș atunci când iubitul ei este plec din țară, fapt care va hrăni gelozia lui Harris. Iar Amber, fosta iubită a lui Harris (despre care Kath a aflat recent că îi este soră vitregă), va recurge la o serie de trucuri murdare ca să îi despartă. Moare de ciudă când își vede fostul iubit comportându-se atât de  tandru cu “târâtura”. E obsedată de Harris și dacă ea nu-l poate avea, o să facă tot ce îi stă în putință să nu-l aibă nici Kath. E în stare de orice atunci când își dorește ceva. Însă nu știe ce dușman de temut poate fi Kath…

“- Te-am suportat destul. Dacă mai încerci o singură dată să îmi distrugi relația cu Harris, te fac bucăți, surioară. Tu îi porți semnul, am spus atingându-i S-ul de pe gât. Dar el îl poartă pe al meu. Stai departe de el sau o să-ți jumulesc tot părul și fac pampoane din el am mârâit printre dinți, înfigându-mi unghiile în scalpul ei și făcând-o să scrâșnească de furie.”

     Kath înțelege suferința lui Amber, dar face greșeala să îi plângă de milă când e clar că sora vitregă nu dă doi bani pe ea. Amber va recurge la un alt truc și, de această dată, Kath se va lăsa păcălită. Fiind diabetică, Amber preferă să nu-și facă injecțiile, leșină la dușuri, iar naiva Kath îl roagă pe Harris să discute cu ea, să o convingă să nu mai facă tâmpenii de acest fel. Pur și simplu și-a trimis iubitul în ghearele viperii, care e mai hotărâtă ca oricând să îi demonstreze lui Harris că iubita lui nu e așa bună pentru el.

“ – O să vezi că am dreptate. Ce se naște din pisică, tot șoareci mănâncă și o să îmi facă plăcere să te văd și pe tine zdrobit așa cum m-ai zdrobit tu pe mine. Iar atunci, tot la mine o să te întorci, Harris.” 

    Însă toate acestea, nu reprezintă pentru Kath o mare problemă (cel puțin la început), ci acele secrete pe care Harris le are față de ea. Secțiunea secretelor a devenit un ghimpe din ce în ce mai înțepător. În plus, își face apariția și misteriosul Carter, șeful lui Harris, șef în Dumnezeu știe ce afaceri. La cât de serios era Harris pe tema secretelor lui, Kath se aștepta să cunoască vreun traficat de droguri, țâfnos și neprietenos, care să nu fie prea încântat de prezența ei pe pistă, însă Carter era opusul la toate astea. Ba mai mult, era extrem de încântat să o cunoască. Totuși el reușește să o intimideze fără să vrea. Faptul că el e șeful în secțiunea secretelor, cu siguranță îi oferă o tensiune în plus în preajma lui. În plus, întâmplarea face ca ea să audă o discuție între cei doi, iar anumite cuvinte spuse de Carter îi îngheață sângele în vene.

“ – Suntem negustori de moarte, Harris. Nu uita asta… ”

   Kath era dispusă să aștepte până când Harris va fi pregătit să îi spună despre ce este vorba, dar nu poate să audă asemenea cuvinte ieșind de la șeful său și să rămână calmă. Gravitatea situației se triplase odată cu afirmația lui Carter, iar ea nu mai era dispusă să aștepte prea mult, mai ales că Harris i-a dat clar de înțeles că există posibilitatea să îl părăsească odată ce va afla cu ce se ocupă.

“E atât de blând și vulnerabil în momentul ăsta, dar ochii mi-au fugit fără știre spre arma de pe birou și vorbele lui Carter au apărut din nou în mintea mea, amenințându-mă că nu iubesc un băiat sensibil și romantic, ci un negustor de moarte.”

   Kath e mai hotărâtă ca oricând să aibă încredere în el, convinsă fiind că nimic nu se va schimba între ei. O sperie cealaltă față a lui Harris, cea de “negustor de moarte”, dar orice  ar însemna asta, nu o să se despartă de el.

   Din nefericire, o afacere eșuată a bandei din Seattle o aduce pe Kath fix în mijlocul unui război sângeros. Cursele de mașini între adolescenți se transformă peste noapte într-o luptă de stradă pe viață și pe moarte. Ceea ce părea la început o cursă ceva mai diferită, se va dovedi a fi de fapt un furt. Joshua, tipul care în urmă cu câteva zile încercase să o răpească, îi va pune pe toți în pericol atunci când se decide să fure unul dintre camioanele lui Reynolds, rivalul în afaceri al lui Carter.  Singura soluție ar fi să ascundă tirul, iar singurul în măsură să facă asta e Harris. Însă, în loc să o lase pe Kath departe de această situație, preferă să o ia cu el în camion și astfel o va pune într-un mare pericol.

“Mi-a strâns mâna într-a lui și m-a tras spre camionul uriaș. Spre calul troian care în orice poveste nu aduce decât moarte.”

   Ceea ce a urmat e greu de descris în cuvinte. Kath a asistat neputincioasă la o scenă terifiantă, desprinsă parcă din filmele de acțiune. A văzut oameni murind, oameni care voiau să o omoare pe ea, gloanțe zburându-i în jurul capului. A fost la un pas de moarte, a intrat în mijlocul unui război și,abia acum, a înțeles cu adevărat cât de periculos este Harris.

“Sute de gloanțe zburau spre noi. Alți bărbați ieșiseră pe jumătate, prin plafonul celorlalte mașini, cu arme mari în mână, îndreptate cu țevile spre noi.

 Am țipat, punându-mi mâinile pe cap când un glonț a spart oglinda mea laterală.

 – Katherine, pune-te jos! țipă Harris la mine și eram atât de îngrozită încât  nici nu am înțeles la ce se referă. Harris a coborât geamul de pe partea lui și am țipat din nou când l-am văzut scoțând capul afară și începând să tragă spre mașinile negre din spatele nostru. Mi-am pus mâinile la gură când unul dintre bărbați a căzut mort, fiind tras în interiorul mașinii de altcineva.

 – Harriiiis! am țipat de spaimă și am rămas blocată când una dintre mașinile negre a trecut  fulgerător în fața noastră, tranformandu-ne în țintă sigură.

 Respirația mea s-a oprit autormat, punându-mă față în față cu moartea, în adevăratul sens al cuvântului.”

 “Am privit bărbatul care ţintea spre mine. Vântul îmi învolbura părul prin parbrizul spart și simțeam gustul morții pe limbă. Chipul său îmi era necunoscut, dar arma ce o ținea îndreptată spre mine era o imagine pe care o văzusem de prea multe ori în ultimul timp.

Și cum soarta mi-a oferit întotdeauna un lucru atunci când nu mi-l mai doream, iată-mă acum aici, în fața morții, când îmi doresc mai mult ca oricând să trăiesc. Să trăiesc pentru el, așa cum și el trebuie să trăiască acum pentru mine, sau măcar să murim împreună.

De la început am știut că acceptându-l, nu voi avea o iubire obișnuită lângă el. Am acceptat toate riscurile și nu regret nimic, dar acum sunt pe cale să aflu cât de periculoasă e cu adevărat iubirea lui pentru mine.“

   Oare ce se află în tirul ăsta? De ce trebuie să îl ascundă? Cine îl vrea? De ce îl furase Joshua și cine erau oamenii cu care a discutat Carter înainte de începerea cursei? Ce reacție va avea Kath atunci când Harris îi va destăinui secretele sale? Ce secret șocant i se dezvăluie în casa lui Carter ? Va putea trece peste acest imens obstacol? Vă las pe voi să reconstruiți acest puzzle incredibil de complex.

“Am știut încă de la început când l-am cunoscut pe Harris că nu e un băiat obișnuit și o relație cu el ar fi orice numai normală nu. Dar nu credeam că granițele ajung atât de departe. Oamenii mă avertizau, dar nici măcar exagerările lor nu erau atât de rele ca realitatea.”

 “- Am acceptat și acceptat atâtea, lucruri pentru care o altă fată, poate orice altă fată, ar fi fugit de mult de tine. Dar simt că nu mai pot, am nevoie de puțin timp… “

“- Katherine, te rog, nu fă asta! Te iubesc, te rog nu mă părăsi! Lasă-mă să îți explic. Mă imploră, lipindu-și palmele de geamul ușii și mi-am stras ochii, izbucnind în lacrimi. 

 – Te rog, iubito, sunt atât de multe lucruri pe care trebuie să ți le spun, îmi pare rău că ți-am ascuns adevărul, dar te rog, nu pleca. Ascultă-mă mai întâi. “

“- Nu mă omorî! am auzit șoapta îndurerată a lui Harris, lipindu-și fruntea de geamul portierei mele. “

 “Am ieșit din reședința lui Carter, sperând că Harris să nu mă urmărească, și nu mi-am mai putut abține lacrimile care au explodat în suspine. L-am văzut în oglinda retrovizoare, prăbușindu-se în genunchi și înfigându-și pumnii în păr. “

 “M-am înecat în propria suferință, jelindu-mi soarta, pentru că tot ce aveam nevoie acum erau brațele mamei. Dar nu mai am nici asta. Nu mai am nimic și destinul meu e să pierd și să fiu dezamăgită de absolut tot ce iubesc.”

 “Te iubesc și o să sacrific orice pentru protecția și siguranța ta, chiar și propria ta iubire pentru mine. Pentru că mai bine mă urăști decât să pățești ceva rău, mai ales din cauza mea…”

NOTA 10 +

 Mulțumesc din suflet autoarei Georgiana Sandu pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Ecouri din strada Scoția de Samantha Young-prezentare

Titlul original: Echoes of Scotland Street
Limba originală: engleză
Traducere de: Oana Dușmănescu
Anul apariţiei: 2017

Bestseller New York Times și USA Today
De la autoarea celebrei serii Pe strada Dublin

    A terminat o cu băieții răi, dar el e atât de bun…

    Shannon MacLeod a ales întotdeauna genul greşit de bărbat. După ce a trecut dintr-o relaţie toxică în alta, şi a jurat să stea departe de bărbaţi — mai ales de cei din soiul “băiat rău”.
   Cole Walker este exact genul de tip pe care Shannon vrea să-l evite — superb, tatuat, fermecător şi arogant. Dar exteriorul lui dur ascunde un om bun, care-şi doreşte să-şi găsească aleasa. Cole este hotărât s-o scoată pe Shannon din singurătatea ei şi să-i cucerească inima.
    Când Shannon îşi deschide sufletul în faţa lui Cole cel stabil şi devotat, pasiunea dintre ei se aprinde fulgerător. Trecutul ei însă o bântuie necontenit, iar temerile pe care le are ameninţă să-i despartă pe vecie.

„Încântător… O poveste de iubire cu adevărat emoționantă.” – Dear Author

„Senzual, romantic și plin de pasiune.” – RT Book Reviews

„Minunat scris, te ține în priză de la prima la ultima pagină.” – Under the Covers

„Personaje fermecătoare, dialoguri spirituale, scene fierbinți și lucruri din viața reală – e un roman pe care-l vei devora. Samantha Young e o autoare de neratat!” – Fresh Fiction

    După ce a absolvit, în 2009, Universitatea din Edinburgh, unde a studiat istorie antică și medievală, Samantha Young s-a dedicat scrisului. Cărţile sale acoperă mai multe genuri: romance, paranormal, fantasy urban și subiecte contemporane.
    La Editura Trei, de aceeași autoare, au apărut Pe strada Jamaica, Pe strada Dublin și Pe strada Londra. Pentru romanul Pe strada Dublin, Samantha Young a fost nominalizată în 2012 la Goodreads Choice Award for Best Author and Best Romance, iar pentru romanul Pe strada Jamaica a fost nominalizată la Goodreads Choice Award for Best Romance 2014.

    Cărțile Samanthei Young sunt publicate în 30 de țări.

   „Samantha Young este neîntrecută în a descrie scene erotice dintre cele mai voluptuoase.” – Once Upon a Twilight

   Sursa: Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

,,Sunt un suflet întunecat și rece, dar asta nu înseamnă că nu îmi doresc o lumină care să mă încălzească. Întotdeauna te-am așteptat, am așteptat ziua în care inima mea să bată iar cu un scop.“

        Iubire periculoasă. Volum 1-Obsesie, de Georgiana Sandu-recenzie

 Editura: Tritonic

Colectia: Tritonic Junior

Număr de pagini: 522

Data apariţiei: iulie 2016

Gen: young adult, romance

Cotatie Goodreads : 4,57

Nota mea: 10 +

 Seria Iubire periculoasă: 1. Obsesie; 2. Cercul Vieţii; 3. Duşmani De Sânge; 4. Colaps; 5. Jocul; 6. Dominaţie; 7. Vendetta

   Lumea lui Kath se sfarămă atunci când parinţii ei divorţează, durerea îi rupe aripile, lasând-o să cadă în cele mai întunecate capcane ale existenţei. Începe să se drogheze, punându-și viaţa în pericol… Atunci când tatal ei o mută forţat în Seattle, aduce şi mai multă durere în sufletul distrus al fiicei sale. O nouă familie apare din umbră… îngerul sălbatic are nevoie de un înger păzitor, dar primeşte un demon. Harris reprezintă tot ceea ce o femeie poate iubi nebuneşte şi tot ceea ce o poate ucide. Cu un trecut tenebros şi prea multe secrete în prezent, devine un protector ce nu îi păzeşte trupul şi sufletul frumoasei Katherine, ci le devorează în cel mai pasional mod cu putinţă, iar iubirea lui o aduce mai aproape de moarte decât a fost vreodată.

   „Iubire periculoasă” a cunoscut succesul pentru prima oară pe platforma online wattpad, fiind de asemenea, prima carte din România ce a atins pragul de un milion de lecturi, devenind imediat un fenomen. Încă ocupă primul loc.

   Înainte să mă apuc să citesc cartea “Iubire periculoasă. Obsesie”, mi-am propus să nu țin cont de faptul că acest volum de debut a primit titlul de bestseller al anului 2016, că Georgiana Sandu este una dintre cele mai iubite autoare de pe platforma wattpad sau că mă cucerise cu romanul “Prefă-te că mă iubești” (o poveste scrisă impecabil). Nu voiam să mă las influențată de toate aceste lucruri, ci să pornesc de la zero, fără să am mari așteptări. În schimb, mi-a fost teamă că nu va reuși să-mi atingă sufletul, că nu va avea același impact ca “Prefă-te că mă iubești”. Dar în scurt timp, mi-am dat seama că nu aveam de ce să mă tem atât de mult. Adevărul este că nici nu am avut cum să mă plictisesc citind o carte care cuprinde atât de multe răsturnări de situație, scene fierbinți, replici amuzante, momente emoționante.

   Ce se întâmplă în “Iubire periculoasă. Obsesie”, depășește nebunia din seria Beautiful de Jamie McGuire, erotismul e mai ceva ca în cărțile din cadrul colecției Eroscop, iar atmosfera e parcă desprinsă din “ The Fast and The Furios”. Este o combinație sofisticată de senzualitate și adrenalină. Pasiune și suspans. Iubire și ură. Și foarte, foarte, foarte multe emoții

    Nu știu în ce gen să o încadrez – romance, young adult, romantic suspense, important e că  “Obsesie” a reprezentat o surpriză plăcută pentru mine. Cred că este cea mai surprinzătoare carte pe care am citit-o în ultima perioadă. Povestea este superb construită, intriga este bine închegată, scenele se succed cu repeziciune, cu personaje credibile, inteligente, puternice, dornice să-și depășească limitele.

  Și dacă tot am adus vorba de personaje, trebuie să vă mărturisesc că la început îmi făcusem o impresie greșită despre Harris Stone. Mă gândeam la tot ce este mai rău despre Demonul de care toți se tem. Este periculos, violent, dur, întunecat, nemilos, probabil fiind capabil să omoare fără resentimente și deloc romantic. Are un comportament agresiv, fiind ușor de enervat și greu de calmat. La proasta lui reputație, se mai adăuga și câteva plăceri vinovate: participa la cursele ilegale de mașini, se droga și își marca iubitele ca pe niște animale (le tatua pe gât cu litera S). Însă, în ciuda acestor defecte și năravuri, am rămas plăcut surprinsă de modul în care se comportă cu Kath. Nicicând nu aș fi crezut că un tânăr cunoscut pentru comportamentul său agresiv, sălbatic și posesiv, se poate purta atât de blând și tandru.

“Cu greu își afișează adevăratul paradis pe care îl deține înăuntrul său, dar atunci când o face, nu poți să nu rămâi fascinată de el. “

  De fapt, multe lucruri nu am reușit să le înțeleg, dar în momentul în care am citit capitolul “Lacrimile Demonului”, în care el povestește câte ceva despre trecutul său, abia atunci am reușit să îl văd  pe adevăratul Harris Stone. Am fost șocată când am aflat ceea ce i s-a întâmplat mamei lui, că el s-a născut în urma unui viol, că a fost un copil al străzii. Însă, cel mai mult m-a impresionat modul în care vorbește despre mama lui, despre lecțiile de viață oferite de ea, despre nevoia de dragoste…

“Mama mea spune mereu că atunci când ești înconjurat de șerpi, transformă-te într-un uliu … Șerpii există în viața oricărui om, sunt dușmanii. Dar tu poți să alegi dacă o să fii șoarecele sau vulturul.… Un dușman e o continuă amenințare. Dacă nu poți scăpa de el, asigură-te că nu uiți de existența lui, e o parte din tine.”

,,Obișnuia să îmi spună că totul are un început și un sfârșit. Întotdeauna trebuie să fii conștient de asta. Când treci printr-o perioadă grea, trebuie să aștepți și să speri că va lua sfârșit și vei fi fericit  într-o zi. La fel și invers, când ești fericit și împlinit, nu uita că asta se va termina într-un sfârșit. Trebuie să știi să aștepți, să îți trăiești viața și să știi să te oprești atunci când ajungi prea departe.“

   Când avea 12 ani, mama lui s-a îmbolnăvit de leucemie și doi ani mai târziu a pierdut-o de tot și de atunci viața i s-a schimbat complet. La 14 ani a fost trimis la orfelinat, dar a fugit de acolo pentru că locul acela era un iad. A preferat să stea pe străzi și să caute de mâncare prin tomberoane. A trăit ca un aurolac o perioadă și cum nu-i plăcea să cerșească, a început să fure. Întotdeauna a fost atras de mașini și atunci când a descoperit pista misteriosului Carter, viața lui a luat o altă turnură.

   În ceea ce o privește pe Katherine Wrise, pot spune că nu am prea plăcut-o de la început și nu am fost de acord cu ceea ce a făcut, dar i-am înțeles perfect motivele. Puțin câte puțin, am ajuns să-i apreciez caracterul puternic, rebel, impulsiv și i-am admirat îndrăzneala și curajul.

   Kath nu a a fost niciodată copilul cuminte și foarte studios, însă era o adolescentă normală, cu apucături specifice vârstei sale. După divorțul părinților, viața ei a trecut la cu totul alt nivel de rebeliune. Drogurile și băutura și-au făcut loc în ea. A devenit dură, agresivă, incontrolabilă și sălbatică. Dar în spatele tuturor acestor schimbări explozive, se ascunde un suflet distrus. S-a depărtat de prietenii ei și a intrat într-un alt anturaj.  Și poate că ar fi continuat cu acest stil de viată desfrânat și periculos, dacă tatăl ei  nu s-ar fi hotărât să o depărteze până când lucrurile nu scăpau complet de sub control. A scos-o din arest după o tentativă de jefuire a unui fast-food, mai mult moartă decât vie din cauza supradozei,  apoi a luat decizia de a se muta împreună într-un nou oraş.

 “Ce se poate întâmpla cu un copil atunci când își pierde modelul în viață? Când e dezamăgit de cea lângă care a crescut, călcându-i pe urme? Când e abandonat de propria mamă în favoarea banilor și a unei vieți liniștite? Nimic bun. 

 Și acest “nimic bun” era tot ce aveam nevoie. Un întuneric în care am căzut după plecarea ei, dar mă ajută să supraviețuiesc. Să nu mai știi ce se întâmpla cu tine, era cel mai bun mod să treci peste. Asta până când tata m-a smuls din întunericul meu, încercând să mă scoată la lumină. Lumina care e acum strălucitorul Seattle, ce nu îmi va fi nimic altceva decât mormânt.”

   Din prima zi de liceu, Kath reușește să se împrietenească cu simpaticii ei colegi, Candice, Kristen, Chris, Zac, însă are și “nefericirea” să asiste la momentul în care își fac apariția în curtea școlii vedetele liceului, gașca pe care nimeni nu îndrăznește să o deranjeze, cei care se cred grozavi pentru că participă la curse ilegale de maşini și își fac veacul prin garaje părăginite unde se îndoapă cu droguri. Iar acum și-au făcut o intrare în glorie, cu mașinile lor tunate, reușind s-o impresioneze pe eroina noastră. Și nu doar mașinile au lăsat-o gură cască, ci și liderul găștii, Harris Stone (Demonul).

 “Era posibil să îmi rămână aerul în gât? Pentru că asta mi se întâmplă acum și l-am verificat tușind ușor să mă asigur că nu înghițisem vreo muscă. Băiatul veni în fața celorlalți, proptindu-și piciorul pe marginea capotei joase … Ochii mei au analizat imediat sculptura perfectă a corpului său; mușchii erau atât de bine definiți și masivi prin tricoul negru, mulat pe corpul înalt, încât erau mai evidenți decât dacă ar fi fost dezbrăcat. Brațele îi erau acoperite de tatuaje, oferindu-i o alură periculoasă și matură.” 

   În mod cu totul surprinzător, Kath reușește să-i capteze atenția lui Harris și se știe ce se întâmplă dacă  cel mai sexy băiat din liceu i se pune pata pe o fată. Acest demon sălbatic, împătimit al pericolului, îi va da viața peste cap, îi va devora sufletul și o va face să simtă ce înseamnă pasiunea, senzualitatea, iubirea periculoasă.

“A stat câteva secunde privind în gol, apoi și-a întors fulgerător atenția spre mine. Contactul cu privirea lui m-a electrocutat. M-a electrocutat cu adevărat și eram sigură că cel puțin firele de păr de pe mâini mi s-au ridicat.

 Nu mă așteptam la asta, nu trebuia să mă observe, eu eram cea invizibilă.

Dar ochii lui mi-au dovedit că mă văd foarte bine și mi s-a oprit aerul în gât, din nou, nefiind capabilă să mai mișc vreun mușchi. Voiam disperată să întorc capul, dar eram înțepenită de privirea lui hipnotizantă. Ochii lui îmi puteau provoca o implozie.”

 “Privirea sa îmi aduce aminte de ochii prădătorului privindu-și prada, sau mai bine zis, privirea  demonului analizând sufletul neajutorat chiar înainte de a-l devora.”

 

   Atracția dintre  ei este uluitoare, la fel ca și modul în care par să fie conectați unul cu celălalt. Însă această atracție nu trece neobservată de cei din jur, iar de aici vor pleca o serie întreagă de probleme. Din prima clipă, atrage antipatia lui Amber, iubita lui Harris, apoi ajunge să fie acostată de Joshua, fiind la un pas să fie răpită. Iar atunci când i se propune să facă parte din echipa de majorete, unde Amber este șefa lor, un mare necaz o paște. Încă de la primul antrenament, o pune să stea în vârful piramidei și vă dați seama și singuri ce se întâmplă mai departe.

“Picioarele mi-au cedat și am închis ochii când am simțit aerul rece trecând pe lângă mine. Cădeam. Țipetele altor persoane au explodat în jurul meu. Așteptam terifiată lovitura puternică cu pământul, care avea să mă lase cu sechele, dar nu a mai venit. În schimb am simțit două menghine puternice care mă prind în ultima secundă, strângându-se apoi mai tare în jurul meu .”

   Și de această dată, Harris a fost cel care i-a sărit în ajutor, dar când își va da seama că ea se află în sevraj, în loc să o ducă  la un cabinet medical, preferă să o ducă la locuința pe care o împarte cu restul găștii și îi va administra un drog, lucru care o va enerva profund pe Kath.

   Abia de acum înainte încep adevăratele necazuri pentru ea. Amber și-a propus să o distrugă cu orice preț, Joshua continuă să-i facă probleme, tatăl ei a început o relație cu o altă femeie, care se dovedește a fi prima lui soție. O serie întregă de secrete ies la iveală, iar Kath va fi devastată când va afla adevărul despre mama ei, despre trecutul părinților săi, despre legătura care există între ea și Amber.

“- Măcar tu nu ai trăit o minciună. Ai avut un singur părinte, dar care te-a iubit și nu ți-a ascuns adevărul despre cine ești. Ce rost a avut pentru mine să îi am pe amândoi? Ca să aflu acum că tot ce a reprezentat familia mea a fost o greșeală? Că eu am fost o greșeală. Că mama mea este mai perfidă decât am crezut, iar tata un mincinos.”

   Harris continuă să stea prin preajma ei, însă Kath nu are de gând să fie noua lui jucărie sexuală, refuză să-i pice în plasă, așa cum au făcut celelalte fete, așa că încearcă să i se împotrivească, iar asta trezește furia tânărului. În plus, Kristen și V. au avut grijă să îi atragă atenția că trebuie să păstreze distanța oricât de mult ar fi atrasă fizic de el sau cel puțin să fie atentă ce face,  pentru că numai lucruri rele se întâmplă cu fetele pe care Demonul punea ochii. El nu-și alegea decât virgine, pe care le tatua pe gât cu litera S, ca toți să știe că fata e a lui și să nu se apropie de ea. Niciodată nu se cupla cu o fată care a fost a altuia. Și mai ales dacă nu mai e virgină. El vrea să fie primul și se pare că și ultimul, deoarece niciun băiat nu se mai apropie de o tipă care are S-ul pe gât, chiar dacă Harris a părăsit-o deja.

“- Știe ce face, o să îți sucească mințile într-un fel pe care nici nu ți-l imaginezi. O să îți pună lumea la picioare și apoi o să ți le tăie când nici nu îți dai seama. Nu ești prima. Acum tu ești prioritatea lui, dar mai încolo va apărea alta și vei rămâne exact ca Amber. Nu e tipul de băiat care să se culce cu toate fetele și să schimbe câte una în fiecare noapte. Dar ce le face celor pe care le alege, e chiar mai rău decât asta. Pentru că ele speră la iubirea lui și sunt sfârșiate când își dau sema că nu o vor avea niciodată. Stone e demonul perfect.”

“- Harris e un tip periculos, Kath, și nu pentru că este capabil să omoare pe oricine cu mâinile goale, și fără sentimente. O să vină momente când o să te roage anumite lucruri, lucruri care o să ți se pară ciudate, dar să-l asculți, pentru binele tău. Este deja obsedat de tine și tu de el ca să mai puneți punct chestiei ăsteia. Deci, să fii atentă ce să o faci de acum încolo.”

 “Harris chiar era un demon, un demon fără control capabil oricând să ucidă fără rețineri.”

   Însă Harris se dovedește a fi altfel decât crezuse inițial Kath, iar de aici surprizele se țin lanț. Având în vedere că autoarea a preferat să scrie povestea doar din perspectiva lui Kath, nu putem ști ce este în mintea lui. Sentimentele pe care le nutrește pentru ea, îl determină să îi spună doar o mică parte din secrete.

Știu ce ți s-a spus despre mine și ce impresie ți-au format toate astea. Nu o să neg nimic din ce ai aflat, cam tot e se vorbește despre mine e adevărat. Și nu o să îți promit că sunt altfel acum pentru că  tu ești diferită, asta te-ar putea convinge mai tare ca sunt un prefăcut. Dar o să îți demonstrez în timp ca acel ceva enervant, straniu, dar plăcut, pe care îl simt pentru tine, e cu adevărat diferit.”

   În ciuda sentimentelor pe care le împărtășesc, Harris refuză să depășească pragul preludiului pentru că vrea să îi ofere șansa de a avea mai multă încredere în el. Ar vrea să-i ofere mai mult, dar nu poate. Deocamdată. Pentru că s-ar putea ca atunci când îi va afla toate secretele, să nu mai rămână cu el. După ce “secțiunea secretelor” va dispărea. Oare așa o fi? Demonul și Îngerul sălbatic vor reuși să depășească toate obstacolele? Rămâne de văzut.

   Pentru a vă stârni curiozitatea, vă voi reda în continuare câteva pasaje. Însă, îi rog pe cei care nu vor să afle prea multe amănunte, să NU  le citească.

“Oricare ar fi dușmanii lui Harris, par să fie o amenințare serioasă dacă și-a tatuat semnificația lor pe piele. L-am subestimat la început, crezând că le-a făcut doar pentru a arăta bine, le-a făcut din același motiv ca mine: sentimente. 

Fiecare tatuaj are o semnificație pentru cel care și-l face. Un sentiment, o durere, o bucurie, o plăcere… ceva ce îl reprezintă într-un fel sau altul.“

“Mi-a prins mâna ducând-o ușor spre pieptul său și lipindu-mi palma în dreptul inimii.

– O simți? Nu ai idee de cât timp nu a mai bătut așa. A fost moartă până la tine, Katherine … Niciodată să nu plângi din cauza mea. Nici măcar de fericire. Nu vreau să văd lacrimi în ochii tăi, rosti aproape speriat, ștergându-mi lacrima din colțul ochiului cu vârful degetului.”

“Nu mai pot nega că mă îndrăgostesc nebunește de el și știu că dacă el m-ar dezamăgi acum, așa cum au făcut toți cei pe care îi iubeam, aș fi distrusă complet. Cu el totul se schimbă, devine ușor oxigenul meu și lucrurile nu mai par atât de complicate atunci când el e lângă mine.… Apariția lui în viața mea poate era o minune sau un blestem. Rămânea de văzut.”

“- Ești umbrită de dușmănie și crezi că ai pierdut totul, că nu ai avut niciodată nimic. Că ai fost o greșeală. Nu, Katherine. Eu sunt o greșeală. Un blestem.… Nu aștepta să pierzi cu adevărat totul ca să realizezi cât de dură și rece poate fi viața cu adevărat. Poate că nu ai totul, dar încă mai ai multe.”

“- Inima asta nu a mai bătut de mult cu un scop. De când a murit mama, am fost o umbră pe pământ. Fără un scop anume, doar să se distrugă pe sine și pe alții. Fără să simtă sau să mai iubească. Până la tine.”

“Sunt un suflet întunecat și rece, dar asta nu înseamnă că nu îmi doresc o lumină care să mă încălzească. Întotdeauna te-am așteptat, am așteptat ziua în care inima mea să bată iar cu un scop.“

“- Te iubesc, Katherne, și tu nu ai nicio idee ce înseamnă dragostea pentru mine. Gândește-te la o floare în mijlocul unei păduri. Înconjurată de frumusețe și de tot ce are nevoie ca să trăiască cât mai bine. Dar singură, singură între copaci mari care o admiră, dar nu o înțeleg. Una de-a lor, dar atât de diferită de ei. Toți cred că are nevoie de altă floare lângă ea, care să îi țină companie, să fie la fel ca ea. Dar nu are nevoie de cineva asemănător cu ea, are nevoie de cineva care să o înțeleagă, să o facă să radieze când e în jurul ei, oricât de diferiți ar fi. Un suflet viu care să îl învie și pe al ei. Știi cine face o floare să radieze, Katherine?… Un fluture, spuse aproape în șoaptă. Își mângâie nașul de al meu și am zâmbit amândoi. Tu ești fluturașul meu, m-ai  adus înapoi la viață și la fericire. Suntem diferiți, dar împreună strălucim.”

“Când iubeşti pe cineva foarte mult, acea persoană îţi umple viaţa de fericire. Dar când o pierzi, fericirea se transformă în durere. Durerea se transformă în acceptare, acceptarea în amintire, amintirea în uitare şi, în cele din urmă, uitarea în fericire.”

NOTA 10 +

Mulțumesc din suflet autoarei Georgiana Sandu pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic

50 de zile înainte de sinucidere, de Stace Kramer-recenzie

Editura Corint (Leda Edge), 2017

Titlu original: 50 days Before My Suicide (2017)

Traducere din limba franceză de Diana Morărașu

688 de pagini

Fiecare zi care trece îmi aduce un alt motiv pentru a mă sinucide. Fără îndoială, moartea nu e cea mai bună dintre soluții, dar în cazul meu e soluția care se impune de la sine.

   Scris sub pseudonim de o tânără din Rusia, 50 de zile până la sinucidere tratează cu deosebită seriozitate problematica vârstei critice, când adolescenții sunt greu de înțeles, uneori neînțelegându-se ei înșiși. Până la acest roman, am citit ficțiune pe tema adolescenței scrisă doar din perspectiva unui adult, care nu oferă credit sentimentelor tinerilor în formare. Prin urmare, este destul de interesant de urmărit evoluția personajului, mai ales că este și narator (un plus de subiectivitate).

   Gloria McPhin este o adolescentă obișnuită din Florida cu probleme care pentru ea sunt mereu catastrofale: este îndrăgostită de iubitul prietenei cele mai bune, părinții se află în pragul divorțului, tatăl începe o relație cu profesoara ei de matematică, mama își îneacă amarul în alcool, intră într-o sectă și ajunge la sanatoriu, bunica urmează să se căsătorească cu cineva mai tânăr decât ea cu aproape 30 de ani. Ar putea trece mai ușor peste tot ce se întâmplă, dacă familia i-ar acorda timp să o asculte. Din contră, tatăl uită aproape că ea există (nici nu știe cum se numește școala pe care o frecventează), mama o consideră o povară și-i mărturisește că nu a fost un copil dorit și nu se implică deloc în viața ei, ambii abuzând uneori de rolul de părinte (îi interzic să iasă din casă, îi confiscă telefonul, o lovesc etc.), încălcându-i dreptul la libertate și intimitate. Însă aceste tehnici de a o pedepsi nu funcționează, iar Gloria (Lori) hotărăște să se sinucidă după 50 de zile în care încearcă să mai dea vieții o șansă.

   În aceste 50 de zile dramatice, Gloria ține un jurnal în care scrie în amănunt ce simte, începe să își exprime independența și experimentează tot ce poate părea interzis: își vopsește părul albastru, se îmbată îngrozitor, își începe viața sexuală la beție, fuge de acasă, ia și vinde droguri, este implicată într-un schimb de focuri ce se termină cu moartea prietenei sale, Becks. Întoarsă forțat în lumea ei de acasă, trăiește și mai mult sentimentul că nu este iubită, dar, cu toate acestea, alege să trăiască.

Dragul meu jurnal!

De un lucru sunt sigură: nu mai sunt aceeași și îmi place la nebunie noua Gloria în care m-am transformat. Nu credeam că e posibil să te schimbi radical într-un timp așa de scurt. Acum, nu mai trebuie decât să-i uit pe toți cei pe care i-am iubit, care m-au făcut să sufăr – cel puțin unii dintre ei – și de care mi-e un dor cumplit acum. Așadar, va trebui să uit de mama, tata și de Nancy, să-i uit pe Max și pe bunica, pe Matt și pe Tezer, pe Adam și pe Chad. Nu cred că-i voi mai vedea vreodată și probabil că e mai bine așa. Vreau ca Becks, Alex, Jey și cretinul de Steve să fie mereu alături de mine.

Cu toate astea, o întrebare rămâne în suspans: noua Gloria trebuie să trăiască sau, din contră, să moară conform planului în exact 17 zile?

  Atitudinea Gloriei este tipic adolescentină (ușor exagerată uneori), în încercarea de a atrage atenția celor din jur. Are nevoie de compasiune, de o mamă pe al cărei umăr să plângă, de un tată care să o protejeze. În prefața și notele de subsol, dr. Cristian Andrei explică într-o manieră erudită cauzele și consecințele acțiunilor Gloriei. Nu e de mirare că Gloria a găsit soluția cea mai simplă pentru a-și rezolva problemele, cât și pentru a se afirma: suicidul, afirmă el. Gloria caută afecțiune, se îndrăgostește (sau așa i se pare) de Matt, Chad, Alex, Steve.  Ea întoarce lumii ceea ce primește: lipsei respectului îi răspunde cu revoltă, trădării cu răzbunare, durerii cu plecarea. Nu pot să nu mă întreb câte adolescente și-au vopsit părul albastru după lecturarea acestui roman care a făcut furori pe rețelele de socializare… .

E aproape miezul nopții când ne adunăm în casă. Fiecare are în mână câte o sticlă de Martini. Am luat-o cu băutul de dimineață, așa că acum suntem turtă. Jucăm un joc crud, numit „eu niciodată nu am…”.

   În 50 de zile, Gloria trece prin toate încercările posibile, unele greu de imaginat, unele absurde, cum ar fi episodul în care ea își crestează încheietura mâinii pentru a scăpa de un viol și sângele țâșnește violent sau cum îi sunt furate actele în Paris, dar asta nu reprezintă o piedică în a se întoarce acasă cu avionul. Sau cum Dumnezeu poate ea să cheltuiască 13 000 de dolari din contul lui Tezer fără ca aceasta să-și dea seama? Cu toate că a început numărătoare inversă ( Au mai rămas 49, 48, 47, 46… de zile), își face planuri de viitor (de exemplu, dorește să trăiască alături de Steve, de care se îndrăgostește).

   În presă s-a vehiculat ideea că cei care sunt călăuze pentru probele jocului Balena Albastră s-au inspirat din acest roman. Nu cred că acesta a fost scopul autoarei. Mai degrabă a încercat să dea glas frustrărilor adolescenților aflați în conflict cu lumea și cu ei înșiși, iar notele domnului doctor Cristian Andrei au încercat să le ofere o conotație educativă. După cum spune dumnealui, adolescenților le este mai ușor să renunțe la viață decât la libertate.

   Cine altcineva decât o adolescentă să scrie un roman despre adolescenți cu un titlu atât de sugestiv? Mesajul cărții este oarecum ambiguu, zic eu. Pe de o parte, un semnal adresat adulților despre cât rău pot să le facă tinerilor și cât de mult suferă aceștia, pe de altă parte, un soi de ghid de metode de a te revolta. Limita dintre cele două este foarte sensibilă, iar un adolescent în depresie ar putea să aleagă varianta a doua.

Cartea 50 de zile înainte de sinucidere, de Stace Kramer poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

             Vassa și noaptea, de Sarah Porter-recenzie

Titlul original: Vassa in the night

Traducere din limba engleză: Mihaela Sofonea

Gen: Fantasy, Young Adult

Editura: Nemira Publishing House

Anul apariției: 2017

Număr pagini: 336

    Sarah Porter este scriitoare, pictoriță și profesoară. Este autoarea trilogiei Lost Voices: Lost Voices, Waking Storms și The Twice Lost. Sarah și soțul său trăiesc în Brooklyn, New York.

                Din momentul în care ,,Vassa și noaptea” a fost tradusă și publicată în română (ba chiar, dinainte) mi-am dorit s-o citesc. Coperta fermecătoare și descrierea incitantă au fost suficiente pentru a mă convinge, astfel încât am inclus-o cât mai curând în planul de lectură. Nici nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timpul în compania acestei cărți, paginile au zburat, de parcă ar fi fost vrăjite, ghidate de bagheta unui magician. Iar în fața mea s-a ivit o sferă magică, în interiorul căreia ochii mei au urmărit o poveste minunată…

   Poate că nu începe cu ,,A fost odată ca niciodată…”, însă are, cu siguranță, un punct de pornire, pe care, spre deosebire de un basm, îl vom afla pe parcurs. Din această poveste nu lipsește magia, nu lipsesc ființele înzestrate cu puteri ce ne depășesc capacitatea de înțelegere. Există, de asemenea, aventură, suspans, momente critice în care cititorul crede că totul s-a sfârșit. Dar finalul… este demn de un basm, în care… știți voi cine pe cine învinge.

   Protagonista este personajul eponim al textului, și anume Vassa Lisa Lowenstein, în vârstă de șaisprezece ani. Viața sa de până acum nu a fost nicidecum ușoară. A rămas orfană de mamă, tatăl a părăsit-o – mânat de dorințe stranii, de neînțeles, iar acum locuiește în Brooklyn, New York, alături de mama sa vitregă și de surorile sale vitrege, Chelsea și Stephanie. Familia o consideră o copilă cu tulburări comportamentele, o persoană dificilă cu un caracter oarecum josnic. Chelsea este singura puțin mai înțelegătoare, cea care încearcă s-o ajute să treacă peste traumele care i-au marcat copilăria, fiindu-i alături, deși între ele nu există nicio legătură de sânge.

,,Cât despre mine, mă îngrijesc de lebedele mele, căci sunt calde și rănite și, spre deosebire de Pangolin, nu sunt deloc liberă. Nu am calificările necesare pentru  a distruge noaptea sau pentru a manevra documente juridice. S-ar putea chiar să fiu la ananghie, întemnițată într-un cerc de capete retezate și un stol de păsări agitate; teritoriul meu este o insulă de sânge și zăpadă, care scânteiează sub lumina de culoarea apusului, emanată de BY’s. Țara mea este ciotul unde desfac batonul pentru Erg și o așez pe coapsă. Îl mănâncă într-o catedrală vie, mișcătoare de gâturi albe, arcuite.

O fi teritoriul meu mic, dar în el pot încă iubi ce e în fața mea din toată inima, din cât mi-a mai rămas din ea.”

   Înainte să moară, Zinaida, mama Vassei, o pictoriță talentată și o femeie lipsită de inhibiții, i-a lăsat acesteia în grijă o păpușă din lemn, cerându-i să aibă grijă de ea și s-o țină ascunsă de toți ceilalți. Această păpușă avea să fie botezată Erg și avea s-o însoțească mereu pe Vassa, împărțind mâncarea cu aceasta, provocându-i și necazuri, din când în când.

   În lumea în care trăiește Vassa, nopțile sunt tot mai lungi, soarele întârzie, adesea, să-și facă apariția pe bolta cerească. Se pare că totul este provocat de magie, de faptele unora care au ales să răpească fragmente din noapte și să le încătușeze în diverse locuri, precum într-un corp de motociclist. Doar că Vassa nu știe aceste lucruri. La fel ca toți ceilalți bănuiește că totul este doar un fenomen, inexplicabil, de altfel.

,,Deasupra noastră, norii atârnă ca o mie de ouă întunecate. Simt că încearcă să nu plângă. Simt că nici măcar nu știe exact ce este plânsul. O vreme urcăm și coborâm împreună pantele miezului nopții și singurul sunet este bâlbâiala vântului.

-Noaptea te vede, Vassa, îmi spune el în cele din urmă.

Încearcă să schimbe subiectul?

-Presupun că noaptea vede tot. Dacă vede.”

   Erg se ține de șotii, astfel încât Vassa este acuzată de Stephanie că ar fi o hoață, fapt complet neadevărat, însă fetei îi este imposibil să-și dovedească nevinovăția. Într-o noapte, Stephanie o trimite la BY’s, un magazin straniu în care hoților li se taie capetele, singurul loc deschis non-stop, singura lumină puternică din marea de întuneric a nopții.  Ajunge acolo și este acuzată că ar fi încercat să fure ceva din magazin. Proprietara, bătrâna Babs Yagg, o obligă să lucreze trei nopți în magazin, în schimbul vieții sale.

   Ceea ce nu știe Vassa e că cele trei nopți petrecute aici o vor schimba pentru totdeauna. Căci fiecare noapte va fi însoțită de o provocare, de o sarcină venită din partea vârstnicei patroane. O are pe Erg alături, o păpușă mică, dar capabilă de fapte mari, cea care, într-un fel sau altul, a adus-o aici, pentru ca destinul Vassei să se împlinească. Sau nu.

   Parcarea magazinului este străbătută noapte de noapte de un motociclist, la prima vedere, înfiorător. Vassa va putea vorbi cu el doar în vis, atunci când vor zbura pe motocicleta bărbatului, prilej cu care îi va afla adevărata identitate. Va încerca să-l ajute și pe el să scape din robia lui Babs, a acestei femei malefice, crude, care se dovedește a fi o vrăjitoare. Nu doar o singură dată, Vassa va fi pusă în situații, aparent, lipsite de orice cale de scăpare.

,

,Așadar, ce este deasupra noastră când soarele e dedesupt? Patul îngust scârțâie când îmi las capul pe spate. Aproape că mă aștept să se deschidă tavanul și să-mi dezvăluie răspunsul, dar, de fapt, îl cunosc oricum. El fusese cândva noaptea sau o parte din ea, în orice caz. Iar acum, că e din nou zi, îmi lipsește mult prea mult ca să mă simt bine. Când îl voi revedea, voi ști că nu mă mai desparte decât o noapte de supraviețuire, dar începe să pară că am mult mai multe de făcut aici, în afară de a scăpa cu viață.”

   Și, fără îndoială, partea cea mai fascinantă a poveștii o reprezintă prietenia și sentimentele care se nasc în sufletul mare al  adolescentei. Ea se împrietenește cu motociclistul năpăstuit, cu un cârd de lebede ce au fost altădată oameni, cu o pereche de mâini – numită Dexter – care datorită ei înțelege cât de rea este Babs. Și, mai mult decât atât, Vassa se împrietenește cu noaptea sau poate că noaptea se împrietenește cu ea, ajutând-o și cerându-i ajutorul în același timp. Poate că se și îndrăgostește, însă asta rămâne să aflați de unii singuri…

,,Noaptea e peste tot, acoperind fiecare frunză și fereastră de pe întreaga emisferă. Atunci, de ce simt clar că se apropie ca răspuns la cuvintele mele? O simt agățându-mi-se de gene ca o molie făcută din vânt. Simt că mă caută, că răscolește după toate secretele din adâncurile ființei mele, strecurându-se în ochii mei.

Simt cum mă sărută tandru, ca sângele care-mi pulsează în buze.

<<Noaptea te vede, Vassa.>> ”

Va reuși Vassa să scape din mâinile lui Babs? Ce este, de fapt, Erg, ce misiune are, cu ce scop a fost creată de Bea? Ce se ascunde în spatele motociclistului? Va scăpă Brooklyn-ul de domnia fermecată a nopții?

       Am fost curios să descopăr povestea aflată la baza acestui roman, mai exact ,,Vasilisa cea frumoasă”, și, prin urmare, am citit-o. Nu pot să spun decât că apreciez nespus reinterpretarea basmului rusesc într-o manieră modernă, de actualitate, schimbând cadrul rusesc, pastoral cu unul american, citadin. De asemenea, am fost încântat să descopăr o serie de elemente ce s-au păstrat și în romanul fantasy. Spre exemplu, situația familială a Vasilisei, păpușa moștenită de la mama răposată, întâlnirea cu Muma Pădurii sau baba Iaga și probele la care a fost supusă de aceasta.

   Ce-i drept, Sarah Porter a dezvoltat foarte mult istoria, punând accentul pe trăirile și sentimentele personajului principal, făcând din el un erou, oferindu-i ajutoare, prezentându-l în lumini și umbre. Nici scriitura ei nu este de neglijat, întrucât mânuiește cu dibăcie cuvintele și țese povestea cu iscusință și cu nelipsitul strop de magie.

   Mai e nevoie să mai spun ceva? Doar atât: citiți ,,Vassa și noaptea” de Sarah Porter! Bucurați-vă de Brooklyn-ul aflat sub conducerea întunericului, alăturați-vă Vassei în misiunea sa de a restabili ordinea în univers și, mai ales, în colțișorul ei de lume, în viața sa ce abia acum începe cu adevărat…

,,- Da, spun eu, apoi îmi dau seama că este prima dată de când a murit mama când cuvântul acasă înseamnă ceva pentru mine, nefiind doar o vorbă goală.

Chiar dacă Chelsea mi-e rudă sau nu, ea înseamnă familia mea mai mult decât a însemnat vreodată oricine altcineva. E familia mea pentru că îi pasă destul încât să-și bată capul. Indiferent pe cine am pierdut în viață, Chelsea este aici, acum, și sunt recunoscătoare că o am.

-Da, Chelsea, sunt gata să vin acasă.”

            LECTURĂ PLĂCUTĂ!

 

Cartea Vassa și noaptea, de Sarah Porter poate fi comandata de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Salut, rămas-bun și tot ce se întâmplă între ele, de Jennifer E. Smith-recenzie

Titlul original: Hello, Goodbye, and everything in between

Traducere din limba engleză: Ofelia Al-Gareeb

Editură: Epica Publishing House

Gen: Young Adult, Romance

Anul apariției: 2017

Număr pagini: 272

    Jennifer E. Smith, născută în Chicago, SUA, este autoarea a opt cărți pentru adolescenți și tineri, printre care se numără ,,Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere”, ,,Uite așa arată fericirea”, traduse și publicate deja la Epica Publishing House. Și-a obținut masterul în scriere creativă la Universitatea St. Andrews din Scoția, iar cărțile sale au fost traduse în 33 de limbi.

   Din lista de lecturi pentru vacanța de vară nu trebuie să lipsească titlurile Young Adult, iar eu m-am conformat. Și nu mi-a părut rău. Am citit cu o deosebită încântare cartea lui Jennifer  E. Smith, o istorie încântătoare, un love story adorabil, din care, bineînțeles, nu lipsesc porția de dragoste, stropul de pasiune, fulgii de emoție. Totul se combină atât de frumos în povestea de față, punând cititorul tânăr – căruia îi este dedicată, în mod special, cartea- pe gânduri și aducând zâmbetul pe buzele cititorului mai experimentat – pe care nu îl excludem din ecuație, trecut de perioada adolescenței și a primei iubiri.

  Am mai citit romane pentru adolescenți, însă acesta mi s-a părut diferit. Stilul autoarei este de-a dreptul fermecător, purtând o vizibilă amprentă personală. Intensitatea trăirilor se face resimțită pe parcursul rândurilor așternute, astfel încât nu doar o singură dată ai impresia că te afli alături de personaje, că ești parte a poveștii sau… chiar că povestea îți aparține, revenindu-ți ție rolul protagonistului, al unuia dintre îndrăgostiți.

   Clare și Aidan, doi tineri din Chicago, au absolvit recent liceul și au fost admiși la universitățile pe care și le-au dorit. Timpul a trecut mai repede decât s-ar fi așteptat și așa se face că în ziua următoare vor pleca la facultate. Ea la Dartmouth College în New Hampshire, pe coasta atlantică a Statelor Unite, iar el la University of California din Los Angeles, tocmai în capătul opus al țării, pe malul Pacificului.

  Clare este sigură că relația lor nu va rezista, ținând cont de distanță, de faptul că se vor revedea abia în vacanța de Ziua Recunoștinței. Din acest motiv, consideră că ea și Aidan ar trebui să se despartă acum, fără certuri, și să rămână prieteni. Viața de student îi va schimba pe amândoi, le va aduce în cale alți tineri/tinere cu care vor ieși în oraș, cu care vor petrece timpul liber și de care poate că se vor îndrăgosti. Despărțindu-se acum, ar evita sfârșitul dezastruos al relației lor de doi ani și și-ar oferi libertatea de a se bucura de facultate, fără a fi limitați de existența unui partener la mii de kilometri distanță.

,,Dar, înainte s-o facă, Aidan se oprește pentru a scoate un penny din buzunarul lui. Stă acolo un moment, scuturându-l în palmă, apoi îl aruncă în fântână, unde scoate un pleosc satisfăcător înainte de a se scufunda, pentru a se alătura constelației formate din celelalte moenede.

Clare e pe punctul de a-l întreba ce dorință și-a pus, dar se răzgândește.

 E sigură că știe răspunsul.

În timp ce se îndepărtează, aruncă o privire înapoi la apa care unduiește, încercând să nu se gândească la faptul că, în loc să găsească un suvenir aici – ceva ce să ia mai departe cu ei-,  au reușit să lase ceva în urma lor.

 Asta îi frânge puțin inima.”

   Aidan nu are aceeași părere și speră în adâncul sufletului că o va convinge și pe ea. Mai au 12 ore de petrecut împreună, iar mult prea organizata Clare a pregătit o listă cu locuri pe care ar trebui să le revadă, locuri din oraș cu o însemnătate aparte pentru ei și pentru relația lor. Totodată, vrea să ia câte un suvenir din fiecare loc, o mică amintire pentru când povestea ei și a lui Aidan nu va rămâne decât o amintire frumoasă…

  Se urcă în mașina lui Aidan și străbat orașul, fără a respecta în totalitate planificarea inițială. Se întâlnesc pentru ultima oară cu Stella și Scotty, prietenii lor cei mai buni, savurează delicioasa pizza din oraș, merg  la bowling, se alătură unui grup de petrecăreți, se plimbă pe malul lacului Michigan. Nu doar o dată, Clare și Aidan rămân singuri, râzând sau discutând în contradictoriu, trăindu-și cea mai lungă și, în același timp, cea mai scurtă noapte din existența lor de adolescenți.

  Fără doar și poate, această ultimă noapte este una a dezvăluirilor, a conturilor reglate. Pe de o parte, Clare află că Aidan nu a aplicat, de fapt, pentru admiterea la Harvard, o dorință a părinților acestuia, dar și o variantă în favoarea relației lor. Pe de altă parte, ei i se reproșează că nu are suficientă încredere în iubirea dintre ei, cum dovedește și  faptul că nu i-a mărturisit lui Aidan niciodată că îl iubește, că a evitat să folosească magicul ,,te iubesc!”…

,,- Este locul în care mi-ai spus prima dată că mă iubești, îi spune, ușor rămasă fără suflare, sperând să îl scoată din starea lui, să îl facă să își amintească, să-l facă să-și revină. De asta suntem aici.

Dar când se uită la el, ochii lui sunt atât de triști, încât asta o face să se oprească brusc. […]

-Da, păi, spune Aidan în cele din urmă, chiar înainte de a ieși pe ușă în bura de ploaie, nu e ca și cum mi-ai fi spus-o și tu.”

   Orele se scurg una după alta, multe incidente marchează această noapte devenită extrem de palpitantă. Cu fiecare kilometru parcurs de mașină, cu fiecare pas pe care-l fac pe caldarâm, cu fiecare îmbrățișare, se apropie tot mai mult de răsăritul soarelui, de momentul în care ea se va urca în mașină alături de părinții săi și va pleca. La scurt timp timp, el se va îmbarca în avion. Nu mai au vreme, nu mai au suficiente cuvinte, suficiente sărutări…

  Clare și Aidan se vor despărți? Povestea lor de iubire va fi sortită sfârșitului, având în vedere că vor studia la mii de kilometri distanță, pe cât de aproape de îndeplinirea propriului vis, pe atât departe de celălalt? La urma urmei, prima iubire, cea din liceu, poate rezista întreaga viață, poate face față probei timpului sau reprezintă o simplă încercare?

,,Dragostea nu e ceva ce poți lua înapoi. E ca un descântec magic: odată ce rostești cuvintele, acestea rămân pur și simplu acolo, schimbând și transformând tot ceea ce a fost cândva adevărat.

   Vă recomand să citiți ,,Salut, rămas-bun și tot ce se întâmplă între ele”, minunata carte a lui Jennifer E. Smith! Căci, la urma urmei, cum să fie nu fie fascinantă o carte despre adolescenți, despre prima dragoste și piedicile pe care le întâmpină aceasta? Adolescența, anii efemeri cărora n-o să încetăm să le ducem dorul, corespunde unei lumi aparte, unui univers în care orice lucru și orice persoană sunt altfel percepute, înțelese, iubite. Sentimentele inocente, ce continuă să păstreze ceva pueril, învăluie adolescența și o înfășoară ca pe un cocon. Dar, la un moment dat, din acel cocon va ieși un fluture ce-și va duce existența mai departe, ținând strâns între aripioare puțin din praful magic al adolescenței apuse…

   ,,În decursul unei singure seri, Jennifer E. Smith reușește să surprindă fiecare nuanță perfectă și dureroasă a primei iubiri. N-aș fi vrut ca noaptea – sau cartea aceasta – să se termine vreodată.”Sarah Dessen, autoare de bestselleruri New York Times

      Personal, nici eu nu aș fi vrut ca această carte să se sfârșească…

  „Această capodoperă a lui Jennifer E. Smith vă va bântui inima cuprinsă de durere. Este o suferință care își trage suflul din personajele care par atât de reale încât le auzi cum respiră, și dintr-o poveste în care te vei regăsi și care te va răvăși cu fiecare pagină parcursă.”Jennifer Niven, autoarea bestsellerului ,,Toate acele locuri minunate”

      Nu-mi rămâne decât să vă urez:

      LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Salut, rămas-bun și tot ce se întâmplă între ele de Jennifer E. Smith a fost oferită de Editura Epica. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Epica.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

              

Defecți, de Cecelia Ahern-Editura All-recenzie

Editura ALL, 2017

Titlu original: Flawed, 2016

Traducere din limba engleză de Daniel Clinci

Număr pagini: 416 pagini

Prima carte din seria Defecți (continuă cu romanul Perfecți)

Sunt o fată care se ghidează după definiții, logică, o fată care vede lucrurile în alb și negru. Rețineți asta.

   Pornind de la conceptul de societate perfectă, Cecelia Ahern construiește un roman distopic despre care sunt sigură că se va vorbi mult timp. După cum bine știm, perfecțiunea nu există, iar dorința de a o atinge poate distruge individul, în particular, dar și lumea în care trăiește. În același timp, autoarea exploatează teme young adult cunoscute, cum ar fi relațiile cu figurile autorităților, imaginea paternă, presiunea colegială și jocurile adolescentine, marginalizarea, căutarea propriei identități.

   În țara perfecțiunii, deciziile morale greșite sunt pedepsite de Ghildă, un grup de judecători care se ocupă cu anchetarea indivizilor acuzați că ar fi Defecți. După un proces sumar care întotdeauna se termină cu verdictul „vinovat”, vine Ziua Numirii, când defectele acuzatului sunt numite public și este însemnat cu fierul încins cu un D, într-unul dintre cele cinci locuri sau în mai multe, în funcție de ce a făcut.

Pentru decizii greșite, pe tâmplă.

Pentru minciună, pe limbă.

Pentru furt, pe palma dreaptă.

Pentru lipsă de loialitate față de Ghildă, pe piept, în dreptul inimii.

Pentru încălcarea regulilor societății, pe talpa dreaptă.

De asemenea, Defecții trebuie să poarte o banderolă cu litera roșie D pe mânecă tot timpul, pentru a putea fi identificați în public și dați drept exemplu. Nu sunt trimiși în închisoare; n-au făcut nimic ilegal, dar au comis acte care sunt considerate insulte aduse societății. Ei trăiesc printre noi, exilați, respectând reguli separate, ca niște cetățeni de mâna a doua.

   Celestine North este o adolescentă de șaptesprezece ani, frumoasă, inteligentă, ambițioasă, perfecționistă, cu un iubit pe măsură. Art este ca o lumină pentru mine, pătrunde chiar și în ungherele cele mai întunecate ale minții mele. Crede cu tărie în Ghildă, ale cărei reguli le consideră corecte, până în momentul în care ea însăși asistă la o întâmplare care sfidează logica, acționează din instinct și ajunge să fie însemnată. În drum spre școală, ajută un bătrân însemnat să se așeze pe un scaun, încălcând astfel regula conform căreia a ajuta un Defect este interzis. La proces, alege să spună adevărul și stârnește furia judecătorului Craven, care îi propusese să mintă. Este însemnată în șase locuri și devine o eroină pentru cei care nu cred în Ghildă și un pion important în posibila tentativă de lovitură de stat. Semnele vizibile de pe corp îi schimbă radical viața: nu i se mai permite să meargă la școală, i se refuză orice extravaganță, nu are voie să iasă din casă după ora douăzeci și trei, devine ținta atacurilor colegilor și, ce e cel mai dureros, îl pierde pe Art.

   Judecătorul Crevan este președintele Ghildei și tatăl lui Art. Celestine îi spune Bosco și-l admiră profund. Dacă  majoritatea îl consideră terifiant, Celestine îl vede ca pe un personaj de desene animate exagerat care se bucură când este huiduit. Sunt convinsă că postura de judecător înfricoșător, deși importantă pentru locul lui de muncă, este doar un rol; de fapt, nu așa este el în realitate. În plus, face ghiuleaua în piscină foarte bine.

   Ceea ce pare un rol se dovedește a fi adevărata față a personajului. Este crud, răzbunător și nu ezită să folosească Ghilda în interes propriu. Este un criminal cu acte în regulă, un lup îmbrăcat în blană de oaie. La început, Celestine se comportă cu afecțiune cu el, apoi ea devine persoana de care acesta se teme cel mai mult, deoarece deține dovada că însuși judecătorul este Defect.

În timp ce fierul încins îmi atinge coloana vertebrală, scot cel mai puternic, cel mai înfiorător, cel mai agonizant și animalic sunet pe care l-am auzit vreodată în viața mea, răsunând pe toate coridoarele Castelului Highland pentru a fi auzit de toți, ca toată lumea să știe că vedeta lui Crevan a fost însemnată.

   Conflictul familial se materializează în relația Celestinei cu sora sa, Juniper. Cu părinții, naratoarea are o relație foarte apropiată, mai ales după însemnare. Mama se străduiește să o ajute să se reintegreze în familie. Defecții sunt obligați să ducă o viață obișnuită, iar la masă au voie să mănânce doar alimentele de bază. În strădania ei, mama gătește intenționat prost mâncarea celorlalți sau alege mâncăruri ce nu îi plac fiicei ei. Poate nu ar fi atât de grav, dacă nu ar fi supravegheată în mod constant de Mary May, fluierarul Celestinei, a cărei prezență este la fel de agreabilă ca a Doamnei cu Coasa.

   O singură persoană îi dă putere eroinei: Carrick, un Defect Din Naștere ce a fost martor la înfierarea ei și un personaj misterios, sprijinul, stabilitatea și salvarea ei. Chiar dacă relația lor nu este nici pe departe erotică, pasională (cum este cea cu Art, fiul lui Crevan), eu așa am simțit-o. Dacă pentru Celestine, Art este sensibilitate, pace, frumusețe, Carrick este echilibru, putere, încredere.

   Îndrăzneață asocierea antonimică a celor doi termeni Perfect-Defect. Romanul prezintă o lume care se vrea perfectă: frumusețe pe muchie de bisturiu, haine elegante, lux, relaxare. Dar, este ea perfectă când se întrepătrunde cu cea a defecților? Perfecții evită Defecții, îi consideră scursuri ale societății, îi umilesc în cele mai crude moduri, iar autoritățile închid ochii. Iată felul în care autoarea atrage atenția asupra capcanelor în care cad oamenii și asupra dorinței acestora de a vedea execuții publice. În lumea aceasta perfectă, Celestine alege să devină defectă și să se revolte. Vom vedea cum în volumul al doilea al seriei, Perfecți. Eu abia aștept!

   Dacă există un mesaj transmis de această carte, acela este că niciunul dintre noi nu este perfect. Să nu ne prefacem că suntem. Să nu ne fie teamă că nu suntem. Să nu punem etichete altora și să pretindem că nu suntem la fel. Să știm că a fi om înseamnă a avea defecte și să învățăm din fiecare greșeală ca să n-o repetăm. (Cecelia Ahern)

 

Cartea Defecţi, de Cecelia Ahern poate fi comandată de pe site-ul Editura All.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Lansare perfect defectă a romanului “Defecţi”, de Cecelia Ahern

 Marţi, de la ora 19.00, în Gradina Secretă a librăriei Cărtureşti Verona, la o lansare de carte perfect defectă a primului roman YOUNG ADULT semnat de Cecelia Ahern! 

Evenimentul va fi o confruntare între Defecţi şi Perfecţi, condusă de bloggeri de carte pe care îi iubeşti, reprezentanţi ai Bookhub.ro şi Literatura pe tocuri!

Haide şi tu în public! Vei fi angrenat în jocuri şi activităţi de echipă, vei socializa cu alţi iubitori de carte şi vei trece prin provocări care te vor distra, toate inspirate de volumul DEFECŢI, de Cecelia Ahren.

Nu contează dacă vei fi în tabăra Defecţilor sau a Perfecţilor, confruntarea îţi va demonstra un singur lucru: e bine să fii tu însuţi, indiferent care îţi sunt defectele.

Nu există căştigători, există doar premii, pentru ambele tabere: cărţi, tricouri şi puzzle-uri personalizate!

Vă aşteptăm!

Călătorie magică în Orașul Măștilor, de Mary Hoffman-prezentare

Editura: Meteor Publishing

Număr pagini: 304

An apariţie: 2017

Descriere carte:

      Lucien, un băiat aparent obișnuit din zilele noastre, trece printr-o încercare cumplită și totul pare aproape fără putință de scăpare pentru el. Din întâmplare, la un moment dat ajunge într-o altă lume, ciudată și misterioasă, aflată în alt timp, grație unui talisman magic.

   Acolo, în lumea aceea de demult, plină de un farmec irezistibil, află cu surprindere că el este un stravagante și are o misiune specială de dus la îndeplinire. Trece printr-o mulțime de peripeții palpitante, devine ucenicul unui magician, își face noi prieteni și își câștigă o nouă identitate.

Viața lui se schimbă cu totul peste noapte, ca într-un vis.

   Stravaganza este o serie de romane fantasy, scrise de cunoscuta autoare britanică Mary Hoffman. Acțiunea lor se desfășoară la întretăierea a două lumi, cea reală, contemporană – locul de baștină al eroilor principali fiind Londra – și o lume fantastică, Talia, similară Italiei renascentiste a secolului al XVI-lea.

   Mary Hoffman este pasionată de Italia și se pare că ideea originală ce a stat la baza scrierii romanelor a fost o excursie de familie la Veneția, în timpul căreia a asistat la un incident, la o cursă de gondole. Informațiile despre acest spațiu cultural abundă în scrierile sale și ele sunt pe cât de inedite, pe atât de captivante.

  Fiecare volum al seriei are drept erou principal un adolescent care se confruntă cu o situație limită în viața sa reală și care, datorită unui talisman primit dintr-o altă lume, ajunge un stravagante, un fel de călător în timp și spațiu.

Sursa foto şi text: Meteor Publishing

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Meteor Publishing

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

Călătorie magică în Oraşul Stelelor, de Mary Hoffman-prezentare

Editura:Meteor Publishing
 Nr. pagini: 384
An apariţie: 2017

Descriere carte:

   Georgia O’Grady este o adolescentă rebelă, băiețoasă și introvertită, îndrăgostită de echitație, muzee și natură.

    Fiind de-a dreptul terorizată de fratele său vitreg, care se leagă de ea din orice fleac, colindă mereu prin oraș până la întoarcerea părinților săi acasă, pentru a nu rămâne singură cu acesta. Într-una dintre peregrinările sale zilnice descoperă într-un magazin de antichități un minunat căluț etrusc înaripat, pe care-și dă toate economiile strânse la pușculiță.

   Odată ce Georgia adoarme acasă, în patul său, cu acest căluț în mână, dorindu-și din tot sufletul o evadare din lumea de coșmar în care trăia, el o poartă departe, până în Orașul Stelelor, Remora, unde nimerește tocmai în toiul pregătirilor pentru faimoasa cursă de cai Stellata.

   În palpitanta acțiune ce se desfășoară în frumosul oraș talian reapar și figuri cunoscute deja din Călătorie magică în Orașul Măștilor, precum Lucien, devenit între timp Luciano, regentul Rodolfo, fiica lui, ducesa Arianna, fosta ducesă a Bellezzei, Silvia, ori atât de temutul duce Niccolò di Chimici.

   În Remora viața Georgiei capătă cu totul alt curs, ea devine pe neașteptate eroina momentului, este încununată de glorie și înconjurată de prieteni și asta îi dă curajul necesar pentru a înfrunta cu capul sus problemele ei de acasă și a se bucura din plin de anii de liceu.

Sursa foto şi text: Editura:Meteor Publishing

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura:Meteor Publishing

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Flower, de Elizabeth Craft şi Shea Olsen-recenzie

Editura: Epica Publishing House

Număr pagini: 352

   După o porție generoasă de răcoare și pepene din producție proprie – sper să-ți fac poftă și de dulce, dar și de recomandarea mea de astăzi. Am tot văzut cartea în online, am tras și cu ochiul la opinia cititorilor – pro, dar și contra acestui roman pentru adolescenți. Iar la final am tras concluzia: vreau să am propria părere despre Flower.

   Nu m-am așteptat ca o lectură destinată adolescenților să mă miște atât de mult în interior, să mă facă să simt durerea personajelor ca propria-mi durere, iar povestea celor doi să îmi transmită atât de multe, prin cuvinte, emoții  și lecții atent presărate în spatele unui limbaj simplu.

  M-am privit ca într-o oglindă în povestea tinere Charlotte, mi-am îngropat oftatul în zâmbete strâmbe, m-am enervat de zeci de ori pe parcursul călătoriei mele alături de Charlotte și Tate, căci fără să îmi propun, am dat filmul înapoi și am ajuns în perioada clasei a 12-a, dar și a episoadelor din filmul vieții mele de adolescentă.

   Perioada liceului m-a maturizat și mai mult, mi-a arătat, prin duritate, etichete și chipuri umane, cât de superficial este omul, cât de repede trece prin viață, cât de simplu i se pare totul, cât de ușor crede că deține adevărul absolut, cât de repede uită că nu are numai drepturi fără număr, ci și obligații.  De ele uită mereu, dar drepturile și le exercită fără întârziere, putând oricând: să râdă de ceilalți, să rănească, să vorbească, să se creadă superior față de alții.

   Charlotte mi-a călcat pe urme, cel puțin în ceea ce privește școala și învățatul, chiar dacă-și lua zi de zi bobârnace de la cei care o numeau ”tocilara”, fără măcar să bănuiască un lucru important:

Pentru lume poți fi un nimeni, dar oricând poți deveni universul cuiva, sensul și motivul pentru care merită să-și schimbe modul de a (se) privi – pe sine și viața sa.

   În momentul în care  imaginea despre viață, imaginea persoanei care ți-a dat viață, a bunicii care te-a crescut, dar și a surorii care s-a fript și a irosit șansa ei la un viitor mult mai luminos, mezinei Charlotte nu-i rămâne decât să-și impună reguli stricte, limite serioase și obiective clare pentru o altfel de viață, o siguranță care nu o va arunca în necunoscut și care o va păstra departe de repetarea poveștilor trăite de cele trei femei în viața ei.

   Charlotte nu vrea să aibă parte de același destin, vrea să demonstreze tuturor că se poate și altfel, că studiu te duce departe în viață, că munca și lipsa ideii de a renunța, îți poate schimba viața în totalitate.

Când omul își face planuri, viața îi arată că are o surpriză pentru el: un plan total diferit și te împinge, cu o forță invizibilă pe un nou drum –unul pe care el oricum l-ar fi ocolit din start.

   Totul mergea bine în viața tinerei aflată deja la vârsta majoratului.  Totul se desfășura conform planului, atunci când apare Tate – băiatul fermecător și total necunoscut pentru Charlotte, care se simte bine în preajma lui, este mișcată de gesturile lui simple,dar pe care vrea cu orice preț să-l țină la distanță, căci promisiunea și planul ei de viitor sunt mult mai importante.

   Tate e vedetă, a cântat, e faimos și vânat de tabloide și fani, dar Charlotte habar nu are cine este și-l tratează ca pe un simplu om ce vrea să o îndepărteze de obiectivul ei. Ea nu știe cine e cel care i-a dăruit flori, cafea, haine scumpe și un nou look. El o cunoaște: e singura fată care l-a tratat ca pe ceea ce este -un om simplu, care nu are nici un interes, cea care nu i-a picat în brațe leșinată, ea e cea care îl înfruntă, îi răspunde, îl învaţă, îl acceptă așa cum este.

Nimic nu e simplu cu Charlotte. Nu are decât un singur prieten, nu renunță ușor, e hotărâtă să-și vadă de viitorul ei, de obiectivul principal, îl refuză invitația în oraș, nu mai vrea să-l vadăm dar îl așteaptă în fiecare seară atunci când închide florăria.

   Precauția nu înseamnă să refuzi bucuria și iubirea, dar de teama de a nu fi văzută ca bunica, mama și sora ei, Charlotte, se  pedepsește, muncește din greu. Ceea ce înțelege mai târziu tânăra:

Ai nevoie de iubire, căci ești iubire, iar iubirea nu te poate face decât fericită, iar fericirea frumoasă.

   Charlotte nu se consideră frumoasă, căci îi lipsește fericirea din ochi, iar iubirea îi este închisă în suflet. Tocmai asta face Tate. Îi arată că e foarte frumoasă. Dar nu numai ea are nevoie de o transformare, nu numai ea are temeri și secrete. Tate e cunoscut pentru că iubea muzica, dar faima i-a distrus bucuria și toate rezultatele muncii sale, l-a ținut departe de scenă, departe de inspirația de a compune. Asta face Charlotte pentru băiatul pe care-l iubește. Îl inspiră, alungă vinovăția din mintea și sufletul lui, îi redă încrederea în sine și în pasiune.

   Iubirea nu e întotdeauna roz, dar nu contează culoarea iubirii, ci intensitatea ei atunci când durerea apare, sfâșie pe interior, smulge lacrimi și bucăți din suflet. Se iubesc, îți mărturisesc iubirea, decid să lupte împreună, dar la primul impas, Tate se retrage, fuge și abandonează totul. Apoi revine, cu o mare de regrete după el.

   Deși Tate are puterea să-și mărturisească secretul, pericolul ca relația lor să cunoască, din nou eșecul, este foarte mare, iar cea care are cel mai mult de suferit este Charlotte, care decide să lase totul în urmă, să-și reia viața, dar să renunțe la planul ei bătut în cuie.

   Iubirea e cu bune, frumusețe, zâmbete, dar e și cu nori negri, tunete, fulgere și ploi torențiale. Așa-i iubirea, dar doar atunci când faci față oricărei intemperii, doar atunci poți spune că iubești cu adevărat.

Oare reușesc până la urmă să rămână împreună? Tot ce pot să-ți spun este asta: finalul este fericit. Te-am liniștit, așa-i?

    Cartea Flower scrisă de Elizabeth Craft și Shea Olsen m-a surprins, mi-au fost depășite așteptările, mi-a scos din suflet dureri pe care le credeam vindecate, amintiri despre o perioadă în care mă luptam eu cu mine, iar câștigarea războiului era atât de departe atunci. Mi-a plăcut povestea – deloc banală, căci reușește să atragă atenția, să tragă un semnal de alarmă, iar la final să-ți adresezi niște întrebări simple, dar esențiale.

   Flower este despre oameni și suflet, despre durere și vindecare, despre secrete și eliberare, iubire și lipsa ei.  Despre greșeli și iertare despre putere și vulnerabilitate, prietenie și încredere, șansă și impunere, decizii și libertate,. Dar și despre teamă și siguranță, credință și dorință. E despre viață, despre imposibilul care devine posibil, despre miracole și putere, faimă și simplitate, vinovăție și un nou început. E despre mine și tine. Despre oricine a cunoscut fericirea – cu gustul ei dulce-amărui.

În iubire nu ai nevoie de ochelari, ci de o inimă deschisă și convingerea că o meriți din plin.

” Primul nostru sărut. Prima noastră declarație de dragoste. Prima noastră eternitate” – citat din Flower, Elizabeth Craft și Shea Olsen

Lectură savuroasă!

Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

“Nu era o simplă persoană, ci un stăpân și un vrăjitor, o creatură ciudată dintr-o altă lume, la fel de îndepărtată ca furtuna sau ciuma. Însă el coborâse din această lume superioară și îmi dăruise bunătate. Îngăduise ca magia lui să se împletească din nou cu a mea, într-o intimidate ce-ți tăia răsuflarea … "

       Aleasa dragonului, de Naomi Novik– Editura Nemira-recenzie

Titlu original: Uprooted

Traducere: Oana Ionascu

Editura Nemira

Colecția Nautilus

Data apariției: 17 mai 2017

Nr. de pagini: 448

Gen : fantasy, young adult, romance, fairy tales

Cotație Goodreads : 4,1

Nota mea: 10

 Agnieszka își iubește satul, pădurile și râul strălucitor, aproape de care pândește însă o prezență malefică. Singurul ajutor poate veni din partea Dragonului, dar prețul lui este unul îngrozitor: o fată pe care să o țină prizonieră zece ani în Turnul său. Agnieszka și ai ei știu că o va alege pe draga ei prietenă, frumoasa, grațioasa și curajoasa Kasia. Și nu o pot salva. Numai că Dragonul va face altă alegere.

  Romanul a câştigat trei premii importante în 2016: premiul Nebula pentru cel mai bun roman, premiul Locus pentru cel mai bun roman fantasy şi premiul Mythopoeic. De asemenea, a avut o nominalizare la premiul Hugo pentru cel mai bun roman.Va fi adaptat pentru marele ecran de Compania Warner Bros.

  Am mai citit până acum povești care m-au trimis cu gândul la basmele scrise de frații Grimm, Hans Christian Andersen sau Gabrielle-Suzanne Barbot, dar niciuna nu m-a captivat atât de mult ca “Aleasa dragonului”. Bănuiam că povestea va fi pe placul meu, din cauza descrierii care m-a făcut să cred că voi avea parte de o reinterpretare a celebrului basm “Frumoasa și bestia”, dar nu mă așteptam să mă atragă în asemenea măsură, încât să-mi doresc să o mai iau încă o dată la citit, imediat ce am ajuns la ultima pagină.

  Contrar celor gândite de mine în faza incipientă, “Aleasa dragonului” prezintă o serie de referințe la folclorul slav și, sinceră să fiu, chiar mi-a plăcut enorm de mult faptul că Agnieszka învață să facă vrăji folosindu-se de jurnalul Babei Iaga, considerând-o pe aceasta o soră în” magie stranie, pe care nimeni altcineva nu era capabil s-o înțeleagă.”

  Ce m-a atras la romanul de față ? Nu te plictisești nici măcar o clipă. Cu toate că ai impresia că narațiunea este lentă (de vină fiind cantitatea de  impresii, descrieri, de aici nelipsind o serie întreagă de amănunte cu privire la modul în care se fac vrăjile), te trezește la final că, de fapt, ai luat parte la destul de multe evenimente. De altfel, nici nu am să vă pot povești prea multe lucruri, tocmai pentru că sunt prea multe, așa că am să vă spun doar câteva întâmplări petrecute la început. Suficient cât să vă conving să citiți cartea.   

  De asemenea, mi-a plăcut trecerea de la momentele tulburătoare, la anumite situații care aduc zâmbetul pe buze. De fapt, întreaga poveste este presărată cu numeroase replici amuzante și înțepături ironice, gâlceava dintre Agnieszka și Dragon fiind cireașa de pe tort. Cu cât este mai iritat Dragonul de comportamentul ei, cu atât este Agnieszka mai amuzată de reacția lui. Degeaba o face el țărăncuță nătângă, idioată, proastă, necioplită, inutilă, smintită, Anieszka trece peste jigniri ca și cum nici nu le-ar auzi.  

“ – Am … gătit și am făcut curat … am încercat eu să explic.

 – Cel mai murdar lucru din acest turn ești tu! “

  Trebuie să vă mărturisesc că pentru mine nu contează doar povestea sau maniera de scriere, ci să și simt că pot empatiza cu personajul feminin (mă ajută să mă transpun în povestea respectivă). Iar faptul că în “Aleasa dragonului”, povestea este narată la persoana întâi, din punctul de vedere al tinerei Agnieszka, m-a făcut să o înțeleg cât mai bine și, astfel, am ajuns să îi admir transformarea de la țărăncuța nătângă și mai mereu murdară, în curajoasa vrăjitoare care reușește să salveze un regat. De altfel, ea m-a cucerit prin felul de a fi – neînfricată, independentă, încăpățânată, fiind în stare de orice pentru a-i proteja pe cei la care ține.  

  Pe parcursul unei singure zile, am călătorit alături de Agnieszka, de la Turnul Dragonului, locul unde ea a deprins arta magiei, până în întunecatul și maleficul Codru, populat de monstruozități și stricăciune, iar de aici, am ajuns la Curtea regelui din Polnya și am asistat la discuțiile pe care ea le-a avut cu cei mai mari vrăjitori ai țării.  

   Și acum îmi vine să râd în hohote când îmi amintesc de o anumită întâmplare petrecută la Curte.  Ea se prezintă în fața celor mai de seamă vrăjitori, ca să fie confirmată ca vrăjitoare, iar atunci când constată că aceștia sunt mult prea sceptici ca s-o ia în serios, se enervează atât de tare, încât face o vrajă de se scutură întreg castelul ca un uriaș adormit, apoi rostește : “ Dar asta este suficientă magie ca să mă pună pe listă? Sau vreți să vedeți mai mult? “  

  În ceea ce îl privește pe Dragon / Sarkan, să nu vă gândiți că este vreo reptilă zburătoare sau mai știu eu ce. De fapt, el este un vrăjitor nemuritor căruia Agnieszka îi face zile fripte cu firea ei independentă. Doar ridurile fine din colțul ochilor și al gurii îi trădează anii. În rest, arată ca un om în floarea vârstei: trăsături bine conturate, părul negru, fără fire arginții, obraji netezi, nebătuți de vânt, mâini lungi și grațioase. Numele lui – Sharkan – înseamnă dragon în limba magiei, iar acesta este numele pe care l-a luat atunci când a primit confirmarea ca vrăjitor. Însă, adevărul e că el are comportarea de dragon – este rece, irascibil, mai mereu enervat. Se poartă de parcă nu mai știe să gândească și să simtă ca un om obișnuit.

Nu era o simplă persoană, ci un stăpân și un vrăjitor, o creatură ciudată dintr-o altă lume, la fel de îndepărtată ca furtuna sau ciuma. Însă el coborâse din această lume superioară și îmi dăruise bunătate. Îngăduise ca magia lui să se împletească din nou cu a mea, într-o intimidate ce-ți tăia răsuflarea … ”

 Cu toate că mai mereu se ceartă, între încăpățânata Agnieszka și morocănosul Dragon se înfiripă o poveste de dragoste. Și nici nu o să vă vină să credeți cine va lua inițiativa Da, ea este cea care își face curaj să pătrundă în camera lui și va iniția “jocul”.  

“- Cum ai…? a îngăimat el, ridicându-se într-un cot, pe chip răsărindu-i în sfârșit revolta.

Dar eu l-am împins pe spate și l-am sărutat.

A scos un sunet de surpriză printre buzele mele, apoi m-a apucat de brațe și m-a ținut departe.

-Ascultă aici, creatură imposibilă ce ești! Sunt mai bătrân cu un secol și ceva decât …

-Mai taci odată! i-am zis eu nerăbdătoare.

Auzi ce scuză-și găsise el!  “

Draperiile s-au închis în jurul nostru. Stătea deasupra mea, cu ochii lucind în întunericul intim al baldachinului. Mă privea sălbatic, cercetându-mi chipul. Ar fi putut să mă mai mângâie puțin cu degetul, dar el a mai făcut-o o singură dată. Un suspin sau un geamăt mi-a suit în gâtlej, iar el s-a aplecat și m-a sărutat, ca și cum ar fi vrut să mă devoreze.”  

   Agnieszka locuiește în Dvernik, care nu era nici cel mai mare, dar nici cel mai mic sat din Vale, la unsprezece kilometri depărtare de maleficul Codru, populat de cele mai terifiante creaturi. Tuturor le este frică de acel loc, iar singura persoană care îi poate proteja de răul-Codrului este Dragonul, cel mai puternic vrăjitor din Polnya, dar prețul lui este unul îngrozitor: o fată pe care să o țină prizonieră zece ani în Turnul său.

     În ciuda poveştilor care sunt spuse de călătorii care trec prin Vale, Dragonul nu mănâncă fetele pe care le ia cu el … pentru că nu este un dragon adevărat. O fi el vrăjitor şi nemuritor, dar tot om rămâne, iar sătenii s-ar duce în ceată să-l omoare dacă el şi-ar manifesta dorinţa de a o gusta pe vreuna dintre fete. Interesant e că Dragonul duce o fată în turnul lui şi după zece ani îi dă drumul, numai că ea se întoarce o cu totul altă persoană. Straiele îi sunt mult prea elegante, vorbeşte ca o doamnă de la Curte şi, pe deasupra, după ce a locuit totuşi singură cu un bărbat vreme de zece ani, normal că are reputația ruinată. Însă toate fetele spun că el nu s-a atins de ele nici măcar cu un deget În plus, Dragonul le dă tuturor fetelor o pungă plină cu arginţi drept zestre atunci când le trimite acasă, astfel că oricine ar fi bucuros să le ia de soţie, ruinate sau nu.

   Nu sunt multe sate în Vale, prin urmare Dragonul nu prea are de unde alege – ia numai o fată care are şaptesprezece ani împliniţi, între octombrie și octombrie anul următor. Acum, din anul naşterii Agnieszkai sunt doar unsprezece, Însă toată lumea ştie că o va lua pe Kasia, cea mai frumoasă, deşteaptă şi bine-crescută fată din Vale.

  Numai că Dragonul va face altă alegere. În loc să o ia pe draga de Kasia, o alege tocmai pe Agnieszka, care la cei şaptesprezece ani ai ei, era “încă o slăbănoagă, cu picioare mari şi cu părul castaniu, încurcat nevoie-mare”. Singurul ei dar, dacă-l putem numi aşa, era să rupă, să păteze sau să piardă tot ce avea pe ea într-o zi.

  Irascibilul Dragon nici nu știe cu cine s-a procopsit. “Țărăncuța nătângă” îi va da bătăi de cap încă din prima clipă în care pășește în Turnul Dragonului. A avut nefericirea să fie aproape rostogolit pe scări sau să vină de-a rostogolul pe pardoseală. Ba mai mult, atunci când Agnieszka a crezut ca va fi aruncată în focul din vatră, s-a pus să-l zgârâie și să-l lovească.  

Tot ce vedea era că o gâsculiță de la țară, pe care tocmai o alesese, râdea de el, Dragonul, cel mai mare vrăjitor din regat, stăpânul și domnul ei.. Nu cred că mai cutezase cineva vreme de un secol să râdă de el. S-a ridicat eliberându-și picioarele, apoi s-a uitat de sus la mine, scos din sărite ca o pisică furioasă. Însă m-a făcut să râd și mai abitir. Atunci el s-a răsucit brusc pe călcâie și m-a lăsat să râd ca proasta pe podea, ca și cum nu știa ce să-mi facă.”

   Și totuși, de ce avea nevoie vrăjitorul de ea? Ca bucătăreasă era o calamitate, iar dacă o luase pentru ca să-i țină companie, mai bine s-ar fi lăsat păgubaș. Fata avea un nemaipomenit dar de a provoca dezastre. Tot ce reușea să facă era să-l enerveze, să-l facă să urle de nervi. Și nici măcar nu ține cont de sfaturile lui. Intră dintr-un bucluc în altul!

“-Am … am adus prânzul.

-Adevărat? mi-a răspuns el tăios. Fără să cazi pe drum în vreun puț? Sunt uluit!

 Abia apoi mi-a adresat o privire încruntată:

-Sau ai căzut?

 M-am uitat la rochie: pe poale erau o enormă pată scârboasă de vomă – o ștersesem eu cât de   bine putusem în bucătărie, dar tot se vedea – și o alta acolo unde îmi suflasem nasul. Mai erau câțiva stropi de sos de friptură și alte câteva pete căpătate când ștersesem oalele. Tivul păstra  noroiul de dimineață și, pe deasupra, mai erau niște găurele făcute cine știe când. “

   Agnieszka încercă tot timpul să-l sfideze, iar atitudinea de fată săracă cu duhul devenise arma  răzbunării ei. Voia cu orice preț să-l necăjească amarnic, știind că el o va recompensa de fiecare dată cu o încruntătură neîncrezătoare. Însă, într-un mod cu totul surprinzător, ea are un talent înnăscut la făcut vrăji. Dar nici așa nu scapă de mustrările vrăjitorului.  

– Cum de reușești să-ți faci singură toate astea? m-a întrebat el odată uluit, când umblam de colo până colo cu un dumicat de budincă de orez prins în păr, tocmai în creștetul capului.

  Atunci când vine în vizită prințul Malek, eroul regatului Polnya, Dragonul o sfătuiește să nu iasă din cameră ei din anumite motive. Însă Agnieszka se gândește să stea de vorbă cu prințul, că poate acesta îl va convinge pe vrăjitor să-i dea drumul, dar se trezește sărutată. Fiind la un pas să fie violată, Agnieszka reacționează în stilul ei caracteristic: îi trântește o tavă în cap de îl lasă lat pe legendarul erou Și iarăși, Dragonul se vede în situația ingrată de a-și scoate din belea protejata, preparand o poțiune a uitării pe care i-o servește prințului.

  Însă, a venit ziua în care Baronul din Mlaștinile Galbene îl chemă în ajutor pe Dragon ca să-i salveze ținutul de o himeră, așa că acesta se vede nevoit să o lase singură pe Agnieszka în Turn. Dar, tocmai atunci, oamenii din Dvernik cer și ei ajutor Dragonului și, cum el este plecat, tânăra se decide să fugă din Turn, cu gândul că vrăjile ei vor fi suficient de bune ca să-i salveze pe cei din satul ei natal.

  Încărcată cu o grămadă de poțiunii, ajunge în Dvernik, unde află că vitele din sat au fost mușcate de lupii posedați de rău, veniți din Codru. Însă, cum acestea nu au fost sacrificate, răul din ele va ajunge să intre și în oameni, așa ca fata va avea mult de furcă. Cum va reuși ea să țină piept răului, va las pe voi să aflați, dar, în mod cert e că Dragonul reușește să vină la timp să o salveze, dar neatenția îl va costa: va fi mușcat de un lup. De această dată, Agnieszka va fi pusă în situația de a-l salva pe stăpânul ei. Folosindu-se de jurnalul Babei Iaga, tânăra va realiza o vrajă care îi va salva viața Dragonului și astfel, vrăjitorul se vede nevoit să recunoască puterile noii sale protejate.

 

 La scurt timp după această întâmplare nefericită, mama Kasiei, vine la Turn ca să le ceară ajutorul. Fiica ei fusese luată de trei creaturi monstruoase (Umblători), și dusă în întunecimea Codrului. Va reuși să o salveze? Dar ce șanse mai are Kasia în cazul în care e deja posedată de rău?

Dacă cineva drag ne era luat de Umblători, tot ce puteam spera pentru ei era moartea, însă era doar o speranță. Nu știam niciodată sigur până când nu se întorceau și astfel se dovedea că nu au murit. Și-atunci trebuia să-i vânăm.”

   Însă, în cazul în care Agnieszka va reuși să o salveze pe Kasia, sunt mari șanse să fie luată în vizor de prințul Malek. Acesta dorește de mai mult timp să-și salveze mama, pe regina Hanna, care dispăruse de mai bine de douăzeci de ani. Este ferm convins că regina nu e moartă, ci doar captivă în Codru. Dar cum de ajunsese ea în acest loc bântuit?

    Se spunea că prințul moștenitor Vasily al Rosyei se îndrăgostise de regina Hanna și fugiseră împreună și, când cavalerii regelui îi încolțiseră, s-au adăpostit în Codru. Însă regina și prințul Vasily n-au mai ieșit niciodată. Regele Polnyei l-a învinuit pe moștenitorul Rosyei de moartea  moștenitorului sau. Și de atunci s-au purtat războaie după războaie, întrerupte doar de armistiții ocazionale și de câteva tratate de scurtă durată. A o elibera pe regină putea însemna încheierea războiului cu Rosya și împăcarea celor două popoare. Dar, mai poți ieși vreodată din Codru după ce ai stat în el vreme de douăzeci de ani?

 Așadar, Agniezska se va confruntă cu mari probleme în viitorul apropiat. Va reuși ea să treacă peste toate obstacolele? Dar ce anume bănuie Codrul? De fapt, cum a fost creat el? Vor putea vrăjitorii să înfrângă puterea lui? De ce Dragonul lua câte o fată din Vale, după care o lăsa să plece după zece ani?   

Orice ar fi creatura care sălășluiește în Codru, cea care răspândește spurcăciunea, a ajuns să trăiască acolo și să bea din acea putere ca dintr-o cupă.“

  Recomand “Aleasa dragonului” tuturor celor care îndrăgesc genul fantasy. Stilul lejer abordat de autoare nu face decât să vă ajute să o citiți în mare viteză. Are aventură, romantism, mister, locații pitorești, dar și momente emoționante, pasaje amuzante, personaje inedite. Și foarte multa magie!

   Nota 10

 

 Cartea Aleasa dragonului de Naomi Novik a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Surse imagini: pinterest.com

“Cruzimea şi cu mine ne pregătim să aruncăm lumea în aer”

 

Cruzimea, de Scott Bergstrom-cocktail Molotov de Taken inversat, Nikita și Hostel

Editura Nemira
Colecția: Young Adult
Anul apariției: 2017
Titlul original: Cruelty
Taducere: Maria Draguț
Număr de pagini: 440

    Începând ca un Young Adult clasic, despre problemele de adaptare ale unei adolescente la şcoală şi fulgerătoarea ei îndrăgostire de un băiat de treabă, Cruzimea se transformă pe nesimţite într-unul din cele mai dure thrillere ale anului. Un roman palpitant, înfiorător, cu ritm trepidant ce te ţine captiv în succesiunea sa neîntreruptă de momente tensionate.

   Lansat de sub pana/peniţa/tastatura (sau cum a mai evoluat în timp expresia asta) lui Scott Bergstrom, un scriitor debutant, chiar anul acesta şi tradus la noi cu o promptitudine salutară, mai ales că în curând va avea şi ecranizare – astfel apucând să-l citim înaintea apariţiei filmului, romanul are toate ingredientele pentru a deveni (dacă nu este deja, la rapiditatea cu care e tradus) bestseller internaţional.

  Un Taken inversat, cu un tată angajat CIA răpit la Paris şi având nevoie să fie salvat de fiica sa din mâinile unei bande criminale est-europene care şi-a format o reţea internaţională prin care-şi gestionează traficul de carne vie, droguri şi arme. Dar, rămânând la comparaţii cinematografice cu filme mari, pe care mai toţi le-am văzut, în afară de impresia de Taken 1 (că doar ăla a fost bun, continuările sunt tembele), avem şi un episod din Nikita lui Luc Besson când fata obișnuită, preluată cu oarece calităţi fizice, este preschimbată într-o armă letală prin antrenamente de luptă Krav Maga care s-o ajute în misiunea sa itinerantă, și, mai ales, avem odată cu ultima etapă a aventurii, cea pragheză, atmosfera sinistră din seria horror Hostel. Plus dragoste adolescentină, viaţă de night-club, infiltrări în periculoase grupări de răufăcători şi transformări psihologice, toate într-un cocktail Molotov cu adevărat exploziv.

 

    Gwendolyn Bloom este o adolescentă de 17 ani, fiica unui diplomat care a plimbat-o mult prin lume, datorită posturilor pe care le avea în diferite ţări, până când un eveniment extrem de violent și traumatic a făcut-o să îşi piardă mama şi să se stabilizeze la New York. Acum tatăl său lucrează la ONU și face doar scurte deplasări în interes de serviciu, ea încercând să se adapteze într-o elitistă şcoală americană unde numai odrasle de bogătaşi sau de diplomați au acces.

   Pentru câteva zeci de pagini, Cruzimea chiar pare clasicul roman cu adolescenţi. O colegă care este vedeta clasei o necăjeşte, ba chiar o pălmuieşte pe Gwen, dar tot biata de ea ajunge suspendată. Are parte de un prim contact electrizant cu un băiat mai retras, de bun simț, cu toate că e la fel de bogat ca ceilalţi elevi aroganţi şi prietenia instant a celor doi curge spre o relaţie romantică. Ne sunt prezentaţi vecinii simpatici ai fetei, un cuplu de bătrânei cu o istorie zbuciumată, care-i sunt cam singurii confidenți; dar şi pasiunile sale. După moartea mamei îşi găsise refugiul în gimnastică, pe care o practică amatorial, fără pretenţii de competiție. Trecuse peste sechelele psihice, încerca să ducă o viață normală, când…

   Într-una din delegaţiile sale misterioase, tatăl lui Gwen e dat dispărut. De aici încolo toate evenimentele se precipită. Agenţii FBI o ridică să o ancheteze, i se fac percheziții în apartament, i se pun întrebări insidioase despre tatăl ei de parcă acţiunea de căutare a sa s-ar fi transformat într-o vânătoare de trădător. Revelaţia că el nu era doar un diplomat, ci un agent FBI este presimţită deja de fată din tot ceea ce se întâmplă. Mai mare va fi surpriza când află că simpatica familie de bătrâni din vecini ar putea s-o ajute. Atât prin ceea ce a lăsat taică-său în grija lor, cât şi prin contactele pe care le au în cadrul serviciilor secrete israeliene, unde activase în tinereţe unul dintre ei.

   Astfel, Gwendolyn începe să efectueze diferite misiuni de etapă, pentru a verifica  indiciile lăsate de tatăl ei, ce ar putea să soluționeze enigma dispariției sale. Ele cresc progresiv în dificultate, la început fiind ajutată de Terrance, băiatul de care s-a îndrăgostit.

   Se ajunge la un alt nivel când devine evident că pentru a afla mai multe trebuie să ia urma tatălui în Paris şi să îl găsească pe ultimul om care l-a văzut, un informator palestinian. Gwen ajunge să fie antrenată de o agentă Mossad, să fie implicată în bătăi în cluburi şi urmăriri de maşini, până când un fir roşu clar, ce duce spre cei care i-au răpit părintele, prinde consistență din toate cercetările ei.

   Acum armele pentru a se infiltra printre mafioţi, în sistemul de crimă organizată, trebuie să-i fie cele ale spionajului, ale amăgirii, ale înşelătoriei şi minciunii. Toate dublate de cruzime. Cruzimea ca factor motivator în a îşi ascunde adevăratele sentimente, în a face lucruri de neimaginat şi a trece peste durerea altora, pentru a-şi atinge scopul. Cel primordial, cel care ar putea-o aduce în poziţia nu numai de a îşi salva tatăl, dar şi de a le ajuta pe fetele chinuite de reţeaua criminală care exploatează prostituţia şi face trafic cu fiinţe umane, adevărate sclave moderne ce pot fi vândute sau cumpărate, fete de aceeaşi vârstă sau chiar mai tinere ca Gwen. Cruzimea văzută ca elementul declanșator al răzbunării şi anihilării celor ce au folosit-o atâta timp în interesul propriu.

 “Aş vrea să le mulţumesc acestor oameni pentru lecţiile pe care mi le-au oferit. Pentru că mi-au hrănit acel ceva din mine, cruzimea, care creşte tot mai puternică şi mai nemiloasă cu fiecare zi.”

   E şi nu e un roman Young Adult, Cruzimea. Poate în înţelesul său literal, pentru adolescenţi la limita superioară a înșirării de ani ce le include categorisirea – 16 – 18 – cei aflaţi la un pas de maturizare. Sau, mai sincer spus, aşa cum şi-ar dori adolescenţii să fie romanele pe care le citesc, dar nu prea şi-ar dori părinţii. Da, cu tineri, sentimentele vârstei, relaţii, problemele lor de integrare şi devenire, dar realiste, dure, cu spirit rebel, neprincipiale, fără o morală general acceptabilă social, cu  provocări duse la extrem.

   Provocări extreme, care, păstrând realismul, au nevoie de un răspuns extrem. Schimbare de atitudine impusă de dramatismul unor situații ce duce, inevitabil, la o maturizare forţată a personajelor:

“Astăzi împlinesc 18 ani – sau mai bine spun Gwendolyn Bloom îi împlineşte, acea versiune cuminte, aproape bătrânicioasă, pe care cruzimea a devorat-o. Ziua în care împlineşti optsprezece ani este ziua în care devii om mare şi iei cu tine în lumea adulţilor tot ce ai învăţat până acum. Tot ce ai trăit până acum a fost doar un preludiu, o repetiţie înainte de marea premieră.”

   Primul roman al unei viitoare serii, Cruzimea oferă tot ceea ce îşi doresc iubitorii de acţiune, suspans, misiuni sub acoperire, lovituri de teatru şi rezolvare a unui mister. Pe un itinerariu care te poartă de la New York, prin Paris, Berlin şi Praga, o eroină total neclișeică trece prin rafale de încercări extreme şi dificultăţi letale în eforturile ei de a-şi salva tatăl. Cu un pic de romantism, nu prea mult, fiindcă nu e loc de acţiune. Cu un final fulminant şi ațâțător, ce te determină să-ţi doreşti ca autorul să-i scrie cât mai grabnic urmarea.

Cartea Cruzimea, de Scott Bergstrom a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

by -
14

În mod normal ne gândim ce probleme grave ar putea avea un adolescent ? Ce ar putea determina un suflet de copil să ia o decizie așa drastică?

Inima mea și alte găuri negre, de Jasmine Warga-recenzie

Titlul original: My heart And Other Black Holes

Editura: Herg Benet (PASSPORT) 2017

Traducere: Cristina Nemerovschi

Număr pagini: 323

  Inima mea și alte găuri negre este romanul de debut al autoarei, publicat în anul 2015, iar drepturile de ecranizare au fost obținute de Paramount.  În luna noiembrie 2017 va fi publicat al doilea roman care va avea ca subiect muzica, secretele și identităţile – HERE WE ARE NOW.

   Jasmine Warga trăiește în Cincinnati, iubește animalele (are un cățel și o pisică), cafeaua, muzica și alte lucruri omenești.

Adevărata călătorie a descoperirii nu înseamnă căutarea de noi peisaje, ci a privi cu noi ochi”-Marcel Proust

   De multă vreme nu am citit o carte care să mă zguduie atât de tare cum a făcut-o acest roman. Am fost surprinsă să citesc că acesta este un roman de debut. E bine scris sau traducerea e bună, sau poate amândouă. Mă bucur că editura Herg Benet a decis să vină cu ceva nou. Citind cartea am avut impresia că e un subiect pe care Cristina Nemerovschi îl apreciază și e o bună cunoscătoare a vieții adolescenților.

   În ultimul timp am observat că sunt foarte multe romane care au ca subiect adolescenții. În carte este abordat un subiect delicat din momentele critice ale vieții tinerilor neînțeleși, cu depresii sau cu gânduri sinucigașe.

   Aysel are șaisprezece ani și trece prin momente depresive, se simte singură și neînțeleasă, și aparent respinsă de toată lumea. Inclusiv de mama ei, de tatăl vitreg sau de sora și fratele ei vitregi mai mici ca ea. Ea are un job la care se plictisește, fără chef de muncă navighează pe internet, cel mai frecventat site având o rubrică pentru sinucigași. Membrii căutându-și câte un partener de sinucidere. Așa găsește anunțul lui FrozenRobot (Roman), un băiat de șaptesprezece ani care plănuiește să se sinucidă peste fix o lună.

   Aysel are o pasiune pentru fizică, este convinsă să testeze principiile teoriei conservării energiei, crezând că după moarte energia se transforma din energie potențială în energie cinetică.

În mod normal ne gândim ce probleme grave ar putea avea un adolescent ? Ce ar putea determina un suflet de copil să ia o decizie așa drastică?

„Dacă aș fi în locul lui FrozenRobot, nu cred că mi-aș dori să mă sinucid. Nu dacă aș avea atât de mulți oameni care par fericiți că eu exist. Uneori, mă gândesc la viața mea și mă întreb ce ar trebui să se schimbe pentru ca eu să-mi doresc să trăiesc. Poate dacă bârfele despre tatăl meu ar înceta. Poate dacă maică-mea m-ar putea privi fără să tresară. Poate dacă aș fi absolut sigură că nu mă voi transforma exact în tatăl meu. Poate dacă aș avea un prieten, măcar unul singur.”

   Ei bine motivul fetei este că se teme de a avea același caracter sau aceeași genă ca a tatălui ei pe care nu-l cunoaște, dar ceea ce el a făcut i-a marcat toată viața. Tatăl ei și-a incendiat magazinul în plină zi. Incendiu în care și-au pierdut viața trei persoane, doar pentru a încasa asigurarea localului.

-Oricum, i-am spus lui Maddie că poate face baie, fiindcă eram un idiot și singura chestie la care mă puteam gândi era că asta ne va da mie și lui Kelly un sfert de oră în care să mergem în camera mea și să dăm muzica foarte tare, așa încât Maddie să nu ne audă, știi? „

    Motivul lui Roman face parte dintr-o tragedie de familie. Sora lui mai mică a fost lăsată de părinți în grija lui într-o seară. Fiind prietena lui în vizită, o lasă pe micuța de opt ani să facă baie singură, profitând de lipsa acesteia pentru un moment intim cu iubita lui, cu volumul muzicii cât mai tare. Maddie face o criză de epilepsie și moare înecată, iar Roman se consideră vinovat. El are doi părinți care-l supraveghează non stop, iar mama lui este adorabilă.

„Trag adânc aer în piept și-mi simt cutia toracică devenind tot mai încăpătoare. Nope, noi nu suntem adolescenți normali. Da, limaxul negru este tot acolo, devorând orice gânduri fericite mi-aș permite să am.

– Sâmbăta seara e ok pentru mine. O să-mi notez în calendar ca fiind Ziua în Care Ne Planificăm Moartea.”

   M-a impresionat foarte mult naturalețea dialogului despre momentul sinuciderii, planificarea până la cel mai mic detaliu.

Acest roman este o palmă dată societății.

  Acest roman este despre relații, despre greșeli personale sau a celor din familie care marchează evoluția, deciziile și psihicul unui copil/adolescent. E adevărat că acest subiect este unul delicat și de care se vorbește foarte puțin. Autoarea tratează sinuciderea prezentă în minți fragede, aparent lipsite de maturitate, dar mult mai mature ca a unor adulți.

   Un adevăr dureros este eticheta pusă de societate unui individ în funcție de greșelile părinților, bunicilor, fraților. Lipsa de empatie față de o persoană suferindă. Încă suntem judecați doar pentru că suntem urmașii unor oameni care au greșit sau care au avut probleme psihice.

…. Poate va fi bețiv ca tată-su

…..Poate va fi curvă ca mă-sa

…etc

   Strigătul mut de disperare al adolescenților este o problemă reală, o problemă la care nu este depus nici un efort de prevenire din partea societății, mai grav nici măcar din partea familiei. Tratarea afecțiunilor unor probleme de comportament, de izolare la copiii care au suferit un anumit șoc ar trebui introdusă într-un program de prevenție, de sprijin. Din păcate este un subiect delicat și necesită resurse, muncă și implicare. Nu e nimeni dispus să le ofere, nici statul nici individul.

Gesturile noastre sunt un limbaj diferit. Nu le putem falsifica la fel de ușor cum o facem cu cuvintele noastre.”

   Inima mea și alte găuri negre te poartă în suflete rănite, în locuri greu de pătruns. Odată intrat în aceste inimi rănite e imposibil să nu ieși șifonat. Exact așa cum nu poți rămâne indiferent la emoțiile transmise de acest roman.

   Aysen și Roman sunt parteneri de sinucidere. Ei petrec destul timp cu planurile momentului încât ajung să se cunoască suficient pentru a fi prieteni. Vor duce planul până la sfârșit ?

Vă recomand să descoperiți câte găuri negre au inimile adolescenților și prin câte emoții, umilințe, frustrări trec personajele acestui roman.

 Cartea Inima mea și alte găuri negre, de Jasmine Warga a fost oferită de Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

„Nici pentru aceia dintre noi care apărem pe casete lucrurile nu mai pot fi ca în trecut. Nu putem să nu găsim un pachet pe treptele casei. Sau în cutia poștală. Din momentul ăla, suntem alți oameni.”

           Cele treisprezece motive, de Jay Asher-recenzie

„Nici pentru aceia dintre noi care apărem pe casete lucrurile nu mai pot fi ca în trecut. Nu putem să nu găsim un pachet pe treptele casei. Sau în cutia poștală. Din momentul ăla, suntem alți oameni.”

Titlul original: Thirteen Reasons Why

Editura Leda Edge

Grupul Editorial Corint

Corint Books
Anul apariției: 2017

Traducere din limba engleză și note de: Mariana Piroteală
Număr pagini: 315
Gen: Dramă psihologică, Young Adult
Cotație Goodreads: 4,03

Nota mea: 5 steluțe din 5

S.O.S. SINDROMUL CĂRȚII PLĂCUTE!

    De fiecare dată când îmi place mult o carte, îmi este greu să scriu despre ea. Asta numesc eu  „sindromul cărții plăcute”, de care sufăr și cu „Cele treisprezece motive”. Nu, nu căutați termenul pe nicăieri, prin dicționare sau cărți de specialitate, l-am inventat eu.

   De două zile am terminat cartea și am făcut orice altceva pentru a amâna recenzia. Am văzut serialul regizat după roman, am citit pe net despre carte și autor (și am mai găsit o carte scrisă de el pe care vreau neapărat s-o citesc), am răsfoit-o încă o dată…

    Dar momentul confruntării nu mai poate fi amânat. Gata! A venit vremea să aștern pe hârtie (de fapt în fila de Word) impresiile mele despre carte.

   Sinceră să fiu, când am început să citesc „Cele treisprezece motive”, m-am așteptat la un thriller sau un horror. Primele pagini nu m-au convins prea tare, chiar mi s-a părut că nu rezonez cu subiectul: un roman despre adolescenți, liceu, crize tipice vârstei, dramatizări. Inițial, l-am considerat un roman „prea de puști” și îmi părea rău că nu l-au tradus la noi mai devreme, pe când eram adolescentă. Credeam că dacă l-aș fi citit la acea vârstă, l-aș fi savurat mai bine, cu atât mai mult cu cât originalul a apărut în 2007, când mă aflam la apogeul acelei vârste.

    Păcat că romanul a ajuns atât de popular abia după 10 ani, când cei de la Netflix au scos un serial pornind de la el, dar acesta este alt subiect, ajungem și acolo.

   Spre final, la o privire de ansamblu, am constatat că acest roman nu este doar pentru adolescenți: este pentru toată lumea. De ce? Pentru că tratează probleme foarte serioase la ora actuală: suicidul printre adolescenți, fenomenul denumit „bullying” și gravitatea acestuia, mergând până la agresiune sexuală, relația părinte-copil, lipsa de comunicare din zilele noastre, când suntem mânați de viteză…

   Citind până la final, am constatat că este un roman foarte bun din mai multe puncte de vedere: bine documentat, fluid scris și multe altele, pe care le veți descoperi singuri. Este un roman pe care oricine ar trebui să-l citească, mai ales părinții și profesorii.

    Totul începe atunci când Clay Jensen, un adolescent de 17 ani, primește un pachet conținând mai multe casete audio. Casete audio? Cine mai folosește în ziua de azi casete audio? Când reușește să găsească un casetofon pentru a le asculta, identitatea expeditorului iese la iveală: Hannah Baker, o colegă de liceu care s-a sinucis de curând. Casetele conțin indicația de a fi trimise mai departe după ce sunt ascultate, la următoarea persoană de pe listă.

„„Lista”. Parcă ar fi un club secret, unul exclusivist. Și, din cine știe ce motiv, sunt și eu membru.”

     Clay este nedumerit, se întreabă ce anume a făcut pentru a o supăra pe Hannah. Cu ce a deranjat-o, cum ar fi putut s-o împingă la sinucidere. Deși este curios, dorind să asculte până la capăt, apar momente când este gata să renunțe. „De ce ascult eu chestia asta? De ce mă supun la așa ceva? De ce nu scot caseta din casetofon și arunc toată cutia la gunoi?”.

    Însă lucrurile nu sunt atât de simple. Hannah lasă clar să se înțeleagă faptul că nu poți să întrerupi șirul pur și simplu. De ce? Rămâne să aflați, unul dintre motive fiind o copie a casetelor păstrată la loc sigur.

   Mărturisesc că în acest punct al lecturii, am crezut că este vorba de ceva asemănător cu „The Ring”. Cine nu-și amintește de horror-ul în care primeai o casetă video și un apel telefonic, care te anunța că dacă în 7 zile n-o trimiți mai departe, mori? „Ce clișeu!” – gândeam eu. Mă așteptam să fie cu toții căsăpiți sau bântuiți.

   Dar nu. Nimic din toate aceste bănuieli nu s-a adeverit. Nu este horror, thriller, nimeni nu bântuie pe nimeni, decât în sens metaforic. Este un roman profund psihologic, în care sunt atinse teme din ce în ce mai frecvente în ziua de azi: sinuciderea în rândul adolescenților – auziți la știri că din ce în ce mai mulți adolescenți se sinucid? -, bullying-ul – fenomen întâlnit și în anii trecuți, prezent în fiecare școală, dar care în ultimul timp, cu explozia tehnologică și pregnanța rețelelor de socializare, a luat o amploare foarte mare -, lipsa comunicării, aflată paradoxal într-o relație de cauzalitate tocmai cu această dezvoltate tehnologică…

    Pe casete este povestea lui Hannah, o adolescentă ca oricare alta din SUA. 7 casete a câte două fețe, ultima cu o singură față. Fiecare față conține experiența lui Hannah cu câte o persoană din liceu. Oameni care au rănit-o și dezamăgit-o, pe care la un moment dat i-a crezut prieteni și care i-au trădat încrederea. Oameni care au hărțuit-o și au răspândit zvonuri despre ea, au agresat-o în mai multe moduri, distrugându-i încet, dar sigur, orice brumă de încredere și siguranță.

    Recunosc că la început, am crezut că este vorba despre o adolescentă hipersensibilă, care dramatizează și face din țânțar armăsar. Ei bine, m-am convins că lucrurile nu stau așa.

Unii dintre noi vor fi prea supărați pe Hannah pentru că s-a sinucis și dă vina pe toată lumea.”[/quote_box_center]

   Eu, una, nu. Sau cel puțin nu numai pe ea. Mai supărată sunt pe colegii ei, pe un anumit tipar de adolescent, care se ia după turmă, dă crezare zvonurilor și contribuie la fenomenul numit „bullying” pentru că „așa fac toți”; pe profesorii care au ignorat semnalele ce „țipau”, pe părinții prea ocupați de afacerea lor pentru a-și observa fiica.

   Hannah este sensibilă, de acord, dar ceea ce i se întâmpla nu era normal. Bullying-ul nu trebuie să fie privit ca un lucru normal.

   Acțiunea este una intensă și compactă, Clay ascultând toate casetele într-o singură noapte. Așa află cum s-a întâmplat, de fapt, totul. Află lucruri de condamnat făcute de colegii lui, pe care crede că îi cunoștea.

[quote_box_center]„Cu fiecare față a fiecărei casete, o mai veche amintire îmi este răscolită. O reputație îmi este mânjită, înfățișându-mi un om pe care nu-l recunosc.”

   Fiecare a contribuit cu ceva la sinuciderea lui Hannah. Ceva mic, insignifiant (sau considerat insignifiant), care adunat cu multe alte lucruri aparent mici și insignifiante au condus la o avalanșă. Efectul bulgărelui de zăpadă sau cum nicio acțiune nu este lipsită de consecințe, mai mult sau mai puțin grave.

„Când te amesteci într-un aspect al vieții cuiva, de fapt te amesteci în toată viața acelui om.

Totul… afectează totul.”

   Mi-a plăcut romanul pentru mesajul conținut, pentru semnalul de alarmă deghizat, dar observat cu ușurință de cei care vor să-l vadă; pentru critica la adresa sistemului de învățământ.

   Povestea de pe casetă se îmbină cu prezentul, cu trăirile lui Clay la fiecare dezvăluire, gravitatea faptelor crescând gradual în intensitate. Casetele sunt însoțite de o hartă pe care sunt marcate locurile legate de acele întâmplări. Clay petrece o noapte albă ascultând casetele și urmând fiecare punct de pe acea hartă. Astfel, experiența este mai vie și mai intensă.

   La gradul de autenticitate contribuie și ilustrațiile de pe pagini, și anume, semnele „Play”, „Stop”, „Pause” corespunzând butoanelor casetofonului, respectiv, walkman-ului, aparate pe care nu știu câți adolescenți de astăzi le-au prins.

   Cartea are o viziune cinematografică și așa cum am menționat la începutul recenziei, cei de la Netflix au realizat un serial după ea. Nu pot spune că mi-a displăcut serialul sau că ar fi prost realizat, dar chiar nu înțeleg de ce nu s-au oprit la un simplu film. Inițial, ecranizarea a fost concepută pentru film, cu Selena Gómez în rolul lui Hannah. Mă bucur că nu a interpretat-o ea, însă mi s-ar fi părut mult mai potrivit un film. Serialul a tărăgănat toată acțiunea, a „lălăit-o”, cum s-ar spune popular, a băgat multe aspecte extra și ceea ce nu mi-a plăcut deloc, a modificat personalitatea unora. De obicei, suntem frustrați pentru că filmul este mult mai concis decât cartea, ne supărăm pentru că s-au scos părți importante. În acest caz e invers. Cartea este mult mai concisă, intensă, compactă, în schimb, serialul a fost „umplut cu de toate” pentru a trage de acțiune, împingând lucrurile mult prea departe. Ca o observație personală și complet subiectivă, până și modul în care Clay preferă cafeaua l-au schimbat.

    Încă o dată, nu pot spune că este un serial prost; tratează, la rândul lui, aceleași teme, cu accent pregnant pe bullying și mai puțin pe viața interioară a lui Hannah, prezentând pe larg contextul și ajutându-ne să înțelegem comportamentul adolescenților, izvorât din anumite probleme: nimic nu se întâmplă pur și simplu, ci are o cauză. Și iar ne întoarcem la efectul bulgărelui de zăpadă.

   O carte pentru toți aceia cărora le pasă și care n-au uitat cum e să fii adolescent.

    Citate:

„E greu să fii dezamăgit când se adeverește ceva la care te-ai așteptat.”

„Uneori ne încearcă gânduri pe care nici măcar noi nu le înțelegem. Gânduri care nici măcar nu sunt adevărate, nu asta simțim de fapt, dar ne trec oricum prin cap pentru că sunt interesante.”

„Dacă ați putea auzi gândurile altora, ați auzi lucruri adevărate și, în același timp, lucruri complet aleatorii. Și nu ați face deosebirea între ele. V-ar scoate din minți. Ce e adevăr? Ce e minciună? Un milion de idei, dar ce semnificație au?”

„Dacă auzi un cântec care te face să plângi, dar nu mai vrei să plângi, nu-l mai asculți.

Dar nu poți fugi de tine însuți. Nu poți decide să nu te mai vezi pe tine. Și nu poți decide să-ți oprești gălăgia din cap.”

„Poate dacă aș uita din când în când, am fi cu toții un pic mai fericiți.”

„Am mers împreună pe străzile alea, Hannah. Pe rute diferite, dar în același timp. În aceeași noapte. Am bătut străzile ca să fugim. Eu de tine, iar tu de petrecere. Nu numai de petrecere, ci și de tine însăți.”

    Despre autor:

   Jay Asher este un autor contemporan american cunoscut pentru genul Young Adult. A mai scris „Viitorul nostru”(în colaborare cu Carolyn Mackler) și „Lumina iubirii”.

    „Cele treisprezece motive”, romanul s/a tradus în 32 de limbi, a câștigat California Book Award și a fost distins cu mai multe nominalizări și recomandări literare.

 Cartea Cele treisprezece motive de Jay Asher a fost oferită de Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

“În mâinile unui Sunai muzica nu era inofensivă. Era o armă, paralizând pe oricine atingea.”

         Acest cântec neîmblânzit, de Victoria Schwab-Editura Herg Benet-recenzie

                                   Prima carte din seria de două romane „Monștrii din Verity”

 

Titlu: This Savage Song

Traducere: Flavius Ardelean

Editura : Herg Benet

Colecţia: Cartile Arven

Data apariţiei : Aprilie 2017

Număr pagini : 464

Gen : Fantasy, Young Adult, Dystopia, Urban Fantasy

Cotaţie Goodreads : 4,13

NOTA MEA-10

 

   Nimic nu poate asigura liniștea într-un oraș frânt de război, într-un oraș copleșit de monștri. În acest extraordinar roman fantasy urban al aclamatei autoare Victoria Schwab, o tânără adolescentă trebuie să aleagă între calea eroinei sau cea a nelegiuiților, între cea a prieteniei sau a adversarilor, totul cu riscul de a înclina balanța întregului viitor al propriei sale lumi. „Acest cântec neîmblânzit” a ajuns încă din prima săptămână de la lansare pe locul întâi The New York Times Bestsellers List, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Sony Entertainment.

   Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale.

Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…

   Nici nu bănuiți cât de mult mă bucur că Editura Herg Benet a început să publice și cărți scrise de autori străini. Inițial, nu am dat prea multă atenție acestei inițiative, considerând că avem destui autori români talentați și nu e cazul de o schimbare. Însă, am gândit cu totul altfel după ce am citit “Inima mea și alte găuri negre” de Jasmine Warga și “Acest cântec neîmblânzit”de Victoria Schwab. Ambele romane sunt foarte bine scrise și se citesc ușor, personajele sunt foarte simpatice, în ciuda faptului că au niște gânduri sumbre, iar în privința scrierii, amândouă transmit multă emoție, dar într-o manieră puțin ironică. Sunt două povești diferite, două genuri diferite și totuși, amândouă au reușit să mă farmece atât de mult, încât  acum se numără printre favoritele mele.

    Emoționant! Sublim! Perfect! Doar în acest fel pot caracteriza romanul urban fantasy “Acest cântec neîmblânzit”. Am fost complet fermecată de stilul abordat, de complexitatea personajelor, de originalitatea acestei povești, de  modul în care autoarea a conturat ideea nașterii monștrilor.

   Descrierea m-a făcut să cred că voi asista la o poveste de dragoste interzisă dintre un om și un monstru, însă m-am înșelat. Cu toate că cei doi protagoniști, Kate Harker și August Flynn, își dau  tot timpul târcoale, se tatonează, flirtează și, probabil se simt puțin atrași unul de celălalt, dar asta într-un mod cu totul inconștient. Cei doi tineri nu au timp de ceva romantic, având în vedere situația dramatică în care se află. Ei fac parte din două familii rivale, au statut diferit și fiecare își dorește altceva. În timp ce Kate vrea să devină la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care guvernează nordul orașului infestat de creaturi, August vrea, la rândul lui, să ii protejeze pe cei inocenți. În ciudă faptului că este un monstru! Sau mai bine spus, un monstru sensibil, după cum îl descriere Kate.

“ De ce să vrei să fii om? întrebă ea. Suntem fragili. Murim.

— Dar și trăiți. Nu vă petreceți toată ziua întrebându-vă de ce existați, fără a vă simți reali, de ce arătați uman, fără a putea fi oameni. Nu faceți tot ce puteți pentru a fi o persoană bună, doar ca să vă treziți că vi se reproșează mereu cum că nici măcar nu sunteți o persoană.”

 

  Mă fascinează relația lor de prietenie, modul în care se susțin reciproc. De fapt, între ei există ceva mult mai prețios: apreciere, loialitate, respect, prietenie și încredere. Chiar mă înduioșează încrederea pe care o au unul în celălalt, având în vedere că ei, în mod normal, sunt dușmani. Iar discuțiile dintre ei, m-au făcut adesea să mă gândesc la ideea că violența naște violența. Violența naște monștri și distruge destine. Dar, când vine vorba de August, de bunătatea lui, stau și mă gândesc cine e cu adevărat un monstru …

“ — De ce sunt atât de multe umbre pe lume, Kate? Nu ar trebui să fie și tot atât de multă lumină?

  — Nu știu, August.

  — Nu vreau să fiu un monstru.

  — Nu ești, spuse ea … 

  Era un Sunai – nimic nu ar fi putut schimba asta –, dar nu era rău, nu era crud, nu era monstruos. Era doar cineva care voia să fie altcineva, să fie ceva ce nu era.

  Kate cunoștea sentimentul.

  — Doare, șopti el.

  — Ce anume? întrebă Kate.

  — A fi. A nu fi. A ceda. A rezista. Nu contează ce fac, doare oricum.

  Kate își lăsă capul pe spate și își rezemă ceafa de marginea căzii.

  — Asta e viața, August, spuse ea. Ai vrut să te simți viu, nu? Nu contează dacă ești om sau monstru. A trăi doare.”

   Acțiunea din “ Acest cântec neîmblânzit ” are loc într-un viitor nu foarte îndepărtat zilelor noastre. Lumea a fost aproape distrusă în urma unui război cumplit, iar violența oamenilor a dat naștere, la propriu, unor monștri: Corsai, Malachai, Sunai. Corsaii se nășteau din acte violente, totuși neletale, și se hrăneau cu carne și oase. Malchaii proveneau din crime și se hrăneau cu sânge. Sunaii se nășteau din cele mai teribile crime: atentate cu bombă, atacuri armate, masacre, evenimente ce luau nu numai o viață, ci multe. Erau cei mai răi dintre cei care bântuiau bezna. Însă ei nu se puteau hrăni decât cu păcătoși, cu energia lor. Asta îi deosebea de restul.

“ Doar Corsaii erau cu adevărat nocturni și alergici la lumina zilei. Malchaii beau sânge și-și trăgeau forțele din bezna nopții, dar nu erau vampiri, nu se chirceau la văzul crucilor, nu luau foc în soare. Ce îi dobora, totuși, era o bucată de metal pur trecută prin inimă.”

   După colaps, s-au înființat zece teritorii, iar cel mai important oraș era Verity. Însă acesta era împărțit în două: în partea de Nord, se afla teritoriul controlat de Callum Harker; în cea de Sud, era teritoriul lui Henry Flynn. Orașul de Nord (V-City-ul de Nord) reprezenta ordinea. O ordine răscumpărată cu sânge și frică, iar oamenii trebuiau să plătească pentru siguranța lor. Aici “clădirile străluceau, tot numai metal, piatră și sticlă, străzile punctate pe alocuri cu mașini extravagante și oameni în haine bune”, iar dacă Harker avea forțe de ordine pe străzi, acestea erau bine camuflate. Orașul de Sud (V-City-ul de Sud)  reprezenta haosul. Jumătate dintre clădiri erau ruine arse, abandonate și golite, iar orice material folositor era înlăturat pentru a întări alte clădiri. Aici, idealistul Henry Flynn înființase Brigada de Intervenție Flynn (BIF), în care cei peste șaizeci de mii de ofițeri încercau să lupte contra monștrilor și să opună rezistență criminalului glorificat din Nord, Callum Harker. Cu toate că armistițiul dintre cele două părți durează de șase ani, se știe că Harker își dorește tare mult să cucerească și partea de Sud și pentru asta e în stare să-și trimită slugile – Malchaii și Corsaii.

V-City-ul de Sud încă mai arăta ca un cadavru devastat, dar se reconstruia. BIF era peste tot, pe acoperișuri, patrulând pe străzi, semnale radio pârâind din dispozitivele portabile de pe uniformele lor. Noaptea vânau monștri, dar pe timpul zilei încercau să oprească nașterea altora. Crima. Asta era cauza. Corsai, Malchai, Sunai – ei erau efectele.”

   Dar și Henry Flynn avea o armă letală. Îi avea de partea lui, pe cei trei Sunai care existau în întreaga lume: Ilsa, Leo și August. Și nu doar că îi avea de partea lui, ci îi trata ca pe familia sa. Se spunea despre Sunai că se născuseră din cele mai teribile crime, erau invincibili, luau înfățișare umană și nu se hrăneau decât cu oameni păcătoși. Atunci când un Sunai cânta, lua energia vieții.

    “În mâinile unui Sunai muzica nu era inofensivă. Era o armă, paralizând pe oricine atingea.”

    Ilsa este cea mai puternică Sunai, dar după armistițiului, nu mai avea voie să iasă din incinta complexului BIF(izolarea ei face parte din armistițiu). Spre deosebire de August, care se baza pe vioară, sau Leo, care putea să facă muzică aproape din orice, instrumentul Ilsei era vocea. Leo face parte din brigada BIF și se consideră judecător, jurat și călău. Cât despre August, acesta rămâne un mister. Apăruse în urma unei explozii dintr-o cantină a unei școli generale. El se trezise sub forma unui băiat de doisprezece ani pentru că aceea fusese vârsta celor uciși în explozie.

“ — Sunaii sunt rezultatul tragediilor, zise el. Acte ale ororii atât de întunecate, încât tulbură echilibrul cosmic. “

    Cu toate că au trecut patru ani de la apariția lui, August a ieșit rar din complexul Flynn și a făcut școala de acasă. Acum arată ca un tânăr de șaisprezece ani. Un tânăr dornic să facă parte din BIF și să lupte contra monștrilor. Iar șansa îi surâde în momentul în care Henry Flynn se încumetă să-l lase să învețe la Academia Colton. Dar cu un anumit motiv: trebuie să o urmărească pe Katherine Harker, irascibila și agresiva fiică a lui Callum Harker, guvernatorul Orașului de Nord, un om “faimos pentru galeria sa de monștri colecționați precum armele”. Se știa că acestuia nu-i păsa de nimic decât de ea.

    Ajuns la Academia Colton, tânărul împrumută numele de Frederick Gallagher și încearcă, încă din prima zi, să se apropie de Kate. Însă, în loc să se simtă dezgustat și îngrețoșat că stă în preajma fiicei unui tiran însângerat, urmașa Orașului de Nord, se trezește că îi face plăcere să stea de vorbă cu ea. Ba mai mai mult, devin prieteni.

   Problemele încep să apară din momentul în care Kate își dă seama că noul ei prieten este mult prea secretos. Curiozitatea o îndeamnă să intre în baza de date a academiei, ca să afle cât mai multe amănunte despre “Freddie” , dar nu găsește nicio informație despre el. Însă, din întâmplare, descoperă că el este un unul dintre monștri Sunai, cel care smulge sufletele oamenilor cu vioara sa magică, așa că se decide să-l de-a pe mâna tatălui ei.  Voia să-i arate acestuia că e o Harker până în măduva oaselor.

“ Sunaii au fost întotdeauna cea mai bună armă a lui Flynn. Dacă ar fi putut fi vânați, dacă ar fi putut fi omorâți, chiar capturați, Orașul de Sud nu ar mai fi avut nicio șansă.”

   Kate nu reușește ce și-a propus pentru că se trezește atacată de niște Malchai. Aceia nu încercau doar să te ucidă, ci încercau să o facă să pară o execuție a unui Sunai. Au vrut să se folosească de asta pentru a rupe armistițiul. Însă August/ Freddie reușește să o salveze la timp. Din acest moment, amândoi sunt obligați să-și salveze viețile și să descopere cine a planificat acest atac. Cine i-a trimis pe acei Malchai? Vor reuși să împiedice un nou război?

“Acest cântec neîmblânzit” este o poveste fabuloasă, un roman foarte bine scris, intens, emoționant, pe care îl recomand cu mare drag! Veți avea parte de o aventură de neuitat!

Citate:

               “Oamenii sunt folositori. E un adevăr universal. Folosește-i, sau te vor folosi ei.”

“ — Ce vrei? insistă Leo. Să fii normal? Să fii uman?

  Zise ultimul cuvânt ca și cum și-ar fi întinat limba cu el.

  — Mai bine om, decât monstru, șopti.

  Leo își încordă maxilarul.

  — Grijă mare, frățioare, zise. Nu ne așeza laolaltă cu creaturile alea de jos. Noi nu suntem Corsai, roind     ca insectele. Nu suntem Malchai, hrănindu-ne ca bestiile. Sunai sunt justiția. Sunai sunt echilibrul. “

 “ Vru să râdă în fața absurdității vieții, cu toate farsele sale. Vru să-și ridice vioara și să cânte, să cânte și să cânte până ce toată foamea dispărea din el, până ce nu se mai simțea ca un monstru. Vru să strige, dar apoi se gândi la vocea surorii sale transformând orașul în cenușă și își mușcă limba până ce durerea îi umplu gura în locul sângelui.”

 “— Și tu? întrebă Kate. Fratele tău e drept, sora ta împrăștiată. Tu ce ești?

 August răspunse, dar cuvântul era palid, aproape prea palid pentru a fi auzit:

 — Pierdut.( … Sunt ceea ce se întâmplă când unui puști îi e atât de frică de lumea în care trăiește, încât evadează din ea prin singurul fel pe care îl cunoaște. Violența.”

Acest cântec neîmblânzit. de Victoria Schwab a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

“ Nu știu unde ne va duce atracția dintre noi și nici cât va dura, dar știu că niciodată nu voi mai putea să simt parfumul de iasomie sau să privesc o bucată de mătase albă fără să-mi amintesc de ea. Asta în cazul în care aș putea s-o mai alung vreodată din minte …“

Dragoste şi mătase albă, de Corina Cîndea-Editura Librex Publishing-recenzie

 (primul volum al seriei Salem)

 

Editura : Librex Publishing

Data apariţiei: Mai 2017

Număr pagini: 332

 Salem. Un oraș al cărui nume te duce cu gândul la vrăji și supranatural.
 Logan Savage. Un contract îl aduce în Salem și totul se schimbă pentru el.
Obișnuit să nu stea prea mult într-un singur loc, să nu se atașeze de nimeni și de nimic, atunci când o întâlnește pe Faith Dalton, Logan se trezește prins într-un vârtej de întâmplări și sentimente ciudate care îi răscolesc existența și îl fac să se întrebe dacă nu cumva există, totuși, o soartă sau un destin pentru fiecare dintre noi.
O glumă îți poate schimba viața?
Uneori, da.
Iar dacă totul se întâmplă în Salem, atunci povestea capătă sens…

    Vi s-a întâmplat vreodată să vă placă atât de mult o carte, încât simțiți nevoia să o împărtășiți și prietenilor, dar atunci când vreți să scrieți pe foaie toate impresiile, constatați că vă este foarte greu? Mie mi se întâmplă lucru acesta de fiecare dată când  vreau să vorbesc despre o carte care își lasă amprenta asupra mea. Pentru că am tot timpul impresia că nu voi scrie suficient de bine. Suficient de convingător. Pentru că sunt conștientă că nu-mi pot găsi cuvintele potrivite să redau cu acuratețe toată frumusețea sau farmecul respectivei cărți. Și, exact asta mi se întâmplă acum, când vreau să vă vorbesc despre “Dragoste și mătase albă ”.

   Corina Cîndea este una dintre scriitoarele mele preferate și nu am să mă satur nicicând de scrierile sale. Îmi place foarte mult stilul ei de scriere – relaxant, ușor ironic, dar și plin de sensibilitate. Modul în care reușește să transmită fiecare sentiment, fiecare emoție sau trăire, mă face să simt o grămadă de fluturași în stomac.

   “Dragoste și mătase albă”, primul volum al seriei Salem, a reușit să mă țină trează până în zori. Mi-a plăcut atât de mult, încât nu am putut s-o las din mână. Iar atunci când am terminat-o de citit, am simțit nevoia să-i scriu Corinei un mesaj, în care să-i mulțumesc pentru toate stările pe care mi le-a transmis prin intermediul cărții: bucurie, optimism, seninătate.

   Atunci când am început să citesc cartea, nu știam nimic despre ea, nici cine sunt personajele, nici care este subiectul. Nici descrierea de pe copertă nu am vrut să o citesc pentru că mi-am dorit să fiu surprinsă. Și am fost!

   Am fost complet fermecată de intriga cărții, de îmbinarea dintre  romantism și supranatural, iar faptul că povestea este spusă din perspectiva celor doi protagoniști, Logan Savage și Faith Dalton, m-a ajutat să-mi dau seama ce gândește și simte fiecare. Momentele amuzante, replicile spumoase, situațiile comice în care s-au aflat cele șase personaje principale – Logan, Quinn, Declan (semnificația numelui, în irlandeză – “Complet”), Faith, April, Piper, au dat un plus de savoare. Sunt absolut  adorabili cu modul lor de a se tachina, cu micile înțepături ironice și scene de gelozie.

“ – Te-ai tâmpit? Faith! Despre ea vorbeam, specifică Declan clipind des din ochi și ridicându-și mâinile cu palmele în sus. Vecina noastră brunetă și sexi, pe care ai văzut-o doar în costum de baie. Apropo, era întreg sau din bucăți? 

  – Faith? Era întreagă! N-am văzut să cadă bucăți din ea!”

     Încă de la început se simte tensiunea sexuală între Logan și Faith, Quinn și April, Declan și Piper, dar toți încearcă să-și ascundă frustrarea printr-un joc al indiferenței (lucru pe care nu-l prea reușesc). Sunt puși pe glume, iar conflictelor dintre ei sunt foarte nostime. Declan m-a cucerit încă de la început (cu toate că aici nu el este personajul central) pentru că are un simț al umorului foarte bine dezvoltat, e plin de viață și are mereu ceva de spus. Și acum râd când îmi amintesc de glumele pe care el și Logan le-au făcut pe seama fostului iubit al lui Faith (Nathan sau Mister Musculo, poreclă dată de Declan).

 “ – Ce-am pierdut? Am lipsit doar câteva minute și uite ce găsesc: Mister Musculo s-a evaporat, iar ăștia doi … Aveți nevoie de ajutor ca să vă dezlipiți?”

   “ – Iubito, spune-mi că nu m-ai înșelat cu un detergent cât am lipsit!

   – Detergent? întreb amețită.

   – Mister Musculo. Spune-mi că nu sunteți din nou împreună și că nu îți pierzi timpul gătind pentru el.”

    De altfel, încă de la începutul cărții, asistăm la o serie de glume despre extratereștrii și vrăjitoare. Cei trei buni prieteni, Logan, Quinn și Declan, tocmai au ajuns în orașul Salem, Oregon, cu gândul să închirieze o vilă pe o perioadă de maxim câteva luni, cât va dura viitoarea lor misiune. Însă, imediat cum au ajuns la destinație, gândurile lor s-au îndreptat spre vrăjitoare (era de așteptat să apară glume pe seama lor, dacă ținem cont de locul în care se desfășoară acțiunea cărții).

” – Oare mai sunt vrăjitoare pe-aici? îl aud pe Quinn și îl privesc nedumerit.

  -Vrăjitoare?

  – Știi tu, urmașele celor arse pe rug în procesul vrăjitoarelor.

  – Ăla e alt Salem, îi spun ironic. Din Massachusetts. Noi suntem în Oregon.

  – Poate că aici s-au mutat cele care au scăpat, spune Declan. Eu, unul, aș vrea să dau peste una. Cu părul roșu! și începe să râdă în hohote.”

     Bineînțeles că vrea o tipă cu părul roșu, având în vedere că slăbiciunea lui Declan pentru roșcate este un lucru bine știut de prietenii săi. Și șansa îi surâde atunci când  prima femeie pe care o zărește în oraș, este chiar o roșcată. Îl pune pe Logan să oprească mașina, se dă jos ca să o abordeze pe tipă, însă, din cauza zăpăcelii (sau a puternicei impresii pe care aceasta i-o face), îi spune cea mai mare tâmpenie care îi trece prin cap – îi cere să-l îndrume spre o  adresă fictivă. La care roșcata dă cea mai amuzată replică, ironizându-l că poate e vreun călător în timp sau un extraterestru:

“ – Doar dacă ai veni de undeva din trecut ar putea explica faptul că nu ai auzit de GPS, îi spune la fel de ironică, iar noi hohotim din nou, mai ales că nu l-am mai văzut pe Declan pus la colț până acum de o femeie.

 – GPS? întreabă el pe un ton derutat, de parcă ar fi prima oară când ar auzi de așa ceva.

 – Global Positioning System, îi spune roșcata extrem de rar, ca și cum i-ar explica unui tâmpit. E un program care … Stai! strigă atât de brusc încât Declan tresare. Ai auzit de telefon mobil? Oh, văd că ai unul în buzunar! arată cu degetul către el. Se folosește la altceva decât să îți umpli partea din față a pantalonilor cu el! Mă rog, bănuiesc că tu ai nevoie și de asta, adaugă chicotind, dar te sfătuiesc să încerci să găsești cu el adresa pe care o cauți. Asta în cazul în care nu ai greșit statul. Sau continentul! începe să râdă, apoi îl depășește pe Declan, văzându-și de drumul ei în timp ce prietenul nostru rămâne blocat câteva secunde bune.

– Vă jur că-i vrăjitoare! e primul lucru pe care îl spune Declan …”  

 

   Înveseliți de acest moment penibil, tinerii își continuă drumul, însă toată veselia le dispare în scurt timp, atunci când se trezesc că mașina lor este izbită de un bolid negru. Îngrijorați că pasagerii din cealaltă mașină au fost probabil răniți, se îndreptă spre bolid, însă toți se opresc locului, atunci când ușile din față se deschid  și două femei sexi coboară. Apoi, una dintre portierele din spate ale bolidului negru  se deschide și  cine credeți că își face apariția? Chiar roșcata de mai devreme. Și  iarăși se pornește  conflictul!

– Iarăși voi trei? …

 -Voi sunteți măcar de pe planeta asta? întreabă bruneta ironică, iar întrebarea ei mă face să înțeleg că roșcata le-a povestit de întâlnirea cu noi.

-Nu, suntem dintr-o altă galaxie, vrem să vă invadăm, iar voi tocmai ne-ați avariat nava spațială! spun cât se poate de serios.” 

    Bărbații sunt convinși că  au de-a face cu niște vrăjitoare. Tensiunea mocnește în atmosferă. Iar Logan și bruneta Faith simt că ceva anume se întâmplă cu ei. Amândoi au impresia că se cunosc de undeva, cu toate că nu s-au mai văzut niciodată. Pentru o clipă, Logan este tentat să o ațâțe, să o facă să-i dea o replică ironică, dar tentația  se transformă în cu totul altceva atunci când se trezește că prin fața ochilor trec tot felul de imagini incitante cu ei doi … prin așternuturi de mătase albă. Imaginile par atât de reale încât e aproape șocat. Să fie ceva ce ține de domeniul supranaturalului?

   “ Scutur din cap, uluit de halucinațiile de care am parte, în timp ce, același fior rece își face drum pe spatele meu. Nu am avut niciodată fantezii cu femeile pe care le-am cunoscut, iar cu necunoscute nici atât, dar imaginile care îmi apar sunt atât de reale încât sunt aproape șocat!  “

   “ Ceea ce am simțit a fost … recunoaștere. Pentru o clipă, am avut  impresia că îl cunosc pe bărbatul din fața mea, deși sunt sigură că nu l-a mai văzut niciodată. Nu aș fi putut uita acei ochi verzi care mă priveau de parcă și el ar fi simțit același lucru.” 

   Logan se simte destul de atras de tipă, așa că se interesează de ea prin oraș. În scurt timp, el află că cele trei “vrăjitoare” care i-au zăpăcit, sunt bruneta Faith, șatena April și roșcata Piper. Ele se cunosc din copilărie, sunt studente în ultimul an și antrenoare de fitness în timpul liber. Însă, vestea că Faith este vecina lor, îl cam dă peste cap pe Logan. S-o simți el atras de ea, însă nu are nevoie de complicații. În ultimii patru ani, el nu a stat suficient de mult timp într-un loc încât să ajungă să se atașeze de cineva, însă când vine vorba de Faith, se simte ca și cum ar fi … bântuit. De asemenea, și Faith încearcă să-l evite pe Logan, dar nopțile îi sunt bântuite de vise cu el. Și nu orice fel de vise, ci ele par mai degrabă niște amintiri cu el. Însă, după două săptămâni de evitare, cei doi se vor întâlni, dar amândoi vor încerca să își ascundă trăirile sufletești.

“În mod ciudat, deși corpurile noastre par să se atragă extrem de mult atunci când suntem împreună, mințile nu ne sunt cuprinse în același vârtej de nebunie, preferând să ne ironizăm reciproc. Poate că este modul în care încercăm să rezistăm atracției evidente care există între noi.“

    Logan e conștient de faptul că tocmai modul disprețuitor în care Faith se comportă este ceea ce îl incită. Femeile i-au căzut mereu în plasă și niciodată nu i-a fost greu să le cucerească, atunci când și-a dorit asta, însă cu Faith simte că e vorba de altceva.

 “ Însă, de data aceasta, am senzația că nu mai depinde de mine. E ca și cum corpul meu  are propria lui voință și nu-mi place acest lucru. Deloc! Astfel că îmi promit în sinea mea să încerc să fac în așa fel încât să terminăm cât mai repede treaba care ne-a adus în Salem și, la fel de repede, să plecăm acolo unde ne va conduce viitorul contract.”

 “Am suficientă experiență încât să-mi dau seama că și Faith pare atrasă de mine dar, exact ca și mine,  pare să fie ceva  împotriva voinței ei. De parcă amândoi suntem  împinși unul spre celălalt  de o forță nevăzută și căreia nu ne putem împotrivi.

 În mod normal, nu mi-aș face probleme din cauza unei femei. În ultimii ani, la fel ca și Declan și Quinn, m-am descurcat cu câte o legătură scurtă în orașele prin care am  trecut. Fiecare dintre ele a știut  la ce să se aștepte și, mai ales, că nu va dura.” 

 

   Întâlnirea  celor șase, la un bar, va complica situația. Printre atâtea înțepături ironice, se simte o anumită tensiune în atmosferă între Logan și Faith, April și Quinn, Declan și Piper. Le simți frustrările, simți că vor să își protejeze inimile. Nu vor complicații. Și poate că Logan ar fi reușit să păstreze distanța față de Faith, dacă în bar nu ar fi apărut un bărbat foarte arătos, tipul perfect pentru o reclamă la mușchi, masculul după care femeile își întorc capul pe stradă, care o caută pe Faith. Simte că  între cei doi există o anumită o intimidate și că nu sunt simple cunoștințe, iar asta îi stârnește gelozia.

“ – Ești medic? îl întreabă Nathan surprins și încruntându-se.

   – Da. Ginecolog. Iar sâmbăta și duminica, neurochirurg, răspunde Logan serios. (… Însă uneori, atunci când este necesar, de exemplu cu foștii iubiți hărțuitori, pot face și pe dentistul. Pot scoate doi sau trei dinți deodată, cu o singură mișcare, spune sigur pe el. Sau pumn, adaugă nonșalant.”

   Nathan, bărbatul care o caută pe Faith, este fostul ei iubit. Cei doi se cunosc încă din copilărie, aveau aceeași prieteni și se învârteau în aceleași cercuri. Faith s-a îndrăgostit treptat de el, de-a lungul timpului și a crezut că îl cunoaște, că sentimentele lui pentru ea sunt sincere. Dar s-a dovedit că nu-i așa. La scurt timp după ce s-a culcat cu el, a avut neșansa să descopere că o înșeală. L-a prins asupra faptului! De atunci l-a evitat, fără a-i da ocazia să-i ofere explicații, a refuzat să-i răspundă la telefoane, iar nenumăratele mesaje primite de la el, le-a șters fără ca măcar să le citească. Iar acum, după trei luni, Nathan o caută pentru că vrea o a două șansă. Însă, Faith, preferă să-l mintă pe acesta, spunându-i că Logan este iubitul ei. Lucru de care acesta din urmă profită.

   Faith nu mai are încredere în bărbați, iar gândul că Logan a avut până acum o sumedenie de aventuri, o face să se gândească dacă nu cumva o eventuală aventură cu el nu ar face-o să sufere. De altfel, Logan i-a dat de înțeles că, dacă va fi vreodată ceva între ei, va fi o simplă aventură. Ceva ce nu poate dura mai mult decât câteva luni, până când o să plece. De asemenea, ea simte că Logan îi ascunde ceva în legătură cu ocupația lui, așa că preferă să stea cât mai departe de el. Dar va reuși să facă acest lucru sau va fi dispusă să accepte o scurtă aventură? Ce se întâmplă atunci când fostul iubit devine mult prea insistent și începe să o hărțuiască cu mesaje, iar din cauza lui, este nevoită să-și dea demisia? Cum va reacționa Faith atunci când în oraș își va face apariția fosta logodnică a lui Logan? Ce legătură există între ceea ce simt Logan și Faith și faptul că cei trei bărbați locuiesc în casa celei mai cunoscute vrăjitoare din Salem, Oregon? Se știe că Simone, a câștigat o mică avere din poțiunile și vrăjile de dragoste pe care le făcea și avea darul de a reuși să găsească fiecăruia sufletul pereche.

“ Nu ne-am întâlnit decât de câteva ori și mi-a întors viața pe dos! Multitudinea de sentimente pe care le trezește în mine aproape că mă sperie. Fiecare atingere de-ă lui mă înfiorează, iar privirea ochilor verzi mă înfierbântă. Exact ca și comportamentul lui: când cald, ca acum, când rece, ca ultima dată. Amețindu-mă și mai mult.”

  “ Nu contează ce simt atunci când suntem împreună, nu contează că nu mi-l pot scoate nicicum din  gânduri și că-mi apare în vise fierbinți în fiecare noapte. 

    Contează doar că este un tip complicat și cu secrete, iar eu nu am nevoie de așa ceva.”

    “ Nu știu unde ne va duce atracția dintre noi și nici cât va dura, dar știu că niciodată nu voi mai putea să simt parfumul de iasomie sau să privesc o bucată de mătase albă fără să-mi amintesc de ea. Asta în cazul în care aș putea s-o mai alung vreodată din minte …“

   “ Știind ce fel de viață a dus în ultimii ani, mă întreb pentru prima dată oare câte femei a întâlnit până acum. Câte aventuri efemere a avut în toate orașele în care nu a stat mă mult decât câteva luni? Și inima mi se strânge, gândindu-mă că, în curând, și eu voi fi doar una dintr-un lung șir. ” 

   “Dragoste și mătase albă” de Corina Cîndea este un roman incendiar și magic, cu multe momentele amuzante și replicile spumoase. O carte plină de substanță, în care un rol esențial îl au iubirea, dăruirea,  încrederea, loialitatea. Prietenia!

NOTA 10 +

Cartea Dragoste și mătase albă de Corina Cîndea a fost oferită pentru recenzie de către Editura Librex. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Librex. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

 

by -
13

Gașca pofticioșilor, de David Arnold-Editura Art-recenzie

 

Data apariţiei: mai 2017

Editura: ART

Tradusă de: Laura Ciobanu

Număr pagini: 367.

   Vic suferă de sindromul Moebius și e super-deștept. Coco e o rapperiță de treisprezece ani care înjură întruna. Baz este un fost hoț de mașini și, împreună cu fratele său Zuz, care nu vorbește decât pocnind din degete, au emigrat amândoi din Africa în urma urâtului război din Congo. Mad este frumoasa misterioasă de care se îndrăgostește Vic. Toți cinci au trecut în viața lor prin deziluzie, pierdere sau violență, dar își găsesc unii în alții salvarea improbabilă.

O poveste inteligentă despre foamea de prietenie care a ajuns instant bestseller New York Times.

„O carte superbă, pătrunzătoare, o bucurie de carte.” – Nicola Yoon

„Un ritm perfect și un mare talent pentru cuvinte. Adolescenții sofisticați o vor iubi.” – Kirkus Reviews

   David Arnold e considerat unul dintre cei mai promiţători noi autori de literatură Young Adult, romanul său de debut Mosquitoland aducându-i această recunoaştere. Pe lângă poveşti, Arnold compune şi muzică sub numele de Cinema Cycle. Piesele de pe albumul Say It Out Loud sunt inspirate de întâmplările şi personajele din cărţile sale, Ţinutul ţânţarilor şi Kids of Appetite.

   Îmi plac mult cărţile care fac parte din colecţia “youngart“, pentru că au un design foarte, foarte frumos şi povestea ce se află în spatele copertelor este una uimitoare.

   Nu am citit “Ţinutul ţânţarilor” de David Arnold, dar, după ce am terminat acest frumos roman “Gaşca pofticioşilor”, mi-a stârnit interesul şi cartea de debut a autorului, pentru că la sfârşitul acestei cărţi se află şi câteva fragmente din ea. Le-am citit şi au reuşit să mă îndemne să-mi cumpăr cartea.

   Fiind o carte pentru adolescenţi, subiectul poate fi considerat destul de plictisitor de adulţii care au citit sute de cărţi şi care nu sunt fascinaţi de acest gen. Nu vreau să vă tai elanul, dar am simţit nevoia să precizez acest lucru, să nu rămâneţi dezamăgiţi de acest roman. De asemenea, precizez faptul că romanul este construit ciudat, alternându-se interogatorii la poliţie cu aventurile prin care trec tinerii. La început nu se prea înţelege nimic, însă, cu cât citim mai mult din roman, cu atât mai multe lucruri îşi găsesc locul şi se aşază unde trebuie. Un fel de puzzle…

   Romanul debutează cu Bruno Victor Benucci III, un tânăr bolnav care suferă de boala Moebius (o maladie neurologică rară, congenitală, care se manifestă în primul rând prin paralizie facială), în vârstă de 16, şi îi este foarte dor de tatăl lui mort. Pe numele scurt „Vic”, personajul principal simte că multe lucruri îi lipsesc şi multe îi displac de când tatăl lui a decedat. Trăieşte cu gândul că nu are ce face şi că până şi problemele astea o să treacă.

   Fiind sunat de mama lui ( Doris Jacoby Benucci), Vic dă pe la măcelărie pentru a lua nişte şuncă, necesară pentru a pregăti o reţetă. Măcelarul Norm îl pune să aştepte, dipărând într-o altă cameră a magazinului. Între timp în măcelărie apare o gaşcă formată din patru tipi: Madeline Falco (în vârstă de 17 ani, o adeptă a autenticităţii şi o pasionată de operaţii cu mulţimi), Mbemba Bahizire Kabongo (în vârstă de 27 de ani, un fel de „şef” al grupului, un tip credincios şi colecţionar de poveşti şi tatuaje), Nzuzi Kabongo (fratele lui Mbemba Kabongo, în vârstă de 20 de ani, iubea să danzeze) şi Coco (în vârstă de 11 ani, o compozitoare roşcată).

   De cum îi vede, Victor nu se mai simte în largul lui şi, fără vreun motiv părăseşte măcelăria în fugă, uitând de şuncă. Vic aşteaptă ca gaşca să iasă din măcelărie şi îi urmăreşte, deoarece Madeline, pe numele scurt: Mad, l-a făcut să se simtă puţin îndrăgostit când a văzut-o prima dată. Minunata gaşcă intră într-un magazin alimentar şi în maxim 5 minute intră şi Vic, în fugă, dărâmând o piramidă de conserve. Din nou, Victor Benucci fuge fără vreo explicaţie.

   Ajungând acasă, Vic asistă la cererea în căsătorie a mamei lui de către tatăl vitreg al acestuia, un aşa numit Frank-prietenul, de meserie avocat. Nu poate să accepte că mama lui iubeşte pe altcineva în afară de tatăl său natural şi înşfacă cutia cu cenuşă a răposatului şi pleacă în grabă de acasă. Merge lângă o apă, pentru a vedea un vapor, pe care obişnuia să-l vadă împreună cu tatăl său natural. Aici, lângă apă, o găseşte pe Mad, tipa pe care a văzut-o în măcelărie şi în supermarket alături de gaşca din care făcea parte. Amândoi discută şi îşi spun cu voce tare gândurile care îi macină. Mad îl duce pe Vic într-o încăpere a măcelăriei şi îl lasă să doarmă acolo. De dimineaţă, Victor face cunoştinţă cu gaşca şi toţi sunt de acord să-l integreze şi pe Vic în această gaşcă. Merg la New Milford, acolo unde locuiau tineri. La auzul numelui „New Milford”, multe amintiri legate de părinţii tatălui său îi vin în minte lui Vic şi se bucură că poate să viziteze din nou locurile dragi, rămase în sufletul acestuia.

   Această gaşcă locuia într-o seră, dintr-o livadă, a cărui proprietar era Gunther Maywood, un om pusnic. Lângă această seră se afla un lac şi, stând pe pod, Mad şi cu Vic se cunosc mai bine. De asemenea, într-un restaurant Vic îi cunoaşte mai bine pe membrii găştii şi viceversa. Fiecare membru are în spate o poveste tristă şi dureroasă, niciunul nu a fost ocolit de necazuri şi rele, dar au trecut cu bine peste ele.

    În cutia în care se afla cenuşa tatălui lui Vic, se afla şi câteva poze şi o listă de dorinţe pe care Vic vrea să i le îndeplinească tatălui său. Aceasta era alcătuită din 5 dorinţe care sunau cam aşa:

      „1. Atârnă-mă la Salon;

2.Aruncă-mă de pe Palisade;

3.Îngroapă-mă în cărămizile fumegânde ale primului nostru sărut;

4.Scufundă-mă în fântâna dorinţelor noastre;

5.Aruncă-mă din vârful stâncii noastre.”

  Vic citeşte biletul prietenilor săi şi se apucă să îndeplinească dorinţele. Trece prin aventuri palpitante, dar oare chiar va reuşi să le îndeplinească pe toate? Cum îşi va da seama de locurile la care se referea acesta?

  Apare o crimă în scenă şi tocmai de aceea sunt prezente interviurile pe care le-am menţionat mai sus, la structura ciudată a romanului. Cine moare şi cine este criminalul?

   Între timp, gaşca îşi pune un nume – „Gaşca pofticioşilor”, iar Vic ajunge să o iubească din ce în ce mai mult pe Mad. Oare ea simte la fel? Vor reuşi să rămână împreună? Cum se va termina romanul „Gaşca pofticioşilor”?

   Având la bază dramele fiecărui personaj, „Gaşca pofticioşilor” este o carte interesantă, un roman pentru adolescenţi bun şi fascinant.

 

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

 

 

BINE AŢI VENIT ÎN ARENA 13, UNDE RĂZBOINICII LUPTĂ CU ÎNVERȘUNARE, IAR MOARTEA FACE PARTE DIN REGULILE JOCULUI!

    Arena 13 (vol.1 al trilogiei Arena 13), de Joseph Delaney-Editura Corint-recenzie

Titlu original: Arena 13

Traducerea: Adina Raţiu

Editura: Corint

Dată apariţie: 15.02.2016

Pagini: 320

Gen: Fantasy, Young Adult

Cotaţie Goodreads : 4,13

Leif, un tânăr care se înscrie la școala de lupte din Gindeen, are o singură ambiție: să devină cel mai bun luptător în Arena 13.

   Aici, spectatorii fac pariuri despre care luptător va înfige primul sabia în trupul adversarului. Iar în meciurile de revanșă, fac pariuri despre care adversar își va pierde viața.
Dar ținutul Midgard este terorizat de Hob, o creatură malefică ce provoacă din când în când la o luptă pe viață și pe moarte un combant din Arena 13.
Iar aceasta este exact ce își dorește și Leif, care știe prea bine crimele lui Hob și arde de dorința să le răzbune.
În primul volum al trilogiei 
Arena 13, Leif se va înfrunta cu monstrul care i-a distrus familia…

Chiar dacă acest lucru l-ar putea costa viața.

BINE AŢI VENIT ÎN ARENA 13, UNDE RĂZBOINICII LUPTĂ CU ÎNVERȘUNARE, IAR MOARTEA FACE PARTE DIN REGULILE JOCULUI!

   De scriitorul Joseph Delaney am aflat acum doi ani, dar fără nici un motiv anume, am evitat să îi citesc cărțile. Sau, dacă stau bine și mă gândesc, poate că am avut un motiv: mă speriase numărul mare de volume din seria Cronicile Wardstone. Însă, în momentul în care și-a făcut apariția romanul “Arena 13”, l-am și trecut în wishlist. De ce? Pentru că descrierea mi-a amintit, într-o oarecare măsură, de un serial foarte drag mie: Spartacus.

  Eram absolut convinsă că voi avea de-a face cu o poveste fantasy, luptători în arene, tărâmuri magice, creaturi malefice. Insă lucrurile nu au stat chiar așa. În scurt timp, am dat peste o serie de termini (programator, prototipuri, interfață de utilizator audio etc.) care m-au făcut să-mi dau seama că aici este vorba de un roman post-apocaliptic, dar și unul distopic.

   Trebuie să recunosc că mi-a fost puțin greu să mă deprind cu o serie de denumiri și termini (laci, djinni, ciucuri, min, mag, endoff, eul, indexul, limbaj Nym, wurde, peek, poke), insă glosarul de la finalul cărţii m-a ajutat destul de mult să înțeleg semnificația lor. De asemenea, am fost puțin deranjată că acțiunea a decurs puțin mai lent la început, dat fiind faptul că mai mult s-a pus accept pe antrenamentele pe care Leif le făcea zilnic, dar puțin câte puțin m-am trezit că nu pot lăsa cartea din mână, ajungând să fiu captivată de întreaga poveste.

   Nu am să intru în prea multe amănunte, însă, ca să înțelegeți mai bine lumea creată de autor, trebuie să vă spun mai întâi semnificația unor termini precum laci și djinni – creaturi care au un rol esențial în poveste.

Lac (prescurtarea de la simulacru) este o creatură făcută după înfățișarea omului. Carnea lui este asemănătoare cu a omului, poate fi vătămată de lovituri, sângerează la tăieturi și capătă vânătăi când este lovită. Dar mintea este complet diferită. Nu este înzestrat cu o conștiință, iar comportamentul și acțiunile  sale sunt dictate printr-un limbaj standardizat numit Nym (un limbaj controlat de oameni)

Djinnul este o creatură transformată în “carne” de către armată pentru a sluji Imperiul Uman. Djinni se împart în numeroase categorii, aceștia variind de la djinni primitivi, puțin mai evoluați decât lacii rudimentari, până la djinni superiori. Ei au puterea de a se metamorfoza.

   Așa cum am mai spus, aveam de-a face cu o poveste post-apocaliptică și, din câte am înțeles, omenirea a fost distrusă aproape în întregime din cauza tehnologiei folosite de armată. Ei au început să programeze  mașinării de război metalice numite “iboți”, pe care le-au înlocuit ulterior cu laci și djinni. Interesant e că țesutul muscular al ambelor creaturi, era produs în niște cazane imense. Oamenii îi mai spun și “carne falsă”. După războaiele purtate dintre oameni, armata a început să folosească djinni pe câmpul de luptă. Djinni s-au răzvrătit și au ridicat armele împotriva oamenilor, pe care i-au înfrânt, în cele din urmă. Ulterior a fost construită Bariera, menită să închidă pe puținii oameni rămași între zidurile ei. Și astfel a apărut ținutul Midgard. Tot armata a numit un Protector care să conducă Midgardul în numele lor.

    Gindeenul este singurul oraș din Midgard, iar în centrul orașului se află Roata – o clădire circulară care adăpostește treisprezece arene. În douăsprezece dintre zonele sale de luptă se desfășoară întreceri între laci, însă în Arena 13, zona cea mai bine cotată, este locul unde au loc lupte în care sunt implicați atât laci, cât și oameni. De fapt, Roata era sufletul unui oraș a cărui economie depindea în mare măsură de luptele din arenă și de pariuri. Restul de bani veneau de la fermele din zonă, care vindeau sau duceau vitele la abator pentru a hrăni populația.

   Dar ținutul Midgard este terorizat de un djinni pe nume Hob, o creatură malefică care trăiește într-o citadelă, în vârful unui deal înalt, care domină orașul Gindeen. Teama de Hob și de ai săi slujitori canibali – Ciucirii – îi face pe oameni să părăsească străzile imediat cum se întunecă afară. El răpește fete de pe stradă, le suge sufletul din trup și din când în când provoacă la o luptă pe viată și pe moarte un combat din Arena 13. Iar asta este exact ce își dorește și tânărul Leif, personajul central al romanului de față, care știe prea bine crimele lui Hob și arde de dorința să le răzbune.

   Leif participase în urmă cu două săptămâni la o bătaie cu ciomegele, organizată în localitatea natală. Câștigase lupta, dar în loc să fie premiat cu bani, acesta primise un bilet care îi dădea posibilitatea să lupte în Arenă. Tânărul ar fi putut să meargă cu biletul câștigător la oricare dintre antrenorii din Gindeen, dar el l-a ales pe pe Tyron. Voia să fie pregătit de cel mai bun. Voia să fie unul dintre cei mai mari și mai de succes luptători care au fost vreodată.

Arena 13 din Gindeen îi atrăgea pe cei care căutau o viață palpitantă și faimă. Le oferea șansa de a câștiga bani frumoși fără să fie sclavii vreunei meserii sau, mai rău, prinși în rutina unei munci necalificate. Acesta era motivul pentru care voiam să lupt aici, deși mai aveam unul, mai personal, pe care nu voiam să îl divulg nimănui deocamdată, nici măcar lui Tyron.”

   Însă Tyron nu și-l dorește ca discipol, așa că încearcă inițial să-l îndemne spre un post de ucenic. Mai bine să învețe o meserie, decât să lupte în arenă.

“-  Am bătut tot drumul pe jos. Asta nu dovedește cât de multi mi doresc să fiu aici și să lupt în arenă? Vreau să fiu pregătit de cel mai bun, de aceea v-am ales pe dumneavoastră. Vreau să fiu unul dintre cei mai mari și mai de succes luptători care au fost vreodată. Asta e visul meu încă de când eram mic.”

    Dacă a văzut că nu-l poate convinge pe tânăr să renunțe, Tyron îi propune o vizită la Roată, ca să asiste la un meci de revanșă (cea mai dură luptă, care se încheie, de obicei, cu omorârea celui învins). Dar mai întâi, îi explică în ce constau luptele în Arena 13. Un combatant uman stă în spatele a trei laci, în poziția de luptă numită mag, în vreme ce adversarul său este apărat de un singur lac, în poziția min.

“- Trei laci luptă împotriva unui lac (… Un combatant uman stă în spatele celor trei laci în poziția mag, iar celalalt este apărat de unicul  său lac, în poziția min. La finalul a cinci minute, semnalizate printr-o bătaie  de gong, combatanții trebuie să se mute în fața lacilor și să lupte din acea poziție. Rănirea unuia dintre combatanți înseamnă victorie. De regulă, se obține la sfârșitul luptei, prin tăierea ritualică a celui învins. Dar, într-un meci de revanșă, scopul este să-ți omori adversarul.

    Până la urmă, Tyron îi acordă o lună de probă, însă are trei reguli importante de care Leif trebuie să țină seama: să nu consume alcool, să depună un jurământ în fața Înaltului Magistrat că nu va folosi niciodată pumnalul în afara arenei și îi interzice bătăile cu ciomegele. Însă, din momentul în care face cunoștință cu zvăpăiata Kwen, fiica mai mică a maestrului său, Leif se trezește că nu prea reușește să-și țină promisiunea – să  nu încalce cele trei reguli.

   Kwen este genul de fată rebelă, căruia îi place să riște și e obsedată de Arena 13. Încearcă tot timpul să demonstreze că se poate lupta cot la cot cu bărbații, cu toate că femeile nu au voie să intre în arenă. Și în ciuda faptul că are un iubit, îi place să-l incite tot timpul pe Leif. Iar el este atât de atras de fată, încât acceptă  să o însoțească noaptea prin tot felul de locuri primejdioase, cu toate că știe foarte bine că trebuie să stea în casă după lăsarea întunericului. Pentru că atunci își fac apariția Ciciurii (creaturi oribile care se hrănesc cu cadavrele lăsate în urmă de Hob).

   Însă, atunci când Tyron descoperă că  tânărul său discipol i-a încălcat regulile, refuză să-l mai antreneze.

Îți pare rău? Eu cum crezi că mă simt? Ai talent, băiete, dar s-a ales praful de tot. Cariera ta în Trig s-a încheiat înainte să înceapă. Odată ce-ai plecat de la mine, nimeni altcineva nu te va primi ca discipol. Și, ca și cum nu ar fi fost suficient să îmi înșeli încrederea, trebuia să te lupți cu fiica mea? Kwin e destul de zvăpăiată și fără să-i dai tu apă la moară.”

    Va reuși până la urmă Leif să-și împlinească visul? Va participa la Turneul Discipolilor sau se va întoarce acasă? Va accepta el să o ajute pe Kwen să îi salveze iubitul din mâna Ciucirilor? Cum va reacționa în fața lui Hob?

Va veni vremea într-o zi să te schimbi. Vei ajunge să ai față de alții acel sentiment pe care oamenii îl numesc iubire. Pe măsură ce vei îmbătrâni, numărul  acelora va crește, la fel și iubirea ta pentru ei. Iar atunci am să-i răpesc  de lângă tine, unul câte unul. Încetul cu încetul, am să-ți iau tot ce prețuiești, până când nu vei mai rămâne  decât tu. Abia atunci te voi ucide. Abia atunci îți voi devora sufletul.”

    Despre autor: 

  JOSEPH DELANEY este un fost profesor de engleză care locuieşte în Lancashire, Marea Britanie. Are trei copii şi şapte nepoţi şi este un orator desăvârşit, gata oricând să participe la conferinţe sau lansări şi prezentări de carte în biblioteci şi librării. Ideile pentru întâmplările povestite de Joseph Delaney vin de multe ori din poveştile şi legendele locale despre stafii şi vrăjitoare. În 2006, scriitorul britanic a fost recompensat cu prestigiosul premiu Hampshire Book Award, pentru romanul Ucenicul Vraciului, prima carte din seria Cronicile Wardstone.

Cartea Arena 13, de Joseph Delaney a fost oferită pentru recenzie de către Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

“Oricine poate trăda pe oricine.”

     Sabia de sticlă de Victoria Aveyard-Editura Nemira-recenzie

Titlu original: Glass Sword

Traducere: Ruxandra Toma

Editura Nemira

Colecția Young Adult

Data apariției: aprilie 2017

Nr. de pagini: 544

Gen : young adult, fantasy, dystopia, romance

Seria Red Queen : 1. Regina Roșie – Red Queen(2014); 2. Sabia de sticlă – Glass Sword(2016); 3. King’s Cage 2017)

     Al doilea volum din captivanta serie Regina roșie prezintă conflictul violent dintre armata tot mai numeroasă de rebeli roșii și lumea stăpânita de argintii.

  Cu sânge roșu, dar cu o putere mai periculoasă decât ale argintiilor, aceea de a controla fulgerul, Mare a devenit o armă pe care Curtea Regală încearcă să o controleze. Însă atunci când scapă de Maven, prințul și iubitul care a trădat-o, descoperă că nu e nici pe departe singura așa.

   Misiunea ei este acum să-i recruteze pe alții la fel ca ea, pentru ca împreună să lupte împotriva ordinii nedrepte care li s-a impus.

      Lacrimi, durere, supărare – aceste simțăminte le trăiesc în momentul de față. Sufletul și mintea îmi sunt parcă blocate. Mă simt tristă, îndurerată, și numai gândul că povestea nu s-a terminat definitiv, mă face să sper că vor veni și vremuri mai bune pentru eroina seriei Red Queen. Încerc să mă desprind de poveste, să nu mă mai gândesc la ce s-a întâmplat la finalul acestui volum și nu prea reușesc.

     Evenimentele petrecute la finalul primului volum -“Regina Roșie”,  m-au îndemnat să citesc cât mai repede continuarea. Voiam să aflu ce se întâmplă mai departe cu Mace și Cal, după ce au fost salvați de gruparea “Garda Stacojie”, cum se vor comporta rebelii în preajma “prințului decăzut”, și ce planuri machiavelice vor mai pune la cale Maven și Elara. Îmi doream ca volumul doi să fie la fel de interesant ca precedentul și, până la urmă, am descoperit, cu imensă bucurie, că “Sabia de sticlă” este mult mai bună, mai captivantă și incitantă decât “Regina Roșie”.  

    Și de această dată avem parte de multă acțiune, intrigi complexe, trădări, aventuri pline de neprevăzut, dar toate au fost parcă în doză dublă, iar întorsăturile de situație sunt de necrezut!  

    După cum ați aflat deja din primul volum, lumea lui Mare Barrow, protagonista seriei, este împărțită în două, după culoarea sângelui: cei cu sângele comun, roșu, îi servesc pe cei cu sânge argintiu, elita societății, cei care sunt dotați cu puteri supraumane. Însă eroina noastră descoperă că, din cauza unei mutații speciale, este atât roșie, cât și argintie, având niște puteri nebănuite. Nu are doar abilitatea de a manipula energia, ci poate să o și creeze. Ca să ascundă adevărul, dar și pentru a o folosi ca pe o armă împotriva celor din Garda Stacojie, un grup de rebeli roșii, regele o obligă să mintă și să joace rolul unei doamne dintr-o Înaltă Casă pierdută, cu o putere impresionantă, și o silește să se logodească cu fiul lui mai mic, Maven, ajungând astfel o prințesă argintie. Însă Mace este trădată chiar de cel pe care îl considera un bun prieten și, atât ea, cât și Cal, fiul cel mare al regelui, sunt considerați trădători și condamnați la moarte. Din fericire, sunt salvați în ultima clipă de gruparea Garda Stacojie.  Și astfel ajungem la tema cărții de față.

     Acțiunea din “Sabia de sticlă” se continuă de unde a rămas în “Regina Roșie”, imediat după ce Mare și Cal au fost salvați din arena de luptă de rebeli, prințul este luat prizonier și se descoperă că Shade, fratele eroinei nostre, nu este deloc mort așa cum s-a crezut inițial. Și toți au în minte un singur gând: să-l ucidă pe Maven, noul rege din Norta.  

   Însă Mare știe foarte bine că Maven va pleca în căutarea lor, însoțit de întreaga furie a soldaților lui, a mamei sale și a noii sale coroane și că sunt șanse ca el să le ceară celor din Garda Stacojie să îi predea în schimbul vieții lor, dar acest lucru nu trebuie să se întâmple. Atât ea, cât și Shade, sunt deosebiți, având anumite abilități și pot să-i protejeze pe cei ca ea. Iar prințul este singura lor șansă de salvare.  

Valorez mai mult decât toți ceilalți, mai mult decât măștile și bandajele roșii. Shade și cu mine trebuie să rămânem în viață – dacă nu pentru cauză, măcar pentru ceilalți. Pentru sutele la fel ca noi de pe listă – corcituri, anomalii, monștri, absurdități cu sânge roșu și argintiu – care cu siguranță că vor pieri dacă noi dăm greș.

Nu sunt nici conducător de armată și nici strateg, dar logica ei este evidentă. Eu sunt fetița cu fulgerele – sunt electricitate vie, un fulger în formă de om. Oamenii îmi cunosc numele, știu cum arăt, știu ce sunt în stare să fac. Sunt valoroasă, sunt puternică, iar Maven va încerca prin orice mijloace să mă împiedice să ripostez. Nu știu cum m-ar putea apăra fratele meu de regele ăsta degenerat, chiar dacă seamănă cu mine, chiar dacă este cea mai rapidă ființă pe care am văzut-o eu vreodată. Dar trebuie să cred că așa va fi, cu toate că pare un miracol. La urma urmei, am văzut atâtea lucruri imposibile. Dacă am scăpa din nou cu viață, ar fi cel mai mic dintre ele.”

    Dar va putea Mace să aibă încredere în Garda Stacojie, dar și în fratele si vechiul ei prieten – Shade și Kilorn? Ea nu a uitat dezastrul provocat de încrederea ei, de prostia ei și de situația în care o aduse Maven. El o învățase “cât de mare este prețul pe care trebuie să-l plătești atunci când ai încredere în cine nu trebuie”. Și nici nu se poate baza pe Cal. E prizonier, un argintiu, un dușman care i-ar trăda dacă ar putea, dacă ar avea unde să fugă.

       “Oricine poate trăda pe oricine.”

[quote_box_center]“Ne unește o alianță, una neobișnuită, făurită din sânge și trădare. Suntem legați, conectați și luptăm împotriva lui Maven, împotriva tuturor celor care ne-au amăgit, împotriva lumii care se află pe punctul de a fi sfâșiată din interior.”[/quote_box_center]

    Până la urmă, vorbele lui Mace se vor adeveri. Noul rege trimite pe urmele rebelilor o legiune de soldați. Însă nicio clipă ea nu s-a gândit că un suflet atât de strâmb ca al lui Maven poate plăsmui un plan atât de machiavelic. Vă puteți imagina cât de oripilată a fost Mace când a constatat că în fața armatei regelui au fost puși, pe post de scut omenesc, o legiune de roșii înlănțuiți?  

Cei din primul rând nu poartă uniformele de un cenușiu mat pe care le au soldații argintii instruiți de Cal. Cei din primul rând nici măcar nu sunt soldați. Ci servitori în haine roșii: eșarfe roșii, tunici roșii, pantaloni roșii, pantofi roșii. Atât de mult roșu îți dă impresia că toți sângerează. Iar în jurul gleznelor au lanțuri din fier, care zornăie când se lovesc de sol. Zgomotul lor îmi scrijelește auzul, acoperind urletul avioanelor, chiar și ordinele lătrate ale ofițerilor argintii care se ascund în spatele acestui zid roșu. Nu aud decât lanțurile.”

     Din păcate Shade este rănit, așa că nu le rămâne decât să fugă din calea celor doisprezeceze soldați arginții din casa Samos, în frunte cu Evangeline, cea care fusese aleasă la Turneul Reginelor, ca soție pentru Cal). Iar alături de ea, pășea țanțos, nimeni altul decât Maven.

Încă mai poartă coroana înflăcărată a tatălui său, deși aceasta nu are ce căuta pe un câmp de luptă. Probabil că vrea să arate lumii întregi ce a reușit să câștige doar prin minciuni, ce trofeu sublim a reușit să fure. Chiar și de la distanța asta, privirea lui încruntată și mânia lui clocotitoare mă ard. Focul din ele mă mistuie pe dinăuntru.

    Fiind la un pas să fie prinsă de arginții, Mace are parte de o imensă surpriză! Este salvată în ultima clipă de către Cal. Împreună cu Farley, Shade și Kilorn, fug spre mare, unde îi așteaptă o barcă submarină (mersiv) care îi va duce la o altă bază a Gărzii Stacojii, situată în larg, pe insula Tuck.  

    În curând, Mace află că organizația este mult mai complexă decât crezuse, iar Naercey nu este singura fortăreață a rebelilor, așa cum nici Farley nu este singurul conducător pe care-l aveau aceștia. De fapt, ea nici nu este comandantul adevărat, ci e doar un simplu căpitan. Mai sunt și alții ca ea, ba sunt încă și mai mulți deasupra ei. Însă, cea mai neplăcută veste este că … cel care îi conduce pe rebeli, este un colonel din Ținutul Lacurilor!

    Cum se poate așa ceva, când lacustrii sunt dușmanii de moarte ai celor din Norta, cei cu care sunt în război de aproape o sută de ani?  

Acum pricep rostul acelor uniforme de culoarea unui lac cu apă rece. Sunt soldați dintr-o altă armată, soldați ai unui alt rege, dar iată-i aici, alături de noi. Norta se află de un secol în război cu Ținutul Lacurilor, luptându-se pentru pământuri, hrană și glorie. Regii focului împotriva regilor iernii, cu sânge roșu și cu sânge argintiu. Dar se pare că zorii răsar pentru toți.”

      Nici bine nu ajung pe insulă, că imediat Cal este luat de lângă Mace și dus într-o cazarmă aflată sub apă. Temnița perfectă pentru un piroman precum el. Construită sub docuri, ascunsă în apele oceanului, păzită de uniformele albastre din subordinea colonelului, cazarma nu este doar o simplă închisoare, ci cuprinde și depozitul de armament, dormitoarele lacuștrilor, biroul și apartamentul colonelului. Inițial, lui Mace i s-a spus că tânărul reprezintă un pericol pentru Garda Stacojie și nu este loial cauzei lor și din acest motiv ar fi fost închis, dar nu cumva colonelul are de gând să se folosească de el și să facă o înțelegere cu Maven?

 

Cal este periculos, chiar și pentru tine. Dar eu știu mai bine decât oricine că nu mi-ar face niciodată rău. Nici măcar atunci când avea tot dreptul, nu mi-a dat niciun motiv să mă tem de el.

     Este unul de-al lor. Nu putem avea încredere în el. După ce Maven i-a răpit moștenirea și i-a pătat reputația, Cal nu ne mai are decât pe noi acum, chiar dacă încă refuză să recunoască asta.

    Valorează mult. Este general, prinț de Norta, cel mai căutat om din regat. Afirmația asta mă face să șovăi și îmi trezește un sentiment de spaimă. Dacă bărbatul cu ochiul plin de sânge se hotărăște să-l folosească pe Cal împotriva lui Maven – să-l dea la schimb sau să-l ucidă –, voi face tot ce-mi stă în putere să-l împiedic. Îmi voi folosi întreaga influență, întreaga forță, dar nu știu dacă va fi de-ajuns.”

    Deși are mari temeri în privința colonelului, Mace încearcă totuși să-l convingă într-un fel de faptul că trebuie să o ajute în misiunea de a-i găsi și recruta pe alții la fel ca ea, pentru că împreună să lupte împotriva ordinii nedrepte care li s-a impus. Însă atunci când acesta află că Julian, unchiul lui Cal, este cel care i-a furnizat lista cu numele celor care sunt născuți cu mutația care le dă anumite înzestrări speciale, colonelul este convins că bătrânul i-a dat lista cu un scop anume – ca să trimită Garda după potcoave de cai morți, intrând astfel într-o altă capcană, așa că o refuză.

    Însă Mace va mai primi o lovitură din partea celui mai bun prieten al ei. Și va ajunge să fie și ea întemnițată, alături de Cal. Dar, și de această dată,ei vor primi un ajutor nesperat. Kilorn, Farley și Shade îi vor ajuta să evadeze, apoi vor fura un avion și vor porni în căutarea celor asemeni lui Mace. Din păcate, Maven are cunoștință despre listă și cu siguranță că îi va omorî pe toți dacă nu îi vor găsi ei înaintea lui. Oare îi vor găsi la timp? Ce soartă vor avea rebelii? Cum vor evolua lucrurile între Mace și Cal?  

    Mă opresc aici din povestit pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de-a descoperi voi ce se întâmplă mai departe cu îndrăgitele personaje. Cartea are atât de multă acțiune, încât nici nu se poate povesti. De fapt, evenimentele prezentate de mine se petrec în doar primele 100 de pagini. Deci, vă dați seama că se pot întâmpla multe lucruri până la finalul volumului.  

     “Sabia de sticlă” este genul de poveste care îți taie răsuflarea, care te ține prins de la început până la final, cu o intrigă fantastică, cu numeroase întorsături de situație și un final absolut răvășitor.  

Cal nu este destinul pe care l-am ales sau pe care mi l-am dorit. Cal nu este decât o unealtă, ceva de care mă pot folosi sau de care se pot folosi alții împotriva mea. Și trebuie să mă pregătesc pentru ambele variante.”

    Nota 10

Cartea Sabia de sticla de Victoria Aveyard a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Foto: Pinterest

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Pisicile războinice.Pădurea secretelor, de Erin Hunter-recenzie

Titlu original: Warriors. Forest of secrets

Traducere din limba engleză: Ioana Văcărescu

Editura: All         

Colecția: Galaxia Copiilor

Anul apariției: 2015

Număr pagini: 344

    De fapt și de drept, Erin Hunter nu este un autor, ci sunt 6 la număr! Kate Cary, Cherith Baldry, Tui Sutherland, Gilian Phillip, Inbali Iserles și Victoria Holmes sunt numele scriitorilor incredibil de talentați reuniți sub această umbrelă.

      La începutul anilor 2000, Vicky Holmes a primit din partea prestigioasei edituri Harper Collins provocarea de a crea un roman pentru copii despre pisicile sălbatice. A răspuns cu scepticism, temându-se că va seca rapid izvorul ideilor pe această temă. De la proiectul unui unic roman, din împletirea subiectelor de război, politică, iubire damnată și conflict religios, ramificate prin întâlnirea mai multor destine și prin dezvoltarea complexă a caracterelor la limita dintre bine și rău, au rezultat în cele din urmă 6 sub-serii a câte 6 volume fiecare. Lui Vicky i s-au alăturat ceilalți autori și așa a luat naștere pseudonimul literar Erin Hunter.

       Având în vedere că nu demult a fost 1 iunie, că am celebrat Ziua copilului și că vacanța de vară se apropie cu pași repezi, m-am gândit că ar fi timpul să vă vorbesc despre cel de-al treilea volum al seriei ,,Pisicile războinice”. O serie încântătoare, perfectă pentru copiii de toate vârstele. O lectură pe care aș include-o, fără doar și poate, în bibliografia școlară. Povestea atractivă și scriitura lejeră ar atrage orice copil în mrejele lecturii, i-ar deschide apetitul pentru această activitate nobilă, esențială pentru dezvoltarea sa ca individ.

   Pentru cei care nu au citit încă primele două volume, protagonistul seriei este Inimă de Foc, un războinic viteaz al Clanului Tunetului. Da, ați auzit bine. O felină războinic. Membru al unui clan. Inițial, Inimă de Foc a fost un motan de casă, din tărâmul celor Două Picioare. În urma unor întâmplări a ajuns în Clanul Tunetului, unul din cele 4 aflate sub protecția Clanului Stelelor, divinitatea colectivă ce influențează societatea acestor pisici. O societate ce se aseamănă izbitor cu cea a oamenilor, motiv pentru care povestea lui Erin Hunter este o alegorie ce are drept rol evidențierea diferențelor dintre oameni și animale, dar și a perspectivei din care felinele privesc lumea.

                                                                               Sursă foto

   Pas cu pas acest străin a reușit să câștige respectul celorlalți și, mai ales, aprecierea lui Stea Albastră, conducătoarea clanului și mentorul său iubit. O misiune deloc ușoară. S-a văzut pus de nenumărate ori în situația de a-și dovedi loialitatea, a luptat din răsputeri, a participat la misiuni de o importanță capitală pentru menținerea păcii și armoniei între cele 4 clanuri. În cel de-al doilea volum, sora sa, pisică de casă, i l-a încredințat pe unul din puii săi, un motănel abia născut, alb ca laptele, pentru a face parte din clan. În cea de-a treia carte Norișor/ Labă de Nor se va confrunta, la rândul său, cu prejudecățile anumitor membrii ai clanului, dar va demonstra că merită să se numere printre ei.

   Pacea dintre cele 4 clanuri este instabilă, atât de fină încât ar putea fi dezechilibrată la cea mai mică atingere, la cea mai plăpândă adiere de vânt. Iarna este cruntă, atât de friguroasă cum nu a mai fost de ani de zile. Toate pisicile se confruntă cu dificultăți, cu hrana insuficientă, cu stomacurile dornice să-și astâmpere chiorăitul, însă Clanul Tunetului rezistă, cum a reușit și altă dată, după spusele bătrânilor.

   Inimă de Foc și prietenul său, Dungă Cenușie, sunt mai hotărâți decât oricând să-l demaște pe Gheară de Tigru, secundul clanului lor, cel responsabil de evenimente tragice, de moartea sau accidentarea unor pisici și care pare să aibă ceva de ascuns. Aleg să meargă în satul oamenilor, locul în care este găzduit Dungă Neagră, un vechi tovarăș, cel care îi poate ajuta în acest demers. Află de la acesta tot adevărul, pe care Inimă de Foc i-l aduce la cunoștință conducătoarei sale, dar degeaba. Nu este crezut.

,,<<Dacă m-am înșelat în tot timpul ăsta?>>, s-a întrebat Inimă de Foc. <<Dacă Gheară de Tigru este exact ceea ce pare a fi: un secund loial și eficient?>> Dar nu se putea convinge să creadă asta. Și în timp ce se îndrepta încet spre mormanul de mâncare, își dorea cu ardoare să fie eliberat de povara lucrurilor pe care le știa.”

   La un moment dat, odată cu venirea primăverii și cu topirea zăpezii, cei doi războinici descoperă necazurile pe care Clanul Râului le are de înfruntat. Apa râului iese din albie, inundându-le o mare parte din teritoriu. În plus, din cauza poluării provocate de oameni au rămas fără pește, fără hrana atât de necesară. Poate de dragul lui Pârâu Argintiu, războinică a Clanului Râului și iubita secretă a lui Dungă Cenușie, ori poate din altruism, decid să-i ajute, procurându-le vânat proaspăt. Și fără ca Clanul Tunetului să știe ceva. Încă…

                                                                          Sursă foto

    Gheară de Tigru împreună cu Coadă Ruptă, prizonierul clanului, și o bandă de pisici singuratice atacă tabăra în încercarea de a o înlătura pe Stea Albastră, aflată la ultima sa viață. Inimă de Foc și Norișor acționează la timp și reușesc să evite o catastrofă. Din acest moment, Stea Albastru nu mai fi aceeași, prea zdruncinată…

    În tumultul acestor evenimente, Inimă de Foc află informații ce îl pun pe gânduri. Istoria clanurilor pare mai complicată decât pare. Pârâu Argintiu urmează să nască puii lui Dungă Cenușie, iar vechii lor aliați, cei pe care i-au salvat de altfel, Clanul Vântului, trec de partea Clanului Umbrelor. Trecutul este uitat, ignorat, însă în această pădure a secretelor trecutul are o importanță pe care nu toți o conștientizează…

,,Inimă de Foc și-a lins una dintre labe și apoi s-a frecat pe față cu ea. Pe măsură ce i se limpezeau gândurile, și-a adus aminte de avertizarea lui Frunză Ruginie: Apa stinge focul. Oare ce încerca să-i spună? S-a gândit apoi la profeția mai veche a lui Frunză Ruginie, că focul avea să salveze clanul. Urmându-l pe Dungă Cenușie afară din vizuină, Inimă de Foc și-a dat seama că tremură și nu e doar din cauza frigului. Simțea cum se adună necazurile, asemenea unor nori grei de furtună. Dacă apa avea să stingă focul, atunci ce ar mai fi putut salva clanul? Oare vorbele lui Frunză Ruginie însemnau că pisicile din Clanul Tunetului erau condamnate să piară?”

     Va reuși Inimă de Foc să afle adevărul despre legăturile secrete dintre clanuri? Ce viitor îi așteaptă pe Dungă Cenușie și pe scumpa sa Pârâu Argintiu, responsabili de a fi încălcat codul războinicilor? Cum va fi afectată ierarhia Clanului Tunetului? Mai există speranță când totul pare aproape pierdut?

    Vă invit să descoperiți ,,Pisicile războinice. Pădurea secretelor”! Oferiți-le această serie cadou copiilor dumneavoastră, citiți-o alături de ei, învățați împreună din povestea acestor pisici uimitoare, veritabile tipologii umane. Veți avea parte de o poveste fascinantă, nelipsită de aventură și suspans, pe care o aveți adora, indiferent de vârstă.

      LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Pisicile războinice.Pădurea secretelor de Erin Hunter a fost oferită de Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura All.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, şi cărtureşti

Fangirl, de Rainbow Rowell-recenzie

Titlul original: Fangirl

Traducere din limba engleză și note: Ela-Evelina Jianu

Editura: Young Art

Anul apariției: 2017

Gen: Young Adult, romance

Număr pagini: 528

Nota mea: 10/10

   Literatura Young Adult. Literatura pentru adolescenți și nu numai. Genul acela de cărți ce te fascinează de la prima și până la ultima pagină. Cărți pe care le simți în profunzime. Povești simpatice, scrise, în general, într-un stil simplist, lejer, accesibil oricărui cititor. O modalitate inedită de a te destinde, de a vedea din altă perspectivă anii frumoși ai adolescenței, marcați de primele povești de dragoste și de primii pași spre maturitate, spre atât de ,,râvnita” vârstă de adult.

   Acestea sunt doar câteva din motivele pentru care citesc literatură YA și o clasez în fruntea preferințelor mele. Și, din fericire, există în România o editură specializată în acest domeniu, un imprint al Grupului Editorial Art: Young Art. O poartă larg deschisă către adolescență și către magia inegalabilă a acestei vârste. Din oferta bogată și extrem de variată a editurii face parte și autoarea Rainbow Rowell, una din cele mai bune de altfel. Eu am descoperit-o cu ceva timp în urmă prin intermediul celebrei povești ,,Eleanor&Park”. După o experiență atât de minunată nu m-aș fi așteptat că autoarea m-ar mai putea impresiona la fel de tare. Însă m-am înșelat…

     Rainbow Rowell (n.1973) este o prozatoare din Statele Unite, născută în Omaha, Nebraska, unde trăiește și în prezent, alături de soțul ei și de cei doi copii. Din 1995, când și-a luat licența în jurnalism, până în 2012, când s-a apucat serios de scris, a fost editorialistă pentru Omaha World-Herald. Primul ei roman, Attachments, a apărut în 2011. Adevăratul succes a venit însă odată cu cele două romane pentru tineri apărute în 2013, Fangirl și Eleanor&Park, pe care New York Times le enumeră printre debuturile remarcabile ale anului. Ambele au fost deja traduse în zeci de limbi. În 2015, Rowell a publicat romanul fantastic Carry On.

Sursă foto

     ,,Fangirl” a reprezentat pentru mine, înainte de toate, o lectură fermecătoare, pe care am parcurs-o cu o deosebită plăcere și pe care m-am străduit s-o lungesc cât mai mult posibil. Nu mi-aș fi dorit să se mai termine această poveste născută din condeiul (sau tastele) autoarei de origine americană. S-a întâmplat să mă regăsesc în atitudinea anumitor personaje, să mă identific într-o oarecare măsură, reușind, astfel, să empatizez cu ele, să le înțeleg trăirile, sentimentele și să pătrund tot mai mult în miezul poveștii.

   Protagonista cărții este Cather sau, cum i-ar plăcea ei, Cath. O adolescentă obișnuită din Omaha, statul Nebraska. Are o soră geamănă, Wren, și un tată, Arthur, nu tocmai întreg la minte, cei mai importanți oameni din viața sa, de care o leagă sentimente profunde. Mamă nu a avut niciodată. Laura și-a părăsit fiicele gemene într-o cumplită zi de 11 septembrie 2001, a uitat de existența lor, fiind prea preocupată de propria liniște și fericire.

   Cath a fost dintotdeauna cea plângăcioasă, cea sensibilă, cea mai puțin populară, spre deosebire de Wren. Copilăria și adolescența i-au fost marcate de numeroase complexe de inferioritate, de o anxietate ieșită din comun, de o teamă față de oameni, față de situațiile noi, neprevăzute. Wren e cea care a sprijinit-o și a ajutat-o să treacă peste momentele critice. Cele două surori împărtășesc pasiunea pentru celebra serie de cărți Simon Snow, a autoarei Gemma T. Leslie. Au citit toate volumele, au vizionat ecranizările și mai mult decât atât au scris împreună nenumărate povești fan fiction, contribuind oarecum la existența aceste lumi fantastice.

  Sursă foto

       În toamna anului 2011, Cath și Wren pleacă la Lincoln pentru a-și realiza studiile universitare. Cath ,,Cea Plângăcioasă” nu este extrem de încântată, pe când Wren ,,Cea Matură” abia așteaptă anii de studenție, viața într-un campus alături de tineri de pretutindeni. Cath se vede nevoită să înfrunte necunoscutul, întrucât Wren preferă să se cazeze într-un alt campus, să-și împartă camera cu o colegă pe care, la urma urmei, nu o cunoaște.

   Anul universitar nu începe nicidecum bine. Cath nu îndrăznește să se ducă la cantina căminului său și timp de o lună mănâncă batoane de slăbit, unt de arahide și, din când în când, preparatele servite în căminul lui Wren. Totul până când vorbește pentru prima oară, în adevăratul sens al cuvântului, cu colega sa de cameră, Reagan, o tipă excentrică, exhibiționistă, dar cu care va ajunge să se împrietenească. Merg împreună la cantină, iar Cath își dă seama că temerile ei au fost nejustificate.

   Fata studiază filologia și printre multe altele participă la cursul de creație literară pentru avansați al doamnei Piper, o scriitoare bine văzută în comunitatea locală. O parte din temele pentru acest curs le face cu Nick, efortul depus de amândoi fiind întotdeauna apreciat și notat cât mai bine. Timpul liber și-l petrece scriind povești pentru fanii săi din State și din Japonia. Folosindu-se de meșteșugul cuvintelor, inventează și reinventează povești cu Simon Snow și vampirul Baz, toate fiind adunate într-un așa-zis volum ,,Nu renunța, Simon”.

,,Cath își imagină că stătea în fața laptopului ei. Încercă să pună în cuvinte ce simțea, ce se întâmpla când era bine, când totul funcționa, când îi veneau cuvintele înainte să-și dea seama ce vor să însemne, țâșnind din pieptul ei ca rimele, ca versurile de rap. Ușor ca săritul coardei. Ca atunci când sari fix înainte ca frânghia să-ți atingă gleznele.

-Ca să împărtășim lumii ceva adevărat, răspunse o altă fată.

Cath clătină din cap.

-De ce scriem ficțiune? întrebă profesoara Piper.

Cath se uită în jos, în caiet.

<<Ca să dispar.>>”

   Prin intermediul lui Reagan, îl cunoaște pe Levi, fostul iubit al acesteia și băiatul pe care l-a văzut prima dată când a ajuns în camera sa de cămin. Încet-încet se împrietenesc, descoperă că au anumite lucruri în comun și, fără să vrea, Cath se îndrăgostește de acest tip galant, zâmbitor, politicos cu toată lumea, gata să se sacrifice pentru binele celorlalți. Pe parcursul acestui prim semestru la Lincoln, relația dintre ea și Wren se răcește, cele două comunică tot mai rar, fapt ce o afectează pe Cath. Sora sa e de nerecunoscut, prea ahtiată după ieșirile în club, beții, după această viață studențească trăită la maximum.

,,Ochii lui Cath se închiseră, iar pleoapele așa rămaseră, strânse. Ar fi vrut să le deschidă la loc. Ar fi vrut să se uite mai bine la sprâncenele acelea mult prea întunecate ale lui Levi, ar fi vrut să-i admire tunsoarea ciudată, ca de vampir. Simțea că treaba asta avea să nu se mai repete și că, oricum, putea distruge tot ce mai rămăsese din viața ei, așa că voia să deschidă ochii, ca să aibă dovada că se întâmplase.

Dar era atât de obosită. Și gura lui era atât de moale. Și nimeni nu o mai sărutase vreodată pe Cath în felul ăsta. Numai Abel o mai sărutase înainte, iar atunci era ca și cum simțeai o presiune fermă asupra buzelor, la care răspundeai la fel.

Săruturile lui Levi erau devoratoare. Ca și cum el absorbea ceva din lăuntrul ei, bărbia lui zvâcnind ușor. Cath își trecu degetele prin părul lui, dar nu putu să deschidă ochii. În cele din urmă, nu putu rămâne trează.”

                        Sursă foto

   Câteva evenimente îi marchează existența protagonistei noastre. Tatăl ei are o cădere nervoasă, Wren ajunge la spital în stare gravă din cauza excesului alcool. Și ca totul să fie perfect, Laura, încearcă să le cunoască pe fiicele sale, de care nu i-a păsat atâta timp, dar fără succes în ceea ce o privește pe Cath, prea supărată pentru a o ierta.

   Cath se vede împărțită între problemele de familie, Levi, tema pentru cursul profesoarei Piper în care nu-și mai găsește locul și ,,Nu renunța, Simon”. Trebuie să termine ciclul de povești înainte de lansarea celui de-al optulea volum din luna mai. Ultimul volum. Cel care va pune capăt poveștii. Va reuși Cath să treacă cu bine peste toate? Va fi posibil ca ea și Wren să fie surorile de odinioară? Relația ei cu Levi are vreo șansă? Va învăța ea ce înseamnă să fii, cu adevărat, un scriitor, un maestru al cuvintelor?

,,- Ah. Păi, ăăă, mai încolo, când termini, crezi că ai putea să mă duci cu mașina până la Omaha? Știu că e cam mare deranjul, dar o să plătesc benzina. Doar că am un fel de urgență în familie.

-Vin să te iau acum. Într-un sfert de oră.

– Nu. Levi, pot să mai aștept dacă ești la serviciu.

– Ai o urgență în familie?

– Da… spuse ea încet.

– Ne vedem într-un sfert de oră.”

   Vă garantez că această poveste vă va fi pe plac, că o veți citi cu încântare ca și mine, de altfel. Din acest motiv, vă recomand ,,Fangirl”, un love story inocent, amuzant și plin de farmec! Acesta vă va înfățișa frumusețea studenției, a primei povești dragoste, a meseriei de scriitor și, cel important, a familiei unite, capabile să depășească orice obstacol…

Părerile criticilor:

  • ,,Magia nu este iscată de baghete, ci de incredibila abilitate a lui Rowell de a construi relații complexe, tulburătoare, intense, triumfătoare.” Booklist
  • ,,O istorie amuzantă și duioasă despre maturizare, povestea unei scriitoare în căutarea propriei voci […]. Impresionantă, plină de autenticitate.” Publishers Weekly

 

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Fangirl, de Rainbow Rowell a fost oferită de Editura Young Art. Poate fi comandată de pe site-ul Arthur.ro

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Vassa şi Noaptea, de Sarah Porter-prezentare

Editura: Nemira

Titlul original: Vassa in the night

Traducere: Mihaela Sofonea

Colecţia:  Young Adult

Număr pagini: 336

  Detalii

    Vassa locuieşte împreună cu mama vitregă şi surorile vitrege într-un cartier în care magia e la tot pasul. Babs, proprietarul magazinului din partea locului, are obiceiul de a-i decapita pe hoţii şi uneori chiar şi pe clienţii nevinovaţi. Aşa că, atunci când trebuie să iasă la miezul nopţii să cumpere becuri, se prea poate să fie o misiune suicidară. Noroc că are un sprijin: o păpuşă de lemn, ascunsă într-un buzunar. Cu ajutorul ei, poate că va alungă blestemul…

   Inspirat de povestea rusească Vasilisa cea Frumoasă, romanul scris de Sarah Porter desenează un Brooklyn magic, în care obiectele au suflet şi întâmplările se ţin lanţ zi şi noapte.

Sursa:  Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Este cartea care nu doar spune o poveste, ci va ajuta pe (tinerele) cititoare să facă diferența dintre bine și rău, prietenie și amiciție, iubire și prietenie, adevăr și minciună, plăcere și obligație, bunătate și răutate, gura lumii și propriile sentimente.

Tocilara, de Holly Smale-recenzie

Titlul original: Geek girl

Traducerea:  Roxana Oroșanu

Editura: Gama

Colecția:  Tocilara

Categoria: Gama Indigo

Nr. de pagini: 320

Nota mea: 9/10

 

   O carte usoară nu va avea niciodată nimic de transmis –această replică o întâlnesc destul de des în lumea cărților. Nu dețin adevărul absolut, dar nimic nu poate fi generalizat, cu atât mai puțin în această lume fascinantă, surprinzătoare și deloc banală.

   Cartea Tocilara, Holly Smale, de la Editura Gama este una din cărțile, care, deși este ușoară, mesajul există – este chiar unul destul de complex, întrucât se extinde pe mai mute paliere ale vieții adolescentine: viață de liceu, a fi cool sau nu, prietenie, traiul alături de o mamă vitregă, alegeri, consecințe, reușite.

   Harriet, cea mai bună fată din clasă, nu se bucura de acest statut, căci oricât de bine ar fi să înveți, să fii prima la învățătură, să ai parte de admirația profesorilor, exista  totuși și un dezavantaj: simpatica Harriet și-a atras antipatia majorității, este poreclită și tratată ca atare.

   Și Tocilara învăța cam tot ce îi pica sub ochi și în mână. Asta nu e tocmai un lucru rău, căci datorită informațiilor din carte, am mai învățat și eu câte ceva. Pentru mine nu a fost rău, pentru personajul cărții, însă, plăcerea ei îi aduce doar necazuri din partea colegilor. Și doar o singură prietenă – cea mai bună prietenă, care ajunge să o cunoască foarte bine, să o descopere, să-i știe temerile, dar care o acceptă așa cum este.

   Tocilara este foarte potrivită pentru copii, dar dacă ar trebui să spun și mai exact cui aș recomanda această cărțulie, aș spune clar: o văd genul de carte citită în special de către adolescente. De ce? Pentru că are ca personaj o adolescentă, la vârsta de 15 ani, căreia îi cam plăcea să învețe.  Nu că ar fi ceva rău în asta, dar… Situația ei mi-a cam amintit de mine. Nu, nu eram poreclită tocilara în liceu, nu mi se zicea pe față, tocilara, dar eram tratată astfel, eram vorbită pe la colțuri și izonizată până și pentru că refuzam să plec de la ore.

   La început mi-a fost la fel de greu în liceu, la fel cum îi este și tocilarei și încercam să depășesc cumva situația, să mă adaptez și să trec peste toate șoșotelile și răutățile gratuite. Eu am reușit, dar oare tocilara ce-a făcut?

   Este cartea care nu doar spune o poveste, ci va ajuta pe (tinerele) cititoare să facă diferența dintre bine și rău, prietenie și amiciție, iubire și prietenie, adevăr și minciună, plăcere și obligație, bunătate și răutate, gura lumii și propriile sentimente. Din povestea lui Harriet înveți lucruri elementare, dar esențiale despre viață – ce pot fi de folos oricui, oricând, indiferent de vârstă.

   Am avut un moment în care povestea lui Harriet mi-a amintit de telenovela ”Betty cea urâtă” – poate e de râs (sau plâns), dar nu am putut să nu fac analogii mentale, nişte paralele- carte – film, Tocilara fiind o Betty cea urâtă modernă, o Betty cea urâtă, care la fel ca în film, are șansa de a se transforma. Imediat după ce mi-am amintit de film, Harriet spune în carte că e și va rămâne mereu Rățușca cea urâtă.

   Mi-a plăcut foarte tare și chiar am apreciat faptul că Annabel – mama vitregă a lui Harriet, deși pare o mamă rea, chiar nu este, dimpotrivă. Va avea un rol definitoriu atunci când situația ei și a tatălui va scăpa de sub control.

   În una din escapadele sale, Harriet ajunge la un salon de modă, atrage atenția cu neîndemânarea sa, o încurcă rău de tot, iar la final.. se trezește pozată. Deși nu ea visa de mică să devină model.

   Unde dai și unde crapă, Harriet este aleasă pentru a fi modelul celei mai cunoscute personalități din lumea modei. Dar cum va face oare să treacă peste refuzul categoric al mamei? Va ajunge oare în Rusia la o prezentare de modă.

   Îşi minte mama și prietena, lipsește de la scoală și trăiește două zile visul de model. Cât de ușor sau complicat va fi pentru Harriet? Va fi oare suficient de prezentabilă în cadrul prezentării sau va gafa din nou?

   Totul e pe cale să se ducă de râpă: adevărul să fie aflat înainte de vreme, mama să o certe, iar prietena cea mai bună să o urască. Totul se năruie, dar nu este pierdut, vine la pachet și cu o rezolvare: Harriet află și ea niște adevăruri despre mama sa, iar ițele pe care le-a încurcat ea, se descurcă cumva.

   În toată escapada sa, Harriet află ce înseamnă iubirea, simte fiori, atinge și stă chiar lângă cel pe care-l place. Oare este reciproc sentimentul? Va suferi Harriet din dragoste? Un roman spumos și plin de umor ce ce-ți va starea de spirit în cel mai pozitiv mod posibil.

   Cartea este una absolut relaxantă, plină de umor și de momente care-ți dau de gândit, dar trebuie să recunosc faptul că am avut și  situații în care m-am întrebat ”Oare când anume își va da seama și Harriet că minciuna îi va dăuna?” sau ”Cât mai trebuie să citesc până în momentul în care va deveni fata asta șic, nu de alta dar acușica se termină cartea și nu mai are timp să devină șic.. și-ar fi păcat?”

   Am înțeles de ce a fost nevoie de atâtea pagini dedicate tocilarei, felului ei de a fi, de a reacționa, de a rezolva lucrurile – mereu alegând soluția facilă: minciuna, dar parcă aș fi vrut să se acorde mai mult spațiu în carte și celuilalt episod din viața adolescentei – momentului de glorie, etapa în care era mai mult șic decât tocilară. Chiar cred că s-a terminat prea repede povestea și că lucrurile au rămas nespuse, nefinalizat oarecum.

   Sunt sigură că volumul 2 al seriei va elucida multe mistere și va oferi multe răspunsuri, pe care adolescenta din mine, le aşteaptă cu nerăbdare. Abia aștept continuarea, iar acum mă bucur că seria are 4 volume.

   Mi-a plăcut mult cartea, cu minusurile sale și cu foarte multe plusuri, chiar cred că merită atenție. Nu  e o pierdere de timp, ba chiar, din contră: nu pierzi nimic, doar câștigi relaxare totală și zâmbet permanent.

Lectură plăcută! Vei avea dacă citești cartea!

Cartea a fost oferita de Editura Gama. Poate fi comandata de pe site-ul Editura Gama.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

by -
13

Porţi de cristal de Rebecca Moesta& Kevin J.Anderson-vol. 1- Insula-recenzie

Titlul original: Crystal Doors

Traducere: Dan Doboş

Editura: CORINTeens

Număr pagini: 362

   Rebecca Moesta este fiica unui profesor britanic şi a unei sore medicale de la care a învăţat iubească atât cuvintelecât şi cărţile. Moesta are o diplomă de master în administrarea afacerilor obţinută la Boston University şi, în ultimii douăzeci de ani, a fost implicată în toate aspectele redactăriipublicării şi a scrierii cărţilor. A fost de asemenea profesor, începând cu grupele de grădiniţă şi terminând cu nivelul universitar.

   Moesta este autor şi coautor a mai mult de treizeci de cărţi, printre care Buffy the Vampire Slayer: Little Things, multipremiata serie Star Wars: Young Jedi Knightsla care a colaborat cu soţul ei Kevin.J.Anderson.

   Kevin J.Anderson este autorul a mai bine de optzeci de cărţi, printre care Captain Nemo, The Marţian War, Hiden Empire, A Forest of Stars. A scris de asemenea numeroase benzi desenate şi romane ilustrate. Tirajul cărţilor sale atinge şaptesprezece milioane de exemplare, tipărite în douăzeci şi nouă de limbi. A fost inclus în Cartea Recordurilor cu ,,Cea mai mare sesiune de autografe”.

Trilogia Porţi de cristal cuprinde: Insula, Oceanul, Cerul.

O carte genul Young Adult. Eu o recomand tuturor vârstelor.

   Gwen şi Vic, doi veri de paisprezece ani, locuiesc împreună încă de când părinţii lui Gwen au murit în mod misterios, iar mama lui Vic a dispărut. Asta până ce tatăl lui Vic, care este savant, îi transporta din greşeală printr-o poartă magică de cristal până pe insula Elantya, ai cărei locuitori sunt posesorii unei cunoaşteri bazate pe un amestec de fizică avansată şi vrăjitorie. Curând, Vic şi Gwen intră într-o vâltoare de evenimente care implică magie străveche, creaturi demonice şi bătălii înfricoşătoare, legate de o dispută cu rasă acvatică a merlonilor. Conflictul dintre înţelepţii întunericului şi cei ai luminii ţine de la începuturile timpului şi îi va ajută pe cei doi veri şi descopere originile misterioase.

   Gwen a moştenit de la părinţi săi dragostea pentru mare şi pentru apă în aproape orice formă a ei. În cei doi ani scurşi de la moartea părinţilor săi, Gwen a devenit o fire serioasă, iar sentimentul de durere şi pierdere trece doar când se cufundă şi mai adânc în studiu. La vârsta de paisprezece ani este mai mare doar cu câteva ore faţă de vărul său. Practic sunt verişori gemeni, iar înotul de performanţă îi făcuseră pe cei doi veri fie la fel de zvelţi şi în formă. Pe cât este de serioasă şi studioasă Gwen, pe atât de zburdalnic este Vic. Deşi este inteligent, nu are răbdarea necesară de a asculta profesorii, iar învăţatul are şi el parte de metode ciudate pentru Vic.

   Tatăl lui Vic era frate geamăn cu tatăl mort a lui Gwen. Unchiul Cap era un fost arheolog strălucit, dar care se axează acum pe experimente cu cristale. De când soţia i-a dispărut la scurtă perioadă după moartea surori ei (mama lui Gwen) încearcă neîncetat fel de fel de experimente.
Când Gwen era fie înghiţită de o balenă ucigaşă la parcul de distracţii, Cap îi va trimite într-o altă lume cu ajutorul cristalelor.

,,Când intrară în interiorul reţelei de cristale aranjate în solariu, ochii lor obişnuiţi cu întunericul fură orbiţi deodată de o lumină strălucitoarereflectată şi refractată de prisme şi oglinzi. Aerul din jurul lui Gwen şi a lui Vic scăpărară de parcă ar fi fost înconjuraţi de un milion de cioburi de sticlă scânteietoare.
Nările li se umplură de mirosul sării şi al ozonului. Gwen putea vadă doar silueta unchiului său profilată într-un snop de raze strălucitoare. Vic o apucă de braţ.
Fata putea simţi în continuare atingerea mâinii vărului ei pe braţ în timp ce faţetele orbitoare se învârteau în jurul ei, înţeţoşând totul: camera, cristalele, silueta unchiului ei, chiar şi pe Vic. De parcă s-ar fi mişcat cu încetinitorul, Gwen simţi cum cadedusă de curent, de parcă întregul univers s-ar fi scurs printr-un burlan.”

   Se trezesc fără unchiul lor într-o lume complect străină şi fascinantăCamera unde se găseau avea un aer grecesc cu pereţi de marmurăuşi şi arcade, ferestre fără geamuri şi coloane de susţinere flancând intrareaCamera era plină de rafturi cu fiole sigilate, stative pline cu suluri de hârtie, cristale strălucitoare, instrumente necunoscute şi pahare cu diferite lichide. Parcă ar fi aterizat într-un club al savanţilor nebuni.
Limba vorbită aici le este de neînţeles. Cea care le vine în ajutor este Lyssandra.

,,Fata purta un veşmânt lung, de culoarea untului, care îi trecea peste un umăr şi îi învăluia corpul în falduri elegante, ca o togăPărul roşcat şi creţ al fetei îi ajungea până mai jos de talie. Tânăra îşi atinse tâmpla cu degetul, îşi duse mâna către mijlocul pieptului şi apoi întinse palma la fel cum făcuse şi cei doi bărbaţi. Pe urmăfata atinse mijlocul frunţii lui Gwen cu degetele mâinii stângi. Numele ei era Lyssandra, interpret şi telepat.
Uimită, Gwen simţi cum gândurile i se învârt şi i se reaşează în minte. Lyssandra vorbi cu voce tare:
Îţi pregătesc mintea înţelegi elantyana, limba noastrăFiindcă această insulă este punctul în care se conectează mai multe lumi, strămoşii noştri au creat o limbă cu reguli simple, care fie uşor de învăţat ,indiferent de cultura din care provii.”

  Cine sunt savanţii aceştia de pe insula? Ce insula este această Elantya?
   La fel cum sunt curioşi şi fascinaţi de această insulaaşa sunt şi învăţaţii insulei faţă de ei. Sunt nedumeriţi cum au reuşit treacă printr-o poartă de cristal neştiută.E xistă foarte multe porţi de cristal, dar după ,,Marea Închidere,, majoritate porţilor sau ferecat.
Elantya e locul de adunare al învăţaţilor din lumi îndepărtateÎnţelepţi şi studenţi vin aici înveţe matematică, alchimia, magia,a gricultură, metalurgia, filosofia, astronomia.
Deşi îşi vor dori fie şi Cap cu ei, cei doi tineri încearcă se adapteze,  descopere minunile acestei insule fascinante, dar şi cum deschidă o poartă spre pământParţial vor reuşi, doar îl vadă pe tatăl lui Vic, care le va transmite sunt în primejdie pe Pământ, iar în Elantya sunt protejaţiVa încerca ajungă la ei atunci când va reuşi deschidă o altă poartă.

  Cei doi tineri fac cunoştinţă cu Sarif, un novi, venit înveţe. El este din oraşul zburător Irrakesh, iar covorul său impregnat cu magie îl ajută zboare oriunde.

,,Sharif avea gropiţe în barbie, ochi de culoarea măslinelor verzi şi un păr ondulat şi brunet care-i flutură peste urechi. Umerii îi erau largi şi mergea cu spatele drept, întreaga ţinută sugerând băiatul are multă încredere în sine şi a avut parte de o educaţie aleasăPărea extrem de conştient de atuurile salecât şi de ceea ce-l înconjura.”

    Sharif se va împrieteni cu cei doi, iar împreună cu Lyssandra, va încerca le explice cât mai multe din cunoştinţele lor. Le va explica ce este o ,,Cheia,, şi de ce este foarte importantă aceasta. Cheia este o persoanăşi este acordată cu o anumită poartă de cristal. Fiecare navă are cu ea cel puţin o Cheie, aşa încât căpitanul poate navigheze liniştit între cele două lumi.
Multe Chei au fost sacrificate când o corabie cu o familie de Înţelepţi Întunecaţi cu armatele lor au trecut prin porţile de cristal şi practic au devenit nemuritori. Această familie voia să stăpânească toate lumile unite de reţeaua de porţi de cristal. Fiul, Azric, îşi va ucide tatăl şi mama şi va prelua puterea.
Fiica acestor înţelepţi întunecaţi a fugit, s-a alăturat înţelepţilor luminaţi şi împreună cu conducătorul lor au sigilat porţileasigurânduse lumile lui Azric vor rămâne pecetluite. Locul unde sau întâlnit înţelepţii luminii s-a transformat într-o insula adusă la suprafaţă şi înzestrată cu tot ceea ce este nevoie pentru a supravieţui. Elantya va deveni portul dintre lumi.

   Azric a rămas fără armate, dar se pare îi va instiga pe merlonii din ape. Elantya este singura insulă la suprafaţă, iar merlonii au început saboteze vasele care navigau pe ape. Nu acceptă nici un fel de discuţii, iar cei plecaţi ca şi emisari nu s-au mai întors.

,,Chipul creaturii era plat, cu un ciot de nas, menit doar -i acopere nările. Ochii imenşi erau întunecaţi şi străluceau uleioşiÎn loc de păr, capul îi era acoperit de fâşii lungi de alge. De o parte şi altă a capului ,branhiile păreau nişte răni proaspete, iar în centrul frunţii pulsau două membrane circulare, care aduceau cu nişte ochi orbi. Când deschideau gura, merlonii dădeau laiveală dinţi ascuţiţi.”

   Cel mai recent atac al merlonilor, în care doar tânăra Tiaret supravieţuise, le-au dat de ştire aceste creaturi ale mării au declarat război .Ea îşi însoţea maestru, pe Kundu, unul dintre cei mai mari războinici ai neamului ei. Nava pe care era tânăra fată transporta o încărcătură valoroasă de cristale aja stelar. Aceste cristale au diferite proprietăţi, de la iluminatul pe insulăla praful făcut pentru a ajuta la scrierea magiei pe pergamente.

,,Tiaret avea părul lung împletit în codiţe subţiri, legate şi decorate cu mărgele şi pendative micuţe făcute din cupru şi pietre şlefuitePomeţii proeminenţi ai obrajilor şi bărbia delicată făceau ca faţa fetei aibă formă de inimă. Buzele îi erau generoase, nasul puternic, iar dinţii drepţi îi sclipeau de albeţe.”

   Gwen, Vic, Sharif, Lyssandra, Tiaret, cei cinci tineri deveniţi prieteni, vor lupta alături împotriva atacurilor venite din partea merlonilor. Vor reuşi ei îşi salveze viaţa? Vor reuşi scape insula de acele creaturi cu ghiare imense, caracatiţe supradimensionate, şerpi de mare dresaţi atace şi ucidă?
Vor reuşi deschidă poarta de cristal spre casă?

O carte pentru orice vârstă. Eu m-am delectat citind-o. O recomand tuturor!

Nota mea este 9,5.

Cartea Porţi de cristal, de Rebecca Moesta& Kevin J.Anderson a fost oferită pentru recenzie de Târgul Cărţii. Poate fi comandată de pe site-ul Târgul Cărţii

Uniți pe vecie, de Taylor Jenkins Reid-recenzie

 

Titlul original: „Forever, interrupted”

Traducere: Carmen Ion

Editura: Corint (Leda)

Anul aparitiei: 2015

Nr. de pagini: 336

Gen: Young Adult, Romance

 

   Există iubiri care se nasc dintr-o simplă și neașteptată scânteie… iubiri atât de intense, încât la brusca lor întrerupere, ai impresia că au fost – pe nedrept  – limitate de către implacabilul destin. Despre o astfel de iubire… care arde la flacără mare și apoi se întrerupe brusc, povestește Taylor Jenkins Reid, în cartea „Uniți pe vecie”.

   Scriitoarea Taylor Jenkins Reid s-a născut în Massachusetts, America, iar în prezent locuiește în Los Angeles. Cărțile sale, apărute la noi în țară la editura Corint (Leda), poartă amprenta „100%iubire”… și asta pentru că totul, în cărțile sale, se învârte în jurul acestui sentiment.

   „Uniți pe vecie” este un roman sfâșietor, ca un strigăt, ca o răbufnire a suferinței, iar citindu-l te aștepți la un miracol, te rogi ca el să vină într-o pagină… fie ea și finală. E una din acele cărți care te bulversează, iar după ce ai reușit să te desprinzi din realitatea personajului principal, când începi să-ți reprivești propria viață, descoperi că e necesar să fii recunoscător pentru toți oamenii de lângă tine, că viața e fragilă și se poate rupe într-un mod imprevizibil, fără ca tu să fii capabil de a schimba ceva.

   Elsie Porter Ross, personajul principal feminin al cărții, cunoaște un bărbat pentru care face o adevărată pasiune, iar sentimentul e reciproc. După doar șase luni, cei doi realizează că sunt suflete pereche și se căsătoresc. La nouă zile după oficializarea căsătoriei, Ben pleacă să cumpere o cutie de cereale pentru soția sa și nu se mai întoarce. Dispariția bruscă a lui Ben, într-un nefericit accident, este o lovitură aproape fatala pentru Elsie, care abia acum face cunoștință cu rudele soțului său. Mama acestuia, Susan, află de căsătoria fiului său abia după ce acesta trece în neființă.

   Povestea este construită pe două coordonate temporale. Una este povestea actuală a lui Elsie și perpetua stare conflictuală cu soacra sa care inițial pare să o învinuiască pentru cele întâmplate, iar a doua coordonată este viața lui Elsie și a lui Ben, povestită de la începutul relației, cu toată pleiada de emoții și de temeri, de clipe pline de fericire.

   Pe acest fir epic construit pe două axe temporale, povestea este nuanțată și cu elemente de umor, pe care scriitoarea are grijă să le plaseze cu abilitate, chiar și în cadrul celor mai tragice scene, construind imagini originale:

„ Mă trezesc că mă ridic în picioare și mă îndrept spre biroul asistentelor, însă pe drum sunt interceptată de ofițerul hernandez care se întoarce. E însoțit de un bărbat scund, între două vârste. Care poartă cămașă albastră și cravată roșie. Pun pariu că idiotul ăsta se laudă cu cravata lui dătătoare de putere. Pun pariu că își închipuie că ori de câte ori poartă cravata asta va avea o zi bună”.

   Nuanțele umoristice nu fac decât să echilibreze balanța trăirilor, pentru că suferința descrisă încă din primele pagini este copleșitoare, iar citind povestea intensă și atât de scurtă a celor doi îndrăgostiți, tragismul nu se estompează, ci devine și mai acut.

   Personajele sunt conturate cu abilitatea unui scenarist hollywoodian, aflăm despre ele suficiente detalii încât să le construim în mintea noastră, să le cunoaștem după aspectul fizic și moral, să suferim odată cu ele sau chiar să ne răzvrătim pentru unele decizii. În dinamica relațiilor interumane și în special a celor de iubire, există mulți factori perturbatori, însă atunci când este vorba despre moarte, circumstanțele devin tragice. Așa i s-a întâmplat și lui Elsie, pentru care viața și-a arătat fața întunecată a monedei, însă toate aceste evenimente nu fac decât să descopere perpetua forță umană de a merge mai departe. Din această perspectivă, romanul acesta nu este doar despre iubire, despre viață și despre moarte, ci despre ființa umană și capacitatea sa de a se adapta imprevizibilului. Ceea ce i se întâmplă lui Elsie nu este altceva decât un proces instinctiv de vindecare.

   Ben este un personaj fermecător, cu alura unui cuceritor, bărbatul frumos, inteligent… tot ce i se poate întâmpla mai sublim unei femei. Se îndrăgostește de Elsie și vrea să îi dăruiască totul, îi oferă o viață de vis… pentru ca apoi să dispară în mod aproape banal, lăsând după el un adevărat dezastru.

  Susan este tipul de femei dură, mamă de băiat, o soacră cu răbufniri uneori inexplicabile asupra nurorii sale. Este un amestec de durere și tărie de caracter, o femeie care știe să-și gestioneze emoțiile… sau cel puțin așa crede.

   Ana e prietena care îi este alături lui Elsie în orice situație, dar mai ales la greu. Are un caracter ușor jovial, este elementul culoare în circumstanțele anoste pe care prietena sa le trăiește.

   Ce se va întâmpla în relația dintre Elsie și soacra sa, Susan? Ce descoperiri se vor face despre căsătoria celor doi… toate acestea le veți afla citind o carte minunată – „Uniți pe vecie”, de Taylor Jenkins Reid.

„În clipa aceea mă prăbușesc la pământ. Totul începe să se învârtă cu mine. Îmi aud pulsul dar nu mă pot concentra asupra a ceea ce îmi spune polițistul. Nu m-am gândit niciodată că s-ar putea întâmpla așa ceva. Întotdeauna am crezut că lucrurile rele li se întâmplă numai oamenilor aroganți. Nu celor ca mine, care știu cât de fragilă e viața, oameni care respectă autoritatea unei puteri mai înalte. Și totuși, iată că mi s-a întâmplat.”

„Mă holbez în tavan fără să știu cât timp. Îmi amintesc că telefonul mobil al lui Ben încă există și e pe undeva. Că numărul nu a pierit odată cu moartea lui. Sun. Stau și ascult țârâitul, închid, apoi formez numărul din nou. Și tot așa.”

„Mă strânge în brațe și eu mă agăț de corpul ei. Umărul Anei e un loc moale, tocmai bun pentru a boci, dar am auzit eu niște legende urbane cum că brațele unei mame sunt cel mai sigur loc de pe lume și tare mi-ar prinde bine acum așa ceva.”

   Recomand cartea iubitorilor de romance, celor care vor să citească o carte despre iubire și suferință, dar mai ales despre cum se depășesc greutățile vieții.

Cartea Uniți pe vecie, de Taylor Jenkins Reid a fost oferită pentru recenzie de Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

 

O lume fără tine, de Beth Revis-recenzie

Titlu original: A World Without You

Editura: Youngart, 2016 ( Grupul Editorial Art)

Traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu

Pagini: 358

     Despre autoare

   „Beth Revis este o cunoscută scriitoare americană de romane Young Adult, traduse în zeci de limbi. Beth s-a născut în North Carolina și a studiat la NC State University. Înainte de a-și dedica tot timpul scrisului, a fost o vreme profesoara, activitate care, spre surprinderea ei, i-a plăcut la nebunie și la care i-a fost greu să renunțe. În prezent locuiește în North Carolina, cu soțul ei și câinele lor pe nume Sirius, botezat astfel după personajul Sirius Black din Harry Potter.

   Beth Revis spune despre O lume fără tine că e o carte cu adevărat specială pentru ea, cu referințe semi-autobiografice, în care a ascuns o mulțime de aluzii și indicii referitoare la filmele sau cărțile ei preferate, de la Doctor Who la Harry Potter.”

   În ultimul timp genul Young Adult a invadat piața de carte. Dacă tot e la modă având un mare succes cărțile/ filmele fantasy, un gen care până acum nu m-a atras în mod special, am început ,,O lume fără tine” cu o oarecare curiozitate.

   La prima impresie romanul este povestea unor adolescenți și viața lor. Parcurgând paginile am găsit asemănări cu Harry Potter.

   Acțiunea se petrece pe o insulă unde este situată Academia Berkshire în mare parte. De cele mai multe ori personajul principal pe care o să-l prezint mai târziu se întoarce în trecut tot pe insulă, chiar înaintea existenței școlii.

Personajele principale sunt cinci copii cu puteri neobișnuite

   Bo – este un adolescent care poate călători în timp, de cele mai multe ori în trecut, viitorul fiind un tărâm necunoscut. Cel puțin până va învăța să-și controleze puterea. Familia lui este destul prezentă în roman, mai ales sora lui Bo, Phoebe. El este personajul în jurul căruia se construiește toată acțiunea.

   Sofia – este eleva care poate devenii invizibilă. Tatăl alcoolic, iar mama sa a murit într-un accident împreună cu cele două surori ale ei. E iubita lui Bo, iar povestea o are ca subiect principal în acțiunile lui Bo.

  Ryan – stăpânește controlul minții și telechinezia. Este personajul rece, răutăcios. Provine dintr-o familie dezbinată căruia nu-i pasă de el. Abuzat în copilărie. Pe parcursul romanului încearcă să-i fie aliat lui Bo, suspectat că se joacă cu mințile tuturor.

  Gwen  – emite scântei din tot corpul, se împrietenește cu Sofia. Rolul ei în acest roman nu este foarte prezent.

  Harold – vorbește cu spiritele. Provine dintr-o familie cu doi tați, o surioară mai mică din Haiti, un frate mai mare din Cambodgia.

   Dr. Franklin – este medicul tinerilor cu puteri supranaturale, familia lor de luni până vineri. Are puterea de a se vindeca.

Subiectul

   Bo se îndrăgostește de Sofia, într-o zi aceasta îl roagă să o ducă în trecut să cunoască istoria insulei, în vremea în care multe persoane erau ucise pentru vrăjitorie. Un timp în care tânăra rămâne captivă, dispare fără urmă. O lume fără tine, este lumea lui Bo care nu își poate imagina viața fără Sofia. Băiatul este hotărât să-și folosească abilitățile pentru a călători în timp, cu intenția de a o aduce pe iubita sa înapoi. Toată lumea este convinsă că tânăra a murit. Oficialii investighează școala și încearcă să descopere ce se ascunde în Academia Berkshire. Elevii sunt nevoiți să-ți ascundă puterile. Între timp apar confuzii, toată lumea se pare că neagă existența puterilor, singurul care aparent îi este aliat e Ryan, doar că puterea lui de a controla mințile este un motiv de a nu avea încredere în el.

  Bo călătorește în timp pentru a-și întâlni iubita. Totul devine confuz, găsește dosare în care puterile lor au diagnostic medical. Nu mai știe ce e realitate și ce e imaginație. Lucru care-l motivează din ce în ce mai mult să descopere adevărul.

„ Mă trezesc aruncat într-un loc pe care nu îl recunosc. Nu-i tabăra pentru copii bolnavi. Nu-i Berkshire. Nu-i  hornul din secolul al XVII-lea….Nici măcar o casă. Nu-i decât insula goală, mlăștinoasă, răsunând de zgomotul valurilor care se izbesc de țărm.”

   Aparent O lume fără tine este o poveste fantasy. Ceea ce ascunde de fapt în spatele poveștii este profunzimea suferinței; analiza familiei și urmările copilăriei; durerea mascată. Acest roman se joacă cu mintea personajelor într-un mod haotic, în același timp jucându-se cu mintea cititorului. Te hrănești cu speranță  la fiecare îndoială.

Oamenii mari mint. Mint că își iubesc copiii la fel de mult. Niciodată nu e adevărat. Își iubesc copiii diferit, iar diferențele sunt atât de mari, încât nici vorbă de egalitate.”

Dacă tot ce se întâmplă în jur e doar produsul minții lui „

   În cele peste 350 de pagini sunt foarte multe amănunte, detalii importante care fac lectura să fie clară într-un roman haotic. În momentul când te obișnuiești cu super-puterile personajelor totul este sub semnul întrebării neștiind dacă totul e în mintea personajului sau totul este o conspirație.

   Reușește adolescentul să afle adevărul? Puterile și tot ceea ce el știe despre el și cei din jur sunt halucinație sau realitate?

  Surprinzător cât de mult am îndrăgit lectura acestei cărți, având în vedere că nu eram fan fantasy, se pare că pe lângă Harry Potter sau Stăpânul inelelor mai pot fi cucerită de o lume a fanteziei.

Subiectul

   Cinci adolescenți cu puteri neobișnuite sunt elevi la o școală pentru copii cu nevoi speciale. Școala este pentru mai mulți elevi grupați în grupuri mici pentru a se lucra la controlul fiecărei puteri, a fiecărui copil mai cu atenție de doctorul psihiatru.

Cartea O lume fără tine, de Beth Revis a fost oferită pentru recenzie de Editura Art. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Art.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

         

 

 

 

 

Absolut tot, de Nicola Yoon-recenzie

Titlul original: Everything, Everything

Traducere din limba engleză:  Roxana Coțovanu

Editura: YoungArt (imprint al Grupului Editorial Art)

Număr de pagini: 286

Nota mea: 9/10

Anul apariţiei:  2016

 

Ce-ar conta mai mult în viața ta – corpul, sănătatea sau libertatea?

   Dar atunci când sănătatea nu te lasă să trăiești, ci doar să-ți duci cu demnitate crucea și să supraviețuiești, ai alege să fii precaut sau ai risca totul pentru a face ceea ce simți, indiferent de riscurile la care te supui? Ai alege viața sau riscul de a simți măcar o dată tot ce ți-e interzis?

   Am tot auzit despre această carte, iar toate cuvintele despre roman au fost de laudă, dar cea care m-a convins de faptul că-mi va plăcea mult – absolut totul la această poveste, a fost colega mea Alina. Ea mi-a zis doar că-mi așteaptă cu nerăbdare opinia despre carte. Am citit cartea. De fapt, am de devorat-o, dar nu regret nimic. Poate doar faptul că s-a terminat.  Dar să știi că, pe undeva în mintea mea zace ideea că această poveste – a lui Maddy și Olly va avea o continuare. Ar fi păcat să nu fie așa cum simt. Vom vedea dacă am sau nu am dreptate.

   Madeline face parte dintr-o familie normală, cu mama, tată și frate până în ziua în care, viața îi răpește bucuria de a trăi alături de partea masculină a familiei. Ea știe că suferă  de o boală rară , foarte gravă, iar aceasta o condamnă la un trai limitat, departe de exterior, de oameni, de natură, de tot ce se întâmplă în afara casei în care locuiește împreună cu mama ei. Știe că nu poate ieși afară, nu poate avea prieteni, nu se poate bucura decât de cărți, mama și asistenta care are grijă de ea, internetul și orele de curs prin skype.

   E cu adevărat o viață limitată, o viață simplă, o viață petrecută în același mediu ”steril”, ferit de alte bucurii simple. Cu toate acestea, Maddy nu se plânge, se bucură de prezența celor două femei din viața ei, a timpului petrecut împreună, de lectură și de tot ce-i oferă bucuriile cu care deja este obișnuită. Se bucură atât cât poate și nu este genul de adolescent care să iasă din cuvântul părintelui, nu are măcar secrete față de acesta.  În viața ei absolut tot  este la vedere.

   Este fericită cu puținul ei, cu absolut tot ce înseamnă pentru ea esențialul, știe ce e bine pentru ea – acel bine evidențiat de mama sa,  și nu-și dorește mai mult. Chiar dacă boala ei o limitează, chiar dacă fiecare zi este trasă la indigo, Medeline se bucură, trăiește demn și e mulțumită – motiv pentru care nu se revoltă, nu caută răspunsuri – pentru că știe că acestea nu există, nu cere altceva.

Tu ai putea trăi viața lui Medeline? Te-ai bucura de absolut tot chiar dacă ai știi că boala din corpul tău te condamnă să trăiești într-o bulă?

   Ai suporta  gândul că nu ai voie să comunici cu oameni, că nu ai voie să-i atingi, să-i simți, să-i îmbrățișezi? Ai  suporta cu greu ideea de a nu te bucura de natură și toate frumusețile ei doar pentru că ești bolnav. Boala lui Maddy o face să fie captivă într-o lume doar a ei, o lume colorată doar de cărți, filmele pe care le vede împreună cu mama, jocurile și puținele momente de fericire. Dar i s-a spus că nu are voie nimic din tot ce e firesc și poate banal. Boala – alergie la oameni trebuie ținută sub control și o transformă într-un suflet captiv în dorințele care nu i se vor împlini niciodată, ci doar special și cu unele nevoi speciale. Medeline trăiește într-o bulă firavă, dar care nu riscă să se spargă vreodată. De ce? Pentru că adolescenta de 17 ani știe că toată viața ei înseamnă acea casă, înseamnă supraveghere atentă și decizii la care trebuie să se supună pentru a-i fi bine.

   Deși se luptă cu dorințele unui adolescent, Maddy nu iese din rutina sa zilnică, nu-și neglijează mama, lecțiile sau lecturile. Și nu privește pe geam – nu are ce să vadă afară. Până într-o zi când în casa vecină, se mută o nouă familie. Vede pe geam patru persoane noi vor fi vecinii tinerei, dar atenția îi pică pe copii – pe băiatul care o surprinde privindu-l.

   Între Maddy și Olly se înfiripă o prietenie frumoasă, el vine să o cunoască, dar i se spune că nu poate fi primit în locuință. Primul prieten al copilei, legătura ei cu exteriorul, noutatea și bucuria – sunt doar noi dorințe pe care Maddy nu și le poate îndeplini din cauza bolii de care suferă.

   Totuși, cei doi vorbesc frecvent pe chat, se cunosc, se bucură unul de altul, se caută. Mai mult, se încalcă reguli, apar secrete, iar cei doi se văd – fără știrea mamei. Se văd, dar de la distanță. Viața lui Medeline se schimbă atunci când încalcă o a doua regulă.

   Când este descoperită, Maddy suferă și încercă să se îndepărteze de cel care o face să-și dorească și mai mult să fie normală, dar ea nu e normală, e bolnavă și nu are voie să se vadă, să se atingă cu nimeni.

  Curiozitatea și tot ce simte pentru Olly o determină să ia o decizie, radicală, una care o pune în pericol, care o face să ascundă adevărul. Și ghici ce? Are parte de experiența vieții ei! Toată această nebunie o pune în fața unui adevăr dureros, a unui adevăr care i-a fost ascuns ani la rând. Maddy realizează că a trăit cu teamă, că  a trăit în minciună și secrete – și mai rău e că totul, absolut tot i se părea normal, firesc și o dovadă de iubire.

   O poveste plină de secrete, căci nu doar o boală te duce la nevoia de a te arată altfel decât ești – puternic și deloc vulnerabil, secrete, minciuni, tragedii ce lasă urme nevindecate și rezultate dureroase.

   Mi-a plăcut povestea tare mult. I-am înțeles trăirile, nevoile și riscurile, iar pe mama lui Madeline am înțeles-o până într-un punct. I-am înțeles teama de singurătate și nevoia de protecție, dar și motivele care au determinat-o să reacționeze așa, să meargă pe drumul ascunderii unui adevăr. Nu am înțeles doza de egoism și nici faptul că nu s-a gândit la urmările acțiunilor sale.

   Într-o astfel de poveste, știi ce e boala,  dar crede-mă: uneori te poți înșela în privința bolnavului, oare cine este cu adevărat bolnav în această poveste?

   Finalul este unul care m-a făcut să visez la o continuare. Nu este trist, dimpotrivă. Este unul deschis spre noi orizonturi pentru un cititor care înțelege mult mai mult dintr-o astfel de carte. Este un final ofertant. Finalul vorbește despre libertate, prietenie și iubire. Visez la o continuare plină de viața, iubire și o nouă șansă pentru Maddy.

Lectură plăcută!

Cartea Absolut tot, de Nicola Yoon a fost oferită pentru recenzie de Editura Art. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Art

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

%d bloggers like this: