De-ale Literaturii

by -
14

Toamna în culori şi în file de carte…

   A sosit regina toamnă care ne suflă în faţă aerul încărcat cu amintirile unei veri toride, pline de peripeţii. Odată cu ea se redeschid şcolile, dimineţile şi serile devin mai răcoroase, iar lumea pare a se mişca cu încetinitorul: oamenii în tramvai se leagănă în ritmul dat de şine, pietriş şi ambuteiaj; ploile nu ajută prea mult fiindcă ne determină să vrem să stăm într-un loc, să fim nişte fiinţe statice. Toamna are şi bune şi rele: pe de o parte ne aruncă în butoiul cu melancolie, iar pe de alta îl readuce pe Bacchus pe tronul său, ori ne împinge spre noi culmi, depărtări, spre a deschide larg ochii şi a întâmpina un melanj de culori care mai de care mai vii…Oare au vreo semnificaţie acestea sau sunt nişte simple minuni ale naturii? Mulţi cercetători afirmă că tot ceea ce ne înconjoară are o poveste. Dragi cititori, teoria lor poate fi aplicată şi cărţilor? Oare culoarea coperţii ar avea asupra noastră un anume efect? Opiniile sunt disparate: de o parte sunt cei care susţin sus şi tare că nu trebuie judecat volumul după copertă, iar de cealaltă baricadă stau cei care ori afirmă contrariul, ori susţin acestea, dar demonstrează că în alegerea cărţii, un rol important îl joacă şi aspectul…

  • Roşuculoarea cea mai ambiguă dintre toate din cauza multiplelor sensuri care i se arogă. Ea aduce cu sine sentimente pasionale, dar care se regăsesc ca antonime: dragoste vs ură, furie; senzualitate vs timiditate; curaj vs pericol şi frică. Roşu înseamnă energie şi căldură, dar îl putem asocia şi sângelui, infernului. Îi aduce pe plus şi pe minus împreună:

+ dragoste, pasiune, căldură, câştig.

-furie, teamă, interdicţie, pericol

    Imagine: sânge, foc, lavă, roşii, trandafiri, cireşe, apus de soare.

   Cititorul când va alege un volum va vedea mai întâi o culoare. Roşul îi va impregna în minte imaginea unei iubiri ori a unei crime monstruoase; a unei prietenii sau a unei rivalităţi; unei aventuri poate. Aceste cărţi sunt în general date lectorului cu personalitate puternică sau aceluia care doreşte pur şi simplu să ştie ce înseamnă o anumită trăire prin prisma a ceea ce este descris printre filele romanului.

    Recomandare carte: „Prietena mea genială” de Elena Ferrante. Ea scoate la iveală prietenia şi ce anume înseamnă ea; prin câte pot trece atari persoane şi cât sunt de importante în viaţa unui om.

  • Maro – culoarea pământului, calmă. Nu arată nici tristeţe, nici bucurie, este neutră şi se regăseşte în toată lumea, fie ea animală sau vegetală. O asociem de multe ori ciocolatei. De aceea ni se pare mai dulce şi ar releva protecţie şi căldură. Se combină cu alte nuanţe precum galbenul, violet şi roşu deschis.

Se obţine amestecând portocaliu, albastru/violet şi galben.

+ dulce, natură, neutralitate.

-nu există

     Imagine: pământ, arbori, ciocolată, cafea, kiwi, maimuţe.

    Persoana care va alege o atare carte va dori poate să citească un roman de dragoste în faţa unui şemineu, plin de citate care mai de care mai luminoase.

   Recomandare carte: Invitaţia la vals” de Mihail Drumeş care aduce cu sine o iubire molipsitoare şi demonstrează că „oricum e de preferat iadul cu o femeie deşteaptă decât paradisul cu una proastă”. De ce iubirea să fie atribuită maroului? Fiindcă personajul arată o fire de pământ, are inteligenţa în volume, dar îi lipseşte aceea afectivă.

  • Albastru – nu e o culoare specifică toamnei, dar o regăsim mai mereu deasupra noastră ori în apele mării. Este legată de vis, înţelepciune şi seninătate. Albastrul se află peste tot. Este glasul vieţii, călătoriei şi descoperirilor în sens propriu, dar şi figurat-introspecţia. Ne umple de calm şi bucurie. Această culoare este simbolul adevărului, place tuturor, dar nu trebuie să se abuzeze de ea pentru că repede se poate transforma în înăbuşeală, sufocare. Se îmbină cu negrul sau cu bejul, maroul.

+vis, inteligenţă, seninătate, loialitate, răcoare, prospeţime

-melancolie

   Imagine: ocean, cer, flori.

   Cititorilor cărora le place culoarea albastră, care aleg cărţi îmbrăcate în aceasta, sunt dornici de aventură, de linişte, de poveste. Vor să descopere nu doar lumi noi, dar să se şi recunoască pe ei înşişi, ori să îşi închipuie că duc o altă viaţă.

   Recomandare carte: „O fată ca tine” de Maureen Lindley. Este un bildungsroman; personajul este urmărit din copilărie şi până în prezent. Ne este descoperită o parte a istoriei: atacul de la Pearl Harbor şi ce efecte a avut asupra populaţiei chineze din SUA.

  • Galben – cea mai veselă culoare dintre toate. Este simbolul soarelui, petrecerii şi fericirii. O culoare caldă şi stimulantă. Precum soarele care îşi lasă încetişor  razele asupra pământului, la fel galbenul aduce viaţa şi mişcarea. Cu toate acestea se poate  repede înnegura: se poate asocia trădării şi minciunii. Galbenul pal aduce a boală şi tristeţe, fiind în opoziţie cu galbenul deschis ce denotă viaţă, putere şi un ego destul de mare. Îl legăm de prietenie, fraternitate, ştiinţă. Această culoare se poate combina bine cu negrul, maroul.

+fericire, prietenie, ego.

-înşelăciune, trădare, gelozie.

   Imagine: soare, flori(trandafiri).  

   Cititorul de astă dată vrea să fie cât de activ se poate, să găsească în filele cărţii personaje puternice, ambiţioase şi locuri care mai de care mai exotice, ori pline de istorie şi de împăraţi care s-au ridicat şi au căzut mai apoi. De aceea vă recomandFata care a atins cerul” de Luca di Fulvio.

 

Literatura și focul din zodia Leului

   Nu de mult scriam un articol despre legătura dintre zodii și stilul literar. Atunci vorbeam despre zodia Fecioarei. Ce ar fi dacă am migra puțin și ne-am îndrepta atenția spre o zodie ce tocmai și-a încheiat influența acum, la sfârșitul lui august?

   Ați ghicit, este vorba de Regele horoscopului, guvernat de Soare și rupt din foc. Strălucitorul Leu, ce adoră să fie în centrul atenției, ca lumea să se învârtă în jurul lui așa cum planetele gravitează în jurul Soarelui. Sunt energici, înclinați spre acțiune, impulsivi, cu tendință spre măreție. Când spui „Leu”, poți la fel de bine să alegi ca sinonime „foc”, „lumină”, „soare”.

  Cum influențează aceste caracteristici stilul literar? Focul zodiei s-o reflecta în scrieri? Personal, am observat o asemănare între operele scriitorilor născuți în zodia Leului, o tendință a acestora spre serii fantasy cu elemente complexe. Pentru că operele Leilor sunt mai mult decât simple cărți fantasy, genul literar fiind doar un pretext pentru multiple teme și mesaje profunde. De regulă, Leii ne surprind cu fantasy-uri pline de acțiune și chiar dacă nu e evident la prima vedere, se concentrează pe sentimente precum dragostea și prietenia, acestea fiind teme frecvente abordate în scrierile lor; Leii ne lovesc în moalele capului, ne fac pulsul s-o ia la goană prin scenele de acțiune și complexitatea sentimentelor, ne fac să plângem și să râdem la aceeași carte. Pentru că da, ghidușii ăștia de Lei au și umor.

   Dar ca să ne lămurim mai bine, haideți să discutăm cu exemple!

    J.K. Rowling (că tot a fost ziua ei acum, pe 31 iulie, odată cu personajul ei), autoarea celebrei serii Harry Potter, un fantasy ce promovează valori precum dragostea, prietenia, loialitatea. Deși multora li se pare o serie de copii și adolescenți, este mult mai mult de atât; transmite mesaje importante legate de principii și valori, te zguduie, te face să plângi cu scenele emoționante și să râzi prin momentele și replicile amuzante.

   Scenele de acțiune sunt foarte complexe, mai ales cele din ultimele cărți ale seriei. Atât de complexe, încât trebuie să le citești de mai multe ori și-ți spui că ai nevoie de o transpunere cinematografică pentru a ține pasul cu tot.

   Opera ei se bazează pe mitologie, din care își ia inspirația pentru ființele magice create: centauri, sirene, câinele cu trei capete, himere, vârcolaci, vampiri, zâne, Iele etc.

   Genul fantasy este un pretext pentru a aborda teme precum dictatura, rasismul (vezi persecuția celor cu sânge non-magic, a spiridușilor/elfilor de casă) și multe altele.

   Sunt atât de multe de spus despre opera minunată a autoarei, încât nu le pot cuprinde între paginile acestui articol, așa că rezum totul într-un citat relevant:

„- After all this time?

– Always.”

   Cunoscătorii știu!

   O scriitoare născută în aceeași zi și lună cu J.K. Rowling (31 iulie) este Gwendolyn Willow Wilson. De origine americană și convertită la Islam, este cunoscută pentru romanul fantasy „Alif Nevăzutul”. O trăsătură pe care am observat-o la majoritatea operelor Leilor, cartea conține o porție considerabilă de mitologie arabă, unde întâlnim djinni, umbre și pisici ce-și schimbă înfățișarea. La fel ca „mama” lui Harry Potter, autoarea își folosește scrierile pentru a aborda teme precum dictatura, revoluția sau problemele societății din ziua de azi:

Într-o clipă, protestatarii din jurul lui se transformaseră într-o hoardă de sălbatici hăulitori, văduviți de orice scop nobil. El nu-și putea imagina nicio formă de libertate care să merite un asemenea sacrificiu irațional.”

„Aveți o relație tare neobișnuită cu mediul în care trăiți, spuse bărbatul. O relație paranoică. Parcă sunteți chitiți să trăiți în locuri din ce în ce mai strâmte, din ce în ce mai burdușite cu gadget-uri care vă dau impresia total greșită că dețineți mai mult control asupra propriilor vieți.” – Alif Nevăzutul

    Romanul său conține din plin scene de acțiune petrecute într-un ritm alert, ceea ce-l face foarte ușor de parcurs. Tipic leonin.

    Cassandra Clare este altă Leoaică, născută pe 27 iulie. La ea se vede cel mai bine focul zodiei transpus în cărți. Seriile fantasy „Dispozitive infernale”, „Instrumente mortale” și acum „Uneltiri întunecate” sunt incredibil de adictive, cu o acțiune spectaculoasă și răsturnări de situație la tot pasul. Bineînțeles că și aici avem parte de mitologie: vampiri, vârcolaci, elfi, sirene… În plus, ne este reamintit destul de des că vânătorii de umbre cred în legende și mituri.

   Dragostea și prietenia sunt la loc de cinste, autoarea jonglând cu sentimentele, smulgându-ne deopotrivă râsete și lacrimi. Romanele abundă în situații amuzante și în același timp, îți induc stări foarte profunde și intense.

    Chiar ajungi să te întrebi dacă focul ceresc din cărțile ei are vreo legătură cu cel din zodie.

Dacă este ceva ce am învăţat în viaţa mea, este că nu trebuie să-ţi fie frică de responsabilitatea care vine cu grija pentru alte persoane. Ceea ce facem pentru dragoste: aceste lucruri rezistă; chiar dacă nu şi oamenii pentru care le facem.

   

 

   Așadar, coincidență sau nu, eu zic că există trăsături comune între scriitorii aceleiași zodii. Cel puțin în cazul Leilor, am identificat tendința spre fantasy, mitologie, scene intense de acțiune, accentul pe sentimente precum dragostea și prietenia, alternarea umorului cu tristețea, intensitatea emoțiilor transmise.

  În plus, comparat cu stilul rece, calculat și analitic al Fecioarelor, Leii scriu intens și exploziv. Aceasta nu înseamnă că unii sunt mai buni decât alții, ci pur și simplu, este vorba de stiluri literare diferite.

Voi ce scriitori născuți în zodia Leului cunoașteți? Vă plac operele lor?

 

TAG: Cărţi de la A la Z

   Sorina Ciocârlan se ţine de nebunii şi mă provoacă la un tag pe blogul ei. De data aceasta trebuie să atribui unei litere din alfabet câte o carte sau mai multe (după cum am chef). Să vedem ce a ieșit.

A

Anna Karenina de Lev Tolstoi/ Arta visării de Lucy Keating

B

Băiatul Echo de  Matt Haig 

C

Chimie perfectă de Simone Elkeles

D

Doamna cu umbrela neagră de Mary Balogh

E

Eu împotriva mea! de Botea Daniel/Exorcizat de Radu Găvan

F

Fields of Fire de Carol Caldwell/ Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier

G

Geometria iubirii de Jessica Levine

H

Hopeless. Fără speranță de Colleen Hoover

I

Iubire de catifea de Jude Deveraux/Inelul de Danielle Steel

J

Jane Eyre de Charlotte Brontë

L

Lovebook de Simona Sparaco/Love & Gelato- Vacanță la Florența – Jenna Evans Welch

M

Măştile fricii de Camelia Cavadia/Mila 2.0. de Debra Driza

N

Nerve: adevăr sau provocare de Jeanne Ryan

O

O minciună nevinovată de K.A. Tucker

P

Pe aripile vântului de Margaret Mitchell

Q

Quasar de Ana Mănescu

R

Răniţi de Jasinda Wilder/ Rolls Royce de Chiril Tricolici

S

Sub luna de șofran de Nicole C. Vosseler

Ș

Șoaptele nopții de Judith McNaught

T

The Promise de Mandalyn Kaye

U

Urgia și zorile de  Renee Ahdieh

V

Vocea lui Archer de Mia Sheridan

Dacă vă face cu ochiul, sunteți liber să preluați provocarea. Este amuzant și recunosc, chiar m-am simțit bine să jonglez cu cărțile.

by -
12

Orhan Pamuk sau cum Turcia s-a făcut remarcată pe piața editorială internațională

     Citeam nu demult o lucrare de geopolitică referitoare la regimul actual de guvernare din Republica Turcia și mi-a atras atenția modul în care s-a realizat ascensiunea acestui stat pe scena politică și nu numai a lumii. Bineînțeles că era imposibil să nu remarc menționarea lui Orhan Pamuk de către marele politolog turc și, astfel, am reușit să pricep, să înțeleg mai bine anumite aspecte.

    Despre Orhan Pamuk cred că am auzit cu toții. Mulți sunt cei care îl laudă, care îi apreciază nespus cărțile și tot la fel de mulți sunt și cei care îl critică, pentru care scrierile sale sunt enervant de plictisitoare. Din fericire, fac parte din prima categorie și nu mi-e jenă să recunosc că Pamuk se numără printre scriitorii mei favoriți, ocupând un loc de onoare în biblioteca mea alături de Elif Shafak, Paulo Coelho, Eric-Emmanuel Schmitt ș.a.m.d.

   Orhan Pamuk s-a născut în anul 1952 la Istanbul și a crescut într-o familie numeroasă, decăzută, asemănătoare celor descrise în romanele Cevdet Bey și fiii săi, Cartea neagră. A renunțat la studiile de arhitectură în favoarea picturii, una din pasiunile sale, dar a sfârșit prin a absolvi Facultatea de Jurnalism și a se dedica în totalitate scrisului. Romanele sale au fost bine primite de cititorii turci și, mai ales, de cei străini, așa încât a obținut numeroase premii și distincții, precum Orhan Kemal Novel Prize (Turcia), Prix de la Découverte Européenne (Franța), Premio Grinzane Cavour (Italia) și Peace Prize of the German Book Trade (Germania).

      În anul 2006, cartea Mă numesc Roșu a fost premiată cu Nobelul pentru Literatură, iar Orhan Pamuk a intrat în istorie drept primul laureat turc al distincției oferite de Academia Suedeză. Putem afirma că premiul a venit la timpul potrivit și că a jucat un rol esențial în deschiderea Turciei către piața editorială europeană și internațională.

                     Coperta romanului ,,Mă numesc Roșu” (în turcă vs în română)

     Istoria Turciei Moderne și, cu precădere, a doua jumătate a secolului al XX-lea au fost marcate de nenumărate confruntări pe scena politică internă a țării. Lovituri de stat, partide înființate și scoase în afara legii, curente politice diverse și un vizibil regres al națiunii turce. Apariția și ascensiunea partidului AKP de la începutul anilor 2000 au fost însoțite de o stabilizare a situației economice, dar și de un efort susținut al clasei politice pentru ridicarea Turciei la rangul de mare putere mondială. În acest context, activitatea literară remarcabilă a unor scriitori  asemenea lui Orhan Pamuk a fost binevenită, astfel încât ascensiunea Turciei să nu se limiteze strict la cea de natură economică.

       De ce a avut și de ce are Orhan Pamuk atât succes?

      Fără îndoială, scrierile sale sunt extrem de complexe, iar stilul denotă rafinament, erudiție. Însă, înainte de toate, Orhan Pamuk scrie cu candoare, cu o deosebită libertate, lăsând la o parte prejudecățile. Reușește să prezinte Turcia, țara sa de baștină, cu bune și cu rele, în lumini și umbre, înfățișând-o în întreaga sa splendoare. Nu se rușinează să mărturisească ce are pe suflet, nu îi pasă că ceea ce scrie s-ar putea întoarce împotriva sa, nu își îngrădește spiritul artistic, ba dimpotrivă, și-l cultivă. Își lasă aripile să zboare, să fâlfâie în universul fascinant al cuvintelor, al culorilor, al sentimentelor de tot felul…

    Citindu-i cărțile ai ocazia să descoperi o lume diferită, aflată la granița dintre tradiție și modernitate, religie și laicism, vechi și nou,  o țară situată pe două continente, o punte între mentalități, obiceiuri și stiluri de viață distincte. Totodată, vei intra în contact cu o literatură de actualitate, ale cărei semnificații și mesaje sunt valabile în prezent mai mult decât oricând.

    Orhan Pamuk aduce în atenția publicului larg o bucățică din istoria Turciei, puțin din cultura și civilizația acestui popor. De-a lungul acestui proces nu izolează Turcia, ci o pune în legătură cu alte națiuni ale lumii, accentuând importanța acestei piese din imensul puzzle cunoscut drept mapamond. Nu idealizează Turcia, nu o ridică în slăvi, vrând să sugereze că întunericul permite, la urma urmei, valorificarea luminii…

     Din nefericire, scriitorul nu este suficient de apreciat de compatrioții săi și s-a confruntat cu naționalismul exacerbat al acestora. Cu câțiva ani în urmă, a fost dat în judecată, pentru că ar fi afirmat în cadrul unui interviu că Turcia este vinovată de genocidul armean, respectiv, de cel kurd, aducând ,,injurii” demnității naționale. Renumele său și sprijinul colegilor de breaslă de peste hotare l-au salvat de acest proces injust. În prezent, Orhan Pamuk este la fel de controversat și privit cu suspiciune, întrucât se opune vehement regimului lui Erdoğan, dar și schimbărilor survenite în Turcia, în care libertatea de expresie aproape că a rămas doar o amintire.

    Cert este că Orhan Pamuk reprezintă o voce a națiunii sale, a oamenilor de cultură din Turcia, victime ale regimului asemănător unei dictaturi. A avut și el o mică contribuție la deschiderea culturală a țării și va continuă să aibă. Regimurile  politice se schimbă, dar cultura rămâne, în esență, aceeași.

      Vreau să închei acest articol cu o listă de recomandări, cu câteva titluri, pe care vă sfătuiesc să le citiți:

  • ,,Zăpada”, ,,romanul cu aer kafkian al lui Orhan Pamuk”, ,,urmărește un moment din viața unui poet ce revine în inima frământată de umori și conflicte religioase a unui orășel turcesc de provincie, Kars.” Intrigile, poveștile de dragoste, jocurile politice sunt nelipsite din acest roman, un tablou încununat de fermecătorii fulgi de nea, mirifici, o poartă spre meditație, spre găsirea cheii universului și, implicit, a liniștii sufletești…

                                 

  • ,,Istanbul” reprezintă un elogiu adus metropolei de pe Bosfor, singurului oraș din lume situat pe două continente. Înainte de a fi un oraș frumos, de dimensiuni impresionante, este orașul lui Orhan, locul în care s-a născut, a crescut, a degustat viața. Cartea poate fi considerată o autobiografie a acestuia, împletită cu povestea Istanbulului, martor mut al multor evenimente, al existenței multor oameni, al râsetelor, al lacrimilor, al sărbătorilor și al vremurilor de necaz…

                    

  • ,,Viața cea nouă” este, de multe ori, idealul omului. Ne dorim schimbarea, ne dorim un nou început, vrem o viață nouă, mai bună, pe placul nostru. Acest roman reflectă o parte din filosofia și concepția lui Pamuk despre existența umană, despre idealuri, despre cărți și rolul acestora în viața noastră…

                                   

       Pe târgulcărții.ro le găsiți la prețuri avantajoase, alături de alte titluri pe care, personal, nu le-am citit încă, în ediții mai vechi sau mai noi, dar care păstrează, fără doar și poate, farmecul cărților scrise de Pamuk.

        În ceea ce mă privește, Orhan Pamuk este un scriitor unic și așa va rămâne…

Tag: Mid Year Book Freak Out

    Din când în când merită să ne răsfăţăm cu câte o provocare. Audrey de la The Sagittarius Books s-a gândit la noi şi am acceptat cu drag să ne dezlănţuim printre cărţi.

1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017.

Măştile fricii de Camelia Cavadia. Ştiu că am discutat foarte mult pe baza acestei cărţi, dar a fost o surpriză interesantă, surprinzătoare şi foarte bine scrisă. Şi dacă tot m-a impresionat, este firesc să o recomand şi altora.

2. Cea mai bună continuare (a unei cărți) citită în 2017.

Vreau să fiu soţia ta de Lisa Kleypas. Finalul primului volum a fost ca o lovitură sub centură. Norocul meu a fost perseverenţa editurii. Ce mai făceam dacă se traducea cartea la anul? Atunci chiar era coşmar de cititor.

3. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

Caraval de Stephanie Garber. Ador coperţile cartonate şi da, presimt că va fi altceva.

4. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.

Clar, ultimul volum al seriei vikingilor Oanei Arion. Din frânturile care mi le-a transmis Iasmy se anunţă incendiară şi dacă finalul va fi waw, atunci şi eu mă aliniez astrelor şi o voi citi în sfârşit cel puţin un volum.

5. Cea mai mare dezamăgire.

Tratament special-Inspecţia/Scrisori de dragoste pentru cei plecaţi/Crimă în Orient Express (Ştiu că o adoraţi pe Agatha, dar trebuie să fiţi oneşti şi să recunoaşteţi că Hercule Poirot mai trebuie să anime atmosfera. Un pumn, o adrenalină, ceva palpitant ar fi fost de folos). Ele nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor, le-am citit greu şi parcă au fost platonice. În perioada în care le-am dat o șansă am dormit mult, în special pe ele.

6. Cea mai mare surpriză.

Diavoli fragili de Radu Găvan. Nu ştiu cum să percep această carte. Mă lupt cu ea, dar îmi dă stări contradictorii. Sentimentele sunt bulversante, încât îmi este şi teamă să o termin, mereu mă loveşte ca un bumerang. La un moment dat am închis-o pentru că mi s-a făcut frică, eram singură în casă, iar scenele prezentate îmi trezeau nişte stări destul de aiurea.

7. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)

Mia Sheridan(Vocea lui Archer)/Mia Marlowe(Seducţie la prima vedere). Se pare că aceste două femei mi-au pus gând rău şi da, chiar mi-au plăcut.

8. Cel mai nou crush pe un personaj.

Brodick Buchanan din Răscumpărarea de Julie Garwood. În primele zile din anul 2017 mi-am propus să citesc cartea preferată a Iliuţei. Ştiu că a recitit-o de n ori şi dacă tot îi este dragă, am zis de ce nu. Da, scoţienii au lipici şi dacă este historical romance, atunci clar este de mine.

9. Cel mai nou personaj preferat.

Am destule personaje în minte, dar îl voi alege pe Anthony Bridgerton-Vicontele care mă iubea de Julia Quinn. Nici nu ştiu cum am citit seria familia Bridgerton, dar m-au cucerit în totalitate prin unitate, diversitate şi pasiune.

10. O carte care te-a făcut să plângi. + 11. O carte care te-a făcut fericit(ă).

Aerul pasiunii de Brittainy C. Cherry versus Promisiuni de catifea de Jude Deveraux. Două extreme, genuri şi perioade diferite, dar cred că acesta este farmecul lecturii.

12. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.

Ultima dată am văzut Jack Reacher: Never Go Back (2016) aka Să nu te întorci niciodată! de Lee Child, dar din moment ce nu am termen de comparaţie cu alte filme, ma voi limita la acest răspuns. Un thriller cu suspans, dar partea care nu mi-a plăcut a fost Tom Cruise. Săracul, se vede ca nu mai este ca la 20 de ani, i-au apărut ridurile :)

13. Recenzia preferată scrisă până acum.

Una negativă. :) Tratament special-Inspecţia de Davine M. Vesco, Lexi B. Newman. Dacă tot a fost apreciată pentru sinceritate, merită să o menţionez, era păcat să vă reamintesc de recenzia sezonului. Aştept cu nerăbdare şi alte titluri interesante ca să mă dezlănţui.

14. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.

Am primit/cumpărat multe cărţi şi alegerea este dificilă, dar probabil Absolut tot, a fost înhăţată de la Bookfest. Are inclusiv un pliant drăguţ cu ecranizarea. Dacă se va ridica la nivelul aşteptărilor mele sau nu, chiar nu ştiu, dar am zis, de ce nu?

5. Ce cărți trebuie să citești până la finalul anului?

Lista este mare, dar mi-am propus ca să termin într-un final Absolut tot, Second life, Fangirl, cel puţin o carte de Tony Mott (în caz contrar mă ucide Arci), Ultimul viking de Oana Arion-primul volum dintr-o serie palpitantă, Până ne vom revedea, Nu mă tem, plus alte titluri neprevăzute.

Dacă vă place tag-ul, sunteți liberi să îl preluați.

 

by -
13

Preoți celebri în literatură… și pasiunile lor

    Indiferent de epocă, preoții au avut întotdeauna un cuvânt de spus în istoria umanității. Fie că au fost exemple de înaltă evlavie sau au dovedit că pot echivala la capitolul păcate cu oamenii simpli (sau pot chiar să îi depășească), preoții sunt regăsiți și în paginile unor romane mai mult sau mai puțin celebre. Unele au stârnit vâlvă, altele au trecut aproape neobservate. Iată câteva din personajele preoți care au marcat, prin nuanțele intense ale caracterelor lor, literatura:

  1. Unul dintre cele mai impresionante personaje este părintele Ralph de Bricassart. Cartea care a fascinat cititorii, „Pasărea Spin” s-a publicat după succesul răsunător al serialului cu același nume. Ralph de Bricassart este un cleric cu țeluri înalte, însă totul pălește în fața pasiunii pe care o are pentru Meggie Cleary. Din momentul descoperirii acestei pasiuni, lupta din sufletul preotului devine una extrem de cruntă. Acesta oscilează între iubirea pentru Meggie și dedicația pentru Dumnezeu și dogmele catolicismului, povestea reprezentând peste 60 de ani din viața celor două personaje și chinul perpetuu al acestora.

  2. Pere Silas din „Villette” de Charlotte Brontë. Pe lângă faptul că e preot, Silas este și profesor în Villette. Între el și personajul principal al cărții, Lucy Snowe, se creează un conflict întreținut de către convingerile adânc înrădăcinate. Deși o ajută atunci când aceasta se prăbușește pe stradă, el complotează împotriva ei, realizând că Lucy este o rebelă care nu vrea nici în ruptul capului să respecte normele catolicismului.

  3. Inelul și cartea”, scrisă de Robert Browning o poezie cu douăzeci și una de mii de versuri, adunate în patru volume, având ca temă un proces pentru omor din secolul al XVII-lea. Giuseppe Caponsacchi, un tânăr preot, fuge în lume cu Pompilia, soția unui conte răzbunător și iute la mânie, Guido Franceschini. Se pare că haina preoției nu a reușit să-l țină departe de tentația mult prea mare a iubirii, dar mai ales a pasiunii.

  4. Voci Ascunse: Reflecţiile unui preot catolic gay”, de Gary Meyer. Nu este o carte de ficțiune, ci mai degrabă, o carte cu reflecții asupra vieții și asupra normelor impuse de către religie. În luna iunie 2012, Gary Meier, preot catolic, își informează enoriașii că va lua o pauză de la slujire, timp în care urma să se reculeagă, să se regăsească pe el însuși… și să descopere motivul pentru care fusese „chemat” de Dumnezeu să slujească. Nu se știe ce discuții a purtat acesta cu divinitatea, dar cert este că la scurt timp, Gary a scris o carte care poartă titlul „Voci Ascunse: Reflecţiile unui preot catolic gay”, carte în care își mărturisește orientarea sexuală. Evident, publicarea cărții i-a adus o pauză mai lungă de la slujirea în biserică. Iată un citat din cartea sa: „Am încercat de-a lungul anilor să împac tăcerea mea ca preot homosexual cu tonul tot mai vehement al Bisericii împotriva persoanelor gay. Dar n-am reușit. Am sperat că voi găsi o modalitate de a-mi păstra integritatea, rămânând în același timp o parte a ierarhiei bisericești, care e anti-gay, dar n-am reușit”, scrie Meier în cartea sa, „Voci Ascunse: Reflecţiile unui preot catolic gay”. Presa americană relata recent faptul că în SUA, „doar doi sau trei preoți catolici au declarat public faptul că sunt homosexuali”, în timp ce „există sute, dacă nu chiar mii de preoţi celibatari gay care lucrează în Biserica Catolică astăzi, care sunt iubiţi de enoriași și există numeroase motive pentru care aproape toţi se simt incapabili să fie onești. Fie nu se simt împăcaţi cu ei înșiși, fie li se spune în mod explicit de către superiori să nu vorbească despre acest aspect”, a precizat un preot iezuit.

  5. În anul 2012, apare pe piața românească cartea „Călugărul”, de Mihaela Ion. Povestea pare una autentică și poartă versiunea ambilor protagoniști ai unei povești de iubire trăite… dincolo de zidurile groase ale unei mănăstiri din sudul țării noastre. Călugărul se îndrăgostește de o tânără sosită la mănăstire pentru a găsi liniște. În scurt timp, dezvoltă o pasiune asemănătoare cu obsesia, au loc întâlniri nocturne scurte, dar intense, chiar în chilia călugărului. După astfel de chinuri, rugăciunile intense par să-l aducă pe călugăr din nou la viața dinainte, cea fără de tentații. Citind cartea, descoperim că povestea lor de iubire nu este un caz singular, ci chiar o situație frecventă, dar rămasă, totuși, ascunsă de ochiul mireanului care vine la mănăstire ca la un loc sfânt.

  6.  „Confession of a gay married priest. A spiritual journey”, scrisă de Maurice L. Monette dezvăluie lupta unui preot catolic care face eforturi uriașe pentru a-și păstra jurămintele… însă, pasiunea se dovedește a fi mai presus de contractul său mai mult sau mai puțin formal cu divinitatea. Totuși, chinul său în a se împotrivi tentației seamănă cu o călătorie de cunoaștere profundă a identității umane. Nu se știe însă dacă cea mai mare dilemă a sa era legată de rezistența la tentație sau frustrările sale erau declanșate de către lumea exterioară care nu îi înțelegea pornirile mai mult sau mai puțin evlavioase. 

  7. La prima pietra”, scrisă de preotul catolic de origine poloneză, Krzysztof Charasma, descrie modul în care acesta a perceput poziția dură și vehementă a Bisericii Catolice în raport cu homosexualitatea. Înainte să publice cartea, Krzystof a trimis și o scrisoare lui Papa Francisco, în care spunea că „Biserica Catolică ar trebui să înceteze ideile atât de brutale asupra homosexualității. Noi nu suntem dușmanii familiei, aceasta este o imagine falsă pe care biserica a creat-o despre noi și ar trebui ca toate acestea să înceteze, să nu se mai semene ură printre cei care vor să trăiască liniștiți și să se iubească cu cine vor”. Biserica, așa cum o descrie Krzysztof în cartea sa, „oferă servicii doar pentru partea heterosexuală a umanității, ignorând faptul că, tocmai în interiorul său, e plin de homosexuali care sunt priviți fără milă de către cei din exterior”. Cartea sa nu a fost numai o confesiune, ci și un autodenunț. O mare parte din colegii săi l-au privit cu admirație și au recunoscut că acesta a fost un gest de mare curaj.

 

Locuri perfecte pentru citit

   Zilele trecute facebook îmi reamintea pe unde umblam acum doi anişori şi dintr-o dată m-a apucat o melancolie, o relaxare instantă numai când mă gândeam la vacanţa petrecută pe malul lacului Razim în Delta Dunării. Sincer, îmi vine să închid ochii pentru o clipă şi să visez, atât de bine m-am simţit în zonă. Din moment ce anul acesta am făcut o schimbare de planuri, cred că ar trebui să împărtăşesc cu voi câteva locuri pe care le-am experimentat şi mi se par ideale pentru citit. Ştiu, poate că sunt destui dintre voi care vă vine să staţi cu o carte în mână inclusiv pe o crenguţă din copac, important este să fie comodă şi să nu aveţi rău de înălţime, dar trebuie să fim practici şi să improvizăm puţin.

   Cei mai mulţi vă doriţi liniştea locuinţei personale şi alegeţi o canapea/fotoliu sau seara în pat. Acesta este propriul sanctuar amenajat pentru lectură. Ideal ar fi să avem timp disponibil şi să profităm de fiecare moment liber al zilei. Personal, visez la un colţişor în balconul de acasă în care să îmi ţin obiectele personale şi să mă întind ziua pe un scaun confortabil şi să lenevesc cu o carte romantică alături. În lipsa de idei, vă puteţi folosi inclusiv de şemineul/soba bunicii, este perfectă dacă este însoţită de un fotoliu, o pătură catifelată şi o cană cu minuni sau un pahar de vin roşu.

   Ce părere aveţi de traficul din metrou/microbuz/tren? Majoritatea pierdem timp preţios în drum spre şcoală/facultate/loc de muncă. Unii citesc şi se luptă cu tot feluri de genuri literare, dar sunt şi oameni care sunt sătui de atâta hârtie şi cerneală anternând peisajul cu telefonul dotat cu diferite aplicaţii. De fiecare dată când plec la drum îmi iau cu mine cel puţin o cărticică, ceva relaxant, să nu mă doară capul de la vreo crimă, ci să mă facă să am o stare de bine printre aglomeraţie şi trafic intens.

   Cafenea/Ceainărie. Dacă aşteptaţi pe cineva sau doar vă bucuraţi de o oră de pauză între întâlniri merită să alegeţi ceva intim pentru o stare de bine. Locaţiile de genul acesta au decoraţiuni în jur şi vă simţiţi răsfăţaţi cu un cocktail alături.

   Avion. Am avut noroc să călătoresc de câteva ori şi să prind anumite ore, dar cel mai interesant mi s-a părut să citesc la ora 2 dimineaţa în timp ce mă întorceam din ţări străine. Culmea este că la înălţime eu mă chinuiam cu Și am privit cu toții spre cer… de Tommy Wallach, o carte pe care nu am reuşit să o termin din cauza gerului năpraznic care mă aştepta în România în ianuarie (glumesc, efectiv am abandonat-o la jumătate). Da, se pare că suntem o ţară primitoare, dacă mai întârziam o zi îmi prelungeam vacanţa din cauza zăpezilor, dar uite că n-a fost să fie, sunt o patrioată.

    Plajă, nisip, mare/ocean, soare puternic, briză, noi/cartea şi o băutură de sezon. Uitaţi de dieta pe care nu aţi ţinut-o tot anul şi de toate promisiunile făcute atunci când vă vedeţi sub un baldachin precum o zeiţă romană. Şi dacă nu aţi căzut de la atâta visare, să ştiţi că este tare bine. Ultima dată am citit Lunga vară fierbinte (ştiu, numai cărţi tematice prind, dar le aleg după sprânceană) şi nu-mi pare rău, m-a făcut să uit că nu suport să mă bronzez, însă mi-am amintit că un Mojito servit de către un tip hot face bine la stima de sine (încercaţi reteţa dacă iubitul/soţul nu este gelos).

   Dacă tot avem parte de apă, chiar trebuie să vă povestesc de leagănul amplasat sub o salcie pletoasă, chiar pe malul lacului Razim (acolo jos eram eu). O nebunie, să simţi cum adie vântul şi să stai doar să te bucuri de vacanţă. În jurul meu era furnicar, o parte se bronzau, alţii se jucau, numai eu mă protejam de razele UV.

    Atunci când timpul sau poate bugetul nu ne permite, ne mulţumim să citim şi pe o bancă în parc. Ne înarmăm cu nişte floricele şi renunţăm la seminţe (aţi văzut că se dau amenzi dacă nu ai mătură/crenguţă la îndemână). În acest fel ne oxigenăm, respirăm aer curaj, admirăm oamenii, vedem ce se poartă (doar nu citim continuu) şi cu puţin noroc socializăm.

    Dacă vă doriţi o carte rară, o puteţi găsi dacă sunteţi norocoşi la biblioteca locală, dar la secţia de studiu. Chiar şi acolo vă puteţi bucura de această plăcere nevinovată, important este să dispuneţi de timp suficient şi de răbdare, nu cred că e uşor să te muţi temporar într-o sală izolată.

    Şi la final, vă recomand să experimentaţi mental cum ar fi să citiţi într-o căsuţă în copac. Cei care sunteţi romantici, aţi aflat de locaţie în Beatrix de Lisa Kleypas. Cred că ar fi fost ideal dacă în copilăria mea aş fi avut o asemenea construcţie special pentru mine, mai ales când citeam de aventurile din cărţile lui Jules Verne. Sigur ieşea prăpăd, mă dădeau părinţii dispărută.

Dacă am omis ceva, vă invit să completaţi.

Surse imagini: pinterest.com, deltaroyal.ro

Book Club între real și virtual!

    Timpul sau poate mediul în care ne trăim ne forțează să citim și să împărtășim impresiile doar cu cine se poate. Unii dintre noi suntem norocoși, avem pe cineva apropiat care se simte cititor de cursă lungă și profită de fiecare ocazie pentru a parcurge câteva rânduri, dar sunt destule cazuri când gândurile rămân doar în mintea noastră.

    În 2013 am simțit nevoia să împart cu voi prima recenzie care apărea pe blogul Literatură pe tocuri, astăzi cred că ar trebui să susțin mai mult acest proiect și să stimulez cititorii să descopere, să comunice și să arate ceea ce simt după ce termină o carte. Experiența personală m-a îndemnat să cunosc și participanții de la Seară de carte Târgoviște, o mână de oameni inimoși care știu să te facă să mergi și cu alte ocazii.

    Amuzant este că tot amânam ziua, efectiv cărțile nu se pliau pe gustul meu, iar termenul de două săptămâni mi se părea scurt, dar mi-am făcut curaj și prima dată am mers cu gândul: „Fie, ce-o fi, mă prezint și eu acolo, doar nu mă pun pe tocător”. Spre rușinea mea cartea Revolta maselor nu mă prinsese în mrejele ei  și mă blocasem la celebrele 30 de pagini, dar m-am așezat foarte frumos pe un scaun. Timp de o oră și jumătate nu am comentat nimic, doar am ascultat fascinată părerile lor. Și-au dat seama că-s speriată de bombe și nu trebuie să mă sufoce cu întrebări. La final le-am potolit curiozitatea și au aflat cine sunt, dar și de ce mă ascund de atâta timp.

    Timpul sau lipsa curajului determină pe mulți să stea liniștiți în zona de confort și să citească ceea ce au chef, dar de multe ori tocmai aceste întruniri ne îndeamnă să socializăm, să ieșim în societate și să depășim propriile inhibiții.

    Pentru a doua oară consecutiv voi vorbi la seară de carte, de data aceasta nu-mi voi exorciza audiența cu ceva masculin precum cartea autorului Radu Găvan, ci aleg altă zonă-Măștile fricii de Camelia Cavadia. Scopul meu este să scap de emoții și să nu mă mai bâlbâi când trebuie să vorbesc în public (dacă nu scap de trac, măcar ameliorez simptomele). Da, știu sigur că nu este ușor, dar profit de micile sfaturi clasice și merg mai departe.

    Dacă și voi sunteți ca mine, emotivi și ocupați, dar în același timp vă face plăcere să citiți, atunci haideți să profităm de mediul online și să readucem în atenție plăcerea de a citi.

    Știu că vă plac provocările, dovada o reprezintă interesul maxim pe care l-ați acordat propunerii lansate de Alina în grupul de facebook, dar ne mai trebuie mobilizare.

   Vă invit să alegem câteva titluri, iar cea mai votată să fie citită în două săptămâni sau o lună. Împreună ne putem întâlni la o cafea virtuală la ceas de seară și să dezbatem o carte. Oricine poate participa cu argumente pro sau contra, dar fără să aducă prejudicii autorului sau să strice farmecul de a o citi. Scopul este să fie ceva educativ, să ne construim propriile idei, să le dăm curs, să citim cărți care sunt diferite și să descoperim ceea ce gândesc cititorii.

     În mediul virtual nu trebuie să ne îngrijorăm că nu avem locație sau că la ora aceea plouă și nu avem chef să părăsim propria canapea, important este să avem citit romanul și internetul să funcționeze strună.

Voi ce părere aveți? Avem nevoie de un Book Club la fel ca cel creat special pentru cărțile autoarei Jane Austen, dar să-l folosim în mediul virtual?
Acceptați provocarea?
Susține campania noastră folosind hashtagul #PromovamLiteratura!

ATENȚIE! ALERTĂ DE SPOILER!

Dacă încă n-ați citit „În ape adânci” și vreți să descoperiți singuri finalul, NU citiți mai departe!

Dacă ați citit sau n-ați citit, dar nu vă deranjează să aflați finalul înainte, sunteți invitații mei!

   Pot spune că m-a mirat foarte tare identitatea criminalului și mai ales, motivația. Nu cred că am întâlnit în alt roman polițist o asemenea motivație. Sean (da, despre el este vorba!) a făcut acest lucru nu din răutate, răzbunare sau motivații materiale, ci pentru că nu suporta adevărul. Nu suporta să-i fie distrus mecanismul de apărare, să-i fie deblocată acea amintire care i-ar fi provocat atât de multă suferință. Nu este ușor să accepți că tatăl tău ți-a omorât mama; că propriul tău părinte a provocat o asemenea tragedie. Așadar, copil fiind, s-a disociat de acest adevăr crunt, blocând amintirea. Era mai confortabil să creadă că mama s-a sinucis și că tatăl a făcut tot ce se putea pentru a o salva.

   Gestul de a o împinge pe Nel de pe faleză a fost unul simbolic. Așa cum împingea amintirea, o împingea pe ea. Nu a suportat ca iluzia construită în jurul traumei să-i fie distrusă și să înfrunte cruda realitate. Nel a fost cât pe ce să-i distrugă mecanismul de apărare, acel blocaj al memoriei și a plătit cu viața pentru acest lucru.

   Nu m-am așteptat ca el să fie criminalul, dar pe de altă parte, mi-am dat seama că e ceva în neregulă. Experiența mea de cititor al romanelor polițiste mi-a semnalat că nu e posibil să fie dezvăluit criminalul cu atâtea pagini înainte de final. Când presupusul criminal s-a dovedit a fi Patrick, mi s-a părut prea simplu, tocmai pentru că era plauzibil: de acord, Patrick era un nenorocit (ce fel de om îneacă o pisică?), era într-adevăr vinovat de moartea soției sale, Lauren, dar nu a fost cel care a ucis-o pe Nel. Și culmea, în tot egoismul și misoginismul lui, ia vina asupra sa pentru a-și salva fiul.

Până să se întoarcă fiul lui în Beckford în seara aia, Patrick mărturiseşte tot. Sean a venit să-l viziteze o singură dată în arest. Patrick se îndoia că avea să mai vină, ceea ce-i rupea inima, fiindcă tot ce făcuse, poveștile pe care le spusese și viața pe care o construise, totul fusese pentru Sean.”

  Am păreri controversate despre final: pe de o parte, nu-mi place că asasinul a rămas nepedepsit, în timp ce sora și fiica victimei sunt convinse că acesta este unde îi e locul, dar pe de altă parte, îmi place că este atipic, cu o motivație pe care nu cred s-o mai fi întâlnit în vreun roman.

Sursă foto: Pinterest/68.media.tumblr.com

 

Fantasy-ul literaturii engleze vs Fantasticul literaturii române

Ce este basmul şi ce este fantasy-ul ?

    Basmul este o specie a genului epic, în proză sau în versuri, în care se relatează întâmplările fantastice ale unor personaje imaginare care se luptă cu forţele răului, pe care le înving. Termenul de „basm” provine din slavonescul „basnĭ”, însemnând „născocire”, „scornitură”, „minciună”.

   În literatura română, basmul a apărut din dorinţa individului de a se lăsa pradă unor noi forme de percepere a universului în care trăieşte. Scriitorii din România, au ales să „culeagă” din folclor aceste opere, pentru ca ca mai apoi să le reinterpreteze,  păstrându-le caracteristicile esenţiale precum formulele fixe, oralitatea. Reprezentanţi de seamă sunt Petre Ispirescu, Ion Creangă, Nicole Filimon, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale.

     De cealaltă parte, « fantezia » este o subspecie a fantasticului, care foloseşte din plin magia. Suportul acesteia este imaginaţia. Reprezentanţi de seamă sunt J.R.R. Tolkien, Ursula K. Le Guin, Moony Witcher, C.S.Lewis, J.K.Rowling, Anne Rice.

     Mare atenţie a nu se confunda specia basmului cu subspecia fanteziei. Caracterul princiar al „fantasy-ului” este imprevizibilitatea de care dă dovadă neurmând un plan dat, totul e cuprins de vălul necunoscutului. Punctul  de plecare al subspeciei este lumea comună, pe care o părăseşte şi intră într-o alta cu noi reguli.

    Ceea ce leagă cele două specii literare este apartenenţa la fantastic. Fantasticul reprezintă acea nesiguranţă citită pe chipul cititorului, în momentul în care nu mai poate să distingă ceea ce este real, de ceea ce este plăsmuit. Când realizează sfera în care se află, opera numai poate fi considerată fantastică. Conform lui Ţzvetan Todorov, pentru ca un text să fie inclus fantasticului, trebuie să satisfacă următoarele condiţii: „trebuie să-l oblige pe cititor a considera lumea personajelor drept o lume a fiinţelor vii astfel încât să ezite între o explicaţie naturală şi una supranaturală a evenimentelor evocate. Această ezitare poate fi împărtăşită de unul dintre personaje…ultima condiţie cere cititorului să adopte o anumită atitudine faţă de text:să refuze atât interpretare alegorică cât şi pe cea „poetică”.

    Pentru a scoate în evidenţă trăsăturile basmului şi fanteziei am realizat o comparaţie între„Făt-Frumos din lacrimă” scris de Mihai Eminescu şi seria „Harry Potter” scrisă de J.K.Rowling.

       În  basmul  „Făt-Frumos din lacrimă ”acţiunea se desfăşoară linear – un cuplu împărătesc, îşi dorea foarte mult un copil. În timp ce împărăteasa se ruga la icoana Maicii Domnului,  a observat că aceasta lăcrima. Tânăra înghite lacrima, devenind însărcinată. După câteva luni, împărăteasa dă naştere unui „fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii”. Când ajunge la maturitate, Făt-Frumos va pleca în lume – motivul călătoriei iniţiatice. Eroul va fi supus multor încercări, în final căsătorindu-se cu fiica Mumei Pădurii.

   Schema basmului este respectată – situaţia iniţială, călătoria iniţiatică, apariţia forţelor Răului, încercările la care este supus eroul, lupta cu forţele Răului şi victoria Binelui, recompensa finală.

   „Harry Potter” prezintă aventurile unui copil orfan, care află la vârsta de 11 ani cine este cu adevărat – un vrăjitor. Datorită abilităţilor sale Harry va fi admis la „Şcoala de magie, farmece şi vrăjitorii, Hogwarts”. Seria „Harry Potter” cuprinde opt volume şi fiecare dintre acestea prezintă câte un an din viaţa protagonistului, respectiv al fiului său.

   La începutul primului volum, cititorul este introdus într-un cadru cât se poate de banal – „Domnul şi doamna Dursley de pe Aleea Boschetelor numărul 4, erau foarte mândri că erau normali, slavă Domnului!”. Urmând firul întâmplărilor vom observa intervenţia supranaturalului „o ştire stranie: au fost observate peste tot în oraş bufniţe, cu un comportament cât se poate de ciudat…sunt văzute peste zi”. Interesante sunt numerele ce par a domina întreaga lucrare – „Aleea Boschetelor numarul 4”, „peronul 9 şi 3/4” şi modul în care autoarea echilibrează balanţa dintre ceea ce aparţine realităţii şi ceea ce aparţine exclusiv fantasticului. Observăm utilizarea temei „eului” :cea a privirii. Todorov afirmă că „ori de câte ori vreun personaj al povestirii are de făcut un pas hotărâtor către supranatural, oglinda este nelipsită”. În opera lui J.K.Rowling, oglinda este simbolizată atât prin zidul care se deschide în faţa băiatului pe Aleea Diagon „ciocăni de trei ori cu umbrela lui în acel punct. Cărămida atinsă începu să se mişte, iar în mijlocul ei apăru o gaură care se mări şi se tot mări, până se făcu suficient de mare chiar şi pentru Hagrid, şi amândoi trecură dincolo de zid, pe o străduţă întortocheată, care cotea la stânga” , cât şi prin imaginea peronului „la 9 şi ¾ …băiatul dispăru ca prin minune, până să-şi dea seama Harry”. Acestea revelă ideea de ruptură totală de obiectiv şi căderea în imaginar „ Băiatul privi în urma lui şi văzu cum spărtura din zid se micşora văzând cu ochii, până dispăru de tot”.

   O trăsătură comună între basm şi fantasy rezidă în specificul personajelor – în basmul lui Eminescu, Făt-Frumos are un buzdugan şi un cal magic; în opera lui J.K.Rowling, Harry are puteri magice, este uşor de recunoscut datorită cicatricii în formă de fulger de pe frunte, are o baghetă magică. Ambii protagonişti au de parcurs un drum iniţiatic, care se va finaliza prin victoria Binelui. La mijlocul fiecărui volum, Harry are de depăşit un obstacol – de obicei în apropierea examenelor de sfârşit de an şcolar. Excepţie fac cartea a şaptea – aceasta ilustrează lupta finală dintre Harry (Binele) şi Lordul Cap-de-Mort (Răul)şi a opta. Elementele fantastice prezente în cele două lucrări, acestea sunt de diferite tipuri – în „Făt-Frumos din lacrimă” se disting calul fermecat, puterile eroului, existenţa regelui ţânţarilor, Muma Pădurii, Gerarul; iar în „Harry Potter”, observăm creaturile magice (centauri, fantome, goblini, elfii de casă, Dementori, Thestrali, vârcolaci, animalele lui Hagrid etc.), a obiectelor magice, Ministerului Magiei, locurile în care se află Harry, vrăjile.

   Din perspectiva temelor abordate, în cadrul basmului remarcăm pe cea a luptei dintre Bine şi Rău; în cadrul seriei „Harry Potter” fiind dominantă tema morţii (autoarea confirmă acestea „cărţile mele vorbesc pe larg despre moarte. Se deschid cu moartea părinţilor lui Harry. Observăm apoi, obsesia lui Cap-deMort în cucerirea morţii şi călătoria în aflarea imortalităţii. Înţeleg şi eu de ce Cap-de-Mort doreşte să o stăpânească. Tuturor ne este frică de ea”).

    În concluzie ceea ce contează cu adevărat este conţinutul lucrării, modul în care este citită şi înţeleasă. Pentru literatura fantastică din zilele noastre, basmul reprezintă punctul de plecare spre aventura denumită scriere.

    BIBLIOGRAFIE

„Introducere în literatura fantastică” Ţzvetan Todorov, Editura „Univers”, Bucureşti, 1973

„Dicţionarul Explicativ al limbii române” Editura „Academiei Republicii Socialiste ”, România, 1975

„Harry Potter şi piatra filozofală” J.K.Rowling

„Făt-Frumos din lacrimă” Mihai Eminescu

                        SITOGRAFIE

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Fantezie_(gen_artistic)

http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_Potter#Structure_and_genre

http://www.wattpad.com/120893-useful-information-on-harry-potter-elements

http://mariantruta.ro/precaritatea-canonica-a-fantasy-ului-romanesc/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Basm

 

Erotismul în literatură-femei versus bărbaţi

    Discuţiile întâmplătoare au darul de a-mi pune neuronul la contribuție și când îmi este lumea mai dragă ajung să îi dau de lucru. Aşa am ajuns ca dintr-o expresie oarecare spusă la Seară de Carte Târgoviște să mă întreb cum se vede erotismul/romantismul prin prisma autorilor femei/bărbaţi. Cine a scris mai mult în aceste domenii: doamnele sau domnii, dar și cât de apreciate sunt operele lor?

   La o simplă analiză pe piața de carte actuală puteți constata că suntem într-o epocă a marketingului în care imaginea vinde şi literatura erotică se află pe lista preferințelor. Poate părea o afirmație subiectivă lansată la ceas de seară, dar statisticile de pe site vorbesc de la sine.

   Cititorii sunt interesaţi de noutăţile literare ce conțin într-o doză mai mică sau mai mare erotism, accesează recenziile, listele cu cărţi, topurile pro sau contra, dar și recomandările noastre în materie de erotic. Chiar dacă nu sunt o persoană avizată, profit de statutul de cititoare pentru a face comparaţii. Am studiat reacțiile şi fără să vreau am constatat că cel mai mult femeile autor se avântă în domeniul descrierilor cu impact. Ele ştiu ce vor şi folosesc scenele hot în majoritatea genurilor literare. Dacă veţi analiza apariţiile din ultima perioadă de la edituri şi veţi face o medie, atunci sigur autoarele de sex feminin vor fi câştigătoare.

   De ce? Simplu, femeile au descoperit rețeta succesului, au înțeles fenomenul și ceea ce atrage publicul. Știu că fiecare autor scrie din pasiune, însă când o doză de romantism/erotism prinde contur deja se schimbă traiectoria vânzărilor.

   Nu contest talentele autorilor de sex masculin, dovadă sunt cărțile care au fost publicate și dezbătute, dar exprimarea domnilor este diferită, plastică, greoaie şi fadă. Poate pentru ei nu este relevant, dar pentru un cititor reprezintă un avantaj atunci când transmiţi emoţie, indiferent dacă prezinți un dezastru nuclear sau o scenă fierbinte.

   Dacă doresc să se bucure de impact, autorii preferă să adauge sare şi piper în cărţile lor pentru a şoca sau de a atrage o latură variată de cititori. După cum aţi constatat şi singuri, unii reuşesc, dar foarte mulţi se pierd pe drum.

    O altă explicaţie logică este maturitatea precoce a femeilor. Majoritatea, la vârsta majoratului sunt în plină floare, atunci este momentul oportun să se îndrăgostească şi să iubească la intensitate maximă. Şi cum sentimentele sunt făcute să fie împărtășite, ele nu se pot abţine ca să nu spună/scrie şi altora într-un fel sau altul ceea ce simt. De foarte multe ori este ficţiune, dar experienţa de viaţă la un moment dat îşi spune cuvântul.

   Autorii bărbaţi în schimb au tendinţa de a scrie din propria experienţă, iar dorinţa lor este atât de mare încât trec anii şi nu se pot opri din gustat fructul pasiunii. Aşa se trezesc la maturitate şi inspiraţia îi loveşte crunt în moalele capului ajungând să dea lovitura cu câte o carte deocheată bazată pe fapte concrete. Măcar așa își văd visul împlinit, dar oare cât de mult place?

    Ficţiune sau nu, majoritatea cărţilor sunt scrise de femei, ele aspiră şi se agită să arate celor din jur cum ar fi dacă te-ar lovi Cupidon. Chiar dacă statistic femeile citesc cel mai mult genul acesta de cărţi, nici bărbaţii nu îl ocolesc. Diferenţa dintre ei este că o fac în mod tacit şi nu se laudă peste tot că au răsfoit Fifty Shade of Grey (tot este o carte controversată). Curiozitatea este prea mare încât ei vor să verifice ce mai scrie concurenţa, cât de departe merge cu inspiraţia coasta lui Adam. Răspunsul este vizibil în numărul publicaţiilor promovate pe piața literară.

   Este o certitudine, femeile ştiu ce vor şi aplică cu succes. Dacă cititorii ar aştepta revelaţii din partea bărbaţilor autori, atunci cred că ar dura ceva timp până ar aşterne pe hârtie.

   Dacă aveţi un alt punct de vedere, vă invit să îl exprimaţi în cel mai simplu mod cu putinţă, cel de cititor pasionat. Înainte de a da cu pietre, țineți cont că România se află printre țările în care femeile sunt majoritare din punct de vedere statistic. :)

Vara plină de amintiri și cărţi de dragoste

   Am fost un copil fericit, am avut parte de o copilărie plină de culoare, de iubirea bunicilor, de iubiri pline de vise irealizabile, dar mereu prezente în mintea mea de adolescentă visătoare. Verile la bunici  – mă apucă nostalgia și dorul de vremuri demult apuse, de râsetele cu lacrimi, de glasul bunicii, de vocea blajină, de duioșia dumneaei atunci când ne recita poezii – pe care le-a învățat în cele patru clase pe care a apucat să le urmeze.

   Fiecare vară a fost unică – prin bucuriile sale, prin suferința care m-a întărit și maturizat mult prea repede, prin gașca de prieteni care se aduna seară de seară la poartă – pe care acum prea puțini o mai deschid. Mi-a rămas în suflet fiecare vară, dar mai ales…fiecare noapte transformată în zi – una perfectă pentru a citi cărţi de dragoste, ce-mi tăiau răsuflarea și-mi aprindeau visele amorțite de gânduri și durere.

   A fost nevoie doar de o singură vară în care să merg la biblioteca din sat – era întotdeauna o plăcere. Nu veneau mulți copii, dar îmi plăcea să stau de vorbă cu doamna bibliotecară și să caut în tihnă cărțile pe care să le iau acasă. După ore de căutări, reveneam acasă cu sacoșa de cărți. Peste douăzeci de romane siropoase în răpeau somnul, îmi transformau starea și-mi luminau mintea și sufletul.

   O singură vară. De atât a fost nevoie ca să descopăr autoarea care mi-a rămas în suflet până în prezent: Danielle Steel – pe care inițial – în acel moment, am considerat-o ca fiind bărbat. Orice ar fi fost, scria foarte frumos – siropos, dar nu era vorba de acele cărți care să te plictisească, să te enerveze, să te facă să te uiți dacă mai ai mult până la următorul capitol, jumătatea cărții sau finalul ei.

   Am cunoscut autoarea Danielle Steel, iar gustat stilul și am apreciat enorm modul cum mă simt, starea în care eram, atunci când îi citeam romanele savuroase – ce-mi dădeau aripi spre cele mai frumoase vise.

   Cum de am știu de atunci că-mi place Danielle Steel? Păi era simplu de gândit asta, dar nici acum nu regret faptul că am ales-o pe Danielle Steel autoarea mea preferată. A rămas așa până astăzi – când citesc și mai mulți autori, descopăr și mai multe stiluri și povești care mă cuceresc. Dar ea, ea autoarea sufletului meu, m-a cucerit iremediabil. Va rămâne în topul sufletului meu întotdeauna – chiar dacă și-a mai lărgit orizontul în materie de scris, și-a schimbat poate și stilul puțin. Va fi autoarea care mi-a făcut verile mai frumoase, mi-a șters lacrimi și mi-a alinat dureri interioare de nenumărate ori.

   Prima carte citită de la Danielle Steel este Bijuterii. Îmi amintesc atunci că mă minunam, mă miram și trăiam cu impresia că este cea mai groasă carte pe care am văzut-o vreodată. Trăiam cu senzația că mă va plictisi groaznic şi că o voi abandona imediat. Eram aproape convinsă că-mi va lua multe zile până o voi termina de citit.

   Mirarea a fost și mai mare atunci când am văzut cu câtă poftă citeam cartea, cât de repede întorceam paginile, cu cât patos împărtășeam impresii cu sora și verișoara mea. Despărțirea de romanul acesta a fost grea. Da, m-am despărțit cu greu de personaje, poveste și fiecare emoție trăită pe parcursul lecturii.

   Mai trebuie să spun că după Bijuterii am devorat și alte cărți ale autoarei, că nu mă săturam de romanele ei, că mai voiam să mă bucur de stilul ei, de pofta nebună de lectură. Am citit fiecare carte ce purta semnătura autoarei – romane foarte vechi, dar scrise atât de bine. Mi s-a făcut dor de vară, de romanele Daniel Steel, de copilărie, de povești.

   De atunci mi-a rămas în cap romanul Bijuterii, pe care l-a căutat ani la rând în speranța că-ș voi găsi undeva pentru a-l putea lua acasă. E puntea frumoasă dintre trecut și prezent. După căutări multe, foarte multe. L-am găsit. Am plătit mai mult pentru transportul ei, decât pentru cartea în sine, dar nimic nu a contat. Cartea era a mea, iar atunci când l-am ținut în mână, am avut senzația că m-am reîntâlnit cu un prieten vechi, după ani de zile de absență.

   Nu e singura carte din bibliotecă semnată de Danielle Steel. Mai am Bucurie regăsită – citit și recitit de…nici nu mai știu exact, dar la fiecare recitire am plâns mai ceva ca atunci când am citit romanul pentru prima dată.

   La fel de recitite sunt și Imagine în oglindă și Nuntă în stil hollywoodian, iar acum, simplu fapt că mi-am reamintit de ele, a trezit în sufletul meu dorul de aceste trei cărți vechi ale autoarei Danielle Steel.

   Te-ai înșelat dacă ai crezut că dețin doar cărți vechi scrise de autoarea mea de suflet. Am și câteva titluri mai noi, primite cadou, dar pe care nu am apucat să le citesc. Încă, dar bine că sunt ale mele. Bine ar fisă am și timp pentru ele,  căci mă așteaptă multe surprize, simt asta.

   Acum ceva anu vizionam ecranizările unor bestseller-uri semnate Danielle Steel, iar anul trecut am citit o carte aparte, un stil wow pentru autoare. Am descoperit o altă Danielle Steel în Mistele dragostei.

   Mă așteaptă cuminți pentru o lectură savuroasă:  Hotel Vendome, Dincolo de aparențe, Luminile sudului, dar și reîntâlnirea cu Bijuterii și toate poveștile citite în copilărie, căci vreau să văd cum percep acum, la 30 de ani romanele marca Danielle Steel.

   Citești cărți ale autoarei? Care e ultima întâlnire literară cu Danielle Steel pe care ai savurat-o?

 

by -
8

O vară în citate…

   Întotdeauna la începutul unei noi săptămâni stau şi îmi pun varii întrebări despre cum anume aş putea începe o zi de luni, de marţi, de miercuri, joi sau vineri: să încep cu cititul unui ziar în timp ce îmi beau cafeaua, cu învăţatul sau munca de la serviciu, gimnastică sau…pur şi simplu cu câteva cuvinte pe care le-am adunat de-a lungul anilor din volumele care m-au format, m-au făcut să devin omul care sunt astăzi.

   Ziua de LUNI îi va aparţine lui Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinţ

   „Iată secretul meu. E foarte simplu: nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.”

O zi importantă în care ai nevoie de multă energie şi de cei din jur – fraţi, surori, copii, soţ, soţie. Inima devine un laitmotiv, cheia spre dezlegarea numeroaselor probleme care ne par fără de scăpare. Ea  poate conduce la ideea de iubire, protecţie, refulare, ne face să vedem unicitatea vieţii, dar lăsândun-ne acaparaţi de aceasta nu vom mai vedea realul. Esenţialul şi realul trebuie disociate în câteva acţiuni: în munca de la serviciu, învăţatul pentru şcoală, facultate sau, pur şi simplu, în relaxarea pe plajă alături de o carte bună.

   Ziua de MARŢI va reveni lui Anne Duguȅl, alias Gudule, „Bibliotecara”

   „Este avantajul pe care îl au cărţile în faţa vieţii reale. În viaţa reală, când apare o dramă, se spune: „Cât mi-ar plăcea să mă întorc în trecut, să profit de fericirea de dinainte!”Lectura ne oferă această posibilitate: e suficient să reiei capitolele precedente şi retrăieşti momentele plăcute ori de câte ori doreşti…am cunoscut pe cineva care făcea şi mai mult: rescria finalul cărţilor care se terminau prost, ca să existe mereu „happy end”.”

   Ce trebuie făcut în această zi? Fie că este însorită, fie că este ploioasă, ea merită a fi trăită la maxim. Ieşim din casă cu zâmbetul pe buze, facem ceea ce ne dorim să facem şi nu regretăm mai apoi un cuvânt, o literă, o acţiune, o privire, gest, chiar inacţiune. Viaţa reală nu ne dă voie să reluăm capitolele, nu vrea să revină asupra unui fir care a fost deja prins de material. NU! Ea vrea ca  firele să alcătuiască un tot plin de culori mai aprinse sau mai stinse…

   Ziua de MIERCURI va fi pentru Carlos Ruiz Zafón, Umbra vântului

   „Destinul obişnuieşte să stea la cotitură. Parcă-i un borfaş, o ştioarfă sau un vânzător de lozuri: cele trei încarnări ale sale cele mai bătătoare la ochi. Dar ceea ce nu face sînt vizitele la domiciliu. Trebuie să te duci tu după el.”

   Există zile şi zile: mai bune sau mai rele. Toate acestea se datorează unui „borfaş” care e destinul. El este un adevărat păpuşar, regizor al filmului mut sau mult prea zgomotos care e parcursul lui Miercuri. Destinul ne loveşte, ne priveşte de la colţ de drum, dă lovitura de graţie şi pleacă. Alteori se lasă aşteptat sau trebuie căutat printr-o hartă egală cu învăţătura şi munca. În această zi trebuie să ne urmăm instinctele, să dăm ce e mai bun din noi pentru a ne îndeplini un vis, a atinge destinul care stă…stă şi ne aşteaptă, dar nu pentru mult timp!

  Ziua de JOI aparţine lui George Orwell, O mie nouă sute optzeci şi patru

   „Orice s-ar întâmpla, tot dispari şi nu se mai aude nimic nici despre tine ca persoană, nici despre ce ai realizat. Eşti şters şi scos în afara istoriei…ceea ce avea, într-adevăr, importanţă erau relaţiile dintre oameni şi cel mai simplu gest – o îmbrăţişare, o lacrimă, o încurajare spusă unui muribund – avea valoare în sine.”

   Un om trebuie să arate şi celorlalţi semeni ai săi că nu este o simplă făptură din lut, fără pic de sentiment, un robot al rutinei, lipsit de empatie. Să arătăm că ne pasă de cei din jur, să le arătăm că nici ei şi nici noi nu vom fi „scoşi în afara istoriei”, că nu vom reprezenta doar o piesă aşezată în pământ, deasupra flori şi bordură, scris pe piatră numele, anul şi data morţii. Cum facem acest lucru? Gândind, încercând şi, cel mai adesea, eşuând, apoi ridicându-ne cu un surâs şi patru cuvinte aşezate într-o întrebare: „Vezi că se poate?”.

   Ziua de VINERI o dedic lui Haruki Murakami, „Kafka pe malul mării”

   „Timpul atârnă cu greutate asupra ta, ca un vis vechi plin de tâlcuri. Te mişti încontinuu, încercând să te strecori. Nu vei putea scăpa niciodată de el, chiar de-ar fi să ajungi la marginea lumii. Dar dacă aşa e să fie, eşti nevoit  să mergi până la marginea lumii. Sunt lucruri pe care nu poţi să le faci decât dacă ajungi până acolo. ”

   La finele unei săptămâni ne amintim ce am reuşit să realizăm, dar oricât de mult încercăm mereu va fi un acel ceva pe care nu am reuşit să îl ducem la bun sfârşit. Timpul e un jucător dur, se uită la noi cum vorbim cu cei dragi, cum facem diferite activităţi, ne bucurăm de viaţă până la momentul în care sună o alarmă care anunţă că borcanul cu nisip s-a spart şi am rămas fără el, s-a risipit. Pentru a nu ajunge în acest impas e bine să ne folosim cât mai bine de fiece secundă, mai important, să nu credem că am pierdut ceva important pentru simplul motiv că am făcut altceva important. Fiecare lucru îşi are propria valoare: noi o vedem, tu o vezi, ei o văd. APRECIAZ-O!!!

Zilele de sâmbătă şi de duminică rămân la aprecierea noastră: când ne vom crea propriile citate…

by -
4

Svetlana Cârstean-invitată la Ledbury Poetry Festival, cel mai mare festival de poezie din Marea Britanie

    Poeta Svetlana Cârstean este invitată alături de Ana Blandiana și Magda Cârneci la Ledbury Poetry Festival, cel mai mare festival de poezie din Marea Britanie ce se desfășoară anual în apropierea graniței cu Țara Galilor, în fermecătorul oraș ce-i poartă numele.

România este invitată în premieră la celebrul festival.

   La doar o zi de la deschidere, cele trei scriitoare se vor alătura traducătoarei Viorica Pâtea pentru un eveniment special dedicat poeziei românești, conceput și moderat de către autoarea britanică Fiona Sampson, redactorul-șef al Revistei Poem, care a publicat de curând, cu sprijinul ICR, un număr integral dedicat poeziei românești.

Evenimentul din data de 1 iulie va consta într-o discuție despre poezie și rolul ei într-o lume în perpetuă schimbare, precum și în lectura unei selecții de poeme, în limba engleză și în original.

   Ledbury Poetry Festival este cel mai mare festival de poezie din Marea Britanie, reunind, anual, poeți din toate colțurile lumii. Aflat la cea de-a 21-a ediție, cu un program eclectic ce prezintă poezia prin intermediul diferitor forme artistice, Festivalul se va derula în perioada 30 iunie — 9 iulie și îi va avea ca invitați, printre alții, pe cunoscutul scriitor britanic Simon Armitage (CBE), poetele Jen Hadfield (câștigătoarea Premiului T. S. Eliot în 2018) și Vahni Capildeo (câștigătoarea Premiului Forward în 2016), poeții americani Tony Hoagland, A.E. Stallings, Christopher Merrill și Thomas Lynch, Bejan Matur (Turcia), Maria Galina (Rusia), Patrick Dubost (Franța), Tabish Khair (India), André Naffish-Sahely (Abu Dhabi), Tal Nitzán (Israel), Basem el-Nabres (Palestina) și alți poeți britanici de renume precum Denise Riley, John Hegley sau Sean Hughes. Fiona Sampson, veche prietenă și susținătoare a României, este poetul în rezidență la ediția din acest an a Festivalului.

   Svetlana Cârstean (născută în 1969) este poetă și traducătoare. Svetlana Cârstean a debutat în 1994, în cadrul volumului colectiv Tablou de familie, alături de T. O. Bobe, Răzvan Rădulescu, Mihai Ignat, Sorin Gherguț și  Cezar Paul-Bădescu. Volumul de debut individual, Floarea de menghină, a apărut în 2008, iar în 2013 a fost publicat în Suedia la editura Rámus, în traducerea poetei suedeze Athena Farrokhzad. Poemele sale au fost traduse în numeroase limbi. A lansat în 2015 volumul Gravitație, la Editura Trei. În aprilie 2016, volumul Trado, scris împreună cu Athena Farrokhzad, a fost lansat în Suedia, de către editura Albert Bonnier în colaborare cu editura Rámus.

Literatura după gratii

    La cinci minute de Piaṭa Unirii, ale cărei imagini venite din vremea habsburgilor apar în toate albumele de prezentare a Timiṣoarei, se înalṭă o altă clădire imperială ce, pe din afară, emană simplitate ṣi căldură. Doar că porṭile sale se deschid numai unora ce primesc în prealabil o autorizaṭie specială ori maṣinilor poliṭiei ce îi aduc aici pe cei ce ṣi-au pierdut unul dintre drepturile fără de care viitorul nu poate fi conceput (cel puṭin pentru un om necăsătorit): libertatea. E vorba de Penitenciarul Timiṣoara, situat, cumva ironic, pe strada Popa Şapcă. Cel după care a fost botezată această stradă la capătul căreia descoperi istoria pieṭelor’simbol ale Timiṣoarei a fost călugăr ṣi revoluṭionar cunoscut al veacului paṣoptist ṣi, mai înainte de toate astea, unul dintre cei de pe urmă haiduci olteni. Deci un exemplu de reabilitare pentru cei de aici…

   În acest stabiliment prietenos numai pe din afară, am ajuns grație Patriciei Lidia Popescu-Cevei, coordonatoarea clubului de lectură organizat ȋn “pensionul” de pe Popa Șapcă. Am descoperit, după trei porṭi metalice ce se deschid cu greu ṣi două puncte de control mai stricte decât accesul pe aeroporturile americane, însă trecând prin curṭi îngrijite, cu rondouri de flori colorate, destinația finală: o mansardă în care se găsea un post de radio, unul de televiziune (după cum prevede legea, cu circuit închis) ṣi, alături de ele, o sală plină de bărbaṭi în faṭa cărora se găseau cărṭi, pixuri ṣi coli de hârtie albe, pregătite de notiṭe. Dacă în libertate – cel puṭin aṣa am citit pe diverse bloguri – cam 90% din cărṭile de beletristică sunt lecturate de doamne, aici procentul este unanim în favoarea bărbaṭilor. Bineînṭeles, pentru că membrii clubului nu pot fi decât cei trecuṭi în certificatul de naṣtere cu sexul “bărbătesc” (fiindcă iarăṣi aṣa prevede legea penală).

    La postul de televiziune de aici am aflat că deṭinuṭii nu au răbdare să urmărească declaraṭii ṣi emisiuni lungi. Deci, nu timpul le prisoseṣte, ci răbdarea: prima discuṭie cu un reporter-deṭinut, primul mister devoalat.. Numai noi, cei din libertate, găsim pentru toate scuza că nu avem timp, dar, de fapt, ne lipseṣte tuturor răbdarea, concentrarea pentru mai mult de câteva minute. Sper să nu citească soṭia rândurile astea, altfel s-a dus ṣi scuza mea preferată când uit să trec pe la magazin să mai iau o smântână…

   A doua surpriză: se citeṣte mult. Poate de vină e timpul pe care trebuie să ṣi-l umple. Dar nu doar asta este explicaṭia fiindcă, din întrebările puse ṣi discuṭiile ce porneau de la un personaj pentru a ajunge la psihanaliză, lectura îi pasionează.

   Dacă ar fi să o iau cronologic, asta ar trebui să fie a treia surpriză, fiindcă, atunci când Patricia mi-a zis că ar vrea să le povestesc câte ceva “studenţilor” ei din clubul de lectură, mă gândeam că e pusă pe glume. Patricia Lidia este, după cum citisem mai înainte pe blogul ei personal: mămică de Greuceanu, inginer programator, scriitor, fost cadru didactic, colaborator al mai multor reviste culturale și președinta Asociației Bastionul ArtLitTim. „Iubesc ceea ce fac și consider că am o datorie morală să dau mai departe binele pe care îl primesc, motiv pentru care de peste 3 ani sunt content editor al Asociației Ador Copiii – comunitatea familiilor adoptive.” Adică de unde mai are timp să îndrume ṣi lecturile din penitenciar? Da, iarăṣi scuza că orele trec ṣi nu mai apucăm să facem aia sau ailaltă. Pe urmă mi-a explicat că proiectul ăsta al ei durează de ceva vreme ṣi că o însoṭiseră încântaṭi să îṣi lase telefoanele celulare în grija gardienilor Radu Pavel Gheo, Marius Chivu sau Bogdan Munteanu. Brusc mi-am amintit că citisem un articol despre “vizita” lui Robert Şerban la puṣcărie cu a sa carte Scriitori la poliṭie. A doua scuză la modă: Nu îmi vine să cred cum am uitat ceea ce citisem…     

   Cum mă gândeam că nu prea avem ce povești un ceas pe marginea a două cărṭulii de-ale mele, mă gândeam să facem puṭină politică cu americanii ce îṣi bagă coada în Siria, ruṣii care aruncă bombe ca bezmeticii prin Deṣertul arab în căutarea gloriei de odinioară, wahhabism ṣi terorism. Dar nu am reuṣit să ajungem până în Orientul Mijlociu ṣi Magreb cu discuṭiile, ne-am oprit pe la Gibraltar fiindcă am tot vorbit despre literatură, ezoterism religios. Chiar ṣi despre femei doar puṭine vorbe… iar domnişoara ce se plimbă pe peronul coperṭii Legendelor ṣefului de gară chiar ar fi meritat mai multă atenṭie.

    Un public mai eclectic decât la această întâlnire nu mi-a fost dat să văd: de la feṭe încruntate proptite în palme cât lopeṭile, dar cu vorba molcomă, până la intelectuali atenṭi la metafore, condamnaṭi pentru omor sau pentru corupṭie (printre ei un fost deputat, un primar de municipiu, victimele °necruṭătoarei° Codruṭa). Însă fiecare având câte ceva de povestit, de împărtăṣit, o experienṭă personală sau o frază măiastră dintr-o carte cu evident rol moralizator. Dar fără a uita să asculte. Fiindcă, până la urmă, asta înseamnă dialog, noi, în libertate, am uitat încet să ascultăm, să întrebăm ṣi să răspundem: fiecare are versiunea lui, adevărul lui, are ceva de spus, trebuie să fie ascultat… mai greu cu ascultatul.

   Iar la final, fiindcă am ṣtiut ṣi eu să ascult, am primit spre lectură câteva din recenziile celor ce lecturaseră Crepuscul ṣi Legendele ṣefului de gară. Atât de savuroase fiind, trebuie să împărtăṣesc câteva gânduri aṣternute pe hârtie:

  “Căutarea comorii, moṣtenirea ancestrală a cunoaṣterii… Cei trei kosoni care i-au mai rămas din comoară (ṣi de ce nu au găsit ducaṭi dacă au săpat în cetatea medievală ṣi nu în cea dacică) semnifică faptul că moṣtenirea este mai veche decât pare, milenară ṣi nu medievală.”

   “În toată această perioadă, autorul este caracterizat ca un bun cunoscător al semnelor unor “frăṭii” existente atunci ṣi care persistă ṣi acum. De remarcat este ṣi eficienṭa serviciilor secrete româneṣti ce făceau imposibilă scoaterea din ṭară a moṣtenirilor arheologice.”

   “Când am luat prima dată această carte în mână am avut o senzaṭie ṣi un zentiment rar, acela de deja-vu… Nu ṣtiam de ce, dar aveam să aflu prin lecturare că vibra în rezonanṭă cu subconṣtientul colectiv.”

  Aṣa că am ieṣite pe cele trei porṭi bine ferecate cu o certitudine – reabilitarea se face citind cărṭi, iar nu scriindu-le – dar ṣi cu un mănunchi de dileme. Deci,  câṣtigat.

Autor: Adrian Petru Stepan

by -
14

De la prietenie, la rivalitate nu e decât un pas… chiar și în lumea scriitorilor

     Se spune că nimic nu durează o veșnicie… nici măcar marile prietenii, chiar dacă ele sunt închegate între oameni care îmbrățișează aceleași pasiuni. Fiecare mare scriitor a avut parte de prietenii care au ținut o perioadă foarte mare de timp, dar la un moment dat, imprevizibilul a reușit să spulbere vraja, iar prietenia s-a transformat în conflicte care au dus, inevitabil, la rivalitate. Iată câteva cazuri de scriitori celebri care și-au transformat cei mai buni prieteni în cei mai aprigi rivali:

  1. William Wordsworth și Samuel Taylor Coleridge. La început au fost prieteni… uniți nu doar de profunda pasiune de a scrie, ci și de îndrăzneala de a pune bazele mișcării literare romantice. Totul a fost frumos… o prietenie ca în cele mai frumoase poeme… asta până când ambiția s-a infiltrat temeinic între cei doi, iar râvna pentru succes a reușit să doboare granițele acestei sincere prietenii. Criticii spun că e vina lui Wordsworth. Se pare că gustul dulce al succesului, dar și dependența de opium, l-au determinat să-și umilească prietenul, lăsând pradă uitării toate ideile nobile care i-au legat. Atunci când „Balade Lirice” a ieșit de sub tipar, Wordsworth a avut pretenția ca numele său să apară singur pe prima pagină. E lesne de înțeles de ce Coleridge, după cei zece ani de prietenie sinceră, a renunțat la această legătură. „Prietenia nu poate exista fără încredere, nici încrederea fără integritate” – spune Coleridge în scrierile sale.

  2. Arthur Rimbaud și Paul Verlaine. Povestea lor este una halucinantă și implică mai mult decât o simplă prietenie. Doi dintre cei mai remarcabili poeți ai secolului al XIX-lea, Rimbaud și Verlaine s-au cunoscut pe când acesta din urmă tocmai se căsătorise. Se spune că Verlaine i-a creat lui Rimbaud o impresie atât de frapantă, încât nu și-a mai luat gândul de la el. Zilele și nopțile și le petrecea cu imaginea sa în gând. N-a durat mult și Verlaine a spus adio vieții de familie și a plecat în lume cu iubitul său, Rimbaud. Dominată de hașiș și alcool, relația dintre cei doi a fost una furtunoasă, plină de pasiune, dar nocivă pentru ambele părți. În vara anului 1873, Verlaine îl împușcă pe Rimbaud rănindu-l la mână, iar acesta nu a mai putut să scrie niciodată. A fost sfârșitul unei relații scurte, dar intense… și mai ales furtunoase. „Nu iubesc femeile: iubirea trebuie redescoperită, asta-i ştiut. Femeile nu pot râvni decât la o situaţie sigură. Situaţia asta o dată câştigată, inima şi frumuseţea sunt puse deoparte; nu rămâne decât dispreţul rece, din care se hrăneşte căsătoria, în ziua de azi. Sau văd femei, purtând semnul fericirii; dintre acestea aş fi putut face bune camarade, mistuite mai întâi de brute simţitoare, ca nişte ruguri”. (Rimbaud, Un răstimp în infern, Deliruri: Fecioara nebună, aprilie 1873).

  3. Vladimir Nabokov și Edmund Wilson. Și ei au fost la început prieteni… Nabokov și prietenul său foarte bun, Edmund Wilson s-au certat și nu și-au mai vorbit ani de zile. Mărul discordiei? O traducere! Se pare că Vladimir Nabokov, traducând „Evghenii Oneghin”, scris de Pușkin, a reușit să-și supere prietenul, folosind unele fraze. Reacția lui Wilson a fost una similară unui critic acid și neiertător. Acesta a fost de părere că traducerea este mai mult decât puerilă, fără culoare, fără sens. Ca răspuns la referirile acide ale lui Wilson, Nabokov a spus că prietenul său are un vocabular format din mai puțin de șase sute de cuvinte. „Literatura, literatura adevărată, nu trebuie să fie înghiţită precum o poţiune ce poate fi bună pentru inimă sau creier – creierul, acest stomac al literaturii. Literatura trebuie să fie luată şi ruptă în bucăţele, ruptă în părţi, zdrobită – apoi izul său frumos va fi mirosit în căuşul palmei, va fi mestecată şi rostogolită cu limba cu deliciu, apoi şi numai apoi, savoarea sa rară va fi apreciată la adevărata sa valoare şi părţile rupte şi zdrobite se vor contopi iarăşi laolaltă în mintea ta şi îţi vor dezvălui o unitate la care ai contribuit cumva cu propriul tău sânge”, precizează Vladimir Nabokov în „Prelegeri despre literatura rusă”.

  4. Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald. Totul a început cu o prietenie sinceră, bazată pe respect și loialitate… dar apoi, relația dintre cei doi scriitori americani interbelici s-a transformat într-o adevărată situație conflictuală. Se pare că sâmburele divergențelor a fost consumul de alcool, dar și setea de bani și de succes. În 1925, anul în care s-au cunoscut, Ernest Hemingway era încă un scriitor relativ necunoscut, iar F. Scott Fitzgerald tocmai publicase celebrul roman „Marele Gatsby”. Familiarizat cu ideea de succes, Fitzgerald avea un stil de viață extravagant, abundent în vicii, cu care prietenul său, Hemingway nu a putut ține pasul. Diferența de viziune asupra vieții a dus la scindarea acestei celebre prietenii. „Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili”, spune Ernest Hemingway.

  5. Garcia Marquez și Mario Vargas Llosa. La început a fost respectul și prietenia. După o prietenie sinceră și aparent solidă, de peste zece ani, cei doi scriitori sud-americani au ajuns la un conflict atât de grav, încât a degenerat într-un episod de violență fizică. Prezenți la premiera unui film, Marquez l-a lovit pe Llosa cu pumnul în față, în văzut tuturor. Au existat voci care au susținut că divergențele apărute între ei erau de ordin politic, însă alții spun că mărul discordiei a fost o femeie. Aflat în culmea succesului, Llosa a avut o relație extraconjugală cu o stewardesă, iar Patricia, soția sa, a căutat consolare în brațele lui Marquez. De aici până la izbucnirea unui mare conflict, n-a mai fost decât un pas… unul care a trecut peste cei zece ani de prietenie sinceră. Chiar dacă presa aflată la evenimentul unde s-a produs incidentul a cerut explicații pentru ceea ce se întâmplase, niciunul dintre cei doi nu au fost dispuși să vorbească. „Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cei care merită nu te vor face să plângi” – spune Gabriel Garcia Marquez într-una din cărțile sale.

 Sursă imagine: pixabay.com

 Zodiile și literatura

Scriitori născuți sub semnul Fecioarei

   Nu știu cât credeți în zodii, însă orice ați spune, există unele caracteristici comune ale persoanelor născute în același interval. Din partea mea, deja e testat! Am întâlnit de-a lungul timpului persoane care se aseamănă destul de mult. Surpriză, erau aceeași zodie!

    Nu cred în horoscopul zilnic, dar sunt de acord cu ideea că fiecare zodie are propriile caracteristici. Mai mult, aș spune chiar că stilul unor scriitori este influențat de zodia acestora. Adesea se întâmplă să împărțim zodia cu scriitorii noștri preferați.

   Azi vom vorbi despre zodia Fecioarei: raționale, analitice, critice, extrem de atente la detalii, practice, riguroase în muncă, perfecționiste. Ce scriitori întrunind aceste caracteristici cunoaștem?

1.Agatha Christie

   Născută pe 15 septembrie 1890, Dame Agatha este cunoscută drept regina literaturii polițiste. 80 de romane și povestiri polițiste, 19 piese de teatru, 6 romane publicate sub pseudonim. Una dintre cele mai prolifice scriitoare.

   Stilul ei reflectă caracteristicile zodiei? Eu zic că da. Toate scrierile ei se bazează pe logică. Romanele polițiste sunt pragmatice, ancorate în real. În scrierile lui Dame Agatha nu prea întâlnim elemente fantasmagorice; Fecioarele sunt prea atașate de Pământ, elementul lor definitoriu, pentru așa ceva. Cineva a spus odată că Agatha Christie n-ar fi avut un mare talent ca scriitoare, ci o logică foarte bună. Cei care au citit mai multe cărți ale ei au observat că de multe ori se repetă aceeași schemă, doar personajele și câteva elemente din intrigă fiind modificate. Aș spune că acest aspect este tributar preferinței Fecioarelor pentru rutină.

    Detalii? O, da! Aici Agatha Christie este maestră. Întâlnim două trăsături de bază ale zodiei: atenția pentru detalii și spiritul analitic. Lady Agatha le are din plin! Rezolvarea tuturor cazurilor din scrierile ei rezidă în detalii. Cititorii experimentați vor observa pe parcurs o grămadă de indicii. Mici detalii, cărora majoritatea nu le-ar acorda nicio importanță: o vorbă aruncată aparent întâmplător, un obiect nelalocul lui, care nu atrage atenția… Tot felul de lucruri care stau chiar în fața ta, dar nu le observi pentru că nu le dai importanță. Detalii!

    Întâlnim și piste false. Autoarea e foarte abilă, te conduce fără să-ți dai seama exact în direcția greșită, iar finalul te lovește direct în moalele capului. Te face să te îndoiești de propria inteligență, spunând „Dar prost/proastă am fost, rezolvarea era chiar sub nasul meu!”.

    Așadar, ce are Lady Agatha din Fecioară: spiritul analitic, atenția pentru detalii, pragmatismul, logica, preferința pentru rutină, rigurozitatea, perfecționismul; ca să publici atât de multe scrieri, trebuie să ai o anumită rigurozitate, să lucrezi în mod constant. Ori Agatha Christie nu și-a dezamăgit niciodată fanii. Totul este foarte bine pus la punct, doar este o Fecioară perfecționistă (aproape pleonasm, Fecioarele sunt perfecționiste prin definiție).

    Sunt convinsă că teama scriitoarei britanice de a ține discursuri își află rădăcinile tot în acest perfecționism: în scris nu avea ce să-și reproșeze, dar ca orice perfecționist, nu și-ar fi iertat nici cea mai mică greșeală pe care ar fi putut s-o comită vorbind în public: orice bâlbâială sau cuvânt nelalocul lui ar fi căpătat în ochii ei proporții colosale

     2. Rodica Ojog-Brașoveanu 

    Doamna literaturii polițiste românești, supranumită Agatha Christie de România. Prea mult ca să fie o simplă coincidență: născute în aceeași zodie, scriu același gen de literatură, amândouă sunt autoare prolifice… Deși nu a ajuns-o pe Agatha, și Rodica Ojog-Brașoveanu se poate numi o autoare prolifică, publicând peste 40 de cărți.

     Născută pe 28 august 1939, autoarea fascinează prin umor și critică. Da, cred că aceasta este caracteristica de bază a stilului ei regăsită în zodie. Nu știați că Fecioarele sunt critice? Chiar rămân fără prieteni pentru că sunt foarte critice și sincere; spun în față ceea ce gândesc, fapt neprimit prea bine de oricine.

    Într-un interviu, autoarea română a spus că multe cunoștințe s-au supărat regăsindu-și trăsăturile în paginile cărților ei. O mare creatoare de personaje, vede atât calitățile, cât și defectele oamenilor de la kilometri depărtare și le transpune în ceea ce scrie. Iar eu o iubesc tocmai pentru această tendință spre critică. Pentru că eu sunt la fel, mă identific.

    Este și o scriitoare analitică și atentă la detalii, iar aici regăsim în întregime Fecioara care despică firul în patru. În cărțile ei, nimic nu este lăsat la întâmplare, orice detaliu este valorificat, căpătând un rol cheie în intrigă. Posedă aceeași aplecare către logică a Agathei Christie (altă Fecioară, nu mai e nevoie să menționez).

    Regăsim perfecționismul și rigurozitatea: Rodica Ojog-Brașoveanu se trezea în fiecare zi la 6, își făcea o cafea tare, se așeza în fața mașinii de scris și se apuca de lucru. Chiar dacă dădea impresia de femeie comodă (așa se descrie chiar ea într-un interviu), era foarte riguroasă în munca ei. Pentru romanele istorice a fost nevoită să se documenteze foarte mult, lucru menționat în cartea nepoatei sale, „A fost Agatha Christie a României – Rodica Ojog Brașoveanu”.

     Ce are doamna literaturii polițiste românești din Fecioară? Ne spune chiar ea: „Sunt Fecioara, nascuta pe 28 august, dar ma recunosc in foarte putine din caracteristicile acestei zodii. Nu sunt ordonata, nu sunt zgarcita – dimpotriva: sunt groaznic de dezordonata, nu sunt pedanta, sunt ingrozitor de cheltuitoare, nu am notiunea banului, nu sunt posesiva. Nu am din Fecioara decat spiritul analitic excesiv si, pe undeva, vocatiile nativilor din aceasta zodie: diplomatia, avocatura, scrisul. Si – hai sa ma falesc – sunt nascuta in aceeasi zi cu Goethe si cu Tolstoi.” (sursa Formula As)

    Am zis-o eu bine cu spiritul analitic excesiv… Groaznic de dezordonată? Hm, de aceea o iubesc eu! Credeam că sunt singura excepție a acestei zodii!

    Din citat aflăm alte nume de scriitori celebri născuți în zodia Fecioarei: Goethe și Tolstoi. Regăsiți în stilul lor caracteristici ale zodiei? Voi ce spuneți?

3.Stephen King

    Maestrul horror-ului abordează un gen literar ce nu prea se încadrează în tiparele stricte ale Fecioarelor. Probabil datorită faptului că este născut la granița cu Balanța (21 septembrie 1947). Nu găsești logică sau spirit analitic, dar ceva tot se potrivește: perfecționismul. Bântuit de spiritul perfecționismului, nemulțumit de romanul Carrie, îl aruncă la gunoi. Noroc cu soția sa, Tabitha, care l-a găsit și l-a recuperat. Dacă n-ar fi fost ea, romanul nu ar fi fost publicat și nu ar fi cunoscut un asemenea succes; noi nu l-am fi citit și nici celebra ecranizare n-ar fi avut loc.

   În cartea „Misterul regelui. Despre scris”  ne vorbește despre metodele sale de lucru, oferindu-le sfaturi scriitorilor începători. Așa avem ocazia să aflăm cât este de riguros, cum rescrie fiecare roman, câte ciorne folosește până la varianta finală și multe altele.

    Caracteristici de Fecioară regăsite la Stephen King: perfecționismul și rigurozitatea.

Voi aveți scriitori preferați născuți în zodia voastră
     VA URMA

Surse foto: India Today, SocialBookshelves.com, Wikipedia

Bookfest 2017 – Topul cărților Grupului Editorial Corint

  Duminică seara, GRUPUL EDITORIAL CORINT a încheiat participarea la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2017, ediția a XII-a. Au fost cinci zile marcate de noi apariții de carte, ateliere și activități interactive pentru cei mici, precum și evenimente de premiere pentru participanții la concursurile organizate de grupul editorial.

   Vizitatorii standului GRUPULUI EDITORIAL CORINT s-au bucurat de ultimele noutăți, reduceri avantajoase și cărți cu prețuri de 5 și 10 lei, stabilind un nou record al vânzărilor, ce au crescut cu 24% față de anul precedent.

  Pe primul loc în rândul iubitorilor de cultură se află Cronicile lui Magnus Bane, apărut în colecția Leda Edge, un volum de povești și aventuri dedicat celebrului vrăjitor cunoscut din seria Instrumente Mortale de Cassandra Clare. Fanii au avut surpriza și oportunitatea de a-și face poze alături de personaj la standul GRUPULUI EDITORIAL CORINT,

   Al doilea loc este ocupat de Felix, asta-i culmea! de Răzvan Franco Nițoi, primul roman grafic 100% românesc: un volum amuzant și un ghid de farse de neratat, atât pentru copii, cât și pentru adulți.

   Pe locul trei se află Martha Bibescu şi vocile Europei. Corespondență și dosar CNSAS 1941-1945, volum coordonat de Alina Pavelescu și ultima apariție în colecția Istorie cu blazon, coordonată de istoricul Filip-Lucian Iorga.

Următoarele cărți din topul vânzărilor sunt:

4. Conversații cu Molotov. În cercul puterii comuniste de Feliks Ciuev și Viaceslav Molotov.

5. Ion Rațiu – Jurnal. Volumul 1. Primul tiraj a fost epuizat sâmbătă, imediat după lansarea oficială.

6. Cele 13 motive de Jay Asher.

7. Istoria terorismului de la asirieni la jihadişti de Randall D. Law.

8. Vânătorii de comori 4: Primejdii în vârful lumii de James Patterson și Chris Grabenstein.

9. Niculae Filipescu: Însemnări (1914-1916) de Nicolea Polizu-Micșunești.

10. Din istoria familiei Ghika. Contribuții de istorie culturală de Mihai Sorin Rădulescu.

Cele mai căutate cărţi Nemira la Bookfest 2017

   Editura Nemira a fost prezentă la Bookfest 2017 cu peste 600 de titluri din 12 colecții și o mulțime de noutăți pregătite special pentru târg.

 Cele mai populare și bine vândute cărți ale editurii Nemira sunt:

 1. Povestea vieții tale, de Ted Chiang (colecția Nautilus SF): o carte de povestiri care a primit cele mai importante premii pentru literatura SF și o scriitură care combină fericit știința, filosofia și ficțiunea. Povestirea care dă titlul volumului a fost ecranizată anul trecut în filmul Arrival. 

 2. Supraviețuitorii, de Bear Grylls – un nou volum scris de faimosul aventurier Bear Grylls care cuprinde poveștile extraordinare de supraviețuire ale unor exploratori, soldați sau spioni, povești inspiraționale despre curaj și voință.

 3. În spatele blocului, de Mara Wagner (colecția Cuaernar) – romanul de debut al Marei Wagner este povestea copiilor din anii 80, pentru care în spatele blocului era o lume întreagă de jocuri, cutume și ritualuri de prietenie și, uneori, de iubire.

 4. Soția plantatorului de ceai, de Dinah Jefferies (colecția Damen Tango) – O poveste pasionantă despre mistere și prejudecățo. care se petrece în exoticul și magicul Ceylon (Sri Lanka de azi).     

 5. Aleasa dragonului, de Naomi Novik (colecția Nautilus fantasy) – o poveste construită după temele și personajele din basmele fraților Grimm, ingenioasă și antrenantă, despre un Dragon malefic care cere sacrificii unui sat pașnic. 

 Cele mai bine vândute cărți ale editurii pentru copii Nemi

 1. Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat, de Iulian Tănase, cu ilustrații de Alexia Udriște: un roman emoționant despre un tată și fiul său Sacha, de 4 ani, care transformă prin puterea imaginației lumea din jur într-o realitate fantastică, unde toate obiectele prind viață.

 2. Enescu și hora razelor de soare, de Cristina Andone, cu ilustrații de Adriana și Sebastian Opriță : un nou titlu din seria Povești din pădurea muzicală, menit să-i familiarizeze pe cei mici cu muzica clasică prin povești și jocuri.

 3. Vraja dorințelor, de Chris Colfer: primul volum din seria Tărâmul poveștilor începe aventurile a doi frați gemeni care descoperă că basmele sunt reale, iar personajele lor binecunoscute prin viață.

 4. Cum să-ți dresezi dragonul, de Cressida Cowell: primul volum din seria ecranizată de Dreamworks în 3 filme, iubită de copiii din toată lumea.

 5. Pete Motanul. Ador teneșii albi, de Eric Litwin, cu ilustrații de James Dean: o carte pentru copiii de peste 3 ani, plină de culori, muzică și învățăminte care să-i ajute pe cei mici să se distreze citind. 

 

 Anul acesta am înregistrat la târg o creștere a vânzărilor cu 35% față de anul precedent. 

 Le mulțumim cititorilor care ne-au vizitat standul și care au pariat pe ”plăcerea lecturii”. 

Topul vânzărilor editurii Librex Publishing- Bookfest București, 2017

   La cele 14 evenimente de lansare de carte au participat personalități de marcă ale culturii românești, printre care amintim pe scriitorul Stelian Țurlea, criticul literar Daniel Cristea-Enache, scriitorul Tudor Călin Zarojanu, diplomatul Nick de Teodoreanu și scriitorul Radu F. Constantinescu.

Cele mai vândute titluri Librex la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2017 sunt:

  1. Seria Alina Marinescu – Monica Ramirez
  2. Prin cenușă de visuri – O. G. Arion
  3. Percepții inconștiente – Iulia Ioniță
  4. Petru Dimitrie Cercel. Gentilomul Valah care a cucerit Europa – Cristian Moșneanu
  5. Doamne și domnițe, jupânițe și amante ale Domnitorilor Români – Cornel Bîrsan
  6. Când dragostea ucide… – Raluca Butnariu
  7. Coroana de spini și stele – Lina Moacă
  8. Dragoste și mătase albă – Corina Cîndea
  9. Toria – Nicoleta Tudor
  10. Departe de mine, departe de tine – Flavius Simion

Sursa: Librex

Cele mai apreciate titluri ale Grupului Editorial ART la Bookfest 2017

   Grupul Editorial ART mulțumește călduros miilor de cititori de toate vârstele care au vizitat standurile editurilor ART, Arthur, Youngart și Paladin în perioada 24 – 28 mai, la cea de a XII-a ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest 2017.

   Cu o ofertă generoasă, cu peste 800 de titluri prezente în stand, dintre care mai bine de 100 de noutăți editoriale, Grupul Editorial ART a avut de oferit o carte fiecărui cititor: copiii au luat cu asalt standul Arthur; preșcolarii se bucură de Vlad și Cartea cu Genius, o colecție dedicată numai lor; împătimiții consumatori de bandă desenată își pot trece în lista preferințelor orice carte din proiectul Grafic; adolescenții regăsesc bestseller-uri internaționale tipărite în condiții excepționale la standul Youngart; literatura contemporană devine musai, clasicii sunt revizitați în traduceri de excepție, iar literatura science-fiction poartă un nou nume, Paladin.

Cele mai apreciate cărți ale Grupului Editorial ART la BOOKFEST 2017 sunt după cum urmează:

Editura ARTHUR

  • J.K. Rowling, Harry Potter și Pocalul de foc

  • Gellu Naum, A doua carte cu Apolodor

  • Rick Riordan, Eroul pierdut

  • Lavinia Braniște, Rostogol păzește pepenii

Vlad și cartea cu Genius (cărți ilustrate pentru copii de 0-7 ani)

  • Irina Dobrescu, Lupul jucător de poker

  • P.D. Eastman, Tu ești mama mea?

  • Mo Willems, Nu lăsa porumbelul la volan!

Grafic (roman grafic și bandă desenată)

  • René Goscinny, Albert Uderzo, Asterix, viteazul gal

  • Vera Brosgol, Fantoma Aniei

  • Shaun Tan, Sosirea

Editura YOUNGART

  • Nicola Yoon, Absolut tot (movie edition)

  • Ransom Riggs, Poveștile deosebiților (un nou volum cu îndrăgitele personaje din Miss Peregrine)

  • Nicola Yoon, Și soarele e o stea

Editura ART

  • Margaret Atwood, Povestea Slujitoarei

  • William Faulkner, Lumină în august

  • William Styron, Alegerea Sofiei

  • Marius Tucă, Am să te iubesc așa cum ești tu

Cărțile musai

  • Fredrik Backman, Un bărbat pe nume Ove

  • Graeme Macrae Burnet, Un proiect sângeros (finalist Man Booker Prize 2016)

  • Viet Thanh Nguyen, Simpatizantul (Premiul Pulitzer 2016)

Editura PALADIN

  • Oliver Bowden, Assassin’s Creed. Frăția

  • Ann Leckie, Răzbunare ancilară

  • Isaac Asimov, Eu, Robotul

  • Samuel Delany, Nova

Toate noutățile și bestseller-urile Grupului Editorial ART sunt disponibile pe site-urile noastre:

www.editura-arthur.ro

www.editura-youngart.ro

www.editura-art.ro

www.editura-paladin.ro

 

Topul vânzărilor Grupului Editorial ALL la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2017

   Bestseller-ul internațional Fata din Brooklyn, de Guillaume Musso, volumul pentru copii Tătănuș Pipăruș. Câinele-fantomă, de Claire Barker, și lucrarea de specialitate destinată medicilor, Diagnosticul clinic în ambulatoriu, de Sever Cristian Oană, Ion Bruckner și Adriana Gurghean, au fost cele mai căutate cărți la standul Grupului Editorial ALL din cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest 2017.

   În perioada 24 – 28 mai 2017, am fost prezenți la Bookfest cu peste 1100 de titluri. Mai mult ca niciodată, ne-am asumat misiunea de a aduce titluri de excepție în bibliotecile tuturor celor pasionați de lectură și de cercetare, prin intermediul reducerilor fabuloase de până la 90%. „Socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg” a fost deviza noastră.

Volumele aflate în topul vânzărilor:

   Noul bestseller internațional semnat de „scriitorul preferat al Franței”, conform Le Figaro: Fata din Brooklyn, de Guillaume Musso
Prima carte dintr-o serie nouă, fantezistă, plină de râsete și boroboațe: Tătănuș Pipăruș. Câinele-fantomă, de Claire Barker
Lucrarea de specialitate destinată medicilor care lucrează în ambulatoriu: Diagnosticul clinic în ambulatoriu, de Sever Cristian Oană, Ion Bruckner și Adriana Gurghean

FATA DIN BROOKLYN, de Guillaume Musso
Te aștepți la orice. Crezi că ți-ai imaginat totul. Dar nu te-ai gândit niciodată la ce va urma. Musso tulbură și fascinează din nou prin intermediul acestui thriller irezistibil construit în jurul unui secret cumplit.

   Scriitor faimos și tată singur, Raphaël este bântuit de îndoieli. Curând, el și Anna, o femeie superbă și ambițioasă, de care este îndrăgostit nebunește, urmează să se căsătorească. Însă de ce refuză ea să vorbească despre trecutul său? Într-un weekend pe Coasta de Azur, Raphaël o forțează să rupă tăcerea. Dar ce are Anna de mărturisit întrece orice scenariu, iar fotografia cu cele trei cadavre pe care i-o arată, recunoscându-și vinovăția, îi dă fiori. Șocat, Raphaël pleacă, însă când se întoarce, chinuit de regrete, Anna nu mai e acolo. Nu mai e nicăieri. O anchetă complicată și periculoasă va trezi fantomele terifiante ale trecutului, scoțând la lumină o poveste cutremurătoare cu implicații la nivel înalt, care începe cu mulți ani în urmă pe străzile rău famate și fascinante ale New Yorkului.

„Un roman cu un ritm amețitor.“ – Le Parisien

„Insuportabil suspans! Aveți grijă, odată ce deschideți cartea, n-o veți mai lăsa din mână până nu veți afla cine este cu adevărat această fată din Brooklyn. Se anunță multe nopți albe.“ – Metronews

TĂTĂNUȘ PIPĂRUȘ. CÂINELE – FANTOMĂ, de Claire Barker

Faceți cunoștință cu Tătănuș Pipăruș, câinele care s-a transformat în fantoma de la Starcross Hall!

   Familia Pipăruș locuiește în reședința Starcross Hall (din localitatea Bartonshire, Anglia), pe care au construit-o strămoșii cu 904 ani în urmă. Spre deosebire de ei, domnul și doamna Pipăruș sunt mai săraci decât poeții. În schimb, respectă cu sfințenie vechea tradiție a familiei, aceea de a fi duși cu pluta. Îi preocupă intens întrebările de genul: „Oare pinguinii au genunchi?” sau „De ce lipiciul lichid nu se lipește de interiorul sticluței în care este pus?”. Pe Balustrada din Starcross se organizează Campionatul de Tobogan-viteză, iar în grădina năpădită de muri se fac săpături după „comori” vegetale. Cei doi soți au o fată, pe uluitoarea și nemaipomenita Winnie Pipăruș. Ea și câinele familiei, Tătănuș, și-au promis unul altuia că vor fi BFF (Best Friends Forever). Tătănuș o iubește pe Winnie mai mult decât pe toate roțile de bicicletă și pe toate frisbee-urile din lume.

   Într-o zi, bătrânul Tătănuș a început să se simtă minunat, de parcă ar fi redevenit pui. Când și-a privit labele, i s-a părut că sunt un picuț cam transparente. Arătau ca și cum ar fi fost făcute din vată. Apoi, așezându-se lângă măsuța de toaletă a lui Winnie, a observat că el nu se reflectă în oglindă. Nu i-a luat mult până să își dea seama cum stau lucrurile: murise și se transformase în fantomă. Dar aceasta este cea mai mică problemă a lui Tătănuș… pentru că Winnie și minunații ei părinți trebuie să se mute din reședința lor și să-l abandoneze! Oare Spiritele din Starcross, o adunătură veselă de animale fantomatice, vor putea să îi ajute pe membrii familiei Pipăruș să își păstreze căminul? Iar Tătănuș va reuși să rămână alături de cea mai bună prietenă a sa?

DIAGNOSTICUL CLINIC ÎN AMBULATORIU, de Sever Cristian Oană, Ion Bruckner, Adriana Gurghean

Volumul îi ajută pe medicii care lucrează în ambulatoriu posibilitatea de a stabili un diagnostic cât mai precis, cu mijloace tehnice reduse și în condițiile în care întâlnesc rar anumite tipuri de boală.

   Medicina modernă este atât de complexă, încât devine din ce în ce mai dificil pentru medic să dezvolte o viziune de ansamblu asupra tuturor afecțiunilor. Confruntat cu o suferință din afara specialității lui, va reuși, cu ajutorul acestui volum, să se orienteze și să stabilească cu acuratețe un diagnostic. De multe ori, pacientul este speriat – boala tocmai i-a demonstrat că nu deţine controlul asupra propriului organism. Ca să-şi atenueze sentimentul de nesiguranţă are nevoie de explicaţii din partea medicului, iar ca să-şi atenueze neliniştea trebuie să fie încurajat să şi-o exprime. Așadar, în această etapă, cel mai important lucru pe care îl poate face medicul este să își asculte pacientul. De cele mai multe ori, ascultând, vine și diagnosticul.


ULPIO CREMITA și ROM au fost sponsorii Grupului Editorial ALL la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2017. În zilele de vineri, sâmbătă și duminică, toți pasionații de lectură care au achiziționat cărți de la standul Editurii ALL au primit câte un cadou dulce din partea sponsorilor noștri.

Vise trăsnite

   Bine v-am regăsit! Ați visat ceva interesant între timp?

   Întrucât visele noastre depășesc tărâmul literar și pentru că am observat că vă plac, am hotărât să extindem rubrica, ce nu se va mai numi „Vise literare”, ci „Vise trăsnite”. Veți vedea de ce. Lectură plăcută!

Personaj misterios în librărie

   Era noapte și eu eram în librărie. Urcam scările, ținându-mă de balustradele de lemn. Niciun bec, nicio lumină… nimic, în afară de respirația șuierătoare pe care o simțeam în ceafă. Inima îmi bătea din ce în ce mai repede. O briză (nu-mi pot explica de unde s-a ivit) a început să răsfoiască cu repeziciune filele cărților.

-N-o să ai liniște până n-o să descoperi cine sunt, s-a auzit o voce… atât de aproape de urechile mele.

   Printre rafturile pline de cărți, o siluetă de bărbat plutea fără ca eu să pot să-i văd fața. Mi-a reproșat că am fost fascinată de el atunci când am citit cartea, dar că apoi l-am uitat imediat ce am pășit în filele altei cărți. A spus că sunt o cititoare oarecare și că l-am dezamăgit foarte mult… iar în final m-a amenințat că dacă nu voi afla cine este, îmi va face un coșmar din fiecare noapte. A spus toate acestea, printre foșnetul filelor de cărți… și apoi a dispărut.

   Știu doar atât… e un personaj dintr-o carte celebră… și așteaptă ca eu să-l descopăr. Până atunci, știu doar că e bărbat, personaj celebru și e înfricoșător. Din păcate, m-am trezit fără niciun alt indiciu… aștept să dea un semn în nopțile următoare! – Rodica

Pisica la cinema

   Eram la țară și după ce am vorbit toată seara cu unchiul meu despre pisici și despre apariția și dispariția misterioasă a unuia dintre ei din gospodărie, ne-am culcat cu toții târziu, pe la vreo 2 noaptea. Ce visez eu: că verișoara mea îmi povestea cum pisica ei merge la cinema, intră în sală, se așază pe scaun și se uită la film. Amuzant era felul în care povestea. ca și cum ar fi cel mai normal lucru din lume. A doua zi, de dimineață, i-am spus unchiului meu: „Mă înnebuniși cu pisicii, uite ce visai!”Sorina

Răpitorii și mâncarea pentru pisici

   Deși acest vis aparent nu are nimic literar, am convingerea că subconștientul meu a preluat povestea din „320 de pisici negre”, de Rodica Ojog-Brașoveanu, când Melania i-a pus pe cei care o răpiseră să i-l aducă pe Mirciulică, susținând că altfel nu s-ar putea concentra. Visez eu că sunt răpită împreună cu pisica mea tricoloră și că ea mieuna. Îi era foame, așa că mi-a venit ideea salvatoare: o să-i pun pe răpitori să cumpere cea mai scumpă mâncare pentru pisici și la cât mănâncă pisica mea… Cu siguranță o să ne dea drumul, doar nu preferă falimentul! Nu mai știu ce s-a întâmplat pentru că m-am trezit.Sorina

 

RECOMANDĂRI BOOKFEST 2017

      Mai ieri ne pregăteam de Gaudeamus și uită-ne ajunși în mai 2017, așteptând Salonul Internațional de Carte Bookfest, organizat în cadrul Romexpo, București. Ca de obicei, editurile ne oferă o gamă variată de titluri din care să alegem, însă toți cititorii, de cursă lungă sau nu, avem probleme când trebuie să ne decidem strict asupra unor achiziții. Există atâtea tentații care îngreunează alegerea. Din acest motiv, cum deja v-am obișnuit, voi încerca să vă ușurez misiunea, recomandându-vă câteva titluri. Vorbăria multă, sărăcia omului. Deci, să trecem la treabă (la citit și cumpărat)!

1. ,,Vassa și Noaptea” de Sarah Porter (Editura Nemira) nici nu e nevoie să mai adaug ceva, întrucât descrierea face toți banii:

    ,,Vassa locuiește împreună cu mama vitregă și surorile vitrege într-un cartier în care magia e la tot pasul. Babs, proprietarul magazinului din partea locului, are obiceiul de a-i decapita pe hoți și uneori chiar și pe clienții nevinovați. Așa că, atunci când trebuie să iasă la miezul nopții să cumpere becuri, se prea poate să fie o misiune suicidară. Noroc că are un sprijin: o păpușă de lemn, ascunsă într-un buzunar. Cu ajutorul ei, poate că va alunga blestemul… 

   Inspirat de povestea rusească Vasilisa cea Frumoasă, romanul scris de Sarah Porter desenează un Brooklyn magic, în care obiectele au suflet și întâmplările se țin lanț zi și noapte.”

 

  1.  ,,O zi din șapte” de Lauren Oliver (Editura Litera) – acum și într-o ecranizare de excepție J

,, CE-AI FACE DACĂ AI MAI AVEA DOAR O SINGURĂ ZI DE TRĂIT?

    Samantha Kingston pare să ducă o viaţă perfectă: are aproape tot ce-şi doreşte, iubitul ei este cel mai popular băiat din școală și împarte totul cu prietenele ei. Ziua de vineri, 12 februarie, ar trebui să fie una ca oricare alta din viaţa ei încântătoare, dar Samantha suferă un accident de maşină şi moare. Apoi se trezeşte a doua zi şi primește o nouă șansă. Şi apoi iar. Şi iar. De şapte ori. Trăindu-și ultima zi de viaţă șapte zile la rând, Sam va desluși în cele din urmă misterul din jurul morţii ei – și va descoperi adevărata valoare a lucrurilor pe care este în pericol să le piardă.”

 

  3.,,Martha Bibescu și vocile Europei. Corespondență și Dosar CNSAS 1941-1945” – volum editat de Alina Pavelescu (Editura Corint)

   „Prin intermediul unor documente inedite pâna acum, cititorul acestei cărți va descoperi o personalitate fascinantă, de o complexitate cu totul excepțională: o intelectuală, o cerebrală dar, în același timp, o ființă de o sensibilitate rară, care iubea frumosul […, o seducătoare care, cel mai adesea involuntar, era capabilă să stârnească pasiuni înflăcărate, ca aceea care îl mistuia pe diplomatul italian Francesco Lequio. Avea voință și curaj, știa la fel de bine ce voia și cum să realizeze cele dorite (de pildă, restaurarea Mogoșoaiei). Nu se interesa numai în mod pasiv de politică: prin numeroasele ei cunoștințe, a încercat cu perseverență să favorizeze ieșirea României din alianța cu Germania lui Hitler, ceea ce mai multe dintre documentele din acest volum o dovedesc cu prisosință.

Era un adevarat cetățean al lumii: se simțea la ea acasă peste tot, avea prieteni în toate țările. Prietenia conta, dealtfel, enorm pentru ea.” Mihai Brâncoveanu

4. ,,Femeia cu Părul Roșu” de Orhan Pamuk (Editura Polirom) – încă un titlu din seria de autor Orhan Pamuk pe care abia aștept să-l savurez J

   Oare prima experienţă erotică poate să ne hotărască întreaga viaţă? Sau destinul ne este trasat doar de forţa istoriei şi a legendelor?

„În noaptea aceea am făcut pentru prima oară dragoste cu o femeie. A fost teribil de răscolitor şi la fel de minunat. Toate ideile pe care le nutream înainte cu privire la viaţă, la femei şi la mine însumi s-au schimbat într-o clipă: Femeia cu Părul Roşu m-a învăţat să mă cunosc şi m-a învăţat, totodată, sensul fericirii…” (Orhan Pamuk) 

„Aceasta este o carte a paradoxurilor, cu simplitatea şi dificultăţile ei, cu seninătăţile şi grosolăniile ei. Totul are rezonanţă, totul are înţelesuri.” (The Washington Post)

5. ,,Hanul lui Manuc” de Simona Antonescu (Editura Polirom)

      ,,Al treilea roman al Simonei Antonescu ne poartă cu două veacuri în urmă, în Principatele Române. De data aceasta, remitizarea istoriei nu doar însufleţeşte destine individuale, ci dă viaţă şi tensiune unor evenimente cruciale de mult arhivate. Această călătorie de şase ani în perioada războiului ruso-turc, terminat cu pierderea Basarabiei, este o autentică evadare în trecut.
Pe moşiile Ţării Româneşti, grînarul marilor imperii, sau în bătălii pe mare şi pe uscat, pe uliţele tîrgului Bucureştilor, traversate de picioare desculţe şi taine de palat, sau la Constantinopole, în serai şi catacombe, printre intrigi şi capete tăiate, istoria îşi urmează cursul.
    Hanul lui Manuc, la fel ca primele romane ale Simonei Antonescu – Fotograful Curţii Regale şi Darul lui Serafim –, se situează sub aceeaşi inscripţie heraldică: Dacă nu revezi trecutul, nu vezi prezentul şi nu prevezi viitorul.”

  6. ,,Saga favoritelor” de Jean des Cars (Editura Trei)

     ,,Volumul de față reunește portretele sclipitoare ale celor mai ilustre favorite. Apropiate puterii, exercitându‑și influența adesea într‑o manieră clandestină, ele alcătuiesc un galant cortegiu de femei cărora importanți bărbați de stat le datorează mult. Ce este o favorită? Cuvântul, neîndoielnic originar din italiană, se referă la o femeie care „se bucură de favorurile” unei persoane de rang foarte înalt. Spre deosebire de o amantă, favorita nu se mulţumește să fie obiectul unei pasiuni amoroase, fie aceasta efemeră ori durabilă. Ea are putere, exercită influenţă politică, economică sau artistică; obţine rezultate, fericite sau dezastruoase. Fie că e iubită de populaţie, tolerată sau detestată, nimic nu se face și nu se desface fără ea. Muzele prezentate de autor în acest periplu prin istoria Europei au jucat toate un rol proporţional cu influenţa exercitată asupra monarhului, prinţului moștenitor, regelui sau împăratului lângă care s-au aflat, fie el căsătorit, văduv sau celibatar: Agnes Sorel, Diana de Poitiers, Gabrielle d’Estrées, Louise de La Valliere, marchiza de Montespan, doamna de Maintenon, surorile de Nesle, marchiza de Pompadour, doamna du Barry, Zoé du Cayla, Lol Montez, Miss Howard, Katia Dolgorukova, Blanche Delacroix, Magda Lupescu și Wallis Simpson. Optsprezece portrete de femei care au influențat cursul istoriei. În bine și în rău.”

  7. ,,Îmi pare rău, sunt așteptată” de Agnes Martin-Lugand (Editura Trei)

     ,,Yaël trăiește doar pentru munca ei. Interpretă de excepție la o agenție renumită, își împarte timpul între întâlniri și cine de afaceri. Nu știe ce înseamnă o vacanță, e dependentă de adrenalină. Nu renunță niciodată la ținuta ei office și la pantofii cu tocuri înalte. Își vede rar familia și prietenii, care își fac griji pentru ea. Nu ține cont de sfaturi, pentru că simte că a făcut alegerea potrivită, animată de dorința neclintită de a reuși.
Până când îl întâlnește pe Marc, cel mai bun prieten al său din studenție, și viața ei, atât de bine organizată, sare în aer. Trecutul o ajunge din urmă și Yaël descoperă că fericirea și succesul personal par a fi incompatibile…
Un roman emoționant despre alegerile pe care le facem în viață.

 8. ,,Dosarul unei vacanțe de groază” de Ana Rotea (Editura Arthur) – aventurile Detectivilor Aerieni continuă :D

,,Cei mai îndrăgiți detectivi pleacă într-un schimb interșcolar la Bran. Nici nu se cazează bine la atipicul Hotel Clementina că Marlău, Gesicaflecer, Bolumbo, Scupidu și Șerloc au un nou caz de rezolvat. De data aceasta investighează dispariția cameleonului Clementina, care se zice că poate ghici viitorul. Așa cum ne-am obișnuit, detectivii noștri acționează cu profesionalism și fac tot posibilul să o găsească pe Clementina până nu e prea târziu. Și, pentru că e Halloween și oricum se întâmplă lucruri taaare ciudate în hotel, copiii îi conving pe însoțitorii lor să-i lase să dea o petrecere de neuitat.”

 

 9. ,,Poveștile deosebiților” de Ransom Riggs (Editura Young Art) – o carte perfectă pentru pasionații seriei Miss Peregrine

   ,,Canibali bine-crescuți care se înfruptă din membre regenerabile, porumbei piromani, maeștri în arta sabotajului, o lăcustă mare cât un buldog, o fată care încearcă să se împrietenească cu fantome și o alta care îmblânzește coșmarurile, acestea sunt doar câteva dintre personajele pe care le veți întâlni în minunata antologie de față.

Într-o ediție îngrijită și adnotată de protejatul domnișoarei Peregrine, invizibilul Millard Nullings, Poveștile Deosebiților adună cele mai îndrăgite texte din literatura acestora. Transmise din generație în generație, povestirile de față sunt în parte lecție de istorie – veți afla, de pildă, peripețiile primei ymbryne -, în parte mostre ale bogatului folclor al acestei lumi fantastice.

O lectură obligatorie nu doar pentru fanii universului lui Miss Peregrine, cât și pentru orice iubitor de povești nemaipomenite.”

 10.,,Absolut tot” de Nicola Yoon (Ediție tie-in, Editura Young Art)

   ,,Boala lui Maddy, protagonista cărții, este pe cât de rară, pe atât de faimoasă. Pe scurt, e alergică la lume. Nu are voie să iasă din casă, n-a mai ieșit de șaptesprezece ani. Singurii oameni pe care-i vede în carne și oase sunt mama ei și Carla, sora medicală care o îngrijește.

Dar apoi, într-o bună zi, vine la casa de alături o camionetă. Maddy se uită pe fereastră și îl vede pe el. E înalt, suplu, îmbrăcat tot în negru – tricou negru, blugi negri, teniși negri și un fes negru care-i acoperă părul în întregime. O surprinde privindu-l și se uită fix la ea. Maddy îi răspunde la fel. Numele lui e Olly.

Poate că nu putem prezice viitorul, dar putem prezice câte ceva. De exemplu, Maddy e sigură că se va îndrăgosti de Olly. Aproape sigur va fi un dezastru.”

                         

 

 Ce titluri din cele prezentate vă tentează? Ce titluri ați mai adăuga acestei liste?

  Vă doresc să aveți spor la cumpărături și să vă bucurați din plin de lectură!

  Enjoy!

Ofertă bogată de literatură română la Bookfest 2017(Editura Polirom)

   Editura Polirom vine cu o ofertă impresionantă de literatură română la ediția din acest an a Salonului Internațional de Carte Bookfest, continuîndu-și astfel unul dintre cele mai importante demersuri editoriale: publicarea, difuzarea și promovarea scriitorilor români contemporani, direcție deschisă prin lansarea colecției „Ego. Proză” în anul 2004, continuată în 2007 cu lansarea proiectului editorial „Fiction Ltd.”, dar și cu inițierea, în anul 2008, a prestigioasei colecții „Opere”, precum și a seriilor de autor Polirom.

   Noi titluri Polirom semnate de Gabriela Adameșteanu, Simona Antonescu, Angela Baciu, Ilinca Bernea, Nicolae Breban, Dan Ciupureanu, Liliana Corobca, Andrei Crăciun, Bogdan Coșa, Alexandru Done, Ioan-Florin Florescu, Tudor Ganea, Adrian Georgescu, Florin Iaru, Nora Iuga, Marius Oprea, Doina Ruști, Ana Maria Sandu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Liviu Ioan Stoiciu, Cristian Teodorescu, Lucian Dan Teodorovici, Alex Tocilescu vor fi lansate la standul editurii din cadrul ediției cu numărul 12 a tîrgului, care va avea loc la Complexul Romexpo (pavilioanele C1, C2, C4, C5), București, în perioada 24-28 mai 2017.

   Noi volume semnate de Codrin Liviu Cutitaru (Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile), Florin Irimia (Misterul maşinuţelor chinezeşti), Mihai Radu (Extraconjugal), Ligia Ruscu (O căutare), Radu Tuculescu (Măcelaria Kennedy), sau vor putea fi achiziționate de la standul Polirom.

Seriile de autor Polirom: Gabriela Adameșteanu
• Provizorat, ediţia a IV-a, definitivă
Bestseller la Salon du livre, Paris, 2013
O carte despre tulburii ani ’40 şi 70, despre tristeţea existenţelor noastre atunci cînd dragostea şi prietenia ajung să fie dominate de minciună şi trădare. Mai multe detalii, aici.
Lansare la Bookfest 2017: sîmbătă, 27 mai, ora 16.30, cu
 Andreea Rasuceanu și Paul Cernat.

Editii ilustrate
• Nora Iuga,
 Angela Baciu
mai drăguţ decît dostoievski
poem dramatic
ilustraţii de
 Ion Barbu

  În mai drăguţ decît dostoievski, Nora Iuga şi Angela Baciu poartă un dialog într-un ritm alert, colocvial, abundînd în calambururi, satiră politică, observaţii cotidiene, referiri la lecturi, la lumea artistică, la evenimente de senzaţie cu coloratură locală. Mai multe detalii despre carte și autoare, aici. Lansare la Bookfest 2017: vineri, 26 mai, ora 18.00, cu Carmen Mușat, Bianca Burța-Cernat și Ion Pop.

• Cristian Teodorescu, Mardale
Cartea pisicii, ediţie cartonată şi ilustrată
„…Dar, cînd Cristian vrea să publice pe numele lui tot ce am scris eu, asta mi se pare scandalos. Chiar dacă aici trebuie să-i dau şi lui dreptate – nici un editor din România n-ar accepta să intre în relaţii contractuale cu o pisică, decît riscînd să fie taxat drept nebun. Drept care spun aici că îi cedez lui Cristian Teodorescu drepturile mele de autor şi tot ceea ce decurge din ele pentru acest roman, căruia el i-a dat numele Cartea pisicii.” Mai multe detalii despre carte și autori, aici. Lansare la Bookfest 2017: sîmbătă, 27 mai, ora 16.00, cu
 Carmen Silvia Musat.

Jurnale, memorii, corespondență
• Nicolae Breban, Viața mea
„Viaţa mea este o carte de o mare densitate epică, evocînd şi totodată analizînd evenimente-cheie din existenţa marelui romancier. Viaţa lui Nicolae Breban se confundă, în mai mare măsură decît a oricărui alt scriitor român, cu monumentala sa operă.” (Bogdan Creţu) • Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: vineri, 26 mai, ora 16.00, cu Eugen Negrici și Horia Pătrașcu.

Ioan-Florin Florescu, Jurnal scoţian
La mii de kilometri de casă, într-o lume în care cel mai mult îi lipseşte să vorbească româneşte, acest „român de pretutindeni”, cu minunatul său dar de povestaş, ne zice din cărţi şi din viaţă. Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: sîmbătă, 27 mai, ora 14.00, cu Francisca Băltăceanu.

FICTION LTD. la Bookfest 2017

• Simona Antonescu, Hanul lui Manuc
Hanul lui Manuc, la fel ca primele romane ale Simonei Antonescu – Fotograful Curţii Regale şi Darul lui Serafim –, se situează sub aceeaşi inscripţie heraldică: Dacă nu revezi trecutul, nu vezi prezentul şi nu prevezi viitorul. Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: vineri, 26 mai, ora 17.30, cu
 Bianca Cernat și Eli Bădică.

Florin Iaru, Sînii verzi
Deşi foarte diferite între ele, fiecare povestire a lui Florin Iaru îţi face poftă de următoarea. Unele sînt triste, altele ludice, însă toate se citesc pe nerăsuflate şi cu dorinţa ca, atunci cînd termini una, să existe mereu o următoarea. Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: sîmbătă, 27 mai, ora 15.00, cu Eli Bădică, Alex Tocilescu și
 Cosmin Ciotloș.

• Marius Oprea, Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit
Continuarea romanului Turma păstorului mut, apărut în 2016.

   „Cînd prezentul nimiceşte utopia şi viitorul, ne rămîn ucronia şi trecutul. Scriind despre munca lui de gropar al comunismului (mai exact: «dezgropar»), arheologul şi poetul Marius Oprea şi-a descoperit vocaţia prozei lapidare, intense, mişcătoare.” (Sorin Antohi) • Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: joi, 25 mai, ora 19.00, cu Sorin Antohi și Ovidiu Șimonca.

• Doina Ruști, Mîţa Vinerii
Plasată în Bucureştiul fanariot şi în epoca luminilor, povestea trece pe nesimţite de la faptele reale din anul 1798 la misterele unui cult de magicieni, ale căror fabuloase reţete culinare, notate cu acribie în Cartea bucatelor rele, scot la lumină gusturile vieţii arhaice şi rafinamentul unei bucătării fermecate, din vremuri de mult uitate. Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest: sîmbătă, 27 mai, ora 13.00, cu Adriana Titieni și Bianca Burța-Cernat.

• Ana Maria Sandu, Pereţi subţiri
17 poveşti dintr-un bloc cu patru etaje din Bucureşti. Vieţile personajelor comunică prin pereţii subţiri. În această comunitate de locatari vechi şi noi, intimitatea devine fluidă. Dincolo de uşile închise e o lume în mic, cu bucuriile şi tristeţile ei infinitezimale. Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: duminică, 28 mai, ora 13.30, cu
 Simona Sora și Marius Chivu.

• Liviu Ioan Stoiciu,Transfer
Carte publicată şi în ediţie digitală
Un roman prin care cititorul este martor al vieţii cotidiene din anul 1977, marcată de sordid şi frică de autorităţi, dar şi de momentul marelui cutremur care a devastat România. Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: vineri, 26 mai, ora 16.30, cu Radu Voinescu.

• Lucian Dan Teodorovici, Cel care cheamă cîinii
O poveste reală despre încercarea de a supraviețui prin ficțiune, o narațiune alertă și acaparantă despre lumi care se construiesc acolo unde limitele organismului nu te lasă să ajungi. Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: sîmbătă, 27 mai, ora 13.30, cu Simona Sora și Marius Chivu.

EGO. PROZĂ pentru fanii colecției și nu numai
 Ilinca Bernea, Numele tău şi alte erezii
O versiune contemporană a Frumoasei şi Bestia, scrisă cu umor şi dramatism. O odisee a erotismului şi a melancoliei. Un manifest hedonist. Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: vineri, 26 mai, ora 17.00, cu Fatma Yilmaz, Alina Isac Alak, Arthur Suciu.

• Dan Ciupureanu, Omar şi diavolii
Postfaţă de Radu Aldulescu
„O revelaţie potenţată de un talent poetic de excepţie.” (Radu Aldulescu) • Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: sîmbătă, 27 mai, ora 18.30, cu Bianca Burța-Cernat și
 Vasile Ernu.

• Liliana Corobca, Caiet de cenzor
Caiet de cenzor are ca punct de plecare corespondenţa fictivă dintre autoare şi şefa Biroului Documente Secrete din temuta Direcţie Generală a Presei şi Tipăriturilor (Cenzura), care în anii ’70 mergea personal la fabrica de hîrtie să ateste arderea sau tocarea caietelor de cenzori (considerate secrete de stat) şi care, înainte să fugă din ţară în 1974, a sustras unul dintre aceste caiete. Acum, după patruzeci de ani, îl pune la dispoziţia cercetătoarei. Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: vineri, 26 mai, ora 18.30, cu Ileana Dorica Nicolae, Sebastian Reichmann și Șerban Axinte.

• Bogdan Cosa, Ultraviolenţă
Ultima parte a trilogiei Poker, Ultraviolenţă este o analiză de cuplu – un roman despre singurătate şi dragoste. Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: duminică, 28 mai, ora 15.30, cu Bogdan-Alexandru Stănescu.

Andrei Crăciun, Aleea Zorilor
„O carte chemată să umple timpul dintre două bătăi ale inimii. Aleea Zorilor este povestea inocenţei de dinainte să ni se întîmple viaţa.” (Andrei Crăciun) • Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: duminică, 28 mai, ora 14.30, cu Andrei Gheorghe și Alex Tocilescu.

• Tudor Ganea, Miere
O poveste în crescendo, cu descrieri onirice, încadrate într-un timp magic şi un spaţiu transcendental, care au puterea de a-l vrăji iremediabil pe cititor. Mai multe detalii despre carte și autor, aici. Lansare la Bookfest 2017: duminică, 28 mai, ora 13.00, cu Adina Dinițoiu și Florin Iaru.

• Adrian Georgescu Jr., Exitus
Uneori de o violenţă de neînchipuit, alteori cu totul înduioşător, Exitus ne arată faţa urîtă a societăţii măcinate de război, în care civilizaţia se transformă rapid şi brutal în sălbăticie şi se recîştigă apoi încet, cu fiecare act de umanitate ce aduce un licăr acolo unde întunericul pare etern. Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: duminică, 28 mai, ora 15.00, cu Eli Bădică și Bogdan-Alexandru Stănescu.

• Bogdan-Alexandru Stanescu, Copilăria lui Kaspar Hauser
O carte a devenirii, presărată cu amănunte picante dintr-o familie instabilă, din lumea găştilor de la bloc, precum şi din spatele cortinei lumii culturale. Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: duminică, 28 mai, ora 14.00, cu Lucian Dan Teodorovici și Cosmin Ciotloș.

• Alex Tocilescu, Imperiul Pisicilor
„Alex Tocilescu este un tip cult, cu imaginaţie şi umor, căruia îi plac muzica, pisicile, conversaţiile şi satul 2 Mai. Aşa sînt şi povestirile lui populate cu extratereştri, politicieni, locatari de bloc, diavoli sau feline: au o naturaleţe absurdă, o impuritate elitistă şi un umor neconvenţional.” (Marius Chivu) • Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: sîmbătă, 27 mai, ora 19.00, cu Ana Maria Sandu și
 Lavinia Braniște.

Cîştigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom, ediţia 2017
Alexandru Done, Downshifting
„O poveste cu zvîc şi poantă. La prima lui carte, Alexandru Done dă impresia că scrie fără efort, din poignet, cu un control dezinvolt al acţiunii, al frazelor şi al efectelor speciale.” (Radu Paraschivescu) • Mai multe detalii, aici. Lansare la Bookfest 2017: sîmbătă, 27 mai, ora 18.00, cu
 Daria Ghiu și Radu Paraschivescu.

   La ediţia din acest an a Salonului Internaţional de Carte Bookfest, Editura Polirom va participa cu peste 1.000 de titluri, toate aflate la reducere (15-20%). La standul editurii (Pavilionul C2, Romexpo), vizitatorii tîrgului vor putea găsi cele mai recente apariţii (fiction şi nonfiction, cca 400 de titluri noi de la ediţia anterioară a tîrgului), titluri-surpriză, literatură pentru copii.

Programul complet de evenimente Polirom la Bookfest 2017:
http://www.polirom.ro/-/evenimente-polirom-la-bookfest-2017

Vă așteptăm.

Greenery și niște mierle

   Vara aceasta se poartă verdele… greenery, așa susțin specialiștii în design vestimentar, iar copacii de lângă Mănăstirea Zamca sunt în trend. Nu e un verde obișnuit, e o nuanță care estompeaza zgomotul orașului, e un verde care hipnotizează și nu te lasă până nu te uiți până la cele mai fine detalii.

   Pe lângă zidurile impunătoare, prin care verdele și-a găsit loc, ieșind ca niște fire prin crăpăturile în piatră, iarba e deasă și poartă un parfum de copilărie, de zâmbet sincer, de îmbrățișare din inimă.

   Zeci de mierle mișună prin iarbă, iar sunetul pașilor mei le tulbură ședința. Zboară câte două spre cele mai înalte  ramuri ale unui paltin proaspăt îmbrăcat de primăvară, iar de acolo, de unde aripile lor negre par să atingă cerul, mă ceartă așa cum se cuvine… pentru că… cine sunt eu… să tulbur taina mierlelor?!

… cine sunt eu?!

  Liniștea de aici e o maiestoasă melodie, e un ritm verde, un suflet subțire care se arcuiește sub respirația frunzelor de paltin. E liniște aici… dar cine sunt eu?!

   Mierlele nu se opresc. Din păltiniș, glasurile lor încă mă mai urmăresc pe scările care coboară spre pădure. Mă întreb de ce sunt atât de fascinată de această pădure și de tot ce e în ea… și mă mai întreb de ce astăzi, mierlele mă ceartă. Iarna care a trecut, îmi regăseam pașii pe aleile pustiite ale pădurii care poartă mereu un parfum de mister. Totul era gol, iar vântul șuiera povești triste printre pini și fagi. Se purtau nuanțele de uitare și cele de maro. La început, nu mă regăseam în acest tablou, dar cu timpul, am învățat că fiecare nuanță a vieții e una menită să ți se potrivească.

   Ador misterul și am încercat să mă asortez mereu cu pădurea, indiferent de anotimp… dar în acest sezon, se poartă verdele. E viu, e un suflu proaspăt, o respirație profundă de aer cu aromă de brad… de viață… și e un trend care mă prinde. Niciodată nu sunt singură, întotdeauna iau norii cu mine. Unii sunt albi și pufoși, curioși să vadă ce spectacol mai performează pădurea, alții sunt gri și se plimbă cu mine numai ca să-și limpezească gândurile. Uneori accept și compania picăturilor de ploaie, cărora le spun să fie cuminți, să urmeze cărarea una în spatele celeilalte. Ele acceptă, dar imediat ce ajungem în desișul căptușit de pini, încep să alerge haotic și unele se pierd în rafalele vântului care devine răzbunător. Nu mă pot lupta cu vântul, nu pot salva picăturile de ploaie. Le pierd odată cu gândurile lor. Pășesc mai departe și vântul încearcă să mă piardă și pe mine. Uneori mă las învăluită de adierile lui, dar mierlele mă trezesc mereu, zboară pe crengile înalte ale paltinilor și de acolo mă ceartă… pentru că cine sunt eu să tulbur adierile vântului?!

Acum liniștea e verde… iar în acest sezon se poartă greenery.

 

 

 

Vise literare-Sărbători pascale cu Viktor Krum, Examen cu Putin

   A trecut cam multișor, nu? Normal, doar nu visăm la comandă. Se pare că, cu cât trece mai mult timp, cu atât visele literare sunt mai interesante:

                                       Thriller S.F. sofisticat

    Nici nu știu dacă să vi-l povestesc, este un vis atât de aiurea și fără noimă… Singura legătură cu domeniul literar este faptul că se datorează, cel mai probabil, lecturilor mele nocturne (v-am spus că nu citesc de obicei cărți pașnice, mai mult thrillere, povestiri polițiste etc); în acest caz, Crimele Sofisticate ale lui George Arion mi-au tulburat visele. Și ar mai fi ceva: zici că e un scenariu al unui thriller, S.F. sau fantasy.

   Se făcea că mergeam la cineva, mă invitase o tipă în orășelul/satul în care stătea ea. Nu mă întrebați cine era tipa, habar nu am. Mă urcasem într-un fel de microbuz, ținând în mână un bilețel cu numele stației.

   Lângă mine stătea o fată pe care am întrebat-o dacă are idee unde trebuie să cobor. Mi-a spus că ea cobora mai devreme decât mine, la altă stație. Mergem noi ce mergem, cu microbuzul ce părea o trăsură de lemn sau mai degrabă un tramvai din acela, de pe timpuri. Deși era vreo 2 noaptea, soarele strălucea pe cer, revărsând lumina diurnă. Ziceți și voi, ciudățenie mai mare ca asta… Cum să fie noapte și lumină afară, că doar nu suntem în țările nordice… Mă gândeam cum ajung eu în orașul ăleia și s-o sun la ora asta.

   Pe drum, ne-am nimerit într-un fel de mlaștină. Nu mai puteam să înaintăm, încercam să scăpăm, dar tot alunecam în noroi.

   Apoi, nu știu cum, dar eram captivi într-o clădire. Văzându-mă așa, o tipă s-a gândit să mă ajute. Atunci am realizat că intrasem, de fapt, în altă dimensiune, un fel de univers paralel. Am intrat cu tipa într-o cabină de toaletă, sperând să nu observe cineva mai multe picioare pe sub ușă.

   Tipa a scos o cheiță de metal și mi-a făcut semn cum se folosește, arătându-mi tot din gesturi un fel de interfon din cabină. Ea a ieșit, eu am rămas cu cheița, dar tot nu înțelesesem ce trebuie să fac. I-am schițat un „Merci!” din ochi, când au intrat mai mulți oameni în cabină și au activat un cod la acel interfon (sau ce naiba era). Nu-mi dau seama de unde, dar știam, pur și simplu, că acei oameni voiau să mă ajute să scap de acolo.

   Și așa a și fost! Am ajuns pe un culoar, împreună cu mai mulți „ostatici”, și ne-am repezit la o ușă cu geam, poarta spre lumea noastră. Știu că am ieșit pe geam și gata, eram salvată!

   La țanc, pentru că m-am trezit, regretând că mă culcasem la loc și că astfel am avut visul ăsta anxiogen.  (Sorina)

  O dimineață cu Oana Mujea

   Dormeam. M-am trezit când s-a deschis ușa camerei mele, iar în prag era… Oana Mujea! Eram jenată că am întâmpinat-o așa, de abia trezită din somn, nepieptănată. Apoi m-am trezit cu adevărat și am constatat că Oana Mujea nu era, de fapt, acolo. (Sorina)

 

                                         Astrologie cu J.K. Rowling

   În urmă cu câteva zile, vorbisem cu fostele mele colege de liceu despre faptul că la anul vom avea întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Ce visez eu: că eram la întâlnirea de 10 ani, într-un loc elegant, eu însămi îmbrăcată foarte elegant, iar la masa noastră stătea… J.K. Rowling! Era ca în poză, cu unghiile lungi și roșii și inițiase o discuție despre… zodii. Cum știam deja, ea e zodia Leului. Vorbea, evident, în română. Când a ajuns la Rac, mă plictisisem (vă dați seama, mă plictisisem cu J.K. Rowling!) și am ieșit din cameră, căutându-mi prietenele. (Sorina)

 

                                     Sărbători pascale cu Viktor Krum

   Vis literar nou! L-am visat pe… Viktor Krum! Cei care au citit volumul 4 al seriei Harry Potter știu despre cine vorbesc. Pentru cei care n-au citit, lasă, că tot se lansează acum, la Bookfest!

   Am visat că era Paștele și se strânsese tot neamul la mine. Printre invitați era și… Krum! Nu, nu era neam cu mine, se pare că era prieten cu verișoară-mea. Doar că avea ceva diferit: era blond-șaten și cu părul creț, creț. Și eu mă gândeam ce proastă alegere făcuse pentru look, îi stă muuult mai bine brunet. Salută pe toată lumea și când ajunge la mine se apropie și îmi spune la ureche: „Noi ne-am mai întâlnit o dată, nu-i așa?”. La care eu răspund misterios: „Da.”

   Unde și când ne întâlnisem habar n-am, dar în vis era o certitudine că așa se întâmplase. Coincidență sau nu, a doua zi de la acest vis am aflat că „Harry Potter și Pocalul de Foc”  (volumul 4, în care apare Krum), în ediție nouă, este disponibil pentru precomandă. – Sorina

 

                                                Examen cu Putin

   După Înviere, când am reușit să adorm pentru câteva ore, am visat că aveam de dat un examen important. Nu știam în ce va consta examenul, știam doar că omenirea își schimbase regulile peste noapte și fiecare individ era supus unui test pentru a i se evalua aptitudinile. Eram singură într-o sală imensă și aveam în față o foaie albă și un pix. Deodată am auzit pași. Cineva se apropia, iar inima mea bătea din ce în ce mai tare. Brusc, s-a deschis ușa și în prag a apărut Putin. A început să mă acuze că am scris articole în care îl ridicam în slăvi pe Dostoievski și mi-a mai spus că eu voi face parte dintre cei care nu vor mai da examenul. Urma să fiu acuzată. Degeaba îi tot spuneam că i-am citit toate cărțile, chiar și biografia interzisă… el, nimic! Trebuie să precizez faptul că întotdeauna, când îi visez pe prietenii mei ruși, eu vorbesc rusa fluent. Deci, într-o rusă sublimă, îi explicam lui Putin că n-am făcut nimic rău. Într-un final, mi-a dat jumătate de oră în care trebuia să scriu câteva motive pentru care să-l conving că intențiile mele erau bune… ceea ce am și făcut. Putin a părăsit sala, a lăsat un soldat la ușă, iar eu m-am pus pe scris. Când am terminat, am luat foaia și am vrut să mă ridic, dar soldatul a îndreptat o armă spre mine. I-am spus că am terminat de scris, iar el a dat să plece. Pe hol, i s-a făcut rău și a căzut ca secerat. Am încercat să-l resuscitez, dar el, nimic. De frică să nu vină Putin, l-am tras pe soldat de picioare și l-am ascuns într-un dulap din sală. Nu vă puteți imagina cum îmi bătea inima… iar apoi a venit Putin, care a citit ce am scris și a fost mulțumit. Doar că, tocmai în momentul când ne pregăteam să ieșim din sală, ușa dulapului s-a deschis, iar soldatul mort s-a rostogolit până la picioarele noastre. N-am mai reușit să văd decât privirea aprigă a lui Putin, apoi m-am trezit brusc. Bătăile inimii au revenit la ritmul normal abia după câteva minute.   (Rodica)

 

Surse foto: Encyclopedia Britannica, Rebloggy

Printre cărţi şi Edituri preferate-2017

   Am început anul acesta ”în forţă”, cărţi bune, autori români sau străini, edituri de succes dragi sufletului meu.
O să începem cu autorii români, mai ales pentru că sunt ai noştri.

   Prima carte, o mare surpriză, de altfel, dacă e să credem zicala aşa va fi tot anul, romanul lui Marius Albert Neguţ “Îngeri Rătăciţi”(Editura Libris)
Citind cartea veţi rămâne surprinşi de varietatea de personaje, veţi vedea că există onoare, demnitate, loialitate şi compasiune, acolo unde te-ai aştepta mai puţin. Marius Neguţ ne prezintă personajele şi situaţiile firesc, fără înflorituri, fără a atenua duritatea, fără prejudecăţi, doar cu ideea clară că, asta e viaţa. Iar scenele, urmăririle, tunelurile sunt atât de plastic descrise, încât ai impresia că le străbaţi şi tu, alături de protagonişti. La un moment dat aveam parcă senzaţia că mă sufoc în tunel. Romanul lui Marius Albert Neguţ este o lecţie de viaţă, o lecţie de istorie, o lecţie de credinţă şi încă multe alte lucruri.Un roman care “te bântuie” mult după ce l-ai citit.

   Am să continui cu Editura Herg Benet, ai cărei autori mi-au făcut numai surprize plăcute.
La fel ca seria “Amanţii” sau poveştile din “Până când mă voi vindeca de tine”, cartea Corinei Ozon “Tentaţii”, pe lângă povestea ei, te determina să te autoanalizezi şi dacă ai curaj să recunoşti că ai multe vise, regrete, neîmpliniri, că-ţi doreşti o a doua şansă, să-ţi pară rău că n-ai avut atunci, cândva,  curajul s-o iei de la început. Aştept cu nerăbdare continuarea de la “Amanţii”.

   Cristina Nemerovschi nu va înceta niciodată să mă surprindă. ”” este un alt roman al căutărilor şi regăsirilor de sine: ”Ştiu că am să mă mai pierd, pentru că nu se poate altfel. Dar ştiu la fel de bine şi că am să mă regăsesc după momentele de rătăcire. Întreagă şi vie, la fel ca întotdeauna.”

   “Fata de la Nord de Ziuă” este o nouă “bijuterie” a lui Alexandru Voicescu. Eram curioasă după ce am citit “Malad” cu ce ne va mai surprinde şi încânta autorul. Şi Alex a comis-o din nou, pentru că: ”Niciun drum nu seamănă complet cu un altul, aşa cum nici vieţile noastre nu sunt identice în fiecare zi. Trebuie doar să îţi reaminteşti cine ai fost în clipa respectivă şi vei şti şi unde ai fost.”

   Un alt roman care m-a impresionat este cartea de debut a autoarei Silvia Ianaşi Katz; ””editura Aius. N-am să vă spun că este o carte perfectă, pe ici pe colo frazarea este puţin ciudată, ca a cuiva care traduce cuvintele din altă limbă, ceea ce este explicabil ţinând cont că autoarea trăieşte şi scrie în altă ţară.
Dar sinceritatea şi frumuseţea sentimentelor, învăţăturile, poveştile reale, acoperă orice mici imperfecţiuni pe care le-aş putea găsi. Impresionant este că, deşi personajele (oameni reali) trec prin foarte multe probleme şi necazuri, totuşi în mijlocul celor mai triste situaţii îşi păstrează dragostea şi speranţa în viaţă şi în oameni.
Autoarea spune: ”Prin cuvintele scrise aduc omagiu celui mai minunat sentiment, a cărui substanţă magică, atunci când îşi găseşte drum spre mintea şi inima noastră ne ajută să cunoaştem sensul vieţii: IUBIREA! Ea trebuie să fie dialogul nostru permanent în toate momentele vieţii prin care trecem, fericiţi sau nefericiţi, deoarece IUBIREA este magia dintre noi şi lumina ce rămâne după noi.DOAR IUBIREA!”

   Şi acum să “vizităm” o editura deosebită şi foarte dragă mie: Editura Crime Scene Press, unde găsesc romane poliţiste de calitate, genul meu preferat
Emblema sau poate brandul editurii nici nu ştiu cum ar fi mai bine să-l numesc, este scriitorul George Arion, care mi-a încântat începutul de an cu cărţile dansului:

”, ”Necuratul din Colga”; ”Insula cărţilor”; ”Spioni în arşiţa”, cărţi scrise în stilul lui inconfundabil alert, serios, şi totuşi cu o doză de umor.
Romanele lui George Arion sunt istorie,r eligie, credinţă, ocultism, paranormal, fantasy şi poliţist, toate ţesute cu migală ca pânză unui păianjen.
Aşa că am să fiu de acord cu, cuvintele Doamnei Ani Bradea-Tribună: ”…nu poţi scoate cărţi din tine dacă n-ai înghiţit în prealabil câteva biblioteci. Un sfat cât o carte, sau cât mai multe cărţi. Chapeau, domnule George Arion.”

   Rămânem la “Crime Scene Press “ cu alţi autori.
   V.T.Morogan  un cuplu de autori a căror carte “Frumosul Asasin” chiar a fost o surpriză, era prima dată când citeam ceva scris de ei. Este o carte foarte bine scrisă, foarte interesantă, axată pe probleme reale şi finalul lasă loc de continuare a aventurilor. Şi mai ales personajele diferite, cu caractere şi reacţii contradictorii sunt foarte bine creionate.
Pentru cei care citiţi romane scrise de autori suedezi am să vă spun că sunt sigură că o să vă placă cartea, pentru că modul de scriere seamănă cu al acestora.

   “Secretele din stradă portului” Ann Cleves” este un roman poliţist foarte bine scris, care te “obligă” oarecum să gândeşti în rând cu criminaliştii, să-ţi faci propriile deducţii şi al cărui final este mai mult decât surprinzător.
Aşa că sunt perfect de acord cu aprecierile de pe coperta cărţii:
“Dialogul alert, descrierile şi intrigă bine dozată, demonstrează de ce romanul poliţist englezesc are un moment de glorie”(Woman)
“Folosirea cu atât de multă uşurinţă a limbajului şi construcţia atât de inteligenţă a romanului o fac pe Ann Cleeves una dintre cele mai talentate scriitoare de romane poliţiste.”(Sunday Times)

   Şi ultima citită de la această editura zilele acestea “Averea Gutmeyer”-Alain Berenboom care m-a făcut să-mi doresc să citesc şi celălalt roman al său “Primejdii în Regat” apărut tot la editura Crime Scene Press.
De altfel citatul de pe coperta romanului sintetizează foarte bine conţinutul: ”Banii plasaţi în Elveţia, înainte de război, de către evreii bogaţi, legăturile între diaspora şi tânărul stat Israel sau supravieţuitorii lagărelor ajunşi sub jugul sovietic, acestea sunt subiecte sensibile pe care Alain Berenboom le tratează cu o ironie muşcătoare în acest captivant istoric”(Claude Mesplede).

   O editura a cărei simplă menţionare înseamnă un succes, editura Rao, unde a apărut de curând ultimul roman al lui Eugen Ovidiu Chirovici “Cartea Oglinzilor”, un roman la fel de reuşit ca şi celelalte apărute deja la această editura.
Cartea este scrisă în stilul alert, concentrat, interesant şi incitant al lui Eugen Ovidiu Chirovici.
“Cartea Oglinzilor” a fost publicată în peste 38 de ţări din toată lumea, pentru că este: ” Un roman cu adevărat genial care m-a captivat de la prima pagină” spune Francesca Pathak(editor).
Relevante sunt şi aprecierile lui Tammy Cohen care spune: ”O poveste…captivantă despre natura iluzorie a adevărului şi a memoriei.” şi mai ales ale scriitorului Lee Child: ”Inteligent şi sofisticat .O crimă povestită aşa cum Picasso picta tablouri. O recomand cu căldură.”
Eu nu pot decât să-i dau punctaj maxim, mai ales că ştiţi cu toţii că sunt fan E.O.Chirovici.

Rămânem la editura Rao de dată această cu autori străini.

   “Răpirea”-Robin Cook- folosindu-se de misterul Atlantidei, Robin Cook crează o lume a fanteziei imaginându-şi unele lucruri (care culmea în timp s-au şi realizat), dar indiferent că e vorba de oameni reali sau imaginari, prezentându-i cu calităţile lor, cu tarele lor, cu virtuţile şi viciile lor.
În timp ce citeam parcă mă vedeam în ”călătoria spre centrul Pământului”, sau în submarinul din “douăzeci de mii de leghe sub mari” ale lui Jules Verne. Totul părea şi la J.Verne pură fantezie, imaginaţie şi născoceli şi totuşi…
Mă gândeam dacă mi-ar plăcea o lume utopică că a Interterranilor şi am ajuns la concluzia că ar fi prea previzibilă şi plictisitoare, cu toată ştiinţa şi aparatură lor mult avansată faţă de a pământenilor.
Am citit cărţile lui Robin Cook, apărute la noi, şi pot să vă spun că, deşi fiecare tratează altă tema medicală sau cucerire a ştiinţei sunt la fel de interesante.

   Un alt roman interesant şi incitant este “Taina Preşedintelui”-Steve Berry.
Ceea ce-mi place foarte mult la cărţile lui Steve Berry este că sunt foarte bine documentate istoric şi mai mult, la finele cărţilor în notele autorului ni se spune clar care sunt faptele strict istorice pe care firesc a brodat şi imaginaţia scriitorului. Este ceea ce afirmă şi Publishers Weeekly: ”Măiestria cu care Berry combină istoria şi ficţiunea cu siguranţă îi va intrigă pe numeroşii săi admiratori.”
După cum spune Kirkus Reviews: ”Malone salvează din nou civilizaţia de pe buza prăpastiei.” deşi asta îi va afecta viaţa mai mult decât am crede.
De altfel romanul se încheie cu gândurile lui Malone: ”Statele Unite ale Americii erau în siguranţă. Ameninţarea fusese evitată. Se făcuse dreptate. Totul era în regulă, cu o excepţie. Malone se uita la ploaia de afară. Şi se întreba dacă avea s-o mai vadă vreodată pe Cassioepeia Vitt.”

   Continuăm cu un alt autor şi roman: James Rollins şi “Harta Oaselor”
Multe urmăriri, cercetări, crime, cruzime inutilă, lupte fără rost, toate în numele lăcomiei şi dorinţei de putere, dar mai ales al ideii de “rasă pură”.
Rămâi uimit citind cartea de deznodământul poveştii, de rolul complicat al personajelor, de motivaţiile comportării lor.
Sigur că până la urmă se face dreptate, se găsesc şi se pedepsesc vinovaţii, se dezleagă misterele, se înfiripă şi o poveste de dragoste, dar pentru a afla toate acestea trebuie să citeşti cartea.
Mi-a plăcut stilul alert, abundenţa de dialoguri, luptele descrise cu multă măiestrie, îmbinarea istoriei, religiei cu ştiinţa şi cu fantezia.
La fel ca Steve Berry şi James Rollins ne spune în notele autorului de unde s-a inspirat, indicându-ne cărţile sau studiile respective.
La final am fost perfect de acord cu părerea lui Steve Berry despre roman: ”Un ritm ameţitor, plin de forţă”.

   La editura Nemira seria “Agentul Preşedintelui” a lui Griffin, ni-l prezintă pe agentul Charley Castillo şi aventurile lui.
În poveşti sunt implicaţi mulţi oameni în funcţii cheie: ”Aranjamentul…ascunde afaceri murdare de milioane de dolari. Mulţi au profitat de pe urma lui, dar şi mai mulţi ar face în continuare orice pentru a-şi lua partea leului. Iar vărsarea de sânge nevinovat este doar unul dintre mijloace…”
Şi din nou vedem cum lăcomia, dorinţa de putere, fac oamenii să calce pe cadavre.
Eu chiar aştept cu nerăbdare şi sper să fie traduse şi alte romane din serie.
Iată şi câteva păreri despre această serie:
“Zdrobitor ca un croşeu de dreapta nimerit în plin” (Chicago Tribune)
“Griffin păşeşte sigur pe drumul creării unei excelente variante americane a seriei James Bond. Ostaticul merge drept la ţintă”( Monsters and Critics)

   “Fără Drept de Apel”-Jefferey Archer, un autor care nu m-a dezamăgit cu nici un roman, apărută la editura Vivaldi.
Mie personajul principal al romanului Danny Cartwright mi se pare un Edmond Dantes (Contele de Monte Cristo-A.Dumas) al zilelor noastre, aceeaşi hotărâre, aceeaşi tenacitate în a se reinventa pentru a se putea răzbuna pe cei care i-au distrus viaţa lui, iubitei lui şi familiilor lor, aceeaşi determinare în a-şi reface viaţă. Şi mai ales hotărârea de-a demonstra că nimeni indiferent de avere şi statut social nu este deasupra legii.
Jeffrey Archer este un autor care m-a încântat cu fiecare carte pentru că întâmplările curg firesc, dialogurile sunt din belşug, descrieri doar atât cât e necesar, acţiunea interesantă, personajele bine conturate, şi poveştile absolut reale, le putem uşor întâlni în jurul nostru.

   O altă apariţie la editura Vivaldi este “Diamantul Ierusalimului”-Noah Gordon.
Romanul este povestea diamantului, dar mai ales povestea lui Harry, a modului în care se autodefineşte, şi-şi găseşte rădăcinile.
Chiar dacă nu este scris în stilul alert al cărţilor de acţiune, chiar dacă conţine multă istorie şi multă introspecţie, romanul te captivează fără să-ţi dai seama şi aştepţi cu nerăbdare să afli deznodământul.
Abia la finalul romanului am înţeles prezentarea de pe coperta: ”O piatră sacră prin tradiţie, cu o istorie bogată-obiectul căutărilor unui om care străbate continente, religii şi epoci în căutarea ei.
În vremuri de pericol, preţiosul diamant a fost luat din Templul lui Solomon şi ascuns. Câteva secole mai târziu, familia lui Harry Hopeman ajunge să fie parte din experienţa acestui nestemat ca moştenire a tradiţiei evreieşti. Dar Hopeman nu se află numai în căutarea diamantului ci şi a propriei identităţi.
Pasiuni, Conflicte, Descoperiri şi Aventuri.”

    La editura Orizonturi un roman al lui Michael Hartland-“În Boxa Acuzaţilor”, povestea doctorului Quinn acuzat de uciderea soţiei şi copiilor săi. Drumurile şi cercetările îl duc pe detectivul George în Mexic.
Abia aici descoperă adevărul, povestea sordidă, şi mai ales nevinovăţia doctorului. Se adevereşte încă odată că natură umană este total imprevizibilă.
Sper că v-am făcut cât de cât curioşi.
Adevărul este că romanul nu-l poţi poveşti, ar însemna să devoalezi tot, pentru că autorul are un stil simplu, aproape cinematografic, fără detalii inutile. Multe personaje, multă acţiune pigmentată cu poveşti de dragoste, principiul că nimic nu este ce pare a fi, şi mai ales deznodământul surprinzător şi total neaşteptat, iată ingredientele unui roman care te ţine conectat de la prima până la ultima filă.
Michael Hartland este un scriitor care surprinde cu fiecare roman şi tema abordată

   De la editura Trei seria “Jack Reacher” a lui Lee Child. Unul din cele mai bune romane ale seriei este ”Să Nu Te Întorci Niciodată”.
Sunt sigură că veţi citi cu plăcere cartea, de fapt orice carte a lui Lee Child, pentru că autorul nu ne omoară cu descrieri, ele există, dar numai atât cât sunt necesare, dialogurile şi acţiunea primează.
Ai impresia că urmăreşti un film, plin de urmăriri şi adrenalină, cu un personaj principal bine antrenat şi cu o minte analitică, care normal are şi episoade de dragoste foarte frumos scrise.
Poate de aceea seria cărţilor lui Lee Child avându-l pe Jack Reacher ca personaj principal a avut un asemenea succes.
Asociated Press spune; ”Dens şi convingător…Bun venit în lumea lui Jack Reacher: mereu în alertă, el se află de fiecare dată în locul nepotrivit la momentul potrivit. Lee Child a creat un personaj emblematic pe care alţi autori de thriller încearcă să-l egaleze, fără să reuşească nici măcar pe departe.”
Cărţile au fost şi ecranizate, eroul principal fiind interpretat de Tom Cruise.
Pentru mine este o plăcere să citesc un thriller atât de reuşit, de fapt am cam citit tot ce a apărut la noi de Lee Child.

Acestea sunt o parte dintre cărţile citite anul acesta, dar cele care m-au captivat cel mai mult.

Întâlnirile Yorick: Cine se teme de musical în România?

   Joi, 20 aprilie, de la ora 19.00, la Ceainăria Cărturești Verona, Răzvan Mazilu este invitat la Întâlnirile Yorick, alături de Sanda Vișan.

Evenimentul este moderat de Monica Andronescu, coordonatoarea colecției Yorick. 

   Editura Nemira a deschis colecția Yorick Actual cu o carte-eveniment: Răzvan Mazilu. De la dans la musical, scrisă de realizatoarea de programe culturale și cronicar de teatru și film Sanda Vișan.

   De ce se montează atât de puţin musical în România? Cât de mult iubeşte publicul acest gen? Se poate face musical de calitate în România? Sunt doar câteva dintre întrebările la care vom căuta răspunsuri, pornind de la volumul „Răzvan Mazilu. De la dans la musical”, de Sanda Vişan.

   Volumul reprezintă o ”fotografie” dinamică a artistului Răzvan Mazilu, dansator, coregraf, regizor. Nu este nici un bilanț de carieră, nici o monografie sau lucrare academică, ci o perspectivă caleidoscopică, construită din observațiile și retrospectivele Sandei Vișan, din dialogurile vii cu Răzvan Mazilu, din fragmente de cronici și interviuri, fotografii din spectacole, dar și din mărturiile altor artiști și personalități culturale, precum: Maia Morgenstern, Marina Constantinescu, Rodica Mandache, DragoșGalgoțiu și mulți alții.

   ”Un artist se poate întâlni (sau nu) cu rolul vieții sale, ori cu regizorul special, care să îi reveleze valențele unui personaj, sau își poate întâlni partenerul de scenă ideal – și știm cu toții cât de importante sunt aceste întâlniri, providențiale chiar. Aș spune că pe un plan la fel de important stă întâlnirea cu un cronicar. Cel care știe să vadă prezentul tău ca artist și să îl înscrie cu inteligență într-o traiectorie firească, relaționând momente ale carierei de până acum. Eu am avut șansa întâlnirii cu un asemenea cronicar-om de cultură. Prin intuiție și talent  au fost fixate în „memoria” hârtiei, spectacole, aflate, prin natura lor, sub semnul efemerului: cele pe care le-am regizat, cele în care am dansat. Îmi doresc ca publicul meu să fie și cititor al acestei cărți, totodată mi-ar plăcea să devină spectatori și cei care mă vor cunoaște prin intermediul acestor pagini.” Răzvan Mazilu

   ”Îl cunosc pe Răzvan Mazilu de ceva timp! I-am văzut spectacolele. I-am dedicat mai multe emisiuni de televiziune şi am scris despre el. E un artist pe care îl admir. Aşa că ar trebui să pot spune că îl ştiu bine. Şi totuşi, cum nu reuşeam să mă eliberez de senzaţia că de el nu te poţi apropia, oricât ai avansa (ca într-unul din paradoxurile lui Zenon!), mi-am propus imposibilul, adică am încercat să aflu şi mai mult. Dacă am reuşit, vor spune cititorii. Îi previn însă pe amatorii de istorioare picante din spatele scenei că aceasta nu este o lectură pentru ei. Dar sigur este o carte pentru cei interesaţi să afle cum jocul ideilor şi intuiţia artistică l-au condus pe dansatorul şi coregraful român, la regia de spectacol: Răzvan Mazilu, de la dans la musical.” Sanda Vișan

   În cadrul întâlnirilor Yorick propunem lunar teme de discuție pornind de la cărți, spectacole sau realități ale teatrului contemporan și artelor spectacolului. Printre invitații Întâlnirilor de până acum au fost Andrei Șerban, Victor Ioan Frunză, Theo Herghelegiu, Victor Scoradeț, Radu-Alexandru Nica, Alexandru Darie.

Sursa> Editura Nemira

Celebra scriitoare fantasy Robin Hobb este invitată prin skype la Serile Nautilus, luni, 24 aprilie

   Editura Nemira continuă Serile Nautilus – evenimente lunare dedicate iubitorilor de science fiction & fantasy – cu scriitoarea Robin Hobb, invitată prin skype la o discuție cu Ana Nicolau, luni, 24 aprilie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. 

 Următoarea ediție are loc luni, 15 mai, cu scriitorul John Scalzi. 

   Robin Hobb este al doilea pseudonim al romancierei americane Margaret Astrid Lindholm Ogden. Robin Hobb s-a născut în 1952, în California, a crescut în Alaska și a urmat cursurile Universității Denver timp de un an. Între 1983 și 1992, a semnat exclusiv cu pseudonimul Megan Lindholm, în majoritate lucrari de fantasy contemporan. Din 1995 a adoptat pseudonimul Robin Hobb pentru cărți de fantasy european medieval tradițional. Ucenicul asasinului, romanul de debut sub pseudonimul Robin Hobb, a fost nominalizat pentru British Fantasy Award. Până în 2003 cărțile ei se vânduseră în peste un milion de exemplare. 

   Cărţile lui Robin Hobb au fost foarte apreciate de celebrul scriitor Orson Scott Card. Acesta a mărturisit că Robin Hobb “a ridicat standardele romanelor fantasy moderne”, iar George R.R. Martin a spus că ”Pe piața romanelor fantasy, atât de aglomerată astăzi, cărțile lui Robin Hobb sunt ca niște diamante într-o mare de zircon.”

   La editura Nemira au apărut Trilogia Farseer (Ucenicul asasinAsasinul regal și Răzbunarea asasinului, ediții noi, 2017) și trilogia Omul Arămiu (Misiunea bufonului, Bufonul de aur, Destinul bufonului).

   Trilogia Farseer urmăreşte viaţa unui bastard înzestrat cu Har care reuşeşte să devină asasin al regelui, ajutându-l să păstreze unite cele Şase Ducate în faţa ameninţărilor externe ale piraţilor şi interne ale uzurpatorului prinţ Regal, toate acestea cu preţul sacrificării lucrurilor la care ţine cel mai mult.

Intrarea este liberă, iar rezervarea se face pe eventbook.

Parteneri: Radio România Cultural, Șapte Seri, Cinemagia, Sound of Science, Nivelul2, Bookblog.

Sursa>Nemira

by -
10

Mai știm noi să scriem și să vorbim corect românește?

    „Noi privim limba română ca pe o pîine, din care toți trebuie să mănînce și toată trebuie să fie bună. Nu. Unii trebuie să știe mai mult, alții mai puțin, pe grade, în funcție de profesia la care aspiră”. (Stelian Dumistrăcel)

   Trebuie să recunoaștem: trăim într-o epocă în care socializăm foarte mult. Și asta e de bine. Problema este că acest act are loc mai mult în spațiul virtual, unde ne trădăm foarte ușor pregătirea lingvistică, iar greșelile de scriere atârnă greoi, precum niște pietre de moară, de profilul nostru. Și, ca să încerc să îndulcesc pâinea despre care vorbește domnul Dumistrăcel și să-i dau gust de cozonac, voi prezenta câteva greșeli pe care le facem destul de frecvent.

1.Vroiam sau voiam?

   Bună! Vroiam doar să te salut… Replica asta îmi provoacă alergii puternice!

   Forma vroiam provine din contopirea a două verbe, a voi și a vrea, și este considerată greșită. În cazul în care ar fi corectă, cum sună verbul la infinitiv, a vroi?

   Bună! Voiam doar să te salut... Ei, dacă scrii așa, te salut și eu!

2.Dragele mele sau dragile mele?

   Dragele mele, astăzi am pregătit o rețetă de varză acră.

  Hai să o luăm logic: drag (masculin) și dragă (feminin) au aceeași formă de plural – dragi. Articulăm hotărât la feminin și… pam, pam!

   Dragile mele, azi am pregătit o rețetă de varză dulce.

3.Ouălor sau ouălelor?

   În Joia Mare, e rândul ouălelor la vopsit.

   Logic, din nou: substantivul ou are forma de plural ouă, la care adăugăm, în funcție de situație, articole. Ouă+ -le (articol hotărât)= ouălor

   În Joia Mare, e rândul ouălor la vopsit.

4.Cantități mari de ploaie se vor înregistra în Moldova sudică.

   Conform dicționarului, ploaia desemnează fenomenul meteorologic în sine. Pot fi cantități de zăpadă, de apă rezultată în urma ploii… .

Cantități mari de apă se vor înregistra în Moldova sudică.

5.Ca și fată cu stil, am vrut să mă fac blondă.

   Pentru a evita o cacofonie inexistentă, dăm în hipercorectitudine. Uităm că este recomandat să folosim această structură DOAR când există o situație comparativă.

Refuz să corectez panoplia de mai sus!

6.Care sau pe care?

Funcția care o am îmi permite să te concediez.

   M-am tot întrebat care ar fi cauza acestei greșeli; să fie întrebarea PE CARE o pui pentru a afla tipul subordonatei?

   Renunțarea la prepoziția pe constituie greșeala cea mai frecventă și riscă să devină un fenomen, iar o greșeală repetată devine, în mod regretabil, regulă.

Funcția pe care o am…

7.La mulți aniiiii!

   Din nou, hipercorectitudinea. Măcar dacă ar fi anii așa de mulți precum desinențele de plural. Punem mulți de i, sărbătoritul își alege!

8.De abia sau deabia?

   Suntem tentați să trunchiem sau să sudăm cuvinte. Aici nu cert pe nimeni; lipsește auzul fonematic sau este insuficient dezvoltat.

De abia am ajuns la 8.

9.Cumpără jocul cu monezi de aur! mă invita o reclamă, înainte de sărbători. Chiar nu a auzit nimeni cum sună monezile? Dacă vorbeau despre monede, poate cumpăram jocul.
10.Clasa a doisprezecea sau clasa a douăsprezecea?

   Substantivul clasa este de genul feminin și se acordă cu adjectivul, nu? Evident, corect este clasa a douăsprezecea.

11. Pleonasmul câștigă alegerile electorale!

   Sintagma alegeri electorale este pleonastică, deoarece electoral înseamnă referitor la alegeri.

Lista rămâne deschisă…

 

by -
3

Descoperi ultimele noutăți fantastice la Final Frontier 6 singurul târg de carte SF & Fantasy

   În week-end-ul 1-2 aprilie, Final Frontier, singurul târg de carte SF & Fantasy din România îți aduce ultimele noutăți fantastice la ediția cu numărul 6. Fără glume, ne vedem între orele 11:00 și 19:00 la Centrul Cultural Casa Artelor (B-dul Mircea Vodă nr. 5, Sector 3, Bucureşti), partener principal al evenimentului, pentru a descoperi cele mai râvnite artefacte magice.

   Vă așteptăm la #FF6 cu noutăți editoriale din domeniul SF & Fantasy, ateliere creative și demo-uri fantastice, lansări de carte și dezbateri variate, benzi desenate, board games, concursuri cu premii surpriză și obiecte fan art.

Highlights din programul Final Frontier, ediția numărul 6:

  • Poți cumpăra cu până la 50% reducere noi volume SF & Fantasy aduse de edituri precum Nemira, Paladin, Corint, Millenium, Herg Benet, Tritonic, Crux Publishing, Tracus Arte, romane polițiste în premieră la târg prin Crime Scene Press sau poți alege cele mai noi titluri în engleză, chiar nominalizate la Nebula, de la Books Express.
  • Să crezi și să vezi: ți-am pregătit  board games de la Red Goblin și benzi desenate de la HAC!BD, figurine printate 3D de la ResearchX.ro și fan objects de la Nyx Art și Wizz Art Room. Lista completă a EXPOZANȚILOR aici.
  • NOUTATEA #FF6 o reprezintă proiecția scurtmetrajului semnat Doina Ruști, în prezența autoarei
  • ATELIERELE târgului te poartă în lumile SF ale Astronomiei și Roboticii, te învață să Desenezi Comics, să Scrii Creativ și să descoperi personaje Anime .
  • PROGRAMUL de evenimente din acest an îți dă ocazia să stai de vorbă cu invitatul special Dan Doboș și alți scriitori îndrăgiți precum: Horia Nicola Ursu, Liviu Szoke, Michael Haulică, Oliviu Crâznic, Marian Coman, Laura Ciobanu, George Arion sau Dănuț Ungureanu.

   Pe parcursul celor două zile, sfidăm granițele dintre realitate și fantezie cu sesiuni demo de machiaj SF alături de Alina Diana Crisu și echipa sa și călătorim în lumea albumului BD „Pășunile de Aur” prin live drawing cu autorul Mihai Grăjdeanu.

Stai cu ochii pe Final Frontier.ro și nu uita de Evenimentul creat pe Facebook pentru discuții și noutăți marca #ff6

Când: 1-2 aprilie 2017

Unde: Centrul Cultural Casa Artelor  (B-dul Mircea Vodă nr. 5, Sector 3, Bucureşti)

Program: 11:00 – 19:00

   Eveniment marca Bookblog.ro  – cel mai important blog despre cărți și lectură de pe internetul românesc. În cei peste nouă ani de existență, el a devenit un reper pentru tinerii pasionați de lectură, un ghid care îi ajută să aleagă mai bine și mai ușor cărțile care merită citite.

Parteneri principali: Centrul Cultural Casa Artelor  și Primăria Sectorului 3

 

 

by -
4

A sosit TIMPUL!

Vă recomandăm noul număr al revistei de cultură contemporană TIMPUL, nr. 215, din februarie 2017.

    Revista de cultură contemporană TIMPUL vă aduce în atenție numărul 215 din luna februarie 2017, care este disponibil în toată țara prin rețeaua de distribuție de presă Inmedio, rețelele de librării Humanitas, Cărturești (București, Cluj, Timișoara, Iași, Brașov) și Librarium (Timișoara, Cluj și Iași), iar în format digital pe elefant.ro. Online, pe www.revistatimpul.ro, se regăsesc articolele din arhivă, precum și articolele ediției curente. Urmăriți-ne și pe pagina de facebook a revistei.

   În Editorialul din acest număr, „Spiritul critic și educația failibilistă”, George Bondor analizează situația din România după protestele recente, care au reprezentat deopotrivă un „exercițiu de demnitate” și „un exercițiu al spiritului critic”. „Oare pot intelectualii să­și asume rolul de educatori pentru democraţie? (…;) Poate ar fi mai bine să accepte, popperian, că propriile idei sunt și ele failibile, fapt pentru care pot fi doar niște «ingineri gradualiști». Privit astfel, «intelectualul român» încă nu există. Sunt însă bune semne că e pe cale să se nască, dacă își va păstra spiritul critic și va încerca să amelioreze gradual starea de fapt, fără a cădea în fanatism.”

    Recentele proteste din România sunt analizate și în alte câteva texte ale revistei: Cosmin Popa, „Momentul bilanțului sau începutul crizei sistemului românesc?” (p. 17), Dragoș Dascălu, „Arhitectura protestului” (p. 17), Diana Mărgărit, „Să nu ne fie frică de proteste!” (p. 18), Dan Pavel, „Puterea protestului în democrații” (p. 22), Radu Vancu, „Upgrade România!” (p. 24).

    Paginile de Actualitate, coordonate de Andrei Giurgia, găzduiesc relatarea de la Berlin a Irinei-Margareta Nistor, cu titlul „Berlin, mon amour!”.

    Paginile Focus, coordonate de Radu Vancu, pun în discuție romanul Disco Titanic, publicat de  Radu Pavel Gheo. Opiniile sunt semnate de Andrei C. Șerban, Ioan Șerbu, Tudor Crețu și Marius Miheț. Așa cum arată Radu Vancu, este un volum care „demonstrează en beauté că romanul e capabil de aceleaşi performanţe superlative ca poezia sau eseul”.

    Paginile de Filosofie, coordonate de George Bondor, vă propun dosarul tematic „Paradoxurile iubirii”, cuprinzând un text al lui Aurel Codoban și o analiză realizată de Sandu Frunză, ambii autori fiind profesori la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.

    Paginile 12-13 ale numărului din luna februarie conțin un interviu realizat de Simona Preda cu istoricul Filip‑Lucian Iorga, pasionat de cercetarea memoriei elitelor românești. „Cel mai mult îmi place să călătoresc în trecut, să scormonesc vechi arhive, să stau de vorbă cu oamenii și să ascult poveștile lor. Cred că istoria nu poate și nu trebuie să ignore destinele individuale.”

    Cronicile de carte sunt semnate de Cosmin Ciotloș (despre antologia Avangarda românească, girată de Academia Română) și Alex Ciorogar (despre volumul de versuri Tișița, de Matei Hutopila).

    În paginile de Literatură găzduim poeme de Radu Vancu, Dragoș Niculescu, Silviu Dachin și Al Francisc, precum și o proză scurtă a lui Roberto Arlt, tradusă în română de Angelica Lambru și apărută de curând în volumul Crescătorul de gorile, la editura Adenium.

    Numărul 215 (februarie 2017) al revistei TIMPUL conține și alte articole, semnate de Oana Maria Nicuță, Maria Bilașevschi, Angelo Mitchievici, Dana Țabrea, Bogdan Călinescu, Emanuel Copilaș, Mioara Anton, Teodora Manea, Adina Scutelnicu, Pr. Constantin Necula, Semida David.

by -
5

CELEBRĂM FEMINITATEA CU „POVEȘTI CARE POT SCHIMBA LUMEA”

    Eroina romanului În umbra eșafodului, de Carol Birch, publicat în colecția Strada Ficțiunii, ne-a inspirat să realizăm campania „Povestea ta poate schimba lumea”, dedicată tuturor femeilor dornice să ne împărtășească experiențele și emoțiile lor în scris. Ca și ele, Margaret Catchpole (1762-1819) a fost o femeie simplă, cu o viață spectaculoasă. Textele câștigătoare au fost publicate într-o ediție specială a ziarului Women`s Journal, creat pentru a celebra puterea „poveștilor care pot schimba lumea”.

    Editura ALL vă invită joi, 16 martie, ora 19.00, la Cărturești Verona, pentru un eveniment special: vom depăna povești de gen feminin cu invitații, le vom premia pe câștigătoarele concursului, vom lansa noua ediție Women`s Journal și vă vom răsfăța cu surprize dulci și primăvăratice de la sponsorii noștri.

Invitați:

Roxana Dumitrache, activistă feministă

Vania Limban, moașă

Alina Vîlcan, jurnalistă revista Glamour

Andrei Crăciun, jurnalist

Câștigătoare:

Premiul Povești de gen feminin: „În larg”, de Ana-Maria Tăgîrță 

Premiul Scriitoarelor: „Cu 20 de ani mai în vârstă”, de Marinela Florea

Premiul În așteptarea iubirii: „Alegeri”, de Raluca Iliescu

Premiul Mama și copilul: „Părinți de gemeni”, de Georgiana Tonef-Filip

Premiul În căutarea fericirii: „Crezi în spovedanie?”, de Maria Ionescu (pseudonim)

Premiul Ideal feminin: „Nuanțe de gri”, de Monica Rădulescu

Romanul În umbra eșafodului, de Carol Birch (inspirat dintr-un caz real)

    Margaret Catchpole, femeia care a fost condamnată de două ori la moarte și a reușit să scape de fiecare dată, își spune povestea, peste veacuri, cu o forță emoțională care afectează în mod profund cititorul. Faptele ei curajoase, multe săvârșite în goana calului, farmecul și spiritul ei liber i-au conferit un statut aproape legendar.

    „Istoria e plină de femei care și-au asumat lupte complicate, ale destinului, dar care nu sunt menționate. De femei care au trăit în minorat şi au cerut cel mai simplu lucru din lume: egalitate. Cu pumnul ridicat uneori, e drept, pentru că revendicările nu le faci fluturând cu graţie batiste și suflând bezele. Femeile pot scrie despre orice, dar când aleg să o facă  despre maternitate, teamă și despre experiențe ale feminității, e cel mai complicat contorsionism emoțional.” Roxana Dumitrache, activistă feministă

    „O femeie care are puterea de a face față situațiilor care apar în timpul nașterii, având deplin control asupra lor chiar și în cazul unor complicații, va fi o femeie care va rămâne pentru totdeauna cu o imagine pozitivă a acestei experiențe. ”Vania Limban, moașă

    „Ca jurnalist, într-un deceniu de presă scrisă întâlnești tot felul de oameni. Am întâlnit femei simple, cărora copiii le fuseseră infectați cu HIV în sistemul sanitar românesc de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, iar ele nu se dăduseră bătute și înființaseră  asociații ca să lupte cu boala aceea crâncenă. Am întâlnit o femeie care făcuse 16 ani de închisoare pentru omor, la capătul cărora, liberă, jura că nu a omorât pe nimeni, dar nu uita ororile cărora le rezistase în închisoare. Am întâlnit femei care le citeau povești copiilor lor cu boli grave, în spitalul Marie Curie, fără să plângă vreodată în fața lor. Am întâlnit femei care au suportat ani la rând bătăile soților lor, crezând că astfel își vor salva familiile. Când au înțeles că adevăratul curaj înseamnă să pleci din fața abuzului, au plecat. Câte drame, atâtea dovezi de curaj!”  Alina Vîlcan, jurnalistă revista Glamour

    „Femeile simple. Există așa ceva? Mai degrabă, nu. Oricum, femeile din cartierele mărginașe, de la periferie, de acolo unde viața e dură, femeile în etate, precum și tinerele fete, ele duc pe umeri întreaga construcție socială. Atât de simplu e. Și fără această simplitate teribilă a celei mai complexe dintre sarcini – când viața tuturor depinde de a ta – nimic n-ar fi, nimic n-am fi.” Andrei Crăciun, jurnalist

CAMPANIA „POVESTEA TA POATE SCHIMBA LUMEA”

    Campania lansată de Editura ALL și inspirată de volumul În umbra eșafodului, de Carol Birch, s-a desfășurat în perioada noiembrie 2016 – martie 2017. În această perioadă, am primit sute de texte de la cititoarele care au răspuns provocării noastre la introspecție și sinceritate. Jurizarea textelor a revenit echipei formate din editori-coordonatori, redactori și specialiști în comunicare din cadrul Editurii ALL. Textele selectate au fost publicate într-o ediție specială a ziarului de campanie Women`s Journal. Câștigătoarele au primit cărți de la Editura ALL și daruri de la partenerii noștri: La Bibliothèque, Kandia, Primola, Helen Exley și Ceainăria Cărturești Verona.

    Mulțumim tuturor bloggerilor și jurnaliștilor care au preluat mesajul nostru și au popularizat campania, precum și partenerilor noştri, La Bibliothèque, Kandia, Primola și Helen Exley.

 

 

Cum m-am apucat de citit-Povestitorul meu infinit!

      Din copilărie, să spunem. Nu voi uita niciodată momentul, care a devenit până la urmă un mod de viaţă. Faţă de alte persoane din jurul meu, eu m-am apucat de citit destul de târziu, pe la 13 ani. Până atunci citeam ce era obligatoriu la şcoală, şi cam atât. În schimb îmi plăcea să ascult poveşti. Eram familiarizată cu multe din subiectele cărţilor, asta pentru că aveam vocea povestitorului, adică mătuşa mea, femeia care m-a crescut şi m-a iubit necondiţionat toată viaţa ei. Îi plăcea să citească şi îmi povestea, prin cuvinte simple, de multe ori adapta să fie pe înţelesul meu de copil. Dar esenţa era aceeaşi. Am luat contact cu poveştile pe la vârsta de 7 ani, când, pe lângă cele de genul: Scufiţa Roşie şi Albă-ca-Zăpada, ştiam şi poveştile din operele Lacul Lebedelor, Romeo şi Julieta, Spărgătorul de nuci, Aida, etc. Mătuşa mea lucra ca şi croitoreasă şi costumieră la Opera Română, şi printre cusături şi costume, privea din culise ceea ce se juca pe scenă. Îmi povestea fiecare operă, înfrumuseţând cumva ceea ce nu trebuia să fie auzit de urechile mele de copil, dar esenţa rămânea, şi nu distorsiona cu nimic povestea în sine. Era fascinant, şi în timpul cât îmi povestea eram de fiecare dată un personaj, trăiam în lumea lor şi adormeam cu vocea caldă şi molcomă a mătuşii mele ce mă purta în lumea viselor. Încet, încet, cu cât timpul trecea, mi-am dorit ca poveştile din cărţile citite de mătuşa mea să vreau să le descopăr, asta pentru că, mă gândeam eu atunci, ceva nu mi-a fost spus. De multe ori o întrebăm:
    – Mi-ai spus tot?
    -Scumpa mea, dacă vreodată ai să vrei să ştii tot, va trebuie să citeşti cărţile povestite de mine. Sper să vrei, pentru că va fi altfel atunci când tu vei citi, şi poate vom ajunge într-o zi când tu vei fi cea care îmi va povesti. Va veni o zi când eu nu voi mai avea puterea să povestesc.

   Nu ştiu de ce, dar în mintea mea de copil, nu acceptam să povestesc eu, credeam că mătuşa mea va fi puternică şi veşnică, va fi povestitorul meu infinit. Dar…viaţa are propriile reguli. Puterea scade, vederea slăbeşte, bolile îşi fac simţită prezenţa, şi avem o limita de existenţă, nu suntem nemuritori, decât prin ceea ce lăsăm în urmă.

   La 13 ani am citit prima carte mai serioasă: “Ultimul mohican” de Fenimore Cooper, nana mea mi-a pus-o în braţe şi mi-a zis: A venit timpul să descoperi singură ceea ce nu ţi-am spus…. Ştiam povestea, o auzisem de câteva ori, era preferata mea. A fost destul de greu pentru că nu aveam răbdare să citesc fiecare pasaj, dar dorinţa de-a şti cât mai multe, m-a făcut să merg mai departe şi cred că, cel mai important, m-a disciplinat ca şi cititor şi am prins gustul lecturii. Să ştiţi că există o diferenţă majoră între a asculta o poveste şi a citi o poveste. Trăirile sunt mai intense, înţelegi cu mult mai multe, sunt lucruri ce îţi rămân impregnate în memorie, analizezi ceea ce citeşti, şi înveţi din fiecare carte câte ceva.

   De atunci s-a declanşat pasiunea mea pentru lectură, am citit în perioada adolescenţei mele comuniste tot ceea ce însemna-Karl May, Zevaco, Alexandre Dumas, Jules Verne, Hortensia Papadat-Bengescu, Marin Preda, şi cu fiecare carte citită descopeream lumi în care eu mă învârteam în imaginaţia mea, trăiam alături de personaje, plângeam, râdeam, sau pur şi simplu oftam. Da, mătuşa mea avusese dreptate-era altceva.

   În timp, gusturile mele literare s-au diversificat, am început să citesc destul de mult trecând prin toate genurile literare, asta pentru că voiam să îmi găsesc propriul gen preferat, ca un fel de drum al meu, ca o grădină plină de flori unde să îmi găsesc relaxarea, să evadez din cotidian şi să uit de greutăţile vieţii.

   A fost o perioadă când nu existau prea multe opţiuni pe piaţa de carte, fiind perioada comunistă, multe erau interzise, cenzurate, nu aveam atunci o paletă atât de largă, dacă pot spune aşa, în materie de cărţi. Astăzi, avem de unde alege, putem să citim din orice domeniu, atât cărţi noi, cărţi de beletristică, etc.Ţine de noi să vrem să citim, să descoperim pasiunea pentru lectură, să ne îmbunătăţim cultura, vocabularul, şi nu în ultimul rând să ne construim un mod de viaţă, care poate fi extrem de plăcut şi relaxant.

   Deşi îmi plac cărţile, cuvintele, poveştile, nu am urmat cursul unei cariere în domeniu, sau studii literare. Paşii mi-au fost îndreptaţi în altă direcţie, dar nu s-a stins şi nici nu se va stinge iubirea mea faţă de cărţi, drept dovadă, astăzi, împreună cu prietena mea avem un blog de carte, unde încercăm să îl facem pe cât mai mulţi cititori să se alăture pasiunii noastre, să descopere universul acestei lumi.

   Mulţumesc mătuşii mele pentru că m-a îndrumat să găsesc drumul cărţilor, şi deşi astăzi nu se mai află printre noi, ştiu că de acolo de undeva de sus mi-a fost alături în fiecare secundă şi este mândră de mine, de ceea ce am ajuns astăzi, de faptul că acum eu sunt povestitorul fetiţei mele, aşa cum ea a fost povestitorul meu, şi sper şi eu la fel cum spera şi ea, să reuşesc să îi dezvolt copilei mele pasiunea pentru această lume minunată-cărţile.

Mulţumesc, Nana mea! Povestitorul meu infinit!

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

concurs-facebook

%d bloggers like this: