De-ale Literaturii

Vise Literare-Citind-o pe Virginia, visându-l pe Escobar/Visul de marți

   Îmi era dor să scriu în această rubrică! Dar v-am mai spus, visele nu vin la comandă. Dar și când vin…

Citind-o pe Virginia, visându-l pe Escobar

   Cum vă spuneam, nu mai visasem de mult literar. Până azi noapte, când l-am visat pe… Pablo Escobar! Știu, nu fac nicio confuzie, știu că nu a fost scriitor, ci traficant de droguri! Însă mai nou, este personaj în cartea Virginiei Vallejo, cea care i-a fost amantă și totodată, o jurnalistă cunoscută în Columbia. În prezent, citesc cartea „Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar” a Virginiei (recenzia va apărea în curând) și aseară, înainte de culcare, m-am apucat de serialul „Narco”, pentru a înțelege mai bine contextul. Doza mare (de informații asupra acestui subiect, de ce credeați?) și-a spus cuvântul și pe cine visez? Pe Escobar! Doar că nu mai știu ce făcea, parcă era cu vărul lui, alt mafiot al vremii, dar n-aș băga mâna în foc. Oricum, m-a amuzat. (Sorina)

Visul de marți

   Era marți și ploua de câteva zile de parcă orașul mai avea puțin și se dizolva. De pe holul îngust și întunecat, am văzut lumina din camera ei. Am pășit încet, am împins ușa cu umbrela din care curgea ploaia generoasă.

  -Bună, Theo! Am venit să-mi dai cheile, am zis scurt și m-am încruntat la ea.

   Nu mă cunoștea, nici eu n-o văzusem decât pe o rețea de socializare. Nici eu nu vedeam de ce ar trebui să-mi dea cheile, dar am spus-o simplu, încercându-mi norocul. Șansele să mi le dea erau cu mult mai mici decât la 6 din 49.

   -Nu, a spus simplu, îngustându-și ochii.

  -El e acolo, știu asta! Trebuie să-mi dai cheile! Nu vreau decât să-l cunosc!

   Fără să-mi dau seama, m-am trezit agitând amenințător umbrela în aer… lucru care nu impresiona deloc audiența.

   -Uite ce trebuie să faci, mi-a spus Theo, făcându-mi semn să mă apropii.

   Au urmat câteva minute în care mi-a explicat că trebuia să trec printr-un deșert în care se anunța o furtună de nisip. Trebuia să găsesc cheia acolo… și în acest fel, ea nu avea nimic împotrivă ca eu să deschid acea ușă.

   Aș fi făcut orice să o deschid… așa că am plecat spre deșertul cu furtună. Am ajuns instant, așa cum numai în vis se întâmplă. Și… mai mult decât atât, am nimerit chiar în mijlocul furtunii. Nici n-am apucat să-mi dau seama ce se întâmplă, că o rafală de vânt nisipos m-a pus la pământ. Nu aveam nicio șansă. Era finalul. Aveam să mor căutând un personaj dintr-o carte… Nu! Nu era orice personaj! Era Marc! E o diferență enormă.

  Cu gura plină de nisip, m-am lăsat pradă vântului. Am închis ochii și am căzut. Mi-am întins mâinile prin stratul fin de nisip… și deodată, în mod inexplicabil, degetele mele au atins cheile. Instant, m-am trezit din nou în camera aceea. Theo era tot acolo, pe același scaun din lemn.

   -Nu mă așteptam, a spus, îngustându-și ochii din nou.

Mi-a făcut semn spre ușa aceea imensă, din lemn masiv, lăcuit.

  Am descuiat și am împins ușa cu genunchiul. În fața mea, stătea el… cu privirea aceea hipnotizantă. Era Marc… și mi-a zâmbit – cum altfel – decât diabolic!

   Asta a fost tot. Zâmbetul. Nici nu mi-a trebuit mai mult.

   M-am trezit. Am plecat spre librărie, printre gropile care nici nu mai contau. Ploua de parcă orașul avea de gând să se dizolve. Era marți. (Rodica)

Acestea fiind spuse, vă urăm vise plăcute, literare sau nu!

 

Surse foto: Editura Litera, Pexels.com

by -
1

         Cărți deschise pentru minți deschise!                  Final de campanie – Te așteptăm în librărie!

– ediția a IX-a, 2017 –

Iată că am ajuns şi în acest an la finalul campaniei Te așteptăm în librărie!.

   După 3 luni, de la 1 august până la 1 noiembrie, în care a invitat cititorii în librării și a oferit importante resurse pentru învățare și evoluţie continuă, cea de-a IX-a ediție a campaniei Te așteptăm în librărie! se încheie cu rezultate optimiste, care ne oferă premisele şi motivaţia de a merge mai departe cu acest proiect.

   Campania naţională care încurajează, susţine şi promovează de la an la an lectura s-a desfășurat în peste 150 de librării din București și din țară, aducând cu sine un mesaj simplu care a reușit să anime peste 25.000 de cititori ce au îmbrățișat şi anul acesta sloganul Cărți deschise pentru minți deschise.

   Librarii din cele peste 150 de librării partenere și-au asumat responsabilitatea acestui demers cultural și s-au implicat foarte activ pentru valorificarea tuturor oportunităților pe care campania Te așteptăm în librărie! le-a oferit cititorilor.

  Acoperind o paletă largă de domenii  și interese, precum mindfulness, spiritualitate, parentaj, știință, psihologie, psihoterapie, filosofie, dezvoltare personală, fiecare a putut găsi noi vehicule pentru a înainta pe propria cale de dezvoltare. Titlurile pe care Editura Herald le-a propus în oferta promoțională a campaniei au fost la mare căutare, devenind adevărate instrumente de cunoaștere pentru publicul larg.

   Unul dintre titlurile de referință ale campaniei a fost Pe calea mea, volumul autobiografic al lui Alan Watts, un volum recomandat tuturor celor care îşi doresc o bună aprofundare a conceptelor pe care acest mare gânditor le-a promovat în scrierile şi prelegerile sale. Mindfulness. 8 paşi către fericire, de Bhante Gunaratana, a fost printre preferatele publicului, urmat de Edda – Poveşti din mitologia nordică de Snorri Sturluson, de volumul autobiografic Capitole din autobiografia mea de Mark Twain şi Elementele filosofiei lui Newton de Voltaire.

  Oamenii au fost motivați să pășească în librării atât pentru a răsfoi titlurile din campanie, cât și pentru a cunoaște mai bine autorii preferați.

   În cadrul evenimentului intitulat Alan Watts – Aventura unui spirit liber, care a avut loc la Librăria La Două Bufniţe din Timişoara, în data de 7.09.2017, cititorii prezenţi la eveniment au avut parte de o seară de descoperire şi regăsire interioară, prin intermediul cărţilor unui mare înţelept şi gânditor nonconformist, Alan Watts.

   În Bucureşti, alte două evenimente culturale au suscitat interesul şi au mobilizat cititorii în librării. Duminică, pe 15 octombrie 2017, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, în cadrul evenimentului Fii conştient de ceea ce contează! Despre viaţa socială şi emoţională a copilului tău, s-a discutat despre conectare şi empatie cu copiii noştri, despre cum putem îmbunătăţi viaţa socială şi emoţională a acestora.

  Iar la Librăria Cărtureşti Verona, tot din Bucureşti, cititorii au fost invitaţi marţi, 24 octombrie 2017, la evenimentul Arta de a trăi conştient, unde, prin intermediul titlurilor din colecția Mindfulness, am discutat despre atenţia conştientă, despre ce înseamnă să fim cu adevărat prezenţi în viaţa noastră, despre arta de a trăi conştient.

   Totodată, publicul din Brașov a avut ocazia să cunoască mai bine potențialul cărților Herald la Librăria Șt. O Iosif, cu ocazia lansării volumelor din colecţia Autobiografia: Capitole din autobiografia mea de Mark Twain, Viaţa mea de Charles Darwin, Memorii de William Butler Yeats, pe data de 9.11.2017. Invitaţii acestui eveniment au împărtăşit publicului braşovean mărturii ale unor personalităţi celebre care au marcat, într-un fel sau altul, istoria umanităţii. Totodată, evenimentul a marcat cu succes finalul de campanie de anul acesta.

   Activitățile derulate nu au fost singurul motor de evoluție a campaniei. Contribuția valoroasă a partenerilor a dus la creșterea semnificativă a notorietății proiectului, publicul devenind din ce în ce mai apropiat de ideea de carte ca factor de dezvoltare personală și socială.

    Despre Editura Herald

   Înființată în 1994, Editura Herald are un profil editorial structurat și coerent, dublat de calitatea înaltă a lucrărilor, fapt care i-a asigurat o poziționare distinctă pe piața de carte și o prezență marcantă în următoarele domenii: spiritualitate, religie, psihologie, terapie, parentaj, dezvoltare personală, istoria tradițiilor și filosofia culturii. 

   Află care sunt librăriile participante la campanie, titlurile selecționate și evenimentele organizate accesând site-ulTe așteptăm în librărie!.

   Contact: Sorin Lucaci, PR &EventsCoordinator,0744.325.209, sorin.lucaci@edituraherald.ro

   Sponsor: Himalaya

  Parteneri media: Realitatea TV, ItsyBitsy, cinemagia, TVR, TVRTimisoara, Radio Romania Cultural, Bucuresti FM, Radio Romania Iasi, Radio Romania Tg.Mures, Radio Romania Timisoara, Radio Romania Cluj, Radio Brasov, MIX TV, Nova TV, WYLFM, Smart FM, GoldFM, Senso TV, Bookblog, brasovultau.ro, bzb.ro, mytex.ro, festivaluri-romanesti.ro, GoodRead.ro, Literaturapetocuri.ro, Edu-News.ro, 4Arte.ro, Agentia de carte, gratuitor, IQool, Bookaholic, Bookhub.ro, Bookuria.info, Filme-Carti.ro, PR Wave, Raftul cu Idei, Rabit Media, eva.ro, Societatesicultura.ro, Booktopia, Serial Readers, Traiesteconstient.

 

„Pause” to reality

    Există seri şi seri în care pur şi simplu simţim nevoia de a vedea altceva decât  realitatea şi obiectivul. Adevărul este că realitatea nu este mereu ceea ce ne şi dorim să fie. Uneori avem nevoie de un buton de stop/pauză prin care să-i atenuăm efectele. Poate că nu am avut o zi bună la muncă sau la şcoală, poate că dispoziţia ne joacă feste, cert este că în anumite zile vrem să spunem nu tuturor şi să ne spunem da nouă înşine. Acel da se poate concretiza în ce vrem noi, în cazul meu a fost un film la întâmplare din ghidul tv. Alegerea a fost una dificilă, erau trei opţiuni la număr, ştiam ce se petrecea fiindcă am citit cărţile ori am auzit părerile prietenilor şi am vrut să le văd pe toate. Nu spun ce am ales fiindcă aş face o discriminare, aşa că optez pentru situaţia mai uşoară: prezint ce anume poate fi vizionat în zilele monotone şi friguroase când vrem să trăim puţin doar pentru propria persoană.

    1.The Great Gatsby (2013)-recenzie

   Un film pur şi simplu extraordinar prin decorurile sale, actorii aleşi, îmbrăcămintea, reuşita în a capta o zi din VISUL AMERICAN. Nu demult am citit cartea şi pot spune fără doar şi poate că regizorul a urmat întocmai firul narativ al volumului. Directorul şi scenaristul Baz Luhrmann, împreună cu Craig Pearce sunt cei care au adus filmul la viaţă. În rolurile lui Jay Gatsby, Nick Carrawey şi Daisy au jucat Leonardo DiCaprio, Tobey Maguire şi Carey Mulligan. Producţia a câştigat două oscaruri.

   În fond, ce anume se petrece în acest film? Se prezintă o privire asupra unei poveşti. Nick este cel care decide să se mute în New York pentru a învăţa arta speculaţiilor la bursă. Doreşte să înveţe cât mai multe pentru a deveni cineva în societate. Nu se aşteaptă să dea peste o enigmă: vecinul său care trăieşte într-un palat în comparaţie cu mica casă a lui Nick. Cel din urmă va fi invitat la una dintre petrecerile faimosului miliardar şi i se va crea o nouă idee în minte: să descopere cine este acest Jay Gatsby pe care unii îl vorbesc de bine, iar alţii de rău. Timpul trece, Nick ajunge să cunoască, sau cel puţin aşa s-ar crede, părţi din acesta, cea mai evidentă fiind iubirea pe care o poartă verişoarei lui Nick, Daisy.

   Cel mai impresionant moment din punctul meu de vedere este finalul, când se arată că banii nu vor putea aduce niciodată fericirea, că în vremuri tulburi doar un adevărat prieten îţi va fi alături, chiar şi în…moarte.

     2. Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles(1994)

    Sper să nu vi se pară mult prea vechi acest film, dar adevărul este că mie mi s-a părut o capodoperă din cauza mesajului pe care îl transmite şi anume că trebuie să ne trăim viaţa din plin, să iubim, să urâm, să fim curajoşi ori temători şi să facem ceea ce ne dorim până nu e prea târziu. Perenitatea vieţii este un aspect secundar ascuns în umbra poveştii pe care are să o spună în cadrul unui interviu un vampir care…a trecut prin mult prea multe şi ar dori ca mortalitatea să îl răpună. În acest film au jucat unele dintre cele mai cunoscute nume ale cinematografiei şi anume Bradd  Pitt, Tom Cruise, Kirsten Dunst şi Antonio Banderas. Lucrarea urmăreşte cuvintele autoarei Anne Rice din volumul scris de aceasta.

    Personajul principal este Louis (Brad Pitt), iniţial un om cu totul şi cu totul obişnuit, dar care va fi transformat în vampir de către Lestat(Tom Cruise), un adevărat iubitor al propiului sine şi necruţător de-a dreptul. Louis devine un fel de vegetarian al acelui clan, nedorind să bea sângele oamenilor, preferându-l pe al animalelor. El o va salva pe micuţa Claudia de ciumă, o transformă în vampir fără a-şi da seama de consecinţele devastatoare pe care acest lucru îl va avea asupra acesteia. Anii, secolele trec, ea nu îmbătrâneşte, nu se dezvoltă fizic motiv pentru care ajunge să se urască pe sine. Lestat încearcă să îi controleze pe cei doi copiii ai săi, dar eşuează lamentabil. Ce are să se petreacă vă las pe voi cinefili şi pe voi dragi cititori să aflaţi…

    Ce m-a atras fără dar şi poate la acest film au fost jocul actoricesc, decorurile, povestea în sine care relevă că nu ar trebui să ne dorim imposibilul, ci ar trebui să manevrăm posibilul în favoarea noastră.

    3. Titanic(1997)

    Genurile filmului sunt dramă şi dragoste. Am auzit că a provocat multe lacrimi de-a lungul anilor în rândul cinefililor, dar…se pare că nu emoţionează atât de tare pe toţi. Se pare că eu am fost imună. M-am cam pierdut în detalii, în replicile iscusite ale personajelor, în arhitectura acelui gigantic vas care găzduia trei lumi pe o singură bucată de lemn: lumea înstărită de pe puntea de sus, lumea de jos şi lucrătorii. În acest loc se va naşte povestea de dragoste a doi tineri, unul pictor desăvârşit, dar falit – Jack – alta, o femeie bogată care urmează să se căsătorească din interes. Ambii vor o schimbare în lume. Se vor împrieteni, se vor salva de micile neajunsuri, dar…soarta până la urmă îi lasă pradă unei întunecimi de vise. Rămâne de vizionat…

…şi aşa…ora ceaiului a luat sfârşit…apăsăm „PLAY TO LIFE”…

 

Surse imagini: pinterest.com

Scriitorul Ciprian Măceșaru citește copiilor în cadrul unui proiect co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Român (AFCN)

  Ultimul atelier de lectură din seria „10 scriitori contemporani citesc pentru smARTkid”, co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Român (AFCN) are loc sâmbătă, 11 noiembrie. Scriitorul invitat să citească celor mici este Ciprian Măceșaru.

   Proiectul „10 scriitori contemporani citesc pentru smARTkid”, inițiativă a Asociației 7 ARTE, co-finațat de Administraţia Fondului Cultural Român (AFCN) se încheie sâmbătă, 11 noiembrie. Atelierul care închide seria de lecturi cu scriitori are loc de la ora 11,30, la KALEIDOSCOPE.BOOK.AREST, bvd Mărăşti nr 35.

   Scriitorul invitat este Ciprian Măceșaru. Autorul va citi din volumele „Super! Sunt un gândac!”, Editura Humanitas și “Portbagaj”, Editura Trei.

   Lectura este ultima din seria „10 scriitori contemporani citesc pentru smARTkid”, proiect inițiat de Asociația 7 ARTE și co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Român (AFCN).

   Accesul copiilor la eveniment este GRATUIT.  Evenimentul are o pagina pe facebook, aici.

   Proiectul de educație prin cultură “Ateliere de lectura SmARTkid cu scriitori contemporani” este destinat copiilor cu vârste între 6 și 12 ani. În lunile septembrie, octombrie si noiembrie, în weekend, câte un scriitor contemporan, 10 scriitori contemporani în total, au susținut ateliere de lectură alături de trainerii Asociației 7 ARTE.

   Atelierele au o durată de 1 oră și 30 de minute, sunt interactive și au o componentă de workshop (de arte vizuale și abilități practice), care transformă lectura textelor literare într-o activitate plăcută, reconfortantă și asumată de către copii.

   În calitate de invitați, scriitorii le citesc copiilor, le răspund la întrebări, stimuleaza discuțiile libere și ajută la desfășurarea activităților, sub coordonarea trainerilor Asociatiei 7 ARTE.

   Prezența scriitorilor contemporani are ca scop, pe lângă promovarea lecturii și a vânzării de carte, promovarea literaturii contemporane, demistificarea statutului scriitorului și încurajarea lecturii în rândul școlarilor mici, care trebuie sa devină cititorii de mâine.

   “Asociația 7 ARTE crede că, dacă nu creștem cititori, nici nu vom avea cititori. Ei nu apar din senin, ci se formează datorită lecturilor de la vârste mici, datorită interacțiunilor plăcute care au loc în mediile în care se citește, datorită percepției pozitive față de lectură, privită ca un lucru relaxant, amuzant, interesant, nu ca obligație școlară.  Mai mult, cititul este esențial pentru procesul de învățare. Copiii care înțeleg ceea ce citesc sunt cei care pot procesa și reda coerent informațiile lecturate. Din păcate, este o realitate românească faptul că 42% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional, după cum au indicat datele unui studiu facut public în 2016 de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale. Mai exact, studiul sustinea că elevii în vârstă de 15 ani știu să scrie și să citească, dar nu înțeleg ceea ce citesc”, explica Livia Lucan-Arjoca, coordonatorul proiectului și Președinte al Asociației 7 ARTE.

   Proiectul “Ateliere de lectura SmARTkid cu scriitori contemporani” a fost declarat câștigător în sesiunea I de proiecte, 2017, categoria Educație prin cultură de către Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

   “Acest proiect realizat sub umbrela smARTKid de la 7 ARTE este CO-FINANTAT AFCN și răspunde celor 3 priorități impuse de această instituție promovând: dialogul cu creatorii, diversitatea și toleranța, precum și Centenarul României Moderne. Nominalizez cu mândrie scriitorii care au fost inivitați să citească celor mici, în cadrul proiectului: CIPRIAN MACEŞARU, CARMEN TIDERLE, ANDRA ROTARU, MIHAELA COSESCU, DAN MIRCEA CIPARIU, VLADIMIR DRAGHIA, IOANA NICOLAIE, ADELA CHIRICA, ANDREI CRACIUN, LAVINIA BRANISTE”, adaugă Livia Lucan-Arjoca, Președintele Asociației 7 ARTE.

   Asociaţia 7 ARTE este o organizaţie non-profit infiinţată în august 2015 care promovează educaţia şi cultura. SmARTkid este un proiect de educaţie experienţială care constă în ateliere creative, educative şi recreative pentru copii și tineri.Pentru mai multe detalii despre activitatea 7 ARTE și despre atelierele smARTkid, vizitați site-ul www.7arte.org și pagina de facebook a proiectului.

Pe urmele lui J.K. Rowling în Porto

    V-ați întrebat vreodată prin ce locuri s-au perindat scriitorii voștri preferați? Vă propun să ne plimbăm pe urmele lor, chiar dacă numai virtual (deocamdată).

   Fani sau nu, puțini știu că J.K. Rowling autoarea celebrei serii Harry Potter, a trăit o vreme în Porto. Mai exact, între anii 1991 și 1993, exact când își are începuturile seria.

   Pe atunci anonimă, viitoarea scriitoare a sosit în pitorescul oraș pentru a preda limba engleză. Acolo l-a întâlnit pe jurnalistul portughez Jorje Arantes, care i-a devenit soț și tatăl primului copil, Jessica. Ulterior cei doi s-au despărțit, autoarea plecând spre țara natală împreună cu fetița în vârstă de doar patru luni și cu primele trei capitole din primul volum al seriei, „Harry Potter și Piatra Filosofală”.

„”In those first weeks in Portugal I wrote what has become my favourite chapter in the Philosopher’s Stone, ‘The Mirror of Erised’ — and had hoped that, when I returned from Portugal I would have a finished book under my arm. In fact, I had something even better: my daughter, Jessica,” Rowling explains on her official website.” (sursă )


„„În acele prime săptămâni în Portugalia am scris ceea ce urma să devină capitolul meu favorit din Piatra Filosofală, „Oglinda lui Erised” – și speram că mă voi întoarce din Portugalia cu o carte terminată sub braț. De fapt, m-am întors cu ceva mai bun: fiica mea, Jessica,”, declară Rowling pe site-ul său oficial.” (traducere aproximativă).


   A urmat o perioadă neagră în viața autoarei: tocmai îi murise mama, se despărțise de soț, nu își găsea de lucru, trebuia să se descurce singură, cu un copil, având o situație financiară precară, trăind din ajutoare sociale. A fost diagnosticată cu depresie clinică și se spune că a avut gânduri de suicid (sursa Wikipedia). Și când mă gândesc că ne-am aflat la un pas de absența seriei Harry Potter din literatură, mă ia cu fiori.

   Depresia ei s-a manifestat în carte sub forma Dementorilor, ființele care absorb toată fericirea și sentimentele pozitive în general, lăsând în urmă disperare și tristețe.

   Cert este că perioada petrecută în Porto și-a pus amprenta asupra operei sale. Nu e de mirare că m-am îndrăgostit la prima vedere de acest oraș pitoresc!

Librăria Lello

   Se poate observa cu ochiul liber că Librăria Lello, a treia cea mai frumoasă din lume, este sursa de inspirație pentru librăria Caligrafie și Pete/Flourish and Blotts, de unde elevii școlii Hogwarts își cumpărau manualele. De asemenea, se spune că scara de la Hogwarts își are originea în cea de la Librăria Lello.

   Aparent, J.K. Rowling își petrecea timpul la Lello, unde cu mai multe cafele în față, a pus bazele seriei. Personal, n-am văzut vreo cafenea pe acolo (doar cărți și foarte mulți turiști înnebuniți după selfie-uri), însă după mai multe surse, la etajul doi al librăriei, într-un timp se serveau cafea și ceai.

   Librăria Lello a fost fondată în 1906, de frații cărora le poartă numele. Decorul este unul deosebit, fiind una dintre cele mai populare locații vizitate de turiști. De fapt, din tot ce am vizitat în Portugalia, aici am întâlnit cea mai mare aglomerație, ceea ce vorbește de la sine.

Cafeneaua Majestic

   Cafeneaua Majestic este, de asemenea, relaționată cu autoarea britanică și celebra serie fantasy. Se spune că pe unul dintre șervețelele acestei cafenele, J.K. Rowling și-ar fi schițat câteva idei ale primului roman.

   Fondată în 1921, Majestic este în top 10 al celor mai frumoase cafenele din lume. Un local prestigios, șic, cu mobilier în stil Art Nouveau, ce recreează atmosfera de epocă de la începutul secolului trecut. Dacă o pot compara cu o locație de la noi, atunci aleg ca reper „Carul cu bere”. Aceeași atmosferă de epocă, sugerată de arhitectura și mobilierul deosebite.

   Unele guri spun că prezența lui J. K. Rowling la Majestic este un simplu zvon, întrucât la acea vreme, autoarea nu și-ar fi permis din punct de vedere financiar să frecventeze acea cafenea; cafeaua la Majestic este destul de scumpă față de cea servită în alte localuri, fiind unul dintre punctele de referință ale orașului. Însă fostul soț al scriitoarei ar fi confirmat prezența lor la acea cafenea:

“Yes, we used to frequent the Majestic,” Rowling’s former husband, Portuguese journalist Jorge Arantes, told AFP in a rare interview.”sursa

   Totodată, scriitoarea a recunoscut că obișnuia să scrie prin cafenele, pentru că așa reușea să-și adoarmă fiica, ieșind cu ea la o plimbare.

Harry Potter-iștii

   Mergând prin Porto, dacă nu ești acolo în perioada vacanței copiilor, poți vedea pe străzi elevi purtând pelerine precum cele din Harry Potter. Există o veche tradiție, originală din Coimbra, referitoare la uniformele formate din acele pelerine.

   Un alt zvon susține că ele au servit drept sursă de inspirație pentru pelerinele purtate în celebra serie, elevii din Porto îmbrăcați astfel fiind cunoscuți drept „Harry Potter-iști”.

   Nu știu cât de adevărată este presupunerea privind inspirația autoarei, cert este că și în Anglia întâlnești elevi purtând pelerine ca uniformă.

Salazar Slytherin

   Altă supoziție este că numele personajului Salazar Slytherin/Viperin, fondatorul casei omonime, se trage de la António de Oliveira Salazar, dictatorul Portugaliei între anii 1932 și 1968. Dacă stăm să ne gândim la obsesia fondatorului Casei Slytherin pentru sângele pur, parcă aduce cu fascismul instaurat de Salazarul portughezilor.

   Totuși, această presupunere nu a fost confirmată.

   Așadar, dacă sunteți fani Harry Potter, o vizită în Porto este obligatorie! Măcar pentru a verifica dacă Librăria Lello seamănă cu Flourish and Blotts!

    Surse foto: arhivă personală, Witchcraft and Wizardry – Wikidot

by -
20

 Alături de autorii români-Poeta Laura Florescu umilită de Statul român-De vorbă cu Laura….

   Sunt destul de familiarizată cu sistemul infect din România, cu legile proaste și superficiale, cu lupta contra statului român. Am avut norocul să câștig de fiecare dată fiecare luptă (de parcă am fi într-un război).

  Astăzi suntem alături de autoarea Laura Florescu. Tânăra bolnavă de o boală care nu se vindecă, scleroză multiplă. O boală care avansează în timp și care a îndrăznit să scrie o carte de poezii. A îndrăznit să evadeze într-o lume doar a ei. A îndrăznit să nu stea degeaba, să umple timpul pe care-l are scriind poezii.  Cartea se numește Poezii pentru văduve, publicată în anul 2016 la editura Herg Benet sub pseudonimul Marcica Belearta. Tânăra a încasat 270 lei din drepturile de autor, iar pentru că a îndrăznit să-ți folosească timpul construit, statul a pedepsit-o suspendând-i pensia de 39 de lei.

  De multe ori ne lovim de nedreptăți și suntem dezamăgiți din nou și din nou de statul român. Cine poate trăi cu mai puțin de 600 de lei pe lună?

   Persoanele cu dizabilități ar trebui susținute. Trăim în România, unde lucrurile merg pe dos de cele mai multe ori.

    Am schimbat câteva vorbe cu Laura și mi-a plăcut energia ei plină de optimism.

  1. Știe toată țara despre experiența neplăcută prin care treci cauzată de un sistem bolnav, povestește-ne cum ai fost/ești tratată într-o instituție publică când vrei să primești informații?

   Ultima dată mi-o spus să aștept răspunsul de mai sus, că ei nu mai au ce face. În general își cam bat joc de mine, de parcă aș fi un copchil idiot.

  2. Care este diagnosticul tău, pensia pe care o primești și de când ? – pentru că știu că aceste pensii nu acoperă nici 10% din necesarul pentru un trai decent.

   Scleroză multiplă din 2009, pensia de handicap de 520 o primesc de 2 ani, ajutorul de handicap de 200 de lei, respectiv 39 de lei tot de 2 ani, de când mi-au scăzut încadrarea. God, câte cifre, și de fapt e atât de puțin. În total în momentul de față primesc 559 de lei pe lună.

  3. Vorbește-ne despre omul Laura Florescu, despre viața cotidiană a unui poet în zilele noastre.

   Apăi în ultimul timp nu prea mai îs poet, că m-am transformat în victimă și nu-mi place deloc. Io chiar îs născută pentru a fi boemă :)

   4. Ce înseamnă scrisul/poezia pentru tine?  Care e poezia ta preferată?

   Scrisul înseamnă în general un instinct și o defulare care-mi face plăcere. Ca să nu mă apuc să bat oameni pe stradă. Poezia mea preferată îi toată cartea.

  5. Se știe că nu se câștigă din vânzarea unei cărți. Ce crezi despre piața de carte din prezent? Ai găsit sprijin pentru a publica?

    Am găsit o editură minunată care m-a sprijinit și mă sprijină și acum. Nu se câștigă mai nimic. Dar e faza aia: WEEEEE! AM SCRIS O CARTE! Nu 10, că n-am atâta pensie de dat înapoi.

   6. Câteva cuvinte/sfaturi pentru cei care se află în aceeași situație cu tine?

      Stați cuminți, că rezolvăm noi cumva.

 

    Am citit cartea de poezii a Laurei și am râs cu lacrimi. Stilul ludic și nonconformist m-a scos din rutină.

     Laura să rămâi neschimbată. Suntem alături de tine!

                                              Cu cap, ușa

Te-am văzut pe geam,

Te-am văzut pe ușă

Te-am văzut pe jos

Stimată căpușă.

N-ar fi o problemă

Dacă n-ai avea

Trei, patru prieteni

Pe lângă perdea

Nu m-aș supăra

Nici dacă ai fi

Oleacă mai mică.

Asta ca să știi.

Da’ ești uriașă

Și îmi e cam frică

Să nu sari pe mine.

DRAGA MEA AMICĂ.

MONA

Plouă peste tine

Plouă peste noi

Plouă pe vecina

Da’ cu vânătăi.

Plouă peste case

Plouă peste birt

Și vecinu’ bea

Din sticla de spirt.

by -
5

Clubul Nemira Young Adult #2: Do you volunteer?

Revolta a luat sfârșit. Jocurile Foamei au fost anulate. 

   Dar noi nu am uitat. Amintirile sunt încă vii și dureroase, un ecou ce străbate trecutul și răsună în prezent, unde schimbările sunt vizibile și reprezintă un motiv de fericire, de speranță, pentru un viitor mai bun.

   Cititori și cititoare, a sosit clipa să ne întâlnim! Nu contează din ce district ați făcut parte, de partea cui ați luptat: noi vă așteptăm pe 1 noiembrie, de la ora 19.30, în Mansarda Cărturești Verona, la un consiliu secret, organizat de două revoluționare celebre: Irina Stoica (Irina Citește) și Angela Georgiana Alexandru (CineAmator).

  Concursuri, surprize și o seară între prieteni, fani și aliați.

Vă așteptăm!

Are you, are you… coming to Verona?

Eveniment Facebook

Déjà vu: Fragment din romanul ”Din altă viață” de Neguț Marius Albert

   Prima zi din clasa a V-a e trasă parcă la indigo, după cea din clasa întâi – doar că, de data aceasta, după o țintire îndelungată, arunc penarul proprietate personală spre scăfârlia nesuferită a lui Androne și cum colegul meu nu e atât de prost încât să nu se ferească, reușesc inimaginabilul… Sparg tabla clasei confecționată din sticlă. Privirile colegilor mă încorsetează cu tărie de cătușe, iar lumea mea se transformă brusc într-o celulă din care nu pot evada. Urmează nebunia: tovarășa dirigintă apare cu o falcă-n cer și una în pământ, iar eu nu mă pot abține să nu mă gândesc că, chiar și așa e foarte frumoasă. Din păcate pentru mine, ia decizia de a mă duce în biroul directorului. Acesta îmi face cunoștință cu șarpele mic, apoi cu cel mare. Cel mic e confecționat dintr-un cablu subțire care ustură extraordinar, cel mare, dintr-unul gros care doare. Nu-s încântat de cunoștință, dar îndur stoic. Directorul mă lasă doar când aude că tata e vopsitor auto – în acel moment îi sclipesc ochii în cap și mă trimite acasă după părintele meu.

   Străbat drumul rugându-mă să nu-l găsesc pe tata acasă – e dimineață, deci am speranțe. Nu am noroc…

   Îi transmit tatei chemarea de neignorat a directorului și stoic în fața interogatoriului părintesc, ”recunosc” că habar nu am de ce i se solicită prezența. Ce rost are să mi-o iau așa… din start! Amân și eu cât pot inevitabilul.

  Din cancelarie, tata iese ca trenul. Din păcate, gara sunt eu… Până acasă învăț că mama își are proprii dumnezei, responsabili de faptele mele, dar în mod clar, diferiți de cei ai tatălui meu, deci demni de a fi trași în ”țeapă”. Din câte înțeleg, părintele meu nu doar că trebuie să plătească o tablă nouă, dar va vopsi gratuit și Skoda roșie a directorului. Vă las pe dumneavoastră să ghiciți cine este fericitul ce o va freca cu șmirghel…

 Neguț Marius Albert.

 

      Despre toamnă… în poezia românilor

    A venit și toamna, anotimpul frunzelor pictate în nuanțe roșiatice, castanii, galbene, frunze care se desprind, parcă, din înaltul cerului și învăluie pământul ca o mantie. Răcoarea atât de mult așteptată, după o vară caniculară, ne îndeamnă la visare. Nu doar o dată gândurile noastre zboară hăt departe, întrecându-se cu stolurile de păsări ce-și fâlfâie aripile prin văzduh.

    Din punct de vedere științific, toamna e doar un sezon ce face trecerea de la vară la iarnă, un anotimp ca oricare altul, cu caracteristicile climatice specifice. În schimb, pentru poeți, pentru cei pasionați de arta cuvintelor toamna are o însemnătate aparte. E o perioadă dificilă din viața omului, un moment de veștejire a inimii, o cumpănă din existența sa efemeră…

     Personal, iubesc toamna pentru tot ceea ce înseamnă ea, pentru aerul răcoros pe care-l inspir în fiecare dimineață, pentru dezmierdarea simțurilor pe care mi-o oferă peisajul specific anotimpului. Ploile de toamnă sunt de-a dreptul liniștitoare, stropii care biciuiesc ferestrele și copacii golași îmi oferă un sentiment pe care nu mi-l pot explica, un amestec ciudat de melancolie și speranță. Ce-i drept, sunt de felul meu o persoană care cade ușor în mrejele nostalgiei, ca și cum optimismul manifestat anterior s-ar fi evaporat pe nesimțite.

     Am scotocit prin bibliotecă și am scos la iveală câteva cărți de poezii, cărți ale scriitorilor români. Am început să le răsfoiesc de îndată, căutând poezii care să elogieze toamna, care să prezinte acest anotimp din prisma trăirilor umane. Din când în când, dedic câteva minute lecturii acestor poezii – un balsam pentru sufletele oricăruia dintre noi, motiv pentru care am decis să împărtășesc și cu voi câteva dintre ele, pe care le consider eu semnificative.

      Voi începe cu ,,Emoție de toamnă” de Nichita Stănescu, un discurs liric absolut fermecător, unul din cele mai frumoase pe care am avut șansa să le studiez la școală și care, sper eu, îmi va rămâne veșnic întipărit în minte și, mai ales, în suflet.  

,,A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.”

      Conform eului poetic, toamna este un moment critic pentru sufletul său, pentru iubirea sădită în inima sa. În aceste clipe de slăbiciune se teme, este neîncrezător, are în vedere posibilitatea ca existența sa să fie învăluită de o ,,frunză de pelin”, umplută de amărăciune, lipsită de dulceața iubirii împărtășite, trăite la cele mai înalte cote. Din câte se pare, sentimentele sale se reflectă asupra naturii, frunzele copacilor uscându-se odată cu inima sa. Totuși, puterea iubirii îi permite îndrăgostitului să spere la ceva mai bun, prevestind venirea primăverii și faptul că după toamnă, iarnă, viața va renaște, iar iubirea îi va încununa sufletul cu fericire…

    De la timida notă de optimism a lui Nichita Stănescu, trecem la George Bacovia, unul din poeții mei favoriți. Fără doar și poate, toamna este unul din anotimpurile cărora poetul simbolist le dedică nenumărate versuri, încărcate de pesimism, înconjurate de o aură nevrotică, caracterizate de spleen, de plictis existențial. Dintre acestea am ales ,,Amurg violet”:

,,Amurg de toamnă violet…

Doi plopi, în fund, apar în siluete

-Apostoli în odăjdii violete –

Orașul tot e violet.

Amurg de toamnă violet…

Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;

Mulțimea toată pare violetă,

Orașul tot e violet.

Amurg de toamnă violet…

Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;

Străbunii trec în pâlcuri violete,

Orașul tot e violet.”

    După cum se poate observa, eul liric este cuprins de o deprimare profundă, se lasă pierdut într-un univers iluzoriu, guvernat de halucinație, bulversare, un univers închis, un spațiu claustrofob, de altfel. Acest ,,amurg violet” sugerează un declin, o degradare a spiritului ce va duce, inevitabil, la sfârșitul omului, a umanității. Caracterul bizar este accentuat de simbolul cromatic ,,violet”. Această pată de culoare persistă în mintea individului și o asociază cu plopii, cu orașul, cu mulțimea. Până și apostolii sunt învăluiți de această culoare, ilustrându-se incapacitatea clericilor de a înfrunta efemeritatea omului. Finalul poeziei oferă o imagine apocaliptică printr-o negare a rădăcinilor strămoșești, anunțând o dezintegrare a lumii, alunecarea acesteia în neant…

       În acest context, toamna întruchipează această apropiere de sfârșit, caracterul inevitabil și ireversibil al morții. Totul e sobru, funerar…

       O altă creație lirică pe care doresc să vi-o împărtășesc este ,,Amurg de toamnă” a marelui poet și filosof ,,Lucian Blaga”:

      ,,Din vârf de munți amurgul suflă

         cu buze roșii

         în spuza unor nori

         și-atâta

         jăraticul ascuns

         sub valul lor subțire de cenușă.

         O rază  

         ce vine goană din apus

         și-adună aripile și se lasă tremurând

         pe-o frunză:

         dar prea e grea povara –

         și frunza cade.

         O, sufletul!

         Să mi-l ascund mai bine-n piept

         și mai adânc,

         să nu-l ajungă nici o rază de lumină:

         s-ar prăbuși.

         E toamnă.”

      Și de această dată, eul poetic suferă. De pe culmile fericirii, ale extazului a ajuns să decadă, să apună asemenea soarelui la asfințit. Inima sa a fost afectată extrem de tare de o iubire trecută. Intensitatea pasiunii, profunzimea sentimentelor pe care le-a nutrit odinioară l-au răvășit. Acum, cel suferind se teme, vrea să ia măsuri de precauție – inutile, am putea afirma – pentru ca inima sa să nu poată cădea pradă unei alte iubiri care, în final, să se sfârșească în același mod. E toamnă, tabloul din natură este transferat în sfera spirituală, iar acest anotimp semnifică, din punct de vedere al stării psihologice a individului, o cumplită deprimare, o oboseală a spiritului…

       Mă limitez la aceste trei poezii, extrase din creația a trei artiști ai cuvântului. Toamna este prezentată în trei maniere pe cât de asemănătoare, pe atât de diferite, căci, bineînțeles, viziunea asupra lumii este unică, în funcție de poet.

       Eu v-aș sfătui să citiți poezie, această formă inegalabilă a artei, această expresie la apogeu a sentimentelor și trăirilor umane. Și, mai mult decât atât, vă sfătuiesc să-i citiți pe poeții români. Pe cei de ieri, dar și pe cei de azi. România se poate mândri cu numeroase talente, așa că am face bine să le apreciem, fiecare în parte, la adevărata lor valoare!

      Și era să uit: pe anticariatul Târgul Cărții găsiți o gamă largă de volume de poezie. Ediții mai vechi, ediții mai noi, toate vă așteaptă să le răsfoiți.  

(O carte care a fost citită de mai multe persoane, care a fost răsfoită de mai multe mâini, ascunde printre filele sale și poveștile vechilor proprietari, a altor cititori…;)

Fragment din romanul în lucru: Din altă viață, de Neguț Marius Albert

Prima dragoste

   La șapte ani sunt dat la școală. Mama face ce face și ajung în clasa celei mai bune învățătoare, tovarășa Ioan.

          În chiar prima zi din clasa întâi, reușesc să fiu urecheat pentru că, neajungând la întrerupătorul din toaletă pentru a aprinde lumina, îl pocnesc cu trusa sanitară și-l sparg. Tovarășa învățătoare solicită prezența mamei la școală, ceea ce are urmări tragice asupra integrității perciunilor mei, atât pe moment, cât și la finalul trimestrului întâi, când mă prezint cu carnetul de elev acasă, iar ai mei văd că am nota 9 la purtare.

  Totuși, învăț bine și în clasa a doua sunt făcut pionier printre primii. Fetița care îmi pune cravata roșie la gât – Dănuța, mă sărută pe obraji, iar mie îmi este suficient pentru a o transforma în zeița visurilor mele. Mă zbat astfel, îndrăgostit fără speranță peste un an de zile. Între timp, ca orice Romeo găsesc un confident căruia îi destăinui pasiunea ce-mi macină sufletul. E de mirare că acesta îi spune Dănuței?

  Într-o bună zi, în recreația mare, în fața tuturor copiilor, lumina ochilor mei se proțăpește în fața mea, cu mânuțele în șolduri, sfântă întruchipare a curiozității feminine, amestecată cu o doză de indignare:

   — E adevărat? mă întreabă ea, cu autoritatea pe care funcția de comandant de detașament i-o dă.

  — Ce anume? bâigui eu, în timp ce rânjetul prietenului în care avusesem atâta încredere îmi iscă o vagă bănuială.

   — Este adevărat că mă iubești?

   Mă uit în sus, cu speranța că tavanul se va prăbuși peste mine, apoi în stânga și-n dreapta, căutând o cale de scăpare. Siderați de îndrăzneala mea, colegii mă privesc, iar eu citesc întrebările din ochii lor:

Tocmai pe Dănuța?

Cea mai frumoasă fată din clasă?

Tu chiar nu te uiți la tine?

Îmi iau inima-n dinți și, curajos ca un cocoș în fața satârului, rostesc:

   — De mult!

   Timpul trece, iar eu mă afirm ca fiind bunicel la învățătură. Fac echipă cu Dănuța la un concurs de istorie la care luăm locul trei. Apoi la un altul de circulație rutieră unde ne clasăm pe locul doi. Prind gustul întrecerilor, nu atât pentru că îmi face plăcere să învăț, cât pentru că, tovarășa învățătoare mă pune mai mereu în echipă cu dragostea vieții mele. Totuși, spre tristețea mea, la următorul concurs, unul de igienă dentară, învățătoarea mă trimite singur.

   În cadrul lecțiilor pregătitoare susținute de doctorița stomatolog a școlii aflu că habar n-am să mă periez corect. În loc să fac mișcările vertical, ca un novice frec dințișorii orizontal… Băiat serios, remediez problema rapid – fug la librăria din cartier de unde cumpăr o cărticică ce conține cam tot ceea ce un copil curios ca subsemnatul, ar vrea să afle în privința igienei bucale.

În doar două zile sunt tobă de carte. Înarmat cu o periuță nou nouță mă prezint la concursul cu pricina.

   Membrii juriului mă privesc ostil, dar eu nu mă bulversez. Sunt prea bine pregătit pentru a-mi face probleme, doar că, din motive care îmi scapă, se cam învârte încăperea cu mine. Medicul școlii prezent în sală, mă studiază și pune verdictul: Pojar!

În loc să mă bucur de gloria certă a câștigării concursului, mă văd forțat să stau acasă, la pat, două săptămâni! Însă, nu aceasta e durerea cea mai mare, ci aceea că săptămânile cu pricina sunt pline de dor!

Din păcate, în momentul în care revin, locul din prima bancă, acolo unde stătea Dănuța, e gol.

Dragostea mea s-a mutat din cartier și din școală…

Fragment din romanul în lucru: ”Din altă viață”. Neguț Marius Albert

BookTag: The Seven Deadly Sins 

   Toamna este anotimpul melancoliei și al aromelor îmbietoare. Involuntar, fiecare dintre noi simțim impulsul care ni-l transmite căderea frunzelor, de multe ori inspirându-ne, scoțând ce este mai bun. Dacă tot suntem la capitolul ispită, Cătălina ne-a provocat la un booktag, dar după cum știți deja, Iasmy nu este pasionată de răspunsuri la tag-uri. 🙂

   Întrebări și răspunsuri

  Lăcomie – Care este cea mai ieftină carte? Care este cea mai scumpă carte?

   Cele mai ieftine cărţi le-am cumpărat în Anglia. Erau de anticariat şi cu o liră (aprox. 5 lei) am înhăţat trei titluri foarte frumoase. Dacă acele cărţi se vindeau la noi, sigur nu valorau atât. Cea mai scumpă? Nici nu ştiu, dar cred că nu are importanţă preţul, ci rezultatul. La fel ca majoritatea cititorilor, mă folosesc de promoţiile din librăriile online şi aleg ce mă reprezintă sau ce mă atrage în acel moment. Acesta este singurul viciu pe care îl ţin sub control.

 

  Mânie – Cu ce autor ai o relație de iubire/ură?

   Sunt în relaţii bune cu mulţi autori, dar aş merge mult prea departe declarând că îi iubesc. O parte din ei mi-au oferit şansa de a le citi cărţile, de a-mi expune punctul de vedere onest şi chiar dacă n-am fost întotdeauna pe aceeaşi undă, respectul a rămas acelaşi. De ce să denigrăm pasiunea pentru lectură folosind cuvinte cu greutate, ar trebui să profităm şi să demonstrăm tuturor ce înseamnă să citeşti.

   Zgârcenie – Ce carte ai putea devora la nesfârșit fără nicio rușine?

   Aproape de cer de Judith McNaught, cartea de care nu mă plictisesc să o recitesc. Nu este o capodoperă şi nici nu dezvăluie cheia către univers, dar îmi este dragă şi o iubesc pentru simplitatea cu care m-a ţinut trează toată noaptea.

   Lene – Ce carte a fost neglijată din cauza lenei?

   Am abandonat multe titluri, dar dacă mă întorc în trecut, regret că n-am terminat Război şi pace de Lev Tolstoi. Acum mulţi ani eram pasionată de literatura rusă şi franceză, iar pe lista mea de cărţi suplimentare s-a aflat şi aceasta. Timpul limitat sau poate perioada în care învăţam foarte mult mi-au adus lenea în cale şi am abandonat-o.

   O altă carte de actualitate care m-a determinat să o las în urmă este O mie de nopţi, efectiv nu m-a prins în mrejele ei şi am renunţat. În felul acesta pot da o şansă şi altor titluri provocatoare care mă aşteaptă.

  Mândrie – Despre ce carte vorbești cel mai mult pentru a suna ca un cititor foarte deștept?

   Seria Alina Marinescu. Îmi dă acel impuls de a spune şi celor din jur că este diferită. Nu mă face deşteaptă, dar mă scoate din impas. Mai sunt şi alte cărţi interesante, dar în mare parte oamenii vor să audă de suspans, intrigă şi lumi diferite.

  Atracție fizică – Ce atribute găsești cele mai atractive la personajele masculine sau feminine?

   Personalitatea, emoţia cu care transmite şi caracterul puternic în situaţii critice. Chiar dacă eu sunt o sentimentală care plânge la toate filmele, eroii/eroinele trebuie să se distingă de ceea ce este normal, să aibă un zvâc.

   Invidie –  Ce cărți ți-ai dori cel mai mult să le primești drept cadou?

   Cărţile niciodată nu-s suficiente, întotdeauna vreau altceva. Mărturisesc că cel mai mult mi-am dorit o serie şi a venit cu autograf. Partea frumoasă a fost că avea şi o parte din gândurile mele în interior. Acesta a fost cadoul perfect venit la timpul potrivit.

   Dacă simțiți nevoia să vă relaxați cu un booktag, sunteți liberi să îl preluați. În timp ce vă gândiți la alternative, vă invităm la o cafea aromată printre file de carte.

   

by -
2

„Cărți deschise pentru minți deschise” –sloganul celei de-a IX a ediții a campaniei TE AȘTEPTĂM ÎN LIBRĂRIE – 1.08-1.11.2017

   Aflată la jumătatea perioadei de desfășurare, campania cu acoperire națională Te așteptăm în librărie!, inițiată de EDITURA HERALD, vă pregătește noi evenimente culturale menite să evidențieze importanța librăriilor ca spații culturale vii, deschise și interactive.

   Prin sloganul acestei ediții, Cărți deschise pentru minți deschise, campania este construită ca un demers coerent și consecvent prin care EDITURA HERALD, alături de partenerii săi, urmărește creșterea motivației pentru lectură și consolidarea librăriei tradiționale ca loc privilegiat de întâlnire cu universul cărții.

   Librarii din cele peste 150 de librării partenere și-au asumat responsabilitatea acestui demers și se implică activ pentru valorificarea tuturor oportunităților pe care campania Te așteptăm în librărie! le oferă. Reacțiile nu au întârziat să apară, astfel fiind recunoscute eforturile de promovare ale tuturor persoanelor care lucrează în librăriile Alexandria din Oradea, Bacău, Sibiu, Buzău, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Focșani, precum și cele din rețeaua de librării Humanitas din Brașov, Râmnicu Vâlcea, Piatra Neamț și București.

   S-a dovedit atenția, dar și ambiția profesională, a librarilor din librăriile din toată țara cum ar fi:  La Două Bufnițe și Cartea de nisip din Timișoara, Prăvălia cu Cărți din Constanța, librăria Șt.O.Iosif din Brașov, librăriile Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu din rețeaua Companiei Naționale de Librării București. De asemenea, librarii de la Junimea din Iași, librăria Steinhardt din Baia Mare, librăria Cartea Românească, Casa Cărții din Suceava, librăria Sabin Opreanu din Băile Herculane sunt doar câteva exemple de oameni dedicați, care susțin cu entuziasm și dăruire campania națională Te așteptăm în librărie!.

 Dintre eforturile de promovare ale campaniei ținem să amintim peste 15 intervenții la posturile de televiziune cu expunere națională și locală, 34 de interviuri și emisiuni distribuite în FM, zeci de concursuri și anunțuri în mediul online. Încercând să oferim o vizibilitate asupra evenimentelor culturale deja desfășurate, ne putem opri asupra celui realizat în librăria La Două Bufnițe din Timișoara, în data de 7 septembrie numit Alan Watts – Aventura unui spirit liber, unde publicul bănățean a avut parte de o întâlnire cu personalități remarcabile.

   În perioada următoare, ne pregătim pentru 15 octombrie, când în librăria Humanitas Cișmigiu din București, va avea loc evenimentul Fii conștient de ceea ce contează! Despre viața socială și emoțională a copilului tău. Apoi, va urma tot în București pe 24 octombrie la librăria Cărturești Verona, evenimentul ce va încerca să ofere o imagine cât mai fidelă a conceptului de mindfulness, intitulat: Arta de a trăi conștient.

   Astfel, până pe 1 noiembrie 2017, îi așteptăm pe cititori să descopere cele 30 de titluri aflate în promoție și să participe la următoarele evenimente. Pentru a sublinia profilul nostru editorial, am ales în acest an titluri semnificative din domenii, precum: mindfulness, spiritualitate, parentaj, știință, psihologie, filosofie, dezvoltare personală. Menționăm doar câteva titluri de cărți care ar putea determina cititorii să calce pragul librăriilor partenere: Mindfulness zi de zi, de Jon Kabat-Zinn, Acționează cu dragoste, de Russ Harris, Bebelușul meu înțelege tot, de Aletha Solter, Psihoterapie jungiană, de Michael Fordham, Peripețiile lui Nastratin Hogea, Duh și contemplație, de Alan Watts, Viața mea, de Charles Darwin, în colecția Autobiografia, Piatra filosofală, de Israel Regardie și multe altele.

   Platforma campaniei: www.teasteptaminlibrarie.ro face o prezentare amplă a cărților, evenimentelor desfășurate, precum și a librăriilor implicate, an de an, în succesul campaniei.

   Vă așteptăm cu drag în librării pentru a descoperi toate aceste oportunități de dezvoltare personală!

    Contact: Sorin Lucaci, PR & Events Coordinator, 0744.325.209, sorin.lucaci@edituraherald.ro

   Parteneri media: Realitatea TV, Itsy Bitsy, cinemagia, TVR, TVR Timisoara, Radio România Cultural, București FM, Radio Romania Iasi, Radio Romania Tg.Mureș, Radio România Timișoara, Radio România Cluj, Radio Brașov, MIX TV, WylFM, Smart FM, GoldFM, Senso TV, Bookblog, brasovultau.ro, festivaluri-românești.ro, GoodRead.ro, Literaturapetocuri.ro, Edu-News.ro, 4Arte.ro, Agenția de carte, gratuitor, IQool, Bookaholic, Bookhub.ro, Bookuria.info, Filme-Cărți.ro, PR Wave, Raftul cu Idei, Rabit Media, eva.ro, Societatesicultura.ro, Booktopia, Serial Readers, Trăiește conștient.

 

Scriitorii Florin Chirculescu și Iulian Tănase sunt invitați în cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere FILIT, ediția 2017, care are loc în perioada 4-8 octombrie. 

   Iulian Tănase va fi prezent în cadrul mai multor evenimente dedicate copiilor și liceenilor, iar Florin Chirculescu va participa la o întâlnire în Casa Filit și la un eveniment special dedicat lui la Casa Fantasy. Puteți consulta întregul program aici: http://www.filit-iasi.ro/program-filit-2017/

   Cele mai recente romane lansate de cei doi autori vor ajunge pentru prima dată la cititori în cadrul Salonului de Carte Bookfest Iași, deschis zilnic de vineri 6 octombrie până duminică 8 octombrie la Sala Pașilor Pierduți. Melciclopedia. Povestea Melcului Prinț, de Iulian Tănase și ilustrații de Mircea Pop și Greva păcătoșilor sau apocrifa unui evreu de Florin Chirculescu apar în premieră la standul editurii Nemira. 

   Florin Chirculescu s-a născut pe 26 martie 1960, la București, este scriitor și șeful compartimentului de Chirurgie Toracică de la Spitalul Universitar București. A debutat cu pseudonimul Sebastian A. Corn în 1993, într-o revistă de science-fiction care a suscitat controverse în anii 1990: JSF. A mai publicat nuvele și povestiri în revistele Anticipația și Nautilus. A fost redactor-șef al revistei Nautilus și al unei pagini săptămânale de science-fiction în Curierul National în 1995. A primit numeroase premii și mențiuni literare (aproape 40), dintre care cele mai importante au fost Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995 și Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine. I-a fost decernat Premiul Vladimir Colin în două rânduri, în 2007 și 2012, pentru romanele Imperiul Marelui Graal și Vindecătorul. Romanul Ne vom întoarce în Muribecca a fost nominalizat la Premiul Observatorului Cultural, ediția 2015. În 2016 a fost invitat de Institutul Cultural Român la Târgul Internațional de carte de la Beijing. În 2017 apare la Nemira romanul Greva păcătoșilor, roman realist, organizat pe două planuri: prezentul românesc, reflectat în criza sistemului medical, și trecutul oriental cu începuturile medicinei moderne.

   Iulian Tănase s-a născut în 1973 la Moinești, Bacău. A absolvit Academia de Studii Economice București, în 1999, și Facultatea de Filosofie, Universitatea București, în 2010. A fost redactor la Academia Cațavencu (1997-2010) și la revista Kamikaze (2010-2011). Din 2004 este realizator programe la Radio Guerrilla. Dintre volumele publicate în România: Îngerotica (1999), Poeme pentru orice eventualitate (2000), Iubitafizica (2002, 2003, 2013), Trusa instalatorului de umbre (2006, împreună cu Dan Stanciu), Oase migratoare (2011), Teoria tăcerii (2015). A coordonat volumul colectiv Pentru Gellu Naum (For Gellu Naum, Editura Vinea/ICARE, 2002). Împreună cu Dan Stanciu, coordonează publicația Athanor. Caietele Fundaţiei Gellu Naum. A participat ca visiting writer la programul International Writers Workshop, Hong Kong (2008) și, cu lucrări, la London International Festival of Surrealism (2007, 2008). Este prezent cu texte în reviste și antologii din România, Germania, Austria, Anglia, Statele Unite, Hong Kong, Slovenia, Cehia. A susținut lecturi publice în China, Hong Kong, Germania, Austria, Italia, Slovenia, România. În 2009 a primit Premiul Hubert Burda pentru tineri poeți din Europa de Est (Offenburg, Germania), iar în 2011 Premiul 1+1+1=1 Trinitate / Literatură (Graz, Austria).

by -
11

Când viața devine literatură

   Uneori, viața devine literatură, pentru ca ceilalți să poată absorbi din experiența altora și să traseze comparații cu propria existență. Care este rolul cărților biografice și autobiografice? Dincolo de dorința autorului de a-și dezvălui cele mai ascunse gânduri, există întotdeauna o curiozitate acerbă din partea celorlalți de a afla ce e dincolo de imaginea personalității respective. Iată câteva biografii care depășesc, cu siguranță, barierele cărților de dezvoltare personală:

  1. Stephen Hawking. Pe lângă cărțile sale despre misterele acestui univers, a apărut și „Scurtă istorie a vieții mele”. Este o carte cu caracter memorialistic, o autoanaliză al unui om cu un traseu existențial extraordinar. Cartea pare o primă reflexie a unui om care pare să fi ajuns, în acel moment, la o înțeleaptă maturitate. Din acest punct, Stephen Hawking privește viața sa detașat, analizându-și realizările, dar și temerile sau ezitările.

   „Pentru colegii mei sunt un fizician ca oricare altul, dar pentru publicul larg am devenit, probabil, cel mai cunoscut om de ştiinţă din lume. Am avut o viaţă plină şi satisfăcătoare. Am convingerea că invalizii trebuie să se concentreze asupra lucrurilor pe care handicapul nu-i împiedică să le realizeze şi să nu regrete ceea ce nu pot realiza. În ceea ce mă priveşte, am reuşit să fac aproape tot ce am vrut.“ (Stephen W. Hawking)

    Supranimit de unii drept „omul care l-a sfidat pe Dumnezeu”, Stephen W. Hawking s-a născut pe 8 ianuarie 1942 la Oxford, unde urmează și studiile, fără a fi un student excepțional.

   „Nu ținea multe cărți și niciodată nu lua notițe. Evident, mintea sa era diferită de cea a contemporanilor săi. La examenul oral am înțeles, alături de ceilalți profesori, că stăteam de vorbă cu o persoană mult mai inteligentă decât mulți dintre noi”, declara pentru The New York Times, profesorul de fizică al lui Stephen, Robert Berman.

   În ciuda bolii sale galopante și a speranțelor minime de viață pe care le-au estimat medicii, Stephen a reușit să treacă peste barierele impuse de către boala sa. În repetate rânduri, acesta s-a declarat convins de posibilitatea călătoriilor în timp și de inevitabilitatea unei apocalipse. Omenirea – așa cum afirmă Hawking ar putea fi salvată prin colonizarea unor alte planete. Cu o astfel de viață și astfel de crezuri, nu e de mirare că este unul dintre cei mai vânduți autori ai secolului.

  1. Albert Einstein. La fel de inovativ în idei precum Stephen Hawking, dar locuitor al altor vremuri, Einstein a fost considerat unul dintre cei mai inteligenți oameni din întreaga lume, din toate timpurile. Întreaga sa viață a fost o adevărată luptă pentru ca ideile sale – ciudate pentru foarte mulți oameni ai vremurilor – să fie aplicate, pentru evoluția științei. Născut în Ulm, Germania, în anul 1879, Albert Einstein a elaborat teoriile speciale și generale ale relativității. În anul 1921 a câștigat premiul Nobel pentru fizică deoarece a reușit să explice efectul fotoelectric. S-a stins din viață la 18 aprilie 1955, în Princeton, New Jersey, convins fiind că „nimic nu se pierde, totul se transformă”. Viața marelui om de știință nu poate reprezenta decât un model de perseverență, de demnitate și de păstrare a crezurilor. În cartea „Cum văd eu lumea”, nu citești doar elemente științifice, ci te pui în fața caracterului unei personalități care a marcat pe vecie omenirea – Albert Einstein.

  2. Mahatma Gandhi. Este o personalitate remarcabilă a timpurilor noastre, dar și controversată. Unii sunt de părere că între imagine afișată și adevăratul caracter al lui Gandhi era o mare discrepanță. Mohandas Karamchand Gandhi s-a născut pe 2 octombrie 1869 într-o familie bogată, dintr-o castă de elită. Privilegiul de a se fi născut într-o astfel de castă, a fost o adevărată rampă pentru educația sa. Respectând obiceiurile indiene, la vârsta de 13 ani s-a căsătorit cu o fată de aceeaşi vârstă, Kasturba Makhanji. A urmat cursurile Universității din Bombay. La vârsta de 18 ani, a devenit tată pentru prima dată. A studiat istoria religiilor, el însuşi fiind hindus. Este fondatorul unei mişcări politice în Africa de Sud, Congresul Indian Natal. A dezvoltat mişcarea de rezistenţă non-violentă – „satyagraha”. A refuzat să copereze cu autorităţile care discriminau indienii şi îi tratau ca şi pe nişte sclavi. A devenit rapid liderul indienilor, vocea celor oprimaţi, ţinând şi discursuri şi ajungând tot mai cunoscut. Viața sa, expusă în biografie, e mai mult decât literatură… e o adevărată ghidare pentru cei care își doresc echilibru. Romain Rolland publică cartea „Mahatma Gandhi, o viață legendară”, dezvăluind evenimente inedite și o mare parte din caracterul marelui om, Gandhi.

  3. Adolf Hitler. E greu de imaginat ce poate fi în mintea unui om a cărui decizii declanșează moartea a milioane de oameni. E aproape imposibil să-i găsești circumstanțe atenuante… și totuși, biografia lui Adolf Hitler este la mare căutare și astăzi. Poate că citind gândurile acestui om rămas în istorie ca unul dintre cei mai cruzi conducători, realizăm cât de importante sunt valori precum toleranța și respectul pentru ființa umană.

   Numai în anul 2016, celebra biografie a lui Hitler, „Mine Kampf” s-a vândut în peste 300 000 de exemplare. Cartea, scrisă de Hitler în 1923, pe când se afla în închisoare la Landsberg, a fost bestseller în 1933. În 2016 un editor german reeditează cartea și este copleșit de numărul mare de cereri sosite din foarte multe țări din Europa. Până în acest moment, cartea a fost deja tradusă în peste 18 limbi. La momentul primei apariții, în 1923, cartea a fost – așa cum afirmă mulți analiști politici – un instrument de manipulare, prin care Hitler ar fi reușit să-și asigure o poziție strategică de unde să-și poată exercita următoarele mișcări.

   Citind astfel de cărți, cu crâmpeie din viața trăită în alte vremuri sau chiar în vremuri mai apropiate de ale noastre, realizezi cât de important este să știi că viața e un joc în care regula principală este aceea de a fi împăcat cu sine, de a păstra mereu echilibrul. Nu trebuie uitat faptul că orice viață, cu pleiada sa de trăiri și de gânduri… poate deveni, la un moment dat… literatură.

Adevăr sau Provocare-Lunile anului BookTag

   De-a lungul timpului am făcut destule asocieri, însă până acum nu am ordonat într-un articol cărțile în funcție de luna în care le-am citit. Aici, recunosc, mi-a fost de mare ajutor goodreads.com, altfel mi-aș fi amețit neuronul cu provocarea literară lansată de Cătălina Coman.

IANUARIE

    Răscumpărarea de Julie Garwood-cartea care mi-a ţinut companie în primele zile ale anului 2017 făcându-mă să mă gândesc la tărâmul meu prefer Scoţia. Știu că deja v-am înnebunit cu această zonă, dar mă gândesc că dacă tot repet poate cândva voi ajunge să-l vizitez. Un historical romance cu personaje încăpăţânate şi subiecte controversate. Mai multe veţi descoperi în recenzia făcută de Iliuţă.

FEBRUARIE

    Lovebook de Simona Sparaco şi Îndrăgostită nebuneşte de Jill Shalvis sunt potrivite pentru o lună plină cu romantism şi voie bună. Două cărţi uşoare, relaxante, perfecte pentru orice anotimp, dar mai ales ideale pentru cei care ştiu să aprecieze lucrurile mărunte.

MARTIE

   După cum ştiţi, în luna martie sunt tot felul de superstiţii de aceea aleg Născută din fum şi os de Laini Taylor-genul de carte care m-a enervat la culme în primele 70 de pagini și a continuat cu ciudățenii care deveneau din ce în ce mai plăcute. Se ştie că nu-s o cititoare împătimită a genului fantasy, dar de data aceasta am rămas fără cuvinte. Abia aştept să văd ce se petrece în volumul al doilea.

APRILIE

    Luna aprilie a anului 2017 chiar a fost plină de surprize plăcute, de aceea vă propun Rebela de Corina Cîndea (o carte plimbată prin frumoasa și imensa grădină de la Versailles) şi Frumos şi cu inima de gheaţă de Lisa Kleypas (ador seriile care încep promițător). Două genuri diferite, dar care m-au scos din cotidian.

MAI

   Doamna cu umbrela neagră de Mary Balogh.  Am citit-o dintr-o postare recomandată aiurea pe facebook, încât am zis, trebuie să mă aliniez la standarde, dacă ele pot, atunci pot şi eu. M-am distrat citind-o mai ales că nu mai văzusem demult o femeie să pună pe fugă niște bădărani cu o simplă umbrelă. Deja îmi imaginez cum făcea jonglerii de parcă era o sabie ninja.

IUNIE

   Skye O’Malley de Bertrice Small-mai mult decât o carte, ideală pentru începutul verii. Are date istorice, picanterii de culise, pasiune și  ritualuri din ţări diferite. La noi s-a tradus și volumul numărul doi, dar eu ca o hărnicuță ce sunt, am trișat și am văzut finalul. Personajul pe care îl îndrăgeam nu mai este şi cheful mi s-a dus ajungând să abandonez lectura. Chiar și așa, autoarea chiar știe ce înseamnă să scrie un roman cu sare și piper.

IULIE

Sub luna de şofran de Nicole C. Vosseler. Dacă iubiți misterul, aroma șofranului și farmecul Orientului, sigur vă veți îndrăgosti de carte. Am citit-o într-o perioadă toridă și chiar s-a potrivit de minune. Am avut senzația că sunt acolo, o mică parte din mine s-a teleportat în timp și a văzut/simțit cum este adevăratul Orient. A meritat să evadez în necunoscut. Mărturisesc că finalul l-am așteptat cu nerăbdare, şi da, chiar visam la mai mult decât scenariul prevăzut de autoare.

   “Când bărbatul se îndreptă spre uşa, Maya îşi dădu seama că între timp se întunecase şi că ea îşi lăsase în jos mâna în care ţinea ciobul de lut. El se mai întoarse o dată spre ea.

— Aveţi şi un nume?

— Maya. Maya Garrett.

— Maya, repetă el lungind silabele şi felul cum le accentua mişcă ceva în Maya, şi apoi o mai mişcă o dată când el adăugă: “Ana ismi Rashad”.

   Bărbatul închise uşor uşa în urma lui, iar Maya auzi cum cineva trage un zăvor. Se rezemă de perete trăgând adânc aer în piept, lăsă ciobul să-i cadă din mână şi privi într-o parte, pe geam. Pe cerul întunecat se aprinse un punct lumina roz pe la margini, iar Maya privi neliniştită spre luceafărul de seară care i se păruse mereu atât de plin de promisiuni, însă care astăzi declanşa în ea o senzaţie de singurătate. Genunchii îi cedară, iar ea se ghemui şi îşi îngropa capul între coate. Ar fi vrut să fie doar un coşmar, dar ştia că totul în jurul ei era aievea. Ceea ce spusese acest Rashad sunase de parcă el şi oamenii lui ar fi trimis la garnizoană mesajul că Maya se află în puterea lor şi putea doar speră că oficialităţile din Aden să acţioneze rapid şi să o elibereze curând.

   — Când va fi asta? şopti ea aşezându-se pe podea, cuprinzandu-şi cu braţele genunchii strânşi şi proptindu-şi bărbia de ei.

   Ce se întâmplă dacă Coghlan nu făcea nimic? Maya avea o idee vagă cât de mare era ţară asta care se întindea în spatele strâmtorii dintre Aden şi peninsula arabă. Dacă voiau, răpitorii ei o puteau face pur şi simplu să dispară fără să mai revadă vreodată ceva familiar, şi nimeni nu avea să mai afle ce se întâmplase cu ea. Se gândi la Ralph şi se întreba dacă îşi făcea griji pentru ea sau dacă îi aducea reproşuri, poate chiar era uşurat că scăpase de ea.

   Maya se simţea rău. Îşi dori să dea timpul înapoi, să nu fi urcat ieri la turn, să nu fi pus niciodată piciorul în Aden, să nu fi fugit cu Ralph. În acest moment Maya ar fi încheiat. Fără să clipească, un pact cu diavolul, că să îi aducă înapoi anul care tocmai trecuse. Atunci ea nu ar sta aici, Jonathan ar mai fi încă în viaţă, iar Richard poate nu ar fi pe drum spre Crimeea.”

AUGUST

   O altă lună fierbinte cu gânduri pentru vacanţă. Zece respiraţii scurte de K. A. Tucker şi Lunga vară fierbinte de Karen Robards-două cărţi ideale pentru mare, soare şi vacanţă. Sunt hot/diferite și perfecte pentru cei care aleg relaxarea.

SEPTEMBRIE

   Chiar dacă septembrie reprezintă începutul toamnei pentru mine a fost doar momentul ideal pentru o altă vacanţă. Luna aceasta am sfidat vremea capricioasă cu Magnatul de Joanna Shupe şi Văpaia soarelui de Raluca Butnariu. Deși au acțiunea plasată în state diferite, autoarele au reușit să mă surprindă plăcut.

OCTOMBRIE

   Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez– un final memorabil al unei serii care m-a ţinut cu sufletul la gură. Da, cartea perfectă pentru această lună. Am scris de atât de multe ori despre Alex și Alina, încât vă invit să citiți recenzia, acolo am dezbătut ce am simțit cât am călătorit prin lumea dură a agenților secreți și a aparențelor înșelătoare.

NOIEMBRIE

   Fericirea mea începe azi de Jamie McGuire. Alina este vinovată pentru această opțiune. Cu ani în urmă tot o recomanda, dar eu mereu o evitam și când m-am pus pe recuperat chiar nu mă mai opream. Este tipul de roman pentru adolescenți, dar care reflectă sentimentele contradictorii. Vrei ceva, nu mai vrei, dar parcă nu-ţi vine să stopezi. Devii dependent de indecizii, personaje și involuntar te aliniezi din mers la standardele impuse.

DECEMBRIE

   O lună încărcată cu emoţii, cadouri şi voie bună, dar chiar şi aşa eu propun pentru lectură Diavolul în iarnă de Lisa Kleypas. O altă carte historical romance, dar una specială, de suflet plină de emoţii care îmi lasă un zâmbet de zile mari de fiecare dată când o recitesc. Pentru cei care nu știați, cartea se află în topul preferințelor cititorilor autoarei L. Kleypas.

   Acesta este modul meu de a încheia optimist un an plin de lectură. Normal că am selectat titluri descoperite în timp, dar le-am alternat cu cele din prezent. Dacă tot citim, măcar să o facem cu zâmbetul pe buze pentru că un cititor mulțumit întotdeauna va corupe și pe alții să profite la maxim de acest “viciu”.

Sursă foto: pixabay.com

Scriitorul Ciprian Măceşaru le citeşte copiilor într-un proiect co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Român (AFCN)

  Scriitorul Ciprian Măceşaru este invitat să citească copiilor în deschiderea atelierelor de lectură smARTkid, sâmbătă, 30 septembrie, de la ora 11,30 la KALEIDOSCOPE.BOOK.AREST, bvd Mărăşti nr 35.

  Lectura face parte din proiectul “10 scriitori contemporani citesc pentru smARTkid”, co-finanţat AFCN. Accesul copiilor la eveniment este GRATUIT.  Evenimentul este disponibil pe facebook, aici.

  Proiectul de educaţie prin cultură “Ateliere de lectură SmARTkid cu scriitori contemporani” este destinat copiilor cu vârste între 6 şi 12 ani. În lunile septembrie, octombrie şi noiembrie, în fiecare sâmbătă, câte un scriitor contemporan, 10 scriitori contemporani în total, vor susţine ateliere de lectură alături de trainerii Asociaţiei 7 ARTE. Atelierele durează 1 oră şi 30 de minute sunt interactive şi au o componenţă de workshop (de arte vizuale şi abilităţi practice), care transformă lectura textelor literare într-o activitate plăcută, reconfortantă şi asumată de către copii.

  În calitate de invitaţi, scriitorii le citesc copiilor, le răspund la întrebări, stimulează discuţiile libere şi ajută la desfăşurarea activităţilor, sub coordonarea trainerilor Asociaţiei 7 ARTE. Prezenţa scriitorilor contemporani are ca scop, pe lângă promovarea lecturii şi a vânzării de carte, promovarea literaturii contemporane, demistificarea statutului scriitorului şi încurajarea lecturii în rândul şcolarilor mici, care trebuie să devină cititorii de mâine.

  “Asociaţia 7 ARTE crede că, dacă nu creştem cititori, nici nu vom avea cititori. Ei nu apar din senin, ci se formează datorită lecturilor de la vârste mici, datorită interacţiunilor plăcute care au loc în mediile în care se citeşte, datorită percepţiei pozitive faţă de lectură, privită ca un lucru relaxant, amuzant, interesant, nu ca obligaţie şcolară. Mai mult, cititul este esenţial pentru procesul de învăţare. Copiii care înţeleg ceea ce citesc sunt cei care pot procesa şi reda coerent informaţiile lecturate. Din păcate, este o realitate românească faptul că 42% dintre elevii români sunt analfabeţi funcţional, după cum au indicat datele unui studiu făcut public în 2016 de Centrul de Evaluare şi Analize Educaţionale. Mai exact, studiul susţinea că elevii în vârstă de 15 ani ştiu să scrie şi să citească, dar nu înţeleg ceea ce citesc”, explică Livia Lucan-Arjoca, coordonatorul proiectului şi Preşedinte al Asociaţiei 7 ARTE.

  Proiectul “Ateliere de lectură SmARTkid cu scriitori contemporani” a fost declarat câştigător în sesiunea I de proiecte, 2017, categoria Educaţie prin cultură, de către Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN).

  “Acest proiect realizat sub umbrela smARTKid de la 7 ARTE este CO-FINANŢAT AFCN şi răspunde celor 3 priorităţi impuse de această instituţie promovând: dialogul cu creatorii, diversitatea şi toleranţă, precum şi Centenarul României Moderne. Nominalizez cu mândrie scriitorii invitaţi în proiect, cu rezervă că pot interveni şi unele schimbări pe parcurs: CIPRIAN MĂCEŞARU, CRMEN TIDERLE, ANDRA ROTARU, MIHAELA COSESCU, DAN MIRCEA CIPARIU, VLADIMIR DRĂGHIA, IOANA NICOLAE, ADELA CHIRICĂ, ANDREI CRĂCIUN, LAVINIA BRANIŞTE”, adaugă Livia Lucan-Arjoca, Preşedintele Asociaţiei 7 ARTE.

  Beneficiarii proiectului sunt copiii cu vârste între 6 şi 12 ani. Toate atelierele au şi o componenţă practică, respectiv o activitate de tip handcraft inspirată de textele citite.

  Ateliere de lectură smARTkid cu scriitori contemporani completează educaţia formală, fără să o înlocuiască şi ajută copiii să îşi folosească abilităţile astfel încât să poată citi cursiv, înţelege, interpreta şi formula verbal sau în scris opinii pe o anumită temă sau despre lecturile citite.

  Participarea la ateliere este gratuită. Înscrierile se fac la adresa: liviarosca@gmail.com şi sunt obligatorii pentru a ţine evidenţa participanţilor şi pentru a pregăti materialele necesare desfăşurării atelierului în condiţii optime.

  Proiectul de educaţie prin cultură “Ateliere de lectură SmARTkid cu scriitori contemporani” este co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, dar nu reprezintă în mod necesar poziţia acestei instituţii. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanţării, respectiv Asociaţia 7 ARTE.

  Asociaţia 7 ARTE este organizaţie non-profit înfiinţată în august 2015 care promovează educaţia şi cultura. SmARTkid este un proiect de educaţie experienţială care constă în ateliere creative, educative şi recreative pentru copii şi tineri. Pentru mai multe detalii despre activitatea 7 ARTE şi despre atelierele smARTkid, vizitaţi site-ul www.7arte.org şi pagina de facebook

 

Recomandări de toamnă

   Ştiu că nu am recomandat cam de multişor, dar fiind toamnă poate începem să citim mai mult. Eu una sigur nu pot să citesc cât aş dori. Acum când şi animalele îşi fac provizii pentru iarnă, la fel şi noi facem pregătirile necesare. Un compot de pere, un compot de mere, o murătură, o dulceaţă, dar cel mai important-provizii de carte pentru iarnă! Nu ştiu, poate schimbarea culorilor naturii, căderea frunzelor, m-au făcut în luna septembrie ceva mai romantică, aşa că, am recomandări mai mult romantice. Eii…dar cine mă cunoaşte ştie că sunt preferatele mele!

În speranţa că ajută- voi începe:

   1.O carte super ,,delicioasă” este cartea de la editura Miron-SĂ IUBEŞTI UN CONTE-JULIA QUINN

   Anne Wynter nu este cea care pretinde a fi, dar se descurcă acceptabil pe moment ca guvernantă a trei tinere nobile. Ani de zile a evitat tot feluri de avansuri nedorite (deşi, păcatul ei este acela de a fi cedat la o vârstă foarte fragedă unui profitor, care a fermecat-o), până când, neaşteptat, îi îngrijeşte rănile mult prea fermecătorului conte de Winstead. Acum el este primul bărbat care o tentează cu adevărat şi devine din ce în ce mai dificil să-şi amintească faptul că o guvernantă nu are voie să flirteze cu un nobil.
Poate că tânărul conte este în perico l(în urmă cu trei ani s-a duelat cu un prieten la beţie, iar acesta a rămas cu un genunchi distrus, iar tânărul conte cu ameninţarea constantă a criminalilior pe urmele sale). Când o întâlneşte pe frumoasa guvernantă a verişoarelor sale, se îndrăgosteşte iremediabil. Deşi, cei doi tineri sunt ameninţaţi cu moartea, au accidente nefericite, ei vor încerca să îşi rezolve sentimentele care îi încearcă. Vor rezolva ei problemele, vor scapa de pericolele ce îi ameninţă? Rămâne de văzut. Recomand cu căldură această carte în care buna dispoziţie este la ea acasă.

   2.Pe un loc doi ar fi o carte de la IUBIRI DE POVESTE-UN SCOŢIAN LA LONDRA-SARAH MACLEAN

   Domnişoară Lilian Hargrove a trăit cea mai mare parte din viaţă uitată pe domeniile ducilor Warnick care sau perindat. Singură, dornică de companie, tânjind după dragoste, va face greşeala să se îndrăgostească de un renumit pictor londonez. Acesta o va linguşi cu promisiuni de dragoste, iar linguşirea duce la pozarea nud a tinerei domnişoare. Acum când tabloul stă să fie dezvăluit întregi Londre, proaspătul duce de Warnick va sosi din Scoţia şi va încerca să îi salveze reputaţia tinerei sale pupile.
Deşi dispreţuieşte titlui şi toate bogăţiile şi puterea aferente lui, dispreţuieşte tot ce este englez ,,Bruta Scoţiană” va încerca să o căsătorească pe pupila sa, până când nu va fi dezvăluit tabloul cu nudul acesteia. Alec va încerca să îi reziste frumoasei pupile, o va înzestra cu o zestre impresionantă şi o va însoţi în înalta societate la vânarea de soţi.
Ceea ce nu au luat în calcul cei doi este atracţia dintre ei. Ducele vroia doar să se întoarcă cât mai repede în Scoţia, dar se pare că ceva tot există în Anglia care îl poate face să -şi piardă inima.
Cum va decurge vânătoare de soţi, planul de ai salva reputaţia pupilei, sau cum va decurge planul lui Lilian în privinţa ducelui Scoţian?
Rămâne să citiţi această carte, iar celor pasionaţi de lectura cu scoţienii o veţi adora!

   O altă recomandare-de această dată este vorba de seria- Poveşti Scandaloase’-1.Dragoste şi alte poveşti scandaloase,2.Între raţiune şi scandal,3.Iubiri şi scandaluri,4.Scandaluri ascunse- colecţia-Iubiri de poveste.

1.DRAGOSTE ŞI ALTE POVEŞTI SCANDALOASE-Caroline Linden

    Joan Bennet s-a plictisit să stea pe margine la baluri timp de patru sezoane şi doar să privească cu jind cuplurile care dansează. Mulţumită unor povestiri erotice incitante – şi deopotrivă scandaloase –, şi-a făcut o idee despre ceea ce pierde rămânând fată bătrână. Oare ar fi prea mult să-şi dorească un mic flirt? Aşa că se decide să îi facă o vizită fratelui ei pentru a-i smulge promisiunea că va participa la un bal a doua zi. În pragul casei, are parte de o surpriză de proporţii-Tristan Burke însuşi, îi va deschide uşa, dar nu oricum, ci la bustul gol. Ei… din toate întâlnirile cu vicontele Burke, aceasta este delicios de păcătoasă.
Tristian îşi aduce aminte de fata obraznică, dar şi de scorpia de acum, care pare interesantă dintr-o dată. Contradicţia din capul lui Tristan este hilară-nu arată nici a Furie, arată banal, dar parcă moda momentului o face să pară grasă “ca o jumătate de umbrelă desfăcută”. Pieptul ei voluptos era acoperit de dantelă, părul avea culoare frumoasă, dar coafura o dezavantaja. Chipul ei era destul de frumos şi interesant. Hhhm, o femeie care să îi ţină piept! Detestă relaţiile stabile, dar la o provocare nu poate renunţa!

   Astfel începe provocarea care duce la un dans între cei doi, la un sărut, la un pumn ocazional în nasul lui Tristan, iar părerile celor doi încep să se schimbe. Ea: Parcă nu este aşa un necioplit. El: parcă nu este aşa o furie!
Joana se vede în situaţia de a rămâne doar cu sora tatălui pe post de supraveghetoare. Mama sa va pleca să îşi îngrijească sănătatea şubrezită, fiind însoţită de tatăl lor. Douglas va pleca să supravegheze nişte lucrări în locul tatălui, iar Tristan este rugat să fie însoţitorul Joanei la câte o plimbare, la bal, la un ceai.

   Toate bune şi frumoase, numai că mama Joanei îl detestă pe Tristan. I-a interzis să danseze cu el, neştiind că Douglas l-a făcut să promită exact contrariul.
Ce va ieşi spre finalul cărţi urmează să descoperiţi voi.

2.ÎNTRE RAŢIUNE ŞI SCANDAL-Caroline Linden

   Abigail Weston are aproape totul: frumuseţe, inteligenţă şi una dintre cele mai mari dote din Anglia. Tot ce îi lipseşte este un titlu nobiliar, dar părinţii ei speră că averea va reprezenta un atu important pentru căsătoria cu un aristrocrat. În schimb, Abighail visează la un bărbat care s-o adore cu disperare, dar banii par să orbească orice bărbat pe care-l întâlneşte…cu excepţia unuia.
Proaspeţii sosiţi nu ştiu mare lucru despre vecinul lor singuratic Sebastian Vane şi casa de la Montrose Hill. Acesta este un erou de război, care a venit acasă cu un genunchi distrus, iar necazurile nu se opresc aici: tatăl sau a înnebunit încet, încet, a vândut aproape toată proprietatea pe nimic, a început să alerge mai mult dezbrăcat decât îmbrăcat pe străzile din Richmond. Vane a fost acuzat şi el de început de nebunie. Nu l-a ajutat nici dispariţia tatălui său într-o noapte. Tot ce are este blocat, moartea părintelui său nu a putut fi declarată, astfel că se chinuie să supravieţuiască. Pe lângă toate acestea, va fi declarat şi hoţ, dar nedovedit.
Întâlnirea dintre cei doi tineri, încercarea de rezistenţă din partea lui, certitudinea ei că Vane este alesul, vor face din această carte ceva foarte romantic şi relaxant de citit.

3.IUBIRI ŞI SCANDALURI-Caroline Linden

   Penelope Weston nu îl place deloc pe Benedict Lennox, Lord Atherton. Poate că este moştenitorul fermecător şi agreabil al unui conte şi cel mai chipeş bărbat din lume, dar ea nu poate uita că acesta şi-a abandonat prietenul la nevoie şi nici că a curtat-o odinioară pe sora ei Abigail. Este, de fapt, ultimul om de pe pământ cu care s-ar mărita vreodată. Ce bine ar fi dacă nu s-ar simţi atât de atrasă de acest ticălos arogant.
De când a fost alungat de acasă Ben trăieşte din veniturile sale din armată şi la cheremul crudului său tată. Acesta l-a chinuit din copilărie, bătăile cu biciul fiind la ordinea zilei. Acest tratament dur nu are de unde să îl ştie Penelope, ea îl crede un om insensibil pentru că şi-a abandonat prietenul din copilărie.
Cei doi vor sfârşi căsătoriţi din obligaţie, iar acest fapt o chinuie pe Pen. Ea nu îl suportă pe Ben, îl crede în continuare vinovat în situaţia cumnatului său Sebastian. Ben în schimb nu vrea o mireasă docilă, o vrea pe îndărătnica şi pasională sa soţie. Ce se va întâmplă cu această căsătorie de convenienţă? Vor reuşi cei doi tineri să îşi descopere sentimentele? Rămâne să citiţi această carte.

4.Scandaluri ascunse-Caroline Linden

   Olivia Townsend se află într-o situaţie aproape fără ieşire. Urmărită de un bărbat periculos aflat în căutarea unei comori pierdute, dar extrem de valoroase, despre care ea nu ştie nimic, dar şi vânată de el pentru a şi-o face amantă, nu se poate baza decât pe nişte însemnări ale răposatului ei soţ şi pe bărbatul care a fost prima-şi singura-ei dragoste.
Deşi a suferit enorm când a fost obligată să accepte un soţ impus de tatăl ei şi să renunţe astfel la bărbatul iubit, Olivia s-a străduit din răsputeri să-şi ascundă durerea în cei zece ani care s-au scurs de atunci. Singurele ei prietene rămân tinerele Weston. Acestea o vor ajuta să scape din mâinile crude ale vicontelui Clary, care îşi dorea ceva cu disperare. Olivia ştia că vrea să o facă amanta sa, dar ce mai dorea Clary? Cu siguranţă ceva foarte valoros de la defunctul soţ, îndeajuns pentru a încerca să o înece pe Lady Atherton, Penelope.
James va sări în ajutorul iubiri sale din tinereţe, şi împreună vor înfruntă pericolele.
Vor mai reuşi cei doi tineri să treacă peste traumele trecutului şi să îşi mai acorde o şansă de dragul viitorului? Aflaţi citind această carte.

Hmm, după atâta romantism am trecut la un thriller, îmi place şi acest gen, totuşi!

UCENICUL-TESS GERRITSEN-Editura Rao

   Trupul sfârtecat a unui bărbat zace întins pe asfaltul încins din Boston. S-ar părea că un camion i-ar fi putut pune capăt bărbatului, dar şi căderea dintr-un avion ar putea reprezenta o ipoteză, căci imaginea îngrozitoare a cadavrului nu se poate descrie în cuvinte, asemenea distrugere de nedescris nu poţi să o asemuieşti cu accidente normale. Oare ce o fi?
În timp ce detectiva Jane Rizzoli încearcă să descopere misterul cadavrului rupt, va fi chemată la un alt caz ce s-ar părea că ar avea legătură cu drama recentă din trecutul detectivei. Trupul doctorului Yeager a fost găsit în propria casă, iar primele semne ale crimei se pot asocia într-o oarecare măsură cu tacticile folosite de Warren Hoyt cunoscut sub numele de Chirurgul. Gândul asocierii cu temutul criminal, care i-a lăsat lui Rizzoli cicatrici atât fizice cât şi psihice îi dau acesteia viaţa peste cap.
Detectiva noastră a fost răpită de temutul criminal Warren, poreclit Chirurgul pentru faptele şi metodele sale de a comite crime. Deşi l-a învins atunci, scăpând cu viaţă, ce se va întâmpla acum? Când cineva va începe să comită crime, oarecum asemănătoare, când Chirurgul va evada, lăsând în urma sa câteva cadavre, cum va reuşi Rizzoli să se descurce cu doi monştrii liberi?
Alături îl are pe un agent FBI, Gabriel Dean. Cei doi nu se înţeleg la început, iar faptul că Den ştie mai multe decât Rizzoli, ridică un semn de întrebare. Detectivă va reuşi să scape de această dată? Mai ales că ştim că Warren vrea răzbunare şi obsesia pentru Rizzoli nu poate duce la nimic bun.

  Eii…acestea au fost câteva din cărţile citite de mine în această lună de început de toamnă. Dacă aveţi recomandări eu sunt ochi şi urechi! Îmi place întotdeauna să descopăr cărţi şi autori noi!

by -
14

Toamna în culori şi în file de carte…

   A sosit regina toamnă care ne suflă în faţă aerul încărcat cu amintirile unei veri toride, pline de peripeţii. Odată cu ea se redeschid şcolile, dimineţile şi serile devin mai răcoroase, iar lumea pare a se mişca cu încetinitorul: oamenii în tramvai se leagănă în ritmul dat de şine, pietriş şi ambuteiaj; ploile nu ajută prea mult fiindcă ne determină să vrem să stăm într-un loc, să fim nişte fiinţe statice. Toamna are şi bune şi rele: pe de o parte ne aruncă în butoiul cu melancolie, iar pe de alta îl readuce pe Bacchus pe tronul său, ori ne împinge spre noi culmi, depărtări, spre a deschide larg ochii şi a întâmpina un melanj de culori care mai de care mai vii…Oare au vreo semnificaţie acestea sau sunt nişte simple minuni ale naturii? Mulţi cercetători afirmă că tot ceea ce ne înconjoară are o poveste. Dragi cititori, teoria lor poate fi aplicată şi cărţilor? Oare culoarea coperţii ar avea asupra noastră un anume efect? Opiniile sunt disparate: de o parte sunt cei care susţin sus şi tare că nu trebuie judecat volumul după copertă, iar de cealaltă baricadă stau cei care ori afirmă contrariul, ori susţin acestea, dar demonstrează că în alegerea cărţii, un rol important îl joacă şi aspectul…

  • Roşuculoarea cea mai ambiguă dintre toate din cauza multiplelor sensuri care i se arogă. Ea aduce cu sine sentimente pasionale, dar care se regăsesc ca antonime: dragoste vs ură, furie; senzualitate vs timiditate; curaj vs pericol şi frică. Roşu înseamnă energie şi căldură, dar îl putem asocia şi sângelui, infernului. Îi aduce pe plus şi pe minus împreună:

+ dragoste, pasiune, căldură, câştig.

-furie, teamă, interdicţie, pericol

    Imagine: sânge, foc, lavă, roşii, trandafiri, cireşe, apus de soare.

   Cititorul când va alege un volum va vedea mai întâi o culoare. Roşul îi va impregna în minte imaginea unei iubiri ori a unei crime monstruoase; a unei prietenii sau a unei rivalităţi; unei aventuri poate. Aceste cărţi sunt în general date lectorului cu personalitate puternică sau aceluia care doreşte pur şi simplu să ştie ce înseamnă o anumită trăire prin prisma a ceea ce este descris printre filele romanului.

    Recomandare carte: „Prietena mea genială” de Elena Ferrante. Ea scoate la iveală prietenia şi ce anume înseamnă ea; prin câte pot trece atari persoane şi cât sunt de importante în viaţa unui om.

  • Maro – culoarea pământului, calmă. Nu arată nici tristeţe, nici bucurie, este neutră şi se regăseşte în toată lumea, fie ea animală sau vegetală. O asociem de multe ori ciocolatei. De aceea ni se pare mai dulce şi ar releva protecţie şi căldură. Se combină cu alte nuanţe precum galbenul, violet şi roşu deschis.

Se obţine amestecând portocaliu, albastru/violet şi galben.

+ dulce, natură, neutralitate.

-nu există

     Imagine: pământ, arbori, ciocolată, cafea, kiwi, maimuţe.

    Persoana care va alege o atare carte va dori poate să citească un roman de dragoste în faţa unui şemineu, plin de citate care mai de care mai luminoase.

   Recomandare carte: Invitaţia la vals” de Mihail Drumeş care aduce cu sine o iubire molipsitoare şi demonstrează că „oricum e de preferat iadul cu o femeie deşteaptă decât paradisul cu una proastă”. De ce iubirea să fie atribuită maroului? Fiindcă personajul arată o fire de pământ, are inteligenţa în volume, dar îi lipseşte aceea afectivă.

  • Albastru – nu e o culoare specifică toamnei, dar o regăsim mai mereu deasupra noastră ori în apele mării. Este legată de vis, înţelepciune şi seninătate. Albastrul se află peste tot. Este glasul vieţii, călătoriei şi descoperirilor în sens propriu, dar şi figurat-introspecţia. Ne umple de calm şi bucurie. Această culoare este simbolul adevărului, place tuturor, dar nu trebuie să se abuzeze de ea pentru că repede se poate transforma în înăbuşeală, sufocare. Se îmbină cu negrul sau cu bejul, maroul.

+vis, inteligenţă, seninătate, loialitate, răcoare, prospeţime

-melancolie

   Imagine: ocean, cer, flori.

   Cititorilor cărora le place culoarea albastră, care aleg cărţi îmbrăcate în aceasta, sunt dornici de aventură, de linişte, de poveste. Vor să descopere nu doar lumi noi, dar să se şi recunoască pe ei înşişi, ori să îşi închipuie că duc o altă viaţă.

   Recomandare carte: „O fată ca tine” de Maureen Lindley. Este un bildungsroman; personajul este urmărit din copilărie şi până în prezent. Ne este descoperită o parte a istoriei: atacul de la Pearl Harbor şi ce efecte a avut asupra populaţiei chineze din SUA.

  • Galben – cea mai veselă culoare dintre toate. Este simbolul soarelui, petrecerii şi fericirii. O culoare caldă şi stimulantă. Precum soarele care îşi lasă încetişor  razele asupra pământului, la fel galbenul aduce viaţa şi mişcarea. Cu toate acestea se poate  repede înnegura: se poate asocia trădării şi minciunii. Galbenul pal aduce a boală şi tristeţe, fiind în opoziţie cu galbenul deschis ce denotă viaţă, putere şi un ego destul de mare. Îl legăm de prietenie, fraternitate, ştiinţă. Această culoare se poate combina bine cu negrul, maroul.

+fericire, prietenie, ego.

-înşelăciune, trădare, gelozie.

   Imagine: soare, flori(trandafiri).  

   Cititorul de astă dată vrea să fie cât de activ se poate, să găsească în filele cărţii personaje puternice, ambiţioase şi locuri care mai de care mai exotice, ori pline de istorie şi de împăraţi care s-au ridicat şi au căzut mai apoi. De aceea vă recomandFata care a atins cerul” de Luca di Fulvio.

 

Literatura și focul din zodia Leului

   Nu de mult scriam un articol despre legătura dintre zodii și stilul literar. Atunci vorbeam despre zodia Fecioarei. Ce ar fi dacă am migra puțin și ne-am îndrepta atenția spre o zodie ce tocmai și-a încheiat influența acum, la sfârșitul lui august?

   Ați ghicit, este vorba de Regele horoscopului, guvernat de Soare și rupt din foc. Strălucitorul Leu, ce adoră să fie în centrul atenției, ca lumea să se învârtă în jurul lui așa cum planetele gravitează în jurul Soarelui. Sunt energici, înclinați spre acțiune, impulsivi, cu tendință spre măreție. Când spui „Leu”, poți la fel de bine să alegi ca sinonime „foc”, „lumină”, „soare”.

  Cum influențează aceste caracteristici stilul literar? Focul zodiei s-o reflecta în scrieri? Personal, am observat o asemănare între operele scriitorilor născuți în zodia Leului, o tendință a acestora spre serii fantasy cu elemente complexe. Pentru că operele Leilor sunt mai mult decât simple cărți fantasy, genul literar fiind doar un pretext pentru multiple teme și mesaje profunde. De regulă, Leii ne surprind cu fantasy-uri pline de acțiune și chiar dacă nu e evident la prima vedere, se concentrează pe sentimente precum dragostea și prietenia, acestea fiind teme frecvente abordate în scrierile lor; Leii ne lovesc în moalele capului, ne fac pulsul s-o ia la goană prin scenele de acțiune și complexitatea sentimentelor, ne fac să plângem și să râdem la aceeași carte. Pentru că da, ghidușii ăștia de Lei au și umor.

   Dar ca să ne lămurim mai bine, haideți să discutăm cu exemple!

    J.K. Rowling (că tot a fost ziua ei acum, pe 31 iulie, odată cu personajul ei), autoarea celebrei serii Harry Potter, un fantasy ce promovează valori precum dragostea, prietenia, loialitatea. Deși multora li se pare o serie de copii și adolescenți, este mult mai mult de atât; transmite mesaje importante legate de principii și valori, te zguduie, te face să plângi cu scenele emoționante și să râzi prin momentele și replicile amuzante.

   Scenele de acțiune sunt foarte complexe, mai ales cele din ultimele cărți ale seriei. Atât de complexe, încât trebuie să le citești de mai multe ori și-ți spui că ai nevoie de o transpunere cinematografică pentru a ține pasul cu tot.

   Opera ei se bazează pe mitologie, din care își ia inspirația pentru ființele magice create: centauri, sirene, câinele cu trei capete, himere, vârcolaci, vampiri, zâne, Iele etc.

   Genul fantasy este un pretext pentru a aborda teme precum dictatura, rasismul (vezi persecuția celor cu sânge non-magic, a spiridușilor/elfilor de casă) și multe altele.

   Sunt atât de multe de spus despre opera minunată a autoarei, încât nu le pot cuprinde între paginile acestui articol, așa că rezum totul într-un citat relevant:

„- After all this time?

– Always.”

   Cunoscătorii știu!

   O scriitoare născută în aceeași zi și lună cu J.K. Rowling (31 iulie) este Gwendolyn Willow Wilson. De origine americană și convertită la Islam, este cunoscută pentru romanul fantasy „Alif Nevăzutul”. O trăsătură pe care am observat-o la majoritatea operelor Leilor, cartea conține o porție considerabilă de mitologie arabă, unde întâlnim djinni, umbre și pisici ce-și schimbă înfățișarea. La fel ca „mama” lui Harry Potter, autoarea își folosește scrierile pentru a aborda teme precum dictatura, revoluția sau problemele societății din ziua de azi:

Într-o clipă, protestatarii din jurul lui se transformaseră într-o hoardă de sălbatici hăulitori, văduviți de orice scop nobil. El nu-și putea imagina nicio formă de libertate care să merite un asemenea sacrificiu irațional.”

„Aveți o relație tare neobișnuită cu mediul în care trăiți, spuse bărbatul. O relație paranoică. Parcă sunteți chitiți să trăiți în locuri din ce în ce mai strâmte, din ce în ce mai burdușite cu gadget-uri care vă dau impresia total greșită că dețineți mai mult control asupra propriilor vieți.” – Alif Nevăzutul

    Romanul său conține din plin scene de acțiune petrecute într-un ritm alert, ceea ce-l face foarte ușor de parcurs. Tipic leonin.

    Cassandra Clare este altă Leoaică, născută pe 27 iulie. La ea se vede cel mai bine focul zodiei transpus în cărți. Seriile fantasy „Dispozitive infernale”, „Instrumente mortale” și acum „Uneltiri întunecate” sunt incredibil de adictive, cu o acțiune spectaculoasă și răsturnări de situație la tot pasul. Bineînțeles că și aici avem parte de mitologie: vampiri, vârcolaci, elfi, sirene… În plus, ne este reamintit destul de des că vânătorii de umbre cred în legende și mituri.

   Dragostea și prietenia sunt la loc de cinste, autoarea jonglând cu sentimentele, smulgându-ne deopotrivă râsete și lacrimi. Romanele abundă în situații amuzante și în același timp, îți induc stări foarte profunde și intense.

    Chiar ajungi să te întrebi dacă focul ceresc din cărțile ei are vreo legătură cu cel din zodie.

Dacă este ceva ce am învăţat în viaţa mea, este că nu trebuie să-ţi fie frică de responsabilitatea care vine cu grija pentru alte persoane. Ceea ce facem pentru dragoste: aceste lucruri rezistă; chiar dacă nu şi oamenii pentru care le facem.

   

 

   Așadar, coincidență sau nu, eu zic că există trăsături comune între scriitorii aceleiași zodii. Cel puțin în cazul Leilor, am identificat tendința spre fantasy, mitologie, scene intense de acțiune, accentul pe sentimente precum dragostea și prietenia, alternarea umorului cu tristețea, intensitatea emoțiilor transmise.

  În plus, comparat cu stilul rece, calculat și analitic al Fecioarelor, Leii scriu intens și exploziv. Aceasta nu înseamnă că unii sunt mai buni decât alții, ci pur și simplu, este vorba de stiluri literare diferite.

Voi ce scriitori născuți în zodia Leului cunoașteți? Vă plac operele lor?

 

TAG: Cărţi de la A la Z

   Sorina Ciocârlan se ţine de nebunii şi mă provoacă la un tag pe blogul ei. De data aceasta trebuie să atribui unei litere din alfabet câte o carte sau mai multe (după cum am chef). Să vedem ce a ieșit.

A

Anna Karenina de Lev Tolstoi/ Arta visării de Lucy Keating

B

Băiatul Echo de  Matt Haig 

C

Chimie perfectă de Simone Elkeles

D

Doamna cu umbrela neagră de Mary Balogh

E

Eu împotriva mea! de Botea Daniel/Exorcizat de Radu Găvan

F

Fields of Fire de Carol Caldwell/ Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier

G

Geometria iubirii de Jessica Levine

H

Hopeless. Fără speranță de Colleen Hoover

I

Iubire de catifea de Jude Deveraux/Inelul de Danielle Steel

J

Jane Eyre de Charlotte Brontë

L

Lovebook de Simona Sparaco/Love & Gelato- Vacanță la Florența – Jenna Evans Welch

M

Măştile fricii de Camelia Cavadia/Mila 2.0. de Debra Driza

N

Nerve: adevăr sau provocare de Jeanne Ryan

O

O minciună nevinovată de K.A. Tucker

P

Pe aripile vântului de Margaret Mitchell

Q

Quasar de Ana Mănescu

R

Răniţi de Jasinda Wilder/ Rolls Royce de Chiril Tricolici

S

Sub luna de șofran de Nicole C. Vosseler

Ș

Șoaptele nopții de Judith McNaught

T

The Promise de Mandalyn Kaye

U

Urgia și zorile de  Renee Ahdieh

V

Vocea lui Archer de Mia Sheridan

Dacă vă face cu ochiul, sunteți liber să preluați provocarea. Este amuzant și recunosc, chiar m-am simțit bine să jonglez cu cărțile.

by -
12

Orhan Pamuk sau cum Turcia s-a făcut remarcată pe piața editorială internațională

     Citeam nu demult o lucrare de geopolitică referitoare la regimul actual de guvernare din Republica Turcia și mi-a atras atenția modul în care s-a realizat ascensiunea acestui stat pe scena politică și nu numai a lumii. Bineînțeles că era imposibil să nu remarc menționarea lui Orhan Pamuk de către marele politolog turc și, astfel, am reușit să pricep, să înțeleg mai bine anumite aspecte.

    Despre Orhan Pamuk cred că am auzit cu toții. Mulți sunt cei care îl laudă, care îi apreciază nespus cărțile și tot la fel de mulți sunt și cei care îl critică, pentru care scrierile sale sunt enervant de plictisitoare. Din fericire, fac parte din prima categorie și nu mi-e jenă să recunosc că Pamuk se numără printre scriitorii mei favoriți, ocupând un loc de onoare în biblioteca mea alături de Elif Shafak, Paulo Coelho, Eric-Emmanuel Schmitt ș.a.m.d.

   Orhan Pamuk s-a născut în anul 1952 la Istanbul și a crescut într-o familie numeroasă, decăzută, asemănătoare celor descrise în romanele Cevdet Bey și fiii săi, Cartea neagră. A renunțat la studiile de arhitectură în favoarea picturii, una din pasiunile sale, dar a sfârșit prin a absolvi Facultatea de Jurnalism și a se dedica în totalitate scrisului. Romanele sale au fost bine primite de cititorii turci și, mai ales, de cei străini, așa încât a obținut numeroase premii și distincții, precum Orhan Kemal Novel Prize (Turcia), Prix de la Découverte Européenne (Franța), Premio Grinzane Cavour (Italia) și Peace Prize of the German Book Trade (Germania).

      În anul 2006, cartea Mă numesc Roșu a fost premiată cu Nobelul pentru Literatură, iar Orhan Pamuk a intrat în istorie drept primul laureat turc al distincției oferite de Academia Suedeză. Putem afirma că premiul a venit la timpul potrivit și că a jucat un rol esențial în deschiderea Turciei către piața editorială europeană și internațională.

                     Coperta romanului ,,Mă numesc Roșu” (în turcă vs în română)

     Istoria Turciei Moderne și, cu precădere, a doua jumătate a secolului al XX-lea au fost marcate de nenumărate confruntări pe scena politică internă a țării. Lovituri de stat, partide înființate și scoase în afara legii, curente politice diverse și un vizibil regres al națiunii turce. Apariția și ascensiunea partidului AKP de la începutul anilor 2000 au fost însoțite de o stabilizare a situației economice, dar și de un efort susținut al clasei politice pentru ridicarea Turciei la rangul de mare putere mondială. În acest context, activitatea literară remarcabilă a unor scriitori  asemenea lui Orhan Pamuk a fost binevenită, astfel încât ascensiunea Turciei să nu se limiteze strict la cea de natură economică.

       De ce a avut și de ce are Orhan Pamuk atât succes?

      Fără îndoială, scrierile sale sunt extrem de complexe, iar stilul denotă rafinament, erudiție. Însă, înainte de toate, Orhan Pamuk scrie cu candoare, cu o deosebită libertate, lăsând la o parte prejudecățile. Reușește să prezinte Turcia, țara sa de baștină, cu bune și cu rele, în lumini și umbre, înfățișând-o în întreaga sa splendoare. Nu se rușinează să mărturisească ce are pe suflet, nu îi pasă că ceea ce scrie s-ar putea întoarce împotriva sa, nu își îngrădește spiritul artistic, ba dimpotrivă, și-l cultivă. Își lasă aripile să zboare, să fâlfâie în universul fascinant al cuvintelor, al culorilor, al sentimentelor de tot felul…

    Citindu-i cărțile ai ocazia să descoperi o lume diferită, aflată la granița dintre tradiție și modernitate, religie și laicism, vechi și nou,  o țară situată pe două continente, o punte între mentalități, obiceiuri și stiluri de viață distincte. Totodată, vei intra în contact cu o literatură de actualitate, ale cărei semnificații și mesaje sunt valabile în prezent mai mult decât oricând.

    Orhan Pamuk aduce în atenția publicului larg o bucățică din istoria Turciei, puțin din cultura și civilizația acestui popor. De-a lungul acestui proces nu izolează Turcia, ci o pune în legătură cu alte națiuni ale lumii, accentuând importanța acestei piese din imensul puzzle cunoscut drept mapamond. Nu idealizează Turcia, nu o ridică în slăvi, vrând să sugereze că întunericul permite, la urma urmei, valorificarea luminii…

     Din nefericire, scriitorul nu este suficient de apreciat de compatrioții săi și s-a confruntat cu naționalismul exacerbat al acestora. Cu câțiva ani în urmă, a fost dat în judecată, pentru că ar fi afirmat în cadrul unui interviu că Turcia este vinovată de genocidul armean, respectiv, de cel kurd, aducând ,,injurii” demnității naționale. Renumele său și sprijinul colegilor de breaslă de peste hotare l-au salvat de acest proces injust. În prezent, Orhan Pamuk este la fel de controversat și privit cu suspiciune, întrucât se opune vehement regimului lui Erdoğan, dar și schimbărilor survenite în Turcia, în care libertatea de expresie aproape că a rămas doar o amintire.

    Cert este că Orhan Pamuk reprezintă o voce a națiunii sale, a oamenilor de cultură din Turcia, victime ale regimului asemănător unei dictaturi. A avut și el o mică contribuție la deschiderea culturală a țării și va continuă să aibă. Regimurile  politice se schimbă, dar cultura rămâne, în esență, aceeași.

      Vreau să închei acest articol cu o listă de recomandări, cu câteva titluri, pe care vă sfătuiesc să le citiți:

  • ,,Zăpada”, ,,romanul cu aer kafkian al lui Orhan Pamuk”, ,,urmărește un moment din viața unui poet ce revine în inima frământată de umori și conflicte religioase a unui orășel turcesc de provincie, Kars.” Intrigile, poveștile de dragoste, jocurile politice sunt nelipsite din acest roman, un tablou încununat de fermecătorii fulgi de nea, mirifici, o poartă spre meditație, spre găsirea cheii universului și, implicit, a liniștii sufletești…

                                 

  • ,,Istanbul” reprezintă un elogiu adus metropolei de pe Bosfor, singurului oraș din lume situat pe două continente. Înainte de a fi un oraș frumos, de dimensiuni impresionante, este orașul lui Orhan, locul în care s-a născut, a crescut, a degustat viața. Cartea poate fi considerată o autobiografie a acestuia, împletită cu povestea Istanbulului, martor mut al multor evenimente, al existenței multor oameni, al râsetelor, al lacrimilor, al sărbătorilor și al vremurilor de necaz…

                    

  • ,,Viața cea nouă” este, de multe ori, idealul omului. Ne dorim schimbarea, ne dorim un nou început, vrem o viață nouă, mai bună, pe placul nostru. Acest roman reflectă o parte din filosofia și concepția lui Pamuk despre existența umană, despre idealuri, despre cărți și rolul acestora în viața noastră…

                                   

       Pe târgulcărții.ro le găsiți la prețuri avantajoase, alături de alte titluri pe care, personal, nu le-am citit încă, în ediții mai vechi sau mai noi, dar care păstrează, fără doar și poate, farmecul cărților scrise de Pamuk.

        În ceea ce mă privește, Orhan Pamuk este un scriitor unic și așa va rămâne…

Tag: Mid Year Book Freak Out

    Din când în când merită să ne răsfăţăm cu câte o provocare. Audrey de la The Sagittarius Books s-a gândit la noi şi am acceptat cu drag să ne dezlănţuim printre cărţi.

1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până în acest punct al anului 2017.

Măştile fricii de Camelia Cavadia. Ştiu că am discutat foarte mult pe baza acestei cărţi, dar a fost o surpriză interesantă, surprinzătoare şi foarte bine scrisă. Şi dacă tot m-a impresionat, este firesc să o recomand şi altora.

2. Cea mai bună continuare (a unei cărți) citită în 2017.

Vreau să fiu soţia ta de Lisa Kleypas. Finalul primului volum a fost ca o lovitură sub centură. Norocul meu a fost perseverenţa editurii. Ce mai făceam dacă se traducea cartea la anul? Atunci chiar era coşmar de cititor.

3. O carte nou lansată pe care nu ai citit-o încă, dar vrei neapărat.

Caraval de Stephanie Garber. Ador coperţile cartonate şi da, presimt că va fi altceva.

4. Cea mai anticipată lansare din a doua jumătate a anului.

Clar, ultimul volum al seriei vikingilor Oanei Arion. Din frânturile care mi le-a transmis Iasmy se anunţă incendiară şi dacă finalul va fi waw, atunci şi eu mă aliniez astrelor şi o voi citi în sfârşit cel puţin un volum.

5. Cea mai mare dezamăgire.

Tratament special-Inspecţia/Scrisori de dragoste pentru cei plecaţi/Crimă în Orient Express (Ştiu că o adoraţi pe Agatha, dar trebuie să fiţi oneşti şi să recunoaşteţi că Hercule Poirot mai trebuie să anime atmosfera. Un pumn, o adrenalină, ceva palpitant ar fi fost de folos). Ele nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor, le-am citit greu şi parcă au fost platonice. În perioada în care le-am dat o șansă am dormit mult, în special pe ele.

6. Cea mai mare surpriză.

Diavoli fragili de Radu Găvan. Nu ştiu cum să percep această carte. Mă lupt cu ea, dar îmi dă stări contradictorii. Sentimentele sunt bulversante, încât îmi este şi teamă să o termin, mereu mă loveşte ca un bumerang. La un moment dat am închis-o pentru că mi s-a făcut frică, eram singură în casă, iar scenele prezentate îmi trezeau nişte stări destul de aiurea.

7. Noul autor preferat. (Debutant sau nou pentru tine)

Mia Sheridan(Vocea lui Archer)/Mia Marlowe(Seducţie la prima vedere). Se pare că aceste două femei mi-au pus gând rău şi da, chiar mi-au plăcut.

8. Cel mai nou crush pe un personaj.

Brodick Buchanan din Răscumpărarea de Julie Garwood. În primele zile din anul 2017 mi-am propus să citesc cartea preferată a Iliuţei. Ştiu că a recitit-o de n ori şi dacă tot îi este dragă, am zis de ce nu. Da, scoţienii au lipici şi dacă este historical romance, atunci clar este de mine.

9. Cel mai nou personaj preferat.

Am destule personaje în minte, dar îl voi alege pe Anthony Bridgerton-Vicontele care mă iubea de Julia Quinn. Nici nu ştiu cum am citit seria familia Bridgerton, dar m-au cucerit în totalitate prin unitate, diversitate şi pasiune.

10. O carte care te-a făcut să plângi. + 11. O carte care te-a făcut fericit(ă).

Aerul pasiunii de Brittainy C. Cherry versus Promisiuni de catifea de Jude Deveraux. Două extreme, genuri şi perioade diferite, dar cred că acesta este farmecul lecturii.

12. Cea mai bună ecranizare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta.

Ultima dată am văzut Jack Reacher: Never Go Back (2016) aka Să nu te întorci niciodată! de Lee Child, dar din moment ce nu am termen de comparaţie cu alte filme, ma voi limita la acest răspuns. Un thriller cu suspans, dar partea care nu mi-a plăcut a fost Tom Cruise. Săracul, se vede ca nu mai este ca la 20 de ani, i-au apărut ridurile :)

13. Recenzia preferată scrisă până acum.

Una negativă. :) Tratament special-Inspecţia de Davine M. Vesco, Lexi B. Newman. Dacă tot a fost apreciată pentru sinceritate, merită să o menţionez, era păcat să vă reamintesc de recenzia sezonului. Aştept cu nerăbdare şi alte titluri interesante ca să mă dezlănţui.

14. Cea mai frumoasă carte pe care ți-ai cumpărat-o (sau ai primit-o) anul ăsta.

Am primit/cumpărat multe cărţi şi alegerea este dificilă, dar probabil Absolut tot, a fost înhăţată de la Bookfest. Are inclusiv un pliant drăguţ cu ecranizarea. Dacă se va ridica la nivelul aşteptărilor mele sau nu, chiar nu ştiu, dar am zis, de ce nu?

5. Ce cărți trebuie să citești până la finalul anului?

Lista este mare, dar mi-am propus ca să termin într-un final Absolut tot, Second life, Fangirl, cel puţin o carte de Tony Mott (în caz contrar mă ucide Arci), Ultimul viking de Oana Arion-primul volum dintr-o serie palpitantă, Până ne vom revedea, Nu mă tem, plus alte titluri neprevăzute.

Dacă vă place tag-ul, sunteți liberi să îl preluați.

 

by -
13

Preoți celebri în literatură… și pasiunile lor

    Indiferent de epocă, preoții au avut întotdeauna un cuvânt de spus în istoria umanității. Fie că au fost exemple de înaltă evlavie sau au dovedit că pot echivala la capitolul păcate cu oamenii simpli (sau pot chiar să îi depășească), preoții sunt regăsiți și în paginile unor romane mai mult sau mai puțin celebre. Unele au stârnit vâlvă, altele au trecut aproape neobservate. Iată câteva din personajele preoți care au marcat, prin nuanțele intense ale caracterelor lor, literatura:

  1. Unul dintre cele mai impresionante personaje este părintele Ralph de Bricassart. Cartea care a fascinat cititorii, „Pasărea Spin” s-a publicat după succesul răsunător al serialului cu același nume. Ralph de Bricassart este un cleric cu țeluri înalte, însă totul pălește în fața pasiunii pe care o are pentru Meggie Cleary. Din momentul descoperirii acestei pasiuni, lupta din sufletul preotului devine una extrem de cruntă. Acesta oscilează între iubirea pentru Meggie și dedicația pentru Dumnezeu și dogmele catolicismului, povestea reprezentând peste 60 de ani din viața celor două personaje și chinul perpetuu al acestora.

  2. Pere Silas din „Villette” de Charlotte Brontë. Pe lângă faptul că e preot, Silas este și profesor în Villette. Între el și personajul principal al cărții, Lucy Snowe, se creează un conflict întreținut de către convingerile adânc înrădăcinate. Deși o ajută atunci când aceasta se prăbușește pe stradă, el complotează împotriva ei, realizând că Lucy este o rebelă care nu vrea nici în ruptul capului să respecte normele catolicismului.

  3. Inelul și cartea”, scrisă de Robert Browning o poezie cu douăzeci și una de mii de versuri, adunate în patru volume, având ca temă un proces pentru omor din secolul al XVII-lea. Giuseppe Caponsacchi, un tânăr preot, fuge în lume cu Pompilia, soția unui conte răzbunător și iute la mânie, Guido Franceschini. Se pare că haina preoției nu a reușit să-l țină departe de tentația mult prea mare a iubirii, dar mai ales a pasiunii.

  4. Voci Ascunse: Reflecţiile unui preot catolic gay”, de Gary Meyer. Nu este o carte de ficțiune, ci mai degrabă, o carte cu reflecții asupra vieții și asupra normelor impuse de către religie. În luna iunie 2012, Gary Meier, preot catolic, își informează enoriașii că va lua o pauză de la slujire, timp în care urma să se reculeagă, să se regăsească pe el însuși… și să descopere motivul pentru care fusese „chemat” de Dumnezeu să slujească. Nu se știe ce discuții a purtat acesta cu divinitatea, dar cert este că la scurt timp, Gary a scris o carte care poartă titlul „Voci Ascunse: Reflecţiile unui preot catolic gay”, carte în care își mărturisește orientarea sexuală. Evident, publicarea cărții i-a adus o pauză mai lungă de la slujirea în biserică. Iată un citat din cartea sa: „Am încercat de-a lungul anilor să împac tăcerea mea ca preot homosexual cu tonul tot mai vehement al Bisericii împotriva persoanelor gay. Dar n-am reușit. Am sperat că voi găsi o modalitate de a-mi păstra integritatea, rămânând în același timp o parte a ierarhiei bisericești, care e anti-gay, dar n-am reușit”, scrie Meier în cartea sa, „Voci Ascunse: Reflecţiile unui preot catolic gay”. Presa americană relata recent faptul că în SUA, „doar doi sau trei preoți catolici au declarat public faptul că sunt homosexuali”, în timp ce „există sute, dacă nu chiar mii de preoţi celibatari gay care lucrează în Biserica Catolică astăzi, care sunt iubiţi de enoriași și există numeroase motive pentru care aproape toţi se simt incapabili să fie onești. Fie nu se simt împăcaţi cu ei înșiși, fie li se spune în mod explicit de către superiori să nu vorbească despre acest aspect”, a precizat un preot iezuit.

  5. În anul 2012, apare pe piața românească cartea „Călugărul”, de Mihaela Ion. Povestea pare una autentică și poartă versiunea ambilor protagoniști ai unei povești de iubire trăite… dincolo de zidurile groase ale unei mănăstiri din sudul țării noastre. Călugărul se îndrăgostește de o tânără sosită la mănăstire pentru a găsi liniște. În scurt timp, dezvoltă o pasiune asemănătoare cu obsesia, au loc întâlniri nocturne scurte, dar intense, chiar în chilia călugărului. După astfel de chinuri, rugăciunile intense par să-l aducă pe călugăr din nou la viața dinainte, cea fără de tentații. Citind cartea, descoperim că povestea lor de iubire nu este un caz singular, ci chiar o situație frecventă, dar rămasă, totuși, ascunsă de ochiul mireanului care vine la mănăstire ca la un loc sfânt.

  6.  „Confession of a gay married priest. A spiritual journey”, scrisă de Maurice L. Monette dezvăluie lupta unui preot catolic care face eforturi uriașe pentru a-și păstra jurămintele… însă, pasiunea se dovedește a fi mai presus de contractul său mai mult sau mai puțin formal cu divinitatea. Totuși, chinul său în a se împotrivi tentației seamănă cu o călătorie de cunoaștere profundă a identității umane. Nu se știe însă dacă cea mai mare dilemă a sa era legată de rezistența la tentație sau frustrările sale erau declanșate de către lumea exterioară care nu îi înțelegea pornirile mai mult sau mai puțin evlavioase. 

  7. La prima pietra”, scrisă de preotul catolic de origine poloneză, Krzysztof Charasma, descrie modul în care acesta a perceput poziția dură și vehementă a Bisericii Catolice în raport cu homosexualitatea. Înainte să publice cartea, Krzystof a trimis și o scrisoare lui Papa Francisco, în care spunea că „Biserica Catolică ar trebui să înceteze ideile atât de brutale asupra homosexualității. Noi nu suntem dușmanii familiei, aceasta este o imagine falsă pe care biserica a creat-o despre noi și ar trebui ca toate acestea să înceteze, să nu se mai semene ură printre cei care vor să trăiască liniștiți și să se iubească cu cine vor”. Biserica, așa cum o descrie Krzysztof în cartea sa, „oferă servicii doar pentru partea heterosexuală a umanității, ignorând faptul că, tocmai în interiorul său, e plin de homosexuali care sunt priviți fără milă de către cei din exterior”. Cartea sa nu a fost numai o confesiune, ci și un autodenunț. O mare parte din colegii săi l-au privit cu admirație și au recunoscut că acesta a fost un gest de mare curaj.

 

Locuri perfecte pentru citit

   Zilele trecute facebook îmi reamintea pe unde umblam acum doi anişori şi dintr-o dată m-a apucat o melancolie, o relaxare instantă numai când mă gândeam la vacanţa petrecută pe malul lacului Razim în Delta Dunării. Sincer, îmi vine să închid ochii pentru o clipă şi să visez, atât de bine m-am simţit în zonă. Din moment ce anul acesta am făcut o schimbare de planuri, cred că ar trebui să împărtăşesc cu voi câteva locuri pe care le-am experimentat şi mi se par ideale pentru citit. Ştiu, poate că sunt destui dintre voi care vă vine să staţi cu o carte în mână inclusiv pe o crenguţă din copac, important este să fie comodă şi să nu aveţi rău de înălţime, dar trebuie să fim practici şi să improvizăm puţin.

   Cei mai mulţi vă doriţi liniştea locuinţei personale şi alegeţi o canapea/fotoliu sau seara în pat. Acesta este propriul sanctuar amenajat pentru lectură. Ideal ar fi să avem timp disponibil şi să profităm de fiecare moment liber al zilei. Personal, visez la un colţişor în balconul de acasă în care să îmi ţin obiectele personale şi să mă întind ziua pe un scaun confortabil şi să lenevesc cu o carte romantică alături. În lipsa de idei, vă puteţi folosi inclusiv de şemineul/soba bunicii, este perfectă dacă este însoţită de un fotoliu, o pătură catifelată şi o cană cu minuni sau un pahar de vin roşu.

   Ce părere aveţi de traficul din metrou/microbuz/tren? Majoritatea pierdem timp preţios în drum spre şcoală/facultate/loc de muncă. Unii citesc şi se luptă cu tot feluri de genuri literare, dar sunt şi oameni care sunt sătui de atâta hârtie şi cerneală anternând peisajul cu telefonul dotat cu diferite aplicaţii. De fiecare dată când plec la drum îmi iau cu mine cel puţin o cărticică, ceva relaxant, să nu mă doară capul de la vreo crimă, ci să mă facă să am o stare de bine printre aglomeraţie şi trafic intens.

   Cafenea/Ceainărie. Dacă aşteptaţi pe cineva sau doar vă bucuraţi de o oră de pauză între întâlniri merită să alegeţi ceva intim pentru o stare de bine. Locaţiile de genul acesta au decoraţiuni în jur şi vă simţiţi răsfăţaţi cu un cocktail alături.

   Avion. Am avut noroc să călătoresc de câteva ori şi să prind anumite ore, dar cel mai interesant mi s-a părut să citesc la ora 2 dimineaţa în timp ce mă întorceam din ţări străine. Culmea este că la înălţime eu mă chinuiam cu Și am privit cu toții spre cer… de Tommy Wallach, o carte pe care nu am reuşit să o termin din cauza gerului năpraznic care mă aştepta în România în ianuarie (glumesc, efectiv am abandonat-o la jumătate). Da, se pare că suntem o ţară primitoare, dacă mai întârziam o zi îmi prelungeam vacanţa din cauza zăpezilor, dar uite că n-a fost să fie, sunt o patrioată.

    Plajă, nisip, mare/ocean, soare puternic, briză, noi/cartea şi o băutură de sezon. Uitaţi de dieta pe care nu aţi ţinut-o tot anul şi de toate promisiunile făcute atunci când vă vedeţi sub un baldachin precum o zeiţă romană. Şi dacă nu aţi căzut de la atâta visare, să ştiţi că este tare bine. Ultima dată am citit Lunga vară fierbinte (ştiu, numai cărţi tematice prind, dar le aleg după sprânceană) şi nu-mi pare rău, m-a făcut să uit că nu suport să mă bronzez, însă mi-am amintit că un Mojito servit de către un tip hot face bine la stima de sine (încercaţi reteţa dacă iubitul/soţul nu este gelos).

   Dacă tot avem parte de apă, chiar trebuie să vă povestesc de leagănul amplasat sub o salcie pletoasă, chiar pe malul lacului Razim (acolo jos eram eu). O nebunie, să simţi cum adie vântul şi să stai doar să te bucuri de vacanţă. În jurul meu era furnicar, o parte se bronzau, alţii se jucau, numai eu mă protejam de razele UV.

    Atunci când timpul sau poate bugetul nu ne permite, ne mulţumim să citim şi pe o bancă în parc. Ne înarmăm cu nişte floricele şi renunţăm la seminţe (aţi văzut că se dau amenzi dacă nu ai mătură/crenguţă la îndemână). În acest fel ne oxigenăm, respirăm aer curaj, admirăm oamenii, vedem ce se poartă (doar nu citim continuu) şi cu puţin noroc socializăm.

    Dacă vă doriţi o carte rară, o puteţi găsi dacă sunteţi norocoşi la biblioteca locală, dar la secţia de studiu. Chiar şi acolo vă puteţi bucura de această plăcere nevinovată, important este să dispuneţi de timp suficient şi de răbdare, nu cred că e uşor să te muţi temporar într-o sală izolată.

    Şi la final, vă recomand să experimentaţi mental cum ar fi să citiţi într-o căsuţă în copac. Cei care sunteţi romantici, aţi aflat de locaţie în Beatrix de Lisa Kleypas. Cred că ar fi fost ideal dacă în copilăria mea aş fi avut o asemenea construcţie special pentru mine, mai ales când citeam de aventurile din cărţile lui Jules Verne. Sigur ieşea prăpăd, mă dădeau părinţii dispărută.

Dacă am omis ceva, vă invit să completaţi.

Surse imagini: pinterest.com, deltaroyal.ro

Book Club între real și virtual!

    Timpul sau poate mediul în care ne trăim ne forțează să citim și să împărtășim impresiile doar cu cine se poate. Unii dintre noi suntem norocoși, avem pe cineva apropiat care se simte cititor de cursă lungă și profită de fiecare ocazie pentru a parcurge câteva rânduri, dar sunt destule cazuri când gândurile rămân doar în mintea noastră.

    În 2013 am simțit nevoia să împart cu voi prima recenzie care apărea pe blogul Literatură pe tocuri, astăzi cred că ar trebui să susțin mai mult acest proiect și să stimulez cititorii să descopere, să comunice și să arate ceea ce simt după ce termină o carte. Experiența personală m-a îndemnat să cunosc și participanții de la Seară de carte Târgoviște, o mână de oameni inimoși care știu să te facă să mergi și cu alte ocazii.

    Amuzant este că tot amânam ziua, efectiv cărțile nu se pliau pe gustul meu, iar termenul de două săptămâni mi se părea scurt, dar mi-am făcut curaj și prima dată am mers cu gândul: „Fie, ce-o fi, mă prezint și eu acolo, doar nu mă pun pe tocător”. Spre rușinea mea cartea Revolta maselor nu mă prinsese în mrejele ei  și mă blocasem la celebrele 30 de pagini, dar m-am așezat foarte frumos pe un scaun. Timp de o oră și jumătate nu am comentat nimic, doar am ascultat fascinată părerile lor. Și-au dat seama că-s speriată de bombe și nu trebuie să mă sufoce cu întrebări. La final le-am potolit curiozitatea și au aflat cine sunt, dar și de ce mă ascund de atâta timp.

    Timpul sau lipsa curajului determină pe mulți să stea liniștiți în zona de confort și să citească ceea ce au chef, dar de multe ori tocmai aceste întruniri ne îndeamnă să socializăm, să ieșim în societate și să depășim propriile inhibiții.

    Pentru a doua oară consecutiv voi vorbi la seară de carte, de data aceasta nu-mi voi exorciza audiența cu ceva masculin precum cartea autorului Radu Găvan, ci aleg altă zonă-Măștile fricii de Camelia Cavadia. Scopul meu este să scap de emoții și să nu mă mai bâlbâi când trebuie să vorbesc în public (dacă nu scap de trac, măcar ameliorez simptomele). Da, știu sigur că nu este ușor, dar profit de micile sfaturi clasice și merg mai departe.

    Dacă și voi sunteți ca mine, emotivi și ocupați, dar în același timp vă face plăcere să citiți, atunci haideți să profităm de mediul online și să readucem în atenție plăcerea de a citi.

    Știu că vă plac provocările, dovada o reprezintă interesul maxim pe care l-ați acordat propunerii lansate de Alina în grupul de facebook, dar ne mai trebuie mobilizare.

   Vă invit să alegem câteva titluri, iar cea mai votată să fie citită în două săptămâni sau o lună. Împreună ne putem întâlni la o cafea virtuală la ceas de seară și să dezbatem o carte. Oricine poate participa cu argumente pro sau contra, dar fără să aducă prejudicii autorului sau să strice farmecul de a o citi. Scopul este să fie ceva educativ, să ne construim propriile idei, să le dăm curs, să citim cărți care sunt diferite și să descoperim ceea ce gândesc cititorii.

     În mediul virtual nu trebuie să ne îngrijorăm că nu avem locație sau că la ora aceea plouă și nu avem chef să părăsim propria canapea, important este să avem citit romanul și internetul să funcționeze strună.

Voi ce părere aveți? Avem nevoie de un Book Club la fel ca cel creat special pentru cărțile autoarei Jane Austen, dar să-l folosim în mediul virtual?
Acceptați provocarea?
Susține campania noastră folosind hashtagul #PromovamLiteratura!

ATENȚIE! ALERTĂ DE SPOILER!

Dacă încă n-ați citit „În ape adânci” și vreți să descoperiți singuri finalul, NU citiți mai departe!

Dacă ați citit sau n-ați citit, dar nu vă deranjează să aflați finalul înainte, sunteți invitații mei!

   Pot spune că m-a mirat foarte tare identitatea criminalului și mai ales, motivația. Nu cred că am întâlnit în alt roman polițist o asemenea motivație. Sean (da, despre el este vorba!) a făcut acest lucru nu din răutate, răzbunare sau motivații materiale, ci pentru că nu suporta adevărul. Nu suporta să-i fie distrus mecanismul de apărare, să-i fie deblocată acea amintire care i-ar fi provocat atât de multă suferință. Nu este ușor să accepți că tatăl tău ți-a omorât mama; că propriul tău părinte a provocat o asemenea tragedie. Așadar, copil fiind, s-a disociat de acest adevăr crunt, blocând amintirea. Era mai confortabil să creadă că mama s-a sinucis și că tatăl a făcut tot ce se putea pentru a o salva.

   Gestul de a o împinge pe Nel de pe faleză a fost unul simbolic. Așa cum împingea amintirea, o împingea pe ea. Nu a suportat ca iluzia construită în jurul traumei să-i fie distrusă și să înfrunte cruda realitate. Nel a fost cât pe ce să-i distrugă mecanismul de apărare, acel blocaj al memoriei și a plătit cu viața pentru acest lucru.

   Nu m-am așteptat ca el să fie criminalul, dar pe de altă parte, mi-am dat seama că e ceva în neregulă. Experiența mea de cititor al romanelor polițiste mi-a semnalat că nu e posibil să fie dezvăluit criminalul cu atâtea pagini înainte de final. Când presupusul criminal s-a dovedit a fi Patrick, mi s-a părut prea simplu, tocmai pentru că era plauzibil: de acord, Patrick era un nenorocit (ce fel de om îneacă o pisică?), era într-adevăr vinovat de moartea soției sale, Lauren, dar nu a fost cel care a ucis-o pe Nel. Și culmea, în tot egoismul și misoginismul lui, ia vina asupra sa pentru a-și salva fiul.

Până să se întoarcă fiul lui în Beckford în seara aia, Patrick mărturiseşte tot. Sean a venit să-l viziteze o singură dată în arest. Patrick se îndoia că avea să mai vină, ceea ce-i rupea inima, fiindcă tot ce făcuse, poveștile pe care le spusese și viața pe care o construise, totul fusese pentru Sean.”

  Am păreri controversate despre final: pe de o parte, nu-mi place că asasinul a rămas nepedepsit, în timp ce sora și fiica victimei sunt convinse că acesta este unde îi e locul, dar pe de altă parte, îmi place că este atipic, cu o motivație pe care nu cred s-o mai fi întâlnit în vreun roman.

Sursă foto: Pinterest/68.media.tumblr.com

 

Fantasy-ul literaturii engleze vs Fantasticul literaturii române

Ce este basmul şi ce este fantasy-ul ?

    Basmul este o specie a genului epic, în proză sau în versuri, în care se relatează întâmplările fantastice ale unor personaje imaginare care se luptă cu forţele răului, pe care le înving. Termenul de „basm” provine din slavonescul „basnĭ”, însemnând „născocire”, „scornitură”, „minciună”.

   În literatura română, basmul a apărut din dorinţa individului de a se lăsa pradă unor noi forme de percepere a universului în care trăieşte. Scriitorii din România, au ales să „culeagă” din folclor aceste opere, pentru ca ca mai apoi să le reinterpreteze,  păstrându-le caracteristicile esenţiale precum formulele fixe, oralitatea. Reprezentanţi de seamă sunt Petre Ispirescu, Ion Creangă, Nicole Filimon, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale.

     De cealaltă parte, « fantezia » este o subspecie a fantasticului, care foloseşte din plin magia. Suportul acesteia este imaginaţia. Reprezentanţi de seamă sunt J.R.R. Tolkien, Ursula K. Le Guin, Moony Witcher, C.S.Lewis, J.K.Rowling, Anne Rice.

     Mare atenţie a nu se confunda specia basmului cu subspecia fanteziei. Caracterul princiar al „fantasy-ului” este imprevizibilitatea de care dă dovadă neurmând un plan dat, totul e cuprins de vălul necunoscutului. Punctul  de plecare al subspeciei este lumea comună, pe care o părăseşte şi intră într-o alta cu noi reguli.

    Ceea ce leagă cele două specii literare este apartenenţa la fantastic. Fantasticul reprezintă acea nesiguranţă citită pe chipul cititorului, în momentul în care nu mai poate să distingă ceea ce este real, de ceea ce este plăsmuit. Când realizează sfera în care se află, opera numai poate fi considerată fantastică. Conform lui Ţzvetan Todorov, pentru ca un text să fie inclus fantasticului, trebuie să satisfacă următoarele condiţii: „trebuie să-l oblige pe cititor a considera lumea personajelor drept o lume a fiinţelor vii astfel încât să ezite între o explicaţie naturală şi una supranaturală a evenimentelor evocate. Această ezitare poate fi împărtăşită de unul dintre personaje…ultima condiţie cere cititorului să adopte o anumită atitudine faţă de text:să refuze atât interpretare alegorică cât şi pe cea „poetică”.

    Pentru a scoate în evidenţă trăsăturile basmului şi fanteziei am realizat o comparaţie între„Făt-Frumos din lacrimă” scris de Mihai Eminescu şi seria „Harry Potter” scrisă de J.K.Rowling.

       În  basmul  „Făt-Frumos din lacrimă ”acţiunea se desfăşoară linear – un cuplu împărătesc, îşi dorea foarte mult un copil. În timp ce împărăteasa se ruga la icoana Maicii Domnului,  a observat că aceasta lăcrima. Tânăra înghite lacrima, devenind însărcinată. După câteva luni, împărăteasa dă naştere unui „fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii”. Când ajunge la maturitate, Făt-Frumos va pleca în lume – motivul călătoriei iniţiatice. Eroul va fi supus multor încercări, în final căsătorindu-se cu fiica Mumei Pădurii.

   Schema basmului este respectată – situaţia iniţială, călătoria iniţiatică, apariţia forţelor Răului, încercările la care este supus eroul, lupta cu forţele Răului şi victoria Binelui, recompensa finală.

   „Harry Potter” prezintă aventurile unui copil orfan, care află la vârsta de 11 ani cine este cu adevărat – un vrăjitor. Datorită abilităţilor sale Harry va fi admis la „Şcoala de magie, farmece şi vrăjitorii, Hogwarts”. Seria „Harry Potter” cuprinde opt volume şi fiecare dintre acestea prezintă câte un an din viaţa protagonistului, respectiv al fiului său.

   La începutul primului volum, cititorul este introdus într-un cadru cât se poate de banal – „Domnul şi doamna Dursley de pe Aleea Boschetelor numărul 4, erau foarte mândri că erau normali, slavă Domnului!”. Urmând firul întâmplărilor vom observa intervenţia supranaturalului „o ştire stranie: au fost observate peste tot în oraş bufniţe, cu un comportament cât se poate de ciudat…sunt văzute peste zi”. Interesante sunt numerele ce par a domina întreaga lucrare – „Aleea Boschetelor numarul 4”, „peronul 9 şi 3/4” şi modul în care autoarea echilibrează balanţa dintre ceea ce aparţine realităţii şi ceea ce aparţine exclusiv fantasticului. Observăm utilizarea temei „eului” :cea a privirii. Todorov afirmă că „ori de câte ori vreun personaj al povestirii are de făcut un pas hotărâtor către supranatural, oglinda este nelipsită”. În opera lui J.K.Rowling, oglinda este simbolizată atât prin zidul care se deschide în faţa băiatului pe Aleea Diagon „ciocăni de trei ori cu umbrela lui în acel punct. Cărămida atinsă începu să se mişte, iar în mijlocul ei apăru o gaură care se mări şi se tot mări, până se făcu suficient de mare chiar şi pentru Hagrid, şi amândoi trecură dincolo de zid, pe o străduţă întortocheată, care cotea la stânga” , cât şi prin imaginea peronului „la 9 şi ¾ …băiatul dispăru ca prin minune, până să-şi dea seama Harry”. Acestea revelă ideea de ruptură totală de obiectiv şi căderea în imaginar „ Băiatul privi în urma lui şi văzu cum spărtura din zid se micşora văzând cu ochii, până dispăru de tot”.

   O trăsătură comună între basm şi fantasy rezidă în specificul personajelor – în basmul lui Eminescu, Făt-Frumos are un buzdugan şi un cal magic; în opera lui J.K.Rowling, Harry are puteri magice, este uşor de recunoscut datorită cicatricii în formă de fulger de pe frunte, are o baghetă magică. Ambii protagonişti au de parcurs un drum iniţiatic, care se va finaliza prin victoria Binelui. La mijlocul fiecărui volum, Harry are de depăşit un obstacol – de obicei în apropierea examenelor de sfârşit de an şcolar. Excepţie fac cartea a şaptea – aceasta ilustrează lupta finală dintre Harry (Binele) şi Lordul Cap-de-Mort (Răul)şi a opta. Elementele fantastice prezente în cele două lucrări, acestea sunt de diferite tipuri – în „Făt-Frumos din lacrimă” se disting calul fermecat, puterile eroului, existenţa regelui ţânţarilor, Muma Pădurii, Gerarul; iar în „Harry Potter”, observăm creaturile magice (centauri, fantome, goblini, elfii de casă, Dementori, Thestrali, vârcolaci, animalele lui Hagrid etc.), a obiectelor magice, Ministerului Magiei, locurile în care se află Harry, vrăjile.

   Din perspectiva temelor abordate, în cadrul basmului remarcăm pe cea a luptei dintre Bine şi Rău; în cadrul seriei „Harry Potter” fiind dominantă tema morţii (autoarea confirmă acestea „cărţile mele vorbesc pe larg despre moarte. Se deschid cu moartea părinţilor lui Harry. Observăm apoi, obsesia lui Cap-deMort în cucerirea morţii şi călătoria în aflarea imortalităţii. Înţeleg şi eu de ce Cap-de-Mort doreşte să o stăpânească. Tuturor ne este frică de ea”).

    În concluzie ceea ce contează cu adevărat este conţinutul lucrării, modul în care este citită şi înţeleasă. Pentru literatura fantastică din zilele noastre, basmul reprezintă punctul de plecare spre aventura denumită scriere.

    BIBLIOGRAFIE

„Introducere în literatura fantastică” Ţzvetan Todorov, Editura „Univers”, Bucureşti, 1973

„Dicţionarul Explicativ al limbii române” Editura „Academiei Republicii Socialiste ”, România, 1975

„Harry Potter şi piatra filozofală” J.K.Rowling

„Făt-Frumos din lacrimă” Mihai Eminescu

                        SITOGRAFIE

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Fantezie_(gen_artistic)

http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_Potter#Structure_and_genre

http://www.wattpad.com/120893-useful-information-on-harry-potter-elements

http://mariantruta.ro/precaritatea-canonica-a-fantasy-ului-romanesc/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Basm

 

Erotismul în literatură-femei versus bărbaţi

    Discuţiile întâmplătoare au darul de a-mi pune neuronul la contribuție și când îmi este lumea mai dragă ajung să îi dau de lucru. Aşa am ajuns ca dintr-o expresie oarecare spusă la Seară de Carte Târgoviște să mă întreb cum se vede erotismul/romantismul prin prisma autorilor femei/bărbaţi. Cine a scris mai mult în aceste domenii: doamnele sau domnii, dar și cât de apreciate sunt operele lor?

   La o simplă analiză pe piața de carte actuală puteți constata că suntem într-o epocă a marketingului în care imaginea vinde şi literatura erotică se află pe lista preferințelor. Poate părea o afirmație subiectivă lansată la ceas de seară, dar statisticile de pe site vorbesc de la sine.

   Cititorii sunt interesaţi de noutăţile literare ce conțin într-o doză mai mică sau mai mare erotism, accesează recenziile, listele cu cărţi, topurile pro sau contra, dar și recomandările noastre în materie de erotic. Chiar dacă nu sunt o persoană avizată, profit de statutul de cititoare pentru a face comparaţii. Am studiat reacțiile şi fără să vreau am constatat că cel mai mult femeile autor se avântă în domeniul descrierilor cu impact. Ele ştiu ce vor şi folosesc scenele hot în majoritatea genurilor literare. Dacă veţi analiza apariţiile din ultima perioadă de la edituri şi veţi face o medie, atunci sigur autoarele de sex feminin vor fi câştigătoare.

   De ce? Simplu, femeile au descoperit rețeta succesului, au înțeles fenomenul și ceea ce atrage publicul. Știu că fiecare autor scrie din pasiune, însă când o doză de romantism/erotism prinde contur deja se schimbă traiectoria vânzărilor.

   Nu contest talentele autorilor de sex masculin, dovadă sunt cărțile care au fost publicate și dezbătute, dar exprimarea domnilor este diferită, plastică, greoaie şi fadă. Poate pentru ei nu este relevant, dar pentru un cititor reprezintă un avantaj atunci când transmiţi emoţie, indiferent dacă prezinți un dezastru nuclear sau o scenă fierbinte.

   Dacă doresc să se bucure de impact, autorii preferă să adauge sare şi piper în cărţile lor pentru a şoca sau de a atrage o latură variată de cititori. După cum aţi constatat şi singuri, unii reuşesc, dar foarte mulţi se pierd pe drum.

    O altă explicaţie logică este maturitatea precoce a femeilor. Majoritatea, la vârsta majoratului sunt în plină floare, atunci este momentul oportun să se îndrăgostească şi să iubească la intensitate maximă. Şi cum sentimentele sunt făcute să fie împărtășite, ele nu se pot abţine ca să nu spună/scrie şi altora într-un fel sau altul ceea ce simt. De foarte multe ori este ficţiune, dar experienţa de viaţă la un moment dat îşi spune cuvântul.

   Autorii bărbaţi în schimb au tendinţa de a scrie din propria experienţă, iar dorinţa lor este atât de mare încât trec anii şi nu se pot opri din gustat fructul pasiunii. Aşa se trezesc la maturitate şi inspiraţia îi loveşte crunt în moalele capului ajungând să dea lovitura cu câte o carte deocheată bazată pe fapte concrete. Măcar așa își văd visul împlinit, dar oare cât de mult place?

    Ficţiune sau nu, majoritatea cărţilor sunt scrise de femei, ele aspiră şi se agită să arate celor din jur cum ar fi dacă te-ar lovi Cupidon. Chiar dacă statistic femeile citesc cel mai mult genul acesta de cărţi, nici bărbaţii nu îl ocolesc. Diferenţa dintre ei este că o fac în mod tacit şi nu se laudă peste tot că au răsfoit Fifty Shade of Grey (tot este o carte controversată). Curiozitatea este prea mare încât ei vor să verifice ce mai scrie concurenţa, cât de departe merge cu inspiraţia coasta lui Adam. Răspunsul este vizibil în numărul publicaţiilor promovate pe piața literară.

   Este o certitudine, femeile ştiu ce vor şi aplică cu succes. Dacă cititorii ar aştepta revelaţii din partea bărbaţilor autori, atunci cred că ar dura ceva timp până ar aşterne pe hârtie.

   Dacă aveţi un alt punct de vedere, vă invit să îl exprimaţi în cel mai simplu mod cu putinţă, cel de cititor pasionat. Înainte de a da cu pietre, țineți cont că România se află printre țările în care femeile sunt majoritare din punct de vedere statistic. :)

Vara plină de amintiri și cărţi de dragoste

   Am fost un copil fericit, am avut parte de o copilărie plină de culoare, de iubirea bunicilor, de iubiri pline de vise irealizabile, dar mereu prezente în mintea mea de adolescentă visătoare. Verile la bunici  – mă apucă nostalgia și dorul de vremuri demult apuse, de râsetele cu lacrimi, de glasul bunicii, de vocea blajină, de duioșia dumneaei atunci când ne recita poezii – pe care le-a învățat în cele patru clase pe care a apucat să le urmeze.

   Fiecare vară a fost unică – prin bucuriile sale, prin suferința care m-a întărit și maturizat mult prea repede, prin gașca de prieteni care se aduna seară de seară la poartă – pe care acum prea puțini o mai deschid. Mi-a rămas în suflet fiecare vară, dar mai ales…fiecare noapte transformată în zi – una perfectă pentru a citi cărţi de dragoste, ce-mi tăiau răsuflarea și-mi aprindeau visele amorțite de gânduri și durere.

   A fost nevoie doar de o singură vară în care să merg la biblioteca din sat – era întotdeauna o plăcere. Nu veneau mulți copii, dar îmi plăcea să stau de vorbă cu doamna bibliotecară și să caut în tihnă cărțile pe care să le iau acasă. După ore de căutări, reveneam acasă cu sacoșa de cărți. Peste douăzeci de romane siropoase în răpeau somnul, îmi transformau starea și-mi luminau mintea și sufletul.

   O singură vară. De atât a fost nevoie ca să descopăr autoarea care mi-a rămas în suflet până în prezent: Danielle Steel – pe care inițial – în acel moment, am considerat-o ca fiind bărbat. Orice ar fi fost, scria foarte frumos – siropos, dar nu era vorba de acele cărți care să te plictisească, să te enerveze, să te facă să te uiți dacă mai ai mult până la următorul capitol, jumătatea cărții sau finalul ei.

   Am cunoscut autoarea Danielle Steel, iar gustat stilul și am apreciat enorm modul cum mă simt, starea în care eram, atunci când îi citeam romanele savuroase – ce-mi dădeau aripi spre cele mai frumoase vise.

   Cum de am știu de atunci că-mi place Danielle Steel? Păi era simplu de gândit asta, dar nici acum nu regret faptul că am ales-o pe Danielle Steel autoarea mea preferată. A rămas așa până astăzi – când citesc și mai mulți autori, descopăr și mai multe stiluri și povești care mă cuceresc. Dar ea, ea autoarea sufletului meu, m-a cucerit iremediabil. Va rămâne în topul sufletului meu întotdeauna – chiar dacă și-a mai lărgit orizontul în materie de scris, și-a schimbat poate și stilul puțin. Va fi autoarea care mi-a făcut verile mai frumoase, mi-a șters lacrimi și mi-a alinat dureri interioare de nenumărate ori.

   Prima carte citită de la Danielle Steel este Bijuterii. Îmi amintesc atunci că mă minunam, mă miram și trăiam cu impresia că este cea mai groasă carte pe care am văzut-o vreodată. Trăiam cu senzația că mă va plictisi groaznic şi că o voi abandona imediat. Eram aproape convinsă că-mi va lua multe zile până o voi termina de citit.

   Mirarea a fost și mai mare atunci când am văzut cu câtă poftă citeam cartea, cât de repede întorceam paginile, cu cât patos împărtășeam impresii cu sora și verișoara mea. Despărțirea de romanul acesta a fost grea. Da, m-am despărțit cu greu de personaje, poveste și fiecare emoție trăită pe parcursul lecturii.

   Mai trebuie să spun că după Bijuterii am devorat și alte cărți ale autoarei, că nu mă săturam de romanele ei, că mai voiam să mă bucur de stilul ei, de pofta nebună de lectură. Am citit fiecare carte ce purta semnătura autoarei – romane foarte vechi, dar scrise atât de bine. Mi s-a făcut dor de vară, de romanele Daniel Steel, de copilărie, de povești.

   De atunci mi-a rămas în cap romanul Bijuterii, pe care l-a căutat ani la rând în speranța că-ș voi găsi undeva pentru a-l putea lua acasă. E puntea frumoasă dintre trecut și prezent. După căutări multe, foarte multe. L-am găsit. Am plătit mai mult pentru transportul ei, decât pentru cartea în sine, dar nimic nu a contat. Cartea era a mea, iar atunci când l-am ținut în mână, am avut senzația că m-am reîntâlnit cu un prieten vechi, după ani de zile de absență.

   Nu e singura carte din bibliotecă semnată de Danielle Steel. Mai am Bucurie regăsită – citit și recitit de…nici nu mai știu exact, dar la fiecare recitire am plâns mai ceva ca atunci când am citit romanul pentru prima dată.

   La fel de recitite sunt și Imagine în oglindă și Nuntă în stil hollywoodian, iar acum, simplu fapt că mi-am reamintit de ele, a trezit în sufletul meu dorul de aceste trei cărți vechi ale autoarei Danielle Steel.

   Te-ai înșelat dacă ai crezut că dețin doar cărți vechi scrise de autoarea mea de suflet. Am și câteva titluri mai noi, primite cadou, dar pe care nu am apucat să le citesc. Încă, dar bine că sunt ale mele. Bine ar fisă am și timp pentru ele,  căci mă așteaptă multe surprize, simt asta.

   Acum ceva anu vizionam ecranizările unor bestseller-uri semnate Danielle Steel, iar anul trecut am citit o carte aparte, un stil wow pentru autoare. Am descoperit o altă Danielle Steel în Mistele dragostei.

   Mă așteaptă cuminți pentru o lectură savuroasă:  Hotel Vendome, Dincolo de aparențe, Luminile sudului, dar și reîntâlnirea cu Bijuterii și toate poveștile citite în copilărie, căci vreau să văd cum percep acum, la 30 de ani romanele marca Danielle Steel.

   Citești cărți ale autoarei? Care e ultima întâlnire literară cu Danielle Steel pe care ai savurat-o?

 

by -
8

O vară în citate…

   Întotdeauna la începutul unei noi săptămâni stau şi îmi pun varii întrebări despre cum anume aş putea începe o zi de luni, de marţi, de miercuri, joi sau vineri: să încep cu cititul unui ziar în timp ce îmi beau cafeaua, cu învăţatul sau munca de la serviciu, gimnastică sau…pur şi simplu cu câteva cuvinte pe care le-am adunat de-a lungul anilor din volumele care m-au format, m-au făcut să devin omul care sunt astăzi.

   Ziua de LUNI îi va aparţine lui Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinţ

   „Iată secretul meu. E foarte simplu: nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.”

O zi importantă în care ai nevoie de multă energie şi de cei din jur – fraţi, surori, copii, soţ, soţie. Inima devine un laitmotiv, cheia spre dezlegarea numeroaselor probleme care ne par fără de scăpare. Ea  poate conduce la ideea de iubire, protecţie, refulare, ne face să vedem unicitatea vieţii, dar lăsândun-ne acaparaţi de aceasta nu vom mai vedea realul. Esenţialul şi realul trebuie disociate în câteva acţiuni: în munca de la serviciu, învăţatul pentru şcoală, facultate sau, pur şi simplu, în relaxarea pe plajă alături de o carte bună.

   Ziua de MARŢI va reveni lui Anne Duguȅl, alias Gudule, „Bibliotecara”

   „Este avantajul pe care îl au cărţile în faţa vieţii reale. În viaţa reală, când apare o dramă, se spune: „Cât mi-ar plăcea să mă întorc în trecut, să profit de fericirea de dinainte!”Lectura ne oferă această posibilitate: e suficient să reiei capitolele precedente şi retrăieşti momentele plăcute ori de câte ori doreşti…am cunoscut pe cineva care făcea şi mai mult: rescria finalul cărţilor care se terminau prost, ca să existe mereu „happy end”.”

   Ce trebuie făcut în această zi? Fie că este însorită, fie că este ploioasă, ea merită a fi trăită la maxim. Ieşim din casă cu zâmbetul pe buze, facem ceea ce ne dorim să facem şi nu regretăm mai apoi un cuvânt, o literă, o acţiune, o privire, gest, chiar inacţiune. Viaţa reală nu ne dă voie să reluăm capitolele, nu vrea să revină asupra unui fir care a fost deja prins de material. NU! Ea vrea ca  firele să alcătuiască un tot plin de culori mai aprinse sau mai stinse…

   Ziua de MIERCURI va fi pentru Carlos Ruiz Zafón, Umbra vântului

   „Destinul obişnuieşte să stea la cotitură. Parcă-i un borfaş, o ştioarfă sau un vânzător de lozuri: cele trei încarnări ale sale cele mai bătătoare la ochi. Dar ceea ce nu face sînt vizitele la domiciliu. Trebuie să te duci tu după el.”

   Există zile şi zile: mai bune sau mai rele. Toate acestea se datorează unui „borfaş” care e destinul. El este un adevărat păpuşar, regizor al filmului mut sau mult prea zgomotos care e parcursul lui Miercuri. Destinul ne loveşte, ne priveşte de la colţ de drum, dă lovitura de graţie şi pleacă. Alteori se lasă aşteptat sau trebuie căutat printr-o hartă egală cu învăţătura şi munca. În această zi trebuie să ne urmăm instinctele, să dăm ce e mai bun din noi pentru a ne îndeplini un vis, a atinge destinul care stă…stă şi ne aşteaptă, dar nu pentru mult timp!

  Ziua de JOI aparţine lui George Orwell, O mie nouă sute optzeci şi patru

   „Orice s-ar întâmpla, tot dispari şi nu se mai aude nimic nici despre tine ca persoană, nici despre ce ai realizat. Eşti şters şi scos în afara istoriei…ceea ce avea, într-adevăr, importanţă erau relaţiile dintre oameni şi cel mai simplu gest – o îmbrăţişare, o lacrimă, o încurajare spusă unui muribund – avea valoare în sine.”

   Un om trebuie să arate şi celorlalţi semeni ai săi că nu este o simplă făptură din lut, fără pic de sentiment, un robot al rutinei, lipsit de empatie. Să arătăm că ne pasă de cei din jur, să le arătăm că nici ei şi nici noi nu vom fi „scoşi în afara istoriei”, că nu vom reprezenta doar o piesă aşezată în pământ, deasupra flori şi bordură, scris pe piatră numele, anul şi data morţii. Cum facem acest lucru? Gândind, încercând şi, cel mai adesea, eşuând, apoi ridicându-ne cu un surâs şi patru cuvinte aşezate într-o întrebare: „Vezi că se poate?”.

   Ziua de VINERI o dedic lui Haruki Murakami, „Kafka pe malul mării”

   „Timpul atârnă cu greutate asupra ta, ca un vis vechi plin de tâlcuri. Te mişti încontinuu, încercând să te strecori. Nu vei putea scăpa niciodată de el, chiar de-ar fi să ajungi la marginea lumii. Dar dacă aşa e să fie, eşti nevoit  să mergi până la marginea lumii. Sunt lucruri pe care nu poţi să le faci decât dacă ajungi până acolo. ”

   La finele unei săptămâni ne amintim ce am reuşit să realizăm, dar oricât de mult încercăm mereu va fi un acel ceva pe care nu am reuşit să îl ducem la bun sfârşit. Timpul e un jucător dur, se uită la noi cum vorbim cu cei dragi, cum facem diferite activităţi, ne bucurăm de viaţă până la momentul în care sună o alarmă care anunţă că borcanul cu nisip s-a spart şi am rămas fără el, s-a risipit. Pentru a nu ajunge în acest impas e bine să ne folosim cât mai bine de fiece secundă, mai important, să nu credem că am pierdut ceva important pentru simplul motiv că am făcut altceva important. Fiecare lucru îşi are propria valoare: noi o vedem, tu o vezi, ei o văd. APRECIAZ-O!!!

Zilele de sâmbătă şi de duminică rămân la aprecierea noastră: când ne vom crea propriile citate…

by -
4

Svetlana Cârstean-invitată la Ledbury Poetry Festival, cel mai mare festival de poezie din Marea Britanie

    Poeta Svetlana Cârstean este invitată alături de Ana Blandiana și Magda Cârneci la Ledbury Poetry Festival, cel mai mare festival de poezie din Marea Britanie ce se desfășoară anual în apropierea graniței cu Țara Galilor, în fermecătorul oraș ce-i poartă numele.

România este invitată în premieră la celebrul festival.

   La doar o zi de la deschidere, cele trei scriitoare se vor alătura traducătoarei Viorica Pâtea pentru un eveniment special dedicat poeziei românești, conceput și moderat de către autoarea britanică Fiona Sampson, redactorul-șef al Revistei Poem, care a publicat de curând, cu sprijinul ICR, un număr integral dedicat poeziei românești.

Evenimentul din data de 1 iulie va consta într-o discuție despre poezie și rolul ei într-o lume în perpetuă schimbare, precum și în lectura unei selecții de poeme, în limba engleză și în original.

   Ledbury Poetry Festival este cel mai mare festival de poezie din Marea Britanie, reunind, anual, poeți din toate colțurile lumii. Aflat la cea de-a 21-a ediție, cu un program eclectic ce prezintă poezia prin intermediul diferitor forme artistice, Festivalul se va derula în perioada 30 iunie — 9 iulie și îi va avea ca invitați, printre alții, pe cunoscutul scriitor britanic Simon Armitage (CBE), poetele Jen Hadfield (câștigătoarea Premiului T. S. Eliot în 2018) și Vahni Capildeo (câștigătoarea Premiului Forward în 2016), poeții americani Tony Hoagland, A.E. Stallings, Christopher Merrill și Thomas Lynch, Bejan Matur (Turcia), Maria Galina (Rusia), Patrick Dubost (Franța), Tabish Khair (India), André Naffish-Sahely (Abu Dhabi), Tal Nitzán (Israel), Basem el-Nabres (Palestina) și alți poeți britanici de renume precum Denise Riley, John Hegley sau Sean Hughes. Fiona Sampson, veche prietenă și susținătoare a României, este poetul în rezidență la ediția din acest an a Festivalului.

   Svetlana Cârstean (născută în 1969) este poetă și traducătoare. Svetlana Cârstean a debutat în 1994, în cadrul volumului colectiv Tablou de familie, alături de T. O. Bobe, Răzvan Rădulescu, Mihai Ignat, Sorin Gherguț și  Cezar Paul-Bădescu. Volumul de debut individual, Floarea de menghină, a apărut în 2008, iar în 2013 a fost publicat în Suedia la editura Rámus, în traducerea poetei suedeze Athena Farrokhzad. Poemele sale au fost traduse în numeroase limbi. A lansat în 2015 volumul Gravitație, la Editura Trei. În aprilie 2016, volumul Trado, scris împreună cu Athena Farrokhzad, a fost lansat în Suedia, de către editura Albert Bonnier în colaborare cu editura Rámus.

Literatura după gratii

    La cinci minute de Piaṭa Unirii, ale cărei imagini venite din vremea habsburgilor apar în toate albumele de prezentare a Timiṣoarei, se înalṭă o altă clădire imperială ce, pe din afară, emană simplitate ṣi căldură. Doar că porṭile sale se deschid numai unora ce primesc în prealabil o autorizaṭie specială ori maṣinilor poliṭiei ce îi aduc aici pe cei ce ṣi-au pierdut unul dintre drepturile fără de care viitorul nu poate fi conceput (cel puṭin pentru un om necăsătorit): libertatea. E vorba de Penitenciarul Timiṣoara, situat, cumva ironic, pe strada Popa Şapcă. Cel după care a fost botezată această stradă la capătul căreia descoperi istoria pieṭelor’simbol ale Timiṣoarei a fost călugăr ṣi revoluṭionar cunoscut al veacului paṣoptist ṣi, mai înainte de toate astea, unul dintre cei de pe urmă haiduci olteni. Deci un exemplu de reabilitare pentru cei de aici…

   În acest stabiliment prietenos numai pe din afară, am ajuns grație Patriciei Lidia Popescu-Cevei, coordonatoarea clubului de lectură organizat ȋn “pensionul” de pe Popa Șapcă. Am descoperit, după trei porṭi metalice ce se deschid cu greu ṣi două puncte de control mai stricte decât accesul pe aeroporturile americane, însă trecând prin curṭi îngrijite, cu rondouri de flori colorate, destinația finală: o mansardă în care se găsea un post de radio, unul de televiziune (după cum prevede legea, cu circuit închis) ṣi, alături de ele, o sală plină de bărbaṭi în faṭa cărora se găseau cărṭi, pixuri ṣi coli de hârtie albe, pregătite de notiṭe. Dacă în libertate – cel puṭin aṣa am citit pe diverse bloguri – cam 90% din cărṭile de beletristică sunt lecturate de doamne, aici procentul este unanim în favoarea bărbaṭilor. Bineînṭeles, pentru că membrii clubului nu pot fi decât cei trecuṭi în certificatul de naṣtere cu sexul “bărbătesc” (fiindcă iarăṣi aṣa prevede legea penală).

    La postul de televiziune de aici am aflat că deṭinuṭii nu au răbdare să urmărească declaraṭii ṣi emisiuni lungi. Deci, nu timpul le prisoseṣte, ci răbdarea: prima discuṭie cu un reporter-deṭinut, primul mister devoalat.. Numai noi, cei din libertate, găsim pentru toate scuza că nu avem timp, dar, de fapt, ne lipseṣte tuturor răbdarea, concentrarea pentru mai mult de câteva minute. Sper să nu citească soṭia rândurile astea, altfel s-a dus ṣi scuza mea preferată când uit să trec pe la magazin să mai iau o smântână…

   A doua surpriză: se citeṣte mult. Poate de vină e timpul pe care trebuie să ṣi-l umple. Dar nu doar asta este explicaṭia fiindcă, din întrebările puse ṣi discuṭiile ce porneau de la un personaj pentru a ajunge la psihanaliză, lectura îi pasionează.

   Dacă ar fi să o iau cronologic, asta ar trebui să fie a treia surpriză, fiindcă, atunci când Patricia mi-a zis că ar vrea să le povestesc câte ceva “studenţilor” ei din clubul de lectură, mă gândeam că e pusă pe glume. Patricia Lidia este, după cum citisem mai înainte pe blogul ei personal: mămică de Greuceanu, inginer programator, scriitor, fost cadru didactic, colaborator al mai multor reviste culturale și președinta Asociației Bastionul ArtLitTim. „Iubesc ceea ce fac și consider că am o datorie morală să dau mai departe binele pe care îl primesc, motiv pentru care de peste 3 ani sunt content editor al Asociației Ador Copiii – comunitatea familiilor adoptive.” Adică de unde mai are timp să îndrume ṣi lecturile din penitenciar? Da, iarăṣi scuza că orele trec ṣi nu mai apucăm să facem aia sau ailaltă. Pe urmă mi-a explicat că proiectul ăsta al ei durează de ceva vreme ṣi că o însoṭiseră încântaṭi să îṣi lase telefoanele celulare în grija gardienilor Radu Pavel Gheo, Marius Chivu sau Bogdan Munteanu. Brusc mi-am amintit că citisem un articol despre “vizita” lui Robert Şerban la puṣcărie cu a sa carte Scriitori la poliṭie. A doua scuză la modă: Nu îmi vine să cred cum am uitat ceea ce citisem…     

   Cum mă gândeam că nu prea avem ce povești un ceas pe marginea a două cărṭulii de-ale mele, mă gândeam să facem puṭină politică cu americanii ce îṣi bagă coada în Siria, ruṣii care aruncă bombe ca bezmeticii prin Deṣertul arab în căutarea gloriei de odinioară, wahhabism ṣi terorism. Dar nu am reuṣit să ajungem până în Orientul Mijlociu ṣi Magreb cu discuṭiile, ne-am oprit pe la Gibraltar fiindcă am tot vorbit despre literatură, ezoterism religios. Chiar ṣi despre femei doar puṭine vorbe… iar domnişoara ce se plimbă pe peronul coperṭii Legendelor ṣefului de gară chiar ar fi meritat mai multă atenṭie.

    Un public mai eclectic decât la această întâlnire nu mi-a fost dat să văd: de la feṭe încruntate proptite în palme cât lopeṭile, dar cu vorba molcomă, până la intelectuali atenṭi la metafore, condamnaṭi pentru omor sau pentru corupṭie (printre ei un fost deputat, un primar de municipiu, victimele °necruṭătoarei° Codruṭa). Însă fiecare având câte ceva de povestit, de împărtăṣit, o experienṭă personală sau o frază măiastră dintr-o carte cu evident rol moralizator. Dar fără a uita să asculte. Fiindcă, până la urmă, asta înseamnă dialog, noi, în libertate, am uitat încet să ascultăm, să întrebăm ṣi să răspundem: fiecare are versiunea lui, adevărul lui, are ceva de spus, trebuie să fie ascultat… mai greu cu ascultatul.

   Iar la final, fiindcă am ṣtiut ṣi eu să ascult, am primit spre lectură câteva din recenziile celor ce lecturaseră Crepuscul ṣi Legendele ṣefului de gară. Atât de savuroase fiind, trebuie să împărtăṣesc câteva gânduri aṣternute pe hârtie:

  “Căutarea comorii, moṣtenirea ancestrală a cunoaṣterii… Cei trei kosoni care i-au mai rămas din comoară (ṣi de ce nu au găsit ducaṭi dacă au săpat în cetatea medievală ṣi nu în cea dacică) semnifică faptul că moṣtenirea este mai veche decât pare, milenară ṣi nu medievală.”

   “În toată această perioadă, autorul este caracterizat ca un bun cunoscător al semnelor unor “frăṭii” existente atunci ṣi care persistă ṣi acum. De remarcat este ṣi eficienṭa serviciilor secrete româneṣti ce făceau imposibilă scoaterea din ṭară a moṣtenirilor arheologice.”

   “Când am luat prima dată această carte în mână am avut o senzaṭie ṣi un zentiment rar, acela de deja-vu… Nu ṣtiam de ce, dar aveam să aflu prin lecturare că vibra în rezonanṭă cu subconṣtientul colectiv.”

  Aṣa că am ieṣite pe cele trei porṭi bine ferecate cu o certitudine – reabilitarea se face citind cărṭi, iar nu scriindu-le – dar ṣi cu un mănunchi de dileme. Deci,  câṣtigat.

Autor: Adrian Petru Stepan

by -
14

De la prietenie, la rivalitate nu e decât un pas… chiar și în lumea scriitorilor

     Se spune că nimic nu durează o veșnicie… nici măcar marile prietenii, chiar dacă ele sunt închegate între oameni care îmbrățișează aceleași pasiuni. Fiecare mare scriitor a avut parte de prietenii care au ținut o perioadă foarte mare de timp, dar la un moment dat, imprevizibilul a reușit să spulbere vraja, iar prietenia s-a transformat în conflicte care au dus, inevitabil, la rivalitate. Iată câteva cazuri de scriitori celebri care și-au transformat cei mai buni prieteni în cei mai aprigi rivali:

  1. William Wordsworth și Samuel Taylor Coleridge. La început au fost prieteni… uniți nu doar de profunda pasiune de a scrie, ci și de îndrăzneala de a pune bazele mișcării literare romantice. Totul a fost frumos… o prietenie ca în cele mai frumoase poeme… asta până când ambiția s-a infiltrat temeinic între cei doi, iar râvna pentru succes a reușit să doboare granițele acestei sincere prietenii. Criticii spun că e vina lui Wordsworth. Se pare că gustul dulce al succesului, dar și dependența de opium, l-au determinat să-și umilească prietenul, lăsând pradă uitării toate ideile nobile care i-au legat. Atunci când „Balade Lirice” a ieșit de sub tipar, Wordsworth a avut pretenția ca numele său să apară singur pe prima pagină. E lesne de înțeles de ce Coleridge, după cei zece ani de prietenie sinceră, a renunțat la această legătură. „Prietenia nu poate exista fără încredere, nici încrederea fără integritate” – spune Coleridge în scrierile sale.

  2. Arthur Rimbaud și Paul Verlaine. Povestea lor este una halucinantă și implică mai mult decât o simplă prietenie. Doi dintre cei mai remarcabili poeți ai secolului al XIX-lea, Rimbaud și Verlaine s-au cunoscut pe când acesta din urmă tocmai se căsătorise. Se spune că Verlaine i-a creat lui Rimbaud o impresie atât de frapantă, încât nu și-a mai luat gândul de la el. Zilele și nopțile și le petrecea cu imaginea sa în gând. N-a durat mult și Verlaine a spus adio vieții de familie și a plecat în lume cu iubitul său, Rimbaud. Dominată de hașiș și alcool, relația dintre cei doi a fost una furtunoasă, plină de pasiune, dar nocivă pentru ambele părți. În vara anului 1873, Verlaine îl împușcă pe Rimbaud rănindu-l la mână, iar acesta nu a mai putut să scrie niciodată. A fost sfârșitul unei relații scurte, dar intense… și mai ales furtunoase. „Nu iubesc femeile: iubirea trebuie redescoperită, asta-i ştiut. Femeile nu pot râvni decât la o situaţie sigură. Situaţia asta o dată câştigată, inima şi frumuseţea sunt puse deoparte; nu rămâne decât dispreţul rece, din care se hrăneşte căsătoria, în ziua de azi. Sau văd femei, purtând semnul fericirii; dintre acestea aş fi putut face bune camarade, mistuite mai întâi de brute simţitoare, ca nişte ruguri”. (Rimbaud, Un răstimp în infern, Deliruri: Fecioara nebună, aprilie 1873).

  3. Vladimir Nabokov și Edmund Wilson. Și ei au fost la început prieteni… Nabokov și prietenul său foarte bun, Edmund Wilson s-au certat și nu și-au mai vorbit ani de zile. Mărul discordiei? O traducere! Se pare că Vladimir Nabokov, traducând „Evghenii Oneghin”, scris de Pușkin, a reușit să-și supere prietenul, folosind unele fraze. Reacția lui Wilson a fost una similară unui critic acid și neiertător. Acesta a fost de părere că traducerea este mai mult decât puerilă, fără culoare, fără sens. Ca răspuns la referirile acide ale lui Wilson, Nabokov a spus că prietenul său are un vocabular format din mai puțin de șase sute de cuvinte. „Literatura, literatura adevărată, nu trebuie să fie înghiţită precum o poţiune ce poate fi bună pentru inimă sau creier – creierul, acest stomac al literaturii. Literatura trebuie să fie luată şi ruptă în bucăţele, ruptă în părţi, zdrobită – apoi izul său frumos va fi mirosit în căuşul palmei, va fi mestecată şi rostogolită cu limba cu deliciu, apoi şi numai apoi, savoarea sa rară va fi apreciată la adevărata sa valoare şi părţile rupte şi zdrobite se vor contopi iarăşi laolaltă în mintea ta şi îţi vor dezvălui o unitate la care ai contribuit cumva cu propriul tău sânge”, precizează Vladimir Nabokov în „Prelegeri despre literatura rusă”.

  4. Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald. Totul a început cu o prietenie sinceră, bazată pe respect și loialitate… dar apoi, relația dintre cei doi scriitori americani interbelici s-a transformat într-o adevărată situație conflictuală. Se pare că sâmburele divergențelor a fost consumul de alcool, dar și setea de bani și de succes. În 1925, anul în care s-au cunoscut, Ernest Hemingway era încă un scriitor relativ necunoscut, iar F. Scott Fitzgerald tocmai publicase celebrul roman „Marele Gatsby”. Familiarizat cu ideea de succes, Fitzgerald avea un stil de viață extravagant, abundent în vicii, cu care prietenul său, Hemingway nu a putut ține pasul. Diferența de viziune asupra vieții a dus la scindarea acestei celebre prietenii. „Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili”, spune Ernest Hemingway.

  5. Garcia Marquez și Mario Vargas Llosa. La început a fost respectul și prietenia. După o prietenie sinceră și aparent solidă, de peste zece ani, cei doi scriitori sud-americani au ajuns la un conflict atât de grav, încât a degenerat într-un episod de violență fizică. Prezenți la premiera unui film, Marquez l-a lovit pe Llosa cu pumnul în față, în văzut tuturor. Au existat voci care au susținut că divergențele apărute între ei erau de ordin politic, însă alții spun că mărul discordiei a fost o femeie. Aflat în culmea succesului, Llosa a avut o relație extraconjugală cu o stewardesă, iar Patricia, soția sa, a căutat consolare în brațele lui Marquez. De aici până la izbucnirea unui mare conflict, n-a mai fost decât un pas… unul care a trecut peste cei zece ani de prietenie sinceră. Chiar dacă presa aflată la evenimentul unde s-a produs incidentul a cerut explicații pentru ceea ce se întâmplase, niciunul dintre cei doi nu au fost dispuși să vorbească. „Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cei care merită nu te vor face să plângi” – spune Gabriel Garcia Marquez într-una din cărțile sale.

 Sursă imagine: pixabay.com

 Zodiile și literatura

Scriitori născuți sub semnul Fecioarei

   Nu știu cât credeți în zodii, însă orice ați spune, există unele caracteristici comune ale persoanelor născute în același interval. Din partea mea, deja e testat! Am întâlnit de-a lungul timpului persoane care se aseamănă destul de mult. Surpriză, erau aceeași zodie!

    Nu cred în horoscopul zilnic, dar sunt de acord cu ideea că fiecare zodie are propriile caracteristici. Mai mult, aș spune chiar că stilul unor scriitori este influențat de zodia acestora. Adesea se întâmplă să împărțim zodia cu scriitorii noștri preferați.

   Azi vom vorbi despre zodia Fecioarei: raționale, analitice, critice, extrem de atente la detalii, practice, riguroase în muncă, perfecționiste. Ce scriitori întrunind aceste caracteristici cunoaștem?

1.Agatha Christie

   Născută pe 15 septembrie 1890, Dame Agatha este cunoscută drept regina literaturii polițiste. 80 de romane și povestiri polițiste, 19 piese de teatru, 6 romane publicate sub pseudonim. Una dintre cele mai prolifice scriitoare.

   Stilul ei reflectă caracteristicile zodiei? Eu zic că da. Toate scrierile ei se bazează pe logică. Romanele polițiste sunt pragmatice, ancorate în real. În scrierile lui Dame Agatha nu prea întâlnim elemente fantasmagorice; Fecioarele sunt prea atașate de Pământ, elementul lor definitoriu, pentru așa ceva. Cineva a spus odată că Agatha Christie n-ar fi avut un mare talent ca scriitoare, ci o logică foarte bună. Cei care au citit mai multe cărți ale ei au observat că de multe ori se repetă aceeași schemă, doar personajele și câteva elemente din intrigă fiind modificate. Aș spune că acest aspect este tributar preferinței Fecioarelor pentru rutină.

    Detalii? O, da! Aici Agatha Christie este maestră. Întâlnim două trăsături de bază ale zodiei: atenția pentru detalii și spiritul analitic. Lady Agatha le are din plin! Rezolvarea tuturor cazurilor din scrierile ei rezidă în detalii. Cititorii experimentați vor observa pe parcurs o grămadă de indicii. Mici detalii, cărora majoritatea nu le-ar acorda nicio importanță: o vorbă aruncată aparent întâmplător, un obiect nelalocul lui, care nu atrage atenția… Tot felul de lucruri care stau chiar în fața ta, dar nu le observi pentru că nu le dai importanță. Detalii!

    Întâlnim și piste false. Autoarea e foarte abilă, te conduce fără să-ți dai seama exact în direcția greșită, iar finalul te lovește direct în moalele capului. Te face să te îndoiești de propria inteligență, spunând „Dar prost/proastă am fost, rezolvarea era chiar sub nasul meu!”.

    Așadar, ce are Lady Agatha din Fecioară: spiritul analitic, atenția pentru detalii, pragmatismul, logica, preferința pentru rutină, rigurozitatea, perfecționismul; ca să publici atât de multe scrieri, trebuie să ai o anumită rigurozitate, să lucrezi în mod constant. Ori Agatha Christie nu și-a dezamăgit niciodată fanii. Totul este foarte bine pus la punct, doar este o Fecioară perfecționistă (aproape pleonasm, Fecioarele sunt perfecționiste prin definiție).

    Sunt convinsă că teama scriitoarei britanice de a ține discursuri își află rădăcinile tot în acest perfecționism: în scris nu avea ce să-și reproșeze, dar ca orice perfecționist, nu și-ar fi iertat nici cea mai mică greșeală pe care ar fi putut s-o comită vorbind în public: orice bâlbâială sau cuvânt nelalocul lui ar fi căpătat în ochii ei proporții colosale

     2. Rodica Ojog-Brașoveanu 

    Doamna literaturii polițiste românești, supranumită Agatha Christie de România. Prea mult ca să fie o simplă coincidență: născute în aceeași zodie, scriu același gen de literatură, amândouă sunt autoare prolifice… Deși nu a ajuns-o pe Agatha, și Rodica Ojog-Brașoveanu se poate numi o autoare prolifică, publicând peste 40 de cărți.

     Născută pe 28 august 1939, autoarea fascinează prin umor și critică. Da, cred că aceasta este caracteristica de bază a stilului ei regăsită în zodie. Nu știați că Fecioarele sunt critice? Chiar rămân fără prieteni pentru că sunt foarte critice și sincere; spun în față ceea ce gândesc, fapt neprimit prea bine de oricine.

    Într-un interviu, autoarea română a spus că multe cunoștințe s-au supărat regăsindu-și trăsăturile în paginile cărților ei. O mare creatoare de personaje, vede atât calitățile, cât și defectele oamenilor de la kilometri depărtare și le transpune în ceea ce scrie. Iar eu o iubesc tocmai pentru această tendință spre critică. Pentru că eu sunt la fel, mă identific.

    Este și o scriitoare analitică și atentă la detalii, iar aici regăsim în întregime Fecioara care despică firul în patru. În cărțile ei, nimic nu este lăsat la întâmplare, orice detaliu este valorificat, căpătând un rol cheie în intrigă. Posedă aceeași aplecare către logică a Agathei Christie (altă Fecioară, nu mai e nevoie să menționez).

    Regăsim perfecționismul și rigurozitatea: Rodica Ojog-Brașoveanu se trezea în fiecare zi la 6, își făcea o cafea tare, se așeza în fața mașinii de scris și se apuca de lucru. Chiar dacă dădea impresia de femeie comodă (așa se descrie chiar ea într-un interviu), era foarte riguroasă în munca ei. Pentru romanele istorice a fost nevoită să se documenteze foarte mult, lucru menționat în cartea nepoatei sale, „A fost Agatha Christie a României – Rodica Ojog Brașoveanu”.

     Ce are doamna literaturii polițiste românești din Fecioară? Ne spune chiar ea: „Sunt Fecioara, nascuta pe 28 august, dar ma recunosc in foarte putine din caracteristicile acestei zodii. Nu sunt ordonata, nu sunt zgarcita – dimpotriva: sunt groaznic de dezordonata, nu sunt pedanta, sunt ingrozitor de cheltuitoare, nu am notiunea banului, nu sunt posesiva. Nu am din Fecioara decat spiritul analitic excesiv si, pe undeva, vocatiile nativilor din aceasta zodie: diplomatia, avocatura, scrisul. Si – hai sa ma falesc – sunt nascuta in aceeasi zi cu Goethe si cu Tolstoi.” (sursa Formula As)

    Am zis-o eu bine cu spiritul analitic excesiv… Groaznic de dezordonată? Hm, de aceea o iubesc eu! Credeam că sunt singura excepție a acestei zodii!

    Din citat aflăm alte nume de scriitori celebri născuți în zodia Fecioarei: Goethe și Tolstoi. Regăsiți în stilul lor caracteristici ale zodiei? Voi ce spuneți?

3.Stephen King

    Maestrul horror-ului abordează un gen literar ce nu prea se încadrează în tiparele stricte ale Fecioarelor. Probabil datorită faptului că este născut la granița cu Balanța (21 septembrie 1947). Nu găsești logică sau spirit analitic, dar ceva tot se potrivește: perfecționismul. Bântuit de spiritul perfecționismului, nemulțumit de romanul Carrie, îl aruncă la gunoi. Noroc cu soția sa, Tabitha, care l-a găsit și l-a recuperat. Dacă n-ar fi fost ea, romanul nu ar fi fost publicat și nu ar fi cunoscut un asemenea succes; noi nu l-am fi citit și nici celebra ecranizare n-ar fi avut loc.

   În cartea „Misterul regelui. Despre scris”  ne vorbește despre metodele sale de lucru, oferindu-le sfaturi scriitorilor începători. Așa avem ocazia să aflăm cât este de riguros, cum rescrie fiecare roman, câte ciorne folosește până la varianta finală și multe altele.

    Caracteristici de Fecioară regăsite la Stephen King: perfecționismul și rigurozitatea.

Voi aveți scriitori preferați născuți în zodia voastră
     VA URMA

Surse foto: India Today, SocialBookshelves.com, Wikipedia

Bookfest 2017 – Topul cărților Grupului Editorial Corint

  Duminică seara, GRUPUL EDITORIAL CORINT a încheiat participarea la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2017, ediția a XII-a. Au fost cinci zile marcate de noi apariții de carte, ateliere și activități interactive pentru cei mici, precum și evenimente de premiere pentru participanții la concursurile organizate de grupul editorial.

   Vizitatorii standului GRUPULUI EDITORIAL CORINT s-au bucurat de ultimele noutăți, reduceri avantajoase și cărți cu prețuri de 5 și 10 lei, stabilind un nou record al vânzărilor, ce au crescut cu 24% față de anul precedent.

  Pe primul loc în rândul iubitorilor de cultură se află Cronicile lui Magnus Bane, apărut în colecția Leda Edge, un volum de povești și aventuri dedicat celebrului vrăjitor cunoscut din seria Instrumente Mortale de Cassandra Clare. Fanii au avut surpriza și oportunitatea de a-și face poze alături de personaj la standul GRUPULUI EDITORIAL CORINT,

   Al doilea loc este ocupat de Felix, asta-i culmea! de Răzvan Franco Nițoi, primul roman grafic 100% românesc: un volum amuzant și un ghid de farse de neratat, atât pentru copii, cât și pentru adulți.

   Pe locul trei se află Martha Bibescu şi vocile Europei. Corespondență și dosar CNSAS 1941-1945, volum coordonat de Alina Pavelescu și ultima apariție în colecția Istorie cu blazon, coordonată de istoricul Filip-Lucian Iorga.

Următoarele cărți din topul vânzărilor sunt:

4. Conversații cu Molotov. În cercul puterii comuniste de Feliks Ciuev și Viaceslav Molotov.

5. Ion Rațiu – Jurnal. Volumul 1. Primul tiraj a fost epuizat sâmbătă, imediat după lansarea oficială.

6. Cele 13 motive de Jay Asher.

7. Istoria terorismului de la asirieni la jihadişti de Randall D. Law.

8. Vânătorii de comori 4: Primejdii în vârful lumii de James Patterson și Chris Grabenstein.

9. Niculae Filipescu: Însemnări (1914-1916) de Nicolea Polizu-Micșunești.

10. Din istoria familiei Ghika. Contribuții de istorie culturală de Mihai Sorin Rădulescu.

%d bloggers like this: