De-ale Literaturii

       5 cărți de 5 stele

  Dintre toate cărțile citite, aș nota puține cu 5 steluțe. De ce? Pentru că puține sunt foarte bune, nemaipomenite, dorind oricând să le recitim. Multe cărți au loc de cinste în biblioteca mea, însă puține ar fi notate cu 5 steluțe.

   Cu cât citești mai mult, cu atât standardele cresc. Atunci când citești puțin, este normal să-ți placă aproape orice, iar varietatea gradului de comparație crește direct proporțional cu numărul cărților citite. Nu apreciez multe cărți cu 5 steluțe și știu că evaluarea mea nu este perfectă. Îmi place să spun că fiecare carte este ca un test proiectiv. Gusturile nu se discută, am spune mai simplu. Fiecare persoană are preferințele ei și întotdeauna va fi subiectivă cu privire la o carte. Nu se poate altfel.

  Dar sunt sigură că vreți să aflați cât mai repede care sunt acele cărți notate de mine cu 5 stele. Haideți, că am vorbit destul, să începem! De menționat că sunt ordonate aleatoriu, toate se situează la același nivel:

1. Fata din tren de Paula HawkinsFata din tren

  Am auzit tot felul de păreri împărțite despre această carte și ecranizarea ei, însă mie mi-a plăcut foarte mult. Este un thriller psihologic foarte bine documentat, descriind patologia în cele mai mici detalii.

  Este scrisă din trei perspective: Rachel, Anna și Megan. Trei femei, trei destine.

  Aparent, Rachel este o alcoolică, ce nu poate suporta despărțirea de fostul soț. Îl urmărește, îi hărțuiește noua familie și deși a fost concediată din cauza problemelor cu alcoolul, nu a renunțat la obiceiul de a lua trenul spre localitatea în care lucra. Într-o zi, vede ceva din tren. Ceva ce va schimba tot cursul acțiunii.

   Sfat: nu vă încredeți în aparențe!

2. Materia întunecată de Blake Crouchmateria intunecata

  Un thriller psihologic de excepție, rar am întâlnit un roman atât de bun. Este mai mult decât un thriller, este un roman complex, profund, ce implică multe aspecte: realități paralele, acțiune, familie.

  Jason Dessen este un profesor de fizică mulțumit de viața sa de familie: este căsătorit cu o pictoriță și au împreună un copil de 15 ani. Într-una din serile plăcute petrecute în familie, îi spune soției că fusese invitat la sărbătorirea succesului unui coleg. La îndemnul ei, Jason decide să meargă, promițând să se întoarcă repede.

  S-a ținut de cuvânt, a plecat repede de la acea petrecere, observațiile colegului său iritându-l: acesta insinua că Jason ar fi putut ajunge la fel de departe ca el dacă și-ar fi continuat proiectele profesionale. În schimb, el a ales o viață obișnuită, fără realizări mari, dar fericită, alături de familie.

  Pe drumul de întoarcere acasă, Jason este atacat de un necunoscut. Ce urmărește atacatorul? Unde vrea să-l ducă și cu ce scop?

   Veți afla citind acest superb roman.

3. Identități secrete de Monica Ramirezidentitati-secrete-de-monica-ramirez-seria-alina-marinescu-vol-2   

  Al doilea roman din seria Alina Marinescu m-a ținut cu sufletul la gură pe toată durata sa. O carte deosebită, în care autoarea se joacă cu mințile cititorilor: organizații secrete, misiuni, crime, răsturnări de situație, acțiune, profunzime psihologică, romantism, erotism. Toate cuprinse în paginile acestui roman răvășitor.

   Iar povestea dintre Alina și Alex este una extraordinară, ce te lasă fără cuvinte. Cei doi se ascund în spatele unei platoșe dure, însă sentimentele sunt mai puternice. Între ei există o legătură indestructibilă, dincolo de moarte. Puteți citi recenzia făcută de colega mea aici.

4. Cartea secretă a Fridei Kahlo de F.G. Haghenbeckcartea-secreta

   Da, nu citesc numai thrillere! Altă carte ce mi-a plăcut foarte mult, biografia romanțată, cu aspecte din realism magic a celebrei pictorițe mexicane Frida Kahlo. Are și bonus de rețetar magic, dacă doriți să încercați mâncarea mexicană.

   O carte ce m-a făcut să plâng, nici mai mult, nici mai puțin! Citiți recenzia aici și veți afla de ce!

5. Fata fantomă de Sophie Kinsellafata-fantoma

   Nu credeam să mă atragă genul chick-lit. Auzisem de cărțile acestei autoare, însă nu am avut curiozitatea să le citesc. Credeam că sunt povești romantice, superficiale, care prind numai la publicul de adolescente.

  Noroc cu recenzia colegei mele, pe care o găsiți aici . Ea m-a convins s-o citesc, altfel aș fi trecut peste. Este un roman haios, care se citește ușor, dar în același timp, incredibil de emoționant. Am râs în hohote și am plâns la aceeași carte, finalul fiind unul frumos, dar și trist.

   Cum le-a îmbinat autoarea pe amândouă? Aflați citind cartea, merită!

   Așa arată, în opinia mea, cărțile de 5 stele. Pentru mai multe detalii, aveți sistemul nostru de evaluare aici .

  Care sunt cărțile voastre de 5 stele?

   ÎNTRE CUVÂNT ȘI TĂCERE,  O VIAȚĂ A APUS

        Ieri încă era primavară. Azi, brutal și fără veste, a venit frigul. Acel frig și singurătate în care ne lasă plecarea unui alt om de neînlocuit: Liliana Hinoveanu. Liliana Hinoveanu, vocea caldă și plină de vitalitate și optimism care ni se adresa, de ani buni, de la Radio România Oltenia Craiova.

          Absolventă a facultății de litere din Craiova, profesoară navetistă până în 1989, colaboratoare a emisiunilor pentru tineret, redactor și realizator de emisiuni culturale din 1991 până în prezent, vocea Lilianei Hinoveanu s-a contopit cu cea a radioului, a devenit puternică și ascultată. A intrat în casele și inimile noastre cu emisiunile De vorba fara catalog, Parlamentul adolescentei şi Vedete în devenire, oferindu-le tinerilor libertatea și bucuria de a dialoga liber, devenind vocea care defineşte jurnalistul radio, „diriga” pentru colegii din radio. Acea voce care a fost multiplicată de dorința de a afla mai mult, de a fi mereu acolo unde se întâmplă ceva, de dragoste de oameni.

    Dincolo de cuvântul rostit în cabina de radio, Liliana Hinoveanu a fost mereu lângă noi și prin cuvântul scris.  Pentru cei care nu știu, Liliana Hinoveanu a  debutat în revista „Danubius” din Drobeta Turnu-Severin, în anul 1975, iar editorial, cu volumul de versuri pentru copii „Poveste de Paşti”, Editura Aius, Craiova, 1996. A colaborat cu poezii, proză, cronici și interviuri la reviste literare precum Luceafărul, Ramuri, Mozaicul, Noul Literator, Serile la Brădiceni, Oltart și a apărut în diverse antologii. Este inclusă în „Ghidul biobibliografic al Scriitorilor” din radio-Scripta manent, autor Titus Vâjeu. Au urmat alte volume de versuri: „Spre o altă pedeapsă” (1997), „Transfer de imagine” (1999), „Perfuzii cu cerneală” (2002), „Gara Noiembrie/ November Station” (2013), „Doar împrumutând zborul” (2015), „Camera Dezastru” (2015), dar și un volum de proză – „Proza9” (2016). A colaborat cu poezii, proză, cronici şi interviuri la reviste literare precum Luceafărul, Ramuri, Mozaicul, Noul Literator, Oltart şi a apărut în diverse antologii. A primit Premiul pentru poezie al revistei „Ramuri”, în 1984.Este membră a Uniunii Naționale a Creatorilor de Emisiuni Radio (U.N.C.E.R.), a U.Z.P., a Asociației Culturale „Noul Literator”, a Societății Culturale ”Anton Pann”. Deține titlul de „Profesionist de excepţie al Societăţii Române de Radiodifuziune“ și, în 2007, a fost desemnată „Jurnalistul anului“.

    Poezia și pasiunea pentru arta fotografiei s-au întâlnit în noiembrie 2016, în expoziția de fotografie „ POEZIEPOZA 9”, fiecare fotografie fiind însoțită și de un poem scris de Liliana Hinoveanu. Și tot în 2016, pe 7 decembrie, a fost lansat ultimul volum de versuri, ”Labirint Indus”, în care, premonitoriu, scria : „Mă despart de mine/ precum armurierii de săbiile ruginite/ cu tecile atârnate în cuiele crucifixuri pe memoria nenăscuta/ ea se plimbă de mână cu gloanțele/ îmbrăcate în cămășile de forță ale fricii/ desenând ținta iertării// cea asvârlită în cușca unor lei de carton/ cu colți de smaralde strălucitoare/ pe degetele descărnate ale femeilor/ din ramele acoperite cu solzi arămii/ prin trupul meu/ se încurcă în pașii diformi/ călcând peste mine cu ură/ până când lațul mi se urcă pe umbra/ care se răsucește în spânzurătore.” (Mă despart de mine).

          Ultima poezie a Lilianei Hinoveanu (9 noiembrie 1956 – 2 martie 2017):

Soarele tace

ascuns în drumul ce își leagănă depărtări
legate în dimineți desfrunzite
neputincioase întâlniri
transpirate de uitare
s-au desprins în nopțile din umbra
ce își mistuie trecerile
au călătorit în așteptările ce se îmbracă în negru
pierdute acorduri
aruncate câinilor ce își tremură diurnele întoarceri
cu fiecare ușă care se desprinde
de geamurile aruncate în furtunile liniștite
coboară picioarele
îmbrăcând aziul cu ieriul trupului ucis.

          Azi, vocea Lilianei Hinoveanu s-a oprit… Soarele tace și a apus, umbrește culorile și mistuie cuvintele.

by -
3

Clubul de lectură Nemira #47 – ediție specială cu Ovidiu Eftimie

Luni, 27 februarie, de la ora 19.00, la Ceainăria Cărturești Verona are loc ediția #47 a Clubului de Lectură Nemira, care îl are ca invitat special pe Ovidiu Eftimie. Acesta a debutat anul trecut în colecția Nautilus SF cu romanul Arhanghelul Raul.

Autorul va răspunde întrebărilor din public, va da autografe și va citi în premieră din romanul la care scrie.
Va fi o întâlnire în care vorbim despre multiversuri, călătorii în timp şi Vegeta. De la arme cu plasmă la călătoriile cu locomotiva Șoapta lui Zamolxe, prin nodul temporal din gara Brașov și goana după o creatură multidimensională care poate fi cheia salvării omenirii, Raul, Popescu și nașii de tren se confruntă nu doar cu paradoxuri spațiu-timp, ci și cu subfinanțarea cronică ce afectează toate instituțiile de stat, inclusiv pe cele care se ocupă de fenomene paranormale.

„Eu am vrut să scriu un SF amuzant, mi-a ieșit mai mult amuzant decât SF, deși am explicat destul de clar cum o locomotivă poate să atingă viteze aproape luminice dacă-i pui un compensator gravitațional diesel.” Ovidiu Eftimie

”În esență cartea lui Eftimie este despre o Apocalipsă, una românească, pură, cum altfel decât excesiv birocratizată.” Moise Guran

”Avem aici o încleștare titanică între principala forță a răului – proștii care ne copleșesc – și niște români simpli care alungă legiunile întunericului între o ciorbă și o bere la halbă la Căprioara. Nimic ieșit din comun: niște moldoveni nepoți de-ai lui Dănilă Prepeleac se adună la Brașov și salvează lumea urmând strict datinile bătrânești.” George Damian.

”Cartea lui Eftimie rezistă, așa cum am zis, mai ales prin umor. În plus capitolele sunt scurte, destul de bine scrise pentru a te face să dai pagina și nu ajungi să te plictisești, pentru că narațiunea este dinamică, mereu se întâmplă ceva care nu-ți permite să cazi în amorțeală.”  Semne Bune

Cărţi ieftine? Unde?

   Credem că toţi cititorii pasionaţi sunt într-o permanentă vânătoare de cărţi. Deşi avem în bibliotecă cărţi necitite tot ne dorim din ce în ce mai mult să achiziţionăm. Pentru că aşa suntem noi-niciodată nu este îndeajuns. Cumpărăm atât noutăţile editoriale, dar de foarte multe ori vânăm şi chilipiruri, mai exact cărţi la preţ redus. Probabil că fiecare dintre voi, cei care sunteţi avizi ai lecturii aţi intrat sau aţi achiziţionat cel puţin odată cărţi din anticariatele online. Cărţi ce nu au mai fost reeditate, ce nu se mai află în stocul librăriilor sau editurilor, dar le poţi găsi în anticariat.

   Sunt şi cititori, care au o respingere faţă de cărţile la mâna a doua, aici fiind vorba de principiile fiecăruia, dar cei mai mulţi nu au o problemă de acest gen.

   Noi facem parte din a doua categorie şi nu avem o problemă în acest sens. Am bătut de foarte multe ori anticariatele şi am găsit cărţi pe care nici nu credeam că le vom găsi vreodată, în stare foarte bună, chiar impecabilă, atât de la edituri care s-au pierdut în timp, dar şi de la edituri cu renume: Nemira, Polirom, Rao, Miron, Trei, Lider, etc.

   Ştiţi momentul ăla când citeşti despre o recomandare de carte, sau o recenzie, şi îţi doreşti cartea respectivă? Atunci începi să vânezi pe tot netul, şi dacă ai norocul să o găseşti şi la un preţ bun, nici nu mai stai pe gânduri, deoarece dorinţa ta este împlinită. Cel puţin aşa se întâmplă la noi.

   Se găsesc cărţi ieftine în România? Da, cu siguranţă! Important este să vrei să citeşti şi să nu invoci motivul că: nu citim pentru că sunt scumpe. Un cititor cu adevărat pasionat şi cu voinţă, cel care ştie clar un singur lucru: “vreau să citesc”, găseşte variante de-a citi, nu invocă motive. Da, trebuie să recunoaştem că sunt cazuri, în special pentru noutăţi, când ne gândim că sunt scumpe şi mai aşteptăm ceva reduceri, dar de cele mai multe ori ne aruncăm şi aici, pentru că ne dorim să citim cartea şi nu mai avem răbdare să aşteptăm black friday, să zicem.

   Şi există şi varianta celor care îşi doresc să citească şi probabil nu au un buget atât de mare încât să îşi permită să cumpere cărţi din librării. Acest cititor apelează la varianta anticariatelor, unde găseşte întotdeauna ceva, numai să vrea.

   Tot vorbim de cărţi cu preţ redus şi mulţi dintre voi încă nu sunt edificaţi prea bine. În acest caz citiţi un articol despre cărţi second hand, unde veţi descoperi mai multe despre cărţi ieftine de unde şi cât costă, dar şi câteva achiziţii foarte interesante.

Dacă vrei să citeşti, poţi şi ai de unde alege. Îţi doreşti să citeşti? Vrei cărţi ieftine? Citeşte articolul.

 

Sursă foto: Biblioteca prăfuită

Vise literare VII

V-a fost dor? N-am mai visat de mult literar, dar din fericire, psihicul nostru revine la vechile comportamente, cu un caracter ciclic. Cu alte cuvinte, visele lovesc din nou!

           

Multiplicatorul de stick-uri

   „Acesta nu e un vis literar în adevăratul sens al cuvântului, ci seamănă, mai degrabă, cu un fragment de roman sau cu un scenariu de film thriller:

   Găsisem în cutia de scrisori două bucăți din plastic albastru. Mă uitam la ele, nu știam ce sunt, când mi-am dat seama că persoanele care le aduseseră erau acolo veniseră să mi le înmâneze personal. Cele două bucăstickți de plastic ascundeau, de fapt, stick-uri USB ce conțineau datele unor experimente. Persoanele (două femei) aduseseră cu ele și doi bărbați care participau ca subiecți la experiment. Îmi explică despre ce e vorba, când unul din bărbați spune:

   – Dar pe mine m-ați întrebat dacă sunt de acord să particip? Că nu sunt!

   Atunci, cu toții și-au luat la revedere și au plecat, dar înainte de asta, le-am dat înapoi stick-urile. Mă gândeam cine știe ce o fi pe ele, ce rezultate la experimente dubioase la care nu trebuie să am acces și dacă rămân stick-urile la mine, se întorc să mă împuște. Le-am înapoiat stick-urile, ele mi-au mulțumit, dar imediat după ce au plecat am realizat ceva: cât stătusem cu ele acolo, un aparat anume, un fel de xerox pentru obiecte, multiplicase stick-urile. Iar ele auziseră zgomotul acela, eu am întrebat:

  – Ce se aude?

  – Multiplicatorul…

   La naiba, aveam o copie de pe stick-uri, chiar dacă le înapoiasem! Dacă veneau după mine? Și mă rodea curiozitatea: să mă uit ce e pe ele sau nu?…”  – Sorina

Cartea vorbitoare și codul

   „De câteva săptămâni, e o carte care mă atrage foarte mult. Un album (n-am să spun editura) care are pe copertă un tip celebru. Totul a început când a trebuit să duc cartea aceea la raft. Așa cum mi-e obiceiul, până să ajung la raftul care trebuie, răsfoiesc un pic cartea sau chiar citesc un rând-două și mă bucur în sinea mea, de parcă aș fi un chelner care a primit bacșiș și nu știe nimeni. Evident, se întâmplă ca citind, să mă împiedic și să răstorn teancuri de cărți… dar nimic nu e mai important ca acele două rânduri pe care le citesc și devin, astfel, ale mele.

   Și cum vă spuneam… s-a întâmplat acum câteva săptămâni. Duceam cartea aceea la raft, iar tipul de pe copertă mi-a atras atenția prin expresia feței. În noaptea aceea, am visat că eram din nou în librărie… și duceam cartea aceea la raft. Când să pun cartea în raft, tipul mi-a spus:

  -O să vină un tip să mă cumpere, în foile acestei cărți e un cod care va salva lumea.

  Ciudat e că nu mă mira faptul că tipul de pe copertă vorbește, ci faptul că în carte e un cod care va salva lumea de la nu știu ce calamitate. Am început să răsfoiesc, să răsfoiesc, nu găseam nimic… nu era nici un cod sau nu eram eu suficient de agilă pentru a-l găsi. La un moment dat, aud în librărie un tip că întreabă de cartea aceasta. Tipul de pe copertă mă privește disperat și mă anunță scurt că omenirea e pierdută, iar eu sunt responsabilă pentru asta. Brusc, toate păcatele mele anterioare devin insignificante… pe lângă acesta.

  -Dacă această carte încape pe mâna lui, el va găsi codul, dar îl va folosi pentru a distruge omenirea.

  Am încercat să ascund cartea, dar deodată, in fața mea a apărut un tip înalt, cu o alură sobră.

  -Aș dori această carte, îmi spune, arătând spre cartea pe care eu o țineam în mână.

  -E deja vândută, îmi pare rău, îi răspund, încercând să dispar din fața lui.

  -Haide, începe matahala să râdă, știu că nu e vândută… sau mai bine, uite, îți dau dublu!

  În timp ce scoate portofelul din buzunar, încep să alerg printre rafturi. Rafturile se fac mai înalte și librăria devine un labirint, iar eu alerg, alerg… cu cartea în mână, cu tipul de pe copertă care nu mai tace, ci îmi reamintește mereu că nu am fost în stare să găsesc codul. Alerg, iar râsul puternic al matahalei sobre mă urmărește. Inima îmi bate cu putere, gata să-mi sară din piept. Nu mai am nici o șansă. Sunt pierdută. Și eu, și omenirea. Mă opresc și mă așez între rafturi. Deschid cartea ca o ultimă disperare și dintr-o dată, în mintea mea totul devine clar. Codul era: 8888. Nu mă întrebați de ce, de unde… am știut că acesta era codul și l-am rostit cu voce tare. Atunci, matahala ajunsă deja lângă mine, s-a transformat în păianjen, iar eu l-am strivit.

   M-am trezit bucuroasă că salvasem lumea, cu gândul că aveam să primesc o veste bună (asta înseamnă când visezi păianjen) și mai aveam un gând: să pun la loto numere cu 8… eram sigură că aveam să câștig. Și poate că așa ar fi fost… dacă aș fi ajuns la agenție să pun bilet, dar am uitat…”  – Rodica

 

Autori români

   „Se pare că în ultimul timp am o tendință în a visa autori români. Într-o noapte, am visat-o pe Monica Ramirez. Dar ghinion, nu mai știu cum, în ce context, ce făcea, dar știu sigur că am visat-o. De fapt, nu mai ținea minte, până când am deschis Facebook-ul și am văzut o postare de-a ei. Atunci mi-am amintit visul. Coincidență sau telepatie? :))

   Altă dată, am visat că eram undeva, la o cabană în munți, care arăta precum casa mea. Nicoleta Tudor era acolo, dormea în camera cealaltă și… călătorea în timp, tocmai se întorsese din altă perioadă.” – Sorina

Vis compensatormateria intunecata

   „Am visat că… citeam cartea „Materie întunecată”, de Blake Crouch. După ce am citit o mostră din această carte, oferită de Editura RAO la Gala SuperBlog, am rămas intrigată, fascinată și mi-am dorit cartea. Imediat după ce am făcut comandă, am visat că deja o citeam.” – Sorina

Harry Potter and the Cursed Child- impresii și păreri personale

    ATENȚIE! ACEST ARTICOL ESTE PLIN DE SPOLIERE! Este adresat celor care au citit deja „Harry Potter and the Cursed Child” sau care nu au citit încă, dar nu-i deranjează să afle înainte ce se întâmplă. Dacă vreți să aflați ce se întâmplă direct din carte, OPRIȚI-VĂ ACUM!

   Ia că am citit și eu controversata carte nou apărută! Atâtea păreri negative și contrariate, încât nu puteam rămâne indiferentă. Sunt fan Harry Potter, am crescut cu Harry Potter, de la 12 la 18 ani, așa că nu puteam rezista. O să mă întrebați după atât timp, tot la Harry Potter ai rămas? Nu pot decât să răspund prin celebra replică: „After all this time? Always!” Cunoscătorii știu!

Este ciudat să apară o carte nouă Harry Potter după atât timp. E ca și cum… ar reapărea Voldemort.

  Despre cât de dezamăgiți sunt fanii de această ultimă carte s-a scris mult. Despre cât de aiurea e totul, la fel. Și eu am păreri negative, dar hai să nu fiu cusurgioaică și să încep cu ce mi-a plăcut:

  1. Evoluția lui Draco

   M-a surprins plăcut personajul care a devenit Draco. Aceasta întărește ideea principală a seriei, că
alegerea primează în fața vicisitudinilor vieții.

Articolul îl puteţi citi integral pe sorinaciocarlan.blogspot.ro

by -
6

Eminescu n-a existat.

 

TREBUIAU SĂ POARTE UN NUME

Eminescu n-a existat.

A existat numai o ţară frumoasă

La o margine de mare

Unde valurile fac noduri albe,

Ca o barbă nepieptănată de crai

Şi nişte ape ca nişte copaci curgători

În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli

Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,

Sau mai simplu: ciobani şi plugari,

Cărora le plăcea să spună,

Seara, în jurul focului poezii ­-

„Mioriţa“şi „Luceafărul“ şi „Scrisoarea III“.

Dar fiindcă auzeau mereu

Lătrând la stâna lor câinii,

Plecau să se bată cu tătarii

Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii

Şi cu turcii.

În timpul care le rămânea liber

Între două primejdii,

Aceşti oameni făceau din fluierele lor

Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,

De curgeau doinele la vale

Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei

Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei

Şi ai altor ţări româneşti.

Au mai existat şi nişte codri adânci

Şi un tânăr care vorbea cu ei,

Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

Acest tânăr cu ochi mari,

Cât istoria noastră,

Trecea bătut de gânduri

Din cartea cirilică în cartea vieţii,

Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,

Care îi ieşeau mereu fără soţ.

Au mai existat şi nişte tei,

Şi cei doi îndrăgostiţi

Care ştiau să le troienească toată floarea

Într-un sărut.

Şi nişte păsări ori nişte nouri

Care tot colindau pe deasupra lor

Ca lungi şi mişcătoare şesuri.

Şi pentru că toate acestea

Trebuiau să poarte un nume,

Un singur nume,

Li s-a spus Eminescu.

(Marin Sorescu)

Zodiac de cititor

   Crezi în horoscop sau nu, eu m-am gândit să te provoc. Să instig la lectură pe cât mai mulți dintre cititorii noștri. Pentru cei care nu urmăresc horoscopul, vă asigur că horoscopul meu săptămânal va fi așteptat cu bucurie, emoție, încântare și nerăbdare – dacă mai încape.

   În fiecare săptămână voi provoca cele 12 zodii la lectură. Voi face pentru fiecare zodie câte o alegere intuitivă. Eu te provoc, voi, dragi zodii cititoare, nu trebuie decât să acceptați provocarea și să o onorați în maxim 14 zile.

Care este scopul acestui horoscop?

  1. Să citim mai mult;
  2. Să interacționăm mai mult și mai des;
  3. Să încurajăm lectura și pe cititori să ne spună despre cărțile citite;
  4. Să ieșim din zona noastră de confort literar;
  5. Să ne amuzăm teribil;
  6. Să fim atât de convingători încât..cei care citesc puțin sau deloc să facă asta mai des sau să înceapă să citească;
  7. Opinia despre cartea citită o aștept pe grupul site-ului #horoscopprovocator sau #zodiicititoare.

Va fi complicat? Va fi ușor? Vă va fi pe plac? Toate astea rămâne să le descoperim împreună în următoarea perioadă. Nu-mi rămâne decât să anunț – pe cei care nu știu că eu m-am născut în iunie (gemeni), căci voi fi prima care va intra în acest joc literar.

Horoscop provocator pentru zodii cititoare 9 – 16 ianuarie 2017

BERBEC – tu ești provocat zi de zi, dar de o provocare la lectură nu ai avut parte de ceva timp. Săptămâna asta fă-ți timp pentru o carte cu copertă albă.

TAUR – Ar fi bine să-ți potolești agitația cu o carte ”fierbinte”. Te va ajuta să te relaxezi și să uiți de ceea ce e în jur pentru câteva ore bune.

GEMENI – Ești atașat și nu-ți poți lua mintea de la ceva ce s-a petrecut în trecut. Deconectează-te cu ajutorul unei cărți care să te ducă într-o altă lume, să te ajute să rămâi prins în acțiune. Nu dispera și nici nu închide cartea la fiecare 5 minute, devoreaz-o!

RAC – Oare de ce ar trebui să-ți dau ca și temă pentru săptămâna asta o carte care să te ajute să te cunoști mai bine? Nu-i nimic întâmplător. Citește în aceste zile o carte ușurică de dezvoltare

LEU – La cum te știu pe tine, dragă Leule, o carte cu ”greutate” merge la fix săptămâna asta mare. Poți face fața lui Stephen King? Să te văd!

FECIOARĂ – Ai o stare foarte bună, după o perioadă agitată, așa-i? Îți simt curiozitatea și pofta de lectură. Ție îți dau spre lectură un bestseller a cărui lectură ai tot amânat-o. Spor la citit!

BALANȚĂ – Nu mai cântări atâta vorbele altora. Vrei să pui ceva în balanță săptămâna asta? Citește o a doua carte a unui autor descoperit anul trecut.

SCORPION – Tu ai citit și vei citi, dar e timpul să faci o schimbare. O carte de non-ficțiune te așteaptă. O aud de aici țipând.

SĂGETĂTOR – Tu nu mai săgeta pe nimeni cu privirea săptămâna asta. Cucerește iremediabil o carte cu o ispită în fața căreia nici un Don Juan nu ar rezista. Succes!

CAPRICORN – Ai multe drumuri de făcut în aceste zile? O carte cu lupte te poate însoți oriunde vei fi. Scoate o carte la plimbare și vei fi mai fericit!

VĂRSĂTOR – Hei, hei! E rândul tău, iar pentru neastâmpărul tău am cea mai tare provocare. O carte care să aibă în titlul ei cuvântul ”onoare”. Știi ce anume vei citi?

PEȘTI – Tu ești harnic din fire. Fii harnic și în următoarele 7 zile și citește o carte de 300 de pagini.

Gata pentru această săptămână. Ne citim în următoarea perioadă când voi găsi alte provocări pentru fiecare zodie cititoare.

Vrei o recenzie pertinentă?

Vom evalua cărţile cărora le scriem recenzii cu un sistem de steluţe după cum urmează:

evaluare-carte-5-5 Steluţe: Cartea este foarte bună, nemaipomenită, ne-a plăcut foarte mult, oricând poate fi recitită, are loc de cinste în bibliotecă. Vom promova cartea/recenzia în social media prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie: Facebook, Google+, Printerest, Twitter, Instagram, grupuri de specialitate, grup propriu al site-ului. Va fi recomandată cititorilor, prietenilor, şi menţionată de câte ori vom avea ocazia în diverse articole.evaluare-carte-4

-4 Steluţe: Cartea este foarte bună, numai că a existat ceva ce nu ne-a făcut să acordăm maximum. Poate fi din cauza traducerii-unde este cazul, a micilor greşeli de exprimare, a unor detalii enervante sau descrieri puţin obositoare, are lipsă ceva. Cartea va fi promovată în social media/distribuită, recomandată.evaluare-carte-3

-3 Steluţe: Cartea este bună, dar are elemente plictisitoare, este puţin greoaie la citit, se vor menţiona atât părţile pozitive, cât şi părţile negative, de ce nu a plăcut, argumentând aceste aspecte. Cartea va fi promovată/distribuită în social media lăsând la latitudinea cititorilor să decidă. Are potenţial.

evaluare-carte-2 Steluţe: Cartea este ok, dar cam atât, nu ne-a plăcut, nici nu ne-a displăcut, vor fi menţionate părţile pozitive, dar şi părţile negative, puncte slabe. Recenzia cărţii va fi distribuită în social media adusă în atenţia cititorilor, dar nu va fi recomandată. Are potenţial, dar lăsăm cititorii să decidă.evaluare-carte-1

1 Steluţa: Mai bine NU. Dar având în vedere că putem întâlni şi astfel de cărţi, care să nu ne placă chiar deloc din diverse ,,n” motive ce vor fi menţionate, va fi scrisă o recenzie, o distribuim să fie adusă în atenţia cititorilor, nu va fi  recomandată, nu insistăm asupra ei, nu o mai aducem în atenţia cititorilor.

Pentru toate cărţile vom îndemna la lectură, asta pentru că este posibil ca evaluarea noastră să fie subiectivă.  Nouă poate să ne placă o carte, dar la alţi 5 cititori să nu placă, sau invers, aici fiind vorba de percepţia fiecărui cititor ca şi individ. Din acest motiv, va îndemnăm să citiţi cărţile pe care noi le prezentăm, dacă vă atrage subiectul, şi vă aşteptăm cu păreri care pot fi diferite de ale noastre. Şi aşa cum se spune:  Fiecare carte îşi are cititorii săi.

 Dorim transparenţă, sinceritate şi calitate. Oricare ar fi părerea noastră, cititorii sunt cei care decid dacă vor citi sau nu.

Mulţumim de înţelegere.

Desired books for this winter

   Dorinţe literare am multe, dar fascinată la propriu sunt de câteva volume care mă tot atrag de ceva vreme şi pe care le-am pus pe lista de priorităţi. Iată cum arată planurile mele de lectură pentru lunile ce au mai rămas din anotimpul alb. Abia aştept să îmi fac timp pentru a le „devora”!

1.Ever The Hunted – Erin Summerill

   Publicată la sfârşitul lui decembrie, cartea a ajuns rapid pe lista mea de dorinţe, subiectul atrăgându-mă foarte mult.

   La doar şaptesprezece ani, Britta Flannery se simte în largul ei doar în mijlocul pădurii folosindu-şi pumnalul şi făcând ceea ce ştie cel mai bine: să prindă tâlhari şi asasini alături de tatăl ei. Viaţa îi este dată peste cap în momentul în care tatăl îi este ucis, iar ea îşi oferă libertatea în schimbul asasinului părintelui său. Lucrurile se complică în momentul în care Britta află că presupusul ucigaş este chiar singurul prieten pe care l-a avut vreodată, băiatul de care cândva s-a îndrăgostit – Cohen McKay. Povestea are în componenţă thriller, romance, fantasy, ceea ce o face extrem de captivantă.ever-the-hunted-erin-summerill

2. Poison’s Kiss – Breeana Shields

   Încă o apariţie recentă care m-a sedus iremediabil şi pe care abia aştept să o citesc. Marinda are sărutul otrăvit ceea ce o transformă în asasina perfectă şi chiar îşi face treaba destul de bine, reuşind să ucidă zeci de băieţi până când … i se ordonă să îl omoare chiar pe băiatul de care este îndrăgostită. Fata care îşi foloseşte buzele drept armă letală mi s-a părut a fi un personaj inedit, iar volumul mi-a atras atenţia şi prin faptul că pretinde a fi inspirat din folclorul indian.poisons-kiss-breeana-shields

3.Because You Love To Hate Me: 13 Tales of Villainy

   Autori cunoscuţi îşi pun amprenta asupra acestei antologii care nu vreau să „scape” necitită. Mă fascinează ideea unor poveşti despre iubire, durere, răzbunare sau furie mixate cu doze de fantastic menite să introducă cititorul într-o lume de basm. Nume ca Renée Ahdieh, Susan Dennard, Soman Chainani, Marissa Meyer sau Adam Silvera promit să captiveze până la ultimul cuvânt.because-you-love

  4. A Torch Against The Night – Saaba Tahir

   Volumul doi din „Elias şi spioana cărturarilor” apărut la editura Arthur îl am de ceva vreme doar că timpul s-a cam jucat cu mine. De data aceasta îmi fac timp mai mult ca sigur să lecturez continuarea poveştii al cărei prim volum l-am găsit fascinant. Elias şi Laia continuă să fugă pentru a-şi salva vieţile şi a-l elibera pe fratele fetei. Cum vor reuşi să intre în închisoarea de maximă securitate rămâne să aflu citind. Pe de altă parte, sunt extrem de curioasă ce se va întâmpla cu Helene aflată acum sub puterea lui Marcus. Personal, îl văd pe Elias cu ea, aşa că încă sper într-un twist interesant pe parcurs.a-torch-against-the-night-saaba-tahir

 

Top 5 cărți speciale-emoții, trăiri sau noi perspective literare

   La sfârșitul fiecărui an ne facem propriul bilanț despre toate lucrurile bune care ni s-au întâmplat. Mi-am făcut o regulă din a nu face planuri pentru că mereu le încalc și așa am reușit să-mi depășesc așteptările. Anul 2016 a fost special și mă bucur că a reușit să mă surprindă. Am citit cărți frumoase, am cunoscut oameni inediți și pentru prima dată am avut curaj să vorbesc în public în calitate de blogger. Pentru a încheia cum se cuvine, am scris un top al cărților care mi-au mers la suflet și le-am savurat în anumite momente.

1.Seria Alina Marinescu de Monica Ramirez

   Am început anul cu Asasin la feminin și cumva, a reușit să-mi deschidă “apetitul” pentru cărțile de acțiune cu spioni, agenți secreți și adrenalină. Am apreciat naturalețea, talentul autoarei și modul cum a îmbinat realitatea cu ficțiunea. Alex Therein este cel care m-a cucerit iremediabil, fără el Alina n-ar fi fost un întreg și cumva n-ar fi avut farmec scenariul. Am sperat, am zâmbit și m-am întristat cu fiecare filă devorată, dar la final am reușit să respir ușurată. Apreciez finalurile pozitive și mesajele codificate dintre rânduri, ele fac diferența. Abia aștept alte surprize literare din partea autoarei.seria-alina-marinescu

2.Născută din fum și os de Laini Taylor

   Ispitită de împrejurări și de recomandările celor din jur am zis, gata, citesc și eu Născută din fum și os. Inițial m-am enervat și nu înțelegeam nimic din text. Dinți, personaje ciudate, tărâmuri fără logică, dar am supraviețuit celor 70 de pagini și după totul a venit de la sine. Da, este o carte surprinzătoare, specială și mă declar vrăjită de îngerul meu căzut: Akiva. Povestea ce s-a conturat, punctele lor de vedere și ficțiunea fac din amintirilor întunecate ale personajelor principale un must read.  Oare când mă pot bucura de volumul 2? Numai Shauki Al-Gareeb are răspunsul potrivit. :)Coperta Nascuta din FUM si OS.cdr

3.Ugly Love. Despre fața urâtă a iubirii de Colleen Hoover

  Colleen Hoover are un talent aparte la conturarea personajelor de așa natură încât și dacă ți se par niște ticăloși, îți este imposibil să îi urăști. Miles Archer este o contradicție, emană sex appeal prin toți porii, dar în același timp stârnește interesul. Cine este acest bărbat? De ce se pedepsește? Cu ce a greșit?

Scrisă din două puncte de vedere, paralela trecut-prezent, pare să fie ca niște mici pumnale înfipte în piept. Cu fiecare pagină încerci să înțelegi, dar parcă ceva nu se leagă. Numai Miles are răspunsurile și ele când vor veni ca un bumerang totul se va lumina, inclusiv acest  bărbat fascinant.

Ugly Love este o carte remarcabilă care mi-a lăsat un gol în stomac. Pentru cei care nu știu, trebuie să apară și ecranizarea, așa că pregătiți-vă, pilotul sexy este pe drum.Ugly Love de Colleen Hoover

4.Înainte să te cunosc de Jojo Moyes

   O carte controversată, lacrimogenă și destul de comentată. Am fost stârnită și inițial mi-am propus să văd filmul, dar finalul și lacrimile care au rămas în urma lui m-au făcut să renunț la carte. Din păcate, am fost o sadică și am ales și varianta scrisă. Sentimentele, gândurile și perspectiva celor implicați în derularea evenimentelor au reușit să-mi demonstreze faptul că filmul nu poate fi comparat cu cartea. Detaliile au făcut diferența și chiar dacă gustul este amar, cartea este bine scrisă. Dacă voi dori să citesc continuarea rămâne de văzut, cert este că Înainte să te cunosc mi-a dat o lecție de viață-unele alegeri te lasă fără cuvinte.Inainte sa te cunosc de Jojo Moyes

5.Rochia aurie de Theo Anghel

   De ceva timp îmi doream să citesc Rochia aurie, dar parcă nu-i găseam momentul potrivit, iar când s-a ivit ocazia să plec în vacanță am zis, gata, ea este the one. Are un loc special pentru că am citit-o în avion pe parcursul a aproape două ore de zbor. Printre emoțiile legate de această perspectivă, nouă pentru mine, am descoperit cine este Ana Simion și cum s-a îndrăgostit iremediabil de Mason Hart.

Rochia aurie este o carte ușoară, ideală pentru călătorii sau pentru clipele când dorești altceva. Mi-a plăcut pentru că a reușit să mă țină concentrată printre file și să uit de oboseală, emoții sau diferența de fus orar.rochia-aurie-de-theo-anghel

Dacă ar fi să scrieți un top al cărților care v-au fost alături în anumite momente, ce ați alege?

by -
15

Decalogul cititoarei pe tocuri, în 2017

  1. Fii bibliofilă, nu bibliomană!
  2. Nu renunța să cumperi cărți, indiferent de preț și tendințe!
  3. Să nu treacă zi în care să nu citești măcar două pagini!
  4. Cinstește cartea, pentru că s-ar putea să-ți devină cel mai bun prieten!
  5. Fă-ți din lectură o profesie, literatura te sprijină!
  6. Nu înceta din a căuta Cartea vieții tale, cea mai bună carte care s-a scris vreodată!
  7. Descoperă miracolul fiecărei lecturi! Nu există carte proastă, ci doar prost scrisă.
  8. Fii conștientă de puterea lecturii, societatea consumistă se teme de cititori!
  9. Să nu pierzi sentimentul plăcerii lecturii!
  10. Tratează fiecare carte ca și cum ar fi ultima!

La mulţi ani!

by -
10

Cele mai bune cărți citite în 2016

S-a mai scurs un an, mult așteptatul 2016 a luat sfârșit, făcând loc altor 365 de zile și altor cărți citite și iubite. Anul 2016 a fost plin, cel puțin pentru mine. Am reușit să citesc suficient de mult, să depășesc challenge-ul de 100 de cărți, să călătoresc în locuri neașteptate, să cunosc personaje ce mi-au intrat la suflet. Am petrecut ore întregi în compania acestor prieteni pe care-i iubim nespus – cărțile. Majoritatea cărților au fost bune și foarte bune conform gusturilor mele, însă au fost și câteva titluri ce nu m-au impresionat.

În această perioadă toată lumea mă întreabă: ,,Care au fost cele mai bune cărți citite de tine în 2016? Ce-mi mai recomanzi să citesc?”. Îi privesc cu un amestec de indignare și amuzament și le răspund: ,,Chiar aveți timp să vă povestesc câteva zeci de cărți?”. Dar dacă stau să mă gândesc mai bine, parcă mă roade și pe mine curiozitatea. Ce cărți mi-au plăcut în mod special, care au devenit puncte de referință pentru mine? Pentru a-mi putea răspunde la această întrebare trebuie neapărat să am în față o listă cu toate titlurile. Am fost uimit de cât de multe cărți faine m-am bucurat. De aceea, m-am hotărât să împărtășesc cu voi 10 dintre ele, organizate într-un top personal, pe care consider că toți cititorii de cursă lungă, toți bookaholicii ar trebui să le citească. Alegerea n-a fost deloc simplă, însă uitați lista mea:

1.Pe primul loc pun laolată ,,Școala nopții”, ,,Cartea vieții” (trilogia All Souls de Deborah Harkness – Editura Litera) și ,,Talismanul” (seria Outlander de Diana Gabaldon – Editura Nemira). Fără îndoială, preferatele mele, reprezentante de seamă ale genului fantasy, pe care-l ador 🙂  Niște scrieri de o complexitate incredibilă, un amestec de magie, istorie, alchimie. Călătorii în timp, povești de iubire imposibile, lecții de viață și mult-mult farmec.

scoala_noptii_coperta_cvr_c1cartea-vietii-continuarea-254004diana-gabaldon-talismanul_

2.La o mică distanță se situează ,,Privighetoarea” de Kristin Hannah (Editura Litera). Cel mai bun historical fiction, cea mai emoționantă carte de care am avut parte în 2016. Al Doilea Război Mondial, o Franță invadată de nemți, un genocid nemilos al evreilor, prietenii, povești de dragoste, rezistență, bunătate, sacrificiu sunt cuvintele prin care aș putea descrie această poveste excepțională.privighetoarea-de-kristin-hannah-cea-mai-buna-carte-de-fic-iune-istorica-acum-in-colec-ia-blue-moon

3.,,Furia Roșie” de Pierce Brown (Editura Paladin) este, fără doar și poate, cel mai bun roman SF citit de mine în 2016. O distopie excelentă, o societate marțiană asemănătoare cu cea din Divergent, încercarea personajului principal de a-și depăși statutul, de a le dovedi tuturor că pătura de jos a societății poate fi la fel de bună ca și cea conducătoare, răsfățată și privilegiată. Și da, societatea poate supraviețui, poate dăinui de-a lungul timpului, doar dacă se bazează pe principii precum libertatea și egalitatea.furia-rosie-de-pierce-brown

4.,,Regina Roșie” de Victoria Aveyard, ,,Umanii” de Matt Haig și ,,Mila 2.0” de Debra Driza sunt niște SF-uri excepționale, traduse și publicate la Editura Nemira. O lume în care sângele ce-ți curge prin vene e o armă de temut, o reconstrucție a Turnului Babel și lecția umanității ce se naște din afecțiunea și iubirea primită. Vi le recomand fie că sunteți pasionați ai genului, fie că nu!

matt-haig-umanii-c1_1victoria-aveyard-regina-rosie-c1debra-driza

5.,,Ucenicul arhitectului” (Editura Polirom) este o fascinantă poveste ce îmbină istoria cu ficțiunea, frumosul cu urâtul, opulența cu sărăcia, fericirea cu tristețea, arta cu iubirea. Una din cele mai bune scrieri ale lui Elif Shafak, atât de realistă și de profundă, încât îți va smulge, cu siguranță, cel puțin o lacrimă…947636

6.,,Doamna Ataturk” de Ipek Calișlar (Editura Univers) – cea mai bună biografie pe care am citit-o, despre o personalitate uitată, lăsată în negura trecutului. Reușește să aducă la cunoștință cititorilor importanța educației, a culturii, nevoia de emancipare a femeii, de modernizare a societății umane. Latife Hanim este o luptătoare, un sfinx de neclintit, avidă de iubire și frumos, pe care oricare femeie ar trebui s-o aibă drept model…doamna-attaturk

Acestea sunt cele mai bune 10 cărți citite de mine în 2016, niște cărți la care mă gândesc adesea, pe care îmi doresc să le recitesc și să le simt ca la prima lectură.

Cum arată topul vostru? Cu ce minunății ne ispitiți?

      Un An Nou minunat vă doresc, cu realizări, bucurii și lecturi de excepție!

       LA MULȚI ANI!

 

 

by -
5

O carte de Crăciun!

   Îmi este destul de greu să aleg din cele șaizeci și nouă de zile de Crăciun din viața mea, cu cel puțin şaizeci şi cinci de cărți primite cadou de la Moșul cel generos, o singură carte, care în sine să reprezinte pentru mine esența emoției așteptării cadoului, fericirii de a-l fi primit și emoția evaluării lui prin lectură. Ca să fie totul cât mai simplu și pe un spațiu cât mai restrâns, mă voi opri la prima carte primită cadou și prima pe care am citit-o singură, în gând, ca un om mare.

   Crăciunul anului 1956 a fost unul cu peripeții. A nins foarte mult și zăpada s-a adunat până la înălțimea geamurilor casei în care locuiam în orașul meu natal, Piatra Neamț. Acolo și atunci iernile erau lungi și adevărate, cu zăpezi multe care durau până în luna aprilie, cu geruri puternice și câteodată și viscole, dar nu ca cele din Câmpia Bărăganului. Munții care înconjoară orașul din toate părțile îl apărau în același timp de vânturi excesive. Cel puțin așa era pe atunci. Acum totul e scos din ritmul obișnuit și poate acest lucru face parte din  farmecul aparte al noului secol. Pe atunci, însă, anul 2000 era hăt, departe, anii bătrâneții și mai departe și copilăria ținea parcă timpul în loc.

   Crăciunul anului 1956 l-am petrecut ca și cel din anii anteriori, mergând la școală. Vacanța începea abia pe 29 decembrie și ținea doar o săptămână. Moș Crăciun era neoficial și avea un pandant oficial, moș Gerilă, care venea în noaptea de 31 decembrie. Dar la noi în casă, Crăciunul era serbat așa cum se obișnuia în copilăria părinților mei. Cu brad, cu Moș Crăciun și cu miros de cozonac. Bradul era împodobit de tatăl meu, ajutat de mine și de sora mea și cadourile veneau noaptea, când dormeam. În anul acela, tata s-a întâlnit cu Moșul la București și eram curioasă ce anume se găsise în traista acestuia. De obicei, eu și sora mea primeam păpuși, rochițe, cărți de colorat. În dimineața aceea întunecată, sub brad mă așteptau doar cărți și creioane colorate. Deasupra cărții de colorat era o carte mare, având pe copertă o corabie cu pânze, prinsă într-un frumos chenar roșu  filigranat. Am citit titlul: A.S. Pușkin, „Povestea craiului Saltan, a feciorului său Gvidon-voevod și a frumoasei crăiese Lebăda”! Un titlu lung din care am păstrat în vorbirea curentă doar „Povestea craiului Saltan”.

   Răsfoind cartea, am văzut bogăția de ilustrații color superb realizate și faptul că era o poveste în versuri. A trebuit să las apoi totul deoparte și să plec la școală, după ce mama ne-a atras atenția și mie și surorii mele că nu avem voie să ne lăudăm cu cadourile și nici nu putem lua cozonac la școală, ca să nu se vadă că serbăm Crăciunul și apoi, poate sunt copiii care nu au și nu e frumos să atragem atenția asupra a ceea ce avem. Ni s-a spus asta atât de des, încât în timpul întregului meu parcurs școlar nu mi-am luat niciodată mâncare la școală. Era mai simplu decât să-mi fac griji că poate am luat ceva ce nu se cuvenea. Am stat la școală mai mult decât altă dată pentru că era obiceiul ca în astfel de zile să se introducă activități suplimentare, așa că la întoarcere deja se întuneca și am alergat spre casă, dornică să văd de departe vârful bradului nostru împodobit, care se zărea pe fereastra de deasupra ușii de la întrare. Am fost fericită când în sfârșit, am reușit să mă așez în pat cu cartea în mână și să citesc. Dar la lumina lămpii cu gaz, pentru că din cauza ninsorii puternice căzuseră firele de curent electric și am stat două zile fără lumină.

   Povestea era minunată și versurile foarte ușor de reținut, așa că în câteva zile o învățasem pe de rost. În esență, este vorba de trei surori care într-o seară de iarnă cu nămeți și ger, torceau la fereastra camerei lor și vorbeau între ele:

            “ Trei fecioare, trei erau,

            Seara lângă geam torceau..”

Sora cea mare spuse că dacă ar ajunge crăiasă ar găti pentru toată împărăție, cea mijlocie spuse că ar țese pânză să îmbrace pe toți supușii împăratului iar cea mică..:

“ Dacă-ar fi s-ajung crăiasă,

            Spuse-ncet cea mai frumoasă

            Măre țarului tătuc

            Făt frumos o să-i aduc.”

Așa cum era de așteptat, craiul ascultase convorbirea lor și pe loc hotărâse să se căsătorească cu fata cea mică.  Era o vreme în care craii umblau pe ascuns prin țara lor pentru a ști direct cum gândesc supușii!

“ Bună seara, mândră fată,

            Vreau sa-mi fii mireasă-ndată,

            Și să-mi faci un Făt Frumos

            Pân-ce-o cade frunza jos!  “

Surorile sunt și ele luate la palat unde trebuiau să se ocupe cu ceea ce știau să facă mai bine:

“ Tu să țeși cum știi de toate

            Iar tu să faci bucate…”

   Dar de aici începe drama! Surorile sunt supărate pentru norocul celei mici și se aliază cu soacra ei, Cloanța babă, ca să facă ceva pentru a-i distruge acesteia fericirea. Și izbucnirea războiului le ușurează sarcina. Țarul pleacă la război, crăiasa lui dă naștere unui adevărat Făt Frumos, dar surorile și Cloanța babă măsluiesc misivele, îl lasă pe crai să creadă că soția lui a avut drept copil o javră și apoi îi determină pe boierii din Sfatul domnesc să îi pună pe mamă și copil într-un butoi smolit și să le dea drumul în mare. Din acel moment intră în joc prințul Gvidon, copilul fermecat care crește în butoi și își salvează mama și pe el însuși rugând marea să-i ducă pe pământ.

    Ajung într-un ostrov pustiu unde Gvidon reușește să salveze de la moarte o prințesă transformată în lebădă de un vrăjitor rău, ucigând vrăjitorul. Crăiasa Lebăda este cea care drept mulțumire îl va ajuta pe prinț să-și recupereze tatăl și să se răzbune pe mătușile și pe bunica lui. O poveste frumos spusă, minunat ilustrată și plină de învățăminte la orice vârstă! Poate că nu e plină de corectitudine politică, dar sigur te învață despre invidie și ravagiile pe care le poate face aceasta printre cei mai apropiați oameni, te învață despre curajul și respectarea cuvântului dat. Te învață și despre noroc și cât de efemer este acesta dacă nu ai grijă să ți-l aperi cu dârzenie. Mie mi s-a părut atunci și mi se pare și acum că fata cea mică este mult prea lipsită de forță, doar se complace să lase să i se întâmple și bune și rele fără să se implice. Recomand și acum acestă superbă poveste ca un foarte nimerit cadou de Crăciun.

   A S. Pușkin a scris această carte în  1823 -1824 perioadă în care a stat la Odesa după niște ani petrecuți la Chișinău într-un exil autoimpus pentru a scăpa de persecuția țarului. Sunt anii lui de formare în care se inspiră pentru poeziile, nuvelele și romanele sale din folclorul locurilor pe care ajunge să le cunoască. Așa este cazul și cu “ Povestea craiului Saltan” care are elemente din folclorul urcrainean.Se observa foarte bine mai ales în enumerarea minunilor pe care Lebăda i le dăruiește prințului Gvidon. Cei 33 de luptători ieșiți din valurile Mării Negre în frunte cu viteazul Cernomor sunt și azi elemente specifice mitologiei ucrainiene. La începutul secolului 20 compozitorul Rimski Korsakov folosește povestea Craiului Saltan  ca libret pentru o compune muzică de operă ce a devenit celebră în repertoriul universal. Iar scenografia de multe ori este inspirată de ilustrațiile superbe ale cărții originale.

   Nu există din câte am observat o ediție nouă a acestei cărți. Dar în anticariate se găsesc exemplare foarte frumoase din edițiile succesive din 1949, 1953, 1956, 1962 având la bază două traduceri, una a lui Adrian Maniu cu versuri ce amintesc de folclor și poate este mai aproape de original și alta a poetului George Lesnea care este și cea mai cunoscută. Este o ediție și de dinainte de 1940 dar probabil rarissimă. Am fost uimită să constat că prețul unei cărți pentru copii atât de veche variază între 80 și 15 lei!!!! O dovadă că și cărțile sunt mici comori materiale în felul lor, nu numai spirituale!

Va doresc sărbatori fericite și un Moș Crăciun cu sacul plin de cărți bune și de neiutat pentru că suntem ceea ce citim!

 

by -
4

Începe povestea …

    Spiritul Crăciunului a cuprins întreg oraşul. Lumini colorate, intense, presărate peste pomi, alcătuind figurine uriaşe sau împodobind clădiri creează o atmosferă magică, de poveste … de sărbătoare. Frigul muşcă din obrajii trecătorilor grăbiţi, chiciura cuprinde încet ramuri îngheţate, gerul dansează ameţitor pe ferestre confecţionând forme şi flori vrăjite. Înserarea coboară rapid şi în curând noaptea îşi cere drepturile. Şi încep poveştile la gura sobei citite din cărţi vechi sau noi, în confortul unui fotoliu moale şi al unui pled pufos.

 Pentru clipe memorabile, momente ce îndeamnă la visare şi timp de evadare din real, noi avem următoarele sugestii:

 Fantastic cuceritor
jocul-necromantilor

Jocul necromanţilor – Şerban Andrei Mazilu

    După ce am fost fascinaţi de „Anotimpul pumnalelor”, Şerban Andrei Mazilu continuă povestea la cererea cititorilor. „Jocul necromanţilor” continuă aventurile prin tenebrele Arhipeleagului Voss, iar personajele sunt puse din nou în situaţii aparent fără ieşire.

 Romance deliciosdupa-ce-te-am-pierdut-1

După ce te-am pierdut – Jojo Moyes

    După doza de suferinţă acută din „Înainte să te cunosc”, autoarea decide să „îndulcească” tragedia şi să ofere o şansă iubirii împlinite. În ce măsură va reuşi acest volum să anihileze din drama precedentă, rămâne de văzut.

 Istorie tumultoasăPasarea furtunii  devCon Iggulden

„Pasărea furtunii” – Conn Iggulden

  Cocktailul de istorie servit din perspectiva lui Conn Iggulden poartă cititorul înapoi în timp, în vremea unui război controversat ale cărui culise sunt chiar mai monstruoase decât lupta în sine.

 SF fascinantregina-zapezilor-joan-d-vinge

Regina zăpezilor – Joan D. Vinge

   Combinând SF cu fantasy, „Regina zăpezilor” aminteşte într-un mod inedit de binecunoscutul basm al lui Andersen şi devine o lectură must read pentru iarnă.

 Horror timeacluofobia-a-r-deleanu

Acluofobia” – A. R. Deleanu

  Colecţia de povestiri a lui A. R. Deleanu generează fiori reci care explică titlul destul de sugestiv. Curajoşii şi iubitorii genului o vor savura cu maxim de adrenalină.

 Epic love
fire-in-you-jennifer-l-armentrout

Fire în you – Jennifer L. Armentrout

   Iubirea epică însoţită de o pasiune devastatoare reprezintă stilul lui J. L. Armentrout. „Fire în you” este cartea ideală de consumat în nopţile reci. Cu siguranţă atmosfera se va schimba radical în timpul lecturării.

 Transgressive illnessaer-si-msbp-de-razvan-t-coloja

Aer şi MSbP – Răzvan T. Coloja

   Tot de la editura Crux Publishing propunem o ficţiune transgresivă menită să provoace întrebări, să întindă nervii dureros până la insuportabil şi să genereze stări emoţionale intense.

 Historical romancesub-asediul-iubirii-johanna-lindsey

Sub asediul iubirii – Johanna Lindsey

    O carte romantică, cu o acţiune petrecută într-o epocă apusă şi totuşi atât de încântătoare încât te face să visezi cu ochii deschişi este ideală pentru câteva ore de relaxare. Propunerea noastră este un volum din colecţia Iubiri de poveste a editurii Alma – „Sub asediul iubirii” de J. Lindsey.

 Loving poems111-cele-mai-frumoase-poezii-de-dragoste-c1

111 cele mai frumoase poezii de dragoste – Marius Chivu şi Radu Vâncu

   Iubitorii de poezie se pot delecta cu versuri alese şi reunite într-o antologie pentru diverse gusturi. „111 cele mai frumoase poezii de dragoste” de la Nemira conferă iernii accente calde şi este un must have în bibliotecă.

 În dulcele stil clasicdama-cu-camelii-alexandre-dumas

Dama cu camelii – Alexandre Dumas

    O poveste clasică nu se demodează niciodată şi pare atemporală în multitudinea de publicaţii. Noi optăm pentru puţin „sirop” parizian şi propunem „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas pentru o călătorie de neuitat prin oraşul iubirii şi pentru a fi martorii unor destine supuse hazardului.

by -
5

Crăciun cu peripeţii literare

   „Dragă Moş Crăciun, îmi doresc…” acestea sunt cuvintele pe care mi le pun mereu în această perioadă. Ele îmi amintesc de copilărie, de momentele frumoase petrecute alături de cei dragi, când părinţii îmi spuneau că Moşul are nevoie de câteva direcţii, să ştie la ce anume aspir, că trebuie să fiu cuminte şi să spun poezii, să cânt colinde lângă brad pentru a primi cadourile frumos împachetate. Acele clipe s-au schimbat odată cu trecerea anilor, iar acum prefer să fiu pur şi simplu alături de cei dragi şi…de unele dintre personajele care nu mă lasă să uit cum a fost cândva…

1.„Poveşti cu zâne” – Contesa de Segur

   Aceasta se numără printre cărţile de suflet. Nu mă voi putea despărţi de ea vreodată pentru că mi-a deschis ochii către ceea ce se petrece în jurul meu, către o lume plină de imaginaţie. Am citit-o pentru prima oară, singură, pe când eram de-o şchioapă şi continui să o fac. Este vorba despre o sumedenie de aventuri, dar cea care are să îmi rămână pe veci alături este cea a Rozetei, fiica mai mică a unui împărat care o avea ca naşă pe Zâna-Cea-Puternică. Aceasta, încă de mic copil fusese trimisă să trăiască alături de doica sa care o educase, o crescuse, îi fusese mama pe care nu o avusese vreodată. Într-o zi, Rozeta este chemată la curtea tatălui său pentru a participa la sărbătoarea organizată cu prilejul zilei de naştere a surorilor mai mari. Este primită cu răutate şi invidie de familie şi cine credeţi că o va salva? Un prinţ, o zână şi mult curaj.

2.„Colind de Crăciun” de Charles Dickens

  Un volum care mă impresionează la fiece recitire. Nu ştiu dacă voi putea vreodată să mă separ de el. Povestea îl are în centru pe domnul Scrooge, un bătrân care nu cunoaşte ce înseamnă cu adevărat fericirea. În plus, nu crede în Spiritul Crăciunului, în puterea acestei sărbători. Are nevoie să i se dea o lecţie şi cine credeţi că o va face ? Visele şi fantomele…  « dar ce-i păsa lui Scrooge ? El asta dorea. Să-şi facă un drum singuratic, de-a lungul marilor drumuri ale vieţii bântuite de mulţime, înştiinţând trecătorii printr-un bilet că trebuie să se ţină la distanţă ; asta constituia pentru Scrooge ceva bun ».

3.« Harry Potter » de J.K.Rowling

  Seria “Harry Potter” a lăsat o amprentă asupra propriei persoane şi nu cred că voi scăpa prea curând de acest drog pe care îl reprezintă. Recitesc  volumele cu mare plăcere, îndeosebi de Crăciun: termin un volum, iar apoi urmăresc filmul respectivei părţi. Mă binedispune şi mă aduce în tema sărbătorilor, mai ales că fiecare volum cuprinde şi mici porţiuni în care e descris Crăciunul la Hogwarts, şcoala de farmece şi vrăjitorii. Personajul principal este Harry Potter, fiul unora dintre cei mai puternici vrăjitori, ucişi de către Lordul Cap-de-Mort. Cel de pe urmă încercase să îl omoare şi pe eroul nostru, dar ceva s-a întâmplat, iar băiatul a trăit. Ce se va petrece mai departe ? Care are să fie finalul acestei serii ? Rămâne de citit şi văzut.

Acestea sunt cărţile care mă însoţesc în vacanţa de Crăciun. Dumneavoastră, dragi cititori, ce anume preferaţi?

 

 

 

Vouă ce cărți vă aduc aminte de Crăciun?

   Sărbătorile bat la ușă. Parcă nu-mi vine să cred. Nu realizez că iar vine Crăciunul, că în câteva zile și 2016 va deveni istorie. Un calendar dat jos de pe perete și pus în cutia cu amintiri, încă un an scurs. Este momentul în care ne facem bilanțul: ce a fost bun, ce a fost rău, ce am realizat, ce ne-am propus, dar nu am realizat în acest an. Este momentul să ne oprim o clipă din rutina zilnică și să aruncăm o privire în urmă. Nu știu voi, dar eu, întotdeauna de sărbători, fac o rememorare a Crăciunurilor de până acum.

   Am invitat câţiva membri ai echipei Literatura pe Tocuri, colegii mei, să ne spună cum văd ei legătura dintre cărți și Crăciun. Ce cărți asociază ei cu această sărbătoare. Ce cărți le aduc aminte de Crăciun. Să vedem ce au de spus:

Sorina:

„În curând se vor împlini 15 ani de când m-am îndrăgostit de seria Harry Potter. Pe atunci, totul era mai simplu (sau așa mi se părea mie). De abia așteptam sărbătorile, număram zilele, motivul de bucurie fiind dublu: venea vacanța.

Totul începea cu sosirea vacanței. Apoi pregătirile de Crăciun, împodobirea bradului, noaptea de Ajun. Oooo, noaptea de Ajun… Familia la masă, în jurul bradului, cadouri… Pentru că de ce să nu recunosc, ca orice copil, mă entuziasmam să primesc cadouri. Și acum ma entuziasmez, chiar dacă nu la aceeași intensitate. Cine nu se bucură de primirea cadourilor de Crăciun?

Printre cadourile din acel an au fost două cărți din seria Harry Potter, volumele 2 și 3 (la vremea respectivă apăruseră doar primele 3 cărți). Încercasem să citesc prima carte, dar nu-mi plăcuse prea tare.

Acum, dacă tot primisem cărțile, m-am apucat să le citesc, în parte și datorită copertei volumului 2. Îmi plăcuse atât de mult coperta de la Egmont… Așa că n-am rezistat. N-am rezistat nici după primele pagini și… restul e istorie. Am devenit fan Harry Potter.

Ce noroc că am primit cadou acele cărți! Aș fi putut primi altceva, din moment ce nu m-am declarat fan de la prima citire și aș fi pierdut mult, zic eu.”harry-potter

 Rodica:

„Eram în liceu când am început să-l citesc pe Dickens. „Bleak House” se asorta atunci exact pe stările tipic rebeliunii cu care mă confruntam. Ei… și cum stăteam eu la scris versuri, într-o seară, am dat peste „Poveste de Crăciun” și am citit-o. Am plâns atât de mult, încât a doua zi, la școală, am fost întrebată dacă eram bolnavă. Au trecut mulți ani de atunci… dar în fiecare an, înainte de Crăciun, recitesc povestea lui Dickens și de fiecare dată îi găsesc noi înțelesuri, de fiecare dată parcă văd povestea în alte nuanțe. O fi de vină trecerea crudă a timpului… nu știu. Un lucru e sigur: lumea reală e plină de oameni precum Scrooge, iar de fiecare dată când întâlnesc un astfel de om, îmi vine să-l îmbrățișez și să-i spun că în final, totul va fi bine. Acum, că v-am mărturisit toate acestea, vă las… am o poveste de citit și niște lacrimi de vărsat! Crăciun Fericit, tuturor!”poveste-de-craciun-interior

 Laura:

„E cea mai frumoasă perioadă din anotimpul rece. E perioada cea mai plină de momente și amintiri minunate despre copilărie, ierni de poveste și cărți rămase în sufletul meu de cititoare împătimită.

            E noapte deja afară și ninge ușor, iar această imagine îmi amintește de „O poveste de Crăciun” a lui Charles Dickens – o carte perfectă pentru sezonul sărbătorilor. Te introduce în peisaje rupte dintr-un paradis al sărbătorilor.

            O carte citită chiar acum este „Vacanța de Crăciun”, de W. Somerset Maugham. Aceasta este o carte care ți-ar promite o poveste despre o vacanță de Crăciun, dar paginile cărții spun altceva, titlul cărții fiind singura legătură cu Crăciunul.

            Următoarea carte nu are nici o legătură cu vacanța, iarna sau Crăciunul, dar mă bucură de fiecare dată, chiar și de sărbători. Este o carte profundă, cu un mesaj foarte bine înrădăcinat într-o poveste ce-ți încălzește inima oricând, te mișcă și te transformă în totalitate.

            Anul trecut pe vremea asta citeam Malad, de Alex Voicescu. O carte specială, care mereu îmi va aminti de un decembrie călduros și fără pic de zăpadă. „Malad” nu e o poveste oarecare, este despre căutare, despre boală – una care nu se vede, ci se simte, dar nu o recunoaște decât cel care o poartă în sine, cu demnitate.

            Citește ca să te regăsești, citește ca să strângi amintiri, ca să trăiești emoții iar și iar! Cu fiecare carte citită ești mai aproape de tine, de povestea ta, de inima ta. Citește și depășește fiecare iarnă din viața ta!”poveste-de-craciun-charles-dickens-1

 Robert:

   „Prinţesa dulciurilor” de Sarah Addison Allen. Încep prin a vă spune că această carte mi s-a părut foarte interesantă şi plăcută. Scrisă într-un limbaj jucăuş, nu are cum să nu te prindă în mrejele ei şi să te facă să afirmi, la sfârşitul lecturii, că e DE-LI-CIOA-SĂ! Da, aţi citit bine, delicioasă! Asta pentru că fiecare capitol are un nume de bomboane, acadele şi alte bunătăţi dulci care te fac să te gândeşti la Crăciun şi timp liber.

Ca să vă faceţi o idee de cum ar suna numele capitolelor, vă dau eu câteva dintre ele: „Dropsuri nemuritoare”, „Zahăr candel”,   „Un om de zahăr” şi multe altele care te fac să-ţi cumperi o ciocolată şi să o mănânci cât timp lecturezi romanul.

 Vremea de afară descrisă de autoarea Sarah Addison Allen s-a potrivit perfect cu cea din această perioadă a anului: frig şi în fiecare dimineaţă flori de gheaţă pe geam.

 Personajul principal este o fată  tânără şi bogată, invidiată de mai toată lumea, pe nume Josey Cirrini. Sufletul ei pustiit nu-şi găseşte alinarea decât în savoarea dulciurilor, din care se înfruptă pe ascuns.

  Până într-o zi, în care ea descoperă că în dulapul ei se ascunde o intrusă şi astfel porneşte într-o călătorie ameţitoare şi primejdioasă, dar presărată cu momente dulci şi gustoase!

În concluzie, este o carte perfectă în perioada sărbătorilor, care merită citită şi recitită de câte ori ai chef de o lectură uşoară şi relaxantă şi când ai chef de… ceva dulce! printesa-dulciurilor

 Nicol:

   „Ce pot să spun? O carte, o amintire plăcută? Nu pot să spun din anii trecuți prea multe, dar din acest an cu siguranță o să am amintiri frumoase în legătură cu cărțile.

Era programat! Plec la Gaudeamus! Ce poate fi mai frumos decât să mă întâlnesc cu prietenii mei, cu autorii mei favoriți? Să mă plimb o zi întreagă printre cărți! Ei, se pare că nu a fost să fie,un accident nefericit m-a împiedicat să ajung, dar prietenii mei nu s-au descurajat. Au vrut să-mi facă o bucurie nemăsurată, așa că mi-au trimis cel mai frumos cadou de Crăciun: cărțile pe care le doream eu de la târg!

Astfel,în luna Crăciunului m-am delectat cu „Purgatorio” de Theo Anghel, a patra carte din serie. Abia aștept continuarea la această superbă serie! Am mai primit „Secrete” de Rodica Mijaiche, o carte deosebită în care dragostea și suspansul sunt la ele acasă.

Cireașa de pe tort acum urmează: „Micuța Balerină” și „Măști şi Secrete” de Corina Cîndea, două cărți hot,hot,hot! Nu am cuvinte pentru a le descrie, parcă ai asista la un foc de artificii, unde mii și mii de scântei izbucnesc în tine şi aștepți să te consume, iar la final rămâi cu starea de bine, dar și cu regretul de a se fi terminat prea repede.

Am primit și „Frumoasa toamnă bogată” – o antologie literar-artistică Napoca Nova, 2016, unde am avut plăcerea să citesc poeziile prietenei mele, Veronica Budea, și a prietenului Cosmin Ionuț.

I.R.En-Sandra Coroian, o fantastică poveste SF. Acest colet plin de cărți minunate îmi va aduce aminte întotdeauna de Crăciun și de faptul că ,,întotdeauna după ploaie, răsare soarele”.purgatorio

Cosmin:

„Crăciunul e perioada din an pe care o aștept mereu cu nerăbdare. Sunt fascinat de atmosfera de sărbătoare, de toate clișeele și stereotipurile asociate acesteia. Iar pentru mine Crăciunul înseamnă și cărți, ciocolată, parfumul bradului natural și colindele de pe fundal. Nu-mi pot imagina un Crăciun în care să nu citesc nici măcar o carte în ton cu sărbătoarea! Una din cărțile pe care le-am citit acum câțiva ani și de care-mi amintesc cu drag cu ocazia Crăciunului este ,,Poveste de Crăciun” de Charles Dickens. O istorie celebră, a avarului Scrooge ce reușește să fie adus pe calea cea bună în urma întâlnirii cu cele trei fantome ale Crăciunului. O poveste scrisă cu măiestrie, ce te poartă pe străzile unei Londre victoriene, ce redă feeria celei mai iubite sărbători creștine. Căci Crăciunul este despre plăcerea de a dărui, despre momentele petrecute împreună cu familia și persoanele dragi sufletului nostru, despre scoaterea la iveală a măștii noastre zâmbitoare, călduroase, nelipsite de generozitate și bunătate. Deși nu recitesc în fiecare an această carte, nu mă pot abține să n-o răsfoiesc, să nu admir ilustrațiile viu colorate și să nu rememorez această lecție încântătoare, pe care ar trebui s-o luam cu toții la cunoștință, pe care cu toții ar trebui s-o aplicăm în viețile noastre. Crăciunul e ocazia de a fi mai buni, de a ne îmbrăca și la propriu și la figurat cu ce avem mai frumos. Crăciunul e sărbătoarea sufletelor, a sufletelor împlinite. Merry Christmas!”poveste-de-craciun

Ce cărți vă aduc aminte de Crăciun?

by -
4

Top 5 vânzări –Humanitas şi Humanitas Fiction în 2016-şi cărţi în pregătire pentru ianuarie-februarie 2017

Humanitas
strania-istorie-a-comunismului-romanism

1. Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe) de Lucian Boia

„Comunismul a pierdut partida. Comuniştii însă au câştigat-o. E că şi cum întreagă poveste a comunismului n-ar fi avut alt rost decât acela de a înlocui o clasa dominantă prin altă.
Nici un experiment comunist – cel puţin în peisajul european – nu a fost atât de «special» şi cu evoluţii atât de neaşteptate şi de «divergente» precum comunismul românesc.
Se va vedea cum ţară cu cei mai puţini comunişti a devenit ţară cu partidul comunist cel mai numeros (în termeni relativi); cum o societate abia atinsă de ideologia comunistă s-a comunizat în profunzime, până într-atât încât s-a despărţit mai greu de comunism că oricare altă; cum, virulent antinaţional într-o prima faza, comunismul a sfârşit prin a deveni ultranaţionalist; cum s-a inventat în România comunismul dinastic, fără echivalent în Europa şi comparabil (fără a-şi pierde notă de originalitate) doar cu regimul din Coreea de Nord; cum România, după ce ani de zile părea a fi societatea care s-a opus cel mai puţin regimului comunist, s-a ridicat împotriva lui Ceauşescu printr-o revoluţie sângeroasă (singură de acest gen în spaţiul comunist) – împotriva lui Ceauşescu, dar nu neapărat şi împotriva alcătuirilor comuniste: într-adevăr, pentru că paradoxul să fie complet, cea mai violenţă revoluţie «anticomunistă» s-a prelungit prin cea mai lentă şi mai incompletă desprindere de comunism!
Toate aceste paradoxuri au o explicaţie. Sau şi-o caută. E ceea ce-şi propune cartea de faţă: dincolo de simplă descriere, o interpretare a fenomenului comunist românesc.“ (Lucian BOIA)

neagu

2.444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara

Această carte aniversară condensează viața și opera lui Neagu Djuvara în 444 de fragmente memorabile extrase din scrierile și spusele autorului. Fragmentele cuprind momentele-cheie ale biografiei istoricului, precum și ideile, opiniile, obsesiile sale privind trecutul, actualitatea, lucrurile cu adevărat importante în viață. Cititorul are la dispoziție în aceste pagini esențialul despre Neagu Djuvara ‒ redat cu vorbele sale.

image description

3.Nebunia de a gândi cu mintea ta de Gabriel Liiceanu

„Orice minte, la intrarea în viaţă, e crudă şi «sălbatică». Dar dacă ne este dată în grijă ca minte a noastră, noi suntem cei chemaţi s-o ajutăm să devină «o minte adevărată», s-o cultivăm şi s-o facem să se coacă. Răspundem, mai presus de orice, pentru mintea noastră, pentru felul în care i-am trasat contururile şi pentru cel în care, pornind de la ea, ne-am ales apoi viaţa. Adevărul e că nu poţi spune «eu» şi nu poţi revendica un destin decât la capătul unui act solitar de gândire.“

image description
image description

4.În umbra Europei. Două războaie reci şi trei decenii de călătorie prin România şi dincolo de ea de Robert D. Kaplan

,,Robert D. Kaplan, autor a şaisprezece cărţi de politică externă şi de călătorii, a fost inclus de două ori în „Top 100 Global Thinkers“ întocmit de revista Foreign Policy.

Robert D. Kaplan a venit prima oară în România în anii ’70, în plin Război Rece, pe când era un tânăr jurnalist cu spirit de aventură, iar ţara era un colţ întunecat al Europei comuniste, ignorat de presa occidentală. Vizitele care au urmat, în anii ’80, în anii ’90 şi, mai recent, în 2013 şi 2014, au fost marcate de dialoguri revelatoare cu personalităţi precum Neagu Djuvara ori Horia-Roman Patapievici şi de lectura unor cărţi fundamentale din şi despre cultura română, prin intermediul cărora i-a cunoscut pe Mircea Eliade, Emil Cioran sau Mircea Cărtărescu. Aceste întâlniri sunt completate, în ţesătura complexă a cărţii, de analiza fină a vieţii de zi cu zi, surprinsă în scene cu aer cinematografic, pe al căror fundal se proiecteazã fie sordide oraşe de provincie uitate de vreme, fie splendorile arhitectonice din Braşov, Iaşi sau Bucureşti.

În umbra Europei este deopotrivă memorial de călătorie, eseu jurnalistic şi analiză istorică — opera unui scriitor care, vreme de treizeci de ani, a căutat să înţeleagă destinul unei ţări şi să-şi împlinească propria vocaţie. Pornind de la istoria României, dar şi de la atenta analiză a unor ţări vecine, precum Republica Moldova, Bulgaria şi Ungaria, Robert D. Kaplan abordează subiecte mai largi, precum jocurile marilor puteri, Războiul Rece sau Holocaustul. Rezultatul este povestea unei frontiere geografice şi ideologice a continentului nostru — punct de întâlnire între marile imperii — şi o carte esenţială pentru înţelegerea crizei prin care trec astăzi Rusia şi Europa.”

image description
image description

5.Neliniști vechi și noi de Andrei Pleşu

„Mă uit în jur, răsfoiesc ziare, stau la televizor şi constat că problemele dintotdeauna ale vieţii omeneşti au fost evacuate. Despre dramă se vorbeşte mai curând în cheie telenovelistică, despre suferinţă, în cheie clinic profilactică, despre idealuri şi reuşită — în cheie pragmatic corporatistă. Avem puzderie de «manuale» care ne învaţă (în doi, trei, sau zece paşi) cum să obţinem bunăstarea lăuntrică şi succesul profesional, avem nenumărate compendii de buzunar pentru deprinderea «tehnicilor» Zen, Yoga, Sufi, Reiki, Osho etc., dar, în realitate, atenţia noastră, reflexivitatea noastră au alte priorităţi. Dincolo de o generală nevoie de «reţetar», viaţa noastră interioară e pustie, amuţită de urgenţe, de oboseală, de gata-făcutul unei exteriorităţi sufocante, oferite, până la indigestie, de scena publică.
Am ajuns să evacuăm din spaţiul nostru de comunicare tot ce priveşte tulburarea noastră lăuntrică, zbaterea cotidiană, mereu nemărturisită, pe care suferinţele, iubirile, spaimele noastre o întreţin mocnit, dincoace de cuvinte. Nu ne ruşinăm să «consumăm», la lumina zilei, secrete de alcov «dezvăluite» de tabloide, sau de «picante» emisiuni de divertisment, dar suntem pudici cu sentimentele noastre, cu depresiile noastre, cu euforiile şi neliniştile noastre.“ (Andrei PLEȘU)

Humanitas Fiction

image description

1.Spioana de Paulo Coelho

Singura ei vină: a fost o femeie liberă.

O dansatoare care a șocat și a fermecat publicul.
O curtezană care a sfidat rigorile vremii.
O spioană – poate cea mai faimoasă – care i-a subjugat pe puternicii zilei.
Înalta societate a adulat-o și a detestat-o, ziarele au elogiat-o și au condamnat-o.
Sub numele de Mata Hari a devenit un mit, iar arma ei a fost seducția.

La începutul efervescentei Belle Époque, pe scenele de la Scala și Olympia, Mata Hari aprinde imaginația contemporanilor săi. Are bărbații la picioare și forța de a-i manevra după plac: artiști, aristocrați, diplomați și oameni de stat sunt tot atâtea marionete în jocul ei periculos.
Dar zarurile sorții nu cad de multe ori la fel, iar tânăra, aflată mereu într-o frenetică reinventare de sine, scapă din mâini frâiele propriei vieți.

image description

2.Femeia în fața oglinzii de Eric-Emmanuel Schmitt

,,Trei femei, trei epoci. Ana trăiește la Bruges în timpul Renașterii, Hanna, în Viena imperială de la începutul secolului XX, iar Anny, în Hollywoodul actual. Toate trei se simt profund diferite de contemporanii lor. Și dacă ele reprezintă una și aceeași femeie?

În secolul al XVI-lea, Anne, o tânără modestă din Bruges, fuge de acasă în ziua nunții pentru a nu fi victima unui destin pe care nu și-l dorește. În Viena lui Freud, Hanna von Waldberg, răsfățată a lumii bune, își părăsește soțul care o adoră pentru a se descoperi pe sine cu ajutorul psihanalizei. Iar în zilele noastre, la Hollywood, Anny Lee, o actriță a cărei frumusețe nu e întrecută decât de nevoia ei de a se autodistruge prin droguri și alcool, rupe tiparele industriei entertainment-ului și refuză stratagemele care ar transforma-o într-un adevărat star. Trei epoci diferite, pe care le unesc însă ipostazele unei femei libere, nesupuse, aflate în căutarea adevărului și a iubirii.”

image description

3.Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr

,,Cu o structură labirintică pusă în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează vieţile a două personaje, Marie-Laure – o tânără franţuzoaică lipsită de vedere – şi Werner – un orfan de origine germană – , care ajung să se întâlnească în timp ce amândoi încearcă să depăşească suferinţa fizică şi psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Marie-Laure se va refugia, dintr-un Paris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga Europă, în Saint-Malo, unde locuieşte unchiul ei care suferă de agorafobie. Werner, orfan pasionat de tehnică, şi în special de transmisiunile radio, va ajunge cu armata germană în Franţa şi, în cele din urmă, la Saint-Malo. Deşi întâlnirea dintre cei doi nu va dura mai mult de o zi, ea va fi hotărâtoare pentru destinele personajelor, afectând inclusiv vieţile generaţiilor viitoare. Povestea lor e însă şi a unui misterios diamant, în căutarea căruia se află ofiţerii germani şi despre care se spune că îi va oferi posesorului viaţă veşnică, dar niciodată fericire. Dincolo de farmecul rar al naraţiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanţa solidarităţii şi a iubirii aproapelui.”

image description
image description

4.Poftă de ciocolată de Care Santos

,,Cărţile scriitoarei Care Santos sunt traduse în peste 20 de ţări. În 2014 Poftă de ciocolată a fost distins cu Premio Ramon Llull, cel mai important premiu literar catalan.

Sara, Aurora, Marianna – trei femei din trei secole, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeaşi ciocolatieră fină, din porțelan alb, produsă în Secolul Luminilor în manufacturile de la Sèvres. Un triptic fascinant, care reface, în sens invers, în scriituri şi pe tonalităţi diferite, dincolo de captivantele istorii personale, povestea parfumatei băuturi coborând în timp din prezent până în secolul XVIII, de la sofisticata ciocolată cu condimente de astăzi la cea artizanală. „Aerul pe care îl respiră“ personajele – reale și imaginare, îmbibat de aromele ciocolatei și de magia ariilor celebre, le îmbibă, la rândul lui, toate trăirile – dragoste, trădare, dorințe, ambiții – în orașul dulciurilor și al operei, Barcelona.

„Îmi place să construiesc o poveste pornind de la lucruri mărunte, iar ciocolata este unul dintre lucrurile mărunte care îmi oferă pretextul de a vorbi despre istoria mare.“ (Care SANTOS)

image description
image description

5.Iuda de Amos Oz

,,Roman al devenirii și o sofisticată poveste de iubire, Iuda repune în discuție, din perspectivă etică, politică și istorică, figura trădătorului și conceptul de tradare. O realizare literară de proporțiile unei simfonii, Iuda îmbină un subiect pasionant cu reflecții îndrăznețe asupra evenimentelor istorice care au determinat, pe de o parte, relațiile dintre evrei și creștini și, pe de alta parte, cele dintre Israel și lumea arabă.

În decorul neprietenos al unui Ierusalim iernatic de la începutul anului 1960, tânărul Shmuel Asch înțelege ca viața lui are nevoie de o schimbare. Dezamăgit în urma unei povești de dragoste încheiate brusc și sclav al unei vieți studențești lipsite de satisfacții, el hotaraște să se izoleze în casa veche a unui batrân intelectual infirm, a carui nora îl angajează pentru a-i ține acestuia companie câteva ore în fiecare zi. Ceea ce nu știe Shmuel este ca traiul între zidurile groase ale casei de la marginea orașului vechi, alaturi de doi oameni aparținând parca altor vremuri, nu face decât sa-l reconecteze la viața, pregătindu-l pentru ceea ce-l așteaptă cu adevărat. El descopera treptat toate fațetele iubirii și ale sacrificiului, pe masură ce desface taina celor în casa cărora locuiește.”

În pregătire pentru ianuarie-februarie 2017
Humanitas

Cu cerneala rosie de Mireille Abramovici
colecţia Memorii/Jurnale
Mireille Abramovici s-a născut în anul 1944, la Nisa, în zona liberă, din părinţi români cu ascendenţă evreiască, muzicieni, refugiaţi în Franţa. Cu zece zile înaintea naşterii ei, tatăl său, Isaac Abramovici, fost combatant în Legiunea Străină în slujba Franţei, a fost arestat de Gestapo şi trimis în lagărul de la Drancy, în Convoiul 73. Mireille nu avea să-şi cunoască niciodată tatăl. Primii ani de viaţă, până la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, şi i-a petrecut la o fermă, scăpând astfel de sistemul criminal nazist. De la vârsta de cinci ani locuieşte la Paris, unde a făcut o carieră în cinematografie, în montajul de film, precum şi ca realizatoare de documentare şi ca profesor. În această carte, ca şi în filmul său
documentar Dor de tine (2001), Mireille Abramovici recuperează cu ajutorul a sute de mărturii şi de scrisori povestea de dragoste dintre părinţii săi, spulberată de război.

Însemnările unui diplomat de altădată în România, 1916–1920 de Contele de Saint-Aulaire
„În tot cursul carierei sale, contele de Saint-Aulaire a ţinut un jurnal, scris cu erudiţie şi talent, plin de evocări pitoreşti despre vremuri astăzi cu totul apuse. Acestor însemnări Saint-Aulaire le-a adăugat fragmente din rapoartele sale oficiale, spre a constitui în cele din urmă volumul de memorii publicat de el la adânci bătrâneţi, cu puţin înainte de moarte. Sentimentele de ataşament fierbinte ale lui Saint-Aulaire pentru ţara noastră surprind şi astăzi. Nu credem ca numeroşii străini ce au trecut sau au trăit pe meleagurile noastre să-şi fi exprimat aceste sentimente mai intens decât membrii Misiunii Franceze, care, între 1916 şi 1918, au împărtăşit la Iaşi durerile şi speranţele poporului român.“ (Mihai Dim. STURDZA)

Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, Scrisori către Monica (vol. II) 1951–1958
„O mamă îi scrie aproape zilnic fiicei sale, pe care nu ştie dacă o va mai întâlni vreodată. Suntem în România, în deceniul cel mai cumplit al comunismului, în anii ’50 ai secolului trecut. Asistăm la stricarea din temelii a vechii lumi, la teroare, mizerie, umilire. Scrisorile îi sunt adresate Monicăi Lovinescu, la Paris.
Ce sunt, în fond, aceste pagini?
Răspunsul îl dă chiar expeditoarea, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu.
Sunt formele variate «pe care le poate îmbrăca suferinţa» şi strigătul dragostei materne exasperate.
Sunt «o rugăciune», «o poruncă» şi «un efort de supremă voinţă» pentru ca destinul fiicei să învingă istoria ostilă.
Sunt o încercare blândă de a apropia două fotolii şi de a crede că ea, mama, şi fata ei sunt «iarăşi alături, iarăşi una lângă alta».
Dragostea maternă dă un lirism concentrat unora dintre fraze, iar primejdia le dă dramatismul. Sfârşitul mamei (în închisoare, aruncată la groapa comună), presimţit printre rânduri, le dă tragismul. Până la urmă, expeditoarea şi fiica ei devin asemenea eroinelor de tragedie greacă.
Şi totuşi, o rază de speranţă: fiica depărtată, Monica, îşi trăieşte marea dragoste. Scrisorile mamei îl acceptă pe noul fiu, care va veghea în locul ei: Virgil Ierunca.
Splendid traduse din franceză de Gabriela Creţia, selectate, explicate şi editate impecabil de Astrid Cambose, scrisorile din acest volum sunt în acelaşi timp un document istoric şi un document uman.“ (Ioana PÂRVULESCU)

Printre cele mai importante titluri care vor apărea tot în primele luni ale lui 2017 sunt O inima inteligentă de Alain Finkielkraut şi Istoria omenirii de Hendrik Willem van Loon şi Robert Sullivan

Humanitas Fiction
noaptea-de-foc-aprobat


Noaptea de foc de Eric-Emmanuel Schmitt
serie de autor
La vârsta de douăzeci și opt de ani, Éric-Emmanuel Schmitt face o călătorie în Sahara împreună cu un prieten regizor, pentru a scrie un scenariu despre marele mistic Charles de Foucauld. În timpul expediției, se rătăcește de grupul de excursioniști și de ghidul tuareg și rămâne, pentru o noapte, singur în imensitatea muntelui Hoggar. Deși lipsit de mâncare și de apă, în frigul nopții deșertice, nu se teme, ci simte cum se deșteaptă în el o forță arzătoare care-i dă încrederea că nu e totul pierdut și puterea să se întoarcă nevătămat, după un urcuș ca o cursă a supraviețuirii, în același timp real și simbolic. Astfel, occidentalul, intelectualul, filozoful raționalist convins că oamenii sunt doar praf de stele în mijlocul universului infinit își vede zdruncinate toate certitudinile: de ce să nu dea focului pe care l-a trăit ca pe o imensă împăcare, libertate și bucurie salvatoare numele de Dumnezeu?

Este pentru prima oară când Éric-Emmanuel Schmitt scrie despre acest episod din viața lui – asemănător cu noaptea mistică a lui Pascal –, dezvăluind, de-a lungul unei fascinante călătorii interioare, experiența miraculoasă care l-a schimbat definitiv atât ca om, cât și ca scriitor. O călătorie inițiatică pe care-o putem regăsi în fiecare dintre noi.

Firmanul orb de Ismail Kadare
colecţia Raftul Denisei
O lume deopotrivă parfumată, senzuală și de o violență teribilă se descoperă treptat în cele cinci nuvele din acest volum, caracterizat prin tensiune dramatică, atmosferă de basm oriental și erotism difuz. De la imaginea emblematică a Bisericii Sfintei Sofia, a cărei frumusețe îi face pe cuceritorii Constantinopolului să nu o distrugă, ci să o transforme în moschee, până la un firman prin care se hotărăște orbirea tuturor celor suspectați că dețin puterea deochiului, sau la un vis de sultan furat din palatul acestuia, o lume a cruzimii și superstiției se dezvăluie cititorului. În puternicul Imperiu Otoman teroarea e cuvântul de ordine, manifestată în toate formele sale – de la violența direct exercitată la variantele sale mai subtile: suspiciunea și nesiguranța, căci hotărârile sultanului sunt întotdeauna imprevizibile, și chiar și cel mai aprig torționar se poate converti pe neașteptate în victimă. La granița dintre real și fantastic, nuvelele din Firmanul orb îl dezvăluie pe Ismail Kadare din cele mai puternice narațiuni ale sale.

Tot în colecţia Raftul Denisei, în primele două luni ale anului, vor apărea Casa de lângă lac de Kate Morton, Gorsky de Vesna Goldsworthy şi Ce se întâmplă în iubire de Alain de Botton.

Casa de lângă lac de Kate Morton este un magistral roman-puzzle, o poveste surprinzătoare, emoţionantă şi plină de suspans ce îmbină cu măiestrie secrete de familie, sentimente înăbuşite, locuri fermecătoare şi personaje de o forţă copleşitoare. Bestseller internaţional aflat în topurile de vânzări din Australia, Statele Unite, Marea Britanie, Canada şi Norvegia, nominalizat în 2016 la Australian Book Industry Award for General Fiction Book of the Year.

Cărţile scriitoarei australiene Kate Morton s-au vândut peste 10 000 000 de exemplare în peste 40 de ţări.

Cornwall, iunie 1933. Domeniul familiei Edevane, Loeanneth, îşi aşteaptă oaspeţii pentru petrecerea tradiţională din mijlocul verii. Alice are şaisprezece ani, o inteligenţă vie şi vrea să fie scriitoare. Apropierea balului o emoţionează mai mult ca niciodată, iar motivele nu îi lipsesc – a scris o povestire poliţistă după toate regulile artei şi se pregăteşte să-şi dezvăluie secretul: este îndrăgostită. Dar la miezul nopţii, când focurile de artificii luminează cerul întunecat, vieţile surorilor Edevane se schimbă dramatic, iar familia va părăsi Casa de lângă lac pentru totdeauna.

„Atunci, când se petrecuse, ar fi vrut să mărturisească, şi poate, la început,  aşa ar fi făcut. Dar scăpase ocazia şi oricum era prea târziu. Prea multe se întâmplaseră: căutările, poliţiştii, articolele din ziare care solicitau informaţii. Nu mai avea cui spune, nu mai era nimic de îndreptat şi nici nu mai putea fi iertată.  Tot ce îi mai rămânea era să îngroape dovezile.“

„Kate Morton construieşte o intrigă impecabilă, iar personajele minuţios conturate, aduse  laolaltă de investigaţia lui Sadie Sparrow, sunt tot atât de surpinse de finalul uluitor al poveştii pe cât vor fi şi cititorii.“

Sursa> Humanitas şi Humanitas Fiction

by -
15

Paşi printre cărţi

    M-am gândit să trec în revistă câteva din cărţile anului 2016, pentru că nu pot să fac un top. E greu ţinând cont că sunt genuri diferite, autori diferiţi, dar toate au un loc în sufletul meu.
Aşa că am să încep cu genul pe care ştiţi deja că-l citesc mai mult adică thrillere.

1.“Nesfârşita zi de ieri”-George Arion

   Nu este numai un roman poliţist este şi un roman de spionaj şi o frescă a situaţiei politice interne şi internaţionale din anii 90. Acţiunea se centrează în jurul vizitei regelui Mihai în România în 1992, prima vizită după căderea comunismului, vizită care i-a fost iniţial interzisă. Puteri străine pun la cale asasinarea regelui pe pământ românesc, pentru a destabiliza guvernul şi a facilita intrarea ruşilor în ţară. Normal în poveste, şi de partea răului şi a binelui sunt şi politicieni români şi agenturi străine. Drumurile tuturor se intersectează, terorişti, asasini, ofiţeri, agenţi, urmăririle, exploziile, încercarea de asasinat, îmbinate într-o poveste alertă, interesantă, fără descrieri inutile, culminând cu un final surprinzător şi moartea câtorva protagonişti consideraţi “pioni”pe harta istoriei, ”pioni” pe tabla de şah a serviciilor secrete şi a mai marilor lumii.

2. “Recviem pentru un asasin”-Monica Ramirez

   Romanul este volumul şase (şi ultimul) al seriei “Alina Marinescu”. Seria este povestea vieţii unor agenţi în organizaţia super secretă “Elite”, care din umbră încearcă, şi uneori reuşeşte, să conducă destinele lumii. Şi totuşi în viaţa aceea dură, cu antrenamente, misiuni şi multă moarte, sentimentele de dragoste şi dorinţa unei vieţi normale îşi fac locul lor. Am trăit cu personajele toate evenimentele din volumele seriei, fiecare acţiune, fiecare întorsătură de situaţie. Citind ultimul volum eram tentată să spun: ”Ai grijă Alina!”, ”Marius vezi că te urmăreşte Brett!” şi multe altele. Ca de obicei în cărţile Monicăi multă acţiune, care te ţine cu sufletul la gură, personajele excelent conturate, momente de ură, tristeţe, răzbunări,î ncercări de acaparare a puterii. Şi totuşi dragostea şi speranţa triumfă şi ajungi la concluzia că viaţa e frumoasă şi merită trăită chiar şi mai ales în umbră. ”O iubire imposibilă, interzisă, din altă lume …şi totuşi.”

3. “Gemenii lui Borman”-Lucian Ciuchita

    M-a intrigat titlul şi mi-a plăcut foarte mult ideea autorului de-a prezenta evenimentele în două planuri, mai precis în două veacuri anii 1944-1945 şi 2015, demonstrându-se încă odată că evenimentele trecute pot avea grave urmări în zilele noastre.Totul porneşte de la dorinţa naziştilor de-a schimba soarta războiului şi a lumii cu o ultima armă ”minune”. Implicarea serviciilor secrete ale lumii, a detectivului Mark Preston şi a echipei lui (o echipă eterogenă formată din cei mai buni agenţi din ţări diferite) duc la rezolvarea enigmelor. Romanul lui Lucian Ciuchiţă nu e doar o poveste bazată pe realităţile istorice şi politice ci aşa cum deja ne-am obişnuit o comoară de cunoştiinţe de istorie, geografie, politica de ieri şi de azi, relaţii interumane, o călătorie prin ţări, continente şi chiar în timp, cu dialoguri serioase, dar în acelaşi timp cu un umor englezesc de calitate. ”În istorie ceea ce s-a întâmplat a fost inevitabil, ceea ce nu s-a întâmplat, imposibil”(Baruch Spinoza).

4. “Clubul Mefisto”-Tess Geritsen

  Pe baza unor date istorice întunecate şi a unui simbolism religios misterios, membrii Clubului Mefisto, doresc să dovedească o teorie uimitoare: că însuşi Satan se află printre noi. O crimă în seara de Crăciun care-i pune pe gânduri, o tânăra ucisă în propria casă, masa pusă pentru patru persoane, un braţ uman pe masă, capul tăiat al tinerei pus în mijlocul unui cerc Satanist şi pe perete scrijelite cruci întoarse şi cuvântul ”peccavi” (am păcătuit). Un alt caz pe care detectivă Jane Rizzoli şi medicul legist Maura Isles îl rezolvă. Trecem prin vieţile poliţiştilor, dar avem şi un pic de paranormal şi fantasy. Cartea te duce cu viteză în diferite părţi ale lumii şi ale minţii omeneşti, între diferite destine din vremuri actuale şi străvechi. Şi ca de obicei la Tess Geritsen finalul este surprinzător la fel ca şi declaraţia finală a ucigaşului: ”Răul nu moare niciodată.”

5.“Vinovăţie dovedită”-Scott Turow

    După 31 de ani de căsnicie, care crede el fuseseră ani buni, trei copii mari, fiecare cu casă şi preocupările lui, avocatul Alejandro (Sandy) Stern vine acasă şi-şi găseşte soţia moartă. Ca explicaţie un simplu bilet: ,,mă poţi ierta?” Şocul puternic, copiii, înmormântarea, problemele clientului principal, toate îl fac să se comporte ca un robot. Apoi singurătatea, încercarea de-a înţelege, momentele de introspecţie şi amintiri noaptea şi cercetări şi justiţie ziua. Cercetările determină un adevărat haos, descoperiri uimitoare legate de membrii familiei, de vecini, povestiri din culisele justiţiei, rivalităţi, comploturi, invidii, interacţiuni umane. Descoperă trădarea soţiei, a cumnatului şi chiar a copiilor lui faţă de familie, îşi descoperă chiar propria sexualitate. Romanul este absolut surprinzător, personajele foarte bine creionate, deznodământul neaşteptat, dar în acelaşi timp profund uman.

6.”Lacrimi de ceacâr”-Tessa Nadir

   Deşi nu citesc fantasy povestea Tessei m-a prins, curge lin fără a fi obositoare, personajele sunt fireşti, acţiunea interesantă iar varietatea de sentimente şi trăiri incredibilă. ”Demonii din oglindă sunt mai aproape decât par” este ca o sinteză a cărţii. Este o poveste despre încredere şi trădare, dragoste şi ură, bucurie şi suferinţă, adevăr şi minciună, vieţi distruse de lăcomie, despre destine, o lume foarte reală chiar dacă situată undeva între trecut şi viitor. ”Nu am nevoie de o Lume mai Bună ca să ştiu că oriunde, oricând, sunt om şi oricât de bună sau rea e lumea voi rade, voi suferi, voi greşi şi voi varsa lacrimi”.

7.“Doi”-Tony Mott

   Autoarea structurează romanul în două părţi a lui şi a ei. Este incredibil cât de diferit pot vedea doi oameni aceeaşi viaţă şi asta o vedem în poveştile lor. Doi oameni merg la mall, urmând să se revadă la masă. Dar el dispare şi de aici acţiunea cărţii, interpretările, ameninţările, cercetările, evadarea din cuşca unei vieţi planificate de alţii şi gustul libertăţii. Toate le veţi găsi în cartea lui Tony Mott care este o adevărată lecţie de viaţă. ”Ca şi feţele aceleiaşi monede aşa sunt şi poveştile celor doi despre viaţa lor împreună”.

8.“Rockstar”-Cristina Nemerovschi

   “Fii sincer cu ţine însuţi şi aminteşte-ţi să razi în fiecare zi. Este tot ce contează cu adevărat”. Povestea lui Storm aduce în atenţie multe poveşti de viaţă, idei, sentimente, trăiri. Rockstar este o poveste despre viaţă şi moarte, pasiune şi ura, deznădejde şi speranţă, dragoste, indiferenţă, trădare, prietenie. Rockstar e viaţăaînsăşi. ”Nu există drumuri bune şi căi greşite, Pur şi simplu nu există. Când vei găsi drumul tău, vei şti. Te vei simţi viu şi vei şti. Întotdeauna.”

9.“Zădărnicia unui mers pe sârmă”-Amalia Nacrin

    Cartea Amaliei este în pagini puţine o poveste tristă a unui tânăr în scaunul cu roţile, al unei tinere, iubita lui pentru o vreme şi a mamei lui. Amalia Nacrin nu îmbracă povestea în cuvinte suave, delicate, ci o spune cu încrâncenarea celui rănit, disecând până la ultima fibră sufletul uman, tăind cu bisturiul cuvintelor până scoate la iveală şi ultimul sentiment. Tristă, dar cumplit de reală.

10.“Elsa”-Florina Sanda Cojocaru

   Elsa este un om puternic care renaşte de fiecare dată ca pasărea Phoenix din cenuşă arderilor ei. Un om care până la urmă îşi găseşte drumul în viaţă înţelegând că toţi cei pe care i-a întâlnit pe parcursul ei au pus o cărămidă la baza omului care a devenit. Cartea Florinei merită citită cu atenţie pentru că este o poveste despre oameni reali (puteam fi noi), despre întâmplări şi trăiri, despre dragoste şi luptă, o lecţie despre viaţă. ”Să te primesc în viaţa mea a fost o lupta dată cu lumea şi cu mine să mi te alung din ea, a fost şi mai greu.”

11.“Life Stuff” sau “Învăţături pentru Andreea”-Cezar Pârlog

   La fel ca şi la prima carte ”Flori,fete,fiţe sau băieţi” şi la această carte te intrigă în primul rând coperta apoi titlul; ”Life Stuff sau Învăţături pentru Andreea” (şi apare întrebarea: oare există Andreea sau e ficţiune?). Imaginile de pe copertă: chipuri, trupuri, figurine schiţate, aruncate parcă la întâmplare de pensula unui pictor sunt surprinzătoare. Şi Cezar ne surprinde din nou cu întâmplări, paşi ai vieţii lui, observaţii, toate parcă menite a dezvălui idei, sentimente şi păreri scrise ca sfaturi pentru o tânăra sau un tânăr. Până la urmă nu contează dacă există în plan real sau nu o Andreea, important e că sfaturile sunt date cu sinceritate şi sensibilitate parcă traducând o lume de zbateri, idei, dorinţe şi frustrări.

   Acestea sunt doar foarte puţine dintre cărţile pe care le-am citit în acest an. Am încercat să vă aduc câte ceva din fiecare gen şi am încercat să le grupez puţin pe teme.Toate cărţile despre care v-am spus şi multe, multe altele merită citite pentru a ne face viaţa mai frumoasă.

Sfârşitul toamnei şi cărţile sale

  Dacă toamna a luat sfârşit e cazul să fac şi eu un triaj cu cele mai bune cărţi citite în luna Noiembrie. Se pare că am avut parte de cărţi ale autorilor români şi nu numai…
Ei, mai bine va arăt topul meu, poate, vă ajută în alegerea lecturii dorite!

Primul loc îl ocupă o autoare română, evident:

1.Secrete-Rodica Mijaiche

Editura Librex 2016
Pagini-289

   “Trei cupluri. Şase destine. Fiecare legate între ele prin dorinţa de a iubi şi de a supravieţui vitregiilor timpului, oamenilor şi răzbunărilor.”
Marina şi Sebastian-o ea rănită de ,,presupusa trădare a iubitului”, şapte ani de chin şi dor, o dragoste niciodată stinsă, un dor nici când alinat. Ea, o restauratoare pricepută, o prietenă minunată, dar şi o persoană care nu suportă minciuna nici prefăcuţii, iar acest fapt, îi va aduce aproape moartea.
Când Alexa se va înhăita cu cine nu trebuie, pericolul pluteşte deasupra celor două prietene şi partenere în magazinul de artă.
El, un bărbat superb, dar trecut prin suferinţa despărţiri de Marina. Nu ştie de ce l-a părăsit acum şapte ani, dar printr-o împrejurare nefericită (iubita va fi atacată şi aproape violată de un sadic) Seby  îşi va da seama că a iubit-o şi o va iubi în continuare.
Cel care o vrea pe Marina distrusă este un descreierat temut, care nu suportă femeile. Atacurile repetate, răpirea Alexei, încercarea lor de a supravieţui unui criminal, ne va tine cu sufletul la gură.
Alexa cea care în nesiguranţă ei şi în dorinţa de a fi iubita va intra doar în belele, iar situaţiile primejdioase se ţin scai de ea.
Albert, partenerul celor două prietene este îndrăgostit de Alexa, astfel că va încerca prin orice mijloc să o protejeze, să o facă să treacă peste temerile ei, dar şi să îi arate ce înseamnă să fii iubit de către o persoană.       Cei doi formează un cuplu frumos, va rezistă relaţia lor în faţă acelui criminal cu care a avut de a face Alexa?
Un alt cuplu-Lindsey şi Lucas, o iubire din trecut, care iese la iveală prin intermediul unor scrisori. O iubire care dăinuie şi în timpul războiului, dar nu a fost să fie.
Pot să spun că această carte mi-a plăcut enorm, eu aş încadra-o la thriller-romantic-suspans, fiecărui gen i s-ar potrivi această carte.

2.Marat-Nataşa Alina Culea

    Povestea începe în anul 2000, atunci când tânăra noastră de 22 de ani, frumoasă, blondă,subţirică, va pleca trimisă de iubitul sau Denis în Beijing, China. Acesta avea câteva afaceri moştenite de la părinţi, iar achiziţionarea de marfă din China era necesară. Astfel începe călătoria într-o ţară fascinantă, descrisă prin ochii tinerei noastre.Totul este nou pentru ea, totul la început, iar călătoria alături de Luana, o altă tânăra care merge după marfă, îi se va părea feerică.
Cu câteva zile înainte de Crăciun într-un restaurant rusesc, Alina îl întâlneşte pe Marat. Un singur dans, pe ritmuri de trandafiri sălbatici-şi viaţa lor se schimbă pentru totdeauna. Din păcate destinul i-a adus împreună într-un moment nepotrivit, iar Alina este pusă în faţa unei decizii ce îi răvăşeşte sufletul. Moralitate sau iubire? Ce faci atunci când indiferent ce decizie ai lua, viaţa ta nu va mai cunoaşte liniştea?
Alina va ajunge o fotografă foarte apreciată, iar datorită chinului sau, fotografiile sale au adâncimi nebănuite, succesul îi este garantat.
Dragostea sa care durează de peste 10 ani, o va face să ajungă la marginea prăpastiei.
De-a lungul acestor ani ea va încerca să revină acolo unde a început totul, dat în zadar.
Ce se va întâmpla cu Marat, bărbatul misterios şi frumos ca un demon, şi frumoasă noastră blondă Alina?
Soarta îi va m-ai aduce împreună?
O carte foarte sensibilă, care ne arată puterea sentimentelor.

Locul 3-I.R.En.-Sandra Coroian

Editura-Quantum,2016
Pagini-227

    Eii, o carte SF., superbă, iar dacă ţinem cont că autoarea este o româncă de a noastră, sunt cu atât mai bucuroasă.
Am citit şi nu prea acest gen, deşi mi se pare că aduce cu genul Distopic, Fantasy, dar ce mai, o aventură care se schimbă de la un capitol la altul, iar realitatea nu îţi dai seama care ar putea fi.
Într-o lume în care oamenii se ghidează după cinci coduri, sunt conduşi de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, Chel Ynue, o tânăra ce porneşte în viaţă ca fiind copil Prodigy, se zbate să descopere adevărul, încălcând regulile.
Pe parcursul călătoriei sale, Chel se întâlneşte de mai multe ori cu termenul necunoscut I.R.En., care îi obsedează subconştientul şi care o împinge spre aflarea adevărului.
O singură lume, fenomene greu de explicat, bizare, un Heler şi un Meditator care refuză să accepte realitatea oferită de către sistem.
Merită lecturată această carte frumoasă.

Locul 4 este ocupat de-Jill Shalvis-Dorinţa inimii

Editura Litera,2016
Pagini-285

    Tara Daniels are o mie de motive întemeiate să nu se întoarcă în micul orăşel de coastă Lucky Harbor. Dar când viaţa ei devine un dezastru, crede că i-ar fi mai bine alături de familia ei şi departe de visurile neîmplinite şi de atrăgătorul ei fost soţ. În timp ce îşi ajută surorile să renoveze şi să conducă hanul pe care l-au moştenit, are în sfârşit şansa să îşi facă planuri de viitor.
Ford Walker este un fost iubit din tinereţea zbuciumată a Tarei. Acesta nu trebuia să apară în planurile ei, dar când atracţia dintre cei doi atinge cote maxime, şi când îi leagă o fetiţă dată spre adopţie, nu poate să mai ocolească problemele apărute.
Ford nu a uită-o nicicând pe mama copilului lor, dar fiind o persoană care îi place viaţa uşoară şi necomplicată, va încerca pe cât posibil să se apere de sentimentele pe care le are pentru Tara.
În peisaj apare fostul soţ care vrea să o recucerească, iar competiţia dintre cei doi masculii cu pretenţii la inima Tarei vă bine-dispune.
Apare şi frumoasa lor fiică, acum o adolescentă, care vrea să îşi cunoască părinţi biologici.
Ce se va întâmpla? Va reuşi să creeze o punte între ei şi fiica lor?
Cine va recâştiga mâna Tarei?
O carte superbă, aştept în continuare cărţi de la această autoare în special povestea surorii mai mici a Tarei.

Locul  5-este ocupat de 2 cărţii ale aceiaşi autoare- Lenora Bell
Cucerirea unui duce

Editura Litera, 2016

    James scandalosul şi deloc civilizatul duce de Harland, are nevoie de o soţie cu reputaţie impecabilă cu care să încheie o înţelegere reciproc avantajoasă. Poftele trupeşti sunt interzise, iar dragostea nici nu intră în discuţie.
Lui Charlene Beckett fiica ilegitimă şi nerecunoscută a unui conte, tocmai i s-a oferit o sumă generoasă, în măsură să schimbe pentru totdeauna în bine viaţa ei, a surorii şi a mamei sale. Condiţia este că ea să se dea drept sora vitregă, Lady Dorothea, şi să obţină cererea în căsătorie din partea ducelui. Pentru asta nu trebuie decât să îndeplinească nişte cerinţe vreme de trei zile:
-Să fie o englezoaică delicată şi impecabilă-ceea ce nu îi iese, mai ales când îl pune la pământ pe duce, bine vina este şi a lui, nu avea ce să caute deghizat în servitor, nu?
-Să respire, să zâmbească şi să facă plecăciuni îmbrăcată cu nişte rochii imposibil de strâmte-nici aici nu este vina ei în întregime, rivala sa îi va agaţa rochia, aceasta se va destrama, iar ducele va vedea pentru o secundă un piept magnific în toată splendoarea sa.
-Să farmece şi să seducă un afurisit de duce, ceea ce este floare la ureche pentru un temperament vulcanic ca  al ei.
-Să-l ţină pe sus-numitul duce departe, cât mai departe de inima ei, grea cerinţă, poate ceea mai grea dintre toate, mai ales că avem un duce plin de viaţă, nonconformist, iar atracţia dintre cei doi nu poate fi trecută cu vederea.
Ce se va alege de misiunea ei? Un deliciu pe care l-am savurat relaxată.
Va recomand cu dragă inima această carte relaxantă şi amuzantă.

Locul 5 este şi continuarea seriei ,,Duci fără onoare”de aceeaşi autoare.
Dacă aş avea un duce-Lenora Bell

Editura Litera, 2016

   Ştiind ce stil are autoarea am fost nerăbdătoare să citesc şi volumul doi din această serie. Aici avem de a face cu adevărata Lady Dorothea Beumont, şi cele trei sezoane ale sale nereuşite.
Are la activ şi o fugă a mirelui de la altar, aşa că domnişoara noastră nu mai are speranţe la măritiş. Dar oare ea vrea să se mărite?
Nu vrea să vâneze un soţ cu vreun titlu, ea vrea să ajungă la căsuţa mătuşii sale din Irlanda şi să trăiască într-o libertate plină de tihnă.
Când ducele păcătos Osborne o invită la vals, va deveni populară peste noapte, ceea ce nu îi convine.
Dalton, duce de Osborne, este un personaj care caută neîncetat pe cel care este de vină pentru moartea fratelui său mai mic. Oare ce s-a întâmplat atunci? A murit băieţelul de şapte ani înecat, sau…
O vină care îl macină pe Dalton, o căutare neîntreruptă, până când, Thea îi va cădea pe cap la miezul nopţii. Silit să se ascundă la conacul său din Irlanda, Dalton o va duce şi pe inocenta Thea la mătuşa sa. Această îl acuză că este responsabil cu faima nedorită a sa.
Ce se va întâmpla pe drum, peripeţiile prin care vor trece, pericolele întâlnite în cale, îi vor apropia pe cei doi, sau se vor sfâşia ca şi şoarecele şi pisica?
O poveste cu un stil inconfundabil, o relaxare plăcută şi recomandarea mea de a citi această serie frumoasă.

„... să lăsăm cortina, peste decorul iubirii, ce dacă ne-am iubit atât?”

Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul – o resurecţie morală cu final neaşteptat

    Puternic condimentat, romanul de debut al Nataşei Alina Culea ne plimbă prin viaţa unui personaj feminin creionat atât în linii tari, cât şi moi sau şterse. Povestirea la persoana I, limbajul colocvial, expresiile familiare apropie cititorul încă şi mai mult de protagonistă, iar lectura curge, în timp ce Nataşa se descoperă în faţa noastră cu dileme, cu sensibilitate şi într-un mod senzual.alina-culea

   Personaj controversat, plin de dileme, de probleme existenţiale şi cu un comportament ce trezeşte uşor dezaprobarea celorlalţi, Nataşa nu doar uimeşte ci şochează la propriu prin atitudinea detaşată cu care acţionează, prin gândurile complexe, prin alegerile bruşte şi totodată dureroase pe care le face voluntar. Sunt însă decizii nocive? Îşi face într-adevăr rău singură cu un sadism inexplicabil? Sau pur şi simplu este o femeie care a hotărât să se caute pe sine şi să nu se oprească până ce nu obţine ceea ce cu adevărat are nevoie? Şi ar fi totuşi uşor dacă ar şti ce necesită pentru a atinge acel gram de plenitudine …Natasa Alina Culea

„Mă simt iubită, dar ştiu că nu-mi este de ajuns, este doar o nevoie satisfăcută pe deplin, dar nu este singura mea nevoie şi mă întreb chiar şi eu cât va dura până voi începe să îmi doresc altceva. Nu pot câştiga războiul din sufletul meu.”

  După o relaţie de durată cu Luca, despărţirea o transformă pe protagonistă într-o femeie hotărâtă să încerce altceva, să încalce convenţiile sociale, să trăiască intens.

„Nataşa cea care iubea un tânăr cu sprâncene arcuite a permanentă mirare, a plecat deja, în locul ei a răsărit altcineva, o neconvenţională hotărâtă să schimbe regulile jocului.”

   Da, există durere, există umbre de regret, teama de eşec, de schimbare, de singurătate. Şi acestea sunt stări normale prin care Nataşa trece. Numai că, orice stare proastă se duce la un moment dat şi, după ce depăşeşte momentul, ea renaşte. Şi o face total diferit. Femeia „normală” care era pare să fi fost anulată cumva de o alta. Iar această nouă Nataşa doreşte să încerce totul, să trăiască la maxim fiecare clipă, să se bucure de ceea ce poate lua, pentru ca a doua zi să încerce altceva.

   Multiplele experienţe erotice şi relaţiile de moment par să o mulţumească aparent.Trecând prin multe paturi, testând noi parteneri, rupând inimi şi savurând libertatea, eroina romanului porneşte într-o căutare ce pare fără final. Ce îmi doresc cu adevărat? – întrebarea aceasta începe să plutească atât în mintea Nataşei cât şi în creierul cititorului. Iubirea nu îi este suficientă, căldura se vrea înlocuită adesea, ataşamentul dispare rapid, iar viaţa o poartă dintr-un partener într-altul fără ca vreunul să o satisfacă aşa cum îşi doreşte. Dar … CE îşi doreşte?natasa-culea

„De ce simt golul acesta în mine? De ce se măreşte constant după fiecare bărbat întâlnit, acutizat de sentimente de mânie şi neputinţă?”

   Cum viaţa merge pe premisa „ce dai aia primeşti”, prea multă suferinţă provocată sexului opus îi aduce şi Nataşei doza ei de dezamăgire dureroasă prin persoana lui Mario. Acest bărbat pare să trezească ceva în ea, să-l vrea mai mult decât pe ceilalţi, să-l aştepte, să o facă să reacţioneze. Numai că …

„… să lăsăm cortina, peste decorul iubirii,

ce dacă ne-am iubit atât?”

   Conturată precis de către autoare, eroina este o femeie puternică ce nu îşi pierde sensibilitatea, încrederea în oameni sau puterea de comunicare. Relaţiile de prietenie sunt trainice şi, prietenele sunt cele care o ajută de fiecare dată să se rupă de experienţele neplăcute. Iar experienţele neplăcute par să se înmulţească obligând-o să simtă ce a oferit anterior.

Dar … trebuie să se sfârşească într-un fel sau altul.

  Această permanentă goană după „nu ştiu ce” îşi găseşte rezolvarea pe canapeaua unui psihanalist dispus să o ajute să îşi răspundă la întrebări.

„Oare cine sunt?

Cine este persoana pe care o numesc cu numele meu?

Cât de bine mă cunosc sau cât de puţin?”

„Iar timpul îmi va răspunde la toate întrebările, la cele formulate şi la cele pe care nu le aflasem încă.”

   D-l Damian pare a avea „talentul” necesar de a o scoate din întuneric şi de a o îndrepta spre răspunsuri. Este necesară o călătorie în Africa pentru a descoperi adevărul care se află bine ascuns în interiorul fiinţei. Care este însă acest adevăr? Ce va găsi Nataşa la finalul propriei introspecţii? Care este răspunsul unic ce îi va schimba percepţia asupra ei, asupra vieţii şi asupra întregii existenţe? Ce ascund firele de nisip din Sahara?

   Călătoria este una a regăsirii, un final al căutării ce părea infinită, o carte deschisă ce oferă soluţia dorită. Alături de protagonistă veţi afla că şi cele mai încâlcite drumuri ies la un moment dat în şoseaua principală şi de acolo traseul devine lin, că întotdeauna există un răspuns, iar dacă ştim să-l căutăm, îl vom obţine.

„Omnia mea mecum porto – Tot ceea ce am, duc cu mine”

natasa-barbatii-si-psihanalistul

Mulţumim Nataşa Alina Culea

by -
6

Surprize de la Editura All-Povestea ta poate schimba lumea

   Editura All a ales să recomande propriile creaţii într-un mod inedit impresionând nu doar cititorii, ci şi colaboratorii oferind daruri speciale inspirate din cărţi. Scriitoarea britanică Arabella McIntyre-Brown a avut nevoie de o schimbare radicală, s-a stabilit în Transilvania bucurându-se de comorile ţării noastre. Povestea Din Liverpool în Carpaţi a fost inspiraţia şi a preparat pentru cititori pentru cei îi vor citi cartea un borcan de chutney, un sos cu gust picant. Surprinzătoare a fost ideea editurii de a realiza o ediţie specială dedicată legendarei Margaret Catchpole. Romanul este inspirat dintr-un caz real, a femeii care a fost condamnată de două ori la moarte, însă de fiecare dată a reuşit să scape, iar gândurile din exil pot fi citite în cartea În umbra eșafodului de Carol Birch.

evantai-women

    Pentru a marca evenimentul, provocarea pentru cititori continuă, de data aceasta cu ajutorul unui concurs  cu tema Povestea ta poate schimba lumea, evidenţiat pe allcafe.ro: “Trimite-ne un text inspirat din povestea ta de viață la margaret@all.ro, până la data de 15 ianuarie 2017. Cele mai frumoase povești vor fi publicate într-un număr special al ziarului Women`s Journal, creat de Editura ALL. De asemenea, autoarele textelor selectate vor primi în dar titluri de excepție din portofoliul editurii. Start inspirație!” 

povestea-ta-poate-schimba-lumea

În umbra eșafodului de Carol Birch

Roman inspirat dintr-un caz real

    Margaret Catchpole, femeia care a fost condamnată de două ori la moarte și a reușit să scape de fiecare dată, își spune povestea, peste veacuri, cu o forță emoțională care te afectează profund.

    Margaret Catchpole a existat în carne și oase, iar scrisorile pe care le-a trimis din exil celor rămași acasă au supraviețuit până astăzi. S-a născut în 1762 în Suffolk, Marea Britanie, ca fiică de plugar și a murit în New South Wales, Australia, în 1819. Faptele ei curajoase, multe săvârșite în goana calului, farmecul și spiritul ei liber i-au conferit un statut aproape legendar.

    În romanul lui Carol Birch, Margaret își începe povestea la 54 de ani, în contextul dramatic al unei nașteri din New South Wales. Fulgerele scăpărătoare anunță furtuna, iar Margaret, moașă acum, îi ajută pe mamă și pe nou-născut să se adăpostească într-un hambar, de unde vor vedea în scurt timp cum casa le este luată de ape. În acele momente, Margaret își amintește viața furtunoasă pe care a lăsat-o în urmă.

   Când avea numai șase ani, frații și surorile ei au dus-o să vadă cum Jane Brewer, falsificatoare de bani, este spânzurată și apoi arsă pentru faptele ei. Această imagine avea să o bântuie toată viața. La maturitate, ca servitoare în casa unei familii înstărite și, în același timp, protectoare a infractorilor, Margaret a dus o viață dublă. Inevitabil, a urmat decăderea. Când iubitul ei a intrat la închisoare, Margaret a furat un cal cu intenția de a-l vinde ca să facă rost de bani pentru eliberare, dar nu a izbutit să își ducă planul la îndeplinire. A fost prinsă și condamnată la spânzurătoare. Nu o dată, ci de două ori… Iar aventurile neînfricatei Margaret Catchpole sunt departe de a se fi sfârșit aici.

   În Suffolk există până astăzi o cârciumă care îi poartă numele, iar pe malul râului Orwell există o casă, numită „casa cu pisici”, unde se spune ca Margaret obișnuia să așeze o pisică împăiată în fereastră pentru a-i avertiza pe contrabandiști de sosirea portăreilor. În Australia, secția de maternitate a Spitalului Hawkesbury din Windsor, New South Wales, se numeste „Secția Catchpole”, ca o recunoaștere a activității ei de moașă din zilele de început ale coloniei. În localitatea Hobartville din apropiere există o stradă numită Catchpole Avenue.

„Birch este o scriitoare înnăscută. Cu o simplă imagine poate provoca cele mai profunde emoții.” – The Guardian

„Un roman inteligent și captivant.” – The Independent

Din Liverpool în Carpaţi de Arabella McIntyre-Brown

Povestea scriitoarei britanice care și-a găsit fericirea în inima Transilvaniei

    Arabella McIntyre-Brown a început să scrie o carte sinceră și antrenantă, plină de umor, despre aventura mutării dintr-un mare oraș britanic într-un sat din Carpați, și a sfârșit prin a compune o veritabilă scrisoare de dragoste pentru România. Așa cum magia Transilvaniei rurale a fermecat-o profund pe autoare, volumul „Din Liverpool în Carpați” va cuceri, fără îndoială, inimile tuturor cititorilor români.

    În ultimii ani, mai mult de 200.000 de români au plecat să locuiască în Marea Britanie, iar din Anglia au venit în România doar câteva mii de britanici doritori să se stabilească aici. Cei mai mulți au ales Bucureștiul sau alte orașe mari; numai câțiva au descoperit atmosfera deosebită a mediului rural. Scriitoarea și jurnalista Arabella McIntyre-Brown este una dintre ei. A luat această hotărâre în urma unor decese în familie, dar adevărul din spatele plecării din Anglia își are rădăcinile într-o copilărie dificilă. La vârsta de 50 de ani, tocmai când începuse să se bucure de un oarecare succes ca editor de carte și autor, și-a vândut casa din Liverpool, abandonându-și viața citadină, de om ocupat, și s-a aruncat în acest labirint care este Europa de Est. A părăsit tot ce-i era familiar și s-a mutat în România, pentru a-și trăi viața în solitudine. Astfel, din 2010, Arabella McIntyre-Brown numește „acasă” această parte a lumii mărginită la sud de Munții Carpați, pe care prietenii rămași în Anglia o puteau vedea pe Google Maps doar ca pe o pătură verde, difuză.

    Decizia de se muta dintr-un oraș britanic animat într-o cabană construită doar pe jumătate, aflată pe un povârniș al munților, ar fi putut fi un dezastru. Autoarea are peste 50 de ani, nu are un venit stabil, nici pensie sau un plan de rezervă. În ciuda fapului că toate indiciile sugerau că avea să eșueze lamentabil, astăzi poate afirma fără rezerve că a descoperit secretul fericirii. Pentru ea, paradisul este satul transilvănean Măgura, aflat cam la altitudinea la care se află cele mai înalte piscuri muntoase din Marea Britanie.

„… un fel de ghid pentru propriile călătorii către sine – dacă veți avea curajul să vă aventurați pe un astfel de drum.” – Sir Ranulph Fiennes

Surse foto: allcafe.ro

Vise literare-Expecto Patronum

Cum ați spus că mai vreți vise literare, ne-am conformat și le-am scos de la cuptor 🙂 . Bucurați-vă de ele!

 Expecto Patronum

   Acum ceva timp, pe site-ul www.pottermore.com, J.K. Rowling a postat testul conform căruia putem afla fiecare ce formă are Patronsul nostru. E, în noaptea de după ce am făcut testul am visat că încercam vraja Patronus și ieșeau niște firicele argintii, fără contur încă. Exact cum se întâmplă și în carte, când înveți să conjuri un Patronus. Parcă să zic că spre sfârșitul visului am reușit să-i dau o formă, dar nu semăna cu o nurcă (Patronusul meu conform testului de pe Pottermore). Ciudat este că deja uitasem de vis, abia spre seară mi-am amintit. De ce ciudat? Na, nu exersezi în fiecare seară vraja Patronus… – Sorina

Propunerea lui Dosto

   Pilotam un avion (deși, de obicei visez că zbor cu aripi… ei, acum pilotam). Și în dreapta mea aveam un copilot care m-a anunțat că trebuie să aterizăm, pentru că cineva se pierduse pe munte și trebuia salvat. Era în joc viața unui om… și eu eram gata să aterizez forțat ca să-l salvez. Ei… și am aterizat în pădure, deși a fost destul de dificil să fac asta. Sub un stejar bătrân aștepta să fie salvat… cine altceva decât Dostoievski?! Spre surprinderea copilotului, eu am știut să vorbesc rusește. Domnul Dostoievski mi-a spus că pot să-i spun Dosto și mi-a mulțumit pentru că am reușit să aterizez. Eu i-am spus că a fost o nimica toată și că sunt capabilă de operațiuni și mai complicate. Auzind acestea, Dosto mi-a spus că  era nevoie de mine în armata rusă, iar eu am acceptat să iau parte la câteva operațiuni. Copilotul meu a vrut să mă convingă să nu accept propunerea… dar eu i-am spus:

-Cum să refuzi o propunere din partea lui Dosto?

Și am acceptat. L-am dus pe Dosto acasă (locuia undeva la periferia orașului meu) și i-am promis că poate conta pe mine pentru operațiuni.

Notă: Știți că am citit recent „Istoria secretă a visului”, de la Nemira. Am înțeles că fiecare vis e un mesaj, iar mesajul acestui vis e clar: Rodica, învață limba rusă! Fă-o pentru Dostoievski! Concluzia: … m-am apucat de învățat limba rusă! – Rodica

Răzbunarea lui Ralph

   Era noapte și eu zburam. (Mai fac asta uneori, când mă plictisesc 🙂 . Și dintr-o dată, am căzut într-o groapă adâncă. Eram foarte speriată și nici măcar nu reușeam să strig. Nu mai aveam voce. Deodată, am văzut o lumină. Cineva mă căuta. O scară s-a lăsat încet și am auzit o voce:

-Urcă! Haide, urcă!

   Am început să urc, iar când am ajuns sus, era părintele Ralph din „Pasărea Spin”. Dar nu era foarte bucuros. Mi-a spus că era foarte supărat, pentru că scrisesem un material cu titlul „Cinci personaje masculine pe care ai vrea să le ucizi” și că el ocupa primul loc în topul meu. Eu nu-mi aminteam să fi scris așa ceva, dar el mi-a arătat o revistă cu un astfel de material semnat cu numele meu. Degeaba am încercat eu să-l conving… Era foarte supărat. Văzând că nu reușesc să-mi impun punctul de vedere, m-au apucat nervii și i-am spus că, deși nu am scris eu materialul, mi-aș fi dorit să-l fi scris. I-am mai spus că e un bărbat fără inițiativă, nehotărât și că în locul lui Meggie, nici nu l-aș fi observat!!! El s-a enervat și m-a aruncat înapoi în groapă. Atunci am realizat că aveam mobilul la mine, am sunat la 112 și am spus că sunt atacată de un personaj… M-am trezit înainte să apară salvatorii. – Rodica

VA URMA (puteți fi siguri)

Surse foto:The Debutante Ball

“Pe geamul aburit desenez o inimă și mă uit curioasă la lumea care trece prin ea.”

Natașa, disecția pe fluturi şi pânza de paing

   Ca iubitor de cultură (în devălmăşie: elitistă şi neelitistă, mainstream şi underground), eu şi, probabil, alţii asemene-mi, absorb literatura străină, în general, ca pe ceva ce are ca scop distrarea sau informarea, pe când pe cea română o percep mult mai posesiv, ca pe o casetă de bijuterii pe care mi-aş dori-o cât mai plină. Chiar şi nezbârnâind de patriotism, în mod logic, nu ai cum să nu te bucuri mai tare când dai peste o carte bună scrisă direct în limba maternă, când între tine şi autor nu mai intervine chinul traducătorului de-a reproduce. Când poţi simţi fiecare nuanţă, fiecare gând subliminal, fiecare ezitare, fiecare răsuflare, fiecare geamăt din străfunduri al creatorului, fără o interfaţă tălmăcitoare… Ce bine că urmează să vorbesc despre o scriitoare– altfel toată argumentaţia asta ar fi sunat un pic gay.

   În năzuinţa mea continuuă de a umple caseta cea metaforică şi inevitabil subiectivă (pentru că fiecare îşi face selecţiile după gust), cu noi nestemate din propriile descoperiri, am primit cu speranță trei pepite  cu coperţi superbe şi ca imagine şi ca textura: primele trei romane ale unei autoare de care nu citisem încă nimic, dar despre care auzisem numai vorbe de laudă – Nataşa Alina Culea.

   Dacă aş spune că doar după câteva pagini … aş exagera şablonard… din prima pagină, de la primele propoziţii, am simţit că întâia pepită muşcată, semnala un filon de aur pur (sunt în continuare la metafora cu îmbogăţirea casetei cu valori culturale naţionale). “Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul”, te prinde în unghiuţele ei șic şi îţi activează toate soiurile de empatii, îţi clarifică tot roiul de sentimente pe care le recunoşti din propriile trăiri – dacă eşti genul feminin, ale iubitelor capricioase – dacă eşti genul masculin, sau ale prietenelor jeluitoare neînţelese – dacă eşti genul de confident. Mai simpatică şi mai atrăgătoare decât orice roman chick lit şi cu valoare introspectivă şi de observaţie fină ca în capodoperele clasice ale literaturii feminine – doar în felul ăsta combinativ, poţi categorisi cât de cât, cartea de debut a Nataşei.natasa-si-psihanalistul

   Mâna scriitoricească a femeilor pare adesea mult mai sigură la disecţiile pe fluturi abdominali, decât cea masculină. Pe lângă faptul că autorii bărbaţi nu prea reuşesc să dibuiască exact motivațiile feminine şi încearcă să le înjghebeze nişte imbolduri raționale chiar şi când ele nu există, mai apare şi tendinţa în caz de vivisecţie (adică atunci când fluturaşii mai mişcă măcar dintr-o aripioară) să idealizeze sau să demonizeze subiectele pasiunii lor. … Nataşa e una dintre reprezentantele cele mai talentate în specialitatea asta de chirurgie sentimentală… Personajul ei feminin nu-şi caută scuze. Lucru cu atât mai remarcabil cu cât se deduce şi a mărturisit chiar ea, că e un alter-ego al său cu foarte mici diferenţe. Nu încearcă să îşi pricipializeze propriile capricii, nici nu umple de calităţi bărbaţii de care se îndrăgosteşte, ca motiv pentru orbirea iubirii sale. Nu are resentimente, dar nici obiectivitate de gheaţă, doar analizează şi se autoanalizează cu graţie, încât te întrebi dacă un asemenea spirit de pătrundere, mai are nevoie de psiholog. Mai ales când are şi astfel de super-prietene, asemeni celor din gaşca-i veselă şi petrecăreaţă, cu care ar putea toca totul doar între fete.natasa-4

   Aceasta nu e o recenzie, eu am apărut recent pe-aici şi avem deja una faină făcută pe site, e doar jubilația unui fan-instant, ce a descoperit o autoare despre care simte nevoia să povestească şi altora. Aşa că o să delirez un pic despre ce a însemnat cartea ei, prin prisma preferinţelor mele literare personale.

   Acum ceva timp descoperisem cu la fel de mare entuziasm o clasică a literaturii noastre: Cella Serghi (una din bietele victime ale manualelor, care de câte ori le pomenesc la mari scriitori români – de atâtea ori le condamnă la necitire, pentru că elevii sunt nişte draci împieliţaţi încăpăţânaţi – de ce li se recomandă ceva în clasă – de-aia nu se ating de chestia respectivă). Desigur, prin capodopera sa: “Pânza de păianjen” (apărută prima oară în 1938). Cât de mult mi-a plăcut! Ce tare m-am îndrăgostit de autoare! Cât mi-am dorit să regăsesc atmosfera romanului! Să o regăsesc pe Cella, pentru că, practic, era o punere de suflet feminin pe tava istoriei. Din păcate, nu am mai dat niciodată de ea. A mai publicat câte ceva, dar venise comunismul şi vremea sincerităţii şi a sentimentelor individualiste s-a dus. În “Cartea Mironei” nu mai rămăsese nici măcar un vag efluviu din parfumul scriitoarei ce mă fermecase, deși numele ei apărea în mod straniu şi pe cărţulia-aceea  prolecultistă. … De-atunci am tot căutat-o în altele. Poate aş fi găsit satisfacţii echivalente mulţumitoare, dacă nu mă încăpăţânam să pun la criteriile comparative dorinţa mea de a fi tot o romancieră autohtonă, ca să o simt fără prezervativul traducerii… Astfel că … nimic la fel şi în felul ei … până … tadam … la Nataşa!

   Nu o să merg pe suspiciunea de reîncarnare, mai ales că romanele nici nu seamănă în compoziţie, însă toată atmosfera de nedifinit ce făcea minunată opera clasică, am regăsit-o updatată, modernizată şi accesorizată de trecerea vremii în romanul Nataşei Alina Culea. Aceeaşi sinceritate absolută a scriiturii. Aceeaşi analiză introspectivă căreia nu-i scapă nimic, chiar cu riscul autopersiflării  propriului personaj ce-ţi oglindea sentimentele. Aceeaşi feminitate iubitoare de frumos, ce caută momentele de farmec idilic printre ruine de tranziţii post-războinice ori post-comunistoide. Aceeaşi încăpăţânare de-a găsi iubirea perfecta, chiar dincolo de limita moralităţii, şi chiar împotriva conştientizării imperfecţiunii propriului fel de a iubi. Aceeaşi provocare indirectă adresată societăţii, cunoscuţilor, gurii lumii, de a judeca/înfiera/condamna capricile feminității în sine, în comportamentul unei singure femei ce se lasă condusă de sentimente. Aceeaşi senzaţie mistică de viaţă ţesută cu fire vizibile şi invizibile, întrepătrunse în splendoarea criminală a pânzei de păianjen. Şi peste toate, puterea interioară ca tu să hotăreşti, cât de tare vrei totuşi să sfâşii țesătura predestinării din viaţa ta.

   Sigur că un ochi critic fără obsesia redescoperirii, nu ar putea găsi prea multe similarităţi narative între cele două cărți. Poate doar de teme generale într-o eventuală  abordare regionalizatoare a creatorilor români, unde, forţând puţin argumentaţia, ai concluziona că: munţii şi dealurile Transilvaniei au dat mereu scriitori gravi şi puternici ca Rebreanu sau Slavici; molcomitatea Moldovei, poeţi romantici plini de profunzimi melancolice ca Eminescu sau Bacovia; Dobrogea-Marea-Dunărea, întretăierea de ape şi nisip a născut scriitoare solare, analizatoare subtile, introspective, care ca şi sirena Ariel îşi iau în psihic coada originară peste tot după ele, în așteptarea unei furtuni, chiar când picioarele nou formate le poartă prin locuri unde apa se scurge numai  în firişoare: Hortensia Papadat-Bengescu, Cella Serghi şi … de azi în caseta mea: Nataşa Alina Culea.natasa1

   Partea senzaţională pentru cei ce-mi împărtăşesc etuziasmul pentru stilul Natalistic e că “Nataşa, barbații şi psihanalistul” e doar cartea de debut a autoarei. Încă două bijuterii care arată la fel de promiţător, mă aşteaptă să le savurez şi tocmai a lansat-o pe a patra (se șopteşte prin budoare – cea mai erotică ) …  Iar deocamdată nu se întrevede nicio Cortina de Fier care să îi taie inspiraţia sau să-i inhibe francheţea condeiului.

Mulţumim autoarei Natasa Alina Culea pentru amabilitatea de-a ne oferi un exemplar al cărţii “Nataşa, barbații şi psihanalistul”. Acum şi în pachetul de 3 cărţi ce poate fi  comandat de pe site-ul Librex.ro

Sursa foto; Nataşa Alina Culea

by -
14

The Pastry Book Tag

  Pentru că am fost provocaţi de către Roxi de la Gânduri despre cărţi la acest super tag, m-am gândit că o să vă placă şi vouă! Roxi, mulţumim pentru tag!

Croissant: Name a popular book or series that everyone (including you) loves.croissant-wallpapergonemichaelgrant

   Nu ştiu dacă multă lume a auzit de ea, dar o să nominalizez seria lui Michael Grant- Dispăruţi, apărută la editura Rao. Dacă vă interesează, din serie sunt traduse în limba română doar primele trei volume, în engleză fiind şase. Mie mi-a plăcut mult, în special persoanjele, mai ales Astrid *.*

Macaron: Name a book that was hard to get through but worth it at the end.macaraonmisterul-crimei-fara-cadavru

   “Misterul crimei fără cadavru” de Agatha Christie. Ce m-a plictisit atât de tare încât îmi venea să dau cu cartea de pământ au fost personajele mult prea multe. De la o persoană, acţiunea era plasată la altă şi iar la alta şi tot aşa. Finalul însă a meritat tot efortul depus, din nou m-am înşelat în privinţa criminalului…lucru pe care îl ador la Agatha Christie!

Vol-au-vent: Name a book that you thought would be amazing but fell flat.vol_au_vent_farcitiascuns-la-vedere

  Îmi pare rău că nominalizez acestă carte, însă nu mă pot abţine… “Ascuns la vedere” de Nuruddin Farah. Coperta mi s-a părut superbă, cartea opusul. Nu mi-a plăcut mai deloc. Personajele au fost interesante, dar doar atât, nimic consistent.

Pain au chocolat: Name a book that you thought would be one thing but turned out to be something else.painauchocolatmoartea-vine-ca-un-sfarsit

  Cartea “Moartea vine ca un sfârşit” de regina crimelor, neegalabila Agatha se potriveşte perfect acestei cerinţe. Mi s-a părut o lectură foarte plăcută, cu personaje bine conturate, mister şi multă acţiunea. Nu m-am plictisit, a fost exact ce îmi doresc de la o carte. Ca răspunsul să se potrivească cerinţei am să zic doar că am acuzat şi învinuit peste jumătate din personaje pentru crimele din carte, însă criminalul a fost cineva cu totul diferit faţă de acuzaţi şi după fiecare pagină îmi imaginam că personajul x e criminalul, dar a fost y :))

Profiterole: Name a book or series that doesn’t get enough attention.profiteroleinsula-de-sub-mare

   Scriitoarea Isabel Allende cred că este necunoscută în rândul cititorilor de azi, drept pentru care aleg la această cerinţă: “Insula de sub mare“o carte cu adevărat puternică şi scrisă de nota 10 plus, felicitări autoarei!

Croquembouche: Name a book or series that’s extremely complex.a3c8258e2781b11215e3402aeff179e1drumul-catre-libertate

  “Drumul către libertate” de Yeonmi Park a fost foarte, dar foarte complexă. De la prima până la ultima pagină. Mi s-a părut interesantă şi din câte ştiti iubesc cărţile a căror poveste este reală. Îmi pătrund în suflet imediat.

Napoleon: Name a movie or TV show based off a book that you liked better than the book itself.napoleon

  Până acum nu am întâlnit un film bazat pe carte care s-o întreacă (să fie mai bun).

Empanada: Name a book that was bittersweet.0a30ddc28bc8b4af73300d378f738ee1-1raymond-chandler-regele-in-galben

  Mă aşteptam la o colecţie de super faine poveşti poliţiste, însă m-am înşelat şi am întâlnit o carte formată din clişee, fadă şi fără sens. Mi-a displăcut total şi nu o recomand nimănui! Nu am cuvinte să o descriu.

Kolompeh: Name a book or series that takes place somewhere other than your home country.koolompehmemoriile-unei-gheise

  “Memoriile unei gheişe” de Arthur Golden, citită vara trecută. M-a purtat la mulţi kilometrii distanţă de casa mea, tocmai în Kyoto – cartierul gheişelor. Acţiune complexă şi o poveste minunată. Pot afirma că Arthur Golden a făcut o treabă minunată. Acum, autorul se află printre primele locuri în topul meu personal.

Pate a Choux: Name one food from a book or series that you would like to try.la-pate-a-chouxforma-apei

  Pastele pregătite în cartea lui Andrea Camilleri, “Forma apei“. NU MAI PUTEAM DE POFTĂ! DECI, CARTEA A INTRAT LA FAVORITE! Îmi plac pastele, îmi place tot ce are legătură cu Italiaaa.

Sper că v-am făcut poftă, pardon!

Cine vrea poate prelua tag-ul cu o singură condiţie: menţionaţi de unde l-aţi preluat!

by -
12

Recomandări Gaudeamus 2016

    Anul acesta a trecut destul de repede, parcă mai ieri era Revelionul, parcă mai ieri ne bucuram de Bookfest. Dar uite că ne pregătim pentru Gaudeamus, cel mai mare târg de carte din România. Ca întotdeauna, numeroase edituri își anunță prezența împreună cu cele mai noi cărți, proaspăt ieșite din tipar, și cu evenimente fascinante pentru pasionații de literatură. Toamna literară ne-a adus titluri noi, pe care le veți putea găsi la standurile editurilor și care vă vor încânta de-a dreptul privirea. E atât de greu de ales, căci atâtea cărți ne fac cu ochiul, însă trebuie să ne limităm, să ne gestionăm cât mai bine bugetul. Din dorința de a vă oferi o mână de ajutor, vă voi recomanda câteva titluri apărute recent la marile edituri, pe care le-am citit sau urmează să le citesc, la rândul meu. Lăsând vorbăria la o parte, uitați și lista mea (o parte din ea J ):

Grupul Editorial Art
  • ,,Miss Peregrine(#3). Biblioteca sufletelor” de Ransom Riggsmiss-peregrine

A venit timpul să descoperim saga copiilor deosebiți 🙂

,,Copiii deosebiţi aflaţi în grija lui Miss Peregrine îşi ţin fanii cu sufletul la gură până în ultimul moment. După două volume năucitoare, Ransom Riggs aduce în cea de-a treia parte a îndrăgitei serii, Biblioteca Sufletelor, deznodământul mult aşteptat. Jacob descoperă, în sfârşit, care este rolul său în lumea deosebiţilor, pe măsură ce abilităţile lui devin din ce în ce mai sofisticate. Alături de Emma şi Addison MacHenry, cel mai deosebit câine vorbitor, Jacob sare din prezent în trecut, dintr-o buclă în alta, pentru a-şi salva prietenii captivi într-o fortăreaţă în care strigoii ticluiesc cele mai diabolice planuri. Astfel, cei trei eroi ajung de pe străzile Londrei moderne în labirinticul Pogonul dracului, o mahala uitată de lume a Angliei victoriene. Aici se va decide, odată pentru totdeauna, soarta lumii deosebiţilor, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva strigoilor şi a sufletelor-pustii.”

  • ,,Furia Aurie” de Pierce Brownfuria-aurie

Un SF excelent, perfect pentru fanii genului și nu numai. Recenzia primului volum o puteți citi aici și aici.

,,Darrow e nevoit să lupte în apărarea bărbatului care i-a spânzurat soţia, să fie cel mai bun dintre lăncierii lui. Pe fondul unui adevărat război civil declanşat în sânul Auriilor, într-un fundal desprins din Războiul stelelor, eroul nu trebuie să piardă niciun moment din vedere adevăratul lui scop: revoluţionarea Societăţii care înrobeşte Culorile considerate inferioare. În rândul duşmanilor săi, Darrow reuşeşte să găsească prietenie, respect, ba chiar şi dragoste. Însă cine ar mai rămâne alături de el dacă adevărata lui identitate ar ieşi la iveală?”

  • ,,8 povestiri de pe Calea Moșilor” de Adina Popescu8-povestiri-de-pe-calea-mosilor

    Adina Popescu este unul din scriitorii mei români favoriți și sunt mai mult decât nerăbdător să-i descopăr noua carte. Acțiunea este plasată în București, prezentând universul micuței Adina. Cu siguranță, cei mari se vor regăsi în cele scrise, iar cei mici vor avea șansa de a afla ce fel de copilărie aveau părinții lor, printr-o frumoasă incursiune în trecut.

,,Adina stă pe Calea Moșilor și are tot ce își poate dori: are prieteni (din bloc și de la școală), păpuși, rotile și câte și mai câte. Are și un ghiozdan portocaliu, cu Scufița Roşie, care o face să simtă că poartă tot timpul o căsuță în spate, ca un melc. Din când în când ascultă discuri cu povești. Într-o zi scrie o poezie și devine o poetă celebră în toată școala. Într-o noapte urcă pe bloc și vede eclipsa de Lună. Iar la un moment dat îi convinge pe colegi să exploreze școala, în căutare de locuri secrete și misterioase. Calea Moșilor este toată lumea Adinei, pentru că aici se întâmplă totul, și numele ei adevărat este Calea Copilăriei.”

Nemira Publishing House
  • ,,Pasărea furtunii” de Conn IgguldenPasarea furtunii devCon Iggulden

Un roman perfect pentru pasionații de istorie, ce vă va ține cu sufletul la gură. Recenzia aici.

,,În 1437, la ani buni după domnia bravului Henric al V-lea, urca pe tron fiul său, Henric al VI-lea, renumit pentru blândețea lui. Sănătatea șubreda îl face un monarh slab, care nu poate conduce decât cu ajutorul apropiaților. Există însă destui ca ducele de York, convinși că Anglia trebuie guvernată cu mâna de fier pentru a supraviețui. Teritoriile ei din Franța sunt amenințate și umblă vorba că se pune la cale o răzmeriță. Se răspândesc temerile că Anglia nu va rezista, cu atât mai mult cu cât Henric al VI-lea vrea să o ia de soție pe Margareta de Anjou. Se adună nori grei. Cine sau ce poate salva regatul înainte să fie prea târziu?”

  • ,,Mila 2.0. Trădarea” de Debra Drizadebra-driza-mila-2-tradarea-c1

   Bănuiesc că suntem cu toții nerăbdători să aflăm ce întorsătură va mai lua viața Milei, nu-i așa? În cazul în care nu ați reușit să citiți primul volum, impresiile mele despre el le veți putea găsi aici.

,,O nemuritoare se luptă pentru supraviețuire.
În cine să mai aibă încredere Mila, în afară de Hunter, un băiat pe care abia îl cunoaște?
Cei doi pornesc în căutarea lui Richard Grady, singurul care poate să deslușească misterul trecutului ei. Însă drumul spre adevăr e pavat cu multe pericole. Generalul Holland și Vita Obscura sunt pe urmele lor. Ca să supravieţuiască, Mila trebuie să-și folosească abilitățile de android. Dar ce se va întâmpla cu umanitatea ei? Care sunt adevăratele intenții ale lui Hunter?”

Grupul Editorial Trei
  • ,,Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, respectiv ,,Viața e ușoară, nu-ți face griji” de Agnes Martin-Lugand – două volume pe care abia aștept să le citesc 🙂oamenii fericiti citesc si beau cafea

,, A plecat din Paris să se uite pe sine. Dragostea pe care o va întâlni va schimba totul. Povestea lui Diane începe în mod brutal cu moartea soțului și a fetiței sale, eveniment care o aruncă în cea mai cumplită depresie. Totul se oprește în loc, în afară de inima ei, care continuă să bată. Cu încăpățânare. Dureros. Zadarnic. Când cel mai bun prieten și asociat în mica afacere cu o cafenea literară la Paris, Felix, îi propune o călătorie ca început pentru o nouă viață, Diane alege să îndeplinească o mai veche dorință a fostului ei soț și se refugiază departe de lume, într-o mică așezare din Irlanda. O întâlnire neașteptată cu un bărbat taciturn o face pe Diane să vadă din nou lumea cu încredere și cu forță regăsită.”

,, Întoarsă din Irlanda, Diane este hotărâtă să înceapă o viață nouă la Paris. Cu ajutorul prie­tenului său, Félix, redeschide cafeneaua literară „Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, oaza ei de liniște. Acolo îl întâlnește pe Olivier. Un bărbat blând și atent, care înțelege refuzul ei de a deveni din nou mamă, după pierderea cumplită pe care a suferit‑o.Dar o întâmplare neașteptată o bulversează pe Diane și îi spul­beră toate certitudinile.Va avea ea oare curajul de a‑și construi un nou cămin?”

  • ,,Antimemoriile unei muze” de Julia Kalmanantimemoriile

O carte ce presimt că îmi vă plăcea mult de tot 🙂

,, Julia Kalman și-a petrecut ultimii zece ani în ateliere de creație plastică, unde a scris două romane și jumătate. Boema a inspirat-o, a vindecat-o de blazare, iar artele i-au schimbat viața. Așa a început scrierea Antimemoriilor unei muze, un exercițiu stilistic destul de manierist, care s-a transformat într-un joc literar, într-un experiment dureros, dar seducător.”

Păreri:

„Se poate spune că, pentru Julia Kalman, fantasticul și ascuțitul său spirit de observație se întemeiază pe o predilecție spre ambiguitate, pe o tentație de a-și exorciza imaginea creatoare. Nu este mai puțin adevărat că, după lectura acestei cărți sclipitoare, inteligentă, ești tentat să folosești mai multe sugestii decât oferă însuși textul. Antimemoriile unei muze anunță apariția unui mare scriitor.” Denis Dinulescu

„Julia Kalman păstrează în fiecare clipă un soi de detașare ludică, necesară, dar nu se mutilează, nu se reduce pe sine, ba dimpotrivă, se afirmă, se amplifică, până când ajungi să nu-ți mai dai seama cine privește pe cine, cine creează pe cine, cine domină pe cine: artistul, cel care așază muza delicat pe planșetă și îi pictează pielea în culori fine sau muza însăși, care descrie totul cu atâta măiestrie.” Erika Ciuică

 ,,Sceptrul și sângele: Regi și regine în tumultul celor două Războaie Mondiale” de Jean des Carssceptrul-si-sangele

O carte perfectă pentru pasionații de istorie și monarhie, dar și pentru a ne aminti de aceste personalități care au schimbat definitiv destinul Europei și al întregii lumi.

,,În vara lui 1914, Europa este majoritar monarhică: din douăzeci și două de state, nouăsprezece sunt regate, imperii, principate sau mari ducate. Astăzi, nu au mai rămas decât zece. Primul Război Mondial provoacă prăbușirea a patru imperii (Germania, Rusia, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman), iar al Doilea spulberă patru regate (Italia, Iugoslavia, România, Bulgaria).

Cine erau acești suverani? Dar femeile care le împărtășeau destinul?

De la ambiție la orbire, de la curaj la slăbiciune, de la gelozie la abnegație, care au fost triumfurile și eșecurile lor? Cum și-au trăit gloria, dramele, cum s-au confruntat cu ascensiunea extremismelor interbelice, cu apariția totalitarismelor? Erau conștienți de consecințele gesturilor lor? Sau au fost incapabili să stopeze avansul naționalismelor? Care au fost viețile lor personale, iubirile și pasiunile secrete? Acești monarhi, care se vor alia, se vor înfrunta și uneori trăda, sunt toți înrudiți, uniți prin legături de sânge și matrimoniale. Astfel, „războiul regilor“ va fi o incredibilă reglare de conturi familială – la scară continentală, apoi mondială.”

  Editura Booklet Fiction
  • ,,Geniul” de Marie Lu – continuarea poveștii din ,,Legenda”geniul

,, Republica se află în pragul haosului: Electorul Primo a murit, iar la putere a venit fiul său, Anden. June și Day se alătură unui grup de rebeli care sunt gata să îl ajute pe Day să își salveze fratele. Ei le cer în schimb celor doi fugari un singur lucru: să îl asasineze pe noul elector. Dar dacă rebelii se înșală și noul elector ar putea schimba fața Republicii?”

       Editura Librex Publishing
  • ,,Dincolo de timp” de Oana Arion – volumul al treilea al seriei Nemuritor, o serie fascinantă, pe care trebuie neapărat s-o citiți!dincolo-de-timp

Mai multe despre primele două volume puteți afla de aici și de aici.

,, Ultimul viking este o cutie a misterelor: ridici capacul şi nu ştii ce vei descoperi. La început scormoneşti timid, dar cu cât înaintezi în căutare devii dependent. Deşi relaxant, amuzant şi  ironic ,,Ultimul viking”  este în esenţă bazat pe o documentare minuţioasă,  Oana Arion reuşind să creeze un fantasy fascinant.” – Acest lucru este valabil și pentru continuarea seriei. Nu veți regreta această lectură, vă garantez!

  • ,,Anotimpul iubirii” de Rodica Mijache – Un MUST-READ!anotimpul-iubirii-4284-4

,,Tragicul accident care-i răpește Anamariei familia, o transformă dintr-o tânără plină de viață și eminentă studentă la Drept, într-o ființă închisă și plină de amăraciune. Plecarea lui Adrian pe frontul din Irak îl face să devină dintr-un băiat rebel şi într-o permanentă stare de nemulţumire, într-un bărbat adevărat, dar plin de cicatrici sădite adânc în suflet şi tatuate pe corpul lui puternic. Întâlnirea dintre Adrian şi Anamaria, scoate la iveală sentimente pe care ambii le-au ţinut ascunse între zidurile ridicate din teama de a nu suferi.Iubirea lor nu ţine cont de legi.”

 SPOR LA CUMPĂRĂTURI ȘI LECTURĂ PLĂCUTĂ!

by -
5

Ovidiu (Publius Ovidius Naso)–43 i.Hr.–17 sau 18 d.Hr.

   Poet roman născut într-o familie care aparţinea păturii bogate a cavaleriei. A fost educat în perioada împăratului Augustus, când după terminarea războaielor civile a crescut mult bunăstarea negustorilor italici şi a latifundiarilor. În creaţia sa pe primul loc se află temele erotice “jocul ingenios şi de efect cu motive literare tradiţionale”. Cultivând poezia individualistă, poetul, în poemele sale timpurii, aici vorbim de ,,Arta iubirii şi Remediile iubirii”, ne oferă sfaturi în domeniul relaţiilor de dragoste şi prezintă scene din viaţa romanilor timpului.
    Maturitatea creaţiei sale este marcată de compunerea poemului Metamorfoze, gândit ca o epopee şi care conţine un număr impresionant de legende mitologice şi folclorice despre transformarea oamenilor în diverse animale, plante şi constelaţii. În ultimii ani ai vieţii, Ovidiu scrie Elegii triste şi Scrisori de la Pontus Euxinus, cele două creaţii conţin scrisorii adresate familiei şi prietenilor.ovidiu

   În luna decembrie a anului 8 d.Hr., Ovidiu este exilat de împăratul Augustus în oraşul Tomis (portul Constanţa de astăzi) unde a murit câţiva ani mai târziu. Motivul exilului marelui poet rămâne un mister deoarece nu există documente doveditoare în acest sens. Aluziile făcute de poet în ultimele creaţii, scrisorile trimise de el împăratului şi prietenilor ne oferă indicii nu certitudini. Cea mai probabilă ipoteză, spun cercetătorii în domeniu, este preluată din biografia împăratului Augustus atribuită lui Sextus Aurelius Victor (secolul al IV-lea e.n.) unde vorbindu-se despre pornirile spre desfrâu ale împăratului, se arată că el nu tolera acest viciu la alţii, pedepsele aplicate fiind destul de aspre şi unde continuă, ca exemplificare: „Căci a pedepsit cu exilul pe poetul Ovidiu… pentru că a scris trei cărţi despre arta iubirii”.ovidiu1

Citate:
“Este îngăduit să înveţi chiar şi de la duşman.”
“Timpurile se schimbă şi noi ne schimbăm odată cu ele.”
“O acţiune nu poate fi justificată decât printr-o referinţă la o tablă de valori.”
“Şansă este tot timpul puternică, cârligul tău să fie tot timpul aruncat, în baltă în care te aştepţi cel mai puţin, vei găsi peste.”
“Înţelepciunea vine o dată cu anii.”
“Nu-i nevoie de vorbe, puneţi-vă nădejdea în fapte.”
„Fericit cel care cutează să apere cu putere ceea ce iubeşte.”
“Totul se preschimbă, nimic nu dispare.”
“Povara devine uşoară când o porţi cu supunere.”
“Fructul interzis este dulce.”
“Şi inelul se şterge cu timpul.”
“O treabă se judecă după rezultat.”
“Orice poate fi bogat în promisiuni.”
“Cel care a trecut printr-un naufragiu se teme şi de apă stătătoare.”
“Pe cel îndrăzneţ îl ajută şi Venera, şi întâmplarea.”
“Lacrimile au uneori puterea proprie cuvintelor.”
“Dacă ai promis, fă.”
“Clipele veşnic se înlocuiesc una pe alta.”
“Să nu-ţi treacă prin cap să-i arăţi femeii ce defecte are.”
“Mai devreme sau mai târziu toţi ajungem în acelaşi port.”

Pentru piatră sa funerară poetul a compus următorul vers:
„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul
Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dansul: să-i fie somnul lin.”

Surse foto: Google

by -
17

Cărţile lunii octombrie

    Ce pot să spun? M-am delectat cu un regal de cărţi. În luna octombrie am avut cărţi minunate, personaje fantastice, poveşti de dragoste, obligatoriu şi relaxare totală. Dacă tot a venit toamna, natura îşi schimbă haina, animalele se pregătesc de hibernare, eu m-am pregătit din timp cu o rezervă cam maricică de cărţi.
Vreau să vă prezint câteva, ce mi s-au părut mie a fi The best.

1.Primul loc îl ocupă: Regatul spinilor şi al trandafirilor-Sarah J.Mass

regatul-spinilor-si-al-trandafirilor
Freya a crescut într-o lume în care magia există doar în legende.
Dar, dacă această lume ar fi reală şi, mai mult de atât, ar ameninţa să arunce lumea muritorilor într-un război întunecat?
Mânată de promisiunea făcută mamei sale, aceia de a-şi apara familia, ea se străduieşte să o îndeplinească, astfel că va fi singura care va vâna pentru mâncare şi bani. Deşi se trag dintr-o familie mai înstărită, ei vor ajunge să locuiască într-o căsuţa dărăpănată la marginea pădurii. Cele două surorii mai mari, tatăl lor şi Freya, îşi vor duce traiul de pe o zi pe alta. Se pare că frica de spiriduşi a oamenilor e mare. Cu câteva sute de ani înainte Lumea spiriduşilor, Prythian, şi lumea oamenilor au luptat în război. Oamenii au fost izolaţi dincolo de un zid, iar Tratatul încheiat îi va ajuta să nu fie ucişi de spiriduşi.
Se pare că Marii Spiriduşi, care semănau oarecum cu oameni şi care conduceau ţinutul Prythian erau cruzi la fel ca şi zânele care locuiau acolo şi care te puteau trage foarte adânc sub pământ cu solzii, aripile şi braţele lungi şi subţiri. Frica oameniilor faţă de tărâmul magic este justificată? Sau poate alte creaturi săvârsesc aceste fapte oribile.
Fey va pleca pentru a-şi izbăvi vina de a fi ucis un lup-spiriduş în tărâmul Prythian împreună cu Tamlin.

  Fey nu încetează să se minuneze-o lume a opulenţei, tărâmuri magnifice, mâncarea de la o masă ar putea hrăni un întreg sat al lor timp de luni de zile. Atât Tamlin, lupul-spiriduş, cât şi Lucien fiul marelui Lord al regatului Toamnei vor avea grijă de fată. La început ostili din cauza ucideri prietenului lor, dar mai apoi îi vor dezvălui puţin câte puţin din lumea lor.
Ce peripeţii îi aşteaptă, ce au de înfruntat, veţi descoperi citind cartea.

2.Trandafirul sălbatic-Susan Elizabeth Phillipstrandafirul-salbatic

   Această autoare nouă a apărut la editura Litera. Pur şi simplu am devorat cartea. O comedie romantică din perioada Războiului de Secesiune din Statele Unite.
Deşi războiul de Secesiune din Statele Unite s-a terminat, pentru Kit Weston nu. Curajoasă şi învăţată să nu aibă încredere în nimeni, Kit vine la New York cu un singur scop: deghizată în băiat, vrea să îl omoare pe Baron Cain, băiatul mamei sale vitrege, cel care a moştenit plantaţia Risen Glory din Carolina de Sud.

Cum minciuna are picioare scurte, Kit va fi descoperită, va afla că de fapt Baron îi este şi tutore, iar moştenirea lăsată de bunica sa are condiitiile ei. Va trebui să aştepte după bani până când împlinea douăzeci şi trei de ani, sau se poate căsători, dar soţul o poate folosi după bunul plac.
Kit are nevoie de bani vrea să cumpere plantaţia de bumbac de la Baron.
Ce se va întâmpla între cei doi este mai mult decât delicios, întâlnirile dintre cei doi ies întotdeauna cu scântei.
Sfâşiată între pasiunea pentru bărbatul care îi este perechea perfectă şi visul dintotdeauna de a fi stăpână la Risen Glory, Kit va fi acum nevoită să aleagă între mândrie şi dorinţele inimii.

3. Pe strada India-Samantha Youngpe strada India

   De când Hannah Nichols şi Marco D’Alessandro s-au văzut ultima dată au trecut cinci ani. Cinci ani în care au încercat să îşi reconstruiască viaţa, dar fără prea mult succes. Atunci când a plecat, Marco a luat o parte din Hannah cu el şi ea a fost în imposibilitatea de trece peste consecinţele nopţii petrecute împreună. Cu toate acestea, Marco a revenit la Edinburgh, de patru ani, şi este dispus să se împace cu Hannah. Dar există secrete care odată ce sunt dezvăluite ele pot schimbă totul, sau nu pot fi iertate.
Cum va reacţiona Hannah la aflarea veştilor? Ce s-a întâmplat? Cum se poate ca patru ani să nu ştie că cel pe care îl iubea este aproape de ea.
Această carte ne invită într-o călătorie în care vom cunoaşte temerile şi nesiguranţa a două suflete frumoase, care vor încerca să reconstruiască o relaţie. Vom vedea modul în care în ciuda pierderilor, durerea şi teama de a încerca din nou, pot fi depăşite dacă insistăm, dacă ne lăsăm inima deschisă şi nu încătuşată pentru a fi protejată de dragoste. Vom asista la întrunirile de familie, celelalte perechi pe care autoarea le-a prezentat în cărţile anterioare.
Dacă doriţi să aflaţi m-ai multe va invit să citiţi această carte.

4. Întâlnire periculoasă-Merehith Wildintalnire periculoasa

   Deşiunii au făcut comparaţie cu Cinzeci de umbre, eu una nu prea am reuşit, această serie se anunţă mult mai bună. Da, el este un tip fabulos, bogat, ea la început de drum, dar acţiunea dintre cei doi eroi ai cărţi este mult mai frumoasă.
Erica Hathaway învaţă de timpuriu să se descurce pe cont propriu. Moartea mamei sale, trimiterea de către tatăl vitreg la internat, vor fi un subiect dureros.
Acum încearcă să obţină fonduri de la o comisie de investitori pentru dezvoltarea site-ului sau de modă. Frumuseţea sa îi va atrage pe unii, dar seriozitatea cu care este tratată este îndoielnică.
Hacherul miliardar Blake Landon nu accepta să fie refuzat. Arogant şi fermecător, este hotărât s-o cucerească pe Erica, lupta să-i câştige încrederea şi s-o facă să renunţe la prudenţă, chiar dacă asta înseamnă să renunţe el însuşi la nevoia de a deţine controlul în orice situaţie.
Problemele cu care se confruntă cei doi pe plan sentimental vin la pachet cu posibilul atac de tip hacker asupra site-ului de modă. Ce se întâmplă? Cine este posibil vinovat, veţi afla citind această carte superbă.

5. Jocul coroanei-Evelyn SkyeJocul Coroanei Evelyn Skye

Există lucruri mai periculoase decât un strop de magie…

Vika Andreieva poate stârni zăpada şi poate transforma cenuşă în aur.

Nikolai Karimov poate vedea prin pereţi şi poate face să apară poduri din senin.
Ei sunt magi – singurii din Rusia – iar ţarul, ameninţat de Imperiul Otoman şi de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el. Şi astfel iniţiază Jocul Coroanei, un duel al abilităţilor magice.

Câştigătorul jocului va primi puteri de neimaginat. Pe cel învins îl aşteaptă moartea. Jocul Coroanei nu trebuie pierdut.

  Într-o Rusie aflată în pragul războiului, într-o perioada când ţarul trebuie să aibă în permanentă alături un Mag Imperial, iar Izvorul magiei dispune de o cantitate limitată de energie, doi tineri iniţiaţi în tainele vrăjitoriei vor fi nevoiţi să se dueleze până la moarte pentru titlul mult râvnit. Vika este o adolescentă de o frumuseţe răpitoare, cu fire vulcanică, care s-a specializat în magia naturii: poate isca furtuni din senin, poate controla animalele şi poate creea noi petice de pământ acolo unde până nu demult nu se afla nimic, poate colora râurile în curcubeu, poate să se dezintregreze în bule mici şi să se reintregreze la loc, dar toate cu un preţ mult prea mare. Nikolai rivalul sau, e şarmant şi misterios; a fost instruit să însufleţească obiectele, să le facă să-i asculte poruncile. Cei doi devin pionii Jocului Coroanei, o competiţie în urma căreia unul dintre ei va deveni Mag Imperial şi va avea acces la toată magia Rusiei. Atracţia dintre cei doi nu le este de nici un ajutor. Faptul că moştenitorul tronului o simpatizează şi el pe frumoasa Vika nu îi va fi de nici un folos. Cum se va încheia acest duel? Vor avea puterea să se ucidă?
O carte frumoasă, dar totodată şi tristă, sper că  următorul volum din serie să fie pe placul meu.

Tot pe locul 5 vreau să pun şi cartea: Legenda-Marie Lulegenda-marie-lu

  Lumea s-a schimbat definitiv. Statele Unite s-au scindat; partea de vest este ocupată acum de Republica, o naţiune mereu pe picior de război cu vecini săi. June şi Day sunt doi adolescenţi care vin din medii radical diferite. Născută într-o familie republicană bogată, June se pregăteşte pentru o carieră de succes în armată.
O imensă conspiraţie face ca fratele ei să moară, ncrederea să îi fie zdruncinată în sistem. Acuzat pe nedrept de uciderea fratelui lui June, Day este căutat.
Responsabilitatea de al prinde îi revine lui June.
Trădări, torturi, asasinate-orice devine permis pentru ca tinerii să nu poată ajunge la sursa tuturor minciunilor.
Day este un băiat din suburbie, care devine infractor pentru a-şi întreţine familia. Îşi trăieşte o parte din viaţă pe străzi, însă acest lucru nu-l schimbă pe băiatul care era cândva,  îl face mai puternic şi îl determina să facă orice pentru familia sa.

  June este o fată care trăieşte cu fratele ei, copilul minune al republici. Cel mai mare punctaj la examen, cel mai tânăr soldat care îşi termină studiile.

Povestea dintre Day şi June este una aparte. Un sentiment care îi sperie pe amândoi, însă aşa de puternic încât să-i aducă împreună, dar şi să îi trădeze. Oare va vrea să creadă June adevărurile spuse de Day? Rămâne să descoperiţi singuri peripeţiile acestei cărţi.
Abia aştept volumul doi la această serie.

Toate aceste cărţi le notez cu 10 puncte. Mi-a fost foarte dificil să aleg doar câteva, dar dată viitoare am să vă prezint alte cărţi frumoase.

Spor la citit!

Altfel de cărți… cărțile de vrăji

   Știu… o să-mi spui că trăim într-o lume concretă, că am progresat atât de mult, încât nimeni nu mai crede în vechile ritualuri despre care povesteau bunicii noștri sau bunicii bunicilor noștri. Suntem în plină eră a comunicării, a progresului… ocazie cu care, orice aluzie la cărțile de acest gen, ar fi depășită. Ei bine, tind și eu să cred același lucru… doar că studii recente au arătat că noi, românii… și nu numai, încă mai scuipăm în sân și ne dăm trei pași înapoi când ne trece calea o pisică neagră. Iată ce spun cifrele unui sondaj realizat anul trecut: în timp ce 44,8% dintre români au încredere în preoți, 42,4% cred în miracole, 31,2% cred în deochi, 25,5% cred în blesteme, 23,8% cred în horoscop, 15,6% cred în extratereștri și 15,3% cred în vrăjitorie.

  Așadar, în virtutea acestor procente (deloc de neglijat), iată și câteva cărți despre care se spune că unora le-ar fi frică și să le atingă:

1.Picatrixul. Este o carte veche… asta e sigur, dar pe cât de veche este, pe atât de ciudată pare pentru noi, oamenii prezentului. Datând din secolul al X-lea și celebră în lumea arabă pentru rețetele sale care garantau rezultate maxime, cartea folosește astrologia și magia ocultă. De-a lungul timpului, cartea a fost tradusă în numeroase limbi, astfel încât foarte multe popoare au beneficiat de privilegiile rețetelor prezentate. Un lucru e sigur: cartea garanta că orice dorință, indiferent de cât de imposibilă ar fi părut ea, se putea împlini în urma unei rețete din această carte. Nu trebuia să faci mari eforturi… totul era foarte simplu. Era nevoie doar să bei niște simple  amestecuri de substanţe, pe care, din respect pentru organul numit stomac, nu le voi menționa.

2. Cartea magului Abramelin. E o carte misterioasă, despre care se spune că a fost înmânată unui evreu de către magul Abramelin în persoană, în secolul al XV-lea. Magia Abramelină mai există și astăzi și are o mulțime de adepți în întreaga lume, aceștia susținând că practică o adevărată știință, născută cu mult timp înaintea omenirii. Revenind la carte, aceasta pare să expună modalități în care poți să te ferești de demonii care pur întâmplător se pot intersecta pe aceleași drumuri ca ale tale. Mai mult decât atât, cartea are și rețete cu care acești demoni pot fi supuși și pot face tot ceea ce dorește cel care a rostit vraja. Cum funcționează totul? Ei bine, după inițiere și purificarea spirituală, nu mai e nevoie decât de rostirea cuvintelor juste pentru a obține ceea ce se dorește.

3.Pseudomonarchia Daedonum e creația unui celebru medic și demonolog din secolul al XVI-lea, Johann Weyer. Cartea este un catalog cu 69 de demoni nobili (se vede că și în lumea lor există ierarhii sociale), dar conține și ritualuri prin care aceștia pot fi contactați.  După contactare, aceștia iau diverse forme, cum ar fi ciori sau câini, dar nu uită să îndeplinească ceea ce i s-a cerut: găsirea de obiecte pierdute, aducerea iubitului înapoi sau alte dorințe pur pământești. Tot în această carte se vorbește și despre un alt demon (din aceeași ierarhie de nobili), Haagenti care apare atunci când cineva are nevoie disperată de a transforma apa în vin… și, să recunoaștem, există cazuri de astfel de oameni…

4. Galdrabok. Este o colecție scrisă în limba islandeză, care datează din secolul al XVI-lea și cuprinde cele mai tari 47 de vrăji concepute de cei mai puternici vrăjitori din lume. Aici găsim ritualuri despre cum poți să transformi cel mai mare dușman al tău în cel mai mare admirator al tău, dar învățăm și alte lucruri „utile”, cum ar fi: cum să adormi pe cineva sau cum să bagi frica în dușmanii care-ți poartă pică, cum să faci să dea ciuma în cineva sau alte lucruri de acest gen.

5.Manualul Necromancerului. Conține ritualuri despre care se spune că le pot induce dușmanilor (mereu e vorba despre dușmani) stări de halucinații, astfel încât aceștia să vadă ceea ce nu există în realitate.

   Acestea sunt doar cinci dintre cărțile de vrăji celebre și foarte temute, despre care se spune că ar avea rezultate garantate. Poate că vă întrebați dacă, documentându-mă pentru acest articol, n-am fost tentată și eu să încerc vreo vrajă… măcar așa, din pură curiozitate. Ei bine, da! Am încercat și eu cu câteva vase care trebuiau spălate… dar se pare că în materie de vrăji sunt un adevărat antitalent. Nimic n-a funcționat, așa că a trebuit să le spăl eu însămi.

   Dacă eu sunt un adevărat antitalent în genul acesta de activități, dincolo de ocean, americanii sunt adevărați maeștri în ale vrăjilor. Astfel, studiile arată că 3 din zece americani cred cu desăvârșire în vrăji și chiar susțin că li s-au întâmplat lucruri. Într-un alt studiu efectuat pe 4000 de americani, s-a descoperit că 18% dintre aceștia susțin că sunt zilnic vizitați de spirite.

Acestea fiind zise, vă doresc o zi… cum altfel, decât magică!

Cărţile toamnei cu iz de mere şi gutui

    Printre aromele de măr şi  gutui, struguri aromaţi şi nuci îmbietoare, m-am decis să fac un clasament pe luna septembrie. Deşi am citit o grămadă de cărţi foarte bune, câteva mi-au atras atenţia în mod deosebit. Luna septembrie a fost luna autorilor români, aşa că o să avem un clasament interesant.

Locul 1: Felinare stinse, de Cristina Oţel

Editura Quantum-2016felinare-stinse
Număr pagini-383

   Deşi se implică în problemele infantile ale prietenilor ei şi are o viaţă normală (bine în ziua de azi, unde părinţi sunt tot timpul la muncă, copilul este lăsat să se descurce singur, dar şi să aibă un comportament exemplar), Sorina trăieşte din întrebări şi dorinţa de a capătă răspunsuri. Nu îşi aduce aminte anumite perioade din copilărie, iar acest fapt o pune pe gânduri. Visele care îi produc halucinaţie şi îi fac rău psihic cât şi fizic nu îi dau pace.
Faptul că părinţii săi se vor muta cu serviciul la capitală, iar ea va rămâne singură acasă nu o va ajuta prea mult. Cel care o va ajuta este Adrian, meditatorul care va avea grijă de ea. Acesta din urmă se luptă cu problemele sale personale, cu trecutul său zbuciumat, dar şi cu atracţia şi nevoia de-a o proteja pe Sorina.
Când părinţi vin acasă şi anunţă că mama mai are doar o luna de trăit, o aruncă pe Sorina în cele mai negre hăuri. Singura alinare este că mama sa va găsi o cale să vorbească deschis cu ea, să o înţeleagă cât de cât.
Este interesant de urmărit ce va urma în viaţă fetii, cum va reuşi să treacă peste pierdere. Adrian va încerca să îi fie alături, sau poate nu…

Locul 2. Destinule, să te vedem ce poţdestinule-sa-te-vedem-ce-potii!  de Rebecca Radd-o scriitoare româncă

Editura: Victor, 2014
Număr pagini-332

    Spencer White este o tânără raţională, dar cu spirit libertin. Ea studiază la o simplă facultate cu profil economic, dar are vise măreţe .Este ambiţioasă şi nu renunţă niciodată până când lucrurile nu ies aşa cum îşi doreşte ea. Spencer are şi o parte întunecată, pasionată de petreceri şi poker, este genul de fată echilibrată care ştie să jongleze cu personalitatea ei.
Ziua în care a aflat despre amnezia iubitului ei îi dă fiori şi acum.
După o perioadă în care el era ocupat cu antrenamentele de box, ea plecată, cei doi îndrăgostiţi nu s-au văzut un timp.
Spencer întrezatoare apare la uşa familiei, unde o mamă îndurerată o va anunţa despre amnezia fiului său.
Robbie Walker este tipul cu aer irezistibil după care toate fetele sunt înnebunite. Poate fi comparat uşor cu seducătorul Adonis. Cu părul negru şi ochi întunecaţi, el pare că promite fericire veşnică. Este un petrecăreţ, temperamental şi curajos. Într-un cuvânt, o provocare pentru toţi.
Spencer şi Robbie sunt suflete pereche fiind împreună încă din liceu. Atunci părea că nimic nu-i poate despărţi. Erau invincibili împreună.

Lui Spencer îi este foarte greu să îşi vadă iubitul cu alte fete. Ea încearcă să îi recâştige inima, nu să între cu el în pat, astfel că păstrează distanţa, făcând pe inabordabila. Prima dată când îl vede în această ipostază de cuceritor va face pe leşinata, astfel că Robbie va face pe cavalerul purtând-o pe braţe.
O carte ce merită citită, şil veţi afla cum se va rezolva această situaţie.

Locul 3- Slăbiciunea mea eşti tu, de Rebecca Raddslabiciunea-mea-esti-tu-de-rebecca-radd

Editura-Smart Publishing -2015
Număr pagini-293

    Jesica Wilder este o femeie puternică şi independentă. De câte ori Mark, fratele ei, conducătorul unei organizaţii, are nevoie de ajutor, apelează la ea. Pentru că este cea mai bună. Nu a existat vreo misiune pe care să o primească şi să nu fie capabilă să o îndeplinească. Cu părul blond şi ochii verzi, ea pare un înger. În realitate însă face parte din lumea întunecată.
Jhon Maxwell a avut o copilărie traumatizată care l-a făcut să devină un bărbat puternic .Înzestrat cu o minte sclipitoare, el concepe cele mai ingenioase planuri şi este obişnuit ca acestea să fie un real succes. Îşi conduce viaţa după reguli stricte şi nu se lasă distras.
Totuşi, când o întâlneşte pe Jessica, viaţa lui este dată peste cap. Este vrăjit de vitejia ei războinică şi de dârzenia de care dă dovadă, bine şi fizicul are atuul său.
Cei doi vor face front comun în faţa unui duşman nevăzut.
Vor reuşi să meargă mai departe cei doi?
O carte care merită a fi citită.

Locul 4- Identităţi secrete, de Monica RamirezPrint

Editura Tritonic

    Alina preferă cafeau cu mult lapte, muzica şi lumânările când este acasă, şi un Glock de 9mm când este în misiune pe teren. Alex iubeşte plimbările lungi şi poate lichida un om în mai puţin de cinci secunde.
Ea este un agent operativ în Elite-Organizaţia Operaţiuni Anti-Teroriste Ultra -Secrete, o entitate secretă care nu există în mod oficial, condusă de oameni care nu există.
Alex este prietenul Alinei, iubitul şi mentorul ei, câteodată chiar soţul ei. Dar mariajul lor nu este nimic altceva decât o acoperire de convenienţă pentru misiunile în care sunt trimişi, sau……..
Cei doi vor avea multe misiuni periculoase, de la misiunea din Moravia unde este pe cale să fie sute de victime umane în urmă terorismului biologic şi a celor doi soţi sociopaţi Jenkins şi Lucreţia Jiba, care din plictiseală sau din lipsa de adrenalină se implică în asemenea monstruozităţi. Avem parte şi de doi fraţi gemeni Lunkin, incestuoşi şi putrezi până în măduva oaselor, de doctorul Petrenko un phihopat din fosta KGB, căruia îi plăcea enorm să facă experienţe pe oameni. Aici avem parte de sincronizare perfectă dintre Alex şi Alina.

Se pare că relaţia dintre cei doi este învăluită în necunoscute. Deşi îi mistuie pasiunea, aproprierea lor nu este cu nimic mai aproape de o relaţie normală. Alina şi Alex vor încerca cu rândul să se distanţeze unul de celălalt, asta spre binele lor. Vor încerca să lucreze în misiuni diferite, în echipe diferite, dar ivariabil Alex o va cere pe Alina lângă el. El recunoaste că o iubeşte, dar…Alina îi va cere şefului Elite, Brett, să o mute de la cartierul general din Milano în Franţa, aşa poate va reuşi să scape de Alex şi pasiunea ei otrăvitoare pentru el.
O carte care mi-a plăcut enorm!
Până aici consider locul 1 toate cele patru cărţi la o diferenţa mică, una de cealaltă.

Locul 5- Pendragon, negustorul morţii, de D.J.MacHalependragon

Editura Nemira Junior-2008
Număr pagini-574

     Bobby Pendragon un băiat de paisprezece ani, duce o viaţă obişnuită în Stony Brook,Connecticut. Are o familie iubitoare, un cămin călduros ,chiar şi un câine drag, Marley. Bobby va înţelege în curând că este cu totul deosebit, în mâinile sale aflându-se soarta lumii. Încet-încet, îşi dă seama că realitatea nu este aşa cum credea el. Ajunge cu unchiul său, Press Tilton, într-o gară abandonată, unde vor călători împreună într-o altă dimensiune.
Proiectat prin timp şi spaţiu, misiunea sa este de a apara ţinutul Halla (practic Universul) de demonul Saint Dane, un răufăcător diabolic care încearcă să distrugă omenirea.
Prima sa aventură îl poartă prin Denduron, un teritoriu locuit de fiinţe ciudate, condus de un vrăjitor tiranic şi ameninţat de războaie interne.
În lumea de pe ,,Al doilea pământ”, cea reală, Mark prietenul cel m-ai bun a lui Bobby, şi Courtney, fata cu primul sărut pentru Bobby, îşi fac griji.
Se pare că familia Pendragon a dispărut de pe faţa pământului. Casă, număr de telefon, tot ce ţine de această familie parcă nu ar fi existat.
Această primă carte din serie aduce foarte mult cu aventurile lui Harry Potter.
Recomand tuturor fanilor de aventură această carte minunată.
Sper că v-am ajutat cu acest clasament şi vă doresc lectură plăcută!

5 cărți ciudate și păreri pe măsură

Da… suntem, cu siguranță diferiți. Nu degeaba se spune că lumea e un curcubeu de caractere, fiecare având dreptul (atât de preamărit astăzi, în plină eră a teoretizării conceptului de comunicare) la opinia sa. E plin internetul de reacții acide la recenziile unor cărți, de comentarii de cele mai multe ori deplasate sau chiar răutăcioase. De vină e societatea conflictuală în care trăim, tendințele individualiste, dar și publicitatea excesivă a unor titluri, proces care declanșează și aspecte negative. Dar… nu despre marketingul cărților vreau să vă vorbesc astăzi… ci despre câteva cărți despre care intuiesc o părere generală majoritară, cărți adunate într-un clasament… mai altfel decât suntem obișnuiți.

1. „The zen of farting”, de Reepah Gud Wan

     Vorbește despre un manuscris menit să revoluționeze tot ceea ce se știa despre zen. Căutând alte căi decât cele clasice, prin care să-și impulsioneze elevii să pătrundă în tainele învățăturilor budiste, maestrul Reepah a înființat un nou curent, numit „The zen of Farting”, menit să-i distreze pe adepți. Se spune că după ce i-a venit această inedită idee, maestrul Reepah a devenit foarte ocupat, mii de adepți fiind interesați de această practică. Manuscrisul cărții, aparținând unui pescar din Taiwan, este vechi de secole… de atunci lumea a evoluat… și totuși, câteva recenzii scrise de cititori americani, sună cam așa: „Întotdeauna mi-am dorit un ghid spiritual al flatulenței. Adesea, după ce mâncam ardei iute, mă simțeam foarte rău și starea mea generală se deteriora vizibil. După ce am aflat de zenul flatulenței și am citit mult despre asta, mă simt mult mai eliberat”.
    „Cartea este extraordinară. Am primit-o cadou de ”Ziua Tatălui” și vreau să vă spun că mi-a schimbat întreaga viziune despre flatulență”.

2. „How to shit in the woods”, de Kathleen Meyer

    Da… tot ce pot să spun este că ne îndreptăm vizibil către o literatură cu grave accente practice, dar e strict părerea mea… pentru că recenziile la această carte sună cam așa: „În ciuda titlului vulgar, cartea e plină de informații utile. În cazul în care plecați într-o excursie și drumul până la destinație e foarte lung, vă sfătuiesc să luați cartea și s-o citiți cu ochii mari. O să vă fie utilă” sau „Dacă vă plac pădurile, dar vreți ca cel care vine din urma voastră să aibă aceeași părere, atunci trebuie să citiți această carte”. Unele voci spun că această carte s-a vândut în peste 2,5 milioane de exemplare, fiind un adevărat best seller.

3. „Does God ever Speaks through cats?”

    Da, e o întrebare bună, la care autorul David Evans caută răspunsuri, iar cititorii vin cu recenzii pe măsură: „Da, Dumnezeu a vorbit de mai multe ori prin pisica mea. Mi-a spus că nu e bine să fii ateu și că trebuie să mă îndrept spre cele sfinte” sau „Nu știu dacă Dumnezeu vorbește prin pisici, dar pe Broadway am văzut odată un grup de pisici care nu se mai opreau din vorbit” sau „Dumnezeu întotdeauna vorbește cu mine prin pisica mea. Începe la cinci dimineața. Misterioase sunt căile lui Dumnezeu”. Într-adevăr…

4. „Learning to play with the lion’s testicles”, de Melissa Haynes

Da… după cum vă spuneam, ne îndreptăm spre o literatură practică, de unde învățăm lucruri utile, care să ne folosească în viață. Iată și părerile despre această carte: „Am avut câteva experiențe în junglă și vreau să vă sfătuiesc să nu încercați niciodată să vă jucați cu testiculele unui leu, dacă nu ați citit această carte” sau „Am citit cartea, dar un prieten mi-a spus că nu tuturor leilor le place asta”. Nu știu ce să zic… am alte hobby-uri.

5. „Crafting with cat hair”, de Kaori Tsutaya

Da… dacă pisica ta lasă păr prin casă, această carte îți propune o soluție: confecționează lucruri din el. Cum adică „din ce?” Din părul de pisică! Există oameni care au citit cartea și au învățat de acolo o mulțime de lucruri utile. Iată câteva mărturii: „Am descoperit că, citind această carte în metrou, oamenii nu mai stau atât de aproape de mine” sau „Cu ajutorul acestei cărți, soția mea a confecționat daruri de Crăciun pentru prietenii noștri. A făcut patru perechi de șosete, două eșarfe, trei pălării, o pereche de papuci de casă, o jachetă de iarnă și un covor pentru camera copiilor”. Acestea fiind spuse, mai că m-aș apuca și eu… dar n-am pisică.

Ei… acestea sunt doar cinci dintre sutele de cărți „mai altfel”, pe care unii dintre semenii noștri le găsesc interesante și ale căror titluri, din respect pentru sensul inițial, nu le-am tradus.

“Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi mai credincioşi prieteni; ele sunt cei mai înţelepţi sfătuitori şi cei mai răbdători profesori.” Charles W. Elliot

Curiozităţi despre cărţi şi autorii acestora

“Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi mai credincioşi prieteni; ele sunt cei mai înţelepţi sfătuitori şi cei mai răbdători profesori.” Charles W. Elliot

Sau

 “Cartea este un cadou pe care poţi să îl desfaci o dată, şi încă odată, şi încă odată…” Garrison Keillor

   Există curiozităţi despre orice. Astăzi mi-am propus să vorbim despre curiozităţi legate de cărţi şi autorii acestora. Pentru fiecare dintre noi, un periplu prin lumea cărţilor este fascinant şi ne captivează prin multitudinea de informaţii uneori amuzante, alteori surprinzătoare. Am cules pentru dumneavoastră următoarele curiozităţi:

Cea mai mică carte din lume este „Cameleonul lui Cehov”, măsoară 0,9 mm atât în lungime, cât și în înălţime, nu e mai mare decât un bob de sare, şi se află în posesia lui Mark Palkovic, un bibliotecar american. Uimitor este faptul că această carte are 30 de pagini și 3 ilustraţii color.”

Cea mai mare carte din lume „Acesta este Mohamed” are 420 de pagini realizate dintr-un material de amestec de hârtie și piele, o înălţime de cinci metri şi cântăreşte aproape o tonă şi jumătate, evaluată la 2.300.000 de euro. Gigantul document prezintă viaţa profetului Mahomed şi a fost tipărită în Germania şi montată în Dubai.”

Cea mai veche carte din Europa a fost cumpărată cu peste 10 milioane de euro de către Biblioteca Naţională a Marii Britanii. Manuscrisul de mărimea unei palme datează din secolul al VII-lea. El este o copie în latină a Evangheliei după Ioan şi a fost descoperit în mormântul Sfântului Cuthbert, în anul 1104. Reprezentanţii instituţiei spun că exemplarul achiziţionat este una dintre cele mai importante cărţi din lume.”

Cea mai citită carte din lume esteBiblia, vândută în 3,9 miliarde de copii în toate variantele ei. Popularitatea Bibliei este datorată credinţei oamenilor potrivit căreia Biblia a fost scrisă sub harul şi influenţa Divinităţii. Biblia a fost scrisă pentru aproximativ 16 secole, și este o colecție de 66 de cărți.”

Cea mai vândută carte pentru copii din lume este seria Harry Potter a scriitoarei J.K. Rowling, formată din 7 volume, vândută în 450 de milioane de exemplare.”

Cea mai scumpă carte din lume a fost cumpărată de Bill Gates pentru suma de 30.8 milioane de dolari. Cartea este Codex Leicester a lui Leonardo Da Vinci.

Cea mai veche carte de bucate din lume este o tabletă de lut babiloniană, inscripționată în akkadiană. Aceasta datează din anul 1750 Î. H., de pe timpul lui Hammurabi. “

“Un scriitor croat a înregistrat un nou record mondial, realizând cea mai grea carte din lume – un volum despre viața fostului lider croat Franjo Tudjman. Cartea gigantică are 3.604 de pagini și cântărește 12 kilograme.”

“Jurnalul Anei Frank este cea mai vândută carte non-ficţională din lume. Cartea este jurnalul unei fetiţe de treisprezece ani, evreică, care în timpul invaziilor naziste a stat ascunsă într-o clădire, în Amsterdam. Pe perioada “autodetenţiei” fetiţa a scris jurnalul care a fost vândut în 27 milioane de copii. Asta pentru că adolescenta credea ca “hârtia e mai răbdătoare ca omul.”

“„Bibliosimia” este un termen atribuit plăcerii de a mirosi cărți vechi.”

Shakespeare a inventat aproximativ 1700 de cuvinte.”

“Inițial romanul Mândrie și prejudecată de Jane Austen se numea Primele impresii.”

Știați că  J.R.R. Tolkien era șofer de profesie?  Mai mult decât atât acesta era foarte nepriceput în acest domeniu, iar noaptea sforăia, ceea ce îl făcea să doarmă în baie pentru a nu o deranja pe soția sa. Mai mult decât atât, acestuia nu îi plăceau deloc francezii.”

Tolstoi avea o înălțime de peste 2 metri. Acesta avea însă un obicei foarte prost: jocurile de cărți pe bani. În timpul unui joc de trei zile și două nopți acesta și-a pariat casa pe care a pierdut-o.”

“Cum pe vremea aceea nu existau nici maşini de scris şi nici calculatoare, soţia lui Tolstoi a trebui să copieze de mână tot romanul „Război şi Pace”. De 7 ori!

“În 1939 Ernest Vincent a scris un roman care avea peste 51.000 de cuvinte însă niciunul nu conținea și litera e.”

“Hobby-ul lui Charles Dickens era hipnoza. Acesta a încercat de mai multe ori să o adoarmă pe soția sa cu ajutorul hipnozei.”

“La înmormântarea sa, Victor Hugo a fost însoțit de peste două milioane de oameni.”

William Shakespeare era singurul membru inteligent al familiei, restul erau analfabeți.”

Charles Dickens dormea şi scria întotdeauna cu faţa spre nord.”

Honore de Balzac adora cafeaua, în decursul unei zile el consuma 50 de ceşti de cafea tare, turcească. Dacă nu avea posibilitatea să fiarbă cafeaua, scriitorul sfărâma boabele şi le mesteca.”

“Lui Edgar Allan Poe îi era frică de întuneric. Posibil una din cauzele care a dus la această fobie a fost faptul că în copilărie viitorul scriitor a învăţat…în cimitir.”

Marin Preda nu a scris niciodată cu pixul sau creionul. Scria cu un stilou cu peniţa de aur, care după moartea lui nu a mai funcţionat niciodată. Peniţa era tocită mai mult într-o parte şi pentru a scrie cu el trebuia să ştii să îl ţii şi în ce poziție să îl apleci, dar nimeni nu a reuşit să îl facă să scrie.”

“ Manuscrisul original al romanului lui Steinbeck, Despre şoareci şi oameni, a fost mâncat de un câine.”

Voltaire leşina ori de câte ori mirosea trandafiri.”

“În copilărie, Roald Dahl a lucrat ca degustător la fabrica de ciocolată Cadbury. Mulți ani mai târziu, autorul scrie cartea „Charlie și fabrica de ciocolată”. Este posibil ca experiența sa de degustător să-i fi servit ca inspirație.”

Gabriel Garcia Marquez a refuzat în repetate rânduri ca magistralul său roman Un veac de singurătate să fie ecranizat.”

   Voi încheia acest articol cu o relatarea referitoare la apariţia cărţii.

   “De-a lungul civilizaţiei umane, omul a căutat şi a dezvoltat suporturi de scriere pentru transmiterea informaţiilor. Primele au fost tăbliţele din argilă. A urmat foiţele din papirus şi sulurile de pergamente din piele de animale. Hârtia a fost invenţia chinezilor, iar germanul Gutenberg este părintele tiparului.

    Cartea, ca suport de scriere, are  o istorie veche de 5.000 de ani. De-a lungul ultimelor cinci milenii, omul a căutat şi a dezvoltat diverse forme pentru transmiterea informaţiilor pe suport de scriere, ajungând de la tăbliţele de argilă din Mesopotamia la e-reader-urile şi tabletele performante, disponibile astăzi în toate ţările civilizate. Istoria cărţii se împleteşte de milenii cu istoria civilizaţiei umane. La început a fost argila. Acesta era materialul din care au fost confecţionate primele suporturi de scriere, iar invenţia aparţine mesopotamienilor. Descoperirile făcute de arheologi în apropierea oraşului mesopotamian Uruk atestă faptul că cele mai vechi suporturi de scriere erau folosite pentru ţinerea unor evidenţe ale oraşului.   Pentru a ”nota” pe tăbliţe, oamenii din antichitate trasau caractere în tăbliţele de argilă cât încă erau umede. Tăbliţele erau băgate în cuptor până se întăreau, iar inscripţiile rămâneau clare. Pe lângă tăbliţele de argilă, ţesăturile au fost vreme de câteva sute de ani, suport pentru scrierea şi transmiterea informaţiilor. Chinezii obişnuiau să scrie pe mătase cu ajutorul pensulelor.”

Cu drag, Iliuţa!curiozitati
Surse: libruniv.usarb.md; blogdecarti.ro; bunadimineata.ro; diez.md; adevarul.ro

by -
36

Cinci motive să o citeşti pe Hiromi Kawakami

Din dorinţa de a descoperi noi autori japonezi m-am oprit la Hiromi Kawakami şi bine am făcut! De la această autoare am citit două cărţi, şi anume: “Prăvălia de mărunţişuri a domnului Nakano” şi “Vreme ciudată la Tokio” (roman finalist al Man Asian Literary Prize 2012), ambele intrând în topul favoritelor mele. Sper să îmi cumpăr şi celelalte două cărţi ale lui Hiromi: “Manazuru” şi “Cele 10 iubiri ale lui Nishino”, sunt sigur că şi ele or să fie la înălţime. Acestea fiind spuse, să trecem la treabă!

1) Mod de scriere simplu, însă totodată elegant.
    De câte ori nu ne-am împotmolit când am găsit într-o carte cuvinte arhaice, ori neologisme? De câte ori am întrerupt lectura pentru a căuta acel/acele cuvinte în dex? Acum, nu mai este cazul, cuvintele folosite de scriitoarea Kawakami sunt uşor de înţeles şi nu va mai trebui să ne oprim din citit şi să căutăm cuvintele mai complicate. Arhaismele nu sunt prezente sub nicio formă, iar pe alocuri se zăresc câteva uşoare neologisme. Autoarea apelează la un mod de scriere subtil, un mod plăcut din punct de vedere literar, creând un paradis nemărginit.
2) Dobândeşti cunoştinţe referitoare la gastronomia japoneză.
    Iubesc să întâlnesc în cărţi scrise de autori străini, informaţii despre felurile de mâncare din ţara în care e plasată acţiunea. Hiromi mi-a oferit nenumărate şanse să îmi închipui tumultul de arome, având abilitatea de-a transmite mirosul îmbietor prin scriitura ei. Arome ce mi-au stârnit papilele gustative, simţindu-le ca pe ceva real. Sashimi, okonomiyaki, teppanyaki, noodles sunt printre puţinele feluri prezentate, scriitoarea ispitindu-ne nu numai cu nominalizarea lor, dar ne prezintă modul cum sunt preparate si ce ingrediente conţin. Am iubit, pur şi simplu, am iubit pasajele în care se discuta despre mâncare japoneză, eu sunt un mare fan al gastronomiei orientale. Dacă şi vouă vă plac miresmele condimentelor şi gusturile sosurilor, nu trebuie să rataţi aceste minunate cărţi, o să le adoraţi!
3) Înveţi cât de importantă e comunicarea.
   În Japonia comunicarea e aproape inexistentă, iar relaţiile umane au mult de suferit din acestă cauză. Autoarea Hiromi Kawakami pune accentul pe singurătate şi pe schimbul mult prea scurt de vorbe între persoane. Dragostea în romanele ei se formează din gesturi, vorbele aproape nu se găsesc. Mi-a părut foarte rău că personajele bine alese de scriitoare au de suferit, ele păstrând tăcerea. De asemenea, convorbirea dintre cupluri este succintă, compusă din două-trei vorbe aruncate în vânt:

-Bună dimineaţa!
-Bună dimineaţa!
-Plec la serviciu şi nu ştiu când ajung.
-Pa.
-Pa.

 

Nici măcar un simplu “te iubesc”, nici măcar “o să îmi fie dor de tine”…
4) Prietenia se transformă în dragoste.
    Veşti bune şi pentru iubitorii romanelor de dragoste :) În paginele cărţilor se conturează relaţii de dragoste, dar nu sunt foarte dezvoltate. Nu o să găsiţi declaraţii de dragoste imense sau eu ştiu mai ce, însă merită să încercaţi cel puţin o carte scrisă de Hiromi, nu o să vă pară rău. Veşti bune şi pentru cei care nu iubesc romanele de dragoste :) Fiind foarte slab dezvoltate aceste relaţii, sigur nu o să vă deranjeze, promit!
5) Dialogul se împleteşte foarte frumos cu naraţiunea.
   Cui îi place dialogul mânuţa sus! Iote… ce de mâini 🙂  Şi mie, şi mie, pentru că mă pun mult mai bine în pielea personajelor şi e mult mai atractiv, simt mult mai bine unele stări sufleteşti. Din câte ştiţi, un alt punct forte al dialogului e că dinamizează acţiunea, aşa se întâmplă şi aici. Când se  împrieteneşte cu naraţiunea, nu are cum să iasă ceva urât. Un alt autor care îmbină dialogul cu naraţiunea e minunata Agatha Christie, regina crimelor. Sunt pline de dialog cărţile autoarei Hiromi, de la mine ambele au primit nota 10.
 
 În concluzie, e musai să o citiţi pe Hiromi Kawakami. Lecturi faine, dragi cititori!

 Love is in the air-Top 5 cărţi-august

    Toamna se numără boboci, eu număr cărţile din top 5. Bine, dacă o să reuşesc să mă rezum la 5 bucăţi. Luna August a fost o luna de vis, cărţi superbe, autori noi, acţiune cât cuprinde şi dragoste în aer.

       Nici de această dată nu o să pot să trec doar o carte pe primul loc, dar încerc…
O autoare nouă, cel puţin pentru mine, dar surpriză……. este româncă şi se numeşte Rodica Maria Mijaiche, iar cartea sa este absolut superbă.

    1. Anotimpul iubirii de Rodica Maria MijaicheAnotimpul Iubirii

    Editura: Smart Publishing

,,Se opri doar să se uite la femeia din faţa lui. Era de o frumuseţe aproape dureroasă, în ciuda durităţii pe care o afişa ce nu putea ascunde inocenta care flutura că un steag în faţa lui. Putea să recunoască în privirea ei tristeţea şi durerea pierderii de prea multe ori a persoanelor dragi. Ştia de la Mihai prin ce trecuse Anamaria. ÎI păruse rău pentru ea când aflase, dar, acum, că o avea în faţa lui în carne şi oase, ar fi fost dispus să-i dea luna de pe cer şi să adune stelele cu mâinile una câte una, chiar dacă i-ar fi luat o viaţă întreagă, şi să i le aşeze la picioare pentru a-i readuce zâmbetul pe faţa angelică.”

Anamaria îi apucă mâna şi, ridicându-se în picioare, simţi pentru un moment cum totul se opreşte în loc şi trase cu putere aer în piept. Era faţă în faţă cu un exemplar masculin de excepţie. Dacă se gândea la războinicii vikingi, şi se gândea pentru că fusese pasionată de istoria lor ,acesta era cu siguranţă unul dintre ei. De la părul blond, cârlionţat şi puţin cam lung, ochi negri pătrunzători, statura înaltă, impozantă de aproape doi metri, până la puterea şi siguranţa pe care le emana întreagă lui fiinţă. Ocupa tot cadrul uşii cu mărimea lui”.


 

    Aşa aş putea descrie cartea Rodicăi. O dragoste dureroasă între Anamaria şi Adrian. Se înţelege clar atracţia dintre cei doi, dar durerea fiecăruia, demoni cu care se luptă, îi va îndepărta, sau poate apropia. Cert este că merită citită această carte.
Nota mea este 10.

1. Tot pe locul 1 mai avem o carte-Banda celor şase ciori de Leigh BardugoBanda celor sase ciori Bardugo

    Banda celor şase ciori conţine toate elementele pentru a-i captiva pe cititori: un lider viclean care are un plan pentru fiecare ocazie, situaţii-limită, o echipă războinică de proscrişi pricepuţi, o intrigă complicată şi o tensiune insuportabilă.
Ketterdam: un centru înfloritor al comerţului internaţional, unde poţi găsi orice dacă eşti dispus să plăteşti preţul-şi nimeni nu ştie mai bine decât Kaz Brekker un hoţ de geniu. Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acţioneze de unul singur…
Aşa că iată care este banda lui:

Un condamnat însetat de răzbunare.
Un trăgător împătimit de jocurile de noroc.
Un fugar cu un trecut privilegiat.
O spioană poreclită Fantoma.
O sfâşie Inimi care îşi foloseşte puterea că să supravieţuiască într-un cartier rău famat.
Un hoţ cu darul evadărilor imposibile.

    Kaz şi echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregi lumi-dacă nu se ucid mai întâi între ei.
O carte de notă zece unde adrenalină este la cote maxime.

2. Urlet în tăcere (vol 1) de Marina Neaguurlet-in-tacere

   Editura: Quantum

   Şi această autoare mi-a rămas în suflet, mai ales cu prima carte a sa ,,Frumuseţi Monstruoase”. Sunt bucuroasă să spun că şi această autoare este româncă de a noastră. Cărţile ei sunt geniale, nişte fantasy superbe.

,,M-am întors, curioasă să descopăr ce îl speriase atât de tare şi am rămas înmărmurită în momentul în care, sub ochii mei căscaţi de uimire, a început să se desfăşoare, în toată lungimea lui de aproape doi metri, un individ care tocmai descaleca de pe o motocicletă Harley. A ridicat trunchiurile, căci braţe nu le puteam numi, având în vedere mărimea impresionantă, apoi şi-a scos casca. Ceva pe dinăuntru meu începuse să ţopăie de nerăbdare, aticipând momentul în care se va întoarce cu faţa spre mine. Şi nu am fost dezamăgită. Respiraţia mi s-a oprit când ochii lui mi-au prins privirea ca într-o cuşcă. Căutătura metalică m-a pătruns până în adâncul sufletului, ca şi cum încerca să îmi afle toate secretele.”

   Sara, o tânără care a asistat la măcelul familiei sale, ea a fost ucisă, dar Markus a readus-o la viaţă, astfel că principiile naturi sau schimbat şi fiecare trebuie să plătească un preţ. Victime colaterale în relaţia Sara-Markus sunt o mulţime de oameni, care au coşmaruri înfricoşătoare.
Va rezista dragostea dintre Markus şi Sara? Vom vedea în vol 2 (ceea ce fiind spus abia aştept. Marina, scrie mai repede te rog.)
Nota mea pentru carte este 10.

3. Girl Online de Zoe Sugg

       Editura: EpicaGirl Online

    Nu ştiu cum de am trecut cu vederea această carte superbă. De fapt, timpul prea puţin alocat pentru citit este de vină.
Sub numele de Girl Online, Penny scrie pe blog despre cele mai ascunse sentimente ale ei, despre prietenie, băieţi, familia ei ţicnită şi despre atacurile de panică ce începuseră să-i domine viaţa. Când lucrurile încep să se înrăutăţească, familia ei o ia pe sus şi o duce la New York, unde îl întâlneşte pe Noah, un tânăr american chipeş care cânta la chitară. Fără de veste, Penny se îndrăgosteşte şi surprinde fiecare clipă a trăirilor ei în cuvintele scrise pe blog.
Noah are şi el un secret, care va ieşi la iveală atunci când anonimatul lui Penny este deconspirat în mediul Online.
Va rezista relaţia celor doi. Cine se face vinovat de deconspirarea întregii  situaţii?
Va avea o şansă relaţia dintre cei doi?
O carte superbă, care nu o poţi lasa din mâna.
Nota mea pentru carte este 10.

       Până aici aş considera toate cărţile enumerate pe primul loc, dar o diferenţiere a trebuit să fac.

4. O mie de nopţi de E.K Johnstono mie de nopti

    Editura: Trei

     Plină de emoţie şi frumuseţe, ,,O mie de nopţi” îşi va răspândi vraja asupra cititorilor,,fermecându-i încă multă vreme după ce ultima poveste va fi spusă.
Regele Lo -Melkhiin a ucis trei sute de fecioare înainte să ajungă în satul ei căutăndu-şi o soţie. Când ea vede norul de praf în zare, ştie că el a sosit. Ştie că o vrea pe fata cea mai frumoasă: sora ei.
Însă jură că n-o va lasa să fie următoarea.
Eroina fără nume face tot ce îi stă în putere să fie luată ea în locul surorii sale.
Ajunsă în palatul lui Lo-Melkhiin, descoperă că e un loc bizar şi primejdios, unde statuile au priviri înspăimântătoare şi firele se ţes singure în veşminte strălucitoare (bine, aici puterea eroinei noastre este de vină).
Deşi e convinsă că va muri, darul ei de povestitoare o ţine în viaţă. Magia focului rece de aramă este pe măsura demonului ce sălăşluieşte în rege.
Cine va câştiga? Eroina noastră cu ale sale puteri sau demonul înfricoşător din rege?
Nota mea pentru carte este 10.

5.Caleidoscopul inimilor de Claire Contreras 

     Editura: Treicaleidoscopul inimilor

      Caleidoscopul inimilor e combinaţia perfectă de pasiune, suferinţă şi emoţie care te va însoţi multă vreme după ce vei închide cartea.
Chimia dintre Oliver şi Estelle e magnetică. O frumoasă poveste despre pierdere, iubire şi despre cum să-ţi asculţi inima chiar şi când e frântă.
Era prietenul cel mai bun al fratelui meu.
N-ar fi trebuit să devină iubitul meu.
Au crezut că vor da totul uitări, dar unul a plecat, iar unul s-a logodit, având o relaţie de durată.
După moartea logodnicului, Estelle va încerca să meargă mai departe.
Când vine să locuiască cu fratele ei, Estelle va da peste cel care i-a frânt inima -Oliver.
Se pare că acum după ce a terminat facultatea şi este medic, ar vrea să o cucerească cu orice preţ pe singura lui mare iubire.
Estelle nu este hotărâtă să îi mai acorde o şansă, se teme că de data această Oliver îi va frânge inima în mii de bucăţi.
Oare vor reuşi să aibă o relaţie? Vor trece peste ce a fost, dar şi de piedicile de acum?
Nota mea pentru carte este 10.

      Vă doresc lectură plăcută, iar dacă puneţi mâna pe aceste cărţi superbe nu ezitaţi-citiţi-le!
Vă doresc un început de toamnă cu multă lectură bună, dar şi cu multe apariţii de excepţie.

Behind the Closed Door/Cărţi care ne-au impresionat

    Pasiunea pentru lectură ne oferă de fiecare dată prilej pentru noi şi noi discuţii. Nu contează locul şi ora, noi mereu ne înseninăm atunci când abordăm subiectul preferat şi întrebăm: Ce-ai citit ultima dată? Ce părere ai avut despre titlul X? Te-a impresionat? Fără voia noastră rotiţele încep să funcţioneze şi ne gândim, privirea ni se înseninează şi răspundem degajat. :) Ştiţi că suntem o gaşcă de nebuni şi ne place să ne cunoaşteţi părerea în anumite ipostaze, iar astăzi, o parte dintre noi, vă prezentăm cărţile care ne-au impresionat. Unele ne-au lăsat un gol în stomac, la altele am şters discret o lacrimă din colţul ochiului sau pur şi simplu am rămas privind în gol multă vreme.

    Maryliyn Cărţi care m-au emoţionat … Culmea, nu sunt atât de multe. Am o obsesie cu „La răscruce de vânturi” de Emily Bronte. Deşi personaj negativ, am empatizat cu Heathcliff, şi talentul autoarei în a folosi cuvintele m-a făcut să simt fiecare picătură acidă de durere a acestui personaj. Dezamăgirea la auzul cuvintelor Catherinei, bucuria mascată a revederii ei, disperarea şi groaza pe care o trăieşte la moartea singurei fiinţe pe care a iubit-o vreodată şi fericirea psihotică pe care o simte văzându-i fantasmă. Da. E o carte care pe mine m-a emoţionat, o poveste clasică dar nemuritoare şi generatoare de sentimente puternice. O altă carte care m-a făcut să mă smiorcăi (mai ceva ca la Titanic când moare Leo Di Caprio) este „Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes. Oh! Am zis că mor şi eu acolo. Îmi venea să-i zic lui Will să se dea mai încolo, să mă lase întâi pe mine să mă duc la îngeraşi că oricum îmi stă inima. N-am rezonat cu decizia lui. Am văzut-o ca pe o dovadă clară de laşitate. Da … este stăpânul propriului destin, demonstrează că alegerea îi aparţine … dar FUGE. Pentru că asta face. Decide să nu îşi mai poarte crucea cea grea şi alege fuga. Mda. M-a durut finalul. Şi acum o să sune clişeic, dar dacă aş fi putut să schimb cumva sfârşitul poveştii ăsteia … n-aş fi stat pe gânduri, chiar dacă i-aş fi luat din puterea emoţională sau din mesaj. La capitolul emoţii mai adaug „Marat. Iubirea are spini” de Nataşa Alina Culea. Nu am dat apă la şoareci, dar m-a impresionat determinarea Alinei şi perseverenţa ei într-un sentiment ce părea atât de irealizabil. Femeia asta are o răbdare incredibilă şi îşi asumă riscul de a înfrunta singurătatea, mai degrabă decât să accepte ce îi dă viaţa drept înlocuitor ieftin. Mi-a smuls un zâmbet atitudinea ei şi finalul poveştii îi da un pumn destinului cu mesajul: „Am câştigat!” Un „gol în stomac” mi l-a lăsat şi „Sclipind la ultimul vagon” de Andreea Blându. Povestea dintre Eric şi Nidia are acel ceva special, interzis şi fascinant. Cuvintele au grijă să te ridice şi să te coboare în acelaşi timp, iar finalul îţi smulge o bucată din ţine. Aşadar e un roman hoţ. :) Acum fac haz de necaz că am rămas cu nişte lacrimi pe acolo prin ochi. Mai departe … sunt ahtiată după seria After de Anna Todd (încercaţi să vă prefaceţi că vă spun o noutate, da? :) ), ador cărţile lui Jennifer L. Armentrout şi iubesc „E uşor să mă răneşti” de Tammara Webber.

    Arci: Caietele roz-Dumitru Tranca;

    Laura Apetroaie: Cred că am plâns la mai multe cărţi, dar acum îmi amintesc doar de BUCURIE REGĂSITĂ, DANIELLE STEEL. O poveste frumoasă, dar foarte emoţionantă a unei familii foarte fericită, împlinită şi liniştită, dar în care se instalează, panică, nervii, durerea şi pierderea – pe care cu greu o pot suporta: se învinovăţesc şi se auto acuză de pierderea copilului multă vreme. Cu paşi mărunţi învaţă să trăiască fără copilă, reînvaţă de fapt totul. Iar atunci când nu mai sperau, viaţa lor s-a transformat din nou, iar zâmbetul fericirea şi iubirea revin în inimile, viaţa şi în casa familiei. Morală? Nimic nu se pierde, totul se transformă, deci nu renunţă, nu spune nu şi niciodată să nu crezi că ai pierdut pentru că ai fost pedepsit.

    Cosmin: Am plâns la sfârşitul romanului “Ucenicul arhitectului” de Elif Shafak. Personajul principal ajunge dintr-un biet îmblânzitor de elefanţi ucenicul marelui arhitect Mimar Sinan. Împreună realizează măreţe clădiri ce dăinuie şi astăzi, făcând parte din rămăşiţele impresionantului Imperiu Otoman. Îl îngrijeşte pe elefantul sultanului, dar se îndrăgosteşte încă din adolescenţă de Sultana Mihrimah, unica fiică a lui Hurrem. O poartă în inima sa toată viaţă, o vede căsătorită, o vede făcând parte dintr-un mariaj nefericit. O vede cum îşi dă ultima suflare, cum părăseşte această lume. Moare şi maestrul său, grupul de 4 ucenici se destramă, sultanii se succed. Mult iubitul său elefant moare de bătrâneţe, iar el pleacă în ţara de origine, în India şi contribuie la construirea Taj Mahalului. Un om care s-a aflat mereu atât de aproape de fericire, fericire ce i s-a strecurat printre degete…

    Crina Stanciu: Eu am plâns la o singură carte şi anume “Dama cu camelii” de Alexandre Dumas. Volumul în sine nu lasă de dorit, povestea te ţine alături, iar personajele capătă viaţă în vocea celorlalţi eroi care descriu, râd de cele petrecute în trecut şi plâng la cele care ar fi putut fi. Povestea unei femei care era puternică, nu îşi arată minusurile în faţa celorlalţi, ci mergea cu capul sus şi arată lumii zâmbetul său cuceritor. Boala nu o răpune, din contra! O întăreşte şi o aduce la final în pragul morţii, o alină şi o aruncă în abis. Pur şi simplu o capodoperă.

    Nicol: Care m-a emoţionat? păi nu prea am, dar… Anotimpul iubirii-Rodica Mijaiche. O carte care m-a surprins la propriu. Adrian şi Anamaria, fiecare cu traumele lor, fiecare au pierdut fiinţe dragi, dar au reuşit să treacă peste, au încercat să dea o şansă iubiri şi la dreptul la fericire. Melania, soţia văduvă, este distrusă, dar când flacăra întâlniri dintre Alex şi ea apare, nu ai cum să te împotriveşti. Deşi am citit sute de cărţi, este singura care a reuşit performanţa de a mă sensibiliza.

    Rodica Puşcaşu: E greu de spus… eu trăiesc fiecare poveste, de parcă aş fi acolo. De fapt, când citesc, eu sunt acolo… Dacă ar fi să vă povestesc la câte cărţi am plâns, nu ar fi spaţiu suficient. O să aleg „Lupii trecutului. Sofia”, de Nataşa Alina Culea. Cartea e o traiectorie ascendentă a emoţiilor, mi-a fost imposibil să nu plâng, deşi am intuit încă de la început că asta se va întâmplă. Că şi celelalte cărţi ale Nataşei, există în „Lupii trecutului. Sofia”, o transpunere a sentimentelor, de la personaj la cititor… sau poate că sunt eu genul acela de cititor care preia emoţiile personajelor… nu ştiu. Un lucru e sigur: de fiecare dată când încep să citesc o carte scrisă de Nataşa, îmi propun să nu plâng, dar încă n-am reuşit asta.

    Mili: Da, n-am făcut un secret din acest lucru, recunosc, sunt o persoană lacrimogenă. Nu este un sentiment nou că unele cărţi mi-au făcut sufletul franjuri. În topul meu se află Niciodată împreună. Totul a mers foarte bine, dar când ajuns la scrisoarea de final, am simţit acea neputinţă, am zis în sinea mea: Nu se poate!!! Cum să moară un asemenea om? Cum să moară tocmai personajul principal? (nu are rost să dezbatem subiectul, a scris Iasmina destule în recenzie). Un alt titlu special a fost Inelul de Danielle Steel. Nu sunt o împătimită a cărţilor autoarei, dar războiul, ura dintre nemţi şi evrei, chiar şi după trei generaţii m-a făcut să înţeleg cât de departe se poate ajunge, cum noi oamenii nu putem ierta. O altă carte emoţionantă a fost Identităţi secrete de Monica Ramirez. Alex, personajul meu preferat din seria Alina Marinescu după o mulţime de misiuni speciale la care s-a adăugat conflictul interior, într-un final este declarat mort. Ştiam că nu se termină aşa, dar n-am putut să citesc mai departe cartea, am zis: De ce? Răspunsul l-am primit mai târziu în următoarele volume. :)

   Vă invităm şi pe voi să ne scrieţi ce cărţi v-au emoţionat.

%d bloggers like this: