De-ale Literaturii

by -
10

Cele mai bune cărți citite în 2016

S-a mai scurs un an, mult așteptatul 2016 a luat sfârșit, făcând loc altor 365 de zile și altor cărți citite și iubite. Anul 2016 a fost plin, cel puțin pentru mine. Am reușit să citesc suficient de mult, să depășesc challenge-ul de 100 de cărți, să călătoresc în locuri neașteptate, să cunosc personaje ce mi-au intrat la suflet. Am petrecut ore întregi în compania acestor prieteni pe care-i iubim nespus – cărțile. Majoritatea cărților au fost bune și foarte bune conform gusturilor mele, însă au fost și câteva titluri ce nu m-au impresionat.

În această perioadă toată lumea mă întreabă: ,,Care au fost cele mai bune cărți citite de tine în 2016? Ce-mi mai recomanzi să citesc?”. Îi privesc cu un amestec de indignare și amuzament și le răspund: ,,Chiar aveți timp să vă povestesc câteva zeci de cărți?”. Dar dacă stau să mă gândesc mai bine, parcă mă roade și pe mine curiozitatea. Ce cărți mi-au plăcut în mod special, care au devenit puncte de referință pentru mine? Pentru a-mi putea răspunde la această întrebare trebuie neapărat să am în față o listă cu toate titlurile. Am fost uimit de cât de multe cărți faine m-am bucurat. De aceea, m-am hotărât să împărtășesc cu voi 10 dintre ele, organizate într-un top personal, pe care consider că toți cititorii de cursă lungă, toți bookaholicii ar trebui să le citească. Alegerea n-a fost deloc simplă, însă uitați lista mea:

1.Pe primul loc pun laolată ,,Școala nopții”, ,,Cartea vieții” (trilogia All Souls de Deborah Harkness – Editura Litera) și ,,Talismanul” (seria Outlander de Diana Gabaldon – Editura Nemira). Fără îndoială, preferatele mele, reprezentante de seamă ale genului fantasy, pe care-l ador 🙂  Niște scrieri de o complexitate incredibilă, un amestec de magie, istorie, alchimie. Călătorii în timp, povești de iubire imposibile, lecții de viață și mult-mult farmec.

scoala_noptii_coperta_cvr_c1cartea-vietii-continuarea-254004diana-gabaldon-talismanul_

2.La o mică distanță se situează ,,Privighetoarea” de Kristin Hannah (Editura Litera). Cel mai bun historical fiction, cea mai emoționantă carte de care am avut parte în 2016. Al Doilea Război Mondial, o Franță invadată de nemți, un genocid nemilos al evreilor, prietenii, povești de dragoste, rezistență, bunătate, sacrificiu sunt cuvintele prin care aș putea descrie această poveste excepțională.privighetoarea-de-kristin-hannah-cea-mai-buna-carte-de-fic-iune-istorica-acum-in-colec-ia-blue-moon

3.,,Furia Roșie” de Pierce Brown (Editura Paladin) este, fără doar și poate, cel mai bun roman SF citit de mine în 2016. O distopie excelentă, o societate marțiană asemănătoare cu cea din Divergent, încercarea personajului principal de a-și depăși statutul, de a le dovedi tuturor că pătura de jos a societății poate fi la fel de bună ca și cea conducătoare, răsfățată și privilegiată. Și da, societatea poate supraviețui, poate dăinui de-a lungul timpului, doar dacă se bazează pe principii precum libertatea și egalitatea.furia-rosie-de-pierce-brown

4.,,Regina Roșie” de Victoria Aveyard, ,,Umanii” de Matt Haig și ,,Mila 2.0” de Debra Driza sunt niște SF-uri excepționale, traduse și publicate la Editura Nemira. O lume în care sângele ce-ți curge prin vene e o armă de temut, o reconstrucție a Turnului Babel și lecția umanității ce se naște din afecțiunea și iubirea primită. Vi le recomand fie că sunteți pasionați ai genului, fie că nu!

matt-haig-umanii-c1_1victoria-aveyard-regina-rosie-c1debra-driza

5.,,Ucenicul arhitectului” (Editura Polirom) este o fascinantă poveste ce îmbină istoria cu ficțiunea, frumosul cu urâtul, opulența cu sărăcia, fericirea cu tristețea, arta cu iubirea. Una din cele mai bune scrieri ale lui Elif Shafak, atât de realistă și de profundă, încât îți va smulge, cu siguranță, cel puțin o lacrimă…947636

6.,,Doamna Ataturk” de Ipek Calișlar (Editura Univers) – cea mai bună biografie pe care am citit-o, despre o personalitate uitată, lăsată în negura trecutului. Reușește să aducă la cunoștință cititorilor importanța educației, a culturii, nevoia de emancipare a femeii, de modernizare a societății umane. Latife Hanim este o luptătoare, un sfinx de neclintit, avidă de iubire și frumos, pe care oricare femeie ar trebui s-o aibă drept model…doamna-attaturk

Acestea sunt cele mai bune 10 cărți citite de mine în 2016, niște cărți la care mă gândesc adesea, pe care îmi doresc să le recitesc și să le simt ca la prima lectură.

Cum arată topul vostru? Cu ce minunății ne ispitiți?

      Un An Nou minunat vă doresc, cu realizări, bucurii și lecturi de excepție!

       LA MULȚI ANI!

 

 

by -
5

O carte de Crăciun!

   Îmi este destul de greu să aleg din cele șaizeci și nouă de zile de Crăciun din viața mea, cu cel puțin şaizeci şi cinci de cărți primite cadou de la Moșul cel generos, o singură carte, care în sine să reprezinte pentru mine esența emoției așteptării cadoului, fericirii de a-l fi primit și emoția evaluării lui prin lectură. Ca să fie totul cât mai simplu și pe un spațiu cât mai restrâns, mă voi opri la prima carte primită cadou și prima pe care am citit-o singură, în gând, ca un om mare.

   Crăciunul anului 1956 a fost unul cu peripeții. A nins foarte mult și zăpada s-a adunat până la înălțimea geamurilor casei în care locuiam în orașul meu natal, Piatra Neamț. Acolo și atunci iernile erau lungi și adevărate, cu zăpezi multe care durau până în luna aprilie, cu geruri puternice și câteodată și viscole, dar nu ca cele din Câmpia Bărăganului. Munții care înconjoară orașul din toate părțile îl apărau în același timp de vânturi excesive. Cel puțin așa era pe atunci. Acum totul e scos din ritmul obișnuit și poate acest lucru face parte din  farmecul aparte al noului secol. Pe atunci, însă, anul 2000 era hăt, departe, anii bătrâneții și mai departe și copilăria ținea parcă timpul în loc.

   Crăciunul anului 1956 l-am petrecut ca și cel din anii anteriori, mergând la școală. Vacanța începea abia pe 29 decembrie și ținea doar o săptămână. Moș Crăciun era neoficial și avea un pandant oficial, moș Gerilă, care venea în noaptea de 31 decembrie. Dar la noi în casă, Crăciunul era serbat așa cum se obișnuia în copilăria părinților mei. Cu brad, cu Moș Crăciun și cu miros de cozonac. Bradul era împodobit de tatăl meu, ajutat de mine și de sora mea și cadourile veneau noaptea, când dormeam. În anul acela, tata s-a întâlnit cu Moșul la București și eram curioasă ce anume se găsise în traista acestuia. De obicei, eu și sora mea primeam păpuși, rochițe, cărți de colorat. În dimineața aceea întunecată, sub brad mă așteptau doar cărți și creioane colorate. Deasupra cărții de colorat era o carte mare, având pe copertă o corabie cu pânze, prinsă într-un frumos chenar roșu  filigranat. Am citit titlul: A.S. Pușkin, „Povestea craiului Saltan, a feciorului său Gvidon-voevod și a frumoasei crăiese Lebăda”! Un titlu lung din care am păstrat în vorbirea curentă doar „Povestea craiului Saltan”.

   Răsfoind cartea, am văzut bogăția de ilustrații color superb realizate și faptul că era o poveste în versuri. A trebuit să las apoi totul deoparte și să plec la școală, după ce mama ne-a atras atenția și mie și surorii mele că nu avem voie să ne lăudăm cu cadourile și nici nu putem lua cozonac la școală, ca să nu se vadă că serbăm Crăciunul și apoi, poate sunt copiii care nu au și nu e frumos să atragem atenția asupra a ceea ce avem. Ni s-a spus asta atât de des, încât în timpul întregului meu parcurs școlar nu mi-am luat niciodată mâncare la școală. Era mai simplu decât să-mi fac griji că poate am luat ceva ce nu se cuvenea. Am stat la școală mai mult decât altă dată pentru că era obiceiul ca în astfel de zile să se introducă activități suplimentare, așa că la întoarcere deja se întuneca și am alergat spre casă, dornică să văd de departe vârful bradului nostru împodobit, care se zărea pe fereastra de deasupra ușii de la întrare. Am fost fericită când în sfârșit, am reușit să mă așez în pat cu cartea în mână și să citesc. Dar la lumina lămpii cu gaz, pentru că din cauza ninsorii puternice căzuseră firele de curent electric și am stat două zile fără lumină.

   Povestea era minunată și versurile foarte ușor de reținut, așa că în câteva zile o învățasem pe de rost. În esență, este vorba de trei surori care într-o seară de iarnă cu nămeți și ger, torceau la fereastra camerei lor și vorbeau între ele:

            “ Trei fecioare, trei erau,

            Seara lângă geam torceau..”

Sora cea mare spuse că dacă ar ajunge crăiasă ar găti pentru toată împărăție, cea mijlocie spuse că ar țese pânză să îmbrace pe toți supușii împăratului iar cea mică..:

“ Dacă-ar fi s-ajung crăiasă,

            Spuse-ncet cea mai frumoasă

            Măre țarului tătuc

            Făt frumos o să-i aduc.”

Așa cum era de așteptat, craiul ascultase convorbirea lor și pe loc hotărâse să se căsătorească cu fata cea mică.  Era o vreme în care craii umblau pe ascuns prin țara lor pentru a ști direct cum gândesc supușii!

“ Bună seara, mândră fată,

            Vreau sa-mi fii mireasă-ndată,

            Și să-mi faci un Făt Frumos

            Pân-ce-o cade frunza jos!  “

Surorile sunt și ele luate la palat unde trebuiau să se ocupe cu ceea ce știau să facă mai bine:

“ Tu să țeși cum știi de toate

            Iar tu să faci bucate…”

   Dar de aici începe drama! Surorile sunt supărate pentru norocul celei mici și se aliază cu soacra ei, Cloanța babă, ca să facă ceva pentru a-i distruge acesteia fericirea. Și izbucnirea războiului le ușurează sarcina. Țarul pleacă la război, crăiasa lui dă naștere unui adevărat Făt Frumos, dar surorile și Cloanța babă măsluiesc misivele, îl lasă pe crai să creadă că soția lui a avut drept copil o javră și apoi îi determină pe boierii din Sfatul domnesc să îi pună pe mamă și copil într-un butoi smolit și să le dea drumul în mare. Din acel moment intră în joc prințul Gvidon, copilul fermecat care crește în butoi și își salvează mama și pe el însuși rugând marea să-i ducă pe pământ.

    Ajung într-un ostrov pustiu unde Gvidon reușește să salveze de la moarte o prințesă transformată în lebădă de un vrăjitor rău, ucigând vrăjitorul. Crăiasa Lebăda este cea care drept mulțumire îl va ajuta pe prinț să-și recupereze tatăl și să se răzbune pe mătușile și pe bunica lui. O poveste frumos spusă, minunat ilustrată și plină de învățăminte la orice vârstă! Poate că nu e plină de corectitudine politică, dar sigur te învață despre invidie și ravagiile pe care le poate face aceasta printre cei mai apropiați oameni, te învață despre curajul și respectarea cuvântului dat. Te învață și despre noroc și cât de efemer este acesta dacă nu ai grijă să ți-l aperi cu dârzenie. Mie mi s-a părut atunci și mi se pare și acum că fata cea mică este mult prea lipsită de forță, doar se complace să lase să i se întâmple și bune și rele fără să se implice. Recomand și acum acestă superbă poveste ca un foarte nimerit cadou de Crăciun.

   A S. Pușkin a scris această carte în  1823 -1824 perioadă în care a stat la Odesa după niște ani petrecuți la Chișinău într-un exil autoimpus pentru a scăpa de persecuția țarului. Sunt anii lui de formare în care se inspiră pentru poeziile, nuvelele și romanele sale din folclorul locurilor pe care ajunge să le cunoască. Așa este cazul și cu “ Povestea craiului Saltan” care are elemente din folclorul urcrainean.Se observa foarte bine mai ales în enumerarea minunilor pe care Lebăda i le dăruiește prințului Gvidon. Cei 33 de luptători ieșiți din valurile Mării Negre în frunte cu viteazul Cernomor sunt și azi elemente specifice mitologiei ucrainiene. La începutul secolului 20 compozitorul Rimski Korsakov folosește povestea Craiului Saltan  ca libret pentru o compune muzică de operă ce a devenit celebră în repertoriul universal. Iar scenografia de multe ori este inspirată de ilustrațiile superbe ale cărții originale.

   Nu există din câte am observat o ediție nouă a acestei cărți. Dar în anticariate se găsesc exemplare foarte frumoase din edițiile succesive din 1949, 1953, 1956, 1962 având la bază două traduceri, una a lui Adrian Maniu cu versuri ce amintesc de folclor și poate este mai aproape de original și alta a poetului George Lesnea care este și cea mai cunoscută. Este o ediție și de dinainte de 1940 dar probabil rarissimă. Am fost uimită să constat că prețul unei cărți pentru copii atât de veche variază între 80 și 15 lei!!!! O dovadă că și cărțile sunt mici comori materiale în felul lor, nu numai spirituale!

Va doresc sărbatori fericite și un Moș Crăciun cu sacul plin de cărți bune și de neiutat pentru că suntem ceea ce citim!

 

by -
4

Începe povestea …

    Spiritul Crăciunului a cuprins întreg oraşul. Lumini colorate, intense, presărate peste pomi, alcătuind figurine uriaşe sau împodobind clădiri creează o atmosferă magică, de poveste … de sărbătoare. Frigul muşcă din obrajii trecătorilor grăbiţi, chiciura cuprinde încet ramuri îngheţate, gerul dansează ameţitor pe ferestre confecţionând forme şi flori vrăjite. Înserarea coboară rapid şi în curând noaptea îşi cere drepturile. Şi încep poveştile la gura sobei citite din cărţi vechi sau noi, în confortul unui fotoliu moale şi al unui pled pufos.

 Pentru clipe memorabile, momente ce îndeamnă la visare şi timp de evadare din real, noi avem următoarele sugestii:

 Fantastic cuceritor
jocul-necromantilor

Jocul necromanţilor – Şerban Andrei Mazilu

    După ce am fost fascinaţi de „Anotimpul pumnalelor”, Şerban Andrei Mazilu continuă povestea la cererea cititorilor. „Jocul necromanţilor” continuă aventurile prin tenebrele Arhipeleagului Voss, iar personajele sunt puse din nou în situaţii aparent fără ieşire.

 Romance deliciosdupa-ce-te-am-pierdut-1

După ce te-am pierdut – Jojo Moyes

    După doza de suferinţă acută din „Înainte să te cunosc”, autoarea decide să „îndulcească” tragedia şi să ofere o şansă iubirii împlinite. În ce măsură va reuşi acest volum să anihileze din drama precedentă, rămâne de văzut.

 Istorie tumultoasăPasarea furtunii  devCon Iggulden

„Pasărea furtunii” – Conn Iggulden

  Cocktailul de istorie servit din perspectiva lui Conn Iggulden poartă cititorul înapoi în timp, în vremea unui război controversat ale cărui culise sunt chiar mai monstruoase decât lupta în sine.

 SF fascinantregina-zapezilor-joan-d-vinge

Regina zăpezilor – Joan D. Vinge

   Combinând SF cu fantasy, „Regina zăpezilor” aminteşte într-un mod inedit de binecunoscutul basm al lui Andersen şi devine o lectură must read pentru iarnă.

 Horror timeacluofobia-a-r-deleanu

Acluofobia” – A. R. Deleanu

  Colecţia de povestiri a lui A. R. Deleanu generează fiori reci care explică titlul destul de sugestiv. Curajoşii şi iubitorii genului o vor savura cu maxim de adrenalină.

 Epic love
fire-in-you-jennifer-l-armentrout

Fire în you – Jennifer L. Armentrout

   Iubirea epică însoţită de o pasiune devastatoare reprezintă stilul lui J. L. Armentrout. „Fire în you” este cartea ideală de consumat în nopţile reci. Cu siguranţă atmosfera se va schimba radical în timpul lecturării.

 Transgressive illnessaer-si-msbp-de-razvan-t-coloja

Aer şi MSbP – Răzvan T. Coloja

   Tot de la editura Crux Publishing propunem o ficţiune transgresivă menită să provoace întrebări, să întindă nervii dureros până la insuportabil şi să genereze stări emoţionale intense.

 Historical romancesub-asediul-iubirii-johanna-lindsey

Sub asediul iubirii – Johanna Lindsey

    O carte romantică, cu o acţiune petrecută într-o epocă apusă şi totuşi atât de încântătoare încât te face să visezi cu ochii deschişi este ideală pentru câteva ore de relaxare. Propunerea noastră este un volum din colecţia Iubiri de poveste a editurii Alma – „Sub asediul iubirii” de J. Lindsey.

 Loving poems111-cele-mai-frumoase-poezii-de-dragoste-c1

111 cele mai frumoase poezii de dragoste – Marius Chivu şi Radu Vâncu

   Iubitorii de poezie se pot delecta cu versuri alese şi reunite într-o antologie pentru diverse gusturi. „111 cele mai frumoase poezii de dragoste” de la Nemira conferă iernii accente calde şi este un must have în bibliotecă.

 În dulcele stil clasicdama-cu-camelii-alexandre-dumas

Dama cu camelii – Alexandre Dumas

    O poveste clasică nu se demodează niciodată şi pare atemporală în multitudinea de publicaţii. Noi optăm pentru puţin „sirop” parizian şi propunem „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas pentru o călătorie de neuitat prin oraşul iubirii şi pentru a fi martorii unor destine supuse hazardului.

by -
5

Crăciun cu peripeţii literare

   „Dragă Moş Crăciun, îmi doresc…” acestea sunt cuvintele pe care mi le pun mereu în această perioadă. Ele îmi amintesc de copilărie, de momentele frumoase petrecute alături de cei dragi, când părinţii îmi spuneau că Moşul are nevoie de câteva direcţii, să ştie la ce anume aspir, că trebuie să fiu cuminte şi să spun poezii, să cânt colinde lângă brad pentru a primi cadourile frumos împachetate. Acele clipe s-au schimbat odată cu trecerea anilor, iar acum prefer să fiu pur şi simplu alături de cei dragi şi…de unele dintre personajele care nu mă lasă să uit cum a fost cândva…

1.„Poveşti cu zâne” – Contesa de Segur

   Aceasta se numără printre cărţile de suflet. Nu mă voi putea despărţi de ea vreodată pentru că mi-a deschis ochii către ceea ce se petrece în jurul meu, către o lume plină de imaginaţie. Am citit-o pentru prima oară, singură, pe când eram de-o şchioapă şi continui să o fac. Este vorba despre o sumedenie de aventuri, dar cea care are să îmi rămână pe veci alături este cea a Rozetei, fiica mai mică a unui împărat care o avea ca naşă pe Zâna-Cea-Puternică. Aceasta, încă de mic copil fusese trimisă să trăiască alături de doica sa care o educase, o crescuse, îi fusese mama pe care nu o avusese vreodată. Într-o zi, Rozeta este chemată la curtea tatălui său pentru a participa la sărbătoarea organizată cu prilejul zilei de naştere a surorilor mai mari. Este primită cu răutate şi invidie de familie şi cine credeţi că o va salva? Un prinţ, o zână şi mult curaj.

2.„Colind de Crăciun” de Charles Dickens

  Un volum care mă impresionează la fiece recitire. Nu ştiu dacă voi putea vreodată să mă separ de el. Povestea îl are în centru pe domnul Scrooge, un bătrân care nu cunoaşte ce înseamnă cu adevărat fericirea. În plus, nu crede în Spiritul Crăciunului, în puterea acestei sărbători. Are nevoie să i se dea o lecţie şi cine credeţi că o va face ? Visele şi fantomele…  « dar ce-i păsa lui Scrooge ? El asta dorea. Să-şi facă un drum singuratic, de-a lungul marilor drumuri ale vieţii bântuite de mulţime, înştiinţând trecătorii printr-un bilet că trebuie să se ţină la distanţă ; asta constituia pentru Scrooge ceva bun ».

3.« Harry Potter » de J.K.Rowling

  Seria “Harry Potter” a lăsat o amprentă asupra propriei persoane şi nu cred că voi scăpa prea curând de acest drog pe care îl reprezintă. Recitesc  volumele cu mare plăcere, îndeosebi de Crăciun: termin un volum, iar apoi urmăresc filmul respectivei părţi. Mă binedispune şi mă aduce în tema sărbătorilor, mai ales că fiecare volum cuprinde şi mici porţiuni în care e descris Crăciunul la Hogwarts, şcoala de farmece şi vrăjitorii. Personajul principal este Harry Potter, fiul unora dintre cei mai puternici vrăjitori, ucişi de către Lordul Cap-de-Mort. Cel de pe urmă încercase să îl omoare şi pe eroul nostru, dar ceva s-a întâmplat, iar băiatul a trăit. Ce se va petrece mai departe ? Care are să fie finalul acestei serii ? Rămâne de citit şi văzut.

Acestea sunt cărţile care mă însoţesc în vacanţa de Crăciun. Dumneavoastră, dragi cititori, ce anume preferaţi?

 

 

 

Vouă ce cărți vă aduc aminte de Crăciun?

   Sărbătorile bat la ușă. Parcă nu-mi vine să cred. Nu realizez că iar vine Crăciunul, că în câteva zile și 2016 va deveni istorie. Un calendar dat jos de pe perete și pus în cutia cu amintiri, încă un an scurs. Este momentul în care ne facem bilanțul: ce a fost bun, ce a fost rău, ce am realizat, ce ne-am propus, dar nu am realizat în acest an. Este momentul să ne oprim o clipă din rutina zilnică și să aruncăm o privire în urmă. Nu știu voi, dar eu, întotdeauna de sărbători, fac o rememorare a Crăciunurilor de până acum.

   Am invitat câţiva membri ai echipei Literatura pe Tocuri, colegii mei, să ne spună cum văd ei legătura dintre cărți și Crăciun. Ce cărți asociază ei cu această sărbătoare. Ce cărți le aduc aminte de Crăciun. Să vedem ce au de spus:

Sorina:

„În curând se vor împlini 15 ani de când m-am îndrăgostit de seria Harry Potter. Pe atunci, totul era mai simplu (sau așa mi se părea mie). De abia așteptam sărbătorile, număram zilele, motivul de bucurie fiind dublu: venea vacanța.

Totul începea cu sosirea vacanței. Apoi pregătirile de Crăciun, împodobirea bradului, noaptea de Ajun. Oooo, noaptea de Ajun… Familia la masă, în jurul bradului, cadouri… Pentru că de ce să nu recunosc, ca orice copil, mă entuziasmam să primesc cadouri. Și acum ma entuziasmez, chiar dacă nu la aceeași intensitate. Cine nu se bucură de primirea cadourilor de Crăciun?

Printre cadourile din acel an au fost două cărți din seria Harry Potter, volumele 2 și 3 (la vremea respectivă apăruseră doar primele 3 cărți). Încercasem să citesc prima carte, dar nu-mi plăcuse prea tare.

Acum, dacă tot primisem cărțile, m-am apucat să le citesc, în parte și datorită copertei volumului 2. Îmi plăcuse atât de mult coperta de la Egmont… Așa că n-am rezistat. N-am rezistat nici după primele pagini și… restul e istorie. Am devenit fan Harry Potter.

Ce noroc că am primit cadou acele cărți! Aș fi putut primi altceva, din moment ce nu m-am declarat fan de la prima citire și aș fi pierdut mult, zic eu.”harry-potter

 Rodica:

„Eram în liceu când am început să-l citesc pe Dickens. „Bleak House” se asorta atunci exact pe stările tipic rebeliunii cu care mă confruntam. Ei… și cum stăteam eu la scris versuri, într-o seară, am dat peste „Poveste de Crăciun” și am citit-o. Am plâns atât de mult, încât a doua zi, la școală, am fost întrebată dacă eram bolnavă. Au trecut mulți ani de atunci… dar în fiecare an, înainte de Crăciun, recitesc povestea lui Dickens și de fiecare dată îi găsesc noi înțelesuri, de fiecare dată parcă văd povestea în alte nuanțe. O fi de vină trecerea crudă a timpului… nu știu. Un lucru e sigur: lumea reală e plină de oameni precum Scrooge, iar de fiecare dată când întâlnesc un astfel de om, îmi vine să-l îmbrățișez și să-i spun că în final, totul va fi bine. Acum, că v-am mărturisit toate acestea, vă las… am o poveste de citit și niște lacrimi de vărsat! Crăciun Fericit, tuturor!”poveste-de-craciun-interior

 Laura:

„E cea mai frumoasă perioadă din anotimpul rece. E perioada cea mai plină de momente și amintiri minunate despre copilărie, ierni de poveste și cărți rămase în sufletul meu de cititoare împătimită.

            E noapte deja afară și ninge ușor, iar această imagine îmi amintește de „O poveste de Crăciun” a lui Charles Dickens – o carte perfectă pentru sezonul sărbătorilor. Te introduce în peisaje rupte dintr-un paradis al sărbătorilor.

            O carte citită chiar acum este „Vacanța de Crăciun”, de W. Somerset Maugham. Aceasta este o carte care ți-ar promite o poveste despre o vacanță de Crăciun, dar paginile cărții spun altceva, titlul cărții fiind singura legătură cu Crăciunul.

            Următoarea carte nu are nici o legătură cu vacanța, iarna sau Crăciunul, dar mă bucură de fiecare dată, chiar și de sărbători. Este o carte profundă, cu un mesaj foarte bine înrădăcinat într-o poveste ce-ți încălzește inima oricând, te mișcă și te transformă în totalitate.

            Anul trecut pe vremea asta citeam Malad, de Alex Voicescu. O carte specială, care mereu îmi va aminti de un decembrie călduros și fără pic de zăpadă. „Malad” nu e o poveste oarecare, este despre căutare, despre boală – una care nu se vede, ci se simte, dar nu o recunoaște decât cel care o poartă în sine, cu demnitate.

            Citește ca să te regăsești, citește ca să strângi amintiri, ca să trăiești emoții iar și iar! Cu fiecare carte citită ești mai aproape de tine, de povestea ta, de inima ta. Citește și depășește fiecare iarnă din viața ta!”poveste-de-craciun-charles-dickens-1

 Robert:

   „Prinţesa dulciurilor” de Sarah Addison Allen. Încep prin a vă spune că această carte mi s-a părut foarte interesantă şi plăcută. Scrisă într-un limbaj jucăuş, nu are cum să nu te prindă în mrejele ei şi să te facă să afirmi, la sfârşitul lecturii, că e DE-LI-CIOA-SĂ! Da, aţi citit bine, delicioasă! Asta pentru că fiecare capitol are un nume de bomboane, acadele şi alte bunătăţi dulci care te fac să te gândeşti la Crăciun şi timp liber.

Ca să vă faceţi o idee de cum ar suna numele capitolelor, vă dau eu câteva dintre ele: „Dropsuri nemuritoare”, „Zahăr candel”,   „Un om de zahăr” şi multe altele care te fac să-ţi cumperi o ciocolată şi să o mănânci cât timp lecturezi romanul.

 Vremea de afară descrisă de autoarea Sarah Addison Allen s-a potrivit perfect cu cea din această perioadă a anului: frig şi în fiecare dimineaţă flori de gheaţă pe geam.

 Personajul principal este o fată  tânără şi bogată, invidiată de mai toată lumea, pe nume Josey Cirrini. Sufletul ei pustiit nu-şi găseşte alinarea decât în savoarea dulciurilor, din care se înfruptă pe ascuns.

  Până într-o zi, în care ea descoperă că în dulapul ei se ascunde o intrusă şi astfel porneşte într-o călătorie ameţitoare şi primejdioasă, dar presărată cu momente dulci şi gustoase!

În concluzie, este o carte perfectă în perioada sărbătorilor, care merită citită şi recitită de câte ori ai chef de o lectură uşoară şi relaxantă şi când ai chef de… ceva dulce! printesa-dulciurilor

 Nicol:

   „Ce pot să spun? O carte, o amintire plăcută? Nu pot să spun din anii trecuți prea multe, dar din acest an cu siguranță o să am amintiri frumoase în legătură cu cărțile.

Era programat! Plec la Gaudeamus! Ce poate fi mai frumos decât să mă întâlnesc cu prietenii mei, cu autorii mei favoriți? Să mă plimb o zi întreagă printre cărți! Ei, se pare că nu a fost să fie,un accident nefericit m-a împiedicat să ajung, dar prietenii mei nu s-au descurajat. Au vrut să-mi facă o bucurie nemăsurată, așa că mi-au trimis cel mai frumos cadou de Crăciun: cărțile pe care le doream eu de la târg!

Astfel,în luna Crăciunului m-am delectat cu „Purgatorio” de Theo Anghel, a patra carte din serie. Abia aștept continuarea la această superbă serie! Am mai primit „Secrete” de Rodica Mijaiche, o carte deosebită în care dragostea și suspansul sunt la ele acasă.

Cireașa de pe tort acum urmează: „Micuța Balerină” și „Măști şi Secrete” de Corina Cîndea, două cărți hot,hot,hot! Nu am cuvinte pentru a le descrie, parcă ai asista la un foc de artificii, unde mii și mii de scântei izbucnesc în tine şi aștepți să te consume, iar la final rămâi cu starea de bine, dar și cu regretul de a se fi terminat prea repede.

Am primit și „Frumoasa toamnă bogată” – o antologie literar-artistică Napoca Nova, 2016, unde am avut plăcerea să citesc poeziile prietenei mele, Veronica Budea, și a prietenului Cosmin Ionuț.

I.R.En-Sandra Coroian, o fantastică poveste SF. Acest colet plin de cărți minunate îmi va aduce aminte întotdeauna de Crăciun și de faptul că ,,întotdeauna după ploaie, răsare soarele”.purgatorio

Cosmin:

„Crăciunul e perioada din an pe care o aștept mereu cu nerăbdare. Sunt fascinat de atmosfera de sărbătoare, de toate clișeele și stereotipurile asociate acesteia. Iar pentru mine Crăciunul înseamnă și cărți, ciocolată, parfumul bradului natural și colindele de pe fundal. Nu-mi pot imagina un Crăciun în care să nu citesc nici măcar o carte în ton cu sărbătoarea! Una din cărțile pe care le-am citit acum câțiva ani și de care-mi amintesc cu drag cu ocazia Crăciunului este ,,Poveste de Crăciun” de Charles Dickens. O istorie celebră, a avarului Scrooge ce reușește să fie adus pe calea cea bună în urma întâlnirii cu cele trei fantome ale Crăciunului. O poveste scrisă cu măiestrie, ce te poartă pe străzile unei Londre victoriene, ce redă feeria celei mai iubite sărbători creștine. Căci Crăciunul este despre plăcerea de a dărui, despre momentele petrecute împreună cu familia și persoanele dragi sufletului nostru, despre scoaterea la iveală a măștii noastre zâmbitoare, călduroase, nelipsite de generozitate și bunătate. Deși nu recitesc în fiecare an această carte, nu mă pot abține să n-o răsfoiesc, să nu admir ilustrațiile viu colorate și să nu rememorez această lecție încântătoare, pe care ar trebui s-o luam cu toții la cunoștință, pe care cu toții ar trebui s-o aplicăm în viețile noastre. Crăciunul e ocazia de a fi mai buni, de a ne îmbrăca și la propriu și la figurat cu ce avem mai frumos. Crăciunul e sărbătoarea sufletelor, a sufletelor împlinite. Merry Christmas!”poveste-de-craciun

Ce cărți vă aduc aminte de Crăciun?

by -
4

Top 5 vânzări –Humanitas şi Humanitas Fiction în 2016-şi cărţi în pregătire pentru ianuarie-februarie 2017

Humanitas
strania-istorie-a-comunismului-romanism

1. Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe) de Lucian Boia

„Comunismul a pierdut partida. Comuniştii însă au câştigat-o. E că şi cum întreagă poveste a comunismului n-ar fi avut alt rost decât acela de a înlocui o clasa dominantă prin altă.
Nici un experiment comunist – cel puţin în peisajul european – nu a fost atât de «special» şi cu evoluţii atât de neaşteptate şi de «divergente» precum comunismul românesc.
Se va vedea cum ţară cu cei mai puţini comunişti a devenit ţară cu partidul comunist cel mai numeros (în termeni relativi); cum o societate abia atinsă de ideologia comunistă s-a comunizat în profunzime, până într-atât încât s-a despărţit mai greu de comunism că oricare altă; cum, virulent antinaţional într-o prima faza, comunismul a sfârşit prin a deveni ultranaţionalist; cum s-a inventat în România comunismul dinastic, fără echivalent în Europa şi comparabil (fără a-şi pierde notă de originalitate) doar cu regimul din Coreea de Nord; cum România, după ce ani de zile părea a fi societatea care s-a opus cel mai puţin regimului comunist, s-a ridicat împotriva lui Ceauşescu printr-o revoluţie sângeroasă (singură de acest gen în spaţiul comunist) – împotriva lui Ceauşescu, dar nu neapărat şi împotriva alcătuirilor comuniste: într-adevăr, pentru că paradoxul să fie complet, cea mai violenţă revoluţie «anticomunistă» s-a prelungit prin cea mai lentă şi mai incompletă desprindere de comunism!
Toate aceste paradoxuri au o explicaţie. Sau şi-o caută. E ceea ce-şi propune cartea de faţă: dincolo de simplă descriere, o interpretare a fenomenului comunist românesc.“ (Lucian BOIA)

neagu

2.444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara

Această carte aniversară condensează viața și opera lui Neagu Djuvara în 444 de fragmente memorabile extrase din scrierile și spusele autorului. Fragmentele cuprind momentele-cheie ale biografiei istoricului, precum și ideile, opiniile, obsesiile sale privind trecutul, actualitatea, lucrurile cu adevărat importante în viață. Cititorul are la dispoziție în aceste pagini esențialul despre Neagu Djuvara ‒ redat cu vorbele sale.

image description

3.Nebunia de a gândi cu mintea ta de Gabriel Liiceanu

„Orice minte, la intrarea în viaţă, e crudă şi «sălbatică». Dar dacă ne este dată în grijă ca minte a noastră, noi suntem cei chemaţi s-o ajutăm să devină «o minte adevărată», s-o cultivăm şi s-o facem să se coacă. Răspundem, mai presus de orice, pentru mintea noastră, pentru felul în care i-am trasat contururile şi pentru cel în care, pornind de la ea, ne-am ales apoi viaţa. Adevărul e că nu poţi spune «eu» şi nu poţi revendica un destin decât la capătul unui act solitar de gândire.“

image description
image description

4.În umbra Europei. Două războaie reci şi trei decenii de călătorie prin România şi dincolo de ea de Robert D. Kaplan

,,Robert D. Kaplan, autor a şaisprezece cărţi de politică externă şi de călătorii, a fost inclus de două ori în „Top 100 Global Thinkers“ întocmit de revista Foreign Policy.

Robert D. Kaplan a venit prima oară în România în anii ’70, în plin Război Rece, pe când era un tânăr jurnalist cu spirit de aventură, iar ţara era un colţ întunecat al Europei comuniste, ignorat de presa occidentală. Vizitele care au urmat, în anii ’80, în anii ’90 şi, mai recent, în 2013 şi 2014, au fost marcate de dialoguri revelatoare cu personalităţi precum Neagu Djuvara ori Horia-Roman Patapievici şi de lectura unor cărţi fundamentale din şi despre cultura română, prin intermediul cărora i-a cunoscut pe Mircea Eliade, Emil Cioran sau Mircea Cărtărescu. Aceste întâlniri sunt completate, în ţesătura complexă a cărţii, de analiza fină a vieţii de zi cu zi, surprinsă în scene cu aer cinematografic, pe al căror fundal se proiecteazã fie sordide oraşe de provincie uitate de vreme, fie splendorile arhitectonice din Braşov, Iaşi sau Bucureşti.

În umbra Europei este deopotrivă memorial de călătorie, eseu jurnalistic şi analiză istorică — opera unui scriitor care, vreme de treizeci de ani, a căutat să înţeleagă destinul unei ţări şi să-şi împlinească propria vocaţie. Pornind de la istoria României, dar şi de la atenta analiză a unor ţări vecine, precum Republica Moldova, Bulgaria şi Ungaria, Robert D. Kaplan abordează subiecte mai largi, precum jocurile marilor puteri, Războiul Rece sau Holocaustul. Rezultatul este povestea unei frontiere geografice şi ideologice a continentului nostru — punct de întâlnire între marile imperii — şi o carte esenţială pentru înţelegerea crizei prin care trec astăzi Rusia şi Europa.”

image description
image description

5.Neliniști vechi și noi de Andrei Pleşu

„Mă uit în jur, răsfoiesc ziare, stau la televizor şi constat că problemele dintotdeauna ale vieţii omeneşti au fost evacuate. Despre dramă se vorbeşte mai curând în cheie telenovelistică, despre suferinţă, în cheie clinic profilactică, despre idealuri şi reuşită — în cheie pragmatic corporatistă. Avem puzderie de «manuale» care ne învaţă (în doi, trei, sau zece paşi) cum să obţinem bunăstarea lăuntrică şi succesul profesional, avem nenumărate compendii de buzunar pentru deprinderea «tehnicilor» Zen, Yoga, Sufi, Reiki, Osho etc., dar, în realitate, atenţia noastră, reflexivitatea noastră au alte priorităţi. Dincolo de o generală nevoie de «reţetar», viaţa noastră interioară e pustie, amuţită de urgenţe, de oboseală, de gata-făcutul unei exteriorităţi sufocante, oferite, până la indigestie, de scena publică.
Am ajuns să evacuăm din spaţiul nostru de comunicare tot ce priveşte tulburarea noastră lăuntrică, zbaterea cotidiană, mereu nemărturisită, pe care suferinţele, iubirile, spaimele noastre o întreţin mocnit, dincoace de cuvinte. Nu ne ruşinăm să «consumăm», la lumina zilei, secrete de alcov «dezvăluite» de tabloide, sau de «picante» emisiuni de divertisment, dar suntem pudici cu sentimentele noastre, cu depresiile noastre, cu euforiile şi neliniştile noastre.“ (Andrei PLEȘU)

Humanitas Fiction

image description

1.Spioana de Paulo Coelho

Singura ei vină: a fost o femeie liberă.

O dansatoare care a șocat și a fermecat publicul.
O curtezană care a sfidat rigorile vremii.
O spioană – poate cea mai faimoasă – care i-a subjugat pe puternicii zilei.
Înalta societate a adulat-o și a detestat-o, ziarele au elogiat-o și au condamnat-o.
Sub numele de Mata Hari a devenit un mit, iar arma ei a fost seducția.

La începutul efervescentei Belle Époque, pe scenele de la Scala și Olympia, Mata Hari aprinde imaginația contemporanilor săi. Are bărbații la picioare și forța de a-i manevra după plac: artiști, aristocrați, diplomați și oameni de stat sunt tot atâtea marionete în jocul ei periculos.
Dar zarurile sorții nu cad de multe ori la fel, iar tânăra, aflată mereu într-o frenetică reinventare de sine, scapă din mâini frâiele propriei vieți.

image description

2.Femeia în fața oglinzii de Eric-Emmanuel Schmitt

,,Trei femei, trei epoci. Ana trăiește la Bruges în timpul Renașterii, Hanna, în Viena imperială de la începutul secolului XX, iar Anny, în Hollywoodul actual. Toate trei se simt profund diferite de contemporanii lor. Și dacă ele reprezintă una și aceeași femeie?

În secolul al XVI-lea, Anne, o tânără modestă din Bruges, fuge de acasă în ziua nunții pentru a nu fi victima unui destin pe care nu și-l dorește. În Viena lui Freud, Hanna von Waldberg, răsfățată a lumii bune, își părăsește soțul care o adoră pentru a se descoperi pe sine cu ajutorul psihanalizei. Iar în zilele noastre, la Hollywood, Anny Lee, o actriță a cărei frumusețe nu e întrecută decât de nevoia ei de a se autodistruge prin droguri și alcool, rupe tiparele industriei entertainment-ului și refuză stratagemele care ar transforma-o într-un adevărat star. Trei epoci diferite, pe care le unesc însă ipostazele unei femei libere, nesupuse, aflate în căutarea adevărului și a iubirii.”

image description

3.Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr

,,Cu o structură labirintică pusă în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează vieţile a două personaje, Marie-Laure – o tânără franţuzoaică lipsită de vedere – şi Werner – un orfan de origine germană – , care ajung să se întâlnească în timp ce amândoi încearcă să depăşească suferinţa fizică şi psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Marie-Laure se va refugia, dintr-un Paris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga Europă, în Saint-Malo, unde locuieşte unchiul ei care suferă de agorafobie. Werner, orfan pasionat de tehnică, şi în special de transmisiunile radio, va ajunge cu armata germană în Franţa şi, în cele din urmă, la Saint-Malo. Deşi întâlnirea dintre cei doi nu va dura mai mult de o zi, ea va fi hotărâtoare pentru destinele personajelor, afectând inclusiv vieţile generaţiilor viitoare. Povestea lor e însă şi a unui misterios diamant, în căutarea căruia se află ofiţerii germani şi despre care se spune că îi va oferi posesorului viaţă veşnică, dar niciodată fericire. Dincolo de farmecul rar al naraţiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanţa solidarităţii şi a iubirii aproapelui.”

image description
image description

4.Poftă de ciocolată de Care Santos

,,Cărţile scriitoarei Care Santos sunt traduse în peste 20 de ţări. În 2014 Poftă de ciocolată a fost distins cu Premio Ramon Llull, cel mai important premiu literar catalan.

Sara, Aurora, Marianna – trei femei din trei secole, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeaşi ciocolatieră fină, din porțelan alb, produsă în Secolul Luminilor în manufacturile de la Sèvres. Un triptic fascinant, care reface, în sens invers, în scriituri şi pe tonalităţi diferite, dincolo de captivantele istorii personale, povestea parfumatei băuturi coborând în timp din prezent până în secolul XVIII, de la sofisticata ciocolată cu condimente de astăzi la cea artizanală. „Aerul pe care îl respiră“ personajele – reale și imaginare, îmbibat de aromele ciocolatei și de magia ariilor celebre, le îmbibă, la rândul lui, toate trăirile – dragoste, trădare, dorințe, ambiții – în orașul dulciurilor și al operei, Barcelona.

„Îmi place să construiesc o poveste pornind de la lucruri mărunte, iar ciocolata este unul dintre lucrurile mărunte care îmi oferă pretextul de a vorbi despre istoria mare.“ (Care SANTOS)

image description
image description

5.Iuda de Amos Oz

,,Roman al devenirii și o sofisticată poveste de iubire, Iuda repune în discuție, din perspectivă etică, politică și istorică, figura trădătorului și conceptul de tradare. O realizare literară de proporțiile unei simfonii, Iuda îmbină un subiect pasionant cu reflecții îndrăznețe asupra evenimentelor istorice care au determinat, pe de o parte, relațiile dintre evrei și creștini și, pe de alta parte, cele dintre Israel și lumea arabă.

În decorul neprietenos al unui Ierusalim iernatic de la începutul anului 1960, tânărul Shmuel Asch înțelege ca viața lui are nevoie de o schimbare. Dezamăgit în urma unei povești de dragoste încheiate brusc și sclav al unei vieți studențești lipsite de satisfacții, el hotaraște să se izoleze în casa veche a unui batrân intelectual infirm, a carui nora îl angajează pentru a-i ține acestuia companie câteva ore în fiecare zi. Ceea ce nu știe Shmuel este ca traiul între zidurile groase ale casei de la marginea orașului vechi, alaturi de doi oameni aparținând parca altor vremuri, nu face decât sa-l reconecteze la viața, pregătindu-l pentru ceea ce-l așteaptă cu adevărat. El descopera treptat toate fațetele iubirii și ale sacrificiului, pe masură ce desface taina celor în casa cărora locuiește.”

În pregătire pentru ianuarie-februarie 2017
Humanitas

Cu cerneala rosie de Mireille Abramovici
colecţia Memorii/Jurnale
Mireille Abramovici s-a născut în anul 1944, la Nisa, în zona liberă, din părinţi români cu ascendenţă evreiască, muzicieni, refugiaţi în Franţa. Cu zece zile înaintea naşterii ei, tatăl său, Isaac Abramovici, fost combatant în Legiunea Străină în slujba Franţei, a fost arestat de Gestapo şi trimis în lagărul de la Drancy, în Convoiul 73. Mireille nu avea să-şi cunoască niciodată tatăl. Primii ani de viaţă, până la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, şi i-a petrecut la o fermă, scăpând astfel de sistemul criminal nazist. De la vârsta de cinci ani locuieşte la Paris, unde a făcut o carieră în cinematografie, în montajul de film, precum şi ca realizatoare de documentare şi ca profesor. În această carte, ca şi în filmul său
documentar Dor de tine (2001), Mireille Abramovici recuperează cu ajutorul a sute de mărturii şi de scrisori povestea de dragoste dintre părinţii săi, spulberată de război.

Însemnările unui diplomat de altădată în România, 1916–1920 de Contele de Saint-Aulaire
„În tot cursul carierei sale, contele de Saint-Aulaire a ţinut un jurnal, scris cu erudiţie şi talent, plin de evocări pitoreşti despre vremuri astăzi cu totul apuse. Acestor însemnări Saint-Aulaire le-a adăugat fragmente din rapoartele sale oficiale, spre a constitui în cele din urmă volumul de memorii publicat de el la adânci bătrâneţi, cu puţin înainte de moarte. Sentimentele de ataşament fierbinte ale lui Saint-Aulaire pentru ţara noastră surprind şi astăzi. Nu credem ca numeroşii străini ce au trecut sau au trăit pe meleagurile noastre să-şi fi exprimat aceste sentimente mai intens decât membrii Misiunii Franceze, care, între 1916 şi 1918, au împărtăşit la Iaşi durerile şi speranţele poporului român.“ (Mihai Dim. STURDZA)

Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, Scrisori către Monica (vol. II) 1951–1958
„O mamă îi scrie aproape zilnic fiicei sale, pe care nu ştie dacă o va mai întâlni vreodată. Suntem în România, în deceniul cel mai cumplit al comunismului, în anii ’50 ai secolului trecut. Asistăm la stricarea din temelii a vechii lumi, la teroare, mizerie, umilire. Scrisorile îi sunt adresate Monicăi Lovinescu, la Paris.
Ce sunt, în fond, aceste pagini?
Răspunsul îl dă chiar expeditoarea, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu.
Sunt formele variate «pe care le poate îmbrăca suferinţa» şi strigătul dragostei materne exasperate.
Sunt «o rugăciune», «o poruncă» şi «un efort de supremă voinţă» pentru ca destinul fiicei să învingă istoria ostilă.
Sunt o încercare blândă de a apropia două fotolii şi de a crede că ea, mama, şi fata ei sunt «iarăşi alături, iarăşi una lângă alta».
Dragostea maternă dă un lirism concentrat unora dintre fraze, iar primejdia le dă dramatismul. Sfârşitul mamei (în închisoare, aruncată la groapa comună), presimţit printre rânduri, le dă tragismul. Până la urmă, expeditoarea şi fiica ei devin asemenea eroinelor de tragedie greacă.
Şi totuşi, o rază de speranţă: fiica depărtată, Monica, îşi trăieşte marea dragoste. Scrisorile mamei îl acceptă pe noul fiu, care va veghea în locul ei: Virgil Ierunca.
Splendid traduse din franceză de Gabriela Creţia, selectate, explicate şi editate impecabil de Astrid Cambose, scrisorile din acest volum sunt în acelaşi timp un document istoric şi un document uman.“ (Ioana PÂRVULESCU)

Printre cele mai importante titluri care vor apărea tot în primele luni ale lui 2017 sunt O inima inteligentă de Alain Finkielkraut şi Istoria omenirii de Hendrik Willem van Loon şi Robert Sullivan

Humanitas Fiction
noaptea-de-foc-aprobat


Noaptea de foc de Eric-Emmanuel Schmitt
serie de autor
La vârsta de douăzeci și opt de ani, Éric-Emmanuel Schmitt face o călătorie în Sahara împreună cu un prieten regizor, pentru a scrie un scenariu despre marele mistic Charles de Foucauld. În timpul expediției, se rătăcește de grupul de excursioniști și de ghidul tuareg și rămâne, pentru o noapte, singur în imensitatea muntelui Hoggar. Deși lipsit de mâncare și de apă, în frigul nopții deșertice, nu se teme, ci simte cum se deșteaptă în el o forță arzătoare care-i dă încrederea că nu e totul pierdut și puterea să se întoarcă nevătămat, după un urcuș ca o cursă a supraviețuirii, în același timp real și simbolic. Astfel, occidentalul, intelectualul, filozoful raționalist convins că oamenii sunt doar praf de stele în mijlocul universului infinit își vede zdruncinate toate certitudinile: de ce să nu dea focului pe care l-a trăit ca pe o imensă împăcare, libertate și bucurie salvatoare numele de Dumnezeu?

Este pentru prima oară când Éric-Emmanuel Schmitt scrie despre acest episod din viața lui – asemănător cu noaptea mistică a lui Pascal –, dezvăluind, de-a lungul unei fascinante călătorii interioare, experiența miraculoasă care l-a schimbat definitiv atât ca om, cât și ca scriitor. O călătorie inițiatică pe care-o putem regăsi în fiecare dintre noi.

Firmanul orb de Ismail Kadare
colecţia Raftul Denisei
O lume deopotrivă parfumată, senzuală și de o violență teribilă se descoperă treptat în cele cinci nuvele din acest volum, caracterizat prin tensiune dramatică, atmosferă de basm oriental și erotism difuz. De la imaginea emblematică a Bisericii Sfintei Sofia, a cărei frumusețe îi face pe cuceritorii Constantinopolului să nu o distrugă, ci să o transforme în moschee, până la un firman prin care se hotărăște orbirea tuturor celor suspectați că dețin puterea deochiului, sau la un vis de sultan furat din palatul acestuia, o lume a cruzimii și superstiției se dezvăluie cititorului. În puternicul Imperiu Otoman teroarea e cuvântul de ordine, manifestată în toate formele sale – de la violența direct exercitată la variantele sale mai subtile: suspiciunea și nesiguranța, căci hotărârile sultanului sunt întotdeauna imprevizibile, și chiar și cel mai aprig torționar se poate converti pe neașteptate în victimă. La granița dintre real și fantastic, nuvelele din Firmanul orb îl dezvăluie pe Ismail Kadare din cele mai puternice narațiuni ale sale.

Tot în colecţia Raftul Denisei, în primele două luni ale anului, vor apărea Casa de lângă lac de Kate Morton, Gorsky de Vesna Goldsworthy şi Ce se întâmplă în iubire de Alain de Botton.

Casa de lângă lac de Kate Morton este un magistral roman-puzzle, o poveste surprinzătoare, emoţionantă şi plină de suspans ce îmbină cu măiestrie secrete de familie, sentimente înăbuşite, locuri fermecătoare şi personaje de o forţă copleşitoare. Bestseller internaţional aflat în topurile de vânzări din Australia, Statele Unite, Marea Britanie, Canada şi Norvegia, nominalizat în 2016 la Australian Book Industry Award for General Fiction Book of the Year.

Cărţile scriitoarei australiene Kate Morton s-au vândut peste 10 000 000 de exemplare în peste 40 de ţări.

Cornwall, iunie 1933. Domeniul familiei Edevane, Loeanneth, îşi aşteaptă oaspeţii pentru petrecerea tradiţională din mijlocul verii. Alice are şaisprezece ani, o inteligenţă vie şi vrea să fie scriitoare. Apropierea balului o emoţionează mai mult ca niciodată, iar motivele nu îi lipsesc – a scris o povestire poliţistă după toate regulile artei şi se pregăteşte să-şi dezvăluie secretul: este îndrăgostită. Dar la miezul nopţii, când focurile de artificii luminează cerul întunecat, vieţile surorilor Edevane se schimbă dramatic, iar familia va părăsi Casa de lângă lac pentru totdeauna.

„Atunci, când se petrecuse, ar fi vrut să mărturisească, şi poate, la început,  aşa ar fi făcut. Dar scăpase ocazia şi oricum era prea târziu. Prea multe se întâmplaseră: căutările, poliţiştii, articolele din ziare care solicitau informaţii. Nu mai avea cui spune, nu mai era nimic de îndreptat şi nici nu mai putea fi iertată.  Tot ce îi mai rămânea era să îngroape dovezile.“

„Kate Morton construieşte o intrigă impecabilă, iar personajele minuţios conturate, aduse  laolaltă de investigaţia lui Sadie Sparrow, sunt tot atât de surpinse de finalul uluitor al poveştii pe cât vor fi şi cititorii.“

Sursa> Humanitas şi Humanitas Fiction

by -
15

Paşi printre cărţi

    M-am gândit să trec în revistă câteva din cărţile anului 2016, pentru că nu pot să fac un top. E greu ţinând cont că sunt genuri diferite, autori diferiţi, dar toate au un loc în sufletul meu.
Aşa că am să încep cu genul pe care ştiţi deja că-l citesc mai mult adică thrillere.

1.“Nesfârşita zi de ieri”-George Arion

   Nu este numai un roman poliţist este şi un roman de spionaj şi o frescă a situaţiei politice interne şi internaţionale din anii 90. Acţiunea se centrează în jurul vizitei regelui Mihai în România în 1992, prima vizită după căderea comunismului, vizită care i-a fost iniţial interzisă. Puteri străine pun la cale asasinarea regelui pe pământ românesc, pentru a destabiliza guvernul şi a facilita intrarea ruşilor în ţară. Normal în poveste, şi de partea răului şi a binelui sunt şi politicieni români şi agenturi străine. Drumurile tuturor se intersectează, terorişti, asasini, ofiţeri, agenţi, urmăririle, exploziile, încercarea de asasinat, îmbinate într-o poveste alertă, interesantă, fără descrieri inutile, culminând cu un final surprinzător şi moartea câtorva protagonişti consideraţi “pioni”pe harta istoriei, ”pioni” pe tabla de şah a serviciilor secrete şi a mai marilor lumii.

2. “Recviem pentru un asasin”-Monica Ramirez

   Romanul este volumul şase (şi ultimul) al seriei “Alina Marinescu”. Seria este povestea vieţii unor agenţi în organizaţia super secretă “Elite”, care din umbră încearcă, şi uneori reuşeşte, să conducă destinele lumii. Şi totuşi în viaţa aceea dură, cu antrenamente, misiuni şi multă moarte, sentimentele de dragoste şi dorinţa unei vieţi normale îşi fac locul lor. Am trăit cu personajele toate evenimentele din volumele seriei, fiecare acţiune, fiecare întorsătură de situaţie. Citind ultimul volum eram tentată să spun: ”Ai grijă Alina!”, ”Marius vezi că te urmăreşte Brett!” şi multe altele. Ca de obicei în cărţile Monicăi multă acţiune, care te ţine cu sufletul la gură, personajele excelent conturate, momente de ură, tristeţe, răzbunări,î ncercări de acaparare a puterii. Şi totuşi dragostea şi speranţa triumfă şi ajungi la concluzia că viaţa e frumoasă şi merită trăită chiar şi mai ales în umbră. ”O iubire imposibilă, interzisă, din altă lume …şi totuşi.”

3. “Gemenii lui Borman”-Lucian Ciuchita

    M-a intrigat titlul şi mi-a plăcut foarte mult ideea autorului de-a prezenta evenimentele în două planuri, mai precis în două veacuri anii 1944-1945 şi 2015, demonstrându-se încă odată că evenimentele trecute pot avea grave urmări în zilele noastre.Totul porneşte de la dorinţa naziştilor de-a schimba soarta războiului şi a lumii cu o ultima armă ”minune”. Implicarea serviciilor secrete ale lumii, a detectivului Mark Preston şi a echipei lui (o echipă eterogenă formată din cei mai buni agenţi din ţări diferite) duc la rezolvarea enigmelor. Romanul lui Lucian Ciuchiţă nu e doar o poveste bazată pe realităţile istorice şi politice ci aşa cum deja ne-am obişnuit o comoară de cunoştiinţe de istorie, geografie, politica de ieri şi de azi, relaţii interumane, o călătorie prin ţări, continente şi chiar în timp, cu dialoguri serioase, dar în acelaşi timp cu un umor englezesc de calitate. ”În istorie ceea ce s-a întâmplat a fost inevitabil, ceea ce nu s-a întâmplat, imposibil”(Baruch Spinoza).

4. “Clubul Mefisto”-Tess Geritsen

  Pe baza unor date istorice întunecate şi a unui simbolism religios misterios, membrii Clubului Mefisto, doresc să dovedească o teorie uimitoare: că însuşi Satan se află printre noi. O crimă în seara de Crăciun care-i pune pe gânduri, o tânăra ucisă în propria casă, masa pusă pentru patru persoane, un braţ uman pe masă, capul tăiat al tinerei pus în mijlocul unui cerc Satanist şi pe perete scrijelite cruci întoarse şi cuvântul ”peccavi” (am păcătuit). Un alt caz pe care detectivă Jane Rizzoli şi medicul legist Maura Isles îl rezolvă. Trecem prin vieţile poliţiştilor, dar avem şi un pic de paranormal şi fantasy. Cartea te duce cu viteză în diferite părţi ale lumii şi ale minţii omeneşti, între diferite destine din vremuri actuale şi străvechi. Şi ca de obicei la Tess Geritsen finalul este surprinzător la fel ca şi declaraţia finală a ucigaşului: ”Răul nu moare niciodată.”

5.“Vinovăţie dovedită”-Scott Turow

    După 31 de ani de căsnicie, care crede el fuseseră ani buni, trei copii mari, fiecare cu casă şi preocupările lui, avocatul Alejandro (Sandy) Stern vine acasă şi-şi găseşte soţia moartă. Ca explicaţie un simplu bilet: ,,mă poţi ierta?” Şocul puternic, copiii, înmormântarea, problemele clientului principal, toate îl fac să se comporte ca un robot. Apoi singurătatea, încercarea de-a înţelege, momentele de introspecţie şi amintiri noaptea şi cercetări şi justiţie ziua. Cercetările determină un adevărat haos, descoperiri uimitoare legate de membrii familiei, de vecini, povestiri din culisele justiţiei, rivalităţi, comploturi, invidii, interacţiuni umane. Descoperă trădarea soţiei, a cumnatului şi chiar a copiilor lui faţă de familie, îşi descoperă chiar propria sexualitate. Romanul este absolut surprinzător, personajele foarte bine creionate, deznodământul neaşteptat, dar în acelaşi timp profund uman.

6.”Lacrimi de ceacâr”-Tessa Nadir

   Deşi nu citesc fantasy povestea Tessei m-a prins, curge lin fără a fi obositoare, personajele sunt fireşti, acţiunea interesantă iar varietatea de sentimente şi trăiri incredibilă. ”Demonii din oglindă sunt mai aproape decât par” este ca o sinteză a cărţii. Este o poveste despre încredere şi trădare, dragoste şi ură, bucurie şi suferinţă, adevăr şi minciună, vieţi distruse de lăcomie, despre destine, o lume foarte reală chiar dacă situată undeva între trecut şi viitor. ”Nu am nevoie de o Lume mai Bună ca să ştiu că oriunde, oricând, sunt om şi oricât de bună sau rea e lumea voi rade, voi suferi, voi greşi şi voi varsa lacrimi”.

7.“Doi”-Tony Mott

   Autoarea structurează romanul în două părţi a lui şi a ei. Este incredibil cât de diferit pot vedea doi oameni aceeaşi viaţă şi asta o vedem în poveştile lor. Doi oameni merg la mall, urmând să se revadă la masă. Dar el dispare şi de aici acţiunea cărţii, interpretările, ameninţările, cercetările, evadarea din cuşca unei vieţi planificate de alţii şi gustul libertăţii. Toate le veţi găsi în cartea lui Tony Mott care este o adevărată lecţie de viaţă. ”Ca şi feţele aceleiaşi monede aşa sunt şi poveştile celor doi despre viaţa lor împreună”.

8.“Rockstar”-Cristina Nemerovschi

   “Fii sincer cu ţine însuţi şi aminteşte-ţi să razi în fiecare zi. Este tot ce contează cu adevărat”. Povestea lui Storm aduce în atenţie multe poveşti de viaţă, idei, sentimente, trăiri. Rockstar este o poveste despre viaţă şi moarte, pasiune şi ura, deznădejde şi speranţă, dragoste, indiferenţă, trădare, prietenie. Rockstar e viaţăaînsăşi. ”Nu există drumuri bune şi căi greşite, Pur şi simplu nu există. Când vei găsi drumul tău, vei şti. Te vei simţi viu şi vei şti. Întotdeauna.”

9.“Zădărnicia unui mers pe sârmă”-Amalia Nacrin

    Cartea Amaliei este în pagini puţine o poveste tristă a unui tânăr în scaunul cu roţile, al unei tinere, iubita lui pentru o vreme şi a mamei lui. Amalia Nacrin nu îmbracă povestea în cuvinte suave, delicate, ci o spune cu încrâncenarea celui rănit, disecând până la ultima fibră sufletul uman, tăind cu bisturiul cuvintelor până scoate la iveală şi ultimul sentiment. Tristă, dar cumplit de reală.

10.“Elsa”-Florina Sanda Cojocaru

   Elsa este un om puternic care renaşte de fiecare dată ca pasărea Phoenix din cenuşă arderilor ei. Un om care până la urmă îşi găseşte drumul în viaţă înţelegând că toţi cei pe care i-a întâlnit pe parcursul ei au pus o cărămidă la baza omului care a devenit. Cartea Florinei merită citită cu atenţie pentru că este o poveste despre oameni reali (puteam fi noi), despre întâmplări şi trăiri, despre dragoste şi luptă, o lecţie despre viaţă. ”Să te primesc în viaţa mea a fost o lupta dată cu lumea şi cu mine să mi te alung din ea, a fost şi mai greu.”

11.“Life Stuff” sau “Învăţături pentru Andreea”-Cezar Pârlog

   La fel ca şi la prima carte ”Flori,fete,fiţe sau băieţi” şi la această carte te intrigă în primul rând coperta apoi titlul; ”Life Stuff sau Învăţături pentru Andreea” (şi apare întrebarea: oare există Andreea sau e ficţiune?). Imaginile de pe copertă: chipuri, trupuri, figurine schiţate, aruncate parcă la întâmplare de pensula unui pictor sunt surprinzătoare. Şi Cezar ne surprinde din nou cu întâmplări, paşi ai vieţii lui, observaţii, toate parcă menite a dezvălui idei, sentimente şi păreri scrise ca sfaturi pentru o tânăra sau un tânăr. Până la urmă nu contează dacă există în plan real sau nu o Andreea, important e că sfaturile sunt date cu sinceritate şi sensibilitate parcă traducând o lume de zbateri, idei, dorinţe şi frustrări.

   Acestea sunt doar foarte puţine dintre cărţile pe care le-am citit în acest an. Am încercat să vă aduc câte ceva din fiecare gen şi am încercat să le grupez puţin pe teme.Toate cărţile despre care v-am spus şi multe, multe altele merită citite pentru a ne face viaţa mai frumoasă.

Sfârşitul toamnei şi cărţile sale

  Dacă toamna a luat sfârşit e cazul să fac şi eu un triaj cu cele mai bune cărţi citite în luna Noiembrie. Se pare că am avut parte de cărţi ale autorilor români şi nu numai…
Ei, mai bine va arăt topul meu, poate, vă ajută în alegerea lecturii dorite!

Primul loc îl ocupă o autoare română, evident:

1.Secrete-Rodica Mijaiche

Editura Librex 2016
Pagini-289

   “Trei cupluri. Şase destine. Fiecare legate între ele prin dorinţa de a iubi şi de a supravieţui vitregiilor timpului, oamenilor şi răzbunărilor.”
Marina şi Sebastian-o ea rănită de ,,presupusa trădare a iubitului”, şapte ani de chin şi dor, o dragoste niciodată stinsă, un dor nici când alinat. Ea, o restauratoare pricepută, o prietenă minunată, dar şi o persoană care nu suportă minciuna nici prefăcuţii, iar acest fapt, îi va aduce aproape moartea.
Când Alexa se va înhăita cu cine nu trebuie, pericolul pluteşte deasupra celor două prietene şi partenere în magazinul de artă.
El, un bărbat superb, dar trecut prin suferinţa despărţiri de Marina. Nu ştie de ce l-a părăsit acum şapte ani, dar printr-o împrejurare nefericită (iubita va fi atacată şi aproape violată de un sadic) Seby  îşi va da seama că a iubit-o şi o va iubi în continuare.
Cel care o vrea pe Marina distrusă este un descreierat temut, care nu suportă femeile. Atacurile repetate, răpirea Alexei, încercarea lor de a supravieţui unui criminal, ne va tine cu sufletul la gură.
Alexa cea care în nesiguranţă ei şi în dorinţa de a fi iubita va intra doar în belele, iar situaţiile primejdioase se ţin scai de ea.
Albert, partenerul celor două prietene este îndrăgostit de Alexa, astfel că va încerca prin orice mijloc să o protejeze, să o facă să treacă peste temerile ei, dar şi să îi arate ce înseamnă să fii iubit de către o persoană.       Cei doi formează un cuplu frumos, va rezistă relaţia lor în faţă acelui criminal cu care a avut de a face Alexa?
Un alt cuplu-Lindsey şi Lucas, o iubire din trecut, care iese la iveală prin intermediul unor scrisori. O iubire care dăinuie şi în timpul războiului, dar nu a fost să fie.
Pot să spun că această carte mi-a plăcut enorm, eu aş încadra-o la thriller-romantic-suspans, fiecărui gen i s-ar potrivi această carte.

2.Marat-Nataşa Alina Culea

    Povestea începe în anul 2000, atunci când tânăra noastră de 22 de ani, frumoasă, blondă,subţirică, va pleca trimisă de iubitul sau Denis în Beijing, China. Acesta avea câteva afaceri moştenite de la părinţi, iar achiziţionarea de marfă din China era necesară. Astfel începe călătoria într-o ţară fascinantă, descrisă prin ochii tinerei noastre.Totul este nou pentru ea, totul la început, iar călătoria alături de Luana, o altă tânăra care merge după marfă, îi se va părea feerică.
Cu câteva zile înainte de Crăciun într-un restaurant rusesc, Alina îl întâlneşte pe Marat. Un singur dans, pe ritmuri de trandafiri sălbatici-şi viaţa lor se schimbă pentru totdeauna. Din păcate destinul i-a adus împreună într-un moment nepotrivit, iar Alina este pusă în faţa unei decizii ce îi răvăşeşte sufletul. Moralitate sau iubire? Ce faci atunci când indiferent ce decizie ai lua, viaţa ta nu va mai cunoaşte liniştea?
Alina va ajunge o fotografă foarte apreciată, iar datorită chinului sau, fotografiile sale au adâncimi nebănuite, succesul îi este garantat.
Dragostea sa care durează de peste 10 ani, o va face să ajungă la marginea prăpastiei.
De-a lungul acestor ani ea va încerca să revină acolo unde a început totul, dat în zadar.
Ce se va întâmpla cu Marat, bărbatul misterios şi frumos ca un demon, şi frumoasă noastră blondă Alina?
Soarta îi va m-ai aduce împreună?
O carte foarte sensibilă, care ne arată puterea sentimentelor.

Locul 3-I.R.En.-Sandra Coroian

Editura-Quantum,2016
Pagini-227

    Eii, o carte SF., superbă, iar dacă ţinem cont că autoarea este o româncă de a noastră, sunt cu atât mai bucuroasă.
Am citit şi nu prea acest gen, deşi mi se pare că aduce cu genul Distopic, Fantasy, dar ce mai, o aventură care se schimbă de la un capitol la altul, iar realitatea nu îţi dai seama care ar putea fi.
Într-o lume în care oamenii se ghidează după cinci coduri, sunt conduşi de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, Chel Ynue, o tânăra ce porneşte în viaţă ca fiind copil Prodigy, se zbate să descopere adevărul, încălcând regulile.
Pe parcursul călătoriei sale, Chel se întâlneşte de mai multe ori cu termenul necunoscut I.R.En., care îi obsedează subconştientul şi care o împinge spre aflarea adevărului.
O singură lume, fenomene greu de explicat, bizare, un Heler şi un Meditator care refuză să accepte realitatea oferită de către sistem.
Merită lecturată această carte frumoasă.

Locul 4 este ocupat de-Jill Shalvis-Dorinţa inimii

Editura Litera,2016
Pagini-285

    Tara Daniels are o mie de motive întemeiate să nu se întoarcă în micul orăşel de coastă Lucky Harbor. Dar când viaţa ei devine un dezastru, crede că i-ar fi mai bine alături de familia ei şi departe de visurile neîmplinite şi de atrăgătorul ei fost soţ. În timp ce îşi ajută surorile să renoveze şi să conducă hanul pe care l-au moştenit, are în sfârşit şansa să îşi facă planuri de viitor.
Ford Walker este un fost iubit din tinereţea zbuciumată a Tarei. Acesta nu trebuia să apară în planurile ei, dar când atracţia dintre cei doi atinge cote maxime, şi când îi leagă o fetiţă dată spre adopţie, nu poate să mai ocolească problemele apărute.
Ford nu a uită-o nicicând pe mama copilului lor, dar fiind o persoană care îi place viaţa uşoară şi necomplicată, va încerca pe cât posibil să se apere de sentimentele pe care le are pentru Tara.
În peisaj apare fostul soţ care vrea să o recucerească, iar competiţia dintre cei doi masculii cu pretenţii la inima Tarei vă bine-dispune.
Apare şi frumoasa lor fiică, acum o adolescentă, care vrea să îşi cunoască părinţi biologici.
Ce se va întâmpla? Va reuşi să creeze o punte între ei şi fiica lor?
Cine va recâştiga mâna Tarei?
O carte superbă, aştept în continuare cărţi de la această autoare în special povestea surorii mai mici a Tarei.

Locul  5-este ocupat de 2 cărţii ale aceiaşi autoare- Lenora Bell
Cucerirea unui duce

Editura Litera, 2016

    James scandalosul şi deloc civilizatul duce de Harland, are nevoie de o soţie cu reputaţie impecabilă cu care să încheie o înţelegere reciproc avantajoasă. Poftele trupeşti sunt interzise, iar dragostea nici nu intră în discuţie.
Lui Charlene Beckett fiica ilegitimă şi nerecunoscută a unui conte, tocmai i s-a oferit o sumă generoasă, în măsură să schimbe pentru totdeauna în bine viaţa ei, a surorii şi a mamei sale. Condiţia este că ea să se dea drept sora vitregă, Lady Dorothea, şi să obţină cererea în căsătorie din partea ducelui. Pentru asta nu trebuie decât să îndeplinească nişte cerinţe vreme de trei zile:
-Să fie o englezoaică delicată şi impecabilă-ceea ce nu îi iese, mai ales când îl pune la pământ pe duce, bine vina este şi a lui, nu avea ce să caute deghizat în servitor, nu?
-Să respire, să zâmbească şi să facă plecăciuni îmbrăcată cu nişte rochii imposibil de strâmte-nici aici nu este vina ei în întregime, rivala sa îi va agaţa rochia, aceasta se va destrama, iar ducele va vedea pentru o secundă un piept magnific în toată splendoarea sa.
-Să farmece şi să seducă un afurisit de duce, ceea ce este floare la ureche pentru un temperament vulcanic ca  al ei.
-Să-l ţină pe sus-numitul duce departe, cât mai departe de inima ei, grea cerinţă, poate ceea mai grea dintre toate, mai ales că avem un duce plin de viaţă, nonconformist, iar atracţia dintre cei doi nu poate fi trecută cu vederea.
Ce se va alege de misiunea ei? Un deliciu pe care l-am savurat relaxată.
Va recomand cu dragă inima această carte relaxantă şi amuzantă.

Locul 5 este şi continuarea seriei ,,Duci fără onoare”de aceeaşi autoare.
Dacă aş avea un duce-Lenora Bell

Editura Litera, 2016

   Ştiind ce stil are autoarea am fost nerăbdătoare să citesc şi volumul doi din această serie. Aici avem de a face cu adevărata Lady Dorothea Beumont, şi cele trei sezoane ale sale nereuşite.
Are la activ şi o fugă a mirelui de la altar, aşa că domnişoara noastră nu mai are speranţe la măritiş. Dar oare ea vrea să se mărite?
Nu vrea să vâneze un soţ cu vreun titlu, ea vrea să ajungă la căsuţa mătuşii sale din Irlanda şi să trăiască într-o libertate plină de tihnă.
Când ducele păcătos Osborne o invită la vals, va deveni populară peste noapte, ceea ce nu îi convine.
Dalton, duce de Osborne, este un personaj care caută neîncetat pe cel care este de vină pentru moartea fratelui său mai mic. Oare ce s-a întâmplat atunci? A murit băieţelul de şapte ani înecat, sau…
O vină care îl macină pe Dalton, o căutare neîntreruptă, până când, Thea îi va cădea pe cap la miezul nopţii. Silit să se ascundă la conacul său din Irlanda, Dalton o va duce şi pe inocenta Thea la mătuşa sa. Această îl acuză că este responsabil cu faima nedorită a sa.
Ce se va întâmpla pe drum, peripeţiile prin care vor trece, pericolele întâlnite în cale, îi vor apropia pe cei doi, sau se vor sfâşia ca şi şoarecele şi pisica?
O poveste cu un stil inconfundabil, o relaxare plăcută şi recomandarea mea de a citi această serie frumoasă.

„... să lăsăm cortina, peste decorul iubirii, ce dacă ne-am iubit atât?”

Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul – o resurecţie morală cu final neaşteptat

    Puternic condimentat, romanul de debut al Nataşei Alina Culea ne plimbă prin viaţa unui personaj feminin creionat atât în linii tari, cât şi moi sau şterse. Povestirea la persoana I, limbajul colocvial, expresiile familiare apropie cititorul încă şi mai mult de protagonistă, iar lectura curge, în timp ce Nataşa se descoperă în faţa noastră cu dileme, cu sensibilitate şi într-un mod senzual.alina-culea

   Personaj controversat, plin de dileme, de probleme existenţiale şi cu un comportament ce trezeşte uşor dezaprobarea celorlalţi, Nataşa nu doar uimeşte ci şochează la propriu prin atitudinea detaşată cu care acţionează, prin gândurile complexe, prin alegerile bruşte şi totodată dureroase pe care le face voluntar. Sunt însă decizii nocive? Îşi face într-adevăr rău singură cu un sadism inexplicabil? Sau pur şi simplu este o femeie care a hotărât să se caute pe sine şi să nu se oprească până ce nu obţine ceea ce cu adevărat are nevoie? Şi ar fi totuşi uşor dacă ar şti ce necesită pentru a atinge acel gram de plenitudine …Natasa Alina Culea

„Mă simt iubită, dar ştiu că nu-mi este de ajuns, este doar o nevoie satisfăcută pe deplin, dar nu este singura mea nevoie şi mă întreb chiar şi eu cât va dura până voi începe să îmi doresc altceva. Nu pot câştiga războiul din sufletul meu.”

  După o relaţie de durată cu Luca, despărţirea o transformă pe protagonistă într-o femeie hotărâtă să încerce altceva, să încalce convenţiile sociale, să trăiască intens.

„Nataşa cea care iubea un tânăr cu sprâncene arcuite a permanentă mirare, a plecat deja, în locul ei a răsărit altcineva, o neconvenţională hotărâtă să schimbe regulile jocului.”

   Da, există durere, există umbre de regret, teama de eşec, de schimbare, de singurătate. Şi acestea sunt stări normale prin care Nataşa trece. Numai că, orice stare proastă se duce la un moment dat şi, după ce depăşeşte momentul, ea renaşte. Şi o face total diferit. Femeia „normală” care era pare să fi fost anulată cumva de o alta. Iar această nouă Nataşa doreşte să încerce totul, să trăiască la maxim fiecare clipă, să se bucure de ceea ce poate lua, pentru ca a doua zi să încerce altceva.

   Multiplele experienţe erotice şi relaţiile de moment par să o mulţumească aparent.Trecând prin multe paturi, testând noi parteneri, rupând inimi şi savurând libertatea, eroina romanului porneşte într-o căutare ce pare fără final. Ce îmi doresc cu adevărat? – întrebarea aceasta începe să plutească atât în mintea Nataşei cât şi în creierul cititorului. Iubirea nu îi este suficientă, căldura se vrea înlocuită adesea, ataşamentul dispare rapid, iar viaţa o poartă dintr-un partener într-altul fără ca vreunul să o satisfacă aşa cum îşi doreşte. Dar … CE îşi doreşte?natasa-culea

„De ce simt golul acesta în mine? De ce se măreşte constant după fiecare bărbat întâlnit, acutizat de sentimente de mânie şi neputinţă?”

   Cum viaţa merge pe premisa „ce dai aia primeşti”, prea multă suferinţă provocată sexului opus îi aduce şi Nataşei doza ei de dezamăgire dureroasă prin persoana lui Mario. Acest bărbat pare să trezească ceva în ea, să-l vrea mai mult decât pe ceilalţi, să-l aştepte, să o facă să reacţioneze. Numai că …

„… să lăsăm cortina, peste decorul iubirii,

ce dacă ne-am iubit atât?”

   Conturată precis de către autoare, eroina este o femeie puternică ce nu îşi pierde sensibilitatea, încrederea în oameni sau puterea de comunicare. Relaţiile de prietenie sunt trainice şi, prietenele sunt cele care o ajută de fiecare dată să se rupă de experienţele neplăcute. Iar experienţele neplăcute par să se înmulţească obligând-o să simtă ce a oferit anterior.

Dar … trebuie să se sfârşească într-un fel sau altul.

  Această permanentă goană după „nu ştiu ce” îşi găseşte rezolvarea pe canapeaua unui psihanalist dispus să o ajute să îşi răspundă la întrebări.

„Oare cine sunt?

Cine este persoana pe care o numesc cu numele meu?

Cât de bine mă cunosc sau cât de puţin?”

„Iar timpul îmi va răspunde la toate întrebările, la cele formulate şi la cele pe care nu le aflasem încă.”

   D-l Damian pare a avea „talentul” necesar de a o scoate din întuneric şi de a o îndrepta spre răspunsuri. Este necesară o călătorie în Africa pentru a descoperi adevărul care se află bine ascuns în interiorul fiinţei. Care este însă acest adevăr? Ce va găsi Nataşa la finalul propriei introspecţii? Care este răspunsul unic ce îi va schimba percepţia asupra ei, asupra vieţii şi asupra întregii existenţe? Ce ascund firele de nisip din Sahara?

   Călătoria este una a regăsirii, un final al căutării ce părea infinită, o carte deschisă ce oferă soluţia dorită. Alături de protagonistă veţi afla că şi cele mai încâlcite drumuri ies la un moment dat în şoseaua principală şi de acolo traseul devine lin, că întotdeauna există un răspuns, iar dacă ştim să-l căutăm, îl vom obţine.

„Omnia mea mecum porto – Tot ceea ce am, duc cu mine”

natasa-barbatii-si-psihanalistul

Mulţumim Nataşa Alina Culea

by -
6

Surprize de la Editura All-Povestea ta poate schimba lumea

   Editura All a ales să recomande propriile creaţii într-un mod inedit impresionând nu doar cititorii, ci şi colaboratorii oferind daruri speciale inspirate din cărţi. Scriitoarea britanică Arabella McIntyre-Brown a avut nevoie de o schimbare radicală, s-a stabilit în Transilvania bucurându-se de comorile ţării noastre. Povestea Din Liverpool în Carpaţi a fost inspiraţia şi a preparat pentru cititori pentru cei îi vor citi cartea un borcan de chutney, un sos cu gust picant. Surprinzătoare a fost ideea editurii de a realiza o ediţie specială dedicată legendarei Margaret Catchpole. Romanul este inspirat dintr-un caz real, a femeii care a fost condamnată de două ori la moarte, însă de fiecare dată a reuşit să scape, iar gândurile din exil pot fi citite în cartea În umbra eșafodului de Carol Birch.

evantai-women

    Pentru a marca evenimentul, provocarea pentru cititori continuă, de data aceasta cu ajutorul unui concurs  cu tema Povestea ta poate schimba lumea, evidenţiat pe allcafe.ro: “Trimite-ne un text inspirat din povestea ta de viață la margaret@all.ro, până la data de 15 ianuarie 2017. Cele mai frumoase povești vor fi publicate într-un număr special al ziarului Women`s Journal, creat de Editura ALL. De asemenea, autoarele textelor selectate vor primi în dar titluri de excepție din portofoliul editurii. Start inspirație!” 

povestea-ta-poate-schimba-lumea

În umbra eșafodului de Carol Birch

Roman inspirat dintr-un caz real

    Margaret Catchpole, femeia care a fost condamnată de două ori la moarte și a reușit să scape de fiecare dată, își spune povestea, peste veacuri, cu o forță emoțională care te afectează profund.

    Margaret Catchpole a existat în carne și oase, iar scrisorile pe care le-a trimis din exil celor rămași acasă au supraviețuit până astăzi. S-a născut în 1762 în Suffolk, Marea Britanie, ca fiică de plugar și a murit în New South Wales, Australia, în 1819. Faptele ei curajoase, multe săvârșite în goana calului, farmecul și spiritul ei liber i-au conferit un statut aproape legendar.

    În romanul lui Carol Birch, Margaret își începe povestea la 54 de ani, în contextul dramatic al unei nașteri din New South Wales. Fulgerele scăpărătoare anunță furtuna, iar Margaret, moașă acum, îi ajută pe mamă și pe nou-născut să se adăpostească într-un hambar, de unde vor vedea în scurt timp cum casa le este luată de ape. În acele momente, Margaret își amintește viața furtunoasă pe care a lăsat-o în urmă.

   Când avea numai șase ani, frații și surorile ei au dus-o să vadă cum Jane Brewer, falsificatoare de bani, este spânzurată și apoi arsă pentru faptele ei. Această imagine avea să o bântuie toată viața. La maturitate, ca servitoare în casa unei familii înstărite și, în același timp, protectoare a infractorilor, Margaret a dus o viață dublă. Inevitabil, a urmat decăderea. Când iubitul ei a intrat la închisoare, Margaret a furat un cal cu intenția de a-l vinde ca să facă rost de bani pentru eliberare, dar nu a izbutit să își ducă planul la îndeplinire. A fost prinsă și condamnată la spânzurătoare. Nu o dată, ci de două ori… Iar aventurile neînfricatei Margaret Catchpole sunt departe de a se fi sfârșit aici.

   În Suffolk există până astăzi o cârciumă care îi poartă numele, iar pe malul râului Orwell există o casă, numită „casa cu pisici”, unde se spune ca Margaret obișnuia să așeze o pisică împăiată în fereastră pentru a-i avertiza pe contrabandiști de sosirea portăreilor. În Australia, secția de maternitate a Spitalului Hawkesbury din Windsor, New South Wales, se numeste „Secția Catchpole”, ca o recunoaștere a activității ei de moașă din zilele de început ale coloniei. În localitatea Hobartville din apropiere există o stradă numită Catchpole Avenue.

„Birch este o scriitoare înnăscută. Cu o simplă imagine poate provoca cele mai profunde emoții.” – The Guardian

„Un roman inteligent și captivant.” – The Independent

Din Liverpool în Carpaţi de Arabella McIntyre-Brown

Povestea scriitoarei britanice care și-a găsit fericirea în inima Transilvaniei

    Arabella McIntyre-Brown a început să scrie o carte sinceră și antrenantă, plină de umor, despre aventura mutării dintr-un mare oraș britanic într-un sat din Carpați, și a sfârșit prin a compune o veritabilă scrisoare de dragoste pentru România. Așa cum magia Transilvaniei rurale a fermecat-o profund pe autoare, volumul „Din Liverpool în Carpați” va cuceri, fără îndoială, inimile tuturor cititorilor români.

    În ultimii ani, mai mult de 200.000 de români au plecat să locuiască în Marea Britanie, iar din Anglia au venit în România doar câteva mii de britanici doritori să se stabilească aici. Cei mai mulți au ales Bucureștiul sau alte orașe mari; numai câțiva au descoperit atmosfera deosebită a mediului rural. Scriitoarea și jurnalista Arabella McIntyre-Brown este una dintre ei. A luat această hotărâre în urma unor decese în familie, dar adevărul din spatele plecării din Anglia își are rădăcinile într-o copilărie dificilă. La vârsta de 50 de ani, tocmai când începuse să se bucure de un oarecare succes ca editor de carte și autor, și-a vândut casa din Liverpool, abandonându-și viața citadină, de om ocupat, și s-a aruncat în acest labirint care este Europa de Est. A părăsit tot ce-i era familiar și s-a mutat în România, pentru a-și trăi viața în solitudine. Astfel, din 2010, Arabella McIntyre-Brown numește „acasă” această parte a lumii mărginită la sud de Munții Carpați, pe care prietenii rămași în Anglia o puteau vedea pe Google Maps doar ca pe o pătură verde, difuză.

    Decizia de se muta dintr-un oraș britanic animat într-o cabană construită doar pe jumătate, aflată pe un povârniș al munților, ar fi putut fi un dezastru. Autoarea are peste 50 de ani, nu are un venit stabil, nici pensie sau un plan de rezervă. În ciuda fapului că toate indiciile sugerau că avea să eșueze lamentabil, astăzi poate afirma fără rezerve că a descoperit secretul fericirii. Pentru ea, paradisul este satul transilvănean Măgura, aflat cam la altitudinea la care se află cele mai înalte piscuri muntoase din Marea Britanie.

„… un fel de ghid pentru propriile călătorii către sine – dacă veți avea curajul să vă aventurați pe un astfel de drum.” – Sir Ranulph Fiennes

Surse foto: allcafe.ro

Vise literare-Expecto Patronum

Cum ați spus că mai vreți vise literare, ne-am conformat și le-am scos de la cuptor 🙂 . Bucurați-vă de ele!

 Expecto Patronum

   Acum ceva timp, pe site-ul www.pottermore.com, J.K. Rowling a postat testul conform căruia putem afla fiecare ce formă are Patronsul nostru. E, în noaptea de după ce am făcut testul am visat că încercam vraja Patronus și ieșeau niște firicele argintii, fără contur încă. Exact cum se întâmplă și în carte, când înveți să conjuri un Patronus. Parcă să zic că spre sfârșitul visului am reușit să-i dau o formă, dar nu semăna cu o nurcă (Patronusul meu conform testului de pe Pottermore). Ciudat este că deja uitasem de vis, abia spre seară mi-am amintit. De ce ciudat? Na, nu exersezi în fiecare seară vraja Patronus… – Sorina

Propunerea lui Dosto

   Pilotam un avion (deși, de obicei visez că zbor cu aripi… ei, acum pilotam). Și în dreapta mea aveam un copilot care m-a anunțat că trebuie să aterizăm, pentru că cineva se pierduse pe munte și trebuia salvat. Era în joc viața unui om… și eu eram gata să aterizez forțat ca să-l salvez. Ei… și am aterizat în pădure, deși a fost destul de dificil să fac asta. Sub un stejar bătrân aștepta să fie salvat… cine altceva decât Dostoievski?! Spre surprinderea copilotului, eu am știut să vorbesc rusește. Domnul Dostoievski mi-a spus că pot să-i spun Dosto și mi-a mulțumit pentru că am reușit să aterizez. Eu i-am spus că a fost o nimica toată și că sunt capabilă de operațiuni și mai complicate. Auzind acestea, Dosto mi-a spus că  era nevoie de mine în armata rusă, iar eu am acceptat să iau parte la câteva operațiuni. Copilotul meu a vrut să mă convingă să nu accept propunerea… dar eu i-am spus:

-Cum să refuzi o propunere din partea lui Dosto?

Și am acceptat. L-am dus pe Dosto acasă (locuia undeva la periferia orașului meu) și i-am promis că poate conta pe mine pentru operațiuni.

Notă: Știți că am citit recent „Istoria secretă a visului”, de la Nemira. Am înțeles că fiecare vis e un mesaj, iar mesajul acestui vis e clar: Rodica, învață limba rusă! Fă-o pentru Dostoievski! Concluzia: … m-am apucat de învățat limba rusă! – Rodica

Răzbunarea lui Ralph

   Era noapte și eu zburam. (Mai fac asta uneori, când mă plictisesc 🙂 . Și dintr-o dată, am căzut într-o groapă adâncă. Eram foarte speriată și nici măcar nu reușeam să strig. Nu mai aveam voce. Deodată, am văzut o lumină. Cineva mă căuta. O scară s-a lăsat încet și am auzit o voce:

-Urcă! Haide, urcă!

   Am început să urc, iar când am ajuns sus, era părintele Ralph din „Pasărea Spin”. Dar nu era foarte bucuros. Mi-a spus că era foarte supărat, pentru că scrisesem un material cu titlul „Cinci personaje masculine pe care ai vrea să le ucizi” și că el ocupa primul loc în topul meu. Eu nu-mi aminteam să fi scris așa ceva, dar el mi-a arătat o revistă cu un astfel de material semnat cu numele meu. Degeaba am încercat eu să-l conving… Era foarte supărat. Văzând că nu reușesc să-mi impun punctul de vedere, m-au apucat nervii și i-am spus că, deși nu am scris eu materialul, mi-aș fi dorit să-l fi scris. I-am mai spus că e un bărbat fără inițiativă, nehotărât și că în locul lui Meggie, nici nu l-aș fi observat!!! El s-a enervat și m-a aruncat înapoi în groapă. Atunci am realizat că aveam mobilul la mine, am sunat la 112 și am spus că sunt atacată de un personaj… M-am trezit înainte să apară salvatorii. – Rodica

VA URMA (puteți fi siguri)

Surse foto:The Debutante Ball

“Pe geamul aburit desenez o inimă și mă uit curioasă la lumea care trece prin ea.”

Natașa, disecția pe fluturi şi pânza de paing

   Ca iubitor de cultură (în devălmăşie: elitistă şi neelitistă, mainstream şi underground), eu şi, probabil, alţii asemene-mi, absorb literatura străină, în general, ca pe ceva ce are ca scop distrarea sau informarea, pe când pe cea română o percep mult mai posesiv, ca pe o casetă de bijuterii pe care mi-aş dori-o cât mai plină. Chiar şi nezbârnâind de patriotism, în mod logic, nu ai cum să nu te bucuri mai tare când dai peste o carte bună scrisă direct în limba maternă, când între tine şi autor nu mai intervine chinul traducătorului de-a reproduce. Când poţi simţi fiecare nuanţă, fiecare gând subliminal, fiecare ezitare, fiecare răsuflare, fiecare geamăt din străfunduri al creatorului, fără o interfaţă tălmăcitoare… Ce bine că urmează să vorbesc despre o scriitoare– altfel toată argumentaţia asta ar fi sunat un pic gay.

   În năzuinţa mea continuuă de a umple caseta cea metaforică şi inevitabil subiectivă (pentru că fiecare îşi face selecţiile după gust), cu noi nestemate din propriile descoperiri, am primit cu speranță trei pepite  cu coperţi superbe şi ca imagine şi ca textura: primele trei romane ale unei autoare de care nu citisem încă nimic, dar despre care auzisem numai vorbe de laudă – Nataşa Alina Culea.

   Dacă aş spune că doar după câteva pagini … aş exagera şablonard… din prima pagină, de la primele propoziţii, am simţit că întâia pepită muşcată, semnala un filon de aur pur (sunt în continuare la metafora cu îmbogăţirea casetei cu valori culturale naţionale). “Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul”, te prinde în unghiuţele ei șic şi îţi activează toate soiurile de empatii, îţi clarifică tot roiul de sentimente pe care le recunoşti din propriile trăiri – dacă eşti genul feminin, ale iubitelor capricioase – dacă eşti genul masculin, sau ale prietenelor jeluitoare neînţelese – dacă eşti genul de confident. Mai simpatică şi mai atrăgătoare decât orice roman chick lit şi cu valoare introspectivă şi de observaţie fină ca în capodoperele clasice ale literaturii feminine – doar în felul ăsta combinativ, poţi categorisi cât de cât, cartea de debut a Nataşei.natasa-si-psihanalistul

   Mâna scriitoricească a femeilor pare adesea mult mai sigură la disecţiile pe fluturi abdominali, decât cea masculină. Pe lângă faptul că autorii bărbaţi nu prea reuşesc să dibuiască exact motivațiile feminine şi încearcă să le înjghebeze nişte imbolduri raționale chiar şi când ele nu există, mai apare şi tendinţa în caz de vivisecţie (adică atunci când fluturaşii mai mişcă măcar dintr-o aripioară) să idealizeze sau să demonizeze subiectele pasiunii lor. … Nataşa e una dintre reprezentantele cele mai talentate în specialitatea asta de chirurgie sentimentală… Personajul ei feminin nu-şi caută scuze. Lucru cu atât mai remarcabil cu cât se deduce şi a mărturisit chiar ea, că e un alter-ego al său cu foarte mici diferenţe. Nu încearcă să îşi pricipializeze propriile capricii, nici nu umple de calităţi bărbaţii de care se îndrăgosteşte, ca motiv pentru orbirea iubirii sale. Nu are resentimente, dar nici obiectivitate de gheaţă, doar analizează şi se autoanalizează cu graţie, încât te întrebi dacă un asemenea spirit de pătrundere, mai are nevoie de psiholog. Mai ales când are şi astfel de super-prietene, asemeni celor din gaşca-i veselă şi petrecăreaţă, cu care ar putea toca totul doar între fete.natasa-4

   Aceasta nu e o recenzie, eu am apărut recent pe-aici şi avem deja una faină făcută pe site, e doar jubilația unui fan-instant, ce a descoperit o autoare despre care simte nevoia să povestească şi altora. Aşa că o să delirez un pic despre ce a însemnat cartea ei, prin prisma preferinţelor mele literare personale.

   Acum ceva timp descoperisem cu la fel de mare entuziasm o clasică a literaturii noastre: Cella Serghi (una din bietele victime ale manualelor, care de câte ori le pomenesc la mari scriitori români – de atâtea ori le condamnă la necitire, pentru că elevii sunt nişte draci împieliţaţi încăpăţânaţi – de ce li se recomandă ceva în clasă – de-aia nu se ating de chestia respectivă). Desigur, prin capodopera sa: “Pânza de păianjen” (apărută prima oară în 1938). Cât de mult mi-a plăcut! Ce tare m-am îndrăgostit de autoare! Cât mi-am dorit să regăsesc atmosfera romanului! Să o regăsesc pe Cella, pentru că, practic, era o punere de suflet feminin pe tava istoriei. Din păcate, nu am mai dat niciodată de ea. A mai publicat câte ceva, dar venise comunismul şi vremea sincerităţii şi a sentimentelor individualiste s-a dus. În “Cartea Mironei” nu mai rămăsese nici măcar un vag efluviu din parfumul scriitoarei ce mă fermecase, deși numele ei apărea în mod straniu şi pe cărţulia-aceea  prolecultistă. … De-atunci am tot căutat-o în altele. Poate aş fi găsit satisfacţii echivalente mulţumitoare, dacă nu mă încăpăţânam să pun la criteriile comparative dorinţa mea de a fi tot o romancieră autohtonă, ca să o simt fără prezervativul traducerii… Astfel că … nimic la fel şi în felul ei … până … tadam … la Nataşa!

   Nu o să merg pe suspiciunea de reîncarnare, mai ales că romanele nici nu seamănă în compoziţie, însă toată atmosfera de nedifinit ce făcea minunată opera clasică, am regăsit-o updatată, modernizată şi accesorizată de trecerea vremii în romanul Nataşei Alina Culea. Aceeaşi sinceritate absolută a scriiturii. Aceeaşi analiză introspectivă căreia nu-i scapă nimic, chiar cu riscul autopersiflării  propriului personaj ce-ţi oglindea sentimentele. Aceeaşi feminitate iubitoare de frumos, ce caută momentele de farmec idilic printre ruine de tranziţii post-războinice ori post-comunistoide. Aceeaşi încăpăţânare de-a găsi iubirea perfecta, chiar dincolo de limita moralităţii, şi chiar împotriva conştientizării imperfecţiunii propriului fel de a iubi. Aceeaşi provocare indirectă adresată societăţii, cunoscuţilor, gurii lumii, de a judeca/înfiera/condamna capricile feminității în sine, în comportamentul unei singure femei ce se lasă condusă de sentimente. Aceeaşi senzaţie mistică de viaţă ţesută cu fire vizibile şi invizibile, întrepătrunse în splendoarea criminală a pânzei de păianjen. Şi peste toate, puterea interioară ca tu să hotăreşti, cât de tare vrei totuşi să sfâşii țesătura predestinării din viaţa ta.

   Sigur că un ochi critic fără obsesia redescoperirii, nu ar putea găsi prea multe similarităţi narative între cele două cărți. Poate doar de teme generale într-o eventuală  abordare regionalizatoare a creatorilor români, unde, forţând puţin argumentaţia, ai concluziona că: munţii şi dealurile Transilvaniei au dat mereu scriitori gravi şi puternici ca Rebreanu sau Slavici; molcomitatea Moldovei, poeţi romantici plini de profunzimi melancolice ca Eminescu sau Bacovia; Dobrogea-Marea-Dunărea, întretăierea de ape şi nisip a născut scriitoare solare, analizatoare subtile, introspective, care ca şi sirena Ariel îşi iau în psihic coada originară peste tot după ele, în așteptarea unei furtuni, chiar când picioarele nou formate le poartă prin locuri unde apa se scurge numai  în firişoare: Hortensia Papadat-Bengescu, Cella Serghi şi … de azi în caseta mea: Nataşa Alina Culea.natasa1

   Partea senzaţională pentru cei ce-mi împărtăşesc etuziasmul pentru stilul Natalistic e că “Nataşa, barbații şi psihanalistul” e doar cartea de debut a autoarei. Încă două bijuterii care arată la fel de promiţător, mă aşteaptă să le savurez şi tocmai a lansat-o pe a patra (se șopteşte prin budoare – cea mai erotică ) …  Iar deocamdată nu se întrevede nicio Cortina de Fier care să îi taie inspiraţia sau să-i inhibe francheţea condeiului.

Mulţumim autoarei Natasa Alina Culea pentru amabilitatea de-a ne oferi un exemplar al cărţii “Nataşa, barbații şi psihanalistul”. Acum şi în pachetul de 3 cărţi ce poate fi  comandat de pe site-ul Librex.ro

Sursa foto; Nataşa Alina Culea

by -
14

The Pastry Book Tag

  Pentru că am fost provocaţi de către Roxi de la Gânduri despre cărţi la acest super tag, m-am gândit că o să vă placă şi vouă! Roxi, mulţumim pentru tag!

Croissant: Name a popular book or series that everyone (including you) loves.croissant-wallpapergonemichaelgrant

   Nu ştiu dacă multă lume a auzit de ea, dar o să nominalizez seria lui Michael Grant- Dispăruţi, apărută la editura Rao. Dacă vă interesează, din serie sunt traduse în limba română doar primele trei volume, în engleză fiind şase. Mie mi-a plăcut mult, în special persoanjele, mai ales Astrid *.*

Macaron: Name a book that was hard to get through but worth it at the end.macaraonmisterul-crimei-fara-cadavru

   “Misterul crimei fără cadavru” de Agatha Christie. Ce m-a plictisit atât de tare încât îmi venea să dau cu cartea de pământ au fost personajele mult prea multe. De la o persoană, acţiunea era plasată la altă şi iar la alta şi tot aşa. Finalul însă a meritat tot efortul depus, din nou m-am înşelat în privinţa criminalului…lucru pe care îl ador la Agatha Christie!

Vol-au-vent: Name a book that you thought would be amazing but fell flat.vol_au_vent_farcitiascuns-la-vedere

  Îmi pare rău că nominalizez acestă carte, însă nu mă pot abţine… “Ascuns la vedere” de Nuruddin Farah. Coperta mi s-a părut superbă, cartea opusul. Nu mi-a plăcut mai deloc. Personajele au fost interesante, dar doar atât, nimic consistent.

Pain au chocolat: Name a book that you thought would be one thing but turned out to be something else.painauchocolatmoartea-vine-ca-un-sfarsit

  Cartea “Moartea vine ca un sfârşit” de regina crimelor, neegalabila Agatha se potriveşte perfect acestei cerinţe. Mi s-a părut o lectură foarte plăcută, cu personaje bine conturate, mister şi multă acţiunea. Nu m-am plictisit, a fost exact ce îmi doresc de la o carte. Ca răspunsul să se potrivească cerinţei am să zic doar că am acuzat şi învinuit peste jumătate din personaje pentru crimele din carte, însă criminalul a fost cineva cu totul diferit faţă de acuzaţi şi după fiecare pagină îmi imaginam că personajul x e criminalul, dar a fost y :))

Profiterole: Name a book or series that doesn’t get enough attention.profiteroleinsula-de-sub-mare

   Scriitoarea Isabel Allende cred că este necunoscută în rândul cititorilor de azi, drept pentru care aleg la această cerinţă: “Insula de sub mare“o carte cu adevărat puternică şi scrisă de nota 10 plus, felicitări autoarei!

Croquembouche: Name a book or series that’s extremely complex.a3c8258e2781b11215e3402aeff179e1drumul-catre-libertate

  “Drumul către libertate” de Yeonmi Park a fost foarte, dar foarte complexă. De la prima până la ultima pagină. Mi s-a părut interesantă şi din câte ştiti iubesc cărţile a căror poveste este reală. Îmi pătrund în suflet imediat.

Napoleon: Name a movie or TV show based off a book that you liked better than the book itself.napoleon

  Până acum nu am întâlnit un film bazat pe carte care s-o întreacă (să fie mai bun).

Empanada: Name a book that was bittersweet.0a30ddc28bc8b4af73300d378f738ee1-1raymond-chandler-regele-in-galben

  Mă aşteptam la o colecţie de super faine poveşti poliţiste, însă m-am înşelat şi am întâlnit o carte formată din clişee, fadă şi fără sens. Mi-a displăcut total şi nu o recomand nimănui! Nu am cuvinte să o descriu.

Kolompeh: Name a book or series that takes place somewhere other than your home country.koolompehmemoriile-unei-gheise

  “Memoriile unei gheişe” de Arthur Golden, citită vara trecută. M-a purtat la mulţi kilometrii distanţă de casa mea, tocmai în Kyoto – cartierul gheişelor. Acţiune complexă şi o poveste minunată. Pot afirma că Arthur Golden a făcut o treabă minunată. Acum, autorul se află printre primele locuri în topul meu personal.

Pate a Choux: Name one food from a book or series that you would like to try.la-pate-a-chouxforma-apei

  Pastele pregătite în cartea lui Andrea Camilleri, “Forma apei“. NU MAI PUTEAM DE POFTĂ! DECI, CARTEA A INTRAT LA FAVORITE! Îmi plac pastele, îmi place tot ce are legătură cu Italiaaa.

Sper că v-am făcut poftă, pardon!

Cine vrea poate prelua tag-ul cu o singură condiţie: menţionaţi de unde l-aţi preluat!

by -
12

Recomandări Gaudeamus 2016

    Anul acesta a trecut destul de repede, parcă mai ieri era Revelionul, parcă mai ieri ne bucuram de Bookfest. Dar uite că ne pregătim pentru Gaudeamus, cel mai mare târg de carte din România. Ca întotdeauna, numeroase edituri își anunță prezența împreună cu cele mai noi cărți, proaspăt ieșite din tipar, și cu evenimente fascinante pentru pasionații de literatură. Toamna literară ne-a adus titluri noi, pe care le veți putea găsi la standurile editurilor și care vă vor încânta de-a dreptul privirea. E atât de greu de ales, căci atâtea cărți ne fac cu ochiul, însă trebuie să ne limităm, să ne gestionăm cât mai bine bugetul. Din dorința de a vă oferi o mână de ajutor, vă voi recomanda câteva titluri apărute recent la marile edituri, pe care le-am citit sau urmează să le citesc, la rândul meu. Lăsând vorbăria la o parte, uitați și lista mea (o parte din ea J ):

Grupul Editorial Art
  • ,,Miss Peregrine(#3). Biblioteca sufletelor” de Ransom Riggsmiss-peregrine

A venit timpul să descoperim saga copiilor deosebiți 🙂

,,Copiii deosebiţi aflaţi în grija lui Miss Peregrine îşi ţin fanii cu sufletul la gură până în ultimul moment. După două volume năucitoare, Ransom Riggs aduce în cea de-a treia parte a îndrăgitei serii, Biblioteca Sufletelor, deznodământul mult aşteptat. Jacob descoperă, în sfârşit, care este rolul său în lumea deosebiţilor, pe măsură ce abilităţile lui devin din ce în ce mai sofisticate. Alături de Emma şi Addison MacHenry, cel mai deosebit câine vorbitor, Jacob sare din prezent în trecut, dintr-o buclă în alta, pentru a-şi salva prietenii captivi într-o fortăreaţă în care strigoii ticluiesc cele mai diabolice planuri. Astfel, cei trei eroi ajung de pe străzile Londrei moderne în labirinticul Pogonul dracului, o mahala uitată de lume a Angliei victoriene. Aici se va decide, odată pentru totdeauna, soarta lumii deosebiţilor, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva strigoilor şi a sufletelor-pustii.”

  • ,,Furia Aurie” de Pierce Brownfuria-aurie

Un SF excelent, perfect pentru fanii genului și nu numai. Recenzia primului volum o puteți citi aici și aici.

,,Darrow e nevoit să lupte în apărarea bărbatului care i-a spânzurat soţia, să fie cel mai bun dintre lăncierii lui. Pe fondul unui adevărat război civil declanşat în sânul Auriilor, într-un fundal desprins din Războiul stelelor, eroul nu trebuie să piardă niciun moment din vedere adevăratul lui scop: revoluţionarea Societăţii care înrobeşte Culorile considerate inferioare. În rândul duşmanilor săi, Darrow reuşeşte să găsească prietenie, respect, ba chiar şi dragoste. Însă cine ar mai rămâne alături de el dacă adevărata lui identitate ar ieşi la iveală?”

  • ,,8 povestiri de pe Calea Moșilor” de Adina Popescu8-povestiri-de-pe-calea-mosilor

    Adina Popescu este unul din scriitorii mei români favoriți și sunt mai mult decât nerăbdător să-i descopăr noua carte. Acțiunea este plasată în București, prezentând universul micuței Adina. Cu siguranță, cei mari se vor regăsi în cele scrise, iar cei mici vor avea șansa de a afla ce fel de copilărie aveau părinții lor, printr-o frumoasă incursiune în trecut.

,,Adina stă pe Calea Moșilor și are tot ce își poate dori: are prieteni (din bloc și de la școală), păpuși, rotile și câte și mai câte. Are și un ghiozdan portocaliu, cu Scufița Roşie, care o face să simtă că poartă tot timpul o căsuță în spate, ca un melc. Din când în când ascultă discuri cu povești. Într-o zi scrie o poezie și devine o poetă celebră în toată școala. Într-o noapte urcă pe bloc și vede eclipsa de Lună. Iar la un moment dat îi convinge pe colegi să exploreze școala, în căutare de locuri secrete și misterioase. Calea Moșilor este toată lumea Adinei, pentru că aici se întâmplă totul, și numele ei adevărat este Calea Copilăriei.”

Nemira Publishing House
  • ,,Pasărea furtunii” de Conn IgguldenPasarea furtunii devCon Iggulden

Un roman perfect pentru pasionații de istorie, ce vă va ține cu sufletul la gură. Recenzia aici.

,,În 1437, la ani buni după domnia bravului Henric al V-lea, urca pe tron fiul său, Henric al VI-lea, renumit pentru blândețea lui. Sănătatea șubreda îl face un monarh slab, care nu poate conduce decât cu ajutorul apropiaților. Există însă destui ca ducele de York, convinși că Anglia trebuie guvernată cu mâna de fier pentru a supraviețui. Teritoriile ei din Franța sunt amenințate și umblă vorba că se pune la cale o răzmeriță. Se răspândesc temerile că Anglia nu va rezista, cu atât mai mult cu cât Henric al VI-lea vrea să o ia de soție pe Margareta de Anjou. Se adună nori grei. Cine sau ce poate salva regatul înainte să fie prea târziu?”

  • ,,Mila 2.0. Trădarea” de Debra Drizadebra-driza-mila-2-tradarea-c1

   Bănuiesc că suntem cu toții nerăbdători să aflăm ce întorsătură va mai lua viața Milei, nu-i așa? În cazul în care nu ați reușit să citiți primul volum, impresiile mele despre el le veți putea găsi aici.

,,O nemuritoare se luptă pentru supraviețuire.
În cine să mai aibă încredere Mila, în afară de Hunter, un băiat pe care abia îl cunoaște?
Cei doi pornesc în căutarea lui Richard Grady, singurul care poate să deslușească misterul trecutului ei. Însă drumul spre adevăr e pavat cu multe pericole. Generalul Holland și Vita Obscura sunt pe urmele lor. Ca să supravieţuiască, Mila trebuie să-și folosească abilitățile de android. Dar ce se va întâmpla cu umanitatea ei? Care sunt adevăratele intenții ale lui Hunter?”

Grupul Editorial Trei
  • ,,Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, respectiv ,,Viața e ușoară, nu-ți face griji” de Agnes Martin-Lugand – două volume pe care abia aștept să le citesc 🙂oamenii fericiti citesc si beau cafea

,, A plecat din Paris să se uite pe sine. Dragostea pe care o va întâlni va schimba totul. Povestea lui Diane începe în mod brutal cu moartea soțului și a fetiței sale, eveniment care o aruncă în cea mai cumplită depresie. Totul se oprește în loc, în afară de inima ei, care continuă să bată. Cu încăpățânare. Dureros. Zadarnic. Când cel mai bun prieten și asociat în mica afacere cu o cafenea literară la Paris, Felix, îi propune o călătorie ca început pentru o nouă viață, Diane alege să îndeplinească o mai veche dorință a fostului ei soț și se refugiază departe de lume, într-o mică așezare din Irlanda. O întâlnire neașteptată cu un bărbat taciturn o face pe Diane să vadă din nou lumea cu încredere și cu forță regăsită.”

,, Întoarsă din Irlanda, Diane este hotărâtă să înceapă o viață nouă la Paris. Cu ajutorul prie­tenului său, Félix, redeschide cafeneaua literară „Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, oaza ei de liniște. Acolo îl întâlnește pe Olivier. Un bărbat blând și atent, care înțelege refuzul ei de a deveni din nou mamă, după pierderea cumplită pe care a suferit‑o.Dar o întâmplare neașteptată o bulversează pe Diane și îi spul­beră toate certitudinile.Va avea ea oare curajul de a‑și construi un nou cămin?”

  • ,,Antimemoriile unei muze” de Julia Kalmanantimemoriile

O carte ce presimt că îmi vă plăcea mult de tot 🙂

,, Julia Kalman și-a petrecut ultimii zece ani în ateliere de creație plastică, unde a scris două romane și jumătate. Boema a inspirat-o, a vindecat-o de blazare, iar artele i-au schimbat viața. Așa a început scrierea Antimemoriilor unei muze, un exercițiu stilistic destul de manierist, care s-a transformat într-un joc literar, într-un experiment dureros, dar seducător.”

Păreri:

„Se poate spune că, pentru Julia Kalman, fantasticul și ascuțitul său spirit de observație se întemeiază pe o predilecție spre ambiguitate, pe o tentație de a-și exorciza imaginea creatoare. Nu este mai puțin adevărat că, după lectura acestei cărți sclipitoare, inteligentă, ești tentat să folosești mai multe sugestii decât oferă însuși textul. Antimemoriile unei muze anunță apariția unui mare scriitor.” Denis Dinulescu

„Julia Kalman păstrează în fiecare clipă un soi de detașare ludică, necesară, dar nu se mutilează, nu se reduce pe sine, ba dimpotrivă, se afirmă, se amplifică, până când ajungi să nu-ți mai dai seama cine privește pe cine, cine creează pe cine, cine domină pe cine: artistul, cel care așază muza delicat pe planșetă și îi pictează pielea în culori fine sau muza însăși, care descrie totul cu atâta măiestrie.” Erika Ciuică

 ,,Sceptrul și sângele: Regi și regine în tumultul celor două Războaie Mondiale” de Jean des Carssceptrul-si-sangele

O carte perfectă pentru pasionații de istorie și monarhie, dar și pentru a ne aminti de aceste personalități care au schimbat definitiv destinul Europei și al întregii lumi.

,,În vara lui 1914, Europa este majoritar monarhică: din douăzeci și două de state, nouăsprezece sunt regate, imperii, principate sau mari ducate. Astăzi, nu au mai rămas decât zece. Primul Război Mondial provoacă prăbușirea a patru imperii (Germania, Rusia, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman), iar al Doilea spulberă patru regate (Italia, Iugoslavia, România, Bulgaria).

Cine erau acești suverani? Dar femeile care le împărtășeau destinul?

De la ambiție la orbire, de la curaj la slăbiciune, de la gelozie la abnegație, care au fost triumfurile și eșecurile lor? Cum și-au trăit gloria, dramele, cum s-au confruntat cu ascensiunea extremismelor interbelice, cu apariția totalitarismelor? Erau conștienți de consecințele gesturilor lor? Sau au fost incapabili să stopeze avansul naționalismelor? Care au fost viețile lor personale, iubirile și pasiunile secrete? Acești monarhi, care se vor alia, se vor înfrunta și uneori trăda, sunt toți înrudiți, uniți prin legături de sânge și matrimoniale. Astfel, „războiul regilor“ va fi o incredibilă reglare de conturi familială – la scară continentală, apoi mondială.”

  Editura Booklet Fiction
  • ,,Geniul” de Marie Lu – continuarea poveștii din ,,Legenda”geniul

,, Republica se află în pragul haosului: Electorul Primo a murit, iar la putere a venit fiul său, Anden. June și Day se alătură unui grup de rebeli care sunt gata să îl ajute pe Day să își salveze fratele. Ei le cer în schimb celor doi fugari un singur lucru: să îl asasineze pe noul elector. Dar dacă rebelii se înșală și noul elector ar putea schimba fața Republicii?”

       Editura Librex Publishing
  • ,,Dincolo de timp” de Oana Arion – volumul al treilea al seriei Nemuritor, o serie fascinantă, pe care trebuie neapărat s-o citiți!dincolo-de-timp

Mai multe despre primele două volume puteți afla de aici și de aici.

,, Ultimul viking este o cutie a misterelor: ridici capacul şi nu ştii ce vei descoperi. La început scormoneşti timid, dar cu cât înaintezi în căutare devii dependent. Deşi relaxant, amuzant şi  ironic ,,Ultimul viking”  este în esenţă bazat pe o documentare minuţioasă,  Oana Arion reuşind să creeze un fantasy fascinant.” – Acest lucru este valabil și pentru continuarea seriei. Nu veți regreta această lectură, vă garantez!

  • ,,Anotimpul iubirii” de Rodica Mijache – Un MUST-READ!anotimpul-iubirii-4284-4

,,Tragicul accident care-i răpește Anamariei familia, o transformă dintr-o tânără plină de viață și eminentă studentă la Drept, într-o ființă închisă și plină de amăraciune. Plecarea lui Adrian pe frontul din Irak îl face să devină dintr-un băiat rebel şi într-o permanentă stare de nemulţumire, într-un bărbat adevărat, dar plin de cicatrici sădite adânc în suflet şi tatuate pe corpul lui puternic. Întâlnirea dintre Adrian şi Anamaria, scoate la iveală sentimente pe care ambii le-au ţinut ascunse între zidurile ridicate din teama de a nu suferi.Iubirea lor nu ţine cont de legi.”

 SPOR LA CUMPĂRĂTURI ȘI LECTURĂ PLĂCUTĂ!

by -
5

Ovidiu (Publius Ovidius Naso)–43 i.Hr.–17 sau 18 d.Hr.

   Poet roman născut într-o familie care aparţinea păturii bogate a cavaleriei. A fost educat în perioada împăratului Augustus, când după terminarea războaielor civile a crescut mult bunăstarea negustorilor italici şi a latifundiarilor. În creaţia sa pe primul loc se află temele erotice “jocul ingenios şi de efect cu motive literare tradiţionale”. Cultivând poezia individualistă, poetul, în poemele sale timpurii, aici vorbim de ,,Arta iubirii şi Remediile iubirii”, ne oferă sfaturi în domeniul relaţiilor de dragoste şi prezintă scene din viaţa romanilor timpului.
    Maturitatea creaţiei sale este marcată de compunerea poemului Metamorfoze, gândit ca o epopee şi care conţine un număr impresionant de legende mitologice şi folclorice despre transformarea oamenilor în diverse animale, plante şi constelaţii. În ultimii ani ai vieţii, Ovidiu scrie Elegii triste şi Scrisori de la Pontus Euxinus, cele două creaţii conţin scrisorii adresate familiei şi prietenilor.ovidiu

   În luna decembrie a anului 8 d.Hr., Ovidiu este exilat de împăratul Augustus în oraşul Tomis (portul Constanţa de astăzi) unde a murit câţiva ani mai târziu. Motivul exilului marelui poet rămâne un mister deoarece nu există documente doveditoare în acest sens. Aluziile făcute de poet în ultimele creaţii, scrisorile trimise de el împăratului şi prietenilor ne oferă indicii nu certitudini. Cea mai probabilă ipoteză, spun cercetătorii în domeniu, este preluată din biografia împăratului Augustus atribuită lui Sextus Aurelius Victor (secolul al IV-lea e.n.) unde vorbindu-se despre pornirile spre desfrâu ale împăratului, se arată că el nu tolera acest viciu la alţii, pedepsele aplicate fiind destul de aspre şi unde continuă, ca exemplificare: „Căci a pedepsit cu exilul pe poetul Ovidiu… pentru că a scris trei cărţi despre arta iubirii”.ovidiu1

Citate:
“Este îngăduit să înveţi chiar şi de la duşman.”
“Timpurile se schimbă şi noi ne schimbăm odată cu ele.”
“O acţiune nu poate fi justificată decât printr-o referinţă la o tablă de valori.”
“Şansă este tot timpul puternică, cârligul tău să fie tot timpul aruncat, în baltă în care te aştepţi cel mai puţin, vei găsi peste.”
“Înţelepciunea vine o dată cu anii.”
“Nu-i nevoie de vorbe, puneţi-vă nădejdea în fapte.”
„Fericit cel care cutează să apere cu putere ceea ce iubeşte.”
“Totul se preschimbă, nimic nu dispare.”
“Povara devine uşoară când o porţi cu supunere.”
“Fructul interzis este dulce.”
“Şi inelul se şterge cu timpul.”
“O treabă se judecă după rezultat.”
“Orice poate fi bogat în promisiuni.”
“Cel care a trecut printr-un naufragiu se teme şi de apă stătătoare.”
“Pe cel îndrăzneţ îl ajută şi Venera, şi întâmplarea.”
“Lacrimile au uneori puterea proprie cuvintelor.”
“Dacă ai promis, fă.”
“Clipele veşnic se înlocuiesc una pe alta.”
“Să nu-ţi treacă prin cap să-i arăţi femeii ce defecte are.”
“Mai devreme sau mai târziu toţi ajungem în acelaşi port.”

Pentru piatră sa funerară poetul a compus următorul vers:
„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul
Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dansul: să-i fie somnul lin.”

Surse foto: Google

by -
17

Cărţile lunii octombrie

    Ce pot să spun? M-am delectat cu un regal de cărţi. În luna octombrie am avut cărţi minunate, personaje fantastice, poveşti de dragoste, obligatoriu şi relaxare totală. Dacă tot a venit toamna, natura îşi schimbă haina, animalele se pregătesc de hibernare, eu m-am pregătit din timp cu o rezervă cam maricică de cărţi.
Vreau să vă prezint câteva, ce mi s-au părut mie a fi The best.

1.Primul loc îl ocupă: Regatul spinilor şi al trandafirilor-Sarah J.Mass

regatul-spinilor-si-al-trandafirilor
Freya a crescut într-o lume în care magia există doar în legende.
Dar, dacă această lume ar fi reală şi, mai mult de atât, ar ameninţa să arunce lumea muritorilor într-un război întunecat?
Mânată de promisiunea făcută mamei sale, aceia de a-şi apara familia, ea se străduieşte să o îndeplinească, astfel că va fi singura care va vâna pentru mâncare şi bani. Deşi se trag dintr-o familie mai înstărită, ei vor ajunge să locuiască într-o căsuţa dărăpănată la marginea pădurii. Cele două surorii mai mari, tatăl lor şi Freya, îşi vor duce traiul de pe o zi pe alta. Se pare că frica de spiriduşi a oamenilor e mare. Cu câteva sute de ani înainte Lumea spiriduşilor, Prythian, şi lumea oamenilor au luptat în război. Oamenii au fost izolaţi dincolo de un zid, iar Tratatul încheiat îi va ajuta să nu fie ucişi de spiriduşi.
Se pare că Marii Spiriduşi, care semănau oarecum cu oameni şi care conduceau ţinutul Prythian erau cruzi la fel ca şi zânele care locuiau acolo şi care te puteau trage foarte adânc sub pământ cu solzii, aripile şi braţele lungi şi subţiri. Frica oameniilor faţă de tărâmul magic este justificată? Sau poate alte creaturi săvârsesc aceste fapte oribile.
Fey va pleca pentru a-şi izbăvi vina de a fi ucis un lup-spiriduş în tărâmul Prythian împreună cu Tamlin.

  Fey nu încetează să se minuneze-o lume a opulenţei, tărâmuri magnifice, mâncarea de la o masă ar putea hrăni un întreg sat al lor timp de luni de zile. Atât Tamlin, lupul-spiriduş, cât şi Lucien fiul marelui Lord al regatului Toamnei vor avea grijă de fată. La început ostili din cauza ucideri prietenului lor, dar mai apoi îi vor dezvălui puţin câte puţin din lumea lor.
Ce peripeţii îi aşteaptă, ce au de înfruntat, veţi descoperi citind cartea.

2.Trandafirul sălbatic-Susan Elizabeth Phillipstrandafirul-salbatic

   Această autoare nouă a apărut la editura Litera. Pur şi simplu am devorat cartea. O comedie romantică din perioada Războiului de Secesiune din Statele Unite.
Deşi războiul de Secesiune din Statele Unite s-a terminat, pentru Kit Weston nu. Curajoasă şi învăţată să nu aibă încredere în nimeni, Kit vine la New York cu un singur scop: deghizată în băiat, vrea să îl omoare pe Baron Cain, băiatul mamei sale vitrege, cel care a moştenit plantaţia Risen Glory din Carolina de Sud.

Cum minciuna are picioare scurte, Kit va fi descoperită, va afla că de fapt Baron îi este şi tutore, iar moştenirea lăsată de bunica sa are condiitiile ei. Va trebui să aştepte după bani până când împlinea douăzeci şi trei de ani, sau se poate căsători, dar soţul o poate folosi după bunul plac.
Kit are nevoie de bani vrea să cumpere plantaţia de bumbac de la Baron.
Ce se va întâmpla între cei doi este mai mult decât delicios, întâlnirile dintre cei doi ies întotdeauna cu scântei.
Sfâşiată între pasiunea pentru bărbatul care îi este perechea perfectă şi visul dintotdeauna de a fi stăpână la Risen Glory, Kit va fi acum nevoită să aleagă între mândrie şi dorinţele inimii.

3. Pe strada India-Samantha Youngpe strada India

   De când Hannah Nichols şi Marco D’Alessandro s-au văzut ultima dată au trecut cinci ani. Cinci ani în care au încercat să îşi reconstruiască viaţa, dar fără prea mult succes. Atunci când a plecat, Marco a luat o parte din Hannah cu el şi ea a fost în imposibilitatea de trece peste consecinţele nopţii petrecute împreună. Cu toate acestea, Marco a revenit la Edinburgh, de patru ani, şi este dispus să se împace cu Hannah. Dar există secrete care odată ce sunt dezvăluite ele pot schimbă totul, sau nu pot fi iertate.
Cum va reacţiona Hannah la aflarea veştilor? Ce s-a întâmplat? Cum se poate ca patru ani să nu ştie că cel pe care îl iubea este aproape de ea.
Această carte ne invită într-o călătorie în care vom cunoaşte temerile şi nesiguranţa a două suflete frumoase, care vor încerca să reconstruiască o relaţie. Vom vedea modul în care în ciuda pierderilor, durerea şi teama de a încerca din nou, pot fi depăşite dacă insistăm, dacă ne lăsăm inima deschisă şi nu încătuşată pentru a fi protejată de dragoste. Vom asista la întrunirile de familie, celelalte perechi pe care autoarea le-a prezentat în cărţile anterioare.
Dacă doriţi să aflaţi m-ai multe va invit să citiţi această carte.

4. Întâlnire periculoasă-Merehith Wildintalnire periculoasa

   Deşiunii au făcut comparaţie cu Cinzeci de umbre, eu una nu prea am reuşit, această serie se anunţă mult mai bună. Da, el este un tip fabulos, bogat, ea la început de drum, dar acţiunea dintre cei doi eroi ai cărţi este mult mai frumoasă.
Erica Hathaway învaţă de timpuriu să se descurce pe cont propriu. Moartea mamei sale, trimiterea de către tatăl vitreg la internat, vor fi un subiect dureros.
Acum încearcă să obţină fonduri de la o comisie de investitori pentru dezvoltarea site-ului sau de modă. Frumuseţea sa îi va atrage pe unii, dar seriozitatea cu care este tratată este îndoielnică.
Hacherul miliardar Blake Landon nu accepta să fie refuzat. Arogant şi fermecător, este hotărât s-o cucerească pe Erica, lupta să-i câştige încrederea şi s-o facă să renunţe la prudenţă, chiar dacă asta înseamnă să renunţe el însuşi la nevoia de a deţine controlul în orice situaţie.
Problemele cu care se confruntă cei doi pe plan sentimental vin la pachet cu posibilul atac de tip hacker asupra site-ului de modă. Ce se întâmplă? Cine este posibil vinovat, veţi afla citind această carte superbă.

5. Jocul coroanei-Evelyn SkyeJocul Coroanei Evelyn Skye

Există lucruri mai periculoase decât un strop de magie…

Vika Andreieva poate stârni zăpada şi poate transforma cenuşă în aur.

Nikolai Karimov poate vedea prin pereţi şi poate face să apară poduri din senin.
Ei sunt magi – singurii din Rusia – iar ţarul, ameninţat de Imperiul Otoman şi de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el. Şi astfel iniţiază Jocul Coroanei, un duel al abilităţilor magice.

Câştigătorul jocului va primi puteri de neimaginat. Pe cel învins îl aşteaptă moartea. Jocul Coroanei nu trebuie pierdut.

  Într-o Rusie aflată în pragul războiului, într-o perioada când ţarul trebuie să aibă în permanentă alături un Mag Imperial, iar Izvorul magiei dispune de o cantitate limitată de energie, doi tineri iniţiaţi în tainele vrăjitoriei vor fi nevoiţi să se dueleze până la moarte pentru titlul mult râvnit. Vika este o adolescentă de o frumuseţe răpitoare, cu fire vulcanică, care s-a specializat în magia naturii: poate isca furtuni din senin, poate controla animalele şi poate creea noi petice de pământ acolo unde până nu demult nu se afla nimic, poate colora râurile în curcubeu, poate să se dezintregreze în bule mici şi să se reintregreze la loc, dar toate cu un preţ mult prea mare. Nikolai rivalul sau, e şarmant şi misterios; a fost instruit să însufleţească obiectele, să le facă să-i asculte poruncile. Cei doi devin pionii Jocului Coroanei, o competiţie în urma căreia unul dintre ei va deveni Mag Imperial şi va avea acces la toată magia Rusiei. Atracţia dintre cei doi nu le este de nici un ajutor. Faptul că moştenitorul tronului o simpatizează şi el pe frumoasa Vika nu îi va fi de nici un folos. Cum se va încheia acest duel? Vor avea puterea să se ucidă?
O carte frumoasă, dar totodată şi tristă, sper că  următorul volum din serie să fie pe placul meu.

Tot pe locul 5 vreau să pun şi cartea: Legenda-Marie Lulegenda-marie-lu

  Lumea s-a schimbat definitiv. Statele Unite s-au scindat; partea de vest este ocupată acum de Republica, o naţiune mereu pe picior de război cu vecini săi. June şi Day sunt doi adolescenţi care vin din medii radical diferite. Născută într-o familie republicană bogată, June se pregăteşte pentru o carieră de succes în armată.
O imensă conspiraţie face ca fratele ei să moară, ncrederea să îi fie zdruncinată în sistem. Acuzat pe nedrept de uciderea fratelui lui June, Day este căutat.
Responsabilitatea de al prinde îi revine lui June.
Trădări, torturi, asasinate-orice devine permis pentru ca tinerii să nu poată ajunge la sursa tuturor minciunilor.
Day este un băiat din suburbie, care devine infractor pentru a-şi întreţine familia. Îşi trăieşte o parte din viaţă pe străzi, însă acest lucru nu-l schimbă pe băiatul care era cândva,  îl face mai puternic şi îl determina să facă orice pentru familia sa.

  June este o fată care trăieşte cu fratele ei, copilul minune al republici. Cel mai mare punctaj la examen, cel mai tânăr soldat care îşi termină studiile.

Povestea dintre Day şi June este una aparte. Un sentiment care îi sperie pe amândoi, însă aşa de puternic încât să-i aducă împreună, dar şi să îi trădeze. Oare va vrea să creadă June adevărurile spuse de Day? Rămâne să descoperiţi singuri peripeţiile acestei cărţi.
Abia aştept volumul doi la această serie.

Toate aceste cărţi le notez cu 10 puncte. Mi-a fost foarte dificil să aleg doar câteva, dar dată viitoare am să vă prezint alte cărţi frumoase.

Spor la citit!

Altfel de cărți… cărțile de vrăji

   Știu… o să-mi spui că trăim într-o lume concretă, că am progresat atât de mult, încât nimeni nu mai crede în vechile ritualuri despre care povesteau bunicii noștri sau bunicii bunicilor noștri. Suntem în plină eră a comunicării, a progresului… ocazie cu care, orice aluzie la cărțile de acest gen, ar fi depășită. Ei bine, tind și eu să cred același lucru… doar că studii recente au arătat că noi, românii… și nu numai, încă mai scuipăm în sân și ne dăm trei pași înapoi când ne trece calea o pisică neagră. Iată ce spun cifrele unui sondaj realizat anul trecut: în timp ce 44,8% dintre români au încredere în preoți, 42,4% cred în miracole, 31,2% cred în deochi, 25,5% cred în blesteme, 23,8% cred în horoscop, 15,6% cred în extratereștri și 15,3% cred în vrăjitorie.

  Așadar, în virtutea acestor procente (deloc de neglijat), iată și câteva cărți despre care se spune că unora le-ar fi frică și să le atingă:

1.Picatrixul. Este o carte veche… asta e sigur, dar pe cât de veche este, pe atât de ciudată pare pentru noi, oamenii prezentului. Datând din secolul al X-lea și celebră în lumea arabă pentru rețetele sale care garantau rezultate maxime, cartea folosește astrologia și magia ocultă. De-a lungul timpului, cartea a fost tradusă în numeroase limbi, astfel încât foarte multe popoare au beneficiat de privilegiile rețetelor prezentate. Un lucru e sigur: cartea garanta că orice dorință, indiferent de cât de imposibilă ar fi părut ea, se putea împlini în urma unei rețete din această carte. Nu trebuia să faci mari eforturi… totul era foarte simplu. Era nevoie doar să bei niște simple  amestecuri de substanţe, pe care, din respect pentru organul numit stomac, nu le voi menționa.

2. Cartea magului Abramelin. E o carte misterioasă, despre care se spune că a fost înmânată unui evreu de către magul Abramelin în persoană, în secolul al XV-lea. Magia Abramelină mai există și astăzi și are o mulțime de adepți în întreaga lume, aceștia susținând că practică o adevărată știință, născută cu mult timp înaintea omenirii. Revenind la carte, aceasta pare să expună modalități în care poți să te ferești de demonii care pur întâmplător se pot intersecta pe aceleași drumuri ca ale tale. Mai mult decât atât, cartea are și rețete cu care acești demoni pot fi supuși și pot face tot ceea ce dorește cel care a rostit vraja. Cum funcționează totul? Ei bine, după inițiere și purificarea spirituală, nu mai e nevoie decât de rostirea cuvintelor juste pentru a obține ceea ce se dorește.

3.Pseudomonarchia Daedonum e creația unui celebru medic și demonolog din secolul al XVI-lea, Johann Weyer. Cartea este un catalog cu 69 de demoni nobili (se vede că și în lumea lor există ierarhii sociale), dar conține și ritualuri prin care aceștia pot fi contactați.  După contactare, aceștia iau diverse forme, cum ar fi ciori sau câini, dar nu uită să îndeplinească ceea ce i s-a cerut: găsirea de obiecte pierdute, aducerea iubitului înapoi sau alte dorințe pur pământești. Tot în această carte se vorbește și despre un alt demon (din aceeași ierarhie de nobili), Haagenti care apare atunci când cineva are nevoie disperată de a transforma apa în vin… și, să recunoaștem, există cazuri de astfel de oameni…

4. Galdrabok. Este o colecție scrisă în limba islandeză, care datează din secolul al XVI-lea și cuprinde cele mai tari 47 de vrăji concepute de cei mai puternici vrăjitori din lume. Aici găsim ritualuri despre cum poți să transformi cel mai mare dușman al tău în cel mai mare admirator al tău, dar învățăm și alte lucruri „utile”, cum ar fi: cum să adormi pe cineva sau cum să bagi frica în dușmanii care-ți poartă pică, cum să faci să dea ciuma în cineva sau alte lucruri de acest gen.

5.Manualul Necromancerului. Conține ritualuri despre care se spune că le pot induce dușmanilor (mereu e vorba despre dușmani) stări de halucinații, astfel încât aceștia să vadă ceea ce nu există în realitate.

   Acestea sunt doar cinci dintre cărțile de vrăji celebre și foarte temute, despre care se spune că ar avea rezultate garantate. Poate că vă întrebați dacă, documentându-mă pentru acest articol, n-am fost tentată și eu să încerc vreo vrajă… măcar așa, din pură curiozitate. Ei bine, da! Am încercat și eu cu câteva vase care trebuiau spălate… dar se pare că în materie de vrăji sunt un adevărat antitalent. Nimic n-a funcționat, așa că a trebuit să le spăl eu însămi.

   Dacă eu sunt un adevărat antitalent în genul acesta de activități, dincolo de ocean, americanii sunt adevărați maeștri în ale vrăjilor. Astfel, studiile arată că 3 din zece americani cred cu desăvârșire în vrăji și chiar susțin că li s-au întâmplat lucruri. Într-un alt studiu efectuat pe 4000 de americani, s-a descoperit că 18% dintre aceștia susțin că sunt zilnic vizitați de spirite.

Acestea fiind zise, vă doresc o zi… cum altfel, decât magică!

Cărţile toamnei cu iz de mere şi gutui

    Printre aromele de măr şi  gutui, struguri aromaţi şi nuci îmbietoare, m-am decis să fac un clasament pe luna septembrie. Deşi am citit o grămadă de cărţi foarte bune, câteva mi-au atras atenţia în mod deosebit. Luna septembrie a fost luna autorilor români, aşa că o să avem un clasament interesant.

Locul 1: Felinare stinse, de Cristina Oţel

Editura Quantum-2016felinare-stinse
Număr pagini-383

   Deşi se implică în problemele infantile ale prietenilor ei şi are o viaţă normală (bine în ziua de azi, unde părinţi sunt tot timpul la muncă, copilul este lăsat să se descurce singur, dar şi să aibă un comportament exemplar), Sorina trăieşte din întrebări şi dorinţa de a capătă răspunsuri. Nu îşi aduce aminte anumite perioade din copilărie, iar acest fapt o pune pe gânduri. Visele care îi produc halucinaţie şi îi fac rău psihic cât şi fizic nu îi dau pace.
Faptul că părinţii săi se vor muta cu serviciul la capitală, iar ea va rămâne singură acasă nu o va ajuta prea mult. Cel care o va ajuta este Adrian, meditatorul care va avea grijă de ea. Acesta din urmă se luptă cu problemele sale personale, cu trecutul său zbuciumat, dar şi cu atracţia şi nevoia de-a o proteja pe Sorina.
Când părinţi vin acasă şi anunţă că mama mai are doar o luna de trăit, o aruncă pe Sorina în cele mai negre hăuri. Singura alinare este că mama sa va găsi o cale să vorbească deschis cu ea, să o înţeleagă cât de cât.
Este interesant de urmărit ce va urma în viaţă fetii, cum va reuşi să treacă peste pierdere. Adrian va încerca să îi fie alături, sau poate nu…

Locul 2. Destinule, să te vedem ce poţdestinule-sa-te-vedem-ce-potii!  de Rebecca Radd-o scriitoare româncă

Editura: Victor, 2014
Număr pagini-332

    Spencer White este o tânără raţională, dar cu spirit libertin. Ea studiază la o simplă facultate cu profil economic, dar are vise măreţe .Este ambiţioasă şi nu renunţă niciodată până când lucrurile nu ies aşa cum îşi doreşte ea. Spencer are şi o parte întunecată, pasionată de petreceri şi poker, este genul de fată echilibrată care ştie să jongleze cu personalitatea ei.
Ziua în care a aflat despre amnezia iubitului ei îi dă fiori şi acum.
După o perioadă în care el era ocupat cu antrenamentele de box, ea plecată, cei doi îndrăgostiţi nu s-au văzut un timp.
Spencer întrezatoare apare la uşa familiei, unde o mamă îndurerată o va anunţa despre amnezia fiului său.
Robbie Walker este tipul cu aer irezistibil după care toate fetele sunt înnebunite. Poate fi comparat uşor cu seducătorul Adonis. Cu părul negru şi ochi întunecaţi, el pare că promite fericire veşnică. Este un petrecăreţ, temperamental şi curajos. Într-un cuvânt, o provocare pentru toţi.
Spencer şi Robbie sunt suflete pereche fiind împreună încă din liceu. Atunci părea că nimic nu-i poate despărţi. Erau invincibili împreună.

Lui Spencer îi este foarte greu să îşi vadă iubitul cu alte fete. Ea încearcă să îi recâştige inima, nu să între cu el în pat, astfel că păstrează distanţa, făcând pe inabordabila. Prima dată când îl vede în această ipostază de cuceritor va face pe leşinata, astfel că Robbie va face pe cavalerul purtând-o pe braţe.
O carte ce merită citită, şil veţi afla cum se va rezolva această situaţie.

Locul 3- Slăbiciunea mea eşti tu, de Rebecca Raddslabiciunea-mea-esti-tu-de-rebecca-radd

Editura-Smart Publishing -2015
Număr pagini-293

    Jesica Wilder este o femeie puternică şi independentă. De câte ori Mark, fratele ei, conducătorul unei organizaţii, are nevoie de ajutor, apelează la ea. Pentru că este cea mai bună. Nu a existat vreo misiune pe care să o primească şi să nu fie capabilă să o îndeplinească. Cu părul blond şi ochii verzi, ea pare un înger. În realitate însă face parte din lumea întunecată.
Jhon Maxwell a avut o copilărie traumatizată care l-a făcut să devină un bărbat puternic .Înzestrat cu o minte sclipitoare, el concepe cele mai ingenioase planuri şi este obişnuit ca acestea să fie un real succes. Îşi conduce viaţa după reguli stricte şi nu se lasă distras.
Totuşi, când o întâlneşte pe Jessica, viaţa lui este dată peste cap. Este vrăjit de vitejia ei războinică şi de dârzenia de care dă dovadă, bine şi fizicul are atuul său.
Cei doi vor face front comun în faţa unui duşman nevăzut.
Vor reuşi să meargă mai departe cei doi?
O carte care merită a fi citită.

Locul 4- Identităţi secrete, de Monica RamirezPrint

Editura Tritonic

    Alina preferă cafeau cu mult lapte, muzica şi lumânările când este acasă, şi un Glock de 9mm când este în misiune pe teren. Alex iubeşte plimbările lungi şi poate lichida un om în mai puţin de cinci secunde.
Ea este un agent operativ în Elite-Organizaţia Operaţiuni Anti-Teroriste Ultra -Secrete, o entitate secretă care nu există în mod oficial, condusă de oameni care nu există.
Alex este prietenul Alinei, iubitul şi mentorul ei, câteodată chiar soţul ei. Dar mariajul lor nu este nimic altceva decât o acoperire de convenienţă pentru misiunile în care sunt trimişi, sau……..
Cei doi vor avea multe misiuni periculoase, de la misiunea din Moravia unde este pe cale să fie sute de victime umane în urmă terorismului biologic şi a celor doi soţi sociopaţi Jenkins şi Lucreţia Jiba, care din plictiseală sau din lipsa de adrenalină se implică în asemenea monstruozităţi. Avem parte şi de doi fraţi gemeni Lunkin, incestuoşi şi putrezi până în măduva oaselor, de doctorul Petrenko un phihopat din fosta KGB, căruia îi plăcea enorm să facă experienţe pe oameni. Aici avem parte de sincronizare perfectă dintre Alex şi Alina.

Se pare că relaţia dintre cei doi este învăluită în necunoscute. Deşi îi mistuie pasiunea, aproprierea lor nu este cu nimic mai aproape de o relaţie normală. Alina şi Alex vor încerca cu rândul să se distanţeze unul de celălalt, asta spre binele lor. Vor încerca să lucreze în misiuni diferite, în echipe diferite, dar ivariabil Alex o va cere pe Alina lângă el. El recunoaste că o iubeşte, dar…Alina îi va cere şefului Elite, Brett, să o mute de la cartierul general din Milano în Franţa, aşa poate va reuşi să scape de Alex şi pasiunea ei otrăvitoare pentru el.
O carte care mi-a plăcut enorm!
Până aici consider locul 1 toate cele patru cărţi la o diferenţa mică, una de cealaltă.

Locul 5- Pendragon, negustorul morţii, de D.J.MacHalependragon

Editura Nemira Junior-2008
Număr pagini-574

     Bobby Pendragon un băiat de paisprezece ani, duce o viaţă obişnuită în Stony Brook,Connecticut. Are o familie iubitoare, un cămin călduros ,chiar şi un câine drag, Marley. Bobby va înţelege în curând că este cu totul deosebit, în mâinile sale aflându-se soarta lumii. Încet-încet, îşi dă seama că realitatea nu este aşa cum credea el. Ajunge cu unchiul său, Press Tilton, într-o gară abandonată, unde vor călători împreună într-o altă dimensiune.
Proiectat prin timp şi spaţiu, misiunea sa este de a apara ţinutul Halla (practic Universul) de demonul Saint Dane, un răufăcător diabolic care încearcă să distrugă omenirea.
Prima sa aventură îl poartă prin Denduron, un teritoriu locuit de fiinţe ciudate, condus de un vrăjitor tiranic şi ameninţat de războaie interne.
În lumea de pe ,,Al doilea pământ”, cea reală, Mark prietenul cel m-ai bun a lui Bobby, şi Courtney, fata cu primul sărut pentru Bobby, îşi fac griji.
Se pare că familia Pendragon a dispărut de pe faţa pământului. Casă, număr de telefon, tot ce ţine de această familie parcă nu ar fi existat.
Această primă carte din serie aduce foarte mult cu aventurile lui Harry Potter.
Recomand tuturor fanilor de aventură această carte minunată.
Sper că v-am ajutat cu acest clasament şi vă doresc lectură plăcută!

5 cărți ciudate și păreri pe măsură

Da… suntem, cu siguranță diferiți. Nu degeaba se spune că lumea e un curcubeu de caractere, fiecare având dreptul (atât de preamărit astăzi, în plină eră a teoretizării conceptului de comunicare) la opinia sa. E plin internetul de reacții acide la recenziile unor cărți, de comentarii de cele mai multe ori deplasate sau chiar răutăcioase. De vină e societatea conflictuală în care trăim, tendințele individualiste, dar și publicitatea excesivă a unor titluri, proces care declanșează și aspecte negative. Dar… nu despre marketingul cărților vreau să vă vorbesc astăzi… ci despre câteva cărți despre care intuiesc o părere generală majoritară, cărți adunate într-un clasament… mai altfel decât suntem obișnuiți.

1. „The zen of farting”, de Reepah Gud Wan

     Vorbește despre un manuscris menit să revoluționeze tot ceea ce se știa despre zen. Căutând alte căi decât cele clasice, prin care să-și impulsioneze elevii să pătrundă în tainele învățăturilor budiste, maestrul Reepah a înființat un nou curent, numit „The zen of Farting”, menit să-i distreze pe adepți. Se spune că după ce i-a venit această inedită idee, maestrul Reepah a devenit foarte ocupat, mii de adepți fiind interesați de această practică. Manuscrisul cărții, aparținând unui pescar din Taiwan, este vechi de secole… de atunci lumea a evoluat… și totuși, câteva recenzii scrise de cititori americani, sună cam așa: „Întotdeauna mi-am dorit un ghid spiritual al flatulenței. Adesea, după ce mâncam ardei iute, mă simțeam foarte rău și starea mea generală se deteriora vizibil. După ce am aflat de zenul flatulenței și am citit mult despre asta, mă simt mult mai eliberat”.
    „Cartea este extraordinară. Am primit-o cadou de ”Ziua Tatălui” și vreau să vă spun că mi-a schimbat întreaga viziune despre flatulență”.

2. „How to shit in the woods”, de Kathleen Meyer

    Da… tot ce pot să spun este că ne îndreptăm vizibil către o literatură cu grave accente practice, dar e strict părerea mea… pentru că recenziile la această carte sună cam așa: „În ciuda titlului vulgar, cartea e plină de informații utile. În cazul în care plecați într-o excursie și drumul până la destinație e foarte lung, vă sfătuiesc să luați cartea și s-o citiți cu ochii mari. O să vă fie utilă” sau „Dacă vă plac pădurile, dar vreți ca cel care vine din urma voastră să aibă aceeași părere, atunci trebuie să citiți această carte”. Unele voci spun că această carte s-a vândut în peste 2,5 milioane de exemplare, fiind un adevărat best seller.

3. „Does God ever Speaks through cats?”

    Da, e o întrebare bună, la care autorul David Evans caută răspunsuri, iar cititorii vin cu recenzii pe măsură: „Da, Dumnezeu a vorbit de mai multe ori prin pisica mea. Mi-a spus că nu e bine să fii ateu și că trebuie să mă îndrept spre cele sfinte” sau „Nu știu dacă Dumnezeu vorbește prin pisici, dar pe Broadway am văzut odată un grup de pisici care nu se mai opreau din vorbit” sau „Dumnezeu întotdeauna vorbește cu mine prin pisica mea. Începe la cinci dimineața. Misterioase sunt căile lui Dumnezeu”. Într-adevăr…

4. „Learning to play with the lion’s testicles”, de Melissa Haynes

Da… după cum vă spuneam, ne îndreptăm spre o literatură practică, de unde învățăm lucruri utile, care să ne folosească în viață. Iată și părerile despre această carte: „Am avut câteva experiențe în junglă și vreau să vă sfătuiesc să nu încercați niciodată să vă jucați cu testiculele unui leu, dacă nu ați citit această carte” sau „Am citit cartea, dar un prieten mi-a spus că nu tuturor leilor le place asta”. Nu știu ce să zic… am alte hobby-uri.

5. „Crafting with cat hair”, de Kaori Tsutaya

Da… dacă pisica ta lasă păr prin casă, această carte îți propune o soluție: confecționează lucruri din el. Cum adică „din ce?” Din părul de pisică! Există oameni care au citit cartea și au învățat de acolo o mulțime de lucruri utile. Iată câteva mărturii: „Am descoperit că, citind această carte în metrou, oamenii nu mai stau atât de aproape de mine” sau „Cu ajutorul acestei cărți, soția mea a confecționat daruri de Crăciun pentru prietenii noștri. A făcut patru perechi de șosete, două eșarfe, trei pălării, o pereche de papuci de casă, o jachetă de iarnă și un covor pentru camera copiilor”. Acestea fiind spuse, mai că m-aș apuca și eu… dar n-am pisică.

Ei… acestea sunt doar cinci dintre sutele de cărți „mai altfel”, pe care unii dintre semenii noștri le găsesc interesante și ale căror titluri, din respect pentru sensul inițial, nu le-am tradus.

“Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi mai credincioşi prieteni; ele sunt cei mai înţelepţi sfătuitori şi cei mai răbdători profesori.” Charles W. Elliot

Curiozităţi despre cărţi şi autorii acestora

“Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi mai credincioşi prieteni; ele sunt cei mai înţelepţi sfătuitori şi cei mai răbdători profesori.”

Charles W. Elliot

Sau

 “Cartea este un cadou pe care poţi să îl desfaci o dată, şi încă odată, şi înca odată…” Garrison Keillor

   Există curiozităţi depre orice. Astăzi mi-am propus să vorbim despre curiozităţi legate de cărţi şi autorii acestora. Pentru fiecare dintre noi, un periplu prin lumea cărţiilor este fascinant şi ne captivează prin multitudinea de informaţii uneori amuzante, alteori surpinzătoare. Am cules pentru dumneavoastră următoarele curiozităţi:

Cea mai mică carte din lume este „Cameleonul lui Cehov”, măsoară 0,9 mm atât în lungime, cât și în înălţime, nu e mai mare decât un bob de sare, şi se află în posesia lui Mark Palkovic, un bibliotecar american. Uimitor este faptul că această carte are 30 de pagini și 3 ilustraţii color.”

Cea mai mare carte din lume „Acesta este Mohamed” are 420 de pagini realizate dintr-un material de amestec de hârtie și piele, o înălţime de cinci metri şi cântăreşte aproape o tonă şi jumătate, evaluată la 2.300.000 de euro. Gigantul document prezintă viaţa profetului Mahomed şi a fost tipărită în Germania şi montată în Dubai.”

Cea mai veche carte din Europa a fost cumpărată cu peste 10 milioane de euro de către Biblioteca Naţională a Marii Britanii. Manuscrisul de mărimea unei palme datează din secolul al VII-lea. El este o copie în latină a Evangheliei după Ioan şi a fost descoperit în mormântul Sfântului Cuthbert, în anul 1104. Reprezentanţii instituţiei spun că exemplarul achiziţionat este una dintre cele mai importante cărţi din lume.”

Cea mai citită carte din lume esteBiblia, vîndută în 3,9 miliarde de copii în toate variantele ei. Popularitatea Bibliei este datorată credinţei oamenilor potrivit căreia Biblia a fost scrisă sub harul şi influenţa Divinităţii. Biblia a fost scrisă pentru aproximativ 16 secole, și este o colecție de 66 de cărți.”

Cea mai vândută carte pentru copii din lume este seria Harry Potter a scriitoarei J.K. Rowling, formată din 7 volume, vândută în 450 de milioane de exemplare.”

Cea mai scumpă carte din lume a fost cumpărată de Bill Gates pentru suma de 30.8 milioane de dolari. Cartea este Codex Leicester a lui Leonardo Da Vinci.

Cea mai veche carte de bucate din lume este o tabletă de lut babiloniană, inscripționată în akkadiană. Aceasta datează din anul 1750 Î. H., de pe timpul lui Hammurabi. “

“Un scriitor croat a înregistrat un nou record mondial, realizând cea mai grea carte din lume – un volum despre viața fostului lider croat Franjo Tudjman. Cartea gigantică are 3.604 de pagini și cântărește 12 kilograme.”

“Jurnalul Anei Frank este cea mai vândută carte non-ficţională din lume. Cartea este jurnalul unei fetiţe de treisprezece ani, evreică, care în timpul invaziilor naziste a stat ascunsă într-o clădire, în Amsterdam. Pe perioada “autodetenţiei” fetiţa a scris jurnalul care a fost vândut în 27 milioane de copii. Asta pentru că adolescenta credea ca “hârtia e mai răbdătoare ca omul.”

“„Bibliosimia” este un termen atribuit plăcerii de a mirosi cărți vechi.”

Shakespeare a inventat aproximativ 1700 de cuvinte.”

“Inițial romanul Mândrie și prejudecată de Jane Austen se numea Primele impresii.”

Știați că  J.R.R. Tolkien era șofer de profesie ?  Mai mult decât atât acesta era foarte nepriceput în acest domeniu, iar noaptea sforăia, ceea ce îl făcea să doarmă în baie pentru a nu o deranja pe soția sa. Mai mult decât atât acestuia nu îi plăceau deloc francezii.”

Tolstoi avea o înălțime de peste 2 metri. Acesta avea însă un obicei foarte prost: jocurile de cărți pe bani. În timpul unui joc de trei zile și două nopți acesta și-a pariat casa pe care a pierdut-o.”

“Cum pe vremea aceea nu existau nici maşini de scris şi nici calculatoare, soţia lui Tolstoi a trebui să copieze de mâna tot romanul „Război şi Pace”. De 7 ori!

“În 1939 Ernest Vincent a scris un roman care avea peste 51.000 de cuvinte însă niciunul nu conținea și litera e.”

“Hobby-ul lui Charles Dickens era hipnoza. Acesta a încercat de mai multe ori să o adoarmă pe soția sa cu ajutorul hipnozei.”

“La înmormântarea sa, Victor Hugo a fost însoțit de peste două milioane de oameni.”

William Sheakspeare era singurul membru inteligent al familiei, restul erau analfabeți.”

Charles Dickens dormea şi scria întotdeauna cu faţa spre nord.”

Honore de Balzac adora cafeaua, în decursul unei zile el consuma 50 de ceşti de cafea tare, turcească. Dacă nu avea posibilitatea să fiarbă cafeaua, scriitorul sfărâma boabele şi le mestecă.”

“Lui Edgar Allan Poe îi era frică de întuneric. Posibil una din cauzele care a dus la această fobie a fost faptul că în copilărie viitorul scriitor a învăţat…în cimitir.”

Marin Preda nu a scis niciodată cu pixul sau creionul. Scria cu un stilou cu peniţa de aur, care după moartea lui nu a mai funcţionat niciodată. Peniţa era tocită mai mult într-o parte şi pentru a scrie cu el trebuia să ştii să îl ţii şi în ce pozitie să îl apleci, dar nimeni nu a reuşit să îl facă să scrie.”

“ Manuscrisul original al romanului lui Steinbeck, despre şoareci şi oameni, a fost mâncat de un câine.”

Voltaire leşina ori de câte ori mirosea trandafiri.”

“În copilărie, Roald Dahl a lucrat ca degustător la fabrica de ciocolată Cadbury. Mulți ani mai târziu, autorul scrie cartea „Charlie și fabrica de ciocolată”. Este posibil ca experiența sa de degustător să-i fi servit ca inspirație.”

Gabriel Garcia Marguez a refuzat în repetate rânduri ca magistralul sau roman Un veac de singurătate să fie ecranizat.”

Voi încheia acest articol cu o relatarea referitoare la apariţia cărţii.

    “De-a lungul civilizaţiei umane, omul a căutat şi a dezvoltat suporturi de scriere pentru transmiterea informaţiilor. Primele au fost tăbliţele din argilă. A urmat foiţele din papirus şi sulurile de pergamente din piele de animale. Hârtia a fost invenţia chinezilor, iar germanul Gutenberg este părintele tiparului.

Cartea, ca suport de scriere, are  o istorie veche de 5.000 de ani. De-a lungul ultimelor cinci milenii, omul a căutat şi a dezvoltat diverse forme pentru transmiterea informaţiilor pe suport de scriere, ajungând de la tăbliţele de argilă din Mesopotamia la e-reader-urile şi tabletele performante, disponibile astăzi în toate ţările civilizate. Istoria cărţii se împleteşte de milenii cu istoria civilizaţiei umane. La început a fost argila. Acesta era materialul din care au fost confecţionate primele suporturi de scriere, iar invenţia aparţine mesopotamienilor. Descoperirile făcute de arheologi în apropierea oraşului mesopotamian Uruk atestă faptul că cele mai vechi suporturi de scriere erau folosite pentru ţinerea unor evidenţe ale oraşului.   Pentru a ”nota” pe tăbliţe, oamenii din antichitate trasau caractere în tăbliţele de argilă cât încă erau umede.Tăbliţele erau băgate în cuptor până se întăreau, iar inscripţiile rămâneau clare.  Pe lângă tăbliţele de argilă, ţesăturile au fost vreme de câteva sute de ani, suport pentru scrierea şi transmiterea informaţiilor. Chinezii obişnuiau să scrie pe mătase cu ajutorul pensulelor.”

Cu drag, Iliuţa!curiozitati
Surse: libruniv.usarb.md ;blogdecarti.ro/:wordpress.com ;bunadimineata.ro/;http://diez.md/; adevarul.ro/

by -
36

Cinci motive să o citeşti pe Hiromi Kawakami

Din dorinţa de a descoperi noi autori japonezi m-am oprit la Hiromi Kawakami şi bine am făcut! De la această autoare am citit două cărţi, şi anume: “Prăvălia de mărunţişuri a domnului Nakano” şi “Vreme ciudată la Tokio” (roman finalist al Man Asian Literary Prize 2012), ambele intrând în topul favoritelor mele. Sper să îmi cumpăr şi celelalte două cărţi ale lui Hiromi: “Manazuru” şi “Cele 10 iubiri ale lui Nishino”, sunt sigur că şi ele or să fie la înălţime. Acestea fiind spuse, să trecem la treabă!

1) Mod de scriere simplu, însă totodată elegant.
    De câte ori nu ne-am împotmolit când am găsit într-o carte cuvinte arhaice, ori neologisme? De câte ori am întrerupt lectura pentru a căuta acel/acele cuvinte în dex? Acum, nu mai este cazul, cuvintele folosite de scriitoarea Kawakami sunt uşor de înţeles şi nu va mai trebui să ne oprim din citit şi să căutăm cuvintele mai complicate. Arhaismele nu sunt prezente sub nicio formă, iar pe alocuri se zăresc câteva uşoare neologisme. Autoarea apelează la un mod de scriere subtil, un mod plăcut din punct de vedere literar, creând un paradis nemărginit.
2) Dobândeşti cunoştinţe referitoare la gastronomia japoneză.
    Iubesc să întâlnesc în cărţi scrise de autori străini, informaţii despre felurile de mâncare din ţara în care e plasată acţiunea. Hiromi mi-a oferit nenumărate şanse să îmi închipui tumultul de arome, având abilitatea de-a transmite mirosul îmbietor prin scriitura ei. Arome ce mi-au stârnit papilele gustative, simţindu-le ca pe ceva real. Sashimi, okonomiyaki, teppanyaki, noodles sunt printre puţinele feluri prezentate, scriitoarea ispitindu-ne nu numai cu nominalizarea lor, dar ne prezintă modul cum sunt preparate si ce ingrediente conţin. Am iubit, pur şi simplu, am iubit pasajele în care se discuta despre mâncare japoneză, eu sunt un mare fan al gastronomiei orientale. Dacă şi vouă vă plac miresmele condimentelor şi gusturile sosurilor, nu trebuie să rataţi aceste minunate cărţi, o să le adoraţi!
3) Înveţi cât de importantă e comunicarea.
   În Japonia comunicarea e aproape inexistentă, iar relaţiile umane au mult de suferit din acestă cauză. Autoarea Hiromi Kawakami pune accentul pe singurătate şi pe schimbul mult prea scurt de vorbe între persoane. Dragostea în romanele ei se formează din gesturi, vorbele aproape nu se găsesc. Mi-a părut foarte rău că personajele bine alese de scriitoare au de suferit, ele păstrând tăcerea. De asemenea, convorbirea dintre cupluri este succintă, compusă din două-trei vorbe aruncate în vânt:

-Bună dimineaţa!
-Bună dimineaţa!
-Plec la serviciu şi nu ştiu când ajung.
-Pa.
-Pa.

 

Nici măcar un simplu “te iubesc”, nici măcar “o să îmi fie dor de tine”…
4) Prietenia se transformă în dragoste.
    Veşti bune şi pentru iubitorii romanelor de dragoste :) În paginele cărţilor se conturează relaţii de dragoste, dar nu sunt foarte dezvoltate. Nu o să găsiţi declaraţii de dragoste imense sau eu ştiu mai ce, însă merită să încercaţi cel puţin o carte scrisă de Hiromi, nu o să vă pară rău. Veşti bune şi pentru cei care nu iubesc romanele de dragoste :) Fiind foarte slab dezvoltate aceste relaţii, sigur nu o să vă deranjeze, promit!
5) Dialogul se împleteşte foarte frumos cu naraţiunea.
   Cui îi place dialogul mânuţa sus! Iote… ce de mâini 🙂  Şi mie, şi mie, pentru că mă pun mult mai bine în pielea personajelor şi e mult mai atractiv, simt mult mai bine unele stări sufleteşti. Din câte ştiţi, un alt punct forte al dialogului e că dinamizează acţiunea, aşa se întâmplă şi aici. Când se  împrieteneşte cu naraţiunea, nu are cum să iasă ceva urât. Un alt autor care îmbină dialogul cu naraţiunea e minunata Agatha Christie, regina crimelor. Sunt pline de dialog cărţile autoarei Hiromi, de la mine ambele au primit nota 10.
 
 În concluzie, e musai să o citiţi pe Hiromi Kawakami. Lecturi faine, dragi cititori!

 Love is in the air-Top 5 cărţi-august

    Toamna se numără boboci, eu număr cărţile din top 5. Bine, dacă o să reuşesc să mă rezum la 5 bucăţi. Luna August a fost o luna de vis, cărţi superbe, autori noi, acţiune cât cuprinde şi dragoste în aer.

       Nici de această dată nu o să pot să trec doar o carte pe primul loc, dar încerc…
O autoare nouă, cel puţin pentru mine, dar surpriză……. este româncă şi se numeşte Rodica Maria Mijaiche, iar cartea sa este absolut superbă.

    1. Anotimpul iubirii de Rodica Maria MijaicheAnotimpul Iubirii

    Editura: Smart Publishing

,,Se opri doar să se uite la femeia din faţa lui. Era de o frumuseţe aproape dureroasă, în ciuda durităţii pe care o afişa ce nu putea ascunde inocenta care flutura că un steag în faţa lui. Putea să recunoască în privirea ei tristeţea şi durerea pierderii de prea multe ori a persoanelor dragi. Ştia de la Mihai prin ce trecuse Anamaria. ÎI păruse rău pentru ea când aflase, dar, acum, că o avea în faţa lui în carne şi oase, ar fi fost dispus să-i dea luna de pe cer şi să adune stelele cu mâinile una câte una, chiar dacă i-ar fi luat o viaţă întreagă, şi să i le aşeze la picioare pentru a-i readuce zâmbetul pe faţa angelică.”

Anamaria îi apucă mâna şi, ridicându-se în picioare, simţi pentru un moment cum totul se opreşte în loc şi trase cu putere aer în piept. Era faţă în faţă cu un exemplar masculin de excepţie. Dacă se gândea la războinicii vikingi, şi se gândea pentru că fusese pasionată de istoria lor ,acesta era cu siguranţă unul dintre ei. De la părul blond, cârlionţat şi puţin cam lung, ochi negri pătrunzători, statura înaltă, impozantă de aproape doi metri, până la puterea şi siguranţa pe care le emana întreagă lui fiinţă. Ocupa tot cadrul uşii cu mărimea lui”.


 

    Aşa aş putea descrie cartea Rodicăi. O dragoste dureroasă între Anamaria şi Adrian. Se înţelege clar atracţia dintre cei doi, dar durerea fiecăruia, demoni cu care se luptă, îi va îndepărta, sau poate apropia. Cert este că merită citită această carte.
Nota mea este 10.

1. Tot pe locul 1 mai avem o carte-Banda celor şase ciori de Leigh BardugoBanda celor sase ciori Bardugo

    Banda celor şase ciori conţine toate elementele pentru a-i captiva pe cititori: un lider viclean care are un plan pentru fiecare ocazie, situaţii-limită, o echipă războinică de proscrişi pricepuţi, o intrigă complicată şi o tensiune insuportabilă.
Ketterdam: un centru înfloritor al comerţului internaţional, unde poţi găsi orice dacă eşti dispus să plăteşti preţul-şi nimeni nu ştie mai bine decât Kaz Brekker un hoţ de geniu. Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acţioneze de unul singur…
Aşa că iată care este banda lui:

Un condamnat însetat de răzbunare.
Un trăgător împătimit de jocurile de noroc.
Un fugar cu un trecut privilegiat.
O spioană poreclită Fantoma.
O sfâşie Inimi care îşi foloseşte puterea că să supravieţuiască într-un cartier rău famat.
Un hoţ cu darul evadărilor imposibile.

    Kaz şi echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregi lumi-dacă nu se ucid mai întâi între ei.
O carte de notă zece unde adrenalină este la cote maxime.

2. Urlet în tăcere (vol 1) de Marina Neaguurlet-in-tacere

   Editura: Quantum

   Şi această autoare mi-a rămas în suflet, mai ales cu prima carte a sa ,,Frumuseţi Monstruoase”. Sunt bucuroasă să spun că şi această autoare este româncă de a noastră. Cărţile ei sunt geniale, nişte fantasy superbe.

,,M-am întors, curioasă să descopăr ce îl speriase atât de tare şi am rămas înmărmurită în momentul în care, sub ochii mei căscaţi de uimire, a început să se desfăşoare, în toată lungimea lui de aproape doi metri, un individ care tocmai descaleca de pe o motocicletă Harley. A ridicat trunchiurile, căci braţe nu le puteam numi, având în vedere mărimea impresionantă, apoi şi-a scos casca. Ceva pe dinăuntru meu începuse să ţopăie de nerăbdare, aticipând momentul în care se va întoarce cu faţa spre mine. Şi nu am fost dezamăgită. Respiraţia mi s-a oprit când ochii lui mi-au prins privirea ca într-o cuşcă. Căutătura metalică m-a pătruns până în adâncul sufletului, ca şi cum încerca să îmi afle toate secretele.”

   Sara, o tânără care a asistat la măcelul familiei sale, ea a fost ucisă, dar Markus a readus-o la viaţă, astfel că principiile naturi sau schimbat şi fiecare trebuie să plătească un preţ. Victime colaterale în relaţia Sara-Markus sunt o mulţime de oameni, care au coşmaruri înfricoşătoare.
Va rezista dragostea dintre Markus şi Sara? Vom vedea în vol 2 (ceea ce fiind spus abia aştept. Marina, scrie mai repede te rog.)
Nota mea pentru carte este 10.

3. Girl Online de Zoe Sugg

       Editura: EpicaGirl Online

    Nu ştiu cum de am trecut cu vederea această carte superbă. De fapt, timpul prea puţin alocat pentru citit este de vină.
Sub numele de Girl Online, Penny scrie pe blog despre cele mai ascunse sentimente ale ei, despre prietenie, băieţi, familia ei ţicnită şi despre atacurile de panică ce începuseră să-i domine viaţa. Când lucrurile încep să se înrăutăţească, familia ei o ia pe sus şi o duce la New York, unde îl întâlneşte pe Noah, un tânăr american chipeş care cânta la chitară. Fără de veste, Penny se îndrăgosteşte şi surprinde fiecare clipă a trăirilor ei în cuvintele scrise pe blog.
Noah are şi el un secret, care va ieşi la iveală atunci când anonimatul lui Penny este deconspirat în mediul Online.
Va rezista relaţia celor doi. Cine se face vinovat de deconspirarea întregii  situaţii?
Va avea o şansă relaţia dintre cei doi?
O carte superbă, care nu o poţi lasa din mâna.
Nota mea pentru carte este 10.

       Până aici aş considera toate cărţile enumerate pe primul loc, dar o diferenţiere a trebuit să fac.

4. O mie de nopţi de E.K Johnstono mie de nopti

    Editura: Trei

     Plină de emoţie şi frumuseţe, ,,O mie de nopţi” îşi va răspândi vraja asupra cititorilor,,fermecându-i încă multă vreme după ce ultima poveste va fi spusă.
Regele Lo -Melkhiin a ucis trei sute de fecioare înainte să ajungă în satul ei căutăndu-şi o soţie. Când ea vede norul de praf în zare, ştie că el a sosit. Ştie că o vrea pe fata cea mai frumoasă: sora ei.
Însă jură că n-o va lasa să fie următoarea.
Eroina fără nume face tot ce îi stă în putere să fie luată ea în locul surorii sale.
Ajunsă în palatul lui Lo-Melkhiin, descoperă că e un loc bizar şi primejdios, unde statuile au priviri înspăimântătoare şi firele se ţes singure în veşminte strălucitoare (bine, aici puterea eroinei noastre este de vină).
Deşi e convinsă că va muri, darul ei de povestitoare o ţine în viaţă. Magia focului rece de aramă este pe măsura demonului ce sălăşluieşte în rege.
Cine va câştiga? Eroina noastră cu ale sale puteri sau demonul înfricoşător din rege?
Nota mea pentru carte este 10.

5.Caleidoscopul inimilor de Claire Contreras 

     Editura: Treicaleidoscopul inimilor

      Caleidoscopul inimilor e combinaţia perfectă de pasiune, suferinţă şi emoţie care te va însoţi multă vreme după ce vei închide cartea.
Chimia dintre Oliver şi Estelle e magnetică. O frumoasă poveste despre pierdere, iubire şi despre cum să-ţi asculţi inima chiar şi când e frântă.
Era prietenul cel mai bun al fratelui meu.
N-ar fi trebuit să devină iubitul meu.
Au crezut că vor da totul uitări, dar unul a plecat, iar unul s-a logodit, având o relaţie de durată.
După moartea logodnicului, Estelle va încerca să meargă mai departe.
Când vine să locuiască cu fratele ei, Estelle va da peste cel care i-a frânt inima -Oliver.
Se pare că acum după ce a terminat facultatea şi este medic, ar vrea să o cucerească cu orice preţ pe singura lui mare iubire.
Estelle nu este hotărâtă să îi mai acorde o şansă, se teme că de data această Oliver îi va frânge inima în mii de bucăţi.
Oare vor reuşi să aibă o relaţie? Vor trece peste ce a fost, dar şi de piedicile de acum?
Nota mea pentru carte este 10.

      Vă doresc lectură plăcută, iar dacă puneţi mâna pe aceste cărţi superbe nu ezitaţi-citiţi-le!
Vă doresc un început de toamnă cu multă lectură bună, dar şi cu multe apariţii de excepţie.

Behind the Closed Door/Cărţi care ne-au impresionat

    Pasiunea pentru lectură ne oferă de fiecare dată prilej pentru noi şi noi discuţii. Nu contează locul şi ora, noi mereu ne înseninăm atunci când abordăm subiectul preferat şi întrebăm: Ce-ai citit ultima dată? Ce părere ai avut despre titlul X? Te-a impresionat? Fără voia noastră rotiţele încep să funcţioneze şi ne gândim, privirea ni se înseninează şi răspundem degajat. :) Ştiţi că suntem o gaşcă de nebuni şi ne place să ne cunoaşteţi părerea în anumite ipostaze, iar astăzi, o parte dintre noi, vă prezentăm cărţile care ne-au impresionat. Unele ne-au lăsat un gol în stomac, la altele am şters discret o lacrimă din colţul ochiului sau pur şi simplu am rămas privind în gol multă vreme.

    Maryliyn Cărţi care m-au emoţionat … Culmea, nu sunt atât de multe. Am o obsesie cu „La răscruce de vânturi” de Emily Bronte. Deşi personaj negativ, am empatizat cu Heathcliff, şi talentul autoarei în a folosi cuvintele m-a făcut să simt fiecare picătură acidă de durere a acestui personaj. Dezamăgirea la auzul cuvintelor Catherinei, bucuria mascată a revederii ei, disperarea şi groaza pe care o trăieşte la moartea singurei fiinţe pe care a iubit-o vreodată şi fericirea psihotică pe care o simte văzându-i fantasmă. Da. E o carte care pe mine m-a emoţionat, o poveste clasică dar nemuritoare şi generatoare de sentimente puternice. O altă carte care m-a făcut să mă smiorcăi (mai ceva ca la Titanic când moare Leo Di Caprio) este „Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes. Oh! Am zis că mor şi eu acolo. Îmi venea să-i zic lui Will să se dea mai încolo, să mă lase întâi pe mine să mă duc la îngeraşi că oricum îmi stă inima. N-am rezonat cu decizia lui. Am văzut-o ca pe o dovadă clară de laşitate. Da … este stăpânul propriului destin, demonstrează că alegerea îi aparţine … dar FUGE. Pentru că asta face. Decide să nu îşi mai poarte crucea cea grea şi alege fuga. Mda. M-a durut finalul. Şi acum o să sune clişeic, dar dacă aş fi putut să schimb cumva sfârşitul poveştii ăsteia … n-aş fi stat pe gânduri, chiar dacă i-aş fi luat din puterea emoţională sau din mesaj. La capitolul emoţii mai adaug „Marat. Iubirea are spini” de Nataşa Alina Culea. Nu am dat apă la şoareci, dar m-a impresionat determinarea Alinei şi perseverenţa ei într-un sentiment ce părea atât de irealizabil. Femeia asta are o răbdare incredibilă şi îşi asumă riscul de a înfrunta singurătatea, mai degrabă decât să accepte ce îi dă viaţa drept înlocuitor ieftin. Mi-a smuls un zâmbet atitudinea ei şi finalul poveştii îi da un pumn destinului cu mesajul: „Am câştigat!” Un „gol în stomac” mi l-a lăsat şi „Sclipind la ultimul vagon” de Andreea Blându. Povestea dintre Eric şi Nidia are acel ceva special, interzis şi fascinant. Cuvintele au grijă să te ridice şi să te coboare în acelaşi timp, iar finalul îţi smulge o bucată din ţine. Aşadar e un roman hoţ. :) Acum fac haz de necaz că am rămas cu nişte lacrimi pe acolo prin ochi. Mai departe … sunt ahtiată după seria After de Anna Todd (încercaţi să vă prefaceţi că vă spun o noutate, da? :) ), ador cărţile lui Jennifer L. Armentrout şi iubesc „E uşor să mă răneşti” de Tammara Webber.

    Arci: Caietele roz-Dumitru Tranca;

    Laura Apetroaie: Cred că am plâns la mai multe cărţi, dar acum îmi amintesc doar de BUCURIE REGĂSITĂ, DANIELLE STEEL. O poveste frumoasă, dar foarte emoţionantă a unei familii foarte fericită, împlinită şi liniştită, dar în care se instalează, panică, nervii, durerea şi pierderea – pe care cu greu o pot suporta: se învinovăţesc şi se auto acuză de pierderea copilului multă vreme. Cu paşi mărunţi învaţă să trăiască fără copilă, reînvaţă de fapt totul. Iar atunci când nu mai sperau, viaţa lor s-a transformat din nou, iar zâmbetul fericirea şi iubirea revin în inimile, viaţa şi în casa familiei. Morală? Nimic nu se pierde, totul se transformă, deci nu renunţă, nu spune nu şi niciodată să nu crezi că ai pierdut pentru că ai fost pedepsit.

    Cosmin: Am plâns la sfârşitul romanului “Ucenicul arhitectului” de Elif Shafak. Personajul principal ajunge dintr-un biet îmblânzitor de elefanţi ucenicul marelui arhitect Mimar Sinan. Împreună realizează măreţe clădiri ce dăinuie şi astăzi, făcând parte din rămăşiţele impresionantului Imperiu Otoman. Îl îngrijeşte pe elefantul sultanului, dar se îndrăgosteşte încă din adolescenţă de Sultana Mihrimah, unica fiică a lui Hurrem. O poartă în inima sa toată viaţă, o vede căsătorită, o vede făcând parte dintr-un mariaj nefericit. O vede cum îşi dă ultima suflare, cum părăseşte această lume. Moare şi maestrul său, grupul de 4 ucenici se destramă, sultanii se succed. Mult iubitul său elefant moare de bătrâneţe, iar el pleacă în ţara de origine, în India şi contribuie la construirea Taj Mahalului. Un om care s-a aflat mereu atât de aproape de fericire, fericire ce i s-a strecurat printre degete…

    Crina Stanciu: Eu am plâns la o singură carte şi anume “Dama cu camelii” de Alexandre Dumas. Volumul în sine nu lasă de dorit, povestea te ţine alături, iar personajele capătă viaţă în vocea celorlalţi eroi care descriu, râd de cele petrecute în trecut şi plâng la cele care ar fi putut fi. Povestea unei femei care era puternică, nu îşi arată minusurile în faţa celorlalţi, ci mergea cu capul sus şi arată lumii zâmbetul său cuceritor. Boala nu o răpune, din contra! O întăreşte şi o aduce la final în pragul morţii, o alină şi o aruncă în abis. Pur şi simplu o capodoperă.

    Nicol: Care m-a emoţionat? păi nu prea am, dar… Anotimpul iubirii-Rodica Mijaiche. O carte care m-a surprins la propriu. Adrian şi Anamaria, fiecare cu traumele lor, fiecare au pierdut fiinţe dragi, dar au reuşit să treacă peste, au încercat să dea o şansă iubiri şi la dreptul la fericire. Melania, soţia văduvă, este distrusă, dar când flacăra întâlniri dintre Alex şi ea apare, nu ai cum să te împotriveşti. Deşi am citit sute de cărţi, este singura care a reuşit performanţa de a mă sensibiliza.

    Rodica Puşcaşu: E greu de spus… eu trăiesc fiecare poveste, de parcă aş fi acolo. De fapt, când citesc, eu sunt acolo… Dacă ar fi să vă povestesc la câte cărţi am plâns, nu ar fi spaţiu suficient. O să aleg „Lupii trecutului. Sofia”, de Nataşa Alina Culea. Cartea e o traiectorie ascendentă a emoţiilor, mi-a fost imposibil să nu plâng, deşi am intuit încă de la început că asta se va întâmplă. Că şi celelalte cărţi ale Nataşei, există în „Lupii trecutului. Sofia”, o transpunere a sentimentelor, de la personaj la cititor… sau poate că sunt eu genul acela de cititor care preia emoţiile personajelor… nu ştiu. Un lucru e sigur: de fiecare dată când încep să citesc o carte scrisă de Nataşa, îmi propun să nu plâng, dar încă n-am reuşit asta.

    Mili: Da, n-am făcut un secret din acest lucru, recunosc, sunt o persoană lacrimogenă. Nu este un sentiment nou că unele cărţi mi-au făcut sufletul franjuri. În topul meu se află Niciodată împreună. Totul a mers foarte bine, dar când ajuns la scrisoarea de final, am simţit acea neputinţă, am zis în sinea mea: Nu se poate!!! Cum să moară un asemenea om? Cum să moară tocmai personajul principal? (nu are rost să dezbatem subiectul, a scris Iasmina destule în recenzie). Un alt titlu special a fost Inelul de Danielle Steel. Nu sunt o împătimită a cărţilor autoarei, dar războiul, ura dintre nemţi şi evrei, chiar şi după trei generaţii m-a făcut să înţeleg cât de departe se poate ajunge, cum noi oamenii nu putem ierta. O altă carte emoţionantă a fost Identităţi secrete de Monica Ramirez. Alex, personajul meu preferat din seria Alina Marinescu după o mulţime de misiuni speciale la care s-a adăugat conflictul interior, într-un final este declarat mort. Ştiam că nu se termină aşa, dar n-am putut să citesc mai departe cartea, am zis: De ce? Răspunsul l-am primit mai târziu în următoarele volume. :)

   Vă invităm şi pe voi să ne scrieţi ce cărţi v-au emoţionat.

Tom Cruise și rufele murdare, Fantomele de la Durmstrang

Vise literare (IV) – Tom Cruise și rufele murdare, „Oh, shit!”

Vise literare (IV) - Tom Cruise si rufele murdare, Fantomele de la Durmstrang

    Pentru că am văzut că vă plac visele, v-am mai pregătit o porție. Nu sunt toate vise literare, dar păstrează aceleași elemente inedite. Sperăm să vă distrați citindu-le!

    Anul 2000

    „Știu că nu este un vis literar, dar are un caracter scenic atât de pronunțat, încât pare o poveste. Nu pot să nu-l povestesc, mi-am spus. Se făcea că mergeam pe stradă și cum mă uit în stânga, văd un peisaj cunoscut: Piața Unirii din București. Numai că nu arăta ca azi. Văd o clădire cu albastru, care în realitate nu există și nu știu dacă a existat vreodată. Și apoi mi-a picat fisa: m-am întors în timp! Știam sigur-sigur că m-am întors în timp. Eu încercam s-o conving pe maică-mea de asta, iar ea îmi spunea: „Ei, întors în timp, cum să ne întoarcem în timp? Termină cu prostiile!”. Văd niște ziare și zic deodată: „Trebuie să văd ce dată e azi! Neapărat!” Mă reped la un ziar, n-am fost atentă la lună și zi, dar am văzut „2009”. Zic „A, nu e atât de departe”. Când mă uit mai bine, văd, de fapt, 2000. 2000? Acum 16 ani? Mi se părea incredibil, extraordinar!

   Era pe trotuar un fel de chioșc, unde niște tipi tineri vindeau sandviciuri, cafele, sucuri. Ce mă gândeam eu în momentul ăla: îți dai seama că acum ăștia sunt oameni maturi? Nu mai sunt tinerii de atunci. Acum, adică în realitatea anului 2016.

   Ciudat este că nu m-am speriat nicio clipă că aș rămâne blocată acolo, în timp. Eram pur și simplu fascinată și gata să explorez realitatea anului 2000! E adevărat că am prins acele vremuri, dar eram prea mică, vedeam lucrurile altfel. Acum aveam ocazia să explorez din perspectiva timpului din care veneam.” – Sorina

Tom Cruise și rufele murdare

Tom Cruise si rufele murdare„Nu am o pasiune teribilă pentru Tom Cruise… și nici el pentru mine, din câte știu, dar într-o noapte, am visat că eram în concediu în Italia, și nu oriunde, ci în laguna Orbetello, unde aveam o vilă. Totul era minunat, eu aveam vilă și eram în concediu:))))). La un moment dat, cineva a venit în cameră și mi-a spus că în vila de peste drum locuia nimeni altul decât Tom Cruise. A doua zi, pe când eu îmi beam cafeaua în terasa casei, l-am văzut pe Cruise cum își bea și el cafeaua în terasa vilei de vis-a-vis. Neștiind ce conversație să leg, l-am salutat simplu, iar el a început să mă întrebe ce știu despre centrul istoric din Orbetello și de ce nu are voie să întindă hainele spălate în balcon. Ca să exemplifice, mi-a arătat niște tricouri pe care și le spălase la mână și s-a plâns că administratorul vilei nu îi dă voie să întindă rufele  la uscat… iar eu, ce era să fac??? I-am zis să vină la mine, eu eram proprietara vilei în care stăteam și nu mă deranja dacă Tom Cruise își întindea tricourile la mine în terasă. Când a ajuns la mine și l-am văzut de aproape, am fost foarte dezamăgită. Nu arăta așa ca-n filme… și din cauza dezamagirii m-am trezit-Rodica

  „Oh, shit!”

A Christmas Carol„Eram într-o bibliotecă imensă, cu săli mari și foarte înalte. Spațiile dintre rafturi erau foarte înguste și era întuneric… nici măcar nu reușeam să văd titlurile. Din capătul opus, venea Hitler, cu binecunoscutul său mers și cu figura aceea încruntată. Am vrut să mă întorc, dar mi-am dat seama că oricât de repede aș merge, tot m-ar prinde… dar instinctul de supraviețuire mă îndemna să fug. Am reușit să mă întorc și să fug repede printre rafturi. Deodată, o mână puternică m-a prins și m-a ridicat pe un dulap. Era Scrooge din „A Christmas Carol”. Mi-a spus că vrea să-i facă o farsă lui Hitler… așa că-l aștepta cu o găleată de smoală, pe acel dulap, iar când Hitler a ajuns în dreptul rafturilor unde eram noi, Scrooge a vărsat găleata cu smoală în capul lui Hitler. Știu că în realitate Hitler nu era mare fan al limbii engleze, dar la mine în vis a spus foarte clar: „Oh, Shit!”.”” – Rodica

                                             Fantomele de la Durmstrang

Fantomele de la Durmstrang   „Sigur v-ați dat seama că sunt obsedată de „Harry Potter” Cred că v-am înnebunit cu visele mele: ba Voldemort/Tom Riddle e la mine în pivniță și-mi degustă murăturile, ba dau peste Draco la țară, ba-l urmăresc pe Voldemort cu taxi-ul (bine că nu zbura, altfel ce făceam eu cu un amărât de taxi după el?), ba profesoara McGonagall e în aceeași încăpere cu mine…

   Ultimul vis avut nu este la fel de clar precum celelalte, dar știu sigur că era cu niște elevi de la Durmstrang. Mulți. Când îmi dau seama că de fapt erau fantomele acelor elevi. Era plin cu fantome de la Durmstrang! Măcar să-l fi văzut pe Krum, dar nu! Numai fantome. N-aș ști să vă spun mai multe, pentru că nu-mi amintesc. Și rău îmi pare! M-am trezit ofticată că n-am visat mai clar și că nu-mi aminteam mai multe! Era ca amintirea alterată a lui Slughorn (cunoscătorii știu). Măcar la el era clară până într-un punct… Visul meu a fost vag de la început, dar măcar știu sigur despre ce era vorba.” – Sorina

Știți deja: dacă aveți vise asemănătoare cu acestea, așteptăm să ne povestiți!

Surse foto:

http://www.twitter.com

http://harrypotter.wikia.com

 http://mirunastanculescu.ro/2015/03/19/care-este-diferenta-dintre-vise-si-indeplinirea-lor/

  Lectură din TRADO la Noaptea Literaturii Europene de la București, din 9 septembrie

   Editura Nemira participă la Noaptea Literaturii Europene de la București din 9 septembrie 2016 cu 3 evenimente de excepție: o lectură în premieră din cartea de poezie Trado, de Svetlana Cârstean și Athena Farrokhzad, un performance pornind de la Sabia destinului de Andrzej Sapkowski, cu Lari Giorgescu și percuționistul Lucian Maxim, și o lectură din În noaptea timpului de Antonio Muñoz Molina făcutăAthena Farrokhzad. Foto de Rosie Alm de actorul Ionuț Grama.
      În cadrul programului propus de Institutul Cultural Român la Casa „Ion Mincu” (str. Pictor Arthur Verona nr. 19, cu începere de la ora 19.00, va avea loc o lectură în premieră din volumul TRADO, scris de Svetlana Cârstean împreună cu poeta suedeză Athena Farrokhzad și care apare în această toamnă la Nemira.
      Athena Farrokhzad va participa via Skype la invitația Svetlanei Cârstean, iar cele două autoare vor recita din Trado  și vor ilustra modul lor de lucru de la distanță. Următoarele trei sesiuni se vor desfășura în lectura Svetlanei Cârstean din volumele sale de poezie și vor fi completate de intervenția artistului vizual Mihai Barabancea și a muzicianului Cătălin Crețu.
       Svetlana Cârstean (n. 1969, Botoșani) a debutat în 1994, în cadrul volumului colectiv Tablou de familie. Volumul individual, Floarea de menghină (2008) Svetlana Carstean. Foto Claudiu Popescua fost recompensat cu Premiul pentru Debut în Poezie al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru Debut „România literară”, Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” și Premiul Radio România Cultural. Floarea de menghină a fost publicată în Suedia la editura Rámus, în traducerea poetei Athena Farrokhzad. În 2015 a apărut Gravitaţie (Editura Trei), recompensat cu Premiul pentru Poezie 2015, al revistei Ateneu. În 2016, împreună cu Athena Farrokhzad, a lansat în Suedia un volum comun de poezie, Trado, la editura Albert Bonnier. A coordonat, timp de cinci ani, la editura Pandora M (Grupul Editorial Trei), propria colecţie de poezie, Cercul Poeţilor Apăruţi. Versiunea românească a volumului Trado va apărea, în luna octombrie, la editura Nemira.
      Athena Farrokhzad (n. 1983, Teheran) a publicat în 2009 două antologii de poezie, Manualen, împreună cu Tova Gerge, și Ett tunt underlag în colaborare cu grupul de poezie G=T=B=R=G. A editat antologia de poezie Omslag alături de Linn Hansén. În 2013, a lansat colecţia de poeme Vitsvit, apărută apoi și la editura Pandora M, în traducerea Svetlanei Cârstean. A fost distinsă cu Karin Boye Literary Prize și Stora Läsarpriset (Grand Reader’s Prize).

by -
15

“Nimeni nu e atât de rău încât să nu poată fi educat.”

Horaţiu- creatorul poeziei minţii

Horaţiu (Quintus Horatius Flaccus )hoartius

   Poet antic roman din perioada denumită “perioada de aur“a literaturii romane sau “epoca augustană” între 43 Hr şi 14 d Hr.

   Născut în sudul Italiei la Venosa pe dată de 8 decembrie 65 i.Hr.Horaţiu provine din familia unui libert (sclav eliberat). La vârsta de 20 de ani pleacă din Roma la Atena pentru a-şi desăvârşi educaţia, la 22 ani primeşte titlul de tribun militar, iar la scurt timp după asasinarea lui Cezar devine partizan la republicanilor.

    La studiile efectuate în Atena, Horaţiu se ocupă, în special de filozofie şi poezie, aspect resimţit în întrega opera a autorului. ”Opera lui Horaţiu, prin concepţia filosofică, spiritul ei larg, lirismul avântat, înclinaţia satirică, ironia fină, elegantă şi concizia, varietatea de ritmuri a versurilor, valorificarea experienţei umane şi artistice în funcţie de principiile morale… Seninătăţii, echilibrului armonios din meditaţiile horaţiene îi corespunde o artă literară întemeiată pe simetrie, pe stăpânirea raţională a expresiei. “

“ Creaţia lui Horaţiu, un maestru fenomenal al versului, creatorul poeziei minţii, strălucitoare şi armonioasă, este una dintre culmile literaturii latine pe care el a îmbogăţit-o prin noile măsuri ale liricii greceşti.”

Cele două cărţi cu satire, denumite de autor Convorbiri cuprind 18 poezii inspirate din operele satiricului Gaius Lucillius care “în cele 30 de cărţi de satire ale sale, stabileşte tiparele genului, impunându-i caracterul satiric în accepţiunea de azi.”

Ulterior poetul a scris Cartea Epodelor, iar în cea de-a doua parte a vieţii, cele patru cărţi de ode intitulate  „Carmina” şi două cărţi denumite Epistulae („Scrisori”) în anul 20, respectiv 13 i.Hr.

În anul 19 i.Hr., Horaţiu primeşte distincţia de “Poeta laureatus”. Câţiva ani mai târziu, în anul 8 i Hr,  la data de 27 noiembrie Horaţiu moare, el fiind înmormântat la Roma pe colina Esquilina.

Citate:

“ Dacă nu vrei ca prietenul să-ţi observe cocoaşa, nici tu nu te uita la negii lui.”

“Nimeni nu e atât de rău încât să nu poată fi educat.”

“Supune-ţi natură proprie, căci dacă nu o vei învaţa să ţi se supună, te va constrânge să i te supui .”

“Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape.”

“Cine îmbină utilul cu frumosul întruneşte sufragiile tuturor.”

“Bucură-te de ziua de azi, încrede-te prea puţin în cea de mâine.”horatius 2

“Cel invidios slăbeşte din cauza prosperităţii altuia.”

“O vorba de duh aduce adesea o dezlegare mai bună şi mai durabilă în lucruri decât asprimea.”

“Dorinţa de a ne feri de o greşeală ne împinge la alta.”

“Trăieşte, aminteşte-ţi ce scurtă este viaţă.”

“Vom ajunge cu toţii în unul şi acelaşi loc.”

“Virtutea părinţilor e o zestre bogată.”

“Dacă nu alergi cât eşti sănătos, va trebui să alergi când te vei îmbolnăvi.”

“ Cumpătatul nu seamănă cu zgârcitul.”

“Teme-te de laudele deşarte, învelite în blana vulpii.”

“Orice ai turna întru-un vas murdar, sigur se va acri.”

“Stăpâneşte subiectul – cuvintele se vor găsi.”

“Trăieşte clipa!”

“N-a trăit rău nici cel care s-a născut şi a murit necunoscut.”

“Încerc să supun împrejurările şi nu mă supun lor.”

“Prudenţa nu e niciodată excesivă.”

“Multe se pot naşte din ce a murit déjà.”

“Suntem doar pulbere şi umbră.”

“Cine ştie, vor adaugă zeii şi ziua de mâine zilelor déjà trecute?”

“Uneori chiar şi bunul Homer moţăie.”

“Cel păţit se teme.”

“Zgârcitul seamănă cu un nebun.”

“Cel fericit şi cel trist nu se suportă unul pe altul.”

“Află ce caracter are prietenul ca să nu ajungi să-l urăşti.”

“După o oră urmează o zi.”

“Am ridicat un monument mai trainic decât bronzul.”

“Acasă mă bucur de timpul liber.”

“Eu nu mai sunt cel ce-am fost odată.”

Voi încheia acest articol cu un vers plin de înţelepciune al marelui poet:

 “”E o măsură-n toate: tu, drumul drept îl ține
Și nu călca hotarul pus între rău și bine”

Cu drag, Iliuţa.

Filându-l pe Voldemort în taxi

Vise literare (III) – Filându-l pe Voldemort în taxi, La plajă cu Sadoveanu

Pentru că au fost cereri, am hotărât să facem o trilogie a viselor literare. Introducerile sunt de prisos, așa că haideți să vedem ce scriitori/personaje am mai visat:

Filându-l pe Voldemort în taxi

Vise literare (III) - Filându-l pe Voldemort„Am visat că… îl urmăream pe Voldemort cu un taxi! Vroia să-l omoare pe nepotul profesoarei mele de franceză și eu încercam să-l opresc! Culmea că nici nu știu dacă profesoara mea de franceză are vreun nepot! Dar în vis avea, era fiul surorii ei (nici dacă are vreo soră în realitate nu știu, dar ce mai contează?). Și ea (profa de franceză) îl ascundea pe nepot de Voldemort la ea acasă. Voldemort era într-o mașină și eu într-un taxi, îi spusesem taximetristului să urmărească mașina. Știu că stăteam pe bancheta din spate, mă ascundeam după Vise literare (III) - Filându-l pe Voldemortscaunul șoferului (Voldemort nu trebuia să-și dea seama că eu îl urmăream) și mă uitam cum schimba șoferul vitezele. Asta pentru că în realitate mi se pare o adevărată filozofie să știi să schimbi vitezele ).  Cum îl urmăream noi așa, aud niște râcâituri, din ce în ce mai intense și deodată… miau! Mă trezesc și dau cu ochii de pisica mea, cocoțată pe gratiile ferestrei și urcându-se pe galerie.” – Sorina

Coșmarul cărților dispărute

„Acum vreo trei săptămâni, la serviciu, mi-a căzut în cap o carte (ca și cum nu eram suficient de zăpăcită). Vise literare (III) - Filându-l pe Voldemort cu un taxi, La plajă cu SadoveanuCartea era una destul de groasă și nu mi-a fost chiar foarte comod. Era un manual de medicamente. Întrebându-mă ce semn o fi acesta, am adormit gândindu-mă la manualul acela verde, gros și plin de termeni ciudați pentru mine. Imediat ce am închis ochii, m-am trezit din nou la serviciu, înconjurată de cărți… doar că, de această dată, toate cărțile erau identice. Toate cărțile erau acel manual de medicamente, iar eu mă întrebam cine  l-o fi scris: Tolstoi sau Dostoievski. În mintea mea, autorul nu putea fi decât unul din aceștia doi. Pentru că în librărie era întuneric, am început să pășesc printre rafturi, până am ajuns la rafturile unde eu știam că erau cărțile lui Dostoievski. Nu mai era nici un roman de-a lui… ci numai manualul acela care apărea obsesiv peste tot. Pe unul din rafturi, am găsit o scrisoare prin care eram anunțată ca a doua zi să pregătesc toate cărțile lui Dostoievski pentru un client… iar eu nu aveam nici o carte de-a lui… ci doar manualul de medicamente. Toată noaptea m-am chinut să găsesc o explicație, o soluție… ce aveam să fac a doua zi… unde dispărură toate cărțile????  Am fost foarte bucuroasă să constat că, la serviciu, toate cărțile erau așa cum trebuie să fie.” – Rodica

Orașul de deasupra balconului

orasul-de-deasupra_1_fullsize„Eram în vacanță și dormeam. De regulă, somnul îmi este deranjat mai degrabă de stimulii vizuali decât de cei auditivi. Cu alte cuvinte, mă deranjează mai tare și mă poate trezi o lumină aprinsă decât un zgomot. Poate să țipe cineva pe afară și nu mă trezesc, dar dacă aprinzi lumina, am impresia că-mi bagi lanterna în ochi și strig ca o căpiată: „Stinge lumina aia!”. De asta nu suport nici lumina lunii când dorm, dar asta e altă poveste.  Dormeam și deodată, în toiul nopții, percep o lumină. Soare. Soare noaptea. În starea dintre somn și trezie, știam că e noapte. Și mai știam și că eram în romanele Nicoletei Tudor și că lumina era de la cei de pe cealaltă planetă, care aterizaseră la noi.  Mă trezesc eu de-a binelea și nici urmă de extraterestru sau personaj din cărțile Nicoletei Tudor. Lumina venea de pe balcon, cel mai probabil de la vecinii de hotel. Sau de undeva de afară…”  – Sorina

 

La plajă cu Sadoveanu

„Am visat că eram la plajă… și nu oriunde, ci undeva pe o insulă de la marginea oceanului. Lângă mine, dar Vise literare (III) - filându-l pe Voldemortpe un prosop separat, Sadoveanu. Ursuz rău și foarte indispus. Nu puteai să legi o conversație cu el. Doar că eu, văzându-l, m-am grăbit să-l întreb dacă nu știe ce ocean e: Pacific sau Atlantic. El s-a enervat teribil și a zis că nici acolo nu poate să aibă liniște, iar eu m-am supărat pe el și i-am spus că nu-mi place nimic din ce a scris. La un moment dat, în cearta iscată între noi (la un moment dat m-a făcut chiar „impertinentă”), a apărut un om foarte mic care ne-a certat că suntem doar noi și că suntem incapabili să ne înțelegem. Mie mi-a fost rușine, dar simțeam că el nu avea același feeling.”  – Rodica

Voi visați personaje sau scriitori? Așteptăm răspunsuri!

 

Sursa foto: www.photo-dictionary.com

Tagul Premiile Liebster versus Testul Book bloggerilor

     Îmi plac provocările pe care le primesc și chiar dacă nu le onorez imediat, fac tot ce se poate să mă revanșez. Pentru a fi mai interesant totul, m-am decis să le reunesc și să răspund la cerințe.

Premiile Liebster

  Provocarea a fost lansată de Cătălina Radu-We are Women of Letters și din moment ce a aruncat mănușa, trebuie să mă conformez regulilor de joc.

  Pașii pe care trebuie să-i urmezi dacă ai fost nominalizat:

liebster-award-logo

  1. Mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat și menționează-i blogul.
  2. Listează regulile în postarea ta.
  3. Afișează premiile Liebster undeva pe blogul tău.
  4. Răspunde celor zece întrebări prevăzute de persoana care te-a nominalizat.
  5. Scrie zece lucruri random despre tine.
  6. Nominalizează 5-11 blog-uri și informează-le că au fost nominalizate.
  7. Asigură blogurile pe care le-ai nominalizat cu zece întrebări.
 10 lucruri random despre mine
  1. Atunci când citesc mă rup de realitate, nu văd și nu aud ce se întâmplă prin jur (sunt un fel de vânătoare de pokemoni literari :p )
  2. Ruptul hârtiei mă relaxează (dar nu hârtii de 500 de lei) :)
  3. Trezitul de dimineață este o plăcere doar dacă plec în vacanță
  4. Atunci când mă enervez pe cineva, evit să înjur, dar trântesc o ușă.
  5. Colecționez magneți de frigider
  6. Îmi plac cărțile siropoase
  7. Mă simt bine pe tocuri :)
  8. Dacă aș avea puteri miraculoase, mi-aș dori să schimb destinul cuiva
  9. Sunt atentă la detalii

     10. Ocazional confecționez obiecte handmade

   Întrebările la care am răspuns:

   1.Îţi plac cărţile clasice sau cele moderne/contemporane? De ce?

   Am citit destui clasici, acum mă bucur de cei contemporani. Sunt la îndemână și modul lor de a scris este mai puțin greoi. Mare parte a stilului lor se datorează vremurilor, cenzurii, dar și etichetei, acum totul s-a schimbat și fiecare scrie liber despre orice îi face plăcere.

    2. Dacă ai scrie o carte, despre ce ar fi?

   Dacă aș îndrăzni, probabil aș apela la ceea ce mi-ar trece prin minte și aș posta sub anonimat pe wattpad. Este o platformă utilizată de mulți autori și dacă mai aveți răbdare vreo câțiva ani, cred că născocesc și un subiect decent până atunci. :)

    3. Ce supererou ai vrea să fii? De ce?

    Supererou? Sincer, nu m-am gândit, dar poate mi-aș dori să îmi depășesc starea de comoditate și să folosesc puterile supranaturale în slujba binelui. Cred că ar fi minunat să fiu vreun serafim precum Akiva din Născută din fum și os. Țineți cont că personajul era un înger cu aripi la care adăugați și câteva tatuaje sexy. :p

    4. Care e cea mai bună carte pe care ai citit-o ever?

    Fiecare carte are farmecul ei, una mai bună decât alta. Acum mulți ani cea mai bună carte ar fi fost scrisă de Jules Verne, astăzi aș alege altceva, dar mă voi abține să nominalizez, mi-ar fi greu.

    5. Care e cea mai bună carte pe care ai citit-o anul acesta?

    Cea mai bună carte a fost Balanța puterii, atunci am simțit că îl pierd pe Alex Therein, un personaj puternic, un fel de dulce și amar, dar unul indispensabil. Știam că nu trebuie să dispară, însă când s-a produs schimbarea nu mi-a plăcut.

     6. Cât de mult timp acorzi cititului?

     Depinde. Astăzi pot avea cinci minute libere, dar mâine pot citi și trei ore.

    7. Participi la vreun club de carte? Dacă nu, ai vrea?

    În Târgoviște există două astfel de cluburi, dar până acum nu le-am trecut pragul. Cărțile prezentate nu mi s-au părut atractive. Știu că sunt persoane care preferă un anumit stil, clasic, dificil, eu vreau ceva de actualitate. Decât să-l critic pe Marin Sorescu mai bine mă contrazic pe text la cărțile lui Radu Găvan :)

    8. Dacă ai putea schimba ceva la lumea în care trăim, ce ai face?

    Aș scoate din mintea oamenilor ura și dorința de răzbunare. Știu că ele reprezintă acel echilibru, dar atât de multe s-au întâmplat din cauza puterii și a voinței fiecăruia să domine națiunea, să producă dezastre încât m-aș bucura să le știrbesc aceste gânduri. Da, pare ceva boem, dar cui îi place să trăiască cu teama că mâine zona în care trăiește va primi „cadou” vreo bombă de bun venit.

   9. Cărţile te fac mai deştept?

   Nu știu dacă te transformă peste noapte, dar îți deschid orizonturi și cu certitudine aduc fiecăruia ceva bun. Personal, mă simt norocoasă, datorită lor s-a născut Literatură pe tocuri, am o prietenă/soră/parteneră cu care mă înțeleg de minune (doar o știți pe Iasmy alias Elis Ntco), iar alături de noi se află o echipă nebună și diferită. Cărțile fac minuni dacă știi cum să fructifici fiecare șansă.

   10. De ce crezi că nu citesc oamenii din zilele noastre?

   Din comoditate. Li se pare dificil să ia o carte și să o interpreteze. Sunt atâtea ispite care distrag atenția și aleg să vadă un film sau să se uite la o emisiune regizată.

    Întrebările mele pentru nominalizaţi:

     1. Dacă mâine ai pleca în vacanță, ce carte ai lua cu tine?

     2. Ai visat vreun personaj literar?

     3. Dacă ai avea lampa lui Aladdin la îndemână care ar fi prima dorință pe care ai vrea să ți se împlinească?

     4. Nominalizează o carte care te-a emoționat profund.

      5. Cum procedezi atunci când nu-ți place o carte? Continui să o citești sau o abandonezi după primele 60 de pagini?

     6. Care este autorul(autoarea) preferat(ă)?

     7. Obișnuiești să recitești cărți?

     8. Dacă ai putea să dai timpul înapoi ce anume ai schimba din jurul tău?

    9. Menționează trei cărți care nu ți-au plăcut și argumentează.

    10. Îți plac provocările literare? Dacă da, ce titlu ai dori să citești și nu ai reușit să-l abordezi până în prezent?

Testul Book bloggerilor

   Antoaneta și A.D. de la Drumul vieții vor să facă vara mai frumoasă celor din jur și au provocat bloggerii la o leapșă literară. Înainte de a pleca în vacanță le răspund cu drag la întrebări.

   1. Top trei lucruri care nu le suporţi la o carte.

    Probabil am multe nemulțumiri, dar mi se pare obositor scrisul mic (1), mă enervează cărțile de slabă calitate (2) și coperțile care nu transmit mesajul autorului (3). Sunt o cititoare care dorește perfecțiunea și chiar dacă ambalajul nu este relevant, el atrage și de foarte multe ori vinde o carte.

    2. Descrie locul tău perfect pentru citit.

    Anul trecut am citit într-un leagăn. M-am simțit minunat să citesc la umbra unui copac sau pe malul unui lac dimineața pe răcoare. M-aș bucura să retrăiesc acele clipe, numai când mă gândesc parcă mă apucă o stare de bine.

    3. Trei confesiuni legate de cărți.

    1. De fiecare dacă când citesc autori români am emoții. Foarte mulți au așteptări mari sau pur și simplu teama de a nu-i dezamăgi mă face reticentă să îi abordez. 2. Îmi plac finalurile fericite. 3. Citesc mai multe cărți în paralel :)

    4. Când a fost ultima dată când ai plâns în cursul lecturării unei cărți?

    Înainte să te cunosc de Jojo Moyes mi-a lăsat un gust amărui. La film am plâns, iar cartea mi-a lăsat multe semne de întrebare. Orice scenariu aș fi ales, tot n-aș fi dat răspunsul potrivit pentru mine ca și cititor.

    5. Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta?

    Șase titluri, trei pentru lectură, iar restul pregătite pentru recenzii. Înainte de vacanță vreau să prezint câteva sugestii cititorilor care urmăresc activitatea noastră zi de zi.

     6. Care este gustarea ta preferată în timp ce citești?

    De obicei aleg biscuiți sau un fruct ușor, dar nici înghețata nu este de neglijat.

    7. Numește trei cărți pe care le-ai recomanda tuturor.

   1. Privilegii de Raluca Butnariu-scrie foarte bine historical romance, iar literatura română are nevoie de autori talentați. Surprinzător este că acțiunea deși desfășoară în Anglia nu simți nici măcar o clipă că este scrisă de cineva care nu a trăit în acele vremuri. Mereu am asemănat-o cu autoarea Judith McNaught. 2. Am o slăbiciune pentru titlurile care lasă goluri în stomac, iar Ugly Love. Despre fața urâtă a iubirii este cartea care mi-a demonstrat că autoarea Colleen Hover rămâne la sufletul meu. 3. Exorcizat de Radu Găvan-nu este o carte accesibilă, dar are suficiente mesaje ascunse. Realitatea poate fi crudă dacă este privită din anumite unghiuri, iar aceasta oferă alternative. Poți vedea că nu este ușor și poate cumva, vei prețui mai mult decât ai acum. Cartea o consider o lecție de viață, una scrisă foarte bine.

     8. Scrie în trei cuvinte ce înseamnă cărțile pentru tine.

      Zâmbet, relaxare și emoție.

    9. Care este cel mai mare secret de cititor al tău?

    Dacă ar fi un secret nu l-aș divulga, dar mărturisesc că tratez cu respect cărțile și întotdeauna după ce le termin de citit arată ca noi. Prefer să nu le împrumut oricui sau dacă se întorc șifonate mă gândesc serios dacă vor mai pleca alte titluri a doua oară către aceeași persoană.

  Leapșa nu ar fi interesantă dacă n-aș da-o mai departe. Vă invit să alegeți ce provocare vă face plăcere cel mai mult și să o faceți cunoscută cititorilor voștri.  Chiar dacă am nominalizat doar câteva persoane, oricine este liber să o preia. (Întrebările se pot descărca din documentul word)

-Diana Neață-Illusion’s Street

– Alexandra Ali- Life is but a dream

Cuvinte Vrăjite

– Roxi Adina-Gânduri despre cărți

– Cosmin-Mes passions

– Laura Apetroaie-Bookcaffe

Cărţi care ne scot din minţi

   Citim cu pasiune și involuntar recomandăm celor din jur cărțile care ne plac, dar ce facem când avem în lista personală titluri care dintr-un motiv sau altul ne-au pus pe jar. Fie ne-a plăcut foarte mult și am așteptat cu nerăbdare să apară următorul volum dintr-o serie, fie efectiv am abandonat cartea de la primele pagini.

    Mulți dintre noi suntem atât de sârguincioși încât chiar dacă nu ne atrage foarte mult perseverăm pentru că nu dorim să lăsăm lucrurile neterminate, dar oare cum reacționăm la final? Ne bucurăm pentru reușită sau ne pare rău pentru timpul irosit? :)

   Laura Elena Apetroaie: O carte pe care o citesc greu este Toate sfârşiturile sunt la fel, Andrei Cioată. Subiectul este unul destul de des întâlnit în literatura română contemporană, dar cantitatea de dramă nu mă ajută deloc să evoluez lectura, să devorez cartea – aşa cum mi-am imaginat eu că se va întâmpla. O carte care mi-a răpit somnul prin clasa a XI-a am împrumutat-o de la colegă de bancă, iar peste ani am primit-o cadou tot de la ea. Romanul Noaptea samurailor, semnată Michael Crichton mi-a pus sângele în mişcare şi m-a făcut să uit de şcoală, de teme sau de faptul că citeam chiar şi în timpul orelor. Este o acţiune antrenantă, un roman japonez a cărui subiect şi intrigă te lasă fără suflare. Crime suspecte, căutări ale criminalilor şi tot ce se petrece pe lângă, creează o atmosferă fierbinte, ce te ţine pe jar de la prima pagină până la ultima. O carte pentru care încă vreau o continuare se numeşte Frumuseţi monstruoase, Marina Neagu, căci am rămas cu atât de multe întrebări, încât nu suport dacă nu aflu ce se mai întâmplă! La cărţi care mă enervează şi pe care nu le-am citit sunt cele din Colecţia Top 10+ de la Polirom. Pentru că au un scris înghesuit şi minuscul… Şi-mi trebuie lupă ca să citesc – aş citi o pagină în zeci de minute. Şi ştii ce este şi mai frustrant pentru mine? Faptul că nu pricep de ce scrisul e atât de mic dacă acea carte nu are mai mult de 150-200 de pagini.

    Sorina Ciocârlan: în şcoală m-a terorizat “Moromeţii”. Mi s-a părut atât de plictisitoare…. nu ştiu de ce m-am ambiţionat eu s-o termin, că am tras de mine. Din cele mai recente, “Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath mi s-a părut o porcărie, nici n-am terminat-o. Și aveam aşteptări de la ea, era lăudată. Acum, două cărţi controversate. De vorbă cu Emma“, unde chiar eu i-am făcut recenzie şi “Cămaşa lui“. Două cărţi lipsite de valoare, alcătuite numai din citate. totuşi, “De vorbă cu Emma” e un pic mai bună, aş zice lucrare de doctorat pe lângă “Cămaşa lui”, care e groaznică.

     Rodica Puşcaşu: Aveam de citit „Baltagul”, iar titlul mi s-a părut atât de dur, încât nu am reuşit să citesc, la vremea respectivă. Era de parcă deschizând filele cărţii, privirea mea ricoşa instant. Nici subiectul nu mă atrăgea prea mult. Dar, neavând altă soluţie, într-o vacanţă a trebuit să fac un efort uriaş şi s-o citesc. Acum văd altfel lucrurile… am învăţat să nu mai judec o carte nici după titlu, nici după copertă.

      Măli: Singura carte pe care pur şi simplu nu am putut să o termin de citit este „Fluturi” de Irina Binder. De ce? Sunt contradicţii peste contradicţii, greşeli gramaticale şi incoerenţă între fraze. Pe lângă asta, aş adăuga şi că lipsa de modestie şi eleganță a personajului principal fac ca aceasta să cadă uşor în penibil. Ce cred eu că a prins la public, sunt citatele acelea distribuite pe facebook, care apropo, nu ştiu dacă doar eu m-am confruntat cu déjà-vu-ul că le-am mai citit şi prin alte cărţi. Părerea mea? E că sunt cuvintele schimbate, uneori sunt trecute sinonime, pentru a lăsa impresia că citatul îi aparţine defapt autorului. Nu o consider o lecţie de viaţă sau o carte din care aş putea să învăţ, ţinând cont de stilul de viaţă al personajului şi circumstanţele în care se petrece acţiunea; nici măcar nu consider că e reală povestea!

     Crina Stanciu O carte pe care cu greu am putut-o termina a fost “Baltagul”. Nu mi-au plăcut modul în care erau conturate personajele, firul narativ. Felul de a scrie al lui Mihail Sadoveanu nu m-a atras, încercam, dar fără succes să merg mai departe. O contribuţie să zic, negativă, în privinţa autorului mi-a creat-o un volum de istorie care arată cu câtă uşurinţă autorul s-a dedat comuniştilor, în vreme ce alţii sufereau în temniţă şi chiar mureau. Am judecat cartea după autor şi nu sunt mândră de acestea. În final am citit-o cap coadă şi am reuşit să depăşesc un “obstacol” literar.

    Maryliyn: Eu am o problema cu literatura şcolară care mi se pare depăşită. Şi nu doresc acum să ştirbesc reputaţia lui Rebreanu şi Preda, dar “ţăranul român avid după pământ” care-şi “altoieşte” nevasta după câteva pahare…. parcă nu mă atrage. Şi, dacă nu mă atrage pe mine, care pricep acolo ideea, nu e de mirare că se iau la Bac note de toată laudă. 🙂 Am mai zis eu … prea multă dramă zilnică pentru a o mai înghiţi forţat şi pe cea din cărţile vechi. Mi-a spus cineva “Da’ ce vrei, dom’le, să băgăm Sandra Brown?” Nu pot decât să mă amuz deoarece prefer Sandra Brown decât scenele dezgustătoare din Patul lui Procust sau violul din Răscoala… sau aluziile voalate prost din Ion. Îmi imaginez că după lecturarea clasicilor români … natalitatea va creşte simţitor. :))) Revenind la literatura din zilele noastre … m-a terminat psihic Maestra. Vai, Doamne! Scârboase descrieri. Nu degeaba am recomandat lămâile. Multe lămâi. Şi am citit greu şi Calea Regilor. Atâtea descrieri că nici nu mai am nevoie de ghid. Cunosc cadrul acţiunii şi cu ochii închişi. :) Cam atât la mine. Sincer, nu-mi doresc cărţi care să mă “tortureze” . Ideea principală e că lectura să mă relaxeze şi să mă rupă cumva de cotidian.

    Adrian R. Ivan O carte care mie chiar nu mi-a plăcut a fost “Mă numesc Salma” de Fadia Faqir. Trebuie să recunosc că subiectul cărţii a fost unul destul de nou pentru mine. O idee destul de interesantă, însă modul de scriere a fost cel care a lăsat de dorit. Au existat tot felul de schimbări temporale ceea ce a făcut totul extrem de derutant. Fără nicio avertizere în prealabil, personajul principal care este şi personaj narator trecea de la o perioadă la alta, lucru care mi s-a părut foarte confuz şi care mi-a îngreunat foarte mult lectura. Iar un alt aspect care nu mi-a plăcut a fost faptul că au existat descrieri prea lungi, prea languroase şi uneori prea pretenţioase. O carte dificilă…

    Dana Burda Cu greu pot găsi o carte care nu mi-a plăcut chiar deloc. Am citit cu dificultate Groapa de Eugen Barbu sau Bărăganul de V.E. Galan cărţi de mult uitate. Dar nu mi-a plăcut Eugen Barbu pentru că l-am citit la o vârstă nepotrivită. Mie spre exemplu mi-a plăcut enorm Sadoveanu în tot ce a scris, dar mai puţin Marin Sorescu. Am citit romane obscure de război uitate de mult şi m-am încăpăţânat să citesc tot ce a scris în stilul lui greoi Henry James. Mi s-a părut dificil şi nu foarte atractiv Kafka şi nu am fost foarte convinsă de romanele lui Mircea Eliade nici măcar de Noaptea de Sânziene că mi-am spus după ce l-am terminat de citit cum e posibil ca unii oameni să fi făcut închisoare ani de zile pentru un asemenea roman searbăd?!? Nici mie nu mi-au plăcut volumele Crossfire de Sylvia Day aşa că nu le-am terminat pe nici unul şi le-am dăruit cuiva care şi le dorea. Dar şi în plăcutul cărţilor ca peste tot unde e vorba de alegeri subiective este de gustibus… Mult succes Laura!

     Vero: Cartea care m-a plictisit enorm e Biblia pierdută. Ştiu că unii o să se supere, dar nu am putut trece de 300 de pagini. De ce? Autorul încearcă să ofere foarte multe informaţii, ceea ce nu i-a reuşit e să le aşeze într-o poveste fără să plictisească şi mai mult cartea conţine foarte multă istorie, plus informaţii care nu au nici o legătură cu conţinutul cărţii. De exemplu costul sicriului cântăreţului Michael Jackson de 37.000 dolari. Deşi cartea are o publicitate exagerată, risc să nu fiu de acord cu autorul că e cartea cea mai vândută în ultimii 20 de ani, cine poate dovedi?

Ex: Cap. 69 pag. 252

Biblia pierduta

      Nicol: Că tot veni vorba de ce ne place şi ce nu? Păi, în primul rând, nu pot să termin seria Cincizeci de umbre ale lui Grey. Am toată seria, dar citită doar un volum şi jumătate. Motive? În primul rând ţin să precizez că femeia a fost doar un obiect de decor în faţa bărbatului, încă din cele mai vechi timpuri. Bine, şi acum este un obiect, sau o fiinţă asupra căruia bărbatul are drept de viaţă şi de moarte, dar în unele state, nu precizez în care, nu vreau să isc polemică. Lupta grea pentru drepturile femeii, este arhicunoscută, iar în Cincizeci de umbre, întoarcerea femei la rolul de sclavă sexuală, la ceva ce nu vrea, apoi se înjoseşte şi vrea, mi-a lăsat un gust amar. Ştiu că o să se îndrepte, au încercat prietenele mele să îmi spună, dar, nu şi nu, nu reuşesc să pun mâna pe cărţi. Cine ştie, poate cândva… O carte m-a mai enervat este Plăceri interzise-Deanna Lee, la fel o carte în care sado-maso, este la el acasă.  Ştiu, sunt persoane pe care nu le deranjează, dar pe mine una mi-a lăsat un gust amar. Nu cred că aş mai citi aşa ceva vreodată. În această carte, comparativ cu Cincizeci de umbre, net este mai proastă. Ei, ce să îi faci, fiecare cu gusturile sale. Vreau să mai precizez o carte pe care aş dori să aibă continuarea seriei tradusă-Nopţi de patimă-J.R. WARD, sunt o echipă de vampiri, nu mă dau în vânt după acest gen, dar această carte mi-a plăcut enorm, eu sper, şi sper…poate odată şi odată va avea traducerea.

   Mili: Fără să vreau mă gândesc la cărțile pe care le-am citit pe bandă rulantă în liceu. Foarte multe plictisitoare, fără să le înțeleg în totalitate, dar utile pentru evoluția școlară. N-am fost prietenă cu Moromeții, volumul doi practic m-a adormit și da, am urât acea parte. Am renunțat din prima când am început să citesc Pe drumuri de munte de Calistrat Hogaș. Chiar nu știu de ce mi-am propus să abordez asemenea gen. În timp am încercat să găsesc zona de confort literar care să mă reprezinte. Știu că părerile sunt împărțite, dar cititul este subiectiv (nu aruncăm cu pietre, doar ne respectăm opiniile diferite) :) Voi nominaliza câteva cărți care m-au făcut să trag de ele și la final să mă bucur când am reușit să văd ultima pagină (da, și eu mă mir că le-am terminat): Un nou început de Mazo de la Roche (în loc să-mi stârnească interesul, mai rău m-au enervat personajele din carte. Atmosfera este anostă și în loc să te facă să dai pagina, mai bine îți vine să o închizi definitiv); Octopussy de Cristina Boncea (subiectul a fost inedit, dar faptul că n-a fost dezvoltat pentru mine a lăsat de dorit. Am făcut abstracție de scenele ciudate de sex și de jucăriile pe care le foloseau fetele, dar dacă autoarea ar fi dat o altă nuanță romanului, poate că acum aș fi avut altă opinie); Quasar de Ana Mănescu (mi-aș fi dorit să-mi placă, dar din păcate nebunia nu este chiar zona mea de confort. Mi-a fost greu să înțeleg unele povești și chiar dacă are puține pagini, am citit cu pauze foarte dese). O altă carte care m-a scos din minți pentru că s-a terminat total aiurea a fost După ce ne-am întâlnit de Anna Todd-finalul este dezastruos. Începusem să mă obișnuiesc cu părțile bune și mai puțin bune, certurile, situațiile încerte și schimbările de temperament, dar nu mă așteptam la o lovitură de grație.  Mă opresc aici pentru că altfel ar trebui să lovesc în alte titluri și nu s-ar cuveni. :)

     Dacă și voi aveți cărți care v-au nemulțumit de-a lungul timpului, vă așteptăm punctul de vedere.

Cărți deschise pentru minți deschise!

Te așteptăm în librărie!

– ediția a VIII-a, 2016 –

Adresând cititorilor mesajul „Cărți deschise pentru minți deschise“, Editura Herald dorește să pună în prim-plan rolul crucial pe care cărțile îl joacă în educația noastră non-formală: prin lectură, îi înțelegem mai bine pe ceilalți și reușim să ne facem înțeleși la rândul nostru, contribuind astfel la crearea unei lumi mai armonioase.

Când deschizi o carte, de fapt îți deschizi mintea. Cărțile sunt chei aflate la dispoziția ta, pe care le poți folosi oricând și oriunde. Ele te ajută să descifrezi lumea și oamenii care te înconjoară, să te adaptezi la nou, beneficiind atât de înțelepciunea și experiența de viață a gânditorilor din trecut, cât şi de ideile revoluționare, de ultimă oră, ale specialiştilor contemporani.

Cărțile Herald sunt instrumente care îți deschid perspective noi, îți oferă răspunsuri la întrebări fundamentale și te ajută să gândești liber, să desprinzi propriile concluzii din torentul zilnic de informații. Nu ne propunem să edităm cărți pentru toată lumea, ci pentru fiecare. Astfel, selecția noastră de titluri se orientează spre definirea individualității și spre percepția clară a realității. Parcurgând texte fundamentale și domenii precum mindfulness, spiritualitate, parentaj, știință, psihologie, dezvoltare personală, fiecare poate găsi noi vehicule pentru a înainta pe propria cale.

În această vară, Editura Herald lansează ediția din 2016 a campaniei „Te așteptăm în librărie!“. Între 1 august și 1 noiembrie 2016, te invităm să intri în cele 150 de librării partenere din București și din țară și să descoperi cele 30 de cărți aflate în promoție.

„Un palid punct albastru” de Carl Sagan, „Geografia intimă a femeii”  de Natalie Angier, „În căutarea ființei” de G.I. Gurdjieff, „Tratat despre toleranță” de Voltaire, „Practica Zen” de Taizan Maezumi, „Povestea vieții mele” de Benjamin Franklin, „Psihic și materie” de Marie-Louise von Franz, „Filozofia și practica buddhismului Tibetan” de Dalai Lama sunt doar câteva dintre titlurile pe care le vei găsi pe rafturile librăriilor începând cu 1 august 2016. Pe lângă cultivarea unei minți deschise, te vei bucura de 20% reducere la titlurile selecționate.

Te așteptăm în librărie!” este o campanie cu acoperire națională, ajunsă la cea de-a VIII-a ediție, care a evoluat ca fenomen cultural ce încurajează lectura, orientează cititorul către alegerea cărților potrivite, atrage atenția asupra rolului de mediere culturală îndeplinit de librării și facilitează schimbul de idei.

Despre Editura Herald

Înființată în 1994, Editura Herald are un profil editorial structurat și coerent, dublat de calitatea înaltă a lucrărilor, fapt ce i-a asigurat o poziționare distinctă pe piața de carte și o prezență marcantă în domeniile: spiritualitate, religie, psihologie, terapie, parentaj, dezvoltare personală, istoria tradițiilor și filosofia culturii. 

Campanie susținută de:

Vivanatura, Itsy Bitsy, GoldFM, București FM, Radio România Cultural, Transilvania Expres, Radio Gaia, Radio Deea, Radio România Târgu Mureș, Radio Iaşi, Radio Renașterea, Bazavan.ro, dianasolomon23.wordpress.com, ARCUB, LiterNet.ro, Fundația Calea Victoriei, Bookblog, Literaturapetocuri.ro, Edu-News.ro, Suntpărinte.ro, Mămica Urbană, Gratuitor, Ziarul Metropolis, 4Arte, Agenția de carte, Bibliocărti, Bookaholic, Bookhub.ro, Blogul unei cititoare de cursă lungă, Bookuria, Cinemagia, Filme-cărți, GoKid, Hyperliteratura, Kreatoria, Pr Wave, Fundația Prețuiește Clipa, Rabbit Media, Raftul cu Idei, România Pozitivă, Self Care Center, Societatesicultura.ro, Sunt pitic, Montessano, Sayuki’s blog, Trăiește Conștient, Booktopia, Calendarul Magic, Senso TV, Tonica, LumeaMare.ro, România Liberă, Dă Mai Departe, Academia Cațavencu, Festivaluri Românești, Q Magazine, Vox Authors.

Află care sunt librăriile participante la campanie, titlurile selecționate și evenimentele organizate accesând site-ul Te așteptăm în librărie!.

Vise literare (II)-Trădarea lui Eminescu, Cu Voldemort  în pivniţă

Așa cum am promis, revenim cu alte „vise literare”. Dacă sunt mai spectaculoase decât cele din prima parte, doar voi puteți spune. Sau dacă seamănă cu vreunul din visele voastre… Să înceapă distracția!

     Cu Voldemort în pivnițăvise literare - partea a-II-a

„Cred că imediat după ce am citit „Harry Potter și Camera Secretelor” (fanii știu de ce atunci), am visat că la mine în pivniță se refugiase nimeni altul decât… Voldemort! (sau conform traducerii de atunci, Cap-de-Mort). Nu-l văzusem, doar știam că e la mine în pivniță și că-mi mănâncă murăturile! Nu mai știu ce s-a întâmplat, de fapt nu cred că s-a întâmplat ceva, că m-am și trezit. Măcar să fi fost Tom Riddle, ca în carte… Dar n-am să aflu niciodată sub ce formă venise la mine în pivniță, îmi pot doar imagina…” (Sorina)

                                                       vise literare                                        Dezamăgită de Creangă

„Eram pe prispa casei bunicilor mei și, la un moment dat, dinspre poartă apare Creangă mâncând semințe. Eu i-am făcut loc, sperând c-o să-mi povesească verzi și uscate, dar el s-a așezat și n-a făcut altceva decât să mănânce semințe și să arunce cojile pe jos.” (Rodica)

           Trădarea lui Eminescu

„Când învățam pentru admiterea la liceu, am visat că Eminescu era la mine în cameră și mi-a mărturisit că Luceafărul îmi era dedicat mie. Eu am alergat să-i spun asta profului de română și, în timp ce alergam, am căzut într-o groapă unde am stat până dimineață, iar când am fost găsită de o prietenă de-a mea, aceasta mi-a mărturisit că și ei Eminescu i-a spus același lucru. Am plâns amândouă, gândindu-ne pe care avea s-o aleagă… și m-am trezit plângând.” (Rodica)

 Ion și extratereștriivise literare II

„Eu m-am născut la țară… aveam o curte mare, cu mulți tei. Într-o noapte, am visat că la mine în curte au aterizat două nave cu extratereștri. Evident, mă căutau pe mine. Se pare că eram un exemplar pe care ar fi vrut să-l studieze cu mare atenție. Speriată, m-am baricadat într-o cameră și încercam să pun scaune în ușă ca să nu poată intra extratereștrii să mă răpească. Când să iau un scaun, îl văd, într-un colț al camerei, tremurând și el, Ion. Speriat mai tare decât mine. Mi-a spus că pe el l-au cercetat deja și că mai avea să trăiască doar vreo două ore. Eu am început să plâng, la gândul că și mie mi se va întâmpla la fel, iar Ion m-a speriat și mai tare, spunându-mi că pe femei le inseminează pentru perpetuarea speciei lor. A zis că pe Ana o inseminaseră deja, iar eu am făcut o criză și am început să-i arunc în cap cu ce aveam prin cameră.” (Rodica)

Aproape de Marc

aproape de marc „Ploua cu stropi grei și pantofii mei erau grei de atâta apă. Pe podul de pe râul Suceava eram doar eu și el. Purta o glugă și nu i se vedeau decât câteva șuvițe de păr rebele, care păreau să iubească ploaia aceea deasă. M-am apropiat de el. Nu mai era nimeni pe pod…

-Marc???

Simt cum mi se strânge sufletul într-un nod mare localizat în stomac. Cum e posibil să mi se întâmple asta? Oh, Doamne…

Marc se întoarce spre mine. E chiar el… cu gluga aceea, cu ochii lui care mă privesc acum.

-Am auzit c-ai vorbit frumos despre mine, mi-a vorbit privindu-mă seducător.

Am vrut să-i răspund, să-i spun c-am făcut și eu tot ce-am putut… dar el m-a întrerupt:

-Uite ce e… peste două ore trebuie să mă întorc în carte, cum vrei să petrecem acest timp?

-Să mergem la mine, să ne uscăm, i-am propus.

Ne luăm de mână și pășim prin ploaie.

-Ți-e frig? m-a întrebat și m-a acoperit cu hanoracul lui, fără să aștepte un răspuns.

Nu mi-era frig, dar era bine. Cu toate acestea, pașii noștri se grăbeau spre casă. Mai aveam puțin până la intrarea în bloc. Un claxon infernal se auzi brusc în spatele nostru.

-Îmi pare rău, îmi spune, trebuie să plec… e o misiune specială…

-Nu pleca, te rog… fac un ceai extraordinar, încerc eu să-l conving, însă claxonul acela devine tot mai insistent, iar eu devin la fel de insistentă:

-Marc… nu pleca… ceaiul…

Deodată, o forță invizibilă mă zdruncină puternic. Deschid ochii.

-Trezește-te! E ora 7! În jumătate de oră trebuie să ajungi la job, îmi spune soțul meu, care mă privește nedumerit și nu înțelege cum de nu am auzit alarma telefonului.

-Job??? Iarăși am visat???

-Da… cred că visai. Auzi, aveți la job vreun coleg pe nume Marc? mă întreabă soțul, în timp ce mă ridic zăpăcită, cu părul vâlvoi.

-Aaa, nu… Marc e un personaj dintr-o carte, „Chaos”… îi răspund cu părerea de rău că n-am apucat să fac măcar un selfie cu Marc.” (Rodica)

Voi ce mai visați? Ceva personaje sau scriitori?

Surse foto: www.efemeride.ro, www.youtube.com

A sosit TIMPUL!

Vă recomandăm noul număr al revistei de cultură contemporană TIMPUL, nr. 208, din iulie 2016!

    Revista de cultură contemporană TIMPUL vă aduce în atenție numărul lunii iulie 2016.
     Nr. 208 al revistei va fi disponibil în scurt timp în toată țara prin rețeaua de distribuție Inmedio, rețelele de librării Humanitas, Cărturești (București, Cluj, Timișoara, Iași, Brașov) și Librarium (Timișoara, Cluj și Iași) și în format digital pe elefant.ro. Online, pe www.revistatimpul.ro, se regăsesc articolele din arhivă, precum și articolele ediției curente. Pentru a fi la curent cu toate noutățile, vă recomandăm să accesați și pagina de facebook a revistei TIMPUL și să vă abonați.

     În Editorialul din acest număr, Daniel Șandru analizează posibilitatea ca Iașul să poată deveni, în perioada 2016-2018, „un cadru civic în care să fie marcate, în preambulul Centenarului, momentele – unele tragice – care au pregătit apariția României Mari”.
    În paginile de Actualitate, Andrei Giurgia scrie despre Gărâna Jazz Festival, un eveniment care a împlinit 20 de ani, despre Festivalul de Film Istoric de la Râșnov, care va avea loc în perioada 29 iulie-7 august și despre Zilele Filmului Istoric în Bucovina/ Mitteleuropa Film Festival, care va avea loc în perioada 17-21 august.
    Numărul 208 al revistei TIMPUL conține un dosar special dedicat evenimentelor de comemorare a victimelor Pogromului de la Iași. În cadrul acestor pagini, Ovidiu Gherasim-Proca scrie despre expoziția Fragmente dintr-o viață, care poate fi vizitată până la finalul lunii august în spațiul Tranzit.ro/Iași. George Bondor semnează interviul cu Olga Ștefan, curatoarea proiectului Fragmente dintr-o viață, iar Raluca Vârlan o intervievează pe Caroline François, responsabilă de expoziţii itinerante în cadrul Mémorial de la Shoah din Paris, prezentă la Iași cu ocazia evenimentelor care au marcat împlinirea a 75 de ani de la Pogrom.
     În paginile Focus, coordonate de Radu Vancu, revista TIMPUL își face datoria de a marca centenarul lansării Manifestului Dada, construind în jurul acestei ediţii o anchetă la care a invitat trei poeţi pe cât de informaţi privind mișcarea Dada, pe atât de predispuși la explorări în zone poetice pe care avangarda le‑a făcut sesizabile pentru prima oară. Semnează opinii Cosmin Perța, Răzvan Țupa și Yigru Zeltil.
    Paginile 12-13 ale numărului lunii iulie al revistei de cultură contemporană TIMPUL sunt dedicate interviului realizat de George Bondor cu filosoful Ștefan Afloroaei, membru corespondent al Academiei Române, profesor la Universitatea „Al. I. Cuza”.
    În pagina Exclusiv, Adina Scutelnicu scrie despre unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de artă singulară din lume, Grand Baz’Art.    
    Din paginile de literatură, vă recomandăm poemele semnate de Dan Ciupureanu, Sînziana Şipoş și Emil Brumaru.

   Numărul 208 al revistei TIMPUL conține și alte articole, semnate de Simona Preda, Andrei C. Şerban, Ioan Şerbu, Andreea‑Gabriela Cioban, Maria Bilaşevschi, Oana Maria Nicuţă, Constantin Piştea, Angelo Mitchievici, Dana Ţabrea, Paul Mucichescu, Lucian Dîrdală, Bogdan Călinescu, Stelian Dumistrăcel, Roxana Patraş, Mioara Anton, Teodora Manea, Dan Pavel, Lavinia Maria Pruteanu, Cosmin Ciotloş, Dragoş Dascălu și Radu Vancu.

by -
19

Sper că am venit în ajutorul celor care nu ştiu ce carte să înceapă în aceste zile toride de vară.

Cărţile lunii iulie-O carte citită la temperaturi extreme

    Păi, dacă tot am fost în concediu, evident la mare, am stat la prăjit, la propriu ca un rac, vreau să vă spun ce cărţi am selectat pentru luna aceasta. Evident vin cu cele mai bune din cele bune!
     Primul loc îl discută 2 cărţi- ZECE RESPIRAŢII SCURTE ŞI DUFF

           1. Zece respiratii scurter, de K.A.TukerZece respiratii scurte Ten Tiny Breaths de K. A. Tucker

    O carte care mi-a mers la suflet. Ştiu că a apărut de ceva vreme, dar abia în această lună am citit-o, evident nu am putut să o las din mână.
     Cu patru ani în urmă, viaţa lui Kacey Cleary a fost distrusă atunci când maşina în care se afla a fost lovită în plin de un şofer beat, omorându-i părinţii, pe iubitul ei şi pe cea mai bună prietenă a sa. Încă mai este bântuită de amintirea momentului în care a rămas prizonieră între fiarele contorsionate ale autoturismului, ascultând-o pe mama ei cum îşi dădea ultima suflare. Acum, Kacey vrea să îşi lase trecutul în urmă. Înarmată cu două bilete de autobuz, Kacey şi sora ei în vârstă de cinsprezece ani, Livie, fug din Grand Rapids, Michigan, pentru a începe o viaţă nouă în Miami. La început fetele se zbat să o scoată la capăt, dar Kacey nu este deloc îngrijorată. Ea poate face faţă oricui, în orice situaţie, cu excepţia vecinului său misterios din apartamentul 1D.
      Trent Emerson are nişte ochi albaştri în care arde un foc mocnit, gropiţe adânci şi pare să se menţină într-un echilibru perfect între a fi un tip simpatic şi unul dur. Călită fiind de trecutul ei tragic, Kacey este hotărâtă să ţină pe toată lumea la distanţă, dar atracţia lor este de netăgăduit, iar Trent caută cu disperare şi neîncetat o cale spre inima împietrită a lui Kacey, chiar dacă asta înseamnă că oricând poate să iasă la iveală un secret exploziv care va zgudui din temelii ambele lor lumi. Nota 10 pentru carte.

           Pe acelaşi loc 1 se situează-Duff, de Kody KeplingerDUFF Desemnata Uratica si DoloFana din gasca Fetelor de KODY KEPLINGER

    Bianca Piper are şaptesprezece ani, este o fire cinică, dar o prietenă loială, şi nu se crede deloc cea mai frumuşică din grupul ei de amice. Deşi prietenele sale sunt superbe, fiecare are complexele ei, iar prietenia şi îngrijorarea pentru Bianca, m-au făcut să le dau un 10 pe linie.
    Deşi este isteaţă, nu se lasă atrasă de şarmul fustangiului Wesley Rush, vedeta liceului. După ce o porecleşte DUFF-Desemnată Urâţica şi Dolofana din gaşca fetelor, Bianca îi răstoarnă un pahar de Cola direct în cap.
      Lucrurile nu stau aşa bine în familia Biancăi, iar ea caută cu disperare ceva care să o distragă. Aşa că îl sărută pe Wesley. Mai mult de atât, îi place. Dornică de evadare, Bianca începe cu el o relaţie secretă de tipul inamici cu beneficii.
    Dar apoi situaţia se schimbă. Wesley nu e deloc un tip superficial, iar viaţa lui e la fel de încâlcită ca a ei. Dintr-odată, îngrozită, Bianca îşi dă seama că e pe punctul de a se îndrăgosti de tipul pe care credea că îl urăşte cel mai mult. Dacă doriţi să aflaţi finalul cărţi, vă recomand să o citiţi. Evident are un 10 de la mine.

Locul 2 este ocupat de Magonia-Maria Dahvana Headleymagonia

    Încă de mică Aza suferă de o boală misterioasă de plămâni, din cauza căreia îi este tot mai greu să respire, să vorbească, să trăiască. Tot ce pot doctorii să facă e să îi dea medicamente şi să spere să reuşească să o ţină în viaţă. Mama sa, care este cercetător, a reuşit cumva să salveze câţiva ani în plus de şansa dată de doctori.
     Când Aza vede o corabie în cer, familia ei consideră că e vorba de un efect secundar al medicamentelor. Dar Aza nu e sigură că nu e o halucinaţie. Poate să audă pe cineva de pe vas strigându-i numele.
      Doar cel mai bun prieten al ei, Jason o crede. Jason, care întotdeauna a fost alături de ea. Jason pentru care ar putea avea nişte sentimente mai mult decât prieteneşti. Dar înainte ca Aza să se gândească mai bine la asta, ceva groaznic se întâmplă. Boala o doboară. Aza pleacă din această lume şi ajunge în alta.
     Deasupra norilor, pe un tărâm al corăbiilor, Aza nu mai este făptura slabă, pe moarte, de dinainte.
    În Magonia, ea poate respira pentru prima dată, are o putere imensă pentru a schimba lumea. Când Magonia şi Pământul sunt în pragul războiului, Aza poate schimba asta.
     Ce se va întâmpla cu băiatul pe care îl iubeşte? Vă las să aflaţi voi toate detaliile din carte. Nota mea este 10.

Locul 3 este obţinut de către Blestemul Câştigătorului-Marie Rutkoskiblestemul castigatorului

    Kestrel, fiica unui general are doar două posibilităţii: să se înroleze în armată sau să se căsătorească. Într-un imperiu care se desfată cu războaiele şi cu înrobirea celor învinşi, Kestrel face parte din clasa câştigătoare. Poporul înrobit este sclav, iar Arin este un fost nobil ajuns sclav. Timp de 10 ani Heranii i-au suportat pe Valorienii, dar o rezistenţă din ce în ce mai mare se formează.
     Când Kestrel îl achiziţionează pe Arin, planurile sunt date peste cap, Kestrel se îndrăgosteşte de Arin, îl consideră sufletul pereche.
    Arin este un strateg al sclavilor, ceea ce face este pentru alungarea valorienilor din căminele heranilor. Din sclav, Arin ajunge stăpân, Kestrel ajunge supusă. Oare va reuşi tatăl să elibereze oraşul şi fiica? Relaţia dintre cei doi va rezista? Întrebări şi răspunsuri, doar citind această carte de nota 10.

Locul 4-Surori secrete, de Amanda Quicksurori secrete

    Ei, în această săptămână m-am ,,virusat,, cu cărţile Amandey. O autoare care îmi place mult, iar în cărţile sale găseşti tot timpul o acţiune alertă, mister, suspans, crime, şi o poveste frumoasă de dragoste.
     Pe vremuri Madeline şi Daphne erau la fel de apropiate ca nişte surori, dar secretul care le-a despărţit în pragul adolescenţei le-ar putea aduce moartea. Ele cunosc numele bărbatului care a încercat să o violeze pe Madeline pe când avea doar doisprezece ani, în hotelul bunici sale. Ştia că bunica l-a ucis, dar servieta aflată asupra sa o va zidi în pereţii hotelului. Ce conţine ea?
   După moartea misterioasă a bunicii, Madeline s-a întors în statul Washington, însă ultimele cuvinte a unui muribund i-au transmis un avertisment îngrijorător: secretele pe care le credeau îngropate în pereţii hotelului au fost descoperite.
    Acum, după aproape două decenii, prietenia şi teama le readuc pe cele două femei împreună. Cum nu se poate bizui pe poliţia locală, Madeline va apela la Jack Rayner, expertul care se ocupă de securitatea lanţului ei hotelier. În profida misterelor care-l înconjoară, Jack este singurul om în care are încredere, şi pe care îl doreşte.
    După ce li se alătură şi fratele lui Jack, Abe, un magician al computerului, cei patru declanşează lupta împotriva unui ucigaş, sau ucigaşi care nu se vor da înapoi de la nimic pentru a ascunde adevărul. Nota mea pentru carte este 10.

Locul 5, deşi este greu să aleg doar 5 cărţi, dar încerc, este ocupat de-Parteneri perfecţi, de Amanda Quickparteneri perfecti

    Joel Blackstone a petrecut zece ani ca să transforme Thornquist Gear dintr-un mic magazin local, într-un jucător important pe piaţa echipamentelor sportive şi de camping. Recompensa pentru munca sa era promisiunea bătrânului Thornquist de a-i vinde afacerea în mai puţin de un an. Din păcate bătrânul moare, şi îşi lasă moştenirea imperiului, unei nepoate din Vestul Mijlociu, nimeni altă decât o bibliotecară.
     Joel consideră acest lucru doar o piedică minoră-se va oferi pur şi simplu să cumpere compania de la ea.
     Leticia Thornquist este profund îndurerată de moartea unchiului său, şi vede în moştenire ocazia perfectă de a-şi schimba radical viaţa, mai ales după ce îşi surprinde logodnicul într-o postură extrem de compromiţătoare. Drept pentru care se hotărăşte să îşi dea demisia, să se mute în Seattle şi să preia conducerea companiei. Curând însă îşi va da seama că un obstacol major îi stă în cale-Jacke Blackstone.
    Prin urmare, cei doi se înfruntă cu înflăcărare pentru supremaţia în companie, dar în celelalte privinţe sunt parteneri perfecţi. Nota pentru carte este 10.

    Sper că am venit în ajutorul celor care nu ştiu ce carte să înceapă în aceste zile toride de vară. Dacă le-aţi citit, mă bucur, dacă nu, vă invit să o faceţi, veţi avea parte de toate elementele unei cărţi bune, relaxante, cu acţiune la cote maxime, tocmai bună de uitat grijile de zi cu zi.

Ați visat vreodată ceva neobișnuit? Vreun personaj de carte sau scriitor într-un context ciudat de familiar?

Vise literare – partea I-Idilă cu contele Vronsky, Vacanță rurală cu Draco

    Ați visat vreodată ceva neobișnuit? Vreun personaj de carte sau scriitor într-un context ciudat de familiar? Ați avut așa-zise „vise literare”? Nu, nu ne apucăm acum să vă descifrăm visele, să vă spunem că înseamnă cutare să visezi nu știu ce și așa mai departe. Sau mai rău, să vă psihanalizăm.

    Câțiva membri ai echipei Literatura pe tocuri s-au gândit să vă facă să zâmbiți puțin, printr-un articol mai… diferit. Așa că ne-am hotărât să povestim câteva vise năstrușnice, legate de scriitori și personaje din cărți.

anna karenina

     Pregătiți? Hai să facem o incursiune în lumea viselor:

Idilă cu contele Vronsky

„Eram în liceu și am avut de citit Anna Karenina. Ca și atunci când am citit „Maitrey” de Eliade, au urmat săptămâni întregi de vise care de care mai stranii. Iată unul dintre ele: eram la un bal rusesc și contele Vronsky dansa cu Anna Karenina, dar atunci când m-a văzut pe mine, a părut de-a dreptul fascinat. Nu știu cum a lăsat-o pe Anna, dar ne-am trezit amândoi într-un hambar, sărutându-ne. Dintr-o dată, încăperea s-a întunecat și în ușă a apărut Anna, cu o furcă în mână. Eu, speriată, încercam să-i spun că e căsătorită și ar fi mai bine să plece, dar ea, nimic… S-a năpustit în părul meu și a început să mă ciufulească rusește. Când m-am trezit speriată, motanul meu, Miron, torcea cu lăbuțele în părul meu.” (Rodica)

Draco Vacanță rurală cu Draco

    „Eram la țară, rudele mele se îndeletniceau cu câte ceva prin curte, iar eu am intrat în casă. Am început să mă plimb prin camere, vroiam să văd ce s-a schimbat de când fusesem ultima dată acolo. Era răcoare, plăcut, deschid o ușă și peste cine dau? Draco Malfoy (Reacredință, după vechea traducere) din Harry Potter, într-una din camere! Acum aș putea să spun că l-am întrebat ce caută acolo, că el mi-a spus în șoaptă: „Șștttt! Închide ușa! Nu mă da de gol! Sunt aici cu o misiune secretă!”. Eu gândindu-mă: „Aha, a venit după dragoni și vampiri! Dar stai așa, ăia sunt în Transilvania, aici e Oltenia! :))”. Dar nu. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Nu mi-a spus nimic Draco, pentru că m-am trezit imediat ce am deschis ușa, râzând de propria imaginație. Și chiar dacă mi-ar fi spus ceva, l-aș fi pus să repete sau să scrie pe ceva, pentru că englezii au un accent așa complicat….” (Sorina)

                                             Furia lui Dostoievski

    „Eram în liceu, ultimul an. Mare fan Dostoievski. Împreună cu niște prietene, ne-am hotărât să facem o dostoievskiședință de spiritism. Evident, eu am venit cu ideea să-l chemăm pe Dostoievski, care s-a lăsat rugat și nu ne-a îndeplinit cererea. Am fost foarte dezamăgită… dar în noaptea aceea, Dostoievski mi-a apărut în vis. Eram într-o pădure, iar Dostoievski purta o mantie lungă și neagră, iar eu tremuram de frică și știam că venise să mă pedepsească pentru că-i deranjasem liniștea de veci. Când a pornit spre mine, frica mea era din ce în ce mai mare și nu știam ce să fac. Am alergat, am alergat… până acasă. Dostoievski m-a privit cum baricadam ușa și a plecat, nu înainte de a mă amenința că le va spune totul alor mei… despre spiritism și despre faptul că fumam. Acesta a fost visul meu cu Dostoievski…. și nu l-am mai deranjat de atunci. Dar și el a fost fair play… nu le-a spus nimic alor mei.” (Rodica)

Maitreyi, în livadă la bunica mea

    „După ce am reușit să termin de citit Maitreyi (pentru că nu reușeam de plâns), am visat că eram la bunica vise literare - partea Imea în livadă, sub un vișin, stăteam de vorbă cu Maitreyi. A venit bunica mea și Maitreyi i-a povestit că taică-su nu o lasă să se căsătorească cu Allan. Bunica a privit-o în ochi și a întrebat-o câți ani are, apoi a certat-o, spunându-i că e rușine să fugă cu un băiat la vârsta asta. Și i-a spus să pună mâna să învețe. Maitreyi a început să plângă și eu nu știam cum s-o consolez. Apoi a venit taică-su, a găsit-o plânsă și s-a dus la bunica s-o întrebe de ce a certat-o pe fată. Bunica i-a ținut o prelegere și au plecat amândoi, iar eu o tot rugam pe Maitreyi să mă țină la curent cu ce se mai întâmplă… dar din păcate, n-a mai venit sub vișin niciodată.” (Rodica)

McGonagall  Bătaia din geam

„Acum mai mult timp, prin generală sau liceu, am visat că eram într-o cameră, împreună cu mai multe persoane (acum nu mai știu exact cine), doar că printre ele se aflau profesorul meu de matematică și… profesoara McGonagall din Harry Potter! Nu mai știu despre ce vorbeam, doar că stăteam într-o cameră, cu lumina aprinsă, și se auzeau niște bătăi în geam… Ploua foarte tare în vis, era furtună în toată regula, genul de zi mohorâtă, când stai cu lumina aprinsă toată ziua. Nu știu cine a spus să vedem ce se întâmplă, ce e cu bătăile alea; părea ca și când cineva sau ceva ar bate în geam… Nu, nu era Salcia Bătăușă (sau Plesnitoare), ci banalul vânt. Dar n-am mai aflat, pentru că m-am trezit, constatând mirată că zgomotele auzite în vis erau reale: era furtună și în realitate, zgomotul fiind produs de geamul trântit violent de vânt. Era la fel de întuneric ca în vis, chiar dacă lumina nu era aprinsă și nimeni nu mai era acolo în afară de mine. Eram doar eu și trista revelație că McGonagall, ca orice personaj din Harry Potter, există doar în carte/film.” (Sorina)

    A mai visat cineva personaje sau scriitori? Dacă da, așteptăm să ne povestiți într-un comentariu! Și fiți atenți, în curând va urma continuarea în alt articol!

VA URMA

 

Impresii? Păreri? Fiica tăcerii de Kim Edward

     În ,,alergătura” mea prin librăriile online, site-uri de edituri, etc. mi-a atras atenţia această carte ,,Fiica tăcerii de Kim Edward

,,Această dramă impresionantă începe într-o noapte de iarnă din 1964, când o furtună îl obligă pe doctorul David Henry s-o ajute pe soţia sa să-i aducă pe lume pe gemenii lor. Fiul, născut primul, este perfect sănătos, dar medicul recunoaşte imediat la fiica sa Sindromul Down. Pentru motive de a căror validitate încearcă să se autoconvingă, bărbatul va lua o decizie într-o fracţiune de secundă, care îl va bântui însă de-a lungul întregii vieţi. Îi cere asistentei sale, Caroline, să ducă fetiţa la un orfelinat. Însă femeia se hotărăşte să crească ea copilul şi se mută într-un alt oraş. O carte captivantă şi o poveste minunat urzită, despre vieţi paralele, secrete de familie şi puterea mântuitoare a dragostei.”

     Da, ştiu, poate s-a scris recenzii, dar mă interesează mai mult părerea voastră de cititori. A persoanei care nu scrie în fiecare zi, dar citeşte, şi prin cuvinte simple îmi poate da detalii importante. Cei care aţi citit-o, sau cei care ştiţi câte ceva despre ea, vreţi să împărtăşiţi cu mine impresiile voastre? Sau chiar dacă nu aţi citit-o, ce părere vă face?

     Ideea este că,  descrierea este bună, mă atrage, dar stiţi şi voi că de multe ori descrierea de pe coperta 4 nu prea reflectă ceea ce se află în interior. Adică te face să rămâi cu gura căscată, şi când citeşti cartea să îţi dai seama că nu a fost cine ştie ce de capul ei.

     Mă gândesc serios să facem mai des această treabă şi probabil o dată pe săptămâna să existe o carte pe care să o dezbatem împreună. Dacă vă place ideea poate fi o carte pe care o alegem noi sau o carte pe care o alegeţi voi. Ar fi interesant să stăm împreună la şuetă, fără să există o recenzie în prealabil. Ce spuneţi?

Acum revenid la cartea de mai sus, voi ce credeţi?
Merită să citesc această carte? Aştept părerile voastre!

     Făcând o paralelă cu ceea ce am scris mai sus, (în timp ce scriam am văzut parcă situaţia 🙂 ) am citit undeva, sau am auzit, nu mai ştiu exact, dar mi-a rămas în memorie şi o să scriu aşa cum am reţinut următorul text:

     O tipă era cam dezamăgită de bărbatul cu care începuse o relaţie, avea incertitudini în privinţa sentimentelor lui faţă de ea. Într-un sfârşit de săptămâna când mergea să îşi viziteze părinţii, undeva prin Haţeg, tot gândindu-se la relaţia ei, îi atrage atenţia o pajişte unde păşteau nişte oi, dar şi margaretele răzleţe din peisaj. Opreşte maşina, coboară, şi întinsă se duce şi culege câteva margarete. Se aşează turceşte şi începe să rupă petalele margaretelor: Mă iubeşte!,… Nu mă iubeşte!,…. Mă iubeşte!, …Nu mă iubeşte.! După trei margarete distruse, nu căpătase niciun răspuns concret şi se pregătea să mai culeagă câteva……..În tot acest timp ciobanul care păzea oiţele o privise, şi chiar auzise cum se chinuia sărăcuţa să afle nişte răspunsuri. Enervat că tipa se ridicase şi era pornită să mai culeagă un snop de margarete, se apropie şi îi zice: Auzi duduiţă, decât să distrugi mata peisajul oiţelor mele, nu mai bine te duci direct la bărbatul ăla şi îl întrebi dacă te iubeşte, şi după aia vii şi mai rupi margarete să afli : De ce, da, sau de ce, nu?

    Aşa şi eu cu postarea asta. Poate se găseşte cineva care să îmi spună: Auzi tanti, dar mai bine nu cumperi mata cartea, o citeşti şi vii şi ne spui şi nouă după aceea dacă se merită sau nu să o citim? 🙂 ))))))

Eu oricum aştept părerile voastre despre carte. Să citesc?!..Să nu citesc?1…Merită?!…Nu merită?!….!
Mulţumesc anticipat!margarete

%d bloggers like this: