De-ale Literaturii

Despre scriitoarele care ne fac viața mai frumoasă

Pentru noi, iubitorii de cărți, scriitoarele joacă un rol important, căci reușesc de fiecare dată să ne facă viața mai frumoasă, să ne aducă zâmbetul pe buze prin cuvintele pe care le aștern pe hârtie. După o zi obositoare, ce poate fi mai potrivit decât o carte bună pentru relaxare și eliberarea de stresul cotidian? Nimic, evident. De aceea ne-am decis să vă prezentăm 4 scriitoare care ne-au marcat, care ne-au fascinat cu cărțile lor, sperând ca astfel să le putem mulțumi. La mulți ani tuturor femeilor, scriitoare sau nu! Să fiți iubite, căci meritați asta din plin!

Charlotte Brontë1. Adelina: 

Charlotte Brontë

Charlotte Brontë (21 aprilie 1816 – 31 martie 1855), cea mai mare dintre cele trei scriitoare ale familiei Brontë obişnuia să folosească pseudonimul de Currer Bell în scrierile sale, dat fiind că la vremea aceea scriitorii de gen feminin întâmpinau numeroase prejudecăţi. Cea mai cunoascută carte a sa este “Jane Eyre”. De recunoaştere şi apreciere s-au bucurat de asemenea “Shirley”, “Villette” şi “Profesorul”, deşi succesul acestei din urmă cărţi a survenit abia la doi ani după moartea autoarei şi după ce fusese respinsă de la editare de 11 ori pe timpul vieţii.
În familia Brontë destinele par să fi fost inevitabil marcate de boală şi tragedie; din cei şase copii ai familiei, toţi decedează devreme. Mama însăşi decedează la numai un an după naşterea mezinei, Anne. Totuşi, ca o compensare, viaţa a înzestrat pe toate cele trei surori Bronte cu darul priceperii în ale scrisului, iar posteritatea beneficiază de frumoasele roade ale muncii lor, cu atât mai preţioase, poate.

Dacă este să fac o comparaţie cu primul roman al lui Charlotte, Profesorul, sau chiar şi cu cel mai de succes, Jane Eyre, aş spune că între stilul sau şi al lui Emily (La răscruce de vânturi ) diferenţele sunt semnificative. În vreme ce prima este mult preocupată de reguli morale, conduită, principii, Emily scrie despre iubirea care arde, despre pasiunea care macină, despre personaje extrem de temperamentale şi puternice.
“Respectul se pune la temelie, afecţiunea la parter, dragostea la etaje. (…) Interesul va fi cimentul care va uni toate pietrele între ele.” (Profesorul) – este un citat care o dezvăluie, aş zice, destul de bine pe Charlotte.
Profesorul, prima opera narativă a celebrei romanciere, a fost scrisă în anul 1845 şi are la baza secvenţe din experienţă de viaţă proprie în oraşul Bruxelles, unde a studiat limba franceză. Romanul se înscrie fără echivoc în rândul creaţiilor clasice ale literaturii engleze furnizând cititorilor tipologii umane bine conturate, reuşite analize morale şi psihologice .
În el găsim detaliu, descriere, analiză psihologică, tonalităţi alb-negre, mesaj social, décor şi atmosfera tipic-englezească. Ceea ce stă frumos rânduit în celelalte cărţi ale sale, sau ale surorilor, va las să descoperiţi singuri. Desigur, dacă va încadraţi în categoria celor pasionaţi de literatură clasică englezească (cum este şi cazul meu).

2. Cosmin:

Deborah Harkness (n. 5 aprilie 1965)

Am făcut cunoștință cu Deborah în urmă cu ceva timp când am citit “Cartea pierdută a vDeborah-Harknessrăjitoarelor” și “Școala nopții”. Primele 2 volume ale magnificei serii fantasy “All Souls” m-au fascinat, savurândule pagină cu pagină. Povestea de dragoste dintre Diana Bishop – vrăjitoare, istoric și alchimist, și Matthew Roydon (de Clermont) – vampir, om de știință, este încântătoare, cu suspans, primejdii și romantism la tot pasul. Aștept cu nerăbdare să citesc și “Cartea vieții”, deși voi avea o urmă de regret că am terminat această trilogie superbă… Dacă nu le-ați citit până acum, nu mai așteptați!
Deborah Harkness este ea însăși profesor universitar și istoric al University of Southern California. A fost inclusă în programe prestigioase, precum Fulbright și Guggenheim, și a primit, de asemenea, o bursă de la National Humanities Center. Cea mai recentă lucrare universitară a ei este o cercetare despre Londra elisabetană și revoluția științifică. Cert este că are foarte mult talent, este sensibilă, profundă, reușind să-l teleporteze pe cititor în trecut. Eu îmi doresc să urmeaz aceeași carieră ca a ei și, cine știe, poate voi reuși cândva s-o cunosc personal pe Deborah Harkness și să-i cer un autograf.
Doresc să împărtășesc cu voi câteva fragmente din cărțile ei pentru a vă convinge de măiestria cu care mânuiește condeiul:
“Timpul pe care îl petrecusem cu mama mea fusese prea scurt, însă în șapte ani mă învățase multe. Îmi aminteam dragostea ei necondiționată, îmbrățișările ce păreau să cuprindă zile întregi și felul în care avea mereu dreptate atunci când eu simțeam nevoia asta. Era așa cum spusese Matthew: copiii au nevoie de dragoste, de o sursă sigură de confort și de un adult dornic să-și asume răspunderea pentru ei. Era vremea să încetez în a trata sejurul nostru aici ca pe un seminar avansat în tainele Angliei shakespeariene și să-l recunosc drept ultima și cea mai bună ocazie pentru mine de a pricepe cine sunt, altfel încât să-mi pot ajuta copilul să-și înțeleagă locul în lume.”
“Aceasta a fost ultima licărire a lui Mathew Claimont, omul de știință modern, pe care aveam s-o mai văd. Bărbatul ce se îndrepta spre ușă nu mai era un profesor universitar la Oxford, ci un prinț renascentist. Om de știință. Vampir. Războinic. Spion. Prinț. M-am întrebat ce avea să-mi mai dezvăluie călătoria noastră despre bărbatul complicat cu care mă căsătorisem.”
Eu l-am măsurat scurt din cap până-n picioare, dar ochii lui erau aţintiţi asupra mea. Din partea opusă a încăperii, păreau negri ca noaptea, privind fix în sus de sub sprâncenele groase, la fel de negre; una dintre ele ridicată într-o curbă care sugera un semn de întrebare. Chipul lui era într-adevăr izbitor – cu toate planurile şi suprafeţele bine definite, cu pomeţi înalţi întâlnind sprâncenele ce îi adăposteau şi-i umbreau ochii. Deasupra bărbiei se zărea una dintre puţinele trăsături care lăsau loc pentru blândeţe – gura mare, care, la fel ca şi mâinile prelungi, părea lipsită de sens.”
“Ţine minte, Diana: Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul. Este emoţia fundamentală care stă la baza artei şi a ştiinţei autentice. Cine nu ştie asta şi nu se mai poate minuna, nu mai poate fi uimit, e ca şi mort, iar ochii săi sunt înceţoşaţi.”
“În bezna luminată de lumânări a dimineții de Crăciun, am simțit forța tăcută a iubirii împărtășite. Nu mai eram un meteor singuratic ce se mișca prin spațiu și timp, ci devenisem parte a unui complex sistem planetar. Trebuia să învăț cum să-mi păstrez propriul centru gravitațional în vreme ce eram smucită încoace și încolo de astre mai  mari și mai puternic decât mine. Altfel Matthew, familia de Clermont, copilul nostru, dar și Congregația riscau să mă arunce de pe orbită.”

3. Sorina:

Rodica Ojog-Brașoveanu (28 august 1939 – 2 septembrie 2002)

Rodica Ojog-BrașoveanuO scriitoare română de excepție, o femeie avant-la-lettre. Asta a fost Rodica Ojog-Brașoveanu, o scriitoare înaintea vremii ei. Însăși ea spune că dacă s-ar fi născut într-o țară mai din Vestul Europei, altfel ar fi stat lucrurile. „Ca adolescentă, am oftat tot timpul că m-am născut aici şi nu la vreo trei mii de kilometri mai spre Vest.” [1]. Și eu îndrăznesc să spun că dacă s-ar fi născut la vreo 3000 de kilometri mai spre Vest, opera sa ar fi fost recunoscută în toată lumea, dar în același timp, țara noastră ar fi pierdut o scriitoare valoroasă.
Născută la 28 august 1939, în București, a învățat primii ani la Maison des français, lucru ce i-a influențat romanele, în care se găsesc referiri la acea instituție. A copilărit într-o casă din zona parcului Izvor de astăzi, din apropierea fostei Operete. Locuința a fost aleasă strategic de tatăl său, avocat, pentru a fi aproape de Tribunal. Scriitoarea declară că nu a avut o copilărie fericită, din cauza perioadei istorice tulburi. Venind comuniștii la putere, familia a avut de suferit. De altfel, perioada preferată a Rodicăi Ojog-Brașoveanu este cea interbelică, lucru evidențiat în scrierile sale. „La belle époque”, cum se spune.
S-a înscris la Facultatea de Drept, urmându-și tatăl, dar încă o dată, nedreptatea regimului comunist s-a revărsat asupra ei. În 1956, a fost arestată și exmatriculată, pe motiv că ar fi colaborat cu susținătorii revoltei anticomuniste din Ungaria. Pentru a putea fi readmisă la facultate, a trebuit să se reabiliteze prin muncă un an la fabrica de medicamente Galenica. Până și acea experiență este inclusă în opera ei literară, în povestirea Două drepte paralele din volumul Grasă și proastă. A profesat doar șapte ani ca avocat, dedicându-se apoi scrisului. Foarte sinceră, într-un interviu, la întrebarea dacă i-a plăcut să exercite profesia de avocat, a răspuns „Nu”. O plictiseau cazurile mărunte, în care oamenii se certau pe un W.C. la comun.
A fost căsătorită de două ori: prima dată, pe când era foarte tânără, cu un artistocrat neamț din Timișoara, care nu admitea ca soția lui să muncească. Însă ea, avant-la-lettre cum era, s-a despărțit de el, urmându-și drumul. Cum ea însăși a spus, prefera o mansardă pe Calea Victoriei decât un castel în Timișoara, departe de freamătul Capitalei.
Cel de-al doilea soț a fost Cosma Brașoveanu, actor și scriitor. Cel care a îndemnat-o să scrie. Deci și lui trebuie să-i fim recunoscători. Pentru că a văzut potențialul literar al soției sale, pentru că a îndemnat-o să se afirme, pentru că a încurajat-o să încerce un domeniu nou, nu ca primul soț, care nu i-a înțeles dorința de afirmare și independență. Pentru că în parte, și datorită lui citim azi cărțile Rodicăi Ojog-Brașoveanu.
De ce o admir pe Rodica Ojog-Brașoveanu? Pentru că și-a urmat cu tenacitate scopurile, deși se autocaracteriza drept o persoană „comodă”. Pentru că a fost o luptătoare, afirmându-se într-o perioadă în care rolul femeii în societate era minimalizat. Din fragedă tinerețe, nu s-a lăsat învinsă de nedreptăți și de mediocritatea unora. A luptat pentru ce a vrut: arestarea și exmatricularea nu au demoralizat-o, din contră, aș zice că au determinat-o și mai mult să-și atingă scopul. Nu s-a dat în lături de la a fi muncitoare necalificată în fabrică, pentru a se reabilita și a se putea înscrie din nou la facultate. Ea, educată la Maison des français și soția unui aristocrat. Mai mult, nu a ezitat să-și înfrunte soțul pentru a realiza ceea ce-și dorea, chiar cu prețul separării. Sunt convinsă că altă femeie s-ar fi adâncit în confortul castelului din Timișoara, ascunzându-se în spatele soțului aristocrat, decât să aleagă greutățile de zi-cu-zi, mai ales în acea epocă.
Deși a făcut multe sacrificii pentru a termina facultatea și a profesa ca avocat, nu a ezitat să renunțe la această activitate, înlocuind-o cu ceea ce-i plăcea cu adevărat: scrisul. Încă o dată, nu s-a complăcut într-o situație din obișnuință sau inerție.
De ce mai îmi place de ea? Pentru că iubea viața în toate formele ei. Îi plăceau locurile elegante, petrecerile, viața de noapte. De fapt, sursa de inspirație pentru personajele ei erau, după cum a declarat, barurile. Scriitoarea mergea prin baruri, observa comportamentul uman și îl transpunea pe hârtie.
„- Ce le-ați reproșa semenilor dvs.?
– Mitocănia care deranjează și faptul că – iar eu văd aici o epocă si o manieră – jaboul, evantaiul si gavota au fost definitiv îngropate.” [1]
Da, trebuie să fi fost o doamnă foarte distinsă și elegantă…

4. Laura:

Lavinia Călina (n. 13 decembrie 1989) – Femeie, prietenă, scriitoare

Este luna Martie și dintr-un motiv încă neînțeles de mine, timp de 31 de zile vorbim despre femei, despre frumusețea, delicatețea și blândețea ei. Nu e rău, dar așa cum am spus mai sus, nu știu de ce vorbim despre ele doar acum, doar pentru o perioadă de timp limitată. Nu am înțeles niciodată de ce avem nevoie de o zi specială pentru iubire, pentru femeie, pentru copil, pentru suflet, pentru viață.Lavinia_Calina
Sau poate eu sunt cea ciudată (în sensul bun, evident), cea care simte și crede faptul că ființa umană nu mai are nevoie de anumite motive și anumite ocazii pentru a se sărbători, pentru a acorda atenția, pentru a se valorifica și a știi care îi este adevărata valoare.
De mică m-am simțit cel mai ciudat copil din Univers. Și cred că ciudată am rămas și voi rămâne mereu. Dar de curând am cunoscut în mediul virtual o tânără ciudată (în cel mai bun sens al cuvântului) și înteresantă, care mi-a atras atenția și mi-a trezit curiozitatea.
Toți oamenii s-au născut puternici, dar femeile sunt de câteva ori mai puternice și nu se dau în lături de la nimic.
Cred cu tărie că, dintre femeie și bărbat, cea care este întotdeauna puternică și mereu renunța ultima – dacă renunță vreodată, este femeia. Am asemănat femeia întotdeauna cu un copac – stă drept în bătaia vântului, are rădăcina puternică și e mai greu de pus la pământ. Exact așa este femeia.
Un exemplu de femeie puternică este Lavinia Călina. Cel puțin pentru mine, ea este una din milioanele de femei de la care aș avea oricând ceva de învățat, ceva de apreciat și de iubit.
Deși s-a născut în 1989, și mulți tind să o eticheteze ca fiind copil visător, eu o consider și o tratez ca ceea ce este: o femeie care știe întotdeauna ce vrea, care muncește și luptă pentru ceea ce își dorește, dar și o femeie care are încredere totală în forțele proprii
Pe Lavinia am simțit că o cunosc de o viață. Mi-a fost dragă din prima secundă în care am vorbit cu ea și m-a cucerit imediat prin felul ei de a fi, prin simplitate, umor, zâmbet, prin bunătate. Dar și prin sinceritate pe care o caracterizează.
Deși suntem atât de diferite, eu și Lavinia ne înțelegem foarte bine. De ce? Pentru simplul fapt că ne acceptăm una pe alta exact așa cum suntem. Deși suntem atât de diferite și de departe una de alta, sunt multe lucruri care ne leagă, multe ne aduce mai aproape sufletește, ba chiar gândim la fel și simțim la fel.
De când o numesc prietenă, abia apoi scriitoare, cred că avem multe lucruri în comun care ne sudează prietenia. Amândouă iubim viața în cele mai ciudate moduri și nu ne sfiim să arătăm asta tuturor, indiferent de consecințe. Suntem două ciudățele pentru că:
– Citim pe bandă rulantă și vorbim/scriem despre cărți. Asta e ciudățenia extremă;
– Respectăm oamenii și părerile lor despre noi/munca noastră și nu vrem să schimbăm opiniile elor care nu gândesc la fel ca noi;
– Râdem mult și molipsim și pe ceilalți cu râsul nostru colorat;
– Punem accentul pe valoarea omului, nu pe cum arată omul;
– Ea scrie cărți minunate, eu visez să scriu cel puțin o carte în viața asta;
– Visăm la o lume mai bună, mai frumoasă;
Lavinia a scris până acum trei cărți, scrie și acum și o încurajez să nu se lase niciodată de scris, căci România ar pierde un autor român contemporan de valoare. Da, o mare valoare și subliniez valoare, ca să fie și mai clar pentru toată lumea, spre disperarea celor care au o altă părere.
Ultimul avanpost, Zona Zero sau Copiii întunericului sunt modul în care Lavinia Călina lasă ceva frumos și util în urma ei.  Sunt doar primele trei cărți pe care le am în bibliotecă, dar sunt sigură că vor fi mult mai multe, căci un asemenea talent nu se poate irosi.
Lavinia Călina este primul autor a cărui cărți le voi recomanda fără să mă plictisesc și le cumpăr fără să stau pe gânduri, fără să țin cont de prețul lor, de titlul pe care îl vor avea sau de subiectul abordat. Voi cumpăra toate cărțile semnate Lavinia Călina, chiar dacă, să spunem, va scrie o carte despre cele mai rar întâlnite roci pe Terra. Nu contează. Atâta timp cât aceasta este scrisă de ea, acea carte se va aflașiîn biblioteca mea.
O apreciez pe Lavinia Călina, o prețuiesc, pe ea, și prietenia care le leagă. Și dacă se mai întreabă cineva de ce o laud mereu? Voi răspunde clar și scurt: O laud și o susțin pentru că merită și o iubesc mult.

Echipa Fantastică

by -
9

Să ne reamintim de… Aristotel

Aristotel ( 384 – 322 iHr )
Locul naşterii lui Aristotel unul dintre cei mai mari filozofi ai Grecie antice, este Stagira, aflată pe ţărmul Marii Egee. Tatăl marelui filozof era medic la curtea regelui Midas al II -lea, bunicul săAristotel (2)u find Alexandru Macedon. La vârsta de 17 ani a sosit la Atena şi a început să frecventeze Academia lui Platon, rămânând aproape de aceasta timp de 20 de ani.. Controversele dintre Aristotel şi Platon sunt cunoscute şi azi, el fiind singurul elev care a avut curajul de a se contrazice cu acesta. Platon a afirmat despre Aristotel că loveşte în el precum mânzul loveşte în mama lui. Aristotel a avut un respect nemărginit pentru Platon şi îl preţuia foarte mult, dar a văzut punctele vulnerabile ale teoriei sale despre lumea ideilor şi a lucrurilor. Celebra vorbă a lui Aristotel “Platon îmi este prieten, dar adevărul îmi este mai drag” ne vorbeşte despre aceste contraverse.
“Deşi bazele filozofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia şi a dezvoltat-o, putându-se cu siguranţă afirma că Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine stătătoare. A întemeiat şi sistematizat domenii filozofice ca Metafizică, Logica formală, Retorică, Etică. De asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.”
Aristotel (1)Înainte de a se întoarce în Atena unde a întemeiat prima şcoală de filozofie denumită Liceul, Aristotel a fost pentru o perioada de 4 ani educatorul lui Alexandru cel Mare. Acesta spunea despre filozof următoarele ”Îl consider pe Aristotel egalul tatălui meu, fiindcă dacă tatălui meu îi datorez viaţă, lui Aristotel îi datorez tot ce dă vieţii un preţ.”. “Liceul (Lykeion sau şcoala peripatetică), şcoală ce va rivaliza cu Academia lui Platon este locul unde a predat timp de treisprezece ani şi unde îşi va continua neobosit cercetările.” Moartea subită a lui Alexandru cel Mare, elevului şi protectorului lui Aristotel a stârnit o revoltă, iar filozoful a fost învinuit de blasfemie. Fără să mai aştepte procesul, Aristotel părăseşte Atena, la puţin timp după această moare pe insula Eubeea.
Cele mai cunoscute dintre scrierile sale sunt: Metafizică, Protreptic, Analitică Prima, Analitică Secundă, Topica, Categoriile, Despre interpretare, Respingeri sofistice. Lui Aristotel îi aparţine şi primul tratat psihologic. În afară de ştiinţă a contribuit în domenii că etică, logică, muzică, poezie, politică, şi teatru.
Vă prezint câteva dintre citatele marelui filozof:
“Zgârciţii adună ca şi când ar trăi veşnic; risipitorii risipesc ca şi când ar trebui să moară.”
“Speranţa este visul celui treaz.”
“Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri.”
“Cel mai bun prieten este doar acela care, când ne doreşte binele, ni-l doreşte de dragul nostru, chiar dacă nimeni nu o află.”
“Ce îmbătrâneşte repede? Recunoştinţa.”
“Virtutea morală o dobândim prin obişnuinţă.”
“Ceea ce avem de învăţat să facem; învăţăm făcând.”
“Egalitatea e sufletul prieteniei.”
“Omul cinstit nu face niciodată de bunăvoie ceva rău.”
“Cel blând nu înclină spre răzbunare, ci mai mult spre iertare.”
“Omul să-şi îngăduie a spune numai ceea ce îi place lui însuşi să asculte.”
“Frumuseţea este darul lui Dumnezeu.”
“Adevărul este bun şi lăudabil.”
“Cine este prieten cu toţi, nu este prietenul nimănui.”
“Antidotul pentru cinci duşmani constă într-un prieten.”
“E mai puternic cel care îşi învinge poftele decât duşmanii: într-adevăr, lucrul cel mai greu e să te învingi pe ţine.”
“Cel mai bun dar pentru muritori e sănătatea; apoi vin bujorii cei fără de pereche ai frumuseţii; în rândul al treilea e bogăţia, dar cea necartita şi neblamata de nimeni, iar în al patrulea rând să-ţi petreci cu prietenii ceasul tinereţii.”
“Că să eşuezi poţi s-o faci în multe feluri în timp ce pentru a reuşi ai o singură opţiune.”
“Sufletul nu gândeşte niciodată fără o imagine.”
“Memoria este scribul sufletului.”
“Homer i-a învăţat pe ceilalţi poeţi arta de a spune minciuni cu îndemânare.”
“Curajul este prima din calităţile omului, pentru că este calitatea care le garantează pe celelalte.”
“Scopul omului înţelept nu este de a-şi asigura plăcerea ci de evita durerea.”
“ Cele serioase se numicesc prin ras, iar râsul prin seriozitate”
“Într-o zi, lui Aristotel i s-a reproşat că a dat de pomană unui om cu o purtare rea, la care învăţatul a răspuns: Eu nu dau purtării, ci omului”
“Învăţătura e cel mai bun bagaj pentru bătrâneţe “

Vă mulţumesc că a-ţi fost alături de mine în acesta mică incursiune în vremea de mult apusă a începuturilor literaturii !
                                        

Cu drag, Iliuţa!

Surse foto: pinterest.com

by -
16

Cereri în căsătorie de prin cărţi şi lume adunate

După cum ştiţi în această lună echipa noastră s-a împărţit în trei mini echipe fiecare având câte o temă (Echipa Fantastică, Echipa Romantică si Echipa Iubirii). Am ajuns şi la sfârşitul lunii iubirii, şi cum este mai frumos să încheiem periplul nostru virtual prezentat până acum (Cupluri romantice, Destinaţii Romantice) decât cu, Cereri în căsătorie. Cereri în căsătorie adunate de prin cărţi, mondenităţi, etc. Ne-a fost extrem de greu să alegem ce să prezentăm, asta pentru că sunt extrem de multe cereri în căsătorie prin cărţi, unele inedite, altele emoţionante, profunde. Le-am adunat şi ne-am dat seama că aveam material pentru un roman. A trebuit să ne limităm pentru un articol şi să alegem ceva, dar pe care? Atunci, am recurs la singura soluţie de compromis: tragerea la sorţi. Poate că nu sunt cele mai concludente cereri, dar dacă asta am extras din joben, asta rămâne.

                                                                                     Cărţi

Eclipsa de Stephenie Meyer

Edward Cullen şi Bella Swan

Eclipsa de Stephenie Meyer

Am întins mâna după inel, dar degetele lui lungi mă depăşiseră. Îmi lua mâna stânga într-a lui şi puse inelul pe inelar, îmi ridică mâna şi am examinat amândoi cum se vedea ovalul strălucitor pe pielea mea. Nu era chiar atât de groaznic cum am crezut să-l am acolo.
— Perfect, spuse el indiferent. Ce bine – nu mai trebuie să fac un drum la bijutier. Simţeam emoţia puternică ce ardea dincolo de tonul relaxat al vocii lui şi m-am uitat la el. Era şi în ochii lui, vizibilă, în ciuda nonşalanţei pe care o afişa cu grijă.
— Îţi place, nu? am întrebat eu suspicioasă, fluturându-mi degetele şi gândindu-mă ce păcat că nu-mi rupsesem mâna stânga. El ridică din umeri.
— Da, spuse el încă relaxat. Îţi vine foarte frumos. M-am uitat în ochii lui, încercând să descifrez sentimentele care mocneau în scânteierea lor. Se uită şi el, iar prefăcătoria relaxată se evaporă. Strălucea – chipul lui de înger radia de bucurie şi victorie. Era atât de glorios că îmi taie respiraţia. Înainte să apuc să-mi trag răsuflarea, el deja mă sărută cu buzele triumfătoare. Eram deja pierdută când şi-a pus gură la urechea mea să-mi şoptească ceva – dar respiraţia lui era la fel de neregulată ca şi a mea. — Da, îmi place. Habar nu ai cât îmi place. Am ras, înecandu-mă puţin.
— Te cred.
— Te superi dacă fac ceva? murmură el cu braţele şi mai strânse în jurul meu.
— Orice vrei. Dar îmi dădu drumul şi se îndepărtă.                                                                                                   — Orice în afară de asta, m-am plâns eu. El mă ignoră luându-mă de mâna şi trăgându-mă şi pe mine jos din pat. Rămase în faţa mea cu mâinile pe umeri şi chipul serios.                                                                                       — Acum, să facem asta cum trebuie. Te rog, dar te rog, ţine minte că deja ai fost de acord cu asta, aşa că nu-mi strica momentul.
— Vai, nu, am oftat când s-a aşezat într-un genunchi.
— Fii cuminte, murmură el. Am tras adânc aer în piept.
— Isabella Swan? Se uită în sus la mine printre genele lui imposibil de lungi, ochii lui aurii fiind blânzi şi arzători în acelaşi timp. Făgăduiesc să te iubesc pentru totdeauna – în fiecare zi din eternitate. Vrei să fii soţia mea? Multe lucruri îmi stăteau pe limba, unele dintre ele neplăcute, iar altele mai sentimentale şi mai romantice decât s-ar fi aşteptat Edward de la mine. Decât să mă fac de râs am şoptit:
— Da.
— Mulţumesc, spuse el simplu. Îmi lua mâna stânga şi-mi sărută fiecare deget înainte să sărute inelul care era acum al meu.”

Iubeşte-mă în zori Lisa Kleypas 

Kevin Merripen şi Win Hathaway 

Iubeste-ma in zori de Lisa Kleypas

Luându-I capul în mâini, privi în ochii ei larg deschişi şi spuse doar trei cuvinte. Dar acestea explicau tot ce făcuse şi tot ce intenţiona să facă.
– Eşti a mea.
– O ridică cu uşurinţă, o aşeza pe umărul lui puternic şi o scoase afară din camera.
– Win închise ochii supusă şi tremurând. Scoase câteva suspine, prin căluşul care îi astupă gură, nu de nefericire sau frică, ci de o uşurare sălbatică. Acesta nu era un act impulsiv. Era un ritual. Era felul ţigănesc de a face curte, ca în vechime, şi nu cu jumătăţi de măsură. Era răpită şi sedusă.
– În sfârşit.”

“Te iubesc se gândi el uitându-se la Win. Iubesc fiecare bucăţică din ţine, fiecare gând şi cuvânt…întregul pachet complex şi fascinant al lucrurilor din care eşti formată. Te vreau cu zece feluri diferite de nevoi deodată. Iubesc toate anotimpurile tale, felul în care eşti acum, gândul cât de frumoasă vei fi în decadele ce vin. Te iubesc pentru ce eşti răspunsul la fiecare întrebare, pe care inima mea poate să o pună.”

Cartea pierdută a vrăjitoarelor de Deborah Harkness

Cartea pierduta a vrajitoarelor de Deborah Harkness

O cerere în căsătorie în stilul vampirilor care atunci când îşi aleg partenerul de viaţă îl înseamnă, acest lucru fiind echivalentul unui jurământ de credinţă !

“Gura să plutea deasupra gurii mele. Fusese luat prin surprindere. Mâinile mele alunecară mai jos, cuprinzându-i posesiv spatele, iar lui i se taie din nou răsuflarea până când începu să toarcă.
— Diana, începu el, cu o nuanţă de prudenţă în voce. Sărutul meu îi ceru detalii. Singurul răspuns al lui Matthew a fost să mă sărute şi el. Îmi mângâie gâtul în zona în care se simţea pulsul, apoi lasă mâna să-i alunece până când îmi cuprinse sânul stâng, mângâind acum ţesătură de deasupra porţiunii sensibile de piele dintre braţul şi inima mea. Ţinându-şi cealaltă mâna pe talia mea, mă lipi şi mai tare de el. După o vreme îndelungată, îşi slabi strânsoarea atât cât să poată vorbi.
Eşti a mea acum. Buzele mi-erau prea amorţite că să pot răspunde, aşa că am dat din cap şi am continuat să-l ţin strâns.
El mă privi fix.
— N-ai îndoieli?
— Niciuna.
— Din clipă asta, suntem una. Înţelegi?
— Cred că da. Înţelegeam cel puţin că nimeni şi nimic n-aveau să mă ţină departe de Matthew.
— N-are nici cea mai vagă idee.”

Mândrie şi prejudecată de Jane Austen

Elizabeth Bennet şi domnul Darcy

Mandrie si prejudecata de Jane Austen.jpg“Complet uluită, îl văzu pe domnul Darcy intrând. Acesta începu imediat s-o întrebe grăbit despre sănătate punând vizita lui în seama dorinţei de a afla cum se simte ea mai bine. Elizabeth îi răspunse cu o politeţe rece. Domnul Darcy lua loc câteva clipe, apoi, ridicându-se, merse de colo până colo prin camera. Elizabeth era mirată, dar nu spuse nici un cuvânt. După o tăcere de câteva minute, Darcy veni în faţă ei şi, foarte tulburat, începu astfel:

– Zadarnic m-am luptat. N-am reuşit. Sentimentele mele nu s-au lăsat învinse. Trebuie să-mi îngăduiţi să vă mărturisesc admiraţia şi dragostea mea arzătoare.

Uimirea Elizabethei fu de nedescris. Deschise ochii mari, se roşi, deveni bănuitoare şi rămase tăcută. El lua totul drept o suficient încurajare şi îi mărturisi, în continuare, tot ce simţea şi simţise de mult pentru ea. Vorbi frumos dar, în afară de simţămintele inimii, mai erau şi altele de menţionat şi nu fu mai elocvent pe tema afecţiunii lui decât pe aceea a mândriei. Conştiinţa inferiorităţii ei şi a faptului că – aceasta însemna o degradare pentru el, obstacolele reprezentate de familie, care pune întotdeauna raţiunea înaintea sentimentului, fură dezbătute cu căldură datorată parcă faptului că o rănea, dar foarte nepotrivită să-i susţină cererea.

                                                            Sărutul sorţii Mary Jo Putney

                                                          Duncan Macrae şi Gwynne Owens

– Da, sunt un bărbat şi îmi place frumuseţea feminină, dar sunt totodată un Protector. Când ne-arn. întâlnit, am văzut nu numai frumuseţea ta, ci şi inteligenţa, integritatea şi căldura ta. Am ştiu la fel de sigur cum ştiu forma vântului că, dacă îmi faci onoarea de a-mi da mâna ta, voi fi fermecat şi îndrăgostit pentru tot restul vieţii noastre. Ea se înroşi, privind în altă parte. De această dată linia fină a gâtului şi profilul ei îi făcură inima să bată mai repede. Ar fi putut crede că îl tachina intenţionat cu frumuseţea ei, ca să îl chinuiască, doar că un asemenea comportament nu îi era deloc caracteristic lui Gwynne. Prin camera se învârteau curenţi ciudaţi, iar conversaţia lor nu urma cursul pe care îl aşteptase el. Stapânindu-se vizibil, se întoarse cu faţa la el.

– Eşti în continuare sigur că mă vrei pe mine, şi doar pe mine, să îţi fiu soţie? Nu înţelese ce sens avea întrebarea, dar pulsul începu să i se accelereze.

-Sunt sigur.

-Atunci, dacă îţi doreşti… mă voi căsători cu tine. Cuvintele ei îl ameţiră. Probabil că dormea. Era singura explicaţie. Dar lumea era prea distinct de reală pentru un vis. Putea simţi briza printre copacii lui Lady Bethany şi putea să numere bătăile rapide din gâtul zvelt al lui Gwynne.

– Dacă vorbeşti serios… Da, de o mie de ori, da.

                                                              Pe aripile vântului Margaret Mitchell

                                                                        Rhett Butler şi Scarlett

-Te-am dorit întotdeauna, Scarlet, din prima zi când te-am văzut la Doisprezece Stejari, atunci când ai aruncat cu vasul acela şi ai înjurat, dovedind că nu eşti o doamnă. Te-am dorit întotdeauna şi mi-am zis că într-o zi într-un fel sau altul, te voi avea. Dar întrucât Frank şi cu tine aţi făcut ceva avere, îmi dau seama că persoana mea nu te mai atrage pentru eventualitatea de a-ţi împrumuta bani sau a-ţi oferi garanţii. Aşa încât îmi dau seama că va trebui să te iau în căsătorie.

-Rhett Butler e vreuna dintre glumele tale mârşave ?

Eu îmi deschid inima şi tu vii cu bănuieli! Nu, Scarlett e o declaraţie de cea mai bună-credinţă…. Plec mâine pentru mai mult timp şi mă tem că, dacă aştept până mă întorc, te măriţi între timp cu altcineva care are ceva bani. Aşa încât mi-am spus: “De ce să nu mă ia pe mine împreună cu banii mei ? Zău, Scarlett, nu pot s-o duc aşa toată viaţa, aşteptând să te prind între doi soţi.”

                                                                      Amnezie de Judith McNaught

                                                     Stephen Westmoreland conte de Langford – Sheridan

-Vreau să-mi dăruieşti fiice cu păr ca al tău şi cu firea ta, spuse el începând enumerarea motivelor şi dorinţelor, vreau ca fii mei să aibă ochii şi curajul tău. Acum, dacă tu nu vrei aceleaşi lucruri, dă-mi altă combinaţie care-ţi este pe plac şi îţi voi mulţumi cu umilinţă pentru a-mi dărui orice copil se va naşte.

Sheridan se simţi inundată de bucurie, durerea copleşind-o.

Vreau să-ţi schimb numele, zise el surâzând tandru, ca să nu mai fie niciodată vreun dubiu despre cine eşti sau a cui eşti. O mângâie pe braţe de sus până jos privind-o direct în ochi. Vreau să am dreptul de a dormi în acelaşi pat cu tine în această noapte şi în toate nopţile care vor urma de acum încolo. Vreau să te aud gemând în braţele mele şi vreau să mă trezesc între ale tale. O mângâie încet pe obraz ştergându-i lacrimile de la colţurile ochilor. Mai presus de toate vreau să te aud spunâdu-mi “te iubesc“ în fiecare zi din viaţa mea.

  MondenSeal si Heidi Klum

Seal şi Heidi Klum

“Poate fi considerată una dintre cele mai spectaculoase cereri în căsătorie. Cântăreţul Seal şi-a demonstrat ingeniozitatea şi şi-a surprins iubita cu o cerere în căsătorie absolut specială. Heidi Klum a fost cerută de soţie în Munţii Stâncoşi canadieni (Munţii Rockies din Canada) într-un iglu.Seal m-a dus cu elicopterul. Avea construit un iglu, în care pregătise totul: un pat cu cearceafuri în interiorul iglului, petale de trandafiri peste tot, lumânări… Foarte, foarte romantic”, a mărturisit ulterior fotomodelul pentru Marie Claire.”

Mariah Carey si Nick CannonMariah Carey şi Nick Cannon

“Una dintre cele mai pretenţioase dive din showbiz-ul internaţional, Mariah Carey are un noroc fantastic şi în dragoste. Celebra cântăreaţă a primit nu una, ci două propuneri de căsătorie din partea actualului ei soţ, rapperul Nick Cannon. Potrivit spuselor lui Mariah Carey, ambele cereri în căsătorie au farmecul lor şi au impresionat-o în cel mai frumos mod. Prima cerere în căsătorie a avut loc în 2008, pe acoperişul apartamentului lor din New York, unde a primit un inel cu diamant de 17 carate, ascuns într-o cutie cu bomboane, iar a două a avut loc în aceeaşi zi, de data aceasta în aer liber, în timpul unei plimbări cu elicopterul. “Am fost poreclită Cenuşăreasa, iar lumea ajunsese să-mi spună că ceea ce mi se întâmplă mie nu se întâmplă şi în viaţă reală”, povestea cântăreaţa pentru Elle.’’

Tori Spelling şi Dean McDermott

“Frumoasa actriţa Tori Spelling, cunoscută datorită serialului “Beverly Hills, 90210”, a avut prilejul să aibă o cerere în căsătorie de poveste. Propunerea de vis a venit din partea actorului Dean McDermott, actualul ei soţ. Actriţa a fost cerută de soţie în Ajunul Crăciunului, în timpul unei plimbări cu trăsura într-o pădure decorată în detaliu, cu beculeţe şi ornamente de Crăciun, când Dean i-a oferit un superb inel cu diamant şi safire. “Suntem foarte îndrăgostiţi şi abia aşteptăm să ne începem viaţă împreună”, declarau atunci cei doi.’’

                                              Obiceiuri de căsătorie în Grecia Antică

“Merele au fost asociate mult timp cu dragostea şi căsătoria. În Grecia Antică, mărul constituia o cerere în căsătorie. Tânărul îi aruncă alesei lui un măr, şi dacă ea îl prindea însemna că acceptă cererea în căsătorie.”

 Obiceiuri de căsătorie la chinezi

“Datorită teritoriului sau vast şi istoriei milenare, China reuneşte obiceiuri variate legate de căsătorie, în regiuni diferite, cu toate că în linii generale ele sunt asemănătoare.

În antichitate, era foarte important să fie respectate şi urmate principiile fundamentale ale Celor 3 Scrisori şi 6 Ceremoniale.

Cele trei scrisori includ „Scrisoarea de logodnă”, „Scrisoarea pentru cadou” şi „Scrisoarea de nuntă”. Prima este documentul protocolar de consimţământ, unul de nelipsit pentru o căsătorie. Apoi, este necesară o scrisoare privitoare la cadouri. Aceasta va fi trimisă la familia fetei alese. În scrisoare sunt scrise cantitatea şi denumirile cadourilor la nuntă după ce părţile acceptă mariajul. În fine, scrisoarea de nuntă se referă la documentul ce va fi pregătit şi prezentat familiei miresei în ziua nunţii pentru a confirmă şi a acceptarea oficială a miresei de către familia mirelui.

Cele şase ceremoniale includ:

Cererea în căsătorie: Dacă părinţii unui băiat necăsătorit aleg o faţă pe care o doresc drept nora, ei vor caută o peţitoare. Cererea în căsătorie este făcută de regulă de către peţitoare, care va prezenta oficial cererea clienţilor săi către părinţii fetei alese.

Potrivirea datei de naştere: Dacă părinţii posibilei mirese nu se opun mariajului, peţitoarea va cere certificatul de naştere a fetei pentru a cunoaşte ora la care s-a născut această, pentru a fi siguri de compatibilitatea între mire şi mireasă. Dacă datele şi orele de naştere ale cuplului nu sunt în contradicţie din punct de vedere astrologic, se trece la etapă următoare. Dacă există vreo nepotrivire ce indică că mariajul va aduce dezastre în familia băiatului sau a fetei, se renunţă la această căsătorie.

Prezentarea cadourilor de logodnă: Dacă datele de naştere corespund, familia mirelui va angaja atunci peţitoare pentru a prezenta familiei miresei cadouri de logodnă, ataşând scrisoarea de logodnă.

Prezentarea cadourilor de nuntă: După ce scrisoarea de logodnă şi cadourile de logodnă au fost acceptate, familia mirelui va trimite oficial ulterior cadouri de nuntă la familia miresei. De obicei, cadourile includ ceai, seminţe de lotus, fasole roşii, fasole verzi, curmale roşii, nucşori, portocale, rodie, crin, prăjitură de nuntă, nuci de cocoş, băuturi alcoolice, panglici roşii, cutii pentru bani şi multe altele.

Alegerea datei de căsătorie: Un astrolog sau o carte de astrologie vor fi consultate în alegerea unei date norocoase pentru a se organiza ceremonia de nuntă.

Nunta: În ziua aleasă, mirele pleacă împreună cu o echipa de însoţitori şi muzicieni la familia miresei, pe tot drumul interpretând muzică veselă.

În contrast cu obiceiurile din Occident, unde predomină albul, culoarea dominantă la costumele tradiţionale chinezeşti de nuntă este roşu. Chinezii intenţionează să apeleze la această culoare pentru a adaugă veselie în atmosfera.”

În multe dintre culturile occidentale, tradiția spune că bărbatul trebuie să ceară femeia în căsătorie. În Regatul Unit și Irlanda, se spune că pe 29 februarie într-un an bisect este data în care o femeie îl poate cere în căsătorie pe partenerul său.”

Sursa

  Cereri în casătorie şi iubiri celebre

Josefine şi Napoleon Bonaparte

“În ziua nunţii, Josefine (un nume primit de la Napoleon, căci numele sau real era Rose) a primit de la Napoleon faimosul medalion pe care erau încrustate cuvintele „Au destin”. S-a dovedit că aceste cuvinte să fie prevestitoare.

Napoleon a întârziat câteva ore la ceremonie, spunând că a devenit atât de captivat de campania sa viitoare că a pierdut noţiunea timpului.”

Shah Jahan şi Mumtaz MahalTaj Mahal

“Dragostea dintre Shah Jahan şi Mumtaz Mahal este cea care a creat faimosul Taj Mahal, cea mai cunoscută construcţie din lume.

Când a ajuns pe Tronul Păunului, în 1627, prinţul Khurrum a devenit Shah Jahan sau „Regele Lumii”. Din această postură, şi-a luat două soţii, dar s-a îndrăgostit nebuneşte numai de una. De Arjuman Banu Begum, pe care a numit-o Mumtaz Mahal, adică „Bijuteria Palatului”. Ea era cel mai apropiat consilier şi confident al sau, dar şi soţie şi „maşină de făcut copii” – în timpul căsătoriei au avut nu mai puţin de 14 copii.

În timpul naşterii ultimului dintre prunci, Mumtaz a murit. Shah Jahan a fost atât de distrus de durere încât a ordonat ca întreg imperiul să între într-o perioada de doi ani de doliu, iar el însuşi s-a retras pentru un an în „purdah” (o practică prin care se retrage şi trăieşte izolat de lume, complet singur). Întors în viaţa publică, Shah Jahan a hotărât construirea unui templu la Taj Mahal, în onoarea soţiei sale. Astăzi, este unul dintre cele mai cunoscute clădiri din lume şi un exemplu prin excelenţă al arhitecturii mogule. A fost construit în 23 de ani, iar aici au fost înmormântaţi atât Shah Jahan, cât şi Mumtaz. În timp, a devenit un simbol al iubirii eterne.”

Voi aveţi o cerere de căsătorie preferată întâlnită în cărţi?

Vă mulţumim!

Echipa Iubirii!

(Arci, Iliuţa, Iasmy, Mili)

Surse foto: pinterest.com, historia.ro, wikipedia.com

Destinaţii romantice

Fiind în luna iubirii, ne-am propus să plecăm într-o călătorie… virtuală pentru că nu mai avem bani de cea reală… Iar când echipa romantică visează, ei bine, pregătiți-vă pentru un tur pe măsură. Ne răsfățăm în Paris, ne plimbăm prin Florența, visăm printre colinele Irlandei, facem un hop peste ocean și vizităm New York-ul ca mai apoi, să ne întoarcem acasă și să ne (re)amintim de ce ne iubim țara.
Orașele și cuplurile celebre se împletesc într-un articol ce vă va purta pașii pe străduțe lăturalnice cu secrete bine păzite sau la înălțime pentru a asista la gesturi romantice în văzul tuturor.

Vă dorim călătorie plăcută!

Vom vizita întâi Parisul – orașul iubirii și al cunoscutului și mult-practicatului, sărut franțuzesc.

Când eram studentă, am citit o carte a lui Jarod Kintz care nu știu dacă a fost tradusă în română, dar titlul său original este “Love quotes for the ages. Specifically ages 18-81”. Aici am găsit următorul citat:
Don’t just stand there with your Eiffel Tower smile. Tell me you love me, and tell me in French.” / Nu sta acolo cu zâmbetul tău de Turnul Eiffel. Spune-mi că mă iubești și spune-mi-o în franceză.
Fără îndoială, un „je t’aime” e plin de muzicalitate, de sens, de senzualitate – franceza doar e limba dragostei. Iar Parisul, capitala ParisFranței, este (par excellence) orașul iubirii!
Ce-ar fi să ne începem plimbarea, nu cu Turnul Eiffel – e minunat, dar toți fac asta! Hai să începem cu o plimbare așa cum a făcut Aurelie Bredin din “Ingredientele iubirii”:
„[…]mergeam prin Grădina Tuileries, o siluetă plăpândă și tristă […] ce traversa legănându-se pe picioare aleile pustii ale parcului, proaspăt măturate, apoi ieșea și se îndrepta spre Luvru, luneca de-a lungul malului Senei […] trecea pe lângă Île de la Cité, […] pe lângă toate luminile orașului, care licăreau și se-aprindeau una după alta, până când se oprea în sfârșit pe micul Pont Louis-Philippe.”
După așa o plimbare, ce-ar fi să ne tragem puțin sufletul? Ce ziceți de catedrala Notre Dame? Această minuăție arhitectonică „este și astăzi, fără îndoială, o clădire măreață și sublimă. […] Pe fațada bătrânei regine a catedralelor noastre, lângă un rid se găsește întotdeauna o cicatrice.” (Victor Hugo, Notre-Dame de Paris).
Apoi, unde-ați vrea să mergem? Turnul Eiffel? Champs Elysees? Arcul de triumf (cel original)? Pont des Arts – faimosul pod unde îndrăgostiții își „încuie” iubirea? Parisul abundă de locuri de vizitat în doi și nu numai! Sau cum ar fi o sesiune de cumpărături la galeriile Lafayette?
Sunt atâtea de văzut… o singură zi nu e suficient. Hai să ne refacem bateriile! Unde? Păi tot vorbeam de “Ingredientele iubirii” a lui Nicolas Barreau mai sus, ce ziceți de un Curry d’Agneau servit în faimosul La Coupole? Apropo, rețeta e la finalul cărții!
Sau, dacă și voi sunteți precum Aurelie, și acest faimos restaurant în stil Art Deco, vi se pare un pic prea… comercial – mai avem o sugestie pentru voi: La Palette! Localul acesta este ceva mai… „boem” (dacă se poate spune așa). „[…] cu mesele lui de lemn, curate lună, și cu pereții împodobiți cu tablouri, este foarte popular printre artiști, proprietari de săli de expoziție, studenți sau chiar redactori.”
Ah, nuuu! Am uitat, dar mai e și mâine o zi. Am citit eu (tot în “Ingredientele iubirii”) despre o librărie micuță înțesată cu cărți pe care trebuie neapărat să o vizităm!
Și câte n-ar mai fi de văzut. Cred că nu ajungi să vezi Parisul într-o viață – e în continuă schimbare. Nici de citit nu prea merge, e o fântână nesecată de inspirație pentru autori… Iar de ce reprezintă pentru îndrăgostiți – nu mai zic! (Diana)

FlorentaȘi pentru că nu suntem atât de departe, mergem și în Florenţa, să inhalăm aroma iubirii sub soarele Toscanei.

Am şovăit puţin în alegerea unei destinaţii romantice, dar în cele din urmă mi-am făcut bagajul pentru Florenţa. De ce Florenţa? Pentru că este un oraş viu, substanţial, în care trecutul şi prezentul coexistă laolaltă ca şi cum timpul ar refuza să aştearnă uitarea peste ce a fost.
„Oraşul e o seducătoare. Când te sărută eşti pierdut, fie că eşti om de rând sau rege.(„Seducătoarea din Florenţa” -Salman Rushdie)

Pe străzile florentine poţi inspira şi azi parfumul iubirilor celebre ale secolelor trecute şi o simplă clipire a ochilor te poate arunca înapoi în timp, când Dante se îndrăgostea iremediabil de Beatrice pentru ca apoi să o divinizeze în operele sale nemuritoare.
La modul general, Florenţa pare un oraş creat pentru romantici incurabili şi pentru artişti. Este o bucată ruptă parcă din Eden şi aşezată pe pământ cu scopul de a încânta deopotrivă oameni şi îngeri. Aici, sub soarele arzător al Toscanei, iubirea se trăieşte parcă mai intens, iar fericirea mai că pare tangibilă. Printre clădiri vechi şi noi, pe străzi pietruite, prin piaţete cu iz străvechi şi înconjurat de clădiri renascentiste, orice turist are impresia că a nimerit într-o buclă a timpului, într-o altă lume cu parfum romantic care te îndeamnă să visezi cu ochii deschişi.
În Florenţa sunt multe de văzut, atât de multe încât o simplă excursie nu poate acoperi multitudinea de obiective. Sunt totuşi câteva locuri must see pe care niciun romantic îndrăgostit de perfecţiunea sentimentului de iubire nu are voie să le rateze.
Ponte Vecchio peste râul Arno poartă cu siguranţă amprenta iubirii. În afara peisajului care îţi taie răsuflarea la propriu, acesta este o dovadă că iubirea este nemuritoare prin miile de lacăte prinse de el. De-a lungul timpului, râul care curge tăcut prin oraşul renascentist a fost martorul a n poveşti de iubire şi, la fel de tăcut, a păstrat secrete şi a dus cu el sentimente.
Se spune că în lumina apusului, Florenţa devine magică, iar acest fapt este văzut cel mai bine din Piazzale Michelangelo care oferă o panoramă magnifică a oraşului. Să nu uităm nici de statuia lui David care încă smulge zâmbete şi admiraţie şi, care domină de la înălţime întreaga piaţă. Giardino delle Rose, una dintre superbele grădini ale pieţei, va asigura din plin romantismul căutat pe străzile florentine ale secolului XXI.
Nu poţi pleca din Florenţa fără să intri măcar într-unul din castelele sale. Eu propun un palat a cărui arhitectură îmbină strălucit stilul gotic cu cel roman şi anume Palazzo Bargello. Acesta a fost construit în secolul XIII şi mă duce din nou cu gândul la Dante şi Beatrice. Curtea palatului vă va purta prin lumea de care au aparţinut cei doi, iar liniştea inspirată aici oferă dulcea iluzie că viaţa poate fi un dar şi că iubirea eternă nu e doar un mit.
Respirând iubirea dintre Dante şi Beatrice, amintindu-ţi sonetele lui Michelangelo pentru Vittoria Colonna și tinerii cu chip angelic din picturile lui Da Vinci este aproape imposibil să nu te laşi cuprins de vraja Florenţei. Acest oraş îmi aminteşte de un citat din „Wuthering Heights” şi anume, „Încep să cred că aici ai putea iubi toată viaţa o singură fiinţă.” Florenţa nu este doar un oraş plin de cultură, istorie şi străzi superbe. Este un loc care te face să crezi în frumos, în puritate, în sentimente nobile. Este destinaţia perfectă pentru a-ţi dărui inima pentru că, odată ajuns în acest colţ de lume, o bucată de suflet va rămâne aici.
Şi din cauză că nu poţi părăsi „perla Toscanei” fără să îi simţi şi gustul aromat, o îngheţată florentină savurată în gelateria Vivoli vă va purta cu gândul la celebra familie Medici pentru care a fost creat în secolul XVI acest desert absolut delicios.
Sperând într-un concediu în magnificul Firenze (un concediu decontat de statul român ca un spor zilnic de stres), închei prin cuvintele lui Oscar Wilde pe care le dedic Italiei cu admiraţie şi cu o urmă de invidie de la care nu mă pot abţine să nu o simt: „Sunt gelos pe orice lucru a cărui frumuseţe n-are moarte.” (Maryliyn)

Pentru că am stat suficient pe continent, propunem să facem o escală în insulele irlandeze, la Ardmore, în comitatul Waterford.
“Irlanda este locul unde poți să-ți privești inima și vezi ce contează cel mai mult” (Nora Roberts)

Când a venit vorba despre alegerea unei destinații romantice din cărți, nu a trebuit să mă gândesc prea mult și asta pentru că sufletul/gândul meu are o singură destinație – Irlanda. De vină pentru că sunt fascinată de această țară este scriitoarea mea de suflet, Nora Roberts. Datorită ei am învățat să iubesc Irlanda, să închid ochii și să mă visez în Galway, Ardmore sau pe râul Shannon, să “văd” colinele verzi, imposibil de verzi cum numai aici întâlnim. Visez la ruinele diferitelor abații și toate însemnările în limba celtică și dacă sunt atentă, sigur aud și muzica lui Sharon Shannon, autentica muzică irlandeză.
Ardmore -poza 1Cu toate că autoarea reușește să picure magie în fiecare scriere a ei, făcându-ne în același timp să visăm la niște peisaje mirifice, destinația mea preferată este satul Ardmore (An Aird Mhór) ce stă cuibărit pe coasta de sud a Irlandei, în comitatul Waterford, cu Marea Celtică întinsă la picioare. Aici s-au petrecut evenimentele din “Diamantele vin din cer” (volum 1, trilogia Irish Gallagher‘s Pub/ Gallaghers of Ardmore), loc în care Jude Frances Murray poposește pentru a vedea zona natală a bunicii sale, având “norocul“ să locuiască într-o căsuță (căsuța de pe dealul zânelor) bântuită și ajungând într-un final să se îndrăgostească atât de Aidan, cel mai mare dintre frații Gallagher, de frumusețea peisajului, cât și de folclorul irlandez. Se știe doar că atmosfera din întreaga țară “favorizează formarea și perpetuarea miturilor, de la pagânism, cu micile sale altare și sacrificii aduse zeilor, folclorul celtic, cu avertismentele și recompensele sale, adăugarea culturii aduse de invazii vikinge și normane”.
Deși m-am lăsat vrăjită de legenda irlandeză – povestea lui Lady Gwen și a lui Carrick cel din neamul zânelor, de acele diamante culese din razele soarelui sau safire smulse din inima mării, trebuie să recunosc că ceea ce mi-a făcut sufletul să vibreze cu adevărat și să văd totul într-un cadru cât mai romantic, a fost modul cum a fost descris acest colțișor de țară.

Ardmore.poza 2“Valuri-valuri de coline verzi scânteia în lumina soarelui, strălucitoare ca partea interioară a unor scoici, întinzându-se cât vedeai cu ochii spre umbra munților îndepărtați…Niște picturi, zugrăvite atât de minunat, încât, dacă le priveai destul de mult timp, simțeai că alunecai în ele, contopindu-te cu culorile, formele și scena pe care un maestru o crease …”
Ce-ai simți dacă ai traversa câmpia și ai urca pe treptele netede și alunecoase rămase în picioare printre pietrele acelea dărâmate? Ai simți-ai putea simți-secolele de picioare care au călcat pe aceleași trepte?”
“Se spune că această casă stă pe o colină a zânelor, una dintre nenumăratele ridicături de pământ din Irlanda, sub care locuiesc zânele, în palatele și castelele lor. Se spune că dacă te apropii de un deal al zânelor, poți auzi melodiile cântate în marea sală a castelului, sub iarbă de un verde intens. Iar dacă te urci pe un deal, îți asumi riscul de a fi răpit chiar de zâne, pentru a fi silit să le îndeplinești poruncile.”
“Aceea era Irlanda, culoarea, dramatismul și pacea ei. E vorba de țară, de colinele și stâncile ei. De aerul ei.”(Alina)

V-am invitat să mergem în călătoria iubirii prin Europa, vizitând Parisul – orașul iubirii eterne, am poposit și în Florența, urmându-i pașii lui Dante și a lui Beatrice printre clădirile învechite de timp, am făcut o escală în Irlanda pentru a cutreia Ardmore-ul cu colinele-i verzi și apele șuierătoare. Însă, înainte de a ne întoarce acasă pentru a ne descoperi legendele și poveștile de dragoste, vă propun să facem un salt peste ocean. Unde, vă întrebați?! Păi… pe continentul tuturor posibilităților, în orașul ce nu doarme niciodată – New York.
Atunci când ne-am gândit la această idee de articol… să călătorim în timp și spațiu, prin lumi și culturi diferite, să ne pierdem în poveștile de dragoste ale romanelor mult-iubite… New YorkNew York-ul a fost primul și singurul oraș care mi-a venit în minte. Contrar a ceea ce am spus mereu despre București – că nu-mi place, că e gălăgios, că e aglomerat… uite că New York-ul e pe primul loc în coloana viselor personale.
Oare câte povești de dragoste a văzut orașul care suferă de insomnie?! Oare câte prime-săruturi, câte vise spulberate, trădări, secrete se ascund la fiecare colț de stradă?! Câți milionari din Manhattan s-au îndrăgostit de fetele din Brooklyn sau câți băieți din Queens au ajuns să-și întrețină amante secrete în Long Island?! Mă întreb câte iubite au avut norocul de a fi cerute în căsătorie în vârful lui Empire State Building… sau câți bărbați au îndrăznit să facă gestul în mijlocul stadionului echipei de baseball New York Yankees. Câte cupluri s-au întâlnit la alergarea de dimineață din Central Park?! Sau câți tineri s-au văzut pentru prima dată în vacanțele pe plaja din Coney Island?!
Să vorbim despre câte filme s-au filmat aici?! Nu mi-ar ajunge spațiul, nici timpul… sunt convinsă că fiecare dintre noi a văzut măcar… 50?! Mda… Am suspinat la „Miracolul de pe strada 34”, am visat cu ochii deschiși în “Sex and the City”, am zâmbit dulce la “Când Harry a întâlnit-o pe Sally”, am stat cu sufletul la gură urmărind “The Godfather”, am râs cu lacrimi la “Singur acasă: pierdut în New York”, ne-am îmbătat cu “Parfum de femeie” și nu mai spun câte lacrimi s-au scurs la “Întâlnire cu Joe Black”. “Kate&Leopold”, “Serendipity”, “Cum să scapi de un tip în 10 zile”, “Eat Pray Love”, ”Letters to Juliet” și unul din preferatele mele, “The Proposal” sunt doar câteva din filmele ce ne arată fărâmițe din celebrul oraș, săruturi pătimașe și regăsiri pline de emoții.
Iar când mă gândesc la universul romanelor a căror acțiune a avut loc în New York… nici nu știu despre care să vă scriu mai repede, ce să las, căruia să-i ofer locul de onoare și ce cuplu să primească coronițele de Rege și Regină a balului.
Marele Gatsby” este primul care-mi vine în minte – una dintre cele mai puternice și mai tulburătoare povești de dragoste din întreaga literatură a sec. XX-lea, scrisă în 1925 de Scott Fitzgerald.

“Gatsby crezuse până la urmă în luminiţa aceea verzuie, într-un viitor fremătător, care se îndepărtează însă cu fiece an în faţa noastră. Ne-a scăpat o dată, dar ce importanţă are… mâine o să fugim mai repede, ne vom întinde braţele mai departe… Şi tot aşa, până într-o dimineaţă… Şi tot aşa, trecem de la o zi la alta, barci împinse de curent, împinse fara încetare, tot mai înapoi, în trecut.”

Oare cine n-a citit sau n-a văzut “Mic dejun la Tiffany”…?!

-Ce înseamnă călătoare?
-A, cartea mea de vizită, zise ea descumpănită. Crezi că e ridicolă?
-Nu, nu ridicolă, ci doar provocatoare.
-La urma urmei, cum pot să știu unde am să trăiesc mâine, zise ea, ridicând din umeri. Așa că le-am spus să scrie Călătoare.”

E cineva pe aici care n-a citit sau n-a văzut “The Princess Diaries”?! Povestea dintre Mia și Nicholas au adus mii de suspine și la fel de multe zâmbete pe marile ecrane, dar sunt convinsă că cine n-a citit seria, nu știa că Mia este îndrăgostită, de fapt, de fratele lui Lilly, prietena ei cea mai bună.
“Gossip Girl” – o altă serie de mare succes ecranizată – ne poartă pe străzile New York-ului, ne îmbată cu versalitatea tinerilor și ne amețește cu poveștile întortocheate de dragoste. Câte dintre voi nu v-ați dorit să fiți Blair sau Serena?!
Ah, și dacă tot sunt eu la cârma acestei plimbări, să nu uităm de “Orașul Oaselor” al scriitoarei Cassandra Clare, unde facem cunoștință cu Clary, Simon, Jace, Izzy, Alec și Magnus și intrăm într-o lume fantastică unde tot ce ai crezut că e imaginar se transformă într-o realitate de coșmar.
Ce spuneți, mă însoțiți într-o excursie în care vom merge până la epuizare?! Dacă m-aș lua la întrecere, oare cine ar adormi mai repede… eu sau… New York-ul?! (EmM)

Și dacă tot am terminat cu visarea, propun să ne întoarcem acasă, dar nu înainte de a ne bucura de farmecul plaiurilor mioritice.

RomaniaCâte țări cu destinații romantice cunoaștem? La o astfel de întrebare mulți ar răspunde Parisul cu Turnul Eiffle sau Londra sau Veneția. Dar câți oare s-ar gândi că și România are destinațiile sale romantice? Câți dintre noi cunoaștem locurile romantice ale țărișoarei noastre?
Să încep cu Brașovul care datorită istoriei sale e unul dintre cele mai romantice orașe din țară. Aici dăinuiește și o legendă, legenda marelui Dracula care a avut o mare iubire cu care nu s-a căsătorit niciodată. Vorbim despre frumoasa Katarina, fata care i-a furat inima contelui Dracula iar pentru ea era în stare să facă moarte de om. Iubirea lor a stârnit multe revolte în vremea respectivă și deși Vlad Țepeș a mai fost căsătorit de 3 ori niciodată nu a iubit atât de mult pe cineva; nu a putut accepta un alt bărbat în viața Katarinei și tăia cu sabia pe oricine se apropria de ea. Istoricii spun că după moartea domnitorului, frumoasa femeie s-a retras la mănăstire și nu a mai vorbit niciodată.
Pentru a rămâne tot la Brașov unde întâlnim una dintre cele mai romantice locații din țară, Strada Sforii, cunoscută ca fiind punctul de întâlnire al îndrăgostiților de pretudindeni. Strada Sforii este cunoscută ca fiind cea mai îngustă strada din Europa de Est.
De la Brașov, mergem la Moldova, mai exact la Iași, unde și acolo avem parte de locuri romantice. Cine nu a auzit de Teii lui Eminescu? Este locul unde Mihai Eminescu o plimba pe Veronica Micle și îi jura dragoste eternă. Și acum locul respectiv este frecventat de tineri cu iubitele de mână chiar dacă foarte puțini dintre ei îl mai recită azi pe Eminescu. Istoria spune că cei doi s-au iubit atât de mult, încât după moartea lui Eminescu, Veronica s-a retras la mănăstire, unde a supraviețuit doar trei săptămâni (s-a otrăvit cu arsenic).
Trecem în vremuri moderne și spunem că în prezent în țara noastră sunt multe locuri romantice care îi inspiră pe fotografii sau pe scriitorii noștri. Avem, de exemplu, răsăriturile de pe Malul Mării Negre sau apusurile de pe vârful Ceahlăului; un loc în care mulți dintre cei îndrăgostiți și-au jurat iubire veșnică.
De asemenea, o croazieră pe unul din afluenții Dunării este o escapadă romantică datorită cadrului sălbatic în care te afli. Este ideală plimbare prin pescăruși și nuferi care îți încântă absolut toate simțurile.
Dacă tot este anul lui Brâncuși, zic că Poarta sărutului și Masa tăcerii sunt locuri romantice unde poți să poposești liniștit și să îți tragi sufletul ținând persoana iubită de mână.
Bucureștiul este iarăși un oraș romantic. Parcul Cișmigiu unde te poți plimba liniștit cu vaporașul, te îmbie la iubire. Sau Centru Vechi cu străzile sale înguste care te trimit cu gândul în secolele trecut, este potrivit pentru a te pierde împreună cu persoana iubită.
Vrei romantism la înălțime? Poți opta pentru Sibiu cu Turnul din Biserica Evanghelică, loc din care, poți admira în voie orașul de sus și crestele munților acoperite cu zăpadă. Veți fi doar voi doi și un aer tare de munte. Nu e așa că e minunat?
Avem o țară minunată, romantică care te îmbie la o iubire pură, nemuritoare, exact ca legedenele pe care le ascunde. Fie că optezi pentru unul dintre orașele istorice, un vârf de munte sau un cort pe plajă, fiecare moment trăit poate fi unic prin romantismul său. (Măli)

Iubirea este aceeași oriunde ne-am afla!

Echipa Romantică

Alina, Diana, EmM, Maryliyn, Măli

Surse foto: pinterest.com

by -
17

Iubirea din cărți vs iubirea reală. Care-i mai tare.

Fiecare carte este o nouă lume în care pătrunde cititorul, este o nouă viață pe care reușește să o trăiască și să o simtă ca fiind propria viață, este chiar și o nouă iubire pe care sufletul omului își dorește să o soarbă și să o păstreze în suflet. O carte umple viața omului cu iubire, strălucire și povești – iar la aceste trei stări este imposibil să renunți.
În cărți găsim iubirea în orice formă. Și în orice formă am găsi iubirea, aceasta este o formă a iubirii pure. Este mereu o iubire pe care oricine și-ar dori să o trăiască ”pe viu”. Este iubirea perfectă, cea cu toate stările posibile și imposibile. De fiecare dată, iubirea din cărți are fluturași, fiori, situații limită, durere, devine periculoasă, este amenințată, i se pun piedici – uneori se impiedică rău, se destramă. Doar pentru a deveni mai puternică, mai sudată, mai intensă și mai mare decat marea cea albastră.
Iubirea din cărți se asemănă mult cu iubirea reală, acea iubire fierbinte dintre două suflete ce aprind o flacără imposibil de stins. Iubirea adevărată scrie și ea o carte – cartea cu povești ale cuplului. Iubirea din cărți a scris multe alte pagini în istoria iubirilor perfecte, demne de amintit și reamintit peste timp.
Iubirea din cărți unește personaje total diferite, din familii total opuse, cu statut social diferit, cu imagine publică care mai de care mai liniștită sau, dimpotrivă, colorată. Iubirea din cărți unește inimile a două personaje cu preocupări diferite, cu familii care se urăsc, cu prieteni care nu se suportă nici măcar în poze. Iubirea din cărți devine o masca pentru cuplul care se ascunde de ochii curioșilor. Iubirea din cărți se consumă departe de ochii lumii. Iubirea din cărți arde intens și se consumă aproape imediat. Iubirea din cărți se comportă ca un resentiment puternic în fața celor care nu acceptă sub nici o formă relația.
Iubirea din cărți joacă un rol, este plină de reproșuri, orgolii, ură, furie, de țipete, de răni sufletești și durere fizică gata oricând să sângereze din toate părțile. Este falsă de față cu alții, dar duioasă, plină, înmiresmată, caldă și mereu foarte mare, intensă și puternică atunci când totul se petrece în tăcere. Iubirea din cărți e mult mai frumoasă cu doar doi martori.
Iubirea din cărți nu e roz, nici măcar colorată nu este. Iubirea din cărți este aproape în majoritatea poveștilor gri, căci în mai toate poveștilor iubirea are alte interese – materiale și sociale. Are principii, valori meschine și interese ascunse și menite să nu știrbească imaginea perfectă a familiei sus puse.
Iubirea din cărți trece prin multe, multe întâmplări menite să le pună în pericol viața în doi, să-i despartă și să topească sentimentele curate din sufletele partenerilor. Trece peste pedicile destinului și ale familiilor. Trece peste ura și peste deciziile vehemente ale părinților de a despărți doi îndrăgostiți.
Iubirea din cărți se poate ascunde, se poate preface, poate juca un rol pentru a mângâia orgoliile celorlalți, dar aproape întotdeauna, învinge. Triumfă, câștigă războiul generațiilor și a sufletelor împietrite de ură.
Iubirea din cărți trece toate barierele sociale și materiale. Trece peste trecut, peste povești dureroase. Iubirea din cărți trece peste tot. Cum? Iubind. Cum? Iertând. Cum? Eliminând din drumul ei mintea cea care mereu pune piedici, care caută și găsește motive, care instalează frica.
Iubirea din cărți luptă până la final. Trece peste orice și orice. Înfruntă soarele dogoritor, face față flăcării mereu arzătoare, dar și furtunilor reci, torențiale, aducători de nori grei și negri ce își găsesc loc pe cerul dragostei lor.
Iubirea din cărți este frumoasă, învingătoare și mereu frumoasă.
Iubirea reală are poate că un alt tipar, o altă poveste – una ce începe frumos și se încheie ireversibil cu despărțirea și dispariția ei în negura timpului. Alteori începe greu, anevoios. Unele iubiri au nevoie de timp pentru a se petrece, pentru a se trăi, consuma și fructifica atât de frumos.
Există unele povești de iubire care nu trec testul timpului, a încercărilor, a distanței. Ele rămân cele mai triste iubiri de poveste din viața reală. Probabil, ele ar fi fost cele mai frumoase iubiri care ar fi reușit să bată orice poveste ce stă scrisă într-o carte.
Unele iubiri obosesc în fața provocărilor, nu sunt suficient de intense, de sudate în fața nici unei bătăi de vânt. Acestea se destramă la primul cuvânt, prima rană, primul sfat ”de bine” a celor din jur. Aceste povești de iubire mor înainte de a se naște, înainte de a se scrie. Aceste iubiri sunt tăiate din rădăcină încă dinainte ca visul să le poată cimenta în cartea vieții.
Care iubire este mai frumoasă? Care iubire este cea mai frumoasă?
În care ai dori să trăiești? Ai visat la o iubire ca în cărțile pe care le citești cu răsuflarea tăiată, așa este? Ai visat mereu ca o iubire din carte să se transpună în viața ta și să o trăiești la fel de frumos ca în cea mai fabuloasă carte de dragoste care te-a făcut să visezi la propria poveste de iubire.
Nu te întrista la gândul că este imposibil să trăiești iubirea ta de vis în viața reală, căci viața te poate surprinde mereu în cel mai plăcut mod posibil. Te poate surprinde exact așa cum poate nu ai îndrăznit niciodată să visezi.
Nu uita să visezi și să simți că viața ta poate oricând să se transforme în cel mai frumos vis de iubire – unul care poate oricând să bată cu brio cea mai mare iubire din cartea ta de pe noptieră.
În cărți sau în viața reală, oriunde ar fi scrisă, iubirea adevărată există!

Autor: Laura Apetroaie

by -
14

Confucius (2)CONFUCIUS ( 551 i. Hr. – 479 i. Hr )

 Am ales să vă vorbesc astăzi despre marele filozof Confucius deoarece învăţătura lui a devenit în timp temeiul specific al modului de viaţă chinez, “modelând în multe aspecte înfăţişarea unică a civilizaţiei chineze.” Confucius al cărui nume chinezesc este Kong Fu Zi, provenea dintr-o familie de seamă din satul Song şi cea mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o în Regatul Lu. La vârsta de 19 ani s-a căsătorit, a avut doi copii, un băiat şi o fată. În tinereţe a fost funcţionar, ulterior dascăl şi a înfiinţat prima şcoală particulară din China. Deoarece ca dascăl, Confucius a dobândit o mare faimă, şcoala organizată de el, a adunat în timp 3000 de elevi. Marele filozof consideră că, oamenii devin mai buni prin intermediu educaţiei.  Un lucru este cert, şi astăzi suntem elevii lui Confucius pentru că avem atâtea lucruri de învăţat pentru a deveni mai buni! Concepţia marelui gânditor este conţinută în cartea “Discuţii şi cugetări” (Lun Yu) concretizată atât prin cugetariile lui, dar şi prin discuţiile avute cu elevii şi discipolii săi.
Virtuţile admirate de Confucius rămân pietatea filială, respectul faţă de frate, loialitatea, înţelepciunea, iubirea şi curajul – calităţi proprii modelului de viaţă al aristocraţiei. Virtutea cardinală rămâne în ren (omenia, principiul iubirii umane). El a lăsat fără răspuns întrebarea: Dacă omul este bun sau nu din cauza naturii? Din învăţătura sa, s-au desprins diferite linii de gândire şi şcoli, fie filozofice, fie religioase, dar confucianismul, care a devenit ideologia oficială a monarhiei chineze în timpul celor două dinastii Han (206 i.Hr. – 220 d.Hr.) răspândindu-se în antichitate şi în Evul mediu în Coreea, Peninsula Indochina, Japonia.’’
Conceptul fundamental al învăţăturii lui Confucius este ‘’jen’’ însemnând umanism – “totalitatea relaţiilor etice şi sociale dintre oameni, bazate pe consideraţie şi respect faţă de înaintaşi, faţă de cei mai în vârstă sau aflaţi pe o treaptă socială mai înaltă.

Când confucianismul a devenit doctrină predominantă, marele filozof a fost proclamat “învăţătorul celor o mie de generaţii”. Cea de-a doua opera a filozofului Confucius este “Cartea cântărilor” (culegere şi redactare de texte).”

ConfuciusÎnvăţătura lui Confucius, cu tot moralismul său respectabil, este considerată ca un al doilea zid chinezesc, care a ţinut China departe de influenţa culturii europene.
Tăcerea este prietenul adevărat care nu te trădează niciodată.’’
”Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără luna şi stele.’’
“Nu contează cât de încet mergi, atâta vreme cât nu te opreşti.”
“Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte.”
“Alege-ţi o meserie pe care să o iubeşti şi nu vei lucra o zi în viaţa ta.”
“O călătorie de o mie de kilometri începe cu un singur pas.”
“Fericirea aparţine celor care ştiu să o facă să aştepte.”
“Viaţa este chiar simplă, dar noi insistăm să o complicăm.”
“Cuvintele sunt vocea inimii.”
“Nu-l pot învăţa să vorbească pe cel care nu se străduieşte să vorbească”
“Dacă pleci la drum cu doi inşi, cel puţin unul poate să-ţi dea sfaturi bune”
“Virtutea nu este făcută să stea singură. Cel care o practică va avea vecini”
“Cine nu se teme de nimic, este surprins de primejdie.”
“Omul care a comis o eroare şi nu o îndreaptă comite o altă eroare şi mai mare.”
“Când vrei să omori un ţânţar nu îl ocheşti cu tunul.”
“Dacă te uiţi în adâncul inimii tale şi vezi că nu e nimic în neregulă, de ce să fii îngrijorat?…”
“Omul superior va înţelege ce este corect; omul inferior va înţelege ce va vinde.”
“A vorbi este a semăna, a ascultă este a culege.”
“Există vreun cuvânt cu ajutorul căruia ne-am putea conduce viaţa ?” a fost întrebat Confucius. “Da, este, a răspuns el. Îngăduinţa.“
Cu îngăduinţa d-voastră, ne vom reîntâlni la următorul articol pentru a discuta despre un alt mare gânditor al lumii!

Cu drag, Iliuţa

 Sursa crestinortodox.ro; Enciclopedia înţelepciunii; Google Wikipedia

12 cupluri romantice din literatură (Partea a doua)

După cum am promis, am revenit cu cea de-a doua parte a topului nostru. În prima parte am vorbit despre cupluri din literatură universală, din cărți SF, Fantasy, Young Adult, iar acum ne vom axa pe literatura română, respectiv clasică 

Wuthering-Heights7. Heatcliff şi Catherine – La răscruce de vânturi (Emily Brönte)

La răscruce de vânturi este un clasic englezesc despre care poţi auzi păreri dintre cele mai diferite; în vreme ce unii o găsesc statică sau plictisitoare, pentru alţii – cum este şi cazul meu – ea primeşte răsfăţul ACELEI cărţi de dragoste. Dar oare o poveste de dragoste similară cuplului Heatcliff şi Catherine este verosimilă? Sau mai este ea de actualitate? În ceea ce mă priveşte, un astfel de curs al raţionamentelor este inutil şi greşit orientat. Despre acest cuplu, despre această carte nu pot enunţa cu precizie analitică un număr de “x” factori care o fac preferata mea.
Pentru că această poveste o simt, înainte de toate. Ca pe o îndrăgostire la prima vedere, pe care nu o pot explica şi nici controla. Intensitatea paginilor parcurse răzbat din fiecare cuvânt, fiecare paragraf. Mai multe fraze îmi dau fiori, de fiecare dată când mă întorc la ele.
“Ai spus că eu te-am ucis…atunci vino şi mă urmăreşte! Cei ucişi îşi urmăresc ucigaşii, cred. Rămâi cu mine întotdeauna! Fă-mă să înnebunesc, numai nu mă părăsi în abisul asta unde nu te pot găsi! O, Doamne! Nu găsesc cuvinte! Nu pot trăi fără viaţa mea! Nu pot trăi fără sufletul meu!”
Între cele două familii şi locuinţe povestea este una complexă, stăpânită de o puternică încărcătură emoţională, romantică şi dramatică în acelaşi timp. Heatcliff este fiul adoptat de familia Earnshaw, care îi mai avea pe Catherine şi Hindley, locuind la Wuthering Heights; familia Linton deţine Thrushcross Grange şi are copiii Edgar şi Isabela. Prin încăpăţânarea şi ironia destinului, Catherine şi Heatcliff se îndrăgostesc; cei doi au acelaşi temperament vulcanic, aceeaşi patimă a trăirilor, sunt suflete pereche dincolo de raţiune, voinţă, logică, aspecte sociale.
La răscruce de vânturi este cartea iubirii tulburătoare, care merge dincolo de voinţa proprie, mai presus de raţiune şi puterea de înţelegere; cartea despre naivitatea şi imprevizibilul tinereţii, despre pedepsele vieţii, despre orgoliu, ambiţie şi răzbunare care mistuie fiinţa pe dinăuntru, despre suferinţă şi regrete. Dramatismul şi tragedia însoţesc aproape fiecare dintre evenimentele relatate, astfel că la un moment dat pare greu de ghicit dacă este cu putinţă măcar o şansă firavă la un final fericit.
Cine va savura această carte? Analiticii; înflăcăraţii; amatorii de clasic; aceia care simt că sunt, inevitabil, complicaţi, în tot ceea ce fac, ceea ce simt.

8. Toma şi Poesis – Geniu pustiu (Mihai Eminescu)

Nu ştiu câţi dintre români cunosc proza lui Eminescu, nu ştiu câţi au auzit măcar de Geniu pustiu sau cuplul Toma – Poesis. Critic vorbind, acest roman a fost apreciat mai slab decât poeziile şi poate că aşa şi este. Dar motivul pentru care eu am ales ca al doilea cuplu din articolul pentru zilele iubirii să fie acesta nu ţine de aspectul academicului. Fiindcă în dragoste nu au ce căuta nici critica, nici comparaţiile.În iubirea dintre Toma şi Poesis nu vom găsi pagini întregi de manifestări romantice, desfăşurări ale dragostei nici previzibile, nici inedite; nu e sufcient timp, nu e suficient spaţiu. Intervin şi alte planuri, aşa cum e şi firesc. Deci, de ce acest cuplu?
Pentru că aici vedem, poate mai mult decât în oricare carte sau studiu al eminescologilor, pe Eminescu îndrăgostitul. Şi dacă nu ne renegăm identitatea de români – indiscutabil legată de poetul geniu, atunci mi se pare firesc şi chiar necesar să cunoaştem această poveste de iubire.Împrejurarea în care se cunosc cei doi nu este una feerică sau serena; ajutându-şi prietenul aflat în suferinţă, pe Ioan, Toma o cunoaşte pe Poesis, de care se îndrăgosteşte pe loc, total. Câteva răgazuri de îmbrăţişări şi clipe de fericire, după care nori plumburii se adună pe cerul îndrăgostiţilor…
În iubirea lui Toma vedem atât vestigiile trecutului, cât şi tinereţea poetului. Vedem îndrăgostirea fulgerătoare, dragostea zbuciumată, idealul feminin, temerile şi năzuinţele.

Arrio9. Victoria și Arrio

Încă din prima secundă de când am cunoscut-o pe Victoria din Ultimul viking, am creionat-o în mintea mea ca fiind femeia mereu pregătită de orice, mereu gata să demonstreze că poate, că se poate autodepăși. Am simțit-o ca fiind femeia care, deși nu arată multe, în interiorul ei zace o comoară nedescoperită încă. Am asemuit-o pe tot parcursul romanului ca fiind o cutie închisă cu lacăt, iar cheia trebuie să o cauți bine de tot, asta dacă vrei să descoperi ce comori nebănuite se ascund în interiorul ei.
La prima vedere, Victoria, este o femeie frumoasă, sigură pe ea, liniștită, atentă și foarte dedicată. Decisă să să implice total în afacerea ce promite a fi un real succes. Nimic nu părea să o scoată din confortul ei zilnic și nimic nu ar fi făcut-o să se reorienteze, să renunțe la liniștea din viața ei pentru puțină adrenalină.În urma celor întâmplate în viața de poveste a Victoriei, aceasta este nevoită să se întâlnească cu o nouă Victoria, să o cunoască pe adevărata persoană pe care o privea în oghindă în fiecare dimineață. S-a întâlnit cu ea, fără să vrea, fără să-și dorească și fără să-și propună să-și schimbe viața radical. Dar viața avea alt plan pentru ea și l-a aplicat atunci când Victoria se aștepta mai puțin.
Toate cărțile și poveștile de iubire il au pe Arrio al lor. Normal, Arrio din Ultimul viking este bărbatul irezistibil. Cel care își arată puterea sub orice formă, fără să țină cont de nimeni și nimic. Cel care nu se lasă impresionat de nimeni, care nu renunță, care nu se teme și nu se dă înapoi de la nimic. Este capabil de orice pentru a reuși și a împlini toate misiunile pe care le are. Este genul omului decis, capabil să calce chiar și pe sufletele celor care se încăpățânează să îi stea în cale. Nu stă nici o secundă pe gânduri atunci când situația impune rezolvare imediată, nu renunță, nu se teme, nu îl impresionează nimic.
Arrio este pesonajul care se ascunde foarte bine în spatele măștii pe care scrie fără ezitare: ” DUR: nu atingeți sau veți regreta amarnic!” Este cel căruia nu oricine îi intră în grații, neiertător, de neînduplecat și cel care nu uită niciodată nimic: nici greșeala cu care ai reușit să-l superi, nici binele care a condus la salvarea lui.Știe să fie bun și nebun, nu iartă ușor și pedepșește fără urmă de regret. Este schimbător, iar atitudinea lui spune totul fără să fie nevoie de cuvinte. Privirea pătrunzătoare te poate intimida și te poate determina să te retragi dintr-o confruntare directă cu bărbatul fatal, care nu știe să piardă. Chiar detestă gustul amar al înfrângerii.
Victoria avea nevoie de un bărbat ca Arrio. Pentru a se putea cunoaște cu adevărat, pentru a permite adevăratei femei din interiorul ei să iasă din carapacea în care stătea pitită. Adevărata Victoria este mult mai puternică, mai capabilă, mai specială, mai demnă și mult mai rezistentă în fața durerii fizice și psihice.Este atât de altfel, de bună, de demnă. Este singura care îl înfruntă pe Arrio și învață să-l privească în ochi, fără teamă, fără să tremure în fața lui. Doar ea reușește să-i îndepărteze masca de om dur. Și scoate la lumină un Arrio de care se îndrăgostește și pe care îl va salva de fiecare dată fără să ezite.
Doar Victoria îl face pe Arrio să se comporte cu blândețe, să fie atent, să ofere iubire și plăcere. Doar lângă Victoria Arrio este total schimbat și nu simte nevoia să se ascundă. Doar lângă ea își arată latura sensibilă. Doar asupra acestei femei, Arrio își revarsă toată iubirea. Doar pe ea o apără cu orice preț, chiar cu prețul propriei vieți.

12 cupluri romantice din literatura10. Nora și Paul din Accidentul, de Mihail Sebastian

Motto: „Viața începe mereu.”
Un accident le „face cunoștință” Norei și lui Paul. Coborând din mers, Nora cade din tramvai. Întâmplător, Paul era în acel moment acolo, printre călători. În timp ce trecătorii se mulțumeau să-și dea cu părerea, care mai de care, Nora îl abordează pe Paul: „Decât să te cerți, mai bine m-ai ajuta să mă ridic.”. Din fericire, Nora se alesese doar cu o rană ușoară la picior, dar suficientă pentru a avea nevoie de ajutor. La rugămintea ei, Paul a însoțit-o la farmacie pentru a-și procura medicamente și apoi a condus-o acasă. După ce s-au despărțit, Nora a constatat că uitase la Paul chiar medicamentele. Acesta, reținând adresa, a întâmpinat-o chiar la ușa apartamentului, pentru a-i restitui medicamentele. Bineînțeles că Nora, plăcut impresionată de amabilitatea celui proaspăt cunoscut, l-a invitat în casă.
Așa începe povestea lor. Pare simplă, dar nu este deloc. Paul tocmai ieșise dintr-o relație cu o pictoriță excentrică, Ann. O relație nu tocmai încheiată. Pe tot parcursul romanului, Paul oscilează între vechea iubire purtată lui Ann și sentimentele ce abia iau naștere pentru Nora. Nora, la rândul ei, avea o relație confuză cu un anume Grig.
Cum sărbătorile de iarnă se apropie, Nora și Paul pleacă la munte, unde ea îl învață să schieze. Vor reuși cei doi să depășească implicațiile din trecut? Va lăsa Paul în urmă amintirea lui Ann, va reuși să înceapă o viață nouă alături de Nora? Rămâne să aflați din carte. Vă spun doar că Anul Nou, sărbătorit de cei doi la munte, este o metaforă. An nou, viață nouă…

O poveste de dragoste situată în anii 1930, într-o epocă în care oamenii își vorbeau cu „dumneata”, când nu existau telefoane mobile și Internet. Erau altfel relațiile în acele vremuri? Categoric, da!

12 cupluri romantice din literatura (3)11. Mirela și Bogdan din Revelion 2000, volumul Bărbații sunt niște porci, de Rodica-Ojog-Brașoveanu

„Gârla pe care n-o poți trece înot desparte și nimicește mai abitir decât paloșul.”
„- Și totuși, ai plecat atât de tânără…
– Dar cu inima ipotecată…”
Anul 1980, România sub comunism, doi tineri îndrăgostiți ce-și jură că vor petrece Revelionul 2000 împreună, sperând că astfel nu se vor despărți. „Dacă vom fi la 2000 împreună, înseamnă că am fost și până atunci, și de acum încolo!”
Însă lucrurile nu decurg întotdeauna așa cum îți propui. Viața ia întorsături neașteptate, ca și în cazul celor doi. Conjunctura i-a despărțit, Mirela plecând definitiv în America împreună cu părinții ei, ce lucrau în diplomație. În acele vremuri, legăturile erau tăiate cu Occidentul, iar decesul tatălui a determinat-o pe Mirela să rămână alături de mama sa în străinătate.
Totuși, în ciuda comunicării întrerupte, Mirela și Bogdan nu au uitat un lucru: jurământul făcut în urmă cu ani de zile. Și iată că Revelionul 2000 bate la ușă!
Nu ar trebui să vă dezvălui, dar da, se întâlnesc! O poveste interesantă cu atât mai mult cu cât îi lipsește happy-end-ul.
Toate lucrurile trebuie făcute la timpul lor. […] Fantomele sunt triste… N-ar trebui să se mai întâlnească.”

12 cupluri romantice din literatura (2)12. Măriuța și Cătălin din Să-ți fie drag cu cine înserezi, volumul Grasă și proastă, de Rodica Ojog-Brașoveanu

Moto: „Să înserezi cu cine ți-e drag.”
Măriuța și Cătălin se iubeau de mici. Au crescut împreună, alături de grupul de prieteni din cartier, pe care anii l-au împărțit în perechi. În ciuda faptului că mama fetei nu era de acord cu relația, preferând pentru Măriuța un „băiat de intelectuali”, ei au mers mai departe, păstrând aceeași dragoste unul pentru celălalt.Totul bine și frumos, până când Cătălin se hotărăște să plece o perioadă în Italia să lucreze. La bază stătea dorința de a câștiga bani și de a-și demonstra valoarea în fața mamei Măriuței, care niciodată nu-l văzuse cu ochi buni.
Fata era speriată că această plecare va dăuna relației, se temea de „o cireadă de Sophia Loren tinere”, gata să-i ia locul în inima lui Cătălin. Tânărul a încercat s-o liniștească, promițându-i solemn că îi va scrie în fiecare zi și că îi va telefona ori de câte ori va putea. Bănuiesc acțiunea undeva prin anii 1990, cel târziu începutul anilor 2000. În perioada aceea, Internetul nu era atât de răspândit ca azi, nu se putea comunica atât de ușor la distanță.
Însă după plecarea lui Cătălin, Măriuța nu a primit decât trei vederi, nici vorbă de scrisori sau telefon. Distanța și circumstanțele i-au despărțit, dar o contribuție semnificativă a avut o prietenă „binevoitoare”, Andreea. Cea mai bună prietenă a Măriuței, făcând parte din vechiul lor grup de prieteni din cartier. Andreea i-a mințit pe amândoi, despărțindu-i. Și când mă gândesc că azi, cu tehnologia omniprezentă, nu ar mai fi fost posibil…
Însă soarta, dragostea, sau cum vreți să-i spuneți, nu depinde de tehnologie. Într-o zi, Măriuța și Cătălin se reîntâlnesc. După ani de zile, răgaz în care amândoi și-au construit familii… Ascultându-se unul pe altul și punând lucrurile cap la cap, cei doi și-au dat seama că au fost mințiți, înșelați de o persoană foarte apropiată: Andreea, cea mai bună prietenă a Măriuței și actuala soție a lui Cătălin.
Cei doi nu au stat pe gânduri și și-au urmat inima. Și Andreea a rămas cu buza umflată, cum s-ar spune. A primit ceea ce merită!…

Ce părere aveți despre cuplurile enumerate? Se numără cumva printre preferințele voastre?

Echipa fantastică

Adelina, Cosmin, Crina, Laura, Sorina

Recomandări muzicale

 

Sursă foto -pinterest

by -
16

Iubirea în citate – clasic vs modern

„Iubire, înger cu aripile smulse de nebuni, cum cerşeşti pe pământ când în cer ţi-s ridicate palate …”

Nu îmi amintesc unde am citit aceste cuvinte şi nici nu le cunosc autorul dar acum îmi vin în minte şi le găsesc mai mult decât potrivite ca introducere pentru ceea ce urmează.

Din timpuri apuse şi până în zilele noastre, iubirea a reprezentat sentimentul a cărui forţă poate muta munţii şi schimba întregul univers. Atunci când iubeşti, fericirea nu mai pare doar un ideal îndepărtat, iar urâtul devine brusc mai puţin hidos. Atunci când iubeşti, lumea se transformă într-un loc mai bun, iar viaţa din povară devine un dar preţios.

Şi pentru că am împrumutat cu entuziasm sărbătoarea de Valentine’s Day, vă propun celebrarea iubirii printr-un mod … literar şi anume prin câteva citate clasice şi moderne care ilustrează dragostea şi pasiunea atât de ieri cât şi de azi.

Iubirea in citate – clasic vs modern

„La răscruce de vânturi” – Emily Bronte

„- Catherine, ştii că nu te pot uita aşa cum nu pot uita că trăiesc! „

Romanul lui Emily Bronte m-a făcut deseori să mă întreb câtă durere poate îndura un suflet înainte ca mintea să cedeze şi inima să explodeze. Povestea de iubire dintre Catherine şi Heathcliff este o poveste a două suflete tari, identice, puternice. M-a impresionat faptul că peste anumite priviri, persoane, amintiri, praful uitării nu se poate aşterne, iar timpul nu are putere. O iubire de o forţă colosală care deşi pierde în faţa vieţii, învinge totuşi moartea.

„Dama cu camelii” – A. Dumas fiul

Orice s-ar întâmpla, să ştii că te-am iubit mult, Armand, şi aş fi fost moartă de mult dacă n-aş fi avut drept sprijin amintirea acestei iubiri, precum şi acea umbră de speranţă că voi apuca să te mai văd lângă mine.”

Inspirată dintr-o poveste de dragoste reală, „Dama cu camelii” ilustrează perfect un Paris aflat sub semnul convenienţelor când „vocea” societăţii dicta mai puternic decât propriul suflet. Dragostea dintre Armand şi Marguerite, deşi cu un final tragic, conţine suficientă emoţie, iar timpul lor petrecut împreună merită preţul colosal plătit.

„Domnişoara Christina” – Mircea Eliade

– N-ai să înţelegi niciodată, dragostea mea! Căci pe tine nu vreau să te pierd, nu-mi trebuie sângele tău … Vreau să mă laşi câteodată să te iubesc.”

Deşi personaj negativ în romanul lui Eliade, femeia-luciferică pare a fi capabilă să iubească cu o forţă uriaşă. Sacrificiul său rămas un mister arată nu doar dragostea ei pentru Egor dar şi preţul pe care Christina este capabilă să îl plătească pentru iubire. „Domnişoara Christina” este o poveste de iubire tristă dar cuvintele fantomei au o puternică încărcătură emoţională … iar eu chiar cred că ea l-a iubit pe muritorul prea speriat pentru a o lua în seamă.

„Mândrie şi prejudecată” – Jane Austen

– Zadarnic m-am luptat. N-am reuşit. Sentimentele mele nu s-au lăsat învinse. Trebuie să-mi îngăduiţi să vă marturisesc admiraţia şi dragostea mea arzătoare.”

Personal, „Mândrie şi prejudecată” mi s-a părut o combinaţie uluitoare de historical romance cu comedie de moravuri şi roman psihologic. Povestea dintre Eliza şi Darcy intrigă, amuză şi captivează. Deşi la început pare că între cei doi se dezvoltă o profundă antipatie, în cele din urmă, ambele personaje îşi vor reevalua comportamentul şi vor repara greşelile comise.

„Pe aripile vântului” – Margaret Mitchell

Era aşa limpede că eram făcuţi unul pentru altul. Era limpede că eram singurul bărbat dintre toţi cei din jurul tău care te putea iubi. Cunoscându-te aşa cum eşti în realitate – dură, lacomă de bani şi fără scrupule, ca mine. Te-am iubit şi am riscat. Am încercat totul şi nimic n-a folosit. Te-am iubit atât de mult, Scarlett! Dacă m-ai fi lăsat, aş fi fost cu tine iubitor şi apropiat cum e un bărbat când iubeşte o femeie. Dar nu puteam să-ţi arăt dragostea mea, pentu că m-ai fi crezut slab şi ai fi încercat s-o foloseşti împotriva mea. Şi veşnic era el! Era îngrozitor să stau în fiecare seară în faţa ta, la masă, ştiind că ai fi vrut să fie el în locul meu. Şi seara, când te luam în braţe şi ştiam… În sfârşit, astăzi nu mai are importanţă. Mă mir acum de durerea de atunci.”
„Pe aripile vântului” este acel gen de poveste care te face să îţi muşti buzele până la sânge pentru a înlocui o durere cu alta. Sfâşietoare, pasională, dulce, plină de speranţă şi totodată de deznădejde – relaţia dintre Scarlett şi Rhett are atâtea suişuri şi coborâşuri încât, la un moment dat, nu ştii la ce să te mai aştepţi.

Și dacă citatele clasice care care declară dragostea v-au impresionat, să vedem în continuare ce părere aveţi despre iubirea trăită în zilele noastre şi cuvintele folosite pentru a o exprima.

Iubirea in citate – clasic vs modern

„After” – Anna Todd

„Prima dată când ţi-ai petrecut noaptea cu mine am ştiut, AM ŞTIUT că te iubesc. Am ştiut că aş face orice pentru tine. Ştiu că acum pare vrăjeală, după ce ai trecut prin toate astea, dar e adevărat. Jur!”

:) Eh, nu puteam să ratez iubirea controversată dintre Hardin şi Tessa care a „înnebunit” milioane de cititori. Atâtea certuri, atâtea întâmplări dramatice, atât de mult suspans îţi fac inima să bubuie cu putere. Partea bună e că pasiunea dintre ei şi cuvintele emoţionante risipesc capitole întregi de adrenalină în care cititorul a stat cu folia de Aspenter langă el.

„E uşor să te iubesc” – Tammara Webber

„- Deci nu vreau să te simţi forţată. Sau copleşită. Dar vreau, categoric vreau, să te sărut chiar în clipa asta. Rău.”

Landon – Lucas Maxfield şi Jacqueline Wallace sunt protagoniştii perfecţi ai relaţiei dintre fata cuminte şi băiatul rău. O poveste de iubire savuroasă care nu duce lipsă de scene şi cuvinte la fel de savuroase şi în acelaşi timp profunde. Cu un debut inedit şi o continuare plină de peripeţii, dragostea dintre cele două personaje ţine cititorul prins ca într-o plasă de păianjen până la sfârşit.

„Marat – Iubirea are spini” – Nataşa Alina Culea

– Alina, te-am căutat toată viaţa, te-am căutat şi înainte de a te cunoaşte. Când te-am văzut în restaurantul rusesc, am simţit că nu mai pot trăi fără tine. Când ai plecat, am rămas nebun, cutreierând Beijingul şi de câte ori mă întorceam în oraş, mă cazam mereu la acelaşi hotel, luam mereu aceeaşi cameră în care ai stat. Nu te-am uitat nicio clipă …”

De o intensitate mult peste medie, iubirea dintre Alina şi Marat depăşeşte barierele impuse de distanţă şi timp, înfruntă voinţa destinului şi îşi cere dreptul la împlinire. O poveste în care speranţa este singura care întreţine sentimentele, iar voinţa fiinţei umane sfidează predestinarea divină. O întâlnire aproape magică culminează în ani întregi de aşteptare care pare zadarnică şi îşi găseşte deznodământul în cel mai surprinzător mod, exact când ultima picătură de speranţă fusese consumată.

Rămâi cu mine” – J. Lynn

„Iubesc felul în care gândeşti, chiar dacă e al naibii de enervant uneori, dar chiar şi-atunci, tot e drăguţ. Iubesc faptul că sunt al naibii de multe lucruri pe care tu nu le-ai cunoscut încă, şi pe care ai să le cunoşti împreună cu mine. Îţi iubesc forţa de a fi supravieţuit atâtor greutăţi. Îţi iubesc curajul şi iubesc faptul că faci nişte cocteiluri de rahat, dar nimănui nu-i pasă, fiindcă eşti atât de drăguţă.”

Tipul sexy cu un trecut tumultos şi fata timidă complexată de defectele fizice se întâlnesc într-o poveste emoţionantă şi pasională. Jax şi Calla trăiesc o iubire condimentată cu suspans şi scene fierbinţi, iar replicile de dragoste sunt deopotrivă dulci, acide şi amuzante. Sentimentele se împletesc cu acţiunea într-un ritm alert şi seducător.

„Infernul lui Gabriel” – Sylvain Reynard

– Ţi-am zis că sunt un iubit bun, Julianne. Crede-mă pe cuvânt. Îţi voi ghici fiecare dorinţă.”

Profesorul plin de enigme şi demoni se îndrăgosteşte de fermecătoarea sa elevă, iar iubirea lor este o evocare a celebrei poveşti dintre Dante şi Beatrice numai că de data aceasta, dragostea se împlineşte în plan real. Printre multitudinea de citate încarcate de versuri romantice, Gabriel este capabil şi de declaraţii mai puţin conservatoare şi care stimulează imaginaţia.

În continuare rămâne la latitudinea fiecăruia să aprecieze care variantă i se potriveşte mai bine. Personal, declaraţiile clasice mi se par mult mai încărcate emoţional, dar cele moderne îmi ilustrează mai bine felul de a fi şi sunt în perfect acord cu epoca în care trăiesc. Sincer, prefer cuvintele care să îmi smulgă zâmbete în loc de lacrimi.

Şi în loc de încheiere, vă invit celebraţi luna iubirii alături de noi şi să continuaţi lista de mai sus cu citatele de iubire care v-au impresionat cel mai mult .

Sursă foto

12 cupluri romantice din literatură (Partea întâi)

Dragi prieteni, având în vedere că februarie este luna iubirii, ne-am gândit să împărtășim cu voi 12 cupluri din literatură care ne-au plăcut, pe care le-am admirat. Iubirea este ceva magic, uimitor. Iubirea face parte din viața noastră. Iubirea ne face viața mai frumoasă…

1. Tris Prior și Tobias Eaton (Four)

12 cupluri romantice din literatura (9)Cu siguranță cu toții ați citit sau măcar ați auzit de celebra serie ,,Divergent” a Veronicăi Roth. Într-un Chicago distopic, unde cetățenii sunt împărțiți pe facțiuni, Tris hotărăște să-și părăsească familia din Abnegație pentru a deveni o Neînfricată. Aici îl cunoaște pe tânărul Four, iar între cei doi se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste. Împreună reușesc să treacă peste toate pericolele care-i pândesc. Împreună reușesc să schimbe acea societate și, cel mai important, reușesc să se schimbe ei înșiși…

Citate:
Plecarea lui Four îmi provoacă agitaţie. Faptul că ne lasă numai cu Eric e ca şi cum ai angaja o doică pe care o vezi tot timpul că ascute cuţite.”
„Nu înălţimea e cea care mă sperie: înălţimea mă face să mă simt vie, energică, cu toate organele şi vasele de sânge şi muşchii din corp acordate la aceeaşi gamă. Deodată, îmi dau seama care e problema. El e. Ceva din el mă face să mă simt pe parcă aş fi pe cale să cad. Sau să mă transform într-un lichid. Sau să iau foc.”
„Îmi pun mâinile pe mijlocul lui. Nu-mi aduc aminte să mă fi hotărât să fac asta. Dar nici nu pot să dau înapoi. Mă lipesc de pieptul lui, cuprinzându-l cu brațele. Degetele mele îi mângâie mușchii pe spate. După o clipă, îmi atinge spatele, trăgându-mă mai aproape, și-mi netezește părul cu cealaltă mână. Mă simt mică din nou, dar de data asta, el nu mă mai înfricoșază.  Închid ochii, strâns. El nu mă mai înfricoșază.”
,,Pentru o clipă, ochii lui negri pătrund într-ai mei, și el tace. Apoi, îmi mângâie fața și se apleacă mai aproape, atingându-mi buzele cu ale lui. Râul vuiește, și-i simt stropii pe pe glezne. El zâmbește și-și apasă buzele pe ale mele.”

2. Diana Bishop și Matthew Roydon (de Clermont)

12 cupluri romantice din literatura (7)

Un alt cuplu, ideal din punctul meu de vedere, îl reprezintă Diana și Matthew din trilogia All Souls a istoricului Deborah Harkness. Diana Bishop este o vrăjitoare profesor universitar, iar Matthew Roydon (de Clermont) este un om de știință vampir. Fără să-și dea seama, Diana rupe o vrajă străveche, fapt ce-i pune viața în pericol. Toate ființele supranaturale (vampiri, vrăjitoare, demoni) își doresc cartea pierdută a vrăjitoarelor, căci aceasta ascunde secrete referitoare la existența lor pe pământ. Diana și Matthew se îndrăgostesc și-și trăiesc povestea de iubire, ba chiar ajung să se căsătorească, deși este împotriva regulilor. Cei doi vor face tot posibilul pentru a fi împreună, pentru a fi fericiți și pentru a găsi manuscrisul mult râvnit…

Citate:
”Mathew știa că nevoia lui de ea era mai puternică decât orice altceva. Nici familia sa, nici următoarea dată când avea să simtă gustul sângelui nu contau atât cât nevoia de a ști că ea era în siguranță și în apropiere. Dacă asta însemna să fii vrăjit, atunci era pierdut…
Nu ești pierdut. Te-am găsit eu.
Mathew se întrebă dacă nu cumva își imaginase vorbele acestea, dar știa bine că nu. Ea îi auzea gândurile…Îi va cunoaște secretele, părțile lui întunecate și teribile, pe care nu era destul de curajos ca să le înfrunte. Ea îi răspunse cu un alt murmur slab.
Sunt destul de curajoasă pentru amândoi.
Mathew își înclină capul spre al ei.
Va trebui să fii.”
,,Aceasta a fost ultima licărire a lui Mathew Claimont, omul de știință modern, pe care aveam s-o mai văd. Bărbatul ce se îndrepta spre ușă nu mai era un profesor universitar la Oxford, ci un prinț renascentist. Om de știință. Vampir. Războinic. Spion. Prinț. M-am întrebat ce avea să-mi mai dezvăluie călătoria noastră despre bărbatul complicat cu care mă căsătorisem.”
,,Eu l-am măsurat scurt din cap până-n picioare, dar ochii lui erau aţintiţi asupra mea. Din partea opusă a încăperii, păreau negri ca noaptea, privind fix în sus de sub sprâncenele groase, la fel de negre; una dintre ele ridicată într-o curbă care sugera un semn de întrebare. Chipul lui era într-adevăr izbitor – cu toate planurile şi suprafeţele bine definite, cu pomeţi înalţi întâlnind sprâncenele ce îi adăposteau şi-i umbreau ochii. Deasupra bărbiei se zărea una dintre puţinele trăsături care lăsau loc pentru blândeţe – gura mare, care, la fel ca şi mâinile prelungi, părea lipsită de sens.”

3. Eleanor și Park

12 cupluri romantice din literatura (8)Un frumos cuplu al literaturii pentru adolescenți (Young adult) îl reprezintă Eleanor și Park din cartea cu același nume a lui Rainbow Rowell. Mi se pare extrem de interesant modul în care cei doi s-au cunoscut, s-au împrietenit. Se întâmplă ca cei doi să stea unul lângă altul în autobuzul ce-i ducea la școală. El are un walkman și o lasă și pe ea să asculte muzică, fiecare cu câte o cască în ureche. Încet-încet se atașează unul de altul, se îndrăgostesc. Relația lor e complicată, căci ea provine dintr-o familie dezorganizată, are un tată vitreg oribil. Din păcate, ceea ce e frumos nu ține prea mult…

Citate:
Eleanor avea dreptate: nu era drăguţă. Arăta ca o operă de artă, iar arta nu trebuie să fie drăguţă; trebuie să te facă să simţi ceva.”
,,- Când mă uit la tine, a zis ea, lipindu-se de el, nu știu dacă mi se pare că ești drăguț pentru căești coreean, dar nu cred că în ciuda faptului că ești coreean. Știu doar că mi se pare că ești drăguț. Dar, știi, foarte drăguț, Park…
Îi plăcea când îi rostea numele.
  – Poate că mă atrag coreenii și nu știu eu.”
,,- Arăt ca o vagaboandă?
  – Mai rău. Ca un clovn trist vagabond.
  – Și-ți place cum arăt?
  – Iubesc felul în care arăți.
Auzindu-l, Eleanor a zâmbit din toată inima. Întotdeauna când o vedea zâmbind, ceva se rupea în el. Întotdeauna.”

4. Hazel Grace și Augustus Waters (Sub aceeași stea de John Green)

12 cupluri romantice din literatura (6)Când plecam unul de lângă celălalt nu ni se părea că ne despărţim, ci că mergem să ne aşteptăm altundeva” – Cesare Pavese.
Aceste cuvinte sunt pe cât de simple într-o vorbă, pe atât de ambigue ca sens. Acest citat descrie cel mai bine dragostea simţită de două persoane care în acest moment sunt împreună, iar peste alte câteva clipe vor fi despărţite pe vecie. Iubirea nu are limite, se spune că salvează şi vieţi, dar uneori este mult prea rănită, nu mai face faţă intemperiilor şi cade în abis. Totuşi nu se va ofili ca o floare, ci va rămâne alături de oameni, renăscând din propria-i cenuşă la fel ca o pasăre Phoenix. De ce vă spun toate acestea? Pentru a vă pregăti de ceea ce este şi va fi dragostea dintre adolescenţii Hazel Grace şi Augustus Waters. Ei se îndrăgostesc, dar realitatea le este potrivnică: Hazel are „şaisprezece ani şi iniţial am avut probleme cu tiroida, dar acum ceva timp am făcut metastază la plămâni. Şi mă simt bine ”, Augustus a avut „acum un an şi jumătate un început de cancer osos”. Tinerii se întâlnesc pentru prima oară la una dintre întâlnirile Grupului de Sprijin. Sunt atraşi unul de altul şi fac acel „contact vizual”, pe care orice persoană şi-l doreşte, şi „tipul încă se zgâia la mine. Am simţit că roşesc.”
Un cuplu inocent care aduce-aminte cititorilor de cum ne-am lăsat cu toţii luaţi pe sus de acea pală fierbinte de vânt şi ne-a dus… destul de departe. Alături de Hazel şi de Augustus vom râde, vom plânge „durerea cere să fie trăită”. Vor fi alături unul de altul şi la bine şi la greu „mi-a fost dor de tine./îţi mulţumesc că n-ai încercat să mă vezi când arătam ca dracu…şi mie mi-a fost dor de tine”. Până la urmă „lumea” nu este „o fabrică de îndeplinit dorinţe” şi ceea ce avem acum contează în veci. Probabil gândiţi că este o poveste mult prea tristă, dar nu este aşa…Hazel şi Augustus au un ALTUNDEVA şi un INFINIT unde vor trăi iar şi iar o poveste de iubire.

5. Gwendolyn Sheperd şi Gideon de Villiers (,,Culorile dragostei” de Kerstin Gier)

12 cupluri romantice din literatura (5)Am văzut cum este să iubeşti într-o viaţă, dar…cum ar fi să iubeşti şi dincolo de limitele temporale? Cred că v-aţi dat seama deja; vorbesc despre călătoria în timp şi despre un pic de ştiinţă. Dragostea pe care vreau să o dezvălui apare într-un secol, apoi într-un an, zi şi secundă, dar…atenţie! Nu a fost iubire de la început, mai mult un blestem…Tinerii despre care vă voi vorbi sunt Gwendolyn Sheperd şi Gideon de Villiers. După spusele familiilor acestora, ei nu ar trebui să se îndrăgostească, dar cine ascultă de părinţi în atare momente? Ei au în comun gena călătoriei în timp şi nu poate fi controlată decât de un aparat numit cronograf. Iniţial se credea că Charlotte, verişoara lui Gwendolyn, o va moşteni, dar totul este dat peste cap când iese la lumină contrariul. Protagonista îl va cunoaşte pe Gydeon „tânărul avea părul negru cârlionţat, lung aproape până la umeri, şi ochi verzi, atât de strălucitori, încât am crezut că purta lentile de contact”. Vă daţi seama ce va urma: Gwendolyn va învăţa să mânuiască spada pentru a face faţă călătoriilor în timp, va fi consolată „hei Gwendolyn, îmi pare rău!…idiotul de mine! am uitat cum trebuie să fie totul pentru tine… ”. Vor avea parte de multe aventuri în timp şi în afara ceasului; noi lectorii vom râde copios de cum vor evolua lucrurile. Cei doi tineri se contrazic unul pe altul: Gydeon doreşte ca totul să fie făcut aşa cum vrea el, iar Gwen se încăpăţânează să treacă peste spusele lui „Charlotte făcea mereu ce-i spuneam eu. Tu nu faci asta. Ceea ce este de-a dreptul stresant. Dar, într-un fel, şi haois. Şi dulce.”. Până la urmă fiecare găseşte un compromis în celălalt „la naiba, sunt atât de teribil de îndrăgostit de tine, încât mă simt de parcă mi-ar fi turnat cineva o canistră de benzină şi mi-ar fi dat apoi foc!”

6. Theresa Gray, Will Herondale, James Carstairs(Jem) din ,,Dispozitive infernale” de Cassandra Clare

12 cupluri romantice din literatura (4)Ceea ce urmează să vă prezint nu va fi un cuplu…mai mult un triunghi al dragostei de-a dreptul sfâşietor. Să vedem mai întâi care sunt laturile acestuia. Prima este domnişoara Theresa Gray care locuieşte în New Yorku-l anului 1878. Mama ei murise, iar fratele său, Nate era plecat. Primeşte o scrisoare de la acesta, în care o roagă să vină degrabă în Southampton. Tessa nu se aştepta să fie întâmpinată de Surorile Întunecate care îi descoperă fetei propriilei puteri şi o vor pregăti să devină soţia Magistrului. Tessa se putea transforma în oricine dorea, utilizând un obiect personal, dar numai în acei oameni care se stinseseră din viaţă. Cine o va salva? Will Herondale, unul dintre vânătorii de umbre ai Institutului din Londra „avea cel mai frumos chip pe care-l văzuse ea vreodată. Păr negru cu zulufi şi ochi albaştri ca sticla. Pomeţi eleganţi, o gură senzuală şi gene lungi şi dese”, „tu..tu ai dat buzna în camera mea, m-ai speriat de moarte, si acum ai pretenţia să-ţi spun cum mă cheamă? Dar pentru numele lui Dumnezeu, cum te cheamă pe tine?…numele meu e Herondale. William Herondale, dar toată lumea îmi spune Will”. Tessa este curajoasă şi spune lucrurilor pe nume, acestea fiind principale atuuri care îl vor fermeca pe Will şi nu doar pe el, ci şi pe James Carstairs(Jem) „purta o pereche de pantaloni largi şi o cămaşă fără guler…părul îi era de culoare argintiu-deschis, la fel ca şi ochii lui înguşti…Te rog să-mi spui Jem.”.
Jem şi Will sunt ca doi fraţi, chiar mai mult de atât, sunt parabatai. S-au legat unul de altul cu un fir de argint care le cuprinde destinele, iar singura cale de a-l rupe este chiar moartea. Fiecare dintre ei are un trecut întunecat: părinţii lui Jem au fost ucişi de un demon care l-a blestemat pe fiul lor să îşi trăiască viaţa dependent de un drog. Un drog care îl distruge încetul cu încetul. Will şi-a văzut una dintre surori murind de mâna unei alte creaturi care l-a blestemat: oricine îl va iubi, va muri în chinuri groaznice. De aceea se poartă tranşant cu toată lumea, mai puţin cu Jem. Acestea se petrec până o întâlneşte pe Tessa. El este primul care conştientizează dragostea faţă de ea şi încearcă să o alunge „Jem zice că tu minţi ca să pari rău…şi probabil că aşa e”. Jem o va cere în căsătorie pe Tessa, iar Will se hotărăşte să rămână în urmă pentru a-i apăra „când te vei îndrepta spre altar pentru a te uni pe vecie cu el, vei păşi pe o cărare presărată cu fărâmele inimii mele, Tessa”.
Tessa îi iubeşte pe amândoi, dar ce se va întâpla oare cu ei? Îl înţelege pe Jem „a fost ca şi când ţi-am văzut sufletul în notele câtecului”, iar Will e gata să renunţe la tot pentru ea „Te iubesc! Mereu!”. „Se spune că nu poţi iubi doi oameni, la fel de mult, în acelaşi timp, spuse ea. Şi poate că pentru alţii e adevărat. Dar tu şi Will”…Puncte…puncte…

Ce părere aveți despre cuplurile enumerate? Se numără cumva printre preferințele voastre?

Echipa fantastică

Adelina, Cosmin, Crina, Laura, Sorina

Recomandări muzicale

 

by -
22

Declaraţie de dragoste/Anonim

Acum câteva zile am primit pe adresa de e-mail, două scrisori de dragoste din partea unui anonim, cu prilejul Zilei Îndrăgostiţilor. Nu sunt clasicele scrisori de dragoste, ci după cum veţi citi sunt puţin ieşite din tipar. Nouă ni s-au părut interesante, pe alocuri haioase, şi din acest motiv, cu acordul persoanei din umbră le dăm publicităţii. Voi ce părere aveţi? Oare ce vârstă are autorul anonim?

“Scumpa mea zână,

Tu, lumina ochilor mei, tu, strălucirea grădinii, mi-ai furat inima, m-ai făcut să cad în mrejele iubirii! De când te-am văzut prima oară, nu mai sunt același elf amărât, posomorât… Inima mea împietrită s-a schimbat, pojghița de gheață ce o acoperea s-a topit, eliberând acel suflet nefericit. Datorită ție am renăscut, acea sămânță a încolțit în sufletul meu, încât nu mai pot rezista nicio clipă fără a-ți privi chipul luminos, angelic, fără a-ți simți parfumul de flori primăvăratice…
Visez adesea la cât de fericiți am putea fi împreună, la povestea noastră de amor, demnă de a deveni o epopee ce va răsună prin grădinile și pădurile din întreaga lume, ce va transmisă din generație în generație de neamul elfilor. Sunt sigur că ne completăm perfect, că eu sunt amărâtul soare, iar tu ești măreața lună, că eu sunt pricăjita floare, iar tu seva dătătoare de viață. Tu-mi arăți calea cea dreaptă,tu mă ghidezi prin întunericul vieții. Fără tine sunt un nimic, sunt o mulțime vidă…
Adesea mă gândesc că n-ai să mă accepți, mă tem că ai să mă eviți, că ai să mă excluzi din viața ta… Acest gând mă înfioară, mă îngrozește…
M-aș simți onorat să-mi apreciezi sincerele declarații, m-aș bucura să-ți dai seama ce sentimente profunde nutrește inima mea. Mi-aș dori să mă accepți așa cum sunt, cu bune și cu rele, căci pentru tine aș fi în stare să mă transform într-un sfânt! Pentru tine aș face orice, ți-aș oferi luna de pe cer pentru a-ți fi cunună și stelele plăpânde pentru a-ți împodobi frumosul veșmânt alb, curat, pur, asemenea sufletului tău firav…
Cu toată dragostea și admirația, un elf din Grădină de Argint…”

“Dragul meu elf,

Sunt uimită să aflu că te-ai îndrăgostit de mine. Și eu nutresc aceleași sentimente față de tine, însă n-am îndrăznit să-ți mărturisesc asta, deoarece iubirea noastră este imposibilă. Nu vreau să te rănesc, știu că acum sufletul tău este foarte fragil și nu vreau să fiu eu cea care-l va sparge…
Îmi ești foarte-foarte drag, mi-aș dori nespus de mult să devenim un cuplu, să fim un întreg, un singur suflet, însă sunt o zână. Zânele trebuie să respecte un cod, niște reguli. Dacă ți-aș oferi sufletul meu pe tavă, dacă mă voi lăsa cârmuită de sentimente și nu de rațiune, așa cum trebuie, va fi jale… Comunitatea zânelor mă va exclude, îmi voi pierde imunitatea și protecția oferită de înțeleptele aflate la conducere… Din acel moment nu mă voi putea apăra de dușmanii ce vor dor să-mi bea sângele zânesc pentru a deține secretele lumii noastre pline de magie și farmec…
Aș muri pentru tine, aș face orice pentru ca noi să fim împreună, însă n-aș dori să ai de suferit din cauza mea… Celelalte zâne te-ar blestema, ar fi în stare să te facă una cu pământul… Nu, n-aș suporta asta…
Te rog să mă ierți, asta este situația… Te iubesc, elfule! Te iubesc, soarele meu ce domini bolta cerească! Te iubesc…
PS: Să fii fericit și iubit! Îți las această suviță din părul meu drept amintire…
A ta zână, cu multă dragoste și admirație…”

Update: Autorul scrisorilor este Cosmin (Lazăr Cosmin-Ionuț). Identitatea a fost dezvăluită cu acordul lui.

by -
17

Evanghelia după Lucifer – simbolurile folosite şi semnificaţiile lor mai puţin cunoscute

Pasionată de simbolistică de când mă ştiu, povestirea lui Tom Egeland m-a fascinat într-un mod unic. Multitudinea de simboluri care stau la baza unor mituri străvechi au demonstrat amplele cunoştinţe ale autorului şi în acelaşi timp m-au provocat să cercetez. Dintr-un motiv încă nedescoperit, curiozitatea mă face să compar, să aflu mai mult, să încerc să dezleg într-un fel mistere de nedezlegat aspirând într-o oarecare măsură la cunoaşterea interzisă încă de la începutul Creației.

Evanghelia după Lucifer” prezintă cititorului o serie vastă de simboluri păgâne milenare care evidenţiază atât înţelepciunea unor popoare străvechi cât şi credinţele şi viziunile acestora asuptriquetrara lumii. Iată aşadar, câteva dintre simbolurile inserate de Egeland în istorisirea sa şi semnificaţiile lor mai puţin ştiute.

Triquetra

În religia creştină acest simbol este asociat fără tăgadă cu Sf. Treime, semnificând faptul că Tatăl, Fiul şi Sf. Duh formează un tot unitar. Ceea ce este mai puţin cunoscut este că acest simbol mai semnifică şi o variantă malefică a trinităţii – Dumenezeu şi Lucifer sunt uniţi printr-o forţă menită să unească binele şi răul într-un singur întreg. Această variantă a triquetrei a fost adoptată în cadrul anumitor culte Melek Tauscare preamăreau venirea lui Lucifer pe pământ, iar autorul a folosit-o cu succes în relatarea sa.

Melek Taus – simbolul păunului

Simbolul păunului are o varietate de semnificaţii. În mitologia greacă, păunul era pasărea sacră a Herei, creştinismul asociază păunul cu ochiul lui Dumnezeu, iar în tradiţia Feng-Shui, penele de păun au puterea magică de a atrage frumuseţe şi dragoste asupra celui care le poartă. Însă niciuna dintre aceste semnificaţii nu este abordată în cartea lui Egeland. Aici, păunul este asociat cu Melek Taus – îngerul căzut, Lucifer. Asocierea este preluată de la anumite grupări religioase de origine kurdă care venerau “Îngerul Păun” considerându-l creatorul universului.

Pentagrama

PentagramaAcest simbol este regăsit în multe culturi antice şi are o gamă variată de semnificaţii pozitive. Poate simboliza cele cinci elemente, numărul omului în conformitate cu cercetările lui Pitagora, cele cinci planete apropiate de Terra, cele cinci răni ale lui Hristos, etc. În romanul scriitorului norvegian ne este însă prezentată o pentagramă demonică, răsturnată, care simbolizează atât luarea în derâdere a creştinismului cât şi triumful răului asupra binelui într-o luptă finală. Simbolul pentagramei răsturnate este folosit în ritualuri satanice de invocare a forţelor răului sau de preamărire a lui Satan.

Khrismonul

KhrishmonAcesta este de fapt o monogramă christologică. Este un simbol reprezentându-l adesea pe Iisus Hristos, un însemn divin care atrage protecţia lui Dumnezeu asupra celui care îl poartă. Deasemenea, un khrismon simbolizează renaşterea, lumina, victoria. Egeland plasează acest simbol într-o catacombă întunecoasă aducând o nouă semnificaţie : aceea de izbândă a întunericului care în final, acoperă lumina.

Există numeroase manuscrise, simboluri antice şi culte religioase care văd în Lucifer victima unui Dumnezeu neiertător. Într-o continuă aşteptare a salvării sau a judecăţii finale, oamenii aşteaptă de secole întregi atât a doua venire a Fiului lui Dumnezeu cât şi coborârea Prinţului Întunericului. Ambii sunt promişi omenirii, iar lupta finală nu poate avea decât un singur învingător. Simţind inevitabilul, fiinţa umană îşi alege tabăra însă graniţa dintre lumină şi întuneric a fost ştearsă de mult, iar acum doar intuiţia şi vechile documente ce s-au crezut distruse mai pot influenţa alegerile. Egeland se foloseşte în opera sa de aceste manuscrise în jurul cărora s-au ţesut legende şi de simboluri menite să reliefeze veşnica luptă dintre bine şi rău.

Surse foto: Triquetra, Melek Taus, Pentagrama, Khrismonul

Hot Boys In Fantasy Books

Misterul şi splendoarea elementelor fantastice intrigă şi atrag deopotrivă. E ca o vrajă pe care o primeşti benevol fără să te sperii şi fără să fugi. Necunoscutul stârneşte întotdeauna curiozitatea, iar supranaturalul te îndeamnă să speri, să crezi în ceea ce nu vezi dar simţi lângă tine.

Literatura fantasy a creat de-a lungul timpului controverse aprige, iar personajele sale au contrariat şi incitat criticii care şi-au împărţit laudele sau insultele la adresa unor protagonişti care promovează demonicul sfidând religia. Cu toate acestea, proza fantastică a continuat să se dezvolte şi să distrugă încetul cu încetul barierele solide dintre natural şi supranatural prin personaje creionate în aşa manieră încât să atragă cititorul în lumea interzisă.

Fantasy-ul contemporan este adaptat secolului în care trăim, iar protagoniştii sunt înzestraţi nu doar cu puteri după care orice muritor tânjeşte, ci şi cu un sex-appeal care te face să uiţi de latura demonică (latură care în mod bizar atrage în loc să îngrozească). Iată aşadar câteva personaje masculine capabile să încingă atmosfera atât cu forţa lor cât şi cu aspectul devastator. Îngeri, vampiri, semizei sau extratereştri, aceştia trezesc instincte erotice aproape animalice şi anulează valori, principii sau prejudecăţi pe care le credeai adânc înrădăcinate. Şi … la urma urmelor… puţină aventură nu are cum să facă rău, nu? :)

Daemon BlackDaemon Black – Seria LUX – Jennifer L. Armentrout

Jennifer Armentrout se numără cu siguranţă printre autoarele mele preferate. Nu puteam aşadar să ratez seria LUX. Extraterestrul cu ochii verzi a produs o adevărată isterie printre cititoare şi, sinceră să fiu, după lecturarea seriei, am cam început şi eu să mă uit pe cer în căutarea unei farfurii zburătoare sau ceva de genul. Nu se ştie niciodată!

Daemon Black are acel look de bad boy sigur pe el, e conştient că arată într-un mare fel, e ironic şi indiferent la capetele care se întorc după el. E tipul despre care spui în gând “Doamne, cât e de afurisit!!!!”. Întinde coarda cât poate, provoacă la maxim, respinge la milimetru, dar dă dovadă de curaj, riscă totul pentru valorile în care crede şi iubeşte cu o intensitate remarcabilă. Cu o atitudine aparent nepăsătoare, un temperament nestăpânit şi un erotism suav, Daemon este unul dintre cele mai incitante personaje fantasy contemporane.

Patch-JevPatch – Jev – Cipriano – Seria Hush-Hush – Becca Fitzpatrick

Ei, aici sunt subiectivă! Îngerul ăsta m-a intrigat, m-a captivat, m-a uimit, m-a făcut să mă îndoiesc apoi să cred. Are un comportament care îţi dă dureri de cap şi întotdeauna există ceva nespus. Te bagă în ceaţă exact când crezi că ştii totul şi este capabil de sacrificii extreme. Patch este un înger căzut care nu ezită să rişte totul în numele iubirii pe care nici măcar nu ar trebui să o cunoască. Acest personaj este un pericol magnetic, o flacără imensă pe care îţi doreşti să o laşi să te mistuie doar din dorinţa de a o atinge. Bineînţeles că trebuia să arate şi bestial de bine şi să emane un erotism sălbatic ca să fie tacâmul complet.

Am “devorat” seria şi, deşi poveşti cu îngeri căzuţi care se îndrăgostesc de muritoare am mai citit, Patch e diferit. Are o latură luciferică care, deşi înspăimântătoare, atrage într-un mod inexplicabil. Acest îngeraş nu e doar un personaj fierbinte care dezvoltă imaginaţia ci frige de-a dreptul. :)

ArrioArrio – Seria Nemuritor – Oana Arion

“Ultimul viking” a fost o carte pe care odată ce am început să o citesc, nu m-am oprit până la final, iar reacţia a fost: “Wow! Avem fantasy românesc de calitate!!!”. Supranatural, mitologie scandinavă, personaje fantastice foarte bine creionate, acţiune care creşte în intensitate cu fiecare pagină întoarsă … toate se împletesc armonios şi original într-o carte care merită felicitări.

Trebuie să recunoaştem că vampirul Oanei Arion nu este doar misterios şi întunecat ci şi incredibil de sexy. Obişnuit cu o lume în care riscul este “specialitatea casei”, Arrio reuşeşte să o pună pe jar nu doar pe Victoria ci şi o multitudine de cititoare care au rămas fascinate de combinaţia de adrenalină, forţă şi supranatural care îl alcătuiesc pe Arrio. Aflat sub semnul nopţii şi al morţii, vampirul atrage prin sexualitatea demonică ce îl defineşte şi prin paradoxul de demon capabil de sentimente. Dacă la toate astea adăugăm şi un aspect răvăşitor, concluzia este clară: Arrio is certainly a hot character.

Lucas DelosLucas Delos – Seria Predestinaţi – Josephine Angelini

Lucas este un personaj altfel. Fiind un semizeu cu puteri colosale şi urmaş al lui Apollo despre care ştim că a reuşit să o impresioneze pe însăşi zeiţa frumuseţii, nu are rost să ne mai întrebăm cât de sexy este băiatul ăsta. Cu toate acestea, Lucas nu fascinează doar prin aspectul care te lasă fără cuvinte ci şi prin temperamentul vulcanic.

E ca o bombă cu ceas care stă să explodeze în fiecare secundă, e făcut pentru sfidare şi încălcarea regulilor străvechi.Te provoacă să te întrebi dacă perfecţiunea lui Apollo pe care a moştenit-o e suficientă să te facă să înfrunţi furia zeilor pentru el. Hotărât, da! Merită să cobori în lumea de dincolo pentru băiatul ăsta, iar cercurile infernului descrise de Dante sunt un preţ căruia nu-i simţi durerea dacă răsplata este Lucas Delos.

PercivalPercival Grigori – Angelologia – Danielle Trussoni

Am pus pe listă şi un nephilim cu o frumuseţe sublimă, biblică, demnă de picturi renascentiste care îşi propun să atingă perfecţiunea. Deşi Percival este un personaj negativ al cărui scop scuză mijloacele, este imposibil de negat atracţia pe care o exercită asupra muritoarelor. Şi cum să-i rezişti totuşi când această făptură combină un chip angelic cu o cruzime demonică? Această dualitate este cea care incită precum şi sentimentul de sfidare a divinităţii prin contopirea cu o fiinţă de lumină.

“Angelologia” este o carte specială cu o documentare amplă care face ficţiunea să pară atât de reală, încât chiar ajungi să crezi că poţi întâlni în viaţa de zi cu zi un Percival care să te ridice aproape de cer, apoi să te lase să te prăbuşeşti în infern, fără să mai apuci să te întrebi dacă o eternitate de suferinţă nu este cumva un preţ prea mare pentru o singură clipă de extaz.

Seducţie, fascinaţie, mister şi paranormal – toate ne înconjoară chiar dacă ochii noştri nu le pot percepe de fiecare dată. Sper că acest top al personajelor masculine aparţinând sferei fantasticului a dat un impuls imaginaţiei voastre. Vă aştept să veniţi în completarea acestei liste cu alte propuneri de hot fantasy boys from books. Care este personajul fantasy care v-a fascinat cel mai tare?

Surse foto Daemon Black, Patch – Jev, Arrio, Lucas Delos, Percival Grigori

De ce Shakespeare azi? – Răspunde regizorul Victor Ioan Frunză în cadrul Întâlnirilor Yorick

Joi, 28 ianuarie, de la ora 19.00 are loc o nouă Întâlnire Yorick: regizorul Victor Ioan Frunză susține conferința cu tema „De ce Shakespeare azi?”. Evenimentul se desfășoară la Ceainăria Cărturești Verona.

La 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare, vă invităm la o discuție despre teatrul românesc actual și problemele lui, despre contemporaneitatea textelor lui Shakespeare azi, despre originalitate și inovație.

Victor Ioan Frunză este în acest moment singurul regizor din țară care a montat trei spectacole de Shakespeare ce pot fi văzute toate în stagiunea curentă, „Visul unei nopți de vară”, „A douăsprezecea noapte”, „Romeo și Julieta”, toate la Teatrul Metropolis. Dragostea în trei ipostaze.

Acum câţiva ani am fost foarte trist când am aflat că mitul acesta care există în „Visul unei nopţi de vară”, al unei licori vrăjite care produce dragoste la prima vedere, a căpătat realitate şi au fost descoprite şi substanţa, şi locul de pe cortex unde ea acţionează. Asta înseamnă că Shakespeare avea dreptate şi până la urmă faptul că iubirea poate fi un fel de schimb chimic şi o formă de manipulare mă sperie foarte tare. Acest mare mister, iubirea, pe care nu ştim să-l definim, de fapt nu există.”

Acest eveniment este cel de-al treilea din seria Întâlnirilor Yorick, în cadrul cărora propunem lunar teme de discuție pornind de la cărți spectacole sau realități ale teatrului contemporan. La prima întâlnire Yorick am lansat impresionantul jurnal de creație al lui Andrei Tarkovski, iar cea de-a doua l-a avut ca invitat special pe regizorul Andrei Șerban.

sigla Nemira

by -
15

Provocări literare 2016

Ne plac provocările, mai ales la început de an. Ne-am adaptat dorințele anul precedent şi am citit mai mult decât plănuiam, dar după cum ştiţi, important este să ne bucurăm de pasiunea noastră.
Dacă nu aţi reuşit să vă faceţi propriul plan de atac, acum este momentul să puneți punctul pe “i”, cine ştie, la sfârşitul anului s-ar putea să vă surprindeţi plăcut.

1. O carte de peste 450 de pagini
Mili: After We Fell, vol. 3 din seria After de Anna Todd. Primele două volume au avut peste 700 de pagini, așa că mă încadrez lejer în barem.
Iasmy: Labirintul de Kate Mosse-629 pag.

2. O carte după care s-a făcut un film
Mili: Orașe de hârtie de John Green
Iasmy: Numele trandafirului de Umberto Eco

3. O carte recent publicată
Mili: P.S. Te mai iubesc şi-acum de Jenny Han
Iasmy: Biblia pierdută de Igor Bergler

4. O carte care are o cifră în titlu
Mili: Second life de S.J. Watson
Iasmy: Cei doi domni din Bruxelles de Eric Emmanuel Schmitt

5. O carte scrisă de o autoare aflată la debut
Mili: Ultimul viking de O.G. Arion. Promisiunea este promisiune.
Iasmy: Ultimul viking de O.G. Arion

6. O trilogie/Serie
Mili: Vreau să continui seria Malory-Anderson de Johanna Lindsey. Am rămas restantă.
Iasmy: All Souls Trilogy-Deborah Harknes: 1.Cartea pierdută a vrajitoarelor, 2. Şcoala nopţii, 3. Cartea vieţii

7. O carte a cărei acţiune se petrece într-o ţară asiatică
Mili: Asiatici bogaţi şi ţicniţi de Kevin Kwan
Iasmy: Perla Chinei de Anchee Min

8. O carte recomandată de o prietenă
Mili: Destinul lupului singuratic de Adrian Christescu sau Valuri de iubire de Lina Moacă sau Regii timpului de Laura Nureldin :)
Iasmy: Călătoarea de Diana Gabaldon

9. O carte scrisă de autoarea ta preferată, pe care nu ai citit-o până acum
Mili: E uşor să mă răneşti de Tammara Webber
Iasmy: Autorii mei preferaţi sunt: Karen Rose, Kate Mosse, Dan Brown, Johanna Lindsey, Elizabeth Hoyt, Alex Kava, J.R. Ward, Lina Moacă, Sarah MacLean, Jennifer L. Armentrout, Jasinda Wilder, Lisa Kleypas, şi sunt mulţi…mi-ar trebui o pagină numai pentru asta. Aşa că, voi nominaliza o carte a unei autoare care a început să-mi placă şi pe care nu am citit-o-Rivali de Penelope Douglas

10. O carte bazată pe fapte reale
Mili: Seria Alina Marinescu de Monica Ramirez, are destulă realitate printre ficţiune. Abia am prins firul acţiunii, personajele îmi plac, este o nebunie în jurul meu atunci când citesc.
Iasmy: Cu sânge rece de Truman Capote

11. O carte cu povestiri scurte
Mili: Din nou aleg Fulgi de iubire de John Green, Maureen Johnson, Lauren Myracle
Iasmy: Ghici de seară de Liviu Rusu

12. O carte care să te facă să plângi
Mili: Prima iubire de James Patterson şi Emily Raymond
Iasmy: Sub aceeaşi stea de John Green

13. O carte plină de magie
Mili: Am emoţii la această rubrică. Prieteni, ajutor!
Iasmy: Vrăjitor şi vrăjitoare de James Patterson

14. O carte despre un triunghi amoros
Mili: Dulce supunere de Maya Banks
Iasmy: Te iubesc mai mult de Jennifer Murphy

15. O carte a unui autor de care nu ai auzit
Mili: Pudoare de Santiago Roncagliolo
Iasmy: Vrăjitoarea din Iazul Mierlei de Elizabeth George Speare

16. O carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o
Mili: Ţărmul sculptat de Dorina Georgescu
Iasmy: Rege, damă, valet de Vladimir Nabokov

17. O carte pe care o poţi termina într-o zi
Mili: Ești prea frumoasă de Julia Quinn
Iasmy: Prada regelui de Julie Garwood

18.O carte pe care vrea prietena ta să o citească
Mili: Ştiu sigur că râvneşte după Sărutul care ucide de Raluca Butnariu :)
Iasmy: Păi, ingeraşul meu Mili, vrea să citească: Regina Albă-Philippa Gregory

by -
19

Editura preferată/Autorul preferat

Pasiunea pentru lectură ne uneşte şi ne înseninează zilele, dar după cum ştiţi de multe ori ne diferențiem în funcţie de cărţile pe care le citim. Este important să descoperim ce editură preferaţi, dar şi ce autor v-a rămas la suflet.

 Părerea voastră sinceră contează pentru noi.

Votul este valabil până miercuri, 13 ianuarie 2016.

Vă mulțumim,

Cu drag,
Mili şi Iasmy

De-ale basarabenilor / Despre rusisme

Nu putem scăpa de ele și gata. Ne urmăresc peste tot, ne-au intrat în sânge, ne-au contaminat, iar pentru mulți sunt mai ceva decît drogurile, fără ele nu pot trăi, nu pot comunica, nu se pot manifesta. Și e strașnic. Le întâlnim peste tot – acasă, în stradă sau în instituții publice. Le folosim fară să ne dăm seama că ne sunt străine și nu au loc în limba noastră. Vorbim despre rusisme (care conform DEX-ului înseamnă Cuvânt sau expresie împrumutată din limba rusă (și neasimilată)), iar mai nou și despre argouri, tot de provenienţă rusească, care capătă din ce în ce mai mult teren.

continuarea citiţi în articolul de pe site-ul Cum se scrie

Vreo/vreun NU se scriu niciodată cu cratimă

De la o vreme încoace, tot mai mulți comit greșeli care mai de care; unele mai grave, altele mai puțin grave; unele greșeli țin de faptul că scriem din grabă, altele pur și simplu pentru că s-a format un anumit reflex în a scrie anumite cuvinte greșit. Una din acestea este scrierea greșită a cuvintelor:vreo/ vreun, în loc de acestea, scriind adesea (fie conștient, fie inconștient):vre-o/ vre-un. Problema e, că în cazul dat, doare foarte tare ochiul când vezi o asemenea gafă.

continuarea citiţi în articolul de pe site-ul Cum se scrie

Moneda și legătura ei cu divinul

Nu întâmplător am ales să discut astăzi despre un subiect atât de interesant. Acest cuvânt  „monedă”, atât de utilizat astăzi are o istorie foarte interesantă. Cum ați reacționa  dacă v-aș spune că la bază, verbul de la care s-a dezvoltat din limba latină era sinonim cu „a sfătui”? Ei bine, inițial așa era: verbul moneo,ere  însemna  „a sfătui”, „a reaminti cuiva ceva”, eventual „a învăța pe cineva ceva”.

Povestea cuvântului  „monedă” începe odată cu iscarea unui atac surpriză la Roma. Galii pregăteau un atac pe care nu l-ar fi bănuit nimeni și care avea să ducă la un dezastru total neașteptat.

continuarea citiţi în articolul de pe site-ul Cum se scrie

Premiile Liebsterliebster-award-logo

În sfârşit reuşesc să răspund provocării lansate de 3 bloggeri legată de Premiile Liebster sau cum să descoperi ce mai gândesc prietenii din blogosferă. Am primit tag-uri de la Shattering Words, The beauty of books şi Where the rain falls. Le mulţumesc pentru răbdare, chiar nu v-am uitat, doar că întotdeauna sunt atât de multe lucruri de făcut şi timpul limitat.

Regulile Premiilor sunt cele de mai jos:
– Mulţumeşte-i persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
– Răspunde la toate întrebările primite;
– Nominalizează 11 bloggeri;
– Formulează 11 întrebări la care să răspundă cei nominalizaţi de tine;
– Nu poţi nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
– Trimite-le nominalizaţilor un link la postarea în care i-ai numit, pentru a-i informa.

Încep cu întrebările de la fetele de la Shattering Words

1. Dacă ar fi să recomandaţi o carte sau mai multe, cu care ne-aţi tenta în fiecare lună a anului?
Se pare că voi fetelor, chiar vreţi să mă puneţi la treabă. Am să fiu practică şi voi alege câte o carte pentru fiecare anotimp: Primăvara-Exorcizat de Radu Găvan-este practică, sinceră şi trezeşte la realitate, iar primăvara chiar aşa suntem, renaştem, ne reinventăm.
Vara: Seducţia apei de Monica Ramirez şi Lunga vară fierbinte de Karen Robards, acestea sunt cărţile care le-am avut cu mine în vacanţă, dar una singură am putut citi, doar am fost la relaxare, nu la maraton literar.
Toamna: După ce ne-am certat de Anna Todd– o carte intrigantă, tulburătoare, dar aromată. Poate fi savurată cu fructe de sezon :)
Iarna: Fulgi de iubire de John Green, Maureen Johnson, Lauren Myracle. Dacă n-am abordat-o iarna trecută, sigur o voi parcurge de data acesta. A fost cadou primit de ziua mea (doar ştiti că-s născută în februarie) de la o bună prietenă şi am zis, gata, până aici a fost, este cazul să o citesc cu un ceai fierbinte, tot se apropie vremea rece. Încă puţin şi vine Crăciunul, nu-i aşa?

2. Cartea preferată şi de ce?
Hopeless. Fără speranţă de Colleen Hoover. Un motiv clar nu am, dar cert este că mi-a plăcut foarte mult. Fără să ezit o recomand pentru că are acel ceva care face diferenţa.

3. Ai descoperit vreo melodie preferată în cărţile citite? Care sunt acelea?
Sunt o mulţime de melodii în cartea Marea călătorie a lui Amy & Roger de Morgan Matson. Se regăsesc o serie de sugestii care pot fi savurate. Pentru a mă edifica vă dau un exemplu: Led Zeppelin – Going To California. 

4. În lumea cărei cărţi, ai dori să te aventurezi?
Dacă m-ar fi întrebat cineva acum 15 ani, aş fi afirmat cu surle şi trâmbiţe că aleg Rusia pentru a descoperi ce se întâmplă cu Anna Karenina, dar m-am răzgândit între timp şi aleg să călătoresc câte puţin în fiecare epocă. Aşa voi descoperi farmecul fiecăreia şi nu voi trăi cu regrete.

5. Locul preferat în care citeşti?
În general pe canapea, dar aş vrea să mă reîntorc la locul meu preferat din leagăn, la umbra unei sălcii pletoase, mirosind aer curat chiar în preajma unui lac. Nu este o fantezie, ci realitate pură.

6. Înafară de citit, ce altceva îţi mai place să faci?
O perioadă am cochetat cu handmade. Am vrut să descoper ce se întâmplă cu sârma şi mărgeluţele, iar mai târziu am realizat bijuterii, inclusiv câteva coliere pe material. În ultima perioadă am neglijat acest hobby, dar atunci când doresc altceva îmi caut cutiuţele cu materiale preţioase.

7. Cuplul de personaje preferat şi de ce?
Greu de răspuns, dar am să aleg pe Jaqueline și Lucas din cărţile autorei Tammara Webber. Ei rămân constanţi şi chiar dacă apar alte cărţi pe parcurs, sensibilitatea personajelor este contagioasă. Au mister, realitate, sinceritate şi acel ceva care transformă cartea într-un must remember.

8. Una dintre cărţile preferate ce a fost şi ecranizată. Ce impresie ţi-a făcut filmul?
Fără doar şi poate ecranizarea de la Mândrie şi prejudecată, dar varianta din 2005. Keira Knightley şi Matthew Macfadyen m-au făcut să revăd de multe ori acest film. Nu îmi pot explica motivul, dar dacă vreau să retrăiesc emoţia, întotdeauna are un farmec aparte.

9. Un citat preferat dintr-o carte?
În acest moment mă gândesc la nebunia din După ce ne-am întâlnit. Este cartea care mi-a dat bătăi de cap dar mi-a plăcut prea mult încât chiar trebuie menţionată.
Mă face să râd și să plâng, să zbier și să țip, dar mai ales, mă face să simt că trăiesc.”

10. Prima carte citită?
Chiar nu mai ţin minte, dar mă gândesc că era ceva uşor, gen Poveşti nemuritoare sau poveştile lui Creangă.

11. Ce impresie ţi-a făcut blogul nostru?
Îmi place că sunteţi unite, abordaţi genuri diferite şi da, vă invidiez (în sensul bun) că citiţi şi în engleză. Vă asigur că din afară se vede foarte bine şi trebuie să vă menţineţi la acelaşi nivel.

Întrebările de la Alwssa Aly via The beauty of books

1. Care este cartea voastră preferată și de ce?
Citesc mai multe genuri, dar dacă aş menţiona una din historical romance, atunci O iubită potrivită pentru un conte de Sarah MacLean. Are sare şi piper, dar şi inteligenţă pe deasupra. Este relaxantă, ideală pentru momentele de saturaţie literară.

2. Ați citit o carte de mai multe ori? Dacă da, care este aceasta?
Mă întorc cu drag la cărţile autoarei Lisa Kleypas-Diavolul în iarnă, iar de la Linda Howard-Umbrele trecutului. Fiecare mi-a transmis ceva anume şi mă reîntorc cu drag la ele.

3. Ce preferați paperback sau ebook?
Dacă aş avea posibilitatea să aleg, atunci clar paperback. Îmi place să le strâng, iar pe cele dragi să le recitesc, să le am aproape. Dacă nu am de ales şi primesc cadou un ebook, atunci este pefect şi acela. De multe ori decât nimic, mai bine ceva. :) Aici menţionez cartea Încă o dorinţă de Andres, este disponibilă doar în format electronic.

4. Aveți vreo carte căreia ați dori să-i modificați sfârșitul?
Leonie de Elizabeth Adler. S-a terminat trist, spre oroarea mea, întotdeauna înarmată cu optimism.

5. Aveți vreo copertă preferată?
Ceva anume nu am, dar sunt bine realizate coperţile editurii Herg Benet. Se vede calitatea şi fără să vrei te duci cu gândul la ce se ascunde printre rânduri. 

6. Ce carte citiți acum?
Am ales Anul în care te-am întâlnit de Cecelia Ahern. Este perfectă pentru starea mea melancolică de toamnă.

7. Dacă ai naufragia pe o insulă pustie, ce cărți ai prefera să ai cu tine?
Cea mai dificilă alegere. Aş alege pe moment, în funcţie de cantitatea pe aş putea să o abordez. Niciodată nu ar fi suficient, dar probabil, câte puţin din fiecare.

8. Ceai sau cafea alături de o carte bună?
În general ceai. Cafeaua este tare şi mă agită, iar singurică am decis că puţină miere combinată cu aromele unui ceai bun, ar fi perfect pentru zilele răcoroase.

9. Care este personajul preferat dintr-un film sau o carte de care te-ai îndrăgostit? dar pe care îl urăști?
Iubesc la nebunie pe Hardin, dar în acelaşi timp mă enervează în egală măsură. Gesturile lui radicale îl fac imposibil de ignorat şi oscilez în funcţie de cum îl duce…mintea. Chiar dacă este opusul tuturor personajelor întâlnite, îmi este greu să îl scot din schemă şi chiar înţeleg de ce autoarea a ales aşa temperament contradictoriu. Prin felul său de a fi, scoate tot ce este mai bun din cititor.

10. Dacă v-ați putea planifica o călătorie perfectă, unde ar fi aceasta?
Probabil aş călători direct într-o regiune exotică. Mă gândesc la o oază de relaxare, ideală pentru mine în acest moment. Soarele nu este punctul meu forte, dar sunt dispusă la sacrificii şi la multe creme protectoare pentru starea binefăcătoarea a apei turcoaz şi a băuturilor răcoritoare.

11. Ce ați schimba la blogul pe care îl aveți?
Schimbările sunt benefice, dacă aduc noutăţi pozitive. În acest moment, sunt câteva puncte de rezolvat, dar sunt relevante doar pentru noi, admini.

Întrebările de la Andrei via Where the rain falls

1. Ce simți atunci când citești o carte în care te regăsești?
O stare de bine care cu greu poate fi definită în cuvinte. Atunci când râd ca o nebună prin casă, iar soţul meu de uită lung la zâmbetul meu contagios, nici că ar mai putea fi loc de alte comentarii.

2. Dacă ar fi să ai puterea de a da viață fizică unui autor mort, care ar fi acesta?
Autorii trăiesc prin tot ce au scris. Dacă ar fi să dau o şansă cuiva, probabil aş alege un român, iar acum mă gândesc la Marin Preda.

3. Ce preferi, clasicii sau scriitorii contemporani? De ce?
Am citit clasici foarte mulţi ani, dar am ajuns la un stadiu de saturaţie, prefer ceva contemporan. Cantitatea de descriere este mai mică, iar emoţia este alta. Doar citind îţi vei da seama care este diferenţa dintre ele.

4. Ce părere ai de cărțile interzise în anumite țări?
Şi ele au rolul lor. Dacă au fost interzise, înseamnă că au adus prejudicii anumitor ramuri de interes. Loc este pentru fiecare şi dacă a fost refuzată, atunci sunt mai şanse ca altă editură din altă ţară să îi ofere o şansă. Autorul trebuie să fie răbdător şi să persevereze.

5. Consideri că limbajul vulgar, chiar și în exces, dintr-o operă este inadecvat?
Am citit cărţi cu limbaj ce depăşesc limita mea, dar dacă are un mesaj bun, atunci se poate face abstracţie. La modă sunt acestea, iar unii autori preferă să facă abuz pentru că se poartă. Fiecare citeşte ce doreşte, sunt atât de multe variante încât chiar nu este relant punctul meu de vedere.

6. Consideri scriitura comercială drept „literatură”?
Editurile o consideră, se vinde, atunci se citeşte. Da, citesc literatură comercială pentru plăcerea mea personală, mă bindispune şi uneori chiar am nevoie de o pauză de la ceva…dificil.

7. Ce așteptări ai avea de la editurile din România, date fiind publicațiile actuale (și tot mai dese)?
Ele ne răsfaţă, aşteptările sunt pe măsura dorinţelor. Personal, nu citesc cărţi în alte limbi străine datorită timpului limitat, dar aştept cu nerăbdare noutăţile lor pentru că sufletul meu trebuie răsfăţat. Avalanşa de cărţi ar trebui să vină cu salarii mai mari pentru a putea achiziţiona cât mai multă hrană spirituală.

8. Crezi că publicul românesc este conservator atunci când, într-un roman, se discută despre probleme religioase, diferențe rasiale, homosexualitate, bisexualitate – subiecte tabu? Crezi că este pregătit publicul român să citească despre așa ceva?
Publicul român se formează, dacă apar cărţi de acest gen, normal că se citesc. Dacă s-au citit cărţile interzise, atunci şi acestea vor deveni la un moment dat un must have.

9. Care consideri a fi cel mai critic punct la un roman pentru ca acesta să nu ți se pară bun?
Legătura cu cititorul. Poate fi o carte banală, dar dacă îmi transmite emoţie şi mă învăluie în mister atunci da, este ideală pentru mine.

10. Care este autorul român care ți-a ajuns la suflet?
Mi-a plăcut Andres şi a ei carte Încă o dorinţă. Nu este o capodoperă, dar dacă a scos o lacrimă de la mine, arunci da, este o carte de suflet. Dacă tot sunt la categoria aceasta, îl menţionez şi pe Radu Găvan alături de Exorcizat-o carte enervant de bună. Abia aştept să apară Neverland

11. Din toate cărțile pe care le-ai citit, ce carte ai fi vrut s-o fi scris tu?
Aici voi răspunde sincer. Ador să citesc, orice aş scrie eu, cu siguranţă ar ieşi dezastru. Banalităţi sunt peste tot, eu vreau să public o carte care să placă, dar din moment ce idei originale nu am, prefer să fiu the best doar în mintea mea. :)

Provoc la răspunsuri următoarele bloguri:

1.Vanilla Moon 

2. Bookcaffe

3.  Pasiunile mele

4. Serial Readers

5. The land of books

6. Din dragoste peentru cărţi

7. Blog de cititori

8. Bookysme

9. Funions.ro

10. Orăşeneşti.ro

11. Blogul meu de cuvinte fluturi

Întrebări:
1. De ce blog de cărţi şi nu unul personal?
2. Dacă te-ai reîncarna, ai prefera să iei corpul unui personaj anume?
3. Cartea bate filmul sau filmul bate cartea? Oferă un exemplu pro sau contra.
4. Ce gen literar preferi? Obişnuieşti să evadezi din zona de confort sau mergi la sigur alegând întotdeauna ce îţi place să citeşti.
5. Coperta unei cărţi este relevantă? Te poate determina să o cumperi deşi nu ai suficiente informaţii despre ea?
6. Ce părere ai de blogosfera din domeniul nostru, al literaturii?
7. Care este ultima carte citită care te-a stors de energie?
8. Dacă ai avea o putere miraculoasă ce ai dori să schimbi la lumea cărţilor?
9. Ai avut o carte care nu ţi-a plăcut şi ai ales să faci o recenzie negativă?
10. Ce ecranizare a unei cărţi ţi s-a părut originală?
11. Menţionează o carte care a fost waw şi te-a lăsat fără cuvinte?

Utilizarea corectă a pronumelui relativ „care”

Pronumele relativ se folosește numai în frază și are rolul de a face legătura între o propoziție subordonată și regenta ei, având același rol ca și conjuncțiile subordonatoare:

Ex: Puternic este omul / care trece peste orice obstacol.

În această frază, cuvântul care înlocuiește substantivul omul și totodată stabilește o relație de subordonare între propoziția pe care o introduce în frază și cuvântul înlocuit din cealaltă propoziție: omul – care trece peste orice obstacol. Pronumele relativ se deosebește însă de conjuncție prin faptul că el îndeplinește în propoziția pe care o introduce o anumită funcție sintactică, pe când conjuncția este doar un element introductiv al propoziției subordonate, neavând funcție sintactică. În exemplul dat mai sus, pronumele relativ are funcția de subiect. 

continuarea citiţi în articolul de pe site-ul Cum se scrie

by -
5

Cele mai sexy personaje masculine din literatura modernă cu care am făcut cunoştinţă în această vară – My personal Top 5

Literatura este plină de surprize şi în vacanţa asta am avut ocazia să fac cunoştinţă cu câteva personaje masculine remarcabile. Cine credea că cei mai hot boys se ascund în paginile cărţilor???

1. Alex Therein – seria Alina Marinescu –Monica RamirezSeria.Alina.Marinescu
Personajul Monicăi Ramirez fascinează nu doar printr-un perfect-sexy –look ci şi printr-o atitudine care te provoacă să rişti un sărut cu moartea numai pentru a-i da jos masca de impasibilitate şi pentru a pătrunde dincolo de răceala afişată.
Recrutat la doar 17 ani de SSO – o organizaţie non-guvernamentală secretă- Alex trece prin toate cele nouă cercuri ale infernului pentru ca în final să se transforme într-o „maşină de ucis perfectă, rece, calculat, fără emoţii inutile.” Zidul se sfărâmă atunci când este nevoit să o recruteze pe Alina Marinescu, blonda care reuşeşte în mare parte să aducă un oarece haos în viaţa lui calculată.
L-am pus pe Alex pe locul I pentru că mi-a plăcut … rău tare. M-am chinuit pe tot parcursul seriei să înţeleg ce se petrece în mintea acestui personaj şi de fiecare dată când am avut impresia că vorbim aceeaşi limbă … a avut grijă ca în momentul următor să mă bage iar în ceaţă. Aşadar, Alex Therein este sexy, incitant, complex şi provocator la maxim din toate punctele de vedere.

2. Cameron Hamilton – Te aştept – J. LynnTe-astept_EPICA1-186x300
Ei, acesta este genul de băiat „wow” pe care mi-aş fi dorit să îl întâlnesc în viaţa reală. Pe lângă un look menit să aprindă călcâiele fetelor, Cam dispune de un şarm de-a dreptul cuceritor, este senzual, provocator şi în acelaşi timp seduce prin capacitatea lui de a asculta şi de a înţelege. Băiatul ăsta vine la pachet şi cu un super bonus: ştie să gătească şi are nişte ochi albaştri care împiedică aerul să intre în plămâni.
Ultimul an de facultate o aduce în viaţa lui Cam pe Avery, o fată timidă şi retrasă dar care cucereşte rapid inima playboy-ului universităţii. Hotărât să o seducă, el îşi pune la bătaie tot arsenalul şi profită la maxim de calităţile sale. Mi-a plăcut insistenţa lui senzuală, dar şi curajul de a-şi pune trecutul pe tavă precum şi răbdarea pe care o are cu Avery.
Aşa e Cam. Totul sau nimic. Pe mine m-a fascinat. Mă întreb dacă există şi în realitate un astfel de tip. Dacă da, sunt cam dezamăgită că nu l-am întâlnit … ÎNCĂ!

3. Landon-Lucas Maxfield – E uşor să mă răneşti – Tammara WebberCop E USOR SA TE RANESC.cdr
Nu puteam să ratez ocazia de a-l pune pe Lucas pe lista celor mai sexy personaje masculine din literatură. Băiatul ăsta emană senzualitate, forţă, mister, pericol, tentaţie. Cu un aspect de bad-boy şi un trecut marcat de traume şi răni adânci, Landon-Lucas Maxfield este sexy, intimidant, puternic. Contrastele care-l alcătuiesc fac din acest personaj un „must have”.
Ducând un permanent război cu fantomele trecutului şi cu el însuşi, Lucas nu îşi dă seama când şi cum a sfârşit îndrăgostit de Jacqueline. Atracţia dintre ei este incontestabilă, iar Lucas se trezeşte sfâşiat între dorinţă şi responsabilitate în timp ce demonii interiori îşi fac de cap. Viaţa lui se răstoarnă şi se vede nevoit să-şi reevalueze exact ceea ce credea că nu mai are : sufletul.
Lucas e genul ăla de tip după care întorci capul involuntar şi a cărui atitudine rebelă te face să ai suficient curaj să încalci toate regulile impuse vreodată. Pentru mine a sunat yummy, iar tatuajele alea chiar că te fac să vrei să-l dezbraci … pentru a vedea ce reprezintă desenele NU PENTRU ALTCEVA! 

4. Alex Fuentes – seria Chimie perfectă – Simone Elkeleschimie-perfecta
Dintre fraţii Fuentes, Alex este cu siguranţă cel mai sexy şi cel mai tentant. Nu ştiu dacă de vină este originea mexicană, dar acest latino boy este de-a dreptul hot. Sexy, rebel, curajos, sigur pe el şi suficient de nebun încât să rişte chiar şi propria viaţă, Alex provoacă fluturi în stomac doar privindu-l.
Aparţinând unei bande cunoscută pentru bătăi sângeroase, crime şi droguri, viaţa lui Alex Fuentes este sinonimă cu pericolul, iar apropierea de el este echivalentă cu un pistol la tâmplă. Şi totuşi … pericolul iminent şi ameninţarea permanentă par tentaţii dulci în compania lui.
Ora de chimie din ultimul an de liceu îl aduce lângă Britanny – o americancă bogată, fiţoasă … şi ispititor de frumoasă. Un pariu pus aiurea îl determină pe Alex să facă tot posibilul pentru a o cuceri pe blonda înfumurată, fără a-şi lua însă în calcul faptul că unele reacţii chimice sunt prea intense şi nu pot fi controlate. Faptul că se îndrăgosteşte de Britanny îi va oferi o nouă perspectivă asupra vieţii, dar în acelaşi timp îl va angaja într-o luptă dură pentru supravieţuire şi un viitor sigur alături de fata iubită.
Am admirat acel sangre caliente specific mexican, pasiunea cu care acest băiat face totul, intensitatea cu care trăieşte fiecare moment şi forţa cu care iubeşte. Simone Elkeles a creat un personaj remarcabil şi cu siguranţă memorabil.

5. Jason Winstead – Te doresc – J. LynnTe doresc
Nu m-am putut abţine să nu plasez în top un alt personaj fierbinte al lui J. Lynn. Uf, băiatul ăsta e atât de dificil, încăpăţânat, complicat … şi mai are şi o serie de secrete bine păzite care-l fac irascibil. Cu toate acestea, Jase e o bombă sexy masculină care emană suficientă sexualitate şi adrenalină pentru a anula orice gând logic. Contradicţiile interioare şi avertizările creierului pălesc în faţa unor ochi ca argintul topit şi a unui corp de-a dreptul bestial. Oare aemenea tipi nu ar trebui interzişi oficial prin lege??? E ilegal să umble aşa ceva pe stradă pentru că rişti să nu mai distingi culorile semaforului … sau să nu mai vezi semaforul deloc. 
Multitudinea de secrete, trecutul de care nu este deloc mândru şi responsabilitatea mult prea mare fac din Jase un tip care nu se complică în relaţii serioase. Conştient de fizicul şi de farmecul său, acesta nu ezită în faţa aventurilor de o noapte … până când viaţa îi este dată peste cap de sora mai mică a celui mai bun prieten. Jase se vede prins în capcana numită iubire dar totodată este strâns ca într-o menghină nemiloasă de simţul datoriei. Urmează negarea, dorinţa, vinovăţia, pasiunea, acceptarea, disperarea, iar Jason trece prin toate stările sufleteşti pentru a-şi putea asuma trecutul şi a-şi construi un viitor.
Romanul deosebit de captivant vă va convinge cu siguranţă de sexualitatea pronunţată a personajului prin numeroasele scene fierbinţi creionate în detaliu de autoare. HOT la puterea a treia!!!

Sper că v-aţi delectat cu personajele prezentate. Dacă mai cunoaşteţi şi alţi hot boys din literatură, nu ezitaţi să-i menţionaţi. Abia aştept să-i cunosc şi eu!!!

%d bloggers like this: