Lifestyle

AIA Proiect.

Arhitectura colonială stelară

   Naveta care ne debarcase se ridică silenţios de pe pajişte şi se înălță tot mai repede, până deveni un punct luminescent îndreptându-se spre gigantica navă spaţială de colonizare, împreună cu celelalte navete, care ne-au lăsat vecinii în alte regiuni ale continentului. Vorba vine, vecinii. Când ai de colonizat o planetă proaspăt terraformată, planul cel mai bun e o dispersie a populaţiei pe un spaţiu cât mai larg, astfel încât cei mai apropiaţi cetăţeni ai noii noastre lumi, numită atât de optimist Utopia, erau la câteva sute de kilometri distanţă. Şi tot terenul până începea al lor era al nostru. Ne va lua ceva vreme numai să ne familiarizăm cu el din zborul mini-navetei personale.

   Dar lucrurile cele mai importante – întâi! Am ales ca arie pentru construirea locuinţei o câmpie largă, înconjurată în trei din cele patru zări de piscurile nu foarte înalte ale unor munţi pitoreşti, iar pe latura a patra având un lac superb foarte întins, dar la fel de îndepărtat. Cei de la terraformare ne-au lăsat chiar nişte trecători spectaculoase tăind masivele muntoase, în caz că vom vrea să construim vreo autostradă cu roboţii noştri. Poate mai târziu, când vom decide cu toţi vecinii să încropim şi un orăşel, ca să avem cu ce să facem legătura. Deocamdată, zborul cu mini-navetele între vile va fi singurul trafic prin zonă.

   Vilele care încă nu-s, apropo. Mă uit un pic deconcertat în jur. Pare de-a dreptul o părăsire sadică în pustietate a unor bieţi colonişti pământeni, felul în care ne-au lăsat aici, pentru cine nu cunoaşte puterea de procesare şi redare a roboţilor de ultimă generaţie. Un cubicul de instalare (practic o mică baracă pătrăţoasă indestructibilă), conţinând toată inteligenţa artificială de care avem nevoie şi toate informaţiile care au fost vreodată stocate sau îndosariate pe Terra până să o părăsim noi. Iar alături, câteva mormane imense de durometal în repaus. Roboţii noştri indispensabili, gata să fie puşi la treabă.

   Mai arunc o privire celor două fetiţe care zburdă pe pajişte fugărindu-se cu Ursu, ciobănescul carpatin al familiei, şi intru în cubicul unde Nadina stă postată în faţa simulatorului.

  – Atunci rămâne aşa? mă întrebă ea. Primul corp de clădire îl facem ca pe casa ta părintească, al doilea ca pe a mea şi apoi le unim elegant prin galeria asta ce include o seră exotică, da?

  – Absolut! Mai întâi de toate, să ne satisfacem nostalgiile terestre. Apoi dăm frâu liber imaginaţiei.

  – Am programat planurile originale. Ce interesant e că amândouă locuinţele de pe Pământ ale părinţilor noştri erau proiectate de aceeaşi firmă! Le-am găsit documentaţia ambelor în proiecte case la arhiva AIA Proiect.

  – Talentaţi cetăţeni! Poate că de aia le îndrăgim amândoi într-atât încât să le dorim refăcute pe o planetă străină. Am atâtea amintiri minunate din vremea copilăriei în casa alor mei… Iar în a ta te-am sărutat prima oară la aniversarea aceea când ai invitat toată clasa la tine.

  – Of! Jocul cu sticluţa! Nu iese niciodată din modă? Parcă văd că mâine-poimâine le surprindem pe fete jucându-l cu băiețeii vecinilor!

  – Măcar să găsim suficienţi copii de vârsta lor pe planeta asta cât să reuşească să formeze un cerc şi-apoi ne gândim şi la pericolele relațiilor adolescentine.

  – Ințializare program construcţie. Proiect vilă … ne întrerupse vocea computerului.

   Am ieşit din modulul provizoriu şi am privit cuprinşi după mijloc cum gigaroboții se pun în mişcare şi îşi încep activitatea pe terenul ales. Fetiţele ni s-au alăturat în fugă, cu exclamaţii şi râsete, când câteva răbufniri de aer în rafale le-au dat pletele peste cap.

  – Şi începe magia! şopti Nadina.

  – Hocus-pocus! râseră fetele.

  – Da, s-a spus de multe ori că pentru orice ochi care nu cunoaşte tehnologia din spatele unei realizări spectaculoase moderne, ea pare magie, dar voi ştiţi de la cursuri cum se fac toate lucrurile astea, aşa-i, fetele? Prin transfer molecular se dislocă pământul pentru fundaţie şi se construieşte cu materii prime transmutate din alte părţi ale planetei, respectându-se în cele mai mici amănunte proiectele-replică ale computerului programator…

  – Știiim, tatiiii! scânciră ele exasperate la unison. Hi, hi. Ce repede înaintează!

   Într-adevăr, scheletul primei vile era tot mai definit, iar pentru a doua, o mică învolburare de praf ţinută sub control să nu depăşească suprafaţa delimitată, anunţa că se lucrează la fundaţie.

    Nadina a deschis o hologramă în aer, unde le detalia fetelor cum are să arate galeria-seră ce va uni cele două case.

  – Cam în cât timp vor creşte plantele? se interesă Maria.

  – Avem un roboţel eco-accelerator tare bun primit de la companie, probabil că în două zile, după ce toate construcţiile sunt gata, veţi avea acolo o seră ideală plină de viaţă vegetală, frumuseţe şi exotism.

  – O să locuiţi unul într-o casă, altul într-alta şi noi în seră? se hlizi Mirabela.

  – Ei, poftim, logică de copil alintat! Dacă nu o să te sperie noaptea foşnetul frunzelor, tu, una, poţi să îţi pui un hamac şi să dormi şi în seră, dar noi ceilalţi, mai formali, o să locuim fiecare în ce cameră doreşte. Norocul vostru cu roboţeii casnici, fiindcă altfel trebuia să vă strângeţi lucrurile şi de prin case şi de prin seră, la cât de împrăștiate sunteţi!

  – Şi din aripile noastre de clădire, personale, pe care ni le-aţi promis, punctă Maria.

  – Am spus că mai vorbim despre asta. Cu cele două căsuţe atât de elegante, unite de galerie, totul arată plin de gust şi bun simț.Dacă v-am face şi aripile voastre de castel, ar arăta ca un conglomerat kítsch.

  – Mamiiii, nu vă puteţi lua cuvântul înapoi! Eu vreau o aripă în stil clasic ca palatele prinţeselor Disney! Dacă e nevoie, o fac complet separat de voi şi la distanţă.

  – Iar eu vreau o aripă în stil Gaudí, făcută numai din corali! Şi acum!!! plusă şi Mirabela. Nu e drept ca voi să vă bucuraţi imediat de casele preferate, iar noi să aşteptăm ca să ne îndeplinim fanteziile.

  – Ne-ați promis toate astea numai să nu mai plângem că ne lăsăm prietenii în urmă! ne dădură fetele lovitura de graţie.

  – Uff, am cedat. Bine, când o să se termine combinaţia noastră armonioasă o să programez şi torturile voastre pe lateral şi orientate un pic în spate, ca nişte ramificaţii malformate. Să sperăm că nu-i vine nimănui cheful să ne viziteze până deveniţi mai rezonabile şi o să reprogramăm ceva mai puţin exuberant.

  – Lasă, râse Nadina, la câte proiecte are acces computărașul nostru cel inteligent, va găsi el o îmbinare între cele trei stiluri, care să nu crape retina oaspeţilor. Dar nici nu se pune problema să fie separate. Vom uni fiecare aripă prin galerii.

  – Galeria care duce spre mine o voi umple cu cactuşi! hohoti Mirabela.

  – Iar cea care vine spre mine va fi un acvariu uriaş populat cu rechini şi pisici de mare printre care poţi trece numai înot, crescu hazul Maria.

  – Ba o să fie biblioteci mari ticsite cu cele mai bune cărţi ale lumii, pe care o să ni le reconstituie aici droizii noştri. Iar voi o să petreceți o grămadă de timp în ele învăţând, dacă vreţi să vă câștigati dreptul de a mai zburda pe planeta asta.

   Cât timp discuţia noastră continuase, roboţii isprăviseră casele şi galeria unificatoare, care sclipeau acum în soare a nou şi a perfect finisat. Nişte transformatori-moleculari mai mici trebăluiau deja înăuntru ca să recreeze mobila.

  – Am ales în nava spaţială, pe drumul până aici, numai piese una şi una, îmi făcu Nadina cu ochiul. Chiar atât de nostalgică încă să păstrez şi mobilierul părinţilor nu sunt.

  – Măcar şifonierul în care am fost închişi împreună în cele două minute după ce ne-a cuplat sticluţa pentru sărut, sper că l-ai programat ca să fie refăcut, din toată mobila lor.

Fetele ciuliră urechile.

  – Ce sticluţă?

  – Ce sărut?

  – Ăăăă, şi ce ziceaţi voi? O aripă Secession ca un castel din turtă dulce şi una în stil Gaudi făcută din calcar coralier ranforsat? Ce idei minunate! Cât de mari vreţi să fie?

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 11

Surse foto: AIA-proiect.ro

 

Carouri.ro, prietenul din umbră al picioarelor frumoase.

   Curentele în vestimentație vin și pleacă, ce e astăzi la modă, mâine e declarat demodat. Ne umplem viața cu haine, pe care le uităm apoi în dulapuri, ca pe niște iubiri efemere, rămase vii doar în poze. Nu uităm rochia de mireasă, salopeta din timpul perioadei în care bebe se afla în burtică, în rest…
   Totuși, dacă ar fi să facem un brainstorming pentru a afla care este articolul de vestimentație indispensabil în garderoba oricărei femei, mai mult ca sigur dresurile ar fi în top 3. De ce? Pentru că le purtăm cu orice ocazie, în orice anotimp. Apăruți pentru prima dată acum mai bine de 400 de ani, ca obiect de vestimentație utilizat împotriva frigului, în ultimii zeci de ani au cunoscut o dezvoltare extraordinară; acest tip de ciorapi sculptează piciorul, punând în valoare silueta oricărei femei. Multe atuuri, un articol – dresurile.
Carouri.ro, magazinul online de care m-am îndrăgostit, oferă o gamă largă de ciorapi, pentru toate gusturile și buzunarele. Dar să vedeți cum l-am cunoscut.
   Aveam 17 ani, câțiva prieteni buni, dar niciun iubit. Sincer, nici nu mă prea interesase subiectul băieți până când Alexandru, unul dintre cei cu care jucam baschet, mi-a spus: Dacă te-ai îngriji puțin, ai fi o bucățică…. . Am crezut că mor de rușine atunci! Acasă, după duș, am șters oglinda aburită și m-am privit pentru prima dată ca pe o fată. Părul meu ud stătea să explodeze în șuvițe roșcate și crețe, fața plină de pistrui, sânii mici și niște picioare lungi, într-o epocă în care băieților le plac fetele minione și cu sânii mari. Mă simțeam aproape transparentă, jumătate urâtă, jumătate banală, oricum, numai nu atrăgătoare. Trebuia să fac ceva!
  –Mamaaaaa! am strigat, speriindu-mă eu însămi de cât de strident îmi sunase vocea.
  –Ce strigi ca din gură de șarpe, ai căzut? veni răspunsul aproape în același timp cu ușa izbită de perete.
  –Mama, ce să fac să arăt și eu ca o fată?
  –Păi, îmbracă-te ca o fată!
   A fost picătura care a umplut paharul! Nici mama nu mă vedea ca pe o fată! Drept răzbunare, am dat iama prin cosmeticele ei și prin garderobă. M-am pensat pentru prima oară, operațiune care mi-a stors lacrimi amare, cum nici accidentările din teren nu o făceau, m-am îmbrăcat cu o rochiță albastră ce-mi venea bine, dar picioarele, oh!, picioarele cu genunchii juliți ce ieșeau în evidență ca două semafoare intermitente! Cum să ies așa din casă?!
   Pe moment, am renunțat la rochie, dar am căutat pe internet ciorapi, care să-mi camufleze într-un mod elegant catastrofele de pe picioare.
   Așa am ajuns pe carouri.ro. În acea zi, a fost pentru prima dată când am știut că și eu pot întoarce capete și că pot intimida prin alura feminină. Atunci am comandat două perechi de dresuri Marilyn, produse de lux de ultimă generație, șic și de foarte bun gust. Următoarea întâlnire cu prietenii s-a dovedit de colecție: exclamații de admirație, glume deochiate, dar și muțenia absolută a lui Alexandru. El nu reușea să își desprindă privirea de la picioarele mele care, în dresuri, păreau mai lungi decât înainte.
Uite-așa m-am ales cu prima întâlnire! După acea ieșire, un SMS de la Alexandru mă anunța că ar dori să ne vedem și singuri, fără ceilalți.
   Am împlinit 18 ani. Am primit în dar de la părinții mei, pe lângă o petrecere ce se anunța grozavă, o rochiță de prințesă, pe care, recunosc, mi-am ales-o singură. Veți râde, dar, dacă majoritatea fetelor își aleg ciorapii în funcție de rochiță, la mine a fost invers: alesesem deja dresuri egeo, negre, clasice. M-am îndrăgostit de acest brand. Calitatea superioară o simți din momentul în care le îmbraci; sunt comode, se mulează perfect pe abdomen, fără să se ruleze sau să alunece și nu stai cu grija firelor duse. În seara aceea am fost sclipitoare.
  Și dacă tot mă schimbasem într-o prințesă, mi-am zis să îndrăznesc mai mult, mai exact, să îmbin sportul (pe care îl iubesc atât de mult) cu feminitatea. Tot de pe carouri.ro am cumpărat șosete knittex, până la genunchi, pe care le-am asortat cu pantaloni scurți și jachetă până în talie. Șosetele sunt practice, subțiri, fără a fi fragile, le pot da jos rapid, dacă mă hotărăsc să cobor de pe tocuri pentru o partidă de baschet.
Aceasta este povestea schimbării mele, de la rățușcă la lebădă. Astăzi le am pe toate: baschet, un iubit, prieteni și carouri.ro (nu neapărat în ordinea asta).
Sursa foto: carouri,ro

„Strumpfii: Satul Pierdut”

Poveste urbană cu iz ștrumpfesc

   Nici razele insistente ale soarelui, nici trecătorii grăbiți, cu fețele prea serioase pentru o dimineață de vară nu aveau să anunțe nimic din ceea ce a urmat…
   Sunt Ioana – o femeie simplă. În copilărie întârziam la școală pentru că urmăream filmul cu Ștrumpfii, acum, în calitate de adult, încă nu mi-am pierdut această pasiune.
   Doar că în ziua aceea, totul a fost posibil. Alergam – așa cum se întâmpla în diminețile în care mă trezeam târziu – spre autobuzul care niciodată nu avea suficientă răbdare. Îl pierdusem și de data aceasta, așa cum se întâmplase deja de atâtea ori… și mă gândeam cu groază la reacțiile șefului. Nu e ușor să dai explicații unui șef furios care te-a avertizat de nenumărate ori că orice întârziere echivalează cu o mare penalizare.
   Taxiul galben opri brusc, iar eu m-am aruncat efectiv pe bancheta din spate, sperând că automobilul va căpăta aripi și eu voi ajunge la muncă în timp util. Habar nu aveam că un simplu gând avea să inițieze o uluitoare călătorie.
 -Sper că n-aveți rău de înălțime, îmi spune șoferul de taxi în timp ce mașina se ridică deasupra blocurilor.
 -Cum e posibil așa ceva?! mă întreb, dar până să mă lămuresc, sunt deja în fața clădirii unde lucrez. În timp ce taxiul aterizează, îl văd pe șeful meu urcând scările. Nu mai am timp să-l întreb pe șofer cum e posibil ca mașina să zboare. E inutil… oricum nu mi-a folosit la nimic; șeful e deja acolo, iar eu nu sunt.
   Oricât de incredibil ar părea, în pragul ușii, stătea relaxat, cu o stranie privire admirativă, șeful meu. În mână avea o tavă pe care tronau două cești de cafea aburindă.
 -Ce-i asta? Ritualul de penalizare?! M-am întrebat eu, în timp ce el îmi strigă:
 -Bună dimineața! Vino în biroul meu! Avem ceva de discutat!
   Am pășit în biroul unde, de obicei, fiecare angajat iși lua doza de critici acide.
 -Felicitări, îmi spune invitându-mă să iau loc. Tocmai ai primit o promovare!
 -Promovare?! Credeam că penalizare… tocmai am întârziat… încerc eu să vorbesc.
 -Ei… nu-i nimic, se mai întâmplă, de fapt… tuturor ni se poate întâmpla, răspunde șeful împăciuitor, sorbind din cafea, cu privirea unui Papa Smurf înțelept.
   E greu să realizez de ce se întâmplă toate acestea, dar se spune printre noi, corporatiștii, că nu e de bun augur să te întrebi de ce… așa că am luat alura lui Smurfette și am mulțumit pentru această oportunitate de a-mi demonstra abilitățile. La ieșirea din birou, privirea acidă a colegei mele a insinuat că lucrurile nu se opresc aici. Și-a suflat cu putere șuvița de păr care-i ieșise – de supărare – din cocul perfect calculat, s-a întors zgomotos pe tocurile înalte și mi-a trântit câteva dosare pe birou.
 -O să ai o existență dificilă! a spus ea printre dinți, iar un alt coleg, pe care niciodată nu-l văzusem mulțumit, un fel de Groucy Smurf, o aprobă cu un zâmbet malefic.
 -Nu te supăra, colega! îmi spuse George, analizându-și sprâncenele în oglinda mică, pe care obișnuia să o țină ascunsă în palmă. George era foarte atent la imagine… exagerat de atent; avea atitudinea unui Vanity Smurf. Îi era indiferent dacă un proiect în care era implicat devenea sau nu un succes, dar considera că un fir de păr neascultător era un adevărat dezastru.
   Așa trecu ziua la job… cu laude interminabile din partea șefului, cu priviri admirative sau invidioase din partea colegilor, dar cu o nestăpânită mândrie în sufletul meu.
  La plecare, autobuzul era în stație. N-a fost nevoie să mai alerg.
 -Haideți, doamnă, vă așteptăm de jumătate de oră, dar… nu e supărare, îmi comunică – zâmbind amabil – șoferul de autobuz.
   Era clar… ceva nu era ca în celelalte zile… dar era bine, era perfect și mă simțeam ca în lumea strumpfilor, unde totul se termină, întotdeauna cu bine. Acasă, soțul meu mă anunță cu un ton de Farmer Smurf că rufele nu sunt doar spălate, ci și călcate și puse la locul lor, copilul are temele făcute și lecțiile învățate, florile sunt udate, iar cina este gata. După cină, urma să mergem și la cinema să vizionăm noul film de animație „Ștrumpfii: Satul Pierdut”.
   Nimic din toate acestea nu mi se păreau posibile… vedeți voi, soțul meu, corporatist și el, nici nu știe în ce zonă a casei e aragazul… n-ar fi știut unde e fierul de călcat… pentru că acasă obișnuia să fie un fel de Lazy Smurf.
   Mi se părea ireal ce se întâmpla, însă mi-am spus că vine o strumpfească zi în viața fiecărui om, când toate visele se îndeplinesc… În timp ce meditam la toate acestea, am fost puternic perturbată de un zgomot puternic.
 -Trezește-te, se auzi vocea îngrijorată a soțului meu! Iar o să întârzii!!!
   Mă ridic brusc și simt gustul amar al părerii de rău. Totul fusese un vis. Din păcate, n-am timp să analizez…. e târziu, e iarăși târziu.
 -Iar te-au uitat la Ștrumfi până târziu, mi-a reproșat soțul meu.
   Alerg… orașul e la fel de animat ca în filmul „Strumpfii: Satul Pierdut”. Viața reală are nuanța unui suc puternic acidulat. Părul îmi stă vâlvoi, ca unui personaj dintr-o comedie. Pierd autobuzul, șeful e deja acolo. Pe chipul lui, asemănător unui Gargamel, stau scrise cuvinte grele pe care le intuiesc cu iscusință.
Sunt Ioana, o femeie simplă, corporatistă, 90% zăpăcită, pe alocuri chiar suficient de concentrată. Am experimentat o zi perfectă… chiar dacă numai în vis… și trebuie să vă spun: cu sau fără penalizare, pe 31 martie 2017, voi fi prezentă la cinema pentru a viziona filmul „Strumpfii: Satul Pierdut”.

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 10

Surse foto: Pinterest, lectiiparticulare

Dacă aş avea o pereche de pantofi… cool

   Dacă aş avea o pereche de pantofi cool… şi un buchet de vise proaspăt culese din grădina unde se plimbă sufletele seara, aş alege să-i asortez lunii pline. Îi datorez asta de când eram mică şi i-am spus că nu şi-a spălat bine umbrele, iar luna s-a supărat. Îmi amintesc că trecuseră vreo câţiva ani când am văzut-o din nou. Vorbea puţin… semn că nu-i trecuse supărarea încă. Mai apoi, a început să strălucească mai des pe lângă fereastră noastră, mai ales când la noi se ţeseau deja iubiri pe care numai un astru ca ea putea să le imprime în versuri.

   Acum… că am crescut… dacă aş avea o pereche de pantofi cool, aş merge la cafeneaua lui Nea Mişu. El nu mai e… dar cafeneaua a rămas acolo… pironită în amintirile mele fără fular, cu părul plin de fulgi, în seara când Nea Mişu ne-a chemat afară să ne arate cum şi-a transformat Trabantul în bolid. În aceste amintiri, îngheţate de gerul unui decembrie aprig, cuvintele lui Nea Mişu străluceau ca fulgii de nea printre ochii curioşi ai celor care se adunaseră să vadă minunea. Era frumos… era simplu… şi amintirile erau aşa de bine aşezate, încât alcătuiau un puzzle perfect. Era bine… şi dacă atunci aş fi avut pantofi cool, nu mi-aş fi dorit decât să îngheţ timpul.

   Mai târziu, Nea Mişu i-a greşit Timpului… n-a ştiut nimeni cu ce, însă ştiam că asta avea să-l coste. Eu, care pe vremea aceea nu aveam pantofi cool, m-am hotărât atunci să nu-mi fac de lucru cu Timpul şi să-l evit orice ar fi… şi deocamdată mă ţin de promisiune. Dar Nea Mişu n-a reuşit asta… şi Timpul l-a luat într-o seară de mai, tocmai când se adunaseră mii de cărăbuşi în faţă cafenelei. Atunci, văzându-l pe Nea Mişu despărţindu-se de cafeneaua sa, mi-am dorit să fi avut o pereche de pantofi cool… poate aş fi reuşit să-l răscumpăr pe Nea Mişu. Nimic nu mai e la fel la cafeneaua lui Nea Mişu… totul s-a schimbat. Nici vântul nu mai bate în grinzile din lemn de deasupra uşii unde mai scrie şi acum „La Mişu”.

   Anii au trecut, iar eu mă tot gândeam câte miracole aş fi lăsat să zboare din mintea şi inima mea… dacă aş fi avut o pereche de pantofi cool. Într-o seară de mai, la vreo cinci ani după ce Nea Mişu a pierdut lupta cu Timpul, la cafenea l-am cunoscut pe el. Purta un suflet proaspăt, plin de nuanţe de iubire, şoapte primăvăratice, câteva şuviţe rebele alunecându-i pe frunte şi pantofi sport pentru bărbaţi ECCO COOL. Aroma salcâmului din faţa cafenelei – salcâm plantat de Nea Mişu când era un băieţandru – începu să se joace cu privirile noastre. Pentru prima dată în viaţa mea, n-am ştiut ce-aş fi făcut dacă aş fi avut o pereche de pantofi cool… dar el avea… şi erau ECCO COOL.

   De atunci dimineţile au farmecul aromei de cafea cu şoapte, tot la cafeneaua lui Nea Mişu… unde discuţiile sunt despre minuni şi strategii prin care să n-ai de-a face cu Timpul. Uneori încercăm să căutăm soluţii şi la alţii, vrem să ştim cum fac alţii de Timpul nu-i găseşte. Ultima dată ne-am uitat aici şi am văzut oameni care sunt şi ei în graficul celor care se feresc de timp, tendinţa pe care am numit-o „intoleranţă la timp”.

   Încă nu am pantofi cool… dar dacă aş avea, ştiu că aş avea curajul să mă joc de-a v-aţi ascunselea cu Timpul… şi m-aş ascunde în cafeneaua lui Nea Mişu!

#ECCOCool  #CoolInEveryCity.

AVBS îți CREDITează AFACEREA

Pitici cu lipici

  – Alina, grăbește-te. Fugi după rochiță la croitorie, e a șaptea oară când se rupe și mai sunt două ore și începe petrecerea piticilor. Nu știu dacă mai merge cârpită de multe ori. Sunt așa obosită, cred că mă întind un pic până te întorci.
……
  Aho- aho, suntem pitici mișto, avem gagici cu fuste mici lipite cu lipici.
   La auzul acestui pamflet al melodiei toți copiii au început să râdă. Basfull, un pitic mai rușinos s-a lipit de rochia mea, era rândul lui la cântat. Cum ezita, Grumpi, care nu mai era morocănos a luat microfonul și l-a ajutat:
   Hai să zicem unu, să se facă doi, două mâini copilul are, una este luna!
Hai să zicem doi, să se facă trei, trei gagici în depărtare, două mâini copilul are, una este luna.
   Cei treizeci de pitici dansează cu mine, costumele lor sunt superbe, colorate și toți zâmbesc cu gura până la urechi, iar eu ….. Albă ca zăpada, radiez. Rochița cea nouă strălucește.
Ne punem la masă, piticii sunt frânți după câteva ore de dans și de la urcatul pe tobogan, au mustăți roșii de la pizza. Eu abia încap pe scăunelul micuț de pitic.
  – Piticii mei, vine vrăjitoarea cea rea cu mărul, nu aveți voie să mâncați că e otrăvit.
   Pe ușă intră vrăjitoarea cu un tort imens în formă de măr, toți piticii savurează fructul interzis. Acum stau cu burțile pline în pătuțurile colorate, până și Happy e somnoros.
  – Hei Bia, trezește-te, trebuie să te schimbi. Mai un pic și apar piticii. Să te văd draga mea, Albă ca zăpada cum reușești să faci față celor 30 de pitici.
  – Offff, Alina. Am avut un vis așa frumos. Totul era nou, costumul meu, al piticilor, casa era decorată exact așa ca în filmul animat. Mesele, scăunelele, pătuțurile erau minunat lucrate, colorate. Eram ca într-un basm.
  – Ar trebui să te gândești serios ce vei face în continuare, de doi ani te ocupi de această grădiniță-internat pe care ți-a lăsat-o mătușa ta moștenire. Dacă nu faci ceva s-ar putea să o pierzi.
  – Nu am bani și pe nimeni care să mă ajute. Sunt multe grădinițe în oraș. Eu vreau ceva diferit, vreau ca piticii să vină cu drag la începutul săptămânii. Trebuie să se simtă fericiți în căsuță, să se bucure de o lume de poveste. Trebuie să concurez cu cele mai bune grădinițe private. Eu am un as în mâneca pentru că am renunțat la atitudinea sobră din mediul educației din ultimii ani. Am așa multe idei. Cred că am nevoie şi de un împrumut să le pun în aplicare, dar…
  – Solicită un credit pentru investiții 
   Nu e rușine să soliciți ajutor financiar. Știu că nu te pricepi, dar apelează cu încredere la AVBS Credit. Nu te costă nimic, te vor ajuta să-ți îndeplinești visul. Draga mea, visează…obține cu AVBS ceea ce îţi doreşti. 
   Au mai trecut doi ani, acel credit pentru afaceri, mi-a salvat visul. Grădinița mea este o lume de basm pentru cincizeci de pitici. Stau pe scăunelul Somnorosului, care doarme cu capul la picioarele pătuțului și nu-mi vine să cred că mi-am văzut visul împlinit. AVBS îți CREDITează AFACEREA. Echipa profesionistă cu care m-am consultat pentru a alege ceea ce mi se potrivește s-a dovedit a fi cei mai buni prieteni, cei mai buni sfătuitori.
Am cei mai fericiți pitici cu lipici.
 
Aho- aho, suntem pitici mișto, avem gagici cu fuste mici lipite cu lipici.
Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 9

Sursa foto: Trilulilu

  Măsoară timpul cu stil!

 „Când ai aceeași viteză cu el, nu observi când trece timpul.” – Vasile Ghica

    Ce este timpul? Un concept foarte complex și relativ; pentru fiecare dintre noi, timpul trece mai repede sau mai încet. În realitate, timpul este același și trece în același ritm, dar percepția noastră este diferită.

    Tocmai de aceea, strămoșii noștri au inventat ceasurile. Pentru a măsura Timpul.

    Mai întâi ceasurile de buzunar, apoi cele de mână… Acum nu ne mai putem imagina viața fără ele. În secolul nostru, totul se face în viteză. Mulți se ghidează după ceasul telefonului, însă ce se fac dacă bateria aparatului se termină sau Doamne ferește, îl pierd sau li se fură?

    O situație foarte întîlnită este examenul de la facultate: nu avem voie cu telefoane și este crucial să ne încadrăm în timp. E adevărat că ne mai țin profesorii supraveghetori la curent cu ora, însă orice intervenție exterioară ne face să ne pierdem concentrarea. Așa că un ceas de mână este esențial.

    Pe lângă funcția sa practică, ceasul îndeplinește și un rol estetic. Îl purtăm ca bijuterie, ca accesoriu ce ne completează ținuta. De asemenea, un ceas este cadoul perfect, iar dacă persoana este un colecționar împătimit (cum este cazul unei bune prietene), cu atât mai bine!

    Unde găsim ceasuri de damă?

   Când caut ceasuri de damă, cadou pentru o prietenă sau de ce nu, pentru mine, intru pe Accesoriul.ro, un site foarte chic, unde poți găsi butoni, brelocuri, papioane, ceasuri, toate aparținând unor brand-uri cunoscute pentru calitatea ireproșabilă: Michael Kors, Esprit, Guess, Puma, Wafer, Fossil, Emporio Armani, Original Ingersoll.

    De ce ceas de firmă?

  Ce preferați? Un ceas căruia trebuie să-i schimbați mereu bateriile, care rămâne în urmă sau se deteriorează ușor? Preferați ca de-a lungul timpului să cumpărați mai multe ceasuri ieftine (pentru că se strică, nu pentru că vă doriți mai multe) sau unul și bun?

   Este foarte important ca un ceas să aibă durată lungă de viață. Să nu i se termine repede bateria, să nu rămână în urmă, să nu i se rupă cureaua sau să i se spargă ecranul la șocuri mici, cu alte cuvinte, să reziste. Iar aceste firme produc ceasuri de damă și nu numai la înalte standarde de calitate. Ceasuri pe care le poți purta atât la ținute elegante, cât și casual sau de birou, la o petrecere sau la o simplă întâlnire cu prietenii.

   Măsoară timpul cu stil!

   Madame Sacoșă Reloaded

    Ați auzit de „Madame Sacoșă”? Bunică-mea era în tinerețe poreclită așa, „vinovată” fiind obsesia ei pentru genți. Dintotdeauna i-au plăcut foarte mult gențile, având o preferință specială pentru cele mari, tip „poștaș”. Știa ea ce știa, la câte lucruri avem de cărat noi, femeile…

   Anii au trecut, eu am crescut și am ajuns exact ca ea. Pasionată de genți. Când văd o geantă care-mi face cu ochiul, nu rezist și o cumpăr! Mari sau mici (deși fie vorba între noi, și eu le prefer pe cele mari și încăpătoare, deci „Madame Sacoșă Reloaded”), galbene, albastre, mov, verzi, negre, roșii, roz, casual sau elegante, de birou sau de plimbare, de vară sau de iarnă, mie-mi plac gențile!

   Problema este depozitarea, recurgând la soluția „genți în genți”. Ce să fac, cum altele au dulapuri ticsite cu pantofi, cu rochii, bijuterii sau altceva, eu am „boala” genților.

    Cum recunoaștem o geantă bună?

   Din punctul lui Madame Sacoșă Reloaded, o geantă trebuie să fie organizată (adică bine compartimentată, nu ca un sac, în care arunci lucrurile și nu le mai găsești) și eventual, de piele. De ce de piele? NDSCN3400-600x600u este un moft, ci o necesitate. Geanta din piele rezistă mai bine intemperiilor. Ploaie, ninsoare, scăpat pe jos, dat în capul cuiva (glumesc!), nu se strică. Și cel mai important, nu se rupe atunci când pui multe lucruri în ea. Pentru că se știe, geanta unei femei conține de toate: portofel, telefon, chei, tampoane, ruj (câteodată mai multe rujuri), șervețele umede, șervețele uscate, cărți (în cazul meu obligatoriu), pixuri, parfum, ceva de mâncare, poate o sticlă cu apă, perie de păr, umbrelă dacă plouă, ochelari de soare vara (câteodată umbrelă și ochelari de soare la un loc, vorbesc din experiență!), mănuși și căciulă iarna, plus alte articole specifice activității fiecăreia. Da, și eu car multe lucruri, nu se știe niciodată când ai nevoie, nu? Și o, da, mi s-a întâmplat să mi se rupă geanta când mi-era lumea mai dragă.

   Mai e un aspect important în ceea ce privește materialul din care este achiziționată geanta: proba timpului. De-a lungul anilor, am cumpărat multe genți. Unele au trecut testul timpului, altele (de regulă, cele care nu sunt din piele) nu: de cele mai multe ori, s-a deteriorat materialul, dându-le un aspect scorojit, cojit, unele chiar fără a fi purtate prea mult. Chiar mama are o geantă pe care nu a purtat-o și cu to
ate acestea, materialul s-a cojit pe toată suprafața.

    Aceste lucruri se întâmplă foarte rar dacă geanta este din piele. Tot din experiență vă spun că am câteva genți din piele, pe care le port de ani de zile și sunt intacte.

   Știu, multora ni se par scumpe, însă dacă stăm să ne gândim, tot acolo ajungem: mai bine plătim mai mult pentru ceva de calitate, decât să ne bucurăm la un chilipir și să regretăm mai târziu. Cum a spus cineva odată, tot ce e ieftin îți iese scump.

   Unde găsim genți din piele?

   Pe www.totuldinpiele.ro găsiți de toate: genți, încălțăminte, portofele, curele, mănuși… Numai din piele și la prețuri destul de avantajoase. Și bineînțeles, frumoase și elegante. Doar au ca principiu citatul lui Audrey Hepburn, „Eleganța este singura frumusețe care nu dispare”.

   Dar intrați voi pe site, eu mă tem să cedez ispitei. De ce? Păi vreți să dau faliment și să-mi transform casa în depozit de genți? Nu, nu, știți că am „boala” genților. Dacă mai urmăresc mult ofertele de acolo, mi-e că le golesc tot stocul!

Hotel Aurora Mamaia

  Aurora – un fascinant loc care-ți șoptește povești

  Stau ascunsă bine în geaca mea subţire de vară, pe terasa unde-mi petrec dimineţile de concediu. Un sentiment de déjà-vu mă cuprinde; eu, o terasă rece, ploaie, un concediu ratat. Atunci am semnat actele de divorţ de litoralul românesc, dar acum devin melancolică. Ce-ar fi, chiar… ce-ar fi să mă întorc la fosta iubire, numită Mamaia? Îmi sun prietenii şi-i invit la o ceaşcă de planuri despre cel mai potrivit hotel la mare.

    Sub arcul Aurorei

   Din compartimentul de tren, relieful e mai surprinzător, decât privit pe fugă din spatele volanului, şi pare că se joacă. Colinele ţâşnesc când şi când, căutând să pună la încercare vigilenţa mea de călător spre mare. Am lăsat în urmă oraşul prăfuit şi încins de început de iulie, visând la o briză uşoară.

   Vom sta la Hotel Aurora, un simbol al staţiunii-vedetă Mamaia, recent renovat şi asortat cu tot fastul pe care-l presupune o locaţie ideală. Numele lui mă trimite cu gândul departe, spre poveşti cu zâna zorilor şi uriaşi şi străluciri intense pe cerul nocturn al zonelor nordice extreme: Aurora borealis. Ce frumos sună!

aurora 1

   În sudul staţiunii ne întâmpină un hotel cu o arhitectură impresionantă, ca o arcă pe 10 niveluri, purtând pe umeri lumina solară, atât de aproape de mare, încât parcă-i înfruntă valurile. Celelalte clădiri din zonă îl privesc timid, neîndrăznind să-i stea în cale. Mă aflu într-o mare de albastru senin: hotelul, cele două piscine, cerul, marea… .

   Nu irosim mult timp cu formalităţile şi iată-ne cazaţi în camere duble cochete, cu vedere spre mare. De la Hotel Aurora Mamaia, oriunde ai întoarce privirea, observi libertatea: fiecare cameră are balcon propriu, cu vedere spre Mare sau spre Lacul Siutghiol. Decorate în nuanţe de albastru, alb şi gri, camerele oferă facilităţi specifice unui hotel de 2̽(stele) SUPERIOR: acces pe bază de cartelă magnetică, aer condiţionat, tâmplărie PVC, mochetă de trafic, frigider cu congelator, televizor, cablu TV, baie modernă cu duş, internet wireless. E deja seară şi foamea ne grăbeşte să vizităm restaurantul amplasat în imediata vecinătate a hotelului. Elegant şi aerisit, dispus într-un spaţiu generos, acesta răspunde cerinţelor celui mai pretenţios turist: mâncare gustoasă, în sistem de „autoservire” sau „à la carte”, personal amabil, dotări moderne ale spaţiului, cu o terasă cu privire spre mare.

Aurora 2

   Aici, în acest furnicar de oameni fericiţi, îţi trăieşti fiecare concediu într-un boem abandon. Plimbarea lungă de după cină întăreşte această senzaţie şi mă face să recunosc că alegerea hotelului a fost una fericită. A trecut de mult de miezul nopţii. Pe străzile staţiunii, paşi de oameni relaxaţi, voci declarându-şi fericirea sau iubirea. Vocile nu au somn, nu se grăbesc să-şi îndeplinească rutina.

Răsăritul

   Nisipul e la picioarele mele, iar în faţă, nesfârşitele poveşti ale apelor marii, niciodată rostite cu voce tare. Sunt singură; ceilalţi încă plutesc legănaţi de braţele lui Morfeu. E atâta linişte, încât simt în creştet apăsarea Zenitului. În depărtări, nuanţe de albastru se amestecă mereu; cerul şi marea – elementele primordiale ale universului. Noaptea începe să se risipească şi mă trezesc din visare înfăşurată de lumina caldă a zorilor. Linia orizontului, pleoapa ce ţine închis ochiul de foc, se ridică timid, împroşcând lumea cu viaţă. În acelaşi moment, o săgeată cu glas de pescăruş despică aerul sărat şi rece, anunţând o nouă zi, iar discul roşu ce colorează acum apele şi cerul ţâşneşte brusc şi odată cu el, simt involuntar dorinţa de verticalitate. Trăiesc! În acest timp, Hotelul Aurora, aflat de 25 de metri în spate, se pregăteşte tenace, firesc, să mă întâmpine.

Acasă la Zeus

   Dimineaţa este rezervată pentru distracţie la piscină, tolăniţi la soare, pe şezlong, cu un cocktail în mână. Suprafaţă luciului apei este de 200 mp şi adâncimea variabilă, de la 1,1 la 1,8 metri. Copiii se răsfaţă şi ei în piscina dedicată lor, de 40 mp şi o adâncime constantă de 0,7 m, pentru a se evita pericolul de accidentare, dar şi pentru a lăsa spaţiu adulţilor. Am citit undeva că o zi la piscină face cât o şedinţă de Yoga, iar cea de la Hotel Aurora întăreşte afirmaţia.

Aurora

   Undeva, lângă spaţiul de joacă, Albă-ca-Zăpada se joacă nu cu 7, ci cu mult mai mulţi pitici voinici – micii turişti veniţi la Aurora. În piscina mare, se dansează zumba… Centrul distracţiei s-a mutat aici!

aquagym

   Există pentru fiecare un loc parcă anume făcut să ofere sentimentul că se află în biografia unui artist. Aşa e pentru mine plaja, cu simfonia sa cromatică dulce-ameţitoare, în care uitasem cât e de plăcut să mă pierd. Acum se lasă soarele către geana apusului. Razele stau pironite în geamurile de PVC ale hotelului, ca şi cum şi-ar fi pus în gând să arate cu degetul amintirile grozave pe care le-am adunat aici, să le desconspire, să le fixeze pe retină, să se izbăvească în scurgerea zilelor şi a nopţilor ce vor urma. Ceea ce am trăit la Hotel Aurora mă face să mă înclin cu respect şi să păşesc în vârful picioarelor, spre a nu supără Marea…

sigla-logo-aurora-300x131Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 8

Sursa foto>hotelaurora.ro

Agenţia de traduceri Swiss Solutions,

Google translate failed

    Hmm… de ce stau adunați toți ciorchine la biroul colegei de la Marketing? mă întreb uimită, în timp ce-mi sorb cafeluța. Nu rezist să nu mă înființez și eu acolo, să văd care este motivul tuturor chicotelilor şi hohotelor de râs.

 — Heiii, ce se întâmplă aici?

Se pare că Maria a primit un e-mail de la o firmă căreia îi vom spune societatea X. E-mailul este în engleză. De n-ar fi fost! Comentariile din jur sunt edificatoare:

 — Nu pot să cred! Chiar așa scrie?

 — Poftim de vezi! Un ghiveci de confuzii și expresii șablonarde transcrise defectuos.

 — Precis a folosit Google Translate!

 — Dar Google Translate este orientativ, nu poți să îl utilizezi în corespondența inter-companii!

   Mă apropii de laptopul Mariei să citesc și eu misiva cu pricina.

   

„Proposal letter

     I am writing to you to propose to you our services of web designing. Our company which is a tree year old one, and excels in providing web designing services. We provide timely services and the experts in our company have good experience and know-how. You can always rely on us.

    Though our company is just tree years old, we have managed to get great clients and have also made good profits over the years.

    If you replay, I will gave you our complete shit with prices.

   Please send your feedback until 6 o’clock at your convenience.

   Thanks you very much”

   — Doamne! Asta e din corespondența oficială? Iată de ce unii au nevoie de servicii de traducere ca de apă! Cu atât mai mult cu cât un spam ca ăsta ajunge la sute de firme care nu-i vor contacta niciodată.

   — Ce spam? Poate spasm! râde Dana. Nu știi dacă să te hlizești sau să te apuce mila că oamenii își pun speranțele de reușită a afacerii într-o asemenea tentativă eșuată de comunicare.

   — Haide să îl trimitem tuturor și să îl numim: „Găsește câte greșeli sunt în acest e-mail!”

    Râsul este generalizat acum.

   — Mda, simt eu nevoia să echilibrez cumva reacțiile, dar oare nu ni s-ar strepezi un pic dinții şi ar mai fi chiar râsul nostru dacă nu am avea relaxarea asigurată de Agenţia de traduceri Swiss Solutions, ce face tălmăcirile în atâtea limbi străine pentru noi? Când nu ești vorbitor nativ, întotdeauna poți scăpa câte o mică greșeală care să îți strice imaginea de companie serioasă. Doar activăm într-o lume plină de absolvenți de Oxford și Cambridge! Numai beneficiind de traducerile specializate Swiss Solutions nu avem grija asta și ne putem permite să facem haz de amatorismul altora, nu?

   — Corina! Tu mereu găsești scuze oricui. Empatie, empatie, dar nu pentru orice caz! se amuză Maria. Nu este vina noastră că unii nu investesc în oameni pregătiți. Competiția este a-cer-bă!

 

Dictionaries inside laptop computer screen isolated on white background

 

  — Corina are dreptate, într-un fel, dar cu traducerile nu te joci! Un singur cuvânt poate transforma un context business într-unul jalnic. Dacă nu voiau să se facă de râs, era suficientă o estimare a prețului traducerii la o firmă profesionistă, precum cea cu care colaborăm noi. Nu trebuie sa fie nici milionari, nici multinaționale pentru a-și permite măcar o exprimare decentă din astfel de oferte! Știți că un client pierdut nu mai poate fi câștigat înapoi. Iar asta o confirmă toate statisticile!

  — N-am spus că nu este amuzant, mă apăr eu. Totuși, nu la fel de amuzant ca atunci când vă chinuiați voi să descifrați singure termenii tehnici din specificațiile în limba germană la contractul cu firma de advertising. V-a salvat, ca de obicei, ajutorul de la Swiss Solutions. Vă amintiți?

logo_swiss_solutions_mic-300x153

  — Gata, nu mai ironizăm, doar trimitem e-mailul tuturor angajaților, ca exemplu de faux pas. Ai dreptate, nu știu ce ne-am fi făcut fără traducerile lor impecabile!

   — Încep să mă îngrijorez, reia Dana ofensiva glumeață. Nu sunt sigură ce înseamnă faux pas!

  — Întreabă-i pe cei de la Swiss Solutions! O sfătuiește Maria stârnind iar hohote de râs.

  — Vine doamna Diaconescu! Fetelor, înapoi la locurile voastre!

   Ne întoarcem înveselite la treabă, iar e-mailul buclucaș devine viralul zilei.

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 7

Surse foto Swiss Solutions

Rent a car, de!

     Se apropie Paștele cu pași repezi. Deja în magazine au apărut ouă și iepurași de ciocolată, vopsea de toate culorile, decorațiuni… Plănuiesc să-mi petrec sărbătorile împreună cu familia, la rudele de la țară. Este un sătuc pe lângă Slatina, n-am mai fost de mult pe acolo și tare mult îmi place… Îmi aduce aminte de copilărie. Aer curat, liniște, este tot ce-mi pot dori de la o vacanță.
   Gând la gând, tocmai când cugetam la planurile mele pascale, mă sună unchi-miu:
– Ce faceți, de? Veniți de Paști?
– Chiar mă gândeam, așa vrem!
– Păi să-mi ziceți, ca să pregătesc toate p-acilea!
– Da, îți dai seama că te anunțăm! Doar trebuie să ne iei de la microbuz!
– Olele, de la microbuz? Veniți, de, cu mașina! Ziceam să fie surpriză, dar am o groază de chestii pentru voi, cum o să le cărați în microbuz?
– Aoleu, ne sperii! Ce ai pentru noi?
– E, vedeți voi! Dar ascultă-mă, veniți cu mașina!
– De unde mașină? Vrei să-mi cumpăr mașină special să te văd pe tine?
– Păi eu știu? Închiriați și voi! Rent a car, de! Toată ziua pe Internet și tot eu să vă zic, ia uite!
   Nu, nu ne certam, așa suntem noi, oltenii. Glumim simulând enervarea, dacă ne aude cineva zice că ne omorâm între noi, dar de fapt ne iubim mult.
    „Închiriați, rent a car…” – unchi-miu chiar are dreptate! O să fie greu cu microbuzul, mai ales că nu mergem cu mâna goală. Avem de gând să aducem cu noi ouă vopsite, cozonaci, bunătățile specifice sărbătorilor pascale. Plus bagajele! Iar în preajma Paștelui, microbuzul va fi mai mult ca sigur plin de oameni ce merg să-și întâlnească rudele.
    Așa că imediat ce am încheiat convorbirea cu el, am căutat pe Internet „Inchirieri auto Bucuww passat de inchiriatresti”. Așa i-am găsit pe cei de la „Rent A Car Otopeni”, cu prețul cel mai avantajos de pe piață, din câte se pare. Am studiat oferta, am vorbit cu ai mei și am hotărât că închirierea unei mașini este cea mai bună soluție. Puteam și să nu știu să conduc, văd că avem opțiunea de a închiria cu șofer personal… Au și mașini cu transmisie automată, mă bate gândul să aleg așa ceva… Nu mi se mai oprește motorul când mi-e lumea mai dragă… Bine, de fapt eu îl opresc fără cheie, specialitatea mea… Noroc că nu sunt singura cu permis, așa conducem pe rând.
    Profitând de ocazie, am modificat un pic planul de vacanță: noaptea de Înviere o vom petrece la mănăstirea Cozia, unde vom ajunge, bineînțeles, cu mașina închiriată. Și dacă tot vom fi făcut drumul până acolo, a doua zi vom da o fugă până la Râmnicu Vâlcea, la alte rude, pe care nu le-am văzut de nu mai știu când și care ne tot întreabă când le facem și lor o vizită. Apoi ne vom întoarce la fix pentru masa de prânz.
  A doua zi de Paște cine știe, poate mai explorăm împrejurimile: pădurea Sarului și altele, avem timp să ne gândim! Este o zonă frumoasă, iar peisajele fac toți banii, mai ales primăvara, când totul e înflorit.
   Și-l luăm și pe unchi-miu, încăpem și prea! Chiar, îl sun să-i spun:
– Rezolvat! Avem mașină!
Rent a car, de?
Rent a car Bucuresti ! Ai avut dreptate cu Internetul, am căutat „închirieri auto București” și am găsit tot ce ne trebuie! Și pregătește-te, că avem planuri!
– Oleee, ce planuri?
   I-am povestit la ce m-am gândit și a fost încântat.
– Văzurăți, bă, că nu e greu să „rent a car în București”? Și tu ziceai să veniți cu microbuzul…
   A avut dreptate, ce să zic… Cu mașina închiriată putem merge nestingheriți în multe locuri, fără să depindem de orare și scăpăm de grija căratului bagajelor. Acum abia aștept Paștele!
Surse imagini: rent-a-car-otopeni.ro, pexel.com

Identitatea lui C.E.

    Asistenta blondă își admira unghiile proaspăt date cu lac, legănându-se plictisită pe scaun. În salonul acela aproape gol, timpul se scurgea greu. Trecuse deja mai bine de o lună de când primise misiunea de a-l supraveghea pe bărbatul în stare comatoasă, cu identitate secretă.
      “Să ne anunți dacă-și revine!” îi răspunsese bărbatul în costum la întrebări, nelăsând loc de altă replică.
   Acum asculta zgomotul monoton al aparatului de monitorizare a funcțiilor vitale. “Tu ești vinovat că am cea mai plictisitoare slujbă!” gândi ea, privindu-l mai atent. În zilele lui bune, probabil era un bărbat ce întorcea capete, chiar și acum, cu fața aproape pământie, nu arăta rău… . Observă cu surprindere că acesta clipea des, deranjat de lumina bruscă ce-i invadase retina. Bărbatul mormăi ceva, dar nu îl ascultă, ci alergă după telefon.
    După douăzeci de minute, năvăli în salon, urmată de doi agenți cu fețe inexpresive, dar era prea târziu; patul era gol.
  –Crezi că-și amintește ceva?
  –Pentru binele nostru, sper să nu…
*
   Bărbatul se deplasa greu, într-o mișcare ce se dorea a fi fugă. Avea mușchii aproape atrofiați, iar când se ridicase prima dată, mii de săgeți îi străpunseră picioarele. Se trezise pe un pat de spital și nu-și amintea nimic, știa doar că trebuie să plece cât mai repede de acolo. Avea nevoie urgentă de un plan; așa cum arăta (îmbrăcat sumar, într-un halat bleu de spital, desculț și cu barba crescută peste măsură), părea scăpat de la ospiciu și atrăgea atenția.
   Deodată, o dubiță cu geamuri fumurii încetini în spatele lui, apoi simți cum niște brațe puternice îl forțară să urce. Era prea slăbit să mai protesteze; măcar așa ar fi putut primi răspunsuri la întrebările care i se învălmășeau în cap.
   După un drum de câteva zeci de minute, intrară cu mașina direct într-o clădire, unde îi așteptau câțiva indivizi în halate albe. După un consult medical sumar, primi haine decente și așteptă liniștit conversația, care era sigur că urma să aibă loc.
   Un bărbat care se recomandase a fi șeful îl invită să ia loc și-i oferi răspunsurile mult așteptate.
   –Ne bucurăm că ți-ai revenit și că ne-ai făcut mai ușoară misiunea de a te scoate din spital. Pentru că nu-ți amintești, te voi ajuta eu să înțelegi ce ți se întâmplă. Te numești Ene, Certi Ene, și ești agent al Enermed Impex, însărcinată cu elaborarea de certificate de performanță energetică (certificat energetic) în aproape toată România. Echipa noastră este tânără, formată din tineri ingineri și agenți speciali, așa ca tine. Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice ne-a atestat ca auditori de gradul I. Ce înseamnă asta? De exemplu, că noi și doar noi putem merge în teritoriu, să analizăm clădirile din mai multe perspective și să întocmim un raport de audit energetic. Misiunile noastre au fost până nu demult un succes, am elaborat mii de certificate, până a intrat pe fir mafia imobiliarelor, neconvenindu-i faptul că certificatele noastre responsabilizează românii și au atuuri esențiale pentru confortul oricărei familii și întreținerea oricărei clădiri. Voi, agenții, constatați situațiile de risc, dar găsiți mereu soluții pentru a atinge scopul suprem: performanța energetică. Ai fost rănit în ultima misiune, iar cei care te țineau sub supraveghere în spital sunt cei care te vor dispărut, dar nu înainte de a stoarce de la tine toate informațiile de care au nevoie.
   Tu reprezinți un real pericol pentru piața neagră a imobiliarelor.
  Ești antrenat ca auditor energetic să găsești soluții atât din punct de vedere termic, cât și energetic, referitor la construcții, dar și la modernizarea instalațiilor aferente clădirilor. În final, misiunea ta este C.A.T.: certificarea energetică, auditul energetic și termoviziunea în construcții. Trebuie să-ți faci treaba în continuare și să distrugi mafia.
    –Da, îmi amintesc acum… Și cum pot să distrug acea mafie despre care tot vorbești?
  –Nimic mai simplu, dar periculos: misiunea C.A.T.! Fă-ți bine treaba, ca până acum; astfel, certificatele energetice vor fi valabile preț de zece ani. Apropo de prețuri, ale noastre sunt aproape modice, cât să ne ajute să antrenăm și alți agenți.
logo_Avizez-300x251
*
   Iată-l pe agentul Ene în teren, într-o nouă misiune. Astăzi trebuie să viziteze o clădire din Centrul Vechi bucureștean, pusă la vânzare de proprietari. Este conștient de faptul că mafia încearcă să o cumpere la un preț de nimic, prin împiedicarea obținerii unui certificat energetic corect și obligatoriu în momentul înstrăinării imobilului (prin vânzare sau închiriere), sau când este supus unor renovări majore. Este și cazul clădirilor care se construiesc, conform Legii 159/2013, care modifică Legea nr. 372/2005.
   Stă în fața clădirii de mai bine de 5 minute și proprietarul nu dă niciun semn. Observă, totuși, o mașină de lux parcată neregulamentar și un cerșetor care îi spală parbrizul, de altfel curat. Dubios este că cerșetorul are pantofi eleganți, care nu se potrivesc cu ținuta-i ponosită. Poți să pândești tu mult și bine, de data asta îmi duc misiunea la capăt!
   În sfârșit, apare proprietarul cu un set de chei, pe care le zornăie agitat.
  -Vă mulțumesc că ați venit atât de repede, trebuie neapărat să rezolv cu certificatul, am un client care oferă un preț bun! Îmi pare rău pentru accidentul de data trecută…
  -Vă asigur că nu durează mult, veți primi certificatul energetic în câteva ore, cel mult până mâine, dacă aveți pregătită și copia de pe planul de arhitectură.
   După 4 ore, agentul Ene așază mândru pe biroul șefului său raportul ultimei sale misiuni. În minte încă mai are imaginea clientului său, cu certificatul energetic în mână-i tremurând, rostind mulțumiri peste mulțumiri. Clădirea se încadrase, pe o scală energetică de la A (cel mai scăzut consum de energetic) la G (cel mai ridicat consum), în clasa A (până la 125 de KWh/m2/an).
certificat-energetic-Bucuresti-300x225
Misiunea îndeplinită!0ac0b18f278d132d0b5e1c9be6fa8f67
 Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 6

Surse foto: Pinterest

Husa – moft sau necesitate?

   Fie că este vorba de adolescenţi sau adulţi, un telefon de ultimă generaţie este o imensă bucurie pentru oricare dintre aceştia. În timp ce adulţii sunt mai conectaţi la informaţiile de ultimă ora, adolescenţii aleg să îşi instaleze cele mai performante aplicaţii şi cele mai bune jocuri. Nimeni nu îşi pune problema bateriei, care cedează după doar două zile de folosire intensă a telefonului. Însă ce ţine de ultima generaţie de telefoane este bine primit cu bucurie şi extaz de cei de toate vârstele. Cu cât veţi utiliza mai mult telefonul cu atât bateria va ceda în cel mai scurt timp. Cine se bucură de un astfel de telefon trebuie să ştie şi cum să-l protejeze pentru a-l păstra cât mai mult timp. Din neglijenţă i s-a întâmplat oricui să îl scape pe jos şi să aibă noroc să nu se strice. Deoarece un telefon stricat înseamnă că acesta va sta câteva zile sau săptămâni în service şi poate costa mai mult decât v-aţi propus să scoateţi iniţial din buzunar. Aşa că cel mai bine este să aveţi grijă de el să-l protejaţi cu ajutorul unei huse telefon sau cu o folie de sticlă. Şi, cel mai important, în cazul în care încă nu v-aţi achiziţionat o husă, nu purtaţi telefonul în buzunar alături de chei sau ce mai aveţi pe acolo deoarece cu siguranţă veţi sfârşi prin a-l zgâria şi ecranul va trebui înlocuit. Atunci când vă cumpăraţi un telefon nou, nu uitaţi să vă luaţi şi garanţia cu voi. Cu toate acestea, sunt şi situaţii în care garanţia nu acoperă reparaţia telefonului şi va trebui să scoateţi bani din buzunar pentru reparaţii. De aceea, atunci când ceva se strică la el, nu încercaţi să îl reparaţi singuri, ci să-l duceţi imediat de unde l-aţi cumpărat. Dacă îl desfaceţi, cu siguranţă veţi pierde garanţia. Dacă iubiţi drumeţiile şi mersul pe bicicletă, nu va mai trebui să vă faceţi probleme în cazul în care veţi ţine telefonul în buzunar sau în geantă. Dacă aveţi husă, indiferent unde aţi merge, telefonul va fi protejat de aceasta. Vă puteţi achiziţiona ce huse vă doriţi, de aceea este indicat să vă cumpăraţi câte două sau trei. În cazul în care vă plictisiţi, să le schimbaţi. Să nu credeţi că acestea nu se uzează. De aceea este bine să aveţi mai multe pentru că atunci când una s-a deteriorat să aveţi alta la schimb.

      Desenele animate, pe huse de iphone 6 plushusa-wallet-butterfly-pentru-telefon-iphone-6-plus

     Personajele din desenele copilăriei se regăsesc acum pe husele telefoanelor. Dacă deveniţi nostalgici, nu ezitaţi să vă cumpăraţi o husă care are lucrată manual sau care are pictată un astfel de personaj. Acestea sunt făcute pentru a atrage ochiul clientului şi pentru a-i atrage pe aceştia să cumpere cât mai multe. Cei care au făcut astfel de huse au ştiut să răspundă dorinţelor clienţilor fie că este vorba de copii, adolescenţi sau adulţi. Prin urmare, se poate spune că husele se numără printre cele mai importante accesorii pentru un telefon. Şi nu este deloc un moft să ai o husă pentru telefon, ci o necesitate, din dorinţa de a-ţi proteja gadgetul.

Surse imagini: husecool.ro

Francize.ro

Un joc, dar nu o joacă- franciza Meli Melo

    Îmi place să mă joc, așa cum îmi place să mă aranjez. În jocul meu, sunt Wonder Woman, am corp de divă, arme letale ascunse în bijuterii, o strategie bine pusă la punct și o afacere în plină expansiune. Am pornit din start cu anumite avantaje: mi-am ales afacerea care mi s-a potrivit, investigând în egală măsură care sunt condițiile și dacă le îndeplinesc, dacă se pliază zonei care mi-a fost distribuită aleatoriu, de calculator, mi-am schițat în minte un plan, am setat așteptările în meniul jocului și… am dat click pe Create. Gata! Am afacerea mea Meli Melo. Deocamdată virtual, dar mă antrenez! Am consumat resursele inițiale (cei 125 000 de euro virtuali), totuși stau liniștită, în cazul afacerilor în franciză, riscul este diminuat.
   Jocul are două niveluri: unul de antreprenor începător, în care dețin un singur magazin, fac angajări, așez marfa …, celălalt master, în care am exclusivitate pe întreaga hartă. Acolo îmi propun să ajung, chiar dacă-mi voi petrece și Revelionul 2018 în fața calculatorului.
    Joc Meli Melo game și simt cum piața de afaceri din România e la degetul meu arătător (de pe mouse).
    De ce un joc cu franciză și nu unul cu o afacere nouă?
    Avantajele unei francize sunt multe, unul și cel mai important îl constituie faptul că vine la pachet cu o clientelă gata formată. E un brand cunoscut și unic. Sunt o Wonder Woman, nu am nici timp, nici răbdare să o iau de la început, din Epoca de Piatră. Mai e și riscant; nici nu știi cum vine un alt jucător și-ți fură clienții. Francizorul îți oferă asistență la transferul de know-how, te ajută să înveți de la început, de la deținătorul conceptului (recunosc, am urmărit niște tutoriale înainte să încep jocul) și asistență pe tot parcursul jocului. Am ales România, pentru că e o țară tânără, neexploatată intensiv, iar cererea este mai mare decât oferta. Și când toți tinerii își iau jucăriile și pleacă în afară, eu aleg să rămân.
      Level 1
     Re-gândește, re-organizează
    Timișoara, centrul orașului. Wonder Woman reamenajează magazinul, construind o mică platformă sus, un mini-etaj unde expune manechine la fiecare sortiment, în partea de sus fiind expuse produsele de mică dimensiune, cercei, brățări, coliere, tot ceea ce ține de eleganță. Parterul e format din canapele, oglinzi, măsuțe în partea de la intrare, iar în spate sunt expuse poșetele, eșarfele, accesoriile casual și sport. totul este aranjat la cel mai mic detaliu: canapelele sunt pentru partenerii obosiți ai doamnelor, rafturile de jos sunt aranjate în culori vii pentru a atrage atenția copiilor (se știe doar: un copil liniștit= cumpărături fericite), iar pentru a ajunge la eșarfe, treci prin fața rafturilor cu reduceri.
geantaesarfegablonturicercei
      Joc de trei zile și deja magazinul e plin. Trebuie să mai angajez pe cineva, dar nu înainte de a-l instrui.       Alături de magazinul meu este un stand sezonier de gablonțuri. Tocmai aici și-a găsit jucătorul Diego03 să și-l facă! Dar nu mi-e frică; eu am deja un nume, iar o competiție este întotdeauna un motiv de ambiționare. Trebuie să vin cu ceva nou. Care sunt slăbiciunile femeilor, pe lângă bijuterii? Da, cafeaua! Ce poate fi mai ispititor decât o cafea savurată în timp ce alegem un cadou, în timp ce probăm lucrurile care ne înfrumusețează?
    Îmi place să socializez, acesta este motivul pentru care am decis să devin antreprenor, iubesc oamenii, cred în prietenie și cred că acesta e primul pas spre succes. Da, nu degeaba sunt Wonder Woman!
    Mereu trebuie să vin cu ceva nou, să atrag clienții; o expoziție săptămânală în care modele vor fi clientele sună destul de bine. Căci, după cum spunea B. C. Forbes, dacă nu îți conduci afacerea, vei fi condus în afara afacerii. Văd că mall-ul în care mi-am făcut magazin e aproape plin, iar chiriile au crescut. Ce bine m-am orientat! Dacă termin jocul aici, mă mut pe alt server.
   Iată-mă în top! Am muncit să ajung aici și vreau să rămân. Mi-am făcut magazin franciza Meli Melo, angajații mi-s mulțumiți, sunt pe profit, iar clienții stau la coadă. Ce mă amuză să-i văd pe omuleții din joc cum așteaptă liniștiți să le vină rândul! Când devine unul mai agitat, îi și trimit o cafea.
meli
    La nivelul 1, de franciză simplă, sunt o câștigătoare. Am avut idei de afaceri câștigătoare. Marea provocare începe de acum:
   Nivelul 2. Cu foarte multă muncă, devotament, pasiune, într-un viitor apropiat pot dezvolta o masterfranciză. Bineînțeles, abia după ce am învățat de la cei mai buni, acesta este și motivul pentru care franciza este o alegere înțeleaptă. Calitatea serviciilor oferă o longevitate antreprenorială, experiență și profesionalism. Masterfranciza presupune un plan de dezvoltare strict, de care trebuie să ții, dar vine la pachet și cu exclusivitatea pe piața din România. O fac și pe asta, încă nu mi-am consumat nicio super-putere. Și nu, nu e game over!
Masterfranciză, între noi două de-acum!
francizero-299x300
 Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 5

Sursa foto: Meli Melo

Engleza pentru toți

Amintiri din învățământul românesc-true story

    Dintotdeauna i-am invidiat (în sensul bun) pe cei care vorbesc bine engleza. Pur și simplu, nu știu cum fac. Și eu vorbesc engleza, dar nu la nivelul la care să mă declar mulțumită: am studiat-o din ciclul primar, la liceu, înțeleg aproape tot, pot să parcurg un text în engleză, într-o țară străină mă pot înțelege cu lumea cât să nu mor de foame, însă îmi lipsește acea cursivitate, îmi găsesc cuvintele cu greu; vorbesc greu, poticnit, cu un accent româno-hispano-francez, îmi vin cuvinte în franceză sau spaniolă; În Anglia, din cauza accentului localnicilor, nu înțelegeam absolut nimic. Ar fi trebuit să-i pun să scrie, altfel mă uitam ca vițelul la poarta nouă.
    La bac, am evitat pe cât posibil examinarea în limba engleză: mi-am ales franceza și spaniola. Pentru că sunt conștientă că nu este punctul meu forte. Ca să fiu sinceră, nici nu-mi place limba engleză.
Probabil vă întrebați de unde această aversiune. Cred că din școală. N-am avut noroc cu profesorii de engleză. Orice ar spune lumea, profesorul chiar contează.
Engleza și învățământul românesc
    Am început să învăț engleza la școală în clasa a doua. Eram entuziasmată, pe atunci îmi plăcea, mai făcusem și la grădiniță câte ceva… Însă așteptările mi-au fost zădărnicite: profesoara era o zgripțuroaică, coborâtă direct de pe mătură (și nu de Quidditch) din basmele de speriat copiii. Nu știa să se apropie de elevi, era mereu țâfnoasă, și mie, cel puțin, îmi era întotdeauna frică de ea. Mă inhiba.
    Un an mai târziu, profesoara a fost schimbată. Ce fericire, noua „doamnă de engleză” era drăguță, blândă, avea un aer matern… Ne învățase și un cântecel, poate mai multe și nu mai țin eu minte… Însă bucuria nu a durat prea mult timp: o boală necruțătoare ne-a răpit-o.
    Școala a rămas brusc fără un om valoros, ceea ce a generat o criză: n-aveam profesor de engleză la clasă. N-avea cine să ne predea. Clasa a cincea a fost un haos total: două săptămâni ne-a fost repartizat un domn care locuise în America, dar nu era profesor de nici un fel. Săracul se străduia, dar n-a avut prea mult succes: el vorbea, el înțelegea.
    Apoi, a fost găsită o soluție de compromis: trei profesoare la clasă! Câte una pentru fiecare zi. Uitându-mă în urmă, realizez: ce să înțeleagă niște copii de 11 ani de la trei profesoare diferite? Fiecare cu stilul ei, una ne cerea ceva, alta altceva… Nu vreți să știți ce încurcătură era în capul meu! Nici această situație nu a durat prea mult, s-au mai perindat câteva profesoare și gata clasa a cincea!
    Nu știu dacă aș fi preferat această situație confuză în locul celei care a urmat: o altă zgripțuroaică! Acum deja eram mai mare, nu mă mai speriam ușor, dar cum să înveți cu drag când cea care ar trebui să-ți deschidă interesul spre materia predată umilește elevii, îi jignește, chiar îi lovește? Norocul meu (și al ei) că nu a ridicat niciodată mâna la mine. Eu, cum sunt mai nebună de fel, sigur i-aș fi prins mâna în aer sau… nici nu vreau să mă gândesc.
Ce soluții avem?
    Am văzut cum se poate ajunge într-o asemenea situație, probabil că unii dintre voi s-au regăsit, dar rămâne întrebarea: ce putem face noi, cei care nu stăpânim această limbă? Cum ne vom descurca într-o lume dominată de limba engleză?
     În ziua de azi, engleza este indispensabilă. În majoritatea anunțurilor de angajare, engleza la nivel avansat este o cerință obligatorie; la fel se întâmplă și cu avansarea la locul de muncă, ca să nu mai vorbim de cei care vor să lucreze în străinătate. E clar: în ziua de azi, reușita este asociată cu un nivel avansat al cunoașterii limbii engleze. Deja nivelul mediu nu mai este suficient.
    Auzim engleza peste tot, strecurându-se insidios printre cuvintele românești. Fără să ne dăm seama, chiar noi, cei care nu stăpânim limba, folosim din ce în ce mai multe anglicisme. Dar asta nu înseamnă că o știm mai bine. Romgleza nu ne ajută decât să părem mai interesanți.
    Și totuși, ce putem face? În ultimul timp, au apărut tot felul de cursuri de engleză. Însă nu mai suntem copii de școală, nu mai avem viețile lipsite de responsabilități de atunci. Job-ul ne solicită, ne ocupă tot timpul, avem deadline-uri, viață de familie, pisică de hrănit, multe lucruri de făcut. Nu mai avem disponibilitatea de a merge la cursuri.
    Dar cine a zis că pentru a învăța ceva, trebuie neapărat să mergi undeva? Poți la fel de bine învăța engleza de acasă, de pe o platformă online, la orice oră din zi și din noapte. „Engleza pentru toți” îți pune la dispoziție o astfel de posibilitate. Te loghezi pe o platformă și începi cursurile! Totul va fi supravegheat și coordonat de un profesor, care oferă feedback fiecărui cursant, corectându-i răspunsurile la exerciții și teste. Este ca și cum ai face meditații la engleză, numai că nu te deplasezi și te poți loga oricând.
    Consider că platforma de e-learning este de real ajutor pentru cei care nu au disponibilitatea de a se deplasa la cursuri. Să fii acolo la o anumită oră, să pierzi timp pe drum, pur și simplu nu avem când. Trăim într-o lume a vitezei, care nu stă după noi.
    Cel mai mare avantaj mi se pare posibilitatea de a te conecta oricând la platformă, o alternativă pentru cei cu un program încărcat și haotic.
    Să înveți engleza online, de acasă, din fața calculatorului, pare o soluție foarte eficientă și practică. Desigur că mulți sunt sceptici, însă prezența unui profesor (nu a unei zgripțuroaice) care supraveghează tot acest proces îmi dă încredere.
Eu zic că merită încercat, voi ce spuneți?englishforall-299x300
 Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 4

Cum m-am apucat de citit-Povestitorul meu infinit!

      Din copilărie, să spunem. Nu voi uita niciodată momentul, care a devenit până la urmă un mod de viaţă. Faţă de alte persoane din jurul meu, eu m-am apucat de citit destul de târziu, pe la 13 ani. Până atunci citeam ce era obligatoriu la şcoală, şi cam atât. În schimb îmi plăcea să ascult poveşti. Eram familiarizată cu multe din subiectele cărţilor, asta pentru că aveam vocea povestitorului, adică mătuşa mea, femeia care m-a crescut şi m-a iubit necondiţionat toată viaţa ei. Îi plăcea să citească şi îmi povestea, prin cuvinte simple, de multe ori adapta să fie pe înţelesul meu de copil. Dar esenţa era aceeaşi. Am luat contact cu poveştile pe la vârsta de 7 ani, când, pe lângă cele de genul: Scufiţa Roşie şi Albă-ca-Zăpada, ştiam şi poveştile din operele Lacul Lebedelor, Romeo şi Julieta, Spărgătorul de nuci, Aida, etc. Mătuşa mea lucra ca şi croitoreasă şi costumieră la Opera Română, şi printre cusături şi costume, privea din culise ceea ce se juca pe scenă. Îmi povestea fiecare operă, înfrumuseţând cumva ceea ce nu trebuia să fie auzit de urechile mele de copil, dar esenţa rămânea, şi nu distorsiona cu nimic povestea în sine. Era fascinant, şi în timpul cât îmi povestea eram de fiecare dată un personaj, trăiam în lumea lor şi adormeam cu vocea caldă şi molcomă a mătuşii mele ce mă purta în lumea viselor. Încet, încet, cu cât timpul trecea, mi-am dorit ca poveştile din cărţile citite de mătuşa mea să vreau să le descopăr, asta pentru că, mă gândeam eu atunci, ceva nu mi-a fost spus. De multe ori o întrebăm:
    – Mi-ai spus tot?
    -Scumpa mea, dacă vreodată ai să vrei să ştii tot, va trebuie să citeşti cărţile povestite de mine. Sper să vrei, pentru că va fi altfel atunci când tu vei citi, şi poate vom ajunge într-o zi când tu vei fi cea care îmi va povesti. Va veni o zi când eu nu voi mai avea puterea să povestesc.

   Nu ştiu de ce, dar în mintea mea de copil, nu acceptam să povestesc eu, credeam că mătuşa mea va fi puternică şi veşnică, va fi povestitorul meu infinit. Dar…viaţa are propriile reguli. Puterea scade, vederea slăbeşte, bolile îşi fac simţită prezenţa, şi avem o limita de existenţă, nu suntem nemuritori, decât prin ceea ce lăsăm în urmă.

   La 13 ani am citit prima carte mai serioasă: “Ultimul mohican” de Fenimore Cooper, nana mea mi-a pus-o în braţe şi mi-a zis: A venit timpul să descoperi singură ceea ce nu ţi-am spus…. Ştiam povestea, o auzisem de câteva ori, era preferata mea. A fost destul de greu pentru că nu aveam răbdare să citesc fiecare pasaj, dar dorinţa de-a şti cât mai multe, m-a făcut să merg mai departe şi cred că, cel mai important, m-a disciplinat ca şi cititor şi am prins gustul lecturii. Să ştiţi că există o diferenţă majoră între a asculta o poveste şi a citi o poveste. Trăirile sunt mai intense, înţelegi cu mult mai multe, sunt lucruri ce îţi rămân impregnate în memorie, analizezi ceea ce citeşti, şi înveţi din fiecare carte câte ceva.

   De atunci s-a declanşat pasiunea mea pentru lectură, am citit în perioada adolescenţei mele comuniste tot ceea ce însemna-Karl May, Zevaco, Alexandre Dumas, Jules Verne, Hortensia Papadat-Bengescu, Marin Preda, şi cu fiecare carte citită descopeream lumi în care eu mă învârteam în imaginaţia mea, trăiam alături de personaje, plângeam, râdeam, sau pur şi simplu oftam. Da, mătuşa mea avusese dreptate-era altceva.

   În timp, gusturile mele literare s-au diversificat, am început să citesc destul de mult trecând prin toate genurile literare, asta pentru că voiam să îmi găsesc propriul gen preferat, ca un fel de drum al meu, ca o grădină plină de flori unde să îmi găsesc relaxarea, să evadez din cotidian şi să uit de greutăţile vieţii.

   A fost o perioadă când nu existau prea multe opţiuni pe piaţa de carte, fiind perioada comunistă, multe erau interzise, cenzurate, nu aveam atunci o paletă atât de largă, dacă pot spune aşa, în materie de cărţi. Astăzi, avem de unde alege, putem să citim din orice domeniu, atât cărţi noi, cărţi de beletristică, etc.Ţine de noi să vrem să citim, să descoperim pasiunea pentru lectură, să ne îmbunătăţim cultura, vocabularul, şi nu în ultimul rând să ne construim un mod de viaţă, care poate fi extrem de plăcut şi relaxant.

   Deşi îmi plac cărţile, cuvintele, poveştile, nu am urmat cursul unei cariere în domeniu, sau studii literare. Paşii mi-au fost îndreptaţi în altă direcţie, dar nu s-a stins şi nici nu se va stinge iubirea mea faţă de cărţi, drept dovadă, astăzi, împreună cu prietena mea avem un blog de carte, unde încercăm să îl facem pe cât mai mulţi cititori să se alăture pasiunii noastre, să descopere universul acestei lumi.

   Mulţumesc mătuşii mele pentru că m-a îndrumat să găsesc drumul cărţilor, şi deşi astăzi nu se mai află printre noi, ştiu că de acolo de undeva de sus mi-a fost alături în fiecare secundă şi este mândră de mine, de ceea ce am ajuns astăzi, de faptul că acum eu sunt povestitorul fetiţei mele, aşa cum ea a fost povestitorul meu, şi sper şi eu la fel cum spera şi ea, să reuşesc să îi dezvolt copilei mele pasiunea pentru această lume minunată-cărţile.

Mulţumesc, Nana mea! Povestitorul meu infinit!

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

concurs-facebook

„Niciodată, oricât de obosită ai fi, să nu te culci fără să te demachiezi!”-Farmec

Mama ştie tot!

   „Niciodată, oricât de obosită ai fi, să nu te culci fără să te demachiezi!”
   Asta îmi spune mama de când eram adolescentă, ea servindu-mi drept exemplu: oricât de obosită era, că pica sau nu de somn, o vedeam cu bucățica de vată (mai târziu, cu discheta de curățat) și cu laptele demachiant Doina, pregătindu-se pentru nelipsitul ritual din fiecare seară.
„Dar eu nici nu mă machiez, ce rost are?” îi răspundeam eu mamei. „Nu contează, te machiezi, nu te machiezi, nu trebuie să treacă o zi fără demachiere.”
   Crescând, mi-am dat seama că are dreptate. Nici acum nu prea mă machiez, însă nu trece o seară fără demachiere. Prin acest ritual de îngrijire, nu elimini numai resturile de fard, ci orice fel de impurități: praf, urmele poluării, secrețiile pielii. Chiar dacă nu ne dăm seama, toate acestea se pun pe tenul nostru și ni-l sufocă. Pielea nu mai respiră cum trebuie și atunci este favorizată apariția coșurilor, a punctelor negre, a semnelor de îmbătrânire prematură a tenului. O să rămâneți mirate văzând ce rămâne pe discheta demachiantă, chiar dacă nu v-ați fardat.
    În funcție de tipul de ten (gras, uscat, mixt, normal), puteți alege demachiantul potrivit. Nevoile tenului se schimbă odată cu trecerea timpului: în adolescență, când pielea și părul au tendința de îngrășare, este bine să alegem produse pentru tenul gras. Odată cu înaintarea în vârstă, corpul se modifică. La fel și tenul. Prin urmare, adaptăm tipul de produs la nevoile tenului.
   De exemplu, eu prefer apa micelară. Mama nici să n-audă, e fidelă laptelui nutritiv vitamizant Doina. Din fragedă copilărie țin minte sticluța cu Doina pe noptieră. Vremurile s-au schimbat, însă obiceiurile nu: acum poate fi achiziționat de pe site-ul celor de la Farmec. Ulterior, am aflat că există pe piață încă de acum 40 de ani, fiind unul dintre cele mai longevive produse românești și mai vândute.327-doina-clasic-promo-2383-gh3d-apa-micelara-2
   Eu și mama folosim produse diferite, însă marca e aceeași: al nostru Farmec. De ce am rămas la Farmec?
Pentru că este o marcă prietenoasă, ce folosește ingrediente naturale, extrase din plante, fără parabeni.
Așadar, înțelege ce e important pentru consumatori și familia lor.
   Pentru că este o marcă cunoscută, de tradiție, longevivă. Faptul că a rezistat atât timp, chiar după ce au apărut pe piață multe alte cosmetice, de la ,,n” firme, spune ceva despre calitatea produselor.
Pentru că există un raport corect calitate-preț: găsești la prețuri mai mult decât rezonabile produse excelente. Nu e nevoie să dai o căruță de bani pentru a te bucura de confortul pielii tale. Pentru că demonstrează calitatea produselor românești. Mulți subestimează produsele făcute la noi în țară, alergând după mărci străine și celebre.
2895-farmec-lotiune-vitb5-2
   Acum, după ani de zile, dau mai departe sfatul primit de la mama: fetelor, știu că de multe ori sunteți obosite și nu vedeți decât perna, că nu aveți nici un chef de această „operațiune”, știu, înțeleg perfect, și eu am aceeași tendință, dar o faceți pentru sănătatea tenului vostru! Durează foarte puțin, nici două minute! Este un gest ce trebuie să vă intre în reflex, înainte de culcare, chiar dacă nu vă fardați! Aș spune mai ales dacă nu vă fardați, pentru că din proprie experiență, cunosc capcana: „De ce să mă demachiez când n-am nici urmă de fard pe față?”. Greșit!
 Nu uitați: să nu vă lipsească demachiantul din casă!
   Asta e lecția mea, primită de la mama. Voi ce sfaturi de frumusețe ați primit de la mamele, bunicile, mătușile sau surorile mai mari? Ne împărtășiți și nouă?
super_blog_martie_argan-mic-300x300
 Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 3

 Surse foto: Farmec-#Farmec

www.depozit-online.ro-materiale de construcţii

Cum ajungi din amator, un adevărat meșter

   A venit primăvara. În fiecare an, înainte de Paște, renovez bucătăria. De Florii primesc foarte mulți musafiri și vreau să-i întâmpin cu un iz proaspăt. Să nu mai spun că mai am și un colț cu igrasie care arată oribil. Locuind la sat, cu o familie de mecanici, și pereții necesită puțină culoare, ceva mai deschisă decât degetuțele pline de ulei ale dragilor bărbați.
   Renovarea la mine este o adevărată aventură. În fiecare an, caut alt meseriaș. Până acum, fiecare a venit cu idei, propuneri, materiale din cele mai bune și bineînțeles cele mai scumpe. Ei, asta nu e neapărat o problemă, dar toți au fost amabili să-mi lase și mie ceva de făcut. Unul a uitat să vopsească după mobilă, altul a uitat să curețe crăpăturile sau să spele pereții cu amorsă.
   Anul acesta m-am decis să adaug o nouă abilitate pe C.V.-ul meu: zugravitul și, dacă uit ceva, măcar nu m-a plătit nimeni. Și nu mai plătesc pentru lucrurile prost făcute.
   Am căutat în câteva depozite, însă nimeni nu are timp să-mi explice care e diferența între materiale. Navigând pe internet într-o pauză la birou, am găsit depozitul online care oferă cel mai bun preț. Uimitor e că au call center. Oferă consultanță gratuit, pentru o bună colaborare. Este exact ceea ce am eu nevoie. Cu ocazia aceasta, renovez și dormitoarele, împrospătez casa.
    Am fost super încântată de furnizarea materialelor de construcții. Am făcut singură reparațiile cu un glet special, la un preț avantajos, Duraziv. Am găsit pachete promoționale de vopsea lavabilă cu amorsă și trafalet incluse, prin urmare, spun adio mucegai! Am obținut un alb imaculat și bineînțeles o casă curată și primitoare. Am adus primăvara în inimile familiei mele.
32447_550_550_0
32619_550_550_0
   Apropo, soțul meu e foarte încântat, mai ales că nu l-am înnebunit cu drumurile pe la depozite, cu bătaia de cap asupra transportului. Ceea ce nu știe el că în vară-l așteaptă renovarea exterioară.
    Am văzut că depozitul online are prețuri excelente la polistiren, adeziv și multe lucruri utile pentru a izola locuința.
   Sunt mândră că am reușit să învăț ceva nou. Cu ajutor profesionist, am devenit un meseriaș care promite.
Aveți, cumva, ceva de zugrăvit?
14690957_1507989565894971_5575388765661006512_n

Joburi în Bucureşti şi Timişoara

Îți cauți un loc de muncă și încă n-ai găsit ceva potrivit pregătirii și experienței tale?

   Criza a afectat piața locurilor de muncă. În ziua de azi, avem calificări peste calificări, facultăți absolvite cu brio, dar suntem repetenți la capitolul ofertă locuri de muncă.

   Povestea e cunoscută: mulți absolvenți, puține locuri de muncă; multă cerere, puțină ofertă. Cauți și nu găsești, răsfoiești în zadar paginile ziarelor cu oferte de muncă. Întrebi cunoscuții, trimiți C.V.-uri, dar telefonul e mut în continuare, iar mersul la interviuri fără succes a devenit un mod de viață. Sună cunoscut? Poate că n-ai căutat unde trebuie! Poate că job-ul potrivit te așteaptă, dar ai trecut pe lângă el.

   Nu ești mulțumit de locul actual de muncă, dorești să găsești ceva mai bun? Vrei să evoluezi, însă job-ul actual te ține pe loc? Cauți ceva care să te provoace profesional?

   Indiferent de motivațiile tale, soluția e la un click distanță. Ai încercat portalul online Infomunca?

   Pe portalul online Infomunca poți găsi 1181 de oferte de muncă din toate domeniile: o varietate foarte mare de joburi din București și din alte orașe. Și din alte orașe, desigur, nu vă gândiți că bucureștenii sunt privilegiați!

   Să luăm exemplul Ioanei: Ioana locuiește în Timișoara. Plănuia ca după absolvire să plece în Capitală. Auzise ea că acolo sunt cele mai multe oferte de muncă. Pe de o parte se bucura: alt aer, lume nouă, peisaj nou, oportunități. Dar pe de altă parte, îi părea rău să-și părăsească orașul natal, pe care-l iubește atât de mult; orașul ei frumos, curat și liniștit. Orașul în care își are familia și prietenii.

   Desigur, își va face prieteni și în București, va veni acasă de câte ori va putea… Dar parcă nu e același lucru. În plus, distanța e o problemă. Cele două orașe sunt foarte departe unul de celălalt, va pierde foarte mult timp de drum. Dacă era mai aproape, măcar la 3 ore distanță…

   Cineva i-a vorbit de Infomunca, unde poate găsi oferte de joburi din Timișoara.

   A intrat pe portal și a aflat că își poate găsi de lucru și în orașul ei. Cine caută găsește.

   Cum cauți? Îți faci cont pe Infomunca, îți creezi un C.V. profesional pe acest portal, selectezi ce job dorești cu ajutorul filtrelor, apoi setezi să primești ofertele pe e-mail. Astfel, efortul tău va fi minim, nu va trebui decât să deschizi e-mailul și să decizi ce ți se potrivește.

   Nu ți-ai încărcat încă C.V-ul pe platformă? Ce mai aștepți? Hai, spor la treabă și succes!

Fan brânză pufoasă-Delaco!

O primăvară pufoasă!

    Ce zi însorită, au răsărit zâmbete în curtea mea! Matei zburdă prin curte, are încă patru prieteni în vizită, au plănuit să facă concurs de creație. Fiecare cu talentul lui: desen, lego, castele de nisip. Eu am un spor la treabă specific zilei însorite.
– Mami, ne e foame!!!!!
– Am să vă pregătesc ceva imediat.
  Deschid frigiderul: brânză cu somon, brânză cu verdeață, brânză cu smântână, brânză cu hrean, cașcaval, mozzarela, castraveți, ardei roșu, brânză telemea. Da, sunt fan brânză!
branza2
branza1
   Ce aș putea să le pregătesc micilor meșteri, ceva rapid, gustos, și pe placul lor? O adevărată provocare, mai ales că ador să-i văd cu zâmbetul până la urechi.
   Zâmbete, da !!!!! Acum știu ce să le fac, sigur nu dau greș cu sandvișurile amuzante și cea mai pufoasă cremă de brânză Delaco. Pentru că un băiețel nu are voie pâine, am folosit brânza și am făcut câteva aperitive. Deși nu era în meniul de azi, am scăpat de gătit. Mâncăm sănătos și gustos!
branzica3
   Cei mai veseli copii sunt așezați în curte pe o pătură, așteptând flămânzi gustările. Platoul arată fabulos! Plină de satisfacție, mă îndrept cu pași vioi către copii.
branzica1
branzica
– Ha ha ha ha ha ha ha ha!
– Hi hi hi hi hi hi hi hi hi hi!
– Mami, ai brânză pe față!
– Of, pufoșenia vostră de copii, haideți, mâncați, dar nu înainte de a face o poză, ne vom aminti de această primăvară pufoasă! Spuneți BRÂNZĂ!!!!!
– BRÂNZĂ !!!!!!!!!!!!!
– Cine e fan brânză pufoasă?
-Eeeeeeeeeu !!!branza
   Toți copiii strigă într-un singur glas; după cinci minute figurinele au dispărut, iar dragii de ei au toți mustăți pufoase, fericiți și pregătiți de o nouă competiție.
Ne-am pufulit sănătoși și bucuroși.
braaanza
Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba2

Surse foto: galeria personală

„La Fântâna”, furnizor de apă și cafea la birou.

Vin americanii!

   – Ce ne facem? Vin americanii și deștepții ăia de la catering ne-au făcut-o! Nu pot livra comenzile decât mai târziu! Până livrează ei, pleacă americanii!
   Agitație mare: întâlnirea de afaceri cu reprezentanții unei firme din America se apropia și n-aveam cu ce să-i servim. Altfel se discută cu o cafea bună în față, nu-i așa? Așteptările noastre de a-i impresiona se evaporau rapid. Și cât sperasem la această oportunitate! Ne doream cu tot dinadinsul o atmosferă perfectă, atât de necesară pentru a încheia o afacere bună…
   Un coleg mi-a sugerat prin deviație soluția salvatoare:
 – Dar dacă am merge la magazin și am cumpăra noi cafea? O preparăm aici…
 – Da, și un ibric, eventual și un aragaz… Dar stai puțin! Mi-ai dat o idee, bravo!
   Uitasem de „La Fântâna”, furnizorul nostru de apă și cafea la birou. Trebuie să ne salveze, nu degeaba o fi luat atâtea premii! Ce nevoie avem noi de catering cu „La Fântâna” lângă noi?
Imediat ce au sosit, unul dintre reprezentanții firmei din America a cerut un pahar cu apă.
– Ce apă gustoasă! De unde o luați?
– Apa aceasta vine din Serbia, din regiunea muntoasă Mitrovo Polje. Nu-i așa că apa la birou este indispensabilă?
QSheyYc_apa-de-izvor-lafantana
 – Așa este! Cu atât mai mult cu cât este atât de gustoasă și potolește imediat setea!
 – Vă rugăm să acceptați și câte o cafea din partea noastră!
  Cuvintele erau de prisos, pentru că deja se simțea în aer mirosul inconfundabil și seducător al cafelei. Pe o tavă fuseseră aduse câteva cești pline cu licoarea magică.
– Ce cafea aromată! Și are un gust foarte bun! Nu este excesiv de tare, ca espresso, dar nici nu are gustul acela sintetic, artificial, al cafelei la filtru. Și eu sunt pretențios atunci când vine vorba de cafea… Ce marcă este?
kafune
 – Kafune. Este braziliană și atât apa, cât și cafeaua, sunt furnizate de „La Fântâna”. Angajații noștri de-abia așteaptă pauza de cafea.
– Îmi dau seama de ce. Se vede că vă tratați cu respect atât angajații, cât și oaspeții!
Întâlnirea a fost un succes, încheindu-se afaceri importante și avantajoase. Iar americanii discutau între ei:
Românii ăștia sunt dați dracului, au o apă și o cafea…”
160825_LFA_a&c_roll-up_85x200cm_150dpi_outline
lafantana-299x300
Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba1

Se apropie 8 Martie și vreau să-mi fac cadou o nouă viață.-: Dwyn.ro

O nouă Eu!

Ziua 1. Negarea
–Poftim…? vrei, te rog, să repeți? am șoptit eu cu vocea gâtuită de groază.
–Vreau să ne despărțim! Când oferta e mare, cererea devine pretențioasă. Tu mi-ai oferit tot ce aveai și m-am plictisit. Sunt atâtea fete frumoase și tu… . M-am săturat să te văd doar pe tine, în fiecare zi, mereu aceeași…
Îi ascultam discursul de o duritate șocantă și nu-mi venea să cred; refuzam să cred. Era 1 Martie, îi cumpărasem și cadou (noi, moldovencele, oferim cadouri bărbaților noștri cu această ocazie), iar el îmi adusese unul inedit: despărțirea.
–…și-am ajuns să spun „Te iubesc” mecanic, nu mai simt, înțelegi?
   În gât îmi stătea inima și un râu de lacrimi era pe cale să se reverse. În gândul meu, îl băteam, îi făceam reproșuri, țipam isteric, dar am articulat doar:
–Cadoul îl păstrezi? E un uscător de păr de calitate de la Dwyn…
–Da, merci, a răspuns precipitat, uitându-se agitat la ceas. Mă grăbesc, mă așteaptă Mihai să mergem în club…
   Și s-a dus, ca și cum tocmai se eliberase de o povară grea. El, echilibrul meu, omul pentru care mă mutasem în alt oraș în urmă cu doi ani, ieșea din viața mea fără a privi măcar o dată înapoi.
Ziua 2. Furia
   Azi e 1 Martie. În mine fierbe o tornadă, iar în urechi îmi sună ca niște clopote vorbele lui Emil: ,,Când oferta e mare, cererea devine pretențioasă”. Să înțeleg ce? Că i-am oferit eu prea multe sau că multe sunt fetele care roiesc în jurul lui? „M-am săturat să te văd pe tine, mereu aceeași…” Poftim? Ipocritul! Nu el era atât de gelos, încât nu accepta să mă aranjez? Nu ajunsesem eu să nu îndrăznesc să privesc nici în vitrinele magazinelor, că îmi reproșa că mă uit după alții? Nu, drăguță, eu mă pot reinventa și știu exact la cine să apelez pentru ajutor… .
Ziua 3. Planul
   Nu mai simt furie, ci dezamăgire. Sunt dezamăgită de mine, că am lăsat un om să mă domine și să mă facă să trăiesc în umbra lui. Dar astea-s gânduri grăbite, altceva mă preocupă acum.
Cât timp se prinde vopseaua de păr, dau o raită pe Dwyn.ro, în căutare de ondulatoare pentru bucle perfecte. Pentru viitorul meu păr blond, e nevoie de un ondulator de păr pe care să îl poată folosi și o novice. Din câte văd, acesta face aproape totul singur, sigur și rapid. Și mai este și la reducere! Super! Îmi permit astfel să-mi cumpăr și uscătorul pe care i l-am făcut cadou lui Emil, doar așa, ca să mă simt eu împăcată.
De cearcănele provocate de nesomn voi scăpa utilizând setul de îngrijire a ochilor, iar unghiile vor recăpăta aspectul îngrijit cu un set de manichiură. Tot de aici, aleg cadouri pentru cei dragi: pentru mama, un cântar electronic, pentru tata, un aparat de ras, iar pentru sora mea, un epilator. Au reduceri mari la o gamă largă de produse în această perioadă.
babyliss-ondulator-automat-babyliss-curl-secret-c1101e-230-grade-2-setari-de-temperatura-invelis-ceramic-91727
Ziua 4. Schimbarea
   Mă privesc în oglindă de minute bune și-mi place ce văd: o blondă cu părul numai bucle peste umerii bronzați îmi zâmbește cochet. Fața ei nu mai arată de parcă ar fi angajată la S.C.Toacăceapă S.R.L., iar părul i-a prins viață.
Ce pot face niște simple aparate de îngrijire personală, aflate la îndemână, din propria imagine! Și pot fi folosite mereu, fără a mai da averi saloanelor de înfrumusețare.
philips-uscator-de-par-philips-hp8233-00-60926braun-epilator-braun-silk-expert-ipl-bd-5001-120000-pulsatii-sensoadapt-gillette-venus-94866
Ziua 5. Un nou început
   Nici dacă îmi propuneam, lucrurile nu se așezau astfel! Sunt la o petrecere, în centrul atenției, iar Emil stă prăbușit pe un fotoliu, cu o sticlă de bere pe jumătate goală în mână și îi simt privirea iritată. La ce se aștepta? Să plâng, să-l implor? Nuuu, astea-s fazele prin care trec eu pentru a renaște, nu etapele unei depresii, te rog frumos! Îmi fac curaj să-i vorbesc, chiar dacă inimă stă să-mi spargă pieptul.
–Emil, am câteva vorbe să-ți spun. În primul rând, vreau să îți mulțumesc că m-ai părăsit, deoarece mi-ai făcut un bine. Se vede, nu? Mulțumesc! În al doilea rând, referitor la afirmația ta cu oferta care este mare… Eu nu sunt la ofertă!
Mă întorc, până nu încep să plâng și să regret ce i-am spus. Reacția lui rămâne o enigmă, căreia voi încerca să nu-i dau mare atenție
Se apropie 8 Martie și vreau să-mi fac cadou o nouă viață.

Sursa foto: Dwyn.ro

Vestește împreună cu noi sosirea primăverii!

    Mă uit pe fereastră: a ieșit soarele, s-a încălzit afară, primăvara își cere drepturile. Mărțișoare peste tot, haine mai subțiri. Da, vine primăvara!
E timpul să vină primăvara și pe blog-ul meu. Are nevoie de o revigorare în ton cu anotimpul. Ce să fac, ce să fac? Știu! Un concurs de scriere creativă! Campania Blog Mărțisor  este ocazia perfectă de a spune bun-venit primăverii. În cadrul ei, bloggerii pot participa la mai multe concursuri, fiecăruia corespunzându-i câte un sponsor. Câștigătorii vor fi premiați în funcție de poziția din clasament. Nu este obligatorie participarea la toate concursurile: poți scrie pentru o probă, două sau câte vrei.
Ai blog? Hai și tu în Campania Blog Mărțișor! Vestește împreună cu noi sosirea primăverii!BlogMartisor

Debitare LASER Bucuresti și Print 3D Bucuresti.

Tăiere laser-Fii original de Mărțișor!

    Se apropie 1 Martie și ca în fiecare an, ai o armată de femei de mulțumit: mama, soția sau iubita, bunica, fiica, nepoata, soacra, sora, cumnata, mătușa, verișoara, vecina, șefa, colegele de birou…
   Atât îți trebuie, să nu respecți tradiția, că e vai și amar! Dintotdeauna, la noi în țară, luna martie a fost asociată cu răsfățul doamnelor și domnișoarelor. Mărțișorul e o sărbătoare frumoasă, tipic românească. Este ocazia perfectă pentru a-ți arăta prețuirea față de femeile din viața ta. Desigur că acest lucru trebuie făcut zilnic, nefiind nevoie de o zi special pentru asta, însă 1 Martie îți oferă prilejul perfect.
   Vrei să fii original? Te-ai săturat de mărțișoarele banale, de duzină, întinse pe toate tarabele? Vrei să fii ținut minte pentru mărțișorul oferit, să se distingă în mulțimea de obiecte cu șnur roșu și alb primite de o femeie? Una e ca ea să spună: „Mărțișorul ăsta l-am primit de la Dorin… sau de la Florin, nu mai știu…” și alta „Mărțișorul ăsta l-am primit acum un an de la el! Păi cum să nu țin minte, un mărțisor original, n-am mai primit așa ceva de la nimeni.”
   Ce să alegi pentru ca mărțișorul de la tine să fie ținut minte, nu asimilat la duzină cu altele asemănătoare? Unii oferă mărțișoare foarte scumpe, care cu siguranță sunt de ținut minte, însă parcă se pierde tradiția, farmecul acela specific românesc… Mărțișorul este o sărbătoare drăguță, ce exprimă puritate, inocență… Este sărbătoarea ce marchează venirea primăverii, sugerând renașterea, începutul… Toate acestea se pierd în momentul în care oferi ceva absurd de scump, opulent, kitsch. În plus, cheltuiala e foarte mare.
Știu cu ce ai putea ieși în evidență prin tradiție și originalitate, fără să cheltui excesiv: mărțișoare personalizate!Owl-with-CapEthnic-Pattern
   În spatele lor stă un întreg proces, destul de complex, dar și rezultatul este pe măsură!
Modelele sunt, mai întâi, desenate de mână, apoi proiectate pe calculator, printate și finisate prin tăiere și gravare cu ajutorul laserului. „Vinovați” de fabricarea mărțișoarelor personalizate sunt cei de la Debitare LASER Bucuresti și Print 3D Bucuresti. Dacă dorești să afli mai multe despre procesul de tăiere și gravare laser, caută tăiere laser.Bing-bang-Boom-1
Vintage-face
   Mărțișoarele sunt din lemn de plop, iar posesoarea le poate purta și după ce le trece sezonul, sub formă de broșă. Poți alege dintre modelele deja existente sau le poți personaliza la cerere, nu trebuie decât să spui ce anume cauți.
Succes în alegerea celor mai originale mărțișoare!

Sursa foto>print3dbucuresti.ro

S-a dat undă verde înscrierilor în competiţia Spring SuperBlog 2017

   Primăvara bate la uşă şi odată cu ea şi competiţia Spring SuperBlog 2017.

  SuperBlog una dintre cele mai interesante şi faine competiţii pentru bloggeri. În perioada 1 martie-11 aprilie avem ocazia de-a ne pune creativitate la lucru.

   Probele cu temă dată şi termene limită sunt o provocare pentru orice blogger care doreşte să îşi testeze abilităţile.

  Pe lângă faptul că îţi testezi capacitatea de-a scrie un advertorial special, asta pentru că produsele sponsorilor vor fi ambalate într-o poveste, ai şi posibilitatea de-a câştiga premii: vochere, produse, cash, iar în acesta competiţie vor fi multe premii în bani după cum se şopteşte în culise 

   SuperBlog se află la a-14-a ediţie. Din păcate, noi am aflat destul de târziu de această competiţie, nici nu mai ştim cum, dar tot din online, dintr-un articol de participare al unui blogger, cred că de la Ianolia Marina. Mulţumim, Ianolia!

    Suntem la a patra participare, în prima nu am dus toate probele până la capăt, am renunţat după 8 probe, pentru că, aşa cum poate vă daţi seama este o provocare, mai ales din cauza timpului. Termenele limită îţi dau ceva bătăi de cap, dar ştiţi ce este curios? Îţi place, sau cel puţin nouă ne-a plăcut. Am realizat asta după ce s-a terminat competiţia, atunci când nu mai eşti în luptă cu timpul, dar îţi lipseşte agitaţia, îţi lipseşte faptul că trebuie să îţi pui imaginaţia la lucru.

   În a două participarea ne-am calificat pe un loc super onorabil pentru noi: 18, în a treia am câştigat o probă şi un loc la fel de bun, şi nu în ultimul rând am cunoscut oameni frumoşi sufleteşte, deşi se presupune că suntem adversari şi luptători pentru câştig.

   Abia aşteptăm să participăm în Spring SuperBlog 2017, runda 4 pentru noi, şi cine ştie de data asta ce ne va rezerva imaginaţia şi poveştile noastre pe care le vom prezenta.

  • probe incitante
  • sponsori noi, dar și branduri deja cunoscute
  • multe premii atractive, dintre care foarte multe cash.
  • La final, o Gală de poveste

   Dacă vă plac provocările, dacă aveţi imaginaţie să creaţi poveşti, şi dacă vă doriţi premii şi experienţă, dar mai ales sa fiţi superbloggeri, veniţi şi voi alături de noi în competiţia Spring SuperBlog 2017

Oficial prima probă- 1 Martie, dar înainte nu uitaţi să vă înscrieţi şi voi.

Succes nouă, succes tuturor!
Spring SuperBlog 2017, venim!!!! Mili şi Iasmy!
16806866_10211968045057212_4366493756076493209_n

Printre cărți (leapșă)

   Întotdeauna este o plăcere să discut despre cărţi, ele mă relaxează, şi în momentele de incertitudine simt că mă ghidează cumva. Deşi nu citesc cantitativ, prefer să abordez diferite stiluri şi să experimentez în măsura în care se poate. Dacă este an nou, atunci trebuie să fie şi cu cerinţe. Cosmin de la Mes Passions s-a gândit că poate mă plictisesc de moarte în timpul liber şi ar cam fi cazul să preiau o leapşă, asa, cu ocazia zilei de azi.

        Răspunsuri la provocări:

  • Când faci o pauză de la citit, folosești un semn de carte sau îndoi un colț al paginii?

   De obicei am un semn de carte alături, o bucată de hârtie, un bilet de autobuz, dar dacă nu găsesc, improvizez şi nu îndoi pagina. Respect cărţile, sunt pacifistă :) .

  • Ai primit în ultima vreme o carte? Care a fost aceasta?

   Am primit destule, autori români şi străini, edituri diferite, genuri care ar putea să mă atragă sau poate ar putea să mă surprindă plăcut. Prietenii sunt de vină pentru comorile din imagine.

cadouri literare

  • Citești în baie?

   Dacă baia este îmbietoare, da, de ce nu? Este o provocare.

  • Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?

   Hmm, în mintea mea sunt genială (îmi place la nebunie expresia, mă simt ca la 17 de ani), dar ideile sunt atât de banale încât chiar nu vreau să aduc pe piaţă o carte care nu se ridică la nivelul aşteptărilor celor din jur. Decât să fiu un autor de duzină, mai bine rămân la ceea ce sunt, un blogger pasionat de lectură.

  • Care este cartea ta preferată?

   Am multe titluri preferate, dar mă voi gândi la una recentă: Sărutul unui înger de Susan Elizabeth Phillips. În rest, voi menţiona câteva cărţi de suflet: Regatul viselor, Diavolul în iarnă, Pe strada Dublin etc.

  • Îți place să recitești cărți?

   Daaa, sunt destule momente când nu pot merge mai departe şi recitesc cu drag ceva de Judith McNaught. În general aleg titluri care mă binedispun şi îmi amintesc de fiecare dată că există happy end şi sufletul meu va rămâne multă vreme…unul romantic.

  • Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărților pe care le apreciezi și ce le-ai spune?

   Am avut plăcerea să mă întâlnesc cu câţiva dintre ei şi să discut. De exemplu: Radu Găvan (i-am spus că nu-mi place drama, dar îi apreciez originalitatea, limbajul colorat şi atitudinea), Andrei Cioată (i-am citit manuscrisul cărţii de debut şi la un ceai în Târgovişte am discutat despre îndrăzneala cu care a abordat unele pasaje), Nataşa Alina Culea (a trebuit să aflu dacă Marat. Iubirea are spini va avea o continuare. Răspunsul nu m-a încântat, dar speranţa moare ultima), Daniel Botea (îl consider fratele meu mai mic şi da, am comentat de multe ori despre cele două cărţi publicate din trilogia “Eu împotriva mea!” şi Monica Ramirez (a fost frumos să dezbatem live o mică parte din seria Alina Marinescu, despre mistere şi adevărul din spatele paginilor). Până la următorul book tag promit să acumulez noi experienţe.

  • Îți place să vorbești despre ceea ce citești și cu cine?

   În general dezbat cu prietenele, avem păreri pro şi contra, ne facem recomandări sau aducem argumente despre esenţa lor, dacă ne-au plăcut sau ne-au dezamăgit.

  • Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte anume?

   Dacă este o noutate, recunosc, prefer să aştept anumite păreri avizate, eventual o recenzie prin blogosferă sau punctul de vedere al unui prieten, însă sunt destule ocazii când o copertă, o descriere sau acel ceva mă determină să o cumpăr.

  • Care crezi că este o lectură ,,obligatorie”, o carte pe care toată lumea trebuie să o citească?

   Dacă este obligatorie, atunci nu are farmec. Cred că ar trebui o altă formulare. Am citit destule cărţi în liceu cu ştampila: TREBUIE. Înainte de a oferi un răspuns, îmi place să ştiu câteva lucruri despre persoană, ce anume preferă pentru a înclina balanţa.

  • Care este locul tău preferat pentru lectură?

   Poate fi oriunde. Am citit şi în leagăn, dar depinde de stare şi de locul unde ne aflăm. Dacă sunt acasă, pe o canapea, înconjurată de o pătură pufoasă, un ceai fierbinte cu lămâie şi deja mă simt grozav.loc pentru citit

  • Când citești, asculți muzică sau preferi liniștea?

   Prefer liniştea, dar în lipsa acesteia mă adaptez.

  • Ai citit cărți în format electronic?

   Destule. Câteva n-au fost tipărite (Încă o dorinţă de Andres) şi m-am bucurat de ele în acest format, iar altele au fost postate pe platforme online: ex. Wattpad.

  • Citești numai cărți cumpărate sau citești și cărți împrumutate?

    Da, citesc şi cărţi cumpărate şi împrumutate. Am prieteni cu care obişnuiesc să fac schimb, nu doar de impresii, dar îmi place să merg inclusiv la biblioteca locală. Acesta este modul meu de a fi la curent cu noutăţile şi de a încuraja conducerea bibliotecii să persevereze şi să cumpere cât mai multe titluri.

  • Fă un top al celor mai bune 5 cărți/serii pe care le-ai citit vreodată.

   Destul de greu, dar mă voi strădui să mă axez pe stiluri diferite, dar şi pe cele care mi-au rămas la suflet sau mi-au îndrumat paşii în timp:

  1. Jules Verne-Imaginaţia mea a luat-o razna cu cărţile acestui autor. Copilăria mea a fost vrăjită şi nu doar o dată. Orice titlu aţi alege, sigur va fi de bun augur.
  2. Un clasic care m-a impresionat şi am citit cât de mult am putut în liceu-Lev Tolstoi. Voi menţiona doar cartea Anna Karenina-celebră, clasică, dureroasă şi ecranizată :) .
  3. Un historical romance care mi-a deschis drumurile şi cumva m-a adus alături de Iasmina/LPT – O dată pentru totdeauna de Judith McNaught. Poate că nu este cea mai inspirată alegere, dar este una sentimentală.
  4. Seria Alina Marinescu-suspans, thriller, spionaj, realitate şi o doză considerabilă de adrenalină. În cazul acesteia expresia „lucrurile nu sunt ce par a fi” i se potriveşte de minune.
  5. Nopţi de patimă-începutul unei serii cu vampiri, dar care a luat amploare în rândul cititorilor. Dacă aş avea posibilitatea să citesc şi restul cărţilor, atunci sigur aş simţi că l-am prins pe Dumnezeu de picior. De ce? Personaje incitante, situaţii neprevăzute, fiinţe ciudate, termeni necunoscuţi, dar eu sigur aş avea un zâmbet molipsitor. Oare am uitat să menţionez că nu-s pasionată de vampiri? Această serie m-a făcut să îmi schimb perspectivele, păcat însă că nu este în planul editorial pentru traducere.

Dacă este leapşă atunci nu trebuie să rămână doar pe tocuri, ci să meargă mai departe la prietenii din blogosferă. I-am ales după sprânceană şi sper să le stârnească interesul. 

  1. Nataşa Alina Culea
  2.  Andreea Ban-Serial Readers
  3. Ana-Ana are cărţi
  4. Marius Andrei-Carti Recenzii Analogii Antologii
  5. Răzvan Timar- Răzvan’s bookshelf
  6. Elene Anele- Personaje de basm
  7. Dan alias Infra Sun-Scriitori români
  8. Ely-Cuvinte Vrăjite

  Dacă vă face plăcere să răspundeţi acestei provocări, sunteţi invitaţi să preluaţi întrebările.

    Sursă imagine: pinterest.com

 

Cosmetice Profesionale de la BeautyOne Shop

Pielea ta merită ce e mai bun!

     Eu sunt Alina, zisă și „Mama răniților”. De fiecare dată, se găsește câte o prietenă să-mi ceară sfaturi, să mi se destăinuie… Ajut pe toată lumea și mi s-a dus buhul. De fiecare dată când cineva are nevoie de ceva, apelează la mine.

  Să v-o spun pe ultima, de tot hazul: într-o seară, mă sună o prietenă, panicată:
– Alina, am nevoie să mă scoți dintr-o chestie!
– Despre ce e vorba? o întreb alarmată, așteptându-mă, după vocea ei, la ce era mai rău.
   Mi se desfășurau prin fața ochilor imagini cu gangsteri mioritici, ținând-o sechestrată în vreo pivniță și cerând răscumpărare. Sau pe ea, în mașina ce a făcut pană prin cine știe ce sătuc uitat de lume. Da, știu, sunt țicnită, am o imaginație ce întrece Hollywood-ul. Așa că în momentul în care mi-a dezvăluit motivul, am răsuflat ușurată:
– Nu știu ce să-i iau de 8 Martie soacră-mii! A fost și ziua ei de curând, de care am uitat complet. Așa că vreau să mă revanșez! Am nevoie de ceva care s-o dea pe spate!
– Doar atât?
– Cum „doar atât”? Tu n-o știi pe soacră-mea! Habar n-am ce să-i iau, pe bune! M-am gândit la tine, ai un răspuns la orice…
– Mda, nu degeaba mi se spune „Mama răniților”.
– Mă ajuți?
    Ce puteam să fac? Am întrebat-o mai multe despre soacră-sa: ce-i place, ce interese are, ce fel de persoană e. Până la urmă, am găsit ceva ce nu poate da greș în cazul niciunei femei: cosmetice profesionale de la BeautyOne Shop.
– Alina, dar tu știi, soacra mea e pretențioasă. Ea nu folosește orice, numai produse de înaltă calitate…
– Drăguță, tu cum mă știi pe mine? Parcă eu folosesc orice…
– Nu spun asta, dar cum să-ți zic eu… Ea e destul de prețioasă, ca să nu zic fițoasă. Folosește numai produse de calitate, scumpe, de firmă…
– Păi, bravo ei! Femeia se respectă, eu cred că a folosi produse cosmetice de calitate e o necesitate, nu un moft…
– Uite, vezi? D-asta apelez la tine! Știi ce e bun!
   Să spun drept, și eu aleg numai produse de calitate. Mă ghidez după deviza „Pielea ta merită ce e mai bun!”. De când mă știu, am avut un ten cu probleme, așa că am nevoie nu numai de produse de calitate, dar și de o varietate mare. Să am de unde alege. La BeautyOneShop.ro mereu am găsit tot ce-mi trebuie. Au produsele sortate pe categorii, de la branduri până la cele mai subtile nevoi ale tenului sau părului. Găsești brand-uri cunoscute pentru calitatea lor, produse sub toate formele (cremă, gel, apă, cremă gel, spumă, geluri de duș și multe altele), pentru toate tipurile de ten: sensibil, alergic, cuperotic, gras-acneic, matur, uscat, pigmetat. Nici eu nu știam că există atâtea tipuri de ten!
La fel se întâmplă și cu părul, au produse de îngrijire pentru toate tipurile. Unde mai pui că un produs de pe acel site este cadoul perfect pentru o femeie!crema-pentru-tenul-cu-probleme-de-pigmentare-white-day-protection-spf15gel-de-dus-anticelulitic-cu-alge-marine-gel-caribelcrema-hidrantanta-matifianta-mattifying-oily-skin-cream-pevonia-botanica
   Așa că am sfătuit-o pe prietena mea să dea o raită pe site și să aleagă un cadou pentru soacra ei. A fost plăcut surprinsă de ingrediente, precum și de prezentarea detaliată a fiecărui produs.
– Ei, ce i-ai luat soacrei tale de 8 Martie?
Ulei-lumânare cu iasomie. A fost încântată, și acum laudă cadoul, îmi bate apropo să-i mai iau!ulei-lumanare-cu-iasomie-pentru-masaj-corporal-massage-candle-jasmine
– Ai văzut?
– Și am profitat de ocazie să comand ceva și pentru mine… Am eu un feeling că voi deveni clientă fidelă…
Nu știu ce feeling are, însă un lucru este sigur: tot mama răniților sunt…
Sursa foto: BeautyOneShop.ro

În luna iubirii, StarShinerS m-a prins în mreje

    Asta chiar e luna iubirii! Și nu mă refer doar la cele două sărbători, Ziua Îndrăgostiților și Dragobete, ci la alt eveniment aflat în același spirit. Nu, nu s-a inventat „Love’s Day”, o a treia sărbătoare (slavă Domnului!), dar ideea de bază e tot iubirea.
Evenimentul e familial și este vorba despre… o nuntă. Verișoară-mea m-a anunțat că se mărită! Am primit invitația la pachet cu o propunere: să-i fiu domnișoară de onoare. Aveam încotro? Bineînțeles că nu, a trebuit să-mi accept rolul cu bucurie și s-o asigur că nici nu mă așteptam la altceva.
   Imediat ce am ajuns acasă, am tastat pe Google rochii damă. Hai să caut ceva specific, totuși! Să spunem rochii seară.
   Trebuie să mă ocup de pe acum de alegerea toaletei, nu? Dacă nu cauți din timp, aspectul vestimentar se poate transforma într-o adevărată problemă. Mai ales în ziua de azi, când mijloacele tehnologice sunt atât de dezvoltate și nu lasă pe nimeni să uite ce ai purtat la alt eveniment: pozele „țipă” de pe toate rețelele de socializare, iar dacă vei scoate de la naftalină o rochie deja purtată, toată lumea va ști.
În plus, de data aceasta sunt domnișoară de onoare, nu pot merge oricum. Bine că nu ne îmbracă pe toate la fel! De obicei, la nunți, domnișoarele de onoare poartă același tip de rochie: aceeași culoare, același model, aceeași lungime, doar mărimile diferă. Slavă Domnului că verișoară-mea nu e de acord cu această practică, a spus să se îmbrace fiecare cum vrea.
   Mă bucur că renunță la „uniformă”, dar pe de altă parte, m-ar fi scăpat de grija căutării. Așadar, deja m-am lansat în cercetări. Noroc cu StarShinerS, un magazin online cu haine pentru femei. Îmi place că au diversitate: găsești de toate, de la rochii de ocazie până la costume de baie și încălțăminte. Au și mărci românești!
   Nu mi-a luat mult să găsesc câteva rochii elegante, acum problema constă în decizie: s-o aleg pe cea roz, superbă, cu crăpătură pe picior, sau pe cea de culoarea vinului roșu? Parcă nici asta albastru-intens nu e de lepădat… Important e că am de unde alege, mă voi decide mai târziu. Intrând pe site-ul lor, am constatat că n-am de ce să-mi fac griji.
rochie seara 1
rochie seara
   Învârtindu-mă pe site, am decis că nu mi-ar strica niște ținute de toată ziua: blugi, bluze, rochii casual. Tocmai mi-au făcut cu ochiul câteva salopete elegante.
salopetesalopete1
   O, văd că au și reduceri! Probabil tot luna iubirii e de vină! StarShinerS m-a prins în mreje, prevăd că voi sta ceva timp pe aici…
Of, chiar nu știi ce să alegi mai întâi, pe voi ce v-ar atrage?
Sursa foto: StarShinerS

#happyselfie

Fericirea e în noi!

   Fericirea?… O stare, o plăsmuire, un gând… Apare din clipa primordială, când strigătul copilului sfâşie aerul, iar chipul mamei devine icoană nepieritoare. O descoperi oriunde, în vibraţia frunzelor, în mătasea ierbii, în alaiul cântător al păsărilor, în priviri… Fericirea e viaţa însăși, orice te poate face fericit. Important este, însă, cum se deschide inima spre fericire. Ea poate năvăli spre tine ca un torent, să simţi cum te pişcă de pleoape şi tu să nu-i dai cale liberă… Până la urmă, care sunt lucrurile mărunte care ne fac fericiți?
   O imagine fugară, închipuită de jocul norilor pe cerul albastru, îmi aleargă sângele spre inimă şi-o îmbată de emoție. E fericirea vieţii descoperită instantaneu, fără căutare, fără să o doresc. Găsesc fericire cuibărită în căuş de floare, în tremur de aripă tânără, în lacrimile ierbii… Tulburarea explozivă ce-o simt când citesc este tot fericire, o fericire care creşte ca un gând alb, care îmi inundă cunoaşterea, care mă transformă într-un om mai bun; mireasma florilor de salcâm, care poposeşte sub streaşina casei şi care învăluie fiinţa mea ca o boare, mă transformă într-un poet, mă face să caut cuvinte vii, ce să exprime fericirea imensă ce mă cuprinde, fericire ce vreau s-o împărtăşesc cu toată lumea, s-o strig şi vântul s-o poarte până departe, departe… Mânuţa încleştată pe bucheţelul de ghiocei îndreptat spre o fiinţă dragă împrăştie fericire, o fericire aproape sfântă, asemeni tămâii care purifică și te acoperă de speranţă… .
   Fericirea vine din lucruri mărunte și din noi înșine. Oferă din fericirea ta și celorlalți printr-un #happyselfie pe pagina de Facebook a Centrului Comercial Vitantis, din București. Împărtășește momentul tău de fericire și tu poți deveni cel mai fericit: poți câștiga 1000 de euro.
Sunt o picătură de ploaie
Pătrunsă-n inima ta.
Şi voi sta acolo,
Până când
Se va naşte o ramură
Care va creşte blând
Spre sufletul meu alb.
Sunt o picătură de ploaie
Asemeni unei lacrimi
Prinse ca o taină de gene.
Şi suspinul meu
Va înmuguri
Ca o ramură în sufletul tău alb.
Sunt o picătură a gândurilor tale
Şi mă înalţ acolo ca un lujer
Mă-mbăt cu alb ,
M-acopăr de ploaie,
Şi-ţi ud rădăcinile inimii cu mine.
happy1

by -
3

PSIHOatelier: Fericirea = realitate / asteptari | cu psihoterapeutul Mirela Pop

Marti, 21 februarie 2017, la Journey Pub (str. George Enescu nr. 25, in Piata Romana)

* Participarea la eveniment este posibila in limita a 100 de locuri. Rezervari: 0752 285 286

FB: https://www.facebook.com/events/1911761889110473/

______Mirela Pop, psiheterapeut______

Mirela Pop este medic primar in recuperare, medicina fizica si balneologie, psihoterapeut specializat in terapie cognitiv-comportamentala si specialist in homeopatie. Atat in experienta sa clinica, dar si in lucrari de specialitate, promoveaza o abordare bazata pe echilibrul fin dintre corp si psihic. Cartea sa ,,Homeopatie in psihoterapie”(Ed. Herald 2013) s-a bucurat de un real succes, cunoscand mai multe editii.” Aceleasi valori sunt prezentate si in cartea sa ,,Doctore, ma doare viata!”publicata tot la editura Herald in 2015. Mirela Pop sustine sustine prelegeri in cadrul AHPCC- asociatie care se ocupa cu formarea psihoterapeutilor in psihoterapie cognitiv-comportamentala.

_________Fericirea = realitate / asteptari. Raportul de aur________

Atunci cand nu stim daca sa ramanem sau plecam dintr-o relatie, atunci cand nu ne dam seama daca ar fi bine sa ne schimbam locul de munca, atunci cand nu suntem multumiti de viata noastra dar nu avem nicio idee despre ce am putea face pentru a o schimba, atunci cand vrem sa facem ceva benefic pentru noi dar zi de zi amanam actiunea, in toate aceste situatii (si multe altele) avem senzatia ca suntem blocati, ca ne aflam in fata unui zid pe care nu stim cum sa il depasim. Asa ca oscilam intre frustrarea pasivitatii si incercarea disperata de a sparge zidul ,,cu capul”, de a trece prin el in ciuda cucuielor pe care le-am adunat.

psihoatelier

Toate aceste blocaje ar putea fi insa surmontate daca am intelege ce anume putem schimba in situatia in care ne aflam, si ce nu putem schimba. Intre discursurile motivationale care pretind ca ,,suntem singurii artizani ai vietii noastre, ca totul sta in puterea noastra” si argumentatiile fataliste ale celor care ne spun ca ,,totul sta in puterea lui Dumnezeu” sau ca ,,soarta/norocul decide”, ne zbatem uneori haotic, penduland intre obsesivitatea de a controla totul si pasivitatea resemnarii. Singura modalitate de a echilibra corect cei doi poli ai controlului excesiv si ai lipsei de control, este stabilirea corecta a ceea ce putem controla si a ceea ce depaseste puterea noastra de control. Acesta este si dezideratul suprem pe care Niebuhr il cerea lui Dumnezeu in ,,rugaciunea serenitatii”: ,,Da-mi, Doamne, curajul de a schimba ceea ce pot schimba, serenitatea de a accepta ceea ce nu pot schimba si, mai ales, intelepciunea de a le deosebi pe unele de celelalte…”. In viata nu putem castiga toate bataliile, desi ne dorim cu totii ,,sa castigam razboiul”, asa ca ar fi bine sa ne alegem corect bataliile in care ne angajam.

Va propun o discutie aplicata, cu multe detalii informative despre ceea ce putem schimba si ceea ce nu putem schimba in viata noastra, despre limitarile si libertatile noastre, despre control si acceptare si, mai ales, despre ,,intelepciunea de a le deosebi pe unele de celelalte”. Sper ca, integrand aceasta ,,intelepciune” pe care ne-au transmis-o psihologii, neurologii si marii ganditori ai lumii, sa gasim mai usor calea de a iesi din blocaje, sa aflam noi solutii la problemele noastre, sa facem alegeri mai bune.

Participarea la eveniment se face in baza unei donatii de 20 ron. Toate fondurile sunt distribuite integral catre specialistul invitat sa sustina atelierul interactiv.

Sala dispune de 100 de locuri. Pentru rezervari: 0752 285 286

Parteneri media: RRC – Orasul Vorbeste, RomaniaPozitiva.ro, Bookblog.ro, Filme-carti.ro, UrbanThings.ro, Literaturapetocuri.ro, Mamapetoc.ro, RoEvents.ro, JudyFlorescu.com, Urban.ro

RoyalPrint.ro

Investim inteligent

   Anul care a trecut a fost unul productiv. Ca în fiecare an, o parte din profit îl reinvestesc, anul acesta m-am hotărât să investesc în imagine și publicitate pentru microîntreprinderea mea. Parcul auto de care dispun e format din cinci tiruri, o camionetă și un autoturism. De multă vreme mi-am dorit să personalizez mașinile, nu doar pentru un aspect profesional, ci și pentru nenumăratele beneficii ale colantării auto.
autocolante-masini-iasi
   Am nevoie de o echipă bine pregătită, cu care mă pot sfătui asupra design-ului. Vreau imagine, logo și text, astfel încât de fiecare dată când un tir care-mi aparține trece, lumea va întoarce capul. Camioneta va avea un plus de eleganță dacă folia auto este o lucrare impecabilă. În privința autoturismului, cu siguranță nu mă supăr când cineva va întoarce capul după mine, deși bărbații sigur nu se uită după femei, cel puțin nu atunci când voi fi eclipsată de o operă de calitate. 🙂
   Prietenul meu, internetul, mă va ajuta cu oferte, la un click distanță mă așteaptă împlinirea unui vis. Da, și femeile au o pasiune pentru mașinile aspectuoase și puternice.
RoyalPrint.ro, sună regal, să vedem ce ne oferă!
   După două ore tot pe tipografia publicității impecabile, primul site care inspiră seriozitate, au prețuri accesibile și oferă garanția calității, am hotărât să personalizez pentru angajați echipamente, pentru personalul Tesa tot ceea ce ține de birotică, pentru partenerii mei agende, pixuri, mape. Vine în curând Paștele și un cadou surpriză, care-mi va face și publicitate, e cea mai bună idee!
Am uitat pentru ce am căutat acest site !!!!

   Sunt la rubrica folieri mașini Iaşi, îmi place maxim folierea de pe jeep-ul lor, cred că vor face o treabă bună, nu cred că va fi o problemă distanța, având în vedere că compania mea are sediul în Timișoara. Am nevoie de un pachet complet, folieri caroserii auto Iași ne explică și avantajele acestei decizii. Unul dintre motivele pentru care am ales și eu acest serviciu este îmbunătățirea imaginii reginelor asfaltului (cum numesc eu mașinile parcului auto), se vede că am un limbaj feminin. Cu siguranță, colantările auto au impact puternic, bărbătesc și o eleganță feminină. Să nu mai spun că oferă un ton regal unei firme care se respectă.

colantari-auto-iasi

   Sunt surprinsă de multitudinea de oferte, drept urmare, colantările auto sunt de neuitat cu RoyalPrint, iar începând de acum voi avea un nou moto: INVESTIM INTELIGENT

colantari-auto-768x298

 Surse foto RoyalPrint.ro

Un cadou de Valentine`s Day

   Știu, iar se apropie Valentine’s Day și nu știi ce cadou să-i faci. Bomboane, flori? Hm, un gest frumos, dar deja banal, tipic tuturor. O jucărie de pluș în formă de inimă? Kitsch. Cred că și ea e sătulă de decorațiile din oraș, care abundă de dulcegării: parcă toate obiectele au luat brusc forma inimii, iar subtilitatea s-a pierdut undeva, în neant.
   A venit vremea pentru un cadou practic, util, diferit. Și cum smartphone-ul este unul dintre cele mai folosite obiecte în zilele noastre, ce poate fi mai util decât o folie protectoare? Știu, la prima vedere, nu e prea romantic, însă în viață trebuie să mai fim și practici. De ce i-ai face iubitei un asemenea cadou? Păi să vedem, pot fi mai multe motive:
   Nu știu alții cum sunt, însă eu, când văd un ecran de telefon crăpat, zgâriat sau cu pixelii duși, nu mă simt prea confortabil. Tot ce pot să sper e că mie nu mi se va întâmpla. Însă având în vedere forma și mărimea telefoanelor, probabilitatea de a-l scăpa pe jos este foarte mare. Există folii care protejează nu numai împotriva petelor și a prafului, ci și împotriva zgârieturilor, crăpăturilor și a altor fisuri ce pot avea loc în urma coliziunii cu solul.
   Când au apărut smartphone-urile, una dintre reținerile mele era ecranul tactil, care se murdărește prea ușor. Petele și praful se strâng pe acel ecran, inducând mereu tendința de a lua o cârpă și a-l șterge bine. Degeaba, în câteva ore ajunge la fel.
   De câte ori nu ai avut grijă să nu-l scapi pe jos, sau să nu-l pui în același buzunar cu alte lucruri, tocmai pentru a nu-i zgâria ecranul? Cu folia protectoare nu mai ai această grijă: ecranul rămâne curat și intact.
Știai că obiectele care adună cele mai multe bacterii sunt telefoanele, tabletele, laptop-urile? Pentru că le folosim din reflex, fără să ne spălăm pe mâini în prealabil. Există folii anti-bacteriene, care împiedică dezvoltarea bacteriilor și a mucegaiului. Astfel, sănătatea voastră va fi în siguranță.
   Iubita ta va fi încântată să-și folosească telefonul și pe post de oglindă. Unele folii protectoare au proprietăți de reflexie: când ecranul telefonului este stins, cu ajutorul foliei, se poate „transforma” în oglindă.
De câte ori nu ai surprins curioși privind peste umăr direct în ecranul telefonului tău? Că o fac din reflex, din pură curiozitate sau din alte motive, nu este prea confortabil. Însă surpriză, există folii „specializate” pe confidențialitate, astfel încât conținutul este vizibil doar pentru persoana care privește ecranul direct, nu și pentru cei ce privesc din alt unghi. Așa că nu-ți face griji, când îți va scrie din autobuz, nu veți avea „martori” la discuție.
 var_page_brand_logo
   Ce zici, ți se par suficiente motivele pentru a o surprinde cu un asemenea cadou? A, era să uit! Vezi că între 10 și 14 februarie, sunt reduceri la folii protectoare pe SMART PROTECTION organizează o campanie de Valentine’s Day. Vezi, toată lumea știe că acesta este cadoul potrivit!
Voi ce v-ați dori să primiți de Valentine’s Day?folie_de_protectie_clasic_smart_protection_allview_x2_xtreme_fullbodytempered_glass_iphone_5samsung-galaxy-s4-full-body

Sursa foto: Smart Protection

Fascinaţie handmade!

– Vai, ce brățări frumoase!
– Îți plac?
– Da, mai ales cea galbenă!
– Este cu citrin! O piatră semiprețioasă care absoarbe energiile negative, făcând loc celor pozitive. Este perfectă pentru a alunga stările de anxietate.
– Serios? Mie îmi place cum arată, are o culoare foarte plăcută. Parcă îți dă energie.
– Înseamnă că ți s-ar potrivi o astfel de piatră. N-ar fi o idee rea să-ți comanzi și tu.
– Chiar, de unde ai luat-o?
– De pe Brăţări handmane.ro. E un site cu produse handmade. Să-l vizitezi, o să găsești foarte multe tipuri de brățări și de pietre, la secțiunea „brăţări pietre semipreţioase”. Ai de unde alege, au peste 700 de modele, dintre care 400 vizibile în magazin și poți personaliza pietrele și culorile în funcție de preferințe.
Bratara-pietre-semipretioase-aventurin-Golden-Buddha-600x600_0
– Și chiar sunt pietre semiprețioase?
– Da! Ei folosesc pietre semiprețioase naturale, calitate premium, îți dau și certificat.
– Și brățara mov, cu ce pietre e?
– Cristale semiprețioase de ametist, iar charm-ul ăsta e din zirconiu.
– Dar rezistă pe elastic?
– Da, păi e cel mai rezistent elastic pentru bijuteriile realizate manual.
– Cred că o să-mi comand și eu o brățară. Eu am încheietura mai mică decât tine, o putea fi ajustată?
– Dar au pentru toate mărimile! Doar nu crezi că toate sunt la fel! Să le cadă unora de pe mână și pe alții să-i strângă mai să le blocheze circulația sângelui, he he!
– Ce amuzantă ești azi, ai și tu niște idei! Deci au mai multe mărimi, perfect! Și au numai brățări cu pietre? Vine ziua soțului meu și vreau să-i fac un cadou mai deosebit. El mai poartă brățări de piele. Au și așa ceva?
– Da, bine că mi-ai amintit, au și de piele! Să cauți la ei pe site „brățări piele”. Au și de bărbați. Nu din piele de bărbați, ci brățări pentru bărbați.
Bratara Piele Naturala Violet si Inox - DARE !-800x800_0
– Numai tu puteai să zici asta, mă omori de râs! Găsesc tot la ei pe site?
– Sigur, doar să cauți „brăţări bărbaţi”. Și pentru ei sunt cu pietre.
– Pietre? Nu cred că ar fi încântat să primească o brățară cu pietre!
– E, nu te gândi că sunt cu pietre colorate, ca ale mele! Sunt mai… bărbătești, o să vezi pe site.
Bratara-barbati-Shamballa-handmade-Fashion-BoyZ-800x800_0
După ceva timp…
– Aaaa, brățară cu turcoaz natural, să înțeleg că ai vizitat site-ul de care ți-am spus!
– Nu numai că l-am vizitat, dar nu știam ce să cumpăr mai întâi! Până la urmă am luat două brățări de piele, și pentru mine, și pentru soțul meu! I-am ales și o brățară din categoria rezervată bărbaților, ca să nu zic din piele de bărbați!
– Ha ha, ai ținut minte!
– Am descoperit că acel site este locul perfect pentru cadouri! De curând, am fost invitați la ziua nepoatei mele, fetița soră-mii. Toți i-au adus păpuși, dulciuri, ursuleți de pluș. Mătușa ei a fost originală, cu o brățărică pentru echilibrarea chakrelor! Să vezi ce mândră era de ea, a pus-o imediat pe mână și mi-a spus sora mea că nici acum nu și-a dat-o jos! M-a întrebat unde am găsit așa ceva, i-am trimis și ei link-ul.
– Ce drăguț! Și totul a pornit de la mine! Tu știi că prin asta, noi susținem economia românească?
– Da, am citit și eu pe site. Lucrate de mână, produse românești… Îmi place, fac treabă bună! Știi ce, o să scriu un articol pe blog-ul meu: doriți un cadou perfect? Accesați Brăţări handmade.ro! Sau mai bine, o să transcriu toată discuția noastră acolo, să vadă lumea cum am aflat de site!
– Nuuu, mă faci vedetă?!
– Ha ha, da! Pregătește-te să dai autografe!
logo-169x50_0
Sursa foto: Brăţări handmade..ro

 Creștem un bebe fericit

    A trecut multă vreme de când nu mai am ținut un bebeluș în brațe. A venit vremea să mă bucur din nou de bucuria copilăriei. După doisprezece ani, mamă de băiat, mă voi bucura de o fetiță, ca părinte spiritual, îndrumând pașii finuței și tinerilor părinți.
   Este normal ca o tânără mămică să fie copleșită de sentimente, emotivă din punct de vedere al creșterii copilului, dar și al necesităților acestuia. Alegerea produselor necesare pentru a ușura fiecare pas parcurs de părinți și de a asigura confortul bebelușului este foarte importantă și de aceea m-am decis să le fac o surpriză frumoasă finilor mei.
   Fiind mai experimentată, pot căuta produse de bună calitate și la prețuri pentru toate buzunarele. Am aruncat o privire prin magazinele din Timișoara, mi-a fost greu să aleg ceva, fiind mereu pe fugă, într-o continuă criză de timp. Nu mai pot amâna aceste cumpărături, drept urmare, accesez internetul pentru a găsi măcar o parte din ceea ce mica prințesă are nevoie, asta în timpul pauzei de prânz de la birou. Salvez timp și pot verifica cu atenție raportul calitate-preț.
pp6 (1)
  Acest site mi se pare cel mai util, pot face o singură comandă. Ar fi fost frumos să fi avut și eu PeBebe.ro când am fost tânără mămică, cele care au născut după 2015, când a fost înființat site-ul, sunt norocoase; de fapt și eu sunt norocoasă. Au de toate: pătuț, cărucioare, scaun de mașină, scaun de masă, pături, sticluțe, biberoane, portbaby, premergător, mașinuțe, biciclete de bebe, balansoar.
Sunt o grămadă de produse, pun în coșul de cumpărături multe lucruri utile. Nu trebuie să lipsească biberoanele Doctor Brown’s. Deși bebe are două zile, mi-a picat cu tronc premergătorul roșu pentru bebeluși, neapărat avem nevoie de un scaun auto, pe care-l adaug cu mare entuziasm.
biberoane
  Pentru că am făcut comandă de peste 500 lei, am transport gratuit, comanda vine acasă sau la birou, cu ramburs. Perfect, am comandat lucruri drăguțe, la preț convenabil și am salvat timp.
Trebuie să recomand părinților produsele comercializate în magazinul PeBebe.ro, au și produse necesare proaspetelor mămici. Eu, cu siguranță revin pe acest site pentru cadoul de botez, nu știu încă dacă va fi o bicicletă sau o tricicletă, sau poate amândouă.
Împreună creștem un bebe fericit!
pp9

Fotomodel de mică

   – Nu înțeleg, de ce părinții de astăzi își pozează bebelușul în fiecare secundă? întreba străbunica tăticului fericit. Pe vremea mea, nu erau aparate și telefoane, abia dacă avea 5 poze cu feciorii! Ionuț, ce tot atâta cheltuială? Copilul crește și dacă nu e pozat. Și devine bărbat chiar dacă nu are prima petrecere din viața lui de micuț creștin.

– Da, bunică dragă, dar acum pozele… nu sunt doar simple poze.
– Dar ce sunt, dragul mamei?
– Sunt amintiri vii.
– Dar ce? Pozele din ziua de azi se mișcă, respiră? Te pomenești că ele vă cresc flăcăul? Ele se trezesc și noaptea, când plânge micul Pavarotti?
Ionuț râde cu poftă. Își privește mamaia și zâmbește frumos.
   Bebelina Raisa dormea ca un îngeraș, iar mami era foarte agitată din cauza pregătirilor pentru ziua cea mare. Mare pentru minunea lor, iar ziua de 8 martie trebuia să fie unică și de neuitat, iar părinții voiau să facă totul ca la carte, iar petrecerea micuței să rămână în sufletul celor dragi.
  Totul era perfect. Doar un singur lucru o neliniștea pe mămică. Avea o mulțime de surprize pentru invitați, momente unice pentru familie, dar… de două zile tot se gândea și căuta fotograful ideal pentru petrecere.
– Ionuț, nu vreau să te neliniștesc, dar avem o problemă.
– Ce s-a întâmplat, iubita mea?
– Nu avem fotograf.
– Off, acum spui?
– Păi… Iubire, am vrut să mă ocup singură și de problema asta, dar mă depășește… și am intrat în panică.
– Până-l găsim, până vorbim, până alegem și toate cele va dura, îi spune el soției în timp ce o îmbrățișa drăgăstos.
– Așa-i! Ce facem?!
– Fără fotograf la petrecerea Raisei! Gata! Relaxează-te!
– Cum, Ionuț?! Cum fără? Nu! Nu! Nu! Vreau fotograf și vom avea unul! Cel mai bun!
Peste 3 zile
   Ionuț era în fața laptopului și scria fără chef… în ideea că va găsi ceva potrivit. Mii de pagini de net și nici un chef. La un moment dat, îi pică ochii pe un mesaj: ,,Fotograf bebeluși
Intră pe site fără speranță, dar a avut parte de o surpriză. După câteva minute de navigat pe acolo, a realizat că a găsit exact ceea ce avea nevoie: sedinţe foto nou-nascuţi. Era fericit, singura mică mare problemă, se gândea Ionuț, este dacă reușesc să-l conving să vină pentru botez, dacă e liber, dacă, dacă…
– Iubito, am găsit fotograf! Acum îi scriu să văd dacă e liber pe data de 8 martie, la ora stabilită!
– Iupiiiiii, iubire! Da, da, da! Scrie-i acum! NU! Sună-l! Uite numărul de telefon!
După 15 minute
– Mi-a zis că trece mâine pe la noi să ne arate și portofoliul și dacă e… să vorbim restul detaliilor.
– Ce bine!! Abia aștept să vedem mâine ce ne spune!Poze-copii
poze-copii-22
………….
A doua zi după întâlnirea mult așteptată:
– Iubitule, chiar sunt încântată! Cât de frumoase erau fotografiile!
– Da, iubita mea! Acum știu sigur: Raisa nu se va face doctoriță, ci fotomodel!
Fericirea aștepta ziua cea mare, iar Raisa doar să crească mare.
sedinte-foto-copii-030
Sursa foto: mariusniculae.com

Învață să nu te vinzi ieftin! Sfaturi pentru o afacere de succes

     În fiecare an, o parte din firmele de pe piață dau faliment. Cauzele sunt diverse, dar ceea ce puțini știu este că jumătate din acestea dispar pentru că cei ce le conduc au impresia că știu tot, că nu mai au nimic de învățat și că ei cunosc cel mai bine ce își doresc clienții. Purtând un fel de ochelari de cal invizibili, ei nu observă că, în aceste timpuri, consumatorul devine din ce în ce mai pretențios și extrem de greu de convins. De multe ori, succesul timpuriu duce la aroganță, iar aceasta la eșec.
Dacă vrem să câștigăm încrederea clienților și, prin urmare, să fim pe profit, trebuie să apelăm la mici trucuri care să garanteze succesul, tehnici simple de manipulare, la care e posibil să nu te fi gândit.
Trucul nr. 1: Imaginea
   Ceea ce contează este imaginea pe care ți-o formezi în ochii consumatorului. Odată afectată imaginea, scad semnificativ vânzările.
Exemplu: În 2015, Agenția americană pentru Protecția Mediului (EPA) a acuzat VW că a instalat sisteme speciale pe unele autoturisme pentru a evita standardele în materie de emisii. Constructorul auto german ar fi instalat un software special în calculatorul de bord al mașinilor. În urma scandalului, vânzările au scăzut în următoarele luni cu 25%.
Trucul nr. 2: Inovația
   Vino mereu cu ceva nou, cu variante îmbunătățite. Din punctul ăsta de vedere, fii mereu primul! De obicei, primul este perceput ca fiind cel mai bun și rămâne în memorie.
Exemplu: Nadia Comăneci este prima gimnastă care a luat nota 10 la Olimpiadă. Mai ține minte cineva cine a fost a doua?
Trucul nr 3: Prețul
   Stabilește un preț ușor peste media produselor asemănătoare de pe piață. În mod inconștient, cumpărătorul va percepe produsul ca fiind de calitate superioară.
Exemplu: O fabrică din România produce un singur sortiment de ulei, pe care îl ambalează în sticle diferite, la prețuri diferite. Studiile de piață au arătat că produsul mai scump este mai cumpărat decât cel ieftin, considerat de calitate inferioară.
Trucul nr. 4: Reclama
   Nu sufoca clientul cu reclame imense, colorate, puse la fiecare colț de stradă sau pliante prinse de ștergătoare; nu vei face decât să îl enervezi. Este o vorbă românească: numele prostului pe toate gardurile. Fii discret, elegant și oferă-i obiecte personalizate cu sigla ta, cu adresa și numărul de telefon, obiecte pe care să le folosească în mod curent. Să zicem… pixuri personalizate; Nu ai un pix? auzim frecvent. Sau agende personalizate, pe care nu le va împrumuta (așa cum va păți cu pixul), din contră, le va folosi pe tot parcursul anului.
pixagende personalizate
  Exemplu: Pentru cadourile oferite de Crăciun angajaților companiei mele, am apelat la cei de la personalizate.co și am împușcat 2 iepuri dintr-un foc, chiar 3: am oferit cadouri de calitate (stick-uri de memorie, căni, tricouri și agende) cu logo-ul companiei, achiziționate la prețuri mici. Angajații mei sunt fericiți, prin urmare, mai eficienți, îmi fac reclamă și nici nu m-a costat cine știe ce. Tot la cei de la Urban Print am apelat și pentru cărți de vizită.
VintageLeaf01Mockup-210x210fotograf-07-480x319
  Pentru a reuși în afacerea ta, trebuie să muncești din greu. Dar asta e partea distractivă; cui i-ar plăcea să stea în spate și să privească de acolo cum alții reușesc?! Așa că, aveți curaj și mentalitate de învingător!
Surse foto: Urban Print
`
%d bloggers like this: