Lifestyle

Schimb totul sau nimic!

     Nu cred! Mai sunt 5 zile și eu nu am cu ce să mă îmbrac, aștept întâlnirea asta de un an, am doar haine sport și de prost gust, am nevoie de ceva cu accent feminin, am scos toate hainele din dulap! Asta nu, asta nu, nimic! Mi-aș fi dorit să am stilul original al Deliei, seducător și natural, extravagant și plin de personalitate. Am nevoie de o ținută casual, lejeră, nu neapărat elegantă, offf, am nevoie de o schimbare, azi sunt pregătită de o schimbare majoră! Am văzut la televizor reclamă la Answear.ro. Gata, azi schimb totul sau nimic! Muzica inimii nu are nevoie de cuvinte.
Ce are ea și nu am eu,
la la la la la la.
– Hei nebuno, ce-ai făcut? Ce e cu grămada asta de vechituri în mijlocul camerei?
– Da, mamă, sunt beată… de fericire, mă întâlnesc cu Delia Matache, nu am cu ce să mă îmbrac, mă fac de tot rahatul cu hainele astea șterse și demodate, le arunc și vreau să-mi comand ceva, nu prea știu ce!
– Sorina, dragă, ai putea să începi cu încălțămintea, adidașii și tenișii nu arată prea elegant. Arunci și blugii Levi’s ? Arată bine chiar dacă sunt vechi, sunt de calitate superioară, eu i-aș păstra, mai bine comandă și o cămașă albă, se potrivește în orice situație, e un must have în dulapul fiecărei femei.
– Să nu mă pui să cumpăr și o Faux Fur, nu e stilul meu, nu că aș avea cei 18.000 de euro dacă mi-aș dori-o. Lasă-mă singură, mamă, dacă nu schimb garderoba acum, nu o mai fac niciodată!
   Să vedem, dacă aleg ceva de încălțat trebuie să fie comod, fără toc, o pereche de botine TOMMY HILFINGER  ar fi perfectă. O salopetă de blugi CALVIN KLEIN  și o cămașă G-STAR RAW. Împrumut geaca de piele a mamei și finish! Dacă tot plătesc cu card-ul mamei, sunt fetiță ascultătoare și cumpăr și o cămașă albă, tot e un must have în opinia ei.camasabotinesalopeta-blugi
După 5 zile……
– Bună Delia, sunt Sorina.
– No way, adică scuză-mă, drăguță, fana mea numărul unu cu care trebuie să mă întâlnesc nu e așa trendy! Dacă îți pun pălăria mea s-ar putea să creadă lumea că tu ești vedeta! Pe bune?
– Ce belea ești, Delia, să-ți spun sincer, am ales o ținută lejeră și naturală, mă simt bine în pielea mea. Mergem? Am rezervat o masă la Rock Star Caffe, nu mă întâlnesc zilnic cu idolul meu!
   A fost o seară superbă, nici nu mă gândeam că Delia mă va întreba de unde mi-am comandat hainele, iar când am spus că le-am luat de pe Answear.ro, a intrat pe telefon și și-a comandat o pereche de blugi din denim ceruit, oare sunt și de femei sau Delia va fi seducătoare într-o pereche de blugi Levi’s de bărbați?blugi1
   Cred că și Delia e de părere că am trecut de la relația fan-vedetă la una de prietenie. Cum m-o fi confundat tipu’ ăla brunet și sexy cu Alina Eremia, nu știu! Sunt happy, m-am îndrăgostit de brand-urile de pe site și de card-ul mamei.
– Mama!!!!!!!!!!!… Am nevoie de card-ul tău urgent! Nu mai am haine, azi schimb totul sau nimic!
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 22.

Surse foto: Answear.ro

Vise literare-Expecto Patronum

Cum ați spus că mai vreți vise literare, ne-am conformat și le-am scos de la cuptor 🙂 . Bucurați-vă de ele!

 Expecto Patronum

   Acum ceva timp, pe site-ul www.pottermore.com, J.K. Rowling a postat testul conform căruia putem afla fiecare ce formă are Patronsul nostru. E, în noaptea de după ce am făcut testul am visat că încercam vraja Patronus și ieșeau niște firicele argintii, fără contur încă. Exact cum se întâmplă și în carte, când înveți să conjuri un Patronus. Parcă să zic că spre sfârșitul visului am reușit să-i dau o formă, dar nu semăna cu o nurcă (Patronusul meu conform testului de pe Pottermore). Ciudat este că deja uitasem de vis, abia spre seară mi-am amintit. De ce ciudat? Na, nu exersezi în fiecare seară vraja Patronus… – Sorina

Propunerea lui Dosto

   Pilotam un avion (deși, de obicei visez că zbor cu aripi… ei, acum pilotam). Și în dreapta mea aveam un copilot care m-a anunțat că trebuie să aterizăm, pentru că cineva se pierduse pe munte și trebuia salvat. Era în joc viața unui om… și eu eram gata să aterizez forțat ca să-l salvez. Ei… și am aterizat în pădure, deși a fost destul de dificil să fac asta. Sub un stejar bătrân aștepta să fie salvat… cine altceva decât Dostoievski?! Spre surprinderea copilotului, eu am știut să vorbesc rusește. Domnul Dostoievski mi-a spus că pot să-i spun Dosto și mi-a mulțumit pentru că am reușit să aterizez. Eu i-am spus că a fost o nimica toată și că sunt capabilă de operațiuni și mai complicate. Auzind acestea, Dosto mi-a spus că  era nevoie de mine în armata rusă, iar eu am acceptat să iau parte la câteva operațiuni. Copilotul meu a vrut să mă convingă să nu accept propunerea… dar eu i-am spus:

-Cum să refuzi o propunere din partea lui Dosto?

Și am acceptat. L-am dus pe Dosto acasă (locuia undeva la periferia orașului meu) și i-am promis că poate conta pe mine pentru operațiuni.

Notă: Știți că am citit recent „Istoria secretă a visului”, de la Nemira. Am înțeles că fiecare vis e un mesaj, iar mesajul acestui vis e clar: Rodica, învață limba rusă! Fă-o pentru Dostoievski! Concluzia: … m-am apucat de învățat limba rusă! – Rodica

Răzbunarea lui Ralph

   Era noapte și eu zburam. (Mai fac asta uneori, când mă plictisesc 🙂 . Și dintr-o dată, am căzut într-o groapă adâncă. Eram foarte speriată și nici măcar nu reușeam să strig. Nu mai aveam voce. Deodată, am văzut o lumină. Cineva mă căuta. O scară s-a lăsat încet și am auzit o voce:

-Urcă! Haide, urcă!

   Am început să urc, iar când am ajuns sus, era părintele Ralph din „Pasărea Spin”. Dar nu era foarte bucuros. Mi-a spus că era foarte supărat, pentru că scrisesem un material cu titlul „Cinci personaje masculine pe care ai vrea să le ucizi” și că el ocupa primul loc în topul meu. Eu nu-mi aminteam să fi scris așa ceva, dar el mi-a arătat o revistă cu un astfel de material semnat cu numele meu. Degeaba am încercat eu să-l conving… Era foarte supărat. Văzând că nu reușesc să-mi impun punctul de vedere, m-au apucat nervii și i-am spus că, deși nu am scris eu materialul, mi-aș fi dorit să-l fi scris. I-am mai spus că e un bărbat fără inițiativă, nehotărât și că în locul lui Meggie, nici nu l-aș fi observat!!! El s-a enervat și m-a aruncat înapoi în groapă. Atunci am realizat că aveam mobilul la mine, am sunat la 112 și am spus că sunt atacată de un personaj… M-am trezit înainte să apară salvatorii. – Rodica

VA URMA (puteți fi siguri)

Surse foto:The Debutante Ball

oferte speciale de turism-CND Turism

Șapte zile de vis la Bora Bora

   Nu știam dacă stresul de la muncă îl copleșea mai mult… sau poate că erau problemele legate de familie. În fiecare weekend, soacra lui George se instala în micul lor apartament, împreună cu pisica ei birmaneză. Era imposibil să insinuezi ceva. Ar fi izbucnit un scandal monstru, soldat cu lacrimi amare și uși trântite. Ziua de vineri trecu repede, iar coșmarul lui George era pe cale să reînceapă.
   -Mamă, începu el rostind cuvântul acesta atât de greu, încât păru că se îneacă. M-am gândit că pentru toate eforturile pe care le faci aici, te putem răsplăti măcar cu o vacanță. Uite – mai adăugă el, arătând spre mine – prietenul meu e ghid turistic și el o să-ți fie alături în această mare aventură a vieții! Am găsit niște prețuri speciale la CND Turism!
   Am crezut că-mi fuge pământul de sub picioare. Ce fel de destinație era? Una finală?! George era suficient de disperat încât să facă orice numai să scape… iar eu eram soluția de moment.
     -E tocmai la Bora Bora, am spus, sperând că doamna cu pisica birmaneză în brațe se va răzgândi auzind de această destinație îndepărtată.
    -Accept, a spus scurt și răspicat. Dar plătiți voi totul, a adăugat tăios și și-a strâns pisica la piept. Evident, o iau și pe Fifi, a conchis ea cu o mișcare bruscă și scurtă a capului.  Și… neapărat, veniți și voi!
   Fifi miji ochii în semn de încuviințare, în timp ce eu eram deja copleșit de situație. Bora Bora… un loc unde ai vrea să te plimbi savurând liniștea și peisajele împreună cu iubirea vieții tale! Și… iată-mă pe mine, pregătind bagajele pentru o excursie inedită… împreună cu cei doi tineri și… bineînțeles, cu soacra lui George, femeia despre care se spunea că nu a zâmbit niciodată. Am zburat până la Frankfurt, iar de acolo am luat alt avion spre fascinanta destinație Bora Bora. Hilton Bora Bora Nui Resort & Spa a fost mai mult decât mă așteptam. Cât despre soacra lui George, dacă până atunci, pe toată durata zborului, nu-mi vorbise decât despre ce oferte super refuzase fata ei pentru a-l lua de soț pe prietenul meu, iată că acum, pășind în superba vilă pe apă, a rămas fără cuvinte.
   -Băiatul acesta, începu ea să vorbească rotindu-și ochii prin cameră, chiar a vrut să mă răsplătească. Totul e minunat!
   Prin pardoseala din panouri de sticlă a vilei unde eram cazați se vedea oceanul. Ce putea fi mai uimitor?! Piscinele imense prin care-și făceau loc elegantele alei umbrite de palmieri, terasele acoperite cu pânze fine în culori calde. Atuu-rile acestor minunate locuri? Totul! Până și soacra lui George, în aceste fascinante decoruri, părea o femeie diferită, mult mai comunicativă și mai relaxată decât era acolo, în cosmopolitul oraș de unde veneam. Dar acolo… totul era diferit. Cerul părea desprins dintr-un tablou al unui iscusit pictor, iar marea părea un voal imens și superb, de culoarea turcoazului. Formațiunile de corali și nisipul de un alb aproape imaculat dădeau un aer de poveste peisajelor. Împreună, ne-am plimbat pe aleile din grădini și le-am arătat cât de fascinantă este flora acestei zone. Cu toții erau uluiți și nu-și găseau cuvintele să descrie atâta frumusețe… iar eu, ghidul lor, mă bucuram enorm să văd că în acest loc desprins din paradis, cei trei începuseră să comunice mai bine.bora-bora
     -Cu siguranță, acesta e un loc pe care-l voi ține minte toată viața, mi-a mărturisit George.
    -E timpul să-mi spui Mimi, mi-a șoptit soacra lui George admirând valurile calde care unduiau ușor spre tălpile sale.
  Era, într-adevăr, o vacanță specială. Descopeream un loc desprins din filele unui atlas mirific… dar în același timp, eram alături de o femeie specială, care știa acum să se bucure de viață. Întotdeauna l-am apreciat pe George, în ciuda diferenței destul de mari de vârstă dintre noi, iar acum, începeam deja să-l stimez și mai mult, pentru că îmi oferise, fără să-și dea seama, oportunitatea de a-mi găsi sufletul pereche. Incredibil, nu-i așa? Totul e incredibil la Bora Bora, credeți-mă! Iar după cele 7 zile petrecute printre cele mai feerice lagune văzute vreodată, ne-am întors acasă… Pentru următoarea vacanță specială, George și soția sa au ales tot CND Turism. Dar de data aceasta au plecat doar ei doi, singuri, în Bahamas, la Pink Sands Resort, situat pe Harbour Island. Cât despre noi trei: Mimi, Fifi și eu… urmărim în continuare oferte speciale de turism și visăm la destinații cel puțin la fel de fascinante ca Bora Bora, unde am petrecut șapte zile de vis. Cum ar fi să ajungem şi aici?vacantespeciale5vacantespeciale2
   Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016.Proba 21

Surse foto: www.ct.by şi CND Turism

Bună ziua! Furnici aveţi?

– Fată, să vezi nervi pe mine ieri! Știi că am avut o zi de tot Circul Globus!
– Da, fată, dar să știi că până la urmă totul se va rezolva cu acel client țâfnos! Era și el crizat că na, cică a mai lucrat cu unii care l-au înșelat și l-au dat în judecată folosindu-se de probe false în proces. Nu e ușor nici pentru el!
– Dar nu am zis că e, dar crezi că mie îmi este ușor? Șefa plecată și ocupă-te, Maya, de toate! Offf, așa aș vrea să nu mai știu de firmă, de clienți și de probleme!… Tot ce vreau e liniște… Tânjesc după zile cu familia și leneveală…
– Lasă, că mai e puțin și vine vacanța de iarnă: sărbători, vizite…
– Ce vacanță? Cred că o să lucrez și de sărbători și întâlnirea cu familia rămâne în plop.
– Cum așa? Ce s-a întâmplat?
– Să-ți povestesc: aseară ajung acasă și abia mă liniștisem puțin, că sună telefonul. Și cum niciodată o problemă nu vine singură, nervii mei erau gata să explodeze când am aflat că o verișoară de-a mea, una plecată peste mări și țări, m-a anunțat că în maxim 48 de ore ajunge la mine! Mi-a picat fața, căci nu prea îmi arde de musafiri acum. Nu am nici loc să-i cazez, nici mâncare să le dau! Eu abia am timp pentru mine!
– Lasă, Maya că te descurci! Suni la pizzerie și rezolvi problema!
– Ce pizzerie? Verișoara asta e emancipată! Nu mănâncă ea pizza! Ea mănâncă bine, numai chestii sofisticate. Dacă ai fi auzit-o aseară ce zicea că ar vrea să savureze când ajunge… mi-a stat inima.
– Uimește-mă!
– Mi-a zis că are poftă de pachețele de primăvară, furnici în copac și salată cu urechi de lemn. Nervoasă cum eram, i-am zis că furnici găsesc eu, dar că în România furnicile nu au nevoie de copaci. Știu că-ți vine să râzi, dar iată-mă într-o mare dilemă! Ce le dau ăstora să bage în stomac? Că na, de furnici, pachețele și urechi de lemn nici măcar nu am auzit! Tu râzi de 15 minute fără oprire și eu habar nu am ce e atât de amuzant și nici cum să rezolv problema asta! Doamne, nu aveam destule? Știi ceva? Am plecat să caut soluții, nu mai am timp de pierdut!
– Așa te vreau! Și ce ai de gând să faci?
– Stai să vezi! Știu eu un restaurant de fițe, mă duc acolo să întreb, poate au așa ceva, oi găsi eu…wuxing-furnici-in-copac-300x300wuxing-pachetele-de-primavara-300x300wuxing-salata-cu-urechi-de-lemn-300x300
……………………………………………………………………………………………………………………………………..
După 2 ore:
– Cum a fost?Ai găsit?
– Ei, pe naiba, era să zic eu ce-am găsit! Nu au nimic din ce a cerut nebuna de vară-mea! S-au uitat și ciudat la mine, de ziceai că scot acum mușuroiul de furnici din geantă! Cred că dacă mai stăteam mult acolo, sunau la Salvare, să mă ducă de urgență la spitalul de nebuni! Trebuia să mă vezi:

„Bună ziua! Furnici aveți?/Cum furnici?/ Furnici, domne, furnici în copac. Bine, nu văd niciun copac p-aici, dar bănuiesc că le-ați cules, nu? Le-ați prăjit, le-ați pus în tigaie și ați făcut mâncare din ele. Sau au și ele perioadele lor, ca peștii? Nu s-or găsi acum, sau le-au prins alții înaintea voastră.

– Nu pot să-ți zic ce față a făcut tipa, era așa descumpănită, încât am preferat să mă întorc pe călcâie și să ies frumos din restaurant, pe unde am venit. N-am mai avut curajul să merg la alt restaurant, să trec prin aceeași rușine. Mai aveam puțin și mă vedeam la știri, nebuna care caută mâncare de furnici prin București! Ce fac? Trebuie să ies cumva din încurcătură!
Când în sfârșit s-a oprit din râs, colega mi-a spus două cuvinte: „WuXing știe!”logo-wu-xing-2-300x300
– Aăăă? Cine e WuXing ăsta?
– Ce să fie, un restaurant cu mâncare chinezească! Cât ai fost plecată, am avut o idee mai bună decât să bat aiurea restaurantele. Am căutat pe net ,,furnici în copac  și uite ce am găsit! ,,Furnicile tale sunt, de fapt, spaghete delicioase și picante, preparate în cel mai pur stil chinezesc! M-am tot plimbat pe site-ul lor și am găsit niște deserturi de te lingi pe degete! Ar trebui să comandăm și noi la birou așa ceva, au și serviciu de livrare! Nu pot să cred că suntem atât de demodate, să nu știm noi ce sunt furnicile în copac!
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 20.

 V-ați făcut planuri de Revelion?

 Mă uitam zilele trecute în calendar și parcă nu-mi venea să cred că ne apropiem de sfârșitul lui noiembrie. Parcă ieri începea anul, parcă ieri era Revelionul… Nu știu unde a încăput tot anul ăsta, când s-a scurs timpul. Nici nu-mi vine să cred că se apropie iar sărbătorile. Alt Crăciun, alt Revelion, alt an.

   Cu aceste gânduri, am început să încropesc un plan pentru Revelion. Eu și prietenii mei am discutat vag despre acest subiect, însă n-a rămas nimic bătut în cuie. Cu toții vrem o masă la un restaurant, dar nu știm la care. Eu n-aș fi pretențioasă, însă alcătuim o gașcă pestriță de gusturi. Una vrea meniuri bio (unde naiba să-i găsesc eu restaurant bio în București?!, altul nu mănâncă deloc carne, alții zic că sărbătorile, fie Crăciun sau Revelion, n-au nici un farmec fără mâncarea tipic românească, alta nici nu vrea să audă, susținând că acest tip de mâncare este prea grea pentru stomăcelul ei firav… Ca la nebuni!

  Și uite așa, dezbătând și despicând firul în patru, rămânem pe dinafară. Așa am făcut și anul trecut, până la urmă ne-am strâns la cineva acasă și nu prea s-a mâncat (ghici de ce!). Ideea e că dacă tot vrem un Revelion de vis, va trebui să ne hotărâm odată și să ne cam grăbim, că restaurantele nu ne așteaptă cu mesele goale. Trece timpul și ne trezim că nu mai există un scaun liber în restaurante!arc-de-triomphe-2-150x150residence

  Părea imposibil să găsesc o soluție comună, care să ne mulțumească pe toți. Și totuși, a apărut!  Voi rezerva pentru Noaptea dintre Ani o masă la Oliviers, un restaurant cu specific mediteranean din București. Îmi place mâncarea mediteraneană, iar numele îmi evocă peisaje însorite, cu livezi de măslini și lămâi. De ce măslini și lămâi? Simplu, „oliviers” înseamnă „măslini”, iar „Citroniers” (numele restaurantului geamăn), lămâi.sigla-oliviers-300x140

   Dar să trecem peste și să revenim la planuri. Aruncând un ochi pe meniu, nu pot să mă decid care aperitiv pare mai delicios: midii în sos picant, creveți cu sos provençale, foie gras de canard mi-cuit. Văd că au o secțiune specială de produse bio, perfect pentru prietena mea orientată spre hrană bio! Au și meniu vegan, pentru prietenul care nu vrea carne. O să râdeți, dar până și fanii specialităților românești vor fi mulțumiți! Și cei care le găsesc prea grele, treaba lor, e o varietate atât de mare încât au de unde alege!midii-in-sos-picantcrevetifoaie-gras

Și evident, șampania nu lipsește din meniu, ci așteaptă să fie deschisă la miezul nopți.

   A, și încă o treabă foarte convenabilă! Restaurantele țin de Residence Hotels, primul boutique-hotel din România. Asta înseamnă că prietenii mei din provincie se pot caza aici, la confort de 4 stele. Varianta perfectă și în cazul în care cuiva i se face somn sau dacă bea peste măsură. Dacă  i se face rău, are unde să se retragă. Glumesc, dar nu se știe niciodată.

Voi v-ați făcut planuri de Revelion? Distracție plăcută!

Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 19.

Vise literare-Guest star la Gaudeamus

   Pentru că a trecut cam multișor de când nu v-am mai răsfățat cu vise literare, v-am pregătit un nou material. Vise noi, proaspăt scoase din cutie!

Guest star la Gaudeamus

   Nu pot să ajung la Gaudeamus, oricât de mult mi-aș dori. E inutil să înșir motivele, dar trebuie să spun că citind zilnic comentarii de-ale colegilor mei de la Literatura pe Tocuri, potrivit cărora plănuiesc să se întâlnească acolo și ce fain o să fie, mi-a rămas în creier ideea aceasta… și…

   Eram îmbrăcată într-o rochie albastră, de vară. Aglomerație de nedescris, oameni mulți, cu un accent diferit de graiul meu bucovinean. Eu singură, în mulțimea aceea în care îmi era imposibil să recunosc pe cineva. Telefonul mobil – mort. Îmi dau seama că situația e gravă. Timpul e scurt, iar eu mai am două ore până să ajung la tren. Mă stresez, mă stresez… ce să fac, unde sunt membrii LPT? Mă duc la intrare și sprijin ușa, în speranța că cineva care va intra va fi Mili, Iasmy, Sorina, Laura, Cos, Iliuța sau Arci… Brusc, gândul îmi fuge la Arci și mă gândesc: „Waw! Ce fain ar fi să vină Arci… să mergem împreună la cărți apoi să mergem la o cafea”, dar Arci nu e nicăieri și nici Mili, nici Iasmy, nici Sorina, nici Cos și nici Iliuța… iar eu sunt singură, într-o mare imensă de oameni care se agită pe lângă standurile editurilor. Deodată, văd pe cineva cunoscut… nu știu cine e, dar sigur îl cunosc de undeva. Și alerg, alerg, făcându-mi loc prin mulțime, dar fața cunoscută dispare în marea de oameni… iar eu mă întorc dezamăgită spre ușă. Acolo, surprizăăăăăăă!!!! Mili, Iasmy, Sorina, Laura, Cos, Iliuța… și, desigur, Arci! Waw! CE super! Ce întâlnire super!

PS: … și desigur, în spatele lor, Dostoievski, cu un buchet de trandafiri albaștri, de culoarea rochiei mele. – Rodicatrandafiri-albastri-dostoievski

 „Vrei autograf, ă?”

   Știind că sunt expertă în domeniu, colegul meu de la Literatura pe Tocuri, Cosmin, m-a întrebat câteva lucruri legate de Harry Potter. Scria recenzia la „Harry Potter și Camera Secretelor”. I-am răspuns și l-am asigurat că despre Harry Potter mă poate întreba orice, pentru că sunt specialistă :-).

   Cu siguranță discuția mi-a rămas în minte, să vedeți ce visez în acea noapte: se făcea că eram cu Cosmin într-o librărie, ne uitam pe la cărți și când, ce (sau mai degrabă pe cine) văd? Pe Tom Felton (pentru cine nu știe, Draco Malfoy din ecranizările Harry Potter). Nu-mi venea să cred, eram aproape ca o fană isterică, de genul „OMG, e Tom Felton!”. Îi tot făceam semn lui Cosmin, voiam să-i spun „Uite cine e lângă noi!”, când Tom i se adresează lui:

– Vrei autograf, ă?

În română și fix pe tonul ăsta! 🙂

La care eu eram ofticată pentru că-i oferea lui autograf și nu mie! Voiam să-i atrag atenția, să-i spun că EU vreau autograf, dar parcă eram paralizată, nu-mi ieșea niciun cuvânt din gură, nu puteam spune nimic! Zici că-mi aplicase vraja „Petrificus totalus”, doar că n-am căzut ca bolovanul, cum se întâmplă de regulă (cunoscătorii știu). Gata, nu mă mai întrebați, că nu vă mai spun nimic, m-am trezit! Sau poate nu… – Sorinatom-felton-librarie

 Fancying Rudolph Valentino

„Îmi împing blocnotesul spre ea și scriu „CARE E?”

– Cel care seamănă cu Rudolph Valentino, zice ea, părând surprinsă că a fost nevoie s-o întreb.

„DE UNDE NAIBII SĂ ȘTIU EU CUM ARĂTA RUDOLPH VALENTINO?” scriu. „CARE E?” ”

Citatul este din Fata fantomă, de Sophie Kinsella, carte ce mi-a plăcut foarte mult. Eu aveam aceeași problemă ca Lara, nu știam cum arată Rudolph Valentino, o vedetă a anilor ‘20. Îmi era numele vag cunoscut (mai mult pentru că are o rezonanță deosebită decât pentru că aș ști cine e), dar habar n-aveam cum arată. Totuși, fragmentul m-a făcut curioasă, cu atât mai mult faptul că o contemporană de-a lui (fie ea și dintr-o carte de ficțiune) îl considera sexy.

Ce visez eu în noaptea cu pricina: că-l căutam pe Google pe Rudolph Valentino și-l găseam… urât cu spume! Într-o poză din aceea alb negru, dar urât! Mă gândeam „Ce naiba o fi văzut Sadie (personajul din carte) la el?” 🙂

A doua zi mi-am îndeplinit visul. Eram și mai curioasă, așa că ghici ce? L-am căutat pe Rudolph Valentino pe Google. Mi s-a părut nu chiar urât cu spume, dar cam nașpa pentru gusturile mele :-). Și probabil pentru gusturile de astăzi… Și la fel ca în vis, într-o fotografie alb-negru (asta nu e chiar o surpriză) 🙂 – Sorinarudolph-valentino

Cam asta au visat colegele noastre pentru voi. Dar fiți pe fază, nu e tot! În curând va apărea o continuare.

Vise plăcute!

 VA URMA

Surse foto: Poze super misto,Harry Potter Wiki – WikiaAlt Film Guide

 

 

Încrederea în blugi

   Nu știu alții cum sunt, însă eu prefer să ies îmbrăcată din casă cât mai comod. Nu mă simt chiar în largul meu purtând haine elegante, ador stilul casual. Consider că cel mai important aspect la un articol de îmbrăcăminte este comoditatea. Și dacă mai și arăți bine purtându-l, este perfect.
   Să nu râdeți, însă dacă ar fi după mine, m-aș plimba în pijama pe stradă. De fapt, acum ceva timp așa am și făcut: nu numai că am ieșit pe stradă în pijama, dar am și mers o bună bucată de drum, observându-mi outfit-ul în toată splendoarea sa de abia când am reintrat în casă! Însă cum nu pot face asta frecvent, am găsit soluția perfectă: o pereche de jeans comandați de pe Answear.ro, un site cu haine de la cele mai bune firme. Blugii mei de care nu mă mai pot despărți sunt de la Vero Moda și pe lângă faptul că sunt foarte comozi, au un mare avantaj: pot fi purtați de femei normale, cu șolduri late, nu numai de fotomodele cu picioare subțiri și kilometrice.blugi
   Nu vă puteți imagina cât am suferit în trecut încercând să găsesc o pereche de jeans care să mă mulțumească! Nu am fost niciodată o silfidă, întotdeauna am avut șolduri late, iar peste tot găseam blugi pentru tipe cu picioare de fotomodel. Uitându-te prin magazine, ai fi zis că orașul este populat de modele ieșite din revistele de modă, cu picioare subțiri, lungi și cu șolduri înguste!
  Fiecare sesiune de shopping era o adevărată aventură: dă-i și probează o grămadă de blugi, ăia nu-mi vin, ăia îmi vin, dar arăt de parcă mi-aș lua zborul, ăștia îmi vin bine pe șolduri dar la talie ar mai intra în ei una ca mine, ăștia mă fac cât casa, ăștia îmi vin, dar nu-mi plac, nebunie! La final ajungeam epuizată și frustrată, îmi spuneam că numai eu îmi găsesc așa de greu blugi, pentru că am o conformație ciudată, că trebuie să mai slăbesc și că într-un final va trebui să renunț la blugi, pentru că nu-s de mine. Că blugii nu sunt pentru conformația mea. Apoi, când mergeam la shopping, evitam să mă uit la blugi pentru că îmi pierea toată buna-dispoziție. Vedeam unii drăguți, dar mă gândeam imediat că dacă-i probez mă indispun și mă enervez instant. Așa că simplu, no jeans!
   Însă de când am descoperit site-ul answear.ro, este altă viață! Perechea mea de jeans de la Vero Moda este croită după modelul bootcut, adică sunt largi jos, la gambe. Acest lucru permite distragerea atenției de la șoldurile proeminente, creându-se impresia unei conformații echilibrate. Șoldurile nu mai ies în evidență, iar culoarea bleumarin le dă un plus de eleganță. Și ce-mi place cel mai mult, modelul și culoarea creează iluzia de alungire, implicit impresia unor picioare mai lungi și mai subțiri. Unde mai pui că sunt versatili și-i pot purta cu orice, în funcție de stare, vreme sau ocazie: adidași, pantofi cu toc, cizme, tricou lejer sau sacou elegant.jeansadidasi
Și așa mi-am recăpătat eu încrederea în blugi!
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 18

Limbaj Universal

    Începutul molcom de toamnă ne permitea încă să ne afişăm juliturile eroice ce depăşeau tivul mânecilor tricourilor sau ale pantalonilor scurţi. Ne-am strâns toţi patru în jurul bicicletei dezmembrate a lui Alex, trântindu-ne fiecare skateboardul credincios lângă noi, ca nişte cavalerişti în repaus.
   – La ce culoare te-ai hotărât? am întrebat învârtind pulverizatorul de vopsea mic şi butucănos, cu aspect futurist.
    – O să-i dau o tentă gri-metalizat din aia de arsenal.
    – Din aia de-ţi sparge ochiu’? începu deja Sorin să critice alegerile cromatice biciclistice alexiene.
    – Ei…
   Toţi am tăcut brusc, întrerupţi de un zgomot ca un tunet subpământean. Un inexplicabil bulbuc verde crescu din pavaj, iar când se sparse, strada, trotuarul, peisajul erau aceleaşi, dar lumea era alta. În urma bulboanei vag lichide, rămăseseră două creaturi filiforme, nu foarte înalte, cu căpăţâni unghiulare şi ochi faţetaţi, caricaturi clasice de extratereştri.
   – Farsă cu camera ascunsă! decretă Sorin neimpresionat.
  – Hm … medită ceva mai profund Alex, ridicându-se de pe bordura trotuarului, gata ca totdeauna să deşurubeze orice zăreşte, pentru a afla din ce exact e făcut.
   – Staţi toţi pe loc! S-ar putea să nu fie nicio farsă, şopti emoționat Daniel, omul de ştiinţă al grupului, împingându-şi ochelarii pe nasul pistruiat. Cred că suntem în plin Prim Contact!
   – Ha?
  – Tocmai am văzut un film Science Fiction foarte documentat. Aşa se narrival-1umeşte orice primă întâlnire cu extratereştri.
    – Ăla cu Jodie Foster? se interesă în continuare netulburat Sorin.
   – Nu, altul nou, acum a apărut. „Primul Contact” / „Arrival”, cu Amy Adams şi Jeremy Renner. Îi fac recenzie şi m-au invitat la previzionare. E chiar excelent! Uite aici link cu trailerul şi cu prezentarea lui de pe site-ul intercomfilm ! Oficial are premieră în cinematografe pe 11 noiembrie 2016!... i se răspunse îndatoritor şi cu o mişcare simbiotică din încheietură i se asigură toată informaţia necesară de pe smartphone.
    – Alo, băieţi! Puteţi să vă concentraţi puţin? Hai să vedem ce e cu ăştia!
    Extratereştrii scoaseră nişte piuituri.
    – Cred că ar fi fost prea SF să vorbească limba română.
    – Nici engleza măcar nu par s-o poată articula… deşi în filme…
    – Cred că n-au văzut atâtea filme ca tine.
   – Ar trebui să chemăm un lingvist şi pe cineva de la NASA. Aşa au făcut în „Primul contact”.
   – Băi, taci odată cu filmele!
  Omuleţii, între timp, se apropiară de noi, ignorându-ne totuşi, foarte interesaţi de skateboardere şi de dezmembrările metalice ale bicicletei lui Alex. Păreau plini de perspicacitate, pentru că imediat au înţeles cum funcţionează şi cu piuituri şi clămpăneli entuziasmate, unul dintre ei a sărit pe un skateboard şi a început să brăzdeze plin de eleganță profesionistă strada. Celălalt a luat la împins una din roţile scoase din ax ale bicicletei, fugind repede pe lângă ea şi menţinând-o în echilibru. Erau într-un entuziasm paroxistic, sub privirile noastre sceptice.
    – Crezi că o să mi-l fure? se îngrijora, cineva privind în depărtări.
    – Aha, au venit extratereştrii de la ani-lumină ca să-ţi fure ţie skateboard-ul!
   Într-adevăr, se dovediră a fi cetăţeni ai galaxiei cinstiţi. S-au întors cu culoarea un pic schimbată, răsuflând greu şi înteţindu-şi clămpănelile şi piuiturile au scos nişte cuburi din … de undeva … nu am identificat buzunare, genţi sau îmbrăcăminte (deşi pielea lor ar fi putut fi nişte combinezoane foarte mulate). Ni le întinseră cu îndemnul mimetic de-a le-nșfăca. Simţindu-ne un pic ca şi cum am fi trecut de la coloniştii superiori ce arată mărgele sălbaticilor, la statusul opus, le-am luat ezitant şi am început să le învârtim stângaci în mâini. Din cel aflat la mine țâșni o hologramă desfăşurată dreptunghiular, ce reproducea minimizat întreaga scenă înconjurătoare. Ne vedeam acolo pe noi, pe ei şi străduţa necirculată din faţa casei lui Alex, pătată cu skateboard-uri şi maţele bicicletei sale.
   – Uau! Ăsta da selfie!
   Extratereştrii nu ne lăsară timp să ne dezmeticim din admiraţie şi ne presară creierașele fascinate şi cu capacităţile celuilalt cub. Au luat câteva fiare din bițigla lui Alex şi le-au introdus în mititelul cel pătrăţos ca nişte magicieni, apoi le-au scos iar afară.
    – Un rucsac fără fund! tălmăceam eu.
Neumanii arătau fericiţi şi ni le întinseră cu acelaşi gest universal al cadorisirii. Normal că le-am apucat avizi!
   – Crezi că ni le dau nouă?
    – E clar că da! Comerţul e limbajul universal şi deşi nu ştim ce piuie ei acolo, toate semnele trocului, par să le cunoască.
   – Aşa interpretezi tu faza că nu au mai lăsat roata şi unul din skateboard-uri din labe?
   – Nici nu poate fi altfel interpretată! Priveşte cu ce grijă posesivă le ţin!
   – Înseamnă că i-am fraierit!
  – Poate că nu! Poate doar că ei nu s-au gândit niciodată la ceva cu roţi şi role. Poate civilizaţia lor se bazează pe cuburi sau alte chestii nerotunde. Şi pentru ei gadgeturile astea în faţa cărora noi suntem căzuţi în admiraţie, sunt la fel de puţin importante ca un skeit sau o țoaglă.
    – Oare am mai putea schimba şi alte lucruri şi să mai primim alte minuni?
    – Nu ştiu. Observi că au luat un singur obiect din fiecare. Nu cred că îi interesează dublurile, ci prototipul.
    – Să încerc eu ceva…
Alex ridică în mâini pulverizatorul butucănos. Alienii îl priveau pasiv, strângând în schimb cu posesivitate la piepturi roata şi skateboardul.
    – Iar acum, demonstraţia practică – sufletul comerţului, declamă Alex cu o atitudine de Steve Jobs altoit cu Tony Stark.
  Trase o dungă stropită gri-metalizat lucitor de-a lungul ţevăriei verde a bicicletei. Ochii faţetaţi ai extratereştrilor crescură într-o inconfundabilă expresie pofticioasă.
  Comercianţii din noi rânjiră cu satisfacţie anticipativă.limbaj-universal
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016.Proba 17
intercomlogo-300x300

Surse foto> InterComFilm şi imbd.com

by -
8

In memoriam, Leonard Cohen

 And I thank you, I thank you for doing your duty
You keepers of truth, you guardians of beauty
Your vision is right, my vision is wrong
I’m sorry for smudging the air with my song

(A singer must die)

      E greu a vorbi despre acest monstru sacru al culturii mondiale în aceste momente… . S-a stins. S-a stins în liniște, cuminte; poate împăcat,  poate pregătit pentru marea trecere. Poet, romancier, compozitor și muzician deopotrivă, acest bărbat șarmant la cei 82 de ani, cu o voce inconfundabilă, de o naturalețe desăvârșită, a părăsit scena culturală pentru totdeauna.

    Născut în suburbia Westmount a Montrealului, pe 21 septembrie 1934, într-una din familiile fondatoare ale comunității mozaice din zonă și orfan de tată încă din copilărie, Leonard a început la nouă ani să cânte la chitară, compunându-și singur versurile. La vârsta de 22 de ani debutează ca poet cu volumul de versuri Let Us Compare Mythologies, care se bucură de succes, autorul fiind văzut ca o mare speranță a poeziei canadiene. După The Spice Box of Earth (1961, versuri), publică romanul The Favourite Game (1963, în traducere, Joaca preferată, Polirom, 2009). Urmează alte două volume de poezie, Flowers for Hitler (1964) şi Parasites of Heaven (1966, care conţine prima versiune a poemului Suzanne, devenit hit în interpretarea lui Judy Collins), publică romanul Beautiful Losers (1966, în traducere, Frumoșii învinși, editura Polirom, 2015). În această perioadă îl cunoaște pe Bob Dylan, de care îl va lega o durabilă prietenie și cu care vafi mereu comparat. În 1967 concertează pentru prima dată la New York, Central Park, şi Newport Folk Festival. La finele lui 1967 lansează primul album, Songs of Leonard Cohen și devine imediat un reper al industriei muzicale de la sfârşitul anilor ’60. De remarcat este că debutează ca solist înaintea lui Elvis Presley. După volumul Selected Poems: 1956-l968 (1968), apare Songs from A Room (al doilea LP, 1969), apoi Songs of Love And Hate (LP, 1971), The Energy of Slaves (versuri, 1972), Live Songs (LP, 1973), New Skin for The Old Ceremony (LP, 1974), Death of A Ladies’Man (LP, 1977), Death of A Lady’s Man. (versuri, 1978), Recent Songs (LP, 1979), Book of Mercy (versuri, 1984), Various Positons (LP, 1985), I’m Your Man (LP, 1988), The Future (CD, 1992), iar în 1993, Stranger Music (o antologie cu texte din volumele anterioare). Urmează înregistrările din concerte Cohen Live (1994) şi Field Commander Cohen – Tour of 1979 (2001), More Best of… (1997) și Ten New Song (LP, 2001).  În 2006, publică Book of Longing, (Cartea aleanului, editura Polirom, 2006), în 2011, Poems and songs, iar în 2012, Fifteen Poems (eBook).

    După cum se poate deduce din numărul impresionant de volume, Cohen a fost un autor rareori lipsit de inspirație. Totuși, nu toate operele au fost primate bine de public. Din această cauză, se va confrunta cu două episoade depresive, pe care va încerca să le depășească prin abuz de alcool și droguri. Prin anii ’90, se retrage pentru o perioadă din viața publică pentru a se dedica vieții spirituale, devenind călugăr budist.

   Viața tumultoasă, sexualitatea, izolarea acestui bărbat fascinant și enigmatic au reprezentat teme, atât în poeme, cât și în romane. Însă, marea temă rămâne iubirea. Iubirea cântată, șoptită, simțită, trăită. Nu voi intra în amănunte, nu voi interpreta nimic. E prea dureros momentul! Într-un interval atât de scurt m-am bucurat – pentru Premiul Nobel primit de the tambourine man Bob Dylan – și am plâns – după trubadurul angoaselor – Leonard Norman Cohen.

Ce dulce e senzația timpului atuncileonard

când este prea târziu

 

și nu mai este cazul să urmezi

unduitoarele ei șolduri

 

până la capătul imaginației tale

muribunde

(Dulce timp, în traducerea lui Șerban Foarță)

    Vă rog să nu comentați acest text al meu, ci scrieți câteva versuri care v-au impresionat! Să păstrăm un moment de reculegere!

by -
4

Dorian – spectacol de dans contemporan – ajunge la Craiova şi Ploieşti

SPECTACOL DE DANS CONTEMPORAN PRODUS  DE ASOCIAȚIA CULTURALĂ CONTROL N

   DORIAN – cea mai recentă producție a Asociației Culturale Control N – a fost văzut în București la UNTEATRU (30, 31 octombrie și 1, 2 noiembrie) și în Timișoara la Teatrul Național ”Mihai Eminescu”, Sala 2. Spectactorii au fost captivați de universul puternic senzorial creat prin dans contemporan, cu o regie și coregrafie semnate de Oana Răsuceanu în jurul unui singur actor George-Albert Costea, de muzica originală compusă de Mihai Dobre și de proiecțiile multimedia realizate de Iulia Rugină, Adrian Câmpean, Dan Adrian Ionescu și Mizdan. Atmosfera pre-apocaliptică a învăluit sălile pline de la UNTEATRU și de la Teatrul Național ”Mihai Eminescu”, iar ultima zi din viața lui Dorian, urmărită moment cu moment de-a lungul celor 60 de minute ale spectacolului, a creat un puternic impact asupra celor prezenți.

   După București și Timișoara, DORIAN va fi itinerat în alte două orașe: Craiova și Ploiești. Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova (14 și 15 noiembrie, ora 19:00) și Teatrul ”Toma Caragiu” din Ploiești (21 și 22 noiembrie, ora 18:30) vor găzdui întâlnirea publicului cu George Albert Costea și personajul pe care îl creează – Dorian.

   Spectacolul îl urmărește pe Dorian, un bărbat care își trăiește viața singuratică de zi cu zi între biroul său dintr-o corporație și pereții apartamentului său. Pe 5 octombrie 2016, la ora 8:00, află că în 24 de ore va veni sfârșitul lumii. Hotărăște să își trăiască ultimele momente de viață închis în apartamentul său, trecând de la rutină, la panică și ajungând până la liniște și acceptare – acceptarea unui trecut complicat, un prezent incert și un viitor apocaliptic.

   ”Emoțiile lui Dorian sunt mereu și alte noastre, ale echipei care îl însoțește la fiecare reprezentație. Cele 6 întâlniri cu publicul de până acum au fost intense. Atât pentru George, cât și pentru noi. Există un anumit tip de liniște profundă, de calmare a publicului la fiecare spectacol. Pare că întreaga sală se scufundă în stările și gândurile lui Dorian. Până la capăt. Iar acolo, la capăt, sunt mai multe întrebări cu care spectatorii pornesc pe drumul spre casă. Tăcuți și atenți la ideea unui posibil sfârșit de lume.”, Oana Răsuceanu despre DORIAN și despre primele reprezentații ale spectacolului.

   Mai multe detalii despre DORIAN – spectacol de dans contemporan – găsiți pe site-ul asociației: www.controln.ro.

Proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii.
Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Asociația Culturală Control N mulțumește Make a Point și partenerilor media: Zile și Nopți, Cinemap, Sunete, Cinemagia, Film Reporter, Cinefan, Liternet, Blogul Lu’ Otravă, Bazavan.ro, Ziarul Metropolis, AaRC.ro – All about Romanian Cinema, Filme Cărți.

„Hrana să fie leacul vostru”.

Echilibru între trup și suflet

   În ritmul alert al vieții de astăzi, un lucru se conturează din ce în ce mai clar: avem nevoie de echilibru, iar pentru a-l construi este important să facem diferența între alimentele sănătoase și cele nesănătoase. E adevărat: piața românească abundă în produse străine, care de care mai fabulos ambalate, însă din punct de vedere calitativ, sunt cu mult inferioare altor produse similare românești.
   Dar… nu despre teoria nutriționistă actuală o să vă vorbesc astăzi, ci despre cum am ales eu un stil de viață sănătos după ce ani în șir am avut calitatea de „consumator fidel” al produselor străine nocive. Dacă la început mi s-a părut trendy să cumpăr și să consum produse ale căror reclame îmi rămâneau imprimate în creier pentru mult timp, acum sunt convinsă că problemele depistate la ficat au fost cele care au reușit să schimbe mentalitatea mea referitoare la alimentație. După primirea rezultatelor de la analize, am realizat cât de fragilă e sănătatea și cât de ușor e să o pierzi. Am început să mă informez, iar prima frază care m-a făcut să realizez că fusesem propriul meu sabotor a fost îndemnul lui Hipocrate: „Hrana să fie leacul tău”.
   Așadar, era adevărat, hrana pe care o consumasem pentru atâția ani nu era altceva decât o serie de otrăvuri care-mi declanșaseră deja un dezechilibru destul de mare, dar… așa cum spunea celebrul medic grec, era nevoie să fiu atentă la ceea ce-i serveam organismului meu. Mai întâi de toate, după multiple analize și investigații, a urmat o perioadă destul de stresantă, cu insomnii, pe care le-am combătut cu remedii naturale, cu ceaiuri și cu fulgii de ovăz de la SanoVita. La îndemnul unei prietene, nu m-am refugiat în medicamente străine cu efecte rapide, ci am hotărât să consum produse românești de calitate. Nu știu ce înseamnă pentru alții un stil de viață sănătos, dar știu că eu am ales echilibrul, iar pentru a-l construi am ales produse de calitate. Am înlocuit uleiul pe care-l foloseam până atunci cu uleiul presat la rece din semințe din floarea soarelui, iar următorul set de analize a relevat un nivel al colesterolului mai apropiat de cel optim.fulgi-de-ovazulei
   Eram pe drumul cel bun… și descoperisem că nu e nevoie nici de produse foarte scumpe, nici de medicamente fabuloase ca să te menții sănătos. E nevoie doar să iei deciziile potrivite. Pe lângă alimentație, tot de la Hipocrate aflasem că e important să ai grijă și de starea psihică, pentru că nimic nu funcționează fizic, dacă psihicul e în derivă. Așa că am descoperit semințele de susan, de dovleac sau de floarea soarelui pe care le consum zilnic, demontând mitul potrivit căruia semințele îngrașă. Ei bine, nu! Nu doar că nu îngrașă, dar mențin echilibrul fizic și psihic.seminte-de-susanseminte-de-dovleac
   Cred că am ales o viață sănătoasă și din tabloul general nu lipsește armonia. În plus, îmi place să iubesc și să râd, să trăiesc fiecare clipă ca pe un dar. Îmi place să ascult ciripitul vrăbiilor în primăverile timpurii, să mă arunc în zăpadă în iernile în care gerul îți îngheață nasul, îmi place să răscolesc frunzele toamnei așezate haotic în covoare multicolore… îmi place să trăiesc. Știu cum e să trăiești haotic. Este și motivul pentru care acum prețuiesc atât de mult viața sănătoasă și vreau să păstrez echilibrul pe toate planurile… iar pentru cei care vor să renunțe la stilul dezechilibrat și declanșator de afecțiuni, îi îndemn și eu, așa cum spunea Hipocrate, „Hrana să fie leacul vostru”.
   E adevărat, puține produse îndeplinesc rolul de hrană cu care ne putem vindeca, de aceea Sano Vita e mai mult decât un brand, e un sprijin real celor care vor să ducă o viață sănătoasă. Rețeta mea pentru o viață sănătoasă? Iubește! Iubește viața, oamenii de lângă tine, mâncărurile gustoase în care ai scăpat prea multă dragoste și produsele care te mențin cu adevărat sănătos!sanovita-300x231
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 16

Cărţile-Luminile Crăciunului

   Nici nu ştiu când a trecut timpul! Iar se apropie Crăciunul, sărbătoarea ce uneşte întreaga familie în jurul bradului. Nimic nu poate fi mai reconfortant decât să stai în fotoliu, cu o carte în mâna, cu un ceai aburind (sau o cafea, după preferinţe) şi să te cufunzi în povestea din spatele filelor. Fiecare carte este legată de o poveste din viaţa noastră şi de Crăciun am cele mai frumoase amintiri legate de cărţi; de Crăciun am primit cărţile ce mi-au ajuns cel mai aproape de suflet. Fiecare dintre ele îşi poartă nu numai personajele şi istorisirile proprii, ci şi istoria noastră intimă şi a celor ce ni le-au dăruit …

   Îmi aduc aminte de serile de iarnă, în special de seara de Ajun, când toată familia stătea cuibărită în fotolii şi citea, aşteptând cu nerăbdare să vină miezul nopţii şi să ne desfacem cadourile. Afară vântul şuiera şi ningea cu fulgi mari, focul trosnea în sobă şi căldura lui te învăluia ca într-un cocon de linişte şi moleşeală. Din bucătărie se simţea mirosul de cozonac proaspăt scos din cuptor, iar gutuile de pe policioara sobei îşi adăugau aroma discretă la buchetul olfactiv de tihnă şi linişte casnică. Din când în când, priveam pe fereastră şi fiecare ne imaginăm câte o poveste. Dacă un pictor ar fi surprins scena într-un tablou, l-ar fi intitulat Toată familia citeşte”.
  Da… amintiri frumoase, liniştite, pe care vreau să le trăiesc în fiecare an. Din păcate, acum sunt singură, ai mei au plecat la Ceruri, dar am păstrat tradiţia cadourilor. În fiecare an sub brăduţul micuţ, fiecare aveam câte o carte. Tata le numea ,,Luminile Crăciunului” pentru că, spunea el, cartea luminează sufletul, iar în seara de Ajun sufletele noastre sunt mai bune şi mai curate.
   Acum îmi fac eu aceste cadouri. Simt însă că toţi ai mei sunt alături de mine şi se bucură prin privirea mea de tot ce citesc, … câteodată cu glas tare, ca şi cum aş face-o şi pentru ei.rao
  Am ales pentru Crăciunul ăsta cărţi de la Editura Rao. Îmi place editura, aici au apărut aproape toate romanele Agathei Christie, scriitoarea mea preferată. Mă tot uit pe site şi nu pot să aleg, ma atrag toate.
Mă decid cu greu: Zece negri mititei” de Agatha Christie, din secţiunea RAO ClasicO ador pe Lady Agatha! Iar titlul ăsta e o capodoperă clasică! Romanul care a avut cel mai mare succes, ce apare şi în clasamentul Agathei cu privire la propriile cărţi şi care îmi place cel mai mult! Romanul cu un titlu atât de controversat, încât a fost modificat de mai multe ori de-a lungul timpului. Desigur că am citit-o, însă nu o am în ediţia asta. Deşi mai citisem cărţi de Agatha Christie, „Zece negri mititei” m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de stilul scriitoarei britanice. Mai ales că mi-a fost dăruită de o persoană specială…mama. O simt cum mă cheamă! O forţă necunoscută îndreaptă săgeata mouse-ului spre „Comandă” şi până să mă dezmeticesc, cartea este deja în coş şi mă aşteaptă să finalizez comanda. Aş putea s-o scot de acolo, dar ceva mai puternic decât mine mă împiedică. Parcă o voce lăuntrică îmi spune: „Lasă cartea acolo unde-i este locul, în coşul de cumpărături şi apoi, la tine-n bibliotecă!”.zece-negri-mititei
  Trec la altă secţiune-thriller. Dacă aş putea, aş comanda întreaga secţiune RAO Thriller, însă m-am oprit la„Sanitarium” de Eugen Ovidiu Chirovici, sigur o cumpăr! E scrisă de un român, şi mai multe motive s-o devorez! Am hotărât să citesc mai mulţi autori români, e păcat să nu ne cunoaştem valorile. Chiar citeam într-un articol că Eugen Ovidiu Chirovici este pe lista de bestsellers din U.K., s-a scris despre el şi în The Guardian. A publicat iniţial romanele în engleză şi le-a tradus în română special pentru Editura RAO. Şi cartea pare genul meu: mistere şi secrete din trecut, o presupusă sinucidere, spital de nebuni. Mă atrag subiectele cu instituţii psihiatrice, îmi aduc aminte de filme foarte reuşite. Nebunia fascinează, este dovedit ştiinţific!sanitarium
   Găsesc ceva istoric tocmai în categoria „Ficţiune tineri”. M-a atras „Betsy şi Napoleon” de Staton Rabin. fiindcă îmi place istoria romanţată şi poveştile de dragoste cu iz de epocă. Exilul Împăratului pe Insula Sfânta Elena este un subiect vag ştiut de toţi, dar privit prin ochii fiicei unuia dintre ofiţerii englezi ce îl păzeau aduce o perspectiva feminină interesantă şi inedită.napoleon
  Închid pagina de Internet, pentru că altfel comand totul. Cu atâtea tentaţii literare, înveșmântate în frumuseţea cartonată velină, atât de specifică RAO…
   Din incursiunea melancolică în universul RAO, mi-am ales trei cărţi pe care le voi citi în serile friguroase de iarnă. Le aştept şi le voi pune sub brăduţul meu singuratic, dar în acelaşi timp, nu voi mai fi singură, ci împreună cu imaginea pe care nu o pot uita. Tabloul familiei mele unite în micuţa sufragerie şi murmurul tatălui meu. În ultimii ani din viaţă, când vederea i-a slăbit şi nu mai reuşea să buchisescă slovele, mama îi citea. În tot acest timp, se ţineau de mâna şi în micile pauze, tata îi şoptea versurile lui Bacovia.
„Te uită cum ninge decembre,
Spre geamuri, iubito, priveşte
– Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
………………………………………..
– Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă… zăpadă ne-ngroape.
……………………………………………..
…..Te uită cum ninge decembre,
Nu râde, citeşte-nainte.”
Lumini de Crăciun… nu plânge… citeşte-nainte …
 Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016.Proba 15
 Sursa foto: Editura Rao

by -
13

Sfințită în 1609, Mănăstirea Dragomirna, are hramul de Pogorârea Sfântului Duh.

Spectacol de frunze și liniște–Mănăstirea Dragomirna

    E toamnă și pașii mei răscolesc covorul de frunze atât de frumos colorate de pe aleea care mă duce spre mănăstire. Dincolo de ziduri, intuiesc o poveste fascinantă, simt respirația atât de vie a trecutului care și-a lăsat drept ancore în prezent, drept mărturii ale celor întâmplate, aceste ziduri imense.

    Pe aleea pietruită, unde fiecare pas pare să fie încărcat cu gânduri și cu întrebări retorice, mă întreb dacă Dumnezeu mai e aici, în liniștea aceasta și dacă ascultă sunetul frunzelor care se dau din calea vântului. Mă întreb dacă nu cumva în ochii lui Dumnezeu pot fi una din acele frunze care se ascund după trunchiurile groase ale teilor. Mă întreb…

Și întrebându-mă, pășesc încet, de frică să nu tulbur liniștea, să nu-i stric cadența vântului care unduiește lin, pieptănând crengile dezgolite ale copacilor.

   Atipică prin formă, Mănăstirea Dragomirna adăpostește file epocale din istorie, îmbiindu-te să simți parfumul istoriei, în decorul plin de romantism al toamnei. Una din maicile care se afla în curtea mănăstirii, mi-a povestit despre un ostaș pe nume Ilie Crimca care primește, în anul 1587, de la Petru Șchiopul, pământul unde astăzi se află mănăstirea. Ulterior, ostașul Crimca îmbracă hainele monahale și devine Monahul Anastasie, iar în anul 1602, la Dragomirna construiește o biserică din piatră, pe locul unde astăzi este amplasat cimitirul. Sfințită în 1609, Mănăstirea Dragomirna, are hramul de Pogorârea Sfântului Duh, iar în 1627, datorită lui Miron Barnovschi-Movilă care construiește ziduri înalte în jurul mănăstirii, aceasta capătă alura unei adevărate fortărețe.

   Au urmat clipe dificile, fortăreața fiind atacată de mai multe ori de către tătari, dar, așa cum îi stă bine unui edificiu cu prestanță istorică, întotdeauna s-au găsit resurse pentru refacerea zidurilor și a clădirilor.manastire2

  Astăzi, în toamna care-și cântă trilurile printre copacii pustiiți de frunze, zidurile par să impună un straniu sentiment de teamă.

   N-o să vă vorbesc despre icoana făcătoare de minuni sau despre turiștii care vin aici din întreaga țară cu credința că se vor vindeca de diferite boli ale trupului și ale spiritului… o să vă vorbesc însă despre liniște și despre secundele acelea care par să capete alte dimensiuni și devin suficient de lungi încât să încapă în ele toate gândurile tale. Când te afli în curtea mănăstirii, devii un punct exterior mulțimii, te excluzi din lumea urbană agitată și începi să vezi cu ochii unei alte dimensiuni. Te vezi, te analizezi… te cunoști și deduci că trebuie să te iubești pe tine și pe ceilalți, într-un simplu proces numit armonie… o armonie de care acolo, dincolo de ziduri ești conștient, însă în perpetua viteză a orașelor aglomerate, o uiți iremediabil. Acolo, pe aleile pietruite unde parfumul de toamnă te poartă pe urmele străbunilor, ai vrea să culegi, dacă ar fi posibil, din înțelepciunea acestor oameni de valoare.

  Acolo, unde liniștea face o minunată orchestră cu adierea tomnatică a vântului, devii conștient de fiecare gând și te încarci cu o bucurie imensă pe care te străduiești să o păstrezi cât de mult poți.

  În fiecare toamnă, de obicei în noiembrie, pașii mă poartă pe aleile pietruite ale Mănăstirii Dragomirna… pentru a urmări un fascinant spectacol al liniștii, al parfumului de toamnă și al frunzelor târzii. manastire3

Sunt Ana și… ador denimul.

   Da, recunosc: în dimineața aceea am avut sentimentul că ceva iremediabil avea să mi se întâmple. Pe cât de zăpăcită sunt, pe atât eram de entuziasmată de creația pe care reușisem să o scot la lumină, după îndelungi eforturi cu foarfeca în mână. Sunt Ana… și o să vă povestesc despre dimineața în care blugii mi-au schimbat viața. Mi se potriveau perfect, dar, de la o vreme, simțeam nevoia unei schimbări… așa că am luat foarfeca și am îndrăznit. Am tăiat ca un adevărat artist însetat de săvârșirea celei mai cool opere de artă, i-am îmbrăcat, am permis oglinzii să-mi încuviințeze că lookul meu e super trendy și am ieșit alergând din casă. Mă sunase o prietenă care s-a oferit să mă ia cu mașina până la facultate. Am deschis portiera în grabă. Pe bancheta din spate erau niște sacoșe pe care le-am luat și le-am aruncat mai încolo.
-Pfff, cât pe ce să ratez cursul acesta! Noroc cu tine, c-ai venit să mă iei!
Liniște… replicile mele par să nu ajungă la urechile prietenei. Până să realizez că nu e nimeni la volan, portiera se deschide. Un tip înalt, cu părul căzându-i în șuvițe rebele peste genele lungi și arcuite, mă privea bulversat.
-Ne cunoaștem? m-a întrebat zâmbind.
   A fost momentul în care am auzit claxonul iritant al mașinii din față, iar uitându-mă mai bine, am văzut fața nervoasă a prietenei mele. În zăpăceala care mă caracteriza, un lucru devenea din ce în ce mai clar: mă urcasem în altă mașină. Tipul, însă… era super. Purta o pereche de pantaloni Fason slim, despre care am intuit că i-a luat de pe answear.ro. (ştiam site-ul). Aveau buzunare oblice și trebuie să mărturisesc că absolut întâmplător am observat că aveau ușoare uzuri decorative. Nu știu ce culoare avea fața mea în momentul în care a trebuit să explic ce căutam în mașina lui, dar știu sigur că nu era de culoarea denimului. Am coborât sub privirile uimite ale bărbatului care, spre surprinderea mea, nu era deloc furios.
-Ai niște blugi superbi, mi-a spus, de unde i-ai luat? De pe answear.ro?blugi-1
   Și conversația a zburat la fel de lejer ca superbul material numit denim, în timp ce prietena mea – văzând că eu devenisem brusc ocupată cu conversații despre pantaloni conici, franjuri și salopete levi’s– a demarat în trombă. Iar eu am rămas acolo, ratând cursul de lingvistică, dar profitând de șansa pe care destinul mi-a oferit-o plecând de la o pereche de blugi. Am acceptat invitația la o cafea și am descoperit că între noi doi se instala cu pași repezi și siguri un deep feeling. Au trecut doi ani de atunci. Cum arată viața noastră? În serile de vară ne plimbăm prin oraș. Eu îmi iau rochia simplă și superbă din denim, din colecția Vero Moda, el poartă jeanși din colecția Medicine cu fason slim cu talia regulată, din același material.rochie-denimblugi-b
    Sunt Ana… și ador denimul. Am un boyfiend care mă surprinde în fiecare clipă cu modalitățile sale inovative de a purta acest sublim material… și face asta cumpărând de pe answear.ro. Cât despre vechea mea pereche de blugi care m-a aruncat în brațele destinului, pot spune că e undeva într-un sertar special, așteptând să le spună și nepoților noștri o poveste… una fascinantă: a unei iubiri născute din denim.salopeta
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 14

Surse foto: answear.ro

 O petrecere mai puţin obişnuită

– Când o să mor, nu vreau bocete, doliu și tradiții expirate! Vreau să-mi faceți petrecere!
– Buni, iar cu discuția asta? Iar cu gândurile astea negre?
– Nu sunt gânduri negre, sunt planuri de viitor! Trebuie să discutăm despre problemele astea, mai ales de la o anumită vârstă… Vreau petrecere stil anii `20, cu jazz, șampanie, cocktail-uri, caviar, charleston, dans, lume veselă… Nu vreau să mă plângă nimeni, da? Deci fără bocete! Vreau să se celebreze viața pe care am dus-o!
– Buni, deja ești macabră! N-am venit aici să te aud vorbind despre moarte și lucruri d-astea! Mai bine plec!
Mă fac că mă pregătesc de plecare, îmi bag lucrurile în geantă și așa cum mă așteptam, o aud pe străbunică-mea:
– Bine, gata, iartă-mă că te-am supărat! Nu mai vorbim despre asta! Și cum îți merge cu școala?
   Scena asta se repeta de fiecare dată când veneam în vizită. De fiecare dată, străbunica îmi vorbea despre cum vrea să fie la înmormântarea ei și de fiecare dată îi răspundeam la fel: să mă lase-n pace cu prostiile, că ea va mai trăi mult. „Îți spun ție că numai tu mă înțelegi!” îmi repeta. Asta era cam adevărat. Străbunica a fost excentrica familiei și eu semăn cu ea. Două sărite de pe fix, ar spune unii. Ca și mine, gândea în afara tiparelor. Dacă stau să mă gândesc, și eu aș prefera o înmormântare ieșită din comun… Nu cu toate tradițiile alea învechite. Dar nu, sunt prea tânără să mă gândesc la așa ceva!
   Toate astea mi le aminteam stând în fotoliu, cu ochii plini de lacrimi ațintiți pe albumul străbunicii. Refuzam s-o ascult, închideam imediat subiectul, dar mi-a repetat de atâtea ori, încât am învățat fraza pe dinafară: „petrecere stil anii `20, cu jazz, șampanie, cocktail-uri, caviar, charleston, dans, lume veselă…” Și uite că inevitabilul s-a produs! Anii au trecut, odată cu vorbele acelea, și m-am pomenit la moartea străbunicii, persoana care m-a văzut crescând… Cu ea am avut o relație specială, aveam discuții speciale, diferite de cele pe care le aveam cu restul lumii, chiar cu restul familiei. De fapt, rudele mele vârstnice mereu au spus că eu semăn cel mai bine cu străbunica, că sunt versiunea ei tânără… Săraca, măcar atât pot face pentru ea. Nu degeaba m-a rugat să-i organizez o petrecere de înmormântare. Petrecere de înmormântare, cum sună!
Ai mei au zis că m-am țicnit de tot. Vreo câteva minute s-au uitat la mine ca la o scăpată recent de la nebuni, după care mi-au spus că înțeleg că sunt afectată, fiind mai apropiată de străbunica, și că asta mă face să spun prostii. După ce am insistat de mai multe ori, asigurându-i că este hotărârea străbunicii și că sunt cât se poate de lucidă, m-au acuzat că n-am nici un fel de considerație față de ea, că nu percep gravitatea faptelor și că nu e momentul pentru glume. Noroc că străbunica s-a gândit la toate! A lăsat o scrisoare în care a explicat tot ce-și dorea. Așa s-au convins că nu sunt eu dusă cu capul, ci… străbunica. Au zis că săraca, precis devenise senilă, având în vedere vârsta înaintată. „Dar dacă asta era ultima ei dorință? Și nu o avea de ieri, de azi, ca să zici că era senilă, de când eram mică îmi repetă!” am tot răcnit la ei. Până la urmă, au înțeles că nu e bine să se pună cu nebunii. „Faci cum vrei!”
   Așa că la scurt timp după înmormântare, am organizat o petrecere cum i-ar fi plăcut străbunicii: cu jazz, charleston, caviar, șampanie, cocktail-uri, cu tematica anilor `20. Le-am spus invitaților să vină îmbrăcați în stilul acelei epoci. Și eu am avut o ținută stil `20: o rochie spectaculoasă, cu paiete, o coafură specifică, machiaj în stilul epocii. Ziceai că sunt desprinsă din „Marele Gatsby”! Străbunica să mă vadă! Am invitat toate rudele, care se uitau chiorâș, dar d-aia nu mai puteam eu! Au venit, nu? Sunt curioși cu toții!
Și ca să fie omagiul complet, am luat legătura cu o firmă de fotodivertisment, PartySnap. De fapt, mi i-a recomandat o prietenă, care s-a bucurat de serviciile lor la nuntă. Când a auzit de petrecere, s-a grăbit să mă felicite, crezând că mă mărit și eu:partysnap-300x300-1
– Zi așa, nu mă chemi la nuntă?
– Nu, nici vorbă! Nu e nuntă! E… altceva.
– A, petrecere corporate atunci? Vreo lansare de produs la muncă?
– Nu…
– Dar ce e, atunci? Că mă faci curioasă!
– Petrecere de înmormântare… – zic cu o voce nesigură.
– Ăăăă? Bine, dacă nu vrei să-mi spui, nu-i problemă! Hai că ai haz, petrecere de înmormântare! Adică am mai auzit de niște demenți care cheamă fotograf la înmormântare, dar petrecere…
– Serios, Dana, mi-a murit străbunica. Ultima ei dorință a fost o petrecere stil anii `20.
– Pe bune? Nu faci mișto de mine? Atunci să știi că ai cu cine semăna! Nici nu știu ce să spun…
– Datele de contact ale firmei ăsteia, PartySnap. Asta vreau să-mi spui!
– Păi intră tu pe site-ul sau pe pagina de Facebook PartySnap și te lămurești acolo.
– O.K., mulțumesc!party-snap-72-150x150party-snap-47-150x1501614
   Am lăsat-o pe Dana confuză, pun pariu ce gândește acum: că suntem o familie de nebuni!
Am intrat pe pagina de Facebook și pe site-ul PartySnap și mi-a plăcut mult ce am văzut: un mod inedit de fotodivertisment! Pe lângă faptul că se pot fotografia până la 40 de persoane odată, se pot adăuga pe loc o mulțime de efecte speciale. Nu mă pricep la tehnică, dar o singură privire pe site-ul lor a fost suficientă pentru a mă convinge de utilajele de ultimă oră: un display alb pe care participanții se pot vedea și pe care pot adăuga ce elemente doresc, conectat la aparat foto și imprimantă performantă. Așadar, pozele au fost gata imediat și împărțite invitaților. Cineva le-a trimis pe e-mail și le-a postat pe Facebook. Pentru că ai și opțiunea asta, să le trimiți și să le postezi în timp real.howworkimgleft
   Poți adăuga ce decor vrei, te pozezi în spate cu un fundal verde, ceea ce permite „lipirea” pe loc a oricărui decor. Te trezești brusc într-un decor din Maroc sau ce țară vrei, fără să fi fost vreodată acolo! Însă eu nu mi-am dorit nimic din toate astea. Dorința mea a fost să suprapun o poză a străbunicii din tinerețe peste fotografiile cu noi.
– Se poate? i-am întrebat timidă pe cei de la PartySnap.
– Sigur că se poate! mi-au răspuns ei, drăguți.
Și un aspect foarte important, nu m-au privit ca pe o nebună. Bănuiesc că nu primesc zilnic solicitări pentru petreceri de înmormântare. Cele mai frecvente evenimente sunt nunțile, botezurile, petrecerile corporate, în general evenimentele vesele, de care vrei să-ți aduci aminte. Dar iată cum PartySnap a contribuit la transformarea unui motiv trist într-un eveniment plăcut. Pentru că sunt convinsă că străbunicii i-ar fi plăcut și ar fi fost mândră. Se vede după cum mă privește din fotografia de la petrecere, din mijlocul nostru. 
 Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 13

Sursa foto: Pinterest, PartySnap, Video Youtube

Nu lăsa pe mâine ce poți să faci azi!

    Trebuie să-i dau vestea, mi-ar fi plăcut să-i spun într-un fel mai romantic, dar cum? Nu suntem niciodată singuri, îmi iubesc socrii pentru că sunt oameni tare buni, dar vreau să visez, vreau casa noastră! Oare dacă ne-am construi o casă în curtea din față? Am fi aproape de ei și am avea intimitatea noastră. Avem ceva bani adunați, aș putea măcar să mă informez care sunt primii pași, Nelu nu are timp. Oare să întreb vecinii cât au dat pe proiect? Sau să caut pe Internet proiecte de casă?
   Am găsit un  birou de proiectare, trebuie să-i spun lui Nelu! E timpul să fac primul pas spre visul nostru, e timpul să facem un plan de construcție!
– Iubi, ce ai spune dacă încep să fac planuri pentru noul nostru cămin? Știi cât îmi doresc să avem și noi intimitate…
– Ana, ce știi tu despre construcții, planuri, proiecte?sigla-aia
– Nu știu multe, dar am găsit o echipă de profesioniști aproape de noi: AIA Proiect, în sectorul 3 și mă gândeam să programez o vizită la ei. Am văzut că sunt specialiști cu experiență și că au servicii auxiliare, în plus, oferă sfaturi personalizate în funcție de nevoile și dorințele noastre. Cu ajutorul lor obținem un audit energetic și un certificat energetic, ceea ce înseamnă economie la curent pe o perioadă îndelungată, e importantă instalația electrică și vreau să fie clasă energetică A.
– De unde știi tu atâtea? Ce fel de casă visezi, Ana?
– Iubi, vreau ceva micuț și bine organizat, Spațiul domestic e personal și important pentru orice femeie. La parter vreau un living mare, să încapă mulți musafiri, cu acces la baie în dreapta și la bucătărie în stânga. Bucătăria să fie mică, e mai ușor de utilizat și nu am de gând să dansăm acolo. O cameră mică de oaspeți ar fi perfectă. La etaj doar două dormitoare, cu un balcon comun, care să se închidă iarna și să-l pot umple cu flori, baie și un dressing. Proiectul e primul pas, despre încălzire, izolare, materiale, am nevoie de experți, știu că e nevoie de un proiect tehnic complet de aceea apelez la AIA Proiect. Sunt convinsă că proiectele se livrează cu documentație completă pentru obținerea autorizației de construcție.
– Ana, de ce acum? De ce azi? Lasă că vedem mâine, avem timp!
– Iubi, nu lăsa pe mâine ce poți să faci azi! Trebuie să-ți spun ceva: vom avea un bebe!
– Ce bucurie! Mă bucur că ai făcut primul pas către casa de vis.
     După 6 luni
    Când am semnat recepția lucrărilor cu cei de la AIA Proiect nici nu visam să fiu acasă într-un timp așa de scurt. Construcția de casă nu a fost așa scumpă cum am crezut, iar multe cheltuieli inutile pot fi evitate cu un proiect de casă  optimizat, iar costurile de întreținere vor fi mult mai mici.
   Totul e minunat, băiețelul nostru va veni acasă, în camera lui confortabilă. În sfârșit, avem parte de intimitate după cinci ani de căsnicie!
    DA, sunt mândră și fericită, Casa viitorului începe azi, cu AIA Proiect!home
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016.Proba 12

surse foto: AIA Proiect

   Cosuri cadou

   Cadourile intre intreprinzatori sunt o afacere mare, estimandu-se ca 6 firme din 10 ofera cadouri corporative in timpul sezonului sarbatorilor de iarna. Acest lucru este recunoscut de catre toti ca fiind o strategie inteligenta de marketing sub forma unei expresii sincere de multumire, celor mai fideli clienti, dar si angajatilor.

   Cheltuielile aparent mici cu un cos cadou pot aduce un castig mare daca acesta este oferit in mod corect. Cheia pentru a alege cosul cadou perfect este alegerea cosului care reprezinta aprecierea si sentimentul pe care vrea sa-l exprime compania dumneavoastra.

   Obiectivele in a oferi un cadou corporativ sunt de a le multumi destinatarilor pentru afacerile incheiate cu compania dumneavoastra si de a va asigura ca firma ajunge in topul listei afacerilor lor viitoare. Oferirea unui cadou este un mod rentabil pentru a construi un parteneriat cu asociatii valorosi, dar acest mod de a darui trebuie sa fie unul subtil, in limitele bunului gust, pentru consolidarea relatiilor pe termen lung.

   Cadourile pot fi si stimulente pentru atingerea unor niveluri definite de activitate, cum ar fi cotele de vanzari, imbunatatirea performantelor, stabilitatea la locul de munca. Destinatarul cadoului nu stabileste in mod constient obiectivele in anticiparea unei recompense pe cand beneficiarul de stimulare da.

   cos-cadou-craciun1-jpg     Inainte de a alege un cadou, trebuie sa alegeti destinatarul, din lista de clienti, furnizori, consultanti, consilieri, angajati, furnizori si prestatori de servicii, dar inainte de toate trebuie sa stiti care este bugetul de care dispuneti. In cazul in care acesta nu va permite un cadou pentru toata lumea de pe lista, cel mai bine este sa faceti o selectie a celor care au generat cele mai mari venituri companiei dumneavoastre si a caror activitate a fost cea mai fidela.

    Cosurile cadou gourmet sunt cadouri de afaceri remarcabile, deoarece produsele alimentare si bauturile sunt cea mai populara categorie de cadouri. Alimente delicioase precum ciocolata, bomboanele, cozonacul, biscuitii, fursecurile, vinul, sampania sau cafeaua sunt o modalitate convenabila de a combina cele mai populare articole corporative care vor avea un efect garantat asupra destinatarului. Beneficiarul va aprecia recunoasterea, iar compania demonstreaza bunavointa prin aceste mici atentii.

    Daca v-ati hotarat ca de sarbatori sa achizitionati cosuri cadou pentru a le oferi in dar, puteti consulta pagina web http://www.cadoulspecial.ro pentru a vedea intreaga oferta de cosuri cadou Craciun din care puteti alege ceea ce va doriti in valoare minima de 500 lei fara TVA.

Liceenii romani primesc burse de studiu in Marea Britanie prin programul HMC

Elevii de liceu pot petrece clasa a XI-a intr-o scoala independenta din Marea Britanie, prin programul de burse HMC – Projects in Central and Eastern Europe, organizat de Junior Achievement (JA) Romania impreuna cu Headmasters’ & Headmistresses’ Conference, in 14 tari din Europa Centrala si de Est.

Inscrierile pentru a 8-a editie a programului au fost deschise, urmand ca elevii selectati sa studieze in Marea Britanie in anul scolar 2017-2018, prin intermediul unei burse care acopera taxele scolare, cazarea si cheltuielile de masa.

“Mi-am dorit nespus de mult sa fiu bursier HMC. Tot ce a urmat a fost ca un vis devenit realitate si m-a motivat sa devin o persoana mai buna, mai responsabila, care se gandeste la cei din jur si la modalitatile in care ii poate ajuta. Am intalnit oameni minunati, de la care am inteles ca nu destinatia este cea mai importanta, ci drumul in sine si experientele care te definesc ca individ.” – a declarat Rares Pudrea, bursier HMC in anul scolar 2015-2016 

Tinerii interesati pot trimite formularul de aplicatie (in etapa de preselectie) pana la 25 noiembrie 2016, conform cu indicatiile de pe www.jaromania.org/elevi/pagini/bursele-hmc, iar ulterior cei mai buni elevi vor participa la un test de limba engleza si un interviu cu reprezentantii HMC. 

Pana in prezent, 67 de liceeni romani au obtinut o bursa de studiu, iar aceasta experienta i-a ajutat sa isi imbunatateasca cunostintele de limba engleza si sa isi dezvolte diverse abilitati, dincolo de spatiul academic, implicandu-se in activitati extracurriculare din diferite domenii (cultura, arta, sport s.a.). 

Perioada de studii petrecuta in Marea Britanie este recunoscuta de Ministerul Educatiei si Cercetarii Stiintifice. 

Persoana de contact:

Alice Dutu

Manager de proiect, Junior Achievement Romania

E-mail: alice.dutu@jaromania.org

Telefon: +40 730 330 880

Elevii de liceu pot petrece clasa a XI-a intr-o scoala independenta din Marea Britanie, prin programul de burse HMC – Projects in Central and Eastern Europe, organizat de Junior Achievement (JA) Romania impreuna cu Headmasters’ & Headmistresses’ Conference, in 14 tari din Europa Centrala si de Est.

Inscrierile pentru a 8-a editie a programului au fost deschise, urmand ca elevii selectati sa studieze in Marea Britanie in anul scolar 2017-2018, prin intermediul unei burse care acopera taxele scolare, cazarea si cheltuielile de masa.

Mi-am dorit nespus de mult sa fiu bursier HMC. Tot ce a urmat a fost ca un vis devenit realitate si m-a motivat sa devin o persoana mai buna, mai responsabila, care se gandeste la cei din jur si la modalitatile in care ii poate ajuta. Am intalnit oameni minunati, de la care am inteles ca nu destinatia este cea mai importanta, ci drumul in sine si experientele care te definesc ca individ.a declarat Rares Pudrea, bursier HMC in anul scolar 2015-2016

Tinerii interesati pot trimite formularul de aplicatie (in etapa de preselectie) pana la 25 noiembrie 2016, conform cu indicatiile de pe www.jaromania.org/elevi/pagini/bursele-hmc, iar ulterior cei mai buni elevi vor participa la un test de limba engleza si un interviu cu reprezentantii HMC.

Pana in prezent, 67 de liceeni romani au obtinut o bursa de studiu, iar aceasta experienta i-a ajutat sa isi imbunatateasca cunostintele de limba engleza si sa isi dezvolte diverse abilitati, dincolo de spatiul academic, implicandu-se in activitati extracurriculare din diferite domenii (cultura, arta, sport s.a.).

Perioada de studii petrecuta in Marea Britanie este recunoscuta de Ministerul Educatiei si Cercetarii Stiintifice.

Persoana de contact:

Alice Dutu

Manager de proiect, Junior Achievement Romania

E-mail: alice.dutu@jaromania.org

Telefon: +40 730 330 880

comunicate de presa.ro

Noile tendinte in decorarea dormitorului – Maurer Imobiliare ofera cele mai practice sfaturi

   Atunci cand o persoana simte nevoia de a se relaxa si de a beneficia de un confort pe masura, camera in care se va simti intotdeauna in largul sau este dormitorul. In interiorul acestuia, fiecare poate avea parte de acele clipe absolut esentiale pentru a se elibera de tot stresul si oboseala adunate pe parcursul zilei.

     Daca exista cineva care stie cu adevarat cat de important este ca dormitorul, camera destinata odihnei, sa ofere cele mai bune conditii de siguranta si de relaxare, acel cineva este cu siguranta Maurer Imobiliare. Acest dezvoltator imobiliar s-a facut remarcat de-a lungul activitatii sale pe piata din Romania prin calitatea serviciilor pe care le-a oferit tuturor celor care au dorit fie sa construiasca o locuinta de la 0, fie sa achizitioneze un apartament sau o garsoniera deja construite.

     Principalul scop al acestei companii este sa ofere analize specifice, prin care sa ii asigure pe cei interesati de cumpararea unui nou imobil de faptul ca acesta le va oferi toate siguranta si tot confortul de care vor avea nevoie.

    Cu ajutorul experientei  solide pe care expertii companiei au acumulat-o de-a lungul timpului, in cele ce urmeaza acestia ofera cateva sfaturi esentiale pentru obtinerea unui grad ridicat de confort, precum si mentinerea acestuia in cadrul celei mai intime incaperi din locuinta, si anume dormitorul.

      Orice dormitor poate deveni un adevarat loc al relaxarii daca este decorat corespunzator!

    Una dintre cele mai des intrebuintate metode de decorare interioara din ultimii ani este tapetul. Nu mai este un secret ca acesta poate oferi un aspect estetic inedit atunci cand modelul ales este cel mai potrivit. Utilizat in camera destinata odihnei, acesta poate oferi proprietarilor toata relaxarea de care au nevoie. Rolul tapetului este de a crea o atmosfera cat mai feerica, care sa indemne la visare si la meditatie.

    Atunci cand dormitorul este amenajat in note naturale, este imposibil sa nu se obtina efectul dorit. Mai mult decat atat, modelele de tapet cu imprimeuri din natura, cum ar fi diverse peisaje, pasari, copaci sau flori, reusesc de fiecare data sa ofere  o imagine de ansamblu extraordinara.

   Atat modelele cu peisaje din natura, cat si cele realizate in linii fine, cu imprimeuri simple si rafinate repezinta intotdeauna cea mai buna alegere in decorarea eficienta a dormitorului. Motivul pentru care acestea sunt ideale, si nu modelele incarcate sau in nuante inchise, este destul de simplu: cele dintai reprezinta  cea mai buna varianta de a oferi intregului interior o atmosfera cat mai linistita si pasnica, absolut necesara pentru a beneficia de un somn cat mai odihnitor.

    Tapetarea este una dintre cele mai des utilizate tendinte de amenajare a dormitorului, care reuseste cu succes sa ofere efectele dorite. Cu toate acestea, mai exista si alti factori ce pot reda confortul si relaxarea din aceasta camera, pe langa tapetul decorativ. Este vorba despre mobilierul din lemn natural si despre elementele de decor ce au o culoare potrivita. Toate acestea impreuna ofera o atmosfera extrem de benefica dormitorului, si creeaza in acest fel cele mai bune conditii de odihna.

   Cei care doresc sa descopere nenumaratele avantaje pe care le poate obtine prin decorarea corespunzatoare a dormitorului, dar si alte informatii ce ii pot fi de adevarat folos, pot accesa sectiunea BLOG din cadrul site-ul maurerimobiliare.ro, special creata pentru a tine clientii la curent cu toate elementele de noutate in materie de imobiliare.

comunicate de presa.ro

Siguranţă şi confort

    Trebuie să renunț la pisicuța mea din ’94, BMW-ul meu cel bătrân. M-a plimbat mult și va rămâne mașina mea preferată, dar cu noul cadou de la dragul meu soț voi fi mult mai fericită. Noul Audi A8 S-LINE mă va ajuta să parcurg cei 500 de kilometri săptămânali mult mai ușor și comod, naveta cu băiatul spre școală de la sat la oraș e destul de lungă și de aceea mult timp îl petrec în mașină. Încă admir noul cadou, e superb!
   Mă gândeam că următoarea mea mașină va fi un VW Golf 5, e micuță și potrivită pentru un oraș aglomerat cum e Timișoara, mai ales că la capitolul parcare stăm prost. Ce o fi fost în capul lui? E o mașină imensă, o ador, mă descurc eu cu condusul, dar unde mama naibii găsesc parcare?!audi1
   Am nevoie de un sistem de navigație auto, îmi sun cumnatul, e mecanic, să-mi recomande ceva.
– Marius, am nevoie de câteva gadget-uri pentru noul meu Audi, ce îmi recomanzi?
– Să-l conduci sănătoasă! Am descoperit un site serios cu o grămadă de oferte, EDOTEC .
 La cum conduci tu, draga mea cumnățică, și având motor de 3000 pe mașină, să nu uiți să cumperi și un detector de radar, iar la cât vorbești la telefon ai sigur nevoie de un handsfree!
– Hahaha, nu degeaba m-ați poreclit racheta! Intru acum să caut, mulțumesc de ajutor!edotec_mic
  Peste 3500 de produse, ce bine, asta înseamnă că voi găsi tot ce am nevoie, un GPS, senzori de parcare, cameră video spate, uite, au și cameră video auto DVR special concepută să se încadreze perfect în interiorul mașinii cu chipset full HD și control prin WIFI de pe telefon cu android! Am să adaug în coș, au transport gratuit, îmi rămân bani să cumpăr și oglindă auto cu DVR full HD și înregistrare cameră față spate, plus un car kit Bluetooth comenzi de pe volan, asta ca să-mi ascult cumnățelul. Ah, și să nu uit de GPS – Edotec EDT-C221 Navigație Audi A8 DVD Auto GPS, îmi va folosi sigur când merg la Gala SuperBlog, la București, dacă știam mai demult cumpăram și pentru BMW un sistem de navigație auto.
  Îmi place site-ul, sigur voi reveni, au o gamă variată de produse care sunt testate, livrare în 2 zile și oferă suport tehnic de instalare.poza22edotec-edt-c221-navigatie-audi-a8-dvd-auto-gpsnavigatiecamera-video
………………
După două săptămâni
– Iubitule, am ceva să-ți spun, am găsit mașina lovită în parcare!
– Nu te stresa, cu ajutorul camerei de filmare de la Edotec am găsit și vinovata! O blondă cu un Ford K. Sunt deja la firma de asigurări să rezolv problema.
Mă bucur că am investit în gadget-uri de calitate! 
Articol scris pentru competiţia SuperBlog2016. Proba 11

Ricardo Montesi anunță lansarea colecției toamnă-iarnă 2016-2017

Producătorul român de costume pentru bărbați „Ricardo Montesi” a lansat la București noua colecție de costume toamnă-iarnă 2016-2017, acestea urmând a fi puse la vânzare în perioada imediat următoare în magazinul de prezentare din București și în magazinul online.

 Dorim ca brandul Ricardo Montesi să fie asociat de consumatorul român cu ideea de stil accesibil. -Ricardo Montesi


„Ricardo Montesi”, un brand românesc de inspirație italiană specializat pe costume de bărbați, se află deja la al doilea an de evoluție pe piață, remarcându-se prin designurile sale care pun accent pe un stil rafinat, modern și elegant.

Costumele bărbătești „Ricardo Montesi” sunt fabricate 100% din lână și acoperă toată gama de măsuri și de cerințe ale clienților, producătorul oferind spre vânzare colecții de costume business, costume slim fit, costume cambrate, costume casual și costume de ceremonie.

Directorul de comunicare al companiei, dl. Virgil Dobre, a făcut următoarele precizări cu privire la noua colecție:  

„Dorim ca brandul Ricardo Montesi să fie asociat de consumatorul român cu ideea de stil accesibil. La Ricardo Montesi credem că nimeni nu trebuie să cheltuie o avere pentru a îmbrăca un costum de calitate. Costumele noastre, chiar dacă nu sunt cele mai ieftine de pe piață, sunt accesibile consumatorului atent la detalii, și vor rămâne mereu așa. Designerii noștri au experiență directă în casele de modă din Italia. Încercăm să aducem aproape de clienții noștri cele mai noi tendințe ale pieței de calitate din Europa. În România avem un mare avantaj, și anume existența unei industrii de confecții cu mare experiență, care poate produce îmbrăcăminte de calitate superioară. Combinația dintre inspirația designerilor noștri și experiența atelierelor românești de confecții nu poate da naștere decât unor produse de excepție, pe care le putem comercializa acasă la prețuri accesibile consumatorului mediu.”  

Costumele „Ricardo Montesi” pot fi comandate fie din magazinul de prezentare din Șos. Nicolae Titulescu nr. 18 (București), fie de pe magazinul online al companiei.

Despre Ricardo Montesi

Ricardo Montesi este un brand românesc de modă care își propune să ofere pieței locale costume bărbătești de calitate la prețuri accesibile. Costumele sunt produse în fabrici din România și acoperă toată gama de măsuri și necesități.

comunicate de presa.ro

Zâmbete la buchet-Olla-laaacontele-sarmant-buchet-de-trandafiri-premium

   Ploua şi ploua de două zile în cartierul Militari.
Pentru Mariana, bunica lui George, zilele ploioase sunt foarte urâte şi totul merge fix pe dos: trebuie să plătească pe cineva să îi care zarzavaturile în casă, trebuie să şteargă din nou geamurile balconului după ce plouă şi cel mai important, nu poate ieşi în faţa blocului să discute ultimele noutăţi cu prietenele ei: tanti Ana, bunicuţa Maria şi Georgeta, o femeie amuzantă.
   Enervată la culme şi cu nervii întinşi la maxim, singurul lucru care-i mai lipsea era să mai vină şi Licuţa să blesteme în casa ei. Unul nu scăpa de gura Licuţii, fiecare primea câte o etichetă şi-o-njurătură, bineînţeles.
George nu mai suporta să o vadă suferind pe bunica lui dragă, tristeţea bunicii parcă era o boală molipsitoare. Neştiind cum să îi readucă zâmbetul pe buze, își întreabă mama:
– Mami, zi-mi şi mie cum aş putea să fac pe cineva supărat care a avut o zi proastă să zâmbească din nou?
– Flori. Oferă-i flori!
– Flori?
– Da, puiule, flori. Ce gest ar putea fi mai frumos?olla_mic-300x300
– Tu lucrezi la florăria online “Olla floral art”, care e furnizor al Casei Regale a României, nu-i așa?
– Da! Te ajut eu dacă vrei…
– Suuuuuper! Mulţumesc, mami! Imediat braţele mamei lui George erau pline şi faţa doldora de pupici.
– Facem comanda online, din secţiunea: Buchete de flori si aranjamente florale  şi colegele mele se vor ocupa de tot! Hai, sa vedem ce ne place!
   După 24 de ore, la uşa familiei lui George soseşte curierul, iar George nu mai poate de bucurie. Simţea că inima îi fuge din piept, că pământul se mişcă sub picioruşele sale, că din norii mari şi pufoşi s-a format un superb curcubeu. Asta e adevărata fericire!
   Împreună cu mama lui, a comandat un frumos ARANJAMENT FLORAL TRANDAFIRI ECUADOR. Era superb: în formă de inimă, aranjat cu dragoste şi multă grijă şi urma să fie oferit cu bucurie. Ce îţi poţi dori mai mult?dragoste-pura-aranjament-floral-trandafiri-ecuador
   În faţa uşii bunicii, George aşază uşor aranjamentul delicat, bate de două ori, fuge şi se ascunde sub scară. Bunica deschide uşa şi se uită în stânga, în dreapta, dar când privirea ei se lasă în jos, vede o bucurie într-o cutie. Un surâs uşor se zărea pe faţa ei, după care, în locul surâsului timid, apare un mare şi frumos zâmbet.  Strânge la piept aranjamentul floral si faţa ei pare cu câţiva ani mai tânară din cauza zâmbetului. Este atât de frumoasă, parcă ar fi o regină. Fericirea emanată de bunica nu se compara cu nimic, a ajuns chiar şi sub scară la micuţul cu suflet mare,
George nu ştia, dar mama lui i-a strecurat un bileţel în buchet, pe care scria: „Pentru bunica, o femeie ca o regină, George.”
    Floraria Olla.ro are cel mai fain atelier de design floral.  Vă prezentăm câteva din creaţiile lor, poate aveţi şi voi pe cineva drag şi vreţi să îi aduceţi zâmbete la buchet şi să îi înseninaţi ziua. tinerete-vesnica-tort-floral-cu-macaronscombinatia-perfecta-buchet-de-lalele-si-zambilepropunere-parfumata-cutie-cu-flori-decorata-manual
Sursa foto: Olla.ro
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016.Proba 10

Casă,dulce casă!

   Iar sună! Nu-i răspund încă, o fi văzut că lipsesc banii din cont, nu vreau să stric surpriza până nu rezolv tot ce mi-am propus.
– Dănuț, de ce ești îngândurat? S-a întâmplat ceva?
– Am cumpărat o casă veche fără să știe Maria, vreau să transform casa într-un spațiu comercial pentru afacerea ei, îmbinat cu un mic apartament pentru noi.shutters
– Dar e un motiv de bucurie, de ce ești trist?
– Ionele, doar o cunoști pe Maria, știi că e perfecționistă! O să-mi pună o mie de întrebări, o să spună că vor fi cheltuieli de întreținere ridicate, casa e foarte veche… Ferestre din lemn neetanșe, sobe de teracotă, instalație electrică nefuncțională. Nu am avut bani pentru ceva mai bun, mai am foarte puțini bani pentru renovare.
– Am o idee, Dănuț! Vorbim cu fratele meu, are o firmă de construcții și are meseriași din toate domeniile: o echipă pune instalația electrică; o echipă izolează casa termic cu polistiren, schimbă geamurile, va organiza spațiul comercial și apartamentul vostru; iar o echipă va instala încălzirea termică pe lemne, cu centrală și calorifere.
– Visezi, Ionele, aș avea bani doar de materiale, ce fac cu manopera? Plus că Maria îmi va cere un certificat energetic și nu știu nici de unde se obține. Am auzit că este obligatoriu să deţinem un certificat energetic pentru clădirile care se construiesc, se închiriază, se vând sau sunt supuse unor renovări majore, dar habar nu am de unde îl pot ridica, şi nici cu timpul nu stau prea bine.logo_avizez
– Simplu, căutăm pe internet, uite, certificat energetic ieftin și am rezolvat problema! Solicitam un audit energetic pentru spațiu comercial și rezolvăm!
-În regulă, hai să demarăm, că timpul ne presează.
– Alo, Maria am o surpriză pentru tine! Vin să te iau de la birou în 30 de minute. Da știu, contul e aproape gol, mă declar vinovat!certificat-energetic1
………………………….
– Iubito, nu e așa grav cum pare, știu că nu arată prea bine, dar uite, aici, în față, va fi spațiul comercial, în spate vom locui noi.
– Arată grav, va dura ceva timp până o vom transforma într-un cămin confortabil, mama ne ajută cu o mică sumă pentru îmbunătățirea și renovarea micului nostru cămin, dar cum facem rost de un certificat energetic? E necesar și obligatoriu din 2013 pentru tranzacțiile imobiliare, plus că eu îmi doresc o clasă energetică A.
– Am rezolvat, fratele lui Ionel ne ajută cu renovarea, am găsit un preț bun pentru audit energetic, echipa de auditori e atestată, cu experiență și sunt foarte rapizi.
– Iubitule, mi-ai făcut o surpriză frumoasă! Abia aștept să transformăm această casă veche în acasă! Şi prindem doi iepuri dintr-o lovitură: casă şi spaţiu comercial. Combinaţia perfectă!house
Cu ce vă ajută cei de la Avizez.ro:

  • elaborare certificat energetic pentru toate tipurile de clădiri
  • servicii de elaborare audit energetic
  • Termografie în construcţii
  • Eliberează în mod curent certificate energetice pentru:  Bucureşti, Ilfov, Giurgiu, Prahova şi Constanţa, dar şi pentru alte oraşe, plătind costurile aferente deplasării.
  • Aveţi nevoie de certificat deoarece primăriile cer obligatoriu acest studiu în cazul modernizării imobilelor şi trebuie găsite metodele optime pentru reabilitarea termică a acestora.
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016.Proba 9

answear.ro

 Însoţitorii perfecţi- parteneri de plimbări!

    Avem impregnate în tălpi toate locurile pe unde am fost. Asfalt, țărână, praf, podele, covoare… București, Paris, Versailles, Londra, la țară… Aeroport, avion, mașină, tren, metrou, autobuz, tramvai. Toate și-au lăsat amprenta. Am fost veseli și triști, furioși și speriați, grăbiți și relaxați alături de cea care ne poartă, ne-am plimbat, am alergat împreună. Ploaie, soare, frig, cald.
   Cel mai rău a fost la Versailles. Ploua cu găleata și cu toate acestea, ne-a târât prin bălți, prin noroi, printr-o grădină foarte frumoasă, zicea ea. O fi fost ea frumoasă, cu pomi tăiați simetric și tot felul de plante, dar noi nu vedeam decât pământul și apa. Noroiul și apa, mai bine zis. Tot ne înnebunea cu un film, „Haos la Versailles”, cu un actor care ei îi place mult. Cică filmul ăla s-a filmat la Versailles. Nici în Paris nu ne-am bucurat de un loc mai uscat! Ne-a purtat nebuna peste tot, muzee, Champs Élysées, la magazinele de suveniruri, deși ploua torențial, nu s-a lăsat. Și nu ne-a lăsat nici pe noi să ne odihnim vreo clipă. Poate când dormea.pantofi1
   Și în Londra la fel: a luat tot centrul Londrei la picior, sau mai bine zis, la pantofi. La pantofi sport de damă. Cu noi a străbătut muzeele, magazinele și cafenelele, străzile late din centrul Parisului, străzile înguste și murdare de la periferie, străzile curate din Londra, podelele reci din catedrale. Cu noi a urcat vreo sută și ceva de trepte pe cea mai întortocheată scară din viața noastră (cred că și a ei) la Saint Paul Cathedral, i-am simțit adrenalina, teama de înălțime. Parcă ne-a luat și pe noi puțin răul de înălțime!
Totuși, cea mai mare provocare a fost tot Versailles-ul. Dacă era o grădină mică, mai ziceam, dar nu, e ditamai suprafața! N-a avut deloc milă de noi! Dar noi, rezistenți cum suntem, am trecut peste toate încercările și am reprezentat cum se cuvine numele Converse.converse
   Am mers cu ea prin parcuri, la aerobic, am alergat, am sărit, ne-am învârtit… Și nu prea stă locului, să știți! Nebuna asta care ne poartă merge repede, iar dacă e furioasă, vai de noi! E mai rău decât dacă aleargă! Ne izbește tălpile de asfalt, calcă apăsat, își lasă toată greutatea pe noi… Dar nu sunt numai asemenea momente. Și chiar dacă ar fi, încălțămintea de calitate pentru asta e făcută, nu? Ne plimbă prin locuri frumoase, ne îngrijește și știm că ne iubește. De unde știm? Păi o auzim când vorbește cu alți oameni. Spune că a avut mare noroc cu noi, pentru că ea își găsește greu încălțăminte sport. Încălțăminte în general, pentru că poartă un număr foarte mic la picior, 35. 35, ca la copii! Zici că-i Cenușăreasa! Găsește greu încălțări pe măsură și toate încălțările îi provoacă bătături. Toate în afară de noi, bineînțeles. Noi n-am bătut-o niciodată (și nu ne-ar fi lipsit motivele. Glumim, desigur).tenisi
   Dar și noi am avut noroc cu ea, cine să ne ia pe noi? Cine mai poartă 35? Poate doar copiii, adulții poartă cam de la 36 în sus. Credeam că vom rămâne acolo, în depozit toată viața, dar nu. Într-o zi, niște oameni ne-au luat cu tot cu cutie și ne-au livrat la ea acasă. S-a entuziasmat de cum ne-a văzut și a fost încântată că eram pe măsura ei. Toți o întreabă de unde și-a luat „tenișii ăștia”  pe care-i poartă mereu. Cică de pe un site, answear.ro, unde găsești de toate, până și pantaloni sportMulte fete au întrebat-o cum ne cheamă. Ea le răspunde: Chuck Taylor All Star din colecția Converse, numărul 35, culoare roz-somon-piersică. Descrierea oficială. În cea mai puțin oficială, suntem parte din viața ei, sprijin de nădejde la plimbările prin ploaie, soare, praf, noroi și altele. Parteneri de plimbări mai mult sau mai puțin plăcute, dar pe care noi le facem comode.tenisi1pantalonianswear-patrat
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016-Proba 8

 Aş vrea să scriu o carte? 4 argumente pro sau contra 

   Un trend sau o necesitate? Sunt asaltată de discuţii legate de plăcerea de a scrie şi de dorinţa oamenilor de a publica propriile creaţii. Am încercat să înţeleg acest fenomen în timp ce valuri de statistici îmi şopteau neîncetat că nu citim suficient. Cred şi eu, doar suntem ocupaţi să scriem o carte, nu mai avem timp să citim. :p Ei bine, eu nu mi-am propus să devin autoare şi nici peste zece ani nu ştiu dacă voi avea asemenea gânduri, dar ştiţi ce se spune „niciodată să nu spui niciodată”. Mai am destule de văzut, de trăit şi abia după voi constata dacă ideile mele ar merita să prindă contur.

     Vă prezint câteva motive pentru care ar trebui să vă gândiţi serios la acest statut de autor/scriitor.

   1. Ai o idee inedită cu care crezi că vei da lovitura, dar oare ai verificat câţi au mai scris despre ea?

    Atunci când te loveşte inspiraţia, simţi că trebuie să aşterni ideile cu orice preţ, dar dacă pe parcurs rămâi în pană de resurse, îţi propun să fructifici situaţia altfel: a) postează pe wattpad (tot este la modă şi folosită cu succes de mulţi aspiranţi) şi dacă te opreşti, te poţi întoarce oricând; b) blog (este gratuit şi în timp ai putea avea şi audienţă dacă perseverezi); c) departe de ochii privitorilor, într-un jurnal personal. După ce simţi că ai scris suficient, reciteşte textele şi vezi dacă mai ai zâmbetul pe buze sau renunţi la idee. Din propria experienţă ştiu că la a doua citire, conţinutul îşi pierde din farmec.
    Mă gândesc şi la un alt aspect, acţiunea unui roman ar trebui să se scrie de la sine, fără să se forţeze ideile şi astfel sunt şanse mai mici să apară erori. Foarte multe persoane greşesc atunci când sunt luate de val şi rezultatul lasă de dorit. De aici apar şi recenziile negative din partea bloggerilor/cititorilor sau acea senzaţie de déjà-vu pe parcursul lecturii. Nu sunt critic literar, dar când sunt atât de multe cărţi bune şi ajungi să le citeşti, fără să vrei dai de una slăbuţă care are acţiunea în doi peri de te adoarme sau tragi de pagini. Da, atunci există o problemă şi clar nu va fi pe placul tău.

   2. Asumă-ţi critica

    Să fim oneşti şi să recunoaştem că nu place nimănui să fie refuzat, cenzurat sau criticat. Uneori poate fi o strategie de marketing şi fără să vrei poţi ajunge pe lista de bestseller în librării, dar să fim serioşi, nu toată lumea scrie în fiecare zi Fluturi de Irina Binder. Eu aşa aş vedea autorul român, citind opinia cuiva fără să se supere, ba chiar să aprecieze că persoana respectivă a cumpărat cartea din propriul buget, a parcurs întreaga carte, iar la final a venit cu o opinie personală.
    Dacă aş primi un feedback negativ, atunci aş fi dezamăgită şi decât să mă întristez, mai bine stau liniştită în băncuţa mea. Statutul de blogger îmi oferă alte privilegii şi pot promova în felul meu cărţile care m-au încântat de-a lungul timpului, dar şi cele care nu m-au încântat. :)

     3. O sursă de venit

     Din cercetările neoficiale făcute printre autori am descoperit că le aduce doar satisfacţie personală, nici vorbă de sume care să asigure un venit decent măcar pentru facturile lunare. Poţi avea un manuscris bun şi mari şanse ca editura să investească în opera ta, dar sunt destule cazuri în care trebuie să aduci bani de acasă pentru a publica propria carte. Da, sunt sigură că sunt autori în străinătate care trăiesc din scris (avem destule exemple pozitive de succes remarcabil), însă la noi în România trebuie să ai şi un plan de rezervă.
De ce să mă leg la cap dacă nu mă doare? :)

    4. Cartea poate fi o portiţă de evadare, însă depinde din ce perspectivă priveşti lucrurile

     Acum ceva timp am scris un articol în care declaram că viaţa mi-a oferit lămâi, iar eu am realizat cu ajutorul proiectului Literatură pe tocuri cea mai dulce limonadă. Dacă şi tu simţi acelaşi lucru, mai bine te apuci de realizat un jurnal online pentru gânduri, trăiri, nebunii, decât să te apuci de scris un roman care ar lăsa de dorit printre cititori.
      Am menţionat şi de dorinţa mea de a scris o carte pe care aş posta-o pe wattpad sub anonimat. De ce? Ca să fiu criticată şi dacă iese ceva prost, măcar să nu arunc bănuţii pe fereastră. Nu-mi trebuie maculatură în bibliotecă, iar apropiaţii mei pot citi şi alte cărţi, n-au nevoie de cadouri de la mine. :) Sunt drăguţă şi îi scutesc de laude gratuite.

    Dacă măcar o parte din autorii publicaţi ar gândi ca mine, atunci clar s-ar face o triere considerabilă.

La final, ar trebui să menţionez că acest articol este un pamflet şi trebuie luat ca atare, însă din păcate nu este, sunt gândurile mele. Orice asemănare este pur întâmplătoare. 

 Întrebări şi răspunsuri despre feminitate şi relaţia de cuplu

         – Eveniment în cadrul campaniei „Te aşteptăm în librărie!” –

     Editura Herald are plăcerea de a vă invita miercuri, 26 octombrie, ora 18:30, la Librăria Eminescu (Bd. Regina Elisabeta 16), la dezbaterea „Întrebări şi răspunsuri despre feminitate şi relaţia de cuplu”. Cu această ocazie vor fi prezentate două titluri din colecţia Pas în doi: Geografia intimă a femeii şi Sexualitatea masculină, ce abordează într-o manieră cât se poate de convingătoare universul intim feminin şi sexualitatea masculină.

      Geografia intimă a femeii este un ghid esenţial pentru cei care vor să afle orice: de la organe la orgasme, de la hormoni la histerectomii. Cu ajutorul clarităţii, al cunoştinţelor sale în domeniu şi al unei extraordinare exuberanţe de limbaj, autoarea demontează magistral miturile şi falsele informaţii care încă înconjoară corpul feminin.

     În Sexualitatea masculină, psihologul Michael Bader aruncă o privire sinceră asupra nuanţelor sexualităţii masculine, discutând probleme precum plictiseala sexuală, sexul online şi fantezii sexuale care pot lăsa femeile perplexe, iar pe bărbaţi îi pot umple de ruşine.

    Vă propunem o întâlnire foarte interesantă pe marginea unor subiecte pe cât de generoase, pe atât de incitante pentru publicul cititor, alături de invitaţii speciali: Oana Stoianovici (lider şi coach transformaţional), Florentina Opriș (realizator TV) și Alin Sebastian Godeanu (profesor universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, doctor in Psihologie).

     Eveniment Facebook.

     Contact: Sorin Lucaci, PR & Events Specialist, 0744.325.209, sorin.lucaci@edituraherald.ro

Parteneri media: Vivanatura, Itsy Bitsy, GoldFM, Bucureşti FM, Radio România Cultural, Transilvania Expres, Radio Gaia, Radio Deea, Radio România Târgu Mureş, Radio Iaşi, Radio Renaşterea, Bazavan.ro, dianasolomon23.wordpress.com, ARCUB, LiterNet.ro, Fundaţia Calea Victoriei, Bookblog, Literaturapetocuri.ro, Edu-News.ro, Suntpărinte.ro, Mămica Urbană, Gratuitor, Ziarul Metropolis, 4Arte, Agenţia de carte, Bibliocărţi, Bookaholic, Bookhub.ro, Blogul unei cititoare de cursă lungă, Bookuria, Cinemagia, Filme-cărţi, GoKid, Hyperliteratura, Kreatoria, Pr Wave, Fundaţia Preţuieşte Clipa, Rabbit Media, Raftul cu Idei, România Pozitivă, Self Care Center, Societatesicultura.ro, Sunt pitic, Montessano, Sayuki’s blog, Trăieşte Conştient, Booktopia, Calendarul Magic, Senso TV, Tonica, LumeaMare.ro, România Liberă, Dă Mai Departe, Academia Caţavencu, Festivaluri Româneşti, Q Magazine, Vox Authors, Poveşti de Călătorie, Serial Readers, Semne Bune, Bookiseala.ro.

 

Vizionare placută de la Conectica!

    Într-o seară, ne strânsesem mai mulți prieteni la o terasă. Unul dintre ei începe să se laude:
 -Cel mai mult îmi plac serile de film organizate la mine acasă! Invit toată gașca, conectez laptop-ul la televizor și ne uităm la film!
– La televizor? Cum să conectezi laptop-ul la televizor? Laptop-ul e laptop, televizorul e televizor!
– Bineînțeles că poți să le conectezi! îmi răspunde el arogant.
– Cum?
– Prin cabluri HDMI, bineînțeles!
– Ce-s alea?
– Ha, ha, ha! Nu știe ce sunt cablurile HDMI, ați auzit-o?!
– Nu știu și nici nu-mi pasă! Ce nevoie am să conectez laptop-ul la televizor! Pot foarte bine să urmăresc filmul la laptop!
– Dar când sunteți mai mulți, e cam dificil. Tot pe televizor, cu ecranul său mare, e mai ușor de urmărit. Ca să vedeți toți, nu?
– Dar nici nu mă interesează! Lăsați-mă în pace cu HDMI-ul vostru cu tot! N-am auzit în viața mea de așa ceva!
conectica-300x300
   Totuși, eram intrigată. Nu-mi plăcea că râseseră de mine și chiar dacă bravam, eram foarte curioasă ce sunt acele cabluri HDMI. Ajunsă acasă, am început să caut pe Internet cabluri HMDI. Așa am ajuns pe un site, www.conectica.ro. Am aflat despre rețelistică și conectică, cuvinte total străine de mine până atunci. Nici nu știam că există în DEX! La început, m-am uitat pe acolo ca mâța-n calendar, însă nu m-am lăsat! N-oi cunoaște eu multe despre rețelistică și conectică, cabluri rețea, cabluri HDMI și altele, dar când îmi pun ceva în cap, nu mă las până nu reușesc! Și acum mi-am pus în cap să aflu cât mai multe despre conectarea asta între laptop și televizor, să devin și eu capabilă să organizez seri de filme la mine acasă, la care să-i invit chiar pe acei prieteni. Așa, ca să vadă că nu se pun cu mine! Îmi imaginez ce fețe vor face văzând că mă pricep chiar mai bine decât ei! Dar să mă uit bine pe aici, poate comand ceva aiurea și atunci chiar mă fac de râs! Am aflat cu stupoare că există cabluri HDMI A, cabluri HDMI C, cabluri HDMI D… „ Dar B nu or exista?” mă gândesc eu, amuzată. Când am citit „cabluri HDMI cu conectori auriți”, m-a și pufnit râsul. Auriți, ăștia or fi pentru cocalari? Dar argintați n-or exista? Eu prefer argintul.
   Ia uite, au și routereCe frumoase și elegante sunt, ar fi o idee să-mi comand și un router nou! Al meu e cam vechi, mi-e să nu mă lase-n pană. Și cu ocazia asta, poate îmi iau și un cablu de rețea. De obicei folosesc wireless, dar nu strică un cablu nou, pe celălalt mi l-a cam ros pisica. Ce să-i faci, era micuță și o mâncau dinții. Văd că au și niște promoții în perioada 15-30 octombrie, împlinesc 10 ani de activitate.
Am comandat mufa corectă pentru cabluri HDMI, citisem undeva că nu toate laptopurile au același tip de mufă și e nevoie de adaptor HDMI, iar televizorul e HD și are conectorii de tip Component, utili pentru semnalul audio și video din surse externe. Hai că am mai învățat ceva!routeradaptor1cabluri
……………………………………………………………………………………………………… ……………………………..
 Câteva zile mai târziu:
– Sigur n-ai nevoie de ajutor? Poți tu să conectezi singură laptop-ul la televizor? Nu de alta, dar acum câteva zile nici nu auziseși de cabluri HDMI…
– Mă descurc, mulțumesc! Nu vă faceți voi griji! În gândul meu: „Vedeți voi acum, o să regretați că ați râs de mine!”
Prietenii mei așteptau pe canapea seara cinematografică. Am luat cablul HDMI, proaspăt comandat de pe www.conectica.ro, am introdus un capăt în unitatea laptop-ului, iar pe celălalt, în televizor. Inițial, nu mergea deloc. Nu știam de ce.
– Ce naiba, fir-ar… și dă-i cu înjurături! Asta îmi lipsea, eram atât de bucuroasă și acum… Musafirii deja își dădeau coate și râdeau pe înfundate. Mă înfuriam și mai tare uitându-mă la ei.
O prietenă îmi spune:
– Draga mea, le-ai conectat foarte frumos, dar cred că ar merge dacă ai porni și laptopul!
„Fir-ar! Am uitat de laptop! Asta era!”
Am pornit laptopul, am ales filmul și a fost o seară frumoasă. Mulțumesc, Conectica! Și la mulți ani! Respect!
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 7

 Bookfest de Lux!

    De câțiva ani îmi doream să ajung la Salonul Internațional de Carte Bookfest sau Gaudeamus din București. Sunt târguri de carte și în alte orașe, dar cele grandioase sunt în București. Asta pentru că au o mulțime de evenimente: dezbateri, colocvii, lansări de carte, mult mai multe față de cele din restul țării. Cine a spus că trebuie să fii în Capitală ca să ai parte de cele mai importante evenimente culturale a avut dreptate! Anul acesta mi-am propus să ajung la Bookfest, eveniment ce s-a desfășurat în perioada 1-5 iunie la Romexpo. Mereu mi-am imaginat cum ar fi la un astfel de târg: forfotă, mulțimea de pasionați ce răsfoiesc cărțile, multitudinea de standuri pe care să le vizitez, prima întâlnire cu coperțile noilor apariții, participarea la lansări de carte, să pot să comunic chiar cu autorii preferați, să respir mirosul cărților și să-mi hrănesc sufletul hămesit de frumos și nu în ultimul rând, să achiziționez comori tipărite. E extraordinar câtă împlinire sufletească îți poate oferi un asemenea eveniment! Bine, asta daca ești pasionat de cărți, ca și mine. Așa că toate pânzele sus către Bookfest!bookfest-1

   Dar ca să pot sta două zile am avut nevoie de cazare. Am prieteni, cunoștințe, dar nu am vrut să abuzez de ospitalitatea lor, așa că mi-am rezervat o cameră la un hotel. Un hotel care să fie destul de aproape de Romexpo, să nu străbat tot orașul, mai ales că nu îl cunosc și cine știe cât timp mi-ar fi luat. Am intrat pe net, am căutat cazare în Bucuresti și am găsit ceva foarte fain: Hotel Arc de Triomphe,ce face parte din lanțul de boutique-hoteluri Residence Hotels, primul din România.residence-hotels

image description
Arc de Triomphe
   Arc de Triomphe este situat în apropiere de Romexpo (5 minute de mers pe jos), lângă Arcul de Triumf si Bulevardul Kiseleff, pe strada Clucerului, nr. 10, sectorul 1. Perfect pentru mine!
Aveam cazarea asigurată, biletul de tren cumpărat și am așteptat ziua cea mare.
A fost o experiență memorabilă! În afară de evenimentul la care am participat, am fost impresionată de cazarea de lux. Cred că am stat la cel mai frumos hotel din București! Am avut condiții perfecte și cel mai important, am fost răsfățată.
   Saună și jacuzzi, nu beneficiez de acest tratament de răsfăț în fiecare zi, așa că… De la recepție până la camere totul este de o eleganță ce îți taie respirația. Recunosc că în tren am anticipat cu entuziasm întregul eveniment (unde comoditatea cazării joacă un rol așa de important), citind recenzii si văzând poze, totuși cu o umbră de îndoială (pentru că una este ceea ce vezi pe net și alta în realitate). Dar se pare că realitatea a depășit orice imaginație.arc-1-150x150slide3
   Camera pe care am rezervat-o dispunea de tot confortul: aer condiționat, baie cu duș (puteam să aleg cu cadă, dar am preferat dușul), menaj zilnic, uscător de păr (foarte util, asta chiar că nu mi-am luat în bagaj și am avut nevoie, pentru că m-am spălat pe cap și n-aș fi vrut să ies cu părul ud), telefon internațional direct, acces la Internet (aveam mare nevoie să-mi postez fotografiile de la târg, să-mi scriu impresiile în mediul virtual – ca să împărtășesc cu cât mai mulți prieteni experiența cultural-turistică și nu în ultimul rând, să vorbesc cu cei dragi de acasă).camera2
   Decorată cu obiecte din lemn masiv, materiale din bumbac egiptean sau lână englezească, camera era un vis. Personalul amabil, săritor și profesionist. După ce toată ziua am vizitat marele târg, seara am fost epuizată, dar împlinită sufletește. Totuși, oboseala mea fizică trebuia să dispară și am găsit remediul: saună si jacuzzi. Da, a fost o experiență relaxantă atât pentru corpul, cât și pentru mintea mea. Cei de la Recepție mi-au spus că au și servicii de masaj – o gamă de ședințe realizate de un maseur terapeut, iar eu nu am stat pe gânduri prea mult.arc-5
   Zona selectă si liniștită unde este amplasat hotelul îți dă o stare de bine și de confort total. A doua zi, revigorată după asemenea tratamente, mi-am dorit să văd puțin și împrejurimile. De la hotel nu faci foarte mult și poți vizita: Muzeul Țăranului Român, Parcul Herăstrău, Muzeul Satului, Muzeul Național de Istorie Naturală ,,Grigore Antipa”. Am zăbovit cel mai mult la Muzeul Satului și Parcul Herăstrău, unul dintre cele mai mari și frumoase parcuri din București.
    A venit momentul plecării și trebuie să spun că am făcut-o cu regret, pentru că cele două zile petrecute la Hotelul Arc De Triomphe au fost cele mai frumoase pentru mine. Am vizitat ceea ce mi-am dorit si am fost cazată într-un loc superb, care rămâne în amintire.
  Sigur, voi repeta experiența, pentru că în noiembrie se va organiza Târgul de Carte Gaudeamus, un eveniment mai fastuos decât Bookfest, și clar, nu pot să mă cazez în altă parte decât la hotelul cel mai apropiat din zonă, Arc de Triomphe. Nu ezitați să rezervați camere la acest hotel dacă veniți la târg sau cu orice altă treabă în București! Vă las şi numărul de telefon: 0040372150 700. Ca să vă fie mai ușor, intrați pe net și vedeți despre ce este vorba, puteți să aflați mai multe și de pe pagina de Facebook.
La revedere, Bookfest! Te aștept, Gaudeamus!
Vin, Hotel Arc De Triomphe, rezervați o cameră şi pentru mine!bookfest
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016-Proba 6

Sursa foto: Residence Hotels-Arc de Triomphe şi arhiva personală

COLOP România-Marking Soolusions

Viaţă de ştampilă

    – Credeți că viața de ștampilă e ușoară? Nici vorbă! De multe ori nici nu ne gândim la ștampilele ce stau cuminți pe birou, în geantă sau mai știu eu unde, care sunt înșfăcate de mâini mai mult sau mai puțin delicate și turtite de hârtie. Simple obiecte care își fac treaba, atât! Dar v-ați gândit vreodată cât de uzate sunt aceste biete ștampile? Unii oameni n-au milă deloc de noi! Ne iau, ne turtesc de hârtie, ei uită să ne încarce și tot pe noi se supără! Noi suntem vinovate că nu mai lăsăm urma pe hârtie la fel de clar ca la început! Câte înjurături mi-am luat! „Ștampila asta proastă, trebuie luată una nouă!” Ne și apasă, cred că dacă se poartă așa brutal vom începe brusc să funcționăm ca la început.
    Odată am trăit o experiență teribilă! Am fost luată, turtită de hârtie, apăsată ca lumea și aruncată cât colo!     Era gata-gata să mă sparg! Un angajat și-a vărsat nervii pe mine! Credeam că o să mor!
    M-a salvat alt angajat, care a văzut întreaga scenă, m-a luat de pe jos și i-a spus celuilalt:
    „Tu nu vezi că trebuie să încarci ștampila? Ce rezolvi dacă o dai de pereți?”
    Angajatul cel bun m-a dus să-mi dea de mâncare, să mă încarce la loc. Apoi m-am întors iar la ștampilat contracte… Acum mi-e și frică, nu știu dacă o să mai văd eu multe contracte, dacă mă aruncă la gunoi?
   – Asta pentru că firma voastră nu apelează la ștampilele Colop! Cu ștampilele Colop n-ai probleme! Poți să ștampilezi toată ziua, în continuu! De birou sau de buzunar, ștampilele Colop nu-și dezamăgesc utilizatorii! Și ai opțiunea ștampilei cu două tușiere! Așa poți păstra mai mult ștampila! Sau poți alege o ștampilă electronică. Cu tehnologie ink-jet.
   – Ca la printere?
  – Exact! În loc de tușieră, e totul electronic. Durează mai mult și poți imprima pe ce material vrei. E important să ai o ștampilă bună, să știi! Din câte situații am salvat eu firma! Ce se făceau dacă nu mă aveau la îndemână? La câte contracte s-au semnat într-o zi, dacă îi lăsam în pană, ce făceau? Câte contracte importante pentru firmă am pecetluit eu…
   – Tu ești ștampilă de firmă, nu? Ca și mine. Cunoști vreo ștampilă datieră? Au nevoie la mine la firmă. Pentru produsele din depozit…datiera-1
  – Dragă, eu cunosc multe ștampile! Dar depinde de ce exact au nevoie. Spune-le să intre pe site-ul Colop! Sau pe pagina de Facebook a ștampilelor Colop. La comenzile online sunt reduceri de 5%! Să acceseze link-ul ăsta dacă au nevoie de datiere şi ștampilă de firmă.stampila
   – Vai, ce „drăguță” ești tu! De firmă, nu? Vrei să-mi pierd locul de muncă?
   – Nu, dragă, de ce spui asta?
   – Ștampilă de firmă, nu? Vrei să acceseze link-ul ăla, să găsească o ștampilă Colop și să mă arunce la gunoi!
   – E, și tu acum! Ce te face să te gândești că se va întâmpla asta?
   – Păi la cum lauzi ștampilele Colop!…. La cât spui că sunt de bune, imposibil să nu sesizezi diferența!
   – Păi nu doar spun că sunt bune, așa sunt! Suntem, de fapt! Și eu sunt o ștampilă Colop, așa că ai grijă ce spui despre noi! Avem și ștampile ecologice, din lemn lichid biodegradabil și plastic reciclat. Colop sunt recunoscuți pentru grija lor față de mediul înconjurător și au standarde de calitate și fiabilitate… Găsești ștampile de toate formele, rotunde, dreptunghiulare… Avem și pix-ștampilă…
  – Gata, gata! M-am săturat să aud cât de bune și performante sunt ștampilele Colop! Și mai ales, mă enervează că ai dreptate!  colop5-300x293
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016-Proba 5

Agenția de traduceri Swiss Solutions-Traduceri medicale România

O agenție de traduceri medicale să-ți salveze viața!

N-aș fi crezut așa ceva! Dar uite că totul este posibil!
    Anul trecut am trecut printr-o experiență de viață și de moarte. La propriu de viață și de moarte, fără nicio exagerare! În septembrie 2015, am fost diagnosticat cu tumoră pe creier. Da, tumoră. Am luat hotărârea de a mă opera în Turcia. M-am documentat, m-am interesat și am aflat că acolo există una dintre cele mai bune aparaturi din Europa și medicii sunt foarte buni. Medici buni avem și noi, dar aparatura… Așa că mai bine în Turcia. Bineînțeles că m-am lovit de birocrație. A trebuit să am toate documentele (analizele, fișa medicală, scrisoarea medicală etc) traduse în limba turcă, o grămadă de hârtii! Cât a fost de umblat! Cu traducerea, cu strângerea actelor, cu programarea la clinica din Turcia… Noroc că m-a ajutat cineva din familie cu toată alergătura, altfel nu știu cum aș fi făcut față în situația mea… Mai ales că fiecare zi scursă era importantă.
    Am apelat la o agenție de traduceri medicale, am scăpat de hârțogăraie (sau cel puțin așa credeam) și a sosit și clipa operației. Am plecat în Turcia și m-am dus la clinică, să mă internez. Am luat legătura cu doctorul, doream să vorbesc cu el cât mai repede posibil. Bineînțeles că trebuia îndeplinit un întreg protocol, alte hârtii de semnat, printre care și acordul meu de a mă supune riscurilor operațiilor: o listă lungă cu toate complicațiile ce puteau apărea în timpul operației și după, de mi-era și frică s-o citesc. Parcă nu eram eu destul de speriat și așa.
    Noroc că doctorul a fost deștept și și-a dat seama că ceva nu e în regulă. Toate simptomele mele indicau că tumora este pe partea dreaptă, dar în documentele medicale scria că e pe stânga. M-a supus unui nou consult și în cele din urmă, s-a lămurit: traducerea documentelor medicale era greșită! Cum o mică greșeală, aparent neînsemnată, poate duce la o tragedie. Poate că n-ar fi fost chiar tragedie, doar ar fi constatat că m-au tăiat degeaba pe partea stângă, dar fiecare zi contează, iar tumora ar fi rămas acolo.
servicii_profesionale_traduceri_swiss_solutions
   Bineînțeles, nu puteau să mă opereze pur și simplu. Aveau nevoie de documentele traduse corect. De unde să fac eu rost de agenție de traduceri medicale într-un timp așa scurt? Eram disperat, pierdeam programarea! Salvarea a venit de la Agenția de traduceri Swiss Solutions. Eu nu mai aveam stare să fac nimic, dar soția, care m-a însoțit în Turcia pentru operație, nu s-a pierdut cu firea. A venit cu ideea să căutăm pe Internet „traduceri medicale România” și așa am dat peste Agenția de traduceri Swiss Solutions, ce se ocupă în special cu traduceri în și din limbi est-europene. Printre multitudinea de domenii, l-am descoperit și pe cel medical: „Medical and pharmaceutical”. Ce ne-a convins să apelăm la ei? Faptul că au medici care se ocupă de traduceri (deci știm sigur că termenii medicali nu sunt o problemă pentru ei) și că nu vom plăti o taxă suplimentară pentru urgență. Un aspect foarte important, având în vedere cheltuielile realizate cu operația, drumul, analizele… Imediat i-am contactat, explicându-le gravitatea și urgența situației. Am convenit să le trimitem documentele scanate prin e-mail. Așa am procedat și în cel mai scurt timp, am primit documentele traduse (de data aceasta, corect!) tot prin e-mail. Am putut comunica și pe pagina de Facebook a Agenției de traduceri Swiss Solutions, iar aruncând un ochi pe pagina lor de Linkedin, ne-am convins că ocupă un loc important în topul furnizorilor de traduceri medicale. Dar cel mai mult ne-a convins experiența în sine. Dacă aveți vreodată nevoie de traduceri autorizate, îi recomandăm din toată inima!swiss-solutions
Și da, acum sunt bine. Operația a reușit, îmi fac analizele periodic și sunt bine. 
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016-Proba 4

Gerovital H3 DERMA+ Prof. Dr. Ana Aslan

Doctor cu Farmec

     Nu pe mine mă privea… ci pe diva perfectă care își unduia suav genele lungi în spatele meu. Aș fi dat orice să mă fi privit și pe mine, chiar dacă numai pentru o clipă, în acel minunat fel. Cu tenul meu plin de coșuri, cu genele mele scurte și niciodată arcuite suficient încât să atragă atenția, nimeni nu m-ar fi observat niciodată… asta dacă n-ar fi existat chimia și problemele pe care ceilalți, Dive sau Doni Juani, nu se credeau în stare să le rezolve.

    „Doc”, așa cum obișnuiau să mă numească cei din liceu, rezolva orice problemă de chimie, amesteca substanțe și descoperea reacții… însă marele regret era acela că nimeni nu mă privea așa cum o priveau pe diva liceului. Culegeam laurii succesului la școală, laudele profilor, dar și invidia colegilor, însă aș fi dat orice să fiu și eu privită așa cum o priveau pe ea. Știam… erau coșurile. Coșmarul obsesiv al nopților mele de adolescentă. Încercasem totul… cel puțin așa credeam atunci. Timpul a trecut repede, ca o reacție efervescentă efemeră. La întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului am avut marea surpriză să le reîntâlnesc pe divele care mă eclipsară cu atâta succes timp de patru ani. Ceva se schimbase… Nu mai eram „Doc” de altădată. Acum eram un adevărat doctor în frumusețe.  În laboratorul meu, studiasem timp de câțiva ani, o rețetă magică care să mă transforme. În timp ce coșurile adolescentine deveniseră amintiri, tenul meu arăta acum așa cum numai în revistele cu dive poți vedea. Era impecabil. Și asta numai datorită gamei Gerovital H3 DERMA+ Prof. Dr. Ana Aslan.

      Să revenim la întâlnirea cu foștii colegi de liceu… După ce ne-am minunat de schimbările pe care timpul le-a exersat pe noi, în jurul meu s-a strâns din nou o mulțime de curioase. De data aceasta nu mai voiau tema la chimie… ci să le recomand ceva miraculos care să le ajute să se păstreze mereu frumoase. Așa mi-a venit ideea lansării gamei Gerovital Derma Plus Ten Ridat gel-spumant-purifiant

    Se spune că la vremuri noi, apar și probleme noi. Dacă problema acneei am tratat-o cu produse din această gamă Gerovital H3 DERMA, acum la vârsta unei interminabile tinereți, mă opun cu desăvârșire ideii de a avea riduri și împărtășesc asta și cu fostele colege de liceu… pentru că acum, după atâția ani, la această reîntâlnire, am avut parte de privirea aceea la care visasem atât de mult. De data aceasta nu mai era nici o divă în spate, dar lângă mine era soțul meu, specialist Gerovital.
Sunt o femeie împlinită și asta pentru că am regăsit resursele frumuseții chiar aici, pe meleagurile țării noastre. În timp ce alte femei aleargă după produse străine care excelează numai prin promisiunile de pe etichetă, eu am ales produsele românești de calitate și diferența stă în întrebarea pe care o aud atât de des: „Cu ce te dai de nu ai riduri deloc?”. crema-antirid-si-fermitate

   Ei bine, folosesc Cremă antirid şi fermitate, cu acţiune regenerantă şi restructurantă de protecţie şi de tonifiere; cu alte cuvinte, să fii frumoasă și bine îngrijită înseamnă să ai Farmec!

Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016-Proba 3

Cerul albastru de Madrid

     Madrid, esperame!

  Întotdeauna am visat să merg la Madrid. Palacio Real, cerul albastru, acea nuanță specifică despre care se spune că o găsești numai la Madrid… Cerul albastru de Madrid. Dar cel mai mult aș merge ca să vizitez Museo del Prado și să mă plimb prin Retiro.

– Retiro?

– Parcul Retiro. Reprezentativ pentru Madrid.

Toate acestea le discutam cu prietenele, la o terasă.museo-del-pradoretiro

Sursa foto: Pinterest-Museo del Prado şi Parcul Retiro

– Auzi, dar ce-ar fi ca următoarea noastră vacanță s-o organizăm la Madrid? Tot voiam o vacanță europeană, nu? spuse una dintre prietenele mele.

– Eee, aș vrea eu, dar e scump. Numai drumul…

– Ce drum? Mergem cu o companie low-cost.

– Ahahahaha! Low-cost? Ca în cartea de Lucia Verona! „Moartea zboară cu low-cost”! Ahahaha!

– Ce moarte, taci, ce prostii spui acolo?

– E o povestire polițistă, ar trebui s-o citești! Și acum, cu râsul ăsta, am imitat personajul din carte.

– Mă rog! Tu, cu cărțile tale!

– Heeeei, fetelor, vorbim de cărți sau de vacanța noastră?

– Da, deci cum ziceam. Putem merge cu Ryanair. – Ryanair? Ăsta cine mai e?ryanair

– E o companie low-cost, dar dacă nu mă ascultați!… Asta cu cărțile ei, cu moartea care zboară cu nu știu cine…

– La subiect!!! Zi-ne despre compania asta!

– Deci… Este o companie aeriană low-cost, care se ocupă cu precădere de zboruri în Europa. Mulți care și-au făcut vacanțe ieftine au zburat cu ea.tarife-1

– Și au fost mulțumiți?

– Foarte! Și au o chestie mișto, care ție sigur ți-ar plăcea! Spre deosebire de alte companii, care te lasă cu un singur bagaj de mână, și ăla amărât, care trebuie să intre în lădița aia, să se încadreze în anumite dimensiuni, aici te lasă cu două bagaje de mână!

– Două? Aaa, șmecherii! Sigur plătești pentru al doilea!

– Nu, dragă! Ambele sunt gratuite!

– E, na! Sigur ai înțeles tu greșit! Cine ți-a spus?

– Am citit eu pe site-ul companiei! Poți să-ți iei și bagaj, și geantă. Dar citește mai bine la ei pe site și te lămurești! Are vreuna din voi telefonul la îndemână? Că mie mi se duce bateria.

– Pe cine vrei să suni?

– Pe mama! Vreau să intru pe net să-ți arăt!

– Hai, caut eu! Cum se cheamă? Ia stai, caut city break low-cost. Ăsta e?

– Da! Caută bagaje Ryanair. Citește acolo și vezi că nu te mint! Sunt oameni serioși, din câte am auzit. Îmi spunea cineva că sunt foarte selectivi în alegerea angajaților. Trebuie să știe toți engleză bine, să fie sociabili, flexibili, muncitori și cel mai important, orientați către clienți.bagaje-de-mana

Sursa foto: Pinterest-Lolo

– Da, păi aici e foarte important. Clientul nostru, stăpânul nostru, nu? Văd că au și aplicaţie mobilă Ryanair. Asta dacă îți uiți acasă cartea de îmbarcare! râse o altă prietenă de-a mea, care se apucase să caute frenetic pe net informații despre companie.

– Ar fi ceva, să ajungi la aeroport și să constați că n-ai cartea de îmbarcare! La vremea respectivă ni s-a părut foarte amuzant, râdeam toate cu gura până la urechi. ……………………………………………………………………….

     După câteva luni… Bagajele, buletinul, cheile, telefonul, portofelul, banii. Ia să văd, am luat Euro? Să nu mă trezesc în mijlocul Madridului cu lei… Aș putea să schimb, dar ar fi cam complicat. Da, cred că am tot. Chem un taxi și-i spun destinația:

– La aeroport! Prietenele mele deja erau acolo, cu bagajele după ele, cu buletinele și cărțile de îmbarcare în mâini.

– Haide, domne, ce-ai făcut până acum? Deja s-a deschis check-in-ul!

– Deja?

– Păi da, ce credeai, că te așteaptă avionul? Hai! Ne așezăm noi la coadă, vorbim de una, de alta. Mai erau câteva persoane în față. Încep să-mi caut și eu buletinul și cartea de îmbarcare, necesare pentru check-in

– Of, ce mă enervează geanta asta! Nu găsești nimic în ea!

– Ce nu găsești?

– Cartea aia de îmbarcare! Buletinul l-am găsit, era în portofel, dar biletul, nu!

– Caută bine, acolo trebuie să fie! Doar dacă… spune-mi, te rog, că n-ai uitat cartea de îmbarcare acasă! M-am făcut albă ca varul și un fior rece m-a străbătut din cap până în picioare. Să știi că așa a fost! Nu-mi amintesc să-mi fi pus cartea de îmbarcare în geantă! Disperată, nu mi-a mai păsat că se uita lumea la mine și am răsturnat tot conținutul genții pe jos.

– Ce faci?! Ești nebună, se uită lumea la tine! Acum trebuie să-ți aduni toate astea!

– Cartea!

– Ce carte?

– De îmbarcare! N-o am! Am uitat-o acasă!

– Sper că glumești! Totul e o glumă, nu-i așa? Faci mișto de noi! Sau încă n-a sunat alarma telefonului și încă dorm în patul meu și stresată fiind de plecare, am visul ăsta tâmpit!

– Nu! Am uitat-o! Nu mai merg, asta e! Mergeți voi, fără mine! Grăbiți-vă, să nu pierdeți avionul din cauza mea! Să vă distrați și pentru mine! Să-mi trimiteți poze, neapărat! Și când o să fiți la Prado, să vă gândiți la mine! Deja eram isterică, în pragul lacrimilor. Cu toate astea, îmi dădeam seama că ele nu mai pot pierde timp din cauza mea. Angajați, pasageri, cu toții se opriseră din ceea ce făceau și priveau spectacolul: două nebune urlând una la alta, lucruri din geantă aruncate pe jos… Mă mir că n-a venit Paza să ne dea afară. Noroc că la noi nu e terorism, dacă s-ar fi petrecut scena într-un aeroport din străinătate, cred că eram la Poliție până acum. Una dintre prietenele mele se uita la noi ca la teatru și râdea de nu mai putea.

– Și ție ce ți se pare așa amuzant?!

– Mă uit la voi și mă distrez copios! Măi, fetelor, voi ați uitat de aplicația de pe telefon?

– Să nu-mi spui… Ai biletele pe telefon?

– Yep!

– Dar stai așa, poți avea si biletele noastre? Nu-l ai numai pe al tău?

– Cine a făcut rezervările, drăguță? Sigur că le am pe toate!

– Of, Doamne, ce emoții! Plec la Madrid! Plec CU ADEVĂRAT la Madrid!!!

– Mai bine strânge-ți mărunțișurile de pe jos! Altfel nu mai urcăm la timp în avion și cei din spate te vor înjura și pe bună dreptate! Madrid, esperame que llego!madrid

Sursa foto: Pinterest-Parcul Retiro

 Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 2

by -
1

Nenumarate modele de pantofi potriviti fiecarei ocazii, doar pe Zibra.ro!

Pentru ca ne-am luat la revedere cu regret de la vara si am imbratisat fortat temperaturile scazute, suntem fortate sa ne uitam prin magazine si dupa pantofi, incaltamintea ce ne va fi de folos in perioada urmatoare pana cand vremea se va schimba radical.
Perioada aceasta de oscilatie a temperaturilor ne da ocazia sa cautam prin magazine pantofi dama ieftini cu care sa imbuntatim tinutele ce sunt permise odata cu ultima suflarea de caldura a soarelui.

Pe zibra.ro  gasiti modele interesante de pantofi cu toc, fara toc sau cu talpa ortopedica, atat de populari in acest sezon.  Produsele disponibile fac parte din categoria celor mai cautate articole de incaltaminte cu care femeile stiu sa seduca, sa impresioneze si sa intoarca capete.

Daca, esti intr-adevar, adepta stilului office combinat cu cateva nuante elegante, alege sa porti la birou pantofi comozi dama, ce-ti vor oferi un look fresh, fara sa intervina durerea de picioare din cauza incomoditatii.

Pantofii vor reprezenta in orice situatie un etalon de stil si rafinament iar daca stim cum sa ii combinam, putem face din acest stil unul cu care sa defilam zilnic si care sa faca parte din amprenta noastra personala.

Despre netSEO

netSEO.ro ofera servicii complete de Optimizare site, Servicii PPC (Google Adwords), Design si Implementare site de prezentare, Magazin Online.Oferim servicii SEO de calitate, profesioniste pentru toti clientii nostri.Nu ne oprim pana nu ne atingem obiectivele stabilite la inceputul colaborarii.

comunicate de presa.ro

5 cărți ciudate și păreri pe măsură

Da… suntem, cu siguranță diferiți. Nu degeaba se spune că lumea e un curcubeu de caractere, fiecare având dreptul (atât de preamărit astăzi, în plină eră a teoretizării conceptului de comunicare) la opinia sa. E plin internetul de reacții acide la recenziile unor cărți, de comentarii de cele mai multe ori deplasate sau chiar răutăcioase. De vină e societatea conflictuală în care trăim, tendințele individualiste, dar și publicitatea excesivă a unor titluri, proces care declanșează și aspecte negative. Dar… nu despre marketingul cărților vreau să vă vorbesc astăzi… ci despre câteva cărți despre care intuiesc o părere generală majoritară, cărți adunate într-un clasament… mai altfel decât suntem obișnuiți.

1. „The zen of farting”, de Reepah Gud Wan

     Vorbește despre un manuscris menit să revoluționeze tot ceea ce se știa despre zen. Căutând alte căi decât cele clasice, prin care să-și impulsioneze elevii să pătrundă în tainele învățăturilor budiste, maestrul Reepah a înființat un nou curent, numit „The zen of Farting”, menit să-i distreze pe adepți. Se spune că după ce i-a venit această inedită idee, maestrul Reepah a devenit foarte ocupat, mii de adepți fiind interesați de această practică. Manuscrisul cărții, aparținând unui pescar din Taiwan, este vechi de secole… de atunci lumea a evoluat… și totuși, câteva recenzii scrise de cititori americani, sună cam așa: „Întotdeauna mi-am dorit un ghid spiritual al flatulenței. Adesea, după ce mâncam ardei iute, mă simțeam foarte rău și starea mea generală se deteriora vizibil. După ce am aflat de zenul flatulenței și am citit mult despre asta, mă simt mult mai eliberat”.
    „Cartea este extraordinară. Am primit-o cadou de ”Ziua Tatălui” și vreau să vă spun că mi-a schimbat întreaga viziune despre flatulență”.

2. „How to shit in the woods”, de Kathleen Meyer

    Da… tot ce pot să spun este că ne îndreptăm vizibil către o literatură cu grave accente practice, dar e strict părerea mea… pentru că recenziile la această carte sună cam așa: „În ciuda titlului vulgar, cartea e plină de informații utile. În cazul în care plecați într-o excursie și drumul până la destinație e foarte lung, vă sfătuiesc să luați cartea și s-o citiți cu ochii mari. O să vă fie utilă” sau „Dacă vă plac pădurile, dar vreți ca cel care vine din urma voastră să aibă aceeași părere, atunci trebuie să citiți această carte”. Unele voci spun că această carte s-a vândut în peste 2,5 milioane de exemplare, fiind un adevărat best seller.

3. „Does God ever Speaks through cats?”

    Da, e o întrebare bună, la care autorul David Evans caută răspunsuri, iar cititorii vin cu recenzii pe măsură: „Da, Dumnezeu a vorbit de mai multe ori prin pisica mea. Mi-a spus că nu e bine să fii ateu și că trebuie să mă îndrept spre cele sfinte” sau „Nu știu dacă Dumnezeu vorbește prin pisici, dar pe Broadway am văzut odată un grup de pisici care nu se mai opreau din vorbit” sau „Dumnezeu întotdeauna vorbește cu mine prin pisica mea. Începe la cinci dimineața. Misterioase sunt căile lui Dumnezeu”. Într-adevăr…

4. „Learning to play with the lion’s testicles”, de Melissa Haynes

Da… după cum vă spuneam, ne îndreptăm spre o literatură practică, de unde învățăm lucruri utile, care să ne folosească în viață. Iată și părerile despre această carte: „Am avut câteva experiențe în junglă și vreau să vă sfătuiesc să nu încercați niciodată să vă jucați cu testiculele unui leu, dacă nu ați citit această carte” sau „Am citit cartea, dar un prieten mi-a spus că nu tuturor leilor le place asta”. Nu știu ce să zic… am alte hobby-uri.

5. „Crafting with cat hair”, de Kaori Tsutaya

Da… dacă pisica ta lasă păr prin casă, această carte îți propune o soluție: confecționează lucruri din el. Cum adică „din ce?” Din părul de pisică! Există oameni care au citit cartea și au învățat de acolo o mulțime de lucruri utile. Iată câteva mărturii: „Am descoperit că, citind această carte în metrou, oamenii nu mai stau atât de aproape de mine” sau „Cu ajutorul acestei cărți, soția mea a confecționat daruri de Crăciun pentru prietenii noștri. A făcut patru perechi de șosete, două eșarfe, trei pălării, o pereche de papuci de casă, o jachetă de iarnă și un covor pentru camera copiilor”. Acestea fiind spuse, mai că m-aș apuca și eu… dar n-am pisică.

Ei… acestea sunt doar cinci dintre sutele de cărți „mai altfel”, pe care unii dintre semenii noștri le găsesc interesante și ale căror titluri, din respect pentru sensul inițial, nu le-am tradus.

by -
1

Sezonul thrillerelor începe! Ce filme ne așteaptă toamna aceasta la cinema

Vești bune pentru cinefili: la sfârşitul acestui an, Sony Pictures Entertainment și InterComFilm Distribution vă aduc câteva dintre cele mai așteptate filme ale anului. Astfel, pe 14 octombrie pornim cu Robert Langdon (Tom Hanks) într-o călătorie spre infern și înapoi, pentru a dezlega un puzzle mortal, în “Inferno”, ecranizarea celui de-al treilea roman din celebra serie de best-seller-uri a lui Dan Brown. Apoi, pe 11 noiembrie stabilim “Primul Contact” / „Arrival” cu extratereștrii invadatori, împreună cu lingvista Dr. Louise Banks (Amy Adams), pentru ca, spre sfârșitul aceleiași luni, temuta luptătoare Selene (Kate Beckinsale) să ne cufunde în tenebrele războiului etern dintre vampiri și vârcolaci, în “Lumea de Dincolo: Războaie Sangeroase” / „Underworld: Blood Wars”. În ajunul Revelionului, devenim “Pasageri” / “Passengers”, laolaltă cu Aurora (Jennifer Lawrence) și Jim (Chris Pratt), pe o navă spațială care călătoreşte în galaxie. Să înceapă aventura!

 

Vești bune pentru cinefili: Sony Pictures Entertainment și InterComFilm Distribution vă aduc câteva dintre cele mai așteptate filme ale anului: “Inferno”, “Arrival”, „Underworld: Blood Wars” si “Passengers”. – InterComFilm

“Inferno” se dezlănțuie la cinema din 14 octombrie 2016 și promite un suspans… diabolic. După volumele “Codul lui Da Vinci” și “Ingeri și demoni”, Dan Brown duce teoria conspirațiilor dincolo de puterea imaginației: de data aceasta, protagonistul Robert Langdon (interpretat de Tom Hanks), expert în simbolistică, pornește pe urmele unui mister care duce până la Dante Alighieri, autorul celebrui poem epic “Divina Comedie”. Acum 700 de ani, Dante oferea lumii o reprezentare a Infernului. În mileniul al treilea, când terorismul și suprapopularea sunt deja realitate, Răul se reinventează: un virus extrem de puternic, adevărată armă biologică, amenință să ucidă jumătate din populația planetei. Iar Langdon, singurul care ar putea desluși indiciile ascunse în operele de artă, trăiește el însuși un infern: se trezește amnezic și are curând surpriza să constate că este implicat în ceea ce pare a fi un complot împotriva întregii lumi. Singurul său aliat este doctorița Sienna Brooks (interpretată de Felicity Jones, nominalizată la Oscar pentru rolul din “The Theory of Everything”), care îl însoțește într-o cursă nebună, contra-cronometru, prin Europa, încercarea de a dejuca un complot cu impact global. Blestem, profeție sau doar un puzzle al unui geniu malefic? Aflăm din 14 octombrie, la cinema. Trailerul, aici: https://www.youtube.com/watch?v=PT0ZuHD9c2A Inferno este o producție Columbia Pictures și Imagine Entertainment, în regia lui Ron Howard, laureat cu Oscar pentru filmul “A Beautiful Mind” (2001).

Fiorii continuă cu thrillerul SF „Primul Contact” / „Arrival”, care sosește la cinema pe 11 noiembrie 2016, aducând din plin emoție, dramă, mister, adrenalină – toate, la cote SF.Au aterizat! Nave spațiale misterioase sunt deja răspândite pe 12 meridiane de pe toate continentele. Dar de ce au venit? Ce intenții au? Iată ce are de elucidat Louise Banks (Amy Adams), expertă în lingvistică, solicitată de autorități ca să descifreze limbajul „intrușilor”. Termen: două zile. Miza: viața tuturor. Dușmani sau prieteni? Război inter-planetar sau șansa de a cunoaște alte forme de inteligență? Succes sau condamnare? O planetă întreagă tremură în așteptarea veștilor. Va reuși oare Louise să traducă la timp limbajul invadatorilor extratereștri sau va “traduce” soarta umanității? Rămâne de văzut, din 11 noiembrie 2016, la cinema. Trailerul, aici: https://www.youtube.com/watch?v=a0KlCHd62iE Inspirat de nuvela “Story of Your Life”, semnată de Ted Chiang, filmul este regizat de cunoscutul regizor canadian Denis Villeneuve și a fost nominalizat la Festivalul de Film de la Veneția pentru Leul de Aur. În distribuție îi veți mai recunoaște pe Forest Whitaker și Jeremy Renner.

Pe 25 noiembrie 2016 pătrundem în „Lumea de Dincolo: Războaie Sângeroase” / „Underworld: Blood Wars”. Cel mai nou film din seria de blockbustere “Underworld” ne rezervă o porție de fantasy – horror peste așteptări, iar cinefilii români sunt primii din lume care îl vor vedea la cinema.Războiul dintre clanurile vampirilor și ale vârcolacilor devine tot mai sângeros, distrugând totul în cale. Selene, vânătoarea de vampiri (interpretată de Kate Beckinsale), este mai hotărâtă ca oricând să-i pună capăt, cu orice preț. Nu mai are nimic de pierdut: toți cei dragi ei au fost deja exterminați. Sacrificiu suprem sau …? Vedem la cinema, din 25 noiembrie a.c. Trailerul, aici: https://www.youtube.com/watch?v=oH1bg2x391M Producția este regizată de Anna Foerster, care a realizat și “Outlander” (2014), “The Day After Tomorrow” (2004) ș.a.

Senzațiile tari culminează, pe 30 decembrie, cu super-aventura SF “Passengers” / „Pasagerii”, ce ne rezervă o incursiune uluitoare în spațiu și timp. Pasageri pe o navă spațială, în timpul unei călătorii obișnuite spre o nouă galaxie, Aurora (interpretată de Jennifer Lawrence, actriță care, la numai 26 de ani, are deja în palmares un Oscar pentru rolul din “Silver Linings Playbook”, un trofeu BAFTA și trei Globuri de Aur) și Jim (Chris Pratt) se trezesc din somnul indus cu 90 de ani mai devreme decât trebuia, exact în momentul când nava lor se defectase. Deși nava le asigură tot confortul, cei doi sunt captivi între „acum” și “atunci”, între “aici” și nicăieri, într-un vid care devine însăși viața lor. Și, cum soluția salvatoare întârzie, își găsesc alinarea unul în brațele celuilalt, resemnându-se cu ideea că își vor petrece acolo tot restul vieții. Curând află însă că nu mai au nici măcar această șansă: nava este grav avariată și viața altor 5000 de pasageri adormiţi stă în mâinile lor. Deznodământul ne așteaptă din 30 decembrie, la cinema. Trailerul, aici: https://www.youtube.com/watch?v=9pNHilZqV3A Din distribuție mai fac parte Michael Sheen și Laurence Fishburne, iar regia îi aparține norvegianului Morten Tyldum, cunoscut pentru producțiile “The Imitation Game” (2014), „Headhunters” (2011) și „Buddy” (2003).

Despre Sony Pictures Entertainment

Sony Pictures Entertainment (SPE) este o filială a Sony Entertainment Inc., la rândul ei o sucursală a Corporaţiei Sony din Tokio. Operaţiunile internaţionale ale SPE cuprind: producţia, achiziţia şi distribuţia de filme; reţele de televiziune; crearea şi distribuţia produselor digitale; operarea studiourilor de film; dezvoltarea unor noi produse de divertisment, servicii şi tehnologii. Pentru mai multe informaţii, accesaţi www.sonypictures.com.

Despre InterComFilm

InterComFilm Distribution S.A. a fost înființată în martie 2000, având ca obiect de activitate distribuția filmelor de cinema. Rădăcinile acesteia datează însă încă din anul 1992, când își începea activitatea GFR Distribution, primul distribuitor privat de film de pe piața românească. În 2000, InterCom RT a cumpărat 51% din acțiunile GFR, formând astfel o asociere, care întrunea aceeași pasiune și experiență în industria filmului. În prezent, compania este licențiată Sony Pictures și este unul din cei mai importanţi distribuitori pe piața de distribuție a filmului în România. Detalii, pe www.intercomfilm.ro

Despre SwissPlan.biz

Servicii de marketing, comunicare & productie video pentru mediul online
Calitate elvetiana la preturi corecte.

comunicate de presa.ro

%d bloggers like this: