Lifestyle

Adio, epilare dureroasă!

– Când mă gândesc la câte mai am de făcut, mă apucă nebunia! Să termin o lucrare la care expiră deadline-ul, să merg la cumpărături, să fac ceva de mâncare, să mă epilez, să, să, să… Când oi pune capul pe pernă, Dumnezeu știe!
– Sună foarte aglomerat. Dar tu te mai stresezi cu epilatul?
– Vrei să mă alătur curentului care susține renunțarea la epilare? Mulțumesc, nu sunt atât de „modernă” și „îndrăzneață”!
– Nu mă refeream la asta! Ci la… epilarea definitivă!5684104_orig1-e1380384612702
– Eeeehe! Tu crezi că sunt bancă, drăguță? Că am bani de așa ceva? Păi tu știi cât e de scump? Am auzit de la cineva că se plătește pe centimetru de piele, îți dai seama?
– Hai, că n-o fi chiar așa! Și chiar dacă e scump, eu zic că merită! Scapi de grijă, nu mai stai cu stresul „Aoleu, trebuie iar să mă epilez!”. Scapi și de problema firelor rebele, care cresc în etape diferite, nu te mai chinui… În plus, gândește-te, dacă aduni toate ședințele de epilare, costă mai mult decât o ședință definitivă!
– Aia e, că nu știu dacă e ședința definitivă. Am auzit că sunt necesare mai multe ședințe.
– E, asta la început, apoi scapi de tot. Mi se pare că vei mai face o singură ședință pe an.
– Dar totuși am o reținere: o fi bine pentru sănătate? Nu știu, mă gândesc, operațiunile astea n-or crește riscul de boli de piele?
– Nu, s-a dovedit că e un mit. Însă există unele contraindicații, e drept. Cel mai bine vorbești cu specialiștii în așa ceva. Te vor întreba mai multe lucruri, ca să-ți observe particularitățile. Nu suntem unici, e normal ca efectele să varieze de la persoană la persoană. Uite, pentru cei care caută răspunsuri, am găsit o secțiune pe un site specializat în așa ceva cu întrebări frecvente. Găsești acolo de toate, inclusiv despre epilarea definitivă. În plus, în colțul din dreapta al ecranului îți apare un mesaj, imediat ce ai accesat pagina, în care ești întrebat cum poți fi ajutat.
– Cum se cheamă site-ul ăsta? Vreau să aflu mai multe, poate-mi fac și o programare după ce mă documentez…
– E site-ul Nomasvello, o companie ce s-a extins în mai multe țări. Are centre peste tot și e renumită pentru epilarea definitivă cu IPL.
– IPL? Ce-i asta?
– Lumină intens pulsată. O tehnică mai modernă decât cea cu laser. Pe lângă alte avantaje, se pare că doare mai puțin.
– A, perfect, deja îmi place! Nu suport durerea, dar din nefericire, mi-o induc periodic, ca o masochistă. N-am încotro… O să mă informez și dacă e totul OK, adio, epilare dureroasă!
epilare
#nomorehair #IPL #nomasvello #epilaredefinitiva #gogreen #frumuseteaseingrijeste

by -
3

GORZO \\ CONTAGIUNE \\

14.02 – 19.03.2017

Dumitru Gorzo \\ solo show
Curator: Silviu Pădurariu
ARCUB \\ Lipscani, 84-90, București
Vernisaj: Marți, 14 februarie, ora 19.00
Facebook event: aici.

CONTAGIUNE surprinde o afirmație, o declarație vizuală a ideii că nimic și nimeni nu există autonom și independent față de context. Fiecare insulă social-culturală este conectată – contaminată cu ideile, senzațiile și experiențele din proximitate. În această cheie, auto-conștientizarea devine un act de conciliere între „părți”, care își pierd singularitatea dată de o ipotetică autonomie față de „întreg”. Solo show-ul CONTAGIUNE, deși gândit unitar, nu se vrea o expoziție monolitică, ci o afirmație aparent eclectică temporal și material, apelând la medii diferite și la fragmente din momente diferite de timp în care sunt marcate urmele unui proces continuu de cunoaștere cu ajutorul „imaginii”.

Dumitru Gorzo, unul dintre cei mai importanți artiști vizuali contemporani de origine română, activează și lucrează în New York și în București. Născut în 1975, în Ieud, Maramureș, termină studiile Universității de Arte București în 1998 iar în 1999 încheie studiile aprofundate. Alături de Nicolae Comănescu, Alina Pențac și Angela Bontaș înființează și activează în grupul numit Rostopasca, între 1997 și 2001. Începând cu anii 2007 – 2008, Gorzo se mută în New York unde activează până în prezent, reprezentat de SLAG Contemporary New York. În ultima perioadă a expus la New York, Dublin, San Francisco, Colorado, Huston, Köln, Bassel, Viena, Istanbul, Timișoara, Miercurea Ciuc și București.

 Cu sprijinul: Aiurart Contemporary Art Space, H’art Gallery, Slag Gallery, Unrest/Bucharest.

Parteneri: Editura Vellant, Aqua Carpatica, Domeniile Samburest, RFI România, Radio România Cultural, Radio România Internațional, Zeppelin, mediaTRUST, Modernism, orasulm.eu, 4arte.ro, inoras.ro, ziarulmetropolis.ro, teatral.ro, orasulvechi.ro, iqool.ro, Yorick.ro, sub25.ro, Cărturești, raftulcuidei.ro, Cinemagia, pelipscani.ro.

 

Alte evenimente:

 Miercuri, 1 februarie 2017, ora 18:30:

Împărțirea infinită a pătratului. Lansare catalog Róbert Köteles

Ceainăria Cărturești Verona, str. Pictor Arthur Verona 13-15, București

 Vineri, 3 februarie, de la ora 18:00 la Cărturești Carusel:

Adrian Preda WEYD-/FDL | Lansare catalog şi vernisaj expoziție

 Joi, 16 februarie,  începând cu ora 18.00:

Conferința MAMUCA MARe I Expoziția ca prolegomene la un muzeu

ARCUB, str. Lipscani 84-90

Conferința MAMUCA MARe: Expoziția ca prolegomene la un muzeu, susținută de istoricul de artă Erwin Kessler,  este primul eveniment din seria de conferințe #CePunemÎnRamă? 

MAMUCA (Mai-mult-ca-abstractul) a fost o expoziție-eveniment, derulată pe parcursul unei singure nopți, 30 septembrie-1 octombrie 2016, la MARe /Muzeul de Artă Recentă  din București, în cadrul NAG/Noaptea Albă a Galeriilor. Expoziția a fost acompaniată de un catalog omonim, editat de MARe și Vellant. MARe va fi deschis publicului în toamna anului 2017.

#CePunemÎnRamă?

Trăim într-o lume cu o atât de rapidă și profundă transformare, încât am devenit, cu toții, cu sau fără voia noastă, mai mult sau mai puțin participativ, creativi, “designeri” al unei lumi viitoare. Suntem toti, împreună, de la persoane individuale la organizații, firme, corporații, instituții, comunități sau autorități, useri și creatori de conținut, desenatori ai realității.

Într-o perioadă de democratizare a creativității, inclusiv în medii antreprenoriale, civile ori corporative, sub umbrela inovației, a start-up-ului sau a programelor de dezvoltare personală de tip dimineți creative, scrieri creative sau business și creativitate, nuanțele de fond ale conceptelor de creativitate și creație de artă ar putea fi confundate. Programul de conferințe lunare #CePunemÎnRamă? funcționează ca un mediu de analiză și schimb de idei al cărui scop este conștientizarea diferitelor fațete, pragmatice și estetice, ale comportamentelor creative contemporane. #CePunemÎnRamă? se adresează atât celor activi în instituțiile culturale, în industria creativă și în scena de artă, de la artiști independenți la colecționari, cât și tuturor celor care doresc să conștientizeze rolul creativității în societate.

Cu un caracter interdisciplinar, #CePunemÎnRamă? va aborda probleme de antropologie culturală, de discernământ estetic și de responsabilitate, prezentând exemple integrate din artă, design, arhitectură, cercetare, care pot conduce audiența la o privire lucidă în sensul creație.

Cărţi ieftine? Unde?

   Credem că toţi cititorii pasionaţi sunt într-o permanentă vânătoare de cărţi. Deşi avem în bibliotecă cărţi necitite tot ne dorim din ce în ce mai mult să achiziţionăm. Pentru că aşa suntem noi-niciodată nu este îndeajuns. Cumpărăm atât noutăţile editoriale, dar de foarte multe ori vânăm şi chilipiruri, mai exact cărţi la preţ redus. Probabil că fiecare dintre voi, cei care sunteţi avizi ai lecturii aţi intrat sau aţi achiziţionat cel puţin odată cărţi din anticariatele online. Cărţi ce nu au mai fost reeditate, ce nu se mai află în stocul librăriilor sau editurilor, dar le poţi găsi în anticariat.

   Sunt şi cititori, care au o respingere faţă de cărţile la mâna a doua, aici fiind vorba de principiile fiecăruia, dar cei mai mulţi nu au o problemă de acest gen.

   Noi facem parte din a doua categorie şi nu avem o problemă în acest sens. Am bătut de foarte multe ori anticariatele şi am găsit cărţi pe care nici nu credeam că le vom găsi vreodată, în stare foarte bună, chiar impecabilă, atât de la edituri care s-au pierdut în timp, dar şi de la edituri cu renume: Nemira, Polirom, Rao, Miron, Trei, Lider, etc.

   Ştiţi momentul ăla când citeşti despre o recomandare de carte, sau o recenzie, şi îţi doreşti cartea respectivă? Atunci începi să vânezi pe tot netul, şi dacă ai norocul să o găseşti şi la un preţ bun, nici nu mai stai pe gânduri, deoarece dorinţa ta este împlinită. Cel puţin aşa se întâmplă la noi.

   Se găsesc cărţi ieftine în România? Da, cu siguranţă! Important este să vrei să citeşti şi să nu invoci motivul că: nu citim pentru că sunt scumpe. Un cititor cu adevărat pasionat şi cu voinţă, cel care ştie clar un singur lucru: “vreau să citesc”, găseşte variante de-a citi, nu invocă motive. Da, trebuie să recunoaştem că sunt cazuri, în special pentru noutăţi, când ne gândim că sunt scumpe şi mai aşteptăm ceva reduceri, dar de cele mai multe ori ne aruncăm şi aici, pentru că ne dorim să citim cartea şi nu mai avem răbdare să aşteptăm black friday, să zicem.

   Şi există şi varianta celor care îşi doresc să citească şi probabil nu au un buget atât de mare încât să îşi permită să cumpere cărţi din librării. Acest cititor apelează la varianta anticariatelor, unde găseşte întotdeauna ceva, numai să vrea.

   Tot vorbim de cărţi cu preţ redus şi mulţi dintre voi încă nu sunt edificaţi prea bine. În acest caz citiţi un articol despre cărţi second hand, unde veţi descoperi mai multe despre cărţi ieftine de unde şi cât costă, dar şi câteva achiziţii foarte interesante.

Dacă vrei să citeşti, poţi şi ai de unde alege. Îţi doreşti să citeşti? Vrei cărţi ieftine? Citeşte articolul.

 

Sursă foto: Biblioteca prăfuită

Păr drept şi happy end!

– Măi, Simona, nu știu ce-i cu tine azi! Nu ești atentă, îți scap toate din mâini, te uiți în gol când vorbesc cu tine!… Adună-te!
– Da, iartă-mă, Gabi, încerc să mă concentrez.
– Dar ce ai pățit? Te cunosc, știu că nu ești de obicei așa. Ești preocupată de ceva, ești cu gândul aiurea.
– Ce bine mă cunoști! Nici nu știu cum să-ți spun, poate pare stupid… Să n-audă restul colegilor, că fac mișto de mine!
– Hai la o pauză de cafea!
– Așa, deci nu știu cum să-ți spun fără să râzi de mine – continuă Simona, ținând în mână un pahar de cafea – m-a invitat iubi la o cină de Ziua Îndrăgostiților!
– Așa, și? Ăsta e motiv să fii dezorientată? Ce-are una cu alta?
– Vezi? Din cauza asta nu voiam să-ți spun! Eram sigură că o să râzi de mine și că n-o să înțelegi ce importanță are invitația asta!
– Heeeeeeiiiii, ce-i cu dramatismul ăsta? Deci te-a invitat la cină de Ziua Îndrăgostiților, până aici am înțeles. Vrei să-mi explici de ce ești așa, să înțeleg și eu mai bine?
– Păi nu cred că e o simplă cină… Am eu un feeling.
– Păi și atunci ce e?
– Offff, tu, cu sensibilitatea ta proverbială! Las-o baltă!
– Bine, dar tu pierzi! Poate te ajut cu ceva.
– Pentru cină va trebui să mă aranjez și eu! Doar n-o să merg cu părul ăsta ca mătura!
– Ți-l dau pe al meu, dragă! Eu am părul drept și nu-mi place, aș face bucuroasă schimb cu tine! Asta era problema? Păi îți îndrepți părul!
– Nu prea am timp, am o întâlnire importantă în ziua aceea, n-am când să trec pe la salon. În plus, am sunat să mă programez și nu mai au locuri! Se pare că toate doamnele și domnișoarele se aranjează pentru Ziua Îndrăgostiților. Ai tu cumva pe acasă o placă de îndreptat părul?
– Dragă, eu am numai ondulator, la ce-mi trebuie placă, am părul drept ca-n palmă! Dar de ce nu cumperi de la Dwyn Shop? De la ei am eu ondulatorul și sunt foarte mulțumită!
logo DWYN
– Cum îi zice? Dwyn?
– Dwyn, Dwyn Shop, Dwyn.ro!… Intri pe net, la produse de îngrijire personală! Unde e telefonul ăla? Să-ți arăt! Uite, plăci de îndreptat părul!
valera-placa-de-indreptat-parul-valera-swiss-x-brush-shine-62029
– Auzi, dar eu sunt vopsită, are ceva? Să nu rămân cu jumătate de culoare dusă!
– Nicio grijă, ia uite ce scrie aici! Placă pentru păr vopsit ! Previne și uscarea părului. Ce, crezi că ești singura femeie cu părul vopsit?
– Mulțumesc mult, Gabi!
braun-placa-de-indreptat-parul-pentru-par-vopsit-braun-satin-hair7-es3-61986
   În seara de 14 februarie, stăteam pe Facebook când, deodată îmi atrage atenția ceva: o poză cu Simona și iubitul ei într-un decor elegant, ea purtând o rochie de seară și părul foarte drept, cum n-am văzut-o niciodată. Are dreptate ea, poate-i stă mai bine așa. Nu știam de ce stă cu mâna ridicată în față, inițial am crezut că ne arată manichiura. Când dau peste a doua poză, înțeleg. Cum înțeleg (în sfârșit) și discuția aceea despre feeling: un inel de toată frumusețea îi trona pe degetul inelar. Dau și eu like și le scriu un „Felicitări!”, ce se pierde prin mulțimea de comentarii.

Secrete pe care le divulgăm doar o dată pe an

   Nu există eleganță fără parfum. Este accesoriul nevăzut, sublim și de neuitat. Îți anunță sosirea și îți prelungește prezența după ce ai plecat. (Coco Chanel)
   Femeia modernă este expertă în arta seducției; nu iese din casă fără a-și fi pus în valoare calitățile, prin make-up, ținută și… un strop de parfum. Căci, acesta din urmă înnobilează ființa și-i oferă particularitate, eleganță, prestanță.
Cum se apropie Ziua Îndrăgostiților, venim în ajutorul bărbaților cu sugestii de parfumuri, pe care să le ofere cadou prețioaselor partenere. Atenție, sunt secrete pe care le divulgăm doar o dată pe an!
   Fiecare reprezentantă a sexului frumos își alege un parfum care să o reprezinte, ca o semnătură, și nu-l schimbă ușor, îl poartă ca pe o bijuterie ce îi oferă încredere în propria persoană, fie ea pasională, o romantică incurabilă, enigmatică și/sau sexy. Aromeonline.eu este locul unde fiecare își poate întregi cutia cu secrete ale seducției.
logo-arome-var5
   Femeia pasională este plină de viață, deschisă, simțind mereu nevoia să spună ceva. Se joacă cu părul, privește pe sub gene și domină pe cel aflat în preajma-i, asemeni unei tigroaice. Preferă parfumurile tari, cu note lemnoase de iasomie sau nuc, ciocolată neagră și orhidee. Sigur se va bucura de un Tom Ford Black Orchid.
tom-ford-black-orchid-edp-100-ml-875x1000
   Pe femeia romantică o recunoști după privirea de căprioară. Ea este mereu în așteptarea unui Făt-Frumos care să o ducă departe. Este visătoare, sentimentală, mereu cu o carte în geantă. Enigmatică de felul ei, i se potrivește un parfum discret, ca o emoție lichidă, rafinat, cu note de bujor și mandarine siciliene, pe o bază de esență de trandafir.
christian-dior-miss-dior-blooming-bouquet-edt-100-ml-875x1000
   Cu femeia sofisticată trebuie să ai mare grijă! E un fel de escroacă sentimentală, care se știe prețioasă și se asigură că este mereu în centrul atenției. Alunecoasă asemeni unei feline, te provoacă și te lasă baltă atunci când ești sigur că ai cucerit-o. Petrece mult timp în fața oglinzii și i se potrivește un parfum de lux, puternic și rafinat, în același timp, într-o sticlă prețioasă, asemeni unui diamant.
armani-diamonds-edp-100-ml-875x1000
   Adolescenta, sexy și proaspătă, e de cele mai multe ori la dietă. Dorind să atragă atenția și să capete încredere în sine, va folosi parfumuri dulci, cu arome extrem de feminine și captivante, cu note de iasomie, afine și crin, pe o bază de chihlimbar cald și vanilie.
christina-agulera-for-her-875x1000
   Indiferent dacă vă cunoașteți suficient partenera sau nu, un parfum este mereu un cadou binevenit. Așa cum spunea Marilyn Monroe: Îmi place să mă îmbrac în Chanel… Nr.5 e suficient.

Vise literare VII

V-a fost dor? N-am mai visat de mult literar, dar din fericire, psihicul nostru revine la vechile comportamente, cu un caracter ciclic. Cu alte cuvinte, visele lovesc din nou!

           

Multiplicatorul de stick-uri

   „Acesta nu e un vis literar în adevăratul sens al cuvântului, ci seamănă, mai degrabă, cu un fragment de roman sau cu un scenariu de film thriller:

   Găsisem în cutia de scrisori două bucăți din plastic albastru. Mă uitam la ele, nu știam ce sunt, când mi-am dat seama că persoanele care le aduseseră erau acolo veniseră să mi le înmâneze personal. Cele două bucăstickți de plastic ascundeau, de fapt, stick-uri USB ce conțineau datele unor experimente. Persoanele (două femei) aduseseră cu ele și doi bărbați care participau ca subiecți la experiment. Îmi explică despre ce e vorba, când unul din bărbați spune:

   – Dar pe mine m-ați întrebat dacă sunt de acord să particip? Că nu sunt!

   Atunci, cu toții și-au luat la revedere și au plecat, dar înainte de asta, le-am dat înapoi stick-urile. Mă gândeam cine știe ce o fi pe ele, ce rezultate la experimente dubioase la care nu trebuie să am acces și dacă rămân stick-urile la mine, se întorc să mă împuște. Le-am înapoiat stick-urile, ele mi-au mulțumit, dar imediat după ce au plecat am realizat ceva: cât stătusem cu ele acolo, un aparat anume, un fel de xerox pentru obiecte, multiplicase stick-urile. Iar ele auziseră zgomotul acela, eu am întrebat:

  – Ce se aude?

  – Multiplicatorul…

   La naiba, aveam o copie de pe stick-uri, chiar dacă le înapoiasem! Dacă veneau după mine? Și mă rodea curiozitatea: să mă uit ce e pe ele sau nu?…”  – Sorina

Cartea vorbitoare și codul

   „De câteva săptămâni, e o carte care mă atrage foarte mult. Un album (n-am să spun editura) care are pe copertă un tip celebru. Totul a început când a trebuit să duc cartea aceea la raft. Așa cum mi-e obiceiul, până să ajung la raftul care trebuie, răsfoiesc un pic cartea sau chiar citesc un rând-două și mă bucur în sinea mea, de parcă aș fi un chelner care a primit bacșiș și nu știe nimeni. Evident, se întâmplă ca citind, să mă împiedic și să răstorn teancuri de cărți… dar nimic nu e mai important ca acele două rânduri pe care le citesc și devin, astfel, ale mele.

   Și cum vă spuneam… s-a întâmplat acum câteva săptămâni. Duceam cartea aceea la raft, iar tipul de pe copertă mi-a atras atenția prin expresia feței. În noaptea aceea, am visat că eram din nou în librărie… și duceam cartea aceea la raft. Când să pun cartea în raft, tipul mi-a spus:

  -O să vină un tip să mă cumpere, în foile acestei cărți e un cod care va salva lumea.

  Ciudat e că nu mă mira faptul că tipul de pe copertă vorbește, ci faptul că în carte e un cod care va salva lumea de la nu știu ce calamitate. Am început să răsfoiesc, să răsfoiesc, nu găseam nimic… nu era nici un cod sau nu eram eu suficient de agilă pentru a-l găsi. La un moment dat, aud în librărie un tip că întreabă de cartea aceasta. Tipul de pe copertă mă privește disperat și mă anunță scurt că omenirea e pierdută, iar eu sunt responsabilă pentru asta. Brusc, toate păcatele mele anterioare devin insignificante… pe lângă acesta.

  -Dacă această carte încape pe mâna lui, el va găsi codul, dar îl va folosi pentru a distruge omenirea.

  Am încercat să ascund cartea, dar deodată, in fața mea a apărut un tip înalt, cu o alură sobră.

  -Aș dori această carte, îmi spune, arătând spre cartea pe care eu o țineam în mână.

  -E deja vândută, îmi pare rău, îi răspund, încercând să dispar din fața lui.

  -Haide, începe matahala să râdă, știu că nu e vândută… sau mai bine, uite, îți dau dublu!

  În timp ce scoate portofelul din buzunar, încep să alerg printre rafturi. Rafturile se fac mai înalte și librăria devine un labirint, iar eu alerg, alerg… cu cartea în mână, cu tipul de pe copertă care nu mai tace, ci îmi reamintește mereu că nu am fost în stare să găsesc codul. Alerg, iar râsul puternic al matahalei sobre mă urmărește. Inima îmi bate cu putere, gata să-mi sară din piept. Nu mai am nici o șansă. Sunt pierdută. Și eu, și omenirea. Mă opresc și mă așez între rafturi. Deschid cartea ca o ultimă disperare și dintr-o dată, în mintea mea totul devine clar. Codul era: 8888. Nu mă întrebați de ce, de unde… am știut că acesta era codul și l-am rostit cu voce tare. Atunci, matahala ajunsă deja lângă mine, s-a transformat în păianjen, iar eu l-am strivit.

   M-am trezit bucuroasă că salvasem lumea, cu gândul că aveam să primesc o veste bună (asta înseamnă când visezi păianjen) și mai aveam un gând: să pun la loto numere cu 8… eram sigură că aveam să câștig. Și poate că așa ar fi fost… dacă aș fi ajuns la agenție să pun bilet, dar am uitat…”  – Rodica

 

Autori români

   „Se pare că în ultimul timp am o tendință în a visa autori români. Într-o noapte, am visat-o pe Monica Ramirez. Dar ghinion, nu mai știu cum, în ce context, ce făcea, dar știu sigur că am visat-o. De fapt, nu mai ținea minte, până când am deschis Facebook-ul și am văzut o postare de-a ei. Atunci mi-am amintit visul. Coincidență sau telepatie? :))

   Altă dată, am visat că eram undeva, la o cabană în munți, care arăta precum casa mea. Nicoleta Tudor era acolo, dormea în camera cealaltă și… călătorea în timp, tocmai se întorsese din altă perioadă.” – Sorina

Vis compensatormateria intunecata

   „Am visat că… citeam cartea „Materie întunecată”, de Blake Crouch. După ce am citit o mostră din această carte, oferită de Editura RAO la Gala SuperBlog, am rămas intrigată, fascinată și mi-am dorit cartea. Imediat după ce am făcut comandă, am visat că deja o citeam.” – Sorina

    Pierdut blog. Ofer recompensă!

    Zilele trecute am hotărât să mă pun serios pe treabă pe blogul meu. M-am trezit dimineața devreme, mi-am făcut o cafea tare și lungă, sigură că voi petrece mult timp în fața ecranului. Așezată confortabil în bătrânul meu scaun ce scârțâia plictisit, am luat „la pas” pagini și pagini. Șoc și groază: nu mă mai vizita aproape nimeni! Alooo! Mama, ce te rugasem eu?!
    Săracul meu blog, ce anemic devenise! I-aș fi dat și lui niște cofeină, dar mi-era că ar fi făcut stop cardio… .
Tot gândindu-mă la soluții și schimbând în gândul meu batiste pline de lacrimi amare, am apelat la un motor de căutare arhicunoscut, care m-a trimis pe blogawards.ro, la evenimentul Blog My Valentine 2017. Deja ziua părea mai frumoasă! Am găsit aici o supercampanie care să mă motiveze să scriu articole numa’ unul și unul și, ca bonus: cu premii. Ca blogger, pot participa la o singură campanie sau la câte vreau; și încă un element surpriză: noi sponsori se vor alătura campaniei Blog My Valentine!
       Azi am început să scriu primul articol. Am termen data de 14 februarie. Poate i-l fac cadou iubitului meu, de Ziua Îndrăgostiților.BlogMyValentine

Nu renunț la buburuza mea!

   Iarna aceasta e una păcătoasă, săraca mea buburuză iar nu vrea să pornească. Mi-e și rușine de câte ori am apelat la vecinu’ să-mi dea curent, dar nu cred că bateria e de vină, poate electromotorul sau alternatorul, habar n-am și nici bani să o repar.
  – Vio, vecinu’ e acasă? Nu-mi pornește mașina, să-mi dea și mie curent…
  – Nu e acasă, aș veni eu cu mașina, dar nu știu cum te-aș putea ajuta, sunt paralelă cu mecanica.
  – Știu eu, am și cabluri, deja iarna asta v-am stresat cu problema mea, dar chiar nu-mi permit să o duc la service acum.
 -Valentina, hai sâmbătă cu buburuza ta să se uite Dan la ea, a făcut luna asta comandă pe Dezmembraripenet.ro de câteva piese auto. Pentru BMW au prețuri super bune, site-ul cuprinde mai multe parcuri de dezmembrări, diverse oferte. Sau ai putea oferi spre dezmembrare bietul tău VW Polo. La cum arată, cere altă mașină!
  – Nu renunț la buburuza mea, dar sigur mă încântă ideea, poate găsesc și stopul de pe spate, am alunecat pe zăpadă ieri și am dat cu mașina în poartă.
Sâmbătă
  – Vecină, dragă vecină, hai să vedem cum te ajutăm! Pe acest site este o secțiune unde poți pune o cerere de piese auto, iar parcurile de dezmembrări din sistem care au marca ta de mașină îți vor face oferte. Alegi cea mai bună ofertă! Foarte avantajos site-ul, e ca o bursă, satisface atât clientul, cât și deținătorii de parcuri auto, mi-aș fi dorit să existe așa ceva înainte să dăm la fier vechi fosta noastră mașină.
  – Mulțumesc de ajutor! Nu știu ce m-aș fi făcut fără voi, o să le spun și colegilor mei de la serviciu, la ce salariu avem, nu ne permitem piese noi, acum am văzut că au piese pentru diferite mărci și modele. Sigur e o afacere de viitor, câștigăm timp și economisim bani la doar un click distanță. Renunț cu drag la drumurile pe care trebuie să le fac pentru a da comandă și a ridica piesele.
 Dezmembraripenet.ro este cel mai util site de care am auzit în ultimul timp. Sunt fericită că nu trebuie să renunț la buburuza mea, au piese de VW.Dezmembraripenet
masina piese
Surse foto: Volkswagen UK, Dezmembraripenet.ro, wikipedia.org

Confidențe nocturne

  Cum încheie apelul holofonic, Corina năvăli în bucătărie furibundă, aproape sufocându-se de indignare. Întinse mâna înspre raftul frigorific, unde fiecare dintre produse avea temperatura de păstrare proprie şi apucă la întâmplare una din caserolele cele mai reci. Îngheţată cu cinci arome. O desfăcu şi înfipse în ea cea mai zdravănă linguriţă pe care o găsi, pregătită să înfulece chiar cu riscul de a-şi strepezi dinții.

ice-cream-946913_960_720

   – Ups, se auzi imediat inevitabila reacţie a Fridei. Iar te-ai certat cu prietenul? Niciodată nu ai face alegerea asta proastă în plină noapte, dacă nu ar fi asta. Ştii câte din cele cinci arome au de fapt compoziţie de colorant alimentar pur? Produs de Celulele Agro-Industriale Lunare, dar după părerea mea avizată ar fi mai exacți dacă i-ar scoate orice referire la agro din etichetare.

   – Bla, bla, îngână Corina tonalitatea sfătoasă, vărsându-şi nervii pe cine putea. Nici măcar nu înţeleg ce  boscorodeşti tu acolo.

    Totuşi ezită să guste din îngheţată.

   – Eu te-am atenţionat încă de când ai comandat-o, dar nu m-ai băgat în seama. Mai bine îţi pregătesc prin opţiunea blender o crema sănătoasă de banane cu miere şi scorţişoară.

   – Nu am niciun chef de reţetele şi analizele tale stresante. Clar?

   – Pentru că eşti supărată pe prietenul tău.

   – Pentru că sunt iritată şi exasperată şi sătulă de nesimţitul ăla până peste cap, da.

   – Hm. Ai putea să îl părăseşti.

  – Vai, ce soluţie genială! Ce ştii tu? ricană Corina înșfăcând bosumflată o cutie de ciocolată fluidă. Împotriva ăsteia ai vreo obiecţie?

   – Dacă e să o luăm chimic, nu organoleptic, reîncepu Frida, stârnind Corinei automat reacţia de a da ochii peste cap, substanţele introduse acolo de fabricanţii din Colonia Marţiană m-ar face să recomand mai degrabă un mousse din avocado şi carob. Oricât de bine ar arăta şi oricât de mult s-ar dori să se sprijine agricultura și industria din coloniile planetare, examinările obiective ne indică faptul că produsele lor au încă, serioase deficienţe.

  – Parcă eşti mama după un curs intensiv de nutriţie spaţială! oftă înfrântă Corina. Dacă te-ai pricepe măcar să dai și sfaturi despre relaţii ca ea… De fapt, bună idee, dimineaţă la prima oră o sun ca să mă aline. Te las pe tine cu substanţele tale şi mă duc acum să mă culc…

    – Am contactat dormitorul să pregătească temperatura ideală pentru somnul perfect.

   – Să-mi încălzească patul gol. Nici nu îţi dai seama ce ironic a sunat asta. Ufff, nu ştiu dacă să îmi doresc sau nu, să se mai fabrice numai frigidere mute ca altădată.

   – Ai putea oricând să îmi anulezi funcţiunea vocală, remarcă Frida.

   – Nu, n-aş putea, zâmbi un pic mai destinsă Corina. Cu cine aş mai dezbate eu probleme de alimentaţie post-traumă sentimentală, dacă nu ai fi tu așa vorbăreață? Somn uşor, frigiderițo.

    – Somn uşor, Corina, răspunse frigiderul.confidente nocturne (1)FRIGIDER 1

    Star Fridge. The Next Generation

   Spațiul, ultima frontieră. Acestea sunt călătoriile navei spațiale Enterprise. Misiunea ei: de a explora lumi noi, necunoscute, de a căuta noi forme de viață și noi civilizații, de a pătrunde acolo unde nimeni nu a mai ajuns.
 

    Jurnalul de bord al căpitanului. Data stelară 2084.

    De cinci zile staționăm în emisfera planetei Arida, din cauza defecțiunii la sistemul de climatizare, pe care inginerii noștri nu au reușit încă să îl repare. Lt. Geordi și com. Riker s-au teleportat pe planetă, într-o zonă populată, pentru a cunoaște aridienii, cei atât de obișnuiți cu lipsa apei și temperaturi de peste 50 ° C.

    Pentru noi, membrii navei, aceste 3 zile se dovedesc a fi extrem de greu de suportat, cu toate că avem frigidere ce ne furnizează tot ce este necesar pentru a ne scădea temperatura corpului.165595
   

    Cine ar fi crezut că aceste electrocasnice de pe vremea strămoșilor se vor dovedi atât de utile și acum?

    Față de frigiderul de pe vremuri, cel de acum îndeplinește mult mai multe funcții. De exemplu, cel de pe Puntea 1 e făcut dintr-un aliaj mult mai dur decât titanul, impenetrabil. Conectat de rețeaua Computerului navei, are acces la baza de date, prin urmare cunoaște obiceiurile alimentare ale fiecărui membru. Tabloul de comandă este dual: digital și cu recunoaștere vocală. Comanzi ceea ce dorești să mănânci sau să bei, iar frigiderul îți oferă imediat ceea ce ai comandat, la temperatura potrivită, în funcție de inflexiunile vocii; dacă ești răgușit, în niciun caz nu-ți va da apă rece. Dacă temperatura aerului este ridicată, ca acum, îți reamintește să te hidratezi, ori de câte ori este necesar. Nici alimentele expirate nu sunt o problemă; frigiderul citește etichetele și te anunță când trebuie reîmprospătat conținutul.

   Singura funcție pe care nu am folosit-o niciodată și nici nu ne dorim să o facem este cea de autodistrugere, în caz de suprasolicitare, și aceasta inteligentă: frigiderul nu te lasă să devii bulimic!frigider picard

ENGAGE
Sursa foto: Digital Games
Sursa foto: Demax.ro

 Iarna pe uliță, sau pe autostradă

    Nu cred, a trecut așa repede anul acesta, atât de aglomerată am fost, nu am realizat că e săptămâna Crăciunului, mai am atâtea lucruri de făcut, programări, vizite, cumpărături… Totul e pregătit pentru Crăciun, nu știu ce să facem de Revelion.
Anul trecut ne-am hotărât brusc pe 30 decembrie să plecăm în Germania, să-i facem o surpriză cumnatei mele, care avea bebe mic și nu putea călători; am făcut de dimineață, pe 31, cumpărăturile, iar după prânz am pornit la drum. Aveam 1000 de kilometri de parcurs, în mod normal am fi ajuns în 9 ore, nu am prevăzut că vom prinde zăpadă tot drumul.
   Ungaria-ninge, autostrada e liberă, zăpada se topește fiind circulație intensă, mașinile de la drumuri circulă, e rezonabil.
austria
   Austria – ninge, probabil de două zile, se circulă greu, pe o singură bandă, încet, multe mașini trase pe banda de urgență, alții parcați prin benzinării temporar până se curăță autostrada.
   Germania – de la intrarea în țară am mers 80 de kilometri în spatele mașinii de curățat zăpadă. Eram printre puținele mașini care încă circulau. Ei bine, asta înseamnă să te prindă iarna pregătit, cauciucurile noi de iarnă și-au făcut bine treaba, nu contează că e apă, noroi, zăpadă, lapoviță, dacă ai mașina echipată cu anvelopele potrivite. Indiferent de condițiile meteo, nu putem fi surprinși; dacă am Audi A8 S-line, încălțat corespunzător de la Nokian Tyres, plecăm la drum fără teamă, peisajul e superb, se văd munții îmbrăcați în haine de iarnă, brazii acoperiți cu plapumă de nea, băiețelul meu abia așteaptă săniușul…
germania
germania-1
   Am ajuns la ora 23 a Germaniei în fața blocului cumnatei, a fost o surpriză minunată, am petrecut în familie Revelionul. Ce amintire frumoasă, mă gândesc foarte serios să repetăm experiența, se pare că în România nu o să avem zăpadă de sărbători. Nu ne este teamă,  anvelopele Nokian Tyres de iarnă sunt de calitate .
Cadoul cel mai frumos de sărbători e să fii cu familia indiferent de vreme și drumuri.
logo-nt

Ajunul lui George

    Era pentru prima dată când George făcea ceva ilegal. Pierduse pariul cu prietenii săi și iată-l acum, în miez de noapte, cu un topor în mână, în pădure. El… care niciodată nu încălcase legea, el, care ocolea jumătate de oraș doar ca să treacă pe zebra. Acum trebuia să taie un brad și să-l aducă în sufrageria unde se decisese, cu câteva minute în urmă, pedeapsa sa. Nu auziseră și ei de brazi artificiali? De ce să pedepsească și pădurea, când ,,e-Sarbatoare.ro” e doar la un click distanță?brazi-artificialibrazibrad

   Era cumplit! Pe cât de friguroasă era noaptea aceea în pădure, pe atât de tare transpira George… cu toporul în mână și cu un tremur pe care niciodată nu-l mai avusese. Înainta pe cărarea din desișul pădurii, imaginându-și cum o să fie prins de pădurar, cum o să fie dat pe mâna poliției și cum o să apară în ziarele de a doua zi, în articole cu titluri precum: „Tâlharul pădurii a fost capturat” sau „Individ periculos, cu un topor în mână, prins în pădure în flagrant”, alături de poza lui deloc fotogenică. Toate acestea pentru un brad, pentru un pariu pierdut în seara de ajun, în propria sa sufragerie. Se și vedea eliberat pe cauțiune chiar în prima zi de Crăciun, sub privirile pline de reproș ale soției, sub privirea tăioasă a soacrei, din care reieșeau clar și dureros cuvintele: „Știam eu că nu ești bun de nimic! Ce căutai, mă, în noaptea de ajun în pădure, cu toporul?”.
   Era clar, nu trăise George dramă mai mare în viața sa! Dar acum urma să o pățească. Era inevitabil! Pe de altă parte, nu avea cum să renunțe. Era deja acolo, își auzea respirația fremătând în întunericul pădurii. Lanterna proiecta o lumină tremurândă pe cărarea unde George încerca să răzbată cu greu prin zăpadă. Aruncă o scurtă privire pe cer, printre ramurile îngreunate de nea ale brazilor și zări pleiada de stele care se distrau văzând un așa spectacol. Deodată, din desișul brazilor, se auzi un zgomot ciudat.
-E clar, își spuse George înlemnit de frică, m-au prins. E pădurarul. O să fiu dat pe mâna poliției. O să am dosar penal. Asta a fost!
   În timp ce-și pregătea replicile pentru pădurar: „Știu că e greu să credeți, dar a fost un pariu, nimic mai mult” sau „Să știți că nu e ceea ce pare, chiar dacă mă vedeți cu un topor aici, în pădurea de brazi…”.
Aceasta din urmă nu i se păru o replică atât de reușită și încercă în mintea sa să creioneze o alta, mai credibilă, însă dintr-o dată, la nici doi metri în fața sa, apăru pe cărare nimeni altul decât… ursul! Împietrit, George vru să strige, dar când deschise gura, îi ieși replica:
-Domnule pădurar, știu că e greu să credeți, dar a fost un pariu, nimic mai mult!
   Atât a reușit George să spună, apoi a făcut cel mai înțelept lucru posibil în situația dată: a luat-o la fugă și nu s-a oprit decât atunci când a ajuns la mașină. Acasă, George le-a explicat prietenilor săi:
-Era o liniște perfectă în pădure, aș fi putut tăia nu un brad, ci chiar mai mulți, dar m-am gândit… la ce bun să distrugem pădurea? Există brazi artificiali! Oricum, acum câteva zile, soția mea a comandat un brad artificial de pe e-sarbatoare.ro! Dar plimbarea prin pădure a fost relaxantă, să știți!
  De atunci, George nu mai face pariuri cu prietenii săi. El prețuiește natura, a devenit un ecologist înfocat, s-a înscris într-un ONG ce se opune defrișării pădurilor, iar când e-sărbătoare își aduce aminte, oftând ușurat, întâmplarea trăită în ajunul acelui Crăciun.

e-sarbatoare

e-sarbatoare

Dragoste la prima înghițitură

   Iată-ne ajunși și la Gala SuperBlog! Încă o ediție terminată, încă o gală, încă o reîntâlnire cu bloggeri din toată țara… Și ceva în plus: o degustare ca la carte!
    La Hotel Arc de Triomphe, locație elegantă din nordul Capitalei, ne-am delectat cu cele mai fine feluri de brânză și vin. Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro ne-au introdus în lumea brânzei și a vinului, nu degeaba evenimentul s-a numit Brânzeturi cum se… cuVin.
branza
   Ni s-au umplut paharele pe rând, cu fiecare din cele 6 tipuri de vin, asortate cu mai multe feluri de brânză. Bietele noastre papile gustative nu mai știau unde să se îndrepte mai întâi, delicatese pe alese!
   Țin să precizez că nu mă înnebunesc după vin, nu sunt un fan al acestei băuturi. Probabil pentru că majoritatea sunt prea seci pentru gustul meu, de-ți vine să le pui zahăr. Mie îmi plac băuturile dulci, dar dulci ca lumea, după care simți nevoia să bei apă. Cum ar spune Bloggerii Olteni, care te leșuiesc.
   După degustarea mai multor tipuri de vinuri, la prezentarea ultimului, Dessert de Corcova, deja nu mai voiam să beau. Erau așa multe, că mă gândeam că plec de acolo pe 7 cărări, însă m-au convins exclamațiile de încântare ale celor din jur. Așa că am întins mâna, nu prea convinsă, spre paharul cu licoarea albă și aromată. Și când mă gândesc că am fost pe punctul de a nu gusta! Mare greșeală aș fi făcut!
   A fost dragoste la prima înghițitură! Un gust dulce, plăcut (fără să leșuiască), o aromă discretă și ușor fructată… Așa cum îi spune și numele, un desert delicios! Unul dintre puținele vinuri care îmi plac la nebunie!
   Vinul Dessert a fost servit împreună cu brânza Roquefort, celebra delicatesă cu mucegai, atât de apreciată de cunoscători. Deși simplă nu îmi place prea mult, trebuie să recunosc că face o combinație frumoasă cu vinul Dessert. Gustul dulce al vinului atenuează aroma picantă, puternică și înțepătoare a brânzei.
   Înainte de această degustare, nu cunoșteam legenda brânzei Roquefort; acum am aflat-o și o găsesc foarte interesantă: se spune că un păstor, văzând o fată, a plecat după ea, nu înainte de a-și ascunde prânzul format din pâine și brânză de oaie într-o peșteră. Întors câteva luni mai târziu, a găsit brânza mucegăită. Așa se pare că a luat naștere brânza Roquefort. Nu știu cât adevăr este în această legendă, însă trebuie să recunoaștem că dă bine și lumea o apreciază. În câteva cuvinte, este comercială.
branza2
gala3
  Ajunsă la finalul degustării, pot rezuma această experiență în trei senzații: vinul – prospețime, brânza – forță, combinația Dessert – Roquefort: armonie.
branza1
desert

Discreţie într-o sticluţă!

– Haide, mergi?
– Of, nu mai merg, du-te tu!
– De ce?
– Nu mă simt bine și nu mai pot de nervi!
– De ce, dragă?
– De la pocăria aia de epilat! E un coșmar pentru mine! Nu știu ce metodă să mai aleg, zău așa! Credeam că numai de la cremă te poți irita. Greșit! Am folosit ceară și e groaznic! Mi-au rămas resturi, mă mănâncă pielea, mă doare chiar! Plus că a lăsat un aspect groaznic, zici că am lepră!
– Ei, nu exagera!
– Nu exagerez! Nu știu la ce metodă să mai apelez! Și cum nu sunt în topul bogătașelor, nu cred că voi alege epilarea definitivă prea curând! Crema irită, ceara le fel, cu aparatul durează mult, cred că mă întorc la lamă!
– Nu ți-aș recomanda! Crește părul mai repede decât ți-ai dori și se întețește firul.
– Crezi că eu nu știu? Dar n-am opțiuni! Vrei să umblu cu bube până la următoarea epilare? Păi ce-am făcut?
– Auzi, dar tu n-ai folosit șervețele umede după epilare?
– Ba da, dar s-au terminat înainte să apuc eu să scot toată ceara! Până să deschid altul, s-a întărit pe picior de-mi venea s-o tai cu cuțitul! E un coșmar, crede-mă!
– Și nu folosești loțiuni după epilat?
– Dă-le naibii de loțiuni, am folosit de toate și nimic! Tot aia e!
– Poate n-ai căutat unde trebuie. Uleiuri după epilat  de la Total Pro Beauty ai folosit?logo
– Total cum? Nu, n-am auzit…
– E, păi încearcă! De la Total Pro Beauty. Eu de acolo îmi iau cam toate produsele cosmetice. E normală reacția asta după epilare, cu atât mai mult cu cât ai o piele sensibilă. Crezi că alte femei nu pățesc la fel? Eu folosesc lapte după epilat Aloe  și n-am probleme. E foarte bun, are proprietăţi calmante și emoliente, oferite de extractul de Aloe Vera. Și culmea, îndepărtează și resturile de ceară!
– Serios?
– Da. Îl folosești cu o dischetă de bumbac din aceea de demachiat. Este întâlnit și în saloanele de înfrumusețare! În plus, calmează durerile apărute în urma epilării și ce-mi place cel mai mult, are o aromă super! Ușor dulceagă, așa. Îmi vine să-l aplic și când nu mă epilez!
– Hmmm, sună bine. Dar prețul? Bănuiesc că e scump.
– E, scump! E un preț foarte accesibil, doar 35 de lei!
– Serios? Un produs așa bun și ieftin?
– Da! Încearcă dacă nu mă crezi!
– Hm, într-adevăr, Aloe Vera are o aromă plăcută, acum rămâne de văzut daca are și vreun efect…
………………………………………………………………………………………………………
După ceva timp:
– Dragă, ai avut dreptate! Nu mă mai despart de noul meu lapte de după epilare!
– Deci să înțeleg că nu te-ai alăturat femeilor ce protestează împotriva epilării și nici nu te-ai întors la lamă!
– Nuuu! La cât sunt eu de sensibilă, cred că și cu lama m-aș irita! Dar acum e OK, cu laptele Aloe, o să scriu un articol pe blog și voi recomanda produsul tuturor cititoarelor mele! O să apari și tu pe acolo!
– Păi cred și eu, bine că ai vorbit cu mine la vremea respectivă! Altfel acum te vedeam cu o pancartă: „Spune NU epilării!”
– Tu și ideile tale!
Cele două prietene au izbucnit în râs. În aer se simțea o aromă discretă și dulceagă, iar pe noptieră trona o sticlă alb-sidefie, pe care scria „Aloe Vera”lapte-dupa-epilat-aloe-500ml
Surse foto Total Beauty

Organica.ro te invită să faci alegeri inteligente

   Viața e un lung șir de alegeri… dar, știai că alegerile tale influențează nu doar propria ta sănătate și frumusețe, ci și calitatea mediului exterior? Trăim într-o epocă în care piața de produse cosmetice abundă în produse care excelează prin rezultate rapide și eficiență. Din păcate, majoritatea acestor produse au o compoziție chimică nocivă atât organismului, cât și mediului. Specialiștii în sănătatea și îngrijirea pielii au tras un semnal de alarmă în ultimii ani, subliniind că ar trebui să ne redirecționăm atenția către produsele non-agresive, care să nu aibă efecte adverse asupra pielii.
   Un stil de viață echilibrat, organic, înseamnă să păstrezi mereu balanța între respectul pentru propria persoană și respectul pentru mediul în care trăiești. De la alimente, la produse cosmetice sau produse pentru curățenie, tot ceea ce folosim ar trebui să fie în perfectă armonie cu natura.
   Pentru că e absolut firesc să ne dorim frumusețe, să ne îngrijim cât mai bine corpul, este necesar să știm că avem, din fericire, alternative la produsele cosmetice și de îngrijire clasice. Care sunt aceste alternative? Cosmeticele bio! Acestea nu agresează pielea, nu distrug bariera naturală de protecție și mai ales sunt mult mai bine tolerate de către organism, astfel încât riscul iritațiilor este exclus. Mai mult decât atât, cosmeticele bio nu sufocă pielea, ci îi permit acesteia să respire. Spre deosebire de celelalte cosmetice, cele bio nu agresează în nici un fel mediul înconjurător, fiind realizate din ingrediente naturale, fără intervenții de tip genetic, fără adaosuri de conservați care să producă dezechilibre în organism.organica-logo-1480966529
   Unde găsim astfel de produse? Ei bine, de curând s-a lansat Organica.ro, magazin care comercializează produse bio cosmetice. Pentru că decembrie este perioada cadourilor, cumpărătorii beneficiază în această lună de o promoţie de lansare în cadrul căreia se oferă 15% discount pentru toată gama de produse. Astfel, se pot achiziționa bio cosmetice pentru corp, bio cosmetice pentru ten, deodorante bio, cosmetice bio pentru copii, detergenţi bio, serveţele umede bio pentru copii, dar și remedii bio. Organica.ro te invită să alegi produse pentru tine, dar și pentru întreaga familie, de la bebeluși cu pielea sensibilă, la adolescenți cu probleme acneice, până la persoane trecute de prima tinerețe. Parfumuri solide, în diferite arome cu care nu poți fi altfel, decât irezistibilă, dar și produse care-ți fac casa să strălucească de curățenie, alimente bio, toate acestea și nu numai, le găsești pe Organica.ro!crema-hidratanta-de-zi-si-de-noapte-cu-avocado
E decembrie, e luna cadourilor și a alegerilor inteligente, cu Organica.ro!unt-de-corp-anti-vergeturi-pentru-gravidebalsam-calmant-pentru-iritatii-20gr-essential-care

O poveste cu Moff.ro

    Împărțim patul, nu și biroul!
– Mi-ai văzut cumva facturierul, draga mea?
– Nu, iar nu-ți găsești lucrurile? Caută-l bine!
………..
   Vai, uite unde era facturierul, de ieri îl caută Ionuț, l-am băgat în geantă împreună cu mapa mea roșie, știu că sunt mai împrăștiată, dar nu mă gândeam că o să-l încurc dacă împărțim biroul! O să râdă o lună de mine, asta dacă nu i-am încurcat prea tare planurile cu mica mea prostioară.
– Iubi, știi… am găsit facturierul, l-am luat din greșeală, scuză-mă!
– Eu te scuz, Ionela, nu știu dacă o să mă scuze șefu’ pe mine, trebuia să facturez ieri. Cred că nu e o idee bună să împărțim biroul, caută și tu ceva mobilă de birou, plătesc eu. Oricum esti aproape gata cu facultatea, după ce începi lucrul cine știe ce mai încurcăm, în loc de piese auto mă trezesc că facturez cârnați sau OB-uri, și așa toată ziua ești pe blog, ai nevoie de spațiul tău.
birou-cu-picioare-metalice
  Are dreptate, primul lucru util pe care-l fac e să caut birouri office, vreau ceva drăguț și să nu ocupe foarte mult spațiu, din stejar, să fie asortat biroul lui Ionuț; îmi ia el birou, dar nu scapă așa ușor de mine, am să-i suflu-n ceafă, doar știe că nu stau mult fără el.
   Am găsit, birou pentru calculator … cu dulap pentru bibliorafturi, pot imprima articolele de pe blogul meu, le așez frumos după dată, după subiecte, pot fi mai organizată, e ceea ce mi-am dorit compact, fix pentru spațiul meu. E creat inteligent, spațiul de jos îl folosesc pentru imprimantă, iar sus voi așeza cadourile de la colegii mei bloggeri Am să-l recomand şi cititorilor mei, majoritatea locuiesc la apartament, spațiul e mic, e perfect, poate fi folosit și de copiii lor școlari.
„Dimensiunile şi design-ul inteligent sunt punctele forte ale acestui tip de birou office.”
M-a convins, e ceea ce am nevoie, pot trimite măsurătorile, în maxim două săptămâni vine.
birou-office-bardolino
………..
– Ioana!!!!! Nu mai am nici un pix ???????????????
– Iubi, mai ai răbdare puțin, cei de la Moff.ro sunt eficienți, dar am făcut comanda acu’ 20 de minute.
– De acum împărțim patul, nu și biroul!

Dragostea plutește în aer … (ne)condiționat

   Toată dimineaţa înotaseră până la epuizare în mare, pentru a topi dorul de apă, nisip şi valuri, pe care nu şi-l mai astâmpăraseră din vacanţa trecută. Întorşi la hotel, când soarele devenise prea dogoritor, au sărit direct sub duşul fierbinte ca să se curățe împreună, cum trebuie, de peliculele nisipii, sare şi gustul de alge.
   Daniel termină primul (duşul) şi ieşind umed şi ciufulit din baie, doar cu prosopul înfăşurat în jurul mijlocului, se trânti pe spate cu braţele deschise în patul rearanjat cât lăsaseră camera liberă, asemeni unui plic oficial numai bun de strecurat într-o cutie de scrisori. Înșfăcă telecomanda şi o îndreptă spre aparatul de aer condiţionat.
Adierea izbucni în jeturi propulsate de răcoare mângâietoare.
– Aaaah, gemu într-un abandon imediat al simţurilor, cu pielea înfiorată de alintul rece pe fierbinţeala trupului.
   Între timp, apăru şi Adina ca Afrodita ieşită din valuri, îmbrobonită cu picături si înroşită de soare și biciuirea prea fierbinte a duşului. Avea chiar două prosopele, dar le folosea şi mai puţin eficient ca Daniel. Însă nici măcar scena parcă desprinsă dintr-o pictură erotică, nu reuşi să îl facă pe băiat să deschidă ochii de căzut în extaz.
– Iubi! Vino lângă mine să vezi ce senzaţie…
Îi făcu loc pe patul cu aspect mai mult sau mai puţin matrimonial. Cu chef de joacă, Adina se aruncă imediat şi se răsfiră la fel de mult ca el, în stilul omului vitruvian al lui Da Vinci. iubire2
– Şi de ce ne-am răstignit aşa?
– Taci…. şi doar savurează.
   Fanta aparatului de aer condiţionat era atât de bine ţintită şi adierea rece produsă de torsul electric, atât de plăcută, încât, inevitabil, Adina se pierdu în aceaşi stare de tihnă ferice.
– Mmmmm! Sublim! scânci ea. … E mai minunat decât sexul.
– OK, nu-i nevoie să exagerezi cu superlativele, se trezi Daniel puţin iritat.
   Sări dintr-un salt voinicesc până lângă aparat şi îl studie curios: “aer conditionat 9000 BTU Daikin” … Buchisi el. Apoi observă o cărțulie cu instrucțiuni de folosire pe măsuța de dedesubt. De la .. http://www.aerneconditionat.ro/imagine-9
– Ne luăm şi noi o chestie din asta, decise. Nu e drept ca numai în hoteluri să putem gusta dintr-o plăcere răcoritoare cum avem aici.
– Da, iubi. Aşa de fiecare dată când tu nu ai să fii acasă, eu am să stau goală şi am să las suflul lui să-mi înfioare tot corpul.
– Hei! Ce e cu proprietățiile astea înlocuitoare pe care i le tot descoperi? Chiar vrei să mă răzgândesc?
– Hi, hi! Ce uşor eşti de tachinat! Hai, plonjează aici, lângă mine!
Aparatul de aer condiţionat continua să toarcă mângâietor.
logo1
Surse foto: Pinterest şi Aer NECONDITIONAT

Sărbători de iarnă cu DescoperimRomania.ro

 http://www.descoperimromania.ro/
   Miruna stă în State de 12 ani. Ne-am împrietenit imediat ce ne-am cunoscut. Mi-a fost alături de la început, ba chiar ea m-a ajutat să mă acomodez, să-mi găsesc job-ul la pe care îl am și acum, dar și o căsuță cochetă și nu foarte scumpă. Am chemat-o în vizită acum, căci i-am cumpărat o mică atenție de sărbători, dar nu i-am zis nimic la telefon, ca să vină. Dacă afla motivul adevărat nu mai venea.
   Am făcut o prăjitură, am în congelator înghețata ei preferată (cea cu fructe) și împreună cu o cană generoasă de cafea, vor fi ingredientele perfecte pentru o după-amiază numai pentru noi două.
-Bună, draga mea! Ajung în 5 minute la tine.
– Bunăăăăă, Miruna! Ce bine că ai venit! Habar nu ai de când aștept ziua asta de răsfăț! îi spun zâmbind.
– Draga mea, nu am mai stat la povești cu nimeni de săptămâni bune!
– Perfect! Acesta este cel mai bun moment pentru povești!
   Stăm în livingul mobilat perfect și povestim câte în lună și în stele. Îmi spune de familie, de începuturile ei în afara țării, de cum l-a cunoscut pe Sebi, șeful ei, iar mai apoi soțul ei iubit, despre cum a cerut-o de soție, cum l-a anunțat că va fi tătic de gemeni. Despre fericirea pură. Miruna este însăși fericirea. Așa arată fericirea, îmi spun în gând.
– Și vine vacanța, da? Cred că abia aștepți!!!
– Da, o aștept de un an! Voi sta acasă o lună. A-ca-să!
– Te cred! Îmi plac mult revederile, dar urăsc despărțirile, spune Miruna.
– De când nu ai mai fost acasă, Miru?
– Eheee, am 6 ani și ceva, dar nu prea mai am ce face în țară: părinții mei… știi și tu… – și începe să plângă.
– Da… Iartă-mă, nu am vrut să te fac să plângi!
– Hei, stai liniștită! Zi-mi de tine, de vacanță! Cum va fi? Pe unde veți merge?
– Miru, dacă mă crezi habar nu am, îi spun în timp ce-i umplu iar cana cu cafea.
– Știu cum e, dar spune-mi măcar la ce te-ai gândit!
– Nu știu nimic sigur, dar vreau să fie o surpriză pentru ai mei. Vreau să-i bucur și de 1 Decembrie, de Crăciun, de Anul Nou. Vreau să mă decid aici și să nu le spun nimic, dar nimic despre ce vom face cât timp voi fi acasă.
– Heeei, fain!
– Da, dar zi-mi tu, de unde aș putea să încep căutările pentru vacanța de neuitat?
– Vrei undeva în afara țării?
– Nuuu!!! Vin din afara țării și tot în străinătate să-mi petrec și vacanța? Vreau în România. După atâția ani de stat departe de țară, tot ce-mi doresc acum este o vacanță aproape de cei dragi, aproape de tot ce înseamnă acasă. E noiembrie deja, iar eu visez la vacanța mea încă de anul trecut, atunci când am promis familiei că voi sta acasă o lună întreagă. Entuziasmul lor, zarva și chicotelile de bucurie m-au făcut și mai fericită și visătoare. De atunci a trecut aproape un an. Doamne, ce repede mai trece timpul, aproape că nu-l simți! Iată-mă din nou plină de emoții și gata să mă pregătesc pentru ceea ce urmează: vacanța mea de vis în România!      Am făcut de toate în anii trecuți, dar anul acesta nu știu ce o să facem. Aș vrea să fie de neuitat pentru mine, dar și pentru ai mei, să rămânem cu amintiri vii cât pentru 10 ani. Vreau să simt, să trăiesc magia sărbătorilor, să le ofer și părinților o vacanță, căci nu au mai plecat nicăieri de ani buni.
     După un moment de tăcere, în timp ce eu și Miru ne-am verificat e-mail-ul și facebook-ul, prietena mea rupe tăcerea:
– Nu ți-am spus, dar Sebi vrea să mergem anul viitor în România și se uita pe net într-o seară să vadă ce mai e frumos de vizitat prin țară. A găsit un site interesant, ceva cu DescoperimRomania.ro. Era entuziasmat rău și mi-a zis doar atât: „Miru, iubito, la anul avem plan: Sărbători în România cu “DescoperimRomania.ro. Am văzut și eu site-ul, dar nu am avut timp să mă uit prea mult la oferte.imagine-3
– Vrei să căutăm acum? Poate găsim ceva, ce zici?
– Hai!
   Intrăm pe site și ne minunăm amândouă de ceea ce vedem acolo. Frumusețea pe pământ, îmi zic!
– Uite, oferte multe, fix cum vreau eu!!! – exclam fericită – Uitee!!! Oferte pentru 1 Decembrie 2016
– Ia să vedem ce ofertă au pentru Crăciun!
– Diana, uite, „Crăciun 2016” Doamne, vreau și Revelion de poveste, spune Miruna cu ochii nedezlipiți de telefon.
– Pam Pam! zic eu. Uite ce-am găsit: „Revelion 2017 – Doamne, e Raiul! Eram atât de emoționată!
– Acolo mergem, spune Miruna cu voce joasă, plină de emoție.
– Daaaa, dar eu anul ăsta. Tu abia la anul, spun în timp ce o privesc pe Miruna. Bun! Mergem acolo, dar unde stăm? întreb eu, râzând colorat, ca să șterg tristețea de pe chipul Mirunei.
– Uite, cred că au și canal de Youtube. Intru acum să văd ce au acolo postat. Poate…
– Bine, îi răspund.
După trei minute, Miruna spune:
– Găsești cazare, stai fără grijă! Vile de vile…
Mă uit la Miruna:
– Sună-l pe Sebi și spune-i că mergeți cu toții în vacanța dorită. Dar nu la anul, ci anul ăsta, cu mine și ai mei!
– Nu… E vacanța ta… –
– Sună-l!! Și mergem! Nu e cu vrut sau mai știu eu ce. Mergem toți!!!
   După alte 10 minute, îmi îmbrățișam cea mai bună prietenă, cu care urma să am cea mai frumoasă vacanță de sărbători! Cadoul e încă la mine, dar tot ce contează e faptul că vacanța noastră va fi memorabilă. Nu știam unde exact vom merge, dar eram cea mai fericită că va fi cu mine și prietena mea – așa o puteam răsplăti pentru tot ce a făcut pentru mine în tot acest timp.
    Miru urma să fie surprinsă de mine, dar viața ne-a surprins pe amândouă atât de frumos! 
imagine-1

Provocarea a venit de la Stalinskaya, pentru că aniversează 20 de ani pe piața din România. Sărbătorim românește cu rețeta puterii secrete rusești.

Lumea e a celor puternici

     Ce antipatică era doamna, am vrut doar să-mi depun un CV pentru postul de manager resurse umane, nici măcar nu m-a întrebat ce studii am, de ce îmi doresc postul, pur și simplu nu i-a plăcut de mine și nu a acceptat CV –ul!
  Atâta şcoală degeaba! Singura soluție e să lucrez la barul din zonă până găsesc ceva. Mă duc diseară să văd dacă mai au valabil postul de barmaniță.
– Bună seara, domnișoară, pot să-ți ofer ceva de băut?
– Nu obișnuiesc să beau cu străinii, … deși, adevărul e că simt nevoia să iau ceva puternic.
– Eu sunt Ivan, patronul barului, mi-a spus barmanul că vrei să vorbești cu mine.
– Eu sunt Eva. Ce gafă am făcut, am fost nepoliticoasă, venisem pentru postul de barman şi deja am lăsat impresie proastă.
– Acum, că nu mai suntem străini, dă-mi voie să-ți recomand o băutură. E pentru cei puternici.
Preparată conform unei rețete tradiționale rusești, STALINSKAYA Vodka este recunoscută pentru tăria gustului, pentru rigoarea selecției materiilor prime și îmbunătățirea constantă a procesului de producție și a tehnologiei folosite. Încă de la lansare, sub sloganul „Pentru cei puternici”, STALINSKAYA este alături de cei care care au curajul să riște pentru a transforma orice încercare într-o victorie, de cei al căror succes este alimentat de tăria de caracter”. Marca aniversează anul acesta 20 de ani pe piața din România. „LIMITED EDITION 26-9-16
Hm, ce avem aici? Absolventă a Facultății de Limbi Străine, proiecte internaționale în istorie și ecologie, studentă a Facultății de Psihologie. Tu chiar vrei să fii barman?
– Nu, doar că am nevoie de un job și nu am găsit unul încă. Azi am fost să depun CV-ul ăsta pentru un post la resurse umane, iar doamna de la secretariat nu a vrut să-l primească. Mâine sunt interviurile și trebuia depus până ieri.
– O fată așa drăguță sigur trebuie să reușească. Uite cum facem, te duci mâine la interviu și dacă nu obții postul, vii barman la mine. Viața bate școala, experiența o acumulezi muncind. Studiile sunt importante pentru cunoștințe, dar din păcate, trebuie să ai experiență pentru a face parte dintr-o organizație de succes. Nu renunța, lumea e a celor puternici, a celor care perseverează și luptă pentru visurile lor!
……………
– Nu pot să cred, am fost aleasă! Din cele zece fete participante la interviu, eu am fost selectată, directorul s-a enervat pe secretară că nu mi-a acceptat CV-ul! Chiar m-ai învățat ce înseamnă evoluția celor puternici, cum zici tu! Am nevoie de încă o Stalinskaya! Ivan, fac eu cinste azi, mă bucur că te-am cunoscut, oferi putere și încredere!
Azi iubesc Stalinskaya,
Nou curaj în viața mea
Esența din Rusia
Mi-a adus victoria.
La mulți ani, Stalinskaya!
Provocarea a venit de la Stalinskaya, pentru că aniversează 20 de ani pe piața din România. Sărbătorim românește cu rețeta puterii secrete rusești.

stalinskaya-1

Surse foto: Stalinskaya şi www.agentiadepresamondena.com

Piatadeponturi.ro-singurul site neafiliat vreunei case de pariuri

Ponturi şi poante

– V-am zis? V-am zis eu că o să fie X la pauză, doi la final? Am gura aurită!basketball
– Măi, fato, tu ar trebui să joci la pariuri sportive! Ai putea face bani din intuiția ta!
– Hai, bravo! Și să le dau ălora banii! Oi fi eu tipa care a luat recent contact cu lumea pronosticului sportiv, dar toată lumea știe că ăștia sunt mână în mână! Am o grămadă de prieteni care joacă la casele de pariuri și nu câștigă niciodată. Toate site-urile și casele de pariuri urmăresc să pierzi, ca să-și ia ei comisionul! Tu ai idee ce procentaj iau site-urile astea afiliate caselor de pariuri? Între 20 și 30%…
– Dar eu îi știu eu pe unii care n-au treabă nici cu comisioanele, nici cu casele de pariuri!
– E, na, mă faci să râd! Există așa ceva?logo-piata-de-ponturi-02
– Dacă-ți spun! La Piatadeponturi.ro nu e nicio legătură dubioasă din asta! Este singurul site neafiliat vreunei case de pariuri, vine în sprijinul pariorilor cu adevărat! În loc să te zăpăcească mai rău cu previziuni eronate, chiar te ajută să câștigi!
– Un site de pariuri care să vină în sprijinul celor care pariază? Fii serios, toți vor să te tapeze de bani!
– Dacă nu mă crezi, intră pe site-ul lor! Caută Strategie Pariuri” sau ,,Ponturi Pariuri, o să te lămurești acolo cum stau lucrurile: există specialiști care te pot sfătui pentru fiecare competiție, cu analize amănunțite ale evenimentelor sportive, te îndrumă către cea mai bună strategie de pariere. Deci, treaba e serioasă, documentată, nu lăsată așa, la voia întâmplării. Toate astea, combinate cu feeling-ul tău, ar crea combinația perfectă!
– Sună foarte frumos ce spui tu acolo, deși îmi vine așa greu să cred… Zici că nu e afiliat caselor de pariuri? Sigur ai înțeles tu bine?
– Da, dragă, dar dacă nu mă crezi, ți-am zis, intră la ei pe site și lămurește-te!

– Hm, nu prea am eu încredere în ponturile niciunuia ce își urmărește interesul propriu, dar mă face curioasă treaba asta cu neafilierea… .

Lawrence Gilbert si Kyndall Dykes
sursa foto: Piatadeponturi.ro-Lawrence Gilbert şi Kyndall Dykes
DARMSTADT, GERMANY - SEPTEMBER 20: Andrej Kramaric (C) of Hoffenheim is challenged by Artem Fedetskiy /front) and Laszlo Kleinheisler of Darmstadt during the Bundesliga match between SV Darmstadt 98 and TSG 1899 Hoffenheim at Jonathan-Heims-Stadion am Boellenfalltor on September 20, 2016 in Darmstadt, Germany. (Photo by Alex Grimm/Bongarts/Getty Images)
Sursa foto: Piatadepariuri.ro-DARMSTADT, GERMANY – SEPTEMBER 20(Photo by Alex Grimm/Bongarts/Getty Images)

………………………………………………………………………

După ceva timp:
– Ai avut dreptate, am intrat la ei pe site, m-am documentat și… sunt serioși tipii!
– Ai văzut? Te trimiteam eu aiurea?! Ai câștigat acum?
– Daaa, dar dincolo de câștiguri, pot să-ți spun că am și pus bazele pariurilor mele viitoare! Totul acolo e strategic, se bazează pe analize amănunțite, iau în calcul mai mulți factori, te ajută să vezi totul într-o altă manieră față de site-urile de pariuri. Cred că Piatadeponturi e o inovație de care lumea pariorilor chiar avea nevoie. Cu sprijinul lor se trece brusc la un alt nivel și astfel, ajungi să nu te bazezi numai pe intuiție, cum făceam eu înainte.
– Oricum, tu ai intuiție bună! Feminină!
– Da, dar în pariuri contează si altceva, cel puțin la fel de mult ca intuiția. Asta am învățat de la ei. Descoperi acolo profesionalismul cu ajutorul căruia poți să-ți formezi propria strategie.
– Ai văzut? Și tu erai așa de înverșunată… Toma necredincioasa!
– Adevărul e că trebuie să fii deschis la minte și să nu renunți la ceva până nu te documentezi serios. Până să mă interesez, credeam că toate site-urile de pariuri sunt chitite să-ți ia banii și să te facă să pierzi, pentru a câștiga ei comision. Uite că nu e așa! Dacă filtrezi bine informația și mergi unde trebuie, e cu totul și cu totul altceva. Piatadeponturi m-a învățat că norocul e o combinație de coordonate. Ai nevoie de o informare eficientă și reală, de oameni în care să ai încredere… și de un strop de fler.
– Eu ți-am zis, dar tu, nimic, până nu te-ai convins de una singură… Apropo, ce ai de gând să faci cu banii câștigați la pariuri? Îți cumperi o cratiță?
– Băi! O cratiță va ajunge acuș în capul tău!

Prietenul la nevoie se cunoaște

   M-am săturat, atâtea taxe și impozite, atât de multe cheltuieli, că nici nu apuc bine să pun câțiva bani deoparte și hop, statul român mai inventează o taxă, scade un TVA adaugă un impozit, cu o mână îți dă, cu cealaltă ia! Se spunea că statul ajută întreprinderile mici și mijlocii, da’ au o vrăjeală în cuvinte, deh, dă bine pe sticlă. Mai am câțiva bani în cont de care nu mă pot atinge, e sfârșit de trimestru și iar vin taxele. Ce fac cu cei 2000 mp de pământ cumpărați de 5 ani?
Când apuc să construiesc și eu ceva acolo? Încă am sediul firmei acasă, deși aș putea să mut afacerea într-un loc special amenajat. Am cerut o linie de credit la banca unde am contul, dar vor ipotecă, eram de acord să ipotechez pământul, doar că durează și nu e suficient un CF, au nevoie de măsurători topografice. Am nevoie de o părere profesionistă, parcă am văzut pe TVR 2 un reportaj interesant despre Broker de Credite Bancare, dar voi cerceta şi în mediul online.
   Ce caut? Credite IMM, credit rapid, credit bancarcredit pentru investiții, hmmm …o grămadă de bloguri au articole despre acest subiect, să vedem acum ce m-ar avantaja.

  Ura…am găsit diverse promovări ale produselor bancare de la AVBS CREDIT, destul de tentante astfel încât  să te opreşti asupra lor.

   Acum, mă gândesc serios, dacă aş promova eu aceste produse bancare, cum aş face? Probabil o promovare puţin mai altfel.
   Visezi să-ți dezvolți afacerea, iar statul român nu te ajută, vrei să crești afacerea, ai nevoie de o soluție de finanțare inteligentă? Ai nevoie de un credit bancar, un credit pentru investiții, credit pentru capitalul de lucru.
AVBS CREDIT e prietenul tău.
O echipă profesionistă te ajută să-ți transformi visurile în realizări. Creditul IMM este ideal pentru dezvoltarea afacerii tale. O problemă majoră a fiecărui întreprinzător este accesul la finanțare, resursele financiare fiind necesare pentru dezvoltare. Probabil te întrebi cum poate să te ajute un broker financiar, ei bine, rolul lui e să te sfătuiască astfel încât decizia ta să fie una benefică pentru tine, negociază cu banca pentru tine și ajută să-ți obții finanțarea unui credit mare sau foarte mare pentru cel mai ambițios proiect la care ai îndrăznit să visezi. Competiția e mare, iar dacă îți dorești să avansezi ai nevoie de bani. Ai nevoie de un prieten pentru a alege cea mai avantajoasă ofertă de finanțare, aici specialiștii sunt singurii tăi prieteni, mai ales dacă ajutorul lor vine în mod gratuit.
AVBS CREDIT – PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE
Nevoile tale, prioritățile noastreavbs-credit1
    Am mulți prieteni care au blog-uri, aş apela la ajutorul lor să facem o promovare în masă: Amalia Goleanu, ArenalT.net, Litere stacojii şi mulţi alţii. Introducere de  bannere promovate prin intermediul Google AdWords animate, neanimate și flash. Aș alege câteva cuvinte cheie și remarketing-ul. Un cont Instagram Bussines Manager ar fi o publicitate pe o arie largă și folosită de multă lume. Genul de reclamă la cele mai vizionate talk show-uri, prezentate într-un mod neobișnuit. Sponsorizarea unui eveniment de caritate – aș face anual o faptă bună, investesc capital în publicitate benefică imaginii. Obținând expunerea vizibilă a conceptului de relație amicală cu clienții regulat în emisiuni importante, la orele de vârf. Şi aş încerca şi o adevarată provocare: apariţia produselor bancare într-o revistă, la rubrica publicitate, dar o revistă nu de specialitate, ci o revistă de Life, pentru că, până la urmă aceste credite fac parte din viaţa noastră, avem nevoie de ele, şi nu toată lumea citeşte  ,,Financiarul”, dar sunt mulţi interesaţi de revistele gen-life style. Ar avea probabil o vizibilitate şi un interes la o mai mare parte de cititori, şi să nu uităm că şi domnişoarele si doamnele nu vor numai make-upuri şi alte chestii, au nevoie şi de credite.
  În final m-am decis: Am nevoie de un broker financiar pentru obținerea unui credit IMM.
Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi!logo_footer
Articol scris pentru competiţia Super Blog 2016. Proba 24

Și Moș Crăciun are FARMECul lui!

   Se apropie sărbătorile de iarnă, sunt mulți ani deja de când nimeni nu se mai bucură cu adevărat de farmecul Crăciunului. Îmi aduc aminte de sărbătorile copilăriei mele. Încă de la începutul lunii decembrie, eram entuziasmați de spiritul celor mai frumoase sărbători ale anului, colindele fredonate de întreaga familie, mâncărurile tradiționale, împodobirea bradului, mirosul de foc și portocale, sarmale și cârnați prăjit. E drept, în vremurile de acum putem mânca zilnic sarmale și portocale, pe atunci era un lux pe care nu mulți și nu des și-l puteau permite… Oh, și era să uit să menționez partea cea mai frumoasă: Moș Crăciun! Credeam în Moș Crăciun și era un sentiment fermecat! Trist că nu mai crede multă lume în magia sărbătorilor!
Mi-aș dori să mă trezesc într-o dimineață, să fiu Moș Crăciun, să aduc daruri, zâmbete, iubire pentru toată populația pământului, să reînvii farmecul Crăciunului, mi-aș dori să pot privi din sania mea bucuria unor sărbători minunate.
Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se îndeplinească !
– Cine ești? De unde ai apărut?
– Sunt Spiritul Crăciunului și anul acesta dorința ți se va îndeplini, vei fi Moș Crăciun, sau prima Moș Crăciuniță!
– Eu? Dar nu știu ce am de făcut, cum mă voi descurca?
– Ai doi spiriduși care te vor îndruma, drum bun spre Polul Nord, Ștefania, nu te îngrijora, românul n-are noroc dar se pricepe la tot!
Doamne, câte lucruri frumoase, jucării, hăinuțe, electrocasnice, gadget-uri!… Cum știu eu cine ce își dorește? Ce harnici sunt elfii, Doamne, ce magic e totul, ce bine îmi vine rochița roșie de Crăciuniță, am crezut că-mi vor da un costum cu burtă!
   Trebuie să găsesc cadouri și pentru familia mea, dacă tot sunt Moș Crăciun anul acesta. Și eu, care nu mai credeam de mult în nenea burtos… Pe ușa aceasta scrie Farmec, azi am voie să fiu indiscretă, așa că intru! Ce de casete cadou, știu că Ionuț își dorea borsetă cadou Gerovital H3 Men Active , ce-o să se bucure frățiorul meu mai mare, iar mama se plângea că-i cade părul, acest pachet Gerovital tratament – șampon anticădere e perfect pentru ea. Oare Moș Crăciun are voie să-și facă cadou singur? Îmi face cu ochiul caseta cadou Argan Plus Keratină, știu că e o marcă de încredere.borseta-cadoucaseta-gh3d-2
   Dacă tot sunt Moș Crăciun astăzi, o să reînvii Farmecul Crăciunului! Elfilor, grăbiți-vă, mai avem mult de muncă, adăugați cadouri Farmec pentru fiecare casă, să redăm FARMECul Crăciunului!
Ei bine, Moș Crăciun nu trăiește în Laponia, trăiește în inimile tuturor!casete-farmec
Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder, Blitzen, sunteți gata de drum?
   E prima casă, Moș Crăciun are emoții, trei nasuri mici și roșii stau lipite de geamul aburit, nu cred în Moș Crăciun, sunt prea săraci să simtă spiritul Crăciunului. Azi Moșul nu vine pe horn, ci intră cu daruri pe ușa din față. Ca într-un vis frumos, copiii se bucură de jucării, iar Crăciunița o felicită cu Farmec pe mama eroină.
Luminițele strălucesc, colindele răsună, mirosul portocalelor acoperă până și cele mai sărace bordeie, copiii se joacă bucuroși în zăpadă, totul e magic, am reînviat Sărbătorile de iarnă! A fost o seară lungă și obositoare, e vremea să merg acasă, să mă bucur de magia sărbătorilor de iarnă cu familia mea!
Sub brad cadourile așteaptă, mă uit la mama și zâmbetul ei blând, copilăresc, surprinsă fiind probabil de un cadou neașteptat, o întinerește.
Și Moș Crăciun are FARMECul lui!
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016.Proba 23 #FarmeculCraciunului

Surse foto: Farmec

by -
18

Avem o minunat de talentată actriţă, extrem de inteligentă, foarte frumoasă, în vogă atâta timp, şi de-acasă chiar niciun pic de publicitate că e de-a noastră? Şi câţi din ţara asta au aflat că prietenul cel cool care îl păzea pe Captain America să nu ia bătaie, e un român?

 Celebrii noştri cvasi-necunoscuţi-Sebastian Stan şi Alexandra Maria Lara.

   Care ar fi cel mai celebru cuplu virtual de actori români? Florin Piersic şi Stela Popescu, ar spune poate, nostalgicii. Marcel Iureş şi Maia Morgenstern, ar răspunde ceva mai calculat cei care iau în considerare că un rol jucat în producţii hollywodiene ca “The Peacemaker”, “Hart’s War” sau “The Passion of the Christ”, îţi asigură o celebritate imensă. Puţini ar livra răspunsul corect. Care e, după toate calculele de box office: Sebastian Stan şi Alexandra Maria Lara.sebastian-stan

  Nimeni nu e profet ţara sa, dar noi aveam totuși o sănătoasă tradiţie ţărănească ca imediat după ce exteriorul ne recunoaşte valorile, să îl ridicăm în slăvi pe fiul satului. Chiar şi în cinematografie. Filmele româneşti premiate internaţional, mereu au avut brusc succes de public în ţară, oricât de “de artă” (expresie de obicei sinonimă cu minimalismul) ar fi fost ele.

   Cu atât mai de neînţeles mi se pare că, mult timp, cea mai vizibilă actriţa a Germaniei – din cele ne-emigrate la Hollywood – ea însăşi, însă, o emigrantă din România, ne rămâne nouă românilor, necunoscută. OK, nu prea suntem fanii filmelor germane, Alexandra Maria Lara având roluri principale în mai toate marile lor succese, de la drame, la comedii. Dar nici când apare în producţii europene de impact, ca “Napoleon” sau “Doctor Zhivago”, nu auzim de ea. Nici când joacă în giga-filme cu nominalizări la Oscar sau Globul de Aur  ca “Rush” sau “The Reader”. La naiba, nici când are rol de româncă în “Youth Without Youth” (ecranizarea nuvelei lui Eliade de Francis Ford Coppola), “Offset” sau “City of Life” , nu reuşeşte să ne atragă atenţia. În aşa fel încât dacă întrebi zece compatrioți pe stradă cine e în poză, opt habar nu au, iar unul o să reflecteze ezitant dacă nu cumva Bianca Drăguşanu.alexandra-maria-lara

   Cât de nedrept. Uitaţi-vă un pic la lista filmelor în care a jucat, pe IMDb. Alexandra Maria Lara, pe numele sau adevărat Alexandra Plătăreanu, s-a născut pe 12 noiembrie 1978, în Bucureşti. Este fiica actorului şi profesorului de actorie Valentin Plătăreanu şi a soţiei lui Doina. Pe când Alexandra avea 4 ani, familia ei decide să fugă de regimul comunist din România, pe atunci sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu, refugiindu-se în Germania. La 16 ani juca deja diverse roluri principale în dramele de televiziune germane. A adoptat un nume de scenă mai uşor de pronunţat internaţional, dar asta nu e o scuză pentru publicul nostru. Avem o minunat de talentată actriţă, extrem de inteligentă, foarte frumoasă, în vogă atâta timp, şi de-acasă chiar niciun pic de publicitate că e de-a noastră?

   De câte ori nu auzi bunici, părinţi sau oameni care au prins şi alte timpuri, privind câte un film de cinematecă sau vreo piesă de teatru filmată veche, ce se mai strecoară printre reality-show-uri, oftând  melancolic că nu mai există actriţe elegante şi pline de clasă, ca pe vremea lor. Noi suntem contemporani cu un amestec de Greta Garbo şi Ingrid Bergman – autohoton, ce a prins ceva din aerul rece al fiordurilor nordice, rămânâd  genetic româncuţa fină şi cu bun simț, într-o îmbinare perfectă de frumuseţe diafană și clasic imperturbabil; dar nu părem să fim la fel de impresionaţi ca alte naţiuni posesoare ale acestui gen de super-vedete.

   Sebastian Stan e mai norocos pentru că  succesul lui cel mai mare, “Captain America” e chiar blockbuster-ul total şi totuşi, uite, că nu îl vezi nici pe el pe coperţile revistelor româneşti, deşi când se sesisează chiar şi vreun site băștinaș mai puţin citit, să îl ia la întrebări, constănţeanul emigrat din România la 8 ani, răspunde glumeţ că îi e poftă de-o ţuică. Dar chiar şi despre el s-a ştiut târziu, dacă nu aveai norocul/ghinionul să ai o prietenă fan “Gossip Girl”, care prin cercetările ei despre actorii din spatele personajelor, a aflat întâmplător de unde era frumosul după care i s-au scurs ochii atâtea episoade. Însă nici măcar aceste wannabee groupies nu au reuşit să-i impună imaginea în mass media noastră; şi câţi din ţara asta au aflat că prietenul cel cool care îl păzea pe Captain America să nu ia bătaie, e un român?sebastian-stan-1

   Aş putea să trag o concluzie de final. Dar ştiţi filmele alea româneşti care încearcă să ne înveţe chestii despre poporul nostru, în loc să spună doar o poveste, cum fac cele americane la care ne ducem toţi? O să fiu american de data asta şi o să las să încheie scenariul doar banii, box office-ul, faima şi frumuseţea.sebastian-stan-si-alexandra-lara

Surse foto:Surse: facebook Sebastian Stan, facebook Alexadra Maria Lara

Schimb totul sau nimic!

     Nu cred! Mai sunt 5 zile și eu nu am cu ce să mă îmbrac, aștept întâlnirea asta de un an, am doar haine sport și de prost gust, am nevoie de ceva cu accent feminin, am scos toate hainele din dulap! Asta nu, asta nu, nimic! Mi-aș fi dorit să am stilul original al Deliei, seducător și natural, extravagant și plin de personalitate. Am nevoie de o ținută casual, lejeră, nu neapărat elegantă, offf, am nevoie de o schimbare, azi sunt pregătită de o schimbare majoră! Am văzut la televizor reclamă la Answear.ro. Gata, azi schimb totul sau nimic! Muzica inimii nu are nevoie de cuvinte.
Ce are ea și nu am eu,
la la la la la la.
– Hei nebuno, ce-ai făcut? Ce e cu grămada asta de vechituri în mijlocul camerei?
– Da, mamă, sunt beată… de fericire, mă întâlnesc cu Delia Matache, nu am cu ce să mă îmbrac, mă fac de tot rahatul cu hainele astea șterse și demodate, le arunc și vreau să-mi comand ceva, nu prea știu ce!
– Sorina, dragă, ai putea să începi cu încălțămintea, adidașii și tenișii nu arată prea elegant. Arunci și blugii Levi’s ? Arată bine chiar dacă sunt vechi, sunt de calitate superioară, eu i-aș păstra, mai bine comandă și o cămașă albă, se potrivește în orice situație, e un must have în dulapul fiecărei femei.
– Să nu mă pui să cumpăr și o Faux Fur, nu e stilul meu, nu că aș avea cei 18.000 de euro dacă mi-aș dori-o. Lasă-mă singură, mamă, dacă nu schimb garderoba acum, nu o mai fac niciodată!
   Să vedem, dacă aleg ceva de încălțat trebuie să fie comod, fără toc, o pereche de botine TOMMY HILFINGER  ar fi perfectă. O salopetă de blugi CALVIN KLEIN  și o cămașă G-STAR RAW. Împrumut geaca de piele a mamei și finish! Dacă tot plătesc cu card-ul mamei, sunt fetiță ascultătoare și cumpăr și o cămașă albă, tot e un must have în opinia ei.camasabotinesalopeta-blugi
După 5 zile……
– Bună Delia, sunt Sorina.
– No way, adică scuză-mă, drăguță, fana mea numărul unu cu care trebuie să mă întâlnesc nu e așa trendy! Dacă îți pun pălăria mea s-ar putea să creadă lumea că tu ești vedeta! Pe bune?
– Ce belea ești, Delia, să-ți spun sincer, am ales o ținută lejeră și naturală, mă simt bine în pielea mea. Mergem? Am rezervat o masă la Rock Star Caffe, nu mă întâlnesc zilnic cu idolul meu!
   A fost o seară superbă, nici nu mă gândeam că Delia mă va întreba de unde mi-am comandat hainele, iar când am spus că le-am luat de pe Answear.ro, a intrat pe telefon și și-a comandat o pereche de blugi din denim ceruit, oare sunt și de femei sau Delia va fi seducătoare într-o pereche de blugi Levi’s de bărbați?blugi1
   Cred că și Delia e de părere că am trecut de la relația fan-vedetă la una de prietenie. Cum m-o fi confundat tipu’ ăla brunet și sexy cu Alina Eremia, nu știu! Sunt happy, m-am îndrăgostit de brand-urile de pe site și de card-ul mamei.
– Mama!!!!!!!!!!!… Am nevoie de card-ul tău urgent! Nu mai am haine, azi schimb totul sau nimic!
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 22.

Surse foto: Answear.ro

Vise literare-Expecto Patronum

Cum ați spus că mai vreți vise literare, ne-am conformat și le-am scos de la cuptor 🙂 . Bucurați-vă de ele!

 Expecto Patronum

   Acum ceva timp, pe site-ul www.pottermore.com, J.K. Rowling a postat testul conform căruia putem afla fiecare ce formă are Patronsul nostru. E, în noaptea de după ce am făcut testul am visat că încercam vraja Patronus și ieșeau niște firicele argintii, fără contur încă. Exact cum se întâmplă și în carte, când înveți să conjuri un Patronus. Parcă să zic că spre sfârșitul visului am reușit să-i dau o formă, dar nu semăna cu o nurcă (Patronusul meu conform testului de pe Pottermore). Ciudat este că deja uitasem de vis, abia spre seară mi-am amintit. De ce ciudat? Na, nu exersezi în fiecare seară vraja Patronus… – Sorina

Propunerea lui Dosto

   Pilotam un avion (deși, de obicei visez că zbor cu aripi… ei, acum pilotam). Și în dreapta mea aveam un copilot care m-a anunțat că trebuie să aterizăm, pentru că cineva se pierduse pe munte și trebuia salvat. Era în joc viața unui om… și eu eram gata să aterizez forțat ca să-l salvez. Ei… și am aterizat în pădure, deși a fost destul de dificil să fac asta. Sub un stejar bătrân aștepta să fie salvat… cine altceva decât Dostoievski?! Spre surprinderea copilotului, eu am știut să vorbesc rusește. Domnul Dostoievski mi-a spus că pot să-i spun Dosto și mi-a mulțumit pentru că am reușit să aterizez. Eu i-am spus că a fost o nimica toată și că sunt capabilă de operațiuni și mai complicate. Auzind acestea, Dosto mi-a spus că  era nevoie de mine în armata rusă, iar eu am acceptat să iau parte la câteva operațiuni. Copilotul meu a vrut să mă convingă să nu accept propunerea… dar eu i-am spus:

-Cum să refuzi o propunere din partea lui Dosto?

Și am acceptat. L-am dus pe Dosto acasă (locuia undeva la periferia orașului meu) și i-am promis că poate conta pe mine pentru operațiuni.

Notă: Știți că am citit recent „Istoria secretă a visului”, de la Nemira. Am înțeles că fiecare vis e un mesaj, iar mesajul acestui vis e clar: Rodica, învață limba rusă! Fă-o pentru Dostoievski! Concluzia: … m-am apucat de învățat limba rusă! – Rodica

Răzbunarea lui Ralph

   Era noapte și eu zburam. (Mai fac asta uneori, când mă plictisesc 🙂 . Și dintr-o dată, am căzut într-o groapă adâncă. Eram foarte speriată și nici măcar nu reușeam să strig. Nu mai aveam voce. Deodată, am văzut o lumină. Cineva mă căuta. O scară s-a lăsat încet și am auzit o voce:

-Urcă! Haide, urcă!

   Am început să urc, iar când am ajuns sus, era părintele Ralph din „Pasărea Spin”. Dar nu era foarte bucuros. Mi-a spus că era foarte supărat, pentru că scrisesem un material cu titlul „Cinci personaje masculine pe care ai vrea să le ucizi” și că el ocupa primul loc în topul meu. Eu nu-mi aminteam să fi scris așa ceva, dar el mi-a arătat o revistă cu un astfel de material semnat cu numele meu. Degeaba am încercat eu să-l conving… Era foarte supărat. Văzând că nu reușesc să-mi impun punctul de vedere, m-au apucat nervii și i-am spus că, deși nu am scris eu materialul, mi-aș fi dorit să-l fi scris. I-am mai spus că e un bărbat fără inițiativă, nehotărât și că în locul lui Meggie, nici nu l-aș fi observat!!! El s-a enervat și m-a aruncat înapoi în groapă. Atunci am realizat că aveam mobilul la mine, am sunat la 112 și am spus că sunt atacată de un personaj… M-am trezit înainte să apară salvatorii. – Rodica

VA URMA (puteți fi siguri)

Surse foto:The Debutante Ball

oferte speciale de turism-CND Turism

Șapte zile de vis la Bora Bora

   Nu știam dacă stresul de la muncă îl copleșea mai mult… sau poate că erau problemele legate de familie. În fiecare weekend, soacra lui George se instala în micul lor apartament, împreună cu pisica ei birmaneză. Era imposibil să insinuezi ceva. Ar fi izbucnit un scandal monstru, soldat cu lacrimi amare și uși trântite. Ziua de vineri trecu repede, iar coșmarul lui George era pe cale să reînceapă.
   -Mamă, începu el rostind cuvântul acesta atât de greu, încât păru că se îneacă. M-am gândit că pentru toate eforturile pe care le faci aici, te putem răsplăti măcar cu o vacanță. Uite – mai adăugă el, arătând spre mine – prietenul meu e ghid turistic și el o să-ți fie alături în această mare aventură a vieții! Am găsit niște prețuri speciale la CND Turism!
   Am crezut că-mi fuge pământul de sub picioare. Ce fel de destinație era? Una finală?! George era suficient de disperat încât să facă orice numai să scape… iar eu eram soluția de moment.
     -E tocmai la Bora Bora, am spus, sperând că doamna cu pisica birmaneză în brațe se va răzgândi auzind de această destinație îndepărtată.
    -Accept, a spus scurt și răspicat. Dar plătiți voi totul, a adăugat tăios și și-a strâns pisica la piept. Evident, o iau și pe Fifi, a conchis ea cu o mișcare bruscă și scurtă a capului.  Și… neapărat, veniți și voi!
   Fifi miji ochii în semn de încuviințare, în timp ce eu eram deja copleșit de situație. Bora Bora… un loc unde ai vrea să te plimbi savurând liniștea și peisajele împreună cu iubirea vieții tale! Și… iată-mă pe mine, pregătind bagajele pentru o excursie inedită… împreună cu cei doi tineri și… bineînțeles, cu soacra lui George, femeia despre care se spunea că nu a zâmbit niciodată. Am zburat până la Frankfurt, iar de acolo am luat alt avion spre fascinanta destinație Bora Bora. Hilton Bora Bora Nui Resort & Spa a fost mai mult decât mă așteptam. Cât despre soacra lui George, dacă până atunci, pe toată durata zborului, nu-mi vorbise decât despre ce oferte super refuzase fata ei pentru a-l lua de soț pe prietenul meu, iată că acum, pășind în superba vilă pe apă, a rămas fără cuvinte.
   -Băiatul acesta, începu ea să vorbească rotindu-și ochii prin cameră, chiar a vrut să mă răsplătească. Totul e minunat!
   Prin pardoseala din panouri de sticlă a vilei unde eram cazați se vedea oceanul. Ce putea fi mai uimitor?! Piscinele imense prin care-și făceau loc elegantele alei umbrite de palmieri, terasele acoperite cu pânze fine în culori calde. Atuu-rile acestor minunate locuri? Totul! Până și soacra lui George, în aceste fascinante decoruri, părea o femeie diferită, mult mai comunicativă și mai relaxată decât era acolo, în cosmopolitul oraș de unde veneam. Dar acolo… totul era diferit. Cerul părea desprins dintr-un tablou al unui iscusit pictor, iar marea părea un voal imens și superb, de culoarea turcoazului. Formațiunile de corali și nisipul de un alb aproape imaculat dădeau un aer de poveste peisajelor. Împreună, ne-am plimbat pe aleile din grădini și le-am arătat cât de fascinantă este flora acestei zone. Cu toții erau uluiți și nu-și găseau cuvintele să descrie atâta frumusețe… iar eu, ghidul lor, mă bucuram enorm să văd că în acest loc desprins din paradis, cei trei începuseră să comunice mai bine.bora-bora
     -Cu siguranță, acesta e un loc pe care-l voi ține minte toată viața, mi-a mărturisit George.
    -E timpul să-mi spui Mimi, mi-a șoptit soacra lui George admirând valurile calde care unduiau ușor spre tălpile sale.
  Era, într-adevăr, o vacanță specială. Descopeream un loc desprins din filele unui atlas mirific… dar în același timp, eram alături de o femeie specială, care știa acum să se bucure de viață. Întotdeauna l-am apreciat pe George, în ciuda diferenței destul de mari de vârstă dintre noi, iar acum, începeam deja să-l stimez și mai mult, pentru că îmi oferise, fără să-și dea seama, oportunitatea de a-mi găsi sufletul pereche. Incredibil, nu-i așa? Totul e incredibil la Bora Bora, credeți-mă! Iar după cele 7 zile petrecute printre cele mai feerice lagune văzute vreodată, ne-am întors acasă… Pentru următoarea vacanță specială, George și soția sa au ales tot CND Turism. Dar de data aceasta au plecat doar ei doi, singuri, în Bahamas, la Pink Sands Resort, situat pe Harbour Island. Cât despre noi trei: Mimi, Fifi și eu… urmărim în continuare oferte speciale de turism și visăm la destinații cel puțin la fel de fascinante ca Bora Bora, unde am petrecut șapte zile de vis. Cum ar fi să ajungem şi aici?vacantespeciale5vacantespeciale2
   Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016.Proba 21

Surse foto: www.ct.by şi CND Turism

Bună ziua! Furnici aveţi?

– Fată, să vezi nervi pe mine ieri! Știi că am avut o zi de tot Circul Globus!
– Da, fată, dar să știi că până la urmă totul se va rezolva cu acel client țâfnos! Era și el crizat că na, cică a mai lucrat cu unii care l-au înșelat și l-au dat în judecată folosindu-se de probe false în proces. Nu e ușor nici pentru el!
– Dar nu am zis că e, dar crezi că mie îmi este ușor? Șefa plecată și ocupă-te, Maya, de toate! Offf, așa aș vrea să nu mai știu de firmă, de clienți și de probleme!… Tot ce vreau e liniște… Tânjesc după zile cu familia și leneveală…
– Lasă, că mai e puțin și vine vacanța de iarnă: sărbători, vizite…
– Ce vacanță? Cred că o să lucrez și de sărbători și întâlnirea cu familia rămâne în plop.
– Cum așa? Ce s-a întâmplat?
– Să-ți povestesc: aseară ajung acasă și abia mă liniștisem puțin, că sună telefonul. Și cum niciodată o problemă nu vine singură, nervii mei erau gata să explodeze când am aflat că o verișoară de-a mea, una plecată peste mări și țări, m-a anunțat că în maxim 48 de ore ajunge la mine! Mi-a picat fața, căci nu prea îmi arde de musafiri acum. Nu am nici loc să-i cazez, nici mâncare să le dau! Eu abia am timp pentru mine!
– Lasă, Maya că te descurci! Suni la pizzerie și rezolvi problema!
– Ce pizzerie? Verișoara asta e emancipată! Nu mănâncă ea pizza! Ea mănâncă bine, numai chestii sofisticate. Dacă ai fi auzit-o aseară ce zicea că ar vrea să savureze când ajunge… mi-a stat inima.
– Uimește-mă!
– Mi-a zis că are poftă de pachețele de primăvară, furnici în copac și salată cu urechi de lemn. Nervoasă cum eram, i-am zis că furnici găsesc eu, dar că în România furnicile nu au nevoie de copaci. Știu că-ți vine să râzi, dar iată-mă într-o mare dilemă! Ce le dau ăstora să bage în stomac? Că na, de furnici, pachețele și urechi de lemn nici măcar nu am auzit! Tu râzi de 15 minute fără oprire și eu habar nu am ce e atât de amuzant și nici cum să rezolv problema asta! Doamne, nu aveam destule? Știi ceva? Am plecat să caut soluții, nu mai am timp de pierdut!
– Așa te vreau! Și ce ai de gând să faci?
– Stai să vezi! Știu eu un restaurant de fițe, mă duc acolo să întreb, poate au așa ceva, oi găsi eu…wuxing-furnici-in-copac-300x300wuxing-pachetele-de-primavara-300x300wuxing-salata-cu-urechi-de-lemn-300x300
……………………………………………………………………………………………………………………………………..
După 2 ore:
– Cum a fost?Ai găsit?
– Ei, pe naiba, era să zic eu ce-am găsit! Nu au nimic din ce a cerut nebuna de vară-mea! S-au uitat și ciudat la mine, de ziceai că scot acum mușuroiul de furnici din geantă! Cred că dacă mai stăteam mult acolo, sunau la Salvare, să mă ducă de urgență la spitalul de nebuni! Trebuia să mă vezi:

„Bună ziua! Furnici aveți?/Cum furnici?/ Furnici, domne, furnici în copac. Bine, nu văd niciun copac p-aici, dar bănuiesc că le-ați cules, nu? Le-ați prăjit, le-ați pus în tigaie și ați făcut mâncare din ele. Sau au și ele perioadele lor, ca peștii? Nu s-or găsi acum, sau le-au prins alții înaintea voastră.

– Nu pot să-ți zic ce față a făcut tipa, era așa descumpănită, încât am preferat să mă întorc pe călcâie și să ies frumos din restaurant, pe unde am venit. N-am mai avut curajul să merg la alt restaurant, să trec prin aceeași rușine. Mai aveam puțin și mă vedeam la știri, nebuna care caută mâncare de furnici prin București! Ce fac? Trebuie să ies cumva din încurcătură!
Când în sfârșit s-a oprit din râs, colega mi-a spus două cuvinte: „WuXing știe!”logo-wu-xing-2-300x300
– Aăăă? Cine e WuXing ăsta?
– Ce să fie, un restaurant cu mâncare chinezească! Cât ai fost plecată, am avut o idee mai bună decât să bat aiurea restaurantele. Am căutat pe net ,,furnici în copac  și uite ce am găsit! ,,Furnicile tale sunt, de fapt, spaghete delicioase și picante, preparate în cel mai pur stil chinezesc! M-am tot plimbat pe site-ul lor și am găsit niște deserturi de te lingi pe degete! Ar trebui să comandăm și noi la birou așa ceva, au și serviciu de livrare! Nu pot să cred că suntem atât de demodate, să nu știm noi ce sunt furnicile în copac!
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 20.

 V-ați făcut planuri de Revelion?

 Mă uitam zilele trecute în calendar și parcă nu-mi venea să cred că ne apropiem de sfârșitul lui noiembrie. Parcă ieri începea anul, parcă ieri era Revelionul… Nu știu unde a încăput tot anul ăsta, când s-a scurs timpul. Nici nu-mi vine să cred că se apropie iar sărbătorile. Alt Crăciun, alt Revelion, alt an.

   Cu aceste gânduri, am început să încropesc un plan pentru Revelion. Eu și prietenii mei am discutat vag despre acest subiect, însă n-a rămas nimic bătut în cuie. Cu toții vrem o masă la un restaurant, dar nu știm la care. Eu n-aș fi pretențioasă, însă alcătuim o gașcă pestriță de gusturi. Una vrea meniuri bio (unde naiba să-i găsesc eu restaurant bio în București?!, altul nu mănâncă deloc carne, alții zic că sărbătorile, fie Crăciun sau Revelion, n-au nici un farmec fără mâncarea tipic românească, alta nici nu vrea să audă, susținând că acest tip de mâncare este prea grea pentru stomăcelul ei firav… Ca la nebuni!

  Și uite așa, dezbătând și despicând firul în patru, rămânem pe dinafară. Așa am făcut și anul trecut, până la urmă ne-am strâns la cineva acasă și nu prea s-a mâncat (ghici de ce!). Ideea e că dacă tot vrem un Revelion de vis, va trebui să ne hotărâm odată și să ne cam grăbim, că restaurantele nu ne așteaptă cu mesele goale. Trece timpul și ne trezim că nu mai există un scaun liber în restaurante!arc-de-triomphe-2-150x150residence

  Părea imposibil să găsesc o soluție comună, care să ne mulțumească pe toți. Și totuși, a apărut!  Voi rezerva pentru Noaptea dintre Ani o masă la Oliviers, un restaurant cu specific mediteranean din București. Îmi place mâncarea mediteraneană, iar numele îmi evocă peisaje însorite, cu livezi de măslini și lămâi. De ce măslini și lămâi? Simplu, „oliviers” înseamnă „măslini”, iar „Citroniers” (numele restaurantului geamăn), lămâi.sigla-oliviers-300x140

   Dar să trecem peste și să revenim la planuri. Aruncând un ochi pe meniu, nu pot să mă decid care aperitiv pare mai delicios: midii în sos picant, creveți cu sos provençale, foie gras de canard mi-cuit. Văd că au o secțiune specială de produse bio, perfect pentru prietena mea orientată spre hrană bio! Au și meniu vegan, pentru prietenul care nu vrea carne. O să râdeți, dar până și fanii specialităților românești vor fi mulțumiți! Și cei care le găsesc prea grele, treaba lor, e o varietate atât de mare încât au de unde alege!midii-in-sos-picantcrevetifoaie-gras

Și evident, șampania nu lipsește din meniu, ci așteaptă să fie deschisă la miezul nopți.

   A, și încă o treabă foarte convenabilă! Restaurantele țin de Residence Hotels, primul boutique-hotel din România. Asta înseamnă că prietenii mei din provincie se pot caza aici, la confort de 4 stele. Varianta perfectă și în cazul în care cuiva i se face somn sau dacă bea peste măsură. Dacă  i se face rău, are unde să se retragă. Glumesc, dar nu se știe niciodată.

Voi v-ați făcut planuri de Revelion? Distracție plăcută!

Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 19.

Vise literare-Guest star la Gaudeamus

   Pentru că a trecut cam multișor de când nu v-am mai răsfățat cu vise literare, v-am pregătit un nou material. Vise noi, proaspăt scoase din cutie!

Guest star la Gaudeamus

   Nu pot să ajung la Gaudeamus, oricât de mult mi-aș dori. E inutil să înșir motivele, dar trebuie să spun că citind zilnic comentarii de-ale colegilor mei de la Literatura pe Tocuri, potrivit cărora plănuiesc să se întâlnească acolo și ce fain o să fie, mi-a rămas în creier ideea aceasta… și…

   Eram îmbrăcată într-o rochie albastră, de vară. Aglomerație de nedescris, oameni mulți, cu un accent diferit de graiul meu bucovinean. Eu singură, în mulțimea aceea în care îmi era imposibil să recunosc pe cineva. Telefonul mobil – mort. Îmi dau seama că situația e gravă. Timpul e scurt, iar eu mai am două ore până să ajung la tren. Mă stresez, mă stresez… ce să fac, unde sunt membrii LPT? Mă duc la intrare și sprijin ușa, în speranța că cineva care va intra va fi Mili, Iasmy, Sorina, Laura, Cos, Iliuța sau Arci… Brusc, gândul îmi fuge la Arci și mă gândesc: „Waw! Ce fain ar fi să vină Arci… să mergem împreună la cărți apoi să mergem la o cafea”, dar Arci nu e nicăieri și nici Mili, nici Iasmy, nici Sorina, nici Cos și nici Iliuța… iar eu sunt singură, într-o mare imensă de oameni care se agită pe lângă standurile editurilor. Deodată, văd pe cineva cunoscut… nu știu cine e, dar sigur îl cunosc de undeva. Și alerg, alerg, făcându-mi loc prin mulțime, dar fața cunoscută dispare în marea de oameni… iar eu mă întorc dezamăgită spre ușă. Acolo, surprizăăăăăăă!!!! Mili, Iasmy, Sorina, Laura, Cos, Iliuța… și, desigur, Arci! Waw! CE super! Ce întâlnire super!

PS: … și desigur, în spatele lor, Dostoievski, cu un buchet de trandafiri albaștri, de culoarea rochiei mele. – Rodicatrandafiri-albastri-dostoievski

 „Vrei autograf, ă?”

   Știind că sunt expertă în domeniu, colegul meu de la Literatura pe Tocuri, Cosmin, m-a întrebat câteva lucruri legate de Harry Potter. Scria recenzia la „Harry Potter și Camera Secretelor”. I-am răspuns și l-am asigurat că despre Harry Potter mă poate întreba orice, pentru că sunt specialistă :-).

   Cu siguranță discuția mi-a rămas în minte, să vedeți ce visez în acea noapte: se făcea că eram cu Cosmin într-o librărie, ne uitam pe la cărți și când, ce (sau mai degrabă pe cine) văd? Pe Tom Felton (pentru cine nu știe, Draco Malfoy din ecranizările Harry Potter). Nu-mi venea să cred, eram aproape ca o fană isterică, de genul „OMG, e Tom Felton!”. Îi tot făceam semn lui Cosmin, voiam să-i spun „Uite cine e lângă noi!”, când Tom i se adresează lui:

– Vrei autograf, ă?

În română și fix pe tonul ăsta! 🙂

La care eu eram ofticată pentru că-i oferea lui autograf și nu mie! Voiam să-i atrag atenția, să-i spun că EU vreau autograf, dar parcă eram paralizată, nu-mi ieșea niciun cuvânt din gură, nu puteam spune nimic! Zici că-mi aplicase vraja „Petrificus totalus”, doar că n-am căzut ca bolovanul, cum se întâmplă de regulă (cunoscătorii știu). Gata, nu mă mai întrebați, că nu vă mai spun nimic, m-am trezit! Sau poate nu… – Sorinatom-felton-librarie

 Fancying Rudolph Valentino

„Îmi împing blocnotesul spre ea și scriu „CARE E?”

– Cel care seamănă cu Rudolph Valentino, zice ea, părând surprinsă că a fost nevoie s-o întreb.

„DE UNDE NAIBII SĂ ȘTIU EU CUM ARĂTA RUDOLPH VALENTINO?” scriu. „CARE E?” ”

Citatul este din Fata fantomă, de Sophie Kinsella, carte ce mi-a plăcut foarte mult. Eu aveam aceeași problemă ca Lara, nu știam cum arată Rudolph Valentino, o vedetă a anilor ‘20. Îmi era numele vag cunoscut (mai mult pentru că are o rezonanță deosebită decât pentru că aș ști cine e), dar habar n-aveam cum arată. Totuși, fragmentul m-a făcut curioasă, cu atât mai mult faptul că o contemporană de-a lui (fie ea și dintr-o carte de ficțiune) îl considera sexy.

Ce visez eu în noaptea cu pricina: că-l căutam pe Google pe Rudolph Valentino și-l găseam… urât cu spume! Într-o poză din aceea alb negru, dar urât! Mă gândeam „Ce naiba o fi văzut Sadie (personajul din carte) la el?” 🙂

A doua zi mi-am îndeplinit visul. Eram și mai curioasă, așa că ghici ce? L-am căutat pe Rudolph Valentino pe Google. Mi s-a părut nu chiar urât cu spume, dar cam nașpa pentru gusturile mele :-). Și probabil pentru gusturile de astăzi… Și la fel ca în vis, într-o fotografie alb-negru (asta nu e chiar o surpriză) 🙂 – Sorinarudolph-valentino

Cam asta au visat colegele noastre pentru voi. Dar fiți pe fază, nu e tot! În curând va apărea o continuare.

Vise plăcute!

 VA URMA

Surse foto: Poze super misto,Harry Potter Wiki – WikiaAlt Film Guide

 

 

Încrederea în blugi

   Nu știu alții cum sunt, însă eu prefer să ies îmbrăcată din casă cât mai comod. Nu mă simt chiar în largul meu purtând haine elegante, ador stilul casual. Consider că cel mai important aspect la un articol de îmbrăcăminte este comoditatea. Și dacă mai și arăți bine purtându-l, este perfect.
   Să nu râdeți, însă dacă ar fi după mine, m-aș plimba în pijama pe stradă. De fapt, acum ceva timp așa am și făcut: nu numai că am ieșit pe stradă în pijama, dar am și mers o bună bucată de drum, observându-mi outfit-ul în toată splendoarea sa de abia când am reintrat în casă! Însă cum nu pot face asta frecvent, am găsit soluția perfectă: o pereche de jeans comandați de pe Answear.ro, un site cu haine de la cele mai bune firme. Blugii mei de care nu mă mai pot despărți sunt de la Vero Moda și pe lângă faptul că sunt foarte comozi, au un mare avantaj: pot fi purtați de femei normale, cu șolduri late, nu numai de fotomodele cu picioare subțiri și kilometrice.blugi
   Nu vă puteți imagina cât am suferit în trecut încercând să găsesc o pereche de jeans care să mă mulțumească! Nu am fost niciodată o silfidă, întotdeauna am avut șolduri late, iar peste tot găseam blugi pentru tipe cu picioare de fotomodel. Uitându-te prin magazine, ai fi zis că orașul este populat de modele ieșite din revistele de modă, cu picioare subțiri, lungi și cu șolduri înguste!
  Fiecare sesiune de shopping era o adevărată aventură: dă-i și probează o grămadă de blugi, ăia nu-mi vin, ăia îmi vin, dar arăt de parcă mi-aș lua zborul, ăștia îmi vin bine pe șolduri dar la talie ar mai intra în ei una ca mine, ăștia mă fac cât casa, ăștia îmi vin, dar nu-mi plac, nebunie! La final ajungeam epuizată și frustrată, îmi spuneam că numai eu îmi găsesc așa de greu blugi, pentru că am o conformație ciudată, că trebuie să mai slăbesc și că într-un final va trebui să renunț la blugi, pentru că nu-s de mine. Că blugii nu sunt pentru conformația mea. Apoi, când mergeam la shopping, evitam să mă uit la blugi pentru că îmi pierea toată buna-dispoziție. Vedeam unii drăguți, dar mă gândeam imediat că dacă-i probez mă indispun și mă enervez instant. Așa că simplu, no jeans!
   Însă de când am descoperit site-ul answear.ro, este altă viață! Perechea mea de jeans de la Vero Moda este croită după modelul bootcut, adică sunt largi jos, la gambe. Acest lucru permite distragerea atenției de la șoldurile proeminente, creându-se impresia unei conformații echilibrate. Șoldurile nu mai ies în evidență, iar culoarea bleumarin le dă un plus de eleganță. Și ce-mi place cel mai mult, modelul și culoarea creează iluzia de alungire, implicit impresia unor picioare mai lungi și mai subțiri. Unde mai pui că sunt versatili și-i pot purta cu orice, în funcție de stare, vreme sau ocazie: adidași, pantofi cu toc, cizme, tricou lejer sau sacou elegant.jeansadidasi
Și așa mi-am recăpătat eu încrederea în blugi!
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 18

Limbaj Universal

    Începutul molcom de toamnă ne permitea încă să ne afişăm juliturile eroice ce depăşeau tivul mânecilor tricourilor sau ale pantalonilor scurţi. Ne-am strâns toţi patru în jurul bicicletei dezmembrate a lui Alex, trântindu-ne fiecare skateboardul credincios lângă noi, ca nişte cavalerişti în repaus.
   – La ce culoare te-ai hotărât? am întrebat învârtind pulverizatorul de vopsea mic şi butucănos, cu aspect futurist.
    – O să-i dau o tentă gri-metalizat din aia de arsenal.
    – Din aia de-ţi sparge ochiu’? începu deja Sorin să critice alegerile cromatice biciclistice alexiene.
    – Ei…
   Toţi am tăcut brusc, întrerupţi de un zgomot ca un tunet subpământean. Un inexplicabil bulbuc verde crescu din pavaj, iar când se sparse, strada, trotuarul, peisajul erau aceleaşi, dar lumea era alta. În urma bulboanei vag lichide, rămăseseră două creaturi filiforme, nu foarte înalte, cu căpăţâni unghiulare şi ochi faţetaţi, caricaturi clasice de extratereştri.
   – Farsă cu camera ascunsă! decretă Sorin neimpresionat.
  – Hm … medită ceva mai profund Alex, ridicându-se de pe bordura trotuarului, gata ca totdeauna să deşurubeze orice zăreşte, pentru a afla din ce exact e făcut.
   – Staţi toţi pe loc! S-ar putea să nu fie nicio farsă, şopti emoționat Daniel, omul de ştiinţă al grupului, împingându-şi ochelarii pe nasul pistruiat. Cred că suntem în plin Prim Contact!
   – Ha?
  – Tocmai am văzut un film Science Fiction foarte documentat. Aşa se narrival-1umeşte orice primă întâlnire cu extratereştri.
    – Ăla cu Jodie Foster? se interesă în continuare netulburat Sorin.
   – Nu, altul nou, acum a apărut. „Primul Contact” / „Arrival”, cu Amy Adams şi Jeremy Renner. Îi fac recenzie şi m-au invitat la previzionare. E chiar excelent! Uite aici link cu trailerul şi cu prezentarea lui de pe site-ul intercomfilm ! Oficial are premieră în cinematografe pe 11 noiembrie 2016!... i se răspunse îndatoritor şi cu o mişcare simbiotică din încheietură i se asigură toată informaţia necesară de pe smartphone.
    – Alo, băieţi! Puteţi să vă concentraţi puţin? Hai să vedem ce e cu ăştia!
    Extratereştrii scoaseră nişte piuituri.
    – Cred că ar fi fost prea SF să vorbească limba română.
    – Nici engleza măcar nu par s-o poată articula… deşi în filme…
    – Cred că n-au văzut atâtea filme ca tine.
   – Ar trebui să chemăm un lingvist şi pe cineva de la NASA. Aşa au făcut în „Primul contact”.
   – Băi, taci odată cu filmele!
  Omuleţii, între timp, se apropiară de noi, ignorându-ne totuşi, foarte interesaţi de skateboardere şi de dezmembrările metalice ale bicicletei lui Alex. Păreau plini de perspicacitate, pentru că imediat au înţeles cum funcţionează şi cu piuituri şi clămpăneli entuziasmate, unul dintre ei a sărit pe un skateboard şi a început să brăzdeze plin de eleganță profesionistă strada. Celălalt a luat la împins una din roţile scoase din ax ale bicicletei, fugind repede pe lângă ea şi menţinând-o în echilibru. Erau într-un entuziasm paroxistic, sub privirile noastre sceptice.
    – Crezi că o să mi-l fure? se îngrijora, cineva privind în depărtări.
    – Aha, au venit extratereştrii de la ani-lumină ca să-ţi fure ţie skateboard-ul!
   Într-adevăr, se dovediră a fi cetăţeni ai galaxiei cinstiţi. S-au întors cu culoarea un pic schimbată, răsuflând greu şi înteţindu-şi clămpănelile şi piuiturile au scos nişte cuburi din … de undeva … nu am identificat buzunare, genţi sau îmbrăcăminte (deşi pielea lor ar fi putut fi nişte combinezoane foarte mulate). Ni le întinseră cu îndemnul mimetic de-a le-nșfăca. Simţindu-ne un pic ca şi cum am fi trecut de la coloniştii superiori ce arată mărgele sălbaticilor, la statusul opus, le-am luat ezitant şi am început să le învârtim stângaci în mâini. Din cel aflat la mine țâșni o hologramă desfăşurată dreptunghiular, ce reproducea minimizat întreaga scenă înconjurătoare. Ne vedeam acolo pe noi, pe ei şi străduţa necirculată din faţa casei lui Alex, pătată cu skateboard-uri şi maţele bicicletei sale.
   – Uau! Ăsta da selfie!
   Extratereştrii nu ne lăsară timp să ne dezmeticim din admiraţie şi ne presară creierașele fascinate şi cu capacităţile celuilalt cub. Au luat câteva fiare din bițigla lui Alex şi le-au introdus în mititelul cel pătrăţos ca nişte magicieni, apoi le-au scos iar afară.
    – Un rucsac fără fund! tălmăceam eu.
Neumanii arătau fericiţi şi ni le întinseră cu acelaşi gest universal al cadorisirii. Normal că le-am apucat avizi!
   – Crezi că ni le dau nouă?
    – E clar că da! Comerţul e limbajul universal şi deşi nu ştim ce piuie ei acolo, toate semnele trocului, par să le cunoască.
   – Aşa interpretezi tu faza că nu au mai lăsat roata şi unul din skateboard-uri din labe?
   – Nici nu poate fi altfel interpretată! Priveşte cu ce grijă posesivă le ţin!
   – Înseamnă că i-am fraierit!
  – Poate că nu! Poate doar că ei nu s-au gândit niciodată la ceva cu roţi şi role. Poate civilizaţia lor se bazează pe cuburi sau alte chestii nerotunde. Şi pentru ei gadgeturile astea în faţa cărora noi suntem căzuţi în admiraţie, sunt la fel de puţin importante ca un skeit sau o țoaglă.
    – Oare am mai putea schimba şi alte lucruri şi să mai primim alte minuni?
    – Nu ştiu. Observi că au luat un singur obiect din fiecare. Nu cred că îi interesează dublurile, ci prototipul.
    – Să încerc eu ceva…
Alex ridică în mâini pulverizatorul butucănos. Alienii îl priveau pasiv, strângând în schimb cu posesivitate la piepturi roata şi skateboardul.
    – Iar acum, demonstraţia practică – sufletul comerţului, declamă Alex cu o atitudine de Steve Jobs altoit cu Tony Stark.
  Trase o dungă stropită gri-metalizat lucitor de-a lungul ţevăriei verde a bicicletei. Ochii faţetaţi ai extratereştrilor crescură într-o inconfundabilă expresie pofticioasă.
  Comercianţii din noi rânjiră cu satisfacţie anticipativă.limbaj-universal
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016.Proba 17
intercomlogo-300x300

Surse foto> InterComFilm şi imbd.com

by -
8

In memoriam, Leonard Cohen

 And I thank you, I thank you for doing your duty
You keepers of truth, you guardians of beauty
Your vision is right, my vision is wrong
I’m sorry for smudging the air with my song

(A singer must die)

      E greu a vorbi despre acest monstru sacru al culturii mondiale în aceste momente… . S-a stins. S-a stins în liniște, cuminte; poate împăcat,  poate pregătit pentru marea trecere. Poet, romancier, compozitor și muzician deopotrivă, acest bărbat șarmant la cei 82 de ani, cu o voce inconfundabilă, de o naturalețe desăvârșită, a părăsit scena culturală pentru totdeauna.

    Născut în suburbia Westmount a Montrealului, pe 21 septembrie 1934, într-una din familiile fondatoare ale comunității mozaice din zonă și orfan de tată încă din copilărie, Leonard a început la nouă ani să cânte la chitară, compunându-și singur versurile. La vârsta de 22 de ani debutează ca poet cu volumul de versuri Let Us Compare Mythologies, care se bucură de succes, autorul fiind văzut ca o mare speranță a poeziei canadiene. După The Spice Box of Earth (1961, versuri), publică romanul The Favourite Game (1963, în traducere, Joaca preferată, Polirom, 2009). Urmează alte două volume de poezie, Flowers for Hitler (1964) şi Parasites of Heaven (1966, care conţine prima versiune a poemului Suzanne, devenit hit în interpretarea lui Judy Collins), publică romanul Beautiful Losers (1966, în traducere, Frumoșii învinși, editura Polirom, 2015). În această perioadă îl cunoaște pe Bob Dylan, de care îl va lega o durabilă prietenie și cu care vafi mereu comparat. În 1967 concertează pentru prima dată la New York, Central Park, şi Newport Folk Festival. La finele lui 1967 lansează primul album, Songs of Leonard Cohen și devine imediat un reper al industriei muzicale de la sfârşitul anilor ’60. De remarcat este că debutează ca solist înaintea lui Elvis Presley. După volumul Selected Poems: 1956-l968 (1968), apare Songs from A Room (al doilea LP, 1969), apoi Songs of Love And Hate (LP, 1971), The Energy of Slaves (versuri, 1972), Live Songs (LP, 1973), New Skin for The Old Ceremony (LP, 1974), Death of A Ladies’Man (LP, 1977), Death of A Lady’s Man. (versuri, 1978), Recent Songs (LP, 1979), Book of Mercy (versuri, 1984), Various Positons (LP, 1985), I’m Your Man (LP, 1988), The Future (CD, 1992), iar în 1993, Stranger Music (o antologie cu texte din volumele anterioare). Urmează înregistrările din concerte Cohen Live (1994) şi Field Commander Cohen – Tour of 1979 (2001), More Best of… (1997) și Ten New Song (LP, 2001).  În 2006, publică Book of Longing, (Cartea aleanului, editura Polirom, 2006), în 2011, Poems and songs, iar în 2012, Fifteen Poems (eBook).

    După cum se poate deduce din numărul impresionant de volume, Cohen a fost un autor rareori lipsit de inspirație. Totuși, nu toate operele au fost primate bine de public. Din această cauză, se va confrunta cu două episoade depresive, pe care va încerca să le depășească prin abuz de alcool și droguri. Prin anii ’90, se retrage pentru o perioadă din viața publică pentru a se dedica vieții spirituale, devenind călugăr budist.

   Viața tumultoasă, sexualitatea, izolarea acestui bărbat fascinant și enigmatic au reprezentat teme, atât în poeme, cât și în romane. Însă, marea temă rămâne iubirea. Iubirea cântată, șoptită, simțită, trăită. Nu voi intra în amănunte, nu voi interpreta nimic. E prea dureros momentul! Într-un interval atât de scurt m-am bucurat – pentru Premiul Nobel primit de the tambourine man Bob Dylan – și am plâns – după trubadurul angoaselor – Leonard Norman Cohen.

Ce dulce e senzația timpului atuncileonard

când este prea târziu

 

și nu mai este cazul să urmezi

unduitoarele ei șolduri

 

până la capătul imaginației tale

muribunde

(Dulce timp, în traducerea lui Șerban Foarță)

    Vă rog să nu comentați acest text al meu, ci scrieți câteva versuri care v-au impresionat! Să păstrăm un moment de reculegere!

by -
4

Dorian – spectacol de dans contemporan – ajunge la Craiova şi Ploieşti

SPECTACOL DE DANS CONTEMPORAN PRODUS  DE ASOCIAȚIA CULTURALĂ CONTROL N

   DORIAN – cea mai recentă producție a Asociației Culturale Control N – a fost văzut în București la UNTEATRU (30, 31 octombrie și 1, 2 noiembrie) și în Timișoara la Teatrul Național ”Mihai Eminescu”, Sala 2. Spectactorii au fost captivați de universul puternic senzorial creat prin dans contemporan, cu o regie și coregrafie semnate de Oana Răsuceanu în jurul unui singur actor George-Albert Costea, de muzica originală compusă de Mihai Dobre și de proiecțiile multimedia realizate de Iulia Rugină, Adrian Câmpean, Dan Adrian Ionescu și Mizdan. Atmosfera pre-apocaliptică a învăluit sălile pline de la UNTEATRU și de la Teatrul Național ”Mihai Eminescu”, iar ultima zi din viața lui Dorian, urmărită moment cu moment de-a lungul celor 60 de minute ale spectacolului, a creat un puternic impact asupra celor prezenți.

   După București și Timișoara, DORIAN va fi itinerat în alte două orașe: Craiova și Ploiești. Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova (14 și 15 noiembrie, ora 19:00) și Teatrul ”Toma Caragiu” din Ploiești (21 și 22 noiembrie, ora 18:30) vor găzdui întâlnirea publicului cu George Albert Costea și personajul pe care îl creează – Dorian.

   Spectacolul îl urmărește pe Dorian, un bărbat care își trăiește viața singuratică de zi cu zi între biroul său dintr-o corporație și pereții apartamentului său. Pe 5 octombrie 2016, la ora 8:00, află că în 24 de ore va veni sfârșitul lumii. Hotărăște să își trăiască ultimele momente de viață închis în apartamentul său, trecând de la rutină, la panică și ajungând până la liniște și acceptare – acceptarea unui trecut complicat, un prezent incert și un viitor apocaliptic.

   ”Emoțiile lui Dorian sunt mereu și alte noastre, ale echipei care îl însoțește la fiecare reprezentație. Cele 6 întâlniri cu publicul de până acum au fost intense. Atât pentru George, cât și pentru noi. Există un anumit tip de liniște profundă, de calmare a publicului la fiecare spectacol. Pare că întreaga sală se scufundă în stările și gândurile lui Dorian. Până la capăt. Iar acolo, la capăt, sunt mai multe întrebări cu care spectatorii pornesc pe drumul spre casă. Tăcuți și atenți la ideea unui posibil sfârșit de lume.”, Oana Răsuceanu despre DORIAN și despre primele reprezentații ale spectacolului.

   Mai multe detalii despre DORIAN – spectacol de dans contemporan – găsiți pe site-ul asociației: www.controln.ro.

Proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii.
Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Asociația Culturală Control N mulțumește Make a Point și partenerilor media: Zile și Nopți, Cinemap, Sunete, Cinemagia, Film Reporter, Cinefan, Liternet, Blogul Lu’ Otravă, Bazavan.ro, Ziarul Metropolis, AaRC.ro – All about Romanian Cinema, Filme Cărți.

„Hrana să fie leacul vostru”.

Echilibru între trup și suflet

   În ritmul alert al vieții de astăzi, un lucru se conturează din ce în ce mai clar: avem nevoie de echilibru, iar pentru a-l construi este important să facem diferența între alimentele sănătoase și cele nesănătoase. E adevărat: piața românească abundă în produse străine, care de care mai fabulos ambalate, însă din punct de vedere calitativ, sunt cu mult inferioare altor produse similare românești.
   Dar… nu despre teoria nutriționistă actuală o să vă vorbesc astăzi, ci despre cum am ales eu un stil de viață sănătos după ce ani în șir am avut calitatea de „consumator fidel” al produselor străine nocive. Dacă la început mi s-a părut trendy să cumpăr și să consum produse ale căror reclame îmi rămâneau imprimate în creier pentru mult timp, acum sunt convinsă că problemele depistate la ficat au fost cele care au reușit să schimbe mentalitatea mea referitoare la alimentație. După primirea rezultatelor de la analize, am realizat cât de fragilă e sănătatea și cât de ușor e să o pierzi. Am început să mă informez, iar prima frază care m-a făcut să realizez că fusesem propriul meu sabotor a fost îndemnul lui Hipocrate: „Hrana să fie leacul tău”.
   Așadar, era adevărat, hrana pe care o consumasem pentru atâția ani nu era altceva decât o serie de otrăvuri care-mi declanșaseră deja un dezechilibru destul de mare, dar… așa cum spunea celebrul medic grec, era nevoie să fiu atentă la ceea ce-i serveam organismului meu. Mai întâi de toate, după multiple analize și investigații, a urmat o perioadă destul de stresantă, cu insomnii, pe care le-am combătut cu remedii naturale, cu ceaiuri și cu fulgii de ovăz de la SanoVita. La îndemnul unei prietene, nu m-am refugiat în medicamente străine cu efecte rapide, ci am hotărât să consum produse românești de calitate. Nu știu ce înseamnă pentru alții un stil de viață sănătos, dar știu că eu am ales echilibrul, iar pentru a-l construi am ales produse de calitate. Am înlocuit uleiul pe care-l foloseam până atunci cu uleiul presat la rece din semințe din floarea soarelui, iar următorul set de analize a relevat un nivel al colesterolului mai apropiat de cel optim.fulgi-de-ovazulei
   Eram pe drumul cel bun… și descoperisem că nu e nevoie nici de produse foarte scumpe, nici de medicamente fabuloase ca să te menții sănătos. E nevoie doar să iei deciziile potrivite. Pe lângă alimentație, tot de la Hipocrate aflasem că e important să ai grijă și de starea psihică, pentru că nimic nu funcționează fizic, dacă psihicul e în derivă. Așa că am descoperit semințele de susan, de dovleac sau de floarea soarelui pe care le consum zilnic, demontând mitul potrivit căruia semințele îngrașă. Ei bine, nu! Nu doar că nu îngrașă, dar mențin echilibrul fizic și psihic.seminte-de-susanseminte-de-dovleac
   Cred că am ales o viață sănătoasă și din tabloul general nu lipsește armonia. În plus, îmi place să iubesc și să râd, să trăiesc fiecare clipă ca pe un dar. Îmi place să ascult ciripitul vrăbiilor în primăverile timpurii, să mă arunc în zăpadă în iernile în care gerul îți îngheață nasul, îmi place să răscolesc frunzele toamnei așezate haotic în covoare multicolore… îmi place să trăiesc. Știu cum e să trăiești haotic. Este și motivul pentru care acum prețuiesc atât de mult viața sănătoasă și vreau să păstrez echilibrul pe toate planurile… iar pentru cei care vor să renunțe la stilul dezechilibrat și declanșator de afecțiuni, îi îndemn și eu, așa cum spunea Hipocrate, „Hrana să fie leacul vostru”.
   E adevărat, puține produse îndeplinesc rolul de hrană cu care ne putem vindeca, de aceea Sano Vita e mai mult decât un brand, e un sprijin real celor care vor să ducă o viață sănătoasă. Rețeta mea pentru o viață sănătoasă? Iubește! Iubește viața, oamenii de lângă tine, mâncărurile gustoase în care ai scăpat prea multă dragoste și produsele care te mențin cu adevărat sănătos!sanovita-300x231
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 16

Cărţile-Luminile Crăciunului

   Nici nu ştiu când a trecut timpul! Iar se apropie Crăciunul, sărbătoarea ce uneşte întreaga familie în jurul bradului. Nimic nu poate fi mai reconfortant decât să stai în fotoliu, cu o carte în mâna, cu un ceai aburind (sau o cafea, după preferinţe) şi să te cufunzi în povestea din spatele filelor. Fiecare carte este legată de o poveste din viaţa noastră şi de Crăciun am cele mai frumoase amintiri legate de cărţi; de Crăciun am primit cărţile ce mi-au ajuns cel mai aproape de suflet. Fiecare dintre ele îşi poartă nu numai personajele şi istorisirile proprii, ci şi istoria noastră intimă şi a celor ce ni le-au dăruit …

   Îmi aduc aminte de serile de iarnă, în special de seara de Ajun, când toată familia stătea cuibărită în fotolii şi citea, aşteptând cu nerăbdare să vină miezul nopţii şi să ne desfacem cadourile. Afară vântul şuiera şi ningea cu fulgi mari, focul trosnea în sobă şi căldura lui te învăluia ca într-un cocon de linişte şi moleşeală. Din bucătărie se simţea mirosul de cozonac proaspăt scos din cuptor, iar gutuile de pe policioara sobei îşi adăugau aroma discretă la buchetul olfactiv de tihnă şi linişte casnică. Din când în când, priveam pe fereastră şi fiecare ne imaginăm câte o poveste. Dacă un pictor ar fi surprins scena într-un tablou, l-ar fi intitulat Toată familia citeşte”.
  Da… amintiri frumoase, liniştite, pe care vreau să le trăiesc în fiecare an. Din păcate, acum sunt singură, ai mei au plecat la Ceruri, dar am păstrat tradiţia cadourilor. În fiecare an sub brăduţul micuţ, fiecare aveam câte o carte. Tata le numea ,,Luminile Crăciunului” pentru că, spunea el, cartea luminează sufletul, iar în seara de Ajun sufletele noastre sunt mai bune şi mai curate.
   Acum îmi fac eu aceste cadouri. Simt însă că toţi ai mei sunt alături de mine şi se bucură prin privirea mea de tot ce citesc, … câteodată cu glas tare, ca şi cum aş face-o şi pentru ei.rao
  Am ales pentru Crăciunul ăsta cărţi de la Editura Rao. Îmi place editura, aici au apărut aproape toate romanele Agathei Christie, scriitoarea mea preferată. Mă tot uit pe site şi nu pot să aleg, ma atrag toate.
Mă decid cu greu: Zece negri mititei” de Agatha Christie, din secţiunea RAO ClasicO ador pe Lady Agatha! Iar titlul ăsta e o capodoperă clasică! Romanul care a avut cel mai mare succes, ce apare şi în clasamentul Agathei cu privire la propriile cărţi şi care îmi place cel mai mult! Romanul cu un titlu atât de controversat, încât a fost modificat de mai multe ori de-a lungul timpului. Desigur că am citit-o, însă nu o am în ediţia asta. Deşi mai citisem cărţi de Agatha Christie, „Zece negri mititei” m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de stilul scriitoarei britanice. Mai ales că mi-a fost dăruită de o persoană specială…mama. O simt cum mă cheamă! O forţă necunoscută îndreaptă săgeata mouse-ului spre „Comandă” şi până să mă dezmeticesc, cartea este deja în coş şi mă aşteaptă să finalizez comanda. Aş putea s-o scot de acolo, dar ceva mai puternic decât mine mă împiedică. Parcă o voce lăuntrică îmi spune: „Lasă cartea acolo unde-i este locul, în coşul de cumpărături şi apoi, la tine-n bibliotecă!”.zece-negri-mititei
  Trec la altă secţiune-thriller. Dacă aş putea, aş comanda întreaga secţiune RAO Thriller, însă m-am oprit la„Sanitarium” de Eugen Ovidiu Chirovici, sigur o cumpăr! E scrisă de un român, şi mai multe motive s-o devorez! Am hotărât să citesc mai mulţi autori români, e păcat să nu ne cunoaştem valorile. Chiar citeam într-un articol că Eugen Ovidiu Chirovici este pe lista de bestsellers din U.K., s-a scris despre el şi în The Guardian. A publicat iniţial romanele în engleză şi le-a tradus în română special pentru Editura RAO. Şi cartea pare genul meu: mistere şi secrete din trecut, o presupusă sinucidere, spital de nebuni. Mă atrag subiectele cu instituţii psihiatrice, îmi aduc aminte de filme foarte reuşite. Nebunia fascinează, este dovedit ştiinţific!sanitarium
   Găsesc ceva istoric tocmai în categoria „Ficţiune tineri”. M-a atras „Betsy şi Napoleon” de Staton Rabin. fiindcă îmi place istoria romanţată şi poveştile de dragoste cu iz de epocă. Exilul Împăratului pe Insula Sfânta Elena este un subiect vag ştiut de toţi, dar privit prin ochii fiicei unuia dintre ofiţerii englezi ce îl păzeau aduce o perspectiva feminină interesantă şi inedită.napoleon
  Închid pagina de Internet, pentru că altfel comand totul. Cu atâtea tentaţii literare, înveșmântate în frumuseţea cartonată velină, atât de specifică RAO…
   Din incursiunea melancolică în universul RAO, mi-am ales trei cărţi pe care le voi citi în serile friguroase de iarnă. Le aştept şi le voi pune sub brăduţul meu singuratic, dar în acelaşi timp, nu voi mai fi singură, ci împreună cu imaginea pe care nu o pot uita. Tabloul familiei mele unite în micuţa sufragerie şi murmurul tatălui meu. În ultimii ani din viaţă, când vederea i-a slăbit şi nu mai reuşea să buchisescă slovele, mama îi citea. În tot acest timp, se ţineau de mâna şi în micile pauze, tata îi şoptea versurile lui Bacovia.
„Te uită cum ninge decembre,
Spre geamuri, iubito, priveşte
– Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
………………………………………..
– Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă… zăpadă ne-ngroape.
……………………………………………..
…..Te uită cum ninge decembre,
Nu râde, citeşte-nainte.”
Lumini de Crăciun… nu plânge… citeşte-nainte …
 Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016.Proba 15
 Sursa foto: Editura Rao
%d bloggers like this: