Lifestyle

by -
12

„Frumusețea stă în ochii celui care privește”

Trăim într-o lume în care tehnologia avansează cu o viteză uluitoare. Prin complexitatea minții sale, omul a reușit să creeze un mediu în care cuvântul de ordine este confortul. Apoi a trecut dincolo de coordonatele acestuia, a căutat, a cercetat… a găsit mijloace prin care să păstreze tinerețea cât mai mult. Creme, loțiuni… măști… tratamente… tot ce o femeie și-ar putea dori în materie de frumusețe. Și totuși… s-a mers mai departe și asta pentru că în toate aceste revoluții tehnologice, un singur lucru nu a reușit omul să învingă: timpul. Iar acesta s-a dovedit necruțător, chiar și acolo unde bisturiul a insistat în repetate rânduri.

Există femei care acceptă procesul natural al trecerii timpului, cu toate schimbările pe care le implică acesta, intuind magia fiecărei etape a vieții, feeria frumuseții adolescentine, divinitatea frumuseții mature și farmecul special al vârstei înaintate. Toate acestea sunt etape ale vieții, prin care e musai să treci ca să nu-ți pară rău la final…

Însă, există și femei care se vor să sfideze timpul, făcând exces de operațiile estetice, în speranța că vor reuși în acest fel, să rămână veșnic tinere. Și bătălie cu bătălie, timpul le demonstrează că le este net superior, dar ele persistă în încercări. În anul 2005, femeia cu cele mai multe operații chirurgicale estetice era din SUA și își făcuse, până în acel moment, 47 de intervenții, printre care lifting-uri faciale, implanturi faciale şi în buze, rinoplastii, operaţii la braţe şi la coapse, liposucţii, peeling-uri chimice, micşorarea bărbiei şi aplicarea de machiaj semi-permanent.

Din 2005 până în 2015, femeia și-a păstrat aceeași obsesie, numărul intervențiilor sale ridicându-se la 52… și asta pentru că, pe măsură ce trec anii, se descoperă noi și noi metode și proceduri chirurgicale prin care se spune că timpul poate fi oprit. De altfel, într-unul din interviurile pe care le-a dat după ce a intrat în Guinness Book pentru titlul de „femeia cu cele mai multe operații estetice”, aceasta a declarat că dincolo de dorința de a fi frumoasă, s-a instalat în inima sa obsesia de „a-și bate joc de timp”. La fel cum ea și-a dorit „să-și bată joc de timp”, multe femei căzute și ele în aceeași capcană, au avut de suferit de pe urma deciziilor lor. La numai 28 de ani, un fotomodel din Brazilia, făcuse și ea o adevărată obsesie și, după mai multe intervenții de corectare a defectelor, a făcut infarct. O altă femeie, din SUA, în vârstă de 34 de ani, a murit în urma unei operații de mărire a feselor. Cazurile de deces în urma operațiilor de acest fel sunt prezente, din păcate, și în țara noastră. În 2013, o femeie de 30 de ani a murit în urma unei operații estetice la sâni. Lista e mai lungă… dar nu vreau să o mai continui.

Fără a judeca deciziile personale ale fiecărui individ, spun doar că în viață, e foarte ușor să-ți pierzi echilibrul și să cazi pradă iluziilor. Un lucru e sigur și demonstrat: timpul, în această existență, are un singur sens și nu poate fi oprit. Cât despre frumusețe… într-o seară de mai, în vremea când eram studentă, Shakespeare mi-a spus că „Frumusețea e în ochii celui care privește”… iar eu i-am zâmbit și, privindu-i fotografia de pe volumul de versuri, i-am răspuns că avea dreptate!

Autor: Rodica Puşcaşu

O Cenușăreasă cu stiletto!

    Bună tuturor! Dacă în povestea asta vă aşteptați să dați peste varianta mea cea veche, mă văd nevoită să vă înșel aşteptările. Lumea a evoluat, tehnologia a avansat și, odată cu societatea, am îmbrățișat și eu progresul. Doar nu era să rămân pe vecie sclava unei mame vitrege și a unor surori tembele.
Vă uitați cam ciudat la mine sau mi se pare? Sunt chiar eu, Cenușăreasa! Personajul preferat al copilăriei voastre în variantă modernă, bine ancorată în secolul XXI și cu jeanși skinny în loc de rochie și șorț. Vi se pare amuzant? Ei, bine, mie mi se pare fabulos!
– Cenușăreasooo! Treci încoace! Mama a zis să faci ceva de mâncare ca e aproape 12 și tu stai pe facebook!
Vaaai! Nu vă speriați! Încă mai am unele bătăi de cap cu așa zisa mea familie. Că doar nu era să mi se întâmple mie fericirea să se schimbe povestea cu totul! Mai bine mă duc să le gătesc ceva că altfel izbucnește un tsunami pe care nu mi-l doresc!

……………………………..

   – Să știi că noi plecăm sâmbătă la petrecerea lui Alex. Să nu care cumva să pleci de bezmetică prin vreun club! Vine și taică-tu sâmbătă noapte și e vai de tine dacă nu te găsește acasă. În jur de miezul nopții e acasă, așa că vezi ce faci și cum te porți.
Mama mea vitregă evoluase și ea. Acum avea părul vopsit într-un roșu strident, iar ochii erau conturați cu un albastru metalic pe care ea, probabil, îl găsea atrăgător. Nu-și pierduse însă răutatea și nici abilitățile vocale urlătoare. Alex era fiul celui mai important om de afaceri din capitală și sâmbătă își sărbătorea sosirea în țară după câțiva ani buni de absență. Pentru că tata și tatăl lui erau, nu doar parteneri, ci și prieteni, Alex se simțise dator să ne invite și pe noi la petrecerea fastuoasă pe care o ținea în Grand Palace – localul cel mai plin de fițe din câte îmi fusese dat să văd vreodată. Nu m-aș fi ofticat prea tare dacă nu mă duceam la petrecerea asta, dar după ce surorile mele turuiseră o săptămână întreagă despre cât de fantastic, sexy, bestial și mirobolant arată baiatul ăsta, acum voiam să-l cunosc.
Stați calmi! Așa cum v-am spus, trăim în lumea modernă și nu am nevoie de vreo zână bună sau de bagheta magică pentru a mă duce la petrecere. Sunt perfect pregătită cu tot ce-mi trebuie. Spre deosebire de povestea veche, acum am și eu bani să îmi achiziționez hăinuțe și trăsura de azi nu e un dovleac transformat, ci un taxi pe patru roți. (Partea amuzantă este că taxiul are o culoare asemănătoare cu a dovleacului ăluia J ).
Ca măsură de precauție (în caz că aveam să fac rost de vreo pedeapsă și să nu mai pot ieși din casă), mi-am achiziționat deja o rochie neagră din dantelă pe care eu am găsit-o foarte rafinată și diafană. Acum îmi mai trebuiau o pereche de pantofi. După ce scap de spălatul vaselor, intru pe net să văd ce pantofi aleg.

Carmine (1)    Daaaaa! Am intrat pe site la categoria pantofi dama, au multe oferte atrăgătoare, dar in final m-am ales cu o pereche de pantofi stiletto din piele naturală cu toc de aproximativ 11 cm care îmi fac picioarele lungi și sexy. Sper că Alex ăsta să fie totuși înalt că altfel dansez cu chelnerul. Mi-am procurat condurii moderni dintr-un magazin pantofi Carmine Shoes și am optat pentru pantofi stiletto Red Queen care m-au fascinat din momentul în care i-am văzut. Cu comanda am rezolvat-o rapid datorită opțiunii de a comanda online și acum iată-mă fericita posesoare a unor pantofi de vis. Mai rămâne doar să îmi etalez talentul la dans când voi ajunge la celebra petrecere.stiletto

    În sfârșit ziua cea mare!

    Toate ca toate, dar trebuie să recunosc că surorile mele au avut dreptate când au zis că Alex arată bestial. Eu aș zice chiar fenomenal. Băiatul ăsta nu doar că e … bine sculptat de mama natură, dar mai are și un zâmbet care te topește. Am renunțat să mai bag în seamă privirile amenințătoare și oripilate ale familiei mele care a avut un șoc când am ajuns și eu la petrecere. De când tot sunt Cenușăreasa … m-am obișnuit de mult cu ocheadele lor ucigătoare. N-au decât să se otrăvească și să se sufoce cu propria răutate. Eu vreau să mă distrez cu prințul ăsta modern care mă vrăjește tot mai mult. Let’s dance!

    Când naiba s-a făcut 23:30??? Vai de mine! Tata trebuie să ajungă și asta chiar e o problemă majoră. Dacă nu mă găsește acasă și vrăjitoarele astea îi vor spune că le-am stricat planurile pentru noaptea asta, îmi va tăia finanțele pentru cel putin o lună. Doamne, Dumnezeule! Cu viteza luminii panicate folosesc mobilul și chem un taxi, care spre norocul meu ajunge în 5 minute. Alex tot încearcă să îmi spună că nu știe numărul meu de telefon, că nu are adresa, când ne mai întâlnim… Băiete, mă grăbesc! N-am timp! Cu un “la revedere” prea forțat o iau la goană spre ieșire cu Alex pe urmele mele.
Urc in taxi puțin cam precipitată, iar tocul pantofului îmi rămâne blocat în asfaltul găurit (specific străzilor din România, ce să zic?). Cum Alex se îndrepta strigând către taxi, iar timpul mă alerga nemilos, am abandonat pantoful și am trântit portiera comunicând rapid adresa șoferului.
Ajunsă acasă, chiar și cu un singur pantof, pot spune că Dumnezeu totuși mă iubește pentru că în timp ce ușa camerei mele se închidea, cea de la intrare tocmai era deschisă. Sosise tata! Slavă Domnului că eram acasă!

       După o săptămână

      Weekendul ăsta se prevedea a fi extra-plictisitor. Cu două surori care tot mâncau popcorn și puneau pe ele calorii gigant și o mamă care nu contenea să-l intrige pe tata cu “comportamentul meu deplasat, nesăbuit și obraznic”,  nu prea îmi doream să stau pe acasă. Din nefericire pentru mine, nu prea aveam alternative. Lipsa prietenilor era uneori greu de suportat și nici nu îmi făceam speranțe să am vreodată prieteni pentru că cele trei malefice din viața mea îi puneau pe fugă rapid pe toți cei care încercau să treacă pragul locuinței pentru mine. Încercând să găsesc o metodă de distracție at home, am rămas surprinsă când tata m-a strigat să cobor în living. Sigur îi intrase vreo idee de-a iubitei lui soții în cap și acum urma interogatoriul … Pffff! Hai s-o facem și p-asta!

     Numai că … Vai de mine! Nu se poate! Imposibil! Au, inima! Stați să respir puțin că vă explic imediat!

……………………………………………………………………………………………………………………..

     Așa… în sufrageria mea așteapta nimeni altcineva decât Alex cu zâmbetul ăla magnific întipărit pe chip. Pare total relaxat atunci când mă vede. Eu NU sunt relaxată. Deloc. Cum mă găsise? Poate nu venise după mine. Poate venise la tata. Dar dacă nu venise la mine, de ce mă chemase tata? De ce nu zice nimeni nimic? E oribilă așteptarea asta. Vorbiiiiiiiiiți! Tata e primul care sparge gheața.
– Scumpa, Alex mă intreabă dacă te poate invita în oraș în seara asta. Mi s-a părut corect să te întrebe pe tine.

     Ochii mei s-au făcut de lemurian. Ce zicea el acolo? Şi Alex continua să-mi amestece gândurile cu rânjetul ăla sigur pe el.

   – Deci, ce zici? Îmi accepți invitația, Cenușăreaso?

    Oooo … nu doar zâmbeşte, ci și vorbește. Iar treaba cu “Cenușăreaso” e mai mult ironică. El nu știe că eu chiar sunt Cenușăreasa. În fine, nu am nimic de pierdut și scap de calvarul locuinței pe cale să se transforme într-un câmp de război. Deja ambele surori par să își dorească să mă sfâșie, iar mama cea rea sigur pune la cale să mă desființeze cumva. E timpul să ies de aici, iar Alex e soluția salvatoare.
Îmi pun și eu în funcțiune zâmbetul cuceritor. Ce, credeați că eu nu știu să zâmbesc așa răvășitor?

    – Sigur. Chiar aveam chef de puțină distracție.

    Tata pare încântat de decizie. Bineînțeles că e fericit că doar fiică-sa iese în oraș cu băiatul celui mai important partener al său. Deja cred că visează la noi afaceri și proiecte. Spre cele trei nu mă uit. Nu vreau să îmi înghețe zâmbetul instant.
Carmine (2)    Instalată într-un Ferrari cu numai la televizor am văzut și îndreptându-mă spre nu-știu-unde că nu l-am întrebat unde ieșim, o întrebare nu mă lasă să trăiesc și, decât să mă înec cu ea, mai bine o spun.
– De unde ai știut unde stau? Cum m-ai găsit?
Pe fata îi apare deja binecunoscutul zâmbet, iar acum are și o ușoară notă de superioritate.
– Să spunem că cei de la Carmine Shoes au fost destul de impresionați de drama unui pantof rămas fără pereche. Apropo, bestiali pantofi. Poate îi mai porți dacă tot am făcut efortul să-i reunesc.
Am zâmbit și eu. Se pare că destinul mă urmărește și în secolul XXI. Nu putea Cenușăreasa să nu își piardă și de data asta pantoful, nu? Așa cum nu se putea, sub nicio formă nu se putea, ca pantoful pierdut să nu-l aducă pe prinț la ușa mea. Deh, lumea s-a modernizat, lucrurile s-au schimbat, dar anumite povești rămân la fel. A mea are happy end de fiecare dată și, cu fiecare repovestire, parcă devine tot mai savuros.

FIN

                                                      Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

  „Ești frumoasă!”

Deschiderea unui nou club de fițe în București deja nu mai este o noutate, dar cu siguranță este un must participate pentru orice tânără care se vrea a fi în trend… mai ales dacă la deschidere va participa și nimeni altul decât Ovidiu (solistul vocal al trupei Night Songs), care pe deasupra a anunțat că încă nu are o parteneră şi este deschis… tentațiilor românești.

Mă uit în oglindă încercând să descopăr ceva „tentant” la chipul meu. După ce câteva minute bune mă tot autoanalizez în zadar, timpanul îmi este zguduit de strigătul de la parter.

– Cinderella!!! Cinderellaaaaaaa!

Decibelii urcă amenințător, auzul meu suferă grave zgâlțâieli și întreg etajul mi se pare că vibrează dezgustat.
Nu. Nu mă cheamă Cinderella. De fapt numele meu este Ana – simplu si banal, dar cum decizia tatei de a se recăsători mi-a adus pe cap o mamă vitregă însoțită de două fiice ca sarea în ochi, toți prietenii mi-au spus „Cinderella”. Putea fi Cenușăreasa, ca să sune mai românesc, dar cum noile membre ale familiei sunt englezoaice, s-a decis (fără să fiu întrebată) ca eu să fiu varianta english a Cenușăresei. Gluma ca glumă, dar… se cam prindea. Abia instalate în casa tatei, cele trei colocatare erau nu doar groaznic de zgomotoase, ci și incredibil de infatuate, aveau impresia că eu sunt la ordinele lor si că toată casa le stă la dispoziție. Pe scurt, surorile îmi invadaseră intimitatea, scotocindu-mi în permanență prin haine si farduri, iar noua mamă îmi răpea timpul liber și-așa extrem de puțin în clasa a XII-a de liceu. Viața mea devenise avariată serios, iar tata, fiind mai tot timpul plecat să încheie diverse contracte, nu vedea și nu auzea nimic din ceea ce se întâmplă în casa lui.

Ignorând strigătele care se accentuau, am deschis șifonierul, ferm decisă să aleg o rochie pentru sâmbătă seara. De data aceasta, nimeni de pe planetă nu avea să mă împiedice să petrec și eu o noapte în club, iar o întâlnire cu Ovy era mai mult decât un vis. Culmea e că era și colegul meu, dar celebritatea lui atrăgea toate fetele din liceu ca un magnet şi… el era perfect în comparație cu mine. În timp ce descopeream tot mai scârbită că cele două isterice de surori îmi lărgiseră toate rochiile cu kilogramele lor în plus, speranța că aș putea să îi atrag atenția lui Ovidiu pălea din ce în ce mai tare. Nu aveam o ținută potrivită, iar fața îmi era nu doar uscată, ci și incredibil de iritată de la vântul puternic din ultimele zile. Pe deasupra, mai aveam și tenul foarte alb, încât uneori păream moartă și înviată.

Renunț rapid la căutare și îndes hainele împrăștiate pe jos, înapoi în dulap. După ce îmi plâng de milă vreo câteva minute, iar fața îmi devine și mai roșie, decid să răspund totuși apelurilor neîncetate de la parter. Cobor fără tragere de inimă, dar fața mi se luminează când o văd pe nașa cum își frânge mâinile impacientată în capătul scării.

– E doar o leneșă fără pereche! Se face că nu aude ca să nu o pui să facă ceva! îi spune mama nașei.
– Leonor, eu spun că totuși ar trebui să vedem ce e cu ea. Ana nu e genul de fată care nu răspunde. I-ai spus că am venit eu? protestează nașa.

Nu am mai așteptat restul discuției. Am coborât treptele în grabă și am sărit de gâtul nașei, care devenise singura persoană apropiată pe care o aveam. Mângâierile ei mă făceau să mă simt mai bine, iar soluțiile pe care ea întotdeauna le găsea erau ca o binecuvântare. Voiam să o rog să îmi dea din nou speranța pe care eu o pierdeam, așa că am decis în momentul imediat următor să plec la ea câteva zile.

Indiferent dacă eram sau nu acasă, surorile mele au pufnit disprețuitor.

-Faci ce vrei. Noi ne întâlnim mâine cu Ovidiu pentru a stabili când vine să ne ia în club, îmi aruncă Leah cuvintele.

– Ha ha ha! Adică PE MINE mă ia în club, îi răspunde Larry acid.

În timp ce surorile începuseră o adevărată bătălie verbală, dezamăgirea care m-a cuprins nu putea fi mai evidentă. Îmi venea să le dau cu capul de pereți, să le fac să dispară pentru totdeauna din casa și din viața mea. Fără să îmi dau seama, fața mi se înroșise din nou, ceea ce nu a scăpat neremarcat de Leonor, care părea în schimb imună la certurile dintre fetele ei.

– Tu de ce ai fața în halul ăla? Doamne, zici că ești contagioasă! Ai făcut și tu vreun control?
– E o simplă iritație, am bombănit cu jumătate de gură.
– Știi, înainte să vin în România mi se spusese că româncele sunt frumoase. După ce te-am cunoscut pe tine, m-am mai liniștit. Tu, scumpo, cu siguranță nu ești o româncă frumoasă și nicidecum nu ai eleganța noastră britanică și nici …
Nu știu ce a mai zis că am ieșit cu lacrimi în ochi trântind ușa în urma mea. Lângă mașină, nașa mă privea cu ochi calzi. Avea aceiași ochi albaștri ca ai mamei mele și o frumusețe naturală, care nu se ofilise în ciuda trecerii timpului. Tenul ei era mereu proaspăt, pielea îi era catifelată și emana un miros de câmp, de prospețime. Ochii albaștri îi aveam și eu, dar restul e poveste. Oare și Ovidiu se gândea că sunt contagioasă? Trebuia să explic tuturor că motivul petelor roșii era doar o simplă iritație de la vânt?

– Tu ești frumoasă, Ana! mi-a spus nașa cu blândețe.
– Ba nu-s, am replicat repede și mi-am lăsat ochii în jos.
– Uite, noi, româncele, am fost dintotdeauna frumoase pentru că avem un secret. Cine nu cunoaște secretul frumuseţii ajunge să dispere. Așa ca tine.
Ochii mi s-au mărit. Despre ce vorbea? Din fericire a continuat.
– Tenul tău trebuie doar ajutat puțin și vei arăta ca o prințesă cu fața de porțelan.
– Cum? Nașă, te rog, spune-mi! Vreau să mă duc și eu în club sâmbătă și nu pot să apar cu fața asta! Si-așa cred că Ovidiu gândește la fel ca Leonor, că sunt contagioasă.
– Mmmmm, băiatul ăsta deci …
– Te rog, nașă! Dacă ai vreo soluție, spune-mi!
– Nu am o soluție. Am chiar elixirul frumuseții.
– Poftim???
Uimirea mea atinsese cote alarmante. Nașa însă s-a mulțumit să păstreze tăcerea până ce am ajuns acasă. Aici mă așteptam să zică ceva, dar așteptarea se dovedi a fi un chin, așa că tot eu am întrebat.

– Care ziceai că este elixirul ăla??
– De fapt nu ți-am spus, mi-a zâmbit ea cuceritor. Dar ca să știi, elixirul vine din natură și anume din florile de mac.
– Flori de mac?
– Da. Uleiul din aceste flori care îți încântă ție văzul pe tot timpul verii este un aliat de nădejde în problemele tenului. Liniștește-te! Vei beneficia de ajutorul meu și vei vedea că fața ta va arăta impecabil.

Am inspirat adânc. Pe bune, nu aveam chef să stau cu fața unsă de ulei sau cu comprese, sau cu vreo mască inconfortabilă care mă făcea să arăt fix ca un zombi. Mă pregăteam să refuz politicos elixirul miraculos, când văd că nașa vine cu o cutiuță de cremă pe care mi-o întinde. Nimic unsuros, nimic vechi, nFarmec (1)imic care să mă facă să devin suspicioasă în legătură cu valabilitatea ingredientelor. Din contră, produsul părea profesional și modern.

– Să știi că și trucurile de frumusețe țin pasul cu timpurile în care trăim. Compania Farmec fiind un brand românesc, cunoaște atât problemele româncelor, cât și soluțiile acestor probleme. În acest scop, lucrează de mult timp la perfecționarea produselor de frumusețe. Crema  hidratantă din mâna ta este chiar un astfel de produs menit să aducă zâmbetul pe buze și să pună în evidență frumusețea noastră naturală. Uite şi loţiunea tonică antioxidantă ce te va ajuta în tonifierea, demachierea şi hidratarea tenului, având ca şi ingredient acelaşi ulei din flori de mac. Nu-ți face griji pentru eleganța britanică, iubitFarmec (2)o! Chipul tău va radia de încântare și vei eclipsa până și cele mai impecabile maniere. Folosește crema pe care ți-am dat-o și spune-mi ce părere a avut Ovidiu de finuța mea!

………………………………………

Cureaua neagră vintage pe care o găsisem întâmplător printre hainele mamei ascundea perfect faptul că rochia galbenă era puțin cam lărguță. M-am privit din nou în oglinda care se transformase din dușman în prieten peste noapte. Chipul meu reflecta acum prospețimea pe care o admirasem și invidiasem mereu la nașa mea cea bună. Elixirul frumuseții, cadoul meu neașteptat, își făcuse din plin efectul magic. Petele roșii dispăruseră, iar pielea era acum nu doar intens hidratată ci și suplă, luminoasă şi catifelată. Ovidiu a spus că sunt frumoasă datorită zâmbetului meu care îmi luminează chipul. Eu știu însă mai bine…
…………………………………………

În living, surorile mele și Leonor savurează o bautură verde cu gheață. Atunci când cobor, verdele din pahare se transferă parcă pe fețele lor.

– Unde te duci așa gătită, domniță? mă întreabă acru mama mea vitregă.
– În oraș, spun abia șoptit.
– Da, și noi, imediat ce vine Ovidiu, îmi răspunde Larry cu un zâmbet malițios pe față.
Soneria se aude strident. Leah sare ca arsă să răspundă. Așa cum mă așteptasem, Ovidiu arată superb îmbrăcat într-un costum albastru marin care-i pune în evidență corpul lucrat intens la sală. Înghit în sec. Eu mă machiasem doar puțin, mizând pe naturalețea de care vorbea nașa mea. Oare păream prea ștearsă? Surorile mele erau adepte smookey-eyes şi buze roșu aprins. Parcă ele se asortau mai bine cu termenul de celebritate. Și totuși …

Imediat ce Leah l-a luat de brat, Ovidiu și-a retras mâna politicos. Cu un rânjet răutăcios, Larry se ridică și îi spune:

– Noi suntem gata, honey. Văd că ești foarte punctual. Și noi, în Marea Britanie, respectăm timpul.

Cum Ovidiu nu schița nimic, sprâncenele perfect pensate ale surorilor mele s-au ridicat la unison.

– De fapt, spuse el, am venit să o iau pe Ana. Uitați-vă după noi în club. Avem o masă rezervată lângă scenă.

Era rândul meu să zâmbesc… Am ieșit pe ușă cu Ovidiu, care își petrecuse brațul pe după umerii mei, șoptindu-mi delicios la ureche: „Ești frumoasă!”.

Secretul frumuseţii:  Farmec cu gama nouă Gerovital Plant, având la bază uleiul organic din flori de mac ce protejează tenul şi pielea de stresul urban.

-Mami, ce înseamnă să fii urâtă?

-Nu ştiu, draga mea. Noi suntem românce!

                                                Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

50 Shades of Diego!

    Aveam emoții, era o seară decisivă pentru mine. Voiam să îmi pun imaginația în practică, dar ceva care să nu fie nici foarte îndrăzneț și nici foarte timid. De felul meu sunt pudică, dar voiam o schimbare. Harold îmi arătase latura lui, era plin de tandrețe și genul de bărbat care nu face nimic dacă nu întreabă înainte: „Pot? Îmi dai voie?”…. “Dar eu? Să merg mai departe?”.

    Putea el să îmi asculte dorințele? Eram o novice, dar asta nu mă împiedica să am vise. De câteva ori cred că i-am dezvăluit fără să vreau din dorințele mele ascunse, dar nu a avut nicio reacție, prin urmare nici nu cred că m-a auzit sau că a înțeles ceva. Sau poate mi s-a părut mie că am spus ceva. Or fi fost numai gândurile mele? Am luat-o razna, asta este clar! Și totuși, aș încerca! În seara asta mă întâlnesc cu Harold! Îi știu locuința, cam austeră pentru gusturile mele, dacă mă întrebați, dar ce vreți, este un decor pur masculin. Dacă i-aș spune să decoreze cumva să fie mai cald, mai senzual, mai… mai…. Cine naiba sunt eu să îi distrug decorul omului? Da, dar acest om este bărbatul pe care îl iubesc, așa că pot să visez și eu liniștită că poate vreodată…
Sticla de vin roșu pe care o cumpărasem pe traseu prevestea o noapte hot, care speram să fie ceva in genul 50 Shades. Aveam chef de nebunii și noaptea era luuuungă!
Mister Grey era sursa de inspirație perfectă pentru niște ore incendiare, dar îmi cam displăcea ideea cu masa… Hmmm…  eu nu voiam să îmi torturez coastele pe lemnul tare. Nu. Eu preferam confortul, așternuturile moi, mochetele pufoase care să mă facă să simt că plutesc. Cred că citesc cam mult eroscop. Poate ar trebui să o las mai moale. Poate Harold nu gândește asa. Poate că o să-l sperii cu dorințele mele…
Cobor din taxi-ul care mă adusese, emoționată la gândul că ceea ce urmează va însemna cumva o ruptură în relația mea… sun la ușă cu inima bubuindu-mi în piept și vă spun sincer că aveam acea senzație să fac stânga împrejur și să fug. Toate acestea se întâmplă în fața unei uși care nu se mai deschidea, deci aveam vreme ori să fug, ori să nu îmi pun dorințele în aplicare. Optez pentru… Ușa se deschide și din prag mă întâmpină un altfel de Harold. Doamne, tipul ăsta este tipul meu? În fața mea nu mai era cel cu care eram obișnuită, tipul serios și impecabil îmbrăcat, impecabil aranjat de fiecare dată, tipul cu reguli scrise. Vedeam acum un bărbat cu blugii lăsați pe șolduri, cu părul ca și cum își trecuse degetele prin el, cu bustul gol, zâmbind din colțul gurii lasciv şi privindu-mă printre genele lăsate. În privirea lui nu se deslușea nimic, nu știai ce gândește sau ce vrea, era un mister. Ăsta părea tipul șmecheraș, care oricând și la orice oră m-ar fi devorat. Rămăsesem fără grai! Își ridica o sprânceană și cu zâmbetul de o senzualitate fără margini îmi întinse mâna și dintr-o smucitură m-am trezit dincolo de prag. Dar înainte de-a trece pragul, vă jur că nu știu cum și nici când m-am trezit legată la ochi. Nu am apucat să spun nicio silabă, nu aveam nicio reacție, cred că omul a lucrat câtă vreme am stat holbându-mă la el. Simt că încetișor sunt împinsă câțiva metri și oprită, iar legătura îmi dispare ca prin farmec.
Pentru prima dată am rămas ca la dentist și cu ochii cât cepele, nu-mi venea să cred! Locuința lui Harold se schimbase!
La vederea covorului de un roșu intens am simțit că sângele începe să îmi pulseze în vene într-un mod neobișnuit. Părea atât de moale, iar culoarea atât de vibrantă, încât imaginația mi-a luat-o la galop. Deja mă puteam vedea întinsă pe acel covor, cu flăcările din șemineu dansând pe pielea mea. Oare el la ce se gândea? Uneori mă enerva faptul că în ochii lui nu puteam citi nimic, însă la ceva tot s-a gândit atunci când a amplasat acel decor pasional în fața focului. Cine a zis că roșu e culoarea iubirii arzânde nu s-a înșelat… Nu s-a înșelat deloc!
Vă las pe voi să vă imaginați ce a urmat…
Târziu în noapte, întinsă pe covorul roșu și moale, martor al dorințelor mele, înconjurată de brațul posesiv al iubitului meu și cu un zâmbet tâmp pe față, mi-am rotit ochii prin cameră. Nu apucasem să văd prea multe și acum analizam curioasă. Covorul îmi oferise momente unice, sălbatice, încărcate de forța culorii care parcă domina toate fanteziile mele.Diego (2)
Draperiile de un roșu liniștitor ascunzând secrete crea o atmosferă intimă și senzuală. Dintre draperii se întrezăreau perdelele asortate, alese cu bun gust, iar tapetul… nu observasem tapetul până atunci. Dar nu avusesem când… Wow, Harold s-a întrecut pe sine, știa, știuse ce îmi doresc! Să facă singur toate astea dovedește… Singur? Nu prea cred. Doamne, un gând trece fulgerător prin mintea mea!… Exista o altă “ea”? L-a ajutat?
Întorcându-mă spre bărbatul care îmi împlinise dorințele  și care dormea liniștit lângă mine, cu o expresie de mulțumire pe față și câteva șuvițe rebele pe frunte… am devenit și mai geloasă! Cine este ea? De ce?
L-am înghiontit încetișor…

    – Harold!…

    Cu voce somnoroasă și răgușită iubitul meu îmi răspunde:

    – Hm! 
– Cine te-a ajutat să decorezi casa? Este evident că nu ai făcut-o singur și te rog să nu mă minți!
Vocea aceea răgușită și joasă îmi răspunde:

   –  Diego!

    – Cine? Cine este Diego?
Se trezește de-a binelea și un rânjet îi apare pe figură:

Diego   – Geloasă?! Iubito, Diego este un magazin pe care l-am descoperit de curând. Știam ce îți dorești și știam ce îmi doresc și eu, așa că am apelat la ei. În afară de sfaturi profesionale, m-au ajutat cu tăierea, tivirea, surfilarea materialelor, chestii din astea, la care eu nu mă pricep,  toate la fața locului, am plătit cu cardul şi problema s-a rezolvat. Şi n-ai văzut ce covoare moderne avem şi în celelalte camere, dar ai tot timpul din lume, pentru că nu te mai las să-mi scapi. Asta va fi casa ta, casa noastră!  Mulțumită de răspuns?! Și deci… esti geloasă? Își pune în aplicare iarăși rânjetul acela sexy.
– Cine? Eu? Da, bine, poate puțin. 
Râde încetișor și mă trage în brațele lui. Acum sunt liniștită și nu pot decât să-i mulțumesc lui Diego că a reușit să îmi creeze atmosfera dorită. Da, mă simt ca în 50 Shades of Grey! Închid ochii și somnul începe să mă cuprindă, dar nu înainte de a zâmbi la gândul ce apare. Ce Grey?!!….50 Shades of Diego! Mi-a oferit casa de vis!

    Până la urmă casa de vis este casa în care eşti alături de persoana iubită, acolo unde eşti fericit, plângi, râzi, te cerţi, suferi, te împlineşti, unde simţi că este locul tau indiferent de ceea ce este în jur, restul…. te ajuta Diego!

   “Un vis pe care-l visezi singur e doar un vis. Un vis pe care-l visăm împreună e o realitate.”-John Lennon

                                                          Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Mă ucide ea…Măturica mea!

Of! Piticii ăștia uneori sunt culmea! Niciodată nu reușesc să își pună lucrurile în ordine și de fiecare dată se întorc cu încălțările murdare de noroi și cu hainele pline de frunze uscate care… iată, sunt împrăștiate peste tot pe podeaua de-abia lustruită!

Uneori, chiar și eu, Albă-ca-Zăpada, simt că sunt la capătul puterilor, iar măturatul continuu îmi răpește și ultimul strop de energie! În zadar i-am spus Somnorosului „Încetează să mai intri încălțat până în dormitor!” sau Morocănosului „Încearcă să mănânci la masă si nu pe podea!”, că ei parcă nici nu mă aud. Mă așteptam la puțin ajutor din partea Înțeleptului, dar el consideră că este, bineînțeles, mai înțelept să lași pe cineva să își descopere propriile greșeli decât să îl atenționezi, iar Rușinosul e prea timid să ia cuvântul, deși știu că îmi dă dreptate. Nu știu ce să mă fac! Am o uriașă problemă! Primăvara bate la ușă, pomii, uite, au început să înflorească, toată natura se trezește la viață ca în fiecare an, iar căsuța din pădure are în continuare o podea jalnică, oricât de mult m-aș chinui să o mențin sclipitoare. Va trebui, bineînțeles, să mătur din nou… și din nou… și din nou… până ce măturica asta mă va ucide într-un final.

Cine a spus că viața Albei-ca-Zăpada alături de pitici e una ușoară??? Să știți că autorul a mai și pus de la el! Adevărul e ca mă simt atât de obosită! Nu e deloc un basm frumos să mături mereu dupa 7 pitici îndărătnici!!!

După 7 zile …

Dragii mei, vă amintiți că vă povesteam cât de amărâtă mă simțeam zilele trecute, când măturatul căsuței mă demoraliza și îmi lua din timpul în care plănuiam să mă bucur de venirea primăverii? Ei, acum totul s-a sfârșit! Nuuuu! Nu vă gândiți la ce-i mai rau! Nu am plecat din căsuță și nici nu m-am hotărât să mă mut prea curând la prințul meu. De fapt, eu m-aș cam muta, dar Împărăteasa îmi caută nod în papură și prefer să aștept până ce va fi gata castelul nostru. Doar al nostru, adică. Fără ochi curioși.

MarketOnlineÎn fine… să vă spun cum am rezolvat problema. După încă două zile în care m-am spetit lustruind podelele, am hotărât că e timpul să găsesc o soluție… și asta urgent. Așadar, m-am conectat la lumea modernă. Am părăsit puțin povestea (sper că nu s-a supărat nimeni că personajul principal nu a fost de găsit câteva ore) și am hotărât să accesez Internetul. Nu aveam prea mult timp la dispoziție și deși mi-ar fi plăcut să vă cunosc lumea mai bine, am optat pentru un magazin online si anume, magazinul MarketOnline.ro. Vaaai! Ce de chestii interesante aveți voi în magazine!!! Dar cum v-am spus, timpul meu este limitat si nu pot admira chiar totul. În schimb, oferta de aspiratoare profesionale m-a cucerit și imediat mi-am dat seama că un aspirator modern este ajutorul de care am nevoie pentru Căsuța din Pădure. Vaaaai! Dar câte electrocasnice! Câte aspiratoare! Ce alegere dificilă a fost și timpul mă presa nemilos! (Chiar sper că nu mi-a remarcat nimeni lipsa, altfel nu stiu cum voi explica această absență!!!). Produsul pe care în cele din urmă l-am comandat cu convingere a fost aspiratorul Rohnson Aquatech R144 si… ok, recunosc, am mai lipsit puțin și când a trebuit să ridic comanda, dar numai puțin de tot. Înainte să credeți că Albă-ca-Zăpada are chef să plece din poveste, vă informez că nu este adevărat. Eu doar am încercat să îmi fac viața mai plăcută în căsuța piticilor.

Acum podelele strălucesc de curățenie, Am deschis ferestrele și îmi place cum lumina soarelui se oglindește în fiecare lucru din încăpere. Știu că piticii vor sosi în curând si totul se va umple de praf, frunze, crengi si… bleah, noroi! Dar de când sunt fericita posesoare a unui aspirator, simt că întreținerea căsuței nu mai este nicidecum o corvoadă pentru că termin foarte repede.

Acum mă pot bucura de primăvară, alături de cei 7 prieteni ai mei, care încă nu știu secretul aparatului electrocasnic din poveste. Uitați, dragilor! Au înflorit atâția ghiocei sălbatici! Nu-i așa că primăvara este o splendoare???

                            Primăvara începe cu MarketOnline şi Rohnson!

                           Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Celebrități cu toc sau fără toc

Cu toc sau fără toc? În acest articol vă voi prezenta câteva celebrități care au optat atât pentru ținute cu toc, cât și pentru cele fără toc. Vom vedea care sunt cele mai interesante combinații și care li se potrivesc cel mai bine.

Jessica Alba

Aceeași culoare dar două ținute cu rezultate complet diferite. Jessica Alba alege o pereche de pantofi cu toc, de culoare neagră, cu părți transparente, pe care i-a combinat cu o haină cu dungi în nuanțe pastel. După cum se poate observa în imaginea din dreapta, optează și pentru pantofi fără toc,  pe care îi combină cu articole vestimentare casual precum un tricou navy. Îi stă mai bine cu prima ținută, nu-i așa?

continuarea citiţi în articolul de pe site-ul fashion365.ro

Viaţa dincolo de graniţă

Cu toţi visăm la o viaţă mai bună, ne străduim, muncim, ne plângem, dar mergem mai departe. Dacă ne-am uita în jurul nostru avem vedea totul ca un furnicar, o agitaţie continuă pentru supravieţuire. Trăim în România pentru că aici ne-am născut, iubim şi sperăm ca de mâine printr-o minune norocul să dea peste noi şi destinul să ni se schimbe, să câştigăm la lotto sau să plecăm în afară pentru a câştiga mii de euro. Câţi dintre cei plecaţi au găsit liniştea, fericirea, mulțumirea?
Am ales să întreb pe cei care au reuşit să depășească limitele cum este viaţa dincolo de graniţă. Eu am fost extrem de curioasă şi chiar dacă părerile sunt împărţite, aceasta este realitatea. Nu peste tot sunt câinii cu covrigi în coadă. :)

MĂDĂLINA

La vârsta de 18 ani am decis foarte entuziasmată să îmi iau viaţa în propriile mâini şi să îmi creez singură un viitor mai bun. Cu ajutorul unei mătuşi am ajuns în Londra şi am început să muncesc. Am avut doar două probleme, şi acestea foarte grave. Nu toţi oamenii erau atât de buni pe cât credeam eu, iar banii nu picau nici pe departe din cer, ci trebuiau munciţi aşa cum nu mi-am închipuit vreodată că cineva poate muncii. În fine, pe lângă faptul că românii mei mă dezamăgeau pe zi ce trece tot mai mult, a trebuit să port în frunte eticheta de român: român care fură, român care minte şi român care jigneşte şi sare la bătaie din nimic. Nu că aş nega şi aş spune că asta nu ar fi adevărat, dar e strigător la cer că suntem cu toţii în aceeaşi oală, şi că o majoritate de 90% dintre noi suferă datorită lor, acelor 10%. Foarte puţini români buni am întâlnit în timpul acesta, nimeni nu ţi-ar da un sfat şi nu te-ar îndruma spre ceva mai bun. Noi încă mergem pe premiza: “De ce ăla să poată? De ce ăla să realizeze ceva în viaţă dacă eu nu o fac“. E simplu drag român, pentru că unii dintre noi chiar muncim, nu doar punem piedici şi încercăm să prostim, pentru că unii dintre noi ne dorim mai mult şi luptăm să avem mai mult şi pentru că unii dintre noi îşi urmează propriul drum, nu trag cu ochiul în grădina vecinului, fiindcă ştim că suntem stăpâni doar pe ceea ce deţinem noi, nu ei. Iar dacă totuşi te pune cel de sus să reuşeşti fără ajutorul lor, atunci să te ţii bine. Mi-a fost foarte greu să scap de mentalităţile românilor, de răutăţile celor din ţară, care clar au etichetat prost şi foarte prost doar pentru că au văzut că sunt bine, că îi ajut pe cei dragi acasă şi merg şi la o şcoală, dar m-am detaşat uşor de tot ce ţine de ei şi astăzi nu pot spune decât că sunt împăcată eu cu mine, că sunt mulţumită că nu “sufăr” şi eu de aceeaşi boală ca a lor. Am 21 de ani, am terminat o şcoală, am o muncă pe care o iubesc şi care mă împlineşte sufleteşte în fiecare zi. Nu mai contează că a trebuit să muncesc 7 zile din 7, să merg şi la şcoală şi să învăţ în acelaşi timp, nici că mă trezeam noaptea şi mă întrebăm “oare mâine la care job merg”, fiindcă aveam două ca să pot muncii fără liber să fac bani, tot ce contează este că acum nu mai trebuie să o fac. Acum muncesc din pasiune şi din plăcere. Şi aş sfătui pe oricine să facă asta, indiferent de câte nopţi nedormite ar avea, indiferent de cât de greu le-ar fi. Dacă au ocazia să plece, să o facă. Sunt sigură că atâta timp cât au capul pe umeri, atâta timp cât sunt oameni oneşti şi cu cei şapte ani de acasă vor reuşi oriunde, mai ales dacă sunt tineri. Nu ar trebui să uite niciodată că “ai carte, ai parte“!

PAULA

Bună, mă numesc Paula. Sunt căsătorită, am o fetiţă de cinci ani şi sunt în Germania de 6 luni. Ce m-a adus aici e altă poveste, dar pe scurt să zicem că neajunsurile au cerut acest lucru. Nu pleci din locul în care ţi-e bine nu-i așa?
Concluzia este că sunt într-o ţară străină de puţin timp, încercând să mă adaptez. Cum merge?
Fiind în zodia gemenilor, zodie duală cică, (nu sunt înnebunită după zodii, dar nu găseam altă introducere haotică :) ), am să vă prezint aşa zisa mea adaptare din două perspective:
Pentru cei de acasă suntem o familie reuşită care o duce bine. Soţul meu câştigă de şase ori mai mult decât câştiga în ţară, așa am reuşit în scurt timp să îmi înscriu fata la grădiniţă, iar alocaţia ei este de 188 euro faţă de cei 82 de lei. Locuim într-un apartament decent cu toate utilităţile şi de două ori mai mare decât cel pe care îl avem în România. Stăm aici cu chirie bineînţeles. Alte beneficii? Sunt o mulţime.  Concluzia este că acum avem o situaţie mult mai bună din punct de vedere financiar, trăim într-o ţară curată cu reguli sticte cu oameni bine organizaţi cu bun simţ şi ospitalieri. Dacă îi tratezi cu respect te tratează cu respect. Totul depinde de ţine cât de bine te adaptezi în ritmul lor.
Ceea ce mă duce la cea de-a doua perspectivă. În România am lucrat 10 ani. Aici, eu ca individ sunt fără loc de muncă. Stau acasă şi din punctul ăsta de vedere nu mi-e bine. Îmi lipseşte serviciul. De fapt îmi lipseşte muncă în colectiv, murmurul, zumzetul acela enervant.
Acasă cu copilul stătea mama, aici momentan nu prea am cu cine să o las. Întâi trebuie să se obişnuiască.
Cei cu care am vorbit au spus ceva de genul “lasă, o să vezi pentru fata o să fie cel mai simplu, copii prind cel mai repede”. Bineînţeles se refereau la limba germană care e grea şi deşi am făcut în şcoală şase ani de zile, o urăsc. O uram atunci, o urăsc şi acum. E butucănoasă, dar asta nu înseamnă că nu o învăţ.
Deşi mă uit că viţelul la poartă nouă când Melanie începe să vorbească mai repede cu mine (Melanie-mama Magdalenei singura fetiţă de la grădiniţă care se joacă cu fata mea. E nemţoaică), dar copilul meu e unul mai special, ca şi mine de altfel. Am observat că deşi a prins unele cuvinte nu vrea să vorbească şi comunică cu cei de la grădiniţă prin semne. E singura româncă de acolo, între zeci de nemţi şi turci, patru ruşi, doi bulgari un englez şi o chinezoaică.  Enumerându-i astfel mi-am adus aminte de un banc cu un un englez, un german şi un român, dar nu am să vi-l spun, mai mult ca sigur îl ştiţi.
 Concluzia este că după şase luni fata mea încă mă mai întreabă când ne ducem acasă. Cine a spus că o să fie simplu nu prea ştia ce vorbea: pentru copilul meu nu e.
Nu mă înţelegeţi greşit aici beneficiază de mult mai multe decât în ţară. Aici îi găsesc jucăriile pe care şi le doreşte sau rochiţele de prinţesă imediat, nu trebuie să stau ore în şir online pe diverse site-uri sau să mă duc în alt oraş doar ca să o fac fericită de Crăciun, de Paşti şi de ziua ei. Aici pot să mă duc la magazinul din colţ şi să-i cumpăr ce vrea în orice zi vrea.
Iar grădiniţa de stat de aici este ca cele scumpe şi private din Bucureşti, dar nu-i pot cumpăra prietenii care şi i-a lăsat acasă.
Ne bazăm pe faptul că timpul trece şi ea va creşte. Ce le vreau şi eu pe toate dintr-o dată ….
Să revin la mine. În străinătate cercul meu de cunoştinţe s-a restrâns mult. E cât găurica lui zero. Singurele mele contacte nemţeşti sunt cele două educatoare de la grădiniţă, Melanie şi medicul de familie. Români-3 familii. Şi cam atât. :) Sunt mulţumită totuși. După ce termin cursurile o să-mi depun un cv sau cerere la arbeitcenter şi o să-mi găsesc şi de lucru cu jumătate de normă, aici posibilităţile sunt mai multe. Pot spune că putem fi fericiţi aici, lucru la care acum mă gândesc cu calm. FERICIRE cum să intre în gândurile mele acum 2 ani când veneam de la serviciu stresată şi obosită gândindu-mă dacă îmi mai rămân bani după ce plătesc rata la bancă şi facturile, acestea se numesc planuri de viitor apropiat. Contactul cu ceilalţi români? Nu pot să trec peste fără să vă povestesc o mică istorioară din prima mea zi din Wetzlar, orăşelul în care sunt momentan.
 Fiind prima zi şi obosiţi după drum lăsăm bagajele la apartament şi ne ducem să mâncăm la un local cu specific turcesc şi terasă afară.
Era sfârşitul lui august o zi frumoasă de sfârşit de vară cu adiere blândă şi raze uşoare care parcă te mângâiau, vorbim încet pentru că aici toţi sunt așa. Pot să fie 20 de persoane într-un magazin şi să nu auzi nimic altceva decât gura copilului tău. Asta ca o paranteză.
 Să ne întoarcem la local. Voci din spate (ce-mi întrerup reveria în timp ce aşteptăm ceea ce comandasem) cu accent moldo-ţigănesc.
 Citat: Fă, dacă ne-a dus salată nu trebuia să ne aducă şi pâine? M-am făcut mică, m-am simţit prost că vorbeam aceeaşi limba ca ei. De aceşti aşa zişi ambasadori m-am mai tot lovit în transportul în comun şi în magazine.
Știţi e frumos că în liniştea acea din Lidl, Rewe sau Kaufland să mai auzi strigându-se: Fă unde eşti sau fă ai luat tot? Cei care sunt ca mine şi îi aud sau îi văd se fac şi ei tot mici. Am observat acest lucru şi zâmbesc discret de parcă ştiu un secret.
Nu pot să nu închid această mică povestioară fără să nu mă gândesc că cei din generaţia mea care sunt plecaţi sunt o sursă pentru Europa de şters funduri, de făcut curăţenie, de bauleteri, pentru ţări străine, dar nu pentru România.
Eu de ce am plecat? Pentru că am simţit că numai pot schimba nimic din căderea liberă în abis în care se află ţara mea, casa mea, mama mea, locul în care am iubit prima oară. Pentru că nu mai făceam faţă la presiunea şi cerinţele prosteşti şi a banilor puţini care nu ne permiteau să trăim.
Aşa că m-am refugiat aici. Regret totuşi că am fost nevoită să plec. Ţara mea de ce nu poate fi ca Germania? Poate pentru că ne facem toţi mici.
Regret şi mi-e dor de locul în care am crescut 30 de ani.

by -
4

Trip Talks #13: Culorile Africii | cu Rusanda Cijocaru, fashion designer

* luni, 15 februarie 2016, orele 19.00

** serie de evenimente lunare, cu intrare libera, dedicate calatoriilor si curajului de a trai viata cu adevarat; eveniment concept, creat de echipa Journey Pub (str. George Enescu nr. 25, chiar in Piata Romana)

“M-au cucerit oamenii și poveștile lor!”
“Africa a semănat în mine o iubire ireversibilă.” – Rusanda

  Trip Talks #13 ne duce pentru prima dată pe continentul african, în compania unei tinere creative: Rusanda Cojocaru și-a început Marea Aventură de viață chiar aici.. adică acolo! Povestim despre calatoria aceasta, ne inspiram din fotografii si material video din arhiva invitatei. Orice intrebare primeste raspuns

_____Culorile Africii____ 
“Prima mea călătorie în Africa a fost 7 ani în urmă, în Niger, care era atunci cea mai săracă țară de pe continent. Au urmat Benin, Togo, Burkina Faso, Tanzania, Cap Verde, Senegal și… tocmai am revenit din Africa de Sud. Am mers prin deșert, m-am scăldat în cascade rupte din rai, am zburat cu avion minuscul deasupra oceanului, m-am plimbat cu elefanții, am văzut cele mai frumoase safari din lume, plaje din nisip vulcanic, am încercat mâncare locală și am făcut sporturi extreme în mijlocul naturii sălbatice. 

Dar nu asta m-a cucerit: m-au cucerit oamenii. Și poveștile lor, care, într-o lume care cel mai des funcționează <<upside-down>>, au devenit lecțiile mele de viață. Nu știu sigur dacă Africa e cea care crește în mine, încă dinainte să realizez eu, sau eu m-am împlantat puternic în pământul ei și nu mă mai dau dusă de acolo. Cert este că a semanat în mine o iubire ireversibilă, încât nu aș mai vedea existența mea fără călătoriile încolo. Și nu mă voi opri, până nu voi descoperi fiecare secret, fiecare trib, fiecare limbă, cântec, dans magic. Pentru că Africa mea înseamnă culorile trecutului, prezentului și ale viitorului nostru, conexiunea la subconștientul colectiv și la ceea ce poate fi mai autentic în întreaga istorie a omenirii. 

Din călătoriile mele m-am întors transformată, cu multe daruri, unele la interior, iar altele vizibile pentru lumea întreagă. De asemenea, am creat o colecție de haine din wax cotton african și cu nevoia de a împărtăși cu cât mai mulți oameni bogățiile descoperite acolo.” Rusanda 

___Cine este Rusanda Cojocaru, fashion designer___
Are 28 ani și este o mândră basarabeancă, stabilită la București de 9 ani. A publicat o carte de poezii și este PR de profesie. A lansat campania de promovare a lecturii “Citesc, deci sunt sexy!”. Cu aproximativ 3 ani în urmă și-a lăsat jobul clasic pentru a porni propria afacere: Bookletta, geanta pentru femeia care citește – o invenție care îi aparține și care este unică în lume. După ce a vizitat 8 țări africane s-a întors de acolo cu multe povești și cu o idee de brand de haine din bumbac african, care astăzi se numește simplu și elegant… Rusanda. 

Evenimentul se desfășoară cu intrare liberă: rezervări se fac în limita locurilor diponibile, la numărul 0752 285 286. 

Parteneri media: Dailly Traveller, Orasul Vorbeste – RRC, Creative Arts, Bookblog.ro, Romania Pozitiva.ro, Gratuitor.ro, Filme-carti.ro, ChestiiUrbane.ro, Bookuria.info, Literatura Pe Tocuri

 

 

by -
8

Tendințe modă femei 2016

Tendințele în ceea ce privește moda pentru femei din 2016 vor aduce câteva schimbări stilului fashion pe care îl cunoaștem până acum. Se vor păstra, desigur, și câteva din elementele care au făcut furori anul acesta, dar cel mai important lucru este că tendințele din moda anului viitor sunt foarte generoase, astfel încât mai toate doamnele și domnișoarele vor reuși să se regăsească în recomandările noastre. Oricum, totul ține de creativitate și de modul în care reușiți să mixați hainele ce se regăsesc în tendințele designerilor, astfel încât să rezulte un outfit demn de admirat sau chiar invidiat.

Pentru a afla despre ce este vorba, vă propunem să parcurgeți acest material și să vedeți ce vi se potrivește cel mai bine în materie de stil. Vom discuta despre toate articolele vestimentare care se vor purta în anul următor, despre accesorii, imprimeuri și culori.

continuarea citiţi în articolul de pe site-ul fashion365.ro

Prietenia dintre El şi Ea

Este pentru prima dată când fac o paralelă despre un subiect regăsit într-o carte, dar mi-a plăcut foarte mult ce am descoperit în Anul în care te-am întâlnit de Cecelia Ahern, încât am vrut să vă transmit şi vouă.
Daca aţi citit măcar o carte  a autoarei sau aţi văzut una din ecranizări atunci sigur aţi remarcat că în general presară simboluri, vorbeşte despre viaţă făcând haz de necaz alegând de fiecare dată personaje normale cu calităţi sau defecte. Poţi regăsi o parte din tine printre rânduri, poţi să faci scenarii şi să te întrebi cum ar fi dacă ai ajunge în situaţia lor chiar şi pentru o clipă.

Nu voi face o descriere a acestei cărţi, nici gând, în fond există recenzie pe site ce poate fi citită, însă vă pot transmite că are acel ceva diferit care captivează.
El şi Ea sunt doi oameni care ajung într-un impas atunci când rămân temporar fără locuri de muncă.
Ea este Jasmine, o tânără talentată ce nu duce lipsă de bani, dar când pierde job-ul constată că viaţa îi este goală, se simte singură, inutilă şi fără o viaţă socială.
El este Matt, vecinul care îşi iubeşte la nebunie atât sticla de băutură, cât şi familia, doar că nu ştie cum să le aranjeze în funcţie de priorităţi atunci când timpul liber îl învăluie.
Fiecare ajunge să mediteze la viaţa lor, să lase zilele să treacă fără un scop pentru ca mai târziu să tragă linie, dar zilele Noului An par să aducă într-un final ceva revelator.

Partea cea mai interesantă intervine când Jasmine descrie că nu îşi cunoaştea vecinii, nu îi saluta şi nici nu o interesa, era prea ocupată cu rutina, nu vedea şi nu auzea, dar când a rămas fără loc de muncă totul s-a schimbat, timp are Slavă Domnului la discreţie, inclusiv ca să îl urmărească pas cu pas de la fereastră pe nesuferitul de vecin pe care îl detesta din tot sufletul. Îl vede zilnic cum stă în faţa casei la o masă pe când soţia se săturase să îi suporte ifosele, mahmureala şi indispozițiile zilnice, iar ca un ultimatum îi scrie o scrisoare în care îi transmite ce gândeşte, ia copiii şi pleacă. Scurt şi la obiect, poate se trezeşte şi el.
Fără voia lor cei doi vecini ajung să comunice, să se certe, să se ignore şi în final să pună pe tapet greșelile, doar așa vor înţelege ce este de făcut. Dacă la început El stă cu sticla de băutură până târziu în noapte, se neglijează şi îşi manifestă frustrarea în timp ce este ascultat de Ea-vecina care se băga în viaţa lui, mai târziu gestul i se va întoarce şi El va fi un bun ascultător îi va oferi sfaturi pline de înţelepciune când prietena lui nu va şti ce să facă în relaţia cu sora ei sau cu iubitul pe care şi-l dorea.

Relaţia lor va progresa, dar nu în una romantică, vor lupta pentru ţelurile care le-au avut dintotdeauna şi fiecare va începe să se gândească zi de zi la ce au avut şi la cum pot recupera, normal că nu este uşor şi vor întâmpina dificultăţi, dar când descoperi că nu eşti singur şi ai oameni în jur care îţi vor deschide ochii, atunci da, va răsări soarele şi pe strada ta.

Prietenia dintre El şi Ea este prezentă în majoritatea cărţilor autoarei, fie că sunt prieteni din copilărie, fie oameni maturi ca în Anul în care te-am întâlnit, dar aici intervine diferenţa pentru că nu se va transforma într-o legătură romantică, dar va fi ca o revelaţie.
De multe ori trece viaţa pe lângă noi, ne afundăm în griji, rutina ne ia totul şi uităm să ne redescoperim, să luptăm pentru idealurile care le avem, să prețuim zilele care trec, să zâmbim, să acceptăm fără drept de apel mâna de ajutor care ni se întinde, să suportăm o vorbă bună sau poate o remarcă adusă de cineva apropiat sau pur şi simplu de un străin.

Voi aţi trecut prin astfel de momente de impas? Dacă da, cum aţi reuşit să mergeți mai deoparte?

Vernisajul Expoziției colective de Artă Decorativă

Marţi, 15 decembrie 2015, orele 18:00, la Galeria SENSO (Bd. Unirii nr. 15, București) are loc vernisajul expoziţiei colective de Artă Decorativă.
Vor fi expuse lucrările artiștilor vizuali Arina Ailincăi, Dan Băncilă, Anca Boeriu, Cristina Bolborea, Manuela Botiș, Sandei Bucur, Lucian Butucariu, Danielei Făiniş, Costel Iacob, Nicolae Moldovan, Cela Neamţu, Anielei Ovadiuc, Dionisie Popa, Dumitru Traian Tili și Mihai Țopescu.

Cuvântul de deschidere al expoziţiei va fi susţinut de criticul de artă Dr. Doina Păuleanu, director al Muzeului de Artă din Constanța.
Acest eveniment este realizat cu sprijinul Catena Grup, prin Programul Catena pentru Artă.
Această expoziție urmează altor evenimente cultural-artistice găzduite de la începutul anului de Galeria SENSO. Remarcăm succesul expoziţiilor de pictură şi grafică ”Arborele vieții” – Alma Redlinger, al celei de sculptură și grafică „Formă şi Expresie” – Cristian Pentelescu și Ana Zoe Pop, al expoziţiilor de pictură Zamfir Dumitrescu şi Ion Anghel, al Expoziţiei Internaţionale de Artă Feminină Contemporană „Poduri Europene” (ediţia a XIII-a), al expoziţiilor de pictură „Just Imagine” – Oana Martia Cajal, a Anei Ruxandra Ilfoveanu și cea a artistului Ion Lazăr, prima expoziţie dedicată memoriei binecunoscutului artist plastic care a decedat în august 2014. Totodată, Galeria Senso a găzduit în perioada 3 – 9 decembrie 2015 expoziția de fotografie ”România Civilă. Spirit și Expresie”.
Expoziţia poate fi vizitată în perioada 15 decembrie 2015 – 29 ianuarie 2016, de luni până vineri între orele 11.00 – 18.00, sâmbăta și duminica între orele 12.00 -18.00.

Teodora Marin, Coordonator Comunicare
Oana Georgescu, PR Specialist

COMUNICAT DE PRESĂvernisajul-expozi-iei-colective-de-arta-decorativa

Vernisajul expoziţiei colective de Artă Decorativă la Galeria SENSO – 15 decembrie 2015, ora 18.00  

Vă invităm marţi 15 decembrie 2015, orele 18:00, la Galeria SENSO (Bd. Unirii nr. 15, București), la vernisajul expoziţiei colective de Artă Decorativă.

Vor fi expuse lucrările artiștilor vizuali Arina Ailincăi, Dan Băncilă, Anca Boeriu, Cristina Bolborea, Manuela Botiș, Sandei Bucur, Lucian Butucariu, Danielei Făiniş, Costel Iacob, Nicolae Moldovan, Cela Neamţu, Anielei Ovadiuc, Dionisie Popa, Dumitru Traian Tili și Mihai Țopescu.            

Cuvântul de deschidere al expoziţiei va fi susţinut de criticul de artă Dr. Doina Păuleanu, director al Muzeului de Artă din Constanța.

Acest eveniment este realizat cu sprijinul Catena Grup, prin Programul Catena pentru Artă.

Expoziţia poate fi vizitată în perioada 15 decembrie 2015 – 29 ianuarie 2016,de luni până vineri între orele 11.00 – 18.00, sâmbăta și duminica între orele 12.00 -18.00.

Această expoziție urmează altor evenimente cultural-artistice găzduite de la începutul anului de Galeria SENSO. Remarcăm succesul expoziţiilor de pictură şi grafică ”Arborele vieții”Alma Redlinger, al celei de sculptură și grafică „Formă şi Expresie” – Cristian Pentelescu și Ana Zoe Pop, al expoziţiilor de pictură Zamfir Dumitrescu şi Ion Anghel, al Expoziţiei Internaţionale de Artă Feminină Contemporană „Poduri Europene (ediţia a XIII-a), al expoziţiilor de pictură „Just Imagine Oana Martia Cajal, a Anei Ruxandra Ilfoveanu și cea a artistului Ion Lazăr, prima expoziţie dedicată memoriei binecunoscutului artist plastic care a decedat în august 2014. Totodată, Galeria Senso a găzduit în perioada 3 – 9 decembrie 2015 expoziția de fotografie ”România Civilă. Spirit și Expresie”.  

Vă invităm să vizionaţi câteva dintre reportajele SENSO TV dedicate protagoniștilor expoziției de ARTĂ DECORATIVĂ de la Galeria SENSO accesând link-urile:

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-6518/aniela-ovadiuc-focul-nu-iarta

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-6515/mihai-topescu-anatomia-sticlei

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-6514/nicolae-moldovan-ceramica-un-mod-de-a-trai

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-5437/detalii-anca-boeriu  

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-5105/cristina-bolborea-bijuterii-din-cutia-neagra

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-5714/daniela-fainis-om-al-portelanului

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-5749/cela-neamtu-pasarea-maiastra-a-tapiseriei

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-5713/dan-bancila-metafore-ale-sticlei

https://www.sensotv.ro/stiri/Arhiva-stiri-6146/mai-mult-decat-arta-manuela-botis

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-5715/dumitru-traian-tili-poezie-in-alama  

Catena Grup, prin Programul Catena pentru Artă este sponsor al evenimentelor găzduite de Galeria SENSO.  

Teodora Marin, Coordonator Comunicare

Oana Georgescu, PR Specialist

 

comunicate de presa.ro

 

lansarea-colec-iei-de-rochi-e-pentru-petreceri-i-aniversari-my-wonderful-winter1 Lansarea colecției de rochițe pentru petreceri și aniversări – My Wonderful Winter

“A lucra rochițe pentru petreceri sau ocazii speciale este o continuă bucurie pentru noi, pentru că este un domeniu în care întâlnim copii și familii în cele mai frumoase momente din viața lor: petreceri aniversare, botez, nuntă, serbări școlare sau serbări la grădiniță”.
Pentru colecția de toamnă – iarnă a acestui sezon, Innocence a ales combinații minunate de tul și brocard prețios, țesut cu modele copilărești: rochițe vaporoase cu fluturi roz sau negri, rochițe cu flori colorate, sau cu păsări măiastre.
Vedetele colecţiei sunt rochiţele roşii de Crăciun: din catifea roşie cu o floare aplicată şi din brocard roşu cu flori ţesute, negre.

Avem multe cliente mititele care revin în fiecare sezon, și care deja au o colecție întreagă de rochițe pentru aniversări și petreceri de copii, Innocence. Suntem onorati că aducem încântare copiilor și ascultăm cu atenție fiecare reacție a acestora sau a mamelor lor. Bucuria copiilor care poartă Innocence este scopul nostru și ne motivează să încercăm mereu modele, croiuri, accesorii noi.”  Loredana Christopoulos – client service Innocence.

O dată cu apropierea sărbătorilor de iarnă, Innocence anunță lansarea noii colecții de rochițe elegante pentru fete, rochițe potrivite pentru Crăciun și Anul Nou sau pentru serbarea de Crăciun – colecția “My Wonderful Winter”.

Noile rochițe Innocence sunt așa cum deja acest brand ne-a obișnuit: elegante, spectaculoase, rochițe care se învârt împreună cu fetița, rochii de care cele mici se îndrăgostesc pentru totdeauna.

My Wonderful Winter by Innocence. Kind of magic

Tulul este predominant în colecție, plecând de la combinații elegante ca negru-roz pal, până la cele mai indrăznețe ca albastru-verde deschis. Fuste întregi de tul moale sau tul folosit doar pentru a da volum rochiei de bază.

Culorile specifice sezonului (roșu intens, flori în culori saturate) dar și nuanțe pudrate de roz, liliac sau flori.

Accesorii specifice brandului Innocence, îndrăznețe, o adevărată declarație de stil a celei care le poartă.

Despre Innocence

Innocence.Kind of magicTM Un brand tânăr, 100% românesc, produse create și produse, cu mândrie și încredere în industria textilă, în România.
Succes dovedit în vânzările externe prin colaborarea cu magazinul online din Marea Britanie alexandalexa.com și pe piața de botez din Cipru.

comunicate de presa.ro

atelierele-ilbah-la-make-up-fest-2015-1-2-noiembrie-2015Atelierele ILBAH la Make-up Fest 2015: 1-2 Noiembrie 2015!

Atelierele ILBAH isi anunta prezenta in cadrul Make-up Fest 2015 cu multe suprize pentru pasionatii de Make-up

Atelierele ILBAH isi anunta prezenta in cadrul Make-up Fest 2015, ce se va desfasura in perioada 1-2 Noiembrie 2015 (Duminica si Luni), la Crystal Palace Ballrooms din BUCURESTI. In mod exceptional, Atelierele ILBAH, anunta ca va oferi celor care le vor vizita standul, vouchere de reducere substantiale pentru Cursul de Machiaj Profesional pe care il organizeaza! Numarul de vouchere este limitat.

“Asa cum deja v-am obisnuit, vom fi prezenti si in acest an la Make-up Fest, cu un stand tematic de exceptie si cu foarte multe surprize pentru vizitatori. Nu puteam sa lipsim nici de aceasta data de la cel mai important eveniment pentru industria de machiaj din Romania. Stim ca sunt foarte multi pasionati de make-up care ne urmaresc si asteapta cu nerabdare sa vada ce le-am mai pregatit si anul acesta. Pe ei, dorim sa ii anuntam ca le-am pregatit vouchere de reducere pentru cursul de Machiaj Profesional organizat de Atelierele ILBAH. Voucherele se vor elibera doar pe parcursul celor 2 zile ale festivalului, in cadrul standului Atelierele ILBAH. Voucherele vor putea fi folosite pentru inscrierea la Cursul de Machiaj Profesional doar in perioada 1-15 Noiembrie .

De ce oferim aceste vouchere de reducere? Pentru ca Make-up Fest este un motiv de sarbatoare si se intampla odata pe an. Prin reducerile oferite in cele 2 zile de targ, expozantii prezenti la eveniment isi doresc sa promoveze makeup-ul romanesc si intreaga industria din jurul acestui domeniu!” ne spune Vlad Iliescu, General Manager Atelierele ILBAH.

Ce alte surprize va mai asteapta la Make-up Fest 2015

Anul acesta, doua foste cursante Atelierele ILBAH, absolvente ale Cursului de Make-up vor concura in Finala Concursului International de Machiaj: THE NEW TALENT, ce va avea loc Duminica, 1 Noiembrie in cadrul Make-up Fest 2015. Bianca Florea si Anca Arghir s-au calificat in finala de duminica unde spera sa castige marele premiu. Concursul va incepe la ora 10:15 si se va termina la ora 13:00 cand va avea loc festivitatea de premiere.

Legat de standul Atelierele ILBAH, va putem spune ca acesta va fi amenajat tematic si cu siguranta va surprinde prin design-ul unic. Aici, o parte din cursantii de la atelierele de hairstyling si make-up, vor realiza transformari spectaculoase pentru vizitatorii standului. Va fi o foarte buna ocazie pentru cursanti sa isi demonstreze cunostintele si sa ia contact cu atmosfera evenimentelor de acest tip.

In cadrul Make-up Fest 2015 se vor organiza mai multe Master Classes de Make-up, unul dintre ele fiind sustinut chiar de Alexandru Abagiu, bun prieten al Atelierele ILBAH. Demonstratia sustinuta de Alexandru Abagiu va avea loc Luni, 2 Noiembrie, intre orele 11:00-14:00. La acest Master Class vor participa toti trainerii Atelierele ILBAH de la cursurile de machiaj profesional.

Informatii importante legate de Make-up Fest 2015

Locatie: Crystal Palace Ballrooms din BUCURESTI

Data desfasurarii: Duminica, 01 Noiembrie – Luni, 02 Noiembrie 2015

Program de vizitare: 10:00-19:00 

Pret bilet: 5 Lei 

Viziteaza standul Atelierele ILBAH de la Make-up Fest 2015 si descopera surprizele de aici!

comunicate de presa.ro

 5 trucuri care te ajuta sa porti pantofi cu toc inalt fara sa te doara picioarele

Ce poate fi mai sexy decat o pereche de pantofi cu toc inalt! Face picioarele frumoase, suple, iar mersul si postura mult mai elegante. Totusi, nu e usor sa ii porti daca nu esti obisnuita. Durerile de picioare pot deveni cumplite. Nu insa si daca stii urmatoarele trucuri:

Garkony
E important sa te simti comod intr-o pereche de pantofi. Important este calapodul, modul in care au fost confectionati si materialele folosite. Daca toti acesti parametri sunt atent respectati, pantofii sunt usor de purtat, chiar si atunci cand au tocuri de 10 centimetri inaltime. Produc5-trucuri-care-te-ajuta-sa-porti-pantofi-cu-toc-inalt-fara-sa-te-doara-picioareleatorul roman de incaltaminte Garkony realizeaza pantofi cu branturi prevazute cu un buret special, care ofera un plus de cofort intrucat absorb socurile si umplu golurile dintre talpa piciorului si talpa interioara a pantofului.
Fa exercitii de incalzire a muschilor
Practic, muschii si ligamentele dor atunci cand porti timp de mai multe ore incaltaminte cu toc inalt. De aceea, e bine ca inainte sa pornesti la drum cu pantofii tai cei mai frumosi sa faci cateva exercitii. Roteste gleznele de zece ori intr-o directie si de zece ori in cealalta, apoi fa tot atatea ridicari pe varfuri. Iti vei simti picioarele mult mai relaxate si pregatite pentru o zi la inaltime. Chiar si pe tocuri de 9 centimetri, asa cum sunt pantofii din piele din imaginea de mai sus. Fa pasi mari

 Poate ai vazut fotomodelele pe podiumuri cum calca facand pasi mari si balansandu-si corpul. Dincolo de faptul ca este o tehnica de mers care imprima tinutei o senzualitate aparte, este si foarte practica, intrucat se stabileste mult mai bine centrul de greutate reusind sa iti pastrezi foarte usor echilibrul, ceea ce pe tocuri inalte pare aproape imposibil la prima vedere. Cu pantofii Garkony garantat nu vei avea nicio problema. O spun miile de femei care i-au purtat in ultimii ani.

Poarta doar incaltaminte potrivita

 Fii atenta atunci cand comanzi o pereche de pantofi. Alege intotdeauna marimea potrivita si, pe cat posibil, probeaz-o inainte de a pleca la drum. In cazul dreptacelor, piciorul drept este de regula mai mare cu jumatate de numar decat stangul. La stangace este invers. De aceea, este bine sa probezi pantoful din piciorul putin mai lung pentru ca altfel vei avea mult de indurat. Orice pereche de pantofi produsa sub brandul Garkony ai comanda si ajungi la concluzia ca nu ti se potriveste o poti returna in termen de 14 zile.

Poarta pantofi cu tocul gros

Daca e pentru prima data cand porti pantofi cu toc inalt ar fi bine sa incepi cu o pereche cu toc gros. In felul acesta iti vei mentine mult mai usor echilibrul si nici picioarele nu te vor mai durea atat de mult. Producatorul roman de incaltaminte din piele Garkony vine in intampinarea ta cu o serie de pantofi moderni cu toc gros sau chiar cu toc mai jos, astfel incat sa ai un start perfect in „lupta” cu tocurile inalte.

Despre Acasa Media

Acasa.ro este in prezent unul dintre cele mai vizitate portaluri din Romania cu peste 1.500.000 de vizitatori lunar si peste 300 000 membri activi. Portalul are o structura complexa cu 33 de sectiuni si trimite lunar 22 newslettere la peste 150 000 de abonati.

Conform informatiilor trafic.ro, portalul detine acum locul 22 in clasamentul general al site-urilor romanesti si locul 2 la sectiunea Lifestyle

comunicate de presa.ro

by -
2

Se poate simboliza viața printr-o grădină?Anul in care te-am intalnit de Cecelia Ahern

Cartea Anul în care ne-am întâlnit” de Cecelia Ahern, m-a convins că da, modul în care arată viața noastră, bunurile pe care le deținem, sentimentele și trăirile pe care le avem, toate sunt efectul unor acțiuni trecute, cum s-ar zice ”culegi ceea ce semeni”.

Dacă lăsăm sentimentele negative să ne domine, e ca și cum ai lăsa o grădină să fie năpădită de buruieni. Pe de altă parte, ”miracolele cresc doar acolo unde le sădești”, ne zice cartea, iar eu tind să-i dau dreptate întru totul. Trebuie să te străduiești, dacă îți dorești ceva cu adevărat. Sunt de acord că nu totul depinde numai de noi, există influențe exterioare pe care nu le putem elimina, cum ar fi, de exemplu, o ploaie cu grindină care poate distruge o grădină. Pe de altă parte, nu poți avea nici scopuri nerealiste, care nu se pot realiza nicicum, așa cum nu poți crea o grădină tropicală într-un ținut înghețat. Exemplele pot continua.

“E mai bine să ne mişcăm, să ne dezrădăcinăm şi să o luăm de la zero. În felul acesta vom înflori.”

Gradina-Editura All

Cursuri de design interior la Şcoala de Design Şerbancursuri-de-design-interior-la-coala-de-design-erban2

În perioada 23 – 25 septembrie, Școala de Design Șerban organizează înscrieri pentru anul de studii 2015 – 2016. Școala de Design Șerban este o școală cu o experiență educațională de 5 ani în designul de interior, pe care îl promovează prin intermediul principiilor de sustenabilitate, funcționalitate și estetică rafinată până la esență și simplitate. Programa de studii pune accent, dincolo de cursurile și seminariile teoretice și practice, pe atelierele de proiectare în cadrul cărora cursanții, asistați de profesori, realizează proiecte variate și realiste de amenajări interioare și mobilier.

Practicarea meseriei de designer de interior presupune atât dobândirea de cunoștințe de specialitate, cât și exersarea practică a unor abilități de bază. În cadrul Școlii de Design Șerban, viitorul designer de interior va învăța într-un an de școală să își transmită ideile prin intermediul unor piese de prezentare privind estetica și tehnica, necesare în această profesie: brief, tablouri de idei, hărți mentale, releveu, concept, schițe, machete, planuri și secțiuni – desenate și valorate pe computer, modele 3d și randări – realizate pe computer, mood-board-uri, detalii de execuție, planuri de iluminat, etc.

Disciplinele de învățământ sunt atent combinate pentru a permite asimilarea într-un mod organic, treptat, a necesarului de cunoştinţe teoretice şi abilităţi practice, culminând cu predarea ultimului proiect, de diplomă. Discipline precum Proiectarea Amenajărilor Interioare, Studiul Formelor și al Culorilor, Grafică Asistată de Computer, Design şi Ecologie, Istoria Stilurilor, Tendinţe Contemporane în Design, etc. sunt dezvoltate prin cursuri teoretice şi seminarii practice, susţinute în cadrul școlii, respectiv workshop-uri, vizite de studiu și invitați.

Anul de studii este împărțit în 4 module, definite ca durată de 4 proiecte de amenajări de interior în care se abordează diferite programe (spaţii rezidenţiale, de alimentaţie publică, expoziţionale, etc.). În programa de studii se pune accent pe componenta practică, respectiv pe atelierele de proiectare în cadrul cărora cursanţii, asistaţi de profesori, realizează proiecte variate şi realiste.

În perioada 23 – 25 septembrie, Școala de Design Șerban organizează înscrieri pentru anul de studii 2015 – 2016, urmând ca demararea noului an să aibă loc pe 5 octombrie. Pentru informații suplimentare privind prezentarea școlii, o galerie de proiecte din anii anteriori, oferta de studii și procedura de înscriere, vă invităm să consultați pagina școlii: https://scoaladesignserban.wordpress.com/

Despre Şcoala de Design Şerban

Școala de Design Șerban propune o programă de studii axată pe ateliere de proiectare în designul de interior, transmiterea unor cunoștințe de specialitate și prezentarea unor instrumente necesare proiectării, concretizate în realizarea a 4 proiecte de amenajări de interior.

comunicate de presa.ro

Curs demonstrativ de ARTherapy la Pippolino Arte

Am participat cu emoție la primul curs de Artherapy. Roxana Cernea cu răbdare și meticulozitate a reușit să mă binedispună, iar momentele petrecute să fie interesante.
Pentru a ne descreți mintea, de a ne cunoaște personalitatea fiecăreia și a ne aduce într-o stare de bine, am evadat pentru puțin timp prin tehnici de respirație, mental pe o plajă, am simțit aerul curat și am dorit să mă bucur cât mai mult de briza mării, numai că m-am trezit la realitate pentru a colora și picta mandale.
Trebuie să recunosc, știam de ele de la cartea Tărâmul viselor, creată special de Millie Marotta pentru relaxare. Dacă nu ați încercat, atunci trebuie să faceți, să știți că ajută destul de mult, iar pe lângă acest aspect, descoperi ce personalitate ai.
Roxana Cernea ne-a promis fiecăreia că ne va dezvălui în câteva cuvinte despre personalitatea noastră. Sunt tare curioasă ce gândește o artistă despre multitudinea de culori pe care le-am folosit. :) Am remarcat cu această ocazie ce pestriță sunt în materie de desen și chiar nu știu ce înseamnă când fac curcubeu colorat pe o coală de hârtie.
Au fost clipe memorabile și a meritat din plin. Am ajuns să descopăr câteva doamne care au înclinați diferite pentru artă și vă recomand să faceți acest experiment.
Folosind tehnici de coaching și nlp, Roxana ne-a dus de plăcere în lumea creioanelor colorate și a culorilor acrilice să desenăm spre final câte o floare.
Am gânduri diabolice de aseară, mi-a trezit apetitul de sa cumpăra câteva pensule și să folosesc culorile acrilice care le am în casă.

Dacă vă doriți să mergeți la cursuri de ARTherapy, atunci  apelați cu încredere la Școala de Artă – Pippolino Arte: Târgoviște, Str. Liniștii, la doi pași de Hotel Tolea.

Facebook : Pippolino Arte, Pictez Pereti, Pictez Pereti Boutique

Roxana Cernea în plin discurs despre mandale, personalitate și picturi pe pereți :)

ARTherapy-la-Pippolino-Arte-1

Şcoala de artă-Pippolino Arte by Roxana Cernea

Evenimentele frumoase întotdeauna trebuie împărtăşite. Trebuie să știți că Roxana Cernea sau Pictez Pereți așa cum este cunoscută, a reușit să își împlinească un vis, a pus bazele unei frumoase școli de artă-Pippolino Arte ce își deschide porţile pentru cei mici, dar şi pentru cei mari. Puteţi descoperi cursuri de pictură interactivă, copiii pot învăța engleza prin artă, ARTherapy pentru a stârni exprimarea și creativitatea, dar şi cursuri de handmade pentru noi, cei mari.
Dacă vă stârneşte interesul puteţi îndrăzni, cursurile sunt la ore accesibile şi nu se organizează pe module. Puteţi participa alternativ la tot ce organizează pentru că nu pierdeţi nimic şi preţul este mai mult decât convenabil.

Înconjurată de oameni frumoși, înarmată cu zâmbet pentru fiecare, Roxana a inaugurat Pippolino Arte, marți, 01 septembrie 2015. Interesul copiilor și părinților a fost contagios, iar înscrierile n-au întârziat să apară. Orașul Târgoviște avea nevoie de o oază de relaxare, iar prilejul este perfect pentru a face lucrurile care ne stârnesc imaginația.

Am fost onorată să merg la inaugurare, dar nu puteam rata evenimentul, Roxana este o persoană specială pentru noi.

Pippolino Arte (1)

Sediul Școlii de Arte: Târgoviște, Str. Liniștii, la doi pași de Hotel Tolea.

Facebook : Pippolino Arte, Pictez Pereti, Pictez Pereti Boutique

Pippolino Arte-program Pippolino Arte-11.jpg

Pippolino Arte 22

%d bloggers like this: