Lifestyle

by -
10
Nu e ceea ce pare…

A trecut ceva timp de când nu v-am mai povestit de vecina mea, tanti Ioana… iar dacă credeți că nimic important nu s-a întâmplat în viața sa, ei bine, vă înșelați! Aseară, a venit la mine, la un ceai.
-Ai auzit ceva scandal la mine? m-a întrebat, cu privirea țintită asupra ceștii albe.
-Nuu, am mințit eu, dar n-am fost suficient de convingătoare, pentru că femeia și-a dat seama imediat ce și-a auzit soțul tușind, dincolo de peretele bucătăriei mele.
-Draga mea, m-am săturat! N-ai auzit, prin perete, ce s-a întâmplat?
Nelu nu mai e demult atent,
Nu mă mai sărută, e tot timpu’ absent.
Stă mereu cu ochii-n laptop, nici nu mai clipește,
Bănuiesc, dragă Rodica, că nici nu mă mai iubește.
Într-o seară, de exemplu-am încercat,
Să îl seduc, vezi tu… eram în pat,
Iar el zâmbea citind pe net și nici n-a observat,
Că eu eram în neglijeu… și ce m-am enervat!
Am luat laptopul și eu… și-am zis, de ce să mai aștept,
Și unui domn stilat i-am dat accept.
Mi-am pus o poză de acu’ pa’zeci de ani la profil,
Și am acceptat să conversăm cu stil.
Ăsta era, cu siguranță, diferit,
Căci de la primele cuvinte, m-a amețit, m-a cucerit.
A zis c-așa o frumusețe niciunde-n lume n-a văzut,
Și că întreaga lume el a străbătut,
Dar o ființă-așa sublimă, cum sunt eu,
Nu știe cum a dat-o Dumnezeu.
Iar eu, o credincioasă… cum toți mă cunosc,
Am recunoscut că-s măritată… cu un prost.
El m-a consolat, spunându-mi că și el e însurat,
Cu una care n-are absolut nimic în cap.
Amândoi, dragă Rodica, eram oameni suferinzi,
Și acestea fiind zise, ce poți să pretinzi?
Ne-am dat întâlnire joi, undeva să fim numai noi doi.
Și eram atât de fericită, că nici nu mă deranja,
Faptul că Neluțu’, permanent, mă neglija.
Ce să-i ceri unui needucat?
Care nu știe să-ntrebe decât „Ce-i diseară de mâncat?”
Merita, dragă vecină, să-l înșel,
Bănuiam eu că nici el nu mai era, demult, fidel.
Așa că joi, m-am îmbrăcat frumos,
Și am plecat spre cafenea,
la masa unde viitorul meu amant mă aștepta.
Deși stătea cu spatele, părea frumos,
Ca un actor franțuz, dintr-o cutie scos,
Dar s-a întors…
Și, of, dragă Rodica, ce-a urmat….
În loc să-mi văd amantul, frumușelu’
Mă aștepta la masă,
Nimeni altul, decât Nelu’.
Și ce-a urmat, e lesne de-nțeles,
Mi-a spus că el era amantul de pe mes
Și că în veci nu se-aștepta,
Din partea mea, să fac așa ceva.
Degeaba i-am spus eu că nu era ceea ce pare,
Că a fost o pasiune nebunească, trecătoare…
Neluțu’al meu părea profund dezamăgit,
Și de atunci, cu mine nici n-a mai vorbit…

Morala, dragă Rodica, să știi de la mine,
Pe net multe nu sunt cum par să fie,
Sub vorbe faine, ademenitoare,
Se pot ascunde caractere-otrăvitoare!

Autor: Rodica Pușcașu

 

Sursă imagine: pixabay.com

by -
6

Cum intram din ce in ce mai mult in trendurile anului 2016 parca ne intoarcem in anii 80’: dantela, carouri, dungi, pliuri. Exista atat de multe trenduri si influente incat e imposibil ca o femeie sa nu se regaseasca in niciunul dintre ele.

Am ales cateva dintre aceste tendinte pentru a vi le prezenta.

Lenjeria de corp devine un element intalnit in rochiile anului 2016. Dantela si materialele “fine” vor oferi o imagine atragatoare si misterioasa oricarei femei ce poarta o asemenea rochie.

Rozul va fi o culoare des intalnita in acest an, chiar si in piese de imbracaminte mai masculine sau rigide cum ar fi gegile de motociclist sau sacourile. Rochiile in nuante de roz precum si bluzele de dama roz vor fi cu siguranta des intalnite in acest sezon.

bluza-cassandra

Tot la capitolul “culori la moda” intra si culorile metalice care vor face furori in acest an, mai ales ca designerii au decis sa le introduca in orice element vestimentar si in accesorii. Acestea nu vor mai fi intalnite doar la petrecerile de revelion, ci vor fi prezente oricand, oriunde, cu orice ocazie.

Vara aceasta “The little WHITE dress” va fi un must have, nu trebuie sa lipseasca din garderoba niciunei femei fie ca este simpla, de dantela, cu maneci sau fara.

Rochiile lungi si simple nu se demodeaza niciodata, de aceea ele sunt prezente si in trendul acestui an. Croielile simple si materialele fara imprimeuri ofera eleganta si feminitate.

rochie-pictata-evangelina-alba

Picturile florale ale rochiilor de zi le dau acestora o aura vintage, iar purtatoarele se vor putea bucura de un plus de feminitate. Acest tip de rochie este potrivit atat pentru o plimbare, pentru cocktail, sau chiar pentru birou alaturi de un sacou office.

Rochiile vaporoase, croite simplu, dar in culori vii sau cu printuri multicolore vor da viata tinutelor de vara aceasta. Acest trend permite oricarei femei sa gaseasca un model, sau o combinatie de culori potrivita pentru gusturile sale.

Vualurile si pliurile sunt prezente in designul rochiilor si fustelor din acest sezon. Lungimile lor variaza, astfel exista o rochie cu plii potrivita pentru orice ocazie: plimbare, cocktail, evenimente de seara.

Carourile si dungile revin in trend in 2016. Nu mai sunt intalnite doar in look-ul de scolarita, ci in orice tip de rochie sau fusta, oferindu-le o noua imagine si asociere.
Multe din rochiile introduse in tendinte pot fi combinate cu o curea sau un cordon in talie, acest element fiind si el in voga. Ele pun in evidenta talia oricarei femei, iar designerii au introdus aceste curele intr-o multitudine de articole vestimentare precum: rochii, camasi, jachete, chiar si fuste.

Indiferent de gusturi, orice doamna sau domisoara se va regasi, cu siguranta, in una dintre aceste tendinte ale modei din 2016.

by -
1

Rochiile Salonului Anne Bridal prezente la a 3-a editie a Festivalului Designerilor Romani

Te pasioneaza designul vestimentar? Simti ca ideile tale ar putea revolutiona lumea modei? Cauti o modalitate prin care sa te afirmi? Daca ai raspuns la cel putin una dintre intrebari vino la Festivalul Designerilor din Romania, un eveniment nascut pentru tine!

Salonul Anne’s Bridal e locul mireselor fericite si insumeaza pana acum sute de doamne fericite, ani intregi de lucru in echipa, eleganta, stil, noutate si inseamna locul unde visul doamnelor devine o realitate dulce. Anne Bridal

Salonul Anne’s Bridal va fi prezent la a 3-a editie a Festivalului ce va incepe pe pe 26 Mai la Bamboo Pool Bucuresti, incepand cu ora 20.00, unde sunt asteptati non-conformistii si traditionalii, iubitorii de culori vii sau de nuante simple, sa descopere un eveniment concept organizat de designerul Daniela Sala, ce reunește o serie de nume din industria fashion din Romania precum Catalin Botezatu, Andreea Diaconu, Nicoleta Veniciuc, Rodica Livinti, Cristiana Maria Purdescu, Elena Etcu sau Anda Manescu.

Salonul Anne’s Bridal e locul mireselor fericite si insumeaza pana acum sute de doamne bucuroase, ani intregi de lucru in echipa, eleganta, stil, noutate, fiind locul unde visul doamnelor devine o realitate dulce. Rochiile Anne’s Bridal te vor rasfata in designuri si materiale de cea mai buna calitate, concepute sa aduca un stil nou si modern pentru cea mai importanta zi din viata reprezentantelor sexului frumos.

Universul mireselor romance s-a imbogatit cu un plus de culoare de cand Anne’s Bridal a inceput colaborarile cu branduri internaționale cum ar fi Millanova sau Tulipina, companii internationale cu o vasta experienta in designul rochiei perfecte.

Astazi te invitam sa te rasfeti cu mult doritele colectii ale salonului, iar daca ai hotarat sa faci pasul cel mare dar inca nu ai gasit rochia perfecta, Anne’s Bridal te invita pe 26 Mai la Festivalul Designerilor din Romania sa arunci o privire catre surprinzatoarele propuneri ale rochiilor de elita, pregatite pentru acea zi speciala din viata ta! Totodata te invitam sa descoperi tendintele anului – culorile roz si nude impreuna cu combinatiile de dantela, mikado sau tull, la Salonul Anne’s Bridal din Calea 13 Septembrie 162 sau online pe weddingdress.ro.

comunicate de presa.ro

 „Te invit in oras! Gatesc eu.” – un eveniment dedicat Indiei pline de arome

Pe 14 aprilie, începând cu ora 18:30, are loc cea de-a doua ediție a seriei de călătorii gastronomice lunare „Te invit în oraș! Gătesc eu.”. Perform Media vă propune de astă dată un popas pe meleagurile Indiei.
Locația este ca de obicei centrală, restaurantul Satya, din Bulevardul Banu Manta, nr. 25 unde vor găti terapeutic, Paul Agopian și Marius Vornicescu. Invitații noștri vor pregăti un festin culinar inspirat din aromele și personalitatea Indiei, o țară plină de contraste și inedit.

”Bucătarii” noștri sunt oameni pasionați de arta culinară. De exemplu, Paul Agopian este pe jumătate armean și a moștenit pasiunea pentru gătit de la un străbunic venit în anul 1915 din Armenia. Străbunicul a rămas în România și a devenit un bucătar foarte apreciat pe plaiurile argeşene. Așa că Paul Agopian gătește inspirat de străbunicul lui. Este autor a numeroase articole despre arta gastronomică orientală și în special despre bucătăria armenească. Îi place bucătăria asiatică, mai ales cea din Asia de Sud-Vest (Orientul Mijlociu).

Înainte de a spune ceva despre CV-ul lui Marius Vornicescu să amintim că bucătăreala este pasiunea sa. Este vegetarian și pentru el gătitul este artă și meditație. Este absolvent de ASE, Parapsihologie și Psihologie, administrator de editură, autor a șase cărți, moderator TV și invitat în emisiuni de specialitate, terapeut în peste 20 de sisteme, nutriționist, coach, trainer de nutriție și postură corporală. Marius Vornicescu promovează activ dezvoltarea personală în țară și străinătate de mai bine de 15 ani. A scris o carte despre alimentatia vegetariană și nocivitatea consumului de carne. A elaborat rețete alternative la rețetele clasice cu carne. Mâncarea asiatică este preferată, în special cea din cultura indiană cu care rezonează foarte mult.

Mai multe detalii despre evenimentul ”Te invit în oraș! Gătesc eu.” găsiți pe site-ul www.performmedia.ro.

Partenerii evenimentului: 4career, Ma chère maison.

Evenimentul este susținut de partenerii media: Click! Pofta buna!, Comunicatedepresa.ro, Kudika.ro, Garbo.ro, 9amNews.ro, Urbo.ro, Cooking with my soul – retetedesuflet.ro, Radio Fxnet.ro.

 Persoana de contact:

 Luiza Sandu Asistent PR, Comunicare și Evenimente

 Perform Media 0723 210 509 luiza@performmedia.ro

 Despre Perform Media

Perform Media este infiintata in 2015 intr-un cadru de economie sociala si oferă servicii complete de organizare și planificare convenții, seminarii, evenimente open, private sau evenimente corporate, târguri și conferințe, adaptate pentru fiecare client în parte. Serviciile Perform Media se adresează tuturor companiilor care doresc să capteze atenţia clienţilor, să prospecteze noi nişe de piaţă sau să dezvolte reţeaua curentă, identificând atât necesităţile, problemele, cât şi atuurile clientilor noștri.

comunicate de presa.ro

by -
13

Războiul virtual

      Pe același palier cu noi, s-a mutat recent o doamnă de vârsta lui tanti Ioana. La fel de cochetă, la fel de evlavioasă. Duminica trecută s-au întâlnit la biserică. Ulterior, s-au împrietenit pe Facebook și imediat au început să-și aprecieze una alteia, postările. Doar că… de la un timp, vecina cea nouă o cam depășea la like-uri pe tanti Ioana, lucru foarte deranjant.

     -Da’ cine se crede? Nici bine nu s-a mutat aici și deja mă depășește pe mine la like-uri? Striga tanti Ioana prin casă, extrem de nervoasă.

      Curând avea să înceapă – așa cum intuise întreaga scară – un adevărat război virtual.

     Într-o zi, tanti Ioana fu foarte inspirată. Găsi niște rugăciuni extrem de făcătoare de minuni, le sharui pe Facebook și comentariile cu „Amin” nu mai conteneau să curgă. De like-uri nici nu mai spun. Spre seară, când culegea roadele muncii ei, a făcut o postare „simțindu-se împlinită”… ceea ce a disperat-o pe vecina cea nouă. La rândul ei, vecina cea nouă, a găsit pe Facebook o rugăciune pe care, dacă o repetai la 12 noaptea, de trei ori, aveai garantat asigurat un loc în Rai. I-a dat share și apoi a cules roadele. Sute de like-uri. Comentariile cu „Amin” și „Doamne-ajută” nu încetau să curgă. Spre seară, când deja o depășise cu zece like-uri pe tanti Ioana, postă „simțindu-se relaxată”, ceea ce o înnebuni pe tanti Ioana.

      Era momentul ca tanti Ioana să abordeze strategii mai elaborate. Dis-de-dimineață, merse la biserică, iar când ajunse în față, își făcu un selfie, pe care-l postă pe Facebook, împreună cu textul „La biserică, unde ne rugăm pentru izbăvirea de dușmani”. Ce a urmat a fost curate nebunie. Sute de like-uri. Sute de comentarii cu „Doamne-ajută” curgeau, iar la finalul zilei, tanti Ioana făcu o postare „simțindu-se hotărâtă”.

        Pentru vecina cea nouă, postarea lui tanti Ioana era o adevărată provocare la război. A doua zi, dis-de-dimineață, merse la biserică. Întră în biserică, unde își făcu un selfie în timp ce se închina unei icoane și postă poza pe Facebook, împreună cu textul: „Iartă-I, Doamne, pe dușmanii mei, pentru că mintea lor e întunecată”. Au urmat sute de like-uri. Comentariile curgeau. „Amin”, „Doamne Ajută”. După ce a văzut că situația deveni mai bună decât cea a lui tanti Ioana, făcu o postare „simțindu-se binecuvântată”.

     Tanti Ioana răbufni. Toată noaptea se gândi ce să facă ca să obțină like-uri mai multe. Următoarea zi, plecă din nou hotărâtă spre biserică. Ajunse acolo, luă o bucată de hârtie și începu să scrie: „Pomelnic pentru izbăvirea de dușmani. A se citi 40 de zile”. Făcu un selfie în timp ce-i dădea pomelnicul preotului. Postă fotografia pe Facebook. Nebunie curată. Sute de like-uri. Comentariile cu „Amin” și ”Doamne Ajută” curgeau. Seara, văzând ce succes avuse, făcu o postare „simțindu-se mândră”.

      Vecina cea nouă văzu negru în fața ochilor. Nu era posibil așa ceva. Avea nevoie de un miracol ca să obțină like-uri mai multe decât tanti Ioana. Dis-de dimineață, porni spre biserică. Îi spuse preotului că are nevoie să-i citească. Odată ajunsă sub patrafirul preotului, vecina cea nouă scoase telefonul și își făcu un selfie. Postă fotografia pe Facebook, alături de textul „Numai credința adevărată te izbăvește de cel viclean”. A urmat curată nebunie. Mii de like-uri, comentarii cu „Mare dreptate ai”, „Amin” sau „Doamne Ajută”. Spre seară, fascinată de mult speratul succes, vecina cea nouă făcu o postare „simțindu-se perfect”.

      Iritat la maxim de interminabilul război dintre cele două femei, nea’ Nelu, soțul lui tanti Ioana, îi trase un perdaf zdravăn soției lui, apoi bătu și la ușa vecinei. Îi deschise soțul acesteia, vădit ofensat și el, de comportamentul exagerat al soției sale.

     -Să-și șteargă conturile, gata! propuse nea Nelu.

     -Da, bună idee! Ce le trebuie lor Facebook? Nu vezi ce face Facebook-ul din om?

    Ei… și mai stară ei la taclale… mai vorbiră, despre fotbal, despre pescuit, iar la despărțire, primiseseră să șteargă conturile celor două soții cu comportament exagerat.

      A doua zi, dis-de-dimineață, nea Nelu intră și el pe Facebook, așa… pur întâmplător… și făcu o postare: „Steaua, rațiunea vieții mele! Hai Steaua!”. Primi mii de like-uri. Comentariile cu „Și eu sunt stelist”, „Steaua are valoare” curgeau unul după altul… iar spre seară, nea Nelu, surprins de micul succes din care tocmai gustase, făcu o postare „simțindu-se motivat”.

     Nu dură mult fericirea lui… pentru că vecinul cel nou, postă o fotografie alături de echipa Dinamo, cu textul: „Dinamo înseamnă fotbal adevărat… restul e amatorism”. Sute de like-uri. Comentarii cu „Și eu sunt dinamovist” sau „hai Dinamo” curgeau… iar spre seară, făcu o postare „simțindu-se încrezător”.

      În discuțiile lor intrară taguiți și alți vecini… războiul se extinse. Uneori, femeia de servici făcea câte o postare „simțindu-se dezgustată”. În timp ce războiul era în toi, nepoțelul de trei ani a lui tanti Ioana își făcu un selfie în timp ce lăsase robinetul de la apă caldă deschis, îl postă pe facebook, „simțindu-se liber”. Nici nepoțelul vecinei nu stătea degeaba. El luă seturile de farfurii de porțelan, merse la fereastră și începu să le arunce, apoi își făcu un selfie cu aruncarea setului de pahare de șampanie, postă pe facebook „simțindu-se zurliu”.

 Autor: Rodica Puşcaşu

Trip Talks #15: Maroc, țara labirint | cu invitata Andreea Machidon, arhitect
25 aprilie 2016, ora 19.30 la Journey Pub ( str. George Enescu, nr. 25, în Piața Romană)
FB: https://www.facebook.com/events/276853882645558/

* Trip Talks – o serie de evenimente culturale publice, desfășurate sub forma unei adevărate întâlniri în spațiul public, o întâlnire în care publicul și invitatul devin un singur om care trăiește călătoria transformatoare!  
Rămânem tot pe continentul African și pentru următoarea întâlnire Trip Talks: MAROC, țara labirint; 4000 de km desfășurați în fotografii și povești spuse de o tânără care a pășit până acum și pe pământul Tibetului, a stat prinsă și în avalanșă, a urmat un masterat itinerant în țări din întreaga lume… despre Andreea Machidon și pofta ei de viață, soarele din inima căruia povestește despre bucuria călătorului sunt multi oameni care deja știu. Și mai mulți trebuie să afle! Vă așteptăm la o întâlnire cu MAROCUL mult așteptat la Trip Talks și cu această tânără architect, cu croială de povestitor!

Marocul… chemare și labirint! – Andreea Machidon, arhitect

_____ Andreea Machidon_____
Căutător, călător, creator. Filtrele călătoriilor mele au nuanțe de arhitectură, fotografie și natură trăită. Sunt architect și tot ceea ce mă pornesc să fac are formă de proiect : ideea este întotdeauna o chemare, schița apare ca o suită de puncte pe hartă. Proiectul este întotdeuna un neașteptat care se conturează după legi proprii iar detaliile apar și se rezolvă la intersecția atât dintre planificat și neplanificat, cât și dintre uimire, bucurie și recunoștință.

_____MAROC_______
Am plecat la drum în căutarea culorilor. De la Sud spre Nord, Marocul se dezvăluie ca personaj cu multiple identități. Peisajele interioare ale acestuia se contrazic în aparență, dar dialoghează la nivel ascuns printr-un fir narativ comun : misterul. Pe covorul șansei de a cunoaște acest tărâm a urmat un zbor în 2 peste Atlași și o coborâre pe deasupra dunelor. M-am pierdut cu simțurile prin orașe, am planat peste oceanele de liniște, m-am coborât peste gusturi și mirosuri delicat-elegante, am virat peste continua senzație de ne-timp și ne-loc… looping în ritm de dans tribal și am aterizat în… ce urmează?.

* Evenimentul se desfășoară cu intrare liberă, în limita a 100 de locuri.
Contact organizare și rezervări: 0752 285 286
Parteneri media: Orasul Vorbeste RRC, Metropotam.ro, OrasulM.eu, Urban.ro, Daily Traveller, Filme-carti.ro, Romania Pozitiva, ROEvents, InOras.ro, Gratuitor.ro, Anyplace.ro, ChestiiUrbane.ro, Bookblog.ro, JudyFlorescu.com

PSIHOatelier: Sunt cine ALEG să fiu! | cu invitata Gabriela Roşoiu, Life Coach
19 aprilie 2016, orele 19.30, la Journey Pub (str. George Enescu nr. 25, in Piata Romana)

Oamenii nu sunt prizonieri ai sorții, ci doar prizonieri ai propriilor idei – Franklin Delano Roosevelt

         ______ Gabriela Roșoiu, Life Coach_______

      Bună, sunt Gabriela. Mă identific cu iubirea, cu echilibrul, cu libertatea. Cred în a doua şansă şi în orice şansă. Cred în gândirea deschisă, pozitivă, în afara cutiei, gândirea fără de limitări. Ne vedem la atelierul din 19 aprilie, ca să vorbim despre cum putem aplica uşor asupra propriei persoane tehnici specifice de dezvoltare personală. Atelierul este interactiv aşa că, fiţi pregătiţi pentru o plăcută incursiune spre “sine”, spre “cine sunt eu”, spre “cum ajung la reuşită în ceea ce îmi propun”.

       În calitate de Life Coach lucrez cu persoane mai mult sau mai puțin conștiente de implicarea pozitivului în viața noastră. Consider asta ca fiind misiunea prioritară în relația cu propria persoană și, implicit, cu cei din jur. Colaborarea cu un “antrenor” înseamnă un parteneriat în vederea realizării scopurilor, idealurilor psihologice, sociale, familiale sau de carieră, (în funcție de ceea ce își propune sau își dorește fiecare). Folosind tehnici variate de lucru, în coaching analizăm ce resurse avem (psihologice, materiale, sociale) și învățăm să le folosim pentru a ajunge la reușită.

        _____Atelierul______

Iata cateva idei pe care le com explora practic cu aplicatii interactive:
Acceptarea propriei persoane ca punct de plecare în dezvoltarea personală
Auto Evaluarea și importanța corectitudinii acesteia
Asumarea și înțelegerea nevoilor personale: modalități de integrare a acestora în viața de zi cu zi
* Participarea la eveniment se face pe bază de înscriere prin rezervare telefonică la numărul 0752 285 286; costul de participare este reprezentat de donația sugerată de 20 de ron, fonduri care vor reveni exclusiv specialistului invitat [appreciate = donate]

Contact organizare: Andreea Tincea – Andreea.tincea@journey-pub.ro
Parteneri media: InOras.ro, Urban.ro, ChestiiUrbane.ro, RomaniaPozitiva.ro, RoEvents.ro, Filme-carti.ro, Ed4Lead.ro, OrasulM.eu, Joody Florescu, Ed4Lead, Literaturapetocuri.ro, Anyplace.ro, Bookblog.ro, Mamapetoc.ro

Un BiblioBus cu putere AVBS Credit

– Știi Ana, m-am gândit să încep să lucrez la promovarea literaturii și în mediul offline!
– Super! Cum ai dori să faci acest lucru?
– Mă gândeam… ce-ar fi să facem un BiblioBus? Astfel orice copil din județul nostru ar avea acces nelimitat la cărți. Poate am face și un cerc de lectură, la sfârșitul săptămânii.
– Sună bine. Îmi place mult ideea. Dar costă….
– Ohhh da! Banii! Știi am putea lua un credit care să acopere costurile de început… și apoi avem partenerii care ne susțin.
– E cam greu cu creditul!
– Vorbeam zilele trecute cu Alex, care și-a luat creditul prima casă prin intermediul celor de la AVBS Credit. L-au ajutat foarte mult, practic ei au făcut totul, Alex doar a semnat.AVBS-CREDIT1

– Eu nu înțeleg cum stă treaba cu AVBS, dar din ce înțeleg, scuteşti timp, iar pentru noi timpul este esenţial.
-Nu doar atât. Ei se ocupă de hârtii, dosare, găsirea creditului potrivit. Este un credit rapid și noi exact de asta avem nevoie. Un Bibliobus este o idee pe care o am de multă vreme, dar lipsa banilor, timpul limitat și groază de hârţogăraie m-au făcut de fiecare dată să dau înapoi. Însă după discuția cu Alex m-am gândit mai bine și consider că ar trebui să ne luăm inima în dinți și să demarăm acest proiect. Am putea promova literatura într-un mod original. Uite, se tot vorbește despre faptul că din ce în ce tot mai mulți adolescenți renunță la cărți în favoarea calculatorului şi jocurilor online. Eu cred că acest lucru se întâmplă din cauza faptului că lectura este prezentată într-un mod total neatractiv pentru ei. Un Bibliobus este util, conține cultură și în același timp este ceva nou, atractiv, inedit. Ar fi ca o campanie de susținere a literaturii, de promovare a lecturii și de ce nu, un fel de credit moral pentru site-ul nostru de literatură. Am trece din online în offline.
-OK, Ana. Și mie îmi place mult ideea ta. Atunci să îi contactăm pe cei de la AVBS și să le spunem despre ideea noastră. Te-ai interesat cât costă consultanţa?
– Consultanţa este total gratuită. În funcție de ceea ce dorim să facem cu banii, brokerii vor găsi creditul potrivit pentru noi. Odată obținut creditul, putem să achiziţionăm autobuzul, să îl echipăm corespunzător și să ne anunţăm sponsorii că avem nevoie de cărți pentru Bibliobus. Sunt mai mult decât sigură că vom avea parte de ajutor în promovarea acestui proiect.
– Pai, da. Uite, eu le pot trimite un mail celor de la Radio Lynx .
– Și pe comunicate de presă ar fi bine să ne promovăm ideea.
– Bine, bine. Hai să o rezolvăm întâi cu creditul.
credit nevoi personale
După o lună ….

– Am reușit să creăm Bibliobus-ul mult visat. Este minunat și chiar mai mult decât ne-am dorit să fie. De 3 săptămâni este pe teren și deja se bucură de un real succes, mai ales din partea celor mici.
– Într-adevăr ideea ne-a ajutat să urcăm mult în ochii celor care ne urmăresc activitatea online și unii chiar își doresc să ne ajute în continuare. Am rezolvat partea cu creditul financiar însă la creditul moral, care deja există, trebuie susținut în continuare. De aceea vom pune imagini sugestive de la toate activitățile Bibliobus-ului nostru.
– Cu AVBS Credit e atât de ușor să obții un credit financiar. Creditul moral rămâne datoria noastră. Trebuie să câștigăm încrederea celor care ne cunosc, dar și celor care ne vor cunoaște.553a3a673987a98e7519b77593558b2381255cacee4c2e2f8e006ae73d60c9a9                                                        Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Surse foto: Printerest.com

    Rapiditate, hidratare, eficienţă, în 3 minute!farmec_superblog_proba

      De când mă știu, am pielea deshidratată. Folosesc creme hidratante, iar când vine vorba de depilat… de fiecare dată merg la salon. M-am chinuit prea mult depilându-mă acasă, cu tot felul de metode. Plus că am avut experiențe neplăcute… Prefer să mă las pe mâna specialiștilor, care știu mai bine decât mine să se descurce la acest capitol. Săptămâna asta aveam programare la salon, dar lucrurile au luat o întorsătură neașteptată… Într-o seară, de abia ce ajunsesem acasă de la birou, de abia ce făcusem o baie și mă pregăteam să mă bag în pat cu o carte, sună telefonul. Șeful meu. Ce naiba, tocmai ce scăpasem de serviciu și acum iar mă sună!
– Bună seara, Cristina! Scuză-mă că te sun la ora asta înaintată, dar am ceva urgent să-ți comunic.
„Uh, nu sună bine deloc! Ce o mai fi?”
– Bună seara, spuneți!
– Mâine seară trebuie să mergi să reprezinți firma la un eveniment. Trebuia să merg eu, dar a apărut ceva neprevăzut și nu mai pot veni. O mașină te va aștepta în fața casei la ora 20:30.
– 20:30?! Dar nu am timp să mă pregătesc! De abia ce plec de la birou, până mă pregătesc…
– Sunt convins că te vei descurca! Vei putea pleca mai devreme, pentru această ocazie specială.
– Dar chiar și așa…
– Sunt convins că te vei descurca, Cristina! Mă bazez pe tine, mult succes! Noapte bună!
Se bazează pe mine, auzi! Singura mea rochie de ocazie nepurtată este scurtă, neagră, elegantă, dar scurtă! Și la salon am programare de abia poimâine! Să încerc să reprogramez, să văd dacă mă poate primi mâine, după ce ies de la birou. O sun pe cosmeticiana mea, care îmi este și prietenă:
– Bună, draga mea, scuze că te sun la ora asta, am o urgență!
– Ia spune!depilatoare
– Poți să mă primești mâine? Știu că am programare poimâine, dar am nevoie urgentă mâine.
– Uf… Îmi pare rău, dar nu pot mâine, e full. La fel, sunt cliente programate de mult și-s d-astea fițoase, dacă le amân mi-e că rămân fără ele. Știi cum e…
– Și nu poți deloc?
– Poate seara târziu, după 9 seara…
– La naiba, după 9 seara sunt la eveniment…
– Ce eveniment? De unde urgența asta?
– Păi m-a sunat șeful acum, cică trebuie să-l înlocuiesc la un eveniment mâine, un fel de petrecere de afaceri, naiba s-o ia!
– Păi e de bine, fata mea! Cine știe, poate obții o promovare, ceva! Ce mai stai pe gânduri?
– M-aș bucura și eu dacă nu aș avea atât de puțin timp la dispoziție!
– E, și tu acum, prea multe pretenții! Ai cu ce să te îmbraci?
– Am, o rochie neagră, drăguță, elegantă, dar scurtă! Prea scurtă!
– Și care-i problema? Sunt sigură că arăți spectaculos în ea!
– Cum care-i problema? Tu de ce crezi că vreau să vin mai devreme la depilat? Nu pot să mă duc așa acolo!
– Da, într-adevăr e o problemă… Nu vrei să-ți recomand eu pe altcineva? Doar de data asta, normal! Nu vreau să te pierd de clientă! râse prietena mea.
– Mă știi pe mine să mă duc la altcineva? Eu pe tine te știu de atâția ani, nu mă duc în altă parte!
– Aoleu, dar încăpățânată mai ești! E o tipă la fel de bine pregătită ca mine!
– Nici nu vreau să aud! Mai bine mă fac acasă!
– Apropo de acasă… Mi-ai dat o idee, de ce nu te depilezi acasă? Măcar de data asta!
– Eu, acasă! – am pufnit nervoasă – Nu știi ce s-a întâmplat ultima dată când m-am depilat acasă? Am pielea foarte deshidratată!
– Hai că nu e așa greu! Știu eu o cremă depilatoare foarte bună, de la Farmec!
– Lasă-mă, mă, cu așa ceva! Când eram adolescentă, m-am iritat de la o cremă d-asta depilatoare!
– Păi da, dar asta e de la Farmec! E foarte bună, crede-mă! Crezi că îți recomand eu ceva nașpa? Și există și sortiment special pentru tipul tău de piele. Au cremă depilatoare piele normală, cremă depilatoare piele sensibilă, chiar și cremă depilatoare pentru bărbați. Iar pentru pielea ta deshidratată, domnișoară, există cremă depilatoare cu extract de argan. Culmea, asigură și o epilare rapidă! În 3 minute ai terminat!
– Ei, 3 minute! Nu cred așa ceva! Cum 3 minute? Nici nu apucă să acționeze!
– Ba să știi că da! Îți lasă pielea foarte fină și veste bună, îndepărtează și părul foarte scurt! Dacă tot ți-e frică să nu pățești ceva, au și gel după depilare. Tot cu ulei de argan și alantoină. Și la prețuri mai mult decât convenabile! Îți spun eu, ai încredere!crema depilatoare rapida argan
– Bine, văd eu ce fac…
Nu prea aveam eu încredere în crema minune, dar n-aveam încotro. Am intrat pe site-ul firmei Farmec. Pe creme depilatoare, am găsit o varietate surprinzător de mare privind produsele pentru depilare. Dar am trecut rapid la ce mă interesează:  creme cu epilare rapidă. Aici am găsit principalele tipuri de cremă, de care îmi vorbea prietena mea. Exact cum spunea, tot felul de varietăți: pentru piele normală, sensibilă, pentru bărbați, cremă depilatoare TEENager, pentru pielea sensibilă a adolescentelor… Of, dacă ar fi existat asta pe vremea când eram eu adolescentă, nu m-aș mai fi chinuit cu fel de fel de metode brutale… În fine, am optat pentru crema depilatoare rapidă cu ulei de argan și care acționează în 3 minute. Se pare că uleiul de argan este perfect pentru pielea deshidratată. Și cum cine s-a fript o dată suflă și-n iaurt, am comandat și un gel după depilare, pentru calmarea pielii. Tot cu ulei de argan, ca să fim în aceeași gamă, nu?
A doua zi, mi-a fost livrată comanda. A avut dreptate prietena mea, în 3 minute n-am avut ce face! M-am îmbrăcat în rochița neagră, care îmi venea perfect, m-am încălțat cu pantofi cu toc cui, poșetă asortată, mi-am aranjat puțin părul și machiajul și gata! A, ba nu! Am aplicat și gelul după depilare, care pe lângă senzația plăcută, de calmare, m-a învăluit într-un parfum discret și răcoros de mentă.
Participarea la eveniment a fost un succes! Șeful a fost foarte încântat de modul în care l-am reprezentat la întâlnirea cu furnizorii, aceștia dorind în unanimitate să prelungim contractele. Avea dreptate prietena mea cosmeticiană.
Prietena mea cosmeticiană… Peste câteva luni, m-am întâlnit cu ea pe stradă:
– Ce faci, fată? Ai schimbat salonul? Nu mai vii pe la mine?
– Nu, n-am mai fost la alt salon. Sigur că voi veni la tine, uite, vorbim la telefon și stabilim.
-Da, da, așa zici de fiecare dată! Știi ce, începe să-mi pară rău că ți-am recomandat atunci cremele depilatoare de la Farmec! Am pierdut o clientă în defavoarea lor!
– Nu-i adevărat, cum să mă pierzi de clientă?
În gândul meu: „Cam are dreptate… De când am făcut cunoștință cu Farmec, nu am mai simțit nevoia de a merge la salon. Rapiditate, hidratare, eficiență!”

 depilatoare
                                                              FARMEC – Brand Românesc
 
  Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Schimbări de primăvară!

       Îmi doream o schimbare în viaţa mea. Simţeam că ceva nu este în regulă, ceva mă deprimă, trăiesc într-o rutină zilnică, într-o monotonie letargică. Nu ştiam exact ce vreau, dar într-o seară stând pe fotoliul din sufragerie şi privind în gol, mi-a trăznit o idee. Redecorarea casei. Nu o mai făcusem de 10 ani, şi probabil că venise timpul să fac ceva. Atunci mi-am dat seama că, era ceea ce aveam nevoie, asta era schimbarea, şi din momentul în care mi-a fulgerat ideea parcă am prins forţă. Eram plină de un entuziasm pe care nu-l mai simţisem de mult, în mintea mea se învârteau deja idei cum va arata casa, parcă vizualizam totul.hol.

      A două zi nu am mai stat pe gânduri şi am chemat un prieten care se pricepe la redecorări să îmi dea câteva sfaturi.

       Primul pas: Holul! Holul meu nu a mai fost redecorat de vreo 10 anişori, am eterna gresie pe jos, şi totul pare monoton fără viaţă. Prima impresie când intri într-o casă trebuie să fie holul care să îţi ofere ceva primitor. Aşa că, gresia va fi înlocuită cu parchet laminat, iar pereţii vor fi îmbrăcaţi în tapet. Va trebuie să îmi aleg eu culorile şi modelele.

      Pasul doi: Bucătăria. Mai este nevoie să vă spun de gresia şi faianţa de acum 10 ani? Cred că nu! După câte am aflat nici nu se mai poartă gresie, acum cea mai bună şi eficientă este pardoseala rezistentă la apă. Şi aici va trebuie să o aleg în funcţie de culoarea mobilei şi a pereţilor.

     Pasul trei: Dormitorul. Vreau ceva cald, ceva care să mă liniştească să îmi ofere intimitate. Clar, îmi trebuie un alt parchet, în locul lavabilei voi folosi tapetul, galerii şi şină pentru perdea şi covorul asortat pentru a forma un tot unitar.

    Pasul patru: Sufrageria. Aici am nevoie de relaxare. Şi dacă am mers pe varianta tapetului şi al parchetului, asta voi folosi şi în sufragerie, trebuie să aleg nuanţele să se potrivească cu mobila.

     Până aici foarte frumos, dar când au venit costurile, cam scumpicel. Mi-am adus aminte că am un card de fidelitate de la Diego, cu promoţii speciale, reduceri de până la 50 % şi servicii unice oferite posesorilor de carduri, şi m-am luminat. De la ei voi cumpăra totul şi cu ajutorul cardului de fidelitate voi mai amortiza din cheltuieli. Pentru cei care nu ştiu, puteţi aplica gratuit pentru card fără să cumpăraţi, cine ştie când veţi avea nevoie de o mână de ajutor, aşa ca mine.card de fidelitate diego

     Am intrat repede pe site-ul celor de la Diego şi am început marea scormoneală. Ştiam că mă pot ajuta şi dacă merg la faţa locului, dar vroiam să am temele făcute să ştiu cu o oarecare exactitate ce vreau.

    Mi-am găsit parchetul pentru hol: parchet Woodsped Castle, culoare colonial hikory-99,99 lei/m2,  tapetul Grace 31,99lei/rola, traversa Valmiera maro 17,90/ml.Diego finisarepardoseala rezistenta la apa

     Pentru bucătărie am ales Artline Woord, pardoseala modulară vinyl tip LVP, culoare Boogle la 82,99 lei/m2.
     Dormitor:  Parchetul Woodsped Dynamic V +, culoare Stejar de Stockholm la 42,99/m2. Perde
a Candy confecţionată din organza de culoare crem 45,99/buc, draperii Mico Taft culoare vânat.d la 13, 99/m., tapet Provance-44,99 lei/rola cu 50% reducere, iar cireaşa de pe tort un covor superb Whisper violet culoare Heather-259,90 lei. Am uitat să menţionez că: pentru covoare avem şi accesorii recomandate: plasă antiderapantă şi soluţie de curăţat. draperie Laguna

     Sufrageria: parchetul Woodsped de 8 mm cu gravură rustică pe canturi, culoare stejar mocca-42,99/m2, tapetul Tiles, vinil pe bază de hârtie-84,99/rola, draperie Laguna cu model în valuri-culoare verde mus-29,99 lei /m2 şi covor Retro Green-99,90/buc, să îmi ofere relaxarea de care eu aveam nevoie.parchet sufragerie

       Cu alegerile făcute, a doua zi am mers către Diego,  care m-au ajutat cu tot ce aveam nevoie, inclusiv cu transportul gratuit, iar cardul mi-a fost de un real ajutor.parchet stejartapetTiles

      Cu toate cumpărăturile făcute-Go… către redecorare. Este ceva de muncă nu se face cât ai bate din palme, numai cumpărăturile la Diego le faci pocnind din degete, pentru că sunt profi, domle’, dar se merită.

       După o săptămâna, când ultima tuşă de finisare s-a terminat, am simţit că a venit primăvara, că mă simt altfel, că asta era schimbarea de care aveam nevoie.diegoDiego redecorare

Surse foto: Diego

 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

 Tarzan şi Jane – o nuntă tropicală!

Primăvara revărsa raze calde de soare peste junglă. Susurul cascadei se auzea precum sunetul de fundal al unei orchestre bine organizate. În genunchi, lângă cocotierul sub coroana căruia se adăposteau niște furnici roșii, cu părul în șuvițe ușor ondulate și cu mii de emoții fluturând ca aripile unui vultur, Tarzan rostea cuvintele pe care nu credea să le rostească vreodată…

-Te iubesc, vrei să fii soția mea?
Cu lacrimile de fericire jucându-i ca două perle din adâncul oceanului, Jane rosti:
-Da!
Îmbrățișați, porniră amândoi, agățați de o liană, să anunțe prietenilor lor marea veste. La petrecerea lor, în luminișul din mijlocul junglei, sosiră toate maimuțele, leii, tigrii, iar printre coșurile cu fructe de pe masă, începură să mișune furnicile, în timp ce șerpii urcau ușor pe picioarele preotului. Cu niște maimuțe care-i răsfoiau de zor filele cărții, preotul începuse să arate mai degrabă disperat, decât dornic să oficieze uniunea.
-Nu, nu se poate… nimic nu e așa cum mi-am imaginat, începu să plângă Jane.
Deodată simți o scuturătură zdravănă. Deschise ochii și-l văzu pe Tarzan lângă ea, în patul imens din vila lor din Cotroceni.


-Am avut un coșmar, începu Jane să povestească.

Tarzan izbucni în râs ascultând cele povestite de Jane, scoase telefonul și scrise: restaurant nuntă București, apoi îi arătă lui Jane locul în care aveau să petreacă cel mai important moment din viața lor: nunta!

Salon du MariageAu început să îşi facă planurile, să pună la punct detaliile. Departe de junglă, la unul dintre cele mai selecte saloane  de nuntă, unde rafinamentul se îmbină armonios cu profesionalismul, Salon du Mariage Toujours l’Amour avea să găzduiască o nuntă fascinantă, ca-n povești.
Erau fericiți… habar nu aveau că din garsoniera ei întunecată din Ferentari, soacra lui Jane țesea de zor un plan care să le strice nu doar petrecerea, ci și relația.
-OK, gândi ea, găleata cu vopsea neagră e cea mai bună soluție. O să-i stric rochia lui Jane, ea are să facă o criză de nervi și n-o să vrea să-l mai vadă pe Tarzan niciodată!!!! După ce va suferi un timp, Tarzan se va însura cu Cruelina, fata prietenei mele, iar eu voi fi foarte fericită!
Cumpără o găleată de vopsea neagră, iar când sosise ziua nunții, se furișă în toaleta salonului de nunţi.
-Mai e puțin – se bucură ea în gând- și o voi termina pe Jane.
În salonul de nuntă, ringul de dans amenajat deasupra piscinei îşi aștepta în liniște sosirea invitaților și a mirilor.
Socrela împreună cu Cruelina, își aranjară coafurile, felicitându-se una pe cealaltă pentru planul diabolic, dar atât de bine elaborat pe care îl puseseră la cale.
-O să fie al meu, rosti Cruelina cu emoție. O să-l am pe Tarzan numai pentru mine!
Dintr-un alt compartiment al toaletei, cea mai bună prietenă a lui Jane auzind planul de distrugere al soacrei lui Jane și al Cruelinei, hotărî să nu stea cu mâinile-n sân. Puse și ea la cale un plan, la fel de diabolic și cu o idee mai elaborat. Ieși din toaletă în fugă, de parcă era speriată de moarte și strigă la unul din paznici să aducă stingătorul, pentru că sunt două femei în toaletă, cărora le-a luat foc părul.
Speriat și dornic să elimine orice obstacol în calea unei petreceri perfecte, paznicul a luat stingătorul și a năvălit în toaletă. În mai puțin de cinci secunde, cele două femei arătau ca două statui, acoperite cu spumă.
Între timp, pe ringul de dans generos, Jane și Tarzan își începură deja superbul vals.


Salon du Mariaje-piscinasalon nunta BucurestiCununia civilă şi religioasă avusese loc pe marginea piscinei, amenajată special să le dea senzaţia de libertate. Ei şi-au dorit să respire aerul curat, să simtă mirosul frunzelor, razele soarelui să le mângâie părul, şi libertatea să-i cuprindă din universul ei. În aer liber şi-au depus jurămintele simple, dar profunde pentru ei, acele câteva cuvinte cu o semnificaţie uriaşă în inima, mintea şi viaţa lor: Eu Tarzan, tu Jane! Mă vrei de soţ?   Eu Jane, tu Trazan, mă vrei de soaţă? Un “da” la unison, a fost cuvântul ce a pecetluit soarta şi fericirea, viaţa şi nemurirea iubirii.  Simţindu-se liberi, acum devenind o singură entitate, au început să râdă de fericire, o fericire care a cuprins şi păsările ce se ascundeau undeva printre frunzele arbuştilor din jurul piscinei. Acestea şi-au început trilul, un tril ce semnifica bucuria. Vântul adia usor, venit de departe special pentru Tarzan şi Jane, iar în adierea lui auzeai o şoaptă uşoră: Iubiţi-vă! Salonul şi împrejurimile au fost decorate cu buchete de flori multicolore aduse din inima Amazonului. Coşuri cu fructe exotice aranjate pe mese veneau să completeze tabloul mirobolant al naturii. Verdele tropical predomina în docoraţiuni, invitaţii, dar se regasea şi în ţinuta mirilor. Fericire, libertate, linişte, bucuria de-a trăi, toate se regăseau în acesta culoare, o clorofilă şi un oxigen al vieţii. Era o zi unică în viaţa lor, dansau fericiţi dansul lor, aşteptau cu nerăbdare artificiile şi miezul nopţii, atunci când îşi doreau să aibă momentul lor. Acele 10 minute, în care, la ora dintre o zi trecută şi una viitoare să se ţină de mână sub cerul înstelat pe marginea piscinei, să audă muzica şi bucuria invitaţilor din salon, iar ei doi să îşi spună: Soţia mea! Soţul meu! Din acel moment începe o noua viaţă, o noua emisferă a iubirii, mai solidă şi mai profundă. Habar nu aveau că soarta lor a fost foarte aproape de a fi schimbată, hotărâtă în toaletă…dar cineva acolo sus îi iubeşte!


Cruelina și soacra lui Jane au vrut să plece cu taxiul. Transportul era gratuit pentru invitați, dar pe spațiul verde din fața salonului, au fost confundate cu niște actori de comedie, cu care, rând pe rând, invitații au dorit să facă poze.
-Mă întorc în junglă, rosti soacra lui Jane, în timp ce Cruelina se declară învinsă și hotărî să o însoțească.

Undeva în apropiere ascunsă printre umbre şi crenguţe de arbuşti, Cheeta decojeşte delicat o banană, când le aude pe cele două că vor să meargă în junglă. Ştiind ce poame sunt, rânjeşte cu toţi dinţii şi iese în întâmpinarea lor:

-Aveţi grijă, poate fi periculos în junglă dacă nu plătiţi maimuţa! Am nevoie de cineva care îmi contabilizeze purecii. Hi, hi, hi!

Cele două se holbează la Cheetuţa şi din spuma albă care le acoperea începe să iasă flăcări de furie, în special atunci când năstruşnica maimuţică le fredonează: Hop, hop, eroina….. hip, hip, eroina meaaaaaaa……!

Şi uite cum fac stânga împrejur şi o iau la fugă pe pajiştea decorată cu plante tropicale numai că, păcătoasa de spumă nu le ajută prea mult făcându-le să alunece la fiecare pas. Evident, Cheetuţa amuzându-se copios, fugărindu-le şi cântând din toţi plămânii. Hop, hop eroinele meleeeeee!

Toata lumea se amuză, bliţurile au început să pocnească, iar Trazan şi Jane se apropie de Cheeta: Eşti o figură Cheetuţa! Aşa sunt eu, şefu, ce, ai uitat? Oricum a venit momentul să îţi plăteşti datoria, doar te-am ajutat în junglă, nu?  Tacticos îi prinde pe cei doi de mână şi rânjind întreabă: copii unde vom locui?

Un cor de râsete se ridică în văzhuh, o bucurie generală cuprinde pe toată lumea şi sentimentul unui eveniment reuşit îi va însoţi foarte multă vreme. Nimeni nu va uita nunta de la Salon du Mariage Toujours l’Amour. Dacă doriţi şi voi să aveţi amintiri frumoase aici puteţi organiza un eveniment în stilul dorit: thriller, elegant, comic, liniştit, Barbie, Game of Throne, SF, cum doriţi.

O nuntă a la Tarzan şi Jane, şi evident nelipsita Cheeta! O excludem după eveniment pentru că trebuie să îşi găsească şi ea perechea, că Tarzan nu va fi dator toata viaţa, nu?

                                                                      Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Un eveniment reuşit, o promovare neaşteptată!

Mi se întâmpla acel miracol la care fiecare angajat visează. Reușisem acolo unde mulți alți colegi mai vechi din firmă, în ciuda experienței, rataseră. Aveam, se pare, ceea ce se numește fler, iar olandezii cu care semnasem contractul trebuiau să fie aici în mai puțin de două zile. Ca să-mi termin treaba până la capăt, era necesar să mă ocup de toate detaliile vizitei lor aici. Timpul era scurt, panica creștea din ce în ce mai mult. Ochii șefului mă înțepau în fiecare clipă, dându-mi de înțeles că, pe cât de fericit fusese că semnasem contractul, pe atât de ușor îi era să-mi arunce visele în aer, dacă vizita olandezilor nu era demnă de cuvântul „impecabil”. De cealaltă parte a biroului, colegii mei, pe care spiritul invidiei îi adunaseră într-un soi de „echipă”, se rugau de vreo două zile pentru ca eu să greșesc. Centrul de conferințe trebuia să arate perfect, așa că am trecut la răsfoit posibilitățile pe care le aveam. E adevărat, în București există sute de spații în care ai putea să ai o întâlnire de afaceri de nivel înalt, însă nu se ridicau standardelor pe care le aveam eu în minte. Trebuia să aleg nu ce era mai bun, aveam disperată nevoie de perfecțiune. Așa am găsit Golden Tulip TimeGolden Tulip Timess, profesionalismul ridicat la rag de excelență când vine vorba de spații destinate evenimentelor oficiale, singurul hotel din București unde nu aveam cum să dau greș. Desigur, olandezii au fost fascinați de ideea de a fi cazați într-un hotel cu numele „tulip”, dar și mai fascinați au fost de modul în care personalul hotelului au știut să comunice și să ofere răspunsuri pertinente la întrebările lor. Am ales Ronda” ca loc de desfășurare a acestui eveniment de afaceri, dar și pentru conferința de presă de după eveniment. Pentru ca delegația olandeză să fie la curent cu toate detaliile actelor adiționale contractului pe care îl semnasem, am ales, pentru a doua zi a evenimentului, salaPanorama”. Olandezii au fost impresionați de impactul vizual al luminii naturale din această sală de conferințe, dar și de spațiul generos. Priveliștea superbă spre Casa Parlamentului i-a fascinat și au recunoscut că ar avea și ei nevoie de o locație eveniment ca Hotel Golden Tulip Times, pentru a-l folosi ca centru de evenimente. După ce formalitățile s-au încheiat cu un succes care a depășit chiar și așteptările atât de pretențioase ale șefului meu, a urmat partea de relaxare.imagine belvedere
Ne-am retras la restaurantul “Good Old times“, unde, în decorul modern, cu elemente minimaliste, olandezii au fost curioși să savureze preparate culinare tradiționale românești. Le-a plăcut foarte mult vinul românesc recomandat de personalul restaurantului. Am ciocnit în cinstea contractului încheiat, în timp ce ochii șefului căpătaseră parcă, nuanțe mai blânde.
– Felicitări, mi-a spus el, după ce evenimentul s-a încheiat. Nu doar că ți-ai păstrat job-ul, dar tocmai ai obținut o promovare!
A fost un alt miracol la care nici nu visam… o promovare despre care se discuta în firmă de foarte mult timp, dar nu se știa cine avea să fie fericitul angajat. Dacă eu m-am bucurat enorm… nu la fel s-a întâmplat cu colegii mei, cei pe care invidia îi adunase într-o echipă. Cât despre mine, am sărbătorit promovarea… unde altundeva, decât la Skyline Club, tot din Hotel Golden Tulip Times, împreună cu prietenii.

Sursa video: Golden TulipTimes

                                                          Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Draperia si perdeaua potrivita schimba fata unei locuinte

Un set nou de perdele sau de draperii ii ofera rapid unei incaperi un aer proaspat, sic. Sunt accesorii care pot schimba intreg aspectul unui spatiu, daca sunt utilizate potrivit.

Ai vazut ce diferenta uriasa este intre a avea o fereastra descoperita si a avea o fereastra „imbracata” cu o simpla perdea? Incaperea pare mai plina, mai ordonata, mai curata. Acesta este rolul perdelelor si al draperiilor. Sa completeze armonios designul unei incaperi.

Am stat de vorba cu expertul Acasa.ro Mihaela Pavelescu si am obtinut cateva sfaturi cu privire la alegerea drepariei si a perdelelor potrivite. Iata de ce trebuie sa tii cont:

Lungimea

Atat camerele mici, cat si cele mari „merita” o draperie. Practic, acest accesoriu le va impodobi si va completa spatiul din camera. Trebuie sa tii insa cont de dimensiunile incaperii. Astfel, in cazul in care camera nu este foarte inalta, va trebui sa creezi o iluzie optica menita sa dea impresia de spatiu pe inaltime. Acest lucru il poti face cu ajutorul unor draperii lungi, care sa coboare pana jos.

Daca incaperea nu este foarte spatioasa va trebui sa mizezi pe perdele si draperii scurte, care sa lase la vedere mare parte din perete. Evident, atunci cand alegi lungimea unei draperii sau a unei perdele trebuie sa tii cont si de obstacolele pe care aceasta le intalneste langa fereastra, cum ar fi o comoda sau un calorifer.

Culoarea

Pentru a nu risca sa gresesti atunci cand alegi o perdea sau o draperie, opteaza pentru tonuri neutre. Acestea se adapteaza mult mai usor nuantelor pe care le au mobila, parchetul si peretii. Pentru camerele mici e bine sa optezi pentru culori deschise, care sa creeze impresia de spatiu mai mare.

Pentru camerele mari, largi, poti opta si pentru nuante inchise la culoare sau pentru tonuri puternice ori chiar pentru imprimeuri mai indraznete.

Materialul

Extrem de important este materialul perdelelor si al draperiilor. Acesta trebuie sa se potriveasca ambientului creat, sa urmeze aceeasi linie. Pentru dormitor, sunt recomandate materialele fine, moi, din bumbac.

In living, sunt de preferat perdelele vaporoase, din voal sau organza, si eventual draperii black out, cele care nu permit transferul de lumina, creand o ambianta extrem de intima.

Pentru bucatarie sunt recomandate de catre specialisti perdelele vitraj, cele care se monteaza de la jumatatea ferestrei si permit patrunderea luminii in cantitati optime.

In cazul in care ai decis sa inlocuiesti vechile draperii si perdele cu unele noi sau abia acum iti amenajezi locuinta da o fuga intr-unul dintre magazinele Diego sau consulta ofertele de pe site-ul diego-romania.ro. Din cele peste 300 de modele de draperii si perdele este absolut imposibil sa nu o gasesti pe cea potrivita.

Nu stii la ce sa te opresti? Specialistii Diego iti stau la dispozitie pentru a te ajuta sa faci alegerea optima. Mai mult decat atat, perdelele cumparate in magazin se surfileaza gratuit, astfel incat sa nu mai fii nevoit sa mai umbli cu ele pe la ateliere de croitorie.

Despre Acasa Media

Acasa.ro este in prezent unul dintre cele mai vizitate portaluri din Romania cu peste 1.500.000 de vizitatori lunar si peste 300 000 membri activi. Portalul are o structura complexa cu 33 de sectiuni si trimite lunar 22 newslettere la peste 150 000 de abonati.

Conform informatiilor trafic.ro, portalul detine acum locul 22 in clasamentul general al site-urilor romanesti si locul 2 la sectiunea Lifestyle

comunicate de presa.ro

by -
7

Sacii de gunoi

Zilele trecute, v-am povestit câte ceva despre vecina mea, cea cu pastilele… Ioana. Pentru a pecetlui relația de prietenie care pe care a inițiat-o, Ioana a venit la mine – într-o dimineață când omul poate are alte perspective – și mi-a spus, cu tonul ei mereu grav, că voia să mă roage ceva. Tot ce venea de la ea era grav… așa că… mi-am adus aminte de un moment al vieții mele când ajunsesem la concluzia că nu e bine să mă pripesc în a judeca oamenii… și am zis OK.

Înainte să treacă la subiect, m-a pus să-i promit că n-o să-i suflu nici o vorbă lui Nea Nelu, care, dacă afla ce avea tanti Ioana în minte, avea s-o omoare. La figurat, desigur, dar pentru ea era la fel de dureros. Acestea fiind zise, nu trebuia să spun nimic nimănui… nici soțului meu. La cât de serioasă era problema, îmi treceau prin minte tot felul de lucruri: poate tanti Ioana a găsit un portofel fermecat, plin cu euroi, poate a câștigat la loto… sau poate are un amant.

-Mergem undeva! a concluzionat ea, la fel de hotărâtă precum era și dirigintele meu din clasa a VI-a când ne anunța că mergem la meeting pentru a striga lozinci pentru partidul iubit.

N-a vrut să-mi spună unde, a zis că plătește ea totul, eu numai să vin… să nu fie singură.

-No… dacă e un stripper, m-am scos! am gândit eu, păcătuind cu gândul în plin post… dar nu era.

Am ajuns într-o suburbie a orașului, cunoscută pentru intensa activitate infracțională. Am luat-o printre străduțele înguste, cu casele care erau prea aproape de stradă. După ce și-a făcut cruce și a respirat o dată prelung, tanti Ioana a bătut la ușa unei case fără gard, fără curte, cam dărăpănată.

-Intră, s-a auzit o voce care spunea despre posesoarea ei că fuma două-trei pachete de țigări pe zi.

O doamnă cu multiple fuste, colorate astfel încât să nu mai știi ordinea culorilor în curcubeu, destul de plinuță pentru a nu se putea ridica de pe canapeaua acoperită cu o carpetă „Răpirea din Serai”, fuma și îndrepta fumul spre un pachet de cărți lucioase.

-Ai adus? a întrebat, fără să-și ridice ochii de la cărți.

-Cum să nu? a răspuns cu emoție, tanti Ioana și a început să scotocească în poșetă. A scos niște bani și i-a dat.

-Nu-s pentru mine, că dacă era după mine, mie nu-mi trebuie nimic… da’ la tarotu’ ăsta trebuie un ban mare, altfel nu iese… adică iese, da nu iese bine.

– Ia loc, mi-a porncit piranda. Nu pe ăla, că are un picior rupt, ia-l pe ăla de după ușă.

După ușă, un maidanez crescut excesiv, rânjea colții amenințători.

-Nu te teme, că nu face nimic… așa e el, latră… nu știu de ce…

Dacă nu miaună, am gândit eu, atunci e cea mai normală ființă din această încăpere.

-E grele… zise piranda vădit îngrijorată de ceea ce se arăta în cărți. Ești plină de dușmani care te dușmănesc! Nu-ș dacă pot să fac ceva… atâta ură ca la tine… uite ce vine spre tine… uite, ca să nu spui că enventez eu…

Piranda îi flutura cărțile pe sub nas lui tanti Ioana care devenea din ce în ce mai înspăimântată.

-Te vrea decedată, vezi? concluzionă piranda trântind cărțile pe masă și ștergându-și apoi transpirația de pe frunte, ca după un efort uriaș ce făcuse.

-Și cum… nu poți să faci nimic? întrebă tanti Ioana cu fața încremenită de spaimă.

-Ai un ban mare? Ți-aduc icoana făcetoare de menuni. O pupi, te rogi aecea… nu pot să ți-o dau acasă, e de pe muntele sfânt.

Se ridică greoi și scoase dintr-un sertar o icoană pe care se vedeau chiar și de la distanță, ștampilele buzelor celor care-au pupat-o înaintea ei.

-Pune banul și pupă!

Tanti Ioana se conformă.

-Vino mâine, cu 200 de lei și vedem dacă te pot salva… dacă nu, să-ți fie țărâna ușoară!

Ieșim din casa mirosind a ferestre nedeschise de secole.

Tanti Ioana începe să meargă repede, de parcă ar fi fost singură.

-Tanti… dar ce aveți, ce probleme aveți? o întreb eu confuză de vizita colorată pe care tocmai o încheiasem.

-Cineva îmi face vrăji. Vrea să mă omoare, mi-a spus ea oprindu-se și ațintindu-mă cu ochii speriați.

-Cine? De unde știți?

-Ieri dimineață, în fața ușii, am găsit două frunze de floare… nu știu de unde, cine, dar am simțit că cineva le-a pus acolo, cineva care vrea să mă omoare… mi-a făcut vrăji.

Tanti Ioana plânge de se scutură rochia pe ea. Mă pune să îi promit că nu spun la nimeni. Promit.

Seara, acasă… nu scot o vorbuliță, dar nu pot să nu mă gândesc la tanti Ioana și la obsesia ei.

-Ce-ai mai făcut azi, mă întrebă soțul meu, iar răspunsul veni aproape automat.

-Nimic, tu?

-Am uitat să-ți spun… să nu mai cumperi saci de gunoi din aia albaștri! Sunt prea fragili. Ieri dimineață, când mi-ai dat să duc gunoiul, s-a rupt și au căzut niște frunze de la flori.

Avea dreptate, curățasem florile și am pus frunzele în sacul de gunoi. No, bine că știu… de acum o să cumpăr negri, că-s mai rezistenți.

-Frunze de flori ai zis????

Tanti Ioana stă în balcon. Ascultă liniștită ceea ce i-am mărturisit despre saci.

-Nu se mai fac lucruri de calitate, cum se făceau pe vremea lui Ceaușescu, concluzionează ea cu un oftat.

Autor: Rodica Puşcaşu

Buchetul surpriză!

– Auzi, tu ai idee ce-i cu maică-ta? o întrebam pe fiica mea adolescentă, în timp ce ieșeam amândoi pe ușă.

– Ce să fie?

– Tu n-ai văzut-o? S-a trezit cu fața la cearșaf. E bosumflată, trântea și bufnea… Am întrebat-o ce are și nimic.

– Tată, acum sincer, chiar nu știi ce are?

– De unde să știu eu? Dacă știam, te mai întrebam?LivrareFloriBucuresti-300x133

– Chiar nu știi ce zi e astăzi?

– Ba da, miercuri!

– Lasă miercuri! – spuse fiica mea râzând – ce zi calendaristică e?

– Nu! Nu se poate!…

– Ți-a picat fisa?

– Nu pot să cred, am uitat cu desăvârșire! Aniversarea noastră! Ziua când eu și mama ta ne-am căsătorit! Nu știu cum am uitat, mi-a ieșit din cap complet!

– Lasă asta acum, n-are rost să te mai acuzi! Important e să găsim ceva să dregi busuiocul.

– Trebuie să-i cumpăr un cadou! Dar deja am făcut gafa, am uitat, nu i-am spus nici „La mulți ani!”, nimic!

– Asta are rezolvare! O să facem în așa fel încât să pară că te-ai gândit la o surpriză!

– Și crezi că o să mă creadă? O să-și dea seama imediat că am uitat.

– Lasă pe mine!- îmi zâmbi ea ștrengărește – Ai laptopul la tine?

– Da, normal! De fiecare dată îl iau cu mine.

– Deschide-l și caută LivrareFloriBucuresti.ro 

– Ăsta?

– Da, așa. Hai să intrăm pe Buchete flori. Ocazia e clară, aniversare. Deci selectăm „aniversare”. Uite aici: livrare flori în Bucureşti.

– Dar chiar, în cât timp le livrează?

– 3-4 ore. Repede.

– Păi și ce facem? Că maică-ta e la birou.

– Cu atât mai bine! Le livrează la birou. Dăm adresa, îmi spuse fiică-mea, fâcându-mi cu ochiul.

– Să știi că ai dreptate!

– Păi da! E și mai mare impactul! Una e să le primească acasă, unde nu e decât ea, și alta să vină cineva, un curier: „Un pachet pentru doamna Dumitrescu!”. Și ea să se mire: „Vai, dar e o greșeală, n-am comandat nimic!”. Și atunci… Taraaaam!!!!! Un ditamai buchetul de trandafiri! Și toate colegele să spună: „Vai, dar ce soț atent! Ce frumos, să-i trimită flori cadou de aniversarea lor!”curier flori

– Adina, dar chiar! Trebuie să-i scriu și câteva rânduri! Să știe de la cine e! Dacă zice că are vreun admirator secret? spun eu râzând.

– E, asta se rezolva ușor! Dai aici, la „Fă-ți buchetul”. Ai aici spațiu unde să scrii mesajul pe felicitare. Dar hai mai întâi să alegem buchetul! După aceea te gândești tu la o declarație ceva,  s-o impresionezi.

– Și plătesc online, da? Mă gândesc că n-ai cum să plătești la livrare, din moment ce e surpriză.

– A, da, normal! Plătești online. Apropo de plată, o să avem transportul gratuit, că plasăm comanda până în ora 17! Sau să alegem cu taxă de urgență? Să-l livreze în 2-3 ore?

– Eu zic că nu-i nevoie! Oricum livrează în câteva ore, nu? Ea stă până târziu la birou și e încă devreme.

– Ai dreptate! Acum hai să-i alegem buchetul!buchet din 101 trandafiri roz

– Hai! Ție care crezi că i-ar plăcea?

– Sincer? Ăsta roz, din 101 de trandafiri! Dar vezi că e cel mai scump!

– Da, dar e la reducere! De la 930 la 699. E ceva redus! În plus, nu împlinim în fiecare zi 20 de ani de căsnicie!

– Mama va fi foarte mulțumită! Nu orice soț comandă flori pentru soție la aniversarea căsătoriei! Și ce flori!

– Și nu toată lumea are o fiică așa descurcăreață, care să știe unde să găsești cele mai frumoase flori în Bucureşti!

– E, tată, te alinți! Nu e așa complicat! Pur și simplu cauți o florărie online! Multă lume comandă flori la domiciliu! Sau la birou, cazul nostru.

Câteva ore mai târziu:

– Iubitule, te-am sunat să-ți spun că sunt încântată de florile tale! 101 de trandafiri roz, superb! Toate colegele mele mor de invidie!

– Mă bucur că ți-a plăcut, iubito! Nu ți-am spus nimic, am vrut să fie surpriză.

– Și ce surpriză! Ai păstrat așa bine „secretul”, încât am crezut că ai uitat!

– Eu, iubito? Niciodată!

În gândul meu: „Noroc cu Adina și cu…  LivrareFloriBucuresti.ro, cea mai bună firmă de florărie cu livrare din Bucureşti!”

                                                 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

by -
18

Vecina și pastilele

Încet, încet, îmi voi cunoaște toți vecinii. M-am mutat recent, iar vecina din perete a și venit la mine la cafea în dimineața aceasta, să ne cunoaștem mai bine.
-Știi, noi suntem o familie iubitoare, pentru care sănătatea este darul cel mai de preț.
Din păcate, soțul meu, după ce a scuturat niște huse,
l-a apucat o repriză grea de tuse…
noroc că am avut niște pastile de la nea Gigel,
de câțiva ani le-avea și el …
s-a stins, sărmanul, nu demult,
în primăvara anului trecut.

În fine, după ce i le-am dat,
Tusea a încetat miraculos,
Dar el era trântit pe jos,
Și, după părerea mea,
Nici nu mai respira…
Dar bine că nu mai tușea!
Am sunat salvarea, eu, bolnavă,
Nu ți-am spus c-am ingerat otravă?
Acum vreo 20 de ani,
Din întâmplare,
Am vrut să pun îngrășământ la floare,
Și soțul, un bărbat de catifea,
A pus un pic și în cafea.
Ultimul lucru pe care mi l-am amintit,
A fost chipul lui fericit.

În fine, și-ți spuneam,
Că ambulanța am chemat,
Și două zile la spital a stat…
Era intoxicat.
Dar nu-mi dau seama de la ce,
Vezi tu, el nu mănâncă orișice,
Cât despre pastile…
Acum i-am adus câteva de la domnul Vasile.
A suferit sărmanul de ipohondrie,
Credea că tot ce pune pe farfurie,
Se transformă instant,
În virus atacant.
Și îți spuneam, nevastă-sa mi-a dat,
După ce-a fost Vasile-nmormântat,
O plasă-ntreagă de pastile,
Căci îi erau acum, inutile.

Mă duc acum să-i dau pastila,
Că are niște probleme cu bila,
Dacă vreodată ai și tu probleme,
Vino la mine, nu te teme…
Mai am niște pastile,
Care-ți pot fi utile,
De doi ani, în sertar eu le-am păstrat,
De la sărmana mamă…
Care-a decedat.

Autor: Rodica Pușcașu

      “De la Freon-auto, cu răcoare!”

   25 iulie, ora 15:07. 39 de grade la umbră. În mașină sunt și mai multe grade. Nici nu mai știu de când tot mergem. Să fie o oră, două sau mai mult? Nu mai știu. Mă omoară căldura asta. Pentru că porcăria de aer condiționat s-a stricat. E stricat mai de mult, dar am tot amânat să mergem la service. De… nu era vară, n-aveam nevoie. Acum, anotimpul canicular şi-a făcut simţită prezenţa şi noi tot nu am ajuns să rezolvăm problema. Ştiţi cum este… lasă că merge şi aşa. Oricum, soțul meu folosește mașina mai mult și el suportă mai bine căldura. E friguros. Eu nu. Cum trece temperatura de 30 de grade, am o problemă. Nu mai gândesc coerent, nu mai sunt eu. Of, și mai avem de mers… A durat o oră până să ieșim din București. E un trafic infernal acolo. Cred că frati-miu ajunge mai repede la țară. Ne-a sunat mama pe toți să ne cheme acasă. Cică vrea să ne spună ceva important. Ce o fi? Of, și căldura asta! Cum ieșim de pe autostradă, facem un popas. Să-mi dau cu apă pe față, că nu mai pot! Dacă ajungem undeva cu aer condiționat, ar fi un vis! Sau măcar într-o pădurice, să mă întind pe jos! Să simt răcoarea! Oriunde, dar să ies din mașina asta! E un calvar să suport căldura! Cred că îl pun pe Claudiu să conducă restul de drum. Deja sunt epuizată…
Treptat, mă cuprinde moleșeala. M-aș întinde. Mă apucă o toropeală, vreau să dorm… Deja nu mai sunt atentă la drum. Știu că nu e bine, dar e atât de plăcută toropeala asta…
– Adaaaaaa, ai grijă!!!!!! Ești pe contrasens!
Mă trezește sunetul strident al unui claxon și simt cum soțul meu trage de volan cu putere. Ambreiaj și frână, mai mult din reflex.
– Ești nebună?! Ce naiba faci?! Vrei să ne omori?!!!! Dacă n-aveam centura, intram naibii cu capul în parbriz! Ce frânezi așa, dacă intra unul din spate în noi?!!!!
Mă dumiresc: soțul meu urla la mine, scos din minți. Nu-mi explic ce s-a întâmplat.
– Dă-te jos! Conduc eu! Vreau să ajungem întregi la destinație! Ce te-a apucat? De ce nu erai atentă? Vrei să murim?
– Dar dacă mă simt bine ai de gând să mă întrebi? Mi-e rău!
– Și de ce n-ai spus? Schimbam locurile imediat. Cum ți-e rău? Ce simți?
– Rău de căldură! De câte ori ți-am zis să duci mașina la service?! Să aranjezi cu nenorocitul ăla de aer condiționat?! Acum era să murim din cauza asta!
– Scuză-mă! N-am știut ce aveai, dacă nici tu nu spui… Ești mai bine acum? Să-ți dau niște apă!
– Mi-ar trebui o găleată de apă rece ca gheața, în care să-mi bag capul! E insuportabil să călătorești fără aer condiționat pe vremea asta!
– Hai să schimbăm locurile! Bea niște apă, dă-ți pe față și oprim la cel mai apropiat popas să ne odihnim un pic.
Câteva ore mai târziu:
– Hai că au venit Ada și Claudiu! Cum a fost drumul?
– Groaznic, frățioare! Era să murim pe autostradă!
– Aglomerație?
– Nu, mă, era să murim, tu n-auzi? Să facem accident!
– Vai de mine! Cum naiba?
– Pentru că nu ne învrednicim și noi să aranjăm cu sărăcia aia de aer condiționat! Păi pe căldura asta să mergi fără aer, unde s-a mai pomenit? Știi că eu nu suport căldura! Mi s-a făcut rău la volan!
– Aoleu! Și?
-Și ce să-ți zic? Intrasem pe contrasens, nu mai eram atentă la nimic, noroc că a tras Claudiu de volan! Am pus și o frână bruscă de mă mir că mai avem dinți în gură!
– Bine că ați scăpat cu bine! Dar să știi că trebuie să aranjați cu aerul!
– Da, trebuie să mergem la service… Dar uite și tu că n-avem când! Amândoi suntem la muncă și când avem liber nu mai e deschis la service!

 – Asta se rezolvă foarte ușor! Știu eu o firmă care vine la domiciliu, cu staţie de încărcare automată cu agent refrigerent. Îţi asigură şi revizia completă a instalaţiei de aer condiţionat.
– Serios?

 – Da. Intră și tu pe www.freon-auto.com. Se poate să fie nevoie doar de reîncărcare freon. Tologo freonauto.comt la ei am apelat și eu pentru igienizare maşină. Nu știam ce miroase urât, am luat deodorante de mașină, nimic! Când, ce să vezi? Aerul condiționat! În instalația de aer condiționat a mașinii, din cauza umezelii, se strâng tot felul de bacterii. Se recomandă curățarea instalației cam o dată la 12-24 de luni.
– Și de la aer era? După aia n-a m
ai mirosit?
incarcare freon– Da, de la aer era. De fapt, de la bacteriile acumulate în instalație. N-a mai mirosit după. Decât a curat. Ei m-au ajutat să scot mirosurile neplăcute din maşină.
– Ce chestie, habar n-aveam! Să apelăm și noi la ei atunci! Pe ce zici să intru?
– Ia stai așa, că-ți arăt. Stai să deschid laptopul. Uite! Hai să căutăm aer condiţionat auto. Uite, ai aici toate detaliile! Poți să cauți și freon auto București, tot îți apare.
– Și prețul?

– Uite: preț încărcare freon. Dar îți apărea oricum, și fără să cauți. Destul de avantajos, zic eu. Au si servicii complete: igienizare, curăţare, reîncarcare freon, diagnosticare, la un preţ foarte bun. Vă vând un pont, au şi BONUS! Toţi clienţii care dau like paginii lor de facebook beneficiază de 10% discount la orice serviciu oferit!
– Daaa! Mersi de pont! Mie-mi place că vin la domiciliu! Asta ar fi perfect!
– Or să vină! Doar să-i contactezi! Vin oriunde în Bucureşti.

 ………………………………………………………………………………………………………
O lună mai târziu:

 – Ce bine că l-am ascultat pe frati-miu și am apelat la Freon-auto.com! N-ai zice că afară sunt 40 de grade! Răcire aer condiționat, aer condiționat auto, ce minune a vieții moderne! Așa e o plăcere să conduci!
– Răcește chiar prea bine, draga mea! Când merg cu tine o să-mi iau o pătură, altfel fac țurțuri! 🙂

iginenizare masina

aer-conditionat-autoFreon Auto. Încărcare freon aer condiţionat auto la domiciliu

                                                     Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

„Pentru că… Ion!”… Enermed Impex SRL

E adevărat… visul meu era să obțin un certificat energetic clasa C sau B. Clasificat în 7 clase pornind de la clasa A consumul cel mai scăzut de energie, până la clasa G cel mai ridicat consum specific de energie. Eu voiam C sau B, era ceea ce avem nevoie. Și visul Mariei de peste drum era același. Încă din copilărilogo_Avizez-ENERMED-IMPEX-SRLe, între noi era o competiție acerbă. Ceea ce-mi doream eu, își dorea, inevitabil și ea. La două săptămâni după ce l-am primit în casa mea pe Sebi, Maria a pus ochii pe el și m-a deposedat de ceea ce credeam eu că avea să fie iubirea vieții mele. L-am întrebat. De ce? -Pentru că…. Maria, mi-a răspuns și s-a mutat peste drum, în casa rivalei mele. Bag de seamă că îi plăcea mai mult casa ei. Hmmm?!!!! Văzând că lupta începe să fie din ce în ce mai cruntă, am trecut la strategii inteligente. Am chemat o echipă de muncitori care mi-a izolat casa profesional, am schimbat becurile vechi cu becuri economice, am renunțat la frigiderul primit de la mama și la mașina de spălat care îmi dubla factura la curent. Maria s-a încruntat văzând forfota din jurul casei mele, și-a scos și ea becurile vechi, le-a înlocuit cu cele economice, a aruncat frigiderul de la bunică-sa, mașina de spălat, și-a izolat casa cu plăci de rigips și apoi a zâmbit sfidătoare.

-Nu e pierdut războiul – am gândit eu – să vedem cine obține un certificat energetic! Zile și nopți în șir am răsfoit pagini de internet în căutarea celor mai bune oferte. Nu voiam doar un certificat energetic ieftin, aveam nevoie de niște profesioniști. Așa am ajuns la Avizez.ro. Din ceea ce mă informasem eu, era destul de dificil să obții un certificat energetic în București, iar procedurile erau destul de îndelungate, dar am găsit la ei flexibilitate. M-am uitat la rubrica „certificat energetic preț” și am văzut că era suficient de accesibil pentru mine, ieftin şi rapid. Certificatul energetic este obligatoriu pentru clădirile supuse la renovări, dar şi pentru casele care se construiesc, vând sau se închiriază. Preţul certificatului se calculează în funcţie de tipul imobilului. Poate fi trimis prin poştă cu plata rambus sau ridicat de le sediul firmei. Obligativitatea deţinerii unui astfel de certificat este dată de Legea nr. 159/2013 ce modifică Legea nr. 372/2005. În cazul în care acest document nu există un contract de vânzare-cumpărare nu se poate încheia, şi poate fi atacat în instanţă şi declarat nul.  Bine de ştiut! Acest certificat se eliberează numai de către auditorii energetici atestaţi.
A doua zi, o echipă de ingineri tineri mi-a bătut la ușă.  Aveau echipamente moderne, erau atestați ca auditori energetici gradul I de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Ce este audit energetic? Determină caracteristicile termice şi energetice şi găseşte soluţii ecomonice şi tehnice de reabilitare. Pe lângă toate astea mai ai nevoie şi de termografie şi termoviziune în construcţii! Aşa se obţine informaţii suplimentare pentru certificatul energetic identificând zonele cu pierderi de căldură. Acestea se ptermografie si termoviziune-Avizez.root realiza numai în sezonul rece, se scanează termic imobilul cu o cameră de termoviziune. Preţul variază în funcţie de suprafaţă.
Nici Maria nu stătea degeaba. La ușa ei, o echipă de oameni, cu niște aparate demne de a fi expuse într-un muzeu, priveau mai mult temători decât siguri pe ei.
Când mi s-a înmânat certificatul energetic clasa B, Sebi era afară și a văzut. M-a rugat să-l primesc înapoi, dar l-am refuzat.
-De ce? m-a întrebat el.
-Pentru că… Ion! i-am răspuns. Ion e marea mea iubire acum! El știe să facă renovări masive și să optimizeze performanța energetică. El apelează numai la Enermed Impex SRL– ieftin şi rapid!
Fii deștept! Fii ca Ion! Sâc! Aşa am eu certificat energetic, care, repet este obligatoriu pentru orice fel de reabilitare. Acum am casa anvelopată şi pot spune că funcţionează. Iarna e mai cald şi vara mai răcoare aşa că nu am instalat aer condiţionat ca să nu consum prea mult curent electric şi pentru că organismul are nevoie de toate anotimpurile nu de un climat artificial. Mi-ar fi plăcut să nu fie folosit termopan mai ales la casele de la curte, ci ferestre din acelea vechi, duble pentru a evita condensul. Dincolo de păstrarea căldurii nu trebuie uitată aerisirea atât de importantă pentru sănătate. În plus între ferestrele duble se pot pune tradiţionalele muşcate şi e locul preferat al pisicii. Dar, las pisica şi muşcatele, astea sunt fantezii ale mele, le găsesc eu alt locşor şi mă bucur de confortul obţinut cu ajutorul Enermed Impex SRL, evident alături de Ion. 🙂house-purchase-1019764_960_720casa-structura-metalica-model-a-204pe-2

                                                     Articol scris pentru Spring SupeBlog 2016!

Sursă foto www.casametalica.ro  

Copilărie ștrumfească!Empire

În dimineața aceea, mama ștrumpfea de zor în bucătărie. Aroma plăcintelor cu mere ajunsese până la vecinul meu, Ionică. Papa Ștrumpf tăia lemne și mai sorbea și din cafea, din când în când. Era ziua lui liberă, dar întotdeauna își găsea câte ceva de ștumpfăit prin curte. Eu eram în vacanță și nu făceam decât să stau întins sub nucul din fața casei. Mă găseai în casă numai atunci când la TV-ul color trimis de mătușa din America, se dădeau Ștumpfii. De Ionică nu-mi plăcea. Prea se credea Ștrumpful Cochet și Ștrumpfița Mihaela, fata lu’ Nea Nelu se juca mai mult cu el. Nu mi se părea corect… și plănuiam să-i dau lui Ionică o ștrumfăială pe cinste. L-am pândit în timp ce mergea la fântână și, în timp ce el trăgea cu ochiul peste gard, la Mihaela, eu i-am ștrumpăit câte o gaură apreciabilă în fiecare găleată. Mulțumit de isprava mea, am râs ca un Gargamel ce devenisem. Am râs și am plecat în camera mea, unde m-am așezat ștrumpfărește pe fotoliul din nuiele și am urmărit, cu sufletul la gură, noul episod din Ştrumpfii.Smurfs1_DVD_3D-209x300 N-oi fi având eu la vremea copilăriei mele, nici BluRay, nici DVD, însă la desene animate cu ștrumpfii m-aș fi uitat fără oprire.

Când tata a intrat în casă furios ca vrăjitorul Balthazar, nașul lui Gargamel, am înțeles că tanti Maricica, bătrâna care stătea peste drum de fântână și pândea ca Hogatha aceea rea, i-a dat raportul. Era inutil să neg că eu eram cel care ștrumpfărise gălețile lui Ionică. Am avut ștrumpfinterdicție la TV timp de două săptămâni… totul din cauza lui Ionică. Am păstrat toată furia în mine, știind că va veni momentul răzbunării, deși Ionică zâmbea satisfăcut că fusesem pedepsit din cauza lui.
Mai târziu, când devenisem deja niște ștrumpfadulți în toată firea, am invitat-o pe Mihaela la mine, să vedem împreună niște filme. Când ne-a prins maică-sa, deja nu ne mai uitam la film, așa că ne-a tras o ștrumpfăială și a doua zi ștrumpfeam DA în fața ofițerului stării civile. Acum avem un bebeștrumpf de cinci ani care se mai joacă din când în când cu băiatul lui Ionică, dar în majoritatea timpului… se uită la Strumpfii oferiți de Empire Film– sursa principală a animațiilor moderne. Deși tehnologia s-a schimbat, observ totuși pe chipul strumpficului meu același vechi zâmbet al copilăriei mele. Poate se va uita şi la Stuart

                                                          Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!Fotor031722104

by -
13

„Frumusețea stă în ochii celui care privește”

Trăim într-o lume în care tehnologia avansează cu o viteză uluitoare. Prin complexitatea minții sale, omul a reușit să creeze un mediu în care cuvântul de ordine este confortul. Apoi a trecut dincolo de coordonatele acestuia, a căutat, a cercetat… a găsit mijloace prin care să păstreze tinerețea cât mai mult. Creme, loțiuni… măști… tratamente… tot ce o femeie și-ar putea dori în materie de frumusețe. Și totuși… s-a mers mai departe și asta pentru că în toate aceste revoluții tehnologice, un singur lucru nu a reușit omul să învingă: timpul. Iar acesta s-a dovedit necruțător, chiar și acolo unde bisturiul a insistat în repetate rânduri.

Există femei care acceptă procesul natural al trecerii timpului, cu toate schimbările pe care le implică acesta, intuind magia fiecărei etape a vieții, feeria frumuseții adolescentine, divinitatea frumuseții mature și farmecul special al vârstei înaintate. Toate acestea sunt etape ale vieții, prin care e musai să treci ca să nu-ți pară rău la final…

Însă, există și femei care se vor să sfideze timpul, făcând exces de operațiile estetice, în speranța că vor reuși în acest fel, să rămână veșnic tinere. Și bătălie cu bătălie, timpul le demonstrează că le este net superior, dar ele persistă în încercări. În anul 2005, femeia cu cele mai multe operații chirurgicale estetice era din SUA și își făcuse, până în acel moment, 47 de intervenții, printre care lifting-uri faciale, implanturi faciale şi în buze, rinoplastii, operaţii la braţe şi la coapse, liposucţii, peeling-uri chimice, micşorarea bărbiei şi aplicarea de machiaj semi-permanent.

Din 2005 până în 2015, femeia și-a păstrat aceeași obsesie, numărul intervențiilor sale ridicându-se la 52… și asta pentru că, pe măsură ce trec anii, se descoperă noi și noi metode și proceduri chirurgicale prin care se spune că timpul poate fi oprit. De altfel, într-unul din interviurile pe care le-a dat după ce a intrat în Guinness Book pentru titlul de „femeia cu cele mai multe operații estetice”, aceasta a declarat că dincolo de dorința de a fi frumoasă, s-a instalat în inima sa obsesia de „a-și bate joc de timp”. La fel cum ea și-a dorit „să-și bată joc de timp”, multe femei căzute și ele în aceeași capcană, au avut de suferit de pe urma deciziilor lor. La numai 28 de ani, un fotomodel din Brazilia, făcuse și ea o adevărată obsesie și, după mai multe intervenții de corectare a defectelor, a făcut infarct. O altă femeie, din SUA, în vârstă de 34 de ani, a murit în urma unei operații de mărire a feselor. Cazurile de deces în urma operațiilor de acest fel sunt prezente, din păcate, și în țara noastră. În 2013, o femeie de 30 de ani a murit în urma unei operații estetice la sâni. Lista e mai lungă… dar nu vreau să o mai continui.

Fără a judeca deciziile personale ale fiecărui individ, spun doar că în viață, e foarte ușor să-ți pierzi echilibrul și să cazi pradă iluziilor. Un lucru e sigur și demonstrat: timpul, în această existență, are un singur sens și nu poate fi oprit. Cât despre frumusețe… într-o seară de mai, în vremea când eram studentă, Shakespeare mi-a spus că „Frumusețea e în ochii celui care privește”… iar eu i-am zâmbit și, privindu-i fotografia de pe volumul de versuri, i-am răspuns că avea dreptate!

Autor: Rodica Puşcaşu

O Cenușăreasă cu stiletto!

    Bună tuturor! Dacă în povestea asta vă aşteptați să dați peste varianta mea cea veche, mă văd nevoită să vă înșel aşteptările. Lumea a evoluat, tehnologia a avansat și, odată cu societatea, am îmbrățișat și eu progresul. Doar nu era să rămân pe vecie sclava unei mame vitrege și a unor surori tembele.
Vă uitați cam ciudat la mine sau mi se pare? Sunt chiar eu, Cenușăreasa! Personajul preferat al copilăriei voastre în variantă modernă, bine ancorată în secolul XXI și cu jeanși skinny în loc de rochie și șorț. Vi se pare amuzant? Ei, bine, mie mi se pare fabulos!
– Cenușăreasooo! Treci încoace! Mama a zis să faci ceva de mâncare ca e aproape 12 și tu stai pe facebook!
Vaaai! Nu vă speriați! Încă mai am unele bătăi de cap cu așa zisa mea familie. Că doar nu era să mi se întâmple mie fericirea să se schimbe povestea cu totul! Mai bine mă duc să le gătesc ceva că altfel izbucnește un tsunami pe care nu mi-l doresc!

……………………………..

   – Să știi că noi plecăm sâmbătă la petrecerea lui Alex. Să nu care cumva să pleci de bezmetică prin vreun club! Vine și taică-tu sâmbătă noapte și e vai de tine dacă nu te găsește acasă. În jur de miezul nopții e acasă, așa că vezi ce faci și cum te porți.
Mama mea vitregă evoluase și ea. Acum avea părul vopsit într-un roșu strident, iar ochii erau conturați cu un albastru metalic pe care ea, probabil, îl găsea atrăgător. Nu-și pierduse însă răutatea și nici abilitățile vocale urlătoare. Alex era fiul celui mai important om de afaceri din capitală și sâmbătă își sărbătorea sosirea în țară după câțiva ani buni de absență. Pentru că tata și tatăl lui erau, nu doar parteneri, ci și prieteni, Alex se simțise dator să ne invite și pe noi la petrecerea fastuoasă pe care o ținea în Grand Palace – localul cel mai plin de fițe din câte îmi fusese dat să văd vreodată. Nu m-aș fi ofticat prea tare dacă nu mă duceam la petrecerea asta, dar după ce surorile mele turuiseră o săptămână întreagă despre cât de fantastic, sexy, bestial și mirobolant arată baiatul ăsta, acum voiam să-l cunosc.
Stați calmi! Așa cum v-am spus, trăim în lumea modernă și nu am nevoie de vreo zână bună sau de bagheta magică pentru a mă duce la petrecere. Sunt perfect pregătită cu tot ce-mi trebuie. Spre deosebire de povestea veche, acum am și eu bani să îmi achiziționez hăinuțe și trăsura de azi nu e un dovleac transformat, ci un taxi pe patru roți. (Partea amuzantă este că taxiul are o culoare asemănătoare cu a dovleacului ăluia J ).
Ca măsură de precauție (în caz că aveam să fac rost de vreo pedeapsă și să nu mai pot ieși din casă), mi-am achiziționat deja o rochie neagră din dantelă pe care eu am găsit-o foarte rafinată și diafană. Acum îmi mai trebuiau o pereche de pantofi. După ce scap de spălatul vaselor, intru pe net să văd ce pantofi aleg.

Carmine (1)    Daaaaa! Am intrat pe site la categoria pantofi dama, au multe oferte atrăgătoare, dar in final m-am ales cu o pereche de pantofi stiletto din piele naturală cu toc de aproximativ 11 cm care îmi fac picioarele lungi și sexy. Sper că Alex ăsta să fie totuși înalt că altfel dansez cu chelnerul. Mi-am procurat condurii moderni dintr-un magazin pantofi Carmine Shoes și am optat pentru pantofi stiletto Red Queen care m-au fascinat din momentul în care i-am văzut. Cu comanda am rezolvat-o rapid datorită opțiunii de a comanda online și acum iată-mă fericita posesoare a unor pantofi de vis. Mai rămâne doar să îmi etalez talentul la dans când voi ajunge la celebra petrecere.stiletto

    În sfârșit ziua cea mare!

    Toate ca toate, dar trebuie să recunosc că surorile mele au avut dreptate când au zis că Alex arată bestial. Eu aș zice chiar fenomenal. Băiatul ăsta nu doar că e … bine sculptat de mama natură, dar mai are și un zâmbet care te topește. Am renunțat să mai bag în seamă privirile amenințătoare și oripilate ale familiei mele care a avut un șoc când am ajuns și eu la petrecere. De când tot sunt Cenușăreasa … m-am obișnuit de mult cu ocheadele lor ucigătoare. N-au decât să se otrăvească și să se sufoce cu propria răutate. Eu vreau să mă distrez cu prințul ăsta modern care mă vrăjește tot mai mult. Let’s dance!

    Când naiba s-a făcut 23:30??? Vai de mine! Tata trebuie să ajungă și asta chiar e o problemă majoră. Dacă nu mă găsește acasă și vrăjitoarele astea îi vor spune că le-am stricat planurile pentru noaptea asta, îmi va tăia finanțele pentru cel putin o lună. Doamne, Dumnezeule! Cu viteza luminii panicate folosesc mobilul și chem un taxi, care spre norocul meu ajunge în 5 minute. Alex tot încearcă să îmi spună că nu știe numărul meu de telefon, că nu are adresa, când ne mai întâlnim… Băiete, mă grăbesc! N-am timp! Cu un “la revedere” prea forțat o iau la goană spre ieșire cu Alex pe urmele mele.
Urc in taxi puțin cam precipitată, iar tocul pantofului îmi rămâne blocat în asfaltul găurit (specific străzilor din România, ce să zic?). Cum Alex se îndrepta strigând către taxi, iar timpul mă alerga nemilos, am abandonat pantoful și am trântit portiera comunicând rapid adresa șoferului.
Ajunsă acasă, chiar și cu un singur pantof, pot spune că Dumnezeu totuși mă iubește pentru că în timp ce ușa camerei mele se închidea, cea de la intrare tocmai era deschisă. Sosise tata! Slavă Domnului că eram acasă!

       După o săptămână

      Weekendul ăsta se prevedea a fi extra-plictisitor. Cu două surori care tot mâncau popcorn și puneau pe ele calorii gigant și o mamă care nu contenea să-l intrige pe tata cu “comportamentul meu deplasat, nesăbuit și obraznic”,  nu prea îmi doream să stau pe acasă. Din nefericire pentru mine, nu prea aveam alternative. Lipsa prietenilor era uneori greu de suportat și nici nu îmi făceam speranțe să am vreodată prieteni pentru că cele trei malefice din viața mea îi puneau pe fugă rapid pe toți cei care încercau să treacă pragul locuinței pentru mine. Încercând să găsesc o metodă de distracție at home, am rămas surprinsă când tata m-a strigat să cobor în living. Sigur îi intrase vreo idee de-a iubitei lui soții în cap și acum urma interogatoriul … Pffff! Hai s-o facem și p-asta!

     Numai că … Vai de mine! Nu se poate! Imposibil! Au, inima! Stați să respir puțin că vă explic imediat!

……………………………………………………………………………………………………………………..

     Așa… în sufrageria mea așteapta nimeni altcineva decât Alex cu zâmbetul ăla magnific întipărit pe chip. Pare total relaxat atunci când mă vede. Eu NU sunt relaxată. Deloc. Cum mă găsise? Poate nu venise după mine. Poate venise la tata. Dar dacă nu venise la mine, de ce mă chemase tata? De ce nu zice nimeni nimic? E oribilă așteptarea asta. Vorbiiiiiiiiiți! Tata e primul care sparge gheața.
– Scumpa, Alex mă intreabă dacă te poate invita în oraș în seara asta. Mi s-a părut corect să te întrebe pe tine.

     Ochii mei s-au făcut de lemurian. Ce zicea el acolo? Şi Alex continua să-mi amestece gândurile cu rânjetul ăla sigur pe el.

   – Deci, ce zici? Îmi accepți invitația, Cenușăreaso?

    Oooo … nu doar zâmbeşte, ci și vorbește. Iar treaba cu “Cenușăreaso” e mai mult ironică. El nu știe că eu chiar sunt Cenușăreasa. În fine, nu am nimic de pierdut și scap de calvarul locuinței pe cale să se transforme într-un câmp de război. Deja ambele surori par să își dorească să mă sfâșie, iar mama cea rea sigur pune la cale să mă desființeze cumva. E timpul să ies de aici, iar Alex e soluția salvatoare.
Îmi pun și eu în funcțiune zâmbetul cuceritor. Ce, credeați că eu nu știu să zâmbesc așa răvășitor?

    – Sigur. Chiar aveam chef de puțină distracție.

    Tata pare încântat de decizie. Bineînțeles că e fericit că doar fiică-sa iese în oraș cu băiatul celui mai important partener al său. Deja cred că visează la noi afaceri și proiecte. Spre cele trei nu mă uit. Nu vreau să îmi înghețe zâmbetul instant.
Carmine (2)    Instalată într-un Ferrari cu numai la televizor am văzut și îndreptându-mă spre nu-știu-unde că nu l-am întrebat unde ieșim, o întrebare nu mă lasă să trăiesc și, decât să mă înec cu ea, mai bine o spun.
– De unde ai știut unde stau? Cum m-ai găsit?
Pe fata îi apare deja binecunoscutul zâmbet, iar acum are și o ușoară notă de superioritate.
– Să spunem că cei de la Carmine Shoes au fost destul de impresionați de drama unui pantof rămas fără pereche. Apropo, bestiali pantofi. Poate îi mai porți dacă tot am făcut efortul să-i reunesc.
Am zâmbit și eu. Se pare că destinul mă urmărește și în secolul XXI. Nu putea Cenușăreasa să nu își piardă și de data asta pantoful, nu? Așa cum nu se putea, sub nicio formă nu se putea, ca pantoful pierdut să nu-l aducă pe prinț la ușa mea. Deh, lumea s-a modernizat, lucrurile s-au schimbat, dar anumite povești rămân la fel. A mea are happy end de fiecare dată și, cu fiecare repovestire, parcă devine tot mai savuros.

FIN

                                                      Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

  „Ești frumoasă!”

Deschiderea unui nou club de fițe în București deja nu mai este o noutate, dar cu siguranță este un must participate pentru orice tânără care se vrea a fi în trend… mai ales dacă la deschidere va participa și nimeni altul decât Ovidiu (solistul vocal al trupei Night Songs), care pe deasupra a anunțat că încă nu are o parteneră şi este deschis… tentațiilor românești.

Mă uit în oglindă încercând să descopăr ceva „tentant” la chipul meu. După ce câteva minute bune mă tot autoanalizez în zadar, timpanul îmi este zguduit de strigătul de la parter.

– Cinderella!!! Cinderellaaaaaaa!

Decibelii urcă amenințător, auzul meu suferă grave zgâlțâieli și întreg etajul mi se pare că vibrează dezgustat.
Nu. Nu mă cheamă Cinderella. De fapt numele meu este Ana – simplu si banal, dar cum decizia tatei de a se recăsători mi-a adus pe cap o mamă vitregă însoțită de două fiice ca sarea în ochi, toți prietenii mi-au spus „Cinderella”. Putea fi Cenușăreasa, ca să sune mai românesc, dar cum noile membre ale familiei sunt englezoaice, s-a decis (fără să fiu întrebată) ca eu să fiu varianta english a Cenușăresei. Gluma ca glumă, dar… se cam prindea. Abia instalate în casa tatei, cele trei colocatare erau nu doar groaznic de zgomotoase, ci și incredibil de infatuate, aveau impresia că eu sunt la ordinele lor si că toată casa le stă la dispoziție. Pe scurt, surorile îmi invadaseră intimitatea, scotocindu-mi în permanență prin haine si farduri, iar noua mamă îmi răpea timpul liber și-așa extrem de puțin în clasa a XII-a de liceu. Viața mea devenise avariată serios, iar tata, fiind mai tot timpul plecat să încheie diverse contracte, nu vedea și nu auzea nimic din ceea ce se întâmplă în casa lui.

Ignorând strigătele care se accentuau, am deschis șifonierul, ferm decisă să aleg o rochie pentru sâmbătă seara. De data aceasta, nimeni de pe planetă nu avea să mă împiedice să petrec și eu o noapte în club, iar o întâlnire cu Ovy era mai mult decât un vis. Culmea e că era și colegul meu, dar celebritatea lui atrăgea toate fetele din liceu ca un magnet şi… el era perfect în comparație cu mine. În timp ce descopeream tot mai scârbită că cele două isterice de surori îmi lărgiseră toate rochiile cu kilogramele lor în plus, speranța că aș putea să îi atrag atenția lui Ovidiu pălea din ce în ce mai tare. Nu aveam o ținută potrivită, iar fața îmi era nu doar uscată, ci și incredibil de iritată de la vântul puternic din ultimele zile. Pe deasupra, mai aveam și tenul foarte alb, încât uneori păream moartă și înviată.

Renunț rapid la căutare și îndes hainele împrăștiate pe jos, înapoi în dulap. După ce îmi plâng de milă vreo câteva minute, iar fața îmi devine și mai roșie, decid să răspund totuși apelurilor neîncetate de la parter. Cobor fără tragere de inimă, dar fața mi se luminează când o văd pe nașa cum își frânge mâinile impacientată în capătul scării.

– E doar o leneșă fără pereche! Se face că nu aude ca să nu o pui să facă ceva! îi spune mama nașei.
– Leonor, eu spun că totuși ar trebui să vedem ce e cu ea. Ana nu e genul de fată care nu răspunde. I-ai spus că am venit eu? protestează nașa.

Nu am mai așteptat restul discuției. Am coborât treptele în grabă și am sărit de gâtul nașei, care devenise singura persoană apropiată pe care o aveam. Mângâierile ei mă făceau să mă simt mai bine, iar soluțiile pe care ea întotdeauna le găsea erau ca o binecuvântare. Voiam să o rog să îmi dea din nou speranța pe care eu o pierdeam, așa că am decis în momentul imediat următor să plec la ea câteva zile.

Indiferent dacă eram sau nu acasă, surorile mele au pufnit disprețuitor.

-Faci ce vrei. Noi ne întâlnim mâine cu Ovidiu pentru a stabili când vine să ne ia în club, îmi aruncă Leah cuvintele.

– Ha ha ha! Adică PE MINE mă ia în club, îi răspunde Larry acid.

În timp ce surorile începuseră o adevărată bătălie verbală, dezamăgirea care m-a cuprins nu putea fi mai evidentă. Îmi venea să le dau cu capul de pereți, să le fac să dispară pentru totdeauna din casa și din viața mea. Fără să îmi dau seama, fața mi se înroșise din nou, ceea ce nu a scăpat neremarcat de Leonor, care părea în schimb imună la certurile dintre fetele ei.

– Tu de ce ai fața în halul ăla? Doamne, zici că ești contagioasă! Ai făcut și tu vreun control?
– E o simplă iritație, am bombănit cu jumătate de gură.
– Știi, înainte să vin în România mi se spusese că româncele sunt frumoase. După ce te-am cunoscut pe tine, m-am mai liniștit. Tu, scumpo, cu siguranță nu ești o româncă frumoasă și nicidecum nu ai eleganța noastră britanică și nici …
Nu știu ce a mai zis că am ieșit cu lacrimi în ochi trântind ușa în urma mea. Lângă mașină, nașa mă privea cu ochi calzi. Avea aceiași ochi albaștri ca ai mamei mele și o frumusețe naturală, care nu se ofilise în ciuda trecerii timpului. Tenul ei era mereu proaspăt, pielea îi era catifelată și emana un miros de câmp, de prospețime. Ochii albaștri îi aveam și eu, dar restul e poveste. Oare și Ovidiu se gândea că sunt contagioasă? Trebuia să explic tuturor că motivul petelor roșii era doar o simplă iritație de la vânt?

– Tu ești frumoasă, Ana! mi-a spus nașa cu blândețe.
– Ba nu-s, am replicat repede și mi-am lăsat ochii în jos.
– Uite, noi, româncele, am fost dintotdeauna frumoase pentru că avem un secret. Cine nu cunoaște secretul frumuseţii ajunge să dispere. Așa ca tine.
Ochii mi s-au mărit. Despre ce vorbea? Din fericire a continuat.
– Tenul tău trebuie doar ajutat puțin și vei arăta ca o prințesă cu fața de porțelan.
– Cum? Nașă, te rog, spune-mi! Vreau să mă duc și eu în club sâmbătă și nu pot să apar cu fața asta! Si-așa cred că Ovidiu gândește la fel ca Leonor, că sunt contagioasă.
– Mmmmm, băiatul ăsta deci …
– Te rog, nașă! Dacă ai vreo soluție, spune-mi!
– Nu am o soluție. Am chiar elixirul frumuseții.
– Poftim???
Uimirea mea atinsese cote alarmante. Nașa însă s-a mulțumit să păstreze tăcerea până ce am ajuns acasă. Aici mă așteptam să zică ceva, dar așteptarea se dovedi a fi un chin, așa că tot eu am întrebat.

– Care ziceai că este elixirul ăla??
– De fapt nu ți-am spus, mi-a zâmbit ea cuceritor. Dar ca să știi, elixirul vine din natură și anume din florile de mac.
– Flori de mac?
– Da. Uleiul din aceste flori care îți încântă ție văzul pe tot timpul verii este un aliat de nădejde în problemele tenului. Liniștește-te! Vei beneficia de ajutorul meu și vei vedea că fața ta va arăta impecabil.

Am inspirat adânc. Pe bune, nu aveam chef să stau cu fața unsă de ulei sau cu comprese, sau cu vreo mască inconfortabilă care mă făcea să arăt fix ca un zombi. Mă pregăteam să refuz politicos elixirul miraculos, când văd că nașa vine cu o cutiuță de cremă pe care mi-o întinde. Nimic unsuros, nimic vechi, nFarmec (1)imic care să mă facă să devin suspicioasă în legătură cu valabilitatea ingredientelor. Din contră, produsul părea profesional și modern.

– Să știi că și trucurile de frumusețe țin pasul cu timpurile în care trăim. Compania Farmec fiind un brand românesc, cunoaște atât problemele româncelor, cât și soluțiile acestor probleme. În acest scop, lucrează de mult timp la perfecționarea produselor de frumusețe. Crema  hidratantă din mâna ta este chiar un astfel de produs menit să aducă zâmbetul pe buze și să pună în evidență frumusețea noastră naturală. Uite şi loţiunea tonică antioxidantă ce te va ajuta în tonifierea, demachierea şi hidratarea tenului, având ca şi ingredient acelaşi ulei din flori de mac. Nu-ți face griji pentru eleganța britanică, iubitFarmec (2)o! Chipul tău va radia de încântare și vei eclipsa până și cele mai impecabile maniere. Folosește crema pe care ți-am dat-o și spune-mi ce părere a avut Ovidiu de finuța mea!

………………………………………

Cureaua neagră vintage pe care o găsisem întâmplător printre hainele mamei ascundea perfect faptul că rochia galbenă era puțin cam lărguță. M-am privit din nou în oglinda care se transformase din dușman în prieten peste noapte. Chipul meu reflecta acum prospețimea pe care o admirasem și invidiasem mereu la nașa mea cea bună. Elixirul frumuseții, cadoul meu neașteptat, își făcuse din plin efectul magic. Petele roșii dispăruseră, iar pielea era acum nu doar intens hidratată ci și suplă, luminoasă şi catifelată. Ovidiu a spus că sunt frumoasă datorită zâmbetului meu care îmi luminează chipul. Eu știu însă mai bine…
…………………………………………

În living, surorile mele și Leonor savurează o bautură verde cu gheață. Atunci când cobor, verdele din pahare se transferă parcă pe fețele lor.

– Unde te duci așa gătită, domniță? mă întreabă acru mama mea vitregă.
– În oraș, spun abia șoptit.
– Da, și noi, imediat ce vine Ovidiu, îmi răspunde Larry cu un zâmbet malițios pe față.
Soneria se aude strident. Leah sare ca arsă să răspundă. Așa cum mă așteptasem, Ovidiu arată superb îmbrăcat într-un costum albastru marin care-i pune în evidență corpul lucrat intens la sală. Înghit în sec. Eu mă machiasem doar puțin, mizând pe naturalețea de care vorbea nașa mea. Oare păream prea ștearsă? Surorile mele erau adepte smookey-eyes şi buze roșu aprins. Parcă ele se asortau mai bine cu termenul de celebritate. Și totuși …

Imediat ce Leah l-a luat de brat, Ovidiu și-a retras mâna politicos. Cu un rânjet răutăcios, Larry se ridică și îi spune:

– Noi suntem gata, honey. Văd că ești foarte punctual. Și noi, în Marea Britanie, respectăm timpul.

Cum Ovidiu nu schița nimic, sprâncenele perfect pensate ale surorilor mele s-au ridicat la unison.

– De fapt, spuse el, am venit să o iau pe Ana. Uitați-vă după noi în club. Avem o masă rezervată lângă scenă.

Era rândul meu să zâmbesc… Am ieșit pe ușă cu Ovidiu, care își petrecuse brațul pe după umerii mei, șoptindu-mi delicios la ureche: „Ești frumoasă!”.

Secretul frumuseţii:  Farmec cu gama nouă Gerovital Plant, având la bază uleiul organic din flori de mac ce protejează tenul şi pielea de stresul urban.

-Mami, ce înseamnă să fii urâtă?

-Nu ştiu, draga mea. Noi suntem românce!

                                                Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

50 Shades of Diego!

    Aveam emoții, era o seară decisivă pentru mine. Voiam să îmi pun imaginația în practică, dar ceva care să nu fie nici foarte îndrăzneț și nici foarte timid. De felul meu sunt pudică, dar voiam o schimbare. Harold îmi arătase latura lui, era plin de tandrețe și genul de bărbat care nu face nimic dacă nu întreabă înainte: „Pot? Îmi dai voie?”…. “Dar eu? Să merg mai departe?”.

    Putea el să îmi asculte dorințele? Eram o novice, dar asta nu mă împiedica să am vise. De câteva ori cred că i-am dezvăluit fără să vreau din dorințele mele ascunse, dar nu a avut nicio reacție, prin urmare nici nu cred că m-a auzit sau că a înțeles ceva. Sau poate mi s-a părut mie că am spus ceva. Or fi fost numai gândurile mele? Am luat-o razna, asta este clar! Și totuși, aș încerca! În seara asta mă întâlnesc cu Harold! Îi știu locuința, cam austeră pentru gusturile mele, dacă mă întrebați, dar ce vreți, este un decor pur masculin. Dacă i-aș spune să decoreze cumva să fie mai cald, mai senzual, mai… mai…. Cine naiba sunt eu să îi distrug decorul omului? Da, dar acest om este bărbatul pe care îl iubesc, așa că pot să visez și eu liniștită că poate vreodată…
Sticla de vin roșu pe care o cumpărasem pe traseu prevestea o noapte hot, care speram să fie ceva in genul 50 Shades. Aveam chef de nebunii și noaptea era luuuungă!
Mister Grey era sursa de inspirație perfectă pentru niște ore incendiare, dar îmi cam displăcea ideea cu masa… Hmmm…  eu nu voiam să îmi torturez coastele pe lemnul tare. Nu. Eu preferam confortul, așternuturile moi, mochetele pufoase care să mă facă să simt că plutesc. Cred că citesc cam mult eroscop. Poate ar trebui să o las mai moale. Poate Harold nu gândește asa. Poate că o să-l sperii cu dorințele mele…
Cobor din taxi-ul care mă adusese, emoționată la gândul că ceea ce urmează va însemna cumva o ruptură în relația mea… sun la ușă cu inima bubuindu-mi în piept și vă spun sincer că aveam acea senzație să fac stânga împrejur și să fug. Toate acestea se întâmplă în fața unei uși care nu se mai deschidea, deci aveam vreme ori să fug, ori să nu îmi pun dorințele în aplicare. Optez pentru… Ușa se deschide și din prag mă întâmpină un altfel de Harold. Doamne, tipul ăsta este tipul meu? În fața mea nu mai era cel cu care eram obișnuită, tipul serios și impecabil îmbrăcat, impecabil aranjat de fiecare dată, tipul cu reguli scrise. Vedeam acum un bărbat cu blugii lăsați pe șolduri, cu părul ca și cum își trecuse degetele prin el, cu bustul gol, zâmbind din colțul gurii lasciv şi privindu-mă printre genele lăsate. În privirea lui nu se deslușea nimic, nu știai ce gândește sau ce vrea, era un mister. Ăsta părea tipul șmecheraș, care oricând și la orice oră m-ar fi devorat. Rămăsesem fără grai! Își ridica o sprânceană și cu zâmbetul de o senzualitate fără margini îmi întinse mâna și dintr-o smucitură m-am trezit dincolo de prag. Dar înainte de-a trece pragul, vă jur că nu știu cum și nici când m-am trezit legată la ochi. Nu am apucat să spun nicio silabă, nu aveam nicio reacție, cred că omul a lucrat câtă vreme am stat holbându-mă la el. Simt că încetișor sunt împinsă câțiva metri și oprită, iar legătura îmi dispare ca prin farmec.
Pentru prima dată am rămas ca la dentist și cu ochii cât cepele, nu-mi venea să cred! Locuința lui Harold se schimbase!
La vederea covorului de un roșu intens am simțit că sângele începe să îmi pulseze în vene într-un mod neobișnuit. Părea atât de moale, iar culoarea atât de vibrantă, încât imaginația mi-a luat-o la galop. Deja mă puteam vedea întinsă pe acel covor, cu flăcările din șemineu dansând pe pielea mea. Oare el la ce se gândea? Uneori mă enerva faptul că în ochii lui nu puteam citi nimic, însă la ceva tot s-a gândit atunci când a amplasat acel decor pasional în fața focului. Cine a zis că roșu e culoarea iubirii arzânde nu s-a înșelat… Nu s-a înșelat deloc!
Vă las pe voi să vă imaginați ce a urmat…
Târziu în noapte, întinsă pe covorul roșu și moale, martor al dorințelor mele, înconjurată de brațul posesiv al iubitului meu și cu un zâmbet tâmp pe față, mi-am rotit ochii prin cameră. Nu apucasem să văd prea multe și acum analizam curioasă. Covorul îmi oferise momente unice, sălbatice, încărcate de forța culorii care parcă domina toate fanteziile mele.Diego (2)
Draperiile de un roșu liniștitor ascunzând secrete crea o atmosferă intimă și senzuală. Dintre draperii se întrezăreau perdelele asortate, alese cu bun gust, iar tapetul… nu observasem tapetul până atunci. Dar nu avusesem când… Wow, Harold s-a întrecut pe sine, știa, știuse ce îmi doresc! Să facă singur toate astea dovedește… Singur? Nu prea cred. Doamne, un gând trece fulgerător prin mintea mea!… Exista o altă “ea”? L-a ajutat?
Întorcându-mă spre bărbatul care îmi împlinise dorințele  și care dormea liniștit lângă mine, cu o expresie de mulțumire pe față și câteva șuvițe rebele pe frunte… am devenit și mai geloasă! Cine este ea? De ce?
L-am înghiontit încetișor…

    – Harold!…

    Cu voce somnoroasă și răgușită iubitul meu îmi răspunde:

    – Hm! 
– Cine te-a ajutat să decorezi casa? Este evident că nu ai făcut-o singur și te rog să nu mă minți!
Vocea aceea răgușită și joasă îmi răspunde:

   –  Diego!

    – Cine? Cine este Diego?
Se trezește de-a binelea și un rânjet îi apare pe figură:

Diego   – Geloasă?! Iubito, Diego este un magazin pe care l-am descoperit de curând. Știam ce îți dorești și știam ce îmi doresc și eu, așa că am apelat la ei. În afară de sfaturi profesionale, m-au ajutat cu tăierea, tivirea, surfilarea materialelor, chestii din astea, la care eu nu mă pricep,  toate la fața locului, am plătit cu cardul şi problema s-a rezolvat. Şi n-ai văzut ce covoare moderne avem şi în celelalte camere, dar ai tot timpul din lume, pentru că nu te mai las să-mi scapi. Asta va fi casa ta, casa noastră!  Mulțumită de răspuns?! Și deci… esti geloasă? Își pune în aplicare iarăși rânjetul acela sexy.
– Cine? Eu? Da, bine, poate puțin. 
Râde încetișor și mă trage în brațele lui. Acum sunt liniștită și nu pot decât să-i mulțumesc lui Diego că a reușit să îmi creeze atmosfera dorită. Da, mă simt ca în 50 Shades of Grey! Închid ochii și somnul începe să mă cuprindă, dar nu înainte de a zâmbi la gândul ce apare. Ce Grey?!!….50 Shades of Diego! Mi-a oferit casa de vis!

    Până la urmă casa de vis este casa în care eşti alături de persoana iubită, acolo unde eşti fericit, plângi, râzi, te cerţi, suferi, te împlineşti, unde simţi că este locul tau indiferent de ceea ce este în jur, restul…. te ajuta Diego!

   “Un vis pe care-l visezi singur e doar un vis. Un vis pe care-l visăm împreună e o realitate.”-John Lennon

                                                          Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Mă ucide ea…Măturica mea!

Of! Piticii ăștia uneori sunt culmea! Niciodată nu reușesc să își pună lucrurile în ordine și de fiecare dată se întorc cu încălțările murdare de noroi și cu hainele pline de frunze uscate care… iată, sunt împrăștiate peste tot pe podeaua de-abia lustruită!

Uneori, chiar și eu, Albă-ca-Zăpada, simt că sunt la capătul puterilor, iar măturatul continuu îmi răpește și ultimul strop de energie! În zadar i-am spus Somnorosului „Încetează să mai intri încălțat până în dormitor!” sau Morocănosului „Încearcă să mănânci la masă si nu pe podea!”, că ei parcă nici nu mă aud. Mă așteptam la puțin ajutor din partea Înțeleptului, dar el consideră că este, bineînțeles, mai înțelept să lași pe cineva să își descopere propriile greșeli decât să îl atenționezi, iar Rușinosul e prea timid să ia cuvântul, deși știu că îmi dă dreptate. Nu știu ce să mă fac! Am o uriașă problemă! Primăvara bate la ușă, pomii, uite, au început să înflorească, toată natura se trezește la viață ca în fiecare an, iar căsuța din pădure are în continuare o podea jalnică, oricât de mult m-aș chinui să o mențin sclipitoare. Va trebui, bineînțeles, să mătur din nou… și din nou… și din nou… până ce măturica asta mă va ucide într-un final.

Cine a spus că viața Albei-ca-Zăpada alături de pitici e una ușoară??? Să știți că autorul a mai și pus de la el! Adevărul e ca mă simt atât de obosită! Nu e deloc un basm frumos să mături mereu dupa 7 pitici îndărătnici!!!

După 7 zile …

Dragii mei, vă amintiți că vă povesteam cât de amărâtă mă simțeam zilele trecute, când măturatul căsuței mă demoraliza și îmi lua din timpul în care plănuiam să mă bucur de venirea primăverii? Ei, acum totul s-a sfârșit! Nuuuu! Nu vă gândiți la ce-i mai rau! Nu am plecat din căsuță și nici nu m-am hotărât să mă mut prea curând la prințul meu. De fapt, eu m-aș cam muta, dar Împărăteasa îmi caută nod în papură și prefer să aștept până ce va fi gata castelul nostru. Doar al nostru, adică. Fără ochi curioși.

MarketOnlineÎn fine… să vă spun cum am rezolvat problema. După încă două zile în care m-am spetit lustruind podelele, am hotărât că e timpul să găsesc o soluție… și asta urgent. Așadar, m-am conectat la lumea modernă. Am părăsit puțin povestea (sper că nu s-a supărat nimeni că personajul principal nu a fost de găsit câteva ore) și am hotărât să accesez Internetul. Nu aveam prea mult timp la dispoziție și deși mi-ar fi plăcut să vă cunosc lumea mai bine, am optat pentru un magazin online si anume, magazinul MarketOnline.ro. Vaaai! Ce de chestii interesante aveți voi în magazine!!! Dar cum v-am spus, timpul meu este limitat si nu pot admira chiar totul. În schimb, oferta de aspiratoare profesionale m-a cucerit și imediat mi-am dat seama că un aspirator modern este ajutorul de care am nevoie pentru Căsuța din Pădure. Vaaaai! Dar câte electrocasnice! Câte aspiratoare! Ce alegere dificilă a fost și timpul mă presa nemilos! (Chiar sper că nu mi-a remarcat nimeni lipsa, altfel nu stiu cum voi explica această absență!!!). Produsul pe care în cele din urmă l-am comandat cu convingere a fost aspiratorul Rohnson Aquatech R144 si… ok, recunosc, am mai lipsit puțin și când a trebuit să ridic comanda, dar numai puțin de tot. Înainte să credeți că Albă-ca-Zăpada are chef să plece din poveste, vă informez că nu este adevărat. Eu doar am încercat să îmi fac viața mai plăcută în căsuța piticilor.

Acum podelele strălucesc de curățenie, Am deschis ferestrele și îmi place cum lumina soarelui se oglindește în fiecare lucru din încăpere. Știu că piticii vor sosi în curând si totul se va umple de praf, frunze, crengi si… bleah, noroi! Dar de când sunt fericita posesoare a unui aspirator, simt că întreținerea căsuței nu mai este nicidecum o corvoadă pentru că termin foarte repede.

Acum mă pot bucura de primăvară, alături de cei 7 prieteni ai mei, care încă nu știu secretul aparatului electrocasnic din poveste. Uitați, dragilor! Au înflorit atâția ghiocei sălbatici! Nu-i așa că primăvara este o splendoare???

                            Primăvara începe cu MarketOnline şi Rohnson!

                           Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Celebrități cu toc sau fără toc

Cu toc sau fără toc? În acest articol vă voi prezenta câteva celebrități care au optat atât pentru ținute cu toc, cât și pentru cele fără toc. Vom vedea care sunt cele mai interesante combinații și care li se potrivesc cel mai bine.

Jessica Alba

Aceeași culoare dar două ținute cu rezultate complet diferite. Jessica Alba alege o pereche de pantofi cu toc, de culoare neagră, cu părți transparente, pe care i-a combinat cu o haină cu dungi în nuanțe pastel. După cum se poate observa în imaginea din dreapta, optează și pentru pantofi fără toc,  pe care îi combină cu articole vestimentare casual precum un tricou navy. Îi stă mai bine cu prima ținută, nu-i așa?

continuarea citiţi în articolul de pe site-ul fashion365.ro

Viaţa dincolo de graniţă

Cu toţi visăm la o viaţă mai bună, ne străduim, muncim, ne plângem, dar mergem mai departe. Dacă ne-am uita în jurul nostru avem vedea totul ca un furnicar, o agitaţie continuă pentru supravieţuire. Trăim în România pentru că aici ne-am născut, iubim şi sperăm ca de mâine printr-o minune norocul să dea peste noi şi destinul să ni se schimbe, să câştigăm la lotto sau să plecăm în afară pentru a câştiga mii de euro. Câţi dintre cei plecaţi au găsit liniştea, fericirea, mulțumirea?
Am ales să întreb pe cei care au reuşit să depășească limitele cum este viaţa dincolo de graniţă. Eu am fost extrem de curioasă şi chiar dacă părerile sunt împărţite, aceasta este realitatea. Nu peste tot sunt câinii cu covrigi în coadă. :)

MĂDĂLINA

La vârsta de 18 ani am decis foarte entuziasmată să îmi iau viaţa în propriile mâini şi să îmi creez singură un viitor mai bun. Cu ajutorul unei mătuşi am ajuns în Londra şi am început să muncesc. Am avut doar două probleme, şi acestea foarte grave. Nu toţi oamenii erau atât de buni pe cât credeam eu, iar banii nu picau nici pe departe din cer, ci trebuiau munciţi aşa cum nu mi-am închipuit vreodată că cineva poate muncii. În fine, pe lângă faptul că românii mei mă dezamăgeau pe zi ce trece tot mai mult, a trebuit să port în frunte eticheta de român: român care fură, român care minte şi român care jigneşte şi sare la bătaie din nimic. Nu că aş nega şi aş spune că asta nu ar fi adevărat, dar e strigător la cer că suntem cu toţii în aceeaşi oală, şi că o majoritate de 90% dintre noi suferă datorită lor, acelor 10%. Foarte puţini români buni am întâlnit în timpul acesta, nimeni nu ţi-ar da un sfat şi nu te-ar îndruma spre ceva mai bun. Noi încă mergem pe premiza: “De ce ăla să poată? De ce ăla să realizeze ceva în viaţă dacă eu nu o fac“. E simplu drag român, pentru că unii dintre noi chiar muncim, nu doar punem piedici şi încercăm să prostim, pentru că unii dintre noi ne dorim mai mult şi luptăm să avem mai mult şi pentru că unii dintre noi îşi urmează propriul drum, nu trag cu ochiul în grădina vecinului, fiindcă ştim că suntem stăpâni doar pe ceea ce deţinem noi, nu ei. Iar dacă totuşi te pune cel de sus să reuşeşti fără ajutorul lor, atunci să te ţii bine. Mi-a fost foarte greu să scap de mentalităţile românilor, de răutăţile celor din ţară, care clar au etichetat prost şi foarte prost doar pentru că au văzut că sunt bine, că îi ajut pe cei dragi acasă şi merg şi la o şcoală, dar m-am detaşat uşor de tot ce ţine de ei şi astăzi nu pot spune decât că sunt împăcată eu cu mine, că sunt mulţumită că nu “sufăr” şi eu de aceeaşi boală ca a lor. Am 21 de ani, am terminat o şcoală, am o muncă pe care o iubesc şi care mă împlineşte sufleteşte în fiecare zi. Nu mai contează că a trebuit să muncesc 7 zile din 7, să merg şi la şcoală şi să învăţ în acelaşi timp, nici că mă trezeam noaptea şi mă întrebăm “oare mâine la care job merg”, fiindcă aveam două ca să pot muncii fără liber să fac bani, tot ce contează este că acum nu mai trebuie să o fac. Acum muncesc din pasiune şi din plăcere. Şi aş sfătui pe oricine să facă asta, indiferent de câte nopţi nedormite ar avea, indiferent de cât de greu le-ar fi. Dacă au ocazia să plece, să o facă. Sunt sigură că atâta timp cât au capul pe umeri, atâta timp cât sunt oameni oneşti şi cu cei şapte ani de acasă vor reuşi oriunde, mai ales dacă sunt tineri. Nu ar trebui să uite niciodată că “ai carte, ai parte“!

PAULA

Bună, mă numesc Paula. Sunt căsătorită, am o fetiţă de cinci ani şi sunt în Germania de 6 luni. Ce m-a adus aici e altă poveste, dar pe scurt să zicem că neajunsurile au cerut acest lucru. Nu pleci din locul în care ţi-e bine nu-i așa?
Concluzia este că sunt într-o ţară străină de puţin timp, încercând să mă adaptez. Cum merge?
Fiind în zodia gemenilor, zodie duală cică, (nu sunt înnebunită după zodii, dar nu găseam altă introducere haotică :) ), am să vă prezint aşa zisa mea adaptare din două perspective:
Pentru cei de acasă suntem o familie reuşită care o duce bine. Soţul meu câştigă de şase ori mai mult decât câştiga în ţară, așa am reuşit în scurt timp să îmi înscriu fata la grădiniţă, iar alocaţia ei este de 188 euro faţă de cei 82 de lei. Locuim într-un apartament decent cu toate utilităţile şi de două ori mai mare decât cel pe care îl avem în România. Stăm aici cu chirie bineînţeles. Alte beneficii? Sunt o mulţime.  Concluzia este că acum avem o situaţie mult mai bună din punct de vedere financiar, trăim într-o ţară curată cu reguli sticte cu oameni bine organizaţi cu bun simţ şi ospitalieri. Dacă îi tratezi cu respect te tratează cu respect. Totul depinde de ţine cât de bine te adaptezi în ritmul lor.
Ceea ce mă duce la cea de-a doua perspectivă. În România am lucrat 10 ani. Aici, eu ca individ sunt fără loc de muncă. Stau acasă şi din punctul ăsta de vedere nu mi-e bine. Îmi lipseşte serviciul. De fapt îmi lipseşte muncă în colectiv, murmurul, zumzetul acela enervant.
Acasă cu copilul stătea mama, aici momentan nu prea am cu cine să o las. Întâi trebuie să se obişnuiască.
Cei cu care am vorbit au spus ceva de genul “lasă, o să vezi pentru fata o să fie cel mai simplu, copii prind cel mai repede”. Bineînţeles se refereau la limba germană care e grea şi deşi am făcut în şcoală şase ani de zile, o urăsc. O uram atunci, o urăsc şi acum. E butucănoasă, dar asta nu înseamnă că nu o învăţ.
Deşi mă uit că viţelul la poartă nouă când Melanie începe să vorbească mai repede cu mine (Melanie-mama Magdalenei singura fetiţă de la grădiniţă care se joacă cu fata mea. E nemţoaică), dar copilul meu e unul mai special, ca şi mine de altfel. Am observat că deşi a prins unele cuvinte nu vrea să vorbească şi comunică cu cei de la grădiniţă prin semne. E singura româncă de acolo, între zeci de nemţi şi turci, patru ruşi, doi bulgari un englez şi o chinezoaică.  Enumerându-i astfel mi-am adus aminte de un banc cu un un englez, un german şi un român, dar nu am să vi-l spun, mai mult ca sigur îl ştiţi.
 Concluzia este că după şase luni fata mea încă mă mai întreabă când ne ducem acasă. Cine a spus că o să fie simplu nu prea ştia ce vorbea: pentru copilul meu nu e.
Nu mă înţelegeţi greşit aici beneficiază de mult mai multe decât în ţară. Aici îi găsesc jucăriile pe care şi le doreşte sau rochiţele de prinţesă imediat, nu trebuie să stau ore în şir online pe diverse site-uri sau să mă duc în alt oraş doar ca să o fac fericită de Crăciun, de Paşti şi de ziua ei. Aici pot să mă duc la magazinul din colţ şi să-i cumpăr ce vrea în orice zi vrea.
Iar grădiniţa de stat de aici este ca cele scumpe şi private din Bucureşti, dar nu-i pot cumpăra prietenii care şi i-a lăsat acasă.
Ne bazăm pe faptul că timpul trece şi ea va creşte. Ce le vreau şi eu pe toate dintr-o dată ….
Să revin la mine. În străinătate cercul meu de cunoştinţe s-a restrâns mult. E cât găurica lui zero. Singurele mele contacte nemţeşti sunt cele două educatoare de la grădiniţă, Melanie şi medicul de familie. Români-3 familii. Şi cam atât. :) Sunt mulţumită totuși. După ce termin cursurile o să-mi depun un cv sau cerere la arbeitcenter şi o să-mi găsesc şi de lucru cu jumătate de normă, aici posibilităţile sunt mai multe. Pot spune că putem fi fericiţi aici, lucru la care acum mă gândesc cu calm. FERICIRE cum să intre în gândurile mele acum 2 ani când veneam de la serviciu stresată şi obosită gândindu-mă dacă îmi mai rămân bani după ce plătesc rata la bancă şi facturile, acestea se numesc planuri de viitor apropiat. Contactul cu ceilalţi români? Nu pot să trec peste fără să vă povestesc o mică istorioară din prima mea zi din Wetzlar, orăşelul în care sunt momentan.
 Fiind prima zi şi obosiţi după drum lăsăm bagajele la apartament şi ne ducem să mâncăm la un local cu specific turcesc şi terasă afară.
Era sfârşitul lui august o zi frumoasă de sfârşit de vară cu adiere blândă şi raze uşoare care parcă te mângâiau, vorbim încet pentru că aici toţi sunt așa. Pot să fie 20 de persoane într-un magazin şi să nu auzi nimic altceva decât gura copilului tău. Asta ca o paranteză.
 Să ne întoarcem la local. Voci din spate (ce-mi întrerup reveria în timp ce aşteptăm ceea ce comandasem) cu accent moldo-ţigănesc.
 Citat: Fă, dacă ne-a dus salată nu trebuia să ne aducă şi pâine? M-am făcut mică, m-am simţit prost că vorbeam aceeaşi limba ca ei. De aceşti aşa zişi ambasadori m-am mai tot lovit în transportul în comun şi în magazine.
Știţi e frumos că în liniştea acea din Lidl, Rewe sau Kaufland să mai auzi strigându-se: Fă unde eşti sau fă ai luat tot? Cei care sunt ca mine şi îi aud sau îi văd se fac şi ei tot mici. Am observat acest lucru şi zâmbesc discret de parcă ştiu un secret.
Nu pot să nu închid această mică povestioară fără să nu mă gândesc că cei din generaţia mea care sunt plecaţi sunt o sursă pentru Europa de şters funduri, de făcut curăţenie, de bauleteri, pentru ţări străine, dar nu pentru România.
Eu de ce am plecat? Pentru că am simţit că numai pot schimba nimic din căderea liberă în abis în care se află ţara mea, casa mea, mama mea, locul în care am iubit prima oară. Pentru că nu mai făceam faţă la presiunea şi cerinţele prosteşti şi a banilor puţini care nu ne permiteau să trăim.
Aşa că m-am refugiat aici. Regret totuşi că am fost nevoită să plec. Ţara mea de ce nu poate fi ca Germania? Poate pentru că ne facem toţi mici.
Regret şi mi-e dor de locul în care am crescut 30 de ani.

by -
4

Trip Talks #13: Culorile Africii | cu Rusanda Cijocaru, fashion designer

* luni, 15 februarie 2016, orele 19.00

** serie de evenimente lunare, cu intrare libera, dedicate calatoriilor si curajului de a trai viata cu adevarat; eveniment concept, creat de echipa Journey Pub (str. George Enescu nr. 25, chiar in Piata Romana)

“M-au cucerit oamenii și poveștile lor!”
“Africa a semănat în mine o iubire ireversibilă.” – Rusanda

  Trip Talks #13 ne duce pentru prima dată pe continentul african, în compania unei tinere creative: Rusanda Cojocaru și-a început Marea Aventură de viață chiar aici.. adică acolo! Povestim despre calatoria aceasta, ne inspiram din fotografii si material video din arhiva invitatei. Orice intrebare primeste raspuns

_____Culorile Africii____ 
“Prima mea călătorie în Africa a fost 7 ani în urmă, în Niger, care era atunci cea mai săracă țară de pe continent. Au urmat Benin, Togo, Burkina Faso, Tanzania, Cap Verde, Senegal și… tocmai am revenit din Africa de Sud. Am mers prin deșert, m-am scăldat în cascade rupte din rai, am zburat cu avion minuscul deasupra oceanului, m-am plimbat cu elefanții, am văzut cele mai frumoase safari din lume, plaje din nisip vulcanic, am încercat mâncare locală și am făcut sporturi extreme în mijlocul naturii sălbatice. 

Dar nu asta m-a cucerit: m-au cucerit oamenii. Și poveștile lor, care, într-o lume care cel mai des funcționează <<upside-down>>, au devenit lecțiile mele de viață. Nu știu sigur dacă Africa e cea care crește în mine, încă dinainte să realizez eu, sau eu m-am împlantat puternic în pământul ei și nu mă mai dau dusă de acolo. Cert este că a semanat în mine o iubire ireversibilă, încât nu aș mai vedea existența mea fără călătoriile încolo. Și nu mă voi opri, până nu voi descoperi fiecare secret, fiecare trib, fiecare limbă, cântec, dans magic. Pentru că Africa mea înseamnă culorile trecutului, prezentului și ale viitorului nostru, conexiunea la subconștientul colectiv și la ceea ce poate fi mai autentic în întreaga istorie a omenirii. 

Din călătoriile mele m-am întors transformată, cu multe daruri, unele la interior, iar altele vizibile pentru lumea întreagă. De asemenea, am creat o colecție de haine din wax cotton african și cu nevoia de a împărtăși cu cât mai mulți oameni bogățiile descoperite acolo.” Rusanda 

___Cine este Rusanda Cojocaru, fashion designer___
Are 28 ani și este o mândră basarabeancă, stabilită la București de 9 ani. A publicat o carte de poezii și este PR de profesie. A lansat campania de promovare a lecturii “Citesc, deci sunt sexy!”. Cu aproximativ 3 ani în urmă și-a lăsat jobul clasic pentru a porni propria afacere: Bookletta, geanta pentru femeia care citește – o invenție care îi aparține și care este unică în lume. După ce a vizitat 8 țări africane s-a întors de acolo cu multe povești și cu o idee de brand de haine din bumbac african, care astăzi se numește simplu și elegant… Rusanda. 

Evenimentul se desfășoară cu intrare liberă: rezervări se fac în limita locurilor diponibile, la numărul 0752 285 286. 

Parteneri media: Dailly Traveller, Orasul Vorbeste – RRC, Creative Arts, Bookblog.ro, Romania Pozitiva.ro, Gratuitor.ro, Filme-carti.ro, ChestiiUrbane.ro, Bookuria.info, Literatura Pe Tocuri

 

 

by -
8

Tendințe modă femei 2016

Tendințele în ceea ce privește moda pentru femei din 2016 vor aduce câteva schimbări stilului fashion pe care îl cunoaștem până acum. Se vor păstra, desigur, și câteva din elementele care au făcut furori anul acesta, dar cel mai important lucru este că tendințele din moda anului viitor sunt foarte generoase, astfel încât mai toate doamnele și domnișoarele vor reuși să se regăsească în recomandările noastre. Oricum, totul ține de creativitate și de modul în care reușiți să mixați hainele ce se regăsesc în tendințele designerilor, astfel încât să rezulte un outfit demn de admirat sau chiar invidiat.

Pentru a afla despre ce este vorba, vă propunem să parcurgeți acest material și să vedeți ce vi se potrivește cel mai bine în materie de stil. Vom discuta despre toate articolele vestimentare care se vor purta în anul următor, despre accesorii, imprimeuri și culori.

continuarea citiţi în articolul de pe site-ul fashion365.ro

Prietenia dintre El şi Ea

Este pentru prima dată când fac o paralelă despre un subiect regăsit într-o carte, dar mi-a plăcut foarte mult ce am descoperit în Anul în care te-am întâlnit de Cecelia Ahern, încât am vrut să vă transmit şi vouă.
Daca aţi citit măcar o carte  a autoarei sau aţi văzut una din ecranizări atunci sigur aţi remarcat că în general presară simboluri, vorbeşte despre viaţă făcând haz de necaz alegând de fiecare dată personaje normale cu calităţi sau defecte. Poţi regăsi o parte din tine printre rânduri, poţi să faci scenarii şi să te întrebi cum ar fi dacă ai ajunge în situaţia lor chiar şi pentru o clipă.

Nu voi face o descriere a acestei cărţi, nici gând, în fond există recenzie pe site ce poate fi citită, însă vă pot transmite că are acel ceva diferit care captivează.
El şi Ea sunt doi oameni care ajung într-un impas atunci când rămân temporar fără locuri de muncă.
Ea este Jasmine, o tânără talentată ce nu duce lipsă de bani, dar când pierde job-ul constată că viaţa îi este goală, se simte singură, inutilă şi fără o viaţă socială.
El este Matt, vecinul care îşi iubeşte la nebunie atât sticla de băutură, cât şi familia, doar că nu ştie cum să le aranjeze în funcţie de priorităţi atunci când timpul liber îl învăluie.
Fiecare ajunge să mediteze la viaţa lor, să lase zilele să treacă fără un scop pentru ca mai târziu să tragă linie, dar zilele Noului An par să aducă într-un final ceva revelator.

Partea cea mai interesantă intervine când Jasmine descrie că nu îşi cunoaştea vecinii, nu îi saluta şi nici nu o interesa, era prea ocupată cu rutina, nu vedea şi nu auzea, dar când a rămas fără loc de muncă totul s-a schimbat, timp are Slavă Domnului la discreţie, inclusiv ca să îl urmărească pas cu pas de la fereastră pe nesuferitul de vecin pe care îl detesta din tot sufletul. Îl vede zilnic cum stă în faţa casei la o masă pe când soţia se săturase să îi suporte ifosele, mahmureala şi indispozițiile zilnice, iar ca un ultimatum îi scrie o scrisoare în care îi transmite ce gândeşte, ia copiii şi pleacă. Scurt şi la obiect, poate se trezeşte şi el.
Fără voia lor cei doi vecini ajung să comunice, să se certe, să se ignore şi în final să pună pe tapet greșelile, doar așa vor înţelege ce este de făcut. Dacă la început El stă cu sticla de băutură până târziu în noapte, se neglijează şi îşi manifestă frustrarea în timp ce este ascultat de Ea-vecina care se băga în viaţa lui, mai târziu gestul i se va întoarce şi El va fi un bun ascultător îi va oferi sfaturi pline de înţelepciune când prietena lui nu va şti ce să facă în relaţia cu sora ei sau cu iubitul pe care şi-l dorea.

Relaţia lor va progresa, dar nu în una romantică, vor lupta pentru ţelurile care le-au avut dintotdeauna şi fiecare va începe să se gândească zi de zi la ce au avut şi la cum pot recupera, normal că nu este uşor şi vor întâmpina dificultăţi, dar când descoperi că nu eşti singur şi ai oameni în jur care îţi vor deschide ochii, atunci da, va răsări soarele şi pe strada ta.

Prietenia dintre El şi Ea este prezentă în majoritatea cărţilor autoarei, fie că sunt prieteni din copilărie, fie oameni maturi ca în Anul în care te-am întâlnit, dar aici intervine diferenţa pentru că nu se va transforma într-o legătură romantică, dar va fi ca o revelaţie.
De multe ori trece viaţa pe lângă noi, ne afundăm în griji, rutina ne ia totul şi uităm să ne redescoperim, să luptăm pentru idealurile care le avem, să prețuim zilele care trec, să zâmbim, să acceptăm fără drept de apel mâna de ajutor care ni se întinde, să suportăm o vorbă bună sau poate o remarcă adusă de cineva apropiat sau pur şi simplu de un străin.

Voi aţi trecut prin astfel de momente de impas? Dacă da, cum aţi reuşit să mergeți mai deoparte?

Vernisajul Expoziției colective de Artă Decorativă

Marţi, 15 decembrie 2015, orele 18:00, la Galeria SENSO (Bd. Unirii nr. 15, București) are loc vernisajul expoziţiei colective de Artă Decorativă.
Vor fi expuse lucrările artiștilor vizuali Arina Ailincăi, Dan Băncilă, Anca Boeriu, Cristina Bolborea, Manuela Botiș, Sandei Bucur, Lucian Butucariu, Danielei Făiniş, Costel Iacob, Nicolae Moldovan, Cela Neamţu, Anielei Ovadiuc, Dionisie Popa, Dumitru Traian Tili și Mihai Țopescu.

Cuvântul de deschidere al expoziţiei va fi susţinut de criticul de artă Dr. Doina Păuleanu, director al Muzeului de Artă din Constanța.
Acest eveniment este realizat cu sprijinul Catena Grup, prin Programul Catena pentru Artă.
Această expoziție urmează altor evenimente cultural-artistice găzduite de la începutul anului de Galeria SENSO. Remarcăm succesul expoziţiilor de pictură şi grafică ”Arborele vieții” – Alma Redlinger, al celei de sculptură și grafică „Formă şi Expresie” – Cristian Pentelescu și Ana Zoe Pop, al expoziţiilor de pictură Zamfir Dumitrescu şi Ion Anghel, al Expoziţiei Internaţionale de Artă Feminină Contemporană „Poduri Europene” (ediţia a XIII-a), al expoziţiilor de pictură „Just Imagine” – Oana Martia Cajal, a Anei Ruxandra Ilfoveanu și cea a artistului Ion Lazăr, prima expoziţie dedicată memoriei binecunoscutului artist plastic care a decedat în august 2014. Totodată, Galeria Senso a găzduit în perioada 3 – 9 decembrie 2015 expoziția de fotografie ”România Civilă. Spirit și Expresie”.
Expoziţia poate fi vizitată în perioada 15 decembrie 2015 – 29 ianuarie 2016, de luni până vineri între orele 11.00 – 18.00, sâmbăta și duminica între orele 12.00 -18.00.

Teodora Marin, Coordonator Comunicare
Oana Georgescu, PR Specialist

COMUNICAT DE PRESĂvernisajul-expozi-iei-colective-de-arta-decorativa

Vernisajul expoziţiei colective de Artă Decorativă la Galeria SENSO – 15 decembrie 2015, ora 18.00  

Vă invităm marţi 15 decembrie 2015, orele 18:00, la Galeria SENSO (Bd. Unirii nr. 15, București), la vernisajul expoziţiei colective de Artă Decorativă.

Vor fi expuse lucrările artiștilor vizuali Arina Ailincăi, Dan Băncilă, Anca Boeriu, Cristina Bolborea, Manuela Botiș, Sandei Bucur, Lucian Butucariu, Danielei Făiniş, Costel Iacob, Nicolae Moldovan, Cela Neamţu, Anielei Ovadiuc, Dionisie Popa, Dumitru Traian Tili și Mihai Țopescu.            

Cuvântul de deschidere al expoziţiei va fi susţinut de criticul de artă Dr. Doina Păuleanu, director al Muzeului de Artă din Constanța.

Acest eveniment este realizat cu sprijinul Catena Grup, prin Programul Catena pentru Artă.

Expoziţia poate fi vizitată în perioada 15 decembrie 2015 – 29 ianuarie 2016,de luni până vineri între orele 11.00 – 18.00, sâmbăta și duminica între orele 12.00 -18.00.

Această expoziție urmează altor evenimente cultural-artistice găzduite de la începutul anului de Galeria SENSO. Remarcăm succesul expoziţiilor de pictură şi grafică ”Arborele vieții”Alma Redlinger, al celei de sculptură și grafică „Formă şi Expresie” – Cristian Pentelescu și Ana Zoe Pop, al expoziţiilor de pictură Zamfir Dumitrescu şi Ion Anghel, al Expoziţiei Internaţionale de Artă Feminină Contemporană „Poduri Europene (ediţia a XIII-a), al expoziţiilor de pictură „Just Imagine Oana Martia Cajal, a Anei Ruxandra Ilfoveanu și cea a artistului Ion Lazăr, prima expoziţie dedicată memoriei binecunoscutului artist plastic care a decedat în august 2014. Totodată, Galeria Senso a găzduit în perioada 3 – 9 decembrie 2015 expoziția de fotografie ”România Civilă. Spirit și Expresie”.  

Vă invităm să vizionaţi câteva dintre reportajele SENSO TV dedicate protagoniștilor expoziției de ARTĂ DECORATIVĂ de la Galeria SENSO accesând link-urile:

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-6518/aniela-ovadiuc-focul-nu-iarta

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-6515/mihai-topescu-anatomia-sticlei

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-6514/nicolae-moldovan-ceramica-un-mod-de-a-trai

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-5437/detalii-anca-boeriu  

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-5105/cristina-bolborea-bijuterii-din-cutia-neagra

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-5714/daniela-fainis-om-al-portelanului

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-5749/cela-neamtu-pasarea-maiastra-a-tapiseriei

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-5713/dan-bancila-metafore-ale-sticlei

https://www.sensotv.ro/stiri/Arhiva-stiri-6146/mai-mult-decat-arta-manuela-botis

https://www.sensotv.ro/arta-plastica/Clipa-de-arta-5715/dumitru-traian-tili-poezie-in-alama  

Catena Grup, prin Programul Catena pentru Artă este sponsor al evenimentelor găzduite de Galeria SENSO.  

Teodora Marin, Coordonator Comunicare

Oana Georgescu, PR Specialist

 

comunicate de presa.ro

 

lansarea-colec-iei-de-rochi-e-pentru-petreceri-i-aniversari-my-wonderful-winter1 Lansarea colecției de rochițe pentru petreceri și aniversări – My Wonderful Winter

“A lucra rochițe pentru petreceri sau ocazii speciale este o continuă bucurie pentru noi, pentru că este un domeniu în care întâlnim copii și familii în cele mai frumoase momente din viața lor: petreceri aniversare, botez, nuntă, serbări școlare sau serbări la grădiniță”.
Pentru colecția de toamnă – iarnă a acestui sezon, Innocence a ales combinații minunate de tul și brocard prețios, țesut cu modele copilărești: rochițe vaporoase cu fluturi roz sau negri, rochițe cu flori colorate, sau cu păsări măiastre.
Vedetele colecţiei sunt rochiţele roşii de Crăciun: din catifea roşie cu o floare aplicată şi din brocard roşu cu flori ţesute, negre.

Avem multe cliente mititele care revin în fiecare sezon, și care deja au o colecție întreagă de rochițe pentru aniversări și petreceri de copii, Innocence. Suntem onorati că aducem încântare copiilor și ascultăm cu atenție fiecare reacție a acestora sau a mamelor lor. Bucuria copiilor care poartă Innocence este scopul nostru și ne motivează să încercăm mereu modele, croiuri, accesorii noi.”  Loredana Christopoulos – client service Innocence.

O dată cu apropierea sărbătorilor de iarnă, Innocence anunță lansarea noii colecții de rochițe elegante pentru fete, rochițe potrivite pentru Crăciun și Anul Nou sau pentru serbarea de Crăciun – colecția “My Wonderful Winter”.

Noile rochițe Innocence sunt așa cum deja acest brand ne-a obișnuit: elegante, spectaculoase, rochițe care se învârt împreună cu fetița, rochii de care cele mici se îndrăgostesc pentru totdeauna.

My Wonderful Winter by Innocence. Kind of magic

Tulul este predominant în colecție, plecând de la combinații elegante ca negru-roz pal, până la cele mai indrăznețe ca albastru-verde deschis. Fuste întregi de tul moale sau tul folosit doar pentru a da volum rochiei de bază.

Culorile specifice sezonului (roșu intens, flori în culori saturate) dar și nuanțe pudrate de roz, liliac sau flori.

Accesorii specifice brandului Innocence, îndrăznețe, o adevărată declarație de stil a celei care le poartă.

Despre Innocence

Innocence.Kind of magicTM Un brand tânăr, 100% românesc, produse create și produse, cu mândrie și încredere în industria textilă, în România.
Succes dovedit în vânzările externe prin colaborarea cu magazinul online din Marea Britanie alexandalexa.com și pe piața de botez din Cipru.

comunicate de presa.ro

atelierele-ilbah-la-make-up-fest-2015-1-2-noiembrie-2015Atelierele ILBAH la Make-up Fest 2015: 1-2 Noiembrie 2015!

Atelierele ILBAH isi anunta prezenta in cadrul Make-up Fest 2015 cu multe suprize pentru pasionatii de Make-up

Atelierele ILBAH isi anunta prezenta in cadrul Make-up Fest 2015, ce se va desfasura in perioada 1-2 Noiembrie 2015 (Duminica si Luni), la Crystal Palace Ballrooms din BUCURESTI. In mod exceptional, Atelierele ILBAH, anunta ca va oferi celor care le vor vizita standul, vouchere de reducere substantiale pentru Cursul de Machiaj Profesional pe care il organizeaza! Numarul de vouchere este limitat.

“Asa cum deja v-am obisnuit, vom fi prezenti si in acest an la Make-up Fest, cu un stand tematic de exceptie si cu foarte multe surprize pentru vizitatori. Nu puteam sa lipsim nici de aceasta data de la cel mai important eveniment pentru industria de machiaj din Romania. Stim ca sunt foarte multi pasionati de make-up care ne urmaresc si asteapta cu nerabdare sa vada ce le-am mai pregatit si anul acesta. Pe ei, dorim sa ii anuntam ca le-am pregatit vouchere de reducere pentru cursul de Machiaj Profesional organizat de Atelierele ILBAH. Voucherele se vor elibera doar pe parcursul celor 2 zile ale festivalului, in cadrul standului Atelierele ILBAH. Voucherele vor putea fi folosite pentru inscrierea la Cursul de Machiaj Profesional doar in perioada 1-15 Noiembrie .

De ce oferim aceste vouchere de reducere? Pentru ca Make-up Fest este un motiv de sarbatoare si se intampla odata pe an. Prin reducerile oferite in cele 2 zile de targ, expozantii prezenti la eveniment isi doresc sa promoveze makeup-ul romanesc si intreaga industria din jurul acestui domeniu!” ne spune Vlad Iliescu, General Manager Atelierele ILBAH.

Ce alte surprize va mai asteapta la Make-up Fest 2015

Anul acesta, doua foste cursante Atelierele ILBAH, absolvente ale Cursului de Make-up vor concura in Finala Concursului International de Machiaj: THE NEW TALENT, ce va avea loc Duminica, 1 Noiembrie in cadrul Make-up Fest 2015. Bianca Florea si Anca Arghir s-au calificat in finala de duminica unde spera sa castige marele premiu. Concursul va incepe la ora 10:15 si se va termina la ora 13:00 cand va avea loc festivitatea de premiere.

Legat de standul Atelierele ILBAH, va putem spune ca acesta va fi amenajat tematic si cu siguranta va surprinde prin design-ul unic. Aici, o parte din cursantii de la atelierele de hairstyling si make-up, vor realiza transformari spectaculoase pentru vizitatorii standului. Va fi o foarte buna ocazie pentru cursanti sa isi demonstreze cunostintele si sa ia contact cu atmosfera evenimentelor de acest tip.

In cadrul Make-up Fest 2015 se vor organiza mai multe Master Classes de Make-up, unul dintre ele fiind sustinut chiar de Alexandru Abagiu, bun prieten al Atelierele ILBAH. Demonstratia sustinuta de Alexandru Abagiu va avea loc Luni, 2 Noiembrie, intre orele 11:00-14:00. La acest Master Class vor participa toti trainerii Atelierele ILBAH de la cursurile de machiaj profesional.

Informatii importante legate de Make-up Fest 2015

Locatie: Crystal Palace Ballrooms din BUCURESTI

Data desfasurarii: Duminica, 01 Noiembrie – Luni, 02 Noiembrie 2015

Program de vizitare: 10:00-19:00 

Pret bilet: 5 Lei 

Viziteaza standul Atelierele ILBAH de la Make-up Fest 2015 si descopera surprizele de aici!

comunicate de presa.ro

 5 trucuri care te ajuta sa porti pantofi cu toc inalt fara sa te doara picioarele

Ce poate fi mai sexy decat o pereche de pantofi cu toc inalt! Face picioarele frumoase, suple, iar mersul si postura mult mai elegante. Totusi, nu e usor sa ii porti daca nu esti obisnuita. Durerile de picioare pot deveni cumplite. Nu insa si daca stii urmatoarele trucuri:

Garkony
E important sa te simti comod intr-o pereche de pantofi. Important este calapodul, modul in care au fost confectionati si materialele folosite. Daca toti acesti parametri sunt atent respectati, pantofii sunt usor de purtat, chiar si atunci cand au tocuri de 10 centimetri inaltime. Produc5-trucuri-care-te-ajuta-sa-porti-pantofi-cu-toc-inalt-fara-sa-te-doara-picioareleatorul roman de incaltaminte Garkony realizeaza pantofi cu branturi prevazute cu un buret special, care ofera un plus de cofort intrucat absorb socurile si umplu golurile dintre talpa piciorului si talpa interioara a pantofului.
Fa exercitii de incalzire a muschilor
Practic, muschii si ligamentele dor atunci cand porti timp de mai multe ore incaltaminte cu toc inalt. De aceea, e bine ca inainte sa pornesti la drum cu pantofii tai cei mai frumosi sa faci cateva exercitii. Roteste gleznele de zece ori intr-o directie si de zece ori in cealalta, apoi fa tot atatea ridicari pe varfuri. Iti vei simti picioarele mult mai relaxate si pregatite pentru o zi la inaltime. Chiar si pe tocuri de 9 centimetri, asa cum sunt pantofii din piele din imaginea de mai sus. Fa pasi mari

 Poate ai vazut fotomodelele pe podiumuri cum calca facand pasi mari si balansandu-si corpul. Dincolo de faptul ca este o tehnica de mers care imprima tinutei o senzualitate aparte, este si foarte practica, intrucat se stabileste mult mai bine centrul de greutate reusind sa iti pastrezi foarte usor echilibrul, ceea ce pe tocuri inalte pare aproape imposibil la prima vedere. Cu pantofii Garkony garantat nu vei avea nicio problema. O spun miile de femei care i-au purtat in ultimii ani.

Poarta doar incaltaminte potrivita

 Fii atenta atunci cand comanzi o pereche de pantofi. Alege intotdeauna marimea potrivita si, pe cat posibil, probeaz-o inainte de a pleca la drum. In cazul dreptacelor, piciorul drept este de regula mai mare cu jumatate de numar decat stangul. La stangace este invers. De aceea, este bine sa probezi pantoful din piciorul putin mai lung pentru ca altfel vei avea mult de indurat. Orice pereche de pantofi produsa sub brandul Garkony ai comanda si ajungi la concluzia ca nu ti se potriveste o poti returna in termen de 14 zile.

Poarta pantofi cu tocul gros

Daca e pentru prima data cand porti pantofi cu toc inalt ar fi bine sa incepi cu o pereche cu toc gros. In felul acesta iti vei mentine mult mai usor echilibrul si nici picioarele nu te vor mai durea atat de mult. Producatorul roman de incaltaminte din piele Garkony vine in intampinarea ta cu o serie de pantofi moderni cu toc gros sau chiar cu toc mai jos, astfel incat sa ai un start perfect in „lupta” cu tocurile inalte.

Despre Acasa Media

Acasa.ro este in prezent unul dintre cele mai vizitate portaluri din Romania cu peste 1.500.000 de vizitatori lunar si peste 300 000 membri activi. Portalul are o structura complexa cu 33 de sectiuni si trimite lunar 22 newslettere la peste 150 000 de abonati.

Conform informatiilor trafic.ro, portalul detine acum locul 22 in clasamentul general al site-urilor romanesti si locul 2 la sectiunea Lifestyle

comunicate de presa.ro

by -
2

Se poate simboliza viața printr-o grădină?Anul in care te-am intalnit de Cecelia Ahern

Cartea Anul în care ne-am întâlnit” de Cecelia Ahern, m-a convins că da, modul în care arată viața noastră, bunurile pe care le deținem, sentimentele și trăirile pe care le avem, toate sunt efectul unor acțiuni trecute, cum s-ar zice ”culegi ceea ce semeni”.

Dacă lăsăm sentimentele negative să ne domine, e ca și cum ai lăsa o grădină să fie năpădită de buruieni. Pe de altă parte, ”miracolele cresc doar acolo unde le sădești”, ne zice cartea, iar eu tind să-i dau dreptate întru totul. Trebuie să te străduiești, dacă îți dorești ceva cu adevărat. Sunt de acord că nu totul depinde numai de noi, există influențe exterioare pe care nu le putem elimina, cum ar fi, de exemplu, o ploaie cu grindină care poate distruge o grădină. Pe de altă parte, nu poți avea nici scopuri nerealiste, care nu se pot realiza nicicum, așa cum nu poți crea o grădină tropicală într-un ținut înghețat. Exemplele pot continua.

“E mai bine să ne mişcăm, să ne dezrădăcinăm şi să o luăm de la zero. În felul acesta vom înflori.”

Gradina-Editura All

Cursuri de design interior la Şcoala de Design Şerbancursuri-de-design-interior-la-coala-de-design-erban2

În perioada 23 – 25 septembrie, Școala de Design Șerban organizează înscrieri pentru anul de studii 2015 – 2016. Școala de Design Șerban este o școală cu o experiență educațională de 5 ani în designul de interior, pe care îl promovează prin intermediul principiilor de sustenabilitate, funcționalitate și estetică rafinată până la esență și simplitate. Programa de studii pune accent, dincolo de cursurile și seminariile teoretice și practice, pe atelierele de proiectare în cadrul cărora cursanții, asistați de profesori, realizează proiecte variate și realiste de amenajări interioare și mobilier.

Practicarea meseriei de designer de interior presupune atât dobândirea de cunoștințe de specialitate, cât și exersarea practică a unor abilități de bază. În cadrul Școlii de Design Șerban, viitorul designer de interior va învăța într-un an de școală să își transmită ideile prin intermediul unor piese de prezentare privind estetica și tehnica, necesare în această profesie: brief, tablouri de idei, hărți mentale, releveu, concept, schițe, machete, planuri și secțiuni – desenate și valorate pe computer, modele 3d și randări – realizate pe computer, mood-board-uri, detalii de execuție, planuri de iluminat, etc.

Disciplinele de învățământ sunt atent combinate pentru a permite asimilarea într-un mod organic, treptat, a necesarului de cunoştinţe teoretice şi abilităţi practice, culminând cu predarea ultimului proiect, de diplomă. Discipline precum Proiectarea Amenajărilor Interioare, Studiul Formelor și al Culorilor, Grafică Asistată de Computer, Design şi Ecologie, Istoria Stilurilor, Tendinţe Contemporane în Design, etc. sunt dezvoltate prin cursuri teoretice şi seminarii practice, susţinute în cadrul școlii, respectiv workshop-uri, vizite de studiu și invitați.

Anul de studii este împărțit în 4 module, definite ca durată de 4 proiecte de amenajări de interior în care se abordează diferite programe (spaţii rezidenţiale, de alimentaţie publică, expoziţionale, etc.). În programa de studii se pune accent pe componenta practică, respectiv pe atelierele de proiectare în cadrul cărora cursanţii, asistaţi de profesori, realizează proiecte variate şi realiste.

În perioada 23 – 25 septembrie, Școala de Design Șerban organizează înscrieri pentru anul de studii 2015 – 2016, urmând ca demararea noului an să aibă loc pe 5 octombrie. Pentru informații suplimentare privind prezentarea școlii, o galerie de proiecte din anii anteriori, oferta de studii și procedura de înscriere, vă invităm să consultați pagina școlii: https://scoaladesignserban.wordpress.com/

Despre Şcoala de Design Şerban

Școala de Design Șerban propune o programă de studii axată pe ateliere de proiectare în designul de interior, transmiterea unor cunoștințe de specialitate și prezentarea unor instrumente necesare proiectării, concretizate în realizarea a 4 proiecte de amenajări de interior.

comunicate de presa.ro

%d bloggers like this: