Lifestyle

Filându-l pe Voldemort în taxi

Vise literare (III) – Filându-l pe Voldemort în taxi, La plajă cu Sadoveanu

Pentru că au fost cereri, am hotărât să facem o trilogie a viselor literare. Introducerile sunt de prisos, așa că haideți să vedem ce scriitori/personaje am mai visat:

Filându-l pe Voldemort în taxi

Vise literare (III) - Filându-l pe Voldemort„Am visat că… îl urmăream pe Voldemort cu un taxi! Vroia să-l omoare pe nepotul profesoarei mele de franceză și eu încercam să-l opresc! Culmea că nici nu știu dacă profesoara mea de franceză are vreun nepot! Dar în vis avea, era fiul surorii ei (nici dacă are vreo soră în realitate nu știu, dar ce mai contează?). Și ea (profa de franceză) îl ascundea pe nepot de Voldemort la ea acasă. Voldemort era într-o mașină și eu într-un taxi, îi spusesem taximetristului să urmărească mașina. Știu că stăteam pe bancheta din spate, mă ascundeam după Vise literare (III) - Filându-l pe Voldemortscaunul șoferului (Voldemort nu trebuia să-și dea seama că eu îl urmăream) și mă uitam cum schimba șoferul vitezele. Asta pentru că în realitate mi se pare o adevărată filozofie să știi să schimbi vitezele ).  Cum îl urmăream noi așa, aud niște râcâituri, din ce în ce mai intense și deodată… miau! Mă trezesc și dau cu ochii de pisica mea, cocoțată pe gratiile ferestrei și urcându-se pe galerie.” – Sorina

Coșmarul cărților dispărute

„Acum vreo trei săptămâni, la serviciu, mi-a căzut în cap o carte (ca și cum nu eram suficient de zăpăcită). Vise literare (III) - Filându-l pe Voldemort cu un taxi, La plajă cu SadoveanuCartea era una destul de groasă și nu mi-a fost chiar foarte comod. Era un manual de medicamente. Întrebându-mă ce semn o fi acesta, am adormit gândindu-mă la manualul acela verde, gros și plin de termeni ciudați pentru mine. Imediat ce am închis ochii, m-am trezit din nou la serviciu, înconjurată de cărți… doar că, de această dată, toate cărțile erau identice. Toate cărțile erau acel manual de medicamente, iar eu mă întrebam cine  l-o fi scris: Tolstoi sau Dostoievski. În mintea mea, autorul nu putea fi decât unul din aceștia doi. Pentru că în librărie era întuneric, am început să pășesc printre rafturi, până am ajuns la rafturile unde eu știam că erau cărțile lui Dostoievski. Nu mai era nici un roman de-a lui… ci numai manualul acela care apărea obsesiv peste tot. Pe unul din rafturi, am găsit o scrisoare prin care eram anunțată ca a doua zi să pregătesc toate cărțile lui Dostoievski pentru un client… iar eu nu aveam nici o carte de-a lui… ci doar manualul de medicamente. Toată noaptea m-am chinut să găsesc o explicație, o soluție… ce aveam să fac a doua zi… unde dispărură toate cărțile????  Am fost foarte bucuroasă să constat că, la serviciu, toate cărțile erau așa cum trebuie să fie.” – Rodica

Orașul de deasupra balconului

orasul-de-deasupra_1_fullsize„Eram în vacanță și dormeam. De regulă, somnul îmi este deranjat mai degrabă de stimulii vizuali decât de cei auditivi. Cu alte cuvinte, mă deranjează mai tare și mă poate trezi o lumină aprinsă decât un zgomot. Poate să țipe cineva pe afară și nu mă trezesc, dar dacă aprinzi lumina, am impresia că-mi bagi lanterna în ochi și strig ca o căpiată: „Stinge lumina aia!”. De asta nu suport nici lumina lunii când dorm, dar asta e altă poveste.  Dormeam și deodată, în toiul nopții, percep o lumină. Soare. Soare noaptea. În starea dintre somn și trezie, știam că e noapte. Și mai știam și că eram în romanele Nicoletei Tudor și că lumina era de la cei de pe cealaltă planetă, care aterizaseră la noi.  Mă trezesc eu de-a binelea și nici urmă de extraterestru sau personaj din cărțile Nicoletei Tudor. Lumina venea de pe balcon, cel mai probabil de la vecinii de hotel. Sau de undeva de afară…”  – Sorina

 

La plajă cu Sadoveanu

„Am visat că eram la plajă… și nu oriunde, ci undeva pe o insulă de la marginea oceanului. Lângă mine, dar Vise literare (III) - filându-l pe Voldemortpe un prosop separat, Sadoveanu. Ursuz rău și foarte indispus. Nu puteai să legi o conversație cu el. Doar că eu, văzându-l, m-am grăbit să-l întreb dacă nu știe ce ocean e: Pacific sau Atlantic. El s-a enervat teribil și a zis că nici acolo nu poate să aibă liniște, iar eu m-am supărat pe el și i-am spus că nu-mi place nimic din ce a scris. La un moment dat, în cearta iscată între noi (la un moment dat m-a făcut chiar „impertinentă”), a apărut un om foarte mic care ne-a certat că suntem doar noi și că suntem incapabili să ne înțelegem. Mie mi-a fost rușine, dar simțeam că el nu avea același feeling.”  – Rodica

Voi visați personaje sau scriitori? Așteptăm răspunsuri!

 

Sursa foto: www.photo-dictionary.com

by -
8

Untold Festival 2016-Cluj-Armin van Buuren, Faithless, Nervo, Tiesto, Harwell, Martin Garrix, Lost Frequencies.

Into a world too realistic, full of sadness we will find another dimension where the music dominates the streets. Yes, we talk about Untold. Are you ready for it?

    Un festival care a ţinut mii de persoane treze timp de 4 zile (4-7 august). A avut loc în Cluj, un oraş care animă la delăsarea de tot ceea ce se petrece acasă ori la serviciu.

     Untold a fost duşul cu apă rece din timpul verii. Te lăsa pradă unui somn fără de  vise de la orele 10 AM şi te trezea brusc pentru a dansa şi a socializa de la orele 5 PM. Festivalul a fost bine organizat, îţi dădea senzaţia că ai pătruns într-un alt univers în care puteai lenevi într-un hamac, arunca într-un bazin cu mingi multicolore ori râde până la epuizare. Artiştii care urcau pe scenă nu te lăsau un moment să fii euforic: la fel ca păpuşarii, manevrau publicul după bunul plac. Voi aminti  doar câteva nume din cele care au urcat treptele Arenei şi anume Armin van Buuren, Faithless, Nervo, Tiesto, Harwell, Martin Garrix, Lost Frequencies.

    Probabil vă întrebaţi cum arăta ziua unui pitic din Untold. Ei bine de la orele 12AM pe uşă scria: PLECAT SĂ EXPLOREZ J . De ce spun „explorare”? Untold a fost motivul pentru care m-am aflat pentru prima oară în Cluj. Giuvaierul a fost reprezentat de acest oraş. Este un loc plin de cultură şi tradiţii, în care descoperi catedrale, biserici ortodoxe, greco-catolice ori protestante. Vitraliile, orga, desenele de pe ziduri conferă un adevărat spectacol privirii unui împătimit sau unei împătimite. Remarcăm cum arhitectura ne poartă în trecut, departe de ropota oraşelor mult prea active ori de somnolenţa celor prea melancolice. Ce m-a impresionat pe mine a fost felul în care erau construite clădirile. Pur şi simplu nu ştiam unde să-mi întorc capul.cluj

    Nu uit de panorama pe care o oferă parcul Cetăţuia sau de grădina botanică plină de trandafiri, de specii de arbori care mai de care mai exotici. Acestea, dragi cititori, aduc zâmbetul pe buze celor pasionaţi de natură, de viaţă, de traiul liniştit.cetatuia

    Cei care doresc a nu pleca cu desaga goală din Cluj, care doresc să se distreze şi să îşi cultive intelectul în acelaşi timp, au ocazia de a vizita Muzeul de Artă, pe cel Etnografic al Transilvaniei. Acolo se află oaza multora dintre noi. Noi care vom fi luaţi pe sus de operele lui Grigorescu, Ştefan Luchian, Tonitza. Astfel învăţăm paşii românilor, saşilor, maghiarilor. Luăm de la fiecare un rând şi alcătuim o carte.14074378_1345328985485673_117301678_o

    În această călătorie întâlneşti fel de fel de persoane, schimbi opinii, afli lucruri noi fără efort. Totuşi, depunem  puţin efort în a ne exterioriza şi socializa. La fel a fost pentru mine, dar am reuşit să înving acest impediment şi am descoperit Clujul la picior (şi cu autobuzul) cu ajutorul unei hărţi, a câtorva pliante, unor oameni de toată lauda care mi-au ghidat pe ici şi pe colo paşii.

    Cum era noaptea în Cluj? Plină de surprize. Arătam brăţările Untold  şi treceam graniţele unui alt tărâm plin de muzică şi lumini multicolore. Arena te chema din nou şi din nou.

    Pe drumul de întoarcere am dat de experienţa călătoriei cu trenul alături de un necunoscut care a avut răbdarea de a mă asculta povestind cele petrecute, iar eu curajul de a o face. După cum vedeţi am reuşit să fac acest lucru şi în scris.

Ne revedem la anul Untold!!! Poate că o să ne vedem şi noi, dragi cititori, pentru a face cunoştinţă cu Tiesto, cu oamenii din Cluj şi cu acest oraş încărcat de poveşti trecute, prezente şi…chiar viitoare.

by -
10

Dincolo de mănăstire se întinde o pădure care ascunde și ea file de istorie, unde cărările par imprimate în farmecul timpului de altădată... de asta cred că atunci când povestești despre aceste locuri, e bine să vorbești în șoaptă.

Mănăstirea Zamca – un loc încărcat de istorie

     Astăzi o să vă vorbesc, în șoaptă… despre un loc special, Mănăstirea Zamca. De ce în șoaptă? Pentru că mii de emoții ale anilor trecuți se odihnesc aici, între pereții impozanți ai acestui edificiu.
Cu câteva sute de ani în urmă, exista în Suceava o stradă plină de culoare, de arome și de cântec, care aparținea Comunității Armenilor din Suceava. Strada aceasta există și astăzi… o spune asta arhitectura caselor din zonă, a celor care nu au căzut pradă noilor tendințe, uneori ușor penibile ale construcțiilor de astăzi. Unele case de aici sunt o adevărată poveste, cu cerdac din lemn și verandă, împrejmuite cu grădini de flori, cu alei pietruite. Din altele nu a mai rămas decât tristețe și ruinele care amintesc de faptul că acolo, cândva, o familie și-a dus veacul, cu bune și mai puțin bune, așa cum numai într-o familie poate fi. Pășind pe strada aceasta, devii o parte din trecut, simți oamenii de altădată și poveștile lor… respiri izul acelei epoci. Urmând străduța, ajungi la Mănăstirea Zamca, un loc unde timpul pare să se fi comprimat, unde pădurea și aerul din zonă te caută să-ți povestească despre cum era odată.
Fascinante poveștile despre cum era odată… mai ales cele pe care le auzi de la pensionarii care se plimbă seara pe aleea din fața mănăstirii.zamca

    Recunoașterea ca monument istoric i-a revenit abia în 2004, an în care Mănăstirea Zamca a intrat oficial pe lista monumentelor istorice, complexul medieval Zamca fiind cel mai semnificativ edificiu religios pe care comunitatea armeană l-a ridicat în zonă, în anul 1606, atunci când o parte din armenii refugiați și-au găsit adăpost pe meleagurile noastre.
Unele date spun că există referiri la această mănăstire încă din secolul XV și că o parte din clădiri au constituit, pentru o perioadă de timp, sediul episcopiei armene.

    Ansamblul arhitectural al mănăstirii cuprinde biserica principală „Sfântul Auxentie”, turnul – clopotniță de pe latura de est, de 26 metri înălțime și o clădire cu paraclis la etaj, aflată la intrarea în mănăstire. Impresionante nu sunt doar dimensiunile sale, ci și elementele în stil gotic, clasic cu motive orientale.
Bătrânii de pe strada armenească povestesc despre trei frați care au construit acest ansamblu, care primise, inițial numele de Mănăstirea Sfantul Oxent. Despre cei trei frați, cu numele Auxent, Iacob și Grigore, se spune că ar fi cumpărat terenul, apoi au construit fiecare câte un edificiu: biserica fiind construită de Auxent, Iacob ridicând capela, iar Grigore fiind constructorul Turnului cu clopotniță.
Totuși, dincolo de povestea fraților care au ridicat clădirile ansamblului, din hrisovul domnesc al lui Alexandru cel Bun reiese faptul că din 1401 aici a existat prima episcopie armeană, condusă de către Hovhannes, cel căruia i s-a acordat, de altfel, dreptul de a păstori armenii refugiați pe teritoriul Moldovei.
Dacă urmașii lui Ștefan cel mare și a lui Alexandru cel Bun au tratat armenii cu bunăvoință, iar aceștia au conviețuit în pace cu băștinașii, sosirea la putere a lui Petru Rares le-a adus numeroase necazuri. Acesta a considerat că armenii nu sunt ortodocși, omorând o parte din ei. Unii au reușit să scape de mânia domnitorului, refugiindu-se în Transilvania. În aceste circumstanțe, Mănăstirea Zamca a fost arsă, fiind apoi refăcută de către Ioan Vodă cel Cumplit, care se trăgea din neam de armenimanastire

    Există numeroase controverse cu privire la data construcției mănăstirii, însă pe cheia de boltă a arcadei de est, chiar la intrarea turnului-clopotniță este imprimată data construcției: anul 1606.
În mijlocul naosului bisericii „Sfantul Auxentie”, tronează piatra funerară a lui Agopsa, pe care scrie: „Aceasta este piatra de mormânt a lui Agopsa, care este fiul lui Amira, care este ctitorul acestui locaș, a murit în anul armenesc 1000/plus 61 (1612)”.
Nici secolul al XVII-lea nu a fost mai liniștit pentru zona mănăstirii și pentru cei care locuiau aici. Când trupele polone conduse de Sobieski au asediat Suceava, în timpul luptelor împotriva turcilor. Este perioada în care mănăstirea este înconjurată de un val de pământ, devenind o adevărată cetate. Acestea și nu numai sunt evenimentele istorice care au zguduit din temelii zidurile impozante, groase de un metru și înalte de patru metri ale mănăstirii Zamca. Slujbele la această mănăstire au loc o dată pe săptămână, dar, neexistând o viață monahală activă, mănăstirea pare un impozant monument al liniștii, dar și al misterului.
Dincolo de mănăstire se întinde o pădure care ascunde și ea file de istorie, unde cărările par imprimate în farmecul timpului de altădată… de asta cred că atunci când povestești despre aceste locuri, e bine să vorbești în șoaptă.padure

International Mystery & Thriller Festival, a VI-a ediție la Târgu-Mureș, în parteneriat cu Simfest.

22-26 august 2016

www.simfest.ro

    În acest an International Mystery & Thriller Festival poposește la Târgu-Mureș beneficiind de parteneriatul cu deja celebrul Festival SIMFEST.

   IMTF se află la a șasea ediție, dar prima care se desfășoară la Tîrgu Mureș. A fost înființat în 2010, la Bucuresti, la inițiativa mai multor autori de literatură polițistă. Următoarele 4 ediții au avut loc la Râșnov. În 2014, International Mystery & thriller Festival a găzduit întâlnirea anuală a Asociației autorilor de literatură Mystery & Thriller, cu invitați din 9 țări.

    De luni 22 până joi 26 august, importanți autori Mystery & thriller din România, precum și doi invitați speciali: Quentin Bates din Marea Britanie și Raymond Clarinard din Franța vor participa împreună cu publicul la dezbateri, lansări de carte, conferințe.

Programul Festivalului:

Luni, 22 august

Ora 14.00 – 16.00 (împreună cu Școala de Vară pentru Jurnaliști SIMFEST)

Panel: Debut – povestire sau roman? Participă: Silvia Chindea, Petru Berteanu, Daniel Timariu, Teodora Matei, Michael Hăulica. Moderator: Bogdan Hrib.

Panel: Cum alegem locul acțiunii? Dar personajele? Ficțiune sau realitate? (parțial în limba engleză)

Invitați: Quentin Bates, Lucia Verona, Lucian Dragoș Bogdan, Petru Berteanu, Dănuț Ungureanu, Moderator: Anamaria Ionescu.

Marţi, 23 august

Ora 12.00 – 14.00 (împreună cu Școala de Vară pentru Jurnaliști SIMFEST)

Panel: Genuri în duel? – SF versus Crime. Dezbatere cu Michael Haulică, Dănuț Ungureanu, Lucia Verona, Lucian Dragos Bogdan, Teodora Matei, Daniel Timariu. Moderator: Bogdan Hrib.

Conferință: Shakespeare și romanul polițist. Prezintă: Lucia Verona.

Ora 15.30 – 17.00 (împreună cu Școala de Vară pentru Jurnaliști SIMFEST)

Panel: Despre literatură de gen – genuri majore versus genuri minore. Invitați: Quentin Bates, Michael Haulică, Dănuț Ungureanu, Lucia Verona. Moderator: Bogdan Hrib.

Ora 18.00: Lansarea volumului NELINIȘTEA VERII, de Quentin Bates. Traducere: Lucia Verona și Bogdan Hrib (Cinema Arta)

Ora 18.30: Lansarea volumelor CUMSECADE de Petre Berteanu, FETE ÎN ROȘU de Daniel Timariu, CEL-CE-SIMTE de Teodora Matei (Cinema Arta), prezintă Bogdan Hrib.

Miercuri, 24 august

Ora 9.30: Panel: Nord versus Est – încotro se îndreaptă atenția publicului internațional (partial în limba engleză). Invitați: Quentin Bates, Raymond Clarinard, Bogdan Hrib, Michael Hăulică. Moderator: Lucian Dragos Bogdan

Ora 10.30: Întâlnire cu scriitori din Tg. Mureș

Ora 15.30 – 17.00: Panel: Misterul târgurilor și festivalurilor de carte – despre autori și organizatori. Participă: Quentin Bates, organizator al Târgului Internațional Iceland Noir, Anamaria Ionescu, jurnalist Radio, Lucian Dragoș Bogdan, Daniel Timariu, Silvia Chindea, Teodora Matei

Ora 18.00: Cu cărțile pe masă – lansarea volumelor ZODIAC de Anamaria Ionescu, VÂNĂTORII DE CAPETE de Lucian Dragoș Bogdan, prezentarea volumelor CRIMINALI ÎN SERIE DIN ROMÂNIA (Cinema ARTA)

 Joi, 25 august

Ora 10.00: Concluzii

Despre volumul NELINIȘTEA VERII de Quentin Bates.

Există vară în Islanda. Există constructori care lucrează la negru pentru clienți dubioși, există muncitori polonezi care au relații, există recuperatori cu mușchi și, mai ales, există polițiști cu umor.

– Cauţi pe cineva, amice? întrebă Logi. Pentru că noi am terminat pe ziua de azi şi încui.

– Arunc doar o privire, spuse moale individul.

Dădu un şut cu călcâiul unei bucăţi de lemn, azvârlind-o într-un colţ întunecos. Logi îşi ţuguie buzele iritat. Făcuseră deja curăţenie.

– Şi cine eşti dumneata? Nu ştiu despre alţii, dar eu am altceva de făcut.

– Să zicem că sunt proprietarul. Şi tu?

– Eu sunt dulgherul.

– Dulgherul n-are nume?

– Dulgherul are nume, dar nu-l dezvăluie oricui apare doar aşa şi începe să-şi bage nasul prin lucrare. Scuteşte-mă, frumosule, tunde-o şi, dacă vrei să priveşti, vino dimineaţa.

Quentin Bates s-a născut în sudul Angliei, iar în 1979 a hotărât să lucreze în Islanda pentru un an. S-a întors în Marea Britanie în 1990 cu o familie, o nouă profesie și o nouă limbă. Quentin Bates este jurnalist, scriitor, traducător și unul dintre organizatorii festivalului Iceland Noir. Începând din 2011, în seria Gunnhildur Gísladóttir (ofițer de poliție la Reykjavik) au apărut cinci romane. Neliniștea verii (Summerchill) a fost publicat în 2015. Mai multe despre autor pe blogul personal http://graskeggur.com/.

 

 

Vise literare (II)-Trădarea lui Eminescu, Cu Voldemort  în pivniţă

Așa cum am promis, revenim cu alte „vise literare”. Dacă sunt mai spectaculoase decât cele din prima parte, doar voi puteți spune. Sau dacă seamănă cu vreunul din visele voastre… Să înceapă distracția!

     Cu Voldemort în pivnițăvise literare - partea a-II-a

„Cred că imediat după ce am citit „Harry Potter și Camera Secretelor” (fanii știu de ce atunci), am visat că la mine în pivniță se refugiase nimeni altul decât… Voldemort! (sau conform traducerii de atunci, Cap-de-Mort). Nu-l văzusem, doar știam că e la mine în pivniță și că-mi mănâncă murăturile! Nu mai știu ce s-a întâmplat, de fapt nu cred că s-a întâmplat ceva, că m-am și trezit. Măcar să fi fost Tom Riddle, ca în carte… Dar n-am să aflu niciodată sub ce formă venise la mine în pivniță, îmi pot doar imagina…” (Sorina)

                                                       vise literare                                        Dezamăgită de Creangă

„Eram pe prispa casei bunicilor mei și, la un moment dat, dinspre poartă apare Creangă mâncând semințe. Eu i-am făcut loc, sperând c-o să-mi povesească verzi și uscate, dar el s-a așezat și n-a făcut altceva decât să mănânce semințe și să arunce cojile pe jos.” (Rodica)

           Trădarea lui Eminescu

„Când învățam pentru admiterea la liceu, am visat că Eminescu era la mine în cameră și mi-a mărturisit că Luceafărul îmi era dedicat mie. Eu am alergat să-i spun asta profului de română și, în timp ce alergam, am căzut într-o groapă unde am stat până dimineață, iar când am fost găsită de o prietenă de-a mea, aceasta mi-a mărturisit că și ei Eminescu i-a spus același lucru. Am plâns amândouă, gândindu-ne pe care avea s-o aleagă… și m-am trezit plângând.” (Rodica)

 Ion și extratereștriivise literare II

„Eu m-am născut la țară… aveam o curte mare, cu mulți tei. Într-o noapte, am visat că la mine în curte au aterizat două nave cu extratereștri. Evident, mă căutau pe mine. Se pare că eram un exemplar pe care ar fi vrut să-l studieze cu mare atenție. Speriată, m-am baricadat într-o cameră și încercam să pun scaune în ușă ca să nu poată intra extratereștrii să mă răpească. Când să iau un scaun, îl văd, într-un colț al camerei, tremurând și el, Ion. Speriat mai tare decât mine. Mi-a spus că pe el l-au cercetat deja și că mai avea să trăiască doar vreo două ore. Eu am început să plâng, la gândul că și mie mi se va întâmpla la fel, iar Ion m-a speriat și mai tare, spunându-mi că pe femei le inseminează pentru perpetuarea speciei lor. A zis că pe Ana o inseminaseră deja, iar eu am făcut o criză și am început să-i arunc în cap cu ce aveam prin cameră.” (Rodica)

Aproape de Marc

aproape de marc „Ploua cu stropi grei și pantofii mei erau grei de atâta apă. Pe podul de pe râul Suceava eram doar eu și el. Purta o glugă și nu i se vedeau decât câteva șuvițe de păr rebele, care păreau să iubească ploaia aceea deasă. M-am apropiat de el. Nu mai era nimeni pe pod…

-Marc???

Simt cum mi se strânge sufletul într-un nod mare localizat în stomac. Cum e posibil să mi se întâmple asta? Oh, Doamne…

Marc se întoarce spre mine. E chiar el… cu gluga aceea, cu ochii lui care mă privesc acum.

-Am auzit c-ai vorbit frumos despre mine, mi-a vorbit privindu-mă seducător.

Am vrut să-i răspund, să-i spun c-am făcut și eu tot ce-am putut… dar el m-a întrerupt:

-Uite ce e… peste două ore trebuie să mă întorc în carte, cum vrei să petrecem acest timp?

-Să mergem la mine, să ne uscăm, i-am propus.

Ne luăm de mână și pășim prin ploaie.

-Ți-e frig? m-a întrebat și m-a acoperit cu hanoracul lui, fără să aștepte un răspuns.

Nu mi-era frig, dar era bine. Cu toate acestea, pașii noștri se grăbeau spre casă. Mai aveam puțin până la intrarea în bloc. Un claxon infernal se auzi brusc în spatele nostru.

-Îmi pare rău, îmi spune, trebuie să plec… e o misiune specială…

-Nu pleca, te rog… fac un ceai extraordinar, încerc eu să-l conving, însă claxonul acela devine tot mai insistent, iar eu devin la fel de insistentă:

-Marc… nu pleca… ceaiul…

Deodată, o forță invizibilă mă zdruncină puternic. Deschid ochii.

-Trezește-te! E ora 7! În jumătate de oră trebuie să ajungi la job, îmi spune soțul meu, care mă privește nedumerit și nu înțelege cum de nu am auzit alarma telefonului.

-Job??? Iarăși am visat???

-Da… cred că visai. Auzi, aveți la job vreun coleg pe nume Marc? mă întreabă soțul, în timp ce mă ridic zăpăcită, cu părul vâlvoi.

-Aaa, nu… Marc e un personaj dintr-o carte, „Chaos”… îi răspund cu părerea de rău că n-am apucat să fac măcar un selfie cu Marc.” (Rodica)

Voi ce mai visați? Ceva personaje sau scriitori?

Surse foto: www.efemeride.ro, www.youtube.com

,,Visați, fiți voi înșivă și descoperiți cărți bune!"

La şuetă cu Cristina şi Alex-Lansare Rockstar, Arad

     Azi am participat la un eveniment pe care l-am aşteptat cu multă nerăbdare, o lansare de carte, dar nu orice lansare. La biblioteca judeţeană A. Xenopol din Arad şi-a lansat Cristina Nemerovschi romanul “Rockstar”. Cristina a fost însoţită bineînţeles de soţul ei scriitorul şi directorul editurii Herg Benet-Alexandru Voicescu. Lume multă în sală, l-am întâlnit şi pe tânărul scriitor Mihai Cotea, venit special de la Baia –Mare pentru evenimentul Cristinei. În rest prezentări, discuţii, păreri, întrebări, dar reprezentându-vă pe voi, prietenii Literaturii pe Tocuri n-am putut scăpa ocazia să stau la o “şuetă” cu Cristina şi Alex.
Aşa că vă redau discuţia mea cu Cristina:103583

CRISTINA NEMEROVSCHI
1. Arci: Ce aduce diferit Rockstar faţă de celelalte cărţi scris13823630_1218682238171722_600309877_ne de tine până acum?

Cristina: În cărțile de până acum, majoritatea personajelor erau în căutarea drumului în viață – chiar și cele cu personalități extrem de bine conturate, ca Vicky, de pildă, sau ca M. din Sânge satanic. În Rockstar, eroul, pe nume Storm, este un artist care și-a găsit calea. Are succes, este idolatrizat, adoră să cânte, se simte el însuși pe scenă, trăiește muzica deplin, până într-o zi când ceva se rupe, posibil pentru totdeauna. Asta cred că ar fi una dintre noutăți, un personaj principal împlinit, cel puțin la început, care și-a găsit menirea, dar care trebuie să ducă o luptă cu demonii lui din trecut.

O temă la care am reflectat încă de prin adolescență, și care nu apăruse încă atât de explicit într-o carte semnată de mine, a fost cea a relației dintre fani și idoli. Storm este un idol și în același timp un fan. Are artiști pe care îi consideră mentorii lui, responsabili pentru drumul pe care l-a ales. Pleacă în căutarea Lolei, cântăreața pe care o admiră, și va afla că și ea, la rândul ei, are un idol, și tot așa… Oricine dintre noi poate ajunge, într-o zi, deschizătorul de drumuri al cuiva. M-a interesat complexitatea acestei relații, mult mai interesantă în momentul ăsta pentru mine decât cea de iubire sau de prietenie.

Rockstar e o carte întunecată și în mare parte dureroasă, dar este și optimistă. Este despre vindecări, despre reveniri, despre a nu da drumul frânghiei care te scoate la lumină. Despre cum să faci pace cu tine însuți, cu trecutul tău.

2. Arci: Am înţeles că e oarecum o continuare a poveştii din “Păpuşile”, în ce sens?

Cristina: La fel ca în Păpușile, și în Rockstar este vorba despre moartea unei ființe dragi. Apare și aici ideea că moartea poate lovi oricând, poate fi absurdă și neprevăzută, iar prezența ei pe fundal, ca o amenințare, face viața mai prețioasă. Când ajungi într-un fel sau altul în apropierea morții, capeți un fel de luciditate care te va marca și te va împinge să trăiești mai din plin, să nu irosești clipele. Totuși, iubirea din Rockstar este de altă natură față de cea din Păpușile… rămâne să vedeți citind cartea!

3. Arci: Cum a fost primit romanul de către cititori?carti nemerovscki

Cristina: A fost primit extraordinar, atât romanul în sine, care a ajuns încă din prima lună la câteva zeci de recenzii, cât și tot ce îl înconjoară: cititorii poartă tricourile cu Rockstar, câțiva au de gând să își facă tatuaje identice cu ale lui Storm și Fire, la lansarea de la Brașov am primit două inele gemene, cu mesajele “Be true till the end… and laugh each day”, care sunt de fapt tatuajele personajelor… O cititoare vrea să înființeze o trupă cu numele Hurricane Inside, care este numele formației lui Storm și multe alte surprize frumoase de acest gen.

Cât despre cartea în sine, cititorii spun că le-a schimbat viața, că i-a trezit, că i-a convins să schimbe ceva din ceea ce sunt. Asta e, firește, minunat.

4. Arci: Ce surse de inspiraţie ai avut la scrierea intrigii romanului?

Cristina: Am de mult în minte povestea unui solist de muzică rock, am tot vrut de vreo doi ani să scriu cartea asta. Inițial, trebuia să fie mai mult centrată pe stilul de viață al artistului rock: acel stil rebel, sălbatic, despre care știm cu toții. Dar, pe parcurs, tot gândindu-mă la ea, am hotărât să continui drama din Păpușile, cea a pierderii persoanei iubite, astfel încât rebeliunea să se împletească cu sensibilitatea. Într-un fel, intriga din Rockstar a fost inspirată de Păpușile.

5. Arci: Ţinând cont că în general asupra unui roman părerile cititorilor sunt diverse, vreau să ştiu dacă ai avut şi remarci negative sau foarte critice (deşi până la urmă şi cele negative sunt bune ca reclamă)?

Cristina: La Rockstar nu am avut până acum opinii negative, iar motivul e foarte simplu: întotdeauna, cei care susțin agresiv păreri negative legate de romanele mele sunt cei care nu le-au citit, dar își fac o “impresie” despre carte citind descrierea de pe spate, cele câteva rânduri din sinopsis. În cazul Rockstar-ului, descrierea de pe spate nu li s-a părut îndeajuns de scandaloasă încât să semneze petiții sau să-mi trimită amenințări cu moartea, spre deosebire de cea de la Vicky, nu Victoria, unde s-au oripilat că eroina face sex (așa ceva nu s-a pomenit…;) sau că deține “un sfert de câine”, chestie care i-a făcut să sune urgent la protecția animalelor :D …deși, culmea, Vicky (la fel ca mine) este o mare iubitoare de câini.

6. Arci: Spune-mi te rog care este cel mai mare critic al tău, şi mai ales cine este omul de ale cărui păreri ţii cont?

Cristina: Singura persoană de ale cărei păreri țin cont este soțul meu, Alexandru Voicescu. El este și editorul meu, deci presupun că e un caz ideal 🙂  Îmi poate face sugestii legate de cărți, iar eu să nu mă supăr! Cu toate astea, nu prea discutăm în contradictoriu când vine vorba despre cărțile mele… În general, mă cam lasă să-mi fac de cap.

Probabil că ar da bine să spun că eu sunt cel mai mare critic al meu, ar fi o poză de modestie, dar adevărul este că am învățat în timp că autocritica nu este prea bună și mai ales nu este deloc productivă. Sigur, sunt oameni care ar trebui să se cenzureze cât mai mult, pentru binele umanității. Dar, în ce mă privește, am aflat – crescând, maturizându-mă – că atunci când începi să faci bine un lucru trebuie să îți dai voie să-l faci până la capăt. Să nu te autosabotezi, să nu îți pui piedici, să îți permiți risc și nebunie. Pentru un scriitor, autocritica e dăunătoare, fiindcă îl poate ține pe loc, îl poate paraliza. Știm doar cazurile de scriitori care lucrează câte 20 de ani la un manuscris, fiindcă nu li se pare destul de bun, iar cea de-a 3.877 versiune e mai proastă, mult mai proastă decât prima. Și, dacă ar fi ieșit cu prima, publicul ar fi iubit-o, iar ei și-ar fi asumat-o după o vreme.

În general, nu prea mai cred în critică, o asociez întotdeauna cu frustrări și cu invidie, când vine din partea celorlalți, și cu teamă, când vine din partea noastră – teama de necunoscut, de riscuri, de consecințe. Dar trebuie să-ți învingi teama asta, cum spuneam, și să te lași să fii. Să trăiești. Pentru că viața nu vine cu instrucțiuni la pachet, ea e ceva ce se învață zi de zi.

7. Arci: Şi pentru că suntem femei trebuie să te întreb cum este soţul Alex faţă de editorul Alex Voicescu? Aveţi dispute, normal “literare”şi cine câştigă?cristina nemrovschi

Cristina: E amuzant că noi împletim viața de cuplu cu munca de la editură, așa că putem sări foarte ușor într-o discuție de la “ne-a trimis X un manuscris”, la “vrei să facem ciorbă diseară?” :) Soțul nu e deloc diferit de scriitor/editor, pentru că este sincer în ambele ipostaze. Întotdeauna spune lucrurilor pe nume, și asta e valabil și când vine vorba despre cărțile mele, cât și în momentele în care avem discuții personale. Mă sprijină întotdeauna, crede în cărțile mele, în ceea ce am eu de spus ca scriitor, și de la un punct încolo statutul lui de editor se îmbină frumos cu cel de soț.

Nu mai avem dispute literare, cred că le-am epuizat prin facultate (noi suntem împreună de 16 ani, din anul întâi de la Filosofie). Am citit foarte mult împreună, prin biblioteci, prin cafenele, prin parcuri și acasă, și am discutat pe larg despre toate cărțile citite, iar azi ne știm prea bine gusturile literare.

8. Arci: Câteva cuvinte pentru cititoarele şi cititorii “Literaturii pe Tocuri”.

Cristina: Sunteți o comunitate frumoasă de cititori și cititoare, mă bucură mult că acordați aceeași șansă literaturii române și celei străine, țineți-o tot așa, visați, fiți voi înșivă și descoperiți cărți bune! Și vă aștept la lansări 🙂lansare arad

O lăsăm pe Cristina să dea autografe şi până atunci să-l luăm puţin la întrebări pe editorul Alex Voicescu:

ALEXANDRU VOICESCU
1.Arci: Ce ne poţi spune despre romanul “Rockstar”?alex voicescu

Alex: Nu știam exact la ce să mă aștept, pentru că pentru mine fiecare nouă carte a Cristinei este o surpriză. De multe ori când scrie, Cristina este foarte jovială, chiar râde, iar eu, umărindu-i reacțiile, îmi dau seama abia atunci că ea nu muncește la job, ci scrie. În mare, îmi spune la început cam despre ce o să fie subiectul cărții, dar mai multe nu, și citesc manuscrisul final cu aceeași plăcere ca la prima ei carte. Atunci când a fost gata Rockstar, mi-am luat liber și nu m-am ridicat de la calculator până când nu am ajuns la final, iar asta bănuiesc eu că înseamnă să fii într-adevăr captivat de o poveste, să intri în lumea de acolo ca pe ceva personal, de care nu te poți despărți.

2. Arci: Cum vede Alex Voicescu parcursul cărţii din punctul de vedere al editorului?

Alex: Subiectul romanului “Rockstar” este apropiat cu multe dintre celelalte cărți ale Cristinei, având în fundal aceeși dorință de a ghida cititorii spre ideea de autenticitate și de trăire intensă a propriilor vieți. Dar, desigur, povestea “suport” este unică prin relațiile complexe dintre personaje și prin stilul pe care îl adaptează de fiecare dată la specificul temei: aici este vorba despre lumea artistilor rock, a relațiilor lor cu fanii, a frământărilor lor interioare, care nu se văd întotdeauna de pe scenă, dar lume în care Cristina a lăsat cititorul să pătrundă. Ca editor, i-am zis de la început că va fi o carte care va încânta cititorii ei, pentru că eu deja am ajuns să îi cunosc după atâtea romane. Am bănuit că „Rockstar” va fi un succes, iar până acum nu se dezminte.

3. Arci: Ai vreun personaj preferat din cărţile Cristinei?

Alex: Fără să stau prea mult pe gânduri, primul personaj pe care mi-l reamintesc este Ulf din Pervertirea. Este un tip cu o mentalitate cu totul aparte, ceva ce nu am mai descoperit până acum în literatura contemporană. Are dileme legate de sensul vieții și de ceea ce înseamnă arta, este un scriitor care trece printr-o criză de inspirație, însă cel mai interesant este felul în care prietenul lui cel mai bun, Corbu, decide să îl trezească din apatie și din punctul de jos în care ajunsese. Deciziile pe care este nevoit să le ia pus în fața unui univers care îi cere să acționeze devin niște decizii definitorii care ar putea să ne marcheze pe oricare dintre noi în astfel de situații.

4. Arci: Spune-mi care este prima ta reacţie când citeşti un nou manuscris al Cristinei?alex

Alex: Îmi dau seama de ce eu, ca cititor, o iubesc.

5. Arci: Se spune că în preajma unui autor trebuie să calci pe vârfuri când e în procesul de creaţie. Cum e Cristina când scrie şi ce faci tu?

Alex: Noi suntem norocoși: Cristina nu e deloc un autor dificil, poate scrie în orice condiții, nu are nevoie de liniște și nici de izolare. Când scrie, e captivată, e deja în lumea romanului, și poți face orice în jurul ei, nu o poți tulbura sau distrage de la creație. În general, când Cristina scrie, eu muncesc.

6. Arci: Trebuie să te întreb, de curiozitate, cum este Cristina soţia şi omul?

Alex: Este foarte asemănătoare cu scriitorul, cu versiunea ei pe care i-o cunosc cititorii. Sinceră întotdeauna, amuzantă, cu mult chef de viață, înclinată spre introspecție dar și foarte sociabilă.

7. Arci: Alex Voicescu, scriitorul, rămâne la “Malad” sau urmează să ne surprindă cu ceva nou?

Alex: Vă va surprinde categoric cu ceva nou, mai exact cu romanul „Fata de la nord de ziuă”, la care lucrez în prezent. Este o carte despre iubire și despre alegerile pe care le facem în viață.

8. Arci: Câteva cuvinte pentru cititoarele şi cititorii “Literaturii pe Tocuri”.

Alex: Să aveți parte de inspirație și vieți pe care să le trăiți din plin!cristina si alexandru voicescu

Mulţumesc Cristina şi Alex! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

by -
19

Sper că am venit în ajutorul celor care nu ştiu ce carte să înceapă în aceste zile toride de vară.

Cărţile lunii iulie-O carte citită la temperaturi extreme

    Păi, dacă tot am fost în concediu, evident la mare, am stat la prăjit, la propriu ca un rac, vreau să vă spun ce cărţi am selectat pentru luna aceasta. Evident vin cu cele mai bune din cele bune!
     Primul loc îl discută 2 cărţi- ZECE RESPIRAŢII SCURTE ŞI DUFF

           1. Zece respiratii scurter, de K.A.TukerZece respiratii scurte Ten Tiny Breaths de K. A. Tucker

    O carte care mi-a mers la suflet. Ştiu că a apărut de ceva vreme, dar abia în această lună am citit-o, evident nu am putut să o las din mână.
     Cu patru ani în urmă, viaţa lui Kacey Cleary a fost distrusă atunci când maşina în care se afla a fost lovită în plin de un şofer beat, omorându-i părinţii, pe iubitul ei şi pe cea mai bună prietenă a sa. Încă mai este bântuită de amintirea momentului în care a rămas prizonieră între fiarele contorsionate ale autoturismului, ascultând-o pe mama ei cum îşi dădea ultima suflare. Acum, Kacey vrea să îşi lase trecutul în urmă. Înarmată cu două bilete de autobuz, Kacey şi sora ei în vârstă de cinsprezece ani, Livie, fug din Grand Rapids, Michigan, pentru a începe o viaţă nouă în Miami. La început fetele se zbat să o scoată la capăt, dar Kacey nu este deloc îngrijorată. Ea poate face faţă oricui, în orice situaţie, cu excepţia vecinului său misterios din apartamentul 1D.
      Trent Emerson are nişte ochi albaştri în care arde un foc mocnit, gropiţe adânci şi pare să se menţină într-un echilibru perfect între a fi un tip simpatic şi unul dur. Călită fiind de trecutul ei tragic, Kacey este hotărâtă să ţină pe toată lumea la distanţă, dar atracţia lor este de netăgăduit, iar Trent caută cu disperare şi neîncetat o cale spre inima împietrită a lui Kacey, chiar dacă asta înseamnă că oricând poate să iasă la iveală un secret exploziv care va zgudui din temelii ambele lor lumi. Nota 10 pentru carte.

           Pe acelaşi loc 1 se situează-Duff, de Kody KeplingerDUFF Desemnata Uratica si DoloFana din gasca Fetelor de KODY KEPLINGER

    Bianca Piper are şaptesprezece ani, este o fire cinică, dar o prietenă loială, şi nu se crede deloc cea mai frumuşică din grupul ei de amice. Deşi prietenele sale sunt superbe, fiecare are complexele ei, iar prietenia şi îngrijorarea pentru Bianca, m-au făcut să le dau un 10 pe linie.
    Deşi este isteaţă, nu se lasă atrasă de şarmul fustangiului Wesley Rush, vedeta liceului. După ce o porecleşte DUFF-Desemnată Urâţica şi Dolofana din gaşca fetelor, Bianca îi răstoarnă un pahar de Cola direct în cap.
      Lucrurile nu stau aşa bine în familia Biancăi, iar ea caută cu disperare ceva care să o distragă. Aşa că îl sărută pe Wesley. Mai mult de atât, îi place. Dornică de evadare, Bianca începe cu el o relaţie secretă de tipul inamici cu beneficii.
    Dar apoi situaţia se schimbă. Wesley nu e deloc un tip superficial, iar viaţa lui e la fel de încâlcită ca a ei. Dintr-odată, îngrozită, Bianca îşi dă seama că e pe punctul de a se îndrăgosti de tipul pe care credea că îl urăşte cel mai mult. Dacă doriţi să aflaţi finalul cărţi, vă recomand să o citiţi. Evident are un 10 de la mine.

Locul 2 este ocupat de Magonia-Maria Dahvana Headleymagonia

    Încă de mică Aza suferă de o boală misterioasă de plămâni, din cauza căreia îi este tot mai greu să respire, să vorbească, să trăiască. Tot ce pot doctorii să facă e să îi dea medicamente şi să spere să reuşească să o ţină în viaţă. Mama sa, care este cercetător, a reuşit cumva să salveze câţiva ani în plus de şansa dată de doctori.
     Când Aza vede o corabie în cer, familia ei consideră că e vorba de un efect secundar al medicamentelor. Dar Aza nu e sigură că nu e o halucinaţie. Poate să audă pe cineva de pe vas strigându-i numele.
      Doar cel mai bun prieten al ei, Jason o crede. Jason, care întotdeauna a fost alături de ea. Jason pentru care ar putea avea nişte sentimente mai mult decât prieteneşti. Dar înainte ca Aza să se gândească mai bine la asta, ceva groaznic se întâmplă. Boala o doboară. Aza pleacă din această lume şi ajunge în alta.
     Deasupra norilor, pe un tărâm al corăbiilor, Aza nu mai este făptura slabă, pe moarte, de dinainte.
    În Magonia, ea poate respira pentru prima dată, are o putere imensă pentru a schimba lumea. Când Magonia şi Pământul sunt în pragul războiului, Aza poate schimba asta.
     Ce se va întâmpla cu băiatul pe care îl iubeşte? Vă las să aflaţi voi toate detaliile din carte. Nota mea este 10.

Locul 3 este obţinut de către Blestemul Câştigătorului-Marie Rutkoskiblestemul castigatorului

    Kestrel, fiica unui general are doar două posibilităţii: să se înroleze în armată sau să se căsătorească. Într-un imperiu care se desfată cu războaiele şi cu înrobirea celor învinşi, Kestrel face parte din clasa câştigătoare. Poporul înrobit este sclav, iar Arin este un fost nobil ajuns sclav. Timp de 10 ani Heranii i-au suportat pe Valorienii, dar o rezistenţă din ce în ce mai mare se formează.
     Când Kestrel îl achiziţionează pe Arin, planurile sunt date peste cap, Kestrel se îndrăgosteşte de Arin, îl consideră sufletul pereche.
    Arin este un strateg al sclavilor, ceea ce face este pentru alungarea valorienilor din căminele heranilor. Din sclav, Arin ajunge stăpân, Kestrel ajunge supusă. Oare va reuşi tatăl să elibereze oraşul şi fiica? Relaţia dintre cei doi va rezista? Întrebări şi răspunsuri, doar citind această carte de nota 10.

Locul 4-Surori secrete, de Amanda Quicksurori secrete

    Ei, în această săptămână m-am ,,virusat,, cu cărţile Amandey. O autoare care îmi place mult, iar în cărţile sale găseşti tot timpul o acţiune alertă, mister, suspans, crime, şi o poveste frumoasă de dragoste.
     Pe vremuri Madeline şi Daphne erau la fel de apropiate ca nişte surori, dar secretul care le-a despărţit în pragul adolescenţei le-ar putea aduce moartea. Ele cunosc numele bărbatului care a încercat să o violeze pe Madeline pe când avea doar doisprezece ani, în hotelul bunici sale. Ştia că bunica l-a ucis, dar servieta aflată asupra sa o va zidi în pereţii hotelului. Ce conţine ea?
   După moartea misterioasă a bunicii, Madeline s-a întors în statul Washington, însă ultimele cuvinte a unui muribund i-au transmis un avertisment îngrijorător: secretele pe care le credeau îngropate în pereţii hotelului au fost descoperite.
    Acum, după aproape două decenii, prietenia şi teama le readuc pe cele două femei împreună. Cum nu se poate bizui pe poliţia locală, Madeline va apela la Jack Rayner, expertul care se ocupă de securitatea lanţului ei hotelier. În profida misterelor care-l înconjoară, Jack este singurul om în care are încredere, şi pe care îl doreşte.
    După ce li se alătură şi fratele lui Jack, Abe, un magician al computerului, cei patru declanşează lupta împotriva unui ucigaş, sau ucigaşi care nu se vor da înapoi de la nimic pentru a ascunde adevărul. Nota mea pentru carte este 10.

Locul 5, deşi este greu să aleg doar 5 cărţi, dar încerc, este ocupat de-Parteneri perfecţi, de Amanda Quickparteneri perfecti

    Joel Blackstone a petrecut zece ani ca să transforme Thornquist Gear dintr-un mic magazin local, într-un jucător important pe piaţa echipamentelor sportive şi de camping. Recompensa pentru munca sa era promisiunea bătrânului Thornquist de a-i vinde afacerea în mai puţin de un an. Din păcate bătrânul moare, şi îşi lasă moştenirea imperiului, unei nepoate din Vestul Mijlociu, nimeni altă decât o bibliotecară.
     Joel consideră acest lucru doar o piedică minoră-se va oferi pur şi simplu să cumpere compania de la ea.
     Leticia Thornquist este profund îndurerată de moartea unchiului său, şi vede în moştenire ocazia perfectă de a-şi schimba radical viaţa, mai ales după ce îşi surprinde logodnicul într-o postură extrem de compromiţătoare. Drept pentru care se hotărăşte să îşi dea demisia, să se mute în Seattle şi să preia conducerea companiei. Curând însă îşi va da seama că un obstacol major îi stă în cale-Jacke Blackstone.
    Prin urmare, cei doi se înfruntă cu înflăcărare pentru supremaţia în companie, dar în celelalte privinţe sunt parteneri perfecţi. Nota pentru carte este 10.

    Sper că am venit în ajutorul celor care nu ştiu ce carte să înceapă în aceste zile toride de vară. Dacă le-aţi citit, mă bucur, dacă nu, vă invit să o faceţi, veţi avea parte de toate elementele unei cărţi bune, relaxante, cu acţiune la cote maxime, tocmai bună de uitat grijile de zi cu zi.

Virtual Journey

– 28 iulie, ora 18:30, Journey Pub, sala UpAbove –

(str. George Enescu nr.25, în Piața Romană)

   Începând cu 28 iulie, Journey Pub, împreună cu HTC România, te invită la o serie de călătorii virtuale. În fiecare joi seara vei putea vizita una din cele 12 destinații de pe Glob prin intermediul Virtual Reality set-ului HTC Vive.

    Journey a avut mereu misiunea declarată de a reda atmosfera călătoriilor pentru cei care-i trec pragul, iar Virtual Journey înseamnă pasul următor. Înseamnă ca într-o seară obișnuită petrecută în oraș poți evada într-una din lumile pe care HTC Vive le transformă în realitate. Te vei putea plimba prin pustiul de pe Vesper Peak din SUA, vei putea sta în celula unui prizonier din Închisoarea Alcatraz, sau vei putea face urban exploring în Sanatoriul Beelitz-Heilstätten din Germania.

    HTC Vive este un sistem matur și complet de realitate virtuală și, deși în interiorul său este o tehnologie foarte avansată, acesta se folosește foarte simplu. Tot ce trebuie să faci e să îți pui ochelarii de realitate virtuală pe cap, să iei controlerele în mâini și călătoria poate începe. Bineînțeles, noi îți vom explica tot ce trebuie să știi și te vom asista dacă ai nevoie.

    În fiecare seară vor fi disponibile 2 headset-uri HTC Vive, iar participarea se va face în sistemul primul venit, primul servit. Seara va începe la 18:30 și va ține până la 22:00, iar cât timp îți aștepți rândul, te vei putea pregăti pentru destinația dorită cu unul din preparatele noastre inspirate de destinații de pe tot Globul.

    Participarea este gratuită, însă locurile sunt limitate.

FB: https://www.facebook.com/events/1051447261608190/

Rezervările se fac telefonic la numărul 0752 285 286.

Te așteptăm!

    Tehnica prin care un anume loc ajunge să fie redat realist prin HTC Vive se numește fotogrametrie și presupune captarea locului prin sute de fotografii din unghiuri diferite. Un soft specializat le asamblează apoi pentru a genera un mediu 3D complet.

        Lista completă a destinațiilor disponibile:

  1. Vesper Peak, Statul Washington, SUA
  2. Seattle Gum Wall, SUA
  3. Alcatraz, SUA
  4. Sanatoriul Beelitz Heilstatten, Germania
  5. Castelul Hohenrechberg, Germania
  6. O moară de apă din Nordul Germaniei
  7. Abația Cluny, Franța
  8. Grota Verpilliere 1 , Germolles, Franța
  9. Cimitirul Derbyshire, UK
  10. Raufarholshellir Lava Tube Cave, Islanda
  11. Snaefellsjoeskull National Park, Islanda
  12. Thingvellir National Park, Islanda
  13. Craterul Gale, Marte

 

Ați visat vreodată ceva neobișnuit? Vreun personaj de carte sau scriitor într-un context ciudat de familiar?

Vise literare – partea I-Idilă cu contele Vronsky, Vacanță rurală cu Draco

    Ați visat vreodată ceva neobișnuit? Vreun personaj de carte sau scriitor într-un context ciudat de familiar? Ați avut așa-zise „vise literare”? Nu, nu ne apucăm acum să vă descifrăm visele, să vă spunem că înseamnă cutare să visezi nu știu ce și așa mai departe. Sau mai rău, să vă psihanalizăm.

    Câțiva membri ai echipei Literatura pe tocuri s-au gândit să vă facă să zâmbiți puțin, printr-un articol mai… diferit. Așa că ne-am hotărât să povestim câteva vise năstrușnice, legate de scriitori și personaje din cărți.

anna karenina

     Pregătiți? Hai să facem o incursiune în lumea viselor:

Idilă cu contele Vronsky

„Eram în liceu și am avut de citit Anna Karenina. Ca și atunci când am citit „Maitrey” de Eliade, au urmat săptămâni întregi de vise care de care mai stranii. Iată unul dintre ele: eram la un bal rusesc și contele Vronsky dansa cu Anna Karenina, dar atunci când m-a văzut pe mine, a părut de-a dreptul fascinat. Nu știu cum a lăsat-o pe Anna, dar ne-am trezit amândoi într-un hambar, sărutându-ne. Dintr-o dată, încăperea s-a întunecat și în ușă a apărut Anna, cu o furcă în mână. Eu, speriată, încercam să-i spun că e căsătorită și ar fi mai bine să plece, dar ea, nimic… S-a năpustit în părul meu și a început să mă ciufulească rusește. Când m-am trezit speriată, motanul meu, Miron, torcea cu lăbuțele în părul meu.” (Rodica)

Draco Vacanță rurală cu Draco

    „Eram la țară, rudele mele se îndeletniceau cu câte ceva prin curte, iar eu am intrat în casă. Am început să mă plimb prin camere, vroiam să văd ce s-a schimbat de când fusesem ultima dată acolo. Era răcoare, plăcut, deschid o ușă și peste cine dau? Draco Malfoy (Reacredință, după vechea traducere) din Harry Potter, într-una din camere! Acum aș putea să spun că l-am întrebat ce caută acolo, că el mi-a spus în șoaptă: „Șștttt! Închide ușa! Nu mă da de gol! Sunt aici cu o misiune secretă!”. Eu gândindu-mă: „Aha, a venit după dragoni și vampiri! Dar stai așa, ăia sunt în Transilvania, aici e Oltenia! :))”. Dar nu. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Nu mi-a spus nimic Draco, pentru că m-am trezit imediat ce am deschis ușa, râzând de propria imaginație. Și chiar dacă mi-ar fi spus ceva, l-aș fi pus să repete sau să scrie pe ceva, pentru că englezii au un accent așa complicat….” (Sorina)

                                             Furia lui Dostoievski

    „Eram în liceu, ultimul an. Mare fan Dostoievski. Împreună cu niște prietene, ne-am hotărât să facem o dostoievskiședință de spiritism. Evident, eu am venit cu ideea să-l chemăm pe Dostoievski, care s-a lăsat rugat și nu ne-a îndeplinit cererea. Am fost foarte dezamăgită… dar în noaptea aceea, Dostoievski mi-a apărut în vis. Eram într-o pădure, iar Dostoievski purta o mantie lungă și neagră, iar eu tremuram de frică și știam că venise să mă pedepsească pentru că-i deranjasem liniștea de veci. Când a pornit spre mine, frica mea era din ce în ce mai mare și nu știam ce să fac. Am alergat, am alergat… până acasă. Dostoievski m-a privit cum baricadam ușa și a plecat, nu înainte de a mă amenința că le va spune totul alor mei… despre spiritism și despre faptul că fumam. Acesta a fost visul meu cu Dostoievski…. și nu l-am mai deranjat de atunci. Dar și el a fost fair play… nu le-a spus nimic alor mei.” (Rodica)

Maitreyi, în livadă la bunica mea

    „După ce am reușit să termin de citit Maitreyi (pentru că nu reușeam de plâns), am visat că eram la bunica vise literare - partea Imea în livadă, sub un vișin, stăteam de vorbă cu Maitreyi. A venit bunica mea și Maitreyi i-a povestit că taică-su nu o lasă să se căsătorească cu Allan. Bunica a privit-o în ochi și a întrebat-o câți ani are, apoi a certat-o, spunându-i că e rușine să fugă cu un băiat la vârsta asta. Și i-a spus să pună mâna să învețe. Maitreyi a început să plângă și eu nu știam cum s-o consolez. Apoi a venit taică-su, a găsit-o plânsă și s-a dus la bunica s-o întrebe de ce a certat-o pe fată. Bunica i-a ținut o prelegere și au plecat amândoi, iar eu o tot rugam pe Maitreyi să mă țină la curent cu ce se mai întâmplă… dar din păcate, n-a mai venit sub vișin niciodată.” (Rodica)

McGonagall  Bătaia din geam

„Acum mai mult timp, prin generală sau liceu, am visat că eram într-o cameră, împreună cu mai multe persoane (acum nu mai știu exact cine), doar că printre ele se aflau profesorul meu de matematică și… profesoara McGonagall din Harry Potter! Nu mai știu despre ce vorbeam, doar că stăteam într-o cameră, cu lumina aprinsă, și se auzeau niște bătăi în geam… Ploua foarte tare în vis, era furtună în toată regula, genul de zi mohorâtă, când stai cu lumina aprinsă toată ziua. Nu știu cine a spus să vedem ce se întâmplă, ce e cu bătăile alea; părea ca și când cineva sau ceva ar bate în geam… Nu, nu era Salcia Bătăușă (sau Plesnitoare), ci banalul vânt. Dar n-am mai aflat, pentru că m-am trezit, constatând mirată că zgomotele auzite în vis erau reale: era furtună și în realitate, zgomotul fiind produs de geamul trântit violent de vânt. Era la fel de întuneric ca în vis, chiar dacă lumina nu era aprinsă și nimeni nu mai era acolo în afară de mine. Eram doar eu și trista revelație că McGonagall, ca orice personaj din Harry Potter, există doar în carte/film.” (Sorina)

    A mai visat cineva personaje sau scriitori? Dacă da, așteptăm să ne povestiți într-un comentariu! Și fiți atenți, în curând va urma continuarea în alt articol!

VA URMA

 

by -
14

,,Când soarele trece prin zodia Balanței, e un moment prielnic pentru călătorii. Atenție la dușmanii declarați, la războaie și împotriviri.”

Zodii, astrologie și magie în romanul ,,Cartea vieții” de Deborah Harkness

     Recent am citit ultimul volum al seriei All Souls și cu părere de rău am dat ultimele pagini ale acestei povești încântătoare. Alături de seria Outlander, este seria mea favorită, pe care o găsesc a fi extrem de complexă, de o calitate inegalabilă. Profesorul universitar Deborah Harkness s-a documentat extrem de mult, nimic din ceea ce scrie nu este întâmplător. Totul este bine gândit, bine pus la punct. Așa rezultă capodopera pe care o putem savura pagină cu pagină. Povestea ce-i are drept protagoniști pe frumoasa Diana și pe chipeșul Matthew este încadrată în genul fantasy. Vrăjitoare, vampiri, demoni populează universul atent creionat și conturat de autoare. Magia e nelipsită, magia e omniprezentă. Astrologia a fost considerată și încă este de unii oameni o formă de magie. În acest volum ce încheie saga familiei Bishop-Clermont vom remarca că astrele joacă un rol semnificativ. În plus, capitolele sunt însoțite de niște notițe dintr-un așa-zis ,,caiet de notițe englez,autor anonim, aprox. 1590 Goncalves MS 4890”. Aceste notițe vorbesc despre zodii, despre caracteristicele acestora, reprezentând totodată mici profeții, legate într-un fel sau altul de povestea de față.  De aceea, m-am hotârăt să împărtășesc cu voi câteva dintre ele, rămânând ca restul să le descoperiți singuri când veți citi ,,Cartea vieții”.

                          Soarele în zodia Leului

        ,,Cea care se naște când soarele e în zodia Leului va fi din fire ingenioasă, isteață și dornică să învețe. Va voi să știe numaidecât orice lucru va auzi sau va vedea, dacă aceasta implică o oarecare dificultate. Știința magiei îi va fi de mare folos. Va fi apropiată prinților și mult îndrăgită de ei. Primul ei copil va fi o fată, iar al doilea, un băiat. De-a lungul vieții va trece prin numeroase necazuri și pericole.”

Caiet de notițe englez, autor anonim, aprox. 1590 Goncalves MS 4890, f.8vzodia leu

Soarele în zodia Balanței

,,Când soarele trece prin zodia Balanței, e un moment prielnic pentru călătorii. Atenție la dușmanii declarați, la războaie și împotriviri.”

Caiet de notițe englez, autor anonim, aprox.1590 Goncalves MS 4890, f. 9r

Soarele în zodia Gemenilor

       ,,Semnul Gemenilor se ocupă de parteneriatul între soț și soție, dar și de toate problemele care țin de credință. Un bărbat născut în zodia aceasta are o inimă bună, sinceră și o minte ascuțită care îl va mâna spre a învăța multe. Va fi iute la mânie, dar nu va întârzia la împăcare. E mândru la vorbă, chiar și în fața prințului. E mare înșelător, căci împrăștie în jur născociri și minciuni bine ticluite. Se va încurca des cu necazul din pricina soției lui, dar îi va înfringe pe dușmanii lor.”

Caiet de notițe englez, autor anonim, aprox. 1590 Goncalves MS 4890, f.8rzodii

zodia gemeni

by -
11

Știu… e un titlu cam pretențios. Nu vă speriați… nu urmează un tratat stufos de analiză a limbii române, nici o lucrare științifică de doctorat; nu e nici un studiu efectuat de cercetători celebri. - Cât e mărarul, gagiule?

     Limba română actuală și reinventarea

      Creatie /LifeStyle

      Știu… e un titlu cam pretențios. Nu vă speriați… nu urmează un tratat stufos de analiză a limbii române, nici o lucrare științifică de doctorat; nu e nici un studiu efectuat de cercetători celebri. E doar o constatare făcută de vecina mea, tanti Ioana. Zilele trecute, au venit la ea niște rude dintr-un oraș cosmopolit. Români, dar trăiți într-un oraș atât de mare și aglomerat, sofisticat și elevat, încât alura urbei și-a pus amprenta, inevitabil, asupra limbajului… atât de mult, încât tanti Ioana ar fi avut nevoie de traducător. E drept, cunoaște și tanti Ioana niște argouri pe care le mai folosește când e nervoasă sau la piață. De pildă, odată, când făceam niște cumpărături împreună, i-a zâmbit vânzătorului de legume și l-a întrebat:
– Cât e mărarul, gagiule?
Vânzătorul, trecut bine de a doua tinerețe, dar vădit entuziasmat de complimentul în argou al doamnei, clipi de două ori ca-n genericul din „Dallas” și îi răspunse:
– E 1 leu, dar îți dau la jumate, pentru că ești mișto.
Tanti Ioana, luă legătura de mărar, aruncându-i, ca bonus, o privire ca-n reluare și apoi își scutură capul, de parcă vru să-și revină la realitate. Mă privi scurt și ascuțit:
-Vezi, așa se fac cumpărături! Nu fi fraieră! E nevoie de puțină vrăjeală!
Acum însă, sora sa și nepotul, căzuți ca dintr-un adevărat megalopolis, vorbeau un limbaj de neînțeles.
-Ce bine-i să fii parașutist, îi spuse nepotul trântindu-se pe canapeaua din bucătărie.
-Ești parașutist, mama? se miră tanti Ioana.
-Fiule, nu fi gherțoi! îl certă mama sa, sora lui tanti Ioana. Se întoarse apoi către tanti Ioana și-i explică:
-Dragă, „parașutist” e un fel de musafir, unul care pică în casa cuiva și e mereu servit.
Tanti Ioana e cam debusolată, iar nepotul observă asta și o taxează imediat:
-Ce-ai rămas așa beta, mătușă? Ești blank total! Ia zi, nu te mai ajută hardul?
-Nu fi nes, că te scanez ieftin și rapid! îl apostrofează maică-sa.
-Hai lol, îi răspunse neobrăzatul.
Tanti Ioana rezistă pe toată perioada vizitei, nu pentru că e cool, ci pentru că e forțată de situație.
La final, după ce au luat prânzul împreună, surorile au început să-și facă confesiuni:
-Vezi, dragă, geanta asta roșie mi-am regalat-o singură, de supărare că pe Ionel l-a spamat la mate. Nu știam cum să-mi revin din tristețe, am vorbit cu profa, dar mi-a dat reject imediat. A zis că refuză să treacă habarniștii. Și m-am tot rugat de ea, i-am spus că-i dau niște cașcaval, dar ea nimic. Lol. Cui nu-i place cașcavalul? Uite că ăsteia nu-i place!
Confuză și nesigură pe limba sa de baștină, după ce musafirii se daunladează spre casă, tanti Ioana îmi bate la ușă și împreună ieșim în parc să ne relaxăm. Mamele își supraveghează atent copilașii de pe bănci. Deodată, între doi copii se iscă o dispută, încheiată cu îmbrâncituri.
-Ce s-a întâmplat, Franceschino? sări una din mame de pe bancă.
-M-a lovit băiatul ăstaaaa, începe să plângă băiatul.
-E adevărat, Hăsănel? L-ai bătut? se aude vocea nervoasă a celeilalte mame.
Tanti Ioana mă privește mirată.
-E adevărat, recunoscu ea, limba română s-a reinventat…

10 dorințe nebune ce merită experimentate (leapșă)

    Atmosfera estivală mă bântuie, mă îmbie și îmi șoptește la ureche: îndrăznește, ieși din capace, știu că poți. Chiar nu știu cum am ajuns la această provocare, dar de îndată ce s-a aprins beculețul a trebuit să îi dau glas. Știți de ce? Mi se pare ca o revelație și cred că ar fi timpul să avem încredere în instincte și să depășim barierele.

   Pentru o clipă faceți abtracție de fobiile pe care le aveți, dar și de consecințe și faceți o listă cu zece dorințe nebune pe care doriți să le puneți în valoare.

    Eu mi-am ignorat temerile, am închis ochii pentru o clipă și m-am lăsat dusă de val.

Things To Do
   1. Salt cu parapanta sau cu parașuta, dar nu oricum, ci alături de un profesionist.

    Întotdeauna am dorit să văd lumea de sus, să simt adrenalina și vântul care mă cheamă. Normal că nu vreau să dau colțul cu var, doar că sună atât de cool să te arunci în gol de nebun, încât am trecut ca și prioritate esențială.

   2. Să fiu copilot într-un avion de luptă

    Din moment ce nu voi fi în stare să îl pilotez singură vreodată, am vrut să fiu în față și să admir peisajul. Poate vă aduceți aminte de Ugly Love, acolo erau în centrul atenției un pilot și un răsărit, n-aș merge atât de departe cu gândurile, dar un prim plan cred că se poate.

   3. Să am acces timp de o zi la antrenamentele care le organizează trupele speciale, gen SRI sau o organizație profesionistă precum Elite.

Seria Alina Marinescu-foto

    Cei care ați descoperit seria Alina Marinescu știți că misiunile sunt descrise minuțios, precum în filmele de acțiune, ceea ce mă determină să cred că atmosfera este alta când vezi cu ochii tăi. Dacă tot are la bază fapte reale, atunci măcar o dată în viață să fiupărtașă la o zi aparte, împreună cu cei care fac din umbră atât de multe sacrificii.
Pentru a reuși, cred că va trebui să îi scriu președintelui României, să îmi dea adresă oficială cu acces la “spionat”. Ar fi inedit să scriu după un articol cu și despre forțele noastre speciale. Ehe, multe mai vreau eu, dar dacă am vrut nebunie, atunci să continuăm provocarea.

  4. Să ajung în Sahara și să merg cu cămila

Poate fi o dorință banală, dar în cărți sau filme totul pare amuzant, iar eu vreau să fiu la înălțime din nou, de data aceasta pe un animal cu cocoașă. Nu-mi place să mă bronzez, însă acolo ești atât de învăluit în pânze încât chiar nu are importanță ce pretenții mai ai.

   5. Scufundări

   Am fobie de apă, dar poate că o ținută specială și vreo câțiva oameni care vor să facă același lucru îmi vor da curaj să depăsesc și acest moment critic. Orice pas este important, iar eu visez la clipa când voi cuceri adâncurile cu privirea. Normal că nu voi căuta Titanicul pe fundul oceanului, dar vreo câteva pietre, alge sigur găsesc pe acolo, măcar pentru albumul foto. Cei care sunteți curajoși puteți visa la rechini sau crocodili, eu rămân la stadiul acesta nevinovat.

   6. Să conduc o mașină de formula 1, dar una modificată, așa cum se văd la Campionatele Mondiale.

   La TV sunt atât de simple mașinuțele și ușor de manevrat, încât cred că aș fi în stare să probez un asemenea specimen. După ce termin cursa mă așteptați cu șampania ca să o savurăm de bucurie. Acum intervine partea importantă, oare am nevoie de permis?

  7. Îmi plac țările exotice și nunțile tradiționale. Visez să ajung în India și să particip la o nuntă.

    După atâta adrenalină, merit puțină distracție și India este locația perfectă. Nu sunt o împătimită a filmelor de la Bollywood, dar mă captivează spectacolul care îl creează în jurul lor. Pare să fie o întreagă artă, iar eu vreau să fiu părtașă la derularea evenimentului… pas cu pas. Normal că se impune să port și un sari indian.

   8. Să scriu o carte și să o lansez pe wattpad, dar sub pseudonim.

    În jurul meu sunt atât de multe persoane care își manifestă talentul încât aș scrie și eu o carte, fie ea și una jalnică. Poate îmi vine inspirația peste vreo 10 ani și dacă mai există wattpad și Harry Style (știți că majoritatea coperților și personajelor au legătură cu acest bărbat care cântă în trupa One Direction), atunci sigur voi da curs gândurilor (în acest moment sunt la dospit). Între timp cred că mă descurc bine în ipostaza de a analiza operele altora, mi se pare distractiv acest rol.

    9. Curs de design interior 

    O parte din voi știți că uneori mă bântuie talentul și confecționez diferite obiecte handmade. Unele au fost reușite, altele doar m-au chinuit și au rămas într-un stadiu incert. De data aceasta vreau să fac ceva aparte și să urmez anumite cursuri care poate mă vor ajuta să duc mai departe pasiunea pentru frumos.

    10. După atâta aventură îmi doresc puțină culoare în viața mea și să mă vopsesc albastru sau turcoaz

    Ar fi inedit să îmi vopsesc părul într-o nuanță puternică. În cazul în care mă voi plictisi de ea voi accepta provocarea lansată de soțul meu, să mă tund scurt și să optez pentru un tatuaj sexy… pe cheliuță :) Hmm, ce părere aveți? Voi ce culoare ați alege pentru a vă revoluționa coafura?

    Aș dori să provoc la această leapșă pe câteva persoane care îmi vin în minte și le urmăresc activitatea cu plăcere. Oricine este liber să preia leapșa și să provoace la rândul lui pe altcineva.

– Cosmin-Mes passions

– Laura Apetroaie-Bookcaffe

– Diana Neață-Illusion’s Street

– Alexandra Ali- Life is but a dream

Cuvinte Vrăjite

– Roxi Adina-Gânduri despre cărți

Surse foto: pinterest.com și facebook Monica Ramirez

by -
4
Să fii acolo, lângă cei dragi

    Se apropia iarna, iar privighetoarea, împreună cu cei trei pui ai săi, se înghesuia în cuibul său mic și rece. În pădurea aceea, deși părea foarte frumoasă, nu se găseau suficiente paie pentru ca toate viețuitoarele să-și facă un cuib.
    Deși zbura din zori și până târziu în noapte, în căutare de mâncare pentru pui, privighetoarea nu reușea să le potolească foamea. Nu era hrană destulă… nu erau paie destule, era frig și puiii ei păreau să aibă un viitor chiar mai sumbru decât al ei.
   -Trebuie să plec, își spuse privighetoarea într-o seară, văzând că un porumbel care locuia în stejarul de peste drum, întors de prin meleaguri îndepărtate, își făcu un cuib de toată frumusețea, numai bun de crescut pui și de dus o viață frumoasă.
    În dimineața următoare, privighetoarea vorbi cu bătrânul corb de la ramura de sus a plopului unde locuia, să aibă grijă de puiii ei până ce ea avea să se întoarcă. Își privi puiii, îi sărută, întâi pe cel mare, apoi pe cel mijlociu… și în cele din urmă, pe cel mic.
    -Mama o să se întoarcă repede, le șopti, dar aceștia dormeau, așa că nu auziră vorbele mamei lor.
    Privighetoarea își luă zborul. Ar fi vrut ca această despărțire să nu se fi întâmplat niciodată, dar acolo, în pădurea aceea, nu putea să își hrănească puii, iar cuibul era din ce în ce mai șubred.
    -O să mă întorc, o să mă întorc, își spunea ea în timp ce zbura peste munți, peste ape și peste câmpii nemaivăzute.

   În dimineața aceea, puiii de privighetoare au rămas cu sufletele sfâșiate. Multe lacrimi a mai văzut bătrânul corb, atât de multe, încât a vărsat și el, sărmanul, câteva.
    Când a ajuns în pădurea despre care se vorbea că era una bogată și îndestulată, privighetoarea începu să adune paie… și a adunat, a adunat… atât de multe, încât nu le putea căra acasă singură. A angajat un iepuraș mesager care și-a pus desaga cu paie în spate și a plecat rapid, țopăind, spre pădurea privighetorii. Era destul pentru un cuib.
    Strânsese foarte multe paie, cât pentru două cuiburi destul de mari, așa că se putea întoarce acasă… însă privighetoarea strânse din dinți, mai vărsă câteva lacrimi și se puse pe adunat în continuare. Și a adunat… și iarăși a adunat… până când, într-o bună zi se simți din ce în ce mai obosită.
   -Poate că ar fi timpul să mă întorc, cine știe cât timp o fi trecut, își spuse privighetoarea.
   Și își luă zborul, peste aceleași câmpii nemaivăzute, peste munți și peste ape. Când ajunse în pădurea din care plecase, sufletul îi era plin de emoție și de nerăbdare. Aștepta să-și vadă puiii și era sigură că aceștia aveau să-i mulțumească pentru sacrificiul făcut.
    Cuibul său, acum mult mai mare, mai călduros și mai frumos, era însă gol.
    -Unde-mi sunt puiii? îl întrebă pasărea pe bătrânul corb.
    -Sunt la cuiburile lor… ai întârziat prea mult.
    Privighetoarea izbucni în lacrimi. Cum era posibil ca timpul să fi trecut atât de repede? Cum să fi plecat? De îndată ce corbul îi arătă unde locuia fiul cel mare, privighetoarea se grăbi într-acolo.
    -Sunt eu, mama ta, îi spuse pasărea puiului ei mare.
   -Mama, mă bucur că te-ai întors, dar, vezi tu, eu am acum cuibul meu… poate că nu de paie aș fi avut nevoie în toți acești ani…
     Privighetoarea își simți sufletul rupt în mii de bucăți, însă plecă spre fiul mijlociu.
    Acesta îi deschise ușa cuibului, o îmbrățișă, însă îi spuse:
    -Au trecut mulți ani de când ai plecat. Au fost multe momente din viața mea când aș fi avut nevoie de tine… dar nu ai fost, mamă, lângă mine…
    Cu inima frântă și de data aceasta, privighetoarea plecă spre cuibul celui de-al treilea fiu. Cel mic. Dragostea sa. Pe toți îi iubea la fel de mult, dar cel mic avea un loc special în inima ei.
     -Sunt eu, mama ta, izbucni în lacrimi privighetoarea, când ușa cuibului se deschise.
    -Îmi pare rău, îi spuse acesta, privind-o ca pe un străin, eu nu mi-am cunoscut mama. A plecat pe vremea când eu eram prea mic. Nu mi-o amintesc… și chiar dacă ai fi tu, n-o să te iert niciodată pentru că nu mi-ai oferit cel mai important dar: timpul alături de tine!
     Copleșită de durere, privighetoarea mai avu putere să zboare spre cuibul său… mare, frumos… însă rece și gol, lipsit de iubire. Acolo, în singurătate, privighetoarea își dădu seama că făcuse cea mai mare greșeală atunci când și-a părăsit fiii, chiar dacă a vrut să le facă un trai mai bun.
     De pe creanga sa, bătrânul corb vărsa lacrimi de mila ei.
    -Dacă timpul ar putea fi dat înapoi… dar nu se poate. Important este să fii acolo pentru cei dragi, își spuse el, privind la cârdurile de păsări care treceau pe deasupra pădurii, plecând și ele spre alte meleaguri.

Autor: Rodica Pușcașu

Dacă viaţa îţi dă lămâi, prepară o limonadă!

      O replică deja celebră şi menţionată uneori prin cărţile care le citim, dar conţine un adevăr evident. Am simţit un déjà-vu când am citit un articol la Cristinne.ro în care oferea sfaturi despre beneficiile „lămâilor”.
        Poate nu aş fi scris despre propria aventură şi nici nu aş fi comentat pe lângă subiect, în fond ce legătură am eu cu bucătăria (v-am tot povestit că nu mă pasionează latura aceasta :p ), doar că într-un fel mi-a reamintit de începuturile proiectului Literatură pe tocuri.
      Acum patru ani am primit în dar de la viaţă suficiente lămâi, cât să mă acresc o bună perioadă de timp. Am fost dezamăgită, demoralizată şi chiar m-am înfuriat neînţelegând rostul lor. Atât de rău m-am enervat încât am ajuns să le detest „gustul” şi să le urăsc. Doar că între timp m-am obişnuit şi mi-am propus să le ignor aruncându-le într-un colţ, să caut soluţii la problemele care mă acreau zi de zi şi să merg mai departe.
       Am eliminat neplăcerile cu suficientă lectură şi am adunat în jurul meu familia, oamenii cu gândire pozitivă şi am continuat cu paşi mici. Puţin câte puţin am înţeles că nu sunt singură şi lupta cu lămâile nu este doar a mea, iar cu răbdare şi perseverenţă în viitor voi găsi soluţii benefice.
       Autoarea Linda Howard mi-a adus-o în dar pe Iasmy, ea vindea o carte pe un site şi eu eram interesată să o cumpăr. Aşa am ajuns să vorbim la telefon, să ne împrietenim şi de multe ori să ne vedem când vizitam Bucureştiul.
      Următorul pas a venit de la sine, atunci am simţit că este momentul să lansăm Literatură pe tocuri, într-o zi de aprilie 2014. Am decis că amândouă avem lămâi din plin şi trebuie să le fructificăm, să ne folosim de ele cumva. Drumul a fost anevoios şi de multe ori plin de neprevăzut, dar nu am renunţat, ci am reuşit împreună să facem cea mai dulce limonadă, tot timpul adăugând un element nou la reţetă.

limonada (2)       Sunt fericită şi profund recunoscătoare vieţii că am descoperit cu ajutorul lămâilor o prietenă ce s-a transformat într-o soră. Chiar dacă n-ar fi apărut Literatură pe tocuri, tot mă consideram norocoasă pentru că ea mi-a ieşit în cale.
       După cum se vede, astăzi suntem înconjurate de o mulţime de prieteni, de o echipă frumoasă pe care acest proiect a reunit-o şi împreună am reuşit să aducem oamenilor zi de zi câte un zâmbet.
       Da, nimic nu este întâmplător, de noi depinde ce facem cu ce primim în dar.

       Dacă aveţi un vis îndrăzniţi, perseveraţi, munciţi şi faceţi din pasiune ceva frumos, ştiţi de ce? Merită din plin. Viaţa vă oferă oportunităţi, greutăţi, doar de voi depinde să culegeţi beneficiile.
       Când viaţa îţi dă lămâi, gândeşte-te la posibilităţi, doar aşa vei descoperi ce îţi place. Limonadă simplă, dulce sau cu mentă? Lămâie presărată în apă plată, prăjitură sau altă minune culinară, ea poate deveni cu ajutorul nostru inclusiv elementul surpriză dintr-o băutură tare. Tu eşti cel care ştie ce îşi doreşte cu adevărat.

         Vă mulţumim pentru că astăzi ne urmăriţi şi ne sunteţi aproape.

         PS: Acum ştiti şi voi de ce uneori sunt aşa o acritură. Lămâile sunt de vină :)

Mamă… eu știu să citesc…

Am avut o copilărie fericită. Poate că ne lipseau multe din punct de vedere material, dar noi nu realizam asta. Era bine și eram fericiți. Eram în plină perioadă comunistă, părinții erau ocupați cu serviciul, erau simpli muncitori și purtau grija celor materiale… pentru ca noi să avem ce ei nu au avut: un ghiozdan nou, un abecedar și un acoperiș decent deasupra capului. Pentru că erau oameni simpli și modești, alor mei nu le trecea prin cap că vreunuia dintre noi ar putea să-i placă cartea… își doreau să devenim oameni, cu o slujbă stabilă, cu o familie.

Nu știu cum am reușit să învăț să citesc, știu doar că citeam deja la șase ani și ai mei habar nu aveau de asta. Într-o seară, când mama, deși obosită după o zi de muncă, făcea gogoși în bucătăria noastră, construită de tata din PFL, mi-am luat inima-n dinți și i-am spus mamei:

-Mamă… eu știu să citesc…

Mama și-a șters fruntea cu mâneca și și-a văzut de gogoși mai departe.

-Vrei cu zahăr? m-a întrebat.

Am luat două gogoși și am ieșit afară. De după gardul nostru, câțiva copii din vecini miroseau fascinați aroma ce venea de la noi din curte.

-Ce-a făcut maică-ta? Gogoși? Îmi dai și mie?

Am băgat gogoșile printr-o gaură din gard, i-am privit o vreme cum înfulecau și am plecat din nou la mama.

Eram un copil care tăcea. Tăceam mult, dar atunci am simțit nevoia să sparg tăcerea. Am luat cartea surorii mele și, în timp ce mama punea zahăr peste gogoși, am început să citesc „Capra cu trei iezi”.

Mama s-a oprit din treabă și m-a privit lung.

La scurt timp după aceea, tata a primit un televizor alb negru de la cineva, iar atunci când era câte un film, eu eram cea care citea traducerea de pe ecran.

Într-o seară, l-am auzit pe tata cum glumea cu un prieten de-al său, spunându-i:

-Cea mică deja citește… și cărți, și la televizor… la cât de inteligent sunt eu, e imposibil să fie a mea.

Pentru că nu erau suficienți bani pentru a cumpăra cărți, tata l-a rugat pe un prieten care lucra la maculatură și îmi aducea de acolo cărți vechi. Citeam orice. Citind, eram oricine voiam eu să fiu, mă aflam oriunde voiam eu. Era fascinant.

Când am ajuns la școală, învățătoarea a plâns când ceilalți copii au făcut desene pe hârtie, iar eu i-am scris o scrisoare de bun venit.

În vacanțele de vară, stăteam la bunici. Bunica știa și ea despre pasiunea mea, așa că îmi făcea rost (de la învățătoarea din sat) de Creangă, Eminescu, Sadoveanu… și citeam, iar când deschideam o carte, plecam cu totul în lumea aceea.

Cu timpul, am reușit să contaminez oamenii pe care-i întâlneam cu această pasiune pentru citit. E adevărat, îmi lipseau banii pentru a cumpăra cărți, iar când mergeam la librărie, aș fi stat acolo zile în șir mirosind cărțile.

Eram copil și visam să am o casă unde să fie liniște și multe cărți.

În liceu am reușit (după ce am făcut niște traduceri din engleză în română unei doamne învățătoare) să-mi cumpăr un dicționar de la Teora, un dicționar foarte mare și scump, pe care îl am și acum. E o carte pentru care am muncit mult și mi-e tare dragă.

Tot în liceu, devenisem fascinată de literatura universală. Îl adoram pe Eminescu, Blaga și pe Bacovia, dar citeam Poe sau Lamartine… și eram mereu cu capul în nori, lucru pe care, de altfel l-a observat și diriginta mea.

La facultate am descoperit cărțile de comunicare, lumea simbolurilor… altă bibliotecă, alte cărți… alte lumi care mă uluiau.

Când l-am întâlnit pe soțul meu… citeam o carte. „Ne-om întâlni în cer” de Pavel Coruț. Ajunsesem la un fragment plin de emoție și aveam nevoie să plâng, dar mi-era imposibil, pentru că „musafirul” avea de montat niște boxe, de făcut cu ele niște probe. Nu știam de ce mă privea ca pe o ființă stranie. „De ce li se pare unora atât de ciudat să vadă pe altcineva citind?” mă întrebam… dar mai târziu mi-a mărturisit că nu faptul că citeam i s-a părut bizar, ci moațele pe care mi le uitasem în păr.

Anii au trecut, oamenii și-au dat seama că nu are rost să-mi comunice lucruri importante atunci când citesc… pentru că sunt sub influența cărții, deci nu sunt acasă.

Când eram însărcinată, am citit toate cărțile de la Biblioteca Județeană, referitoare la sarcină. Oamenii au crezut că, după ce va veni copilul, mă voi vindeca… și poate că și eu am avut momente când am crezut că nu voi mai avea timp să citesc.

Nu a fost așa nici pe departe. După ce a sosit copilul, lumea a devenit, într-adevăr, altfel. Un singur lucru a rămas la fel… pasiunea pentru citit, pentru evadat în alte lumi.

Acum am – așa cum am visat atunci când eram copil – o casă unde domnește liniștea și sunt multe cărți…

Mai mult decât atât, recent am devenit librar…

 

O amintire, o carte, o pagină citită

Dacă Diana ne-a provocat, nu se putea să nu îmi aduc aminte cu drag de primele cărţi citite. La început, ţin minte că adormeam, având vreo 4-5 ani, cu poveşti ascultate pe casetă, eram fascinată. Când am învăţat să citesc, asta prin clasa a-I-a, am descoperit biblioteca şcolară, aşa că, în fiecare ,,pauză mare” fugeam în şcoala gimnazială după cărţi. Eram fericită maxim, până când, profesorul de română îmi zicea că nu mă mai opresc? Nu mai am ce să îţi dau la citit, gata, ai citit tot! Nu conta, eu voiam să recitesc, iar, şi iar.  Acasă aveam lecturile obligatorii, dar cartea mea preferată, de fapt erau 2 volume, Legendele Olimpului, care pur şi simplu am adorat-o! O citeam şi reciteam de ,,n” ori. Trebuia să fac ceva, pac, şi cartea era prezentă, trebuia să scot animalele la păşune, şi cartea era nelipsită. Mă puneam jos şi citeam până se însera, iar părinţii mă căutau pe unde sunt.

În şcoală, mi-a plăcut Baltagul, Ion, Pădurea spânzuraţilor, iar când am ajuns la liceu, gata, aveam acces la biblioteca şcolii, oraşului, iar o prietenă mă aproviziona tot timpul cu cărţi romantice.
Orele de română în liceu mi se păreau anapoda, de ce să învăţ pe de rost vreo 10 pagini, când de fapt pot să citesc cartea de 400 de pagini? La extemporaele făceam propria mea analiză a cărţii, iar nota era aceeaşi, ca şi cum aş fi tocit.

Ţin minte o carte groasă “Chinuiţii nemuriri” avea peste 700 pagini, era o provocare, acasă la mine în bibliotecă, aşa că am vrut să văd în cât timp o termin 🙂
Unii copii au bani de buzunar, îi cheltuiesc pe dulciuri, suc, mâncare, eu nu, eu strângeam să pot să îmi cumpăr cărţi. La noi la oraş era modă cu Sandra Brown, aşa că urmăream cu sfinţenie vitrinele librăriei. Elaboram strategii cu o bună prietenă de a mea, care, cum, când să cumpărăm următoarea carte.
Ce mi-a plăcut tare mult era cultura tuturor popoarelor, adoram să descopăr tot ce ţine de un popor-.James Clavell cu a sa serie Shogun, a fost preferata mea.

De fapt citeam cam tot ce îmi cădea în mână, doar să citesc, mergeam acasă cu un morman de cărţi, bibliotecarele erau foarte amabile, aşa că rezolvăm mai multe cărţi odată.
Acum, sunt mai selectivă, vreau cărţi cu final happy, genul nu e neapărat romantic, merge şi distopic, fantasy, dar, nu mă supăr să fie şi o poveste romantică acolo.

by -
10
Nu e ceea ce pare…

A trecut ceva timp de când nu v-am mai povestit de vecina mea, tanti Ioana… iar dacă credeți că nimic important nu s-a întâmplat în viața sa, ei bine, vă înșelați! Aseară, a venit la mine, la un ceai.
-Ai auzit ceva scandal la mine? m-a întrebat, cu privirea țintită asupra ceștii albe.
-Nuu, am mințit eu, dar n-am fost suficient de convingătoare, pentru că femeia și-a dat seama imediat ce și-a auzit soțul tușind, dincolo de peretele bucătăriei mele.
-Draga mea, m-am săturat! N-ai auzit, prin perete, ce s-a întâmplat?
Nelu nu mai e demult atent,
Nu mă mai sărută, e tot timpu’ absent.
Stă mereu cu ochii-n laptop, nici nu mai clipește,
Bănuiesc, dragă Rodica, că nici nu mă mai iubește.
Într-o seară, de exemplu-am încercat,
Să îl seduc, vezi tu… eram în pat,
Iar el zâmbea citind pe net și nici n-a observat,
Că eu eram în neglijeu… și ce m-am enervat!
Am luat laptopul și eu… și-am zis, de ce să mai aștept,
Și unui domn stilat i-am dat accept.
Mi-am pus o poză de acu’ pa’zeci de ani la profil,
Și am acceptat să conversăm cu stil.
Ăsta era, cu siguranță, diferit,
Căci de la primele cuvinte, m-a amețit, m-a cucerit.
A zis c-așa o frumusețe niciunde-n lume n-a văzut,
Și că întreaga lume el a străbătut,
Dar o ființă-așa sublimă, cum sunt eu,
Nu știe cum a dat-o Dumnezeu.
Iar eu, o credincioasă… cum toți mă cunosc,
Am recunoscut că-s măritată… cu un prost.
El m-a consolat, spunându-mi că și el e însurat,
Cu una care n-are absolut nimic în cap.
Amândoi, dragă Rodica, eram oameni suferinzi,
Și acestea fiind zise, ce poți să pretinzi?
Ne-am dat întâlnire joi, undeva să fim numai noi doi.
Și eram atât de fericită, că nici nu mă deranja,
Faptul că Neluțu’, permanent, mă neglija.
Ce să-i ceri unui needucat?
Care nu știe să-ntrebe decât „Ce-i diseară de mâncat?”
Merita, dragă vecină, să-l înșel,
Bănuiam eu că nici el nu mai era, demult, fidel.
Așa că joi, m-am îmbrăcat frumos,
Și am plecat spre cafenea,
la masa unde viitorul meu amant mă aștepta.
Deși stătea cu spatele, părea frumos,
Ca un actor franțuz, dintr-o cutie scos,
Dar s-a întors…
Și, of, dragă Rodica, ce-a urmat….
În loc să-mi văd amantul, frumușelu’
Mă aștepta la masă,
Nimeni altul, decât Nelu’.
Și ce-a urmat, e lesne de-nțeles,
Mi-a spus că el era amantul de pe mes
Și că în veci nu se-aștepta,
Din partea mea, să fac așa ceva.
Degeaba i-am spus eu că nu era ceea ce pare,
Că a fost o pasiune nebunească, trecătoare…
Neluțu’al meu părea profund dezamăgit,
Și de atunci, cu mine nici n-a mai vorbit…

Morala, dragă Rodica, să știi de la mine,
Pe net multe nu sunt cum par să fie,
Sub vorbe faine, ademenitoare,
Se pot ascunde caractere-otrăvitoare!

Autor: Rodica Pușcașu

 

Sursă imagine: pixabay.com

by -
6

Cum intram din ce in ce mai mult in trendurile anului 2016 parca ne intoarcem in anii 80’: dantela, carouri, dungi, pliuri. Exista atat de multe trenduri si influente incat e imposibil ca o femeie sa nu se regaseasca in niciunul dintre ele.

Am ales cateva dintre aceste tendinte pentru a vi le prezenta.

Lenjeria de corp devine un element intalnit in rochiile anului 2016. Dantela si materialele “fine” vor oferi o imagine atragatoare si misterioasa oricarei femei ce poarta o asemenea rochie.

Rozul va fi o culoare des intalnita in acest an, chiar si in piese de imbracaminte mai masculine sau rigide cum ar fi gegile de motociclist sau sacourile. Rochiile in nuante de roz precum si bluzele de dama roz vor fi cu siguranta des intalnite in acest sezon.

bluza-cassandra

Tot la capitolul “culori la moda” intra si culorile metalice care vor face furori in acest an, mai ales ca designerii au decis sa le introduca in orice element vestimentar si in accesorii. Acestea nu vor mai fi intalnite doar la petrecerile de revelion, ci vor fi prezente oricand, oriunde, cu orice ocazie.

Vara aceasta “The little WHITE dress” va fi un must have, nu trebuie sa lipseasca din garderoba niciunei femei fie ca este simpla, de dantela, cu maneci sau fara.

Rochiile lungi si simple nu se demodeaza niciodata, de aceea ele sunt prezente si in trendul acestui an. Croielile simple si materialele fara imprimeuri ofera eleganta si feminitate.

rochie-pictata-evangelina-alba

Picturile florale ale rochiilor de zi le dau acestora o aura vintage, iar purtatoarele se vor putea bucura de un plus de feminitate. Acest tip de rochie este potrivit atat pentru o plimbare, pentru cocktail, sau chiar pentru birou alaturi de un sacou office.

Rochiile vaporoase, croite simplu, dar in culori vii sau cu printuri multicolore vor da viata tinutelor de vara aceasta. Acest trend permite oricarei femei sa gaseasca un model, sau o combinatie de culori potrivita pentru gusturile sale.

Vualurile si pliurile sunt prezente in designul rochiilor si fustelor din acest sezon. Lungimile lor variaza, astfel exista o rochie cu plii potrivita pentru orice ocazie: plimbare, cocktail, evenimente de seara.

Carourile si dungile revin in trend in 2016. Nu mai sunt intalnite doar in look-ul de scolarita, ci in orice tip de rochie sau fusta, oferindu-le o noua imagine si asociere.
Multe din rochiile introduse in tendinte pot fi combinate cu o curea sau un cordon in talie, acest element fiind si el in voga. Ele pun in evidenta talia oricarei femei, iar designerii au introdus aceste curele intr-o multitudine de articole vestimentare precum: rochii, camasi, jachete, chiar si fuste.

Indiferent de gusturi, orice doamna sau domisoara se va regasi, cu siguranta, in una dintre aceste tendinte ale modei din 2016.

by -
1

Rochiile Salonului Anne Bridal prezente la a 3-a editie a Festivalului Designerilor Romani

Te pasioneaza designul vestimentar? Simti ca ideile tale ar putea revolutiona lumea modei? Cauti o modalitate prin care sa te afirmi? Daca ai raspuns la cel putin una dintre intrebari vino la Festivalul Designerilor din Romania, un eveniment nascut pentru tine!

Salonul Anne’s Bridal e locul mireselor fericite si insumeaza pana acum sute de doamne fericite, ani intregi de lucru in echipa, eleganta, stil, noutate si inseamna locul unde visul doamnelor devine o realitate dulce. Anne Bridal

Salonul Anne’s Bridal va fi prezent la a 3-a editie a Festivalului ce va incepe pe pe 26 Mai la Bamboo Pool Bucuresti, incepand cu ora 20.00, unde sunt asteptati non-conformistii si traditionalii, iubitorii de culori vii sau de nuante simple, sa descopere un eveniment concept organizat de designerul Daniela Sala, ce reunește o serie de nume din industria fashion din Romania precum Catalin Botezatu, Andreea Diaconu, Nicoleta Veniciuc, Rodica Livinti, Cristiana Maria Purdescu, Elena Etcu sau Anda Manescu.

Salonul Anne’s Bridal e locul mireselor fericite si insumeaza pana acum sute de doamne bucuroase, ani intregi de lucru in echipa, eleganta, stil, noutate, fiind locul unde visul doamnelor devine o realitate dulce. Rochiile Anne’s Bridal te vor rasfata in designuri si materiale de cea mai buna calitate, concepute sa aduca un stil nou si modern pentru cea mai importanta zi din viata reprezentantelor sexului frumos.

Universul mireselor romance s-a imbogatit cu un plus de culoare de cand Anne’s Bridal a inceput colaborarile cu branduri internaționale cum ar fi Millanova sau Tulipina, companii internationale cu o vasta experienta in designul rochiei perfecte.

Astazi te invitam sa te rasfeti cu mult doritele colectii ale salonului, iar daca ai hotarat sa faci pasul cel mare dar inca nu ai gasit rochia perfecta, Anne’s Bridal te invita pe 26 Mai la Festivalul Designerilor din Romania sa arunci o privire catre surprinzatoarele propuneri ale rochiilor de elita, pregatite pentru acea zi speciala din viata ta! Totodata te invitam sa descoperi tendintele anului – culorile roz si nude impreuna cu combinatiile de dantela, mikado sau tull, la Salonul Anne’s Bridal din Calea 13 Septembrie 162 sau online pe weddingdress.ro.

comunicate de presa.ro

 „Te invit in oras! Gatesc eu.” – un eveniment dedicat Indiei pline de arome

Pe 14 aprilie, începând cu ora 18:30, are loc cea de-a doua ediție a seriei de călătorii gastronomice lunare „Te invit în oraș! Gătesc eu.”. Perform Media vă propune de astă dată un popas pe meleagurile Indiei.
Locația este ca de obicei centrală, restaurantul Satya, din Bulevardul Banu Manta, nr. 25 unde vor găti terapeutic, Paul Agopian și Marius Vornicescu. Invitații noștri vor pregăti un festin culinar inspirat din aromele și personalitatea Indiei, o țară plină de contraste și inedit.

”Bucătarii” noștri sunt oameni pasionați de arta culinară. De exemplu, Paul Agopian este pe jumătate armean și a moștenit pasiunea pentru gătit de la un străbunic venit în anul 1915 din Armenia. Străbunicul a rămas în România și a devenit un bucătar foarte apreciat pe plaiurile argeşene. Așa că Paul Agopian gătește inspirat de străbunicul lui. Este autor a numeroase articole despre arta gastronomică orientală și în special despre bucătăria armenească. Îi place bucătăria asiatică, mai ales cea din Asia de Sud-Vest (Orientul Mijlociu).

Înainte de a spune ceva despre CV-ul lui Marius Vornicescu să amintim că bucătăreala este pasiunea sa. Este vegetarian și pentru el gătitul este artă și meditație. Este absolvent de ASE, Parapsihologie și Psihologie, administrator de editură, autor a șase cărți, moderator TV și invitat în emisiuni de specialitate, terapeut în peste 20 de sisteme, nutriționist, coach, trainer de nutriție și postură corporală. Marius Vornicescu promovează activ dezvoltarea personală în țară și străinătate de mai bine de 15 ani. A scris o carte despre alimentatia vegetariană și nocivitatea consumului de carne. A elaborat rețete alternative la rețetele clasice cu carne. Mâncarea asiatică este preferată, în special cea din cultura indiană cu care rezonează foarte mult.

Mai multe detalii despre evenimentul ”Te invit în oraș! Gătesc eu.” găsiți pe site-ul www.performmedia.ro.

Partenerii evenimentului: 4career, Ma chère maison.

Evenimentul este susținut de partenerii media: Click! Pofta buna!, Comunicatedepresa.ro, Kudika.ro, Garbo.ro, 9amNews.ro, Urbo.ro, Cooking with my soul – retetedesuflet.ro, Radio Fxnet.ro.

 Persoana de contact:

 Luiza Sandu Asistent PR, Comunicare și Evenimente

 Perform Media 0723 210 509 luiza@performmedia.ro

 Despre Perform Media

Perform Media este infiintata in 2015 intr-un cadru de economie sociala si oferă servicii complete de organizare și planificare convenții, seminarii, evenimente open, private sau evenimente corporate, târguri și conferințe, adaptate pentru fiecare client în parte. Serviciile Perform Media se adresează tuturor companiilor care doresc să capteze atenţia clienţilor, să prospecteze noi nişe de piaţă sau să dezvolte reţeaua curentă, identificând atât necesităţile, problemele, cât şi atuurile clientilor noștri.

comunicate de presa.ro

by -
13

Războiul virtual

      Pe același palier cu noi, s-a mutat recent o doamnă de vârsta lui tanti Ioana. La fel de cochetă, la fel de evlavioasă. Duminica trecută s-au întâlnit la biserică. Ulterior, s-au împrietenit pe Facebook și imediat au început să-și aprecieze una alteia, postările. Doar că… de la un timp, vecina cea nouă o cam depășea la like-uri pe tanti Ioana, lucru foarte deranjant.

     -Da’ cine se crede? Nici bine nu s-a mutat aici și deja mă depășește pe mine la like-uri? Striga tanti Ioana prin casă, extrem de nervoasă.

      Curând avea să înceapă – așa cum intuise întreaga scară – un adevărat război virtual.

     Într-o zi, tanti Ioana fu foarte inspirată. Găsi niște rugăciuni extrem de făcătoare de minuni, le sharui pe Facebook și comentariile cu „Amin” nu mai conteneau să curgă. De like-uri nici nu mai spun. Spre seară, când culegea roadele muncii ei, a făcut o postare „simțindu-se împlinită”… ceea ce a disperat-o pe vecina cea nouă. La rândul ei, vecina cea nouă, a găsit pe Facebook o rugăciune pe care, dacă o repetai la 12 noaptea, de trei ori, aveai garantat asigurat un loc în Rai. I-a dat share și apoi a cules roadele. Sute de like-uri. Comentariile cu „Amin” și „Doamne-ajută” nu încetau să curgă. Spre seară, când deja o depășise cu zece like-uri pe tanti Ioana, postă „simțindu-se relaxată”, ceea ce o înnebuni pe tanti Ioana.

      Era momentul ca tanti Ioana să abordeze strategii mai elaborate. Dis-de-dimineață, merse la biserică, iar când ajunse în față, își făcu un selfie, pe care-l postă pe Facebook, împreună cu textul „La biserică, unde ne rugăm pentru izbăvirea de dușmani”. Ce a urmat a fost curate nebunie. Sute de like-uri. Sute de comentarii cu „Doamne-ajută” curgeau, iar la finalul zilei, tanti Ioana făcu o postare „simțindu-se hotărâtă”.

        Pentru vecina cea nouă, postarea lui tanti Ioana era o adevărată provocare la război. A doua zi, dis-de-dimineață, merse la biserică. Întră în biserică, unde își făcu un selfie în timp ce se închina unei icoane și postă poza pe Facebook, împreună cu textul: „Iartă-I, Doamne, pe dușmanii mei, pentru că mintea lor e întunecată”. Au urmat sute de like-uri. Comentariile curgeau. „Amin”, „Doamne Ajută”. După ce a văzut că situația deveni mai bună decât cea a lui tanti Ioana, făcu o postare „simțindu-se binecuvântată”.

     Tanti Ioana răbufni. Toată noaptea se gândi ce să facă ca să obțină like-uri mai multe. Următoarea zi, plecă din nou hotărâtă spre biserică. Ajunse acolo, luă o bucată de hârtie și începu să scrie: „Pomelnic pentru izbăvirea de dușmani. A se citi 40 de zile”. Făcu un selfie în timp ce-i dădea pomelnicul preotului. Postă fotografia pe Facebook. Nebunie curată. Sute de like-uri. Comentariile cu „Amin” și ”Doamne Ajută” curgeau. Seara, văzând ce succes avuse, făcu o postare „simțindu-se mândră”.

      Vecina cea nouă văzu negru în fața ochilor. Nu era posibil așa ceva. Avea nevoie de un miracol ca să obțină like-uri mai multe decât tanti Ioana. Dis-de dimineață, porni spre biserică. Îi spuse preotului că are nevoie să-i citească. Odată ajunsă sub patrafirul preotului, vecina cea nouă scoase telefonul și își făcu un selfie. Postă fotografia pe Facebook, alături de textul „Numai credința adevărată te izbăvește de cel viclean”. A urmat curată nebunie. Mii de like-uri, comentarii cu „Mare dreptate ai”, „Amin” sau „Doamne Ajută”. Spre seară, fascinată de mult speratul succes, vecina cea nouă făcu o postare „simțindu-se perfect”.

      Iritat la maxim de interminabilul război dintre cele două femei, nea’ Nelu, soțul lui tanti Ioana, îi trase un perdaf zdravăn soției lui, apoi bătu și la ușa vecinei. Îi deschise soțul acesteia, vădit ofensat și el, de comportamentul exagerat al soției sale.

     -Să-și șteargă conturile, gata! propuse nea Nelu.

     -Da, bună idee! Ce le trebuie lor Facebook? Nu vezi ce face Facebook-ul din om?

    Ei… și mai stară ei la taclale… mai vorbiră, despre fotbal, despre pescuit, iar la despărțire, primiseseră să șteargă conturile celor două soții cu comportament exagerat.

      A doua zi, dis-de-dimineață, nea Nelu intră și el pe Facebook, așa… pur întâmplător… și făcu o postare: „Steaua, rațiunea vieții mele! Hai Steaua!”. Primi mii de like-uri. Comentariile cu „Și eu sunt stelist”, „Steaua are valoare” curgeau unul după altul… iar spre seară, nea Nelu, surprins de micul succes din care tocmai gustase, făcu o postare „simțindu-se motivat”.

     Nu dură mult fericirea lui… pentru că vecinul cel nou, postă o fotografie alături de echipa Dinamo, cu textul: „Dinamo înseamnă fotbal adevărat… restul e amatorism”. Sute de like-uri. Comentarii cu „Și eu sunt dinamovist” sau „hai Dinamo” curgeau… iar spre seară, făcu o postare „simțindu-se încrezător”.

      În discuțiile lor intrară taguiți și alți vecini… războiul se extinse. Uneori, femeia de servici făcea câte o postare „simțindu-se dezgustată”. În timp ce războiul era în toi, nepoțelul de trei ani a lui tanti Ioana își făcu un selfie în timp ce lăsase robinetul de la apă caldă deschis, îl postă pe facebook, „simțindu-se liber”. Nici nepoțelul vecinei nu stătea degeaba. El luă seturile de farfurii de porțelan, merse la fereastră și începu să le arunce, apoi își făcu un selfie cu aruncarea setului de pahare de șampanie, postă pe facebook „simțindu-se zurliu”.

 Autor: Rodica Puşcaşu

Trip Talks #15: Maroc, țara labirint | cu invitata Andreea Machidon, arhitect
25 aprilie 2016, ora 19.30 la Journey Pub ( str. George Enescu, nr. 25, în Piața Romană)
FB: https://www.facebook.com/events/276853882645558/

* Trip Talks – o serie de evenimente culturale publice, desfășurate sub forma unei adevărate întâlniri în spațiul public, o întâlnire în care publicul și invitatul devin un singur om care trăiește călătoria transformatoare!  
Rămânem tot pe continentul African și pentru următoarea întâlnire Trip Talks: MAROC, țara labirint; 4000 de km desfășurați în fotografii și povești spuse de o tânără care a pășit până acum și pe pământul Tibetului, a stat prinsă și în avalanșă, a urmat un masterat itinerant în țări din întreaga lume… despre Andreea Machidon și pofta ei de viață, soarele din inima căruia povestește despre bucuria călătorului sunt multi oameni care deja știu. Și mai mulți trebuie să afle! Vă așteptăm la o întâlnire cu MAROCUL mult așteptat la Trip Talks și cu această tânără architect, cu croială de povestitor!

Marocul… chemare și labirint! – Andreea Machidon, arhitect

_____ Andreea Machidon_____
Căutător, călător, creator. Filtrele călătoriilor mele au nuanțe de arhitectură, fotografie și natură trăită. Sunt architect și tot ceea ce mă pornesc să fac are formă de proiect : ideea este întotdeauna o chemare, schița apare ca o suită de puncte pe hartă. Proiectul este întotdeuna un neașteptat care se conturează după legi proprii iar detaliile apar și se rezolvă la intersecția atât dintre planificat și neplanificat, cât și dintre uimire, bucurie și recunoștință.

_____MAROC_______
Am plecat la drum în căutarea culorilor. De la Sud spre Nord, Marocul se dezvăluie ca personaj cu multiple identități. Peisajele interioare ale acestuia se contrazic în aparență, dar dialoghează la nivel ascuns printr-un fir narativ comun : misterul. Pe covorul șansei de a cunoaște acest tărâm a urmat un zbor în 2 peste Atlași și o coborâre pe deasupra dunelor. M-am pierdut cu simțurile prin orașe, am planat peste oceanele de liniște, m-am coborât peste gusturi și mirosuri delicat-elegante, am virat peste continua senzație de ne-timp și ne-loc… looping în ritm de dans tribal și am aterizat în… ce urmează?.

* Evenimentul se desfășoară cu intrare liberă, în limita a 100 de locuri.
Contact organizare și rezervări: 0752 285 286
Parteneri media: Orasul Vorbeste RRC, Metropotam.ro, OrasulM.eu, Urban.ro, Daily Traveller, Filme-carti.ro, Romania Pozitiva, ROEvents, InOras.ro, Gratuitor.ro, Anyplace.ro, ChestiiUrbane.ro, Bookblog.ro, JudyFlorescu.com

PSIHOatelier: Sunt cine ALEG să fiu! | cu invitata Gabriela Roşoiu, Life Coach
19 aprilie 2016, orele 19.30, la Journey Pub (str. George Enescu nr. 25, in Piata Romana)

Oamenii nu sunt prizonieri ai sorții, ci doar prizonieri ai propriilor idei – Franklin Delano Roosevelt

         ______ Gabriela Roșoiu, Life Coach_______

      Bună, sunt Gabriela. Mă identific cu iubirea, cu echilibrul, cu libertatea. Cred în a doua şansă şi în orice şansă. Cred în gândirea deschisă, pozitivă, în afara cutiei, gândirea fără de limitări. Ne vedem la atelierul din 19 aprilie, ca să vorbim despre cum putem aplica uşor asupra propriei persoane tehnici specifice de dezvoltare personală. Atelierul este interactiv aşa că, fiţi pregătiţi pentru o plăcută incursiune spre “sine”, spre “cine sunt eu”, spre “cum ajung la reuşită în ceea ce îmi propun”.

       În calitate de Life Coach lucrez cu persoane mai mult sau mai puțin conștiente de implicarea pozitivului în viața noastră. Consider asta ca fiind misiunea prioritară în relația cu propria persoană și, implicit, cu cei din jur. Colaborarea cu un “antrenor” înseamnă un parteneriat în vederea realizării scopurilor, idealurilor psihologice, sociale, familiale sau de carieră, (în funcție de ceea ce își propune sau își dorește fiecare). Folosind tehnici variate de lucru, în coaching analizăm ce resurse avem (psihologice, materiale, sociale) și învățăm să le folosim pentru a ajunge la reușită.

        _____Atelierul______

Iata cateva idei pe care le com explora practic cu aplicatii interactive:
Acceptarea propriei persoane ca punct de plecare în dezvoltarea personală
Auto Evaluarea și importanța corectitudinii acesteia
Asumarea și înțelegerea nevoilor personale: modalități de integrare a acestora în viața de zi cu zi
* Participarea la eveniment se face pe bază de înscriere prin rezervare telefonică la numărul 0752 285 286; costul de participare este reprezentat de donația sugerată de 20 de ron, fonduri care vor reveni exclusiv specialistului invitat [appreciate = donate]

Contact organizare: Andreea Tincea – Andreea.tincea@journey-pub.ro
Parteneri media: InOras.ro, Urban.ro, ChestiiUrbane.ro, RomaniaPozitiva.ro, RoEvents.ro, Filme-carti.ro, Ed4Lead.ro, OrasulM.eu, Joody Florescu, Ed4Lead, Literaturapetocuri.ro, Anyplace.ro, Bookblog.ro, Mamapetoc.ro

Un BiblioBus cu putere AVBS Credit

– Știi Ana, m-am gândit să încep să lucrez la promovarea literaturii și în mediul offline!
– Super! Cum ai dori să faci acest lucru?
– Mă gândeam… ce-ar fi să facem un BiblioBus? Astfel orice copil din județul nostru ar avea acces nelimitat la cărți. Poate am face și un cerc de lectură, la sfârșitul săptămânii.
– Sună bine. Îmi place mult ideea. Dar costă….
– Ohhh da! Banii! Știi am putea lua un credit care să acopere costurile de început… și apoi avem partenerii care ne susțin.
– E cam greu cu creditul!
– Vorbeam zilele trecute cu Alex, care și-a luat creditul prima casă prin intermediul celor de la AVBS Credit. L-au ajutat foarte mult, practic ei au făcut totul, Alex doar a semnat.AVBS-CREDIT1

– Eu nu înțeleg cum stă treaba cu AVBS, dar din ce înțeleg, scuteşti timp, iar pentru noi timpul este esenţial.
-Nu doar atât. Ei se ocupă de hârtii, dosare, găsirea creditului potrivit. Este un credit rapid și noi exact de asta avem nevoie. Un Bibliobus este o idee pe care o am de multă vreme, dar lipsa banilor, timpul limitat și groază de hârţogăraie m-au făcut de fiecare dată să dau înapoi. Însă după discuția cu Alex m-am gândit mai bine și consider că ar trebui să ne luăm inima în dinți și să demarăm acest proiect. Am putea promova literatura într-un mod original. Uite, se tot vorbește despre faptul că din ce în ce tot mai mulți adolescenți renunță la cărți în favoarea calculatorului şi jocurilor online. Eu cred că acest lucru se întâmplă din cauza faptului că lectura este prezentată într-un mod total neatractiv pentru ei. Un Bibliobus este util, conține cultură și în același timp este ceva nou, atractiv, inedit. Ar fi ca o campanie de susținere a literaturii, de promovare a lecturii și de ce nu, un fel de credit moral pentru site-ul nostru de literatură. Am trece din online în offline.
-OK, Ana. Și mie îmi place mult ideea ta. Atunci să îi contactăm pe cei de la AVBS și să le spunem despre ideea noastră. Te-ai interesat cât costă consultanţa?
– Consultanţa este total gratuită. În funcție de ceea ce dorim să facem cu banii, brokerii vor găsi creditul potrivit pentru noi. Odată obținut creditul, putem să achiziţionăm autobuzul, să îl echipăm corespunzător și să ne anunţăm sponsorii că avem nevoie de cărți pentru Bibliobus. Sunt mai mult decât sigură că vom avea parte de ajutor în promovarea acestui proiect.
– Pai, da. Uite, eu le pot trimite un mail celor de la Radio Lynx .
– Și pe comunicate de presă ar fi bine să ne promovăm ideea.
– Bine, bine. Hai să o rezolvăm întâi cu creditul.
credit nevoi personale
După o lună ….

– Am reușit să creăm Bibliobus-ul mult visat. Este minunat și chiar mai mult decât ne-am dorit să fie. De 3 săptămâni este pe teren și deja se bucură de un real succes, mai ales din partea celor mici.
– Într-adevăr ideea ne-a ajutat să urcăm mult în ochii celor care ne urmăresc activitatea online și unii chiar își doresc să ne ajute în continuare. Am rezolvat partea cu creditul financiar însă la creditul moral, care deja există, trebuie susținut în continuare. De aceea vom pune imagini sugestive de la toate activitățile Bibliobus-ului nostru.
– Cu AVBS Credit e atât de ușor să obții un credit financiar. Creditul moral rămâne datoria noastră. Trebuie să câștigăm încrederea celor care ne cunosc, dar și celor care ne vor cunoaște.553a3a673987a98e7519b77593558b2381255cacee4c2e2f8e006ae73d60c9a9                                                        Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Surse foto: Printerest.com

    Rapiditate, hidratare, eficienţă, în 3 minute!farmec_superblog_proba

      De când mă știu, am pielea deshidratată. Folosesc creme hidratante, iar când vine vorba de depilat… de fiecare dată merg la salon. M-am chinuit prea mult depilându-mă acasă, cu tot felul de metode. Plus că am avut experiențe neplăcute… Prefer să mă las pe mâna specialiștilor, care știu mai bine decât mine să se descurce la acest capitol. Săptămâna asta aveam programare la salon, dar lucrurile au luat o întorsătură neașteptată… Într-o seară, de abia ce ajunsesem acasă de la birou, de abia ce făcusem o baie și mă pregăteam să mă bag în pat cu o carte, sună telefonul. Șeful meu. Ce naiba, tocmai ce scăpasem de serviciu și acum iar mă sună!
– Bună seara, Cristina! Scuză-mă că te sun la ora asta înaintată, dar am ceva urgent să-ți comunic.
„Uh, nu sună bine deloc! Ce o mai fi?”
– Bună seara, spuneți!
– Mâine seară trebuie să mergi să reprezinți firma la un eveniment. Trebuia să merg eu, dar a apărut ceva neprevăzut și nu mai pot veni. O mașină te va aștepta în fața casei la ora 20:30.
– 20:30?! Dar nu am timp să mă pregătesc! De abia ce plec de la birou, până mă pregătesc…
– Sunt convins că te vei descurca! Vei putea pleca mai devreme, pentru această ocazie specială.
– Dar chiar și așa…
– Sunt convins că te vei descurca, Cristina! Mă bazez pe tine, mult succes! Noapte bună!
Se bazează pe mine, auzi! Singura mea rochie de ocazie nepurtată este scurtă, neagră, elegantă, dar scurtă! Și la salon am programare de abia poimâine! Să încerc să reprogramez, să văd dacă mă poate primi mâine, după ce ies de la birou. O sun pe cosmeticiana mea, care îmi este și prietenă:
– Bună, draga mea, scuze că te sun la ora asta, am o urgență!
– Ia spune!depilatoare
– Poți să mă primești mâine? Știu că am programare poimâine, dar am nevoie urgentă mâine.
– Uf… Îmi pare rău, dar nu pot mâine, e full. La fel, sunt cliente programate de mult și-s d-astea fițoase, dacă le amân mi-e că rămân fără ele. Știi cum e…
– Și nu poți deloc?
– Poate seara târziu, după 9 seara…
– La naiba, după 9 seara sunt la eveniment…
– Ce eveniment? De unde urgența asta?
– Păi m-a sunat șeful acum, cică trebuie să-l înlocuiesc la un eveniment mâine, un fel de petrecere de afaceri, naiba s-o ia!
– Păi e de bine, fata mea! Cine știe, poate obții o promovare, ceva! Ce mai stai pe gânduri?
– M-aș bucura și eu dacă nu aș avea atât de puțin timp la dispoziție!
– E, și tu acum, prea multe pretenții! Ai cu ce să te îmbraci?
– Am, o rochie neagră, drăguță, elegantă, dar scurtă! Prea scurtă!
– Și care-i problema? Sunt sigură că arăți spectaculos în ea!
– Cum care-i problema? Tu de ce crezi că vreau să vin mai devreme la depilat? Nu pot să mă duc așa acolo!
– Da, într-adevăr e o problemă… Nu vrei să-ți recomand eu pe altcineva? Doar de data asta, normal! Nu vreau să te pierd de clientă! râse prietena mea.
– Mă știi pe mine să mă duc la altcineva? Eu pe tine te știu de atâția ani, nu mă duc în altă parte!
– Aoleu, dar încăpățânată mai ești! E o tipă la fel de bine pregătită ca mine!
– Nici nu vreau să aud! Mai bine mă fac acasă!
– Apropo de acasă… Mi-ai dat o idee, de ce nu te depilezi acasă? Măcar de data asta!
– Eu, acasă! – am pufnit nervoasă – Nu știi ce s-a întâmplat ultima dată când m-am depilat acasă? Am pielea foarte deshidratată!
– Hai că nu e așa greu! Știu eu o cremă depilatoare foarte bună, de la Farmec!
– Lasă-mă, mă, cu așa ceva! Când eram adolescentă, m-am iritat de la o cremă d-asta depilatoare!
– Păi da, dar asta e de la Farmec! E foarte bună, crede-mă! Crezi că îți recomand eu ceva nașpa? Și există și sortiment special pentru tipul tău de piele. Au cremă depilatoare piele normală, cremă depilatoare piele sensibilă, chiar și cremă depilatoare pentru bărbați. Iar pentru pielea ta deshidratată, domnișoară, există cremă depilatoare cu extract de argan. Culmea, asigură și o epilare rapidă! În 3 minute ai terminat!
– Ei, 3 minute! Nu cred așa ceva! Cum 3 minute? Nici nu apucă să acționeze!
– Ba să știi că da! Îți lasă pielea foarte fină și veste bună, îndepărtează și părul foarte scurt! Dacă tot ți-e frică să nu pățești ceva, au și gel după depilare. Tot cu ulei de argan și alantoină. Și la prețuri mai mult decât convenabile! Îți spun eu, ai încredere!crema depilatoare rapida argan
– Bine, văd eu ce fac…
Nu prea aveam eu încredere în crema minune, dar n-aveam încotro. Am intrat pe site-ul firmei Farmec. Pe creme depilatoare, am găsit o varietate surprinzător de mare privind produsele pentru depilare. Dar am trecut rapid la ce mă interesează:  creme cu epilare rapidă. Aici am găsit principalele tipuri de cremă, de care îmi vorbea prietena mea. Exact cum spunea, tot felul de varietăți: pentru piele normală, sensibilă, pentru bărbați, cremă depilatoare TEENager, pentru pielea sensibilă a adolescentelor… Of, dacă ar fi existat asta pe vremea când eram eu adolescentă, nu m-aș mai fi chinuit cu fel de fel de metode brutale… În fine, am optat pentru crema depilatoare rapidă cu ulei de argan și care acționează în 3 minute. Se pare că uleiul de argan este perfect pentru pielea deshidratată. Și cum cine s-a fript o dată suflă și-n iaurt, am comandat și un gel după depilare, pentru calmarea pielii. Tot cu ulei de argan, ca să fim în aceeași gamă, nu?
A doua zi, mi-a fost livrată comanda. A avut dreptate prietena mea, în 3 minute n-am avut ce face! M-am îmbrăcat în rochița neagră, care îmi venea perfect, m-am încălțat cu pantofi cu toc cui, poșetă asortată, mi-am aranjat puțin părul și machiajul și gata! A, ba nu! Am aplicat și gelul după depilare, care pe lângă senzația plăcută, de calmare, m-a învăluit într-un parfum discret și răcoros de mentă.
Participarea la eveniment a fost un succes! Șeful a fost foarte încântat de modul în care l-am reprezentat la întâlnirea cu furnizorii, aceștia dorind în unanimitate să prelungim contractele. Avea dreptate prietena mea cosmeticiană.
Prietena mea cosmeticiană… Peste câteva luni, m-am întâlnit cu ea pe stradă:
– Ce faci, fată? Ai schimbat salonul? Nu mai vii pe la mine?
– Nu, n-am mai fost la alt salon. Sigur că voi veni la tine, uite, vorbim la telefon și stabilim.
-Da, da, așa zici de fiecare dată! Știi ce, începe să-mi pară rău că ți-am recomandat atunci cremele depilatoare de la Farmec! Am pierdut o clientă în defavoarea lor!
– Nu-i adevărat, cum să mă pierzi de clientă?
În gândul meu: „Cam are dreptate… De când am făcut cunoștință cu Farmec, nu am mai simțit nevoia de a merge la salon. Rapiditate, hidratare, eficiență!”

 depilatoare
                                                              FARMEC – Brand Românesc
 
  Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Schimbări de primăvară!

       Îmi doream o schimbare în viaţa mea. Simţeam că ceva nu este în regulă, ceva mă deprimă, trăiesc într-o rutină zilnică, într-o monotonie letargică. Nu ştiam exact ce vreau, dar într-o seară stând pe fotoliul din sufragerie şi privind în gol, mi-a trăznit o idee. Redecorarea casei. Nu o mai făcusem de 10 ani, şi probabil că venise timpul să fac ceva. Atunci mi-am dat seama că, era ceea ce aveam nevoie, asta era schimbarea, şi din momentul în care mi-a fulgerat ideea parcă am prins forţă. Eram plină de un entuziasm pe care nu-l mai simţisem de mult, în mintea mea se învârteau deja idei cum va arata casa, parcă vizualizam totul.hol.

      A două zi nu am mai stat pe gânduri şi am chemat un prieten care se pricepe la redecorări să îmi dea câteva sfaturi.

       Primul pas: Holul! Holul meu nu a mai fost redecorat de vreo 10 anişori, am eterna gresie pe jos, şi totul pare monoton fără viaţă. Prima impresie când intri într-o casă trebuie să fie holul care să îţi ofere ceva primitor. Aşa că, gresia va fi înlocuită cu parchet laminat, iar pereţii vor fi îmbrăcaţi în tapet. Va trebuie să îmi aleg eu culorile şi modelele.

      Pasul doi: Bucătăria. Mai este nevoie să vă spun de gresia şi faianţa de acum 10 ani? Cred că nu! După câte am aflat nici nu se mai poartă gresie, acum cea mai bună şi eficientă este pardoseala rezistentă la apă. Şi aici va trebuie să o aleg în funcţie de culoarea mobilei şi a pereţilor.

     Pasul trei: Dormitorul. Vreau ceva cald, ceva care să mă liniştească să îmi ofere intimitate. Clar, îmi trebuie un alt parchet, în locul lavabilei voi folosi tapetul, galerii şi şină pentru perdea şi covorul asortat pentru a forma un tot unitar.

    Pasul patru: Sufrageria. Aici am nevoie de relaxare. Şi dacă am mers pe varianta tapetului şi al parchetului, asta voi folosi şi în sufragerie, trebuie să aleg nuanţele să se potrivească cu mobila.

     Până aici foarte frumos, dar când au venit costurile, cam scumpicel. Mi-am adus aminte că am un card de fidelitate de la Diego, cu promoţii speciale, reduceri de până la 50 % şi servicii unice oferite posesorilor de carduri, şi m-am luminat. De la ei voi cumpăra totul şi cu ajutorul cardului de fidelitate voi mai amortiza din cheltuieli. Pentru cei care nu ştiu, puteţi aplica gratuit pentru card fără să cumpăraţi, cine ştie când veţi avea nevoie de o mână de ajutor, aşa ca mine.card de fidelitate diego

     Am intrat repede pe site-ul celor de la Diego şi am început marea scormoneală. Ştiam că mă pot ajuta şi dacă merg la faţa locului, dar vroiam să am temele făcute să ştiu cu o oarecare exactitate ce vreau.

    Mi-am găsit parchetul pentru hol: parchet Woodsped Castle, culoare colonial hikory-99,99 lei/m2,  tapetul Grace 31,99lei/rola, traversa Valmiera maro 17,90/ml.Diego finisarepardoseala rezistenta la apa

     Pentru bucătărie am ales Artline Woord, pardoseala modulară vinyl tip LVP, culoare Boogle la 82,99 lei/m2.
     Dormitor:  Parchetul Woodsped Dynamic V +, culoare Stejar de Stockholm la 42,99/m2. Perde
a Candy confecţionată din organza de culoare crem 45,99/buc, draperii Mico Taft culoare vânat.d la 13, 99/m., tapet Provance-44,99 lei/rola cu 50% reducere, iar cireaşa de pe tort un covor superb Whisper violet culoare Heather-259,90 lei. Am uitat să menţionez că: pentru covoare avem şi accesorii recomandate: plasă antiderapantă şi soluţie de curăţat. draperie Laguna

     Sufrageria: parchetul Woodsped de 8 mm cu gravură rustică pe canturi, culoare stejar mocca-42,99/m2, tapetul Tiles, vinil pe bază de hârtie-84,99/rola, draperie Laguna cu model în valuri-culoare verde mus-29,99 lei /m2 şi covor Retro Green-99,90/buc, să îmi ofere relaxarea de care eu aveam nevoie.parchet sufragerie

       Cu alegerile făcute, a doua zi am mers către Diego,  care m-au ajutat cu tot ce aveam nevoie, inclusiv cu transportul gratuit, iar cardul mi-a fost de un real ajutor.parchet stejartapetTiles

      Cu toate cumpărăturile făcute-Go… către redecorare. Este ceva de muncă nu se face cât ai bate din palme, numai cumpărăturile la Diego le faci pocnind din degete, pentru că sunt profi, domle’, dar se merită.

       După o săptămâna, când ultima tuşă de finisare s-a terminat, am simţit că a venit primăvara, că mă simt altfel, că asta era schimbarea de care aveam nevoie.diegoDiego redecorare

Surse foto: Diego

 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

 Tarzan şi Jane – o nuntă tropicală!

Primăvara revărsa raze calde de soare peste junglă. Susurul cascadei se auzea precum sunetul de fundal al unei orchestre bine organizate. În genunchi, lângă cocotierul sub coroana căruia se adăposteau niște furnici roșii, cu părul în șuvițe ușor ondulate și cu mii de emoții fluturând ca aripile unui vultur, Tarzan rostea cuvintele pe care nu credea să le rostească vreodată…

-Te iubesc, vrei să fii soția mea?
Cu lacrimile de fericire jucându-i ca două perle din adâncul oceanului, Jane rosti:
-Da!
Îmbrățișați, porniră amândoi, agățați de o liană, să anunțe prietenilor lor marea veste. La petrecerea lor, în luminișul din mijlocul junglei, sosiră toate maimuțele, leii, tigrii, iar printre coșurile cu fructe de pe masă, începură să mișune furnicile, în timp ce șerpii urcau ușor pe picioarele preotului. Cu niște maimuțe care-i răsfoiau de zor filele cărții, preotul începuse să arate mai degrabă disperat, decât dornic să oficieze uniunea.
-Nu, nu se poate… nimic nu e așa cum mi-am imaginat, începu să plângă Jane.
Deodată simți o scuturătură zdravănă. Deschise ochii și-l văzu pe Tarzan lângă ea, în patul imens din vila lor din Cotroceni.


-Am avut un coșmar, începu Jane să povestească.

Tarzan izbucni în râs ascultând cele povestite de Jane, scoase telefonul și scrise: restaurant nuntă București, apoi îi arătă lui Jane locul în care aveau să petreacă cel mai important moment din viața lor: nunta!

Salon du MariageAu început să îşi facă planurile, să pună la punct detaliile. Departe de junglă, la unul dintre cele mai selecte saloane  de nuntă, unde rafinamentul se îmbină armonios cu profesionalismul, Salon du Mariage Toujours l’Amour avea să găzduiască o nuntă fascinantă, ca-n povești.
Erau fericiți… habar nu aveau că din garsoniera ei întunecată din Ferentari, soacra lui Jane țesea de zor un plan care să le strice nu doar petrecerea, ci și relația.
-OK, gândi ea, găleata cu vopsea neagră e cea mai bună soluție. O să-i stric rochia lui Jane, ea are să facă o criză de nervi și n-o să vrea să-l mai vadă pe Tarzan niciodată!!!! După ce va suferi un timp, Tarzan se va însura cu Cruelina, fata prietenei mele, iar eu voi fi foarte fericită!
Cumpără o găleată de vopsea neagră, iar când sosise ziua nunții, se furișă în toaleta salonului de nunţi.
-Mai e puțin – se bucură ea în gând- și o voi termina pe Jane.
În salonul de nuntă, ringul de dans amenajat deasupra piscinei îşi aștepta în liniște sosirea invitaților și a mirilor.
Socrela împreună cu Cruelina, își aranjară coafurile, felicitându-se una pe cealaltă pentru planul diabolic, dar atât de bine elaborat pe care îl puseseră la cale.
-O să fie al meu, rosti Cruelina cu emoție. O să-l am pe Tarzan numai pentru mine!
Dintr-un alt compartiment al toaletei, cea mai bună prietenă a lui Jane auzind planul de distrugere al soacrei lui Jane și al Cruelinei, hotărî să nu stea cu mâinile-n sân. Puse și ea la cale un plan, la fel de diabolic și cu o idee mai elaborat. Ieși din toaletă în fugă, de parcă era speriată de moarte și strigă la unul din paznici să aducă stingătorul, pentru că sunt două femei în toaletă, cărora le-a luat foc părul.
Speriat și dornic să elimine orice obstacol în calea unei petreceri perfecte, paznicul a luat stingătorul și a năvălit în toaletă. În mai puțin de cinci secunde, cele două femei arătau ca două statui, acoperite cu spumă.
Între timp, pe ringul de dans generos, Jane și Tarzan își începură deja superbul vals.


Salon du Mariaje-piscinasalon nunta BucurestiCununia civilă şi religioasă avusese loc pe marginea piscinei, amenajată special să le dea senzaţia de libertate. Ei şi-au dorit să respire aerul curat, să simtă mirosul frunzelor, razele soarelui să le mângâie părul, şi libertatea să-i cuprindă din universul ei. În aer liber şi-au depus jurămintele simple, dar profunde pentru ei, acele câteva cuvinte cu o semnificaţie uriaşă în inima, mintea şi viaţa lor: Eu Tarzan, tu Jane! Mă vrei de soţ?   Eu Jane, tu Trazan, mă vrei de soaţă? Un “da” la unison, a fost cuvântul ce a pecetluit soarta şi fericirea, viaţa şi nemurirea iubirii.  Simţindu-se liberi, acum devenind o singură entitate, au început să râdă de fericire, o fericire care a cuprins şi păsările ce se ascundeau undeva printre frunzele arbuştilor din jurul piscinei. Acestea şi-au început trilul, un tril ce semnifica bucuria. Vântul adia usor, venit de departe special pentru Tarzan şi Jane, iar în adierea lui auzeai o şoaptă uşoră: Iubiţi-vă! Salonul şi împrejurimile au fost decorate cu buchete de flori multicolore aduse din inima Amazonului. Coşuri cu fructe exotice aranjate pe mese veneau să completeze tabloul mirobolant al naturii. Verdele tropical predomina în docoraţiuni, invitaţii, dar se regasea şi în ţinuta mirilor. Fericire, libertate, linişte, bucuria de-a trăi, toate se regăseau în acesta culoare, o clorofilă şi un oxigen al vieţii. Era o zi unică în viaţa lor, dansau fericiţi dansul lor, aşteptau cu nerăbdare artificiile şi miezul nopţii, atunci când îşi doreau să aibă momentul lor. Acele 10 minute, în care, la ora dintre o zi trecută şi una viitoare să se ţină de mână sub cerul înstelat pe marginea piscinei, să audă muzica şi bucuria invitaţilor din salon, iar ei doi să îşi spună: Soţia mea! Soţul meu! Din acel moment începe o noua viaţă, o noua emisferă a iubirii, mai solidă şi mai profundă. Habar nu aveau că soarta lor a fost foarte aproape de a fi schimbată, hotărâtă în toaletă…dar cineva acolo sus îi iubeşte!


Cruelina și soacra lui Jane au vrut să plece cu taxiul. Transportul era gratuit pentru invitați, dar pe spațiul verde din fața salonului, au fost confundate cu niște actori de comedie, cu care, rând pe rând, invitații au dorit să facă poze.
-Mă întorc în junglă, rosti soacra lui Jane, în timp ce Cruelina se declară învinsă și hotărî să o însoțească.

Undeva în apropiere ascunsă printre umbre şi crenguţe de arbuşti, Cheeta decojeşte delicat o banană, când le aude pe cele două că vor să meargă în junglă. Ştiind ce poame sunt, rânjeşte cu toţi dinţii şi iese în întâmpinarea lor:

-Aveţi grijă, poate fi periculos în junglă dacă nu plătiţi maimuţa! Am nevoie de cineva care îmi contabilizeze purecii. Hi, hi, hi!

Cele două se holbează la Cheetuţa şi din spuma albă care le acoperea începe să iasă flăcări de furie, în special atunci când năstruşnica maimuţică le fredonează: Hop, hop, eroina….. hip, hip, eroina meaaaaaaa……!

Şi uite cum fac stânga împrejur şi o iau la fugă pe pajiştea decorată cu plante tropicale numai că, păcătoasa de spumă nu le ajută prea mult făcându-le să alunece la fiecare pas. Evident, Cheetuţa amuzându-se copios, fugărindu-le şi cântând din toţi plămânii. Hop, hop eroinele meleeeeee!

Toata lumea se amuză, bliţurile au început să pocnească, iar Trazan şi Jane se apropie de Cheeta: Eşti o figură Cheetuţa! Aşa sunt eu, şefu, ce, ai uitat? Oricum a venit momentul să îţi plăteşti datoria, doar te-am ajutat în junglă, nu?  Tacticos îi prinde pe cei doi de mână şi rânjind întreabă: copii unde vom locui?

Un cor de râsete se ridică în văzhuh, o bucurie generală cuprinde pe toată lumea şi sentimentul unui eveniment reuşit îi va însoţi foarte multă vreme. Nimeni nu va uita nunta de la Salon du Mariage Toujours l’Amour. Dacă doriţi şi voi să aveţi amintiri frumoase aici puteţi organiza un eveniment în stilul dorit: thriller, elegant, comic, liniştit, Barbie, Game of Throne, SF, cum doriţi.

O nuntă a la Tarzan şi Jane, şi evident nelipsita Cheeta! O excludem după eveniment pentru că trebuie să îşi găsească şi ea perechea, că Tarzan nu va fi dator toata viaţa, nu?

                                                                      Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Un eveniment reuşit, o promovare neaşteptată!

Mi se întâmpla acel miracol la care fiecare angajat visează. Reușisem acolo unde mulți alți colegi mai vechi din firmă, în ciuda experienței, rataseră. Aveam, se pare, ceea ce se numește fler, iar olandezii cu care semnasem contractul trebuiau să fie aici în mai puțin de două zile. Ca să-mi termin treaba până la capăt, era necesar să mă ocup de toate detaliile vizitei lor aici. Timpul era scurt, panica creștea din ce în ce mai mult. Ochii șefului mă înțepau în fiecare clipă, dându-mi de înțeles că, pe cât de fericit fusese că semnasem contractul, pe atât de ușor îi era să-mi arunce visele în aer, dacă vizita olandezilor nu era demnă de cuvântul „impecabil”. De cealaltă parte a biroului, colegii mei, pe care spiritul invidiei îi adunaseră într-un soi de „echipă”, se rugau de vreo două zile pentru ca eu să greșesc. Centrul de conferințe trebuia să arate perfect, așa că am trecut la răsfoit posibilitățile pe care le aveam. E adevărat, în București există sute de spații în care ai putea să ai o întâlnire de afaceri de nivel înalt, însă nu se ridicau standardelor pe care le aveam eu în minte. Trebuia să aleg nu ce era mai bun, aveam disperată nevoie de perfecțiune. Așa am găsit Golden Tulip TimeGolden Tulip Timess, profesionalismul ridicat la rag de excelență când vine vorba de spații destinate evenimentelor oficiale, singurul hotel din București unde nu aveam cum să dau greș. Desigur, olandezii au fost fascinați de ideea de a fi cazați într-un hotel cu numele „tulip”, dar și mai fascinați au fost de modul în care personalul hotelului au știut să comunice și să ofere răspunsuri pertinente la întrebările lor. Am ales Ronda” ca loc de desfășurare a acestui eveniment de afaceri, dar și pentru conferința de presă de după eveniment. Pentru ca delegația olandeză să fie la curent cu toate detaliile actelor adiționale contractului pe care îl semnasem, am ales, pentru a doua zi a evenimentului, salaPanorama”. Olandezii au fost impresionați de impactul vizual al luminii naturale din această sală de conferințe, dar și de spațiul generos. Priveliștea superbă spre Casa Parlamentului i-a fascinat și au recunoscut că ar avea și ei nevoie de o locație eveniment ca Hotel Golden Tulip Times, pentru a-l folosi ca centru de evenimente. După ce formalitățile s-au încheiat cu un succes care a depășit chiar și așteptările atât de pretențioase ale șefului meu, a urmat partea de relaxare.imagine belvedere
Ne-am retras la restaurantul “Good Old times“, unde, în decorul modern, cu elemente minimaliste, olandezii au fost curioși să savureze preparate culinare tradiționale românești. Le-a plăcut foarte mult vinul românesc recomandat de personalul restaurantului. Am ciocnit în cinstea contractului încheiat, în timp ce ochii șefului căpătaseră parcă, nuanțe mai blânde.
– Felicitări, mi-a spus el, după ce evenimentul s-a încheiat. Nu doar că ți-ai păstrat job-ul, dar tocmai ai obținut o promovare!
A fost un alt miracol la care nici nu visam… o promovare despre care se discuta în firmă de foarte mult timp, dar nu se știa cine avea să fie fericitul angajat. Dacă eu m-am bucurat enorm… nu la fel s-a întâmplat cu colegii mei, cei pe care invidia îi adunase într-o echipă. Cât despre mine, am sărbătorit promovarea… unde altundeva, decât la Skyline Club, tot din Hotel Golden Tulip Times, împreună cu prietenii.

Sursa video: Golden TulipTimes

                                                          Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Draperia si perdeaua potrivita schimba fata unei locuinte

Un set nou de perdele sau de draperii ii ofera rapid unei incaperi un aer proaspat, sic. Sunt accesorii care pot schimba intreg aspectul unui spatiu, daca sunt utilizate potrivit.

Ai vazut ce diferenta uriasa este intre a avea o fereastra descoperita si a avea o fereastra „imbracata” cu o simpla perdea? Incaperea pare mai plina, mai ordonata, mai curata. Acesta este rolul perdelelor si al draperiilor. Sa completeze armonios designul unei incaperi.

Am stat de vorba cu expertul Acasa.ro Mihaela Pavelescu si am obtinut cateva sfaturi cu privire la alegerea drepariei si a perdelelor potrivite. Iata de ce trebuie sa tii cont:

Lungimea

Atat camerele mici, cat si cele mari „merita” o draperie. Practic, acest accesoriu le va impodobi si va completa spatiul din camera. Trebuie sa tii insa cont de dimensiunile incaperii. Astfel, in cazul in care camera nu este foarte inalta, va trebui sa creezi o iluzie optica menita sa dea impresia de spatiu pe inaltime. Acest lucru il poti face cu ajutorul unor draperii lungi, care sa coboare pana jos.

Daca incaperea nu este foarte spatioasa va trebui sa mizezi pe perdele si draperii scurte, care sa lase la vedere mare parte din perete. Evident, atunci cand alegi lungimea unei draperii sau a unei perdele trebuie sa tii cont si de obstacolele pe care aceasta le intalneste langa fereastra, cum ar fi o comoda sau un calorifer.

Culoarea

Pentru a nu risca sa gresesti atunci cand alegi o perdea sau o draperie, opteaza pentru tonuri neutre. Acestea se adapteaza mult mai usor nuantelor pe care le au mobila, parchetul si peretii. Pentru camerele mici e bine sa optezi pentru culori deschise, care sa creeze impresia de spatiu mai mare.

Pentru camerele mari, largi, poti opta si pentru nuante inchise la culoare sau pentru tonuri puternice ori chiar pentru imprimeuri mai indraznete.

Materialul

Extrem de important este materialul perdelelor si al draperiilor. Acesta trebuie sa se potriveasca ambientului creat, sa urmeze aceeasi linie. Pentru dormitor, sunt recomandate materialele fine, moi, din bumbac.

In living, sunt de preferat perdelele vaporoase, din voal sau organza, si eventual draperii black out, cele care nu permit transferul de lumina, creand o ambianta extrem de intima.

Pentru bucatarie sunt recomandate de catre specialisti perdelele vitraj, cele care se monteaza de la jumatatea ferestrei si permit patrunderea luminii in cantitati optime.

In cazul in care ai decis sa inlocuiesti vechile draperii si perdele cu unele noi sau abia acum iti amenajezi locuinta da o fuga intr-unul dintre magazinele Diego sau consulta ofertele de pe site-ul diego-romania.ro. Din cele peste 300 de modele de draperii si perdele este absolut imposibil sa nu o gasesti pe cea potrivita.

Nu stii la ce sa te opresti? Specialistii Diego iti stau la dispozitie pentru a te ajuta sa faci alegerea optima. Mai mult decat atat, perdelele cumparate in magazin se surfileaza gratuit, astfel incat sa nu mai fii nevoit sa mai umbli cu ele pe la ateliere de croitorie.

Despre Acasa Media

Acasa.ro este in prezent unul dintre cele mai vizitate portaluri din Romania cu peste 1.500.000 de vizitatori lunar si peste 300 000 membri activi. Portalul are o structura complexa cu 33 de sectiuni si trimite lunar 22 newslettere la peste 150 000 de abonati.

Conform informatiilor trafic.ro, portalul detine acum locul 22 in clasamentul general al site-urilor romanesti si locul 2 la sectiunea Lifestyle

comunicate de presa.ro

by -
7

Sacii de gunoi

Zilele trecute, v-am povestit câte ceva despre vecina mea, cea cu pastilele… Ioana. Pentru a pecetlui relația de prietenie care pe care a inițiat-o, Ioana a venit la mine – într-o dimineață când omul poate are alte perspective – și mi-a spus, cu tonul ei mereu grav, că voia să mă roage ceva. Tot ce venea de la ea era grav… așa că… mi-am adus aminte de un moment al vieții mele când ajunsesem la concluzia că nu e bine să mă pripesc în a judeca oamenii… și am zis OK.

Înainte să treacă la subiect, m-a pus să-i promit că n-o să-i suflu nici o vorbă lui Nea Nelu, care, dacă afla ce avea tanti Ioana în minte, avea s-o omoare. La figurat, desigur, dar pentru ea era la fel de dureros. Acestea fiind zise, nu trebuia să spun nimic nimănui… nici soțului meu. La cât de serioasă era problema, îmi treceau prin minte tot felul de lucruri: poate tanti Ioana a găsit un portofel fermecat, plin cu euroi, poate a câștigat la loto… sau poate are un amant.

-Mergem undeva! a concluzionat ea, la fel de hotărâtă precum era și dirigintele meu din clasa a VI-a când ne anunța că mergem la meeting pentru a striga lozinci pentru partidul iubit.

N-a vrut să-mi spună unde, a zis că plătește ea totul, eu numai să vin… să nu fie singură.

-No… dacă e un stripper, m-am scos! am gândit eu, păcătuind cu gândul în plin post… dar nu era.

Am ajuns într-o suburbie a orașului, cunoscută pentru intensa activitate infracțională. Am luat-o printre străduțele înguste, cu casele care erau prea aproape de stradă. După ce și-a făcut cruce și a respirat o dată prelung, tanti Ioana a bătut la ușa unei case fără gard, fără curte, cam dărăpănată.

-Intră, s-a auzit o voce care spunea despre posesoarea ei că fuma două-trei pachete de țigări pe zi.

O doamnă cu multiple fuste, colorate astfel încât să nu mai știi ordinea culorilor în curcubeu, destul de plinuță pentru a nu se putea ridica de pe canapeaua acoperită cu o carpetă „Răpirea din Serai”, fuma și îndrepta fumul spre un pachet de cărți lucioase.

-Ai adus? a întrebat, fără să-și ridice ochii de la cărți.

-Cum să nu? a răspuns cu emoție, tanti Ioana și a început să scotocească în poșetă. A scos niște bani și i-a dat.

-Nu-s pentru mine, că dacă era după mine, mie nu-mi trebuie nimic… da’ la tarotu’ ăsta trebuie un ban mare, altfel nu iese… adică iese, da nu iese bine.

– Ia loc, mi-a porncit piranda. Nu pe ăla, că are un picior rupt, ia-l pe ăla de după ușă.

După ușă, un maidanez crescut excesiv, rânjea colții amenințători.

-Nu te teme, că nu face nimic… așa e el, latră… nu știu de ce…

Dacă nu miaună, am gândit eu, atunci e cea mai normală ființă din această încăpere.

-E grele… zise piranda vădit îngrijorată de ceea ce se arăta în cărți. Ești plină de dușmani care te dușmănesc! Nu-ș dacă pot să fac ceva… atâta ură ca la tine… uite ce vine spre tine… uite, ca să nu spui că enventez eu…

Piranda îi flutura cărțile pe sub nas lui tanti Ioana care devenea din ce în ce mai înspăimântată.

-Te vrea decedată, vezi? concluzionă piranda trântind cărțile pe masă și ștergându-și apoi transpirația de pe frunte, ca după un efort uriaș ce făcuse.

-Și cum… nu poți să faci nimic? întrebă tanti Ioana cu fața încremenită de spaimă.

-Ai un ban mare? Ți-aduc icoana făcetoare de menuni. O pupi, te rogi aecea… nu pot să ți-o dau acasă, e de pe muntele sfânt.

Se ridică greoi și scoase dintr-un sertar o icoană pe care se vedeau chiar și de la distanță, ștampilele buzelor celor care-au pupat-o înaintea ei.

-Pune banul și pupă!

Tanti Ioana se conformă.

-Vino mâine, cu 200 de lei și vedem dacă te pot salva… dacă nu, să-ți fie țărâna ușoară!

Ieșim din casa mirosind a ferestre nedeschise de secole.

Tanti Ioana începe să meargă repede, de parcă ar fi fost singură.

-Tanti… dar ce aveți, ce probleme aveți? o întreb eu confuză de vizita colorată pe care tocmai o încheiasem.

-Cineva îmi face vrăji. Vrea să mă omoare, mi-a spus ea oprindu-se și ațintindu-mă cu ochii speriați.

-Cine? De unde știți?

-Ieri dimineață, în fața ușii, am găsit două frunze de floare… nu știu de unde, cine, dar am simțit că cineva le-a pus acolo, cineva care vrea să mă omoare… mi-a făcut vrăji.

Tanti Ioana plânge de se scutură rochia pe ea. Mă pune să îi promit că nu spun la nimeni. Promit.

Seara, acasă… nu scot o vorbuliță, dar nu pot să nu mă gândesc la tanti Ioana și la obsesia ei.

-Ce-ai mai făcut azi, mă întrebă soțul meu, iar răspunsul veni aproape automat.

-Nimic, tu?

-Am uitat să-ți spun… să nu mai cumperi saci de gunoi din aia albaștri! Sunt prea fragili. Ieri dimineață, când mi-ai dat să duc gunoiul, s-a rupt și au căzut niște frunze de la flori.

Avea dreptate, curățasem florile și am pus frunzele în sacul de gunoi. No, bine că știu… de acum o să cumpăr negri, că-s mai rezistenți.

-Frunze de flori ai zis????

Tanti Ioana stă în balcon. Ascultă liniștită ceea ce i-am mărturisit despre saci.

-Nu se mai fac lucruri de calitate, cum se făceau pe vremea lui Ceaușescu, concluzionează ea cu un oftat.

Autor: Rodica Puşcaşu

Buchetul surpriză!

– Auzi, tu ai idee ce-i cu maică-ta? o întrebam pe fiica mea adolescentă, în timp ce ieșeam amândoi pe ușă.

– Ce să fie?

– Tu n-ai văzut-o? S-a trezit cu fața la cearșaf. E bosumflată, trântea și bufnea… Am întrebat-o ce are și nimic.

– Tată, acum sincer, chiar nu știi ce are?

– De unde să știu eu? Dacă știam, te mai întrebam?LivrareFloriBucuresti-300x133

– Chiar nu știi ce zi e astăzi?

– Ba da, miercuri!

– Lasă miercuri! – spuse fiica mea râzând – ce zi calendaristică e?

– Nu! Nu se poate!…

– Ți-a picat fisa?

– Nu pot să cred, am uitat cu desăvârșire! Aniversarea noastră! Ziua când eu și mama ta ne-am căsătorit! Nu știu cum am uitat, mi-a ieșit din cap complet!

– Lasă asta acum, n-are rost să te mai acuzi! Important e să găsim ceva să dregi busuiocul.

– Trebuie să-i cumpăr un cadou! Dar deja am făcut gafa, am uitat, nu i-am spus nici „La mulți ani!”, nimic!

– Asta are rezolvare! O să facem în așa fel încât să pară că te-ai gândit la o surpriză!

– Și crezi că o să mă creadă? O să-și dea seama imediat că am uitat.

– Lasă pe mine!- îmi zâmbi ea ștrengărește – Ai laptopul la tine?

– Da, normal! De fiecare dată îl iau cu mine.

– Deschide-l și caută LivrareFloriBucuresti.ro 

– Ăsta?

– Da, așa. Hai să intrăm pe Buchete flori. Ocazia e clară, aniversare. Deci selectăm „aniversare”. Uite aici: livrare flori în Bucureşti.

– Dar chiar, în cât timp le livrează?

– 3-4 ore. Repede.

– Păi și ce facem? Că maică-ta e la birou.

– Cu atât mai bine! Le livrează la birou. Dăm adresa, îmi spuse fiică-mea, fâcându-mi cu ochiul.

– Să știi că ai dreptate!

– Păi da! E și mai mare impactul! Una e să le primească acasă, unde nu e decât ea, și alta să vină cineva, un curier: „Un pachet pentru doamna Dumitrescu!”. Și ea să se mire: „Vai, dar e o greșeală, n-am comandat nimic!”. Și atunci… Taraaaam!!!!! Un ditamai buchetul de trandafiri! Și toate colegele să spună: „Vai, dar ce soț atent! Ce frumos, să-i trimită flori cadou de aniversarea lor!”curier flori

– Adina, dar chiar! Trebuie să-i scriu și câteva rânduri! Să știe de la cine e! Dacă zice că are vreun admirator secret? spun eu râzând.

– E, asta se rezolva ușor! Dai aici, la „Fă-ți buchetul”. Ai aici spațiu unde să scrii mesajul pe felicitare. Dar hai mai întâi să alegem buchetul! După aceea te gândești tu la o declarație ceva,  s-o impresionezi.

– Și plătesc online, da? Mă gândesc că n-ai cum să plătești la livrare, din moment ce e surpriză.

– A, da, normal! Plătești online. Apropo de plată, o să avem transportul gratuit, că plasăm comanda până în ora 17! Sau să alegem cu taxă de urgență? Să-l livreze în 2-3 ore?

– Eu zic că nu-i nevoie! Oricum livrează în câteva ore, nu? Ea stă până târziu la birou și e încă devreme.

– Ai dreptate! Acum hai să-i alegem buchetul!buchet din 101 trandafiri roz

– Hai! Ție care crezi că i-ar plăcea?

– Sincer? Ăsta roz, din 101 de trandafiri! Dar vezi că e cel mai scump!

– Da, dar e la reducere! De la 930 la 699. E ceva redus! În plus, nu împlinim în fiecare zi 20 de ani de căsnicie!

– Mama va fi foarte mulțumită! Nu orice soț comandă flori pentru soție la aniversarea căsătoriei! Și ce flori!

– Și nu toată lumea are o fiică așa descurcăreață, care să știe unde să găsești cele mai frumoase flori în Bucureşti!

– E, tată, te alinți! Nu e așa complicat! Pur și simplu cauți o florărie online! Multă lume comandă flori la domiciliu! Sau la birou, cazul nostru.

Câteva ore mai târziu:

– Iubitule, te-am sunat să-ți spun că sunt încântată de florile tale! 101 de trandafiri roz, superb! Toate colegele mele mor de invidie!

– Mă bucur că ți-a plăcut, iubito! Nu ți-am spus nimic, am vrut să fie surpriză.

– Și ce surpriză! Ai păstrat așa bine „secretul”, încât am crezut că ai uitat!

– Eu, iubito? Niciodată!

În gândul meu: „Noroc cu Adina și cu…  LivrareFloriBucuresti.ro, cea mai bună firmă de florărie cu livrare din Bucureşti!”

                                                 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

by -
18

Vecina și pastilele

Încet, încet, îmi voi cunoaște toți vecinii. M-am mutat recent, iar vecina din perete a și venit la mine la cafea în dimineața aceasta, să ne cunoaștem mai bine.
-Știi, noi suntem o familie iubitoare, pentru care sănătatea este darul cel mai de preț.
Din păcate, soțul meu, după ce a scuturat niște huse,
l-a apucat o repriză grea de tuse…
noroc că am avut niște pastile de la nea Gigel,
de câțiva ani le-avea și el …
s-a stins, sărmanul, nu demult,
în primăvara anului trecut.

În fine, după ce i le-am dat,
Tusea a încetat miraculos,
Dar el era trântit pe jos,
Și, după părerea mea,
Nici nu mai respira…
Dar bine că nu mai tușea!
Am sunat salvarea, eu, bolnavă,
Nu ți-am spus c-am ingerat otravă?
Acum vreo 20 de ani,
Din întâmplare,
Am vrut să pun îngrășământ la floare,
Și soțul, un bărbat de catifea,
A pus un pic și în cafea.
Ultimul lucru pe care mi l-am amintit,
A fost chipul lui fericit.

În fine, și-ți spuneam,
Că ambulanța am chemat,
Și două zile la spital a stat…
Era intoxicat.
Dar nu-mi dau seama de la ce,
Vezi tu, el nu mănâncă orișice,
Cât despre pastile…
Acum i-am adus câteva de la domnul Vasile.
A suferit sărmanul de ipohondrie,
Credea că tot ce pune pe farfurie,
Se transformă instant,
În virus atacant.
Și îți spuneam, nevastă-sa mi-a dat,
După ce-a fost Vasile-nmormântat,
O plasă-ntreagă de pastile,
Căci îi erau acum, inutile.

Mă duc acum să-i dau pastila,
Că are niște probleme cu bila,
Dacă vreodată ai și tu probleme,
Vino la mine, nu te teme…
Mai am niște pastile,
Care-ți pot fi utile,
De doi ani, în sertar eu le-am păstrat,
De la sărmana mamă…
Care-a decedat.

Autor: Rodica Pușcașu

      “De la Freon-auto, cu răcoare!”

   25 iulie, ora 15:07. 39 de grade la umbră. În mașină sunt și mai multe grade. Nici nu mai știu de când tot mergem. Să fie o oră, două sau mai mult? Nu mai știu. Mă omoară căldura asta. Pentru că porcăria de aer condiționat s-a stricat. E stricat mai de mult, dar am tot amânat să mergem la service. De… nu era vară, n-aveam nevoie. Acum, anotimpul canicular şi-a făcut simţită prezenţa şi noi tot nu am ajuns să rezolvăm problema. Ştiţi cum este… lasă că merge şi aşa. Oricum, soțul meu folosește mașina mai mult și el suportă mai bine căldura. E friguros. Eu nu. Cum trece temperatura de 30 de grade, am o problemă. Nu mai gândesc coerent, nu mai sunt eu. Of, și mai avem de mers… A durat o oră până să ieșim din București. E un trafic infernal acolo. Cred că frati-miu ajunge mai repede la țară. Ne-a sunat mama pe toți să ne cheme acasă. Cică vrea să ne spună ceva important. Ce o fi? Of, și căldura asta! Cum ieșim de pe autostradă, facem un popas. Să-mi dau cu apă pe față, că nu mai pot! Dacă ajungem undeva cu aer condiționat, ar fi un vis! Sau măcar într-o pădurice, să mă întind pe jos! Să simt răcoarea! Oriunde, dar să ies din mașina asta! E un calvar să suport căldura! Cred că îl pun pe Claudiu să conducă restul de drum. Deja sunt epuizată…
Treptat, mă cuprinde moleșeala. M-aș întinde. Mă apucă o toropeală, vreau să dorm… Deja nu mai sunt atentă la drum. Știu că nu e bine, dar e atât de plăcută toropeala asta…
– Adaaaaaa, ai grijă!!!!!! Ești pe contrasens!
Mă trezește sunetul strident al unui claxon și simt cum soțul meu trage de volan cu putere. Ambreiaj și frână, mai mult din reflex.
– Ești nebună?! Ce naiba faci?! Vrei să ne omori?!!!! Dacă n-aveam centura, intram naibii cu capul în parbriz! Ce frânezi așa, dacă intra unul din spate în noi?!!!!
Mă dumiresc: soțul meu urla la mine, scos din minți. Nu-mi explic ce s-a întâmplat.
– Dă-te jos! Conduc eu! Vreau să ajungem întregi la destinație! Ce te-a apucat? De ce nu erai atentă? Vrei să murim?
– Dar dacă mă simt bine ai de gând să mă întrebi? Mi-e rău!
– Și de ce n-ai spus? Schimbam locurile imediat. Cum ți-e rău? Ce simți?
– Rău de căldură! De câte ori ți-am zis să duci mașina la service?! Să aranjezi cu nenorocitul ăla de aer condiționat?! Acum era să murim din cauza asta!
– Scuză-mă! N-am știut ce aveai, dacă nici tu nu spui… Ești mai bine acum? Să-ți dau niște apă!
– Mi-ar trebui o găleată de apă rece ca gheața, în care să-mi bag capul! E insuportabil să călătorești fără aer condiționat pe vremea asta!
– Hai să schimbăm locurile! Bea niște apă, dă-ți pe față și oprim la cel mai apropiat popas să ne odihnim un pic.
Câteva ore mai târziu:
– Hai că au venit Ada și Claudiu! Cum a fost drumul?
– Groaznic, frățioare! Era să murim pe autostradă!
– Aglomerație?
– Nu, mă, era să murim, tu n-auzi? Să facem accident!
– Vai de mine! Cum naiba?
– Pentru că nu ne învrednicim și noi să aranjăm cu sărăcia aia de aer condiționat! Păi pe căldura asta să mergi fără aer, unde s-a mai pomenit? Știi că eu nu suport căldura! Mi s-a făcut rău la volan!
– Aoleu! Și?
-Și ce să-ți zic? Intrasem pe contrasens, nu mai eram atentă la nimic, noroc că a tras Claudiu de volan! Am pus și o frână bruscă de mă mir că mai avem dinți în gură!
– Bine că ați scăpat cu bine! Dar să știi că trebuie să aranjați cu aerul!
– Da, trebuie să mergem la service… Dar uite și tu că n-avem când! Amândoi suntem la muncă și când avem liber nu mai e deschis la service!

 – Asta se rezolvă foarte ușor! Știu eu o firmă care vine la domiciliu, cu staţie de încărcare automată cu agent refrigerent. Îţi asigură şi revizia completă a instalaţiei de aer condiţionat.
– Serios?

 – Da. Intră și tu pe www.freon-auto.com. Se poate să fie nevoie doar de reîncărcare freon. Tologo freonauto.comt la ei am apelat și eu pentru igienizare maşină. Nu știam ce miroase urât, am luat deodorante de mașină, nimic! Când, ce să vezi? Aerul condiționat! În instalația de aer condiționat a mașinii, din cauza umezelii, se strâng tot felul de bacterii. Se recomandă curățarea instalației cam o dată la 12-24 de luni.
– Și de la aer era? După aia n-a m
ai mirosit?
incarcare freon– Da, de la aer era. De fapt, de la bacteriile acumulate în instalație. N-a mai mirosit după. Decât a curat. Ei m-au ajutat să scot mirosurile neplăcute din maşină.
– Ce chestie, habar n-aveam! Să apelăm și noi la ei atunci! Pe ce zici să intru?
– Ia stai așa, că-ți arăt. Stai să deschid laptopul. Uite! Hai să căutăm aer condiţionat auto. Uite, ai aici toate detaliile! Poți să cauți și freon auto București, tot îți apare.
– Și prețul?

– Uite: preț încărcare freon. Dar îți apărea oricum, și fără să cauți. Destul de avantajos, zic eu. Au si servicii complete: igienizare, curăţare, reîncarcare freon, diagnosticare, la un preţ foarte bun. Vă vând un pont, au şi BONUS! Toţi clienţii care dau like paginii lor de facebook beneficiază de 10% discount la orice serviciu oferit!
– Daaa! Mersi de pont! Mie-mi place că vin la domiciliu! Asta ar fi perfect!
– Or să vină! Doar să-i contactezi! Vin oriunde în Bucureşti.

 ………………………………………………………………………………………………………
O lună mai târziu:

 – Ce bine că l-am ascultat pe frati-miu și am apelat la Freon-auto.com! N-ai zice că afară sunt 40 de grade! Răcire aer condiționat, aer condiționat auto, ce minune a vieții moderne! Așa e o plăcere să conduci!
– Răcește chiar prea bine, draga mea! Când merg cu tine o să-mi iau o pătură, altfel fac țurțuri! 🙂

iginenizare masina

aer-conditionat-autoFreon Auto. Încărcare freon aer condiţionat auto la domiciliu

                                                     Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

„Pentru că… Ion!”… Enermed Impex SRL

E adevărat… visul meu era să obțin un certificat energetic clasa C sau B. Clasificat în 7 clase pornind de la clasa A consumul cel mai scăzut de energie, până la clasa G cel mai ridicat consum specific de energie. Eu voiam C sau B, era ceea ce avem nevoie. Și visul Mariei de peste drum era același. Încă din copilărilogo_Avizez-ENERMED-IMPEX-SRLe, între noi era o competiție acerbă. Ceea ce-mi doream eu, își dorea, inevitabil și ea. La două săptămâni după ce l-am primit în casa mea pe Sebi, Maria a pus ochii pe el și m-a deposedat de ceea ce credeam eu că avea să fie iubirea vieții mele. L-am întrebat. De ce? -Pentru că…. Maria, mi-a răspuns și s-a mutat peste drum, în casa rivalei mele. Bag de seamă că îi plăcea mai mult casa ei. Hmmm?!!!! Văzând că lupta începe să fie din ce în ce mai cruntă, am trecut la strategii inteligente. Am chemat o echipă de muncitori care mi-a izolat casa profesional, am schimbat becurile vechi cu becuri economice, am renunțat la frigiderul primit de la mama și la mașina de spălat care îmi dubla factura la curent. Maria s-a încruntat văzând forfota din jurul casei mele, și-a scos și ea becurile vechi, le-a înlocuit cu cele economice, a aruncat frigiderul de la bunică-sa, mașina de spălat, și-a izolat casa cu plăci de rigips și apoi a zâmbit sfidătoare.

-Nu e pierdut războiul – am gândit eu – să vedem cine obține un certificat energetic! Zile și nopți în șir am răsfoit pagini de internet în căutarea celor mai bune oferte. Nu voiam doar un certificat energetic ieftin, aveam nevoie de niște profesioniști. Așa am ajuns la Avizez.ro. Din ceea ce mă informasem eu, era destul de dificil să obții un certificat energetic în București, iar procedurile erau destul de îndelungate, dar am găsit la ei flexibilitate. M-am uitat la rubrica „certificat energetic preț” și am văzut că era suficient de accesibil pentru mine, ieftin şi rapid. Certificatul energetic este obligatoriu pentru clădirile supuse la renovări, dar şi pentru casele care se construiesc, vând sau se închiriază. Preţul certificatului se calculează în funcţie de tipul imobilului. Poate fi trimis prin poştă cu plata rambus sau ridicat de le sediul firmei. Obligativitatea deţinerii unui astfel de certificat este dată de Legea nr. 159/2013 ce modifică Legea nr. 372/2005. În cazul în care acest document nu există un contract de vânzare-cumpărare nu se poate încheia, şi poate fi atacat în instanţă şi declarat nul.  Bine de ştiut! Acest certificat se eliberează numai de către auditorii energetici atestaţi.
A doua zi, o echipă de ingineri tineri mi-a bătut la ușă.  Aveau echipamente moderne, erau atestați ca auditori energetici gradul I de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Ce este audit energetic? Determină caracteristicile termice şi energetice şi găseşte soluţii ecomonice şi tehnice de reabilitare. Pe lângă toate astea mai ai nevoie şi de termografie şi termoviziune în construcţii! Aşa se obţine informaţii suplimentare pentru certificatul energetic identificând zonele cu pierderi de căldură. Acestea se ptermografie si termoviziune-Avizez.root realiza numai în sezonul rece, se scanează termic imobilul cu o cameră de termoviziune. Preţul variază în funcţie de suprafaţă.
Nici Maria nu stătea degeaba. La ușa ei, o echipă de oameni, cu niște aparate demne de a fi expuse într-un muzeu, priveau mai mult temători decât siguri pe ei.
Când mi s-a înmânat certificatul energetic clasa B, Sebi era afară și a văzut. M-a rugat să-l primesc înapoi, dar l-am refuzat.
-De ce? m-a întrebat el.
-Pentru că… Ion! i-am răspuns. Ion e marea mea iubire acum! El știe să facă renovări masive și să optimizeze performanța energetică. El apelează numai la Enermed Impex SRL– ieftin şi rapid!
Fii deștept! Fii ca Ion! Sâc! Aşa am eu certificat energetic, care, repet este obligatoriu pentru orice fel de reabilitare. Acum am casa anvelopată şi pot spune că funcţionează. Iarna e mai cald şi vara mai răcoare aşa că nu am instalat aer condiţionat ca să nu consum prea mult curent electric şi pentru că organismul are nevoie de toate anotimpurile nu de un climat artificial. Mi-ar fi plăcut să nu fie folosit termopan mai ales la casele de la curte, ci ferestre din acelea vechi, duble pentru a evita condensul. Dincolo de păstrarea căldurii nu trebuie uitată aerisirea atât de importantă pentru sănătate. În plus între ferestrele duble se pot pune tradiţionalele muşcate şi e locul preferat al pisicii. Dar, las pisica şi muşcatele, astea sunt fantezii ale mele, le găsesc eu alt locşor şi mă bucur de confortul obţinut cu ajutorul Enermed Impex SRL, evident alături de Ion. 🙂house-purchase-1019764_960_720casa-structura-metalica-model-a-204pe-2

                                                     Articol scris pentru Spring SupeBlog 2016!

Sursă foto www.casametalica.ro  

Copilărie ștrumfească!Empire

În dimineața aceea, mama ștrumpfea de zor în bucătărie. Aroma plăcintelor cu mere ajunsese până la vecinul meu, Ionică. Papa Ștrumpf tăia lemne și mai sorbea și din cafea, din când în când. Era ziua lui liberă, dar întotdeauna își găsea câte ceva de ștumpfăit prin curte. Eu eram în vacanță și nu făceam decât să stau întins sub nucul din fața casei. Mă găseai în casă numai atunci când la TV-ul color trimis de mătușa din America, se dădeau Ștumpfii. De Ionică nu-mi plăcea. Prea se credea Ștrumpful Cochet și Ștrumpfița Mihaela, fata lu’ Nea Nelu se juca mai mult cu el. Nu mi se părea corect… și plănuiam să-i dau lui Ionică o ștrumfăială pe cinste. L-am pândit în timp ce mergea la fântână și, în timp ce el trăgea cu ochiul peste gard, la Mihaela, eu i-am ștrumpăit câte o gaură apreciabilă în fiecare găleată. Mulțumit de isprava mea, am râs ca un Gargamel ce devenisem. Am râs și am plecat în camera mea, unde m-am așezat ștrumpfărește pe fotoliul din nuiele și am urmărit, cu sufletul la gură, noul episod din Ştrumpfii.Smurfs1_DVD_3D-209x300 N-oi fi având eu la vremea copilăriei mele, nici BluRay, nici DVD, însă la desene animate cu ștrumpfii m-aș fi uitat fără oprire.

Când tata a intrat în casă furios ca vrăjitorul Balthazar, nașul lui Gargamel, am înțeles că tanti Maricica, bătrâna care stătea peste drum de fântână și pândea ca Hogatha aceea rea, i-a dat raportul. Era inutil să neg că eu eram cel care ștrumpfărise gălețile lui Ionică. Am avut ștrumpfinterdicție la TV timp de două săptămâni… totul din cauza lui Ionică. Am păstrat toată furia în mine, știind că va veni momentul răzbunării, deși Ionică zâmbea satisfăcut că fusesem pedepsit din cauza lui.
Mai târziu, când devenisem deja niște ștrumpfadulți în toată firea, am invitat-o pe Mihaela la mine, să vedem împreună niște filme. Când ne-a prins maică-sa, deja nu ne mai uitam la film, așa că ne-a tras o ștrumpfăială și a doua zi ștrumpfeam DA în fața ofițerului stării civile. Acum avem un bebeștrumpf de cinci ani care se mai joacă din când în când cu băiatul lui Ionică, dar în majoritatea timpului… se uită la Strumpfii oferiți de Empire Film– sursa principală a animațiilor moderne. Deși tehnologia s-a schimbat, observ totuși pe chipul strumpficului meu același vechi zâmbet al copilăriei mele. Poate se va uita şi la Stuart

                                                          Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!Fotor031722104

%d bloggers like this: