Piticot-copii

by -
6

LINIȘTE, vreau să dorm!, de Katy Hudson-recenzie

Editura Univers Enciclopedic Junior

București, 2017

Titlu original: A Loud Winter’s Nap (2017)

   Nu mai este niciun secret că îmi plac serile liniștite petrecute alături de fetele mele, citind povești frumoase, non-violente, pentru a le fi somnul liniștit și odihnitor. Iar dacă la finalul poveștii desprind ele singure morala, satisfacția e cu atât mai mare. Cărțile pentru copii de la Editura Univers Enciclopedic și-au făcut loc rând pe rând în biblioteca și pătuțul nostru cald.

   Cred că am citit Liniște, vreau să dorm! de cel puțin cinci ori, că aproape o știu pe din afară. Imaginile frumoase, dialogul simplu și plin de umor le fac pe junioarele mele să nu se culce fără ea. În plus, tema (somnul hibernal al țestoasei) le trimite ușor-ușor și pe ele în lumea viselor.  Broasca Țestoasă încearcă în zadar să își facă somnul ei lung de iarnă, căci pădurea se pregătește de zor: să construiască sănii, să patineze, să cânte, să sculpteze în gheață, iar ea este nevoită să își tot mute culcușul. Până când își dă seama că iarna înseamnă și distracție, nu doar somn.

   De ce să doarmă Broasca Țestoasă când bucuriile iernii sunt unice? Nici nu mai simte gerul de-acum, se distrează prea bine!

Parerea Ștefaniei, 7 ani: Vezi, mami, nici Broasca Țestoasă nu doarme! Pot să mai stau și eu trează? Te rooooog….

Sofia, 1 an și 6 luni: mângâie încântată paginile lucioase și arată cu degețelul animăluțele zâmbitoare.

 

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

„De fapt, dacă era ceva ce Tabitha învățase din acest week-end, era faptul că oamenii poartă tot felul de măști cu care încearcă să-și ascundă părțile rele și părțile bune. Frica și curajul. Neputința și speranța.”

Unghere și cotloane, de Jessica Lawson-Editura Storia Books-recenzie

 Titlul original: Nooks and Crannies

Editura: Storia Books

Anul aparitiei: 2015, 2016

Număr pagini: 361

Ilustrații de: Natalie Andrewson

Traducere din engleză de: Cosmin Maricari

Gen: literatură pentru copii, polițist

Cotație Goodreads: 3,95

   

   Am avut o surpriză foarte plăcută să descopăr „Unghiuri și cotloane”. Văzând coperta, mai ales, te gândești că este o carte pentru copii. Așa și este. Dar nu este orice carte pentru copii, poate fi citită cu plăcere la orice vârstă, vă spun garantat! O poveste polițistă, cu detectivi, mistere, secrete și… fantome. Castel bântuit și crime, nu-i așa că sună bine?

   Suntem la începutul secolului XX. 6 copii de 11 ani, aproape 12, sunt invitați la castelul contesei de Windermere, pentru a petrece un weekend. Anunțul privind invitația este publicat și în ziar: Tabitha Crum, Oliver Appleby, Viola Dale, Frances Wellington, Barnaby Trundle, Edward Herringbone sunt cei 6 copii norocoși, selectați pentru weekendul în compania contesei, cunoscută pentru actele filantropice.

   De ce acești copii? Ai crede că motivul este originea părinților acestora: familia Appleby este renumită pentru o afacere cu bijuterii, părinții Violei se implică în foarte multe acte de caritate, cei ai lui Frances sunt colecționari de artă, iar familia Herringbone se implică în stimularea oportunităților educaționale pentru cei săraci. Doar părinții Tabithei și cei ai lui Barnaby nu se potrivesc în tipar.

   Încă de la primele pagini, ne dăm seama că Tabitha este personajul principal. Este un copil nefericit, pentru că părinții ei nu o iubesc. De mică s-au purtat urât cu ea, au numit-o „ingrată”, au pus-o să facă treaba din casă, nu i-au spus vreodată o vorbă bună. Ca și când nu ar fi de ajuns, părinții Tabithei plănuiesc să plece din oraș pentru un an, pe ea urmând s-o ducă la un orfelinat. Weekendul la conac pică la țanc pentru a o feri de acea soartă.

Vrei să te iubim, așa e? Tabitha Crum, iubirea trebuie câștigată, nu oferită oricui, la întâmplare, ca și cum ar fi o infestare cu purici.”

„Să fie respinsă pentru totdeauna de cei care ar fi trebuit să o îndrăgească era, de fapt, unul dintre punctele de pe lista ei de lucruri mult mai rele, deși probabil că nu recunoștea asta nici măcar față de sine însăși.”

„Când era mică, Tabitha crezuse că „ingrată” era un nume de alint. Un termen care exprima iubirea. Aflase adevărul cu câțiva ani în urmă, după o vizită la bibliotecă.”

   Pur și simplu părinții cuiva nu se pot purta așa cu copilul lor, ceea ce mi-a sădit de la început ideea că Tabitha nu este fiica lor biologică.

  A trebuit doar să avansez cu lectura pentru ca bănuiala să mi se confirme. Într-adevăr, Tabitha a fost adoptată, iar motivul este de-a dreptul halucinant: soții Crum au ales special o fată, sperând că peste ani, aceasta se va mărita cu un bărbat înstărit și îi va îmbogăți și pe ei.

    De fapt, odată ajunși la conac, cei 6 copii află motivul invitației contesei: unul dintre ei era nepotul acesteia. Povestea este una complicată, cert este că în urma investigației, contesa i-a selectat pe cei 6 în funcție de data nașterii și orfelinatul la care au fost abandonați. Nimeni nu știe care dintre ei este nepotul, iar contesa speră ca în urma weekendului petrecut împreună, să afle informații ce vor elucida identitatea urmașului.

   Cu toții sunt emoționați în privința vizitei, conacul cu pricina fiind considerat bântuit. Potrivit zvonurilor, se aud șoapte și diverse zgomote atunci când nu e nimeni prin preajmă.

   Și mai frapați sunt de apariția contesei, mult mai tânără decât se așteptau și cu un comportament cam dubios: poartă mereu cuțite mari la ea, cu care jonglează, pe motiv că are nevoie de o armă pentru a se apăra. De asemenea, deși are o bibliotecă enormă, susține că nu-i place să citească și deține trabucuri, deși nu fumează. O enervează copiii, în ciuda dorinței de a-și regăsi nepotul.

   Contesa își terorizează angajații, umilindu-și bucătăreasa și inspirându-le teamă copiilor. Mai mult, Tabitha găsește în sertarul de la biroul contesei mai multe dosare conținând informații despre crime: „Rapoarte atent documentate, extrem de detaliate, despre crime care avuseseră loc de-a lungul mai multor ani. Bătrâni, tineri, bărbați, femei. Oameni sugrumați, bătuți pe alei întunecate, otrăviți, înecați, împușcați, înjunghiați.”

Cine să fie această misterioasă contesă? De ce ar deține asemenea documente?

   Încă din prima seară, cineva moare. Este vorba de camerista contesei, o bătrână așezată cu ei, la masă, dar care nu se poate mișca sau vorbi, pentru că tocmai suferise un atac cerebral. Moartea să-i fie provocată de un al doilea atac sau să fie vorba de crimă? Cine ar avea motive s-o ucidă pe cameristă? Se pare că oricine nu ar fi vrut să se afle identitatea nepotului, pentru că ea deținea indicii pentru identificarea acestuia, într-o perioadă în care testul ADN nu exista.

  Nu este singurul lucru ciudat: copiii încep să dispară pur și simplu, unul câte unul. Tabitha, o fană a romanelor polițiste cu inspectorul Pensive, pasionată de povești cu detectivi, începe să observe tot felul de lucruri și încearcă să rezolve misterul. Răspunsul stă în titlu: unghere și cotloane, mai multe nu vă spun.

   Este o lectură amuzantă, foarte drăguță, pentru copii și nu numai. Având în vedere vârsta acestora, am perceput-o ca pe o combinație între Cireșarii și Harry Potter: înclinația acestora pentru aventură, dorința de a cerceta, prietenia. În prezența noii companii, Tabitha află ce înseamnă să fii iubit pentru ceea ce ești, tratat cu respect. Se împrietenește cu Oliver, Viola și Edward, cei mai dificili copii fiind Barnaby și Frances. Pe necioplitul Barnaby îl cunoștea deja, fiind colegi de școală, iar Frances este cel mai enervant personaj: o fetiță răsfățată, cu aere de superioritate, ce se crede mai presus de ceilalți doar pentru că provine dintr-o familie aristocrată. Este singura convinsă de filiația nobilă, deja adresându-se contesei cu „bunico”. Dacă este sau nu nepoata acesteia rămâne de văzut.

   Îmi place cum este construit personajul Tabithei, chiar îmi amintește puțin de mine în copilărie în unele privințe: „Sau adevărul să fie, pur și simplu, că a-ți face prieteni poate fi o treabă stingheritoare și dificilă atunci când doar tu depui eforturi să ți-i apropii, când ai un șoricel ca animal de companie și când toți te cred ciudată, tăcută și timidă, pe când tu, de fapt, ești doar un pic neînțeleasă.”

   Da, ați citit bine, Tabitha are un șoricel ca animal de companie, pe care îl ține ascuns în haine, vorbind cu el cu glas tare, astfel încât lumea crede că vorbește singură. Șoricelul, pe nume Pemberley, joacă rolul de sfătuitor al ei. Lui îi împărtășește necazurile, bucuriile și gândurile, cu el se consultă în rezolvarea misterelor. Acesta îi răspunde de fiecare dată printr-un „Chiț!”.

„Un membru al familiei putea fi chiar și un șoricel. Sau un inspector care trăia doar în paginile unui roman.”

Citate:

„Dacă vrei să afli cum este adevărata personalitate a cuiva, Tibbs, să nu te iei niciodată după felul în care te tratează pe tine. Uită-te, în schimb, cum se poartă cu majordomul sau cu camerista.” – Inspectorul Percival Pensive, Cazul lordului lălâu

„Singuritatea poate fi un stimulent foarte puternic pentru a crea teorii privind crimele.” – Inspectorul Percival Pensive, Cazul sihastrului sâcâit

„Presupunse că șocul de a-i pierde pe toți care îți erau dragi și de a rămâne complet singur era la fel de puternic pentru un adult ca și pentru un copil.”

Despre autoare:

   Jessica Lawson scrie literatură pentru copii, publicând până acum „Under the Bottle Bridge”, „Waiting for Augusta”, „The Actual and Truthful Adventures of Becky Thatcher”, „Sharing and Making Friends”, „Unghere și Cotloane”. Pe lângă acestea, are publicații și în domeniul decorațiunilor interioare: „Cozy Atmosphere”, „Cozy Country Interiors”, „Cozy Hotels”, „Cozy Interiors”.

   Așa cum spune descrierea originală de la sfârșitul cărții, „Jessica Lawson nu trăiește într-un conac elegant, însă are zilnic de a face cu mistere. Majoritatea acestor mistere se referă la ciorapi lipsă și la dispariții suspecte ale desertului.”

  Locuiește în Colorado, împreună cu soțul și copiii. Mai multe despre ea puteți afla pe site-ul său personal, www.jessicalawson.com.

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Storia Books

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

„Viața e ca un horn de sobă – uneori trebuie să treci prin întuneric ca să vezi lumina.

Fetița care a salvat Crăciunul, de Matt Haig-recenzie

Titlul original: The Girl Who Saved Christmas

Christmas Series: 1. Un băiat numit Crăciun; 2. Fetița care a salvat Crăciunul; 3. Father Christmas and Me

Editura: Nemira

Colecția Nemi, coordonată de Laura Câlțea

Anul aparitiei: 2016, 2017

Ilustrații de: Chris Mould

Traducere din limba engleză de: Cristina Jinga

Gen: poveste pentru copii

Cotație Goodreads: 4,21

„Magia poate fi găsită oriunde, dacă știi cum să te uiți după ea.

– Magia este aici, își zise Moș Crăciun.

Și unde exista magie, exista și speranță.”

   Nu știu voi, dar eu, de Crăciun m-am delectat cu o poveste tematică: „Fetița care a salvat Crăciunul”. Una dintre cărțile cele mai așteptate de anul acesta, după succesul înregistrat de autor cu „Un băiat numit Crăciun”, tradusă în peste 20 de limbi și ce urmează a fi ecranizată de Blueprint și Studio Canal. De curând a fost lansat și cel de-al treilea volum, „Father Christmas and Me”.

   Bineînțeles că am început seria cu cea de-a doua carte, doar mă știți; sunt nebuna care citește seriile pe dos. Oricum, „Fetița care a salvat Crăciunul” se poate citi și separat de prima carte din serie, explicațiile necesare fiind furnizate cu răbdare și suficient de subtil încât să fie evitate spoilerele. Astfel, îți este stârnită curiozitatea de a citi și „Un băiat numit Crăciun”.

  Acest al doilea volum este despre speranță, magie și puterea de a schimba lucrurile atunci când crezi cu adevărat.

   Amelia este o fetiță de 9 ani care locuiește cu mama ei bolnavă grav. Cele două trăiesc într-o sărăcie lucie și își câștigă existența practicând meseria de coșar. De când s-a îmbolnăvit, mama Ameliei nu mai poate lucra, așa că fetița i-a preluat îndatoririle. Ele au și un motan, pe nume Căpitanul Funingine.

   Din explicațiile furnizate în carte, aflăm că Amelia este primul copil vizitat de Moș Crăciun vreodată. În urmă cu un an, datorită speranței ei, magia a fost posibilă, permițând vizita lui Moș Crăciun pe la toți copiii din lume.

Vezi tu, dacă un singur copil crede în magie – și crede cu destulă tărie – e de ajuns ca să restabilească ordinea în univers. Speranța hrănește drimwick-ul, care e principala formă de magie a elfilor.”

   Anul acesta, Amelia este supărată, mama ei este pe moarte și riscă să fie evacuate din casă din cauza datoriilor. Totuși, ea tot visează la magia lui Moș Crăciun. Îi scrie o scrisoare în care îi cere câteva lucruri, dar mai presus de toate, ca mama ei să nu moară.

   În alt plan, ne este dezvăluit tărâmul lui Moș Crăciun: Elfhelm, un orășel specializat aproape în exclusivitate pe fabricarea jucăriilor, ce urmează a fi dăruite copiilor oamenilor. Orașul este populat de elfi, care lucrează la acea fabrică sau la ziarul local.

   În ajunul Crăciunului, când toate pregătirile sunt în toi, jucăriile și dulciurile se împachetează, ceva neașteptat se întâmplă: un atac al trolilor. Aproape tot Elfhelmul a fost distrus, inclusiv sania lui Moș Crăciun. În aceste condiții, Crăciunul a fost anulat.

   Între timp, mama Ameliei moare, iar ea ajunge la un azil de săraci, condus de un om sinistru, la fel cum sugerează și numele: domnul Creeper. O fi doar impresia mea, dar mi se pare că acest domn Creeper seamănă cu Scrooge din „Poveste de Crăciun” a lui Dickens. De fapt, am o bănuială că autorul este fan Dickens, veți vedea în curând de ce.

„- Crăciun, rosti domnul Creeper cu gura făcută pungă, ca și când cuvântul ar fi avut un gust oribil. Crăciunul e fericit doar dacă ești un prost. Sau un copil.”

   În drumul spre azil, la care urâciosul domn Creeper o duce pe Amelia cu forța, se întâlnesc cu… Charles Dickens! Scriitorul fiind un mare iubitor de pisici, acceptă rugămintea Ameliei de a-l păstra pe Căpitanul Funingine cât timp ea este la azil.

„- Vă rog, domnule. Vă plac pisicile? Știți, ele nu au voie în locul unde mă duc eu…

Ei bine, Charles Dickens iubea pisicile. Într-adevăr, chiar în dimineața aceea scrisese cuvintele „Ce dar mai mare există decât dragostea unei pisici” în carnețelul său de însemnări, gândindu-se că, într-o bună zi, avea să folosească rândul acesta într-unul din romanele lui. El avea acasă un motan pe nume Bob. Și era sigur că lui Bob i-ar fi plăcut un prieten.

– Îmi plac pisicile,dar nu mi se pare corect să-l iau pe motanul acesta de la tine. …

– Ei, bine, o să fie tot al meu. Dumneavoastră doar o să aveți grijă de el. O să trec să-l iau înapoi, când o să scap. …

– Du-te! repetă Amelia. Domnul Dickens o să aibă grijă de tine.

Și atunci Charles Dickens luă animăluțul în brațe.

– Într-adevăr, o să am grijă de tine.”

   De asemenea, apare o referire la ideea lui Dickens de a scrie „Poveste de Crăciun”, sugerată, se pare, de Moș Crăciun: – Charles Dickens si Moș Crăciun)

„În prezent, mintea mea e la fel de încețoșată ca Tamisa în luna martie. Habar n-am despre ce să mai scriu.

Moș Crăciun zâmbi.

– Crăciun! Ar trebui să scrii despre Crăciun!

– Dar durează luni în șir ca să scrii o carte. Cum aș putea să scriu despre Crăciun în, să zicem, martie?

– Crăciunul nu este o dată, domnule Dickens. Este un sentiment.

Moș Crăciun văzu ochii scriitorului luminându-se ca ferestrele noaptea.

– O poveste de Crăciun? Nu e o idee prea rea!

– Vezi? Nu există imposibil.”

   Oare Creeper l-a inspirat pe Scrooge?

  Revenind la povestea noastră, trece un an de la cele întâmplate. Un an de când Amelia este prizonieră la azil, ducând o viață de mizerie. Este supărată pe Moș Crăciun, pentru că a crezut în el și a dezamăgit-o. Pentru că rugămintea ca mama ei să trăiască a fost în van.

„Nu exista muncă ușoară în spălătorie, dar stoarcerea la calandru era considerată de toată lumea ca fiind cea mai grea.

Un calandru este o mașinărie care stoarce și netezește hainele ude. Pui rufele ude între doi cilindri de lemn și apoi dai de o manivelă de fier ca să împingi rufele printre cilindri.

Era atât de greu să dai la manivelă, încât pe Amelia o durea tot corpul, iar doamna Sharpe stătea adesea în spatele ei, dându-i porunci răstite. Amelia nu știa dacă doamna Sharpe era într-adevăr o cotoroanță sau dacă era doar îngrozită de domnul Creeper.”

„Moș Crăciun îi făcuse pe copii să creadă în magie, când de fapt o mare parte din viață era lipsită de magie. Ce putea fi mai crud decât să le dai oamenilor speranță într-o lume fără speranță?”

   Pe de altă parte, în Elfhelm au loc din nou pregătiri de Crăciun, însă fără speranța Ameliei, prima fetiță vizitată de Moș Crăciun, magia își pierde din intensitate. Astfel aflăm și cum Moș Crăciun reușește să viziteze toți copiii din lume într-o singură noapte: cu ajutorul magiei, poate opri timpul în loc. Însă fără speranță, carburantul magiei, este foarte greu. De asemenea, locuitorii Elfhelmului se tem de un nou atac al trolilor. De ce ar ataca trolii? De ce au atacat cu un an în urmă? O reporteră a ziarului local este dispusă să investigheze, punându-și viața în pericol.

   În același timp, Moș Crăciun își dă seama că va reuși să salveze Crăciunul găsind-o pe Amelia, fata care a sperat suficient pentru a face magia posibilă. Cu ea a început totul, ea este cheia.

   Așa că pornește într-o lungă călătorie spre Londra, pentru a o găsi pe fetiță. Personajele trec prin multe aventuri, Moș Crăciun se întâlnește cu Charles Dickens, apoi cu regina Victoria, pătrunzând din greșeală în dormitorul acesteia din Palatul Buckingham.

   Cum vor decurge lucrurile? Regina va fi supărată sau fericită să se pomenească în dormitor cu Moș Crăciun? O va găsi Moș Crăciun pe Amelia? Va reuși aceasta să scape din azilul domnului Creeper?

Toate acestea le veți afla citind cartea.

Ce mi-a plăcut?

   Mesajul este unul foarte frumos, cum că speranța învinge totul. Pentru a reuși trebuie să sperăm, în primul rând. Îmi place că în ciuda naturii fantastice a poveștii, unele lucruri sunt destul de realiste. De exemplu, mama Ameliei nu poate fi salvată. Ar fi fost frumos, dar pe de altă parte, nerealist. Este bine să afle copiii că unele lucruri nu pot fi rezolvate, oricât de mult ai spera.

Ilustrațiile superbe, care dau un plus de farmec poveștii.

Umorul specific obiceiurilor perioadei victoriene: „Oala de noapte era un vas mic, alb, rotund, pe care îl foloseau în loc de toaletă. Amelia luă oala, deschise fereastra și aruncă lichidul galben în stradă.

– Hei! Ai grijă! strigă un om de jos.

– Hopa! Scuze! zise Amelia.”

„Exact când rosti acestea, Blitzen decise că fix acum avea nevoie la toaletă. Chiar acolo, pe covorul cel gros. O grămadă mare, aburindă de balegă maronie de ren.

– O, nu! se văicări regina. Unul dintre caii-diavoli a făcut o puturoșenie pe covorul regal!”

Ce nu mi-a plăcut?

   Faptul că speranța este supraevaluată. Într-adevăr, trebuie mai întâi să sperăm pentru a realiza ceva, însă nu totul se rezolvă prin speranță. Al doilea lucru care m-a intrigat este atitudinea lui Moș Crăciun: acest erou al copiilor se preface că nu se întâmplă nimic atunci când apar primele semne ale atacului trolilor. M-aș fi așteptat să aibă un rol mai activ, să fie mai prevăzător.

În schimb, îmi place de Noosh, elfa reporter care investighează atacul trolilor. Este curajoasă, bine pregătită, chiar merită postul pe care și-l dorește. Își iubește familia, singurul lucru pentru care se teme în investigațiile sale.

Citate:

„Barometrul Speranței strălucea, de regulă, într-o amețitoare împletitură de lumini multicolore, care se mișcau încetișor. Verde, violet, albastru. Luminile acestea fuseseră culese de Moș Crăciun din Aurora Boreală, de pe cerul de deasupra Finlandei.”
„Inima Ameliei bătea înnebunită de spaimă. Căpitanul Funingine era tot ce avea. Era cel mai bun prieten al ei. Oricât de grea fusese viața, Căpitanul Funingine fusese lângă ea, gata s-o lingă pe față sau să-și frece căpșorul de bărbia ei.”

„Amelia se întrebă ce ar fi făcut Căpitanul Funingine în situația aceea. Ea credea că pisicile sunt mult mai deștepte decât oamenii, cel puțin la a scăpa din diverse situații.”

„Orice era posibil în lumea aceasta, își dădu ea seama. Și era un sentiment foarte plăcut să-i ai alături din nou pe prietenii pierduți. Poate cel mai plăcut.”

„- Dragostea unei persoane nu dispare niciodată, zise el blând. Chiar dacă persoana dispare. Ne rămân amintirile, înțelegi, Amelia? Dragostea nu moare niciodată. Iubim pe cineva și acel cineva ne iubește la fel, iar dragostea aceea e păstrată și ne protejează. E mai mare și decât viața și de aceea nu sfârșește odată cu ea. Rămâne înăuntrul nostru. Acel cineva rămâne în noi. În inimile noastre.”

 Despre autor:

   Matt Haig (n. 1975) este un scriitor și jurnalist britanic. Majoritatea cărților sale au ajuns bestsellers și/sau sunt în curs de ecranizare: „The Last Family in England”, „Shadow Forest”, „Runaway Troll”, „Umanii”, „Băiatul Echo”, „Reasons to Stay Alive”, „How to Stop Time”. Este cunoscut pentru seria Christmas: „Un băiat numit Crăciun”,  tradusă în peste 20 de limbi și ce urmează a fi ecranizată, „Fetița care a salvat Crăciunul” și „Father Christmas and Me”.

Despre ilustrator:

   Chris Mould a frecventat Școala de Arte, scrie și ilustrează cărți pentru copii, a câștigat Nottingham Children’s Book Award și a fost nominalizat la Sheffield Children’s Book Award.

 

Cartea Fetița care a salvat Crăciunul, de Matt Haig poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

by -
4

Sub steaua magică a Crăciunului, de Anette Moser-recenzie

Ilustrații de Polona Lovsin

Editura Univers Enciclopedic, 2017

Titlu original: Unter dem funkelnden Weichnactsstern , 2015

Traducere de Cristina Muică

   Ce poate fi mai frumos decât o poveste spusă puiului tău, în lumina caldă a Crăciunului? E un moment magic, pe care sigur cel mic nu-l va uita niciodată. Ascultă atent vocea blândă a mamei și privește îndelung imaginile de pe paginile lucioase; în lumea lui mică, personajele sunt vii, iar el suferă și se bucură alături de ele.

  Aseară, am citit pentru fetițele mele Sub lumina magică a Crăciunului, o poveste minunată despre prietenie și spiritul Crăciunului. În pădurea înghețată, animăluțele se pregătesc să sărbătorească Crăciunul, fiecare altfel.

Vrăbiuța Cipi: Crăciunul înseamnă să poți să mănânci cât de mult vrei.

Veverița Lisa: Crăciunul înseamnă să despachetezi daruri. Multe, multe daruri.

Șoricica Mia: Crăciunul înseamnă să cânți cântece vesele. Să cânți cât este seara de lungă.

Iar iepurașul Paulică declară solemn: Crăciunul înseamnă să stai seara lângă un brad împodobit cu lumânări și să te bucuri de el.

   Foarte siguri pe ei, prietenii se iau la harță, până când bufnița Luna, cu ochii ei galbeni și rotunzi, tăcută de altfel, îi împacă, oferindu-le răspunsul cel mai potrivit.

–… însemnă […] că noaptea cea mai întunecată și mai rece a anului strălucește dintr-odată, plină de căldură și lumină. Și că prietenii buni se adună laolaltă ca să sărbătorească împreună în pace și să contemple marele miracol!

   Acest mare miracol îi învăluie pe micii prieteni și-i adună laolaltă, ca pe o familie. Cică, asta înseamnă Crăciunul: e al fiecăruia în parte și al tuturor! Pentru fiecare înseamnă altceva, dar același lucruri pentru toți, când sunt împreună.

   Cartea, superb ilustrată, în culori calde, cu personaje zâmbitoare și peisaje pastelate, încântă pe cei mari și-i emoționează pe cei mici. Este ușor de citit și de înțeles de către școlarii mici, care abia învață literele, deoarece nu conține cuvinte greoaie sau savante, frazele sunt relativ scurte, iar scrisul este destul de mare.

   Ca orice carte bună pentru copii, povestea conține un mesaj etic pentru personalitatea în formare. Bufnița (simbolul înțelepciunii) Luna devine purtătorul de cuvânt al autorului, cea care are grijă ca nicio prietenie să nu se destrame.

   Părerea celui mai mare critic: Ștefania, 7 ani: Mi-a plăcut când prietenia s-a refăcut și au împărțit lucruri sub lumina stelei. De Crăciun nu trebuie să te cerți cu nimeni, chiar dacă vrei ca tu să ai dreptate. Și e bun orice cadou de la Moșul, că, dacă faci pretenții, la anul nu mai vine.

 

Cartea Sub steaua magică a Crăciunului, de Anette Moser poate fi comandata de pe site-ul Univers Enciclopedic

by -
4

Omul de zăpadă magic, de Catherine Walters-recenzie

Editura: Univers Enciclopedic;

An apariţie: 2017;

Număr de pagini: 32;

Traducător: Irina Popa;

Ilustraţii de: Alison Edgson.

 Iepuraşul a făcut un om de zăpadă atât de frumos, încât nu vrea să se mai despartă de el. – Este doar un om de zăpadă, spune Tati. Dar, atunci când Iepuraşul se rătăceşte în pădurea acoperită de ninsoare, dintre copaci se iveşte o lumină blândă. Din ea apare un prieten cu totul deosebit, care-l va duce într-o călătorie magică spre casă… O poveste emoţionantă despre puterea imaginaţiei.

   Literatura pentru copii a fascinat, fascinează şi va fascina în continuare şi adulţii, nu numai copii. Căci cărticelele şi cărţile pentru cei mici sunt lecturi simple şi frumoase, cu mesaje importante, care ne scot de fiecare dată din reading slump. Lecturând o astfel de carte, farmecul copilăriei reapare, iar grijile şi gândurile rele dispar. Îmi plac mult cărţile scurte pentru copii, deoarece sunt perfecte pentru a fi citite pe fugă, când n-ai timp să faci nimic. De obicei, dimineaţa mă trezesc destul de devreme, aşa că îmi mai rămâne ceva timp liber. Imediat aleg o carte pentru copii, o citesc şi încep ziua într-un mod vesel şi pozitiv.

   Catherine Walters spune pe site-ul său că, citez (traducere aproximativă) : “Am fost destul de norocoasă să-mi văd visul meu din copilărie de a deveni ilustrator şi autor devenit realitate. Am ilustrat şi am scris peste 30 de cărţi pentru copii. De cărţile mele s-au bucurat copiii din întreaga Europă, SUA şi Asie. Acestea au fost traduse în principalele limbi europene, precum şi în japoneză, coreeană şi urdu”, afirmă autoarea.

   “The Magical Snowman” a fost publicată iniţial în 2009, graficianul fiind Alison Edgson. Nu pot să nu-mi exprim bucuria care m-a încercat la vederea minunatele ilustraţii, realizate cu măiestrie de ilustratoarea irlandeză. După cum afirmă într-un interviu, aceasta îşi petrece timpul liber (când nu ilustrează cărţi) jucându-se cu animalele de companie şi urmărind puii săi scormonind prin grădina de legume.

   Iată despre ce e vorba, pe scurt, în carte: Iepuraşul se hotărăşte într-o zi de iarnă senină şi strălucitoare să facă un om de zăpadă. Se străduieşte şi munceşte din greu, iar rezultatul este pe măsură: un frumos şi înalt om de zăpadă. Tatăl Iepuraşului îl vede şi el, îl laudă pe fiul său, dar acesta are alte planuri pentru Iepuraş: trebuie să meargă să culeagă fructe de pădure pentru ceai. Nedumerit, Iepuraşul nu prea vrea, deoarece omul de zăpadă va fi foarte trist dacă el va pleca să culeagă fructe de pădure. Tatăl lui îi spune că este doar un om de zăpadă, nu are viaţă, aşa că ar fi mai bine să meargă cât mai repede după preţioasele fructe. În drumul său, după ce culege câteva fructe, Iepuraşul este distrat de un măcăleandru, o pasăre, şi el se ia după ea. Nu după mult timp, pasărea dispare, iar Iepuraşul nu ştie pe unde să se ducă acasă. Însă un prieten îi vine în ajutor! Cine să fie oare? Tatăl?  Se vor supăra părinţii Iepuraşului că acesta a întârziat cu fructele? Cum se termină drăguţa cărticică?

   “Omul de zăpadă magic” este o carte perfectă pentru a fi pusă sub brad şi oferită cadou. De asemenea, cărticica lui Catherine Walters este ideală pentru a fi citită seară, când fii şi fiicele dumneavoastră doresc să le lecturaţi o poveste, înainte de a veni moş Ene pe la gene. Vă recomand cu încredere!

 

Cartea Omul de zăpadă magic, de Catherine Walters poate fi comandată de pe site-ul Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

by -
7

Recomandări pentru cei mici-Univers Enciclopedic-Noapte bună , micuță Stea!-O floare în zăpadă

  Momentele cele mai frumoase se transformă în amintiri, iar amintirile se construiesc din momente fericite. Zâmbetul copiilor noștri răsare atunci când ne petrecem timp cu ei, povestind sau învățând zi de zi lucruri noi. Una dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să-i învățăm pe cei mici e să iubească lectura. Împreună, încă de la vârstă fragedă, citim cărți. Primele cărți achiziționate trebuie să atragă prin imagini minunate și povești educative.

   Astăzi vă prezint două cărți potrivite acestei descrieri și mărturisesc că mi-ar fi plăcut să am și eu în copilărie așa cărți frumoase .

                         Noapte bună , micuță Stea! ( Gute Nacht, kleiner Stern)

                      Text – Suzane Lutje, ilustrații-  Eleni Livanios

                      Editura- Univers Enciclopedic Gold, 2017

                      Traducător- Cristina Muică

   O poveste sub formă de versuri despre un Ursuleț somnoros pe care tatăl său îl scoate afară la aer înainte de culcare. Ei zăresc o stea care nu mai strălucește așa tare și se gândesc să o ajute, poate că a răcit. Împreună caută soluții și găsesc o căciulă. Problema e cum ajung să o pună steluței. Caută o scară și reușesc astfel să ajute mica stea înfrigurată.

   Prin foarte puține versuri, pentru cei mai mici copii, o lecție de a ajuta pe cineva la nevoie este un pas spre un viitor adult mai bun, mai smerit.

„ Urșii se îmbrățișează bucuroși,

Se ghemuiesc pe bancă somnoroși,

Stelele îi privesc din cerul senin,

Ursulețul cască și adoarme lin. „

   Satisfacția după un asemenea gest este minunată, iar visul copilului va fi unul care-i va aduce zâmbetul pe buze.

 

            O floare în zăpadă ( A Flower in the Snow)

               Editura Univers Enciclopedic Gold, 2017

               Text- Tracey Corderoy , ilustrații – Sophie Allsopp

               Traducător – Irina- Ruxandra Popa

   Această mică bijuterie literară este despre Luna. Ea trăia în regatul de gheață și era tare jucăușă. Prietenul ei pe care ea îl iubea enorm era mare, alb și pufos. Era Ursul. Erau de nedespărțit și foarte fericiți. Într-o zi Ursul îi aduse Lunei o floare galbenă care după câteva zile a ofilit. Fetița s-a întristat, iar Ursul a plecat departe să mai caute alte flori galbene doar să-i readucă zâmbetul pe buze. În luna perioadă în care acesta era plecat fetei i-a fost tare dor de el, iar când acesta s-a întors au fost amândoi fericiți. Flori au plantat împreună din semințele primei flori ofilite.

   E esențial să-ți educi copilașul să aprecieze prietenii mai mult ca orice alt lucru trecător. Iar cele două personaje sunt un exemplu. Ursul era în stare de orice pentru prietena lui și Luna a învățat cât de valoros este un prieten bun.

Așa că Luna și Ursul au semănat semințe, apoi le-au îngrijit în fiecare zi. Și, în scurtă vreme, pe zăpadă….o pajiște întreagă de flori aurii se legăna în vânt!

Iar printre flori se ascundeau fluturi și albine, melcușori, buburuze și…..doi prieteni foarte buni. „

Ce poate fi mai frumos decât o lectură minunată alături de îngerașii noștri într-un regat minunat…..

 Carţile le puteţi comanda de pe site-ul Univers Enciclopedic

by -
11

Un Crăciun Elefantastic. Expediţie la Polul Nord, de Joëlle Tourlonias, Michael Engler-recenzie

Editura: Univers Enciclopedic;

An apariţie: 2017;

Număr pagini: 32;

Traducător: Marilena Iovu.

Îngerul Crăciunului e cel care aduce cadouri – Luiza nu are nicio îndoială! Dar Anton clatină din cap: nici vorbă, Moş Crăciun e cel care aduce cadourile! Lui Timbo nu-i pasă cine le aduce. Cel mai important este să primească limonadă şi biscuiţi cu fulgi de ciocolată din belşug. Oricum, de Crăciun nu e bine să te cerţi, aşa că cei trei vor să descopere singuri cine are dreptate. Pornesc spre Polul Nord în containerul mobil plutitor pe schiuri, iar pe drum întâlnesc tot felul de făpturi ciudate. Suspansul creşte… Cine locuieşte la Polul Nord, Moş Crăciun sau Îngerul Crăciunului? Şi, mai ales, cine este cel care a adus cadourile acasă?

   Joëlle Tourlonias, născută în 1985, a studiat Comunicare Vizuală, secțiunea Ilustrație și Pictură, în cadrul Universității Bauhaus din Weimar. Din 2009 lucrează ca independentă, desenează, pictează și trăiește în camera sa de zi.

   Michael Engler a scris piese, piese radiofonice și cărți. Între publicațiile sale anterioare se numără titluri ca The Vikings come și cărți pentru tineret ca Mind the gap. În prezent locuiește la Düsseldorf.

   Vin astăzi cu o carte drăguţă, pentru copii, care se citeşte rapid şi care ne ţine în mrejele ei până la final. “Un Crăciun elefantastic” este, după mine, una dintre cele mai bune cărţi pentru copii citite, căci acţiunea este palpitantă, personajele sunt interesante, iar ilustraţiile geniale. N-am mai citit până acum ceva pentru copii care mă ţină în priză până la sfârşit. Uneori, tindem să credeam că literatura pentru copii este plictisitoare şi lipsită de acţiune, iată că nu este aşa. Dacă aveţi aceeaşi părere ca mai sus, atunci neapărat să citiţi cărticica lui Michael Engler.

   În Ajunul Crăciunului, un frate, o soră şi un elefant vorbitor sunt tare trişti, pentru că afară bate vântul, luând în dansul lui ultimele frunze ale copacilor, şi cade lapoviţă.

 “Ce plictiseaaală! Dar acolo unde domneşte plictiseala, e proastă dispoziţie, iar curând izbucneşte şi cearta.”

   Anton, băieţelul, spune că peste câteva ore Moş Crăciun va aduce cadourile sub brad şi plictiseala va dispărea, dar şi nostalgia. Simţind că are altă opinie, Luiza, fata, îl contrazice zicând că Îngerul Crăciunului aduce cadourile copiilor cuminţi. În discuţia lor contradictorie, intervine şi Timbo, un simpatic elefant vorbitor, care spune că pe el nu-l interesează cine aduce cadourile, ci pentru el este important să-şi primească biscuiţii cu fulgi de ciocolată şi limonada din belşug. El este şi de partea lui Anton, şi de partea Luizei.

    Nedorind să se certe şi fiind curioşi să afle cine aduce cadourile, micuţii pleacă, alături de Timbo, la Polul Nord, într-un aşa numit container mobil plutitor pe schiuri. Pe scurt, o cutie magică. Aşa începe călătoria lor în căutarea Moşului sau a Îngerului Crăciunului, traversând canale îngheţate, “unde totul de jur-împrejur este neted şi strălucitor ca un calup de brânză”, zburând pe deasupra valurilor zbuciumate ale Mării Nordului şi pe deasupra unei insula din mijlocul mării, mergând prin pădurile din nord, mergând chiar şi pe “o insuliţă acoperită cu vulcani şi cratere, unde zăresc spiriduşi şi alte făpturi ciudate”. Până la urmă aterizează pe o planetă mare de gheaţă, în faţa unui palat imens tot din gheaţă. Să afle aici răspunsul mult râvnit cei trei exploratori? Cine livrează cadourile? Moş Crăciun, Îngerul Crăciunului sau ambii? Vor primi cei trei cadourile pe care şi le doresc?

“Un Crăciun elefantastic” a fost o cărticică care chiar m-a binedispus şi m-a făcut să-i acord pe goodreads 5 din 5 steluţe, considerând că este perfectă în special pentru această perioadă a anului.

   Pentru cunoscători: dacă aveţi exploratori şi iubitori de aventură pe acasă, atunci cartea aceasta este un must-read. Citiţi-o alături de ei înainte de somnic şi vor adormi cu un zâmbet larg pe faţă, întrucât finalul este unul fericit şi surprinzător.

 

Cartea Un Crăciun Elefantastic. Expediţie la Polul Nord, de Joëlle Tourlonias, Michael Engler poate fi comandată de pe site-ul Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

by -
1

ATELIER SMARTKID GRATUIT DE LECTURĂ ȘI VRĂJITORIE INSPIRAT DE VOLUMUL PROTOZELUL TRĂSNIT, DE DANIEL EBERHAT

   Sâmbătă, 9 decembrie, de la ora 11,30, în Mansarda Cărturești Verona are loc atelierul de lectură și vrăjitorie inspirat de volumul „Protozelul Trăsnit”, de Daniel Eberhat.

   Atelierul este destinat copiilor cu vârste între 6 și 9 ani, iar înscrierea se poate face online, aici.

  La atelierul smARTkid de lectură și vrăjitorie vom citi împreună, la ștafetă, din cel mai popular volum al momentului, „Protozelul Trăsnit”, de Daniel Eberhat,  iar trainerii smARTkid îți vor spune o scurtă istorie a vrăjitoriei pe înțelesul copiilor.

   Împreună vom face cel puțin o vrajă, vom realiza personaje din diverse materiale, iar copiii vor câștiga la tombolă, cărți.

  Volumul poate fi comandat la un preț special, de aici.

   Pentru că activitățile de la atelier presupun lucrul cu diverse materiale, te rugăm înscrie-ți copilul la adresa liviarosca@gmail.com. În acest fel ne ajuți să estimăm numărul de participanți și să asigurăm toate materialele de care este nevoie!

   Asociaţia 7 ARTE este o organizaţie non-profit infiinţată în august 2015, care promovează educaţia şi cultura. SmARTkid este un proiect de educaţie experienţială care constă în ateliere creative, educative şi recreative pentru copii și tineri.Pentru mai multe detalii despre activitatea 7 ARTE și despre atelierele smARTkid, vizitați site-ul www.7arte.org și pagina de facebook a proiectului: https://www.facebook.com/atelieresmartkid/

 

 

„- Nu-mi place Cruella de Vil, zise el. - Nici mie, îl aprobă Missis. Numai să o vezi și e de ajuns ca să sară petele de pe tine!”

     101 dalmațieni-adaptare ilustrată după Dodie Smith-recenzie

 

Titlul original: The Hundred and One Dalmatians

Editura: Univers Enciclopedic Gold

Anul aparitiei: 2017

Adaptarea textului de: Peter Bently

Ilustrații de: Steven Lenton

Traducere de: Alina Loredana Brebeanu

Gen: carte pentru copii

Cotație Goodreads: 4,11

   Cine nu cunoaște povestea celor 101 dalmațieni? Cine nu o știe pe malefica Cruella de Vil, un personaj negativ emblematic? „Zici că-i Cruella!” spunem când vedem o femeie machiată excesiv sau „Ai/are niște unghii precum Cruella de Vil”, adică lungi, ascuțite și roșii. N-ați auzit niciodată asemenea comparații?

   „101 dalmațieni” este unul dintre reperele copilăriei mele, cu atât mai mult cu cât filmul a apărut în 1996, exact în acea perioadă. L-am urmărit de mai multe ori, ca și animația din 1961, pe care sunt sigură că o cunoaștem cu toții.

   Însă ce știm despre povestea originală? A fost scrisă în 1956, de Dodie Smith (Dorothy Gladys  Smith), ca urmare a remarcii unei prietene, cum că din dalmațienii autoarei ar ieși o haină de blană minunată. Pentru că da, Dodie Smith avea 9 dalmațieni, iar primul dintre ei, Pongo, a dat numele cățelului din poveste.

   Pongo și Missis (în povestea originală; ulterior, pentru adaptări, numele i-a fost schimbat în „Perdita”) sunt o pereche de dalmațieni ce locuiesc într-o casă frumoasă din Londra, alături de familia Dearly. Într-o zi, Missis îi aduce lui Pongo vestea că vor avea cățeluși. Însă nu mare le este mirarea, dar și bucuria, când se nasc nu mai puțin de… 15!

   15 pui încântători. Fericirea le este umbrită atunci când sosește în vizită o femeie pe nume Cruella de Vil. Aceasta le propune soților Dearly să-i vândă cățelușii contra unei sume mai mult decât avantajoase, însă ei refuză.

„- N-o să-i vindem niciodată, îi răspunse ferm domnul Dearly.

– Păcat, mormăi Cruella în timp ce se pregătea să plece. Din ei ar ieși o haină de blană absolut fermecătoare!”

    Cruella dă impresia că le acceptă hotărârea, însă nu renunță la planul ei. Într-o zi, nu după mult timp, Pongo și Missis se întorc de la plimbare și constată că le-au fost răpiți copiii. Întreaga casă se pune în mișcare, atât ei, cât și stăpânii lor îi caută peste tot, soții Dearly anunță Poliția, din păcate fără rezultat.

   Ideea salvatoare le vine celor doi dalmațieni: merg pe un deal și încep să latre, cerându-le ajutorul tuturor câinilor. Noroc cu Colonelul, un câine ciobănesc, care știe unde se află cățelușii. Evident, Cruella era implicată în răpire. Ajunși la Casa Infernului, locul în care erau ținuți, Pongo și Missis constată că nu numai copiii lor fuseseră răpiți, ci și mulți alți pui de dalmațieni. Cruella de Vil era de neoprit în planul ei diabolic de a-și croi o haină de blană cu pete.

  Reușesc să evadeze cu toții (inclusiv restul cățelușilor, alături de care însumează numărul de… 101), însă la scurt timp, Cruella își dă seama și vine după ei cu mașina. Or fi reușit cei 101 dalmațieni să scape?

   Cruella de Vil este unul dintre personajele negative emblematice. Însuși numele ei îi sugerează intențiile diabolice: de Vil. Ia uniți aceste două silabe și vedeți ce vă iese! Nu cumva „devil” (diavol)? Semnificația numelor este prezentă și în cazul soților Dearly (probabil de la „dear”, însemnând dragi, cumsecade).

„- Nu-mi place Cruella de Vil, zise el.

– Nici mie, îl aprobă Missis. Numai să o vezi și e de ajuns ca să sară petele de pe tine!”

   Ca în orice poveste pentru copii, și aici avem parte de mesaje moralizatoare: din modul în care Pongo și Missis sunt ajutați de cei din „tagma” lor, vedem cât de important este să ne ajutăm între noi, să nu rămânem indiferenți la suferința altora. De asemenea, ne dăm seama că nu e bine să avem încredere în oricine; soții Dearly i-au arătat Cruellei prea multă amabilitate și în naivitatea lor, au fost păcăliți, ceea ce le-a provocat suferință tuturor.

   În afară de faptul că „101 dalmațieni” mi-a încântat copilăria, nu pot să nu remarc ilustrațiile superbe din noua ediție de la Univers Enciclopedic Gold. Pe lângă aspectul estetic, este surprins specificul epocii: telefonul fix pe măsuță, televizorul cu butoane, cuierul vintage. Mi-a atras atenția eleganța lui Missis și Pongo: ea, cu un colier la gât, iar el, cu papion. Totodată, am fost mirată să constat că însoțitoarea Cruellei era… o pisică.

   Textul este adaptat bine pentru nivelul de înțelegere al celor mici, cu fraze scurte și concise. Copiii din ziua de astăzi sunt norocoși că se pot bucura de aceste minunății, numai bune pentru a-i îmbia la citit.

   Povestea lui Dodie Smith a inspirat mai multe producții cinematografice, cele mai de seamă fiind adaptarea Disney din 1961 și filmul din 1996, cu Glenn Close în rolul Cruellei. Revăzând filmul, am descoperit un Mr. Weasley mai tânăr; actorul Mark Williams, ce îl interpretează pe unul dintre angajații Cruellei, avea să joace câțiva ani mai târziu rolul lui Arthur Weasley în Harry Potter.

   Au adaptat bine povestea din animație la vremurile din film; în animația din 1961, Roger este muzician și compune celebrul cântec „Cruella de Vil”, cel mai mare hit al său; în filmul din 1996, el creează jocuri video, industrie aflată în plină dezvoltare și datorită Cruellei, ia naștere personajul ce îi asigură succesul.

   Nu m-aș plictisi niciodată să revăd filmul sau animația Disney și de ce nu, nici să recitesc povestea; cu producțiile Disney am crescut, mereu îmi vor aduce aminte de copilărie.

Despre autoare:

   Dodie Smith (Dorothea Gladys Smith) este o autoare britanică de povești și piese de teatru pentru copii. Cea mai celebră operă a sa este „101 dalmațieni”, inspirată de proprii căței. Primul său dalmațian se numea Pongo, de unde numele personajului canin din poveste. Ideea i-a venit atunci când cineva i-a spus că din dalmațienii ei s-ar face o haină de blană minunată.

  Alte cărți de referință ale autoarei sunt „I Capture the Castle” și „The Starlight Barking” – continuarea poveștii „101 dalmațieni”.

 

 

 

Noutăţile editurii Cartea Copiilor la Gaudeamus

București, 20 noiembrie 2017 Editura Cartea Copiilor îşi așteaptă cu drag cititorii și prietenii la Târgul Internaţional Gaudeamus, 22-26 noiembrie 2017, în Pavilionul Central Romexpo, la standul 237, nivelul 4.50, între orele 10:00 şi 20:00.

Printre noutățile absolute ale editurii Cartea Copiilor, pe care cititorii le vor descoperi la Gaudeamus 2017, se numără:

  • „Când vine Crăciunul? 24 de poveşti de citit împreună în aşteptarea Crăciunului” de Antonie Schneider — Ca orice copil, ursuleţul care este personajul principal al acestui volum se întreabă nerăbdător când va veni odată Crăciunul. Ca aşteptarea să fie mai uşoară, mama ursoaică îi spune în fiecare zi, începând cu 1 decembrie, câte o poveste. În toate cele 24 de poveşti sunt mereu prezente speranţa, răbdarea, bunătatea sau iubirea, în încercarea de a-i apropia pe copii de adevărata semnificaţie a Crăciunului. Cartea va fi însoţită de o lectură publică şi de un atelier pentru copii, care vor fi susţinute duminică, 26 noiembrie, de la ora 10:00, în Salonul Ion Creangă (nivelul 3.20), de Brandi Bates, fondatoarea  asociaţiei „Citim Împreună România”.
  • „O zi de iarnă cu familia Şoricel” de Kazuo Iwamura — Iarna, cu gerul ei, nu-i sperie deloc pe cei din familia Şoricel. În scorbură e cald, cămara e plină și lemnele de foc sunt de ajuns până la primăvară. Ce fac cei 14 şoricei în zilele lungi de iarnă?
  • „Micul dejun cu familia Şoricel” de Kazuo Iwamura  — În  familia Şoricel, toată lumea ajută la pregătirea mesei de dimineaţă, de aceea fiecare zi începe bine şi frumos.
  • „Crocodilul şi dentistul” de Tarō Gomi — Crocodilului îi e frică de dentist, dar durerea de măsea nu îi dă pace. Dentistului îi e frică de crocodil, însă trebuie să îşi facă meseria. Oare cum se va sfârşi vizita crocodilului la stomatolog?
  • „Singură la cumpărături” de Yoriko Tsutsui — Midori are cinci ani şi nu a mai plecat niciodată singură de acasă. Însă mama are nevoie de lapte pentru frăţiorul ei mai mic, iar ea trebuie să îşi învingă temerile şi să plece pentru prima dată singură la cumpărături.

Cartea Copiilor va prezenta la standul său şi celelalte noutăţi ale toamnei: „Ziua în care a fugit Somnul” de Victoria Pătraşcu, „Păturica lui Jane” de Arthur Miller, „Maimuţica Bramburica” de Julia Donaldson, „Cinci minute de răgaz” de Jill Murphy, „Fetiţa şi balonul” de Komako Sakai, „Dincolo de mare” de Tarō Gomi şi „Omida mâncăcioasă” (carte-jucărie) de Eric Carle.

Alături de evenimentul dedicat cărţii „Când vine Crăciunul? 24 de povești de citit împreună în așteptarea Crăciunului”, editura Cartea Copiilor va mai organiza două ateliere pentru cei mici. Sâmbătă, 25 noiembrie, de la ora 10:00, scriitoarea Victoria Pătraşcu va face lectura cărţii „Ziua în care a fugit Somnul” şi va organiza activităţi pentru copiii prezenţi, iar de la ora 15:00 scriitoarea Iulia Iordan şi ilustratoarea Cristiana Radu vor desfăşura un atelier creativ pe baza cărţii „Luli şi căsuţa din copac”. Toate evenimentele vor avea loc în Salonul Ion Creangă (nivelul 3.20), din cadrul Pavilionului Central Romexpo.

Toate titlurile din oferta editurii, disponibile la Gaudeamus, vor avea reduceri de 20-30%. Vizitatorii vor putea participa și la tombola Cartea Copiilor, unde vor avea șansa de a câștiga unul dintre cele cinci premii a câte trei cărți la alegere, expediate gratuit de editură la sfârșitul târgului.

Despre editura Cartea Copiilor

Cartea Copiilor, prezentă de 10 ani în peisajul editorial din România, este una dintre cele mai iubite edituri de cărți pentru copii de la noi. Cartea Copiilor publică titluri contemporane din literatura pentru copii, deopotrivă română și internațională (Victoria Pătrașcu, Iulia Iordan, Andreea Constantin, Eric Carle, Dick Bruna, Astrid Lindgren, Don Freeman, Roger Duvoisin, Elsa Beskow, Julia Donaldson, Arnold Lobel etc.). Nivelul literar ridicat al textelor și valoarea ilustrațiilor, realizate de artiști profesioniști, sunt mijloacele prin care Cartea Copiilor urmărește stimularea creativității, a spiritului critic, dezvoltarea capacității de a gândi liber și formarea unei atitudini deschise și tolerante. Mai multe detalii despre cărțile editurii Cartea Copiilor sunt disponibile la www.carteacopiilor.ro.

 

Noutățile editurii Nemi pentru copii la târgul Gaudeamus – cele mai frumoase cadouri de Crăciun

Editura NEMI de carte pentru copii aduce în acest sfârșit de an cele mai frumoase și mai captivante cărți pentru copii și părinți deopotrivă, de la povești potrivite pentru sărbătorile de iarnă, până la volume spectaculoase pentru micii exploratori.

Cărți de Crăciun

După Un băiat numit Crăciun, care ne-a arătat că adevărata magie a Crăciunului este magia dăruirii, un dar de care ne putem bucura cu toții, Matt Haig ne încântă cu o nouă poveste de sărbători: Fetița care a salvat Crăciunul, cu ilustrații realizate de același Chris Mould. Când magia începe să pălească, iar bucuria părăsește chiar și sufletul lui Moș Crăciun, înconjurat numai de troli nervoși și de elfi supărați, speranța trece în mâinile Ameliei Wishart, o fată neobișnuită, ce are o dorință pe care doar Moș Crăciun i-o poate îndeplini. Un roman inedit, cu numeroase lecții de viață, în care turta dulce este nelipsită, iar farsele și glumele spiridușilor îi vor amuza pe cititorii de toate vârstele.

Dragonul de gheață este o poveste încântătoare despre curaj şi sacrificiu, scrisă de George R.R. Martin, popularul autor al seriei Cântec de gheaţă şi foc. Povestea are loc în același univers cunoscut fanilor Urzeala tronurilor și este însoțită de ilustraţiile splendide ale artistului Luis Royo, ce îmbogăţesc călătoria emoţionantă a unei tinere fete şi a dragonului său. În lumea din Cântec de Gheaţă şi Foc, dragonul de gheaţă este o creatură legendară şi înfricoşătoare, întrucât niciun om nu a reuşit vreodată să îmblânzească vreunul. Zborul său pe deasupra pământului lasă în urmă doar pustiu şi un frig îngrozitor. Dar Adarei nu-i e teamă. Pentru că Adara este un copil al iernii, născută în timpul celui mai cumplit îngheţ pe care toată lumea, chiar şi Bătrânii, şi-l amintesc.

Cea de-a treia carte ce se integrează perfect în atmosfera sărbătorilor de iarnă este o carte ilustrată pentru cei mici, dar nu numai: Spărgătorul de nuci, inspirat din spectacolul pus în scenă de George Balanchine în 1954 pentru New York City Ballet. Unul dintre cele mai populare spectacole de balet din toate timpurile, povestea Spărgătorului de nuci are parte de o interpretare minunată prin ilustrațiile extraordinare ale Valeriei Docampo, ce reușește să surprindă magia și farmecul unei povești clasice de iarnă. De la petrecerea de Crăciun cu care începe călătoria lui Marie, până la sărbătoarea fantastică din Tărâmul Dulciurilor, toate momentele importante ale spectacolului se regăsesc în această carte ce va fi, cu siguranță, pe placul tuturor copiilor ce-și doresc să danseze balet, și nu numai.

Colecția Nemi Explorator

În colecția Nemi Explorator au fost lansate patru cărți spectaculoase din seria Lumea animalelor dedicate micilor exploratori curioși și scrise de Olivia Brookes: Primele ființeViețuitoare în oceanTigri și alte carnivoreFurnici și alte insecte.

Sunt lecturi frumoase și interesante pentru copiii de peste 4 ani, din care aceștia vor afla, într-o manieră distractivă, totul despre lumea animalelor. Combinând povești, ilustații și multe informații care îi vor fascina pe cei mici, cărțile din Lumea animalelor sunt utile dezvoltării cunoștințelor și imaginației copiilor.

Tainele universului vor putea să fie dezlegate în volumul Supereroi ai Științei: Spațiul, de Tracey Turner, cu ajutorul celor mai curajoși, inteligenți și hotărâți oameni de știință din istorie. În această carte îi veți descoperi pe unii dintre cei mai mari supereroi ai științei care au trăit vreodată, cum ar fi Aristotel, Galileo Galilei, Newton, Henrietta Leavitt, Einstein sau Neil Armstrong. Niciunul nu s-a avântat spre cer, purtând o capă sau o mască specială… mă rog, din câte știm noi.

Alte surprize ale Bufniței Nemi

Lama lama în pijamaprimul volum din extrem de populara serie scrisă de Anna Dewdney, este o lectură caldă, pufoasă și foarte amuzantă, ce îi va face atât pe cei mici, cât și pe cei mari, să zâmbească și să râdă, regăsindu-se în poveste. Seria este în curs de ecranizare la Netflix.

Aventurile Sofieio copilă ambițioasă și perseverentă, convinsă că va deveni o doamnă fermier când se va face mare, continuă în al doilea volum, Sofia și pisica ei, când micii cititori vor avea ocazia să-l cunoască pe Tom, noul ei prieten și companion.

Sughiţ Straşnicul Stavrid al III-lea, Nădejdea şi Moştenitorul Tribului Huliganilor Păroşi, și dragonul lui de nădejde, Știrbul, au început pregătirile pentru a treia călătorie plină de peripeții și lupte fantastice, sub îndrumarea mentorului lor, Cressida Cowell, în Cum să vorbești dragoneza.

 

Scriitorul Ciprian Măceșaru citește copiilor în cadrul unui proiect co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Român (AFCN)

  Ultimul atelier de lectură din seria „10 scriitori contemporani citesc pentru smARTkid”, co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Român (AFCN) are loc sâmbătă, 11 noiembrie. Scriitorul invitat să citească celor mici este Ciprian Măceșaru.

   Proiectul „10 scriitori contemporani citesc pentru smARTkid”, inițiativă a Asociației 7 ARTE, co-finațat de Administraţia Fondului Cultural Român (AFCN) se încheie sâmbătă, 11 noiembrie. Atelierul care închide seria de lecturi cu scriitori are loc de la ora 11,30, la KALEIDOSCOPE.BOOK.AREST, bvd Mărăşti nr 35.

   Scriitorul invitat este Ciprian Măceșaru. Autorul va citi din volumele „Super! Sunt un gândac!”, Editura Humanitas și “Portbagaj”, Editura Trei.

   Lectura este ultima din seria „10 scriitori contemporani citesc pentru smARTkid”, proiect inițiat de Asociația 7 ARTE și co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Român (AFCN).

   Accesul copiilor la eveniment este GRATUIT.  Evenimentul are o pagina pe facebook, aici.

   Proiectul de educație prin cultură “Ateliere de lectura SmARTkid cu scriitori contemporani” este destinat copiilor cu vârste între 6 și 12 ani. În lunile septembrie, octombrie si noiembrie, în weekend, câte un scriitor contemporan, 10 scriitori contemporani în total, au susținut ateliere de lectură alături de trainerii Asociației 7 ARTE.

   Atelierele au o durată de 1 oră și 30 de minute, sunt interactive și au o componentă de workshop (de arte vizuale și abilități practice), care transformă lectura textelor literare într-o activitate plăcută, reconfortantă și asumată de către copii.

   În calitate de invitați, scriitorii le citesc copiilor, le răspund la întrebări, stimuleaza discuțiile libere și ajută la desfășurarea activităților, sub coordonarea trainerilor Asociatiei 7 ARTE.

   Prezența scriitorilor contemporani are ca scop, pe lângă promovarea lecturii și a vânzării de carte, promovarea literaturii contemporane, demistificarea statutului scriitorului și încurajarea lecturii în rândul școlarilor mici, care trebuie sa devină cititorii de mâine.

   “Asociația 7 ARTE crede că, dacă nu creștem cititori, nici nu vom avea cititori. Ei nu apar din senin, ci se formează datorită lecturilor de la vârste mici, datorită interacțiunilor plăcute care au loc în mediile în care se citește, datorită percepției pozitive față de lectură, privită ca un lucru relaxant, amuzant, interesant, nu ca obligație școlară.  Mai mult, cititul este esențial pentru procesul de învățare. Copiii care înțeleg ceea ce citesc sunt cei care pot procesa și reda coerent informațiile lecturate. Din păcate, este o realitate românească faptul că 42% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional, după cum au indicat datele unui studiu facut public în 2016 de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale. Mai exact, studiul sustinea că elevii în vârstă de 15 ani știu să scrie și să citească, dar nu înțeleg ceea ce citesc”, explica Livia Lucan-Arjoca, coordonatorul proiectului și Președinte al Asociației 7 ARTE.

   Proiectul “Ateliere de lectura SmARTkid cu scriitori contemporani” a fost declarat câștigător în sesiunea I de proiecte, 2017, categoria Educație prin cultură de către Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

   “Acest proiect realizat sub umbrela smARTKid de la 7 ARTE este CO-FINANTAT AFCN și răspunde celor 3 priorități impuse de această instituție promovând: dialogul cu creatorii, diversitatea și toleranța, precum și Centenarul României Moderne. Nominalizez cu mândrie scriitorii care au fost inivitați să citească celor mici, în cadrul proiectului: CIPRIAN MACEŞARU, CARMEN TIDERLE, ANDRA ROTARU, MIHAELA COSESCU, DAN MIRCEA CIPARIU, VLADIMIR DRAGHIA, IOANA NICOLAIE, ADELA CHIRICA, ANDREI CRACIUN, LAVINIA BRANISTE”, adaugă Livia Lucan-Arjoca, Președintele Asociației 7 ARTE.

   Asociaţia 7 ARTE este o organizaţie non-profit infiinţată în august 2015 care promovează educaţia şi cultura. SmARTkid este un proiect de educaţie experienţială care constă în ateliere creative, educative şi recreative pentru copii și tineri.Pentru mai multe detalii despre activitatea 7 ARTE și despre atelierele smARTkid, vizitați site-ul www.7arte.org și pagina de facebook a proiectului.

VREAU SĂ ȘTIU DE CE de Charlotte Grossetête, titlu nou în Galaxia Copiilor!

   „VREAU SĂ ȘTIU DE CE”, de Charlotte Grossetête, o colecție cu marile întrebări ale celor mici oferă răspunsuri clare și inspirate la cele mai dificile întrebări pe care ni le pun copiii.

   Cei mici au obiceiul de a-și exersa curiozitatea născocind întrebări complicate despre ei înșiși, despre ceilalți oameni și despre viață în general. „De ce nu pot face întotdeauna ce vreau eu? Părinții care au mai mulți copii îi iubesc pe toți la fel? De ce există războaie? Fiecare dintre noi moare într-o zi?”. Dacă oamenii mari nu găsesc mereu cuvintele potrivite pentru a le răspunde, „Vreau să știu de ce” reușește să ofere explicații complete pe un ton prietenos.

   Copiii vor înțelege mai bine lumea care ne înconjoară și, în plus, cu ajutorul acestui volum, copiii își vor dezvolta imaginația și spiritul creativ. Informațiile sunt însoțite de ilustrații pline de farmec și sunt organizate în patru secțiuni: „Eu”, „Familia mea”, „Și viata merge mai departe…”, „Lumea se învârte și se învârte…”.

   Volumul „Vreau să știu de ce” editat de Galaxia Copiilor, parte a Grupului Editorial ALL poate fi citit copiilor mai mici de către părinți, iar școlarii îl pot citi singuri. Puteți răsfoi volumul aici

   Editura Galaxia Copiilor este editorul unor serii unice în România precum bestsellerele internaționale PISICILE RĂZBOINICE, SUPRAVIEȚUITORII și EXPLORATORII, sau seria  Pixi.

Grupul Editorial ALL este format din editurile ALLALL EducaţionalALLFAGalaxia CopiilorSian Books şi Helen-Exley România. A fost fondat în 1991 şi este unul dintre editorii de top din România.

 

Scriitorul Ciprian Măceşaru le citeşte copiilor într-un proiect co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Român (AFCN)

  Scriitorul Ciprian Măceşaru este invitat să citească copiilor în deschiderea atelierelor de lectură smARTkid, sâmbătă, 30 septembrie, de la ora 11,30 la KALEIDOSCOPE.BOOK.AREST, bvd Mărăşti nr 35.

  Lectura face parte din proiectul “10 scriitori contemporani citesc pentru smARTkid”, co-finanţat AFCN. Accesul copiilor la eveniment este GRATUIT.  Evenimentul este disponibil pe facebook, aici.

  Proiectul de educaţie prin cultură “Ateliere de lectură SmARTkid cu scriitori contemporani” este destinat copiilor cu vârste între 6 şi 12 ani. În lunile septembrie, octombrie şi noiembrie, în fiecare sâmbătă, câte un scriitor contemporan, 10 scriitori contemporani în total, vor susţine ateliere de lectură alături de trainerii Asociaţiei 7 ARTE. Atelierele durează 1 oră şi 30 de minute sunt interactive şi au o componenţă de workshop (de arte vizuale şi abilităţi practice), care transformă lectura textelor literare într-o activitate plăcută, reconfortantă şi asumată de către copii.

  În calitate de invitaţi, scriitorii le citesc copiilor, le răspund la întrebări, stimulează discuţiile libere şi ajută la desfăşurarea activităţilor, sub coordonarea trainerilor Asociaţiei 7 ARTE. Prezenţa scriitorilor contemporani are ca scop, pe lângă promovarea lecturii şi a vânzării de carte, promovarea literaturii contemporane, demistificarea statutului scriitorului şi încurajarea lecturii în rândul şcolarilor mici, care trebuie să devină cititorii de mâine.

  “Asociaţia 7 ARTE crede că, dacă nu creştem cititori, nici nu vom avea cititori. Ei nu apar din senin, ci se formează datorită lecturilor de la vârste mici, datorită interacţiunilor plăcute care au loc în mediile în care se citeşte, datorită percepţiei pozitive faţă de lectură, privită ca un lucru relaxant, amuzant, interesant, nu ca obligaţie şcolară. Mai mult, cititul este esenţial pentru procesul de învăţare. Copiii care înţeleg ceea ce citesc sunt cei care pot procesa şi reda coerent informaţiile lecturate. Din păcate, este o realitate românească faptul că 42% dintre elevii români sunt analfabeţi funcţional, după cum au indicat datele unui studiu făcut public în 2016 de Centrul de Evaluare şi Analize Educaţionale. Mai exact, studiul susţinea că elevii în vârstă de 15 ani ştiu să scrie şi să citească, dar nu înţeleg ceea ce citesc”, explică Livia Lucan-Arjoca, coordonatorul proiectului şi Preşedinte al Asociaţiei 7 ARTE.

  Proiectul “Ateliere de lectură SmARTkid cu scriitori contemporani” a fost declarat câştigător în sesiunea I de proiecte, 2017, categoria Educaţie prin cultură, de către Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN).

  “Acest proiect realizat sub umbrela smARTKid de la 7 ARTE este CO-FINANŢAT AFCN şi răspunde celor 3 priorităţi impuse de această instituţie promovând: dialogul cu creatorii, diversitatea şi toleranţă, precum şi Centenarul României Moderne. Nominalizez cu mândrie scriitorii invitaţi în proiect, cu rezervă că pot interveni şi unele schimbări pe parcurs: CIPRIAN MĂCEŞARU, CRMEN TIDERLE, ANDRA ROTARU, MIHAELA COSESCU, DAN MIRCEA CIPARIU, VLADIMIR DRĂGHIA, IOANA NICOLAE, ADELA CHIRICĂ, ANDREI CRĂCIUN, LAVINIA BRANIŞTE”, adaugă Livia Lucan-Arjoca, Preşedintele Asociaţiei 7 ARTE.

  Beneficiarii proiectului sunt copiii cu vârste între 6 şi 12 ani. Toate atelierele au şi o componenţă practică, respectiv o activitate de tip handcraft inspirată de textele citite.

  Ateliere de lectură smARTkid cu scriitori contemporani completează educaţia formală, fără să o înlocuiască şi ajută copiii să îşi folosească abilităţile astfel încât să poată citi cursiv, înţelege, interpreta şi formula verbal sau în scris opinii pe o anumită temă sau despre lecturile citite.

  Participarea la ateliere este gratuită. Înscrierile se fac la adresa: liviarosca@gmail.com şi sunt obligatorii pentru a ţine evidenţa participanţilor şi pentru a pregăti materialele necesare desfăşurării atelierului în condiţii optime.

  Proiectul de educaţie prin cultură “Ateliere de lectură SmARTkid cu scriitori contemporani” este co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, dar nu reprezintă în mod necesar poziţia acestei instituţii. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanţării, respectiv Asociaţia 7 ARTE.

  Asociaţia 7 ARTE este organizaţie non-profit înfiinţată în august 2015 care promovează educaţia şi cultura. SmARTkid este un proiect de educaţie experienţială care constă în ateliere creative, educative şi recreative pentru copii şi tineri. Pentru mai multe detalii despre activitatea 7 ARTE şi despre atelierele smARTkid, vizitaţi site-ul www.7arte.org şi pagina de facebook

 

by -
8

Pisicile războinice (#6). Vremuri întunecate, de Erin Hunter-recenzie

Titlul original: Warrior cats. The darkest hour

Traducere din limba engleză: Ioana Văcărescu

Editura: All

Colecția: Galaxia Copiilor

Gen: Ficțiune, Literatură pentru copii

Anul apariției: 2016

Număr pagini: 352

   De fapt și de drept, Erin Hunter nu este un autor, ci sunt 6 la număr! Kate Cary, Cherith Baldry, Tui Sutherland, Gilian Phillip, Inbali Iserles și Victoria Holmes sunt numele scriitorilor incredibil de talentați reuniți sub această umbrelă, creatorii celor mai îndrăgite serii de romane pentru copii și tineri: Pisicile războinice (24 de volume), Supraviețuitorii (12 volume) și Exploratorii (12 volume). Aceste serii sunt favoritele puștilor din SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, China, Japonia, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Rusia și Coreea de Sud.

   La începutul anilor 2000, Vicky Holmes a primit din partea prestigioasei edituri Harper Collins provocarea de a crea un roman pentru copii despre pisicile sălbatice. A răspuns cu scepticism, temându-se că va seca rapid izvorul ideilor pe această temă. De la proiectul unui unic roman, din împletirea subiectelor de război, politică, iubire damnată și conflict religios, ramificate prin întâlnirea mai multor destine și prin dezvoltarea complexă a caracterelor la limita dintre bine și rău, au rezultat în cele din urmă 6 sub-serii a câte 6 volume fiecare. Lui Vicky i s-au alăturat ceilalți autori și așa a luat naștere pseudonimul literar Erin Hunter.

   Uită-ne ajunși la cel de-al șaselea și cel din urmă volum al subseriei ce poartă semnătura lui Erin Hunter. După cinci volume fascinante, înțesate de aventură, suspans și populate de personaje memorabile, a venit rândul să-l aducem în discuție pe cel care oferă un deznodământ aventurilor lui Inimă de Foc. Însă, țineți minte: povestea nu ia sfârșit aici! Un sfârșit este urmat de un nou început…

   Pentru cei care nu au citit încă niciun volum din seria ,,Pisicile războinice”, e necesar să realizez o scurtă introducere. Această poveste oferă o perspectivă asupra lumii din punctul de vedere al unor pisici sălbatice, crescute în pădure, și permite cititorului să facă o incursiune în viața acestora, să le înțeleagă faptele, modul de a trăi și să remarce, într-o manieră diferită, virtuțile și defectele societății umane. De altfel, prin intermediul personajelor necuvântătoare sunt satirizați oamenii, caracterele lor și acțiunile pe care le întreprind, acțiuni care se răsfrâng asupra altor oameni, asupra mediului înconjurător, asupra celorlalte viețuitoare, obligate, până la urmă, să accepte…

   Pisicile din pădure sunt împărțite în 4 clanuri distincte, dar organizate identic, conform unei ierarhii sociale bine stabilite. La nivelul clanului, fiecare pisică ocupă o poziție, știe ce are de făcut pentru bunăstarea întregului grup. De asemenea, viața lor este ghidată după anumite principii, după un cod al războinicilor, în funcție de credința lor în Clanul Stelelor, o divinitate colectivă alcătuită din toți războinicii onorabili care au părăsit, la un moment dat, această lume…

   La sfârșitul volumul anterior, Stea de Tigru – conducătorul Clanului Umbrelor – a încercat să răpună Clanul Tunetului, atrăgând o haită de câini până în tabăra lor. Din fericire, planul i-a fost dejucat de inteligența și de inspirația de moment a lui Inimă de foc – secundul Clanului Tunetului, dușmanul de moarte al lui Stea de Tigru. Pisicile au fost salvate de la o moarte cumplită, câinii și-au găsit sfârșitul, însă totul s-a realizat cu sacrificiul întreprins de Stea Albastră, înțeleapta conducătoare a lui Inimă de Foc.

   În acest volum, Inimă de Foc se vede nevoit să meargă mai departe, deși mentora, conducătoarea, mult prețuita sa Stea Albastră a murit. Trebuie să se conformeze și să-și urmeze destinul ce i-a fost hărăzit. Merge în călătoria la Piatra Lunii pentru a împărtăși ritualul spălării cu Clanul Stelelor.

   În vis, reîntâlnește toate pisicile răposate din clanul său, intră în contact cu nouă dintre ele, de la care primește câte un dar și o viață, de care să se folosească pentru a-și sluji clanul cu demnitate și onoare. Din nefericire, Stea de Foc – căci acesta este noul său nume – primește o previziune legată de o cumpănă pe care pisicile din pădure o vor avea de depășit…

 ,,Stea de Foc a privit înnebunit în jur, căutând ajutor sau răspunsuri la celelalte pisici. Dar în poiană se lăsase întunericul. Pisicile din Clanul Stelelor dispăruseră, lăsându-l singur cu dealul acela sumbru din oase. În vreme ce panica începea să-l cuprindă, a simțit prezența familiară a lui Stea Albastră, blana ei caldă lipindu-se de trupul lui. Nu o vedea, fiind întuneric, dar vocea ei i-a șoptit la ureche:

-Se apropie ceva îngrozitor, Stea de Foc. Cele patru vor deveni două. Leul și tigrul se vor înfrunta în luptă, iar sângele va domni în pădure.

Când a terminat de vorbit, mirosul și căldura blănii ei au dispărut.”

   Această previziune nu-i dă pace lui Stea de Foc, îl însoțește pe tot parcursul cărții. Însă, treptat, piesele puzzle-ului vor începe să se lege și să dea un sens celor spuse de sufletul răposatei conducătoare. Clanul Umbrelor și Clanul Râului se aliază, devenind unul singur – Clanul Tigrilor, sub conducerea lui Stea de Tigru. Acesta încearcă să-i convingă pe Stea de Foc și pe Stea Înaltă (Clanul Vântului) să li se alăture, astfel încât pădurea să fie dominată de un singur clan, însă oferta îi este refuzată. Și pe bună dreptate!

   Pisicile ce i se împotrivesc lui Stea de Tigru sunt pregătite să lupte, să-și dea viața pentru a păstra rânduiala celor patru clanuri. În schimb, conducătorul tigrilor îi surprinde în mod neplăcut, întrucât a cerut sprijinul Clanului Sângelui, clan alcătuit din pisici vagaboande ce locuiesc în satul celor Două-Picioare și ce se hrănesc cu gunoaiele aruncate de aceștia. Ceea ce va urma va șoca toate pisicile.

   Clanul Sângelui dorește să domine pădurea și să dea clanurile la o parte. Stea de Foc nu are de gând să renunțe, continuă să spere, să creadă în ajutorul și în sprijinul Clanului Stelelor, însă totul e incert…

Va reuși Stea de Foc să înlăture Clanul Sângelui, să-l gonească din pădurea lor? Ce rol va juca Clanul Stelelor în această bătălie pe viață și pe moarte? Liniștea, pacea, ordinea vor putea prinde rădăcini în pădurea pisicilor războinice?

,,-Și acum veghem asupra ta. Tu ești pisica pe care am ales-o, Stea de Foc. Tu ești focul care va salva clanul. Nu te-a adus niciun războinic din Clanul Stelelor. Ai venit de bunăvoie, pentru că ai spiritul unui războinic și inima unei pisici loiale. Credința ta în Clanul Stelelor îți va da puterea de care ai nevoie.”

   Vă invit să citiți acest volum minunat și, totodată, întreaga serie! Eu o recomand copiilor și adulților, deopotrivă. Cei mici vor descoperi o poveste fermecătoare, ce le va deschide apetitul pentru lectură, iar cei mari vor avea parte de o istorie deosebită, dedicată copiilor, dar ale cărei semnificații le vor înțelege altfel…

Și nu uitați: o aventură s-a sfârșit, iar alta e pe cale să înceapă!

     LECTURĂ PLĂCUTĂ!

 

Cartea Pisicile războinice (#6). Vremuri întunecate de Erin Hunter şi întreaga serie,  poate fi comandată de pe site-ul Editura All

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Sursa foto: Pinterest

Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat, de Iulian Tănase-recenzie

 

Editura: Nemi

Numar pagini: 72

Anul: 2017

Ilustraţii: Alexia Udrişte

 

   Într-o lume cu accentuate nuanțe individualiste, cu tendințe de automatizare, riscăm să creștem generații de copii-roboți, interesați de tehnicile computerizate, în detrimentul jocului… și mai ales al copilăriei. Într-o astfel de lume, când universul copiilor se restrânge adesea la un joc virtual, Iulian Tănase apare ca un cavaler salvator. Dincolo de calitatea de autor al cărții, el se transpune într-un salvator al copilăriei… căci nu e nimic mai sublim decât o copilărie trăită cu fericirea și zâmbetul menit vârstei.

   E adevărat, de la începuturile sale, până în prezent, lumea a fost într-o continuă schimbare, progresul fiind, de altfel, una din constantele acestei lumi. E perfect normal să acceptăm faptul că nu mai trăim ca acum 100 de ani. Dincolo de acceptări și neacceptări, rămâne întotdeauna perioada aceea a vieții în care suntem sublimi, frumoși, curați… calități pe care, nu se știe prin ce „minune”, le pierdem atunci când ne dorim să fim mari. Există, din fericire, posibilitatea să te întorci… și asta face Iulian Tănase. Se întoarce în timp și creează, reconstruiește o lume uitată… a copilăriei.

   Sacha este un băiețel de patru ani, cu ochii mari, albaştri şi păr blond, cârlionţat. Deocamdată, Sacha este rârâit şi casa în care locuiește împreună cu familia sa e una obișnuită… dar totul capătă sens atunci când băiețelul primește în dar un castel… un castel fermecat.

   Din acel moment, viața capătă alte dimensiuni. Coordonatele imaginației se întind în mii de universuri. Inevitabil, locuința se transformă într-un spațiu fantastic, creionat de fantezia fără limite a unui copil de patru ani, iar membrii familiei devin și ele un fel de personaje în poveste.

   E ceva feeric în a fi copil… nu te judecă nimeni dacă uitându-te la uși, vezi evantaie-mitralieră, nici dacă portocalele se transformă sub ochii tăi în dovleci de Halloween. Scaunele sunt niște animale sălbatice, foarte blânde, totul pare să fie perfect. Pare…

   „Aventurile lui Sacha în castelul fermecat” nu e doar o carte pentru copii… la un moment dat, citind, rămâi cu un gust amar și chiar îți dau lacrimile, atunci când Sacha îți povestește că „de multe oli l-am observat pe tata că se uită fix la mine și la Adola și ne ia în blațe și lăcrimează, și când noi îl întlebăm de ce lăclimezi, tata, el zice că ne iubește foalte mult și că astea sunt laclimi de iubile”. Mai târziu, înțelegi că părinții lui Sacha sunt despărțiți… lucru atât de des întâlnit astăzi, dar totuși, de neînțeles pentru copii: „Când iubești pe cineva, stai tot timpul cu el împleună, cum stau eu cu Adola și cu mama, dal eu aș vlea să stau împleună tot timpul și cu tata, dar mama a zis că nu se poate, că e mai bine așa, dal eu nu cled că e mai bine așa, și am făcut-o ploastă și ulâtă, apoi mi-am celut scuze”.

   Nu-i așa că aceasta nu e o simplă carte?! E mult mai profundă decât mi-am imaginat la început… când  am crezut că e o carte doar pentru copii.

   Pe tema divorțului s-au scris și se mai scriu milioane de pagini, mii de perspective, de soluții pentru a ajuta copilul să treacă mai ușor sau să înțeleagă. Dincolo de teoretizări, lumea copilului, cu elementele concrete, dar și cu întreaga pleiadă de fantezii, este zguduită din temelii atunci când formula clasică a familiei suferă modificări.

   La început, am crezut că marele atu al cărții sunt ilustrațiile realizate cu o deosebită măiestrie de către Alexia Udriște… însă apoi am realizat că mesajul dedus din text este elementul surpriză, adevăratul plus al cărții.

   Atmosfera de poveste descrisă de Sacha ilustrează lumea, în simplitatea și puritatea ei absolută… așa cum numai la patru ani poți să o vezi. În lumea aceasta, alcătuită din culori vii, totul e perfect, exceptând umbrele lansate de acțiunile adulților. Din acest punct de vedere, cartea e o lecție de viață… predată de un copil de patru ani. Mesajul e acela că viața e frumoasă, atunci când există toleranță, atunci când  te lași în voia simplității și nu complici lucrurile. În copilărie, totul e simplu și frumos… dar totul se schimbă atunci când ne pierdem capacitatea sau voința de a fi simpli.

   În cartea, dialogul tatălui alternează cu monologurile fiului. Și unul, și celălalt, gândesc profund. Tatăl își alege cuvintele cu grijă, semn că este conștient de sensibilitatea unui copil ai cărui părinți s-au despărțit. Fiul, în schimb, vorbește cu o sinceritate debordantă, specifică vârstei, dar adevărurile pe care le spune sunt dureroase pentru adulți.

„-Ți-e dol vleodată de viața ta de când nu aveai copii?

-Nu mi-e dor.

-De ce?

-Nu știu, nu vreau să îmi fie dor de ceva ce nu mai există.

-Nu mai ezixstă viața ta de când nu aveai copii?

-Nu.

-Dal unde e ea acum?

-A rămas în memorie, pot doar să îmi amintesc de ea.

-Ți-a plăcut viața aia a ta?

-Da, mi-a plăcut, iubitul meu. A fost o viață frumoasă.

-Mai flumoasă decât viața de acum?

-Nu, asta e cea mai frumoasă viață.

-Pentlu că ezixt eu și Adola?

-Da.

-Elai felicit?

-Da, așa credeam atunci, că eram fericit.

-Și când nu elam născuți, nu-ți era dol de noi?”

 

   Întrebările copilului îl pun pe tată în dificultate, însă întotdeauna acesta reușește să-și aleagă cuvintele potrivite și să dea un răspuns.

   Răspunsurile rârâite ale lui Sacha debordează prin sinceritate, semn că locul sincerității și a altor valori morale e acolo, în inima copilăriei.

  Deși face parte din colecția Nemi și este recomandată copiilor cu vârsta de peste patru ani, eu voi îndemna în primul rând părinții să citească această carte. Vor fi uimiți de calitatea imaginilor, dar și de mesajul textului… și în final, cine știe… poate că unii dintre noi vor lua trenul către lumea fascinantă a copiăriei… măcar din când în când.

Cartea Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat, de Iulian Tănase poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

by -
10

   Pisicile războinice. O cale primejdioasă, de Erin Hunter-recenzie

Titlul original: Warrior Cats. A dangerous path

Traducere din limba engleză: Ioana Văcărescu

Editura: All

Colecția: Galaxia Copiilor

Anul apariției: 2016

Gen: Ficțiune, Aventură, Literatură pentru copii

Număr pagini: 352

Cotație Goodreads: 4.42

    De fapt și de drept, Erin Hunter nu este un autor, ci sunt 6 la număr! Kate Cary, Cherith Baldry, Tui Sutherland, Gilian Phillip, Inbali Iserles și Victoria Holmes sunt numele scriitorilor incredibil de talentați reuniți sub această umbrelă, creatorii celor mai îndrăgite serii de romane pentru copii și tineri: Pisicile războinice (24 de volume), Supraviețuitorii (12 volume) și Exploratorii (12 volume). Aceste serii sunt favoritele puștilor din SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, China, Japonia, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Rusia și Coreea de Sud.

   La începutul anilor 2000, Vicky Holmes a primit din partea prestigioasei edituri Harper Collins provocarea de a crea un roman pentru copii despre pisicile sălbatice. A răspuns cu scepticism, temându-se că va seca rapid izvorul ideilor pe această temă. De la proiectul unui unic roman, din împletirea subiectelor de război, politică, iubire damnată și conflict religios, ramificate prin întâlnirea mai multor destine și prin dezvoltarea complexă a caracterelor la limita dintre bine și rău, au rezultat în cele din urmă 6 sub-serii a câte 6 volume fiecare. Lui Vicky i s-au alăturat ceilalți autori și așa a luat naștere pseudonimul literar Erin Hunter.

   După fascinantele aventuri din volumul 4 al seriei, nu aș fi crezut că mă mai poate uimi ceva, însă continuarea m-a surprins plăcut, mi-a oferit răspunsuri la anumite întrebări și a lăsat în urmă alte enigme. Fără îndoială, fiecare carte ce poartă semnătura lui Erin Hunter e unică în felul ei, capabilă să te țină în suspans de la prima până la ultima pagină. Nici nu îți dai seama cum trece timpul în compania pisicilor din pădure, într-o lume la care nu avem, în mod obișnuit, acces.

   Deși poate suna incredibil, pisicile războinice sunt împărțite în patru clanuri, fac parte dintr-o societate ce se aseamănă din anumite puncte de vedere cu cea omenească, pe care o și satirizează, de altfel. Fiecare clan are un conducător, un secund, războinici, ucenici, regine, pui, bătrâni, iar toți membrii își cunosc rolul, misiunea pe care o au de dus la îndeplinire în cadrul familiei din care fac parte, și fac tot posibilul pentru a respecta codul războinicilor, pentru a-și dovedi loialitatea față de clan. Marea majoritate. Ca și în cazul oamenilor, mai există și excepții, căci perfecțiunea ar fi de-a dreptul plictisitoare.

   La sfârșitul celui de-al patrulea volum, Inimă de Foc află că Gheară de Tigru, fostul secund al Clanului Tunetului, un trădător fără pereche, a devenit Stea de Tigru, conducătorul Clanului Umbrelor. Cel dat afară din propriul clan a devenit stăpânul altuia, fiind considerat o binecuvântare într-un moment de cumpănă, de vulnerabilitate și de reală slăbiciune. O veste neașteptată pentru Inimă de Foc. Clanul său a suferit destul de mult în ultima perioadă, Stea Albastră e puternic zdruncinată. Dar poate că dușmanul său de moarte le va da pace acum, preferând să se preocupe în totalitate de bunăstarea noii sale familii…

   După cum menționam anterior, aventura continuă și în acest volum, sfidând granițele firescului, oferindu-i cititorului răsturnări de situație și nenumărate surprize. Stea Albastră nu primește cu încântare vestea legată de ascensiunea fostului ei secund, motiv pentru care vrea să se asigure că pisicile aflate în grija sa sunt în siguranță. În continuare, are momente în care este distrasă, căzută pe gânduri, dar, totuși, Inimă de Foc remarcă o schimbare de atitudine. Stea Albastră se preocupă mai mult de clan, nu fără a-l băga în sperieți datorită vorbelor grele adresate Clanului Stelelor, divinității lor. Nu va mai fi niciodată aceeași.

  Între clanurile dintre pădure se evidențiază o tot mai apăsătoare tensiune. Clanul Râului pare să se fi aliat cu cel al Umbrelor, din dorința arzătoare de a-și extinde teritoriile de vânătoare. Astfel, se ajunge la o confruntare directă între Clanul Râului și clanul lui Stea Albastră. Dungă Cenușie, vechiul tovarăș al lui Inimă de Foc, își trădează noul clan de dragul prietenului său și al familiei pe care a fost nevoit s-o părăsească. În vâltoarea evenimentelor, Blană de Piatră și Labă de Ceață – două pisici din clanul dușman – află că Stea Albastră este, de fapt, mama lor. Un secret care, cu siguranță, a influențat și va influența și mai târziu destinul clanurilor…

,,-Și mai susții că ești lideră de clan! a șuierat disprețuitor Blană de Piatră. De ce nu lupți?

A ridicat o labă, gata să zgârie umărul lui Stea Albastră. În aceeași  secundă, Inimă de Foc s-a aruncat e pe stâncă. A aterizat în rigolă, aproape călare pe Blană de Piatră, forțându-l să se îndepărteze de Stea Albastră. De partea cealaltă, Labă de Ceață a scos  un țipăt sfidător  și a scos ghearele din teacă.

-Opriți-vă! a strigat Inimă de Foc. N-o răniți pe Stea Albastră… E mama voastră!”

 

   O haită de câini se află liberă prin pădure, lăsând în urmă numai dezastru. Câteva pisici devin victimele acestor patrupede obsedate să ucidă, împătimite după mirosul și gustul sângelui. Durează puțin timp până când se află cine sunt responsabili de nelegiuirile din codrul odinioară sigur. Dușmanul cel mai de temut al lui Inimă de Foc pare să ticluiască un plan malefic, din care fac parte, din păcate, și câinii…

,,- Ce s-a întâmplat? a repetat secundul. Cine v-a atacat?

S-a auzit un scâncet ușor, care s-a transformat încet în cuvinte. Inimă de Foc o privea înspăimântat, dându-și seama ce încerca să spună.

-Haită, haită – a șoptit mica pisică. Să ucidem, să ucidem.”

     Existența lui Inimă de Foc nu a fost nicicând mai complicată. Relația specială pe care o are cu Furtună de Nisip este mai șubredă decât oricând. Stea de Tigru vrea ca puii lui rămași în Clanul Tunetului să i se alăture. Pădurea e plină de pericole. Stea Albastră se încăpățânează să acuze Clanul Stelelor de toate nenorocirile ce s-au abătut asupra clanului ei. Cert este că Inimă de Foc va fi supus mai multor încercări, va fi nevoit să-și dovedească pentru a mia oară loialitatea și dragostea față de clan, să dezvăluie tuturor că merită să facă parte din această mare familie și că poziția sa nu este pur întâmplătoare.

,,-Trecutul e trecut. Trebuie să judecăm fiecare situație în parte. Am să chibzuiesc cu grijă la ceea ce dorești tu, Stea de Tigru, și am să-ți ofer un răspuns la următoarea Adunare.

Inimă de Foc se îndoia că Stea de Tigru avea să aștepte o lună întreagă, dar, spre surprinderea lui, liderul Clanului Umbrelor a plecat capul și s-a dat înapoi cu un pas.

-Prea bine, a răspuns el. O lună – dar nu mai mult de atât.”

      Vor reuși încă o dată pisicile din Clanul Tunetului să facă față încercărilor la care sunt supuse? Există vreo șansă ca într-o zi viața în pădure să fie una liniștită, lipsită de griji și de lipsuri? Inimă de Foc își va salva clanul ori ba? Focul va proteja sau va distruge?

   Vă recomand să citiți ,,Pisicile războinice. O cale primejdioasă”! Veți fi martori la evoluția personajelor atent creionate de autoare, vă veți destinde și veți sta cu sufletul la gură, iar la sfârșit veți vedea cum această lume a pisicilor se cutremură. Veți încerca să puneți cât mai curând mâna pe volumul următor, din dorința de a vă potoli curiozitatea. Vacanța nu s-a sfârșit încă, așa că profitați din plin de ea, acompaniați-o cu o carte bună, perfectă pentru copiii mici și mari!

LECTURĂ PLĂCUTĂ!

 

Cartea Pisicile războinice. O cale primejdioasă de Erin Hunter a fost oferită de Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura All.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

by -
6

Pinguinul care voia să afle mai multe de Jill Tomlinson-recenzie

Editura Nemira, 2016

Colecția Nemi

Titlu original: The penguin who wanted to find out, 1975

88 de pagini

Vârsta recomandată: 7+

   O carte pentru copii trebuie să conțină neapărat o învățătură, altfel nu-și mai are rostul. Copiii devorează orice informație pe care o primesc și pun întrebări la care noi, adulții, nici nu ne gândim. Le răspundem cu răbdare, pe înțelesul lor, și așteptăm să le vedem lumina din ochi. Îi privim cum cresc și se maturizează, apoi îi lăsăm liberi – ne-am îndeplinit misiunea.

  Povestea lui Otto, pinguinul curios, înglobează învățături despre maturizare, despre lumea înconjurătoare și despre relațiile cu semenii.

   Otto este un pui de pinguin, care abia așteaptă să iasă la joacă. Îi place zăpada și să se adăpostească de frig pe picioarele tatălui său. Este primul ieșit din ou, în colonie, și descoperă că are o responsabilitate foarte mare: aceea de a avea grijă de ceilalți puișori.

   Ghidat de adulți, face primii pași în zăpada Antarcticii și învață să se hrănească singur. Dar, nu uită niciodată să îi ajute și pe ceilalți.

  Otto este un pui orfan, pinguinul-tată care l-a clocit a găsit oul în zăpadă și l-a adoptat. Prin urmare, copiii își pot construi în minte o imagine pozitivă a familiei din care face parte un tată vitreg. Claudius, pinguinul-tată, îi oferă puiului răspunsuri și-l ajută să învețe să se descurce în societate. El pregătește puiul pentru lume, nu lumea pentru pui.

–Nu cred că mă voi obișnui vreodată cu frigul ăsta, a spus Otto.

–Ba o să te obișnuiești. Cât ești mic, îți țin eu de cald, dar când vei crește, o să fii acoperit cu un strat de grăsime, așa ca mine. Asta e de mare ajutor.

Otto s-a uitat în sus spre Claudius:

–Chiar o să fiu așa de gras ca tine?

–Da, toți pinguinii adulți sunt grași.

–Ce bine, zise Otto. Ei bine, presupun că o să mă obișnuiesc atunci.

 

   În același timp, micul cititor primește informații despre pinguinii imperiali, despre foci, despre lumea subacvatică și Polul Sud. Află că poți fi prieten și cu cei diferiți, că trebuie să îți asculți părinții și să îi ajuți pe cei neajutorați.

–Să aștept, a bombănit Leo. Întotdeauna așteptăm ceva.

–Așa e. Eu trebuie să aștept să-ți crească penele. Nu intru în mare fără tine.

–Vai, Otto, chiar o să mă aștepți?

–Da, zâmbi silit Otto. Va trebui să mă obișnuiesc cu asta.

   Ilustrațiile făcute în creion moale schițează lumea înghețată a pinguinilor, lăsând loc imaginației micilor lectori spre a o colora și a o transforma într-un paradis terestru. Povestea lui Otto poate fi folosită și ca auxiliar didactic transdisciplinar, la clasele mici, deoarece conține, pe lângă învățături – valori și atitudini –, și informații din geografie – despre Polul Sud și Antarctica – și zoologie – viața pinguinilor imperiali.

   Am petrecut o oră lecturând alături de fiica mea, care, așa cum era de așteptat, a pus multe întrebări, precum Otto.

Cartea Pinguinul care voia să afle mai multe, de Jill Tomlinson a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

by -
14

   Pisicile războinice. Furtuna de Erin Hunter-recenzie

Titlul original: Warrior cats. Rising storm

Traducere din limba engleză: Ioana Văcărescu

Editura: All

Colecția: Galaxia Copiilor

Anul apariției: 2016

Gen: Ficțiune, Aventură, Literatură pentru copii

Număr pagini: 344

Cotație Goodreads: 4.38

 De fapt și de drept, Erin Hunter nu este un autor, ci sunt 6 la număr! Kate Cary, Cherith Baldry, Tui Sutherland, Gilian Phillip, Inbali Iserles și Victoria Holmes sunt numele scriitorilor incredibil de talentați reuniți sub această umbrelă, creatorii celor mai îndrăgite serii de romane pentru copii și tineri: Pisicile războinice (24 de volume), Supraviețuitorii (12 volume) și Exploratorii (12 volume). Aceste serii sunt favoritele puștilor din SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, China, Japonia, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Rusia și Coreea de Sud.

  La începutul anilor 2000, Vicky Holmes a primit din partea prestigioasei edituri Harper Collins provocarea de a crea un roman pentru copii despre pisicile sălbatice. A răspuns cu scepticism, temându-se că va seca rapid izvorul ideilor pe această temă. De la proiectul unui unic roman, din împletirea subiectelor de război, politică, iubire damnată și conflict religios, ramificate prin întâlnirea mai multor destine și prin dezvoltarea complexă a caracterelor la limita dintre bine și rău, au rezultat în cele din urmă 6 sub-serii a câte 6 volume fiecare. Lui Vicky i s-au alăturat ceilalți autori și așa a luat naștere pseudonimul literar Erin Hunter.

   Recent, vă vorbeam despre Pisicile războinice. Pădurea secretelor, al treilea volum al seriei, un volum ce m-a lăsat în coadă de pește, cu o mulțime de întrebări fără răspuns și cu o mare nerăbdare în ceea ce privește continuarea aventurilor lui Inimă de Foc. Pentru cei care nu au avut încă șansa să descopere această serie, trebuie să știți că se numără printre cele mai bune din categoria literaturii pentru copii, reprezentând o îmbinare armonioasă între util și plăcut, între relaxare și învățare.

     Întreaga istorie este prezentată din perspectiva lui Inimă de Foc, un motan de casă, ce a ales viața din pădure cu provocările ei nesfârșite, în defavoarea unei vieți tihnite, lipsite de orice grijă. A intrat în Clanul Tunetului, unul dintre cele patru mari clanuri ale pădurii, s-a integrat printre pisicile născute din generație în generație în natură, în sânul clanului. Încă de la început s-a remarcat prin curaj și o deosebită loialitate față de tovarășii săi și, mai ales, față de conducătoarea clanului și mentora sa, Stea Albastră.

    La sfârșitul celui de-al treilea volum, Clanul Tunetului a fost surprins de atacul organizat de Gheară de Tigru, secundul clanului, și de o bandă de pisici singuratice. Din fericire, Inimă de Foc a reacționat fără ezitare, salvându-și conducătoarea de la o moarte sigură. Gheară de Tigru a fost izgonit, iar funcția sa de secund i-a fost oferită eroului Inimă de Foc, unui străin, unui pisoi de casă. Poate că această onoare i-ar fi umplut inima de bucurie motanului, dar situația nu este deloc simplă. Pisicile din pădure trec prin vremuri tulburi, iar Stea Albastră este mai zdruncinată decât oricând de trădarea fostului secund…

      În acest volum, Inimă de Foc se vede nevoit să-și ducă la îndeplinire noile sarcini și fără ajutorul experimentatului Vifor Alb nu ar fi făcut, cu siguranță, față.  Sunt atâtea lucruri de pus la punct, patrule de organizat, un clan de apărat și îngrijit și, în plus, un ucenic de instruit. Nu este suficient faptul că are atâtea griji pe cap, că starea deplorabilă a conducătoarei sale îl impacientează, căci trebuie să fie atent și la Labă de Nor, nepotul său alb ca neaua. Un luptător în devenire, un foarte bun vânător, dar aflat în incapacitatea de a înțelege și respecta un cod al războinicilor, aflat în strânsă legătură cu loialitatea față de clan.

      Inimă de Foc îl surprinde pe nepotul său pe teritoriul celor Două Picioare, acceptând mâncare de la oameni. Încearcă să-l aducă pe calea cea dreaptă, însă pisoiașul ajunge să fie răpit de oameni și dus departe. Secundul și Furtună de Nisip pornesc, de bunăvoie, într-o misiune și după multe peripeții îl aduc acasă, cu lecția învățată de această dată.

,,Pisicile au tresărit din nou, când o altă ușă a cuibului s-a închis trântindu-se, undeva după colț. Inimă de Foca văzut un Două-Picioare îndreptându-se spre monstru cu ceva în mână. Semăna cu o vizuină împletită din tulpini uscate. Prin plasa tare de la unul dintre capete, Inimă de Foc a zărit o blăniță albă. S-a uitat mai de-aproape, iar inima i-a stat în loc când a recunoscut figura din spatele plasei, cu ochii măriți de spaimă.

 Era Labă de Nor!”

   Stea Albastră pare să nu mai aibă încredere decât în Inimă de Foc și în Vifor Alb. Stă ascunsă în vizuina sa, mănâncă foarte puțin, se acuză pentru deciziile pe care le-a luat de-a lungul timpului. La un moment dat, refuză să mai creadă în puterea și mărinimia Clanului Stelelor. Și-a sacrificat fericirea, a renunțat la proprii copii, i-a lăsat să crească departe de mângâierea ei și s-a dedicat clanului.

     Unul din incidentele responsabile de revoltarea conducătoarei față de divinitate, dar și de lipsa de bunăstare a Clanului Tunetului, este reprezentat de incendiul ce le-a surprins tabăra și le-a ars-o aproape din temelii. Cu chiu cu vai, în miez de noapte, Inimă de Foc și războinicii s-au străduit să salveze bătrânii, reginele și puii din ghearele mistuitoare ale focului. Au fost nevoiți să traverseze râul și să se adăpostească pe teritoriul Clanului Râului. Pe lângă distrugerile de ordin material, trei pisici și-au pierdut viața în groaznica noapte. Una dintre ele este Colț Galben, pisica-vraci a clanului, o prietenă dragă secundului și conducătoarei.

,,S-a trezit tresărind. A deschis repede ochii și s-a uitat prin vizuină temător. Ceva era în neregulă. Lumea din visele lui îi invadase realitatea; mirosul înțepător încă plutea în jurul lui și o ceață stranie, sufocantă se strecura printre crengi. Inimă de Foc a sărit în patru labe și a năvălit afară din vizuină. O lumină portocalie strălucea printre copaci. Să fi răsărit deja soarele? Mirosul a devenit mai puternic, iar motanul, îngrozit, și-a dat seama ce era. Foc!”

    Furtuna și năpasta par să se fi abătut asupra Clanului Tunetului. Bătrânii pun supărarea divinității pe nerespectarea ritualului, numirea lui Inima de Foc drept secund realizându-se mai târziu decât ar fi trebuit. Necazurile nu contenesc. Iar visele lui Inimă de Foc în care apare Frunză Ruginie, o prietenă răposată, nu-i dau pace. Și, în vâltoarea tuturor evenimentelor, Inimă de Foc și Furtună de Nisip sunt tot mai apropiați. Nu mai sunt pisoiașii de altă dată, au crescut, iar atracția dintre ei este tot mai evidentă.

    Va reuși Inimă de Foc să apere Clanul Tunetului, să-i schimbe destinul? Va avea el parte de sprijinul necesar? Amenințarea lui Gheară de Tigru va dispărea? Vor înceta oamenii să distrugă, prin acțiunile lor, habitatul acestor necuvântătoare și, astfel, să le permită să-și ducă traiul ca până acum? Focul va mistui ori va apăra?

    Vă recomand cu drag acest volum din seria ,,Pisicile războinice”! Cititorii mici și mari vor avea șansa de a descoperi o poveste uimitoare, în spatele căreia se află numeroase învățături, tipologii umane satirizate, modele de urmat sau de evitat, aventuri fără seamăn și personaje remarcabile. În vremurile în care trăim uităm ce înseamnă să fii copil, dar o astfel de lectură ne va aminti farmecul altei vârste, pe care am face bine să n-o lăsăm de o parte, în negura trecutului…

      LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Pisicile războinice. Furtuna de Erin Hunter a fost oferită pentru recenzie de către Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura All. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

              

by -
8

Spiriduşul apelor, de Otfried Preußler-recenzie

Titlu original-Der kleine Wassermann

Editura: UNIVERS ENCICLOPEDIC JUNIOR 2017

Ilustraţii-WINNIE GEBHARDT

 Traducere-Christa Richter si Christian Sencovici

 Număr pagini: 112

  „ Otfried Preußler (1923–2013), care se autodenumea „un povestitor”, este considerat unul dintre cei mai importanţi şi îndrăgiți autori germani. Multe dintre cărţile sale – cum ar fi Spiridușul apelor, Mica vrăjitoare sau Tâlharul Hoțdezloți ocupă un loc de seamă în literatura pentru copii.”

   Lectura este foarte importanta in viața copiilor, la fel cum este important si ce le citim sau ce cărți să le cumpăram. E prima carte a autorului pe care o citesc si care m-a surprins într-un mod plăcut.

   Spiridușul apelor este o poveste fermecătoare care are la baza familia. Familia din povestea noastră este formată din Piticul-Apelor, Pitica-Apelor şi Piticuţul-Apelor. O bucurie mare când s-a născut un băiețel grozav în familie, mai ales că are ochii verzi şi membrană între degete. E uimitor cât de repede se dezvoltă Piticuțul-Apelor, vorbește, înoată. La început înoată doar în camera de zi, apoi prin casă, iar după ce a primit hainele caracteristice unui adevărat Pitic al apelor a ieșit să înoate în împrejurimile casei.

Și chiar a doua zi îi aduse Piticuțului-Apelor o pereche de pantaloni nou-nouți din piele de pește, pe lângă aceștia o haină verde ca stuful, o căciuliță cu moț roșie ca focul și, bineînțeles, o pereche de cizme adevărate de Pitic-al-Apelor, din piele galbenă. „

   Această carte cuprinde ceea ce numim noi o copilărie frumoasă în care nu lipsesc năzdrăvăniile, prieteniile, descoperirea de lucruri noi. Ce se întâmplă cu un copil când crește? Vrea să descopere singur lucruri care nu are voie să le facă, să trăiască propria aventură, să cunoască prieteni noi. Bineînțeles, noi mămicile suntem greu de convins să lăsăm copiii să pornească în propria aventură.

Piticuțul nostru pornește în căutare de aventuri întâlnind tot felul de vietăți în apele Iazului Morii, unele chiar ciudate.

Peștera era întunecoasă. Mai întâi se gândi că Animalul-cu-mulți-Ochi ar fi un vierme uriaș alburiu. Dar apoi îi văzu înotătoarele de pe spinare și își dădu seama că era un pește. Un pește care avea pe ambele părți ale corpului un șir întreg de ochi rotunzi.

– Ce te uiți? îl întrebă Peștele-cu-Mulți-Ochi pe Piticuțul-Apelor. Nu știi că eu sunt Nouă-Ochi? Cum îți plac?

„Ești urât! Mi-e frică” vru să răspundă Piticuțul-Apelor, dar se răzgândi și spuse numai:

– Deci pe tine te cheamă Nouă-Ochi? ……..”

   Foarte frumoasă evoluția Piticului, cum face el cunoștință cu aerul, cu ploaia, cu oamenii. Cum descoperă că oamenii sunt diferiți privind familia morarului sau o șatră de țigani poposind pe marginea iazului. Totul pare fermecat în ochii Piticuțului.

– Da’ ce faci tu aici, măi băiete? Întrebă Piticul-tată.

  – Ce să fac? Repetă trist Piticuțul-Apelor. Caut ploaia, și acum o chem, dar ea nu răspunde. Îmi vine să cred că a plecat.

Pe Piticul-tată îl bufni râsul. Pe cine cauți? Ploaia? Băiete, dar ești tot timpul în mijlocul ei! Ei da, așa se întâmplă, adaugă el zâmbind, așa se întâmplă dacă nu-l asculți pe tata până la capăt. „

  Câteodată Piticuțul face lucruri periculoase ( întocmai copiilor), cum se dă prin jgheabul de lemn al morii, fără să fie conștient că iazul poate rămâne fără apă dacă modifică viteza apei, doar pentru a folosi roata pe post de tobogan.

   Editura Univers Enciclopedic vine cu această nouă carte pentru copii minunată, educativă și plină de aventură. O carte perfectă pentru a face copilașii să îndrăgească lectura oferind un tablou superb al naturii, prieteniei și cunoașterii!

Cartea Spiriduşul apelor de Otfried Preußler poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

 

Pisicile războinice.Pădurea secretelor, de Erin Hunter-recenzie

Titlu original: Warriors. Forest of secrets

Traducere din limba engleză: Ioana Văcărescu

Editura: All         

Colecția: Galaxia Copiilor

Anul apariției: 2015

Număr pagini: 344

    De fapt și de drept, Erin Hunter nu este un autor, ci sunt 6 la număr! Kate Cary, Cherith Baldry, Tui Sutherland, Gilian Phillip, Inbali Iserles și Victoria Holmes sunt numele scriitorilor incredibil de talentați reuniți sub această umbrelă.

      La începutul anilor 2000, Vicky Holmes a primit din partea prestigioasei edituri Harper Collins provocarea de a crea un roman pentru copii despre pisicile sălbatice. A răspuns cu scepticism, temându-se că va seca rapid izvorul ideilor pe această temă. De la proiectul unui unic roman, din împletirea subiectelor de război, politică, iubire damnată și conflict religios, ramificate prin întâlnirea mai multor destine și prin dezvoltarea complexă a caracterelor la limita dintre bine și rău, au rezultat în cele din urmă 6 sub-serii a câte 6 volume fiecare. Lui Vicky i s-au alăturat ceilalți autori și așa a luat naștere pseudonimul literar Erin Hunter.

       Având în vedere că nu demult a fost 1 iunie, că am celebrat Ziua copilului și că vacanța de vară se apropie cu pași repezi, m-am gândit că ar fi timpul să vă vorbesc despre cel de-al treilea volum al seriei ,,Pisicile războinice”. O serie încântătoare, perfectă pentru copiii de toate vârstele. O lectură pe care aș include-o, fără doar și poate, în bibliografia școlară. Povestea atractivă și scriitura lejeră ar atrage orice copil în mrejele lecturii, i-ar deschide apetitul pentru această activitate nobilă, esențială pentru dezvoltarea sa ca individ.

   Pentru cei care nu au citit încă primele două volume, protagonistul seriei este Inimă de Foc, un războinic viteaz al Clanului Tunetului. Da, ați auzit bine. O felină războinic. Membru al unui clan. Inițial, Inimă de Foc a fost un motan de casă, din tărâmul celor Două Picioare. În urma unor întâmplări a ajuns în Clanul Tunetului, unul din cele 4 aflate sub protecția Clanului Stelelor, divinitatea colectivă ce influențează societatea acestor pisici. O societate ce se aseamănă izbitor cu cea a oamenilor, motiv pentru care povestea lui Erin Hunter este o alegorie ce are drept rol evidențierea diferențelor dintre oameni și animale, dar și a perspectivei din care felinele privesc lumea.

                                                                               Sursă foto

   Pas cu pas acest străin a reușit să câștige respectul celorlalți și, mai ales, aprecierea lui Stea Albastră, conducătoarea clanului și mentorul său iubit. O misiune deloc ușoară. S-a văzut pus de nenumărate ori în situația de a-și dovedi loialitatea, a luptat din răsputeri, a participat la misiuni de o importanță capitală pentru menținerea păcii și armoniei între cele 4 clanuri. În cel de-al doilea volum, sora sa, pisică de casă, i l-a încredințat pe unul din puii săi, un motănel abia născut, alb ca laptele, pentru a face parte din clan. În cea de-a treia carte Norișor/ Labă de Nor se va confrunta, la rândul său, cu prejudecățile anumitor membrii ai clanului, dar va demonstra că merită să se numere printre ei.

   Pacea dintre cele 4 clanuri este instabilă, atât de fină încât ar putea fi dezechilibrată la cea mai mică atingere, la cea mai plăpândă adiere de vânt. Iarna este cruntă, atât de friguroasă cum nu a mai fost de ani de zile. Toate pisicile se confruntă cu dificultăți, cu hrana insuficientă, cu stomacurile dornice să-și astâmpere chiorăitul, însă Clanul Tunetului rezistă, cum a reușit și altă dată, după spusele bătrânilor.

   Inimă de Foc și prietenul său, Dungă Cenușie, sunt mai hotărâți decât oricând să-l demaște pe Gheară de Tigru, secundul clanului lor, cel responsabil de evenimente tragice, de moartea sau accidentarea unor pisici și care pare să aibă ceva de ascuns. Aleg să meargă în satul oamenilor, locul în care este găzduit Dungă Neagră, un vechi tovarăș, cel care îi poate ajuta în acest demers. Află de la acesta tot adevărul, pe care Inimă de Foc i-l aduce la cunoștință conducătoarei sale, dar degeaba. Nu este crezut.

,,<<Dacă m-am înșelat în tot timpul ăsta?>>, s-a întrebat Inimă de Foc. <<Dacă Gheară de Tigru este exact ceea ce pare a fi: un secund loial și eficient?>> Dar nu se putea convinge să creadă asta. Și în timp ce se îndrepta încet spre mormanul de mâncare, își dorea cu ardoare să fie eliberat de povara lucrurilor pe care le știa.”

   La un moment dat, odată cu venirea primăverii și cu topirea zăpezii, cei doi războinici descoperă necazurile pe care Clanul Râului le are de înfruntat. Apa râului iese din albie, inundându-le o mare parte din teritoriu. În plus, din cauza poluării provocate de oameni au rămas fără pește, fără hrana atât de necesară. Poate de dragul lui Pârâu Argintiu, războinică a Clanului Râului și iubita secretă a lui Dungă Cenușie, ori poate din altruism, decid să-i ajute, procurându-le vânat proaspăt. Și fără ca Clanul Tunetului să știe ceva. Încă…

                                                                          Sursă foto

    Gheară de Tigru împreună cu Coadă Ruptă, prizonierul clanului, și o bandă de pisici singuratice atacă tabăra în încercarea de a o înlătura pe Stea Albastră, aflată la ultima sa viață. Inimă de Foc și Norișor acționează la timp și reușesc să evite o catastrofă. Din acest moment, Stea Albastru nu mai fi aceeași, prea zdruncinată…

    În tumultul acestor evenimente, Inimă de Foc află informații ce îl pun pe gânduri. Istoria clanurilor pare mai complicată decât pare. Pârâu Argintiu urmează să nască puii lui Dungă Cenușie, iar vechii lor aliați, cei pe care i-au salvat de altfel, Clanul Vântului, trec de partea Clanului Umbrelor. Trecutul este uitat, ignorat, însă în această pădure a secretelor trecutul are o importanță pe care nu toți o conștientizează…

,,Inimă de Foc și-a lins una dintre labe și apoi s-a frecat pe față cu ea. Pe măsură ce i se limpezeau gândurile, și-a adus aminte de avertizarea lui Frunză Ruginie: Apa stinge focul. Oare ce încerca să-i spună? S-a gândit apoi la profeția mai veche a lui Frunză Ruginie, că focul avea să salveze clanul. Urmându-l pe Dungă Cenușie afară din vizuină, Inimă de Foc și-a dat seama că tremură și nu e doar din cauza frigului. Simțea cum se adună necazurile, asemenea unor nori grei de furtună. Dacă apa avea să stingă focul, atunci ce ar mai fi putut salva clanul? Oare vorbele lui Frunză Ruginie însemnau că pisicile din Clanul Tunetului erau condamnate să piară?”

     Va reuși Inimă de Foc să afle adevărul despre legăturile secrete dintre clanuri? Ce viitor îi așteaptă pe Dungă Cenușie și pe scumpa sa Pârâu Argintiu, responsabili de a fi încălcat codul războinicilor? Cum va fi afectată ierarhia Clanului Tunetului? Mai există speranță când totul pare aproape pierdut?

    Vă invit să descoperiți ,,Pisicile războinice. Pădurea secretelor”! Oferiți-le această serie cadou copiilor dumneavoastră, citiți-o alături de ei, învățați împreună din povestea acestor pisici uimitoare, veritabile tipologii umane. Veți avea parte de o poveste fascinantă, nelipsită de aventură și suspans, pe care o aveți adora, indiferent de vârstă.

      LECTURĂ PLĂCUTĂ!

Cartea Pisicile războinice.Pădurea secretelor de Erin Hunter a fost oferită de Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura All.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, şi cărtureşti

by -
13

Cum să-ți dresezi dragonul, de Cressida Cowell-recenzie

Editura: Nemira,2017 @ NEMI

Traducere din limba engleză: Cristina Jinga

Redactor: Laura Câlțea

Pagini: 228

     Despre autoare

   „Cressida Cowell a crescut în Londra și pe o mică insulă, aproape nelocuită, de pe coasta de vest a Scoției, unde și-a petrecut timpul scriind povești, pescuind și căutând dragoni. Era convinsă că pe insulă trăiau cu adevărat dragoni și, de atunci, a rămas fascinată de ei. Acum locuiește în Londra cu soțul ei, Simon, cu fiicele Maisie și Clementine, și cu două pisici, Lili și Baloo.”

    Cum să-ți dresezi dragonul este primul volum a unei serii ce îl are ca protagonist pe Sughiț. Din aceeași serie mai fac parte: Cum să fii pirat; Cum să vorbești dragoneza; Cum să fentezi blestemul unui dragon; Cum să scapi de urgia unui dragon; Ghidul eroului printre dragonii ucigași; Cum să zbori prin furtuna unui dragon; Cum să frângi inima unui dragon; Cum să furi sabia unui dragon. Cărți care nu sunt neapărat de citit într-o anumită ordine.

„Despre Sughiț – Sughiț Strașnicul Stavrid al III-lea, formidabil luptător cu sabia și îmblânzitor de dragoni, a fost cel mai mare Erou Viking care a existat vreodată. Însă în memoriile sale Sughiț își amintește de vremurile când era doar un băiețel obișnuit care descoperea cât de greu e să fii Erou.”

Sughiț este fiul șefului de trib, nu prea este corespunzător pentru a fi conducător, dar este singurul viking care vorbește limba dragonilor (dragoneza) și este dornic să afle tot ceea ce ține de gândurile dragonilor, chiar dacă pentru tatăl său este o dezamăgire. El trebuie să parcurgă câteva probe periculoase pentru a trece de „Programul de Inițiere într-ale dragonilor.”

   Peștera dragonilor este un adevărat pericol din care Sughiț trebuie să fure un ou de dragon. Furatul unui ou nu ar fi o treabă prea grea dacă oul e de găină, dar când e de dragon se transformă într-o adevărată aventură.

   În timp puiul de dragon se dovedește a fi Știrb la propriu și figurat, deși s-ar fi putut numi foarte bine, Flămânzilă 🙂

    Ambiția lui Sughiț de a prelua conducerea tribului de pe Insula Tontului îl face să creeze o alianță cu dragonul copilăros și neascultător deși sunt total diferiți. Se împrietenesc în ciuda faptului că nu te poți  baza cu adevărat pe un dragon, iar prietenia lor ajută la schimbarea destinului vikingilor fiind amenințată de Dragomus  Maritimus  Giganticus.

O lectură amuzantă, captivantă, care te poartă într-o lume fascinantă aducându-ți un zâmbet în colțul gurii.

   Menționez că filmul animat este fantastic mai ales vizionat în 3D, dar lectura este una savuroasă, plină de umor. Ilustrațiile stârnesc imaginația și totul te îndeamnă să nu lași cartea din mână.

  Autoarea scrie fabulos, cursiv și pe gustul tuturor, nu doar a copiilor. Sau poate eu sunt un copil mare 🙂 . Numele alese pentru fiecare personaj sunt comice (Picioedepește, Râtmucos, ș.a.), așa cum sunt și caracterele fiecăruia.

 Recomand cu mare drag și bineînțeles cu zâmbetul întipărit pe chip la care nu vreau să renunț după finalizarea lecturii.

– Ca să vezi și tu, rânji Râtmucos, iată și NEISPRĂVITUL, mânjit tot cu rahat de dragon.De fapt, chiar te prinde bine.

        -HĂ-HÎ, HĂ-HÎ, HĂ-HÎ! Nechează Sufludecâine.

       – Acela nu-i dragon, zise în zeflemea Viermele-de mare, dragonul lui Sufludecâine, care era un Orăcăitor mare și urât, cu un bot de mops și fire josnică. Acela e un gușter cu aripi.

     – Acela nu e un dragon , de strâmbă disprețuitoare Râma-de-foc, Dragonul lui Râtmucos, care era la fel de mojică și de încrezută ca și stăpânul său. Acela e un nou-născut țurțuraș de iepure de câmp, jalnic deranjat la burtă.

  Știrbul icni de furie. „

 

Cartea Cum să-ți dresezi dragonul, de Cressida Cowell a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

by -
11

Chiți și prietenii lui, de Dana Codori-recenzie

 

Editura -SMART PUBLISHING, 2017

Tehnoredactor-Liviu Stoica

   „Știi tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumusețe, să crezi în credință. Înseamnă să fii atât de mic, încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche, înseamnă să transformi bostanii în calești și  șoriceii în telegari, josnicia în noblețe și nimicul în orice, căci orice copil poartă o zână nașă în sufletul lui.” Francis Thompson

       A fost odată cei patru prieteni drăguți și diferiți, dar care aveau un singur scop: să vă încânte copilașii cu aventurile lor educative.

Chiți – șoricelul

  Brumărel – ursulețul

Vivi – veverița

Coco –vrăbiuța

   Aventurile celor patru prieteni drăgălași au rol educativ. Tot ceea ce fac ajută piticotul să pășească în lumea curiozității învățând de ce este bine să întreprindă anumite obiceiul. Modul simplu de poveste este ceea ce face ca aceste lucruri să fie naturale și nu reguli stricte.

      „ S-au spălat pe dințișori, pe mâini și pe ochișori și hop-țop în pătuț”

   Folosirea diminutivelor atrage atenția copilașilor introducându-i într-o lume apropiată vârstei și lectura mai plăcută.

   Cuvintele așternute cu măiestrie sunt folosite pentru a explica mediul înconjurător, pentru a trece peste teama de întuneric. Lumea de poveste să le deschidă căile spre imaginație și frumos, pentru a oferi ajutor.

– Știi ce e frumos la întuneric?

– Ce? Întreabă și mai curios Chiți.

– Uită-te spre cer. Vezi câte stele strălucitoare sunt alături de lună? Ei bine ele sunt acolo și când este lumină, însă le putem admira doar noaptea, fiindcă ele sunt menite să ne vegheze somnul.

– Ce frumos e cerul plin de stele! Se miră Chiți.

– Dacă ții lumina aprinsă, nu vei reuși să privești stelele din pătuțul tău, până adormi, interveni vrăbiuța Coco, iar Vivi, veverița, a continuat:

Vezi? Întunericul e frumos și îți oferă frumuseți pe care lumina nu le are!”

   Lumea de poveste a acestei lecturi descrie o lume plină de frumos: flori, soare, frunze, ploaie, Crăciun. Totul esplicat atât de frumos încât până și ideea de a asculta de părinți este un lucru necesar și bine contura, iar importanța timpului petrecut cu părinții făcând brioșe și experimentând lucruri noi contribuie la formarea copilașului.

   În calitate de părinte recomand această lectură preșcolarilor și  chiar și proaspeților elevi pentru primele lecturi proprii.

                Fiecare dintre noi este un miracol!

                                       Cu drag pentru toți copii!„

Cartea Chiți și prietenii lui, de Dana Codori a fost oferită pentru recenzie de Editura Smart Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Smart Publishing

            

 

by -
11

Tornada cu părul roșu: Judy Moody, de Megan McDonald-recenzie

Ilustrații de H. Reynolds

Editura Gama, 2016

Traducere de Ciprian Nedelcu

160 de pagini

Vârsta recomandată: 7+ ani

Judy Moody are toane – primul volum al seriei

   Judy Moody nu voia să renunțe la vară. Nu voia să își pieptene părul în fiecare zi. Nu voia să țină minte cum se scriu anumite cuvinte. Și nu voia să stea lângă Frank Pearl, care mânca plastilină în clasă.

 Judy Moody avea toane.

   Nu era în toate bune. Era în toane rele. În toane furioase. Nici măcar mirosul noilor ei creioane Grounchy nu reușise să o scoată din pat

   Din câte se poate lesne observa, Judy Moody (în limba engleză, moody înseamnă capricios, imprevizibil, morocănos, irascibil) este fetița care l-a luat pe nu în brațe. Independentă de felul ei, roșcata de clasa a treia are probleme serioase, pe care le rezolvă în stilul caracteristic. Își dorește un animal de companie nou, cum ar fi un leneș cu două degete, din jungla amazoniană, dar se mulțumește și cu plantă carnivoră, pe care o duce mândră la școală și nici nu vrea să meargă la ziua lui Frank –mâncătorul de lipici. Stink, fratele mai mic se ține după ea toată ziua și-i strică planurile. Normal că are toane! Bine că îl are alături pe Rocky, cel mai bun prieten!

   Peripețiile lui Judy Moody amintesc de copilăria adevărată, cea trăită fără tablete și telefoane, afară, la joacă. Imaginația și veselia acestui copil construiesc o lume fericită, în care, până la magazinul din colț, treci prin China și Japonia și în care pietrele de pe drum sunt căzute din Lună.

   –Când ajungem în China? Întrebă Stink.

   –Încă suntem pe strada Jefferson, îi răspunse Rocky.

   – Să ne uităm după pietre până ce ajungem în China, zise Stink.

   –Hai să vedem cine o găsește pe cea mai bună, zise Rocky.

   Cei trei au studiat pământul pe drum. Judy a găsit cinci pietricele roz și o surpriză „Bazooka Joe” cu bandă desenată și mesajul: ÎȚI VOR IEȘI BANI ÎN CALE.

   Rocky a găsit o piesă albastră de Lego și o piatră cu o gaură în mijloc – o piatră norocoasă.

  Oricare ar fi provocarea, Judy Moody o depășește!

            Lectura este un deliciu atât pentru adulți, cât și pentru copii, cu toate că, prin traducere, unele sintagme și-au pierdut umorul. Adresându-se în special celor mai mici dintre cititori, editorii au avut grijă le ofere un text scris mare, cu imagini strecurate pe ici-colo.

   Celelalte titluri ale colecției: Judy Moody vine de pe Marte, Judy Moody face ocolul Pământului în 8 zile ½, Judy Moody merge la facultate, Judy Moody salvează lumea, Judy Moody devine celebră.

Părerile copiilor:

Stefania, 6 ani: Judy Moody e cam obraznică și mama nu o pedepsește.

Maria, 5 ani: Ștefi, hai să ne jucăm de-a Judy Moody!

Cartea Judy Moody are toane a fost oferită pentru recenzie de Editura Gama. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Gama

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

    Vreau să devin președinte! Poveste scrisă de un băiat de 11 ani.

   Bună, numele meu e Budea Răzvan Casian, am unsprezece ani. Îmi place să ajut lumea și de aceea am ales această meserie.

   Când voi deveni adult, după ce voi termina toate școlile, vreau să devin președintele României. Nu din cauza banilor sau pentru că îmi place politica, ci pentru a schimba România în bine. Sunt multe exemple: în fiecare an guvernul va cere voluntari din licee pentru a planta copaci, liceele vor primi puncte pentru activitate; orice om care fură va face închisoare, există o vorbă ”dacă azi fură un ou, mâine fură un bou”; poate așa vor înțelege că ceea ce fac nu e bine.

   Știu că nu e ușor să ajungi președinte, dar cei de la putere nu prea fac nimic respectabil. Eu vreau să devin președinte și pentru faptul că deja văd ce e în țară, vreau să schimb totul în bine, vreau să ajungem din nou pe culmile gloriei, ca în timpurile de mai demult.

   Orice familie săracă să poată munci pentru un bănuț, vreau să înființez un grup din acești oameni care vor munci cot la cot cu voluntarii din școli, vom fertiliza pământul, vom moderniza sistemul de irigație din Câmpia Română, vom împăduri pădurile. Cei săraci nu vor primi ajutor social în bani, să-i risipească pe băutură sau țigări, vor primi alimente. Chiar vreau să-mi slujesc țara cu mândrie.

   Când Roșia Montana s-a închis, mulți oameni au rămas fără un loc de muncă, greșeala asta nu se va mai repeta, toți oamenii vor avea loc de muncă, inclusiv cerșetorii care pot lucra, iar care nu, vor fi internați în spitale speciale.

  Vreau să schimb  sistemul de învățământ, în alte țări copii nu primesc teme pentru acasă, în loc să fie instruiți ca niște roboți, învățați să fie distanți și competitivi, alergând după note de 10, după locul I, II sau III, sunt învățați să fie cooperanți și să colaboreze între ei, ceea ce nu ne învață în România.

   Mereu la lecțiile de istorie am citit despre oameni care-și iubeau țara, care și-au dat viața pentru ea, și acum noi o părăsim?  Străbunii noștri au luptat pentru România, noi o abandonăm?

   Acum probabil vă întrebați cum e posibil ca un singur om să facă toate aceste lucruri. Nu e, dar toată țara poate, împreună putem.

   Funcția de președinte impune respect, dar pentru al obține trebuie mult devotament și foarte multă iscusință. Din punctul meu de vedere un președinte trebuie să-și respecte țara și pe toți cei care locuiesc în ea. Președintele și guvernul ar trebui să organizeze conferințe în care să întrebe poporul de fiecare dată când se dă o nouă lege, atunci acestea vor fi în favoarea țării și poporului.

   Acesta este modul meu de gândire, dar nu sunt singurul. Totuși aceste valori se pot pierde în timp, dacă nu suntem sprijiniți.

Nu uitați, copiii de azi sunt viitorul de mâine.

 

 

by -
3

Krabat, de Otfried Preussler-recenzie

    Editura Univers Enciclopedic Junior oferă încă o carte deosebită destinată special adolescenților și nu numai și anume romanul scriitorului german Otfried Preussler. Romanul “Krabat” a apărut în traducerea lui Gertrud Nicolae în anul 2016, fiind o frumoasă apariție editorială cu ilustrații alb negru ce aparțin lui Herbert Holzing ce reușesc extraordinar de bine să redea elementele fantastice ale povestirii. Aceste ilustrații sunt cele care despart cele trei părți ale romanului împărțit pe capitole cu titluri proprii exact ca în orice roman clasic.

   Romanul “Krabat” a apărut în anul 1971 și s-a bucurat de atunci de un succes constant.  A primit premiul Deutscher Jugendlitteraturpreis în anul 1972, a fost tradus în 30 de limbi și a fost ecranizat sub numele “Krabat. Moara satanică” în 2008, filmările fiind făcute în zona Sibiului. A mai fost ecranizat ca desen animat în Cehia în anul 1977 sub titlul “Ucenicul vrăjitor”.

   Scriitorul german Otfried Preusler s-a născut la 20 octombrie 1923 în localitatea Reichenberg din Boemia, acum Liberec, Cehia. Părinții săi au fost profesori dar se trăgeau dintr-un neam vechi de sticlari. În 1942 termină liceul, este încorporat în armata germană și trimis pe frontul din est unde este luat prizonier în 1944 de unde se întoarce în anul 1949. Își găsește familia și logodnica în orașul Rosenheim din Baravia și se căsătorește chiar în acel an. Între 1953 și 1970 lucrează ca învățător, folosind din plin talentul său de povestitor. Din 1970 se dedică doar scrisului. A scris mai multe cărți dedicate copiilor și adolescenților care au fost traduse în 55 de limbi și vândute în milioane de exemplare în lumea întreagă.

   Romanul are ca erou principal un băiat de 14 ani pe nume Krabat. Acțiunea se petrece în anul 1646 în timpul Războiului de 30 de ani (1618-1648) care a devastat toată partea centrală a Europei, distrugând localități, omorând oameni și lăsând copii orfani. Un asemenea copil este și Krabat care pentru a găsi de mâncare se întovărășește cu alți doi băieți mergând cu colindul între Anul Nou și Bobotează, întruchipându-i pe cei trei crai de la răsărit. Erau mulțumiți că primeau de mâncare și puteau găsi adăpost. Dar începând cu cea de a patra noapte, Krabat are un vis ciudat care se repetă. Pe o bară stau 11 corbi și o voce îl cheamă la moara din Schwarzkhollm. După cel de al treilea vis Krabat se decide să dea curs chemării și pornește spre moară. Ca să ajungă la moara de la Apa Neagră trebuie să treacă prin Mlaștina Scroafei și în ciuda avertismentelor primite Krabat își continuă drumul. Ajunge seara și îl cunoaște pe meșterul morar într-un mod foarte neobișnuit, dar cu care totuşi, se învoiește să intre ucenic pentru a învăța morăritul “și toate celelalte”. A doua zi face cunoștință cu cele 11 calfe de la moară care îl aveau în frunte pe tânărul Tonda, calfa mare. Și așa își începe Krabat ucenicia învățând în fiecare zi mersul treburilor la moară iar în fiecare vineri “toate celelalte” care nu erau altceva decât cunoștințe de magie neagră. Învață să se prefacă în corb, învață să comunice prin gând, învață să aibă putere fizică neobișnuită pentru vârsta lui, învață să își controleze puterea minții, și mai ales învață ce fel este meșterul cel chior de un ochi. Acesta se vânduse Diavolului care în schimbul Spaimei iadului pe care meșterul morar o ținea închisă în Camera Întunecată și de la care își lua toată puterea, trebuia să-i dea an de an viața cuiva. Krabat observă că de fiecare dată când este lună nouă la moară vine un personaj ciudat cu pană roșie de cocoș la pălărie și atunci moara macină și noaptea dar nu grăunțe sau boabe de grâu.

   Între calfe se leagă prietenii dar cel mai bun prieten al său este Tonda care îl ajută și îl sfătuiește mereu. Cu timpul va ajunge să-i cunoască bine pe toți și să se înțeleagă cu fiecare cu excepția turnătorului Lyschko care raporta tot ce vedea și auzea meșterului.

   La finalul primului an află că în noaptea de Anul Nou una din calfe murea într-un bizar accident și locul îi este luat de un ucenic nou. Primul sacrificat este prietenul său Tonda și Krabat nu vrea să accepte moartea acestuia. Este tot mai atent la ce se petrece și tot mai sârguincios la învățarea lecțiilor de magie pentru că își dă seama că va avea nevoie de putere pentru a-l înfrunta pe meșterul morar.

  Încă din primul an, în noaptea de Paște, pe când se afla aproape de pădure împreună cu Tonda pentru legământul secret de frăție, aude cântecul grupului de fete din satul apropiat și se îndrăgostește de solista pe care o numește Kantorka. Dar Tonda îi explică faptul că meșterul impusese ca legea să nu se îndrăgostească și dacă afla identitatea fetei aceasta era în pericol de moarte așa cum se întâmplase cu fata iubită de Tonda. Urmează apoi încă doi ani care ca efecte par mult mai mulți datorită magiei negre și Krabat înțelege tot mai mult ce însemna moara, meșterul, magia și ajunge să-și cearnă prietenii adevărați dintre calfele morarului.

   Finalul poveștii este tensionat și plin de semnificații. Va putea Krabat să-și recâștige libertatea și să o salveze pe fata iubită?

    Lectura romanului “Krabat” a fost pentru mine o plăcere din mai multe puncte de vedere:

    În primul rând m-am bucurat să citesc o carte pentru adolescenți scrisă în stil clasic. O poveste de dinainte de era informaticii, înainte de epoca post-adevărului cu ambiguitățile ei comerciale. O carte care transmite cititorului de orice vârstă învățăminte clare, universale și nemuritoare. Pentru că povestea lui Krabat vorbește despre libertate, prietenie, dragoste și pace. Aceste valori nu își vor pierde actualitatea niciodată și de aceea romanul lui Otfried Preussler a fost, este și va fi citit cu interes chiar dacă aparent ceea ce înflăcărează imaginația sunt elementele de magie. Citiți cartea și veți vedea că am dreptate!

   În al doilea rând autorul reuşește să adune într-o singură poveste toată simbolistica legată de moară, mai ales de moară de apă. Și această simbolistică o întâlnim în basme, legende, romane din tot spațiul european. Morarul, cel care știe stăpânii, apa, piatra și lemnul indiferent de anotimp a părut în epoca medievală o ființă cu puteri magice, neomenești. Numai cine nu a auzit niciodată uruitul pietrelor de moară nu poate înțelege fascinația unei mori. Pentru mine descrierile extrem de precise și amănunțite ale muncilor legate de moară au fost extrem de atrăgătoare, unul din bunicii mei fiind morar în prima jumătate a secolului 20.

    În al treilea rând autorul știe să introducă într-o poveste ce se petrece în secolul 17, ideile lui izvorâte din dureroasa sa experiență legată de războiul la care a fost obligat să participe la o vârstă extrem de tânără. Vizita pe care Krabat o face împreună cu meșterul morar la electorul de Saxa este edificatoare în acest sens. Discursul Morarului pentru a-l convinge pe elector să continue războiul distructiv care deja dura de decenii, nu face decât să lasă să se audă vocea Diavolului care avea numai de câștigat din distrugeri, morți, spaime și nefericire.

    La final mărturisesc faptul că romanul “Krabat” a fost o surpriză deosebită și pentru că este o carte a unui autor cunoscut și apreciat tradusă din limba germană. Din păcate, în ciuda imensei oferte de literatură străină tradusă la noi și apărută la diverse edituri, traducerile din literatura contemporană germană sunt foarte puține. Din fericire editura Univers Enciclopedic Junior deschide un drum în acest sens. “Krabat” este cea de a doua carte a unui autor german, scoasă de acestă editură, pe care o citesc în acest an.

Cartea a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

Animale fantastice şi unde le poţi găsi, de J.K. Rowling

Data publicării: ianuarie 2017

Traducerea de: Tatiana Dragomir

Editura: ART (ARTHUR)

 

Descriere:

  “Newt Scamander, explorator și magizoolog, tocmai și-a încheiat turul în jurul lumii în căutarea celor mai rare și extraordinare creaturi magice. Ajunge și la New York, unde nu are de gând să stea prea mult.

Însă își pierde geamantanul și unele dintre animalele fantastice dinăuntru scapă și cutreieră libere prin oraș.

Ce urmează e o adevărată nebunie…”

Despre autor:

  Joanne Rowling, cunoscută ca J.K. Rowling, s-a născut în data de 31 iulie 1965, la Yate, Marea Britanie. A fost eleva şcolii primare St Michael – mai târziu va mărturisi într-un interviu că directorul acestei şcoli, Alfred Dunn, a fost cel care a inspirat-o în crearea personajului Albus Dumbledore. La nouă ani, familia s-a mutat în Tutshill, unde Joanne a frecventat liceul Wyedean. După o încercare nereuşită de a intra la Oxford, în 1982, urmează cursurile Universităţii Exeter până în 1986.

   Primul volum din seria care a făcut-o celebră, Harry Potter, l-a terminat de scris în 1995 şi avea să fi e publicat doi ani mai târziu, în 1997, într-un tiraj de numai 500 de exemplare. Astăzi, acele prime exemplare valorează mii de lire pentru cei interesaţi să facă din ele obiecte de colecţie.

   J.K. Rowling este câştigătoarea a numeroase premii pentru volumele din seria Harry Potter, iar milioanele de exemplare în care cărţile ei s-au vândut au transformat-o într-unul dintre cei mai influenţi oameni din lume şi susţinătoare a numeroase cauze umanitare prin fundaţiile pe care le-a înfiinţat.

O carte minunată, care m-a făcut să cred că este de nota 10 încă din primele pagini citite…

   Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte a fost Universul Magic creat, prin intermediul cuvintelor de către autoarea J.K. Rowling. Am observat că este un univers creat cu măiestrie, care are menirea de a ţine cititorul în suspans, mai, mai să-şi roadă unghiile.

   Până acum nu am mai citit nimic scris de J.K. Rowling (şi chiar îmi pare rău), dar promit că am să citesc întreaga serie „Harry Potter” (din câte am auzit şi citit pe internet este o serie foarte bună, în pofida faptului că manuscrisele au fost refuzate de 12 edituri).

   Am văzut că sunt traduse în limba română şi câteva romane poliţiste scrise de această autoare. Am să mă revanşez şi sper să le citesc cât mai curând posibil. Trebuie neapărat să recuperez, J.K. Rowling scrie foarte bine!

   În centrul acestui scenariu (care este primul scenariu scris de J.K. Rowling) se află  Newt Scamander, de profesie explorator şi magizoolog, ce deţine un geamantan vechi, de piele, în care se află foarte, foarte multe specii de animale magice şi fantastice, animale care în lumea reală nu există, bineînţeles.

   După ce a vizitat şi explorat multe continente şi ţări, Newt poposeşte în New York la bordul unui vapor. Vizita în New York se dorea a fi una scurtă, fără probleme şi peripeţii, dar, din păcate pentru Newt şi din fericire pentru noi (cititorii), această scurtă vizită devine o adevărată aventură, care durează mult mai multe decât se aştepta şi dorea Newt.

   Ajuns la vamă, Newt aşteaptă să primească aprobarea vameşului pentru a intra în New York. Pentru că o închizătoare de la geamantan se deschide şi provoacă un sunet destul de puternic pentru a fi auzit de vameş, vameşul vrea să se uite în geamantanul de piele. În geamantan, doar haine şi alte lucruri necesare pentru o vacanţă, Newt primind, într-un final, undă verde în New York.

   Din buzunarul paltonului său (al lui Newt) scapă un animal fantastic, pe nume Şterpilici, iar Newt dă startul  aventurii vieţii sale în căutarea animalului. Această creatură care a scăpat este impresionată de lucrurile care strălucesc şi fură tot ce prinde în cale strălucitor.

   Nevoit să-l prindă, Newt ajunge în mijlocul unei mulţimi de oameni adunaţi pentru a combate vrăjitorii şi vrăjitoria, în fruntea ei aflându-se Mary Lou, o femeie hotărâtă (această adunare are loc în faţa unei bănci comerciale).

   Şterpiliciul se strecoară în interiorul băncii şi începe să înhaţe tot ce prinde în cale strălucitor. Newt se străduieşte să-l prindă din urmă, dar animăluţul este foarte rapid şi inteligent.

   În bancă se mai afla şi Jacob Kowalski, un bărbat care dorea să obţină un credit pentru a construi o patiserie, având geamantanul la fel ca al lui Newt. După ce îl prinde pe Şterpilici (duuupăăă o lungă şi periculoasă aventură), Newt încurcă geamantanul cu cel al lui Jacob, în care se aflau prăjituri pregătite după reţeta bunicii sale.

   În cadru apare Tina, o vrăjitoare care îl forţează pe Newt să o urmeze, deoarece Newt a încălcat nişte reguli esenţiale pentru vrăjitori, Newt fiind şi el vrăjitor şi posesor al unei baghete magice.

   Când Tina ajunge cu Newt în interiorul clădirii Woolworth, aceştia îşi dau seama că în interiorul geamantanului nu se află decât nişte amărâte de prăjiturele. Grăbiţi se reîntorc la Jacob, dar geamantanul s-a deschis între timp şi au ieşit din el câteva animăluţe fantastice. Găsindu-l pe Jacob, fac schimb de geamantane, însă Jacob trebuia supus unui proces de dezmemorare, pentru a uita evenimentele pe care le-a văzut cu puţin timp în urmă.

   Tina nervoasă îi ia pe Jacob şi Newt şi îi duce acasă la ea, în locuinţa surorilor Goldstein. Tina mai are o soră pe nume Queenie, care se bucură enorm că sora ei a adus bărbaţi în casă. Imediat, Queenie îi face ochi dulci lui Jacob şi ambele surori îi tratează pe băieţi cu cea mai mare grijă. După ce vorbesc cât de cât cu noii vizitatori, fetele pleacă şi îi lasă pe băieţi să se culce. Nu se culcă nimeni, Newt deschide geamantanul şi intră pur şi simplu în el. Înspăimântat, Jacob aproape că face pe el de frică, însă îndemnurile lui Newt, care a devenit un fel de prieten pentru Jacob, îl fac să intre şi el în geamantan.

   Lumea din geamantan este complet nouă pe Jacob şi temător priveşte în jur: o mare şi frumoasă grădină zoologică, dar cu animale străine. Newt îi prezintă aproape toate animalele în mare şi Jacob ajunge să le ador şi să le îngrijească cu mare plăcere.

   După ce ies din geamantan şi părăsesc minunata grădină Zoo, băieţii împreună cu Tina pornesc în căutarea animalelor fantastice care au ieşit din geamantan. Dar chiar vor reuşi să le prindă? Se va termina totul cu bine? În scenă apar încă două-trei personaje, care menţin tensiunea şi misterul în această carte. N-am să zic nimic despre ele, vă las să le descoperiţi voi!

   Superbă, spumoasă, plină de întorsături de situaţie şi acţiune, „Animale fantastice şi unde le poţi găsi” a intrat cu uşurinţă în top zece cele mai bune cărţi citite de mine în 2017.

Încercaţi-o şi nu o să vă pară rău, vă spun cu mâna pe inimă!!!

   Dacă vreţi, vă puteţi uita şi la film, printre actori numărându-se: Eddie Redmayne, Katherine Waterston şi Alison Sudo.

 

Nota mea: 10, fără discuţii.

Cartea Animale fantastice şi unde le poţi găsi, de J.K. Rowling a fost oferită pentru recenzie de Editura Art. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Arthur.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

Jurnalul unei belele, de Virginy L. Sam-recenzie

 

Titlul original: „Journal d`une Peste”

Autor: Virginy L. Sam

Ilustraţii: Marie-Anne Abesdris

Editura: Univers Enciclopedic Gold

Colecția: Univers Enciclopedic Junior

Anul: 2016

Traducere: Blanche Oltean

Număr pagini: 272

 

   Nimic nu este mai fascinant decât lumea feerică a copilăriei. Așa credem noi, adulții… însă în realitate, lumea copiilor poate fi destul de agitată. Aflăm asta din mărturisirile lui Fannette, o puștoaică creativă, pentru care:

„Viața e făcută pentru ca să te DISTREZI.

Adulții n-au întotdeauna dreptate.

Lumea e cam DEGEABA dacă seamănă doar cu școala.

Să fii tu însuți înseamnă să fii DIFERIT”.

   Virginy L. Sam este realizator TV, autoarea a numeroase piese de teatru, cântece, satiră și povești. În 1982 ea răstoarnă litiera pisicii în baia surorii sale, Marie-Anne. Se răzbună pentru că aceasta îi rupsese toate cartoanele jocului ei preferat: 1000 de Granițe. Mama le spune: „Sunteți niște belele”. Ceva ani mai târziu, Virginy devine scriitoare, iar Marie-Anne desenatoare… și se pare că se înțeleg mult mai bine decât în copilărie. În 2015, ambele surori au parte de un bine meritat succes: publică cartea „Jurnalul unei belele”.

   Ca să fie clar, ni se pune în vedere, încă de la început, faptul că viața este monotonă atunci când se respectă regulile (Nu cânta la masa; Nu arunca nimic pe fereastră; Nu băga pisica în cuptorul cu microunde etc) și se fac numai lucruri „autorizate”. De-a lungul „scurtei sale vieți” – după cum mărturisește Fannette – i-a fost dat să audă multe reguli, multe interdicții… însă cu perspicacitatea sa, a reușit întotdeauna să opună rezistență… și este foarte mândră de asta.

   Întreaga sa existență e un adevărat fluviu de întrebări, de frământări, multe dintre acestea având ca subiect, controversatele creaturi, numite „părinți”.

   Cartea e o reușită îmbinare dintre text și imagine, cu un limbaj lejer, extrem de plăcut copiilor cu vârsta cuprinsă între 7 și 13 ani. Stilul este unul adolescentin, sincer, fiind o adevărată oglindă a gândirii copiilor din epoca noastră. Trăirile pe care le are Fannette, emoțiile sale care uneori abundă în impulsivitate, se regăsesc – atât de vii și intense – și la cititorii de vârsta lui Fannette.

   Iată un episod care reflectă personalitatea lui Fannette și iscusința cu care reușește să intre întotdeauna în belele:

„Eu eram blocată acolo și hipnotizată de caietul ăsta. Problema: costa 12E și eu îmi cheltuisem toți banii de buzunar pe bentițe (singurul accesoriu de fată pe care îl port tot timpul). Deci, niciun ban în buzunar. Falită. Totuși, imposibil să-mi imaginez că îmi pot scrie jurnalul pe altceva în afară de ACEL caiet. Atunci, fără să părăsesc caietul din ochi, am sunat-o pe mama, care lucrează la câteva străzi mai încolo, în florăria ei și am rugat-o să vină de urgență.

-Repede, mama, e o urgență!

-Ce s-a întâmplat? Te-ai rănit? E ceva în neregulă? E ceva grav?

Ca să o fac să vină mai repede, am închis fără să-i răspund.

Asta a fost bună: a ajuns alergând în doar 4 minute și 22 de secunde (am cronometrat-o).

M-a strâns în brațe ca și cum mă-ntorsesem din morți, apoi și-a luat un aer super îngrijorat ca să mă întrebe ce se întâmplase.

-Mămicuță dragă, trebuie neapărat să-mi iei caietul ăla, pentru că o să mă pun pe scrisul unui jurnal și doar pe caietul ăla pot să o fac!

A rămas mută o secundă, apoi a început să urle cu vocea ei ascuțită pe care o are pe când e foarte furioasă”.

E doar una din întâmplările mărturisite de Fannette, iar concluzia sa, după îndelungi cugetări este aceea că: „Părinții sunt niște creaturi absolut bizare”.

   Ilustrată cu măiestrie, cartea este jurnalul zilnic al lui Fanette, caietul în care aceasta își scrie nu doar năzdrăvăniile pe care le face, ci și concluziile și cugetările pe care le are vizavi de fiecare eveniment. Într-o manieră amuzantă, haioasă, intenția lui Fannette este aceea ca, prin intermediul acestei cărți, să-i învețe și pe alții cum să fie diferiți și cum să scape de plictiseală și de monotonia vieții, opunând rezistență la toate regulile… și fiind diferiți. De altfel, Fannette îi invită, la sfârșitul cărții, pe toți cei care au trăit evenimente similare și au simțit la fel, să ia parte din Confreria Belelelor.

   Un adevărat fluviu de evenimente și mărturisiri, de concluzii și cugetări, toate amestecate cu cele mai haioase ilustrații, cartea este o lectură amuzantă nu doar pentru copii, ci și pentru adulți… pentru că, ce poate fi mai relaxant după o zi de muncă, decât să  citești rândurile amuzante scrise de către o maestră în belele?! În plus, cine citește cartea în calitate de părinte, are mai multe beneficii: pe lângă relaxare, ea descrețește frunțile, dar oferă și o perspectivă nouă asupra a ceea ce știm despre copiii noștri… sau mai bine zis, despre ceea ce credem că știm.

   Ideea de carte-jurnal este una care pare să capteze atenția copiilor de astăzi, devenind un adevărat trend, iar „Jurnalul unei belele” este una dintre cele mai fascinante cărți ale acestui gen. Încă de la primele pagini, chiar și copiii care nu au lectura ca pasiune, vor fi prinși în poveste și vor urmări cu sufletul la gură aventurile pe care le povestește Fannette.

   Recomand cartea în primul rând copiilor ( vor găsi o altfel de lectură, plăcută, lejeră, amuzantă), dar și adulților care vor să se întoarcă în lumea plină de frământări și vise a copilăriei, cu pleiada sa de gânduri, de planuri și de pozne.

   În loc de final, așteptăm cu nerăbdare continuarea aventurilor lui Fannette, pentru că ea ne mărturisește: „Începând de acum, a apărut o nouă prioritate în viața mea: să îl revăd pe Theo Ulmer”, dar apoi mai adaugă: „O să găsesc o modalitate ca să mi se ofere un nou caiet și voi reveni”.

Cartea Jurnalul unei belele de Virginy L. Sam a fost oferita pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Poate fi comandata de pe site-ul Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

 

by -
7

Cavaleri, săbii și sânge de balaur, de Cornelia Funke-recenzie

Editura Univers Enciclopedic Junior (2016)

Titlu original: Ritter, Schwert und Drachenblut (1994)

Ilustrații de Cristina Halzhausen

Traducere de Cristina Muică

Număr pagini: 64  

   Despre Cornelia Funke nu auzisem până când a apărut și în România  Inimă de cerneală, în 2014, o trilogie care a cucerit cititorii tineri și nu numai. În Cavaleri, săbii și sânge de balaur, am descoperit aceeași autoare, cu același stil, dar cu un vocabular și teme adresate copiilor care se formează ca cititori. Titlul conține  câteva dintre elementele-cheie ale volumului cu 4 basme și 2 povești, și anume ce iubesc piticii noștri mai mult: cavaleri neînfricați, săbii lucioase și sânge de balauri.

 

 Într-o dimineață, cavalerul Barbă Sură s-a ivit din nou, ca de fiecare dată, în armura proaspăt lustruită și cu sabia bine ascuțită, în fața peșterii în care se adăpostea balaurul și a început să-l întărâte.

–Hei! Râmă spurcată! urla cavalerul. Căpcăunule scuipător de foc! Cârtiță de pășune dezgustătoare! A sosit cel care te va învinge. Mișcă-te și hai la luptă vitejească!

Balaurul a scos capetele sale enorme din peșteră, a suflat câteva flăcări mici înspre Barbă Sură și a căscat.

–Nu! a mormăit el. Nu am niciun chef!

De uimire, nobilului cavaler i-a căzut scutul din mână.

–Păi, păi…, a îngăimat el. Cum vine asta? Ești cumva bolnav?

–Nu. pur și simplu nu mai am chef.

    Scrise cu măiestria unui pedagog cu vocație, ce cunoaște adevăratele valori, pe care trebuie să le insufle copiilor, aceste texte amuzante nu sunt deloc dure, cum anunță titlul.

   Chiar dacă pare ciudat, trebuie să recunoaștem că, în general, basmele și poveștile sunt foarte violente, în ciuda faptului că se adresează copiilor. Explicația ar fi că cei mici trebuie să se obișnuiască și cu ce este rău. Dar fac o paranteză, cum să nu te înfioare imaginea celor două capete de ied din fereastra caprei (din Capra cu trei iezi) și cât de educativă este povestea, care se termină cu o răzbunare? Ei bine, din această perspectivă, cartea Cavaleri, săbii și sânge de balaur a reprezentat pentru mine o surpriză plăcută; aici, violența este doar aparentă, doar ca o formă de joacă. De exemplu, monstrul înspăimântător din șanțul cetății îi cântă cavalerului Oswald cel Viteaz în fiecare seară, ca să adoarmă, în ajutorul șoriceilor terorizați de cumplita Meg vine renumitul șoarece-cavaler Gawain Coadă Cenușie, spaima tuturor motanilor și pisicilor, iar capetele tăiate ale balaurilor cresc imediat la loc, neprovocându-le dureri.

   Povestea mea preferată este cea a Cavalerului fără nume, în care o tânără prințesă, sătulă să tot sărute câștigătorii turnirurilor, ca premiu oferit de tatăl său, se deghizează în cavaler, îi învinge pe participanții la turnir și îi cere tatălui său, regele, un sărut ca premiu, dovedindu-i astfel că nu e tocmai plăcut să fii luat ca trofeu.

   În Prinții răpiți, o uriașă înspăimântătoare folosește prinți pe post de jucării în căsuța ei pentru păpuși. Este învinsă de Neînfricata Frieda, cu ajutorul unui păianjen.

Apoi i-a eliberat pe prinți din casa de păpuși și pe cavaleri din temniță.

Dar ce s-a întâmplat cu frumosul prinț Fistichiu? Frieda nu s-a mai măritat cu el, căci i-a plăcut mult mai mult de unul dintre cavaleri.

Părerile copiilor despre carte

   Ștefania, 6 ani: Îmi place că are desene colorate și scrisul mare. Povestea mea preferată e când șoriceii lăsau furculițe în capcane. Și că mami citește frumos.

   Ioana, 8 ani: Mie mi-a plăcut cel mai mult povestea în care omul acela a construit un balaur din tinichea, ca să se apere de oamenii răi.

   Rareș, 4 ani: Dacă bunicul taie capul cocoșului (să-l facă piftie, n.n.),  îi crește la loc, ca la balaur?

Cartea Cavaleri, săbii și sânge de balaur de Cornelia Funke a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic.Poate fi comandată de pe site-ul Univers Enciclopedic Junior

Sursa foto: arhiva personală Andreea D-foto: Ştefania

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

 

by -
6

Nelli şi locul învăluit în ceaţă, de Annika Scheffel-recenzie

 

Număr pagini: 256

An apariţie: 2017

Editura: Univers Enciclopedic

 

Descriere:

,,Mai toate poveștile încep cu o călătorie. Eroii călătoresc în cele mai diverse locuri. Această poveste începe cu o sosire. Micuța Nelli și mama ei, Ava, care au pornit în căutarea tatălui fetiței, ajung în cel mai ciudat loc cu putință. Peste tot în jur sunt semne de interdicție și, pe neașteptate, Ava dispare fără urmă.

Oare ce va face Nelli acum?

O carte captivantă a talentatei scriitoare Annika Scheffel.”

Despre autor:

   Annika Scheffel, născută în 1983 la Hanovra, este prozatoare și scenaristă de succes. I s-au acordat numeroase distincții și premii. Nelli și ținutul învăluit în ceață este prima sa carte pentru copii.

   Joëlle Tourlonias (cea care a realizat ilustraţiile), născută în 1985, a studiat Comunicare Vizuală, secțiunea Ilustrație și Pictură, în cadrul Universității Bauhaus din Weimar. Din 2009 lucrează ca independentă, desenează, pictează și trăiește în camera sa de zi.

   Îmi plac foarte mult cărţile pentru copii, chiar dacă am depăşit de mult stadiul de “copil”. Mă fac să văd o altă abordare şi altă rezolvare a unor probleme ce par de neînţeles. Cărţile pentru copii reuşesc să mă desprindă din lumea reală (a grijilor, nevoilor, treburilor) şi să mă introducă în universul literar folosind un limbaj simplu, care poate fi înţeles de oricine. Iubesc să citesc astfel de cărţi şi nu îmi plac persoanele care resping literatura pentru copii şi fac discriminări. Întotdeauna e bine să revenim asupra unei perioade îndepărtate, spre exemplu când eram mici şi nu prea ştiam ce şi cum se mănâncă şi cum putem reintra mai bine în acea perioadă, decât prin intermediul cărţilor pentru copii?

   Annika Scheffel a scris o carte frumoasă şi interesantă, perfectă pentru copiii de toate vârstele, deopotrivă.

   „Nelli şi locul învăluit în ceaţă” transmite şi îi învaţă pe copii să stea alături de părinţi lor şi să nu plece de lângă ei fără acordul lor. Este foarte important ca ei, copii, să nu se desprindă de părinţi, mai ales când sunt mici şi mai ales în locuri aglomerate, pentru că, odată ce au plecat cu greu se mai întorc şi uneori dorul pentru părinţi îi fac să regrete decizia rapidă pe care au luat-o, cea de a fugi fără acord. Exact în această situaţie se află şi Nelli, protagonista cărţii. Dar să începem cu începutul….

   Încă din primele pagini facem cunoştinţă cu Nelli, o fată curioasă, care îi place enorm să exploreze locuri noi, şi Ava, mama lui Nelli. Acestea au o relaţie foarte strânsă, cum ar trebui să aibă fiecare părinte cu copii săi, şi ambele au aventura în sânge. Deşi seamănă leit şi sunt adesea confundate, cele două fete au şi câteva lucruri diferite, prin care se deosebesc.

   Tatăl lui Nelli, respectiv soţul Avei, dispare într-o zi fără urmă, iar cele două fete lăsate în urmă de Eric, căci aşa îl chema pe tată, sunt foarte triste şi posomorâte. Într-o zi Ava se hotărăşte să plece în căutarea lui Eric, pentru că dorul pe care îl simte pentru el este mult prea mare şi intens. Bineînţeles, o ia şi pe Nelli, fiica ei, cu ea. Deoarece Nelli avea un purceluş, călătoreşte şi el cu ele şi le ţine companie.

   Împreună au vizitat multe ţări şi zone, au traversat nenumărate oraşe şi au văzut peisaje care de care mai spectaculoase şi frumoase (o adevărată bucurie, atât pentru ochi, cât şi pentru suflet), dar, din păcate, nu l-au găsit pe Eric, nici după câţiva ani de căutări şi explorări.

   Nelli, Ava şi Jupiter (purceluşul cu care Nelli are o relaţie minunată de prietenie) călătoresc într-un autobuz super dotat: au paturi, baie, bucătărie şi chiar şi o grădină pe capota mijlocului de transport, în căutarea lui Eric.

   Purceluşul Jupiter a visat dintotdeauna să devină pilot, iar Nelli, o prietenă devotată, face un fel de antrenament cu el pentru a-l învăţa să zboare, mai exact, purceluşul este legat pe lângă un stâlp înalt şi Nelli trage de o sfoară pentru a-l înălţa şi pentru a-i da acestuia impresia că zboară. Deci, vedeţi şi voi cât de bine se înţeleg cei doi….

   Într-o zi, echipa Nelli-Ava-Jupiter poposesc într-un loc ciudat, diferit de toate locurile pe care le-au vizitat până acum. Este locul numit „învăluit în ceaţă”, pentru că, peste tot este o ceaţă deasă şi lăptoasă, care reduce vizibilitatea şi îngreunează deplasarea oamenilor.

   Aici, în acest loc necunoscut, Nelli o vede pe Ava afară, vorbind cu un poştaş zburător. Când se reîntoarce în autobuz, Ava este asaltată cu întrebări din partea lui Nelli, dar aceasta nu îi răspune şi Nelli se supără.

   Din dorinţa de a descoperi noul loc, spiritul de aventurier şi explorator din Nelli se trezeşte şi o îndeamnă să iasă afară, să facă o expediţie. Camaradul ei este, bineînţeles, purceluşul Jupiter.

   După ce vede ce se află în jurul ei, Nelli doreşte să se reîntoarcă în autobuz, la Ava, care probabil îşi face griji în privinţa lui Nelli. Din păcate, Nelli constată că autobuzul a dispărut în ceaţă, cu tot cu mama ei.

   Supărată şi tristă, Nelli aude o voce din ceaţa deasă, pe care o puteai tăia cu cuţitul. Din fericire este Henri, un băiat care de cum o vede pe Nelli, îi doreşte binele. Cu mari eforturi, Henri o aduce pe Nelli în casa lui, nu înainte de a-l lăsa pe purceluş ascuns sub un panou pe care scrie o interdicţie.

   Acasă la Henri, Nelli este ascunsă într-un dulap, pentru ca părinţii lui Henri să nu o descopere. Cum necum, Nelli iese din dulap şi îi salută pe părinţii lui Henri. Aceştia nu sunt prea încântaţi, dar Nelli e o tipă drăguţă şi o acceptă în familia lor. Din acest punct începe transformarea lui Nelli: părul îi este uns cu ceva lipicios pentru a sta lipit de cap, este pusă să poarte îmbrăcăminte până la pământ şi este obligată să mănânce mucilagiu de ovăz, o mâncare care, dacă o mănânci în fiecare zi, ajungi să trăieşti 444 de ani.

   Nelli este integrată la şcoala unde predă mama lui Henri şi unde tatăl lui Henri este paznic şi se acomodează destul de uşor printre noii colegi (mai comite şi greşeli, fiind pedepsită aspru).

   În acest loc învăluit în ceaţă sunt nişte reguli absurde, precum: „Ghemuitul interzis!” sau „Nu ai voie să pui întrebări!”. Toţi copii care îndrăzneau să încalce aceste reguli primeau pedepse. Se spune că, conducătoarea acestui loc învăluit în ceaţă este o doamnă pe nume Gertrude, foarte severă.

   Pentru că nu mai suportă atmosferă din “Locul învăluit în ceaţă”, Nelli porneşte în aventura vieţii ei, alături de Henri şi Laura, o colegă care iubea să respecte regulile locului. Aceştia trei pornesc în căutarea persoanelor dispărute (cu timpul cei care făceau greşeli erau daţi dispăruţi), în special în căutarea Avei.

   Dar vor reuşi ei să treacă peste toate obstacolele din cale lor? Oare Gertrude va ordona ca Nelli şi prietenii ei să dispară?

   „Nelli şi locul învăluit în ceaţă” este tipul de lectură care merge citită copiilor seara, înainte de culcare. Sunt sigur că personajele curajoase vor fi pe placul lor, iar acţiunea de asemenea.

Cartea Nelli şi locul învăluit în ceaţă, de Annika Scheffel a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

     Mica Vrăjitoare, de Otfried Preussler

 

Titlul original: Die kleine Hexe

Editura: Univers Enciclopedic Junior

Anul apariţiei: 2016

Traducere de: Christa Richter și Cristian Sencovici

Ilustrații de: Winnie Gebhardt

Număr pagini: 108

Gen: Basm, Carte pentru copii

Cotație Goodreads: 4,17

 

   „Mica vrăjitoare” este un basm scris de Otfried Preussler pentru fiicele sale. „Și de ce nu mai există nici o vrăjitoare rea?”

De la această întrebare a luat naștere povestea.

   Personajul central este, așa cum ne sugerează și titlul, Mica Vrăjitoare. Deși are nu mai puțin de 127 de ani, este considerată prea mică pentru a participa la Noaptea Valpurgiei, eveniment unde vrăjitoarele se adunau și dansau, sosite, bineînțeles, pe mături: „Să tot fi fost, cu totul, cam între cinci și șase sute de vrăjitoare: vrăjitoare de munte, vrăjitoare de pădure, vrăjitoare de mlaștini, vrăjitoare de ceață și vrăjitoare de vreme rea, vrăjitoare de vânt, vrăjitoare de turtă dulce și vrăjitoare de buruieni. Se învârteau în iureș nebun și-și fluturau măturile.”

   Mica Vrăjitoare ignoră interdicția, încalecă pe mătură și zboară la Noaptea Valpurgiei. Însă mătușa Rumpumpel o observă și o duce în fața Marii Vrăjitoare, insistând s-o pedepsească. Marea Vrăjitoare îi aruncă mătura în foc, obligând-o să se întoarcă pe jos. Totodată, îi lansează o provocare: dacă până la viitoarea noapte a Valpurgiei va deveni o bună vrăjitoare, va fi primită la sărbătoare.

   Tot anul, Mica Vrăjitoare s-a pregătit pentru a fi primită la Noaptea Valpurgiei: a exersat vrăjile, a făcut numai bine, folosindu-și puterile pentru a-i ajuta pe cei aflați la ananghie, câștigându-și renumele de Vrăjitoare Bună. În toate a ajutat-o corbul Abraxas, cea mai bună companie.

   Dacă Mica Vrăjitoare a îndeplinit criteriile, astfel încât să fie admisă la Noaptea Valpurgiei, veți afla citind povestea.

   Este o carte drăguță, perfectă pentru copii, dar și pentru adulți, iar ilustrațiile o fac și mai atractivă. Dacă aveți copii, le faceți o bucurie cu această poveste, iar dacă nu, vă puteți relaxa citind-o într-o după amiază. M-am relaxat citind-o după o carte frumoasă, dar tristă. A fost suficientă această lectură pentru a-mi induce o stare de spirit pozitivă.

De ce este perfectă pentru copii?

   Este ușor să observi mesajul moralizator, din care se desprind anumite concluzii:

– dacă nu ești atent la lecții, greșești: „Ești distrată! Dacă atunci când faci vrăji te gândești la vrute și nevrute, cum vrei să nu te încurci? Ar trebui să te concentrezi mai mult.”

– nu e frumos să le joci farse oamenilor, oricât ar părea de amuzant: „Își țuguie buzele și scuipă – plici! – drept pe pălăria vânătorului.

– De ce faci asta? întrebă Abraxas.

Ea chicoti:

– Fiindcă îmi face plăcere! Hi, hi! O să creadă că plouă!

Corbul rămase serios:

– Nu se cuvine, spuse el dojenitor. O bună vrăjitoare nu trebuie să scuipe pălăriile oamenilor!”

– minciuna are picioare scurte: când a făcut vrăji vinerea, zi în care era interzis, neprimind nicio avertizare pe moment, a crezut că a scăpat. Insă vigilenta mătușă Rumpumpel a văzut-o de pe norul ei și a dezvăluit acest lucru în fața Marii Vrăjitoare, chiar în Ajunul Nopții Valpurgiei.

   Tot răgazul dintre cele două nopți ale Valpurgiei reprezintă o metaforă pentru anul școlar, ajunul nopții Valpurgiei, examenul de la sfârșit de an, iar noaptea Valpurgiei, balul. Astfel, le este sugerată copiilor importanța învățăturii: „De atunci, Mica Vrăjitoare studia cartea de vrăji nu șase, ci șapte ore pe zi. Ea voia să știe tot ce se cere unei bune vrăjitoare până la următoarea noapte a Valpurgiei. Învățătura nu o obosea, fiindcă era încă tânără.”

„Anul vrăjitoresc era pe sfârșite și noaptea Valpurgiei se apropia tot mai mult. Acum treaba devenea serioasă pentru Mica Vrăjitoare. Conștiincioasă, repeta în aceste zile tot ce învățase. Parcurgea din nou, pagină cu pagină, cartea de vrăji. Știa vrăjile ca pe apă.”

Ce mi-a plăcut mie, ca adult?

  Este o lectură relaxantă, ce vine tocmai bine după o zi obositoare sau o altă lectură, mai serioasă. Are aspecte care îmi amintesc de Harry Potter: zborul pe mături, ce mă duce cu gândul la Quidditch/Vâjthaț și urâcioasa mătușă Rumpumpel, pe care o asociam cu Bellatrix Lestrange.

Pasajele amuzante:

„Zer! țipă Abraxas. Cred c-ai înnebunit de tot! Cu ce vrei să faci să mai plouă? Poate cu cârlige de rufe? Cu cuie de cizmărie? Dacă ar ploua măcar cu firimituri de pâine sau cu stafide!”

   „Mica Vrăjitoare” este o poveste foarte bine scrisă, adaptată la capacitatea de înțelegere și preocupările copiilor. În același timp, este distractivă pentru noi, „oamenii mari”. Nu strică să ne amintim de vremurile copilăriei citind-o. Iar ilustrațiile din prezenta ediție o fac și mai atractivă, lucru important mai ales pentru micii cititori. Eu zic că merită 5 steluțe.

 Despre autor:

   Otfried Preussler (1923-2013) este considerat un clasic al literaturii germane pentru copii. Învățător la bază, și-a început cariera de scriitor inventând povești pentru cele trei fiice ale sale. Cărțile scrise de el s-au vândut în peste 50 de milioane de exemplare, în întreaga lume, fiind traduse în 55 de limbi. A câștigat în 1972 Deutscher Jugendliteraturpreis pentru Krabat, după care în 2008 s-a realizat filmul fantasy „Krabat – Moara satanică”, filmat în împrejurimile Sibiului.

   Ușurința sa ca povestitor și afinitatea pentru copii reies din mesajul de la finalul cărții, adresat copiilor din România.

Cartea Mica Vrajitoare, de Otfried Preussler a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Univers Enciclopedic Junior

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
3

Vă invităm în lumea poveştilor Nemi de Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret

   Pentru a sărbători Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret, Editura Nemi vă invită în lumea poveştilor la librăria Humanitas de la Cişmigiu.
   Copiii, părinţii şi bunicii sunt aşteptaţi cu noutăţi editoriale, evenimente speciale şi multe cadouri pe 1 şi 2 aprilie.

   Sâmbătă, 1 aprilie, de la ora 17.30, împreună cu jurnalistul cultural Marius Constantinescu descoperim magia poveştilor printr-o lectură în avanpremieră din Tărâmul poveştilor, de Chris Colfer.
    Vom rătăci cu mare plăcere prin acest tărâm magic, alături de Alex şi Connor – personajele principale, vom redescoperi basmele clasice ale copilăriei şi toată bogăția fantastică din cărțile lui Charles Perrault și ale Fraților Grimm, în aventuri inedite cu personaje precum Albă-ca-Zăpada, Cenușăreașa, Jack din Jack și vrejul de fasole, Scufița Roșie, zâne și căpcăuni.

   Duminică, 2 aprilie, de la ora 11.30, deschidem pofta de lectură cu un eveniment special şi activităţi inspirate de seria pentru copii Cum să-ți dresezi dragonul, scrisă de Cressida Cowell: Ziua dragonului.
Împreună cu Ioana Bâldea Constantinescu, gazda evenimentului, cei prezenţi: vor citi despre o lume unde copiii învață să dreseze dragoni; vor învăța despre istoria vikingilor, un trib de luptători care au existat în realitate; vor cunoaște un copil care trece prin toate probele dificile și periculoase alături de prietenii lui în confruntarea cu dragonii; vor învăța limba stranie a dragonilor; vor învăța cum pot să devină eroi. La final fiecare va avea numele lui viking, propriul dragon imaginar și  o diplomă de cititor de aventuri dragoneze.

   Din 1967, Ziua internaţională a cărţii pentru copii şi tineret este celebrată în toată lumea la data de 2 aprilie, ziua de naştere a celui mai îndrăgit autor de basme, Hans Christian Andersen. Inspiraţi de dragostea lui pentru cărţi şi frumos, să învăţăm copiii să descopere plăcerea lecturii.

   Evenimentele sunt organizate cu sprijinul partenerilor noştri: Magic FM, Blitz TV, Himalaya, Cavit Junior, British Council, BookHub, Laura Frunză (laurafrunza.com, Idei pentru părinţi şi copii) suntparinte.ro, 9vremparinti.ro.

by -
6

Mira şi Dragonul Alb, de Margit Ruile-Editura Univers Enciclopedic

recenzie

    Am primit cu încântare această carte destinată copiilor între 9 și 11 ani și am privit-o ca pe o nesperată șansă de a mă reîntoarce măcar pentru câteva ore în magica lume a copilăriei. Dar lectura cărții mi-a oferit mult mai mult decât atât datorită talentatei scriitoare germane Margit Ruile. Mi-a amintit farmecul orașelor de provincie, calda plictiseală a pretențiilor unor mătuși obsedate de ordine pentru oricare copil din lume și mai ales pentru copiii foarte curioși din fire și legea nescrisă a vrăjitoriei de pretutindeni, care spune că magia o poți descoperi oriunde și oricând, e suficient doar să-ți deschizi sufletul și să închizi pentru o clipă ochii. De multe ori este destul să citești o carte bună cum este “Mira și Dragonul alb” pentru a te lăsa complet absorbit de lumea magică a vrăjitorilor de tot felul, a vrăjilor și animalelor fantastice.

   Margit Ruile s-a născut în orașul Augsburg în anul 1967. A făcut studii legate de film în Munchen lucrând apoi în acest domeniu. “Mira și Dragonul alb” a fost publicată în 2012  și este cartea sa de debut în ceea ce privește cărțile destinate copiilor, fiind o apariție editorială deosebită prin ilustrațiile asigurate de Laurence Sartin.

   Laurence Sartin este un foarte cunoscut ilustrator de cărți pentru copiii. S-a născut în anul 1949 în orașul Worthing, Sussex din Marea Britanie. A început să deseneze de mic copil sub influența mamei sale o foarte talentată portretistă. S-a decis pentru meseria de ilustrator de cărți la vârsta de 24 de ani. În 1984 se instalează la Munchen în Germania în această calitate de ilustrator. Dar va lucra și în Elveția ca director de artă într-o editura și din nou în Germania ca profesor de desen la academia din Regensburg. Astăzi locuiește în Franța, în Beyssac, Correze unde pictează dar și continuă să facă ilustrații pentru cărțile destinate copiilor. Ilustrațiile sale asigură o mare parte din succesul acestor cărți.

  “Mira și Dragonul alb” este primul volum dintr-o trilogie care deja a apărut în totalitate în limba germană. Volumul al doilea se intitulează “Mira și bilele vrăjite” iar cel de al treilea “Mira și cartea cu dragoni”. Abia aștept ca editura “Univers Enciclopedic Junior“ să asigure apariția întregii trilogii.

   “Mira și Dragonul alb” de Margit Ruile  a apărut la editura Univers Enciclopedic Junior în anul 2016 în traducerea excelentă a traducătoarei Odette Sofronescu și cu ilustrațiile deosebite din cartea originală ale lui Laurence Sartin.

   Cartea are 25 de capitole fiecare cu titlu propriu explicit pentru un copil care citește singur acest gen de roman destinat copilăriei. Pentru că este vorba de un roman în adevăratul sens al cuvântului, cu personaje multiple, situații complicate și o permanentă întrepătrundere între lumea reală și lumea magică. Este un roman clasic, atemporal pentru că nu aveam nici un fel de amănunte legate de universul tehnologic specific mileniului trei, elemente accesibile și curente și în viața copiilor de astăzi. Este chiar odihnitor să citești o poveste atât de atractivă în care nu întâlnești nici calculatoare și nici telefoane mobile.

   Personajul principal este Mira, o fetiță obișnuită aflată în vacanța de toamnă, acea vacanță pe care o au elevii din clasele mici la începutul lunii noiembrie. Pentru că mama sa trebuie să plece într-o delegație la Berlin, Mira este trimisă să-și petreacă vacanța la mătușa ei, Lisbeth, sora uneia dintre bunicile ei, pe care Mira nu o cunoștea. Așa că pentru prima dată în viața ei, Mira pornește fără prea mare entuziasm într-o călătorie cu trenul de una singură pentru a ajunge în orașul Schwarzburg  în care locuia mătușa. Are cu ea un rucsac cu tot ce-i trebuie și cartea  “Călătoriile lui Gulliver” pentru a avea ce citi. Încă din tren are parte de întâmplări neobișnuite. Mai întâi își dă seama că și-a uitat biletul de tren folosit pe post de semn de carte, acasă, pe masa din bucătărie. Apoi face cunoștință cu o fetiță ciudată ce se prezintă cu numele de Miranda. Arată ca un copil al străzii, mănâncă râme, vrăjește conductorul să nu le ceară bilet de tren dar  nu știe să citească. Așa că Mira este cea care îi citește ce scrie pe un sul de hârtie vechi și lipit cu o pecete. Mesajul nu era însă pentru un copil obișnuit ci doar pentru cei din lumea vrăjitorilor. Ajunsă la mătușa Lisbeth, Mira trebuie să se adapteze uni lung și plicticos șir de reguli de viață care pentru ea, ca pentru orice copil, sunt foarte plictisitoare. Așa ca amintirea Mirandei pe care o redescoperă în turnul cel vechi al orașului, ca și cartea cu dragoni pe care Mira o ia din turn, vor fi exact ceea ce-i trebuie pentru a-și transforma vacanța plictisitoare într-o vacanță de neuitat. Copiii dar și adulții vor descoperi citind toate cele 25 de capitole ale cărții că  vrăjitorii trăiesc chiar lângă noi,că multe case vechi nu sunt decât locuințe ale vrăjitorilor în care piticii vorbesc cu fântânile arteziene și că fiecare pisică mult îndrăgită de o câte o doamnă în vârstă, nu este altceva decât un vrăjitor în căutarea unei case frumoase și calde și a mâncării pe săturate. Nu uitați să priviți cu atenție ochii pisicilor. Pentru că sigur pisicile cu ochi albaștri nu se întâlnesc chiar la fiecare colț de stradă.

   Romanul pentru copiii “Mira și Dragonul alb” este o lectură cuceritoare și pentru că personajele create de Margit Ruile pune accentul pe valori morale atât de necesare formării la vârsta copilăriei. Îi învață pe micii cititori cum să fie curajoși, răbdători, curioși la modul constructiv, ordonați, toleranți, cinstiți. Și îi învață puterea nebănuită a cărților care prin simpla lor lectură îi poate ajuta să se transforme în tot ce își doresc. Scriitoarea folosește un stil de scriere imaginativ, vesel, antrenant, plin de viață. Folosește un vocabular accesibil copiilor, dar fără a fi sărac sau lipsit de nuanțe. Ilustrațiile cărții sunt extrem de sugestive și ajută la înțelegerea poveștii dar și la imprimarea ei în memorie.

   În ciuda faptului că este o carte pentru copiii, ea poate fi citită cu plăcere și de adulți și cred ca părinții ar trebui să o citească pentru a putea discuta cu copiii lor despre povestea în sine, dar și despre semnificația ei. Poate constitui o excelentă lectură suplimentară pentru școală care dă profesorului posibilitatea de a discuta cu elevii despre cât de important este să știi să citești și cât de complex este de fapt cititul.

   Pornită în călătoria înapoi spre casă după săptămâna de vacanță, Mira era cu totul alt copil decât cel care plecase fără tragere de inimă spre mătuşa Lisbeth.

Afară se perinda peisajul de toamnă. Câțiva călători se înghesuiau pe culoarul îngust de lângă compartimentul Mirei, fără să i se alăture. Se gândea la Miranda și la vrăjitoarea Fa, la dragonul alb și la trădătorul de Hippolyt, la vrăjitoarea neagră cea rea și la toți ceilalți vrăjitori și ființe pe care le întâlnise în această săptămână ciudată.” p.229

   Romanul are un final deschis. Povestea nu se încheie definitiv, ci va continua, și Mira va avea șansa să descopere și alte personaje și întâmplări din lumea magiei.

Mulțumesc editurii Univers Enciclopedic Junior pentru cartea pusă la dispoziție.

 

univers enciclopedic

 

univers enciclopedic junior

Cartea Mira şi Dragonul Alb, de Margit Ruile a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers Enciclopedic.

 

by -
10

Cel mai puternic glas

Poveste

   Estebano Cortez nu-şi imagina ce emoţii avea să-l treacă când cel de-al douăsprezecelea căţel al său avea să se simtă rău. Albano, căci aşa-l chema pe căţel, mânca iarbă şi o vomita mai apoi cu o spumă albă. Avea ochii roşii, o privire bolnăvicioasă şi nasul nu-i mai era ud. Atingând uşor nasul căţelului, Cortez simţi că nu mai era ud, deci câinele nu era sănătos, după cum spunea tradiţia columbiană.

   Avuse de-a lungul timpului douăsprezece animale de companie, toate căţei, toţi băieţi. Îi iubea foarte mult şi imediat ce îl curpindeau durerile bătrâneţii se juca cu micuţele creaturi şi starea i se ameliora substanţial.

  Primul căţel, Cruz, îl adusese tatăl lui de la ferma la care lucra şi era un Husky Siberian. Murise de timpuriu, aflat în floarea vârstei.

   Cel de-al doilea era un Mops pe nume Mateo, jucăuş şi mâncăcios. Acesta murise de bătrâneţe, chiar în ziua de 24 septembrie, trăind fix nouă toamne.

  Al treilea, Alonzo era de rasă “Beagle”, frumos şi cu ditamai urechile maro. Îl iubise mult Estebano Cortez, fiindcă era câinele bunicii sale, Cielo.

  Al patrulea era un Ciobănesc german. N-avea nume şi când îl chema la el, Estebano folosea apelativul mult prea popular: cuţu’-cuţu’.

   Locul cinci a fost rezervat de un Labrador Retriever dur, însă drăguţ. Blana îi era de-un alb pur, precum zăpada proaspăt aşternută, iar la gât avea o zgardă albastru-smarald cu un mic pandantiv în formă de os. Nici acesta nu avea nume, dar bătrânul Cortez îl chema cu un alt apelativ pentru a nu-şi aminti de ciobănesc, şi respectiv pentru a nu se mai chinui să-şi amintească numele lui, cu toate că nu-l botezase în niciun fel.

  Rottweiler-ul Enrique, al şaselea, îşi muşca chiar şi stăpânul, Cortez fiind nevoit să-şi facă zeci şi sute de injecţii împotriva bolilor transmisibile. Nici frumos nu era, aşa că l-a dat unui om de afaceri celebru, pentru că tocmai când voia să scape de el, Martin Scott, actorul câştigător a 67 de premii Oscar, trecea prin satul lui Estebano şi voia un câine. Cortez nu voia în ruptul capului să-l dea, soţia sa Rosa Tereza, da. Îl lucrase pe la spate pe soţul ei, iar Cortez nu a iertat-o nici acum, conştient de faptul că obţinuse nu mai puţin de 78 de muşcături, chiar şi în locurile mai sensibile.

  Al şaptelea, pe nume Julio, era un Pudel mic de tot. Avea o coadă ca un pămătuf decolorat de praf, iar părul de pe tot corpul îi era ondulat. Ăsta îi intrase la suflet Rosei, deoarece nu mânca mult. Murise tot de bătrâneţe, trăind 12 ani. De-a lungul vieţii a demostrat că este alert, loial, activ şi inteligent, ba chiar uşor de dresat.

   Numărul opt era un căţel vioi, extravertit, jucăuş şi prietenos, de tip “Shih Tzu”. Numele era unul ciudat, iar Cortez l-a uitat repede, strigându-l simplu “C.”. N-a murit, nici bolnav, nici de bătrâneţe, nici de nimic, ci a fost donat unei campanii de dresare.

  Al nouălea era un Bichon Maltez, cu numele Aurelio. Ajunsese din Malta pe un vas de croazieră, strecurându-se în bagajul unei femei bătrâne. Nu se mai despărţise de ea, iar Corez doar s-a apropiat de el şi acesta a sărit în braţele lui. Astfel, biata femeie a scăpat de bichon. În semn de apreciere, Estebano şi Roza îi organizase o fastuoasă petrecere de “Bun-venit!”. Nu prea au fost invitaţi, ce-i drept, doar câţiva vecini plictisiţi şi gata să profite de bunătatea familiei Cortez. Au fost întinse mese mari şi pline, iar în carafele de sticlă au tronat vinuri aduse tocmai din Provence, respectiv Marsillia.

   Al zecelea era tot un ciobănesc german, precum cel fără nume. Acesta a avut un nume ciudat dat de bătrâna satului, Moniba. Memoria scurtă a fostului avocat Cortez îi juca feste şi când a fost întrebat cum îl cheamă s-a gândit şi răzgândit şi probabil se mai gândeşte şi acum dacă n-ar fi murit. Căţelul fără nume era de-un negru aprins cu pete de foc şi mânca mult. Pentru că se îngrăşase, Estebano îl pusese la cură, însă n-a rezistat prea mult această cură, căţelul rupând lanţul de care era legat, dărâmând coteţul şi sărind în grădina vecinei Genoveva. A mâncat câte găini a dorit, până când şi-a umplu golul imens din stomac. Mult s-au mai blestemat Cortez şi Genoveva pe baza acestei fericit eveniment pentru Cortez (pentru că a supărat-o pe vecină) şi nefericit pentru biata Genoveva.

   Penultimul era un Ogar irlandez, urât şi cu mulţi purici. De fiecare dată când sărea gardul venea înapoi cu căpuşe şi alţi paraziţi ce-l făceau trist. N-am murit, ci a fugit de acasă, sătul până peste cap şi enervat la culme de pupăturile bătrânului Cortez Estebano.

   Ultimul, cel puţin până în momentul când am aşternut povestea pe hârtie, a fost Pufulete, un Beagle. Avea un corp masiv, robust, un craniu lat şi o expresie rugătoare. Îşi iubea stăpâni şi uşor-uşor a fost dresat de familia Cortez, fiind inteligent, amabil şi hotărât. Pufulete şi-a sărbătorit a cincisprezecea aniversare la un concurs pentru câini, vara trecută, organizat de mai marii conducători ai Columbiei.

   Când avea 13 ani, frumosul căţel s-a simţit rău şi mânca iarbă proaspătă de parcă era hrana lui preferată. Nici prin gând nu i-a trecut lui Estebano Cortez că acesta dorea doar să-şi “cureţe” sistemul digestiv. De dimineaţă, la ora 5 bătrânul Estebano a simţit o durere groaznică la inimă şi a fost cât pe ce să facă un infarct. Cum l-a zărit pe căţel, starea lui Cortez s-a înrăutăţit, în loc să se îmbunătăţească, pentru că a văzut câinele vomitând iarbă cu o spumă albă. L-au apucat greţurile şi pe el, inima l-a încercat din nou, luând-o la trap, iar capul îl durea tare. Soţia sa se tot foia pe lângă el, neştiind ce să îi facă mai întâi: să-i aducă o citrică, să-i dea un pahar cu apă, să-l lovească cu mâna pe spate sau să îi dea o pastilă de tensiune?

 Cu ultimele puteri, Estebano a zis:

– Ch- che- cheam- cheamă doctor veter-veterinar, Ro, Rosa!

– De ce? Nu vrei să-l chem pe doctorul nostru de familie să vadă ce-ţi poate face pentru aţi reveni?

– ROSA!

De îndată ce auzi acest cuvânt, Rosa Cortez fugi în casă, luă câteva monede şi se îndreptă către cabina de telefon, singura din satul acela naufragiat şi părăsit.

– Doctore, vino repede la mine acasă! DOCTORE! Doctore, mă auzi? Rosa rosti pe un ton grav şi accentuat ultimele cuvinte.

– Bună ziua, doamnă! Cine sunteţi?

– ROSA, tâmpitule! Vino, moare Estebano!

– Doamnă, eu sunt specializat în tratarea animalelor de companie, nu a oamenilor.

– Vino! Dacă moare Estebano, îţi jur că vin după tine cu cel mai ascuţit cuţit moştenit de la tata şi te toc precum carnea pentru tocană.

   Înspăimânat de cruzimea vorbelor, doctorul Placidia nici nu închise telefonul mobil când plecă şi Rosa înjura şi blestema cât o ţinea gura. Fără a observa că în jurul său se strânsese mai bine de 20 de cetăţeni, Rosa urla cât o ţinea glasul. Nu observă nici că doctorul ajunsese deja, tratase câinele, iar soţul ei îşi revenise, şi nici că erau în spatele ei şi o smotoceau şi ţipau la ea, însă Rosa se gândi că era vreun vecin şi continuă să urle şi probabil urlă şi acum, dacă nu cumva a lăsat-o glasul sau poate a răpit-o moartea.

SFÂRŞIT!

Sursa foto http://zooglobal.ru

Coroana celor trei.Cartea intai,de J.D.Rinehart

„Urzeala tronurilor pentru tinerii cititori!“

O saga captivantă plină de magie şi monştri, vrăjitori şi război, în îndepărtatul regat Toronia. Secretele de familie se împletesc cu magia într-o poveste în care creaturile ciudate, bătăliile şi puterea determină destinele tripleţilor Tarlan, Elodie şi Gulph. Separaţi la naştere, cei trei cresc fără a şti nimic unul despre celălalt. Totuşi, există o profeţie străveche, în care se vorbeşte despre cum, într-o bună zi, cei trei se vor regăsi şi, astfel, vor reuşi să readucă pacea în regat.

„Un început minunat pentru ceea ce se anunţă a fi o saga reuşită!“-School Library Journal

Sursa foto şi text: Editura Rao

%d bloggers like this: