Piticot-copii

     Mica Vrăjitoare, de Otfried Preussler

 

Titlul original: Die kleine Hexe

Editura: Univers Enciclopedic Junior

Anul apariţiei: 2016

Traducere de: Christa Richter și Cristian Sencovici

Ilustrații de: Winnie Gebhardt

Număr pagini: 108

Gen: Basm, Carte pentru copii

Cotație Goodreads: 4,17

 

   „Mica vrăjitoare” este un basm scris de Otfried Preussler pentru fiicele sale. „Și de ce nu mai există nici o vrăjitoare rea?”

De la această întrebare a luat naștere povestea.

   Personajul central este, așa cum ne sugerează și titlul, Mica Vrăjitoare. Deși are nu mai puțin de 127 de ani, este considerată prea mică pentru a participa la Noaptea Valpurgiei, eveniment unde vrăjitoarele se adunau și dansau, sosite, bineînțeles, pe mături: „Să tot fi fost, cu totul, cam între cinci și șase sute de vrăjitoare: vrăjitoare de munte, vrăjitoare de pădure, vrăjitoare de mlaștini, vrăjitoare de ceață și vrăjitoare de vreme rea, vrăjitoare de vânt, vrăjitoare de turtă dulce și vrăjitoare de buruieni. Se învârteau în iureș nebun și-și fluturau măturile.”

   Mica Vrăjitoare ignoră interdicția, încalecă pe mătură și zboară la Noaptea Valpurgiei. Însă mătușa Rumpumpel o observă și o duce în fața Marii Vrăjitoare, insistând s-o pedepsească. Marea Vrăjitoare îi aruncă mătura în foc, obligând-o să se întoarcă pe jos. Totodată, îi lansează o provocare: dacă până la viitoarea noapte a Valpurgiei va deveni o bună vrăjitoare, va fi primită la sărbătoare.

   Tot anul, Mica Vrăjitoare s-a pregătit pentru a fi primită la Noaptea Valpurgiei: a exersat vrăjile, a făcut numai bine, folosindu-și puterile pentru a-i ajuta pe cei aflați la ananghie, câștigându-și renumele de Vrăjitoare Bună. În toate a ajutat-o corbul Abraxas, cea mai bună companie.

   Dacă Mica Vrăjitoare a îndeplinit criteriile, astfel încât să fie admisă la Noaptea Valpurgiei, veți afla citind povestea.

   Este o carte drăguță, perfectă pentru copii, dar și pentru adulți, iar ilustrațiile o fac și mai atractivă. Dacă aveți copii, le faceți o bucurie cu această poveste, iar dacă nu, vă puteți relaxa citind-o într-o după amiază. M-am relaxat citind-o după o carte frumoasă, dar tristă. A fost suficientă această lectură pentru a-mi induce o stare de spirit pozitivă.

De ce este perfectă pentru copii?

   Este ușor să observi mesajul moralizator, din care se desprind anumite concluzii:

– dacă nu ești atent la lecții, greșești: „Ești distrată! Dacă atunci când faci vrăji te gândești la vrute și nevrute, cum vrei să nu te încurci? Ar trebui să te concentrezi mai mult.”

– nu e frumos să le joci farse oamenilor, oricât ar părea de amuzant: „Își țuguie buzele și scuipă – plici! – drept pe pălăria vânătorului.

– De ce faci asta? întrebă Abraxas.

Ea chicoti:

– Fiindcă îmi face plăcere! Hi, hi! O să creadă că plouă!

Corbul rămase serios:

– Nu se cuvine, spuse el dojenitor. O bună vrăjitoare nu trebuie să scuipe pălăriile oamenilor!”

– minciuna are picioare scurte: când a făcut vrăji vinerea, zi în care era interzis, neprimind nicio avertizare pe moment, a crezut că a scăpat. Insă vigilenta mătușă Rumpumpel a văzut-o de pe norul ei și a dezvăluit acest lucru în fața Marii Vrăjitoare, chiar în Ajunul Nopții Valpurgiei.

   Tot răgazul dintre cele două nopți ale Valpurgiei reprezintă o metaforă pentru anul școlar, ajunul nopții Valpurgiei, examenul de la sfârșit de an, iar noaptea Valpurgiei, balul. Astfel, le este sugerată copiilor importanța învățăturii: „De atunci, Mica Vrăjitoare studia cartea de vrăji nu șase, ci șapte ore pe zi. Ea voia să știe tot ce se cere unei bune vrăjitoare până la următoarea noapte a Valpurgiei. Învățătura nu o obosea, fiindcă era încă tânără.”

„Anul vrăjitoresc era pe sfârșite și noaptea Valpurgiei se apropia tot mai mult. Acum treaba devenea serioasă pentru Mica Vrăjitoare. Conștiincioasă, repeta în aceste zile tot ce învățase. Parcurgea din nou, pagină cu pagină, cartea de vrăji. Știa vrăjile ca pe apă.”

Ce mi-a plăcut mie, ca adult?

  Este o lectură relaxantă, ce vine tocmai bine după o zi obositoare sau o altă lectură, mai serioasă. Are aspecte care îmi amintesc de Harry Potter: zborul pe mături, ce mă duce cu gândul la Quidditch/Vâjthaț și urâcioasa mătușă Rumpumpel, pe care o asociam cu Bellatrix Lestrange.

Pasajele amuzante:

„Zer! țipă Abraxas. Cred c-ai înnebunit de tot! Cu ce vrei să faci să mai plouă? Poate cu cârlige de rufe? Cu cuie de cizmărie? Dacă ar ploua măcar cu firimituri de pâine sau cu stafide!”

   „Mica Vrăjitoare” este o poveste foarte bine scrisă, adaptată la capacitatea de înțelegere și preocupările copiilor. În același timp, este distractivă pentru noi, „oamenii mari”. Nu strică să ne amintim de vremurile copilăriei citind-o. Iar ilustrațiile din prezenta ediție o fac și mai atractivă, lucru important mai ales pentru micii cititori. Eu zic că merită 5 steluțe.

 Despre autor:

   Otfried Preussler (1923-2013) este considerat un clasic al literaturii germane pentru copii. Învățător la bază, și-a început cariera de scriitor inventând povești pentru cele trei fiice ale sale. Cărțile scrise de el s-au vândut în peste 50 de milioane de exemplare, în întreaga lume, fiind traduse în 55 de limbi. A câștigat în 1972 Deutscher Jugendliteraturpreis pentru Krabat, după care în 2008 s-a realizat filmul fantasy „Krabat – Moara satanică”, filmat în împrejurimile Sibiului.

   Ușurința sa ca povestitor și afinitatea pentru copii reies din mesajul de la finalul cărții, adresat copiilor din România.

Cartea Mica Vrajitoare, de Otfried Preussler a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Poate fi comandată de pe site/ul Editura Univers Enciclopedic Junior

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
3

Vă invităm în lumea poveştilor Nemi de Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret

   Pentru a sărbători Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret, Editura Nemi vă invită în lumea poveştilor la librăria Humanitas de la Cişmigiu.
   Copiii, părinţii şi bunicii sunt aşteptaţi cu noutăţi editoriale, evenimente speciale şi multe cadouri pe 1 şi 2 aprilie.

   Sâmbătă, 1 aprilie, de la ora 17.30, împreună cu jurnalistul cultural Marius Constantinescu descoperim magia poveştilor printr-o lectură în avanpremieră din Tărâmul poveştilor, de Chris Colfer.
    Vom rătăci cu mare plăcere prin acest tărâm magic, alături de Alex şi Connor – personajele principale, vom redescoperi basmele clasice ale copilăriei şi toată bogăția fantastică din cărțile lui Charles Perrault și ale Fraților Grimm, în aventuri inedite cu personaje precum Albă-ca-Zăpada, Cenușăreașa, Jack din Jack și vrejul de fasole, Scufița Roșie, zâne și căpcăuni.

   Duminică, 2 aprilie, de la ora 11.30, deschidem pofta de lectură cu un eveniment special şi activităţi inspirate de seria pentru copii Cum să-ți dresezi dragonul, scrisă de Cressida Cowell: Ziua dragonului.
Împreună cu Ioana Bâldea Constantinescu, gazda evenimentului, cei prezenţi: vor citi despre o lume unde copiii învață să dreseze dragoni; vor învăța despre istoria vikingilor, un trib de luptători care au existat în realitate; vor cunoaște un copil care trece prin toate probele dificile și periculoase alături de prietenii lui în confruntarea cu dragonii; vor învăța limba stranie a dragonilor; vor învăța cum pot să devină eroi. La final fiecare va avea numele lui viking, propriul dragon imaginar și  o diplomă de cititor de aventuri dragoneze.

   Din 1967, Ziua internaţională a cărţii pentru copii şi tineret este celebrată în toată lumea la data de 2 aprilie, ziua de naştere a celui mai îndrăgit autor de basme, Hans Christian Andersen. Inspiraţi de dragostea lui pentru cărţi şi frumos, să învăţăm copiii să descopere plăcerea lecturii.

   Evenimentele sunt organizate cu sprijinul partenerilor noştri: Magic FM, Blitz TV, Himalaya, Cavit Junior, British Council, BookHub, Laura Frunză (laurafrunza.com, Idei pentru părinţi şi copii) suntparinte.ro, 9vremparinti.ro.

by -
6

Mira şi Dragonul Alb, de Margit Ruile-Editura Univers Enciclopedic

recenzie

    Am primit cu încântare această carte destinată copiilor între 9 și 11 ani și am privit-o ca pe o nesperată șansă de a mă reîntoarce măcar pentru câteva ore în magica lume a copilăriei. Dar lectura cărții mi-a oferit mult mai mult decât atât datorită talentatei scriitoare germane Margit Ruile. Mi-a amintit farmecul orașelor de provincie, calda plictiseală a pretențiilor unor mătuși obsedate de ordine pentru oricare copil din lume și mai ales pentru copiii foarte curioși din fire și legea nescrisă a vrăjitoriei de pretutindeni, care spune că magia o poți descoperi oriunde și oricând, e suficient doar să-ți deschizi sufletul și să închizi pentru o clipă ochii. De multe ori este destul să citești o carte bună cum este “Mira și Dragonul alb” pentru a te lăsa complet absorbit de lumea magică a vrăjitorilor de tot felul, a vrăjilor și animalelor fantastice.

   Margit Ruile s-a născut în orașul Augsburg în anul 1967. A făcut studii legate de film în Munchen lucrând apoi în acest domeniu. “Mira și Dragonul alb” a fost publicată în 2012  și este cartea sa de debut în ceea ce privește cărțile destinate copiilor, fiind o apariție editorială deosebită prin ilustrațiile asigurate de Laurence Sartin.

   Laurence Sartin este un foarte cunoscut ilustrator de cărți pentru copiii. S-a născut în anul 1949 în orașul Worthing, Sussex din Marea Britanie. A început să deseneze de mic copil sub influența mamei sale o foarte talentată portretistă. S-a decis pentru meseria de ilustrator de cărți la vârsta de 24 de ani. În 1984 se instalează la Munchen în Germania în această calitate de ilustrator. Dar va lucra și în Elveția ca director de artă într-o editura și din nou în Germania ca profesor de desen la academia din Regensburg. Astăzi locuiește în Franța, în Beyssac, Correze unde pictează dar și continuă să facă ilustrații pentru cărțile destinate copiilor. Ilustrațiile sale asigură o mare parte din succesul acestor cărți.

  “Mira și Dragonul alb” este primul volum dintr-o trilogie care deja a apărut în totalitate în limba germană. Volumul al doilea se intitulează “Mira și bilele vrăjite” iar cel de al treilea “Mira și cartea cu dragoni”. Abia aștept ca editura “Univers Enciclopedic Junior“ să asigure apariția întregii trilogii.

   “Mira și Dragonul alb” de Margit Ruile  a apărut la editura Univers Enciclopedic Junior în anul 2016 în traducerea excelentă a traducătoarei Odette Sofronescu și cu ilustrațiile deosebite din cartea originală ale lui Laurence Sartin.

   Cartea are 25 de capitole fiecare cu titlu propriu explicit pentru un copil care citește singur acest gen de roman destinat copilăriei. Pentru că este vorba de un roman în adevăratul sens al cuvântului, cu personaje multiple, situații complicate și o permanentă întrepătrundere între lumea reală și lumea magică. Este un roman clasic, atemporal pentru că nu aveam nici un fel de amănunte legate de universul tehnologic specific mileniului trei, elemente accesibile și curente și în viața copiilor de astăzi. Este chiar odihnitor să citești o poveste atât de atractivă în care nu întâlnești nici calculatoare și nici telefoane mobile.

   Personajul principal este Mira, o fetiță obișnuită aflată în vacanța de toamnă, acea vacanță pe care o au elevii din clasele mici la începutul lunii noiembrie. Pentru că mama sa trebuie să plece într-o delegație la Berlin, Mira este trimisă să-și petreacă vacanța la mătușa ei, Lisbeth, sora uneia dintre bunicile ei, pe care Mira nu o cunoștea. Așa că pentru prima dată în viața ei, Mira pornește fără prea mare entuziasm într-o călătorie cu trenul de una singură pentru a ajunge în orașul Schwarzburg  în care locuia mătușa. Are cu ea un rucsac cu tot ce-i trebuie și cartea  “Călătoriile lui Gulliver” pentru a avea ce citi. Încă din tren are parte de întâmplări neobișnuite. Mai întâi își dă seama că și-a uitat biletul de tren folosit pe post de semn de carte, acasă, pe masa din bucătărie. Apoi face cunoștință cu o fetiță ciudată ce se prezintă cu numele de Miranda. Arată ca un copil al străzii, mănâncă râme, vrăjește conductorul să nu le ceară bilet de tren dar  nu știe să citească. Așa că Mira este cea care îi citește ce scrie pe un sul de hârtie vechi și lipit cu o pecete. Mesajul nu era însă pentru un copil obișnuit ci doar pentru cei din lumea vrăjitorilor. Ajunsă la mătușa Lisbeth, Mira trebuie să se adapteze uni lung și plicticos șir de reguli de viață care pentru ea, ca pentru orice copil, sunt foarte plictisitoare. Așa ca amintirea Mirandei pe care o redescoperă în turnul cel vechi al orașului, ca și cartea cu dragoni pe care Mira o ia din turn, vor fi exact ceea ce-i trebuie pentru a-și transforma vacanța plictisitoare într-o vacanță de neuitat. Copiii dar și adulții vor descoperi citind toate cele 25 de capitole ale cărții că  vrăjitorii trăiesc chiar lângă noi,că multe case vechi nu sunt decât locuințe ale vrăjitorilor în care piticii vorbesc cu fântânile arteziene și că fiecare pisică mult îndrăgită de o câte o doamnă în vârstă, nu este altceva decât un vrăjitor în căutarea unei case frumoase și calde și a mâncării pe săturate. Nu uitați să priviți cu atenție ochii pisicilor. Pentru că sigur pisicile cu ochi albaștri nu se întâlnesc chiar la fiecare colț de stradă.

   Romanul pentru copiii “Mira și Dragonul alb” este o lectură cuceritoare și pentru că personajele create de Margit Ruile pune accentul pe valori morale atât de necesare formării la vârsta copilăriei. Îi învață pe micii cititori cum să fie curajoși, răbdători, curioși la modul constructiv, ordonați, toleranți, cinstiți. Și îi învață puterea nebănuită a cărților care prin simpla lor lectură îi poate ajuta să se transforme în tot ce își doresc. Scriitoarea folosește un stil de scriere imaginativ, vesel, antrenant, plin de viață. Folosește un vocabular accesibil copiilor, dar fără a fi sărac sau lipsit de nuanțe. Ilustrațiile cărții sunt extrem de sugestive și ajută la înțelegerea poveștii dar și la imprimarea ei în memorie.

   În ciuda faptului că este o carte pentru copiii, ea poate fi citită cu plăcere și de adulți și cred ca părinții ar trebui să o citească pentru a putea discuta cu copiii lor despre povestea în sine, dar și despre semnificația ei. Poate constitui o excelentă lectură suplimentară pentru școală care dă profesorului posibilitatea de a discuta cu elevii despre cât de important este să știi să citești și cât de complex este de fapt cititul.

   Pornită în călătoria înapoi spre casă după săptămâna de vacanță, Mira era cu totul alt copil decât cel care plecase fără tragere de inimă spre mătuşa Lisbeth.

Afară se perinda peisajul de toamnă. Câțiva călători se înghesuiau pe culoarul îngust de lângă compartimentul Mirei, fără să i se alăture. Se gândea la Miranda și la vrăjitoarea Fa, la dragonul alb și la trădătorul de Hippolyt, la vrăjitoarea neagră cea rea și la toți ceilalți vrăjitori și ființe pe care le întâlnise în această săptămână ciudată.” p.229

   Romanul are un final deschis. Povestea nu se încheie definitiv, ci va continua, și Mira va avea șansa să descopere și alte personaje și întâmplări din lumea magiei.

Mulțumesc editurii Univers Enciclopedic Junior pentru cartea pusă la dispoziție.

 

univers enciclopedic

 

univers enciclopedic junior

Cartea Mira şi Dragonul Alb, de Margit Ruile a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers Enciclopedic.

 

by -
9

Cel mai puternic glas

Poveste

   Estebano Cortez nu-şi imagina ce emoţii avea să-l treacă când cel de-al douăsprezecelea căţel al său avea să se simtă rău. Albano, căci aşa-l chema pe căţel, mânca iarbă şi o vomita mai apoi cu o spumă albă. Avea ochii roşii, o privire bolnăvicioasă şi nasul nu-i mai era ud. Atingând uşor nasul căţelului, Cortez simţi că nu mai era ud, deci câinele nu era sănătos, după cum spunea tradiţia columbiană.

   Avuse de-a lungul timpului douăsprezece animale de companie, toate căţei, toţi băieţi. Îi iubea foarte mult şi imediat ce îl curpindeau durerile bătrâneţii se juca cu micuţele creaturi şi starea i se ameliora substanţial.

  Primul căţel, Cruz, îl adusese tatăl lui de la ferma la care lucra şi era un Husky Siberian. Murise de timpuriu, aflat în floarea vârstei.

   Cel de-al doilea era un Mops pe nume Mateo, jucăuş şi mâncăcios. Acesta murise de bătrâneţe, chiar în ziua de 24 septembrie, trăind fix nouă toamne.

  Al treilea, Alonzo era de rasă “Beagle”, frumos şi cu ditamai urechile maro. Îl iubise mult Estebano Cortez, fiindcă era câinele bunicii sale, Cielo.

  Al patrulea era un Ciobănesc german. N-avea nume şi când îl chema la el, Estebano folosea apelativul mult prea popular: cuţu’-cuţu’.

   Locul cinci a fost rezervat de un Labrador Retriever dur, însă drăguţ. Blana îi era de-un alb pur, precum zăpada proaspăt aşternută, iar la gât avea o zgardă albastru-smarald cu un mic pandantiv în formă de os. Nici acesta nu avea nume, dar bătrânul Cortez îl chema cu un alt apelativ pentru a nu-şi aminti de ciobănesc, şi respectiv pentru a nu se mai chinui să-şi amintească numele lui, cu toate că nu-l botezase în niciun fel.

  Rottweiler-ul Enrique, al şaselea, îşi muşca chiar şi stăpânul, Cortez fiind nevoit să-şi facă zeci şi sute de injecţii împotriva bolilor transmisibile. Nici frumos nu era, aşa că l-a dat unui om de afaceri celebru, pentru că tocmai când voia să scape de el, Martin Scott, actorul câştigător a 67 de premii Oscar, trecea prin satul lui Estebano şi voia un câine. Cortez nu voia în ruptul capului să-l dea, soţia sa Rosa Tereza, da. Îl lucrase pe la spate pe soţul ei, iar Cortez nu a iertat-o nici acum, conştient de faptul că obţinuse nu mai puţin de 78 de muşcături, chiar şi în locurile mai sensibile.

  Al şaptelea, pe nume Julio, era un Pudel mic de tot. Avea o coadă ca un pămătuf decolorat de praf, iar părul de pe tot corpul îi era ondulat. Ăsta îi intrase la suflet Rosei, deoarece nu mânca mult. Murise tot de bătrâneţe, trăind 12 ani. De-a lungul vieţii a demostrat că este alert, loial, activ şi inteligent, ba chiar uşor de dresat.

   Numărul opt era un căţel vioi, extravertit, jucăuş şi prietenos, de tip “Shih Tzu”. Numele era unul ciudat, iar Cortez l-a uitat repede, strigându-l simplu “C.”. N-a murit, nici bolnav, nici de bătrâneţe, nici de nimic, ci a fost donat unei campanii de dresare.

  Al nouălea era un Bichon Maltez, cu numele Aurelio. Ajunsese din Malta pe un vas de croazieră, strecurându-se în bagajul unei femei bătrâne. Nu se mai despărţise de ea, iar Corez doar s-a apropiat de el şi acesta a sărit în braţele lui. Astfel, biata femeie a scăpat de bichon. În semn de apreciere, Estebano şi Roza îi organizase o fastuoasă petrecere de “Bun-venit!”. Nu prea au fost invitaţi, ce-i drept, doar câţiva vecini plictisiţi şi gata să profite de bunătatea familiei Cortez. Au fost întinse mese mari şi pline, iar în carafele de sticlă au tronat vinuri aduse tocmai din Provence, respectiv Marsillia.

   Al zecelea era tot un ciobănesc german, precum cel fără nume. Acesta a avut un nume ciudat dat de bătrâna satului, Moniba. Memoria scurtă a fostului avocat Cortez îi juca feste şi când a fost întrebat cum îl cheamă s-a gândit şi răzgândit şi probabil se mai gândeşte şi acum dacă n-ar fi murit. Căţelul fără nume era de-un negru aprins cu pete de foc şi mânca mult. Pentru că se îngrăşase, Estebano îl pusese la cură, însă n-a rezistat prea mult această cură, căţelul rupând lanţul de care era legat, dărâmând coteţul şi sărind în grădina vecinei Genoveva. A mâncat câte găini a dorit, până când şi-a umplu golul imens din stomac. Mult s-au mai blestemat Cortez şi Genoveva pe baza acestei fericit eveniment pentru Cortez (pentru că a supărat-o pe vecină) şi nefericit pentru biata Genoveva.

   Penultimul era un Ogar irlandez, urât şi cu mulţi purici. De fiecare dată când sărea gardul venea înapoi cu căpuşe şi alţi paraziţi ce-l făceau trist. N-am murit, ci a fugit de acasă, sătul până peste cap şi enervat la culme de pupăturile bătrânului Cortez Estebano.

   Ultimul, cel puţin până în momentul când am aşternut povestea pe hârtie, a fost Pufulete, un Beagle. Avea un corp masiv, robust, un craniu lat şi o expresie rugătoare. Îşi iubea stăpâni şi uşor-uşor a fost dresat de familia Cortez, fiind inteligent, amabil şi hotărât. Pufulete şi-a sărbătorit a cincisprezecea aniversare la un concurs pentru câini, vara trecută, organizat de mai marii conducători ai Columbiei.

   Când avea 13 ani, frumosul căţel s-a simţit rău şi mânca iarbă proaspătă de parcă era hrana lui preferată. Nici prin gând nu i-a trecut lui Estebano Cortez că acesta dorea doar să-şi “cureţe” sistemul digestiv. De dimineaţă, la ora 5 bătrânul Estebano a simţit o durere groaznică la inimă şi a fost cât pe ce să facă un infarct. Cum l-a zărit pe căţel, starea lui Cortez s-a înrăutăţit, în loc să se îmbunătăţească, pentru că a văzut câinele vomitând iarbă cu o spumă albă. L-au apucat greţurile şi pe el, inima l-a încercat din nou, luând-o la trap, iar capul îl durea tare. Soţia sa se tot foia pe lângă el, neştiind ce să îi facă mai întâi: să-i aducă o citrică, să-i dea un pahar cu apă, să-l lovească cu mâna pe spate sau să îi dea o pastilă de tensiune?

 Cu ultimele puteri, Estebano a zis:

– Ch- che- cheam- cheamă doctor veter-veterinar, Ro, Rosa!

– De ce? Nu vrei să-l chem pe doctorul nostru de familie să vadă ce-ţi poate face pentru aţi reveni?

– ROSA!

De îndată ce auzi acest cuvânt, Rosa Cortez fugi în casă, luă câteva monede şi se îndreptă către cabina de telefon, singura din satul acela naufragiat şi părăsit.

– Doctore, vino repede la mine acasă! DOCTORE! Doctore, mă auzi? Rosa rosti pe un ton grav şi accentuat ultimele cuvinte.

– Bună ziua, doamnă! Cine sunteţi?

– ROSA, tâmpitule! Vino, moare Estebano!

– Doamnă, eu sunt specializat în tratarea animalelor de companie, nu a oamenilor.

– Vino! Dacă moare Estebano, îţi jur că vin după tine cu cel mai ascuţit cuţit moştenit de la tata şi te toc precum carnea pentru tocană.

   Înspăimânat de cruzimea vorbelor, doctorul Placidia nici nu închise telefonul mobil când plecă şi Rosa înjura şi blestema cât o ţinea gura. Fără a observa că în jurul său se strânsese mai bine de 20 de cetăţeni, Rosa urla cât o ţinea glasul. Nu observă nici că doctorul ajunsese deja, tratase câinele, iar soţul ei îşi revenise, şi nici că erau în spatele ei şi o smotoceau şi ţipau la ea, însă Rosa se gândi că era vreun vecin şi continuă să urle şi probabil urlă şi acum, dacă nu cumva a lăsat-o glasul sau poate a răpit-o moartea.

SFÂRŞIT!

Sursa foto http://zooglobal.ru

Coroana celor trei.Cartea intai,de J.D.Rinehart

„Urzeala tronurilor pentru tinerii cititori!“

O saga captivantă plină de magie şi monştri, vrăjitori şi război, în îndepărtatul regat Toronia. Secretele de familie se împletesc cu magia într-o poveste în care creaturile ciudate, bătăliile şi puterea determină destinele tripleţilor Tarlan, Elodie şi Gulph. Separaţi la naştere, cei trei cresc fără a şti nimic unul despre celălalt. Totuşi, există o profeţie străveche, în care se vorbeşte despre cum, într-o bună zi, cei trei se vor regăsi şi, astfel, vor reuşi să readucă pacea în regat.

„Un început minunat pentru ceea ce se anunţă a fi o saga reuşită!“-School Library Journal

Sursa foto şi text: Editura Rao

by -
5

„ Cartea aleasă e un bun prieten/ A fi tobă de carte.”

 

Dorodont- Motanul Învăţat de Tatiana Scripa-Rubrica Piticot

Ilustrații:Viorica Didic- Vlas

Despre autoare

   Tatiana SCRIPA s-a născut la 13 martie 1963 în or. Herţa, reg. Cernăuţi, Ucraina. Lector universitar la Catedra de pedagogie şi psihologie generală a Universităţii de Stat din Tiraspol, cu sediul în Chișinău. 
Laureată a Festivalului Internațional de Poezie ,,Renata Verejanu”, Chișinău, edițiile 2014 (poezie) și 2015 (eseu); Laureată a Festivalului Internațional de Poezie ,,Nichita Stănescu”, București, 2015

tatiana-sipca

   Astăzi vă recomand o carte de poezie și creativitate. Am cunoscut autoarea la târgul de carte Guadeamus, care i-a oferit lui Răzvi această deosebită cărticică, o persoană foarte drăguță.

Cartea are 32 de pagini,  ilustrațiile colorate și atractive, o copertă  lucioasă și simpatică, pentru copii peste 7 ani.

„Moto

   S-adunăm doar fapte bune

 Și –din- cărți –înțelepciune ! „

Ghicitori, proverbe, poezii, jocuri creative.

 „ Pomul se îndreaptă cât e mic

   E om frumos, dar năravul îl strică”

     Cartea este foarte utilă pentru copii, bine scrisă, amuzantă și plină de învățături.

Vă ofer un fragment dintr-o poezie:

                  „        MOFTUL

Un copil emoționat,

Dar,pesemne, motivat,

Povestea unui pisic

O istorie cu tâlc.

 

Dorodont a priceput-

Are sensul de-nceput,

Se laudă și-alți copii

Cum trebuie-sau nu-să fii:

– Mi-a venit, recent, un moft,

Pe motiv că este copt.

Era moft cu rădăcini

Cel ce caută pricini:

Când i-așa, iar nu-i așa,

Iar un fel e de alt fel!

Drege, face, doar ce-i place,

De pe calea-i nu se-ntoarce!

Nu-i cuminte, nici nu tace:

– Iată, dragul meu copil,

Vreau ca tu să ai profil

Și cu mofturi bosumflate

Să te-apuci de rele fapte!”

…………………………………

Recomand să citiți continuarea, a acceptat copilul provocarea?

„ Cartea aleasă e un bun prieten/ A fi tobă de carte.”

tatiana

 

 

 

 

by -
6

                 Despre munţi-informaţii pentru cei  mici

   Sunt foarte multe informații pe care noi nu le cunoaștem, aceste informații sunt de multe ori necesare pentru copii. M-am gândit să fac acest  scurt articol în care să menționez câteva dintre lucrurile cele  ai importante despre munți. De câte ori suntem întrebați de copilașii noștri anumite informații căutăm pe google sau sunăm un prieten.

 Cei mai înalți munți de pe glob: 

Everest, Himalaya – 8846 m

K2, Himalaya -8611  m

Aconcagua, Anzi -6960 m

McKinley, Lanțul Alaska -6149 m

Kilimanjaro – 5895 m

Mont Blank, Alpi – 4807 m

Fujiyama, Japonia -3776

   Lanțurile muntoase

   *Munții Stâncoși, Munții Mexicului și Anzi fac parte din același lanț muntos. Acesta se întinde pe aproape întreaga lungime  a celor două Americi.

   *Bariera de munți a Atlanticului este unul dintre numeroasele lanțuri muntoase subacvatice. Are o lungime de peste 11.250 km.

   *Himalaya- cel mai înalt lanț muntos de pe glob.

   *Munții sunt şi vulcanici. Când un vulcan erupe, cenușa, aburii și roca topită, numită lavă, ies la suprafață, din scoarța pământului. Lava curge în jos, pe panta vulcanului.

   Partea cea mai înaltă a unui munte se numește pisc. Cei mai mulți munți au piscurile acoperite cu zăpadă tot timpul anului. Nivelul la care zăpada se sfârșește este numit limita zăpezii.

    Mai jos de vârfurile înzăpezite ale munților se află povârnișurile abrupte și stânci ce stau să fugă la vale.

   În josul acestor povârnișuri se află pajiști alpine, unde doar plantele mici pot să trăiască. Aici pot fi întâlnite mai multe animale.

   La aceste înălțimi, copacii nu rezistă din cauza frigului și a vânturilor puternice. Nivelul de la care se întâlnesc copaci se numește linia vegetației arborescente.

   Unele specii de păsări zboară în apropierea piscurilor munților. Sunt de obicei păsări ale căror aripi au anvergură foarte mare, ce le ajută să zboare chiar dacă vânturile bat cu putere.

   În timpul verii caprele și oile de munte trăiesc pe versanții stâncoși. Se cațără pe versanții abrupți ai munților și sar din piatră în piatră.

   Multe specii de flori, viu colorate, cresc pe versanții plini de iarbă. Insectele, cum ar fi albinele şi fluturii, zboară printre flori.

   Pădurile din munți sunt adăposturi pentru multe viețuitoare, cum ar fi puma, ursul Wolverin și porcul spinos.

   Sursa – Viața sălbatică a lumii – Editura Aquila 1993

by -
9

      Recomandare cărţi pentru copii

1. Micuțul Nicolas în vacanță–Goscinny Sempe

Pagini: 135

Editura: Arthur

   Când vine vara e grozav de tot, pentru că e perioada vacanțelor. Și, pentru că e anul în care tatăl lui Nicolas decide că-și vor petrece vacanța în sudul Franței, mama face rezervare la un hotel din Bretania. N-are nimic dacă plouă, pentru că domnul Lanternoiu se oferă să-i distreze pe toți copiii cazați acolo.

  Când Nicolas pleacă în tabără fără părinți e încă și mai grozav. N-are nimic că tatăl uită să-i dea și bagajul la urcarea în tren. În Tabăra de Azur își face o mulțime de prieteni noi: Gualberto- căruia îi place să doarmă, Paulică–el vrea mereu acasă la mama și la tata, și mulți alții……Fac baie în mare, merg în drumeții și la pescuit. Ce mai, e bine de tot!

Această carte este amuzantă și perfectă pentru copiii plini de viață, dornici de aventură.

 2. Povestea Ellei–Gail Carson Levine

Pagini: 245

Editura: Arthur

   Neînfricata Ella este complet neputincioasă în fața unei …porunci. La nașterea ei, Lucinda, o zână zăpăcită,  i-a făcut un dar cât se poate de neobișnuit: darul supunerii. Biata de ea trebuie acum să îndeplinească orice ordin, oricât de caraghios sau de nedrept ar fi. Iar mama și surorile ei vitrege îi cunosc secretul și profită de el ca să-i facă viața un chin.

     Această poveste este o rescriere a basmului Cenușăresei, doar  că Ella nu așteaptă prințul, ci o caută chiar ea pe Lucinda, pentru a o ajuta să anuleze darul blestemat. În această  poveste găsim o super Prințesă pe care  o vei iubi cu siguranța, cât și zâne, cavaleri, căpcăuni, elfi. Recomand această carte chiar și pentru adulți. E o poveste relaxantă și femecată.

Cea mai frumoasă carte de sărbători: Un băiat numit Crăciun, de Matt Haig apare la editura Nemi

     Editura Nemi publică cea mai frumoasă carte de sărbători: Un băiat numit Crăciun, de Matt Haig, cu ilustrații de Chris Mould și traducere de Veronica D. Niculescu. O poveste care le are pe toate: zăpadă, aventuri, magie, umor, reni, turtă dulce, elfi, spiriduși și un băiat pe nume Nikolas căruia nu-i e teamă să creadă în magie.

    Frumos întrețesută printre rânduri, lecția pe care o învață Nikolas și, odată cu el, copiii de toate vârstele care citesc cartea, este că adevărata magie a Crăciunului este magia dăruirii, un dar de care ne putem bucura cu toții.

    Plină de înțelepciune și umor, Un băiat numit Crăciun, este deja un clasic în devenire, o poveste neobișnuită și incitantă, scrisă de autorul de succes Matt Haig și minunat ilustrată de Chris Mould.

    Drepturile pentru ecranizarea cărții au fost cumpărate de Blueprint și Studio Canal, iar scenariul va fi semnat de Ol Parker.

    „Cea mai frumoasă poveste de Crăciun scrisă în ultimele decenii“ Stephen Fry

    „Un nou clasic măreț. Amuzant, un pic trist și absolut strălucit. Se pare că, de fapt, știam doar jumătate din poveste.“ Simon Mayo, BBC

    „Un ren numit Blitzen și o căciulă roșie puțin cam neobișnuită… această poveste de Crăciun ar putea să-l emoționeze chiar și pe Scrooge.“ The Guardian

    „Lectura cărții se aseamănă cu plăcerea de a sta lângă foc într-o zi friguroasă… E cartea perfectă pentru Crăciun din toate punctele de vedere.“ The Independent

    Matt Haig, scriitor și jurnalist, s-a născut pe 3 iulie 1975 la Sheffield, în Marea Britanie. Este un scriitor prolific, multe dintre cărțile lui fiind bestselleruri sau în curs de ecranizare. Printre cele mai cunoscute sunt: The Last Family in England (2004), Shadow Forest (2007), Runaway Troll (2008); Umanii (2013; trad. rom. Nemira, 2015), Băiatul Echo (2014; trad. rom. 2015) sau Reasons to Stay Alive (2015). Apărută în limba engleză în 2015, Un băiat numit Crăciun a avut un succes imens, fiind tradusă în peste 20 de limbi și va fi ecranizată de Blueprint și Studio Canal. În 2016 a apărut și continuarea, The Girl Who Saved Christmas, iar autorul a anunțat că lucrează și la un al treilea volum, dar deocamdată a păstrat misterul asupra titlului.

   Chris Mould a început Școala de Arte la 16 ani. A câștigat Nottingham Children’s Book Award și a fost nominalizat la Sheffield Children’s Book Award. În prezent locuiește în Yorkshire, este căsătorit și are doi copii. Își iubește munca și-i place să scrie și să deseneze genul de cărți pe care i-ar fi plăcut să le aibă în bibliotecă când era copil.

by -
18

Pisicile războinice. Foc și gheață, de Erin Hunter

Titlu original: Warriors. Fire and Ice

Traducere din limba engleză: Oana-Marina Badea

Editura: All

Colecția: Galaxia Copiilor

Anul apariției: 2015

Număr pagini: 352

  De fapt și de drept, Erin Hunter nu este un autor, ci sunt 6 la număr! Kate Cary, Cherith Baldry, Tui Sutherland, Gilian Phillip, Inbali Iserles și Victoria Holmes sunt numele scriitorilor incredibil de talentați reuniți sub această umbrelă.

   La începutul anilor 2000, Vicky Holmes a primit din partea prestigioasei edituri Harper Collins provocarea de a crea un roman pentru copii despre pisicile sălbatice. A răspuns cu scepticism, temându-se că va seca rapid izvorul ideilor pe această temă. De la proiectul unui unic roman, din împletirea subiectelor de război, politică, iubire damnată și conflict religios, ramificate prin întâlnirea mai multor destine și prin dezvoltarea complexă a caracterelor la limita dintre bine și rău, au rezultat în cele din urmă 6 sub-serii a câte 6 volume fiecare. Lui Vicky i s-au alăturat ceilalți autori și așa a luat naștere pseudonimul literar Erin Hunter.pisicile-razboinice

   Îmi place literatura pentru copii și chiar nu-mi este jenă să recunosc. Deși am crescut, uneori am nevoie de a citi și cărți din această categorie. Îmi amintesc de copilărie, îmi oferă o stare de voioșie, un fel de refresh, o doză de optimism. Mă fac să conștientizez trecerea timpului, dar și un lucru și mai important. Nu există cărți pentru adulți și pentru copii. Nu. Există doar cărți pe care le percepem într-un mod pe când suntem copii și în altul când creștem. E și normal. Ne maturizăm, experiența de lectură e din ce în ce mai vastă, privim în mod diferit ceea ce se află în spatele cuvintelor.

   O carte pentru copii pe care am citit-o cu mare drag este volumul doi din seria ,,Pisicile războinice”. Mi-a plăcut nespus prima parte, așa că nu am putut rata continuarea. Mi se pare excelentă abordarea autorilor, scriitura, acțiunea în sine. Sunt genul de cărți pe care le citești dintr-o suflare, stând permanent cu sufletul la gură, nerăbdător să afli ce se va mai întâmpla. Nu-ți dai seama cât de repede trece timpul în compania acestor animăluțe extrem de simpatice, cu personalitați proprii.

  La baza seriei se află cele 4 clanuri de pisici sălbatice: Clanul Tunetului, Clanul Umbrelor, Clanul Vântului și Clanul Râului. Pădurea în care locuiesc este împărțită, astfel încât fiecărui clan îi revine un teritoriu. În cadrul fiecărui clan există un sistem de organizare inspirat din viața oamenilor. Există o ierarhie socială, fiecare pisică știind ce rol are de îndeplinit. Puii născuți de regine, devin ucenici și mai apoi războnici ai clanului. Conducătorul are grijă de bunul mers al lucrurilor, alături de secundul său. Bătrânii, vechi războinici și regine, sunt membri respectabili ai clanurilor, nedați la o parte de cei tineri. (Cred că am putea învăța și noi ceva din asta, nu? :- )

   Clanurile trăiesc după legi și tradiții moștenite din moși-strămoși, au încredere în semnele trimise de divinitatea lor – Clanul Stelelor. Am putea spune că reprezintă o proiecție a societății omenești, o satiră cu privire la defectele și virtuțile acesteia. În orice caz, totul este atât de realistic, mai mult decât simplă ficțiune.

  În primul volum, un motan de casă ajunge să facă parte din Clanul Tunetului. Dintr-un ucenic timid, ce abia a cunoscut această lume diferită, ajunge un sprijin de nădejde pentru clanul ce l-a adoptat. Joacă un rol esențial în victoria împotriva Clanului Umbrelor, este numit războinic. Însă aventura abia acum începe pentru Inimă de foc…

  În volumul ,,Foc și gheață”, situația se înrăutățește considerabil, chiar dacă conducerea tiranică a Clanului Umbrelor a fost îndepărtată. Clanul Râului are din ce în ce mai puține resurse de hrană, Clanul Vântului se află într-un dureros exil. Balanța s-a dezechilibrat într-un mod dramatic. Stea Albastră, conducătoarea Clanului Tunetului, ia măsuri. Astfel Inimă de Foc și tovarășul său, Dungă Cenușie, aduc înapoi clanul alungat de pe teritoriul său. Celelalte două sunt obligate să accepte această decizie, însă asta nu le împiedică să pună la cale o alianță.

 

,,Pentru prima dată, Inimă de Foc și Gheară de Tigru erau îngrijorați de același lucru. Era o alianță neașteptată  în cadrul Clanurilor. După riscul pe care și-l asumase Clanul Tunetului pentru a ajuta Clanul Umbrelor să-l alunge pe Stea Căzătoare, cum putea Clanul Umbrelor să se alieze în momentul acela cu Clanul Râului?”

   Vine iarna, perioadă în care unele pisici se îmbolnăvesc, în ciuda leacurilor naturiste. Pisoii sunt cei mai afectați, câțiva dintre ei mor. O mare pierdere pentru clan, căci viitorii războinici ar fi fost de mare folos. Stea Albastră își pierde penultima viață (doar conducătorii de clan primesc cele nouă vieți de la Clanul Stelelor), situația pare să o depășească. Inimă de Foc e sigur de relele intenții ale secundului Gheară de Tigru, descoperă că Dungă Cenușie s-a îndrăgostit de fiica Clanului Râului, însă nu poate face nimic.

 

,,I se opri respirația chiar înainte de zori. Inimă de Foc aproape că adormise, când își dădu seama că peștera este cufundată în liniște. Nu se auzea niciun zgomot nici din afara taberei, ci doar o tăcere mormântală, de parcă întreg Clanul își ținea respirația. Stea Albastră era complet nemișcată. Inimă de Foc știa că e alături de Clanul Stelelor, pregătindu-se pentru singura viață care îi mai rămăsese. O mai văzuse pe Stea Albastră pierzându-și o viață. Îl furnică pielea din cauza liniștii ciudate care părea să îi învăluiască trupul, dar nu putea face nimic, așa că așteptă.”

  Se plimbă adesea pe lângă teritoriul oamenilor, o întâlnește pe surioara sa, de la care se procopsește cu un pui pentru clan. Bătălia dintre clanuri este iminentă. Va reuși Inimă de Foc să-și răspundă la propriile întrebări? Va putea contribui la echilibrarea balanței, la instaurarea păcii între clanuri? Va dovedi că este un prieten adevărat care pune prietenia mai presus de loialitatea față de clan? Răspunsurile la aceste întrebări le veți afla citind ,,Pisicile războinice. Foc și gheață”.

 

  ,,Inimă de Foc era copleșit de emoții. Era ruda lui de sânge, născută într-o casă de Două-Picioare, la fel ca el! Merse încet către Prințesa, își frecă botul de al ei, apoi se aplecă și mirosi pisoiașul. Mirosea a căldură și a lapte – străin, dar oarecum familiar. Îl linse drăgăstos pe cap, iar puiul mieună, deschizând gura rozalie, ca să-și arate dințișorii albi. Prințesa se uită la fratele ei, cu ochii strălucindu-i de bucurie.

– Ți l-am adus ție, Inimă de Foc, mieună ea încet. Vreau să-l duci înapoi la Clanul tău, ca să fie noul tău ucenic.”

   Sunt nerăbdător să citesc continuarea, căci presimt că multe-multe alte peripeții vor mai avea loc. Cu siguranță vă va plăcea această poveste, plină de lecții de viață. De aceea, vă invit să lecturați această carte, să porniți alături de Inimă de Foc și de pisicile războinice într-o aventură incredibilă, cu primejdii la tot pasul, dar și cu o recompensă pe măsură…

PĂRERILE CRITICILOR:

„O carte plină de suspans, pentru toți cei care se întreabă ce visuri de grandoare nutrește motănelul de pe preșul de la ușă.“ – Publishers Weekly

 

„După ce citești Pisicile războinice, nu mai ai încredere nici măcar în Motanul Încălțat.“  –Kirkus Reviews

LECTURĂ PLĂCUTĂ!Editura All

Cartea Pisicile războinice. Foc și gheață, de Erin Hunter a fost oferită pentru recenzie de Editura All. Poate fi comandată de pe site-ul Editura All. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook

by -
6

Cărți pentru copii

   Câteodată ne întrebăm ce cărți să mai cumpărăm Piticoților noștri pentru ca aceștia să îndrăgească lectura. Astăzi eu și Răzvi vă recomandăm cele mai recente cărți pentru copii pe care le-am primit cadou de la un prieten drag.

  1. UN URS PE NUME PADDINGTON –MICHAEL BOND

    O zi caldă de vară pe peronul unei gări, lume multă, gălăgie și… un colț întunecat. Acolo stă cuminte pe o valiză un urs cu ochii rotunzi, acoperiți de o pălărie cu boruri largi. De unde vine și ce caută în gara Paddington veți afla călătorind cu noi în lumea plină de aventuri a misteriosului urs.

   Această carte este una dintre acelea pe care le vom iubi împreună cu copii și încă de la primele rânduri. Aventura, amuzament, emoție, mister, iubire. Scris mare, cursiv, imagini, perfectă pentru copii de la 6 la 14 ani (deși recunosc m-a prins și pe mine).

„- Vai, se adresă el lumii în general. Iar am dat de bucluc. Dacă el dărâmase toate lucrurile. și presupunea că da, urma să fie luat din nou la întrebări. De fapt, mai multă lume avea să fie luată la întrebări. Oamenilor nu le plăceau explicațiile primite. Va fi dificil să le explice că îi căzuse gluga pe ochi.”

  1. DANNY, CAMPIONUL LUMII – ROALD DAHL

   Danny este un băiat norocos: tatăl lui îi spune povești în fiecare seară, îi construiește zmeie și lampioane, îl învață să repare mașini… Este cel mai minunat și mai aventuros tată pe care l-ar putea dori un băiat, dar are un secret periculos, care le-ar putea aduce multe necazuri. Și, odată ce-i descoperă secretul, Danny pune și el umărul la sabotarea celui mai antipatic om din ținut.

   O carte uimitoare sensibilă și emoționantă, tot ceea ce trebuie pentru ca lectura să devină un obicei plăcut pentru copiii noștri. Autorul donează 10% din drepturile de autor ce le câștigă în urma vânzării acestei cărți fundațiilor create de el, pentru ajutarea copiilor bolnavi. Aceste ajutoare constă în infirmerie, echipament medical și jucării.

 „Am stat foarte calm pe patul meu, urmărind cum tata punea capsulele una câte una înapoi în sticluță. Mai că nu-mi venea să cred ce se întâmpla, faptul că eram pe cale să dăm lovitura, că tata și cu mine urma să facem să dispară practic întregul cârd de fazani neprețuiți ai domnului Victor Hazell. Doar gândindu-mă la asta, și simțeam că mă trec mici fiori de curent prin tot corpul. „

RECOMANDĂM CU DRAG

     VERO ȘI RĂZVI

by -
15

Copiii de azi sunt viitorul nostru de mâine

               Educația și cei 7 ani de acasă

   Astăzi vreau să ating un subiect important care ne privește pe toți direct sau indirect, anume: EDUCAȚIA COPIILOR

   Ce este educația?

   Educația este – buna creștere, cunoașterea bunelor maniere, dezvoltare intelectuală și morală, comportare civilizată în societate, acumulare de informații necesare pe parcursul vieții.

   Cine trebuie să ofere educație părintele sau cadrul didactic?

   Aici vroiam să ajung. De foarte multe ori am auzit părinți care sunt revoltați pe cadrele didactice pentru comportamentul  și lipsa de cunoștințe  ale copilului, așa cum am  auzit cadre didactice care acuză părinții pentru tot ceea ce face sau nu face copilul.

   Astăzi vorbim despre responsabilități și cui revin aceste responsabilități.

   Responsabilitatea părinților

   Trebuie să recunoaștem că cei șapte ani de acasă contează la fel de mult ca 5 ani de facultate. Deci, aici părinții au responsabilitatea de a găsi metoda de bună creștere și îndrumare a copilului.

   Cu siguranță nu toți părinții au studii superioare, sau nici măcar studii medii, cel mai probabil informațiile vor veni pe parcurs, la grădiniță și școală.

   Cei șapte ani de acasă sunt de fapt primele învățături: cuvinte importante încărcate cu sentimente (mulțumesc, te rog, iartă-mă).

   Unii părinți recurg la violență, o palmă la fund ( bătaia e ruptă din rai), ceea ce e greșit. Iubirea, încrederea, răbdarea, înțelegerea și comunicarea cu copilul este un factor important pentru primele lecții ale educației. Exemplu pe care copilul îl urmează este acela care e cel mai aproape: părintele.

   În zilele de azi părinții folosesc adesea replica: dacă eu nu am avut, măcar el să aibă. Nu e greșit, dar cu ce preț? În ce cantități? și doar dacă e necesar. E indicat să ofere copilului ceea ce își dorește ca recompensă și cu anumite limite.

   Responsabilitățile părintelui este  de a învăța copilul ce înseamnă bunul simț, rușinea, respectul și iubirea.

   Responsabilitatea cadrului didactic

   E oare suficient predarea cursurilor la oră ?

   Aici intervine plăcerea de a preda. Este necesar ca această meserie să fie făcută cu plăcere. Oare elevii au înțeles lecțiile?

   O colaborare între părinți și cadrele didactice este esențială. Am auzit multe replici: nu avem timp să le explicăm a doua oară dacă nu au înțeles; nu suntem obligați; cine are documentația mea ( școala mea) are dreptul să stea de vorbă cu mine. Sunt și cadre didactice care susțin copii dintr-un mediu social precar: meditații gratuite; sunând părinții să trimită copii la școală dacă aceștia întârzie.

    Ce responsabilități au cadrele didactice?

  Să se asigure că elevii înțeleg ceea ce trebuie; să-i determine  să vină cu drag la școală; să susțină și să îndrume copiii cu talente și aptitudini la anumite materii; să comunice cu părinții.

   Să le fie prieten, dar să fie autoritar.

   Nu se poate generaliza!

   Există părinți ignoranți și neinteresați, există și cadre didactice insuficient pregătite ( datorită unui sistem de învățământ învechit și dezorganizat).

   Știți vorba – Școala te învață, dar nu te și educă.

    Ei bine, toți suntem responsabili pentru educația copiilor. Să nu uităm un lucru

    Copiii de azi sunt viitorul nostru de mâine

by -
6

Povești cu Îngeri…………pentru îngerași!

Ce să le citim copiilor noștri?

   De multe ori ne întrebăm ce să le mai citim copiilor noștri. Citim basme, poezii amuzante, povești noi, câteodată chiar inventăm povești cu învățături pentru a le oferi exemple pe care le va folosi pe parcursul pașilor prin viață.

   Eu am ales ca din când în când să citesc din cărți religioase. Așa am descoperit câteva povești minunate pe care vreau să le împărtășesc cu voi.

   Sursa: Povești cu Îngeri… pentru îngerași!

     De Leon Magdan –ARHIEPISCOPIA BUCUREȘTILOR

    1.Povestea celor doi frați

    Voi știți cum e mai bine să fie omul în viață? Voi cum credeți? Să fie omul vesel și plin de speranță pentru toate lucrurile bune și frumoase, sau să fie trist și posomorât pentru tot ce nu a mers bine?

   Ei, da! Cel mai bine e să fie omul vesel și încrezător în toate, și la bine, și la rău. Dacă  nu credeți, stați să vă spun povestea celor doi frați: Ion și Gheorghe. Departe, într-un sat, trăiau în bună înțelegere doi frați buni, se deosebeau unul de altul ca ziua de noapte: Ion era vesel și bun, iar Gheorghe era mereu posomorât și urâcios.

    Într-o zi, în timp ce se întorceau de la câmp, unde munciseră toată ziua, Gheorghe îl întreabă pe Ion:

– Auzi,măi, Ioane, da’ cum se face că tot timpul tu ești vesel? Eu nu te-am văzut niciodată supărat ori mâhnit!

– Apoi, de, frate, o vorbă din bătrâni zice așa: ”bine fă, bine gândește, c-așa ți se răsplătește!”. Mă străduiesc și eu, după puterile mele, că, vorba aceea: ce nu poți face cu zâmbetul pe buze, cu încruntătura nici atâta”.

– Lasă, măi, Ioane, că vorbele astea le știu și eu pe toate. Și nu m-am înveselit deloc. Ai tu vreo taină!…

    Ion, uitându-se la Gheorghe ca și când i-ar fi descoperit secretul, îi șopti la ureche:

– Bine, Gheorghe, îți spun adevărul: când merg la biserică, eu mă întâlnesc de fiecare dată, cu un înger!

– Cum, un înger?! Se miră Gheorghe. Mi-l arăți și mie?

– Sigur că da, răspunse binevoitor Ion. Hai cu mine la biserică să ți-l arăt!

    Și au pornit pe ulița satului împreună. N-au mers mult și au ajuns în fața bisericii. Intrând, Ion îl duse pe Gheorghe până în fața unei frumoase icoane a unui arhanghel și îi zise:

 – Uite, Gheorghe, îngerul de care ți-am spus! Vezi cât e de frumos? Un arhanghel cu aripile albe ca zăpada!

    Gheorghe se încruntă și mai tare și zise mormăind printre dinți, să nu-l audă lumea:

– Măi Ioane, îți arde de glume? Păi icoana asta e aici de când eram copil. Credeam că va fi un înger adevărat!

– Gheorghe, Gheorghe, zise Ion serios, dar îngerul e aici cu noi. Privind icoana, e ca și cum l-ai privi pe el. Zici că ști icoana asta? Atunci ia spune-mi ce scrie pe răvașul pe care îl ține în mână îngerul din icoană?

    Gheorghe privi încurcat, căci nu se gândise niciodată să se uite atent la ce scrie pe icoană. Și citi:

„ Te va binecuvânta Dumnezeul tău în toate roadele și în tot lucrul mâinilor tale, și tu de aceea să fii vesel!”

– Vezi, Gheorghe, de fiecare dată, eu citesc ce scrie pe această icoană. E ca și cum aud vorbele îngerului. Și mi-amintesc de ele mereu, căci le port în minte și în suflet.

– Eu tot nu pricep! Mai zise Gheorghe nemulțumit și plecă bombănind.

   Dragii mei, credeți că povestea se termină așa? Nici pe departe, ia ascultați în continuare:

   Într-o zi de toamnă, frații au plecat în pădure să adune lemne. Însă i-a prins ploaia, și au ajuns acasă ciuciulete. A doua zi erau amândoi răciți cobză. Ieșiră ca de obicei pe prispa casei. Tușind, Gheorghe zise:

– Na, uite că ne-a ajuns necazul pe amândoi! Zici că e bine să fie omul vesel, ca tine. Da’ uite că te-ai îmbolnăvit și tu! Când vine pacostea, nu mai contează ce fel de om ești! Și Gheorghe intră în casă trântind ușa.

    Stătea Gheorghe în pat,necăjit,gândindu-se ce bine i-ar prinde o cană de ceai fierbinte sau o supă călduță. Dar era singur, cine să-i facă?!

    Deodată auzi dulăul din curte cum latră. Fără îndoială că venise cineva. Într-adevăr erau niște oameni la poartă, dar nu la poarta lui, ci la fratele său, Ion.

„Ia uite ce noroc pe frate-miu, își zise el, să-l viziteze cineva taman azi! Eu stau singur aici ca un huhurez…”

„Na, iar latră câinele! De data asta cine-o mai fi? Aha, e vecina din capătul uliței, a venit tot la Ion și văd că are și o oală mare în mână. Ce i-o fi adus?”

    Și uite-așa, până seara se tot perindară oameni pe la casa lui Ion. Târziu, se auziră bătăi în ușa lui Gheorghe. Cine era? Păi cine să fie: Ion!

– Bună seara, frate, zise el. Uite, ți-am adus și ție din ce-am primit azi: nițică supă, mere și o cană cu vin.

– Frate, îți mulțumesc. Acum îți dau dreptate … Oamenii te iubesc că ai o inimă bună! Pe mine, dacă am fost mereu încruntat și supărăcios, m-au uitat toți, am rămas fără prieteni și nimănui nu-i pasă ce mai fac…

– Cum, frate, să n-ai pe nimeni? Mă ai pe mine! și pun prinsoare că, dacă vei fi prietenos și vei face totul cu drag, vei avea mai mulți prieteni decât mine. Căci scrie și în Biblie: „veselia inimii dă viață omului și bucuria îi lungește zilele””!

    Din acea zi, Gheorghe încearcă să fie și el ca fratele său: bun la suflet cu toată lumea, vesel și binevoitor.

    Așa se cade, așa-i sănătos și bine pentru toți.

    Fiindcă atunci când zâmbești, zâmbetul tău pleacă nevăzut, ca un vis frumos, și străbate lumea, ca o rază de soare.

               Sper că v-a plăcut. Ce spuneți mai scriem?

 

Pe degetele mari ale Domnului, tare greu e să fii domniță în anul 1290!

 Catherine cea îndărătnică, de Karen Cushman

 

Titlul original: “Catherine, Called Birdy”

Traducerea: Alina Popescu

Editura: Young Art

Gen: Young Adult, Historical Fiction, Childrens, Humor, Coming of Age

Număr pagini: 184

Notă Goodreads: 3,7/5

Nota mea: 7/10

       DESCRIERE OFICIALĂ:

      Pe degetele mari ale Domnului, tare greu e să fii domniță în anul 1290!

    Catherine are 14 ani și ar prefera să iasă cu păstorul de capre, la pășune, și să-și petreacă vremea dănțuind cu sătenii la praznice, dar mama și doica ei au alte idei: vor cu orice chip să o educe ca să devină o doamnă desăvârșită. Așa se face că este supusă la cele mai plicticoase cazne: trebuie să toarcă, să brodeze și să cârpească. Să învețe să-și țină ochii plecați și gura ferecată. Să pregătească diferite leacuri pentru mahmureală, burți stricate, dureri de cap și de dinți (tratate atunci cel mai eficient cu găinaț de corb).

    Dar zile fripte îi face cu adevărat bestia de tată, care vrea să o mărite cu orice chip. Astfel, pe la conacul lor se perindă tot felul de pețitori, unul mai bătrân și mai neisprăvit ca altul, însă Catherine are mereu ac de cojocul lor. Face ea ce face și toți acești mocofani fug rupând pământul. Asta până când își face apariția Barbă Nețesălată…

PĂREREA MEA:

    Cartea este scrisă sub forma unui jurnal de către Vrăbiuța sau Catherine, așa cum apare în traducerea de la Young Art. Dacă la început, Catherine se opune cu desăvârșire acestui mod de “eliberare” a gândurilor, notând lucruri precum:

    A douăsprezecea zi a lui răpciune

   “Mi s-a poruncit să scriu o cronică zilelor mele. Sunt pișcată de purici, iar familia mea e o pacoste. Asta e tot ce am de spus.”

    sau

   A șaptea zi a lui mărțișor

    “Deja urăsc postul și n-a trecut decât o săptămână.”

   cu timpul, aceasta învață să se descarce, scriind chiar pagini întregi, povestind întâmplări cu de-amănuntul. Evoluția de pe hârtie a lui Catherine se transpune în însuși comportamentul fetei, aceasta maturizându-se foarte mult în anul în care ține jurnalul.

   În timp ce tatăl său încearcă să găsească un viitor ginere ce-i poate aduse câștiguri și renume, iar mama sa încearcă s-o pregătească pentru viață și, în special, pentru a deveni o soție desăvârșită, învățând-o să coasă, bunele maniere, dar și leacurile din plante (pentru că niciodată nu se știe când va trebui să ai grijă de soțul bolnav!), Vrăbiuța plănuiește moduri prin care să scape de pețitori și să se furișeze în sat, să ajute la treburile câmpului și să cânte cât o țin plămânii cântece simple.

    Maturizarea lui Catherine constă mai ales în pierderea acelei încăpățânări de care a dat dovadă încă de la primele cuvinte scrise în jurnal. Ea învață să nu mai lupte împotriva poziției sociale pe care a primit-o la naștere și să se supună normelor vremii, inclusiv privind căsătoria aranjată. Dacă la început s-a pus contra tatălui său care dorea s-o căsătorească cu orice preț încă de la 14 ani și-i aducea o mulțime de pețitori la ușă, inclusiv pe Barbă Nețăsălată care-i devine alesul, la ultima intrare din jurnal, descoperim o altă Catherine:

“Despre Stephen nu știu decât că e tânăr și curat, că iubește învățătura și că nu e Barbă Nețesălată. Fie și numai pentru aceste însușiri sunt gata să-l iubesc.

Am făcut un pomelnic cu nume pentru copiii noștri. Primul aș vrea să se numească George. Sau Perkin. Sau Edward. Sau Ethelfritha. Sau Coțofana. Sau poate Stephen. Orice e cu putință pe lumea asta.

Plec odată cu primele zile ale lui brumărel. A mai rămas o singură lună până plec la Stephen!”

    În privința cadrului în care este fixată acțiunea romanului, mi-a plăcut foarte mult faptul că autoarea, Karen Cushman, și-a făcut cu adevărat temele și a creionat în câteva pagini o adevărată imagine a Angliei Medievale. Privită de la distanța epocii contemporane, țara străină a Angliei medievale pare a fi un loc în care se muncea din greu, iar oamenii erau cruzi și murdari, însă Anglia Evului Mediu iubea veselia, dansul, glumele vulgare și jocurile gălăgioase.

   Recomand cu drag cartea tuturor copiilor și adolescenților. Romanul conține multe elemente importante pentru fetițele și, nu numai, de 14 ani – dorința de a avea un prieten bun, neînțelegerile cu părinții, sentimentul că nimeni nu te poate înțelege, visul de a face ceva care să conteze în lume, prin care să te faci cunoscut.

   O invitație la optimism, la curajul de a-ți lua viața în mâini. O carte care condensează etape de istorie, dar și de viață. O poveste despre cum să îți împlinești visurile în care crezi. “Catherine cea îndărătnică“ dincolo de a fi un personaj izvorât din imaginație, este o bucată de adolescenţă pe care, dacă știi să o trăiești, te poți bucura de fiecare moment.

   Reguli sociale, bucurii adolescentine, o perioadă total diferită de cea din zilele noastre, dar suflete la fel de sensibile. Și nu în cele din urma, un personaj cu totul special care dă o culoare vie poveștii. Lectura vi se va părea cu siguranță una savuroasă.logo Editura Art

Cartea ,,Catherine cea îndărătnică, de Karen Cushman a fost oferită pentru recenzie de Editura Art. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Art.

by -
12

                           Învață și vei reuși!

   La marginea unui sat din apropierea capitalei există de zeci de ani o șatră. Zece familii de țigani își au căminul în corturi și câteva colibe din lemn căptușite cu carton.

     Bulibașa șatrei are șapte copii, patru fete și trei băieți. Negruța e mezina familiei, are șase ani și e cea mai liniștită dintre copii. Negruța plânge rar și pe ascuns, plânge doar de dorul mamei sale, îi simte lipsa, sunt doar patru luni de când s-a dus la îngerași. Plouă, e începutul toamnei, Negruța se plimbă din nou. Codițele împletite lungi și negre-i ajung până la brâu. Rochița roșie cu floricele e udă, picioarele fără încălțăminte par să nu simtă pietrele colțuroase.

   – Fetiță dragă ce faci? Unde mergi pe vremea asta?

  O doamnă oprește mașina, o ia pe fetiță și o duce acasă la ea. După ce a uscat-o și a îmbrăcat-o în haine uscate a încercat să comunice cu acest pui de om trist.

 – Draga mea eu sunt Ioana, sunt învățătoare. Cum te cheamă? Unde locuiești?

 – Eu sunt Negruța, locuiesc cu tatăl meu și frații mei la periferie.

 – Și mama ta?

 – A plecat la îngeri!

 – Trebuie să te duc acasă, probabil familia ta e îngrijorată. Mai sunt câteva zile și începe școala. În ce clasă mergi?

 – Tata nu mă lasă să merg la școală, frații mei nu au mers nici ei, dar eu vreau! Mama mi-a promis că-l va convinge pe tata. Și a plecat! Vreau să fiu doctoriță și atunci nimeni nu va mai  pleca la îngeri.

 – Hai Negruța, te duc acasă!

    În șatră e liniște, Negruța o ține strâns pe Ioana de mână. Ajunse în fața unei căsuțe de lemn fetița ezită să intre. Un bărbat înalt și bine făcut pășește afară, ploaia s-a oprit.

 – Bună ziua, domnule am adus-o pe Negruța.

– Mulțumesc, la revedere!

– Încă un lucru domnule, vreau ca Negruța să vină la școală, sunt învățătoare.

– Nu avem nevoie de școală! Și nici nu ne permitem.

– Vrea să devină doctoriță, era și dorința mamei sale.

– Fie, la mine să nu veniți să cereți bani.

– Mulțumesc, domnule! Nu o să vă deranjez.

    Pe holul Spitalului Județean, o bătrână așteaptă bătrână așteaptă rezultatul unor analize, o doctoriță frumoasă, brunetă vine cu analizele bătrânei și cu zâmbetul pe buze.

 – Doamna Ioana, mă bucur  să vă văd, mi-a fost dor de dumneavoastră!

– Ne cunoaștem?

– Sunt medic rezident în ultimul an, mă numesc Negruța și nu mai locuiesc la periferie.

    Bătrâna are ochii în lacrimi, sunt lacrimi de fericire. E foarte mândră de Negruța, eleva ei, fata pe care a ținut-o de mână prima oară într-o zi ploioasă, și până la liceu!

Învață și vei reuși!

 

 

by -
14

Porneşte într-o călătorie magică plină de culoare.

Children’s Picture Atlas – travelling around the world

Titlu: Children’s Picture Atlas

Editura: Usborne

Ilustraţii de Linda Edwards

  Ca şi cadru didactic în învăţământul preuniversitar aleg cu mare grijă cărţile pentru copii având grijă ca de fiecare dată să analizez conţinutul acestora, dar şi calitatea lor. Majoritatea site-urilor de profil şi a librăriilor au „explodat” în ceea ce priveşte literatura pentru copii. Unele publicaţii au rol educativ pronunţat, iar altele sunt mai puţin constructive. Datoria mea este să le aleg pe acelea care sunt adaptate vârstei şi care sunt calitative atât din punct de vedere educaţional cât şi al textului şi imaginilor care-l însoţesc.

Children's Picture Atlas Contents    Printre sute de cărţi vizualizate, am descoperit recent un atlas deosebit. Vă veţi întreba probabil ce are atât de deosebit deoarece un atlas poate fi găsit inclusiv într-un anticariat. Ceea ce pe mine m-a impresionat în primul rând la Children’s Picture Atlas este coperta atractivă, lucru foarte important pentru copiii cu vârste mici. Din momentul în care atlasul este deschis se remarcă atât calitatea hârtiei cât şi imaginile alese cu grijă. Acestea acţionează ca un magnet asupra preşcolarilor şi şcolarilor mici, care, atraşi de coloratura ilustraţiilor, urmăresc cu mai multă atenţie explicaţiile şi informaţiile oferite. Întotdeauna am fost de părere că suportul imagistic al unei cărţi face minuni atât în grădiniţă, cât şi în clasele primare, iar acest atlas este un real ajutor menţinând atenţia copilului.

Children's Picture Atlas People

    Un astfel de atlas este o achiziţie nepreţuită pentru biblioteca unui copil. Printre cărţi de poveşti, cărţi de colorat şi poezii ale copilăriei, cunoaşterea lumii înconjurătoare este de asemenea extrem de importantă încă de la vârste fragede. Cuprinsul ne arată fascinanta călătorie pe care copilul urmează să o parcurgă şi la finalul căreia va fi nu doar mai informat ci, în acelaşi timp, va dobândi cunoştinţe preţioase dezvoltării imaginaţiei şi creativităţii sale. Începând cu creearea universului, continuând cu formele de relief majore, lumea aşa cum o ştim cu continente, ape şi locuri uimitoare şi, sfârşind cu răspunsuri la majoritatea curiozităţilor copiilor, Children’s Picture Atlas prezintă lumea în imagini şi fraze concepute special pentru vârste mici.

Children's Picture Atlas Maps    Hărţile atlasului mi s-au părut de asemenea foarte ingenioase fiind presărate cu simboluri caracteristice fiecărei zone/ ţări care ajută copilul să reţină mai bine informaţia putând să o asocieze cu o imagine reprezentativă. De exemplu România este asociată cu pădurile întinse dar şi cu binecunoscutul castel Bran din Transilvania, iar din UK nu putea lipsi faimosul Big Ben. Aventura nu se sfârşeşte aici deoarece „A trip around the world” plimbă cititorul într-o fascinantă excursie plină de ţinuturi, oraşe şi obiective interesante. Un fel de evaluare distractivă care poartă cititorul prin informaţiile parcurse și care ajută la obţinerea unui feed-back în ceea ce priveşte receptarea mesajului de către cei mici.

     Copilul descoperă pe măsură ce paginile sunt întoarse că lumea este vastă şi universul se întinde dincolo de imaginaţie. Veţi fi uimiţi de ochii mari pe care cei mici îi fac şi de strălucirea din privirea lor atunci când conştientizează posibilitatea atingerii acelei lumi cuprinse între pagini. La urma urmei este adevărat că Marea Britanie este la o distanţă de trei ore cu avionul şi că Turnul Eiffel este vizitat zilnic de sute de turişti.

Children's Picture Atlas Questions

     Faptul că atlasul este în limba engleză mi se pare a fi un alt avantaj al acestei publicaţii. În zilele noastre engleza a devenit limba „pe care trebuie să o ştii”. Copiii trăiesc în era tehnologiei, a informaţiei şi toate sunt în engleză. Cu cât vârsta de la care se începe învăţarea unei limbi străine este mai fragedă, cu atât achiziţiile sunt fixate mai bine. Children’s Picture Atlas este o sursă de cuvinte noi pentru copil; cuvinte pe care le va reţine cu uşurinţă datorită suportului ilustrat calitativ. Informaţiile sunt oferite succint, prin fraze simple şi uşor de perceput. Faptul că sunt şi însoţite de imagini superbe face încă şi mai uşoară fixarea cunoştinţelor.

    Personal, consider atlasul o carte must have în bibliotecă, plus că deja am câteva idei de activităţi care vor consolida cunoştinţele dobândite de preşcolari în urma parcurgerii acestei lucrări. De exemplu, doresc să desenez o hartă oarbă, iar copiii să atribuie simbolurile specifice fiecărei ţări în parte, conform imaginilor din atlas. În acelaşi timp voi încerca să suplimentez cartea cu alte imagini şi informaţii conform curiozităţii manifestate de cei mici. Cu o asemenea „achiziţie” începutul anului şcolar devine dintr-o dată mai interesant, mai fascinant şi, de ce nu, mult mai colorat, asemeni copilăriei.

Autor: Maryliynusborne

Children’s Picture Atlas, a fost oferit pentru recenzie de UsborneLibraria celor mici. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook

Cărţi Usborne în limba engleză,cărţi în limba engleză pentru copii mici şi mari

Prins în plasa păianjenului

Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” îi invită pe cei mici la un nou modul al Școlii de Vară intitulat „Prins în plasa păianjenului”, care se desfășoară în perioada 29 august – 2 septembrie în Sala Atelier a Muzeului.

În cadrul acestui modul, prin audierea unor prezentări, prin colectarea de material arahnologic în natură și prin diverse activități în laborator, participanții vor învăța elementele de bază ale biologiei păianjenilor, vor învăța să diferențieze mai multe tipuri de medii de viață ale acestora și să identifice câteva specii comune.

Păianjenii sunt ființe fascinante, cu caracteristici și simțuri extraordinare, și care doar în puține cazuri sunt periculoși pentru om.

Vă invităm, deci, să pătrundem și să înțelegem o lume care pare a fi evoluat pe altă planetă.

Cursul care se desfășoară zilnic între orele 10:15 și 12:30 se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani iar taxa de participare este de 150 lei/persoană sau 250 lei/2 frați.

Înscrierea participanților se poate face pe adresa de e-mail: info@antipa.ro

Parteneri media:  EmailWing, MediaIQ, UnitedMedia, Calendar Evenimente, comunicatedepresa.ro, Centruldepresa.ro, Oraşul Meu, Grădinite.com, Prokid.ro, GoKID.ro, Salut Bucureşti, inParc, mamica.ro, melc-codobelc.ro, agendacopiilor.wordpress.com, HotNews, SmartWoman, Mămica de azi, Mami, stiripentrucopii.com, kidsnews.ro, labucatarie.ro.

Detalii: www.antipa.ro și pe pagina de Facebook a Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”: www.facebook.com/muzeulantipa

Despre Muzeul Antipa

Muzeul Naţional de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” este o veche instituţie culturala, de educaţie şi cercetare ştiinţifică. In ultima vreme muzeul se remarcă prin dinamism, organizând manifestări inedite, interactive, pentru vizitatori de toate vârstele.

comunicate de presa.ro

Pinguinul care voia să afle mai multe vine la editura pentru copii Nemi!

Acum în librării găsiți toate cele trei cărți de povești educative cu animale scrise de Jill Tomlinson și apărute la editura pentru copii Nemi: Bufnița  care se temea de întunericGorila care voia să se facă marePinguinul care voia să afle mai multe. Ele se adresează copiilor de peste 7 ani pe și îi ajută pe părinți și învățători să le transmită celor mici într-un mod amuzant cât de important este să învețe lucruri noi, să descopere lumea cu propriile instrumente de cunoaștere, prin exemple și aventuri.

Otto este un pui de pinguin care vrea să-i învețe pe ceilalți pui tot ce trebuie să știe ca să devină niște pinguini adevărați. La fel ca Buf, puiul de bufniță care învață să nu se mai teamă de întuneric și să fie la fel ca ceilalți frați ai lui și ca Pongo, puiul de gorilă  care voia să ajungă curajos ca tatăl său. (Răsfoiește câteva pagini aici.)

Cărțile lui Jill Tomlinson sunt traduse și citite în lumea întreagă de copii și părinți deopotrivă, cu aceeași plăcere de decenii întregi.

 Pornind de la ideea că „un copil care citește este un adult care gândește”, linia editorială aediturii Nemi are drept cuvinte-cheie: educație, aventură, umor, imaginație sau cunoaștere. 

Colecțiile Nemi se adresează copiilor de la 0 la 12 ani și cuprind atât cărți ilustrate, cărți de ficțiune, cât și non-ficțiune ce urmăresc să întregească educația celor mici. Componenta educativă a cărților pentru copii este principala miză a selecției de titluri, alături de alte elemente esențiale precum încurajarea creativității și a imaginației, umorul, pasiunea pentru aventură și mister.

 Jill Tomlinson (1931-1976) a fost o îndrăgită autoare de cărți pentru copii, cel mai bine cunoscută pentru seria „Poveștile preferate cu animale” („Favourite Animal Tales”), din care fac parte, printre altele, „Bufnița care se temea de întuneric”, „Gorila care voia care voia să se facă mare” și „Pinguinul care voia să afle mai multe”. Trăsăturile care se regăsesc în toate cărțile sale sunt iubirea pentru animale, umorul și o anumită duioșie specifică copilăriei, dar pe care ne dorim s-o regăsim la orice vârstă.

by -
8

Floarea înțelepciunii și Iarba puterii/ Împărăția femeilor leneșe/ Fata cea urâtă și omul cel nătâng

Basme, de Petre Crăciun. Floarea înțelepciunii

Editura Zorio -2013

Redactor: Cătălina Crăciun

Tehnoredactor: Viorica Tudor

Ilustrații Anca Smărăndache

Pagini-135

    Despre autor- Petre Crăciun  este un scriitor de literatură pentru copii, jurnalist, autor de filme documentare și realizator al mai multor emisiuni de televiziune. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Literatură pentru copii și tineret, În 2011 a inițiat, împreună cu fiul său, Cristian Crăciun, portalul literaturacopii.ro, destinat iubitorilor de literatură română și universală de vârstă școlară. (sursa Wikipedia). Aceste informații sunt doar o parte din multe alte activități și ocupații ale autorului.

    Astăzi vă prezint o carte pe care orice copil ar trebui să o citească, o carte care te trimite într-o lume fermecată, într-o lume a înțelepciunii, a frumosului, într-o lume pe care cu toții o purtăm în suflet mai mult decât în realitate.

 Cuprins

            Cămașa fermecată

Floarea înțelepciunii și Iarba puterii

           Petre Pescarul

Fata cea frumoasă și fântâna cu apă tulbure

         Grădina ascunsă

         Băiatul care vorbea cu florile

Țara adevărului și Împăratul Minciună

      Fata cea urâtă și omul cel nătâng

Omul care schimbă anotimpurile

       Doua oale

           Voinicel și vrăjitoarea cea Albă

Împăratul cel Bătrân și mărul cu poame fermecate

            Împărăția femeilor leneșe

Țara unde oamenii nu visau niciodată

   Am să îndrăznesc să spun că autorul ne aduce aminte de basmele autorilor clasici, deși diferite și actualizate te poartă într-o lume de vis, basme din care nu lipsesc învățăturile și morala.

    Am să îndrăznesc să spun că asemenea povești aș dori să ajungă în manualele școlare, în antologiile pentru lecturi suplimentare, în sufletul elevilor români și nu numai. Bineînțeles nu îmi doresc să fie înlocuiți autorii clasici, doar ca actualizarea materiei să lase loc autorilor ca domnul Petre Crăciun.

– Ce ne dorim pentru copiii noștri?

– Să citească, orice, dar să citească ceea ce le place.

    Basmele acestea sunt învățături pe care orice părinte dorește să le ofere copilului său, aș putea spune că autorul povestește fiecare poveste de parcă ți se adresează personal, parcă scrie doar pentru tine.

    Îmi este imposibil să redau emoțiile și trăirile din această carte doar în câteva cuvinte, trebuie să citiți să știți ce am simțit eu când am citit. O să spuneți că e o carte pentru copii, da așa e, doar că iubesc să fiu copil chiar dacă sunt un copil mare.

             Fragment –Floarea înțelepciunii și Iarba puterii

 „Într-un sat neștiut de nimeni își duceau liniștitele zile ale bătrâneții doi oameni nevoiași, dar buni la suflet precum pâinea scoasă din cuptor. Trudiseră din greu o viață întreagă, însă altă agoniseală nu aveau decât o cocioabă , cât să nu-i plouă și să nu-i ningă , câteva găini prin obor și un cot de pământ. Adevărata lor bogăție erau doi flăcăiandri pe care îi iubeau mai mult decât orice pe lume.”

    În această frumoasă poveste găsim doi frați, iar mezinul se numește Prâslea. Înainte ca bătrânii să cadă în somnul adânc și veșnic, le vorbește băieților de  două planete fermecate ,,Iarba puterii” care va fi căutată de băiatul cel mare (Am să plec neîntârziat în căutarea ierbii. Cu ajutorul ei, toate plăcerile din lume, știute și neștiute, gustate și negustate, vor fi ale mele ) și ,,Floarea înțelepciunii” căutată de Prâslea.

    Băiatul mare ajunse împărat iar Prâslea înțelept.

     Nu vă povestesc mai mult din poveste doar vă spun că aceasta este o lecție minunată care te îndrumă pe calea înțelepciunii, a simplității, a milosteniei, în defavoarea puterii, lăcomiei, trufiei.

    O adevărată plăcere să citesc aceste basme, chiar și pentru un adult.

    Încă o dată felicitările și respectul meu autorului.

     Telefon comenzi – 0747779034, literaturacopii@gmail.com,  www.literaturacopii.ro

 

Singura carte pentru copii scrisă de Aldous Huxley, Ciorile din Pearlblossom e o poveste despre inteligența care triumfă asupra egoismului.

Ciorile din Pearblossom, de Aldous Huxley

Editura: Arthur
Traducere din engleză de Laura Albulescu
Singura carte pentru copii scrisă de Aldous Huxley, Ciorile din Pearlblossom e o poveste despre inteligența care triumfă asupra egoismului.

    Domnul şi doamna Cioară au o mare problemă. În fiecare zi, doamna Cioară face un ou – mai puţin duminica şi de sărbătorile legale. Dar, după ce se întoarce de la cumpărături, ia oul de unde nu-i!

Într-o bună zi, doamna Cioară ajunge mai repede acasă şi ce să vezi? Şarpele-cu- clopoţei, vecinul lor, tocmai termină de mâncat ouşorul ei scump şi drag. Odată făptaşul descoperit, soţii Cioară îi cer ajutorul Bătrânului Bufniţ şi împreună pun la cale un plan ca să-i vină de hac lacomului Şarpe.

Sursa text şi foto: Editura Arthur

by -
11

Cu Andersen în Regatul Poveștilor, de Petre Crăciun

Ilustrații de Anca Smărăndache

București 2015

Editura Zorio

Redactare Cătălina Crăciun

Tehnoredactare Victoria Naum

Traducere dialoguri în limba daneză: Cristina Vasile, Herning, Danemarca

Nr. pagini: 51

    Despre autor:

    Petre Crăciun  este un scriitor de literatură pentru copii, jurnalist, autor de filme documentare și realizator al mai multor emisiuni de televiziune. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Literatură pentru copii și tineret. În 2011 a inițiat, împreună cu fiul său, Cristian Crăciun, portalul literaturacopii.ro, destinat iubitorilor de literatură română și universală de vârstă școlară. (sursa Wikipedia). Aceste informații sunt doar o parte din multe alte activități și ocupații ale autorului.

    Am descoperit poeziile domnului Petre Crăciun printr-o prietenă dragă mie, de asemenea scriitoare, poezii care mi-au intrat la suflet și pe care le citesc de câte ori am ocazia. Am plăcerea de a avea în bibliotecă două din cărțile autorului iar astăzi vă prezint cartea Cu Andersen în Regatul Poveștilor

Cuprins

Mai mulți copii încep să vorbească peste noapte limba daneză

Nici tu nu mai ști limba română?

S-a întâmplat în ziua când s-a născut Andersen

Căsuța Poveștilor încă nescrise

Regatul Poveștilor

     Patru copii se trezesc într-o dimineață că vorbesc altă limbă decât cea română (daneză), neștiind ce limbă vorbesc, necunoscându-se unul pe celălalt, surprinzându-și părinții și pe toți cei din jur.

Nu înțelegea ce se petrece cu el. Cum era posibil să se trezească vorbind o limbă pe care nu o mai știa nimeni? De ce tocmai el și de ce atunci? Oare ce limbă vorbea? Semăna puțin cu germana, dar era diferită…Ce avea de făcut? Dacă îl fermecase vreo vrăjitoare din cartea pe care o citise cu o seară înainte? „

Petruț, Tudor, Robert și Giulia

   Petruț îl întâlnește pe Robert în parc, acesta fiind foarte mic nu vorbește, singurul lui cuvânt e mama. Ciudat e că începe cu Petruț să vorbească în daneză, mama sa speriindu-se. De Tudor și Giulia află de la televizor. Începe aventura, cei patru copii împreună cu părinții lor vor să descopere cauza acestei întâmplări stranii. Descoperă că singurul lucru comun este lectura, basmele citite de ei în cazul lui Petruț și Tudor, basmele citite lui Robert de către tatăl său înainte de culcare, iar în cazul Giuliei piesa de teatru Soldățelul de plumb, aceasta nefiind foarte pasionată de basme.

     Desigur autorul acestor basme este Hans Christian Andersen, pare să fie o legătură, cel puțin e primul pas spre rezolvarea problemelor.

„- Să fiți mulțumiți , spuse Tudor ,că nu am făcut o pasiune pentru poveștile indiene. Cine ne mai înțelegea?

– Dar vă puteați îndrăgosti de basmele lui Petre Ispirescu sau ale lui Ion Creangă, spune Mălina, și atunci nu se mai chinuia bietul meu copil…” [/quote_box_center]

     Totuși de ce în aceeași zi au început să vorbească daneza? Studentul care le traducea a venit cu răspunsul

[quote_box_center]„…ieri a fost ziua în care s-a născut marele povestitor danez – 2 aprilie 1805”

   Copilașii sunt duși pe tărâmul viselor, fiecare întâlnindu-se cu H.C. Andersen, bucuria lor, el i-a ales pe acești patru copii să fie Ambasadori ai poveștilor, să aducă cât mai mulți copii în Regatul Iubitorilor de povești. I-a purtat în casa copilăriei lui, i-a lăsat să se joace cu jucăriile lui, le-a spus poveștile așa cum au fost ele rostite încă dinainte de a fi scrise.

     Ei ce să vă spun? Am povestit puțin cartea pentru că e prea frumoasă, deși aș mai fi avut multe de povestit trebuie să va spun că în spatele acestei cărți e o persoană cu un suflet mare, probabil un suflet de copil, pentru că numai așa îmi pot explica cum eu m-am simțit din nou copil citind acest basm al basmului.

  La Poarta poveștilor Regatului Iubitorilor de povești Andersen se întâlnește cu C. Perrault, W. Hauff, F. Baum  Lev Tolstoi, Ion Creangă, Petre Ispirescu, Mihai Eminescu și mulți alții.

     Aceste menționări cu siguranță ne îndeamnă la lectură, la orice lectură ne face plăcere.

     Și Răzvan a fost numit Ambasador al poveștilor

     Vă mulțumesc domnule Petre Crăciun pentru că existați în viața copiilor și a noastră a părinților.

    Puteți comanda această carte și alte cărți scrise de autor la numărul de telefon 0747.779.034 mail – literaturacopii@gmail.com, www.literaturacopii.ro vă așteaptă cu multe alte creații 

Autor: Vero

    Nick și Tesla în laboratorul de înaltă tensiune – un roman Nemi cu dispozitive pe care le pot construi și copiii!

    Editura Nemi de carte pentru copii lansează în această vară  Nick și Tesla în laboratorul de înaltă tensiune. – un roman cu electromagneți, alarme pentru hoți și alte dispozitive pe care le puteți construi și voi!

     Atenție: conține mister, aventură și proiecte interesante pe care le pot construi și copiii acasă! Recomandat copiilor de peste 9 ani, cartea îi va învăța într-un mod simpatic și atractiv principii de fizică și chimie simple, cu exemple și ilustrații.
     Simpatici și inventivi, Nick și Tesla sunt doi frați gemeni de 11 ani, isteți foc și pricepuți la științe, electronică și intratul în bucluc. Când părinții lor pleacă în mod neașteptat într-o enigmatică misiune de serviciu, cei doi sunt trimiși să stea pe timpul verii cu unchiul lor Newt (pe numele complet Newton Galileo Holt), un savant genial. Și puțin trăsnit. Bine, puțin mai mult trăsnit.
     Însă nu durează mult până când Nick și Tesla își încep propria aventură misterioasă și se apucă să facă în laboratorul unchiului Newt tot felul de mașinării extravagante ca să iasă din încurcături, cum ar fi o pisică-robot, o alarmă pentru hoți sau un dispozitiv mobil de urmărire.

     NEMI este o editură de carte pentru copii, parte a Grupului Editorial Nemira care, prin selecția titlurilor,  îndeplinește dubla funcție a cărților pentru copii: să placă și să educe. Pornind de la ideea că „un copil care citește este un adult care gândește”, linia editorială va avea drept cuvinte-cheie concepte precum: educație, aventură, umor, imaginație sau cunoaștere. Un copil care citește din plăcere va deveni un adult care citește din obișnuință.Pentru a veni în ajutorul părinților și al educatorilor, linia editorială este structurată pe patru categorii de vârstă: Bebe (0-2 ani); Prichindel (2-6 ani); Cadet (6-9 ani); Voinic (9-12 ani). Publicăm cărți ilustrate (atât cărți clasice, cât și cărți scrise și ilustrate de autori contemporani) cărți pentru primele lecturi, menite să facă tranziția de la cărțile ilustrate la romane, romane science-fiction, fantasy și de aventuri pentru copii și cărți de non-ficțiune (cărți de cultură generală, adaptate diferitelor grupe de vârstă și care dezvoltă subiecte variate de la astronomie, științele naturii sau istorie).

 Şcoala de Vară la Antipa

Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” îi invită pe copiii cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani la cea de-a cincea ediție a Şcolii de Vară, un program de vacanţă cu activităţi teoretice şi practice având ca subiect cunoaşterea, prepararea şi conservarea diferitelor grupe de animale după standardele specifice muzeelor de istorie naturală.

Proiectul îşi propune implicarea copiilor în activităţi de cunoaştere a biodiversităţii şi de ocrotire a mediului, prin însuşirea şi experimentarea practicilor utilizate de către cercetătorii care profesează în domeniul ştiinţelor zoologice.

Modulele se vor organiza în perioada 4 iulie – 9 septembrie 2016, de luni până vineri între orele 10.15 și 12.30 și vor avea următoarea succesiune:

 4 – 8 iulie: Modul dedicat studiului insectelor – „Viaţa pe 6 picioare”

Coordonator: muzeograf Alexandra Florina Popa

11 – 15 iulie: Modul dedicat studiului păsărilor – „Lecția de ornitologie de la „Antipa”

Coordonator: Dr. Angela Petrescu

18 – 22 iulie: Modul dedicat studiului plantelor – Arborii în peisajul orașului

Coordonator: muzeograf Mirela Dragoș 

25 – 29 iulie: Natura la microscop

Coordonator: Dr. Ana-Maria Krapal

Asistent de cercetare: Larisa-Bianca Cojocaru; Mihaela Isabela Vadana

1 – 5 august: Studiul felinelor sălbatice

Coordonator: biolog Petre Bogdan Matei

Taxa de participare la oricare dintre programe este de 150 lei/persoana, iar înscrierea copiilor  se poate face pe adresa de e-mail: info@antipa.ro

Parteneri media:  EmailWing, MediaIQ, UnitedMedia, Calendar Evenimente, comunicatedepresa.ro, Centruldepresa.ro, IQool, Grădinite.com, GoKID.ro, mamica.ro, melc-codobelc.ro, agendacopiilor.wordpress.com, HotNews, SmartWoman, Mămica de azi, Mami, stiripentrucopii.com, kidsnews.ro, labucatarie.ro.

Detalii: www.antipa.ro și pe pagina de Facebook a Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”: www.facebook.com/muzeulantipa.

Despre Muzeul Antipa

Muzeul Naţional de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” este o veche instituţie culturala, de educaţie şi cercetare ştiinţifică. In ultima vreme muzeul se remarcă prin dinamism, organizând manifestări inedite, interactive, pentru vizitatori de toate vârstele.

comunicate de presa.ro

by -
16

      Băiatul care vorbea cu corbii de Jacob Grey-Seria Neîmblânziţii, partea I  

Titlul original: The Crow Talker 

Editura: Nemi, Nemira Publishing House 2016

Traducere: Andrei Iacob

Redactor: Laura Câlțea

Număr pagini:295

    „Puține lucruri se știe despre misteriosul Jacob Grey. Se spune că locuiește într-un mare oraș din SUA, unde rătăcește noaptea pe străzi, țesându-și poveștile întunecate și încâlcite. Este un mare iubitor de animale și chiar vorbește el însușii cu corbii, deși nimeni nu știe dacă și înțelege răspunsurile lor”.

     Neîmblânziții este primul volum dintr-o trilogie întunecată, plină de acțiune și suspans.

     Caw (croncănit sau cel care vorbește cu corbii) este un băiat de 13 ani care trăiește pe străzile cele mai întunecate, departe de ochii lumii, trăind din resturile aruncate de alții, adăpostul fiindu-i o ascunzătoare într-un copac, construită de el. Trăiește așa de 8 ani, împreună cu cei trei prieteni ai săi corbii. Screech (guralivul), Glum (ursuz) și Milky (alb ca laptele sau alburiul). Corb alb vă întrebați? Ei da, și eu m-am întrebat până am descoperit povestea corbului Milky.

     „Cow cotrobăi în cel mai apropiat tomberon și găsi o cutie galbenă, caldă încă….. Cartofi prăjiți. Nu mâncase de 2 zile.”

     În orașul Blackstone împreună cu corbii săi loiali, Caw își trăia zilele sălbatic, nu s-a întrebat niciodată de ce putea vorbi cu corbii. Singurele lui amintiri legate de trecutul său fiind un vis, același întotdeauna, un vis în care părinții săi îl aruncau pe fereastră, îl abandonau iar el era salvat de corbi, zburând cu el către un adăpost. După opt ani o nou[ imagine-i apăru în vis, un om înconjurat de întuneric purtând un inel cu imaginea unu păianjen cu opt picioare.

   „– Îmi pare rău, îi spune mama lui.

    Și apoi îl împinge pe fereastră.

     Pentru o fracțiune de secundă, i se face rău. Dar, atunci corbii îl prind.

    Îi prind brațele și picioarele și ghearele lor îi străpung pijamalele și pielea. Un nor întunecat care apăruse de nicăieri îl duce în sus. E pentru prima oară când vede un  corb”

     În timp ce cotrobăia prin gunoaie patru fețe neprietenoase se ațintiră spre el, e salvat de un băiat de vreo douăzeci de ani cu un copil după el de vreo șapte sau opt ani. Mai târziu aflăm că aceștia sunt Crumb, băiatul care vorbește cu porumbeii și micul Pip, băiatul care vorbește cu șoarecii. Crumb e cel care l-a ajutat pe Caw să-și stăpânească puterile.

  „Unele lucruri le deprinsese repede. Acum putea convoca sute de corbi doar cu un singur gând, dar Crumb era întotdeauna cu un pas înainte. Era ca un dans la care Caw nu știa pașii și era atât de ocupat să asculte ritmul încât picioarele i se împiedicau unul de celălalt.”

   Offf știu nu mă mai opresc din povestit, cartea te transpune într-un film, deși e o carte pentru copii cu vârste între 9 și 14 ani, eu spun că e pentru copiii de toate vârstele. Se citește ușor, e o poveste minunată, sincer aș plăti bilet oricând să urmăresc povestea vieții lui Caw.

   Băiatul tânjește după familie. Așa se explică faptul că urmărește familia Strickham. Anthony e polițist, soția sa Velma ce vorbește cu animalele, în special cu vulpile (este o neîmblânzită) și fata lor Lydia cam de aceeași vârstă cu Caw, o copilă curajoasă.

   Apar mai mulți neîmblânziți: Jawbone – vorbește cu câinii, Scuttle –vorbește cu gândacii, Mamba – vorbește cu șerpii. Cei trei sunt slujitorii lui Spinning Man cel care vorbește cu păianjenii, care e captiv în Tărâmul morții și are nevoie de Caw să se întoarcă în lumea celor vii să stăpânească orașul și să-i i ucidă pe toți Neîmblânziții.

    Felix Quaker –vorbește cu pisicile, Racklen –vorbește cu lupii, Madeleine –vorbește cu veverițele, Neîmblânzitul albină.

      Spinning Man i-a ucis părinții lui Caw, pe soții Carmichael, adevăratul nume al lui fiind Jack Carmichael.

    Îmi e imposibil să povestesc acțiunea cărții, bătăliile dintre neîmblânziții buni și cei răi, legătura lor cu animalele sau mai bine zis controlul lor asupra animalelor. Este o poveste frumoasă, bine scrisă și sper din tot sufletul să se traducă și celelalte două cărți din serie pentru a le citi împreună cu Răzvi.

     După multe lupte Caw trece în Tărâmul morții însoțit doar de Milky, care avea penele albe doar pentru că mai fusese acolo alături de părinții băiatului, acolo el nu putea sa comunice cu corbii lui. Învinge oare binele și de această dată? Reușește Caw să o salveze pe Lydia din mâinile lui Spinning Man? Vă las să descoperiți singuri. Aveți copii sau nepoți? Vine vacanța de vară, e un cadou frumos pentru lectura de vacanță.

Răzvi (fiul meu de 11 ani) vă spune părerea lui despre acesta carte în câteva cuvinte.

    Mă gândeam cu ce să încep, dacă mami v-a povestit deja despre personaje și puterile lor. Da, mi-a plăcut mult cartea, am citit-o cam în același timp cu mami, în timpul liber care-l aveam când unul când celălalt. Mai un pic și ne certam pentru ea (glumesc). E prima carte care m-a atras total, am intrat în carte cu totul, m-a impresionat povestea fiecărui personaj, mi-a plăcut sălbăticia lui Caw, curajul său, corbii săi. E adevărat că e mai simplu să te uiți la un desene sau un film, dar cartea aceasta m-a făcut să cred că privesc pe ecran toate întâmplările. Eu l-am convins și pe prietenul meu să o citească.

Dragi părinți, nu ratați această carte.

Nota noastră este 10+10

Recomandăm cu mare drag.

sigla Nemira

Cartea Băiatul care vorbea cu corbii de Jacob Grey-Seria Neîmblânziţii, partea I  a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Autori: Vero și Răzvi

by -
8

Aventura de la miezul nopții

Nimic nu era mai supărător pentru Matei decât sunetul alarmei de dimineață.
-Iar trebuie să mă duc la școală, gândea supărat băiatul, deși mi-aș dori atât de mult să dorm și să nu fac nimic…
Mama îl întâmpina întotdeauna cu un zâmbet și un mic dejun copios, însă băiatul niciodată nu era mulțumit.
Când se întorcea de la școală, nici unul din jocurile sale nu îl mai încântau. Nu mai avea chef de nimic… nici măcar întâlnirile cu prietenii lui nu mai erau amuzante, așa cum erau odată.
Lângă fereastra lui Matei, locuia un tei și vreo doi-trei porumbei, iar fiecare dintre ei observaseră schimbarea copilului.
-Ce s-o fi întâmplat cu el?! se întrebă porumbelul gri.
-E supărat… dar de ce?! se întrebă celălalt porumbel alb.
-Nu, nu e supărat, le vorbi bătrânul tei, e doar plictisit; s-a săturat de tot ceea are și nu își mai găsește bucuria în nimic. Așa se întâmplă când nu mai apreciezi ceea ce ai.
-Cum să fie plictisit, când e atât de iubit, se miră porumbelul alb.
Matei plecă la școală, la fel de trist cum era când se trezise.
-Toate lucrurile mele mă plictisesc. Și jucăriile, și cărțile… totul mă plictisește. Nimic amuzant, nimic grozav nu se întâmplă în viața mea. Of, mi-aș dori atât de mult să renunț la toate pentru un strop de aventură.
Atât de supărat era, c-o lacrimă îi alerga, pe gulerul de catifea… însă merse mai departe spre școală.
-În lumea mea, vorbi un corb, nimeni nu se plictisește.
-E ușor pentru copiii de astăzi să se plictisească. Nu mai știu să descopere magia jocului, nu mai stau de vorbă cu noi cum o făceau altădată, vorbi supărat bătrânul nuc.
-Mă duc, dragule nuc, să-mi beau cafeaua cu un cuc, îi vorbi corbul, apoi își luă zborul.
După ce își bău cafeaua cu un cuc, corbul se sfătui cu porumbeii din fața casei copilului.
-Cum să facem să-l ajutăm să redescopere magia jocului?
-Are nevoie, dacă-mi dați voie – vorbi bătrânul tei – de multă bucurie… și am o strategie… ce spuneți de o călătorie?
-O călătorie? O aventură fără măsură? întrebă corbul cu jumătate de gură.
-Un zbor ușor, peste cărări, peste mări și zări, să vadă lumea mare, peste hotare, ape, izvoare, să vadă munți, arbori cărunți…
-Din neamul pisicesc, vă spun că mă opun – zise ivindu-se Miorlau – nu vreau! E un răsfățat, uneori chiar neobrăzat… acest băiat. Are de toate, de ce nu poate să fie mereu prietenos… spuneți voi, e frumos?
-Eu zic să-l ajutăm, dacă putem… și dacă vrem, vorbi porumbelul gri.
-Faceți cum vreți, eu plec și până mâine nu mă-ntorc, mă duc să torc, zise Miorlau și plecă bolborosind singură.
-Călătorie… ce fantezie și ce mai bucurie! se bucură porumbelul alb.
-Ce plictiseală, își spuse Matei ajungând acasă… mare plictiseală…
-Diseară, să ne întâlnim diseară, plănui corbul cu teiul și cei doi porumbei.
-Dacă vrea, pisica cea rea, poate să vină și ea!
Seara, după ce Matei se duse la culcare, după o zi la fel de plictisitoare ca și celelalte, în fața casei sale sosi din nou corbul, se așeză pe o ramură a teiului, unde așteptau și cei doi porumbei… și începură să pună la cale planul care avea să alunge plictiseala lui Matei.
A doua zi, Matei dormi mai mult decât de obicei. Alarma ceasului deșteptător nu mai sună, iar copilul se temu că întârziase la școală, însă era abia miezul nopții.
-Ce ciudat, își spuse copilul, e miezul nopții și afară nu e întuneric, e zi! Ia să mă duc să văd ce se întâmplă.
Matei ieși afară curios. Chiar dacă ceasul arăta miezul nopții, soarele strălucea sus pe cer. Deodată, în fața sa văzu o pană mare și frumoasă.
-Ia uite, o pană de corb. Am citit într-o carte că poți face magie cu o pană… dar numai dacă ea este fermecată.
Când ridică pana de jos, lângă Matei apăru un corb mare, își întinse aripile și vorbi:
-Urcă ușor, sunt mărișor, dar sunt bătrân și oasele mă dor.
-Vorbești??? se miră copilul.
-Vorbesc, citesc și socotesc de zor, chiar fără calculator! Iar tu… da, știu, ești plictisit, de asta am venit!
Matei se urcă pe aripa corbului, iar acesta își luă zborul, peste cărări, peste mări și zări, peste hotare, ape, izvoare, să vadă munți, arbori cărunți… Mare era mirarea lui Matei. Copilul cerceta fiecare pădure, fiecare câmpie, fiecare pisc de munte. Nu mai văzuse atâta frumusete.
-Nici nu știam că există locuri atât de frumoase, îi mărturisi copilul corbului.
-Lumea e mare, dar știi tu oare, că poți să vezi întreaga lume, nu de departe, ci dintr-o carte?
-Nu prea citesc… mă plictisesc.
-Ei, e greu să-ncepi, dar de citești, o lume-ntreagă răsfoiești. Și peste tot călătorești.
Matei a străbătut, cu mirare, cele mai frumoase locuri din lume, iar când s-a întors acasă, după ce i-a mulțumit corbului pentru fascinanta călătorie, s-a dus în camera lui. Era atât de obosit, însă era foarte fericit că avusese o astfel de aventură. Înainte să i se închidă ochii de oboseală, s-a uitat la ceas și mare i-a fost mirarea să vadă că timpul nu trecuse deloc. Era tot miezul nopții.
Primele raze ale soarelui îl treziră pe Matei. Deschise încet ochii. O carte îi căzu din mână.
-Bună dimineața, fiule! ai adormit citind, îi spuse mama.
-Mamă, dacă ai ști ce aventură… ce munți cărunți și ce păduri, ce ape limpezi și ce oceane învolburate…
-Știu, îi spuse mama, mă bucur că această carte ți-a alungat plictiseala.
-Dar nu a fost doar cartea, mamă! A fost un corb, cu aripi mari…
Matei îi povesti mamei sale întreaga aventură.
-Ai avut un vis foarte frumos, i-a răspuns mama.
Matei era sigur că nu visase, însă își aminti de îndemnul corbului din vis și se hotărî să citească din ce în ce mai mult.
În ziua aceea, plecă la școală bucuros. Plictiseala dispăruse, iar Matei era curios să citească și alte lucruri interesante.
-Ce aventură – vorbi corbul – să dai o tură în lumea-ntreagă!
-Și ce magie, ce bucurie… mi-ar prinde bine și mie – dar sunt bătrân și… ce mai vrei… sunt doar un tei…
-Ia pana și fă o magie!
-Pisss, pisss… a fost doar un vis, n-a fost nici o magie, de ce atâta bucurie? întrebă pisica Miorlau și atinse ușor pana fermecată.
Pe dată, curtea toată, de șoareci se umplu…
Iar teiul cel bătrân, întineri pe dată… căci vântul îi aduse pana fermecată.

Autor: Rodica Puşcaşu

by -
14

Când nimic nu mai e la fel

Fără bunica, lumea nu mai era la fel. Pentru Maria, ea era un stâlp de neclintit, era fiinţa care ştia să rezolve chiar si problemele care păreau fără soluţie. Era modelul său de înţelepciune şi credea, în sufletul ei de copil, că o va avea alături întreaga viaţă. Într-o seară de iarnă, părinţii i-au spus, în cuvinte blânde şi cu lacrimi care se ascundeau jucăuşe pe sub gene, că bunica a plecat într-o călătorie de unde nu avea să se mai întoarcă.

De atunci, dulceaţa de gutui n-a mai fost niciodată atât de aromată, leagănul din curte nu mai avea nici un farmec… iar zăpada care abia căzuse, nu mai era decât o pătură menită să acopere pământul. Fără bunica, Maria nu mai găsea farmec în nimic. Totul se schimbase, totul devenise trist şi nimeni nu părea să poată schimba această stare.

Departe… departe, într-o lume care există, deși noi nu o vedem, în tărâmul norilor, îngeraşul Mariei, Aripă Uşoară, fu chemat la Norul Central, unde Dumnezeu îi spuse că nu o văzuse pe Maria zâmbind de foarte mult timp, iar dacă sarcina i se părea prea grea, era gata să îi trimită Mariei un alt înger.

-Nu e nevoie, voi face tot ce îmi stă în putinţă ca să o înveselesc pe Maria! răspunse îngeraşul şi plecă îngrijorat spre pământ… atât de îngrijorat, încât în zborul său se izbi de un corb bătrân.

-Hei… nici îngerii nu mai respectă regulile de circulaţie în cer? strigă corbul supărat.

-Iartă-mă, începu Aripă Uşoară să vorbească, aranjându-şi penele aripilor, tocmai am fost chemat la şeful meu şi am o sarcină foarte dificilă de îndeplinit, iartă-mă… eşti bine?

-Sunt bine, îi răspunse bătrânul corb privindu-l nedumerit, apoi îşi luă zborul mai departe, gândindu-se: „Hmm, până şi îngeraşii au un şef… abia aştept să le spun asta şi nepoțeilor mei”.

Ajuns din nou în camera Mariei, îngeraşul se aşeză obosit, pe marginea patului unde dormea fetiţa. O înveli cu păturica şi apoi o privi îndelung. Chiar şi dormind, Maria părea tristă.

-Cum să fac eu să te înveselesc, fetiţo, şopti îngeraşul încet, trebuie să fie ceva care să te facă să zâmbeşti din nou!

Dimineaţă, aceeaşi tristeţe amară se aşternu pe chipul Mariei, iar îngeraşul, deşi făcu mari eforturi, nu reuşi să obţină nici măcar un surâs.

Şi stând aşa la fereastră… trist şi îngândurat, îl zări pe îngeraşul copilului care locuia alături.

-Hei, Aripă Albă, ce bine că te-am întâlnit, se bucură îngeraşul.

-Şi eu mă bucur, Aripă Uşoară! Ce se întâmplă cu Maria? întrebă văzând fetiţa care stătea tristă lângă fereastră.

-Nu ştiu ce să mai fac, răspunse Aripă Uşoară. Nu reuşesc să o fac să zâmbească… şi am fost chemat la Norul Central… dacă nu o fac să zâmbească din nou, atunci o să îmi pierd misiunea…

-Nu se poate, trebuie să reuşeşti! Vino diseară, după ce adoarme Maria, în faţa Norului unde locuiesc bunicii! De acolo, din cer, uneori bunicii încă mai pot să rezolve unele probleme! îi şopti Aripă Albă, apoi îşi luă zborul spre fetiţa pe care o avea în grijă.

Aripă Uşoară aşteptă să adoarmă Maria, apoi zbură spre cer, spre norul unde locuiau bunicii. Acolo se întâlni cu Aripă Albă.

-O vom căuta pe bunica Mariei şi o vom ruga să ne ajute cu ceva.

-Şi cum o vom găsi? se miră Aripă Uşoară. Sunt atâtea străzi în norul acesta… şi atâtea case… şi atâtea bunici…

-Să ne grăbim! Vom zbura pe la fiecare casă şi o vom găsi! îi spuse Aripă Albă.

Mult au mai căutat îngeraşii… şi într-un final au găsit-o pe bunica Mariei. Cu părul cărunt şi ochii blânzi, bunica Mariei stătea pe o bancă din faţa casei şi împletea şosete pentru vrăbiile zgribulite care se mai opreau pe acolo în zborul lor spre țările calde.

-Hei… ce-i cu voi aici la ora aceasta? Nu trebuia să păziţi copiii? se sperie bunica.

-Ba da, bunicuţo, dar avem mare nevoie de ajutorul tău, vorbi îngrijorat îngeraşul Aripă Uşoară.

Îngeraşul îi povesti bunicii cât de tristă era Maria şi cum îşi petrecea ea orele stând lângă fereastră şi privind îngândurată, cum se uită la leagănul din faţa casei, acolo unde obişnuia să asculte poveştile bunicii.

-Înţeleg, răspunse bunicuţa, nepoţeii nu ştiu că noi suntem mereu alături de ei, chiar şi atunci când noi ne mutăm în cer. Haide, zboară liniştit spre Maria, eu voi coborâ în visul ei şi îi voi reda zâmbetul.

*

Îngeraşii îşi luară zborul spre pământ, în timp ce bunica îşi luă andrelele şi ghemul de lână, învârti pe deasupra capului o pană albă de porumbel şi intră în visul Mariei.

Cand Aripă Uşoară ajunse în camera Mariei, fetiţa tocmai începea să viseze. Îngeraşul suflă pe suprafaţa ferestrei şi urmări şi el, cu atenţie şi cu multa emoţie, visul Mariei. Fetiţa păşea încet spre leagănul din faţa casei, de sub bătrânul stejar. Ningea lin, iar copiii vecinilor alergau prin zăpadă, bulgărindu-se. Dintr-un fulg de zăpadă, apăru… nimeni altcineva, decât bunica.

-Maria, unde e zâmbetul tău ştrengăresc? întrebă bunicuţa.

Fetiţa izbucni în plâns văzând ochii blanzi și dragi ai bunicii, ochi de care îi era atât de dor. Îi luă mâinile şi îşi lăsă faţa peste ele, iar lacrimile sale curgeau, împiedicând-o să vorbească.

-Unde ai fost, bunico, reuşi Maria să spună, ştergându-și lacrimile, nimic nu mai e la fel de când ai plecat, te rog să te întorci…

-Draga mea nepoţică, îi şopti bunica cu blândeţe, vine o vreme în care bunicii se mută în ceruri… însă chiar şi aşa, noi nu ne părăsim nepoţeii niciodată, pentru că de acolo, din ceruri, noi vedem tot ce se întâmplă cu voi şi vă ajutăm atunci când aveţi nevoie de ajutorul nostru. Haide, aşează-te pe genunchii mei şi îţi voi spune o poveste.

Maria se aşeză pe genunchii bunicii sale şi ascultă povestea despre îngeraşi şi despre cum îi păzesc aceştia pe copii, iar în timp ce povestea, bunica împletea de zor.

-Uite, spuse bunica atunci când povestea se sfârşi, ia aceste şoseţele, să le porţi atunci când iarna va fi aprigă… şi nu uita că nu vreau să te văd tristă. Fiecare zâmbet al tău, mă face foarte fericită.

Maria zâmbi muțumită. Acum ştia: bunica n-o părăsise niciodată, ea doar se mutase în cer, acolo unde se mută bunicii când soseşte vremea.

Când se trezi, Maria alergă afară. Ningea lin, ca într-o poveste spusă de bunica. Copiii vecinilor alergau prin zăpadă şi se bulgăreau. Maria vru să se aşeze pe leagăn, însă zări acolo, o pereche de şoseţele împletite. Câteva lacrimi începeau să joace în colţurile ochilor, însă îşi aminti de visul său şi le împiedică să curgă pe obraji.

-N-o să mai plâng, ştiu că bunica e acolo, sus şi mă priveşte mereu.

În dimineaţa aceea, mama şi tata o văzură pe Maria zâmbind şi inimile lor se umplură de bucurie.

*

Acolo sus, în cartierul norilor, pe strada bunicilor, era mare veselie. Bunica Mariei, împreună cu alte bunici, priveau cum nepoţeii lor se bucură de fulgii de nea… iar îngeraşul Aripă Uşoară fu din nou chemat la Norul Central. De data aceasta a fost felicitat pentru ideea sa de a-i aduce uneori pe bunici în visurile nepoţeilor.

Pentru bunicii mei, al treilea nor, pe dreapta

by -
12

      Compunerea are un rol foarte important în formarea și dezvoltarea capacității de exprimare corectă a elevilor, mai ales în învățământul primar. Unul dintre factorii importanți în dezvoltarea imaginației este compunerea la cerere cu o anumită temă. Răzvan a avut de scris o compunere cu tema:

Bunătatea și răutatea

    Odată Bunătatea și Răutatea s-au luat la sfadă, ba că unul e mai tare, ba că altul, și tot certându-se ele două le-a venit ideea să meargă în piața mare și să facă ce știu el mai bine, după aceea să strângă semnături.       Cine strânge mai multe semnături câștigă.
     Răutatea imediat a început să răstoarne taberele, să împingă lumea și să le fure bunurile. Făcându-se o adunare mare ea a crezut că lumea o să-i semneze, dar aceea era o răscoală pentru comportamentul răutății ei. Când a văzut răscoala Răutatea s-a speriat și a fugit.
    Bunătatea îi ajută pe cei care au fost deranjați de Răutate, iar pentru că i-a ajutat, toată lumea a semnat. Când s-au întâlnit cele două, Răutatea era tristă și supărată și a rugat-o pe Bunătate să o ajute să se schimbe iar aceasta a acceptat.
     Bunătatea deși a strâns destul de multe în urma răutății, nu a reușit să strângă tot și a pus-o să termine de adunat, să-i ajute pe ceilalți și să înapoieze bunurile furate.
     De atunci Răutatea s-a schimbat și au devenit cele mai bune prietene. Totul e bine când se termină cu bine, iar binele întotdeauna învinge.

    Poezia este arta de a pune în cuvinte sentimente și trăiri, apreciere și dragoste pentru ceea ce ne înconjoară. Astăzi Răzvi are de scris despre Toamna, prin ochii săi de copilaș.

TOAMNA

Toamna se vede-n zare
Trecând ca o alinare,
Peste anii zburători
Ea tot trece peste zori.

Tot mai vine și altă dată
Va fi cu drag întâmpinată,
Toată lumea care-o așteaptă
Cu fructe și legume se-mbracă.

Când toamna va pleca
Noi ne vom întrista,
Doar gândul că din nou va veni
Chiar ne va înveseli.

by -
10

 Fraţii Tapper în război (unul împotriva celuilalt) de Geoff Rodkey

Titlul original: The Tapper Twins go to war

Editura Nemi

Autor –Geoff Rodkey – născut în 9 septembrie 1970, Freeport Illinois, Statele Unite, locuiește în New York, căsătorit, 3 băieți. Scenarist, autor, scrie texte pentru show-uri tv, reviste, ziare, jocuri video, stand-up comedy. A fost nominalizat la premiul Primetime Emmy pentru cel mai bun scenarist al unei emisiuni de varietăți. (http://geoffrodkey.com/)


Din aceeași serie –The Tapper Twins Tear up New York și The Tapper Twins Run for President.
Alte cărți ale autorului – seria The Chronicles of Egg 1. Deadweather and Sunrise 2. New Lands 3. Blue Sea Burning
Filme: Grădinița lui tăticu’ (Eddie Murphy- Daddy Day Care, 2003); Excursie cu surprize (Robin Williams, 2006); Tabăra cu bucluc (Eddie Murphy – Daddy Day Camp,2007)
Traducător: Monica Șerban; Redactor: Laura Câlțea; Lector: Ecaterina Derzsi; Tehnoredactor: Alexandru Csukor. Tiparul executat de FED PRINT S.A.


Sunt adult, mămică protectoare și îmi doresc ca Răzvi să iubească lectura așa cum o iubesc eu. De obicei îi recomand basmele, deh trebuia să realizez că a crescut și poate dorește să citească altceva, ei bine această carte pe care am citit-o și eu m-a convins că sunt cărți bune pentru vârsta lui doar trebuie să le descoperim. Țin să precizez că am văzut 2 din filmele de mai sus și sunt super amuzante, le recomand cu drag, o doză de râs așa cum este și cartea. Atât de mult mi-a plăcut că era gata să nu mă opresc din a scrie fragmente, mi-a căzut bine să zâmbesc citind această carte minunată, amuzantă, modernă și foarte bine scrisă. Mă bucur că a fost tradusă în română.
Am un frate și o soră, mai mari ca mine și am avut și noi războaiele noastre. Mi-ar fi fost de folos toate farsele care le-am descoperit între gemenii Tapper. Împreună cu Răzvi ne-am distrat copios de atâtea șotii.
Claudia – „Războaiele sunt niște chestii cumplite. Știu asta pentru că am citit o grămadă despre ele pe Wikipedia. Unde mai pui că am făcut și eu însămi parte dintr-unul. Războiul meu cu fratele meu, Reese”
Reese- „Să numești chestia asta război este o prostie. Însă Claudia face mereu caz din orice. În fine, recunosc…o vreme lucrurile au luat-o razna. Dar, să fim serioși, n-a murit nimeni, nu? Cu excepția celor din contul meu MetaWorld. Da, ĂLA a fost un masacru sângeros și de-a dreptul oribil.”

Răzvi vă transmite părerea lui despre FRAȚII TAPPER ÎN RĂZBOI (unul împotriva celuilalt)
Claudia vrea să scrie o carte, încercând să i-a interviuri părinților și fratelui ei Reese. Războiul e deja început, cine a mâncat mai multe pateuri?
Cartea este foarte amuzantă, o familie trăsnită unde tata e avocat, la propriu și la figurat iar mama e instanța de judecată, cam așa și la mine, deși ÎNCĂ nu am început să fac farse. Este cea mai cool poveste pe care am citit-o, asta pentru că mami iubește basmele și lecturile suplimentare. Sunt singur la părinți și nu am fost în război cu nimeni, îmi doresc un frate sau o soră, sau nu. Sigur nu o soră ca și Claudia. Grea misiune are Reese, mai ales când Claudia a cumpărat un pește și l-a pus în rucsacul fratelui său, oh și acesta l-a cărat o săptămână fără să-l observe. „Mă jur că duhnea de la o poștă”.
Reese trebuie să atace și el, o filmează pe Claudia cum cântă, împreună cu un prieten și pune filmulețul pe ClickChat „….cânta cu un glas d-ăla ciudat și chițăit ….. Se numește falsetto.”
S-au strâns 143 comentarii, doar câteva: „OMG; EȘEC TOTAL; câinele meu a auzit asta și acum urlă; URECHILE MELE……SÂNGEREAZĂ.”
Poate e mai bine că nu am o soră, sau poate nu. Am învățat câteva farse, să nu mă spuneți la mami, nu o să-i placă. Dragi copii și dragi părinți dacă vreți să zâmbiți citiți această carte, e ușor de citit, frumoasă, amuzantă, plină de acțiune și eu o recomand cu căldură. Vreau să citesc și celelalte cărți din serie, deși încă nu știu dacă sunt traduse în limba română.

Câteva fragmente care mi-au plăcut.
Din păcate suntem gemeni. Eu am doisprezece ani. Reese are șase. Știu la ce vă gândiți „Pe bune? E posibil așa ceva?” Nu, nu e, Reese are tot doisprezece ani. Doar că are creierul unuia de șase ani”
„…..mâncaseși mâncare thailandeză cu o seară în urmă și ceea ce te face mereu să te pârțâi a doua zi….. Și mirosea exact ca atunci când ne-am dat jos din autobuz de dimineață….”

Vă dorim lectură plăcută!

Nota noastră este 10+10

sigla Nemira

Cartea  Fraţii Tapper în război (unul împotriva celuilalt) de Geoff Rodkey a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Autori: Vero și Răzvi

by -
10

Iepurașul de Paște

      Cu foarte mulți ani în urmă într-o poieniță a poposit o pasăre mirifică, extrem de frumoasă cu penele strălucind în culorile curcubeului, trilurile ei angelice auzindu-se în toată pădurea, glasul ei purtat de vânt se auzea până departe în lume. Frumoasa pasăre și-a făcut cuib în cel mai bătrân copac din poieniță, iar toate animalele pădurii au iubit-o din prima clipă și venea zilnic să o asculte.

        Într-o zi pasărea a fost găsită rănită lângă bătrânul copac, animalele au rugat-o pe Zeița Lunii să salveze minunata pasăre. Zeița a îngrijit-o și pasărea și-a revenit, ghinionul era că nu mai putea să zboare. Animalele sălbatice erau primejdioase și Zeița a înțeles că minunata pasăre nu putea supraviețui. Atunci a transformat-o în iepuroaică.
    Iepuroaica nu mai putea zbura dar putea alerga foarte repede, ea și-a păstrat obiceiul de a face ouă, și de atunci în fiecare an de paște iepuroaica-i duce Zeiței în dar un coș cu ouă vopsite în culorile curcubeului așezate frumos în coșulețul cu iarbă verde și alte daruri, în drumul ei se oprește la copii cuminți și oferă daruri, ouă de ciocolată și ouă vopsite.

        În fiecare an împreună cu Răzvi pregătim biscuiți, ne amuzăm, ne murdărim, muncim și rezultatul este delicios și frumos. Cel mai important e că petrecem timp împreună.

Vă oferim rețeta

Prăjituriți sănătoși

Turte de biscuiți

-800 gr făină
-3 ouă
-1 cub Rama (250 gr)
-300 gr zahăr
-1 praf copt
-1 esență vanilie
-2 plicuri zahăr vanilat
-1 linguriță scorțișoară
-2 linguri ulei
– lapte cât cuprinde (aproximativ 100 ml)
Se coace la 200 grade C, se decorează cu glazură sau zahăr pudră.

reteta Razvi

Spor la copt !
Poftă bună !

by -
8

 Povestea lui Sănducu

       La marginea pădurii dintr-un micuț sat este așezată o căsuță albastră cu pereții umezi și cojiți, acoperișul cârpit cu fânul uscat aproape stă să cadă. Căsuța e înconjurată de un gard mic din lemn, pe  portița deschisă un băiețel purtând pe spate o desagă de lemne intră cu capul plecat. În soba mică din colțul singurei camere aprinde focul cu cele câteva lemne pe care tocmai le-a adus, în colțul celălalt al camerei în patul improvizat stă mama cârpind singura pereche de șosete a lui Sănducu. Patul era format din câteva scânduri așezate pe patru butuci de lemne, salteaua era formată din fân acoperit cu saci de iută, să țină de cald.
         Sănducu are 7 ani și locuiește cu mama lui Ioana, pe tatăl său nu l-a cunoscut, știe doar că a plecat să muncească, și dus a fost. Măicuța sa a muncit mult să-l crească și acum zace bolnavă de o boală, doar Dumnezeu știe ce are, că la medic nu vrea să meargă, până în sat sunt cinci kilometri iar bani de medic de unde.
       – Ai venit puiuțul meu? Primăvara e aici, nu mai e mult și renunțăm la căldura sobei.
          Băiatul o privește duios, se apropie, o sărută cu grijă pe frunte.
        – Mă duc în sat, am să lipsesc până deseară, o să aduc turte de la tanti Florica.
        – Ai grijă de tine, să nu întârzii mult iubirea mea, altfel o să mă îngrijorez.
          Soarele-i strălucea în părul negru ca abanosul, tenișii rupți în talpă-l băteau la călcâie, prea mici fiind, Sănducu se opri lângă râul din mijlocul pădurii, băgă mâna în apa rece și-și spală fața, după care pleacă mai departe la tanti Florica. De când mama sa era bolnavă Sănducu o ajuta pe bătrânica văduvă pe lângă casă în schimbul câtorva turte și de ale gurii. După câteva ore de lucru Sănducu pornește spre casă cu câteva turte și câțiva cartofi de la tanti Florica, obosit fiind se așează lângă un copac să se odihnească și ațipește.
        – Ce faci puștiule?  O voce gingașă se auzi în spatele băiețelului.
        – Cine vorbește? Cine sunteți domnule iepurilă?
          Un  iepure mare, alb stătea lângă un coș cu ouă roșii și cozonac. Ochii lui sclipeau, emanând o căldură, o privire plină de dragoste.
        – Sunt iepurașul de Paște, vrei să ne jucăm?
        – Da, sigur, numele meu e Sănducu, eu aș vrea să ne jucăm de-a ascunselea.
         Râsul băiatului răsuna peste pădurea parcă amorțită de iarna care a trecut.
         „Oare când au înflorit pomii?, uite ce frumoși sunt toporașii, în râul cristalin peștii zburdă voioși. Mi-aș dori să poată și mama să vadă frumusețea aceasta a naturii, parcă timpul a încremenit. Pășesc prudent să nu tulbur calmul poieniței, să nu rup vraja care m-a cuprins, să nu-mi sperii noul prieten.”
        – Nu mă prinzi, sunt cunoscut ca cel mai rapid animal.
        – Pot încerca, dacă te prind rămâi dator.
        Sănducu alerga printre copaci după noul său prieten, zâmbetul se transformă în râs, un râs rar, de mult uitat. S-a împiedicat și-a prins iepurele pe care l-a strâns tare la piept.
      Deschise ochii, strângea la piept plăsuța de la tanti Florica, era frig, nu era primăvară, pomii nu erau înfloriți, toporașii dispăruseră, la fel și noul său prieten iepurașul. Lângă el era așezat un coș cu ouă, cozonac, brânză și șuncă, așezate frumos pe firicele de iarbă. Băiatul încă somnoros rămase câteva minute, într-un târziu puse coșul pe umăr și porni spre casă. De după un pom bătrân tanti Florica zâmbea bucuroasă.
        Deși primăvara se lăsa așteptată în căsuța de la marginea pădurii au înflorit zâmbete,  Sănducu și mama lui au o masă îmbelșugată în acest an de Sărbătoarea Paștelui.

A venit Iepurașul !

Autor: Răzvi

Nemira lansează editura de carte pentru copii NEMI: de la primele lecturi și până la școala generală, colecțiile Nemi le vor aduce celor mici povești care să le stimuleze imaginația și să le transmită un important mesaj educativ.

Pornind de la ideea că „un copil care citește este un adult care gândește”, linia editorială, coordonată de Laura Câlțea, redactor-șef Nemi, va avea drept cuvinte-cheie: educație, aventură, umor, imaginație sau cunoaștere. Noi credem că un copil care citește din plăcere va deveni un adult care citește din obișnuință.

Colecțiile Nemi se adresează copiilor de la 0 la 12 ani și vor cuprinde atât cărți ilustrate, cărți de ficțiune, cât și non-ficțiune ce urmăresc să întregească educația celor mici. Componenta educativă a cărților pe care le publicăm este de o importanță deosebită pentru noi, alături de alte elemente esențiale precum încurajarea creativității și a imaginației, umorul, pasiunea pentru aventură și mister.

Pentru a veni în ajutorul părinților și al educatorilor, colecțiile sunt structurate pe patru categorii de vârstă: Bebe (0-2 ani); Prichindel (2-6 ani); Cadet (6-9 ani); Voinic (9-12 ani).

Oferta editorială cuprinde cărți ilustrate (atât cărți clasice, cât și cărți scrise și ilustrate de autori contemporani), cărți pentru primele lecturi, menite să facă tranziția de la cărțile ilustrate la romane,romane science fiction, fantasy și de aventuri pentru copii și cărți de non-ficțiune (cărți de cultură generală, adaptate diferitelor grupe de vârstă și care dezvoltă subiecte diverse, de la astronomie, științele naturii sau istorie).

Pentru mai multe informații despre cărțile NEMI, dar și pentru sfaturi de parenting și educație, vă invităm să accesați site-ul oficial nemi.ro, precum și pagina de Facebook Editura Nemi.

Editura debutează cu patru titluri:

Nemira lanseaza editura de carte pentru copii NEMIFrumoasa adormită și fusul, de Neil Gaiman, este o repovestire modernă în stilul binecunoscut al prolificului scriitorul britanic. Gaiman combină două dintre cele mai cunoscute basme clasice, Albă-ca-Zăpada și Frumoasa adormită, dar le adaptează la lumea modernă în care trăim. Așa că în secolul al XXI-lea nu mai e la modă ca prințesa să aștepte să fie salvată. Iar Chris Ridell a făcut ilustrațiile care completează povestea.

Bronto, un dinozaur neastâmpărat, de Valentin Nicolau, este „povestea copilăriei fără de sfârșit”. Copilăria copiilor care descoperă lumea prin greșeli și prin joacă deopotrivă și copilăria părinților care o redescoperă alături de ei în timp ce fac tot posibilul să-i ajute să crească frumos. lustrațiile îi aparțin lui Alexandru Ciubotaru și completează textul.

Frații Tapper în război (unul cu celălalt), de Geoff Rodkey, este un volum amuzant și educativ despre eternele certuri dintre frați, despre răzbunare și iertare și despre lumea digitalizată în care trăiesc copiii de azi. Poznele celor doi frați gemeni, sunt teribil de distractive, dar cel mai interesant este felul discret în care autorul a introdus în narațiune importante elemente de cultură generală.

Băiatul care vorbea cu corbii (vol. I din seria „Neîmblânziții”), de Jacob Grey, este un roman urban fantasy, misterios și întunecat, cu o atmosferă ce amintește de Gotham-ul lui Batman. Este o carte cu un simbolism puternic, dar și cu multă acțiune și personaje insolite.

În pregătire până la finalul anului 2016:

Cărți cu ilustrații și conținut educativ – De ce ne certăm, Davy? și Davy, ajutor! Uite o fantomă!, ambele de Brigitte Weninger și cu ilustrații de Eve Tharlet; Nu vreau să fiu o broască!, de Dev Petty, ilustrații de Mike Boldt.

Romane pline de aventuri și mister, menite să dezvolte pasiunea pentru citit a copiilor și curiozitatea lor înnăscută: primul volum al seriei William Wenton și hoțul de luridium, de Bobbie Peers, o poveste fantasy norvegiană tradusă în peste 20 de limbi, Nick, Tesla și laboratorul lor periculos de înaltă tensiune , un roman cu electromagneți, alarme pentru hoți și alte dispozitive pe care le puteți construi și voi, de Pflugfelder și Steve Hockensmith, ilustrații de Scott Garrett, o carte plină de umor și de experimente trăsnite, Cronicile din subterane de Suzanne Collins, autoarea faimoasei seriiJocurile Foamei, și Viața pe Marte, de Jennifer Brown Nick.

Spre finalul anului, vom publica cea mai frumoasă poveste pe care-ți dorești s-o citești de Crăciun: Un băiețel numit Crăciun, de Matt Haig, cu ilustrații de Chris Mould.

by -
10

Personajele copilăriei… amintiri dulci, prieteni imaginari

Cândva, totul era frumos, simplu, luminos, iar un zâmbet putea sparge și cei mai întunecați nori, lăsând soarele să strălucească din nou pe cer. Pe atunci eram copil și ziua de mâine nu era incertă. Aveam visuri strânse într-o gentuță albă de cauciuc cu floricele roșii și muuuulte planuri pentru un viitor care părea atât de îndepărtat … Totul urma să se întâmple “când voi fi mare”. Iar timpul a trecut necruțător, distrugând planurile şi aducând atâtea responsabilități încât gentuța mea a rămas uitată într-un ungher cu fermoarul închis.

Azi știu că acea perioadă, copilăria mea, nu o pot aduce înapoi. Dar am atâtea amintiri dulci, încât fiecare moment de atunci aduce cu sine un zâmbet, care deși este puțin nostalgic, îmi luminează prezentul în tonuri calde.
– Pssst, Răzvi, a întrebat Bobby dacă ai reușit să-i creezi prietenul imaginar?
– Stuart, te-am rugat să nu mai vorbești despre asta de față cu părinții, despre astfel de „filme”. Ei nu trebuie să știe despre Lilwinnie și ceilalți. Și apoi nu am avut când să lucrez, părinții mei au început să-mi acorde mai multă atenție.

…….

Poate ar trebui să mă prezint sunt Răzvi și am 6 ani, de la vârsta de 3 ani jumătate am început să-mi fac proprii mei prieteni imaginari în laboratorul ideilor mele. Totul a început când părinții mei m-au așezat în fața tv-ului la „desene animate” și au început să-și vadă de-ale lor. Eu pur și simplu stăteam și vedeam acolo fel și fel de imagini derulându-se prin fața ochilor mei. Și m-am gândit… Ce-ar fi oare ca acele personaje să prindă viață? să-mi fie prieteni? Așa a apărut Stuart. Apoi… copiii din parc erau foarte triști pentru că, îmi spuneau că acasă, au parte de același tratament ca și mine: părinții îi așează în fața tv-ului și practic îi uită acolo. Și ce dacă acum au „DVD și BluRay” imaginile sunt mai vii?

Le-am spus despre ceea ce făceam eu și i l-am prezentat pe Stuart. Rând pe rând am ajuns să-i creez pe Strumfi, pe Cody și chiar pe Flint Lockwood, din „animațiile ” lor preferate.Am făcut o „ distribuție ” pe cinste! Îmi aduc aminte și acum cum am invadat cu Flint piața orașului cu chiftele, cât se agitau adulții, iar noi râdeam de mama focului. Totuși am învăţat să fim responsabili, dar și că nu trebuie să ne îndeplinim orice dorință.
Să nu mai zic de momentul în care Anne m-a rugat să îl creez pe Cody, pinguinul acela surfeur care luptă pentru visul său și ajunge un mare, mare campion. Ohh… el m-a învățat să nu renunț, ba chiar să continui să fac prieteni imaginari pentru partenerii mei de joacă.

Dar cel mai mult am învățat de la Stuart. El mi-a arătat că până și un șoricel se poate adapta în lumea asta a adulților, eu de ce nu aș putea? Trebuie să mă impun chiar dacă sunt încă mic! Să le arăt că pot și poate… îmi vor da mai multă atenție.

…………..

Anii au trecut ….
– Stuart când ne putem apuca de lucru?
– Acum doctore! Părinții au adormit! Putem da drumul „ copilăriei ”.

Maryliyn & Mălly

by -
12

Prietenii cei mai loiali

Se spune că oamenii care iubesc animalele au un suflet bun. Mulți dintre noi părinții ne-am confruntat cu ideea copilului nostru de a crește un animăluț de companie, unii copii dorindu-și un cățel alții o pisicuță. Când stai la casă lucrurile sunt puțin mai ușoare, dacă stai într-un apartament trebuie să te gândești înainte de a lua o decizie.
Este important să cunoaștem beneficiile acestei decizii, de aceea ar trebui să spunem da la cererea puișorului nostru, desigur nu înainte de a-i informa că vor avea o responsabilitate. Este un efort de îngrijire, presupune atenție și implicare, mai mult animalele de companie pot micșora nivelul stresului, un atașament fața de o necuvântătoare are o influență pozitivă asupra sănătății.
Dragii noștri copii dacă vor un animăluț vor trebui să-l scoată la plimbare de 3 ori pe zi, ceea ce implică o responsabilitate pentru ei cât și o încredere în sine benefică pentru a se forma ca persoană. Acum rămâne să ne consultăm și să decidem dacă să fie cățel sau pisică. Putem să credem zicala „câinele e cel mai bun prieten al omului”, de obicei legătura ce se formează între cățel și tânărul stăpân este puternică din primele clipe, este o relație bazată pe dragoste și loialitate. Cățelul potrivit pentru un copil este dintre rasele de talie mică, fiind mai ușor de crescut, recomandate fiind rasele: Chihuahua, Bichon sau Terrier.
Pisicile sunt la fel de benefice asemenea cățelușilor diferența fiind una de mărime și de igienă unde dragele feline sunt mai pretențioase, jucăușe din fire vor fi o jucărie minunată aducând un zâmbet și totodată optimism în zilele copilașilor. Spre deosebire de căței nu e necesar o rasă anume de pisici.
Încurajăm adoptarea animăluțului dintr-un centru de animale abandonate, legătura copilului creându-se prin dragostea la prima vedere, compasiune și încântarea propriei alegeri.

Cu siguranță cel mai bun prieten necuvântător nu va dezamăgii piticotul nostru. Iubirea se va răsplăti cu iubire.

Intră acum în aventură și bucură-te de ce ți-am pregătit: 10 volume de excepție la preț de 5

Intră pe pagina specială de pe site-ul Adenium, dedicată Colecției O inimă de Broscuță, joacă-te și poți câștiga o reducere de 50% din prețul celor 10 volume apărute până acum. Fii parte din aventura unei povești pentru toate vârstele.

Povestea Colecției O inimă de Broscuță a început din dragoste pentru cei mici și pentru literatură. Odată ca niciodată, autorul, Gheorghe Vîrtosu, și-a dorit să le deschidă copiilor ușa fermecată spre tainele lumii, să le ofere părinților și bunicilor bucuria de a le citi povești cu adevărat minunate, care să-i facă să viseze frumos și să prindă curajul de a-și îndeplini aceste visuri. Cărțile copilăriei ne formează, devin parte din felul nostru de a fi, de a gândi și de a trăi.
Încărcată de meditații asupra rostului și momentelor-cheie ale vieții, cu personaje pe cât de jucăușe și dornice de a câștiga simpatie, pe atât de animate de semnificații și de responsabilități spirituale, lumea O inimă de Broscuță este lumea lui ÎMPREUNĂ.
O inimă de Broscuță este o serie de cărți dominate de sensibilitate, de magie, de frumusețe, până în cele mai mici detalii. Povestea magică creionată de Gheorghe Vîrtosu este completată cu ilustrații originale și apare în condiții grafice de excepție.

Intră pe site, joacă-te, intră în aventură alături de îndrăgitele personaje ale colecției și cele zece volume de excepție ale seriei O inimă de Broscuță pot fi ale tale la un preț redus cu 50%. Aventura continuă! Intră în joc!

Ce-ar fi să-ți începi primăvara citindu-l pe Creangă?

În perioada 1-13 martie ai 30% reducere pentru orice volum inspirat din Creangă comandat de pe site-ul Adenium: www.adenium.ro

Adenium te provoacă să îți începi primăvara citindu-l pe Creangă. Comandă albumele de benzi desenate Povești și Amintiri din Copilărie sau volumul Capra cu trei iezi și alte povești în versuri și le primești cu o reducere de 30%. Promoția este valabilă pentru titlurile specificate comandate de pe site-ul Adenium, www.adenium.ro, în perioada 1-13 martie 2016.

Povești. Album de benzi desenate conține adaptări în benzi desenate după câteva din poveștile lui Ion Creangă: Punguța cu doi bani, Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Fata babei și fata moșneagului, Ivan Turbincă și Povestea lui Harap-Alb. Scenariul este ingenios și amuzant, iar ilustrațiile sunt realizate de Șerban Andreescu.
Tot hazul, farmecul, efervescența Amintirilor lui Creangă sunt transpuse în benzi desenate în Amintiri din copilărie. Povestiri. Pentru că aventurile lui Nică sunt grozave și orice puști din zilele noastre are nevoie să afle cum să se distreze de-adevăratelea! Ediție de lux cu desene superbe, semnate de Șerban Andreescu.
Reinterpretarea realizată de Lidia Batali în Capra cu trei iezi și alte povești în versuri este ilustrată cu imagini semnate de Adrian Barbu și completată cu un minidicționar explicativ al regionalismelor și arhaismelor, foarte util micilor cititori.

Adenium vă propune mai mult decât o lectură și deschide poarta magică prin care orice puști al zilelor noastre va călători în timp, în Țara Copilăriei Adevărate, unde însuși Creangă, povestitorul, îi va întâmpina așa cum numai el știe să o facă.

%d bloggers like this: