Publicitate

        Nunta – o poezie în pași de tango

Căsătoria – o carte în care primul capitol e scris în poezie și celelalte în proză.” – Beverly Nichols
– O poezie, așa trebuie să fie nunta mea!
– Văd că ești foarte entuziasmată!
– Și cum să nu fiu? Nunta este unul dintre cele mai importante evenimente din viața unei femei, din viața cuplului! E ziua la care te vei raporta mai târziu, ziua de care îți vei aminti mereu! La aniversarea căsătoriei, vei răsfoi albumul de nuntă, vei povesti: „Mai ții minte la nunta noastră, când…”. Și eu vreau ca această amintire să fie perfectă! Dar perfectă!
– O să ai ceva de lucru, să pui totul la punct.
– Da, dar o fac cu plăcere. Oricum, cel mai greu a trecut. Salonul, rochia, invitațiile… Acum mai avem dansul mirilor. O să fie ceva ce nu s-a mai văzut! Ceva original!
– Dar ce o să dansați, dragă?
– Tango! Dar nu spun mai multe, o să vă surprindem!
– Tango? Dar e complicat… Alege-vă și voi un vals!
– În nici un caz! Valsul e frumos, nu zic, delicat, elegant, suav, dar îl face toată lumea! Toată lumea alege valsul ca dans al mirilor! Întotdeauna am visat ca la nunta mea să am un dans ieșit din tipare! Un tango pasional! Așa cum trebuie să fie și căsnicia noastră, pasională ca un tango!
– Treaba ta, dar unde învățați voi tango în timpul rămas până la nuntă?
– Cum unde? Există cursuri, dragă! Am găsit o academie de dans care se ocupă cu acest lucru!
– Și vă învață și tango? Eu credeam că pentru dansul mirilor vă învață numai vals.
– Auzi la ea! Cum așa? Te învață ce vrei tu! Tango, vals, bachata! Caută și tu „cursuri dans nunta”  și o să te lămurești! De fapt, stai așa, îți arăt eu!


Viitoarea mireasă își scoase telefonul și căută pe Internet: „cursuri dansul mirilor”.
– Vezi?
– Wow, au deja 7 ani experiență.
– Da, fondatorul e dansator profesionist, campion național, a reprezentat România la Campionate Mondiale de dans sportiv, e tare tipul! Iulian Panait.


– Serios? Îmi sună cunoscut, parcă am auzit de el… Văd că au și reduceri… Și ați început deja cursurile?
– Da, îmi place mult! E foarte relaxant, o modalitate de exprimare. Acum suntem prinși cu nunta, dar după am de gând să fac niște cursuri. Sper să-l conving și pe Răzvan, dacă nu, mă duc singură.
– A, fac și cursuri separat?
– Da, sigur! Aș alege dansuri latino, deși au și standard, populare, până și dansuri orientale poți învăța la ei!
– Ai idee dacă organizează și cursuri pentru copii?
– Da, și pentru copii. Uită-te pe site, scrie acolo!
– Nepoțica mea adoră să danseze. Cum aude muzică, începe să se zbânțuie. Mă gândesc să-i canalizăm energia către ceva constructiv.
– Da, mai ales dacă îi place! Poate mergem împreună, o luăm cu noi la cursuri!
– O idee bună! Să vorbesc și cu maică-sa! Cum se numește academia de dans?
– Triumph Dance Academy. Îți trimit link-ul dacă vrei. Parcă văd că te apuci și tu, o să dai spectacole, precum cei din videoclipul acesta.
– Dansatori profesioniști? întrebă femeia, privind filmulețul pe ecranul telefonului.
– Da, dansatori profesioniști, pe care-i poți chema la diverse evenimente.
– Ce frumos! Vreau și eu!

Sursă imagini: triumph-dance.ro

  Fii diferită cu Lia Couture!

    „Moda nu este ceva care există numai pentru rochii. Moda este în aer, pe stradă, moda are legătură cu ideile, cu modul în care trăim, cu ceea ce se întâmplă.” – Coco Chanel

    Moda este și în bijuterii, aș adăuga eu. Bijuteriile sunt unele dintre cele mai iubite accesorii din toate timpurile. Simboluri de statut, simboluri ale frumuseții și eleganței, bijuteriile au fascinat dintotdeauna. Din cele mai vechi timpuri, podoabele sau bijuteriile au fost prezente în viața femeilor: purtate zilnic sau la petreceri, la diverse ocazii, purtate din rațiuni estetice, sentimentale sau pentru a epata, ele fac mai mult decât să completeze ținuta. Prin intermediul bijuteriilor, femeile s-au exprimat de-a lungul vremurilor, fiecare având un stil propriu.

   Poate fi greu de crezut, însă bijuteriile fac parte din personalitatea noastră. De ce alegem un accesoriu în favoarea altuia? De ce ne face cu ochiul o anume brățară, iar alta nu ne spune nimic? Ați observat că toate bijuteriile voastre au un numitor comun, învârtindu-se în jurul aceluiași stil?

  Spune-mi ce bijuterii preferi ca să-ți spun cine ești! Dacă îți plac bijuteriile moderne, originale, avangardiste, atunci Lia Couture este locul potrivit pentru tine! Iar dacă printre bijuteriile Lia Couture te simți ca la tine acasă, atunci știu cu cine am de a face: cu o femeie independentă, curajoasă, creativă, ce nu se teme să abordeze un look diferit, original; o femeie ce nu se limitează la șabloane.

   Cu o arhitectură unică, bijuteriile Lia Couture surprind prin originalitate, exclusivitate, strălucire. Care este secretul lor? Faptul că ies din tiparele clasice. Liniile îndrăznețe, unghiurile, curbele, formele diferite de restul accesoriilor de pe piață le dau un plus de unicitate, iar culorile oarecum neutre – bej, negru, nisipiu, negru cu auriu, gri-laminat – contribuie la ușurința de a le asorta. Materialele din care sunt confecționate, aurul, paladiul, pielea, asigură rezistența bijuteriilor în timp.

   Bijuteriile Lia acoperă o gamă variată de ocazii: pot fi purtate cu succes atât la o ținută office, cât și la una casual: la birou, în pauza de masă, la o întâlnire, la o ieșire în club cu prietenele sau la o masă de duminică, alături de cei dragi. Unele dintre ele mai au un avantaj: pot fi purtate atât la mână, ca brățări, cât și în jurul gâtului, precum colierele. De asemenea, există articole pentru toate mărimile, de la XS la XL, așa că nu există riscul ca brățara să-ți cadă de la mână sau să te strângă.

   Mai cunoști femei avangardiste și originale, ca tine? Atunci bijuteriile Lia Couture reprezintă o idee minunată de cadou! Poți oferi un voucher în baza căruia persoana să achiziționeze ceea își dorește de pe site.

   Cu Essentials By Lia, ieși din anonimat oriunde te-ai afla! Strălucire, simplitate, eleganță, feminitate. Brand-ul femeilor de succes! Fii diferită cu Lia Couture!

    Sursă imagine: liacouture.com

Înot sincron

Dragă jurnalule,

   Astăzi s-a petrecut cea mai mare minune din anul ăsta. De fapt, a doua cea mai mare. Prima a fost alianţa nemaivăzută, nemaiconcepută şi nemaiefectuată vreodată cu frate-meu. Da, da, chiar cu el, micuţul terorist enervant, egoist şi manipulator. Dar de data asta, cu toate „talentele” redirecţionate spre un scop comun. Am căzut de acord că avem nevoie urgentă de piscină în curtea casei, aşa că ne-am unit forțele pentru a ne convinge părinţii că achiziționarea ei este o super-idee. Ne-am informat înainte pe net despre orice laude speciale pe care le-am putea strecura în argumentație, ne-am consultat, chiar am exersat atacul în tandem. Îţi vine să crezi? Eu şi diavolul tasmanian colaborând! Dar să-ţi spun exact cum a fost:

  Luam masa, părinţi şi copii, când băiețel-șmecherel îmi face discret cu ochiul şi începe:

   – Încă un pic şi vine vara cu căldurile ei infernale. Mă gândeam… ştiţi ce ar fi fain să ne instalăm, acum, că avem atâta loc în curte şi nu prea are nimeni timp să planteze pe-acolo chestii vegetale? O piscinăăă!

   – Ei! De asta aţi avea timp? mormăie tata.

   – Dacă te referi la întreținerea ei, acum sunt multe invenții tehnologice care o ușurează. M-aş ocupa eu… Dar oricum, merg la înot de trei ori pe săptămână şi îmi ia multă vreme să ajung până la bazin, la Polivalentă, tocmai în celălalt capăt al oraşului. Plus, când mai avem meciuri de polo, i-aş putea chema pe toţi să jucăm la mine.

 

   – Dar cât de mare îţi închipui piscina de crezi că o să jucaţi polo, de-acum? De dimensiuni olimpice?

   Auch! Asta a fost o mutare greşită. Ideile megalomanice înspăimântă. Intervin şi eu repede, cu vocea-mi de fetiţă cuminte:

   – Nu-mi vine să cred că spun asta, mai mereu mă contrazic cu frăţiorul meu tembel, aici de față, dar să ştiţi că nu e o idee rea. Probabil nu se gândeşte să joace polo standard cu porţi suspendate, ci aşa, o miuţă cu câţiva prieteni. Aş putea şi eu juca mini-volei în apă cu prietenele. Ar veni la mine, am citi pe şezlonguri, am face plajă, am bea câte un cocktail, ne-am mai bălăci…

   Mama mă priveşte cu suspiciune.

   Şi aici, jurnăluțule, vine mişcarea genială a lui frate-meu. Se face că mă înţeapă sarcastic și mă contrazice, pentru credibilitate.

   – Hop şi top-modela, cu scenariile ei chicky-kitchy din revistele glamour! Nu v-ar fi frică că vă distruge clorul părul sau o să va umpleţi de ceva, dacă intră gaşca voastră cu năsucurile pe sus într-un loc folosit de toţi muritorii?

   – Ha, se vede că nici măcar nu ştii despre ce vorbeşti! Ultima modă în domeniu e tratarea apei cu peroxid de hidrogen sau oxigen activ, cum i se mai spune. Practic, o moleculă de apă cu un atom de hidrogen suplimentar. E cel care există în miere şi dă calitatea antiseptică a acesteia. Se foloseşte în industria alimentară, la sterilizat în spitale şi în toate spa-urile celebre. Când simţi aerul curat de după o ploaie, este pentru că se eliberează cantităţi mari de peroxid de hidrogen în atmosferă. Aşa că avem numai sănătate şi beneficii din oxigenarea şi tratarea apei, nici nu poate fi vorba despre ceva negativ!

   – Bine, bine, chimisto! Asta înseamnă că m-ai ajuta la întreţinere? Eu cu curăţarea piscinei şi tu cu reciclarea şi tratarea apei?

  – Sigur! Nici nu e mare lucru. Pornesc pompa de recirculare două ore în fiecare seară, apoi avem apă în stare perfectă toată ziua. În rest, doar să măsor cantitatea de oxigen activ din tratare, ca să fiu sigură că se păstrează la valorile ideale. Mi se pare o îndatorire plăcută de-a dreptu’.

  Ai noştri se uitau când la unul când la altul, ca la o partidă de ping-pong.

   După ce ne-am terminat sceneta, tata îşi drese glasul.

   – Hm. Şi cât ar costa toată ctitoria asta acvatică?

   – O, deloc mult! Construcţia în sine şi cele câteva instalaţii de întreţinere. Şi pentru voi ştiu că nu contează banii când e să vă faceţi odraslele fericite să îşi petreacă mai mult timp acasă sub ochii voştri, aşa-i? … mă alint eu, scuturându-mi genele şăgalnic, ca într-un smile de messenger.

   Tata zâmbeşte pe sub mustaţă.

   Uraaa! Ştiu zâmbetul ăsta! S-a decis pe loc.

   De abia mă stăpânesc să nu schimb o privire victorioasă cu diavolache. Prima noastră alianţă ever a funcţionat perfect. Dar mai ales, mulţumesc în gând oxigenului activ pentru viitoarele clipe de desfătare petrecute în viitoarea piscină personală. Ai mei se topesc imediat când aud despre ceva ecologic. Acolo a fost secretul victoriei!

   Uite-așa cu minunile de azi! Îmi pare rău pentru tine, jurnăluț, că nu vei ajunge prea aproape de piscină la vară. Dar până nu te preschimb într-o variantă impermeabilă, este mai sigur pentru integritatea ta să te feresc de stropii bălăcelii entuziaste.

 

 

Surse foto: Agua.ro, Pinterest

Viața ca o pereche de pantofi cu toc

   Am fost odată, când am fost, că, dacă n-aș fi fost, nu aș povesti… Eu nu sunt de când sunt oamenii, ci mai aproape cu vreo două-trei zile, de când se încheia haina până la ultimul nasture și tot îți părea că e frig.

   Am fost pe-atunci opincă în picior de nevastă și-i țineam de cald iarna și de răcoare vara. Subțire-i era piciorul, dar și mai și îi era mintea; plângea, sărmana, ca mușcată de șarpe, uitându-se la un drob de sare…

   — De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi o să mi-l omoare!

   Și-uite așa, și-a pus singură opinca în obraz și dusă am fost…

   Și-am mers, și-am tot mers, ani și vieți de om, și iată-mă acum pantof cu toc, în picior subțire de… damă. Dă-i unei femei o pereche de pantofi și va cuceri lumea!, a spus odată o blondă superbă, cu eşarfă la gât, rochie vaporoasă și ochiul umezit de emoție. Cât am fost la ea, am dus o existență palpitantă. Într-adevăr, blondina a cucerit lumea. În preajma ei, bărbații deveneau stângaci, ca niște clovni patetici, femeile o imitau, babele scuipau în sân și băteau metanii.

   Acum, pot spune că mi-am depășit și eu condiția; două fete istețe, Milica și Iasmina, au pus literatura pe tocurile mele și-au urcat-o pe blog. La început, m-am cam împiedicat; unele volume sunt grele, uneori, câte-un autor țipă că nu vrea tocuri, că-i bărbat…. E greu să ții literatura sus, pe toc, cu eleganță, mai ales când ai vreo două mii de spectatori în fiecare zi…

   Ca să rezist efortului, am nevoie de sprijin. Nu mă pot plafona, închisă într-un chenar albastru. Așa că îmi iau cuvintele la spinare și plec în căutare de parteneri. Primul popas îl fac la chic-elite.ro, pradă Tentațiilor Corinei Ozon, scriitor, trainer relații interpersonale și unul dintre mentori. Poate dura două minute să iei o decizie bună și un an să iei una proastă, spun ei. Așadar, să discut cu persoane calificate și unse cu toate alifiile nu trebuie ratat. Este suficient să îmi fac cont pe chic-elite.ro și să mă alătur discuțiilor on-line, unde pot primi sfaturi utile. În drumul meu spre promovare, o pisică neagră îmi taie calea! Vai, trei ani de noroc! Pisica asta e purtătoare de poezie pe tocuri! Mi-o și imaginez stând în leagăn și torcând liniștită, pe subseară, cu o carte bună, pască și o cană cu lapte alături. Poate-i propun să-mi devină blogger partener într-ale literaturii. Ea își publică creațiile literare, eu le promovez pe blog.

   Am auzit despre mine ceva ce m-a umplut de mândrie: uită-te la pantofi, ca să știi cum e omul. Pot fi de firmă, ieftini, noi sau rupți, important e sa fie curați. Înseamnă că și logo-ul trebuie să strălucească! Pantof roșu-pasional, stilizat, realizat parcă prin încondeiere, cu o pană de scris pe post de toc. Ăsta-s eu! O îmbinare armonioasă între literatură, eleganță și stil.

Logo realizat de Roxana Cernea-Pictez Pereţi

Imagine realizată de artist designer  Petroschi Bianca

   Oare ce-mi rezervă viitorul? Dacă încerc a etira imaginația, mă văd partener SuperBlog 2018, între cei mai buni.

Și când te gândești că la început eram opincă!

 

 

Foto copertă articol: imagine realizată de artist designer Petroschi Bianca

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 18

Marca Farmec

Anii trec, Farmec rămâne Farmec

   Mergeam pe stradă grăbită, încărcată de sacoșe. „Hai, domnița, să-ți dau o salată bună, bună, fără chimicale!”

   M-am întors și văzui o bătrânică, având tot felul de verdețuri întinse pe trotuar. Săraca, mi-era milă de ea și, dacă nu m-aș fi grăbit, dacă n-aș fi avut deja ceva de cărat, chiar m-aș fi oprit să-i cumpăr marfa. „Fără chimicale”. Cuvintele femeii îmi răsunau în minte, chiar după ce m-am îndepărtat destul. Chiar începe să-mi pară rău că n-am cumpărat de la ea, dar așa sunt oamenii în ziua de azi. Nu vedem mai departe de scopul imediat, suntem prea grăbiți, într-o goană continuă. Prea grăbiți pentru a ne gândi la propria sănătate. Consumăm foarte mult, dar oare știm noi ce anume consumăm? Ne-am oprit vreodată pentru a analiza ingredientele produselor, fie ele alimentare sau cosmetice? Fără chimicale… Mai găsești astăzi produse fără chimicale, fără E-uri?

   Găsim, desigur. Trebuie doar să ne oprim un pic din goana obișnuită și să aruncăm o privire spre produsele naturale, autohtone.

Frumusețea de la natură dăinuie până la moarte.

   Înțelepciunea populară ne pune în fața unui mare Adevăr, atunci când vine vorba despre stilul de viață al oamenilor: primim ceea ce oferim. În ultimii ani, am asistat fascinați la fenomenul numit „progres”, desfășurat mult prea rapid, pentru ca noi să putem conștientiza consecințele pe care le are asupra naturii, dar și asupra propriului organism. Cultura urbană, un alt fenomen, a împrumutat modelul și s-a lăsat manipulată, într-un proces de negare a tradiției, a identității naționale, în favoarea unor pseudovalori importate. Însă această febră a noului a început să scadă; ne întoarcem cu pași timizi spre noi înșine, spre valorile autohtone. Am început să purtăm cu mândrie ia, simțim iar gustul mâncărurilor românești și ne alegem în mod responsabil alimentele și produsele de îngrijire personală. Eu sunt Marina și vă invit să-mi ascultați povestea.

   Copilăria mi-a stat sub semnul comunismului auster, cu părinți membri de partid devotați. Nu simțeam gustul dulciurilor decât în zilele de sărbătoare, când mai veneau rudele de la Pitești pe la noi. Despre produsele cosmetice aproape că nu știam că există; la noi în casă, se rezumau la un șampon cu extract de urzică, un săpun cu miros de lăcrămioare și un deodorant Farmec 16 sus, în vitrină. Ce mândră era mama de el! Eu cutreieram câmpurile cu bunica, în căutare de plante medicinale, pe care le puneam în pod, la uscat sau făceam tincturi și măști de înfrumusețare. Femeia are datoria de a fi mereu frumoasă!, mi-o amintesc pe bunica spunându-mi. Natura îi oferă tot ce are nevoie, trebuie doar să și vrea. Aveam timp atunci… Știam bine de atunci că „frumusețea și încrederea se cultivă în familie”.

   Anii au trecut cu repeziciune. Evenimentele din viața mea s-au derulat tulburător de rapid: Revoluție, adolescență, facultate, nuntă, familie, copii. Timpul parcă a intrat la apă. Ba nu, greșesc: timpul este la fel, eu sunt mai ocupată. La maturitate, văd lumea cu aceeași ochi de copil. Numai că acum nu-mi mai permit să cutreier câmpurile și nici bunica nu mai e. În zilele noastre, oferta de produse cosmetice este foarte generoasă și pentru toate buzunarele. A fost o perioadă în care am preferat și eu să aleg produsele cele mai populare, sub imperiul spiritului de turmă, dar mai târziu am conștientizat că tot cele care sunt „partenere” cu natura sunt mai bune. Acord mare atenție ingredientelor pe care le conțin produsele cosmetice. Aleg formulele ușoare, fără parabeni sau mirosuri puternice. Marca Farmec, cea care în copilărie apărea la loc de mare cinste în vitrină, lângă diplome și coronițe de premiantă, azi mi-a devenit partener de încredere, o marcă completă pentru întreaga familie, un prieten aflat la un click distanță. De curând, am mai aflat ceva: scump nu înseamnă neapărat mai bun, așa cum ieftin nu înseamnă calitate îndoielnică. Fie că este vorba despre produse de strictă necesitate sau de tratamente profesionale, Farmec vine mereu cu o soluție, la prețuri accesibile. De exemplu, pentru rutina zilnică de demachiere, am ales apa micelară Farmec cu extract de orhidee. Această floare extrem de longevivă, pe lângă faptul că ne încântă privirile, are efecte terapeutice. Folosit de greci încă din Antichitate, extractul de orhidee este foarte hrănitor pentru piele, îi redă suplețea și reduce semnele îmbătrânirii. Datorită antioxidanților conținuți, înlătură radicalii liberi și previne degradarea pielii. Apa micelară FARMEC conține micele care se desfac în contact cu pielea, captând în interiorul lor impuritățile uleioase de sebum, urmele de machiaj sau particulele de praf. Ritualul pentru o piele frumoasă se încheie cu aplicarea cremei hidratante tot cu extracte naturale de orhidee, din aceeași nouă gamă de la Farmec. Poate veți râde, dar crema este preferata întregii familii, inclusiv a soțului meu, care o folosește după bărbierit. Cu o textură „ca de apă”, crema se absoarbe imediat în piele.

   Bine, și unde-i povestea? mă întrebați. Tocmai aici este farmecul: povestea este a noastră, a tuturor românilor cu o copilărie cu Farmec 16 sau Favorit în vitrină, folosite doar la zile mari, cu amintiri de neprețuit, păstrate bine într-un colț de inimă. Cu siguranță, fiecare român își are Farmecul lui aparte.

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 17

Sursa foto: Farmec

Momondo/The DNA Journey

Din câte picături e făcută Marea Neagră?

   Merg repede, cu bagajul într-o mână și cu umbrela în cealaltă, încercând să evit pe cât posibil contactul cu stropii mari și grei de ploaie. Simt aerul sărat și umed pătrunzându-mi în nări, iar vântul încearcă să-mi smulgă umbrela. Aici, la mare, este curentul mai puternic. În zilele însorite și călduroase, se numește briză, iar adierea ei este o binecuvântare, o oază în mijlocul deșertului. Acum, însă, este doar vânt. Un vânt prea puternic și rece pentru gustul meu. Pe mare este furtună. Ce vreme am nimerit și eu! Acum câteva zile era caniculă, iar azi…

Foto Pinterest

   Ah, ce bine, mai am puțin și ajung înăuntru. Urc cele câteva trepte de la intrarea în hotel și mă îndrept grăbită spre Recepție. Abia aștept să mă cazez și să fac o baie caldă, drumul aglomerat, îngreunat de ploaie, m-a obosit.

   Intru în cameră, îmi așez bagajul într-un colț și trag draperiile. Am rezervat special cameră cu vedere la mare, pentru a mă bucura de priveliște, dar pe ploaia asta, de ce să mă bucur? De nori negri și o mare învolburată. Mă întorc la ale mele: despachetez, fac un duș… Acum ce aș putea să mai fac? De ieșit pe faleză nici nu poate fi vorba.

   Mă uit din nou pe geam. Priveliștea s-a mai schimbat un pic. Nu, nu s-a oprit ploaia, nu s-a înseninat. Este genul acela de zi în mohorâtă, ploioasă, în care sunt slabe șanse să vezi soarele. Dar stai, stai așa! Ce interesant! În viața mea n-am văzut marea neagră. Știu că se numește Marea Neagră, că denumirea vine de la culoarea căpătată în urma furtunii, dar întotdeauna am crezut că este o metaforă. Neagră? Cum să fie marea neagră, marea e albastră! Albastră, verde, tot felul de nuanțe, dar tot pe acolo! Nu neagră, n-are cum!

Foto arhiva personală-Ploaia

   E, acum înțeleg! În momentul acesta, marea este neagră la propriu, nu doar cu numele! Deodată, am realizat că n-am nicio fotografie cu marea așa. Poze cu marea albastră, pe timp frumos, cu razele soarelui reflectându-se în ea, am o grămadă. Toată lumea are poze cu marea când e senin.

   Scot aparatul de fotografiat din valiză, ies pe balcon, mă poziționez în cel mai bun unghi, încercând să surprind esențialul: marea neagră, cerul acoperit de norii gri, de ploaie, cu o mică spărtură în mijloc, prin care răzbate, timid, o lumină ce se oglindește în mare. Soarele, ascuns în spatele cortinei de nori, trimite câteva raze? Sau o fi doar speranța mea?

   N-am aflat răspunsul, acea zi a rămas la fel de mohorâtă cum începuse. Însă restul concediului a fost OK.

   Adevărata surpriză a venit trei luni mai târziu. Din întâmplare, navigând pe Internet, am dat peste un concurs de fotografie. M-am gândit să mă înscriu, de ce nu? Am făcut o selecție a celor mai bune fotografii făcute de mine și am ales-o pe cea din ziua furtunoasă, de la mare. Marea Neagră la propriu. Nu am regretat nicio clipă că m-am înscris! Fotografia mea s-a numărat printre cele câștigătoare, fiind expusă pentru o perioadă la Muzeul Antipa.

Foto arhiva personală- a fost expusă la Muzeul Antipa

   Această experiență m-a convins că e bine să participi la concursuri. În primul rând, n-ai nimic de pierdut. Acum am descoperit altul, pe motorul de căutare gratuit și independent. Aici găsești tarife pentru bilete de avion și oferte de călătorie comparate, astfel încât tu să alegi varianta cea mai avantajoasă. Momondo te ajută să obții cea mai avantajoasă combinație pentru vacanță: îți alegi zborul, hotelul, poți închiria o mașină și de asemenea, poți afla informații despre fiecare destinație: specificul orașului respectiv, obiective turistice, prognoza meteo în perioada pe care o vei petrece acolo, prețuri, chiar și felul de a fi al localnicilor. Așa că înainte de a pleca într-o călătorie sau chiar de a face rezervările, n-ar fi rău să arunci o privire pe Momondo, de unde vei afla lucruri importante despre destinația ta.

   Dar să revenim la concurs: The DNA Journey îți oferă șansa de a călători în țările unde ai rădăcini. Într-o primă etapă, poți câștiga un kit pentru testarea ADN-ului. De ce ADN? Pentru a afla în ce țări îți sunt originile, din punct de vedere genetic.

   Te-ai întrebat vreodată unde au trăit strămoșii tăi? Crezi că ești 100% român? Te înșeli! Cu toții avem influențe răspândite prin mai multe zone ale Globului. În acest sens, te invit să urmărești filmulețul de pe site-ul Momondo.

   A doua etapă a concursului presupune filmarea momentului în care afli rezultatele testului ADN. Iar premiul final merită tot efortul: o călătorie în valoare de 1500 de Euro în acele țări în care s-a dovedit că ai rădăcini. Nu e interesant?

 Mereu am fost curioasă cu privire la influențele ce îmi umblă prin gene. Voi nu?

  M-am gândit să vă spun și vouă despre concurs, eu deja m-am înscris. Succes!

   

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 16

Foto copertă: Pinterest, Tudor Cristea

Magazine Spend’or,

Clasicul nu se demodează niciodată

„Bijuteriile nu sunt făcute pentru a da femeilor o aură de bogăție, ci pentru a le face frumoase.” – Coco Chanel

   Un subiect foarte drag tuturor femeilor: bijuteriile! Cărei femei nu-i plac bijuteriile? Pur și simplu, nu cred că există așa ceva. Atunci când aud o persoană de sex feminin spunând „Mie nu-mi plac bijuteriile”, îmi pare rău, dar n-o cred. Cum să nu-ți atragă atenția o pereche de cercei, o brățară, un inel, un pandantiv?

   Bineînțeles că există gusturi și gusturi, eu vorbesc din perspectiva mea. Dintotdeauna mi-au plăcut bijuteriile. De când mă știu. Copil fiind, îmi plăcea să scormonesc prin bijuteriile bunicii și ale mamei, iar ele râdeau, pentru că întotdeauna puneam ochii pe cele masive și valoroase, care i se potriveau unei femei în toată firea, nu unei fetițe: cercei lungi, atârnători, ce-mi depășeau linia umerilor, coliere ce-mi ajungeau până la buric, brățări și inele masive, cu pietre care mai de care mai colorate, bijuterii din aur, bijuterii din argint… Eram foarte fericită când mă lăsau să le probez și pe atunci nu-mi făceam griji dacă se asortau sau nu cu ținuta.

   Anii au trecut și gusturile mi s-au mai rafinat, selectând bijuteriile în funcție de mai multe criterii: ținută, ocazie, momentul din zi. De exemplu, pentru o ținută elegantă, fie că este vorba de o rochie purtată la o recepție somptuoasă sau de un costum într-un stil clasic, de birou, aș alege colierul de la Majorica, din colecția Trendy. „Trendy”, la modă. Așa spune numele colecției. În același timp, bijuteria aleasă de mine este una clasică, ceea ce poate însemna un singur lucru: clasicul nu se demodează niciodată. Din argint 925, placat cu aur și cu perle, colierul conferă o aură de distincție și eleganță. Tonurile blânde și calde rezultate din combinația celor două metale prețioase și a perlelor îmi fac imaginația să zboare la o rochie lungă, de ocazie, ivoire, cu un decolteu ce pune în evidență colierul.

   Perlele… altă piesă de rezistență, cu tradiție, a brand-ului Majorica, acestea provenind din insula Mallorca, Spania. Totul a început acum mai bine de 100 de ani, mai exact, în 1890, când Eduardo Hugo Heusch, un imigrant german, a înființat pe insula spaniolă Mallorca o mică fabrică. Majorica a început ca producătoare de șnururi pentru șiragurile de perle recoltate pe insulă. Astăzi, ne oferă cele mai variate bijuterii din metale prețioase și perle: coliere, cercei, broșe, inele, brățări.

De unde pot achiziționa bijuterii Majorica?

   Bjuteriile Majorica pot fi găsite în cadrul cunoscutului lanț de magazine Spend’or, prezent în majoritatea mallurilor din țară. De asemenea, ele pot fi comandate și online, precum colierul (deja) al meu, Majorica Trendy. V-am spus că am nimerit și o reducere de 50%? Nu? Vă spun acum, de la 729,99 RON, l-am achiziționat cu 365. Jumătate de preț, am economisit fix 365 RON!

  Magazinele Spend’or sunt sursa perfectă pentru idei de cadouri, cu varietatea lor largă de ceasuri și bijuterii. Atunci când spui „bijuterii”, te gândești automat la cadouri pentru femei. Însă vă asigur că puteți găsi și cadouri pentru bărbați: ceasuri bărbatești, ace de cravată, butoni. Atât ceasurile, cât și bijuteriile, aparțin mai multor stiluri și au prețuri variate, începând de la 20 RON. Așadar, nu va fi greu să găsești ceva potrivit ție sau persoanei pe care vrei s-o surprinzi cu un cadou deosebit.

Cu Spend’or și Majorica, clasicul nu se demodează niciodată.

#bbcollection #splendor #majorica #superblog

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 15

Sursa foto: Splendor-Majorica

 

Tratative cu Iepurașul Dwyn

„Iepuraș, coconaș,

A fugit peste imaș

Şi s-a dus, colo sus,

Într-o tufă s-a ascuns!” (Cântec pentru copii)

   Nici nu știu când a trecut timpul! Deja s-au scurs trei luni din an, iar Paștele se apropie cu pași repezi. Parcă ieri ne gândeam la Moș Crăciun, acum la Iepuraș.

   Apropo de Iepuraș… E cam în pană de inspirație. Problema e că nici nu m-am gândit la cadouri pentru cei dragi. Nu de zgârcenie, pur și simplu nu realizez că vine Paștele. Îmi aduc aminte de copilărie, cum așteptam această sărbătoare cu sufletul la gură… Cum venea primăvara și anticipam sosirea Paștelui, implicit a Iepurașului. Iepuraș, coconaș…

   De fapt, Paștele a fost întotdeauna sărbătoarea mea preferată, probabil pentru că are loc primăvara, când e temperatura perfectă (frigul iernii a plecat, iar canicula verii încă nu a sosit), când pomii sunt verzi și înfloriți, când te înconjoară mirosul zambilelor, narciselor, lăcrămioarelor, liliacului și iasomiei… Paștele, ca și primăvara, este sinonim cu renașterea…

   Totuși, în ultimii ani, acea bucurie a mai scăzut în intensitate. Nu mai aștept Paștele cu aceeași nerăbdare, mai degrabă mă trezesc surprinsă de trecerea timpului.

   Dar când văd copiii bucurându-se și așteptând Iepurașul cu nerăbdare, îmi aduc aminte de mine, când aveam vârsta lor. Așa este și nepoțelul meu, băiețelul vărului meu. Te apucă dragul văzându-l cum în preajma Paștelui devine brusc cuminte, pentru ca nu cumva Iepurașul să se supere și să nu-l mai viziteze. Sau când îi vezi emoția pe chip când află că „a venit Iepurașul”, expresia de curiozitate și bucurie atunci când deschide fiecare cadou… Parcă ne văd pe mine și pe taică-su, copiii de atunci, jucându-ne prin grădina bunicilor în așteptarea Iepurașului.

   Și după atâția ani, păstrăm tradiția: vom petrece sărbătorile pascale împreună cu familia vărului meu și pentru că tot e vremea frumoasă, am planificat un grătar la iarbă verde. Ei cu mâncarea, noi cu grătarul! La Dwyn Shop au grătare de toate felurile: mari, mici, de masă, cu gaz, cu cărbuni, tip butoiaș. Cu ocazia asta, am găsit cadoul perfect pentru toată familia! Un cadou practic, de care se vor putea bucura și după sărbători, mai ales că aceste grătare, de la Dwyn Shop, sunt foarte rezistente și durabile în timp.

   Așa stând lucrurile, mi-am asumat rolul de intermediar al Iepurașului! Magazinul online Dwyn Shop pare să semene cu un depozit de cadouri al personajului ce a fugit peste imaș… Găsești de toate, de la electrocasnice la produse de îngrijire.

   Pentru nepoțelul meu am luat legătura cu Iepurașul Dwyn, cerând expres o jucărie Lego. Încă nu știu ce fel de jucărie, e o varietate atât de mare… Constat cât s-au îmbunătățit jucăriile față de perioada în care eram eu copil. Exista Lego și atunci, îmi aduc aminte de niște piese pe care le asamblam, dar nu erau atât de variate și de complexe precum cele din ziua de azi. Și figurine Star Wars! Ce ne-am mai fi bucurat de ele dacă am fi avut așa ceva! Ce să aleg pentru nepoțel? Un avion personal? Sau un trenuleț?

   Buclucaș Iepurașul ăsta Dwyn! Acum mă întreabă dacă nu mă interesează ceva din secțiunea „Îngrijire personală”. Un uscător de păr sau ceva pentru manichiură, pedichiură? Of, Iepuraș coconaș, cum mă ispitești tu pe mine!

   Aoleu! Mi-am amintit! Bine că stau în fața calculatorului, planificând cadourile, iar casa e vraiște! Trebuie să mă ocup și de curățenia de Paște. La cum zboară timpul, mă trezesc că diseară e Învierea și că eu n-am făcut nimic prin casă! Și colac peste pupăză, mi s-a stricat și aspiratorul! O variantă ar fi să mă spetesc cu mătura sau… să caut aspiratoare. Pe Dwyn Shop, bineînțeles! Wow! Se pare că trend-ul de primăvara aceasta constă în aspiratoarele fără sac! Perfect, nu va mai trebui să schimb sacul de fiecare dată când se umple! Sau dacă vreau să rămân la mătură, nu e nevoie să mă spetesc, pot opta pentru una electrică. Ca și în cazul aspiratoarelor fără sac, praful este stocat în rezervor, deci nu mai schimb sacul. Iar alimentarea se face pe bază de acumulator, așa că nu mai conectez aparatul la priză.

   Dacă stau să mă gândesc, n-ar strica să comand și un aspirator de mașină, soțul meu va fi încântat! E obsedat de scamele și praful ce se adună pe scaunele tapițate din mașină, dar să nu mă spuneți că v-am zis!

Paște fericit și spor la tratativele cu Iepurașul!

Prietenie la cutie

 „Mâncarea este una din acele extrem de puține bucurii ale omului.” (Lin Yutang)

   Alin scria concentrat, pe colțul mesei pline cu hârtii, schema de tratament din fișa pacientului venit pe secție cu două ore înainte. De când lucra ca medic specialist în Capitală, devenise cel mai puțin pretențios om: dormea și pe scaun, între două intervenții, atunci când reușea, mușca pe fugă din covrigul uscat, înmuiat în cafea de la automatul din hol, însă cu un lucru nu se putea împăca – mâncarea din spital. Așa că prânzurile târzii din fosta magazie înghesuită, cu cei trei colegi de la Urgențe, strânși grămadă în jurul mesei rotunde, erau momentele de fericire binemeritate.

   Tresări brusc la vibrațiile telefonului din buzunar și răspunse apelului, fără să se oprească din scris.

   –Da… Nu știu… mai am puțin… Da, ca de obicei, mâncare chinezească de la Wu Xing… Comandă ce vrei pentru mine, ceva cu pui sau cu vită.

   Mai verifică o dată rezultatele analizelor de laborator, apoi fișa, puse parafa, semnă și se ridică liniștit, cu gândul la cutia cu bunătăți care îl aștepta.

   –Domnu’ doctor, dar nu rămâneți la masă? Avem varză cu carne, îl iscodi Ileana, o infirmieră înțepată și machiată strident.

   –Nu. Astăzi mănânc cu colegii de la Urgențe, răspunse Alin zâmbind, amintindu-și de porecla infirmierei, Semaforul. Poftă bună!

   Două etaje mai jos, în locul lor preferat, cei trei urgentiști erau prinși într-o discuție aprinsă.

   –Alin, spune și tu: cum mănânci mâncarea chinezească, cu bețigașele, cu furculița sau cu mâna? îl interogă Ligia, fără niciun salut.

   –Cu bețigașele…

   –Vezi? Numai tu îți bagi degetele în cutie. Auzi la el, e mai gustoasă mâncarea, dacă o iei cu mâna. Lasă că te știu eu, nu vrei să împarți! se maimuțări ea, certându-l pe George.

   Dani, cel mai serios dintre ei, interveni împăciuitor:

   –Mai bine cu mâna, decât cu furculița și cuțitul. Știați că în cultura chineză, aceste obiecte sunt considerate arme barbare? Mâncarea e sacră, toate bucatele se pun în mijlocul mesei și fiecare se servește. Hai să ne bucurăm de cea mai bună mâncare din cutiile astea minunate!

   Se așezară în liniște, umăr lângă umăr, și deschiseră cutiile cu mâncare chinezească, din care imediat îi invadă o simfonie de arome orientale. Bucatele chinezești sunt considerate a fi cele mai gustoase din lume, dar înainte de a le gusta, te cuceresc culorile, apoi aromele. În bucătăria chinezească, totul se taie în bucăți potrivite, pentru a fi luate cu bețișoarele și savurate din plin.

   –Ce repede a venit mâncarea azi! comentă Doru, cu gura plină de orez.

  –Într-adevăr! Am folosit noua aplicație Wo Xing, descărcată gratuit de pe net. Și am primit o reducere de 15%. Până pe 30 aprilie, la fiecare comandă primim discount. Și să știi că e mult mai ușor să comanzi de pe telefon, în doar câteva minute.

   –În vârful bețișorului stă viitorul societății! glumi Alin, imitându-l pe Iordache, șeful de secție, care obișnuia să vorbească în metafore: Viitorul societății e în acest vârf de ac! spusese el odată, privind admirativ acul de seringă.

   –Dar ce bun e meniul Apio! Tu ce ai acolo, Alin?

   –Mini meniu cu pui Gong Bao, pui specialitatea casei, orez cu ou și spaghete prăjite cu pui – un deliciu! Tu?

   –Cartofi cu urechi de lemn, legume Sichuan, spaghete de orez călite și orez cu legume. Vrei?

   –Mai întrebi? Dăm share deliciilor chinezești. Share your box, please!

   –Uite, mâncarea aceasta delicioasă împărțită cu voi îmi face garda mult mai ușoară. În cele treizeci de minute petrecute aici, îmi încarc bateriile pentru încă șase ore, cel puțin.

   Cei patru își trăiesc viața mai mult în spital, iar asta îi definește ca persoane. Însă ceea ce îi apropie este mâncarea chinezească de la Wu Xing, pe care o împart de fiecare dată, relaxați și zâmbitori. Este micul lor secret savuros, cu iz asiatic.

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 14

@WuXing Mancare Chinezeasca #shareyourbox  #SuperBlog

Surse foto> Wu Xing

CND Turism-fascinația călătoriei perfecte

„Călătoria are trăsăturile unui vis. Este ceva în afara normalului și totuși faci parte din ea.” – Agatha Christie

   Stau în fața computerului, cu Word-ul deschis și cu o cafea în mână. Am de lucru. Dar cui poate să-i stea mintea la lucru, când e așa frumos afară?

   Primăvara ce în ultimele zile și-a făcut simțită prezența cu adevărat te îndeamnă la visare. Suntem atât de aproape de sezonul estival… Gândul îmi zboară pe alte meleaguri, la vacanțe speciale.

   Nu știu de ce asociem vremea frumoasă cu vacanța. Sau poate că eu o asociez. Vreme frumoasă, cald, soare, mare, plajă… Dintotdeauna am iubit marea. Nu sunt un fan al drumețiilor de munte, nu mă împac tocmai bine cu răcoarea. Însă plaja, marea, mirosul de sare dat de briza ce adie, mângâindu-ne ușor pielea… Sunetul valurilor ce se sparg de țărm, cine le poate rezista?

   Ce poate fi mai relaxant decât să înoți într-o apă albastră și limpede, cu peștișorii pe lângă tine? Ce-mi place la înotul în mare? Imensitatea. Ai impresia că toată întinderea aceea de apă este numai a ta. Punta Cana, Bali, Bora Bora, Maldive, Seychelles, Ibiza… Mă atrag ca un magnet destinațiile exotice, deși nu protestez nici la o vacanță pe litoralul nostru.

   Alt tip de turism care mă atrage este cel ce implică vizitatul. Ador să merg în orașe și să vizitez muzee, monumente, catedrale, să iau pulsul societății. Muzee… Sunt pasiunea mea, îmi plac chiar mai mult decât plaja și marea. Sunt genul de turist care se ghidează după principiul „Ce-i mult strică”. Oricât mi-ar plăcea marea și soarele, la un moment dat te saturi și ai dori să faci și altceva: să te plimbi, să vizitezi, să cumperi suveniruri… Sunt genul care-și exasperează partenerii de călătorie prin dorința de a vizita cât mai mult, turistul care cum vede o catedrală sau un muzeu, s-a și înființat acolo, cu aparatul de fotografiat în dinți și cu o dorință imensă de explora cele mai ascunse cotloane. Genul care citește toate inscripțiile, acumulând cât mai multă informație, chiar dacă după aceea i se încurcă în cap. Pentru că așa se întâmplă. Din experiență de vizitator, vă spun că la un moment dat, ai acumulat atât de multă informație, ai văzut atât de multe lucruri, încât nu le mai procesezi.

   În ultimul sejur, în Anglia, am făcut o înțelegere: merg de una singură să bat catedralele, în timp ce restul grupului își continuă programul. Nu vreau să aud protestele celorlalți („Mai e mult?”, „Chiar vrei să vezi și asta?”).

   Cea mai tare experiență în vizitarea unui obiectiv turistic? Saint Paul Cathedral. Nicăieri nu am văzut ceva asemănător: panorama impresionantă privită de sus, scările numeroase și înguste (brrrr!), ce duc spre câte o galerie (de piatră, de aur).

    La Paris, deosebit mi s-a părut Muzeul Orsay. Tablourile expuse, sala de bal, cu oglinzi cu rame aurite, reproducând gara Saint Saint-Lazare… Toate acestea m-au fascinat și nu m-ar deranja să mă întorc la Paris, pentru a termina ceea ce am început: turul muzeelor. Pentru că sunt atât de multe de văzut, încât nu ai timpul fizic necesar. Da, într-o zi mă voi întoarce la Paris. Până atunci, totuși, parcă aș încerca altceva. Tot un oraș cultural. Parcă aș alege Viena…

   Vai, ce târziu s-a făcut și eu tot pierdută în reverie! Nu mă pot apuca de lucru până nu ce nu dau o raită pe site-ul celor de la CND Turism, care îți pun la dispoziție tot felul de oferte turistice atât cu destinații interne, cât și externe. Știu de ei de la o prietenă, care a mers în SUA prin programul Work and Travel. Ați ghicit, se ocupă și de acest program.

   Deschid pagina de Internet și găsesc oferte pentru sejururi, circuite turistice cu avionul sau autocarul. Aș alege circuitul prin orașele din Spania, cu avionul: Madrid, călduroasa Andaluzie, Catalunia. Sau Spania-Portugalia: Catalunia, Andaluzia, Gibraltar, Portugalia, întoarcerea prin nord, Salamanca, Madrid. Tot cu avionul, bineînțeles. Este mai rapid și mai confortabil decât cu autocarul. La capitolul confort, sunt destul de pretențioasă. Prietenii îmi spun că sunt fițoasa grupului, dar ce să fac? Așa sunt construită. Nu sunt adepta aventurii, nu i-am înțeles niciodată pe cei care merg cu cortul sau care pot sta o zi întreagă în mașină.

   Vestea bună este că CND Turism îți oferă opțiunea de cazare All Inclusive, în cele mai elegante resorturi. Ce surpriză plăcută! Am regăsit pe site destinațiile exotice la care visam mai devreme! Sejururi în Punta Cana, Maldive, Mallorca…

   Dintre alte destinații externe, aș alege Italia, Austria sau Spania. Însorita Ibiza sau Viena, cea înțesată de cultură și istorie? Grea alegere!

   Dar ce-mi văd ochii? Destinații interne? Bucovina, Maramureș, Delta Dunării. Parcă i-am auzit pe ai mei spunând că ar vrea să meargă în Deltă. Consultând site-ul CND Turism, am găsit cazare în pensiuni de lux și boutique hoteluri elegante, cu mese incluse. Așadar, poți avea confort și într-un colț rupt de vâltoarea orașului, bucurându-te de un decor rustic și pitoresc. Ha, ha, pun ceva la cale! Le fac cadou acest sejur! Abia aștept să le văd fețele când se vor trezi cu rezervarea făcută!

   Încă nu mă pot hotărî ce să aleg pentru mine, prea multe oferte bune! Însă parcă altfel lucrez după ce mi-am clătit ochii cu Vacanțe Speciale!

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 13

Surse foto: Wikipedia, Click, arhivă personală, CND Turism

Două destine, un credit.Telecredit

    Faceți cunoștință cu Iris, o fetiță de aproape 8 ani, cu zâmbet știrb și ochi de catifea. Până nu de mult, era o mică vedetă a orașului nostru, deoarece o găseai în intersecțiile cele mai aglomerate, printre mașinile oprite la semafor, mereu cu flori de vânzare, pe care Dumnezeu știe de unde le avea.

  –Cât vrei pe zambile? am întrebat-o într-o zi, prin geamul întredeschis al mașinii.

  –5 lei, tanti, a răspuns reticentă, făcând un pas înapoi, poate de frică să nu îi fac ceva.

   I-am oferit suma cerută și i-am sugerat să păstreze florile, să le vândă altcuiva. Cu lacrimi în ochii ei de copil inocent, mi-a pus florile în mână.

  –Eu nu cerșesc, tanti! a strigat, apoi a rupt-o la fugă.

   Zilele au trecut, apoi săptămânile, iar eu am uitat de Iris. Așa suntem noi, oamenii, construiți; păstrăm în minte doar ce ne afectează în mod direct. În viață, conjugăm două verbe: a fi și a avea. Din păcate, în goana noastră spre a avea, uităm să mai fim. Salarii mici, cheltuieli mari. Calculăm fiecare bănuț până la următorul salariu, ca să nu ajungem în situația jenantă de a apela la pensia – și ea mizeră – a părinților sau la împrumuturi de la vecini.

   Veni toamna, iar viața mea se scurgea monoton, în singurătate. Așteptam în fiecare dimineață la același semafor, urmărind absentă copiii în uniforme și ghiozdane colosale în spate. Mă gândeam la cât de frumoși sunt ei, mai ales în anotimpul acesta, cu băiețeii proaspăt tunși și fetițele mândre în rochițele noi. Într-o asemenea dimineață, dintre elevi s-a desprins o claie de păr negru, asortată cu niște hăinuțe care-și pierduseră de mult culoarea: Iris! Culoarea crizantemelor de vânzare îi scoteau în evidență vinețiul mânuțelor firave; tremura de frig. I-am făcut semn să se apropie, apoi i-am pus întrebarea care a făcut să i se năruie cerul:

  –Tu de ce nu mergi la școală?

  –Pentru că nu mă lasă tata, a răspuns, după clipe bune de liniște. Pot să dau rest la flori și fără să mă duc la școală…

   A doua zi, aceeași intersecție aglomerată. Cum văzu mașina, fetița se grăbi să se apropie. În schimbul florilor, i-am oferit un târg.

  –Uite ce-ți propun: îți dau cartea asta cu desene. Nu, nu protesta! Mâine mi-o aduci înapoi.

   Dar a doua zi nu a mai apărut, spre dezamăgirea mea. Probabil e într-un loc cu mai multă lume, m-am consolat înciudată. Pe 2 octombrie (nu am cum să uit această dată), în locul ei vindea flori un băiat ceva mai mare, cu dinți stricați și cu doza de impertinență la purtător. L-am întrebat de Iris. Mi-a răspuns doar după ce i-am cumpărat florile deja trecute.

  –Nu o mai lasă taică-su la flori, că s-a apucat de ciordit cărți…

În acel moment, am simțit cum toată vlaga mă părăsește. Fetița fusese acuzată de furt din cauza mea!

  –Unde locuiesc părinții lui Iris? am plusat eu, încercând să îmi ascund emoția. Stai liniștit, nu sunt de la poliție.

  –La fosta groapă de gunoi, da’ numa’ tat-su și cu copiii, că mă-sa a murit anu’ trecut.

   Restul zilei l-am petrecut într-o pseudoamorțire. Am dat vina pe o răceală, iar șeful m-a trimis acasă mai repede cu o oră. Nu, nu puteam merge acasă. Trebuia să vorbesc cu tatăl lui Iris. Nu știam ce mă aștepta, nici dacă îi făceam fetiței un bine, dar conștiința nu-mi dădea pace.

   Drumul până la fosta groapă de gunoi se întinde pe lângă râu, însoțindu-l câțiva kilometri buni. Cursul apei te provoacă să continui, de fiecare dată când vrei să renunți. În stânga, vezi apa, iar dincolo de valurile ei, impunătorul turn al mall-ului, o fabrică de bani și viață îndestulată. În dreapta, peisajul este dezolant: straturi peste straturi de gunoi, peste care a început să se aștearnă firesc vegetația. O haită de câini își dispută, precum hienele, o bucată de blană, iar zeci de ciori croncănesc monoton deasupra lor. Dinspre mall, răzbat frânturi de muzică pop. Coliba familiei lui Iris completează tabloul dezolant. Dacă nu aș fi văzut-o pe fetiță sortând cartoane și sticle, m-aș fi îndoit că toate acestea existau aievea. Când mă văzu, se opri pentru o clipă din lucru, apoi continuă să-și facă treaba, prefăcându-se neinteresată. Au urmat 2 ore, în care mi-a povestit despre viața ei, i-am povestit despre viața mea.

  –Știi, tanti, eu nu mă gândesc că mama a murit, ci că e plecată pe deal, după sticle. Eu stau acasă și fac curat și-i aștept pe toți, să mâncăm.

  Mi-a fost foarte ușor să îi conving tatăl să o lase la mine în acea seară. Ia-o, scap de o gură în plus de hrănit.

   Acasă, i-am făcu o baie cu multă spumă, am comandat pizza și ne-am uitat la desene animate până târziu. Privind această fetiță minunată, mi-am dat seama cât de bogată eram!

   În acea noapte, viața a două persoane s-a schimbat pentru totdeauna. Am hotărât să o înfiez pe Iris. Dar, până atunci, avea nevoie de atâtea lucruri, pentru că un lucru era sigur: trebuia să meargă la școală.

   Aveam nevoie urgentă de bani, așa că am am căutat, chiar în acea noapte, pe google credit urgent și am ajuns pe site-ul celor de la telecredit.ro. De atunci, în situația în care am nevoie de un împrumut urgent, mereu apelez la ei; îi recomandă rapiditatea, transparența și profesionalismul. Împrumuturile bancare necesită o documentație stufoasă, timp lung de analiză, iar condițiile de creditare sunt extrem de rigide. În schimb, creditul nebancar de la telecredit.ro se obține în 3 pași simpli: aplici, se procesează cererea (în cel mai scurt timp), apoi scoți banii din cont. Dacă rambursezi creditul în 30 de zile, dobânda este 0%. Nu există intermediari sau brokeri de credite, costuri ascunse sau comisioane. Pentru a aplica, este nevoie să îți creezi un cont pe platforma telecredit.ro și să completezi unele date de pe cartea de identitate, starea civilă, venitul și contul unde să îți vireze banii. Apoi, încarci în contul tău câteva copii de pe acte: actul de identitate, ultimul extras de cont și adeverința de venit, fișa fiscală sau extrasul de cont pe anul anterior cererii de împrumut. Dacă ești client nou, suma împrumutată poate ajunge până la 500 de lei, dar dacă ești deja client, cum e cazul meu, poți primi până la 2000 de lei. În momentul în care ți s-a aprobat creditul de nevoi personale, fără garanții, giranți și cu dobândă 0%, ești anunțat prin SMS și e-mail. În cazul în care nu reușești să rambursezi banii până la data scadentă, poți solicita o refinanțare.

   După două zile cutreieram magazinele, în căutare de birou, uniformă, pantofi, ghiozdan și rechizite. De la școala din cartier, primisem garanții că Iris va fi înscrisă în clasa întâi. Observându-i reticența, m-a cuprins un profund sentiment de compasiune, care mi-a amintit de mine, în urmă cu douăzeci de ani; eram la fel de singură și speriată, numai că pe mine nu m-a ținut nimeni de mână atunci… . Dar asta-i altă poveste!

   Astăzi adie un vânt călduț de început de vară. O ascult de după ușă pe Iris, ce repetă în fața oglinzii poezia pentru serbare. E îmbrăcată cu o rochiță înflorată și părul ei, odată vâlvoi, stă cuminte, împletit în codițe, sub coronița de premiantă. Astăzi termină clasa întâi și tot astăzi mi-a spus mama. Îmi aduc aminte de acea noapte rece de octombrie și de un credit online care a salvat două vieți: a mea și a lui Iris. Mulțumim, Telecredit!

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 12

Surse foto> Pinterest, franswazz

 

La Femme

Ziua bună nu se cunoaște de dimineață… Devine pe parcurs…

   Of, în sfârșit! Credeam că nu mai ajung! Ce trafic, parcă au înnebunit cu toții! Sper să nu fie toată ziua așa cum a început!
   Intru grăbită în clădire, îmi folosesc cartela de acces și mă îndrept spre biroul meu, sperând să nu observe multă lume cât am întârziat. Chiar când sunt cu mâna pe clanță, aud vocea Mădălinei, colega de la Recepție:
  – Adina, bine că ai ajuns! Șeful a întrebat de tine de două ori. Mi-a spus să-ți transmit că te așteaptă la el în birou.
„Fir-ar! Precis a avut nevoie de mine, nu m-a găsit și acum să te ții!”
   Șeful e un om tipicar, ce ține mult la punctualitate. Repetând în gând scuzele aferente („E un trafic infernal”) și prevăzând răspunsul șefului („Eu cum am ajuns la timp? Dar colegii tăi?”), m-am îndreptat spre biroul acestuia și am bătut timid la ușă.
  – Intră!
  – Bună ziua, îmi cer scuze pentru întârziere…
  – Lasă, lasă, Adina, avem lucruri mai importante de discutat! Ia loc, te rog!
   Avea tonul obișnuit, protocolar, lipsit de inflexiuni, care nu te ajută deloc să-ți dai seama ce urmează.
   Ce a urmat… Nici acum nu-mi vine să cred. Mi-a spus că e foarte mulțumit de munca mea (când a început să vorbească așa, am crezut că este introducerea pentru a mă da afară), că tratativele duse de mine cu ultimul client au fost un succes și că… mă promovează! Credeam că am auzit eu prost, dar nu! Ce înseamnă această promovare? Că eu mă voi ocupa de tratativele cu cei mai importanți clienți ai firmei! De asemenea, voi reprezenta firma la evenimente, cocktail-uri și așa mai departe.
   Suna ireal! Intrasem în birou convinsă că voi avea parte de o muștruluială pe cinste și când colo…
După ce au trecut primele faze ale euforiei, mi-am dat seama că voi avea nevoie și de o garderobă nouă. Nu pot merge la întâlnirile cu acei clienți importanți și la evenimentele la care voi reprezenta firma îmbrăcată oricum! În ultimul timp, am muncit prea mult și nu am acordat importanță vestimentației. Și ca să fiu sinceră, nu mai am timpul și dispoziția de altădată de a colinda mall-urile.
   Voi recurge la cumpărăturile online, chiar știu un magazin foarte bun, cu o denumire sugestivă, La Femme. Ajunsă acasă, deschid calculatorul și caut rochii La Femme. Văd foarte multe rochii de ocazii, așa că nu-mi fac griji de garderobă pentru evenimente. Iar dacă unele evenimente vor avea loc în cluburi, e bine, pe site sunt mai multe categorii de rochii: de club, de ocazie specială, de seară, de zi… Nu mi-ar strica niște rochii de zi, ce pot fi purtate și la birou. Profit de inspectarea ofertelor și achiziționez și câteva ținute pentru petreceri în general.
   Rochia aceasta neagră este perfectă atât pentru un eveniment, cât și pentru o zi la birou. Este elegantă, decentă, are clasă. Pe cea albă, din dantelă, o pot îmbrăca într-o zi călduroasă de vară, la un picnic cu prietenii. Pentru ocazie, îmi mai place și cea albă cu dantelă neagră, iar pentru activitatea de zi cu zi îmi face cu ochiul cea cu flori și dungi imprimate. Și mă opresc aici, că le cumpăr tot magazinul!
Gata cu rochiile, o virez spre bluze elegante . Pentru birou, dar și pentru ieșirile cu prietenii, voi alege câteva. Deja o bluză bej, cu volane, care lasă umerii la vedere, mă îmbie s-o pun în coș. N-arată rău nici cea bordo sau cea cu imprimeuri geometrice…
   La „La Femme” găsești cam de toate: rochii, bluze, fuste, pantaloni, pulovere, accesorii, geci, sacouri… Totul pentru femei!
   Hai că am făcut și shopping! Se pare că ziua bună nu se cunoaște întotdeauna de dimineață… Devine pe parcurs…

AIA Proiect.

Arhitectura colonială stelară

   Naveta care ne debarcase se ridică silenţios de pe pajişte şi se înălță tot mai repede, până deveni un punct luminescent îndreptându-se spre gigantica navă spaţială de colonizare, împreună cu celelalte navete, care ne-au lăsat vecinii în alte regiuni ale continentului. Vorba vine, vecinii. Când ai de colonizat o planetă proaspăt terraformată, planul cel mai bun e o dispersie a populaţiei pe un spaţiu cât mai larg, astfel încât cei mai apropiaţi cetăţeni ai noii noastre lumi, numită atât de optimist Utopia, erau la câteva sute de kilometri distanţă. Şi tot terenul până începea al lor era al nostru. Ne va lua ceva vreme numai să ne familiarizăm cu el din zborul mini-navetei personale.

   Dar lucrurile cele mai importante – întâi! Am ales ca arie pentru construirea locuinţei o câmpie largă, înconjurată în trei din cele patru zări de piscurile nu foarte înalte ale unor munţi pitoreşti, iar pe latura a patra având un lac superb foarte întins, dar la fel de îndepărtat. Cei de la terraformare ne-au lăsat chiar nişte trecători spectaculoase tăind masivele muntoase, în caz că vom vrea să construim vreo autostradă cu roboţii noştri. Poate mai târziu, când vom decide cu toţi vecinii să încropim şi un orăşel, ca să avem cu ce să facem legătura. Deocamdată, zborul cu mini-navetele între vile va fi singurul trafic prin zonă.

   Vilele care încă nu-s, apropo. Mă uit un pic deconcertat în jur. Pare de-a dreptul o părăsire sadică în pustietate a unor bieţi colonişti pământeni, felul în care ne-au lăsat aici, pentru cine nu cunoaşte puterea de procesare şi redare a roboţilor de ultimă generaţie. Un cubicul de instalare (practic o mică baracă pătrăţoasă indestructibilă), conţinând toată inteligenţa artificială de care avem nevoie şi toate informaţiile care au fost vreodată stocate sau îndosariate pe Terra până să o părăsim noi. Iar alături, câteva mormane imense de durometal în repaus. Roboţii noştri indispensabili, gata să fie puşi la treabă.

   Mai arunc o privire celor două fetiţe care zburdă pe pajişte fugărindu-se cu Ursu, ciobănescul carpatin al familiei, şi intru în cubicul unde Nadina stă postată în faţa simulatorului.

  – Atunci rămâne aşa? mă întrebă ea. Primul corp de clădire îl facem ca pe casa ta părintească, al doilea ca pe a mea şi apoi le unim elegant prin galeria asta ce include o seră exotică, da?

  – Absolut! Mai întâi de toate, să ne satisfacem nostalgiile terestre. Apoi dăm frâu liber imaginaţiei.

  – Am programat planurile originale. Ce interesant e că amândouă locuinţele de pe Pământ ale părinţilor noştri erau proiectate de aceeaşi firmă! Le-am găsit documentaţia ambelor în proiecte case la arhiva AIA Proiect.

  – Talentaţi cetăţeni! Poate că de aia le îndrăgim amândoi într-atât încât să le dorim refăcute pe o planetă străină. Am atâtea amintiri minunate din vremea copilăriei în casa alor mei… Iar în a ta te-am sărutat prima oară la aniversarea aceea când ai invitat toată clasa la tine.

  – Of! Jocul cu sticluţa! Nu iese niciodată din modă? Parcă văd că mâine-poimâine le surprindem pe fete jucându-l cu băiețeii vecinilor!

  – Măcar să găsim suficienţi copii de vârsta lor pe planeta asta cât să reuşească să formeze un cerc şi-apoi ne gândim şi la pericolele relațiilor adolescentine.

  – Ințializare program construcţie. Proiect vilă … ne întrerupse vocea computerului.

   Am ieşit din modulul provizoriu şi am privit cuprinşi după mijloc cum gigaroboții se pun în mişcare şi îşi încep activitatea pe terenul ales. Fetiţele ni s-au alăturat în fugă, cu exclamaţii şi râsete, când câteva răbufniri de aer în rafale le-au dat pletele peste cap.

  – Şi începe magia! şopti Nadina.

  – Hocus-pocus! râseră fetele.

  – Da, s-a spus de multe ori că pentru orice ochi care nu cunoaşte tehnologia din spatele unei realizări spectaculoase moderne, ea pare magie, dar voi ştiţi de la cursuri cum se fac toate lucrurile astea, aşa-i, fetele? Prin transfer molecular se dislocă pământul pentru fundaţie şi se construieşte cu materii prime transmutate din alte părţi ale planetei, respectându-se în cele mai mici amănunte proiectele-replică ale computerului programator…

  – Știiim, tatiiii! scânciră ele exasperate la unison. Hi, hi. Ce repede înaintează!

   Într-adevăr, scheletul primei vile era tot mai definit, iar pentru a doua, o mică învolburare de praf ţinută sub control să nu depăşească suprafaţa delimitată, anunţa că se lucrează la fundaţie.

    Nadina a deschis o hologramă în aer, unde le detalia fetelor cum are să arate galeria-seră ce va uni cele două case.

  – Cam în cât timp vor creşte plantele? se interesă Maria.

  – Avem un roboţel eco-accelerator tare bun primit de la companie, probabil că în două zile, după ce toate construcţiile sunt gata, veţi avea acolo o seră ideală plină de viaţă vegetală, frumuseţe şi exotism.

  – O să locuiţi unul într-o casă, altul într-alta şi noi în seră? se hlizi Mirabela.

  – Ei, poftim, logică de copil alintat! Dacă nu o să te sperie noaptea foşnetul frunzelor, tu, una, poţi să îţi pui un hamac şi să dormi şi în seră, dar noi ceilalţi, mai formali, o să locuim fiecare în ce cameră doreşte. Norocul vostru cu roboţeii casnici, fiindcă altfel trebuia să vă strângeţi lucrurile şi de prin case şi de prin seră, la cât de împrăștiate sunteţi!

  – Şi din aripile noastre de clădire, personale, pe care ni le-aţi promis, punctă Maria.

  – Am spus că mai vorbim despre asta. Cu cele două căsuţe atât de elegante, unite de galerie, totul arată plin de gust şi bun simț.Dacă v-am face şi aripile voastre de castel, ar arăta ca un conglomerat kítsch.

  – Mamiiii, nu vă puteţi lua cuvântul înapoi! Eu vreau o aripă în stil clasic ca palatele prinţeselor Disney! Dacă e nevoie, o fac complet separat de voi şi la distanţă.

  – Iar eu vreau o aripă în stil Gaudí, făcută numai din corali! Şi acum!!! plusă şi Mirabela. Nu e drept ca voi să vă bucuraţi imediat de casele preferate, iar noi să aşteptăm ca să ne îndeplinim fanteziile.

  – Ne-ați promis toate astea numai să nu mai plângem că ne lăsăm prietenii în urmă! ne dădură fetele lovitura de graţie.

  – Uff, am cedat. Bine, când o să se termine combinaţia noastră armonioasă o să programez şi torturile voastre pe lateral şi orientate un pic în spate, ca nişte ramificaţii malformate. Să sperăm că nu-i vine nimănui cheful să ne viziteze până deveniţi mai rezonabile şi o să reprogramăm ceva mai puţin exuberant.

  – Lasă, râse Nadina, la câte proiecte are acces computărașul nostru cel inteligent, va găsi el o îmbinare între cele trei stiluri, care să nu crape retina oaspeţilor. Dar nici nu se pune problema să fie separate. Vom uni fiecare aripă prin galerii.

  – Galeria care duce spre mine o voi umple cu cactuşi! hohoti Mirabela.

  – Iar cea care vine spre mine va fi un acvariu uriaş populat cu rechini şi pisici de mare printre care poţi trece numai înot, crescu hazul Maria.

  – Ba o să fie biblioteci mari ticsite cu cele mai bune cărţi ale lumii, pe care o să ni le reconstituie aici droizii noştri. Iar voi o să petreceți o grămadă de timp în ele învăţând, dacă vreţi să vă câștigati dreptul de a mai zburda pe planeta asta.

   Cât timp discuţia noastră continuase, roboţii isprăviseră casele şi galeria unificatoare, care sclipeau acum în soare a nou şi a perfect finisat. Nişte transformatori-moleculari mai mici trebăluiau deja înăuntru ca să recreeze mobila.

  – Am ales în nava spaţială, pe drumul până aici, numai piese una şi una, îmi făcu Nadina cu ochiul. Chiar atât de nostalgică încă să păstrez şi mobilierul părinţilor nu sunt.

  – Măcar şifonierul în care am fost închişi împreună în cele două minute după ce ne-a cuplat sticluţa pentru sărut, sper că l-ai programat ca să fie refăcut, din toată mobila lor.

Fetele ciuliră urechile.

  – Ce sticluţă?

  – Ce sărut?

  – Ăăăă, şi ce ziceaţi voi? O aripă Secession ca un castel din turtă dulce şi una în stil Gaudi făcută din calcar coralier ranforsat? Ce idei minunate! Cât de mari vreţi să fie?

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 11

Surse foto: AIA-proiect.ro

 

Carouri.ro, prietenul din umbră al picioarelor frumoase.

   Curentele în vestimentație vin și pleacă, ce e astăzi la modă, mâine e declarat demodat. Ne umplem viața cu haine, pe care le uităm apoi în dulapuri, ca pe niște iubiri efemere, rămase vii doar în poze. Nu uităm rochia de mireasă, salopeta din timpul perioadei în care bebe se afla în burtică, în rest…
   Totuși, dacă ar fi să facem un brainstorming pentru a afla care este articolul de vestimentație indispensabil în garderoba oricărei femei, mai mult ca sigur dresurile ar fi în top 3. De ce? Pentru că le purtăm cu orice ocazie, în orice anotimp. Apăruți pentru prima dată acum mai bine de 400 de ani, ca obiect de vestimentație utilizat împotriva frigului, în ultimii zeci de ani au cunoscut o dezvoltare extraordinară; acest tip de ciorapi sculptează piciorul, punând în valoare silueta oricărei femei. Multe atuuri, un articol – dresurile.
Carouri.ro, magazinul online de care m-am îndrăgostit, oferă o gamă largă de ciorapi, pentru toate gusturile și buzunarele. Dar să vedeți cum l-am cunoscut.
   Aveam 17 ani, câțiva prieteni buni, dar niciun iubit. Sincer, nici nu mă prea interesase subiectul băieți până când Alexandru, unul dintre cei cu care jucam baschet, mi-a spus: Dacă te-ai îngriji puțin, ai fi o bucățică…. . Am crezut că mor de rușine atunci! Acasă, după duș, am șters oglinda aburită și m-am privit pentru prima dată ca pe o fată. Părul meu ud stătea să explodeze în șuvițe roșcate și crețe, fața plină de pistrui, sânii mici și niște picioare lungi, într-o epocă în care băieților le plac fetele minione și cu sânii mari. Mă simțeam aproape transparentă, jumătate urâtă, jumătate banală, oricum, numai nu atrăgătoare. Trebuia să fac ceva!
  –Mamaaaaa! am strigat, speriindu-mă eu însămi de cât de strident îmi sunase vocea.
  –Ce strigi ca din gură de șarpe, ai căzut? veni răspunsul aproape în același timp cu ușa izbită de perete.
  –Mama, ce să fac să arăt și eu ca o fată?
  –Păi, îmbracă-te ca o fată!
   A fost picătura care a umplut paharul! Nici mama nu mă vedea ca pe o fată! Drept răzbunare, am dat iama prin cosmeticele ei și prin garderobă. M-am pensat pentru prima oară, operațiune care mi-a stors lacrimi amare, cum nici accidentările din teren nu o făceau, m-am îmbrăcat cu o rochiță albastră ce-mi venea bine, dar picioarele, oh!, picioarele cu genunchii juliți ce ieșeau în evidență ca două semafoare intermitente! Cum să ies așa din casă?!
   Pe moment, am renunțat la rochie, dar am căutat pe internet ciorapi, care să-mi camufleze într-un mod elegant catastrofele de pe picioare.
   Așa am ajuns pe carouri.ro. În acea zi, a fost pentru prima dată când am știut că și eu pot întoarce capete și că pot intimida prin alura feminină. Atunci am comandat două perechi de dresuri Marilyn, produse de lux de ultimă generație, șic și de foarte bun gust. Următoarea întâlnire cu prietenii s-a dovedit de colecție: exclamații de admirație, glume deochiate, dar și muțenia absolută a lui Alexandru. El nu reușea să își desprindă privirea de la picioarele mele care, în dresuri, păreau mai lungi decât înainte.
Uite-așa m-am ales cu prima întâlnire! După acea ieșire, un SMS de la Alexandru mă anunța că ar dori să ne vedem și singuri, fără ceilalți.
   Am împlinit 18 ani. Am primit în dar de la părinții mei, pe lângă o petrecere ce se anunța grozavă, o rochiță de prințesă, pe care, recunosc, mi-am ales-o singură. Veți râde, dar, dacă majoritatea fetelor își aleg ciorapii în funcție de rochiță, la mine a fost invers: alesesem deja dresuri egeo, negre, clasice. M-am îndrăgostit de acest brand. Calitatea superioară o simți din momentul în care le îmbraci; sunt comode, se mulează perfect pe abdomen, fără să se ruleze sau să alunece și nu stai cu grija firelor duse. În seara aceea am fost sclipitoare.
  Și dacă tot mă schimbasem într-o prințesă, mi-am zis să îndrăznesc mai mult, mai exact, să îmbin sportul (pe care îl iubesc atât de mult) cu feminitatea. Tot de pe carouri.ro am cumpărat șosete knittex, până la genunchi, pe care le-am asortat cu pantaloni scurți și jachetă până în talie. Șosetele sunt practice, subțiri, fără a fi fragile, le pot da jos rapid, dacă mă hotărăsc să cobor de pe tocuri pentru o partidă de baschet.
Aceasta este povestea schimbării mele, de la rățușcă la lebădă. Astăzi le am pe toate: baschet, un iubit, prieteni și carouri.ro (nu neapărat în ordinea asta).
Sursa foto: carouri,ro

„Strumpfii: Satul Pierdut”

Poveste urbană cu iz ștrumpfesc

   Nici razele insistente ale soarelui, nici trecătorii grăbiți, cu fețele prea serioase pentru o dimineață de vară nu aveau să anunțe nimic din ceea ce a urmat…
   Sunt Ioana – o femeie simplă. În copilărie întârziam la școală pentru că urmăream filmul cu Ștrumpfii, acum, în calitate de adult, încă nu mi-am pierdut această pasiune.
   Doar că în ziua aceea, totul a fost posibil. Alergam – așa cum se întâmpla în diminețile în care mă trezeam târziu – spre autobuzul care niciodată nu avea suficientă răbdare. Îl pierdusem și de data aceasta, așa cum se întâmplase deja de atâtea ori… și mă gândeam cu groază la reacțiile șefului. Nu e ușor să dai explicații unui șef furios care te-a avertizat de nenumărate ori că orice întârziere echivalează cu o mare penalizare.
   Taxiul galben opri brusc, iar eu m-am aruncat efectiv pe bancheta din spate, sperând că automobilul va căpăta aripi și eu voi ajunge la muncă în timp util. Habar nu aveam că un simplu gând avea să inițieze o uluitoare călătorie.
 -Sper că n-aveți rău de înălțime, îmi spune șoferul de taxi în timp ce mașina se ridică deasupra blocurilor.
 -Cum e posibil așa ceva?! mă întreb, dar până să mă lămuresc, sunt deja în fața clădirii unde lucrez. În timp ce taxiul aterizează, îl văd pe șeful meu urcând scările. Nu mai am timp să-l întreb pe șofer cum e posibil ca mașina să zboare. E inutil… oricum nu mi-a folosit la nimic; șeful e deja acolo, iar eu nu sunt.
   Oricât de incredibil ar părea, în pragul ușii, stătea relaxat, cu o stranie privire admirativă, șeful meu. În mână avea o tavă pe care tronau două cești de cafea aburindă.
 -Ce-i asta? Ritualul de penalizare?! M-am întrebat eu, în timp ce el îmi strigă:
 -Bună dimineața! Vino în biroul meu! Avem ceva de discutat!
   Am pășit în biroul unde, de obicei, fiecare angajat iși lua doza de critici acide.
 -Felicitări, îmi spune invitându-mă să iau loc. Tocmai ai primit o promovare!
 -Promovare?! Credeam că penalizare… tocmai am întârziat… încerc eu să vorbesc.
 -Ei… nu-i nimic, se mai întâmplă, de fapt… tuturor ni se poate întâmpla, răspunde șeful împăciuitor, sorbind din cafea, cu privirea unui Papa Smurf înțelept.
   E greu să realizez de ce se întâmplă toate acestea, dar se spune printre noi, corporatiștii, că nu e de bun augur să te întrebi de ce… așa că am luat alura lui Smurfette și am mulțumit pentru această oportunitate de a-mi demonstra abilitățile. La ieșirea din birou, privirea acidă a colegei mele a insinuat că lucrurile nu se opresc aici. Și-a suflat cu putere șuvița de păr care-i ieșise – de supărare – din cocul perfect calculat, s-a întors zgomotos pe tocurile înalte și mi-a trântit câteva dosare pe birou.
 -O să ai o existență dificilă! a spus ea printre dinți, iar un alt coleg, pe care niciodată nu-l văzusem mulțumit, un fel de Groucy Smurf, o aprobă cu un zâmbet malefic.
 -Nu te supăra, colega! îmi spuse George, analizându-și sprâncenele în oglinda mică, pe care obișnuia să o țină ascunsă în palmă. George era foarte atent la imagine… exagerat de atent; avea atitudinea unui Vanity Smurf. Îi era indiferent dacă un proiect în care era implicat devenea sau nu un succes, dar considera că un fir de păr neascultător era un adevărat dezastru.
   Așa trecu ziua la job… cu laude interminabile din partea șefului, cu priviri admirative sau invidioase din partea colegilor, dar cu o nestăpânită mândrie în sufletul meu.
  La plecare, autobuzul era în stație. N-a fost nevoie să mai alerg.
 -Haideți, doamnă, vă așteptăm de jumătate de oră, dar… nu e supărare, îmi comunică – zâmbind amabil – șoferul de autobuz.
   Era clar… ceva nu era ca în celelalte zile… dar era bine, era perfect și mă simțeam ca în lumea strumpfilor, unde totul se termină, întotdeauna cu bine. Acasă, soțul meu mă anunță cu un ton de Farmer Smurf că rufele nu sunt doar spălate, ci și călcate și puse la locul lor, copilul are temele făcute și lecțiile învățate, florile sunt udate, iar cina este gata. După cină, urma să mergem și la cinema să vizionăm noul film de animație „Ștrumpfii: Satul Pierdut”.
   Nimic din toate acestea nu mi se păreau posibile… vedeți voi, soțul meu, corporatist și el, nici nu știe în ce zonă a casei e aragazul… n-ar fi știut unde e fierul de călcat… pentru că acasă obișnuia să fie un fel de Lazy Smurf.
   Mi se părea ireal ce se întâmpla, însă mi-am spus că vine o strumpfească zi în viața fiecărui om, când toate visele se îndeplinesc… În timp ce meditam la toate acestea, am fost puternic perturbată de un zgomot puternic.
 -Trezește-te, se auzi vocea îngrijorată a soțului meu! Iar o să întârzii!!!
   Mă ridic brusc și simt gustul amar al părerii de rău. Totul fusese un vis. Din păcate, n-am timp să analizez…. e târziu, e iarăși târziu.
 -Iar te-au uitat la Ștrumfi până târziu, mi-a reproșat soțul meu.
   Alerg… orașul e la fel de animat ca în filmul „Strumpfii: Satul Pierdut”. Viața reală are nuanța unui suc puternic acidulat. Părul îmi stă vâlvoi, ca unui personaj dintr-o comedie. Pierd autobuzul, șeful e deja acolo. Pe chipul lui, asemănător unui Gargamel, stau scrise cuvinte grele pe care le intuiesc cu iscusință.
Sunt Ioana, o femeie simplă, corporatistă, 90% zăpăcită, pe alocuri chiar suficient de concentrată. Am experimentat o zi perfectă… chiar dacă numai în vis… și trebuie să vă spun: cu sau fără penalizare, pe 31 martie 2017, voi fi prezentă la cinema pentru a viziona filmul „Strumpfii: Satul Pierdut”.

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 10

Surse foto: Pinterest, lectiiparticulare

Dacă aş avea o pereche de pantofi… cool

   Dacă aş avea o pereche de pantofi cool… şi un buchet de vise proaspăt culese din grădina unde se plimbă sufletele seara, aş alege să-i asortez lunii pline. Îi datorez asta de când eram mică şi i-am spus că nu şi-a spălat bine umbrele, iar luna s-a supărat. Îmi amintesc că trecuseră vreo câţiva ani când am văzut-o din nou. Vorbea puţin… semn că nu-i trecuse supărarea încă. Mai apoi, a început să strălucească mai des pe lângă fereastră noastră, mai ales când la noi se ţeseau deja iubiri pe care numai un astru ca ea putea să le imprime în versuri.

   Acum… că am crescut… dacă aş avea o pereche de pantofi cool, aş merge la cafeneaua lui Nea Mişu. El nu mai e… dar cafeneaua a rămas acolo… pironită în amintirile mele fără fular, cu părul plin de fulgi, în seara când Nea Mişu ne-a chemat afară să ne arate cum şi-a transformat Trabantul în bolid. În aceste amintiri, îngheţate de gerul unui decembrie aprig, cuvintele lui Nea Mişu străluceau ca fulgii de nea printre ochii curioşi ai celor care se adunaseră să vadă minunea. Era frumos… era simplu… şi amintirile erau aşa de bine aşezate, încât alcătuiau un puzzle perfect. Era bine… şi dacă atunci aş fi avut pantofi cool, nu mi-aş fi dorit decât să îngheţ timpul.

   Mai târziu, Nea Mişu i-a greşit Timpului… n-a ştiut nimeni cu ce, însă ştiam că asta avea să-l coste. Eu, care pe vremea aceea nu aveam pantofi cool, m-am hotărât atunci să nu-mi fac de lucru cu Timpul şi să-l evit orice ar fi… şi deocamdată mă ţin de promisiune. Dar Nea Mişu n-a reuşit asta… şi Timpul l-a luat într-o seară de mai, tocmai când se adunaseră mii de cărăbuşi în faţă cafenelei. Atunci, văzându-l pe Nea Mişu despărţindu-se de cafeneaua sa, mi-am dorit să fi avut o pereche de pantofi cool… poate aş fi reuşit să-l răscumpăr pe Nea Mişu. Nimic nu mai e la fel la cafeneaua lui Nea Mişu… totul s-a schimbat. Nici vântul nu mai bate în grinzile din lemn de deasupra uşii unde mai scrie şi acum „La Mişu”.

   Anii au trecut, iar eu mă tot gândeam câte miracole aş fi lăsat să zboare din mintea şi inima mea… dacă aş fi avut o pereche de pantofi cool. Într-o seară de mai, la vreo cinci ani după ce Nea Mişu a pierdut lupta cu Timpul, la cafenea l-am cunoscut pe el. Purta un suflet proaspăt, plin de nuanţe de iubire, şoapte primăvăratice, câteva şuviţe rebele alunecându-i pe frunte şi pantofi sport pentru bărbaţi ECCO COOL. Aroma salcâmului din faţa cafenelei – salcâm plantat de Nea Mişu când era un băieţandru – începu să se joace cu privirile noastre. Pentru prima dată în viaţa mea, n-am ştiut ce-aş fi făcut dacă aş fi avut o pereche de pantofi cool… dar el avea… şi erau ECCO COOL.

   De atunci dimineţile au farmecul aromei de cafea cu şoapte, tot la cafeneaua lui Nea Mişu… unde discuţiile sunt despre minuni şi strategii prin care să n-ai de-a face cu Timpul. Uneori încercăm să căutăm soluţii şi la alţii, vrem să ştim cum fac alţii de Timpul nu-i găseşte. Ultima dată ne-am uitat aici şi am văzut oameni care sunt şi ei în graficul celor care se feresc de timp, tendinţa pe care am numit-o „intoleranţă la timp”.

   Încă nu am pantofi cool… dar dacă aş avea, ştiu că aş avea curajul să mă joc de-a v-aţi ascunselea cu Timpul… şi m-aş ascunde în cafeneaua lui Nea Mişu!

#ECCOCool  #CoolInEveryCity.

AVBS îți CREDITează AFACEREA

Pitici cu lipici

  – Alina, grăbește-te. Fugi după rochiță la croitorie, e a șaptea oară când se rupe și mai sunt două ore și începe petrecerea piticilor. Nu știu dacă mai merge cârpită de multe ori. Sunt așa obosită, cred că mă întind un pic până te întorci.
……
  Aho- aho, suntem pitici mișto, avem gagici cu fuste mici lipite cu lipici.
   La auzul acestui pamflet al melodiei toți copiii au început să râdă. Basfull, un pitic mai rușinos s-a lipit de rochia mea, era rândul lui la cântat. Cum ezita, Grumpi, care nu mai era morocănos a luat microfonul și l-a ajutat:
   Hai să zicem unu, să se facă doi, două mâini copilul are, una este luna!
Hai să zicem doi, să se facă trei, trei gagici în depărtare, două mâini copilul are, una este luna.
   Cei treizeci de pitici dansează cu mine, costumele lor sunt superbe, colorate și toți zâmbesc cu gura până la urechi, iar eu ….. Albă ca zăpada, radiez. Rochița cea nouă strălucește.
Ne punem la masă, piticii sunt frânți după câteva ore de dans și de la urcatul pe tobogan, au mustăți roșii de la pizza. Eu abia încap pe scăunelul micuț de pitic.
  – Piticii mei, vine vrăjitoarea cea rea cu mărul, nu aveți voie să mâncați că e otrăvit.
   Pe ușă intră vrăjitoarea cu un tort imens în formă de măr, toți piticii savurează fructul interzis. Acum stau cu burțile pline în pătuțurile colorate, până și Happy e somnoros.
  – Hei Bia, trezește-te, trebuie să te schimbi. Mai un pic și apar piticii. Să te văd draga mea, Albă ca zăpada cum reușești să faci față celor 30 de pitici.
  – Offff, Alina. Am avut un vis așa frumos. Totul era nou, costumul meu, al piticilor, casa era decorată exact așa ca în filmul animat. Mesele, scăunelele, pătuțurile erau minunat lucrate, colorate. Eram ca într-un basm.
  – Ar trebui să te gândești serios ce vei face în continuare, de doi ani te ocupi de această grădiniță-internat pe care ți-a lăsat-o mătușa ta moștenire. Dacă nu faci ceva s-ar putea să o pierzi.
  – Nu am bani și pe nimeni care să mă ajute. Sunt multe grădinițe în oraș. Eu vreau ceva diferit, vreau ca piticii să vină cu drag la începutul săptămânii. Trebuie să se simtă fericiți în căsuță, să se bucure de o lume de poveste. Trebuie să concurez cu cele mai bune grădinițe private. Eu am un as în mâneca pentru că am renunțat la atitudinea sobră din mediul educației din ultimii ani. Am așa multe idei. Cred că am nevoie şi de un împrumut să le pun în aplicare, dar…
  – Solicită un credit pentru investiții 
   Nu e rușine să soliciți ajutor financiar. Știu că nu te pricepi, dar apelează cu încredere la AVBS Credit. Nu te costă nimic, te vor ajuta să-ți îndeplinești visul. Draga mea, visează…obține cu AVBS ceea ce îţi doreşti. 
   Au mai trecut doi ani, acel credit pentru afaceri, mi-a salvat visul. Grădinița mea este o lume de basm pentru cincizeci de pitici. Stau pe scăunelul Somnorosului, care doarme cu capul la picioarele pătuțului și nu-mi vine să cred că mi-am văzut visul împlinit. AVBS îți CREDITează AFACEREA. Echipa profesionistă cu care m-am consultat pentru a alege ceea ce mi se potrivește s-a dovedit a fi cei mai buni prieteni, cei mai buni sfătuitori.
Am cei mai fericiți pitici cu lipici.
 
Aho- aho, suntem pitici mișto, avem gagici cu fuste mici lipite cu lipici.
Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 9

Sursa foto: Trilulilu

  Măsoară timpul cu stil!

 „Când ai aceeași viteză cu el, nu observi când trece timpul.” – Vasile Ghica

    Ce este timpul? Un concept foarte complex și relativ; pentru fiecare dintre noi, timpul trece mai repede sau mai încet. În realitate, timpul este același și trece în același ritm, dar percepția noastră este diferită.

    Tocmai de aceea, strămoșii noștri au inventat ceasurile. Pentru a măsura Timpul.

    Mai întâi ceasurile de buzunar, apoi cele de mână… Acum nu ne mai putem imagina viața fără ele. În secolul nostru, totul se face în viteză. Mulți se ghidează după ceasul telefonului, însă ce se fac dacă bateria aparatului se termină sau Doamne ferește, îl pierd sau li se fură?

    O situație foarte întîlnită este examenul de la facultate: nu avem voie cu telefoane și este crucial să ne încadrăm în timp. E adevărat că ne mai țin profesorii supraveghetori la curent cu ora, însă orice intervenție exterioară ne face să ne pierdem concentrarea. Așa că un ceas de mână este esențial.

    Pe lângă funcția sa practică, ceasul îndeplinește și un rol estetic. Îl purtăm ca bijuterie, ca accesoriu ce ne completează ținuta. De asemenea, un ceas este cadoul perfect, iar dacă persoana este un colecționar împătimit (cum este cazul unei bune prietene), cu atât mai bine!

    Unde găsim ceasuri de damă?

   Când caut ceasuri de damă, cadou pentru o prietenă sau de ce nu, pentru mine, intru pe Accesoriul.ro, un site foarte chic, unde poți găsi butoni, brelocuri, papioane, ceasuri, toate aparținând unor brand-uri cunoscute pentru calitatea ireproșabilă: Michael Kors, Esprit, Guess, Puma, Wafer, Fossil, Emporio Armani, Original Ingersoll.

    De ce ceas de firmă?

  Ce preferați? Un ceas căruia trebuie să-i schimbați mereu bateriile, care rămâne în urmă sau se deteriorează ușor? Preferați ca de-a lungul timpului să cumpărați mai multe ceasuri ieftine (pentru că se strică, nu pentru că vă doriți mai multe) sau unul și bun?

   Este foarte important ca un ceas să aibă durată lungă de viață. Să nu i se termine repede bateria, să nu rămână în urmă, să nu i se rupă cureaua sau să i se spargă ecranul la șocuri mici, cu alte cuvinte, să reziste. Iar aceste firme produc ceasuri de damă și nu numai la înalte standarde de calitate. Ceasuri pe care le poți purta atât la ținute elegante, cât și casual sau de birou, la o petrecere sau la o simplă întâlnire cu prietenii.

   Măsoară timpul cu stil!

   Madame Sacoșă Reloaded

    Ați auzit de „Madame Sacoșă”? Bunică-mea era în tinerețe poreclită așa, „vinovată” fiind obsesia ei pentru genți. Dintotdeauna i-au plăcut foarte mult gențile, având o preferință specială pentru cele mari, tip „poștaș”. Știa ea ce știa, la câte lucruri avem de cărat noi, femeile…

   Anii au trecut, eu am crescut și am ajuns exact ca ea. Pasionată de genți. Când văd o geantă care-mi face cu ochiul, nu rezist și o cumpăr! Mari sau mici (deși fie vorba între noi, și eu le prefer pe cele mari și încăpătoare, deci „Madame Sacoșă Reloaded”), galbene, albastre, mov, verzi, negre, roșii, roz, casual sau elegante, de birou sau de plimbare, de vară sau de iarnă, mie-mi plac gențile!

   Problema este depozitarea, recurgând la soluția „genți în genți”. Ce să fac, cum altele au dulapuri ticsite cu pantofi, cu rochii, bijuterii sau altceva, eu am „boala” genților.

    Cum recunoaștem o geantă bună?

   Din punctul lui Madame Sacoșă Reloaded, o geantă trebuie să fie organizată (adică bine compartimentată, nu ca un sac, în care arunci lucrurile și nu le mai găsești) și eventual, de piele. De ce de piele? NDSCN3400-600x600u este un moft, ci o necesitate. Geanta din piele rezistă mai bine intemperiilor. Ploaie, ninsoare, scăpat pe jos, dat în capul cuiva (glumesc!), nu se strică. Și cel mai important, nu se rupe atunci când pui multe lucruri în ea. Pentru că se știe, geanta unei femei conține de toate: portofel, telefon, chei, tampoane, ruj (câteodată mai multe rujuri), șervețele umede, șervețele uscate, cărți (în cazul meu obligatoriu), pixuri, parfum, ceva de mâncare, poate o sticlă cu apă, perie de păr, umbrelă dacă plouă, ochelari de soare vara (câteodată umbrelă și ochelari de soare la un loc, vorbesc din experiență!), mănuși și căciulă iarna, plus alte articole specifice activității fiecăreia. Da, și eu car multe lucruri, nu se știe niciodată când ai nevoie, nu? Și o, da, mi s-a întâmplat să mi se rupă geanta când mi-era lumea mai dragă.

   Mai e un aspect important în ceea ce privește materialul din care este achiziționată geanta: proba timpului. De-a lungul anilor, am cumpărat multe genți. Unele au trecut testul timpului, altele (de regulă, cele care nu sunt din piele) nu: de cele mai multe ori, s-a deteriorat materialul, dându-le un aspect scorojit, cojit, unele chiar fără a fi purtate prea mult. Chiar mama are o geantă pe care nu a purtat-o și cu to
ate acestea, materialul s-a cojit pe toată suprafața.

    Aceste lucruri se întâmplă foarte rar dacă geanta este din piele. Tot din experiență vă spun că am câteva genți din piele, pe care le port de ani de zile și sunt intacte.

   Știu, multora ni se par scumpe, însă dacă stăm să ne gândim, tot acolo ajungem: mai bine plătim mai mult pentru ceva de calitate, decât să ne bucurăm la un chilipir și să regretăm mai târziu. Cum a spus cineva odată, tot ce e ieftin îți iese scump.

   Unde găsim genți din piele?

   Pe www.totuldinpiele.ro găsiți de toate: genți, încălțăminte, portofele, curele, mănuși… Numai din piele și la prețuri destul de avantajoase. Și bineînțeles, frumoase și elegante. Doar au ca principiu citatul lui Audrey Hepburn, „Eleganța este singura frumusețe care nu dispare”.

   Dar intrați voi pe site, eu mă tem să cedez ispitei. De ce? Păi vreți să dau faliment și să-mi transform casa în depozit de genți? Nu, nu, știți că am „boala” genților. Dacă mai urmăresc mult ofertele de acolo, mi-e că le golesc tot stocul!

Hotel Aurora Mamaia

  Aurora – un fascinant loc care-ți șoptește povești

  Stau ascunsă bine în geaca mea subţire de vară, pe terasa unde-mi petrec dimineţile de concediu. Un sentiment de déjà-vu mă cuprinde; eu, o terasă rece, ploaie, un concediu ratat. Atunci am semnat actele de divorţ de litoralul românesc, dar acum devin melancolică. Ce-ar fi, chiar… ce-ar fi să mă întorc la fosta iubire, numită Mamaia? Îmi sun prietenii şi-i invit la o ceaşcă de planuri despre cel mai potrivit hotel la mare.

    Sub arcul Aurorei

   Din compartimentul de tren, relieful e mai surprinzător, decât privit pe fugă din spatele volanului, şi pare că se joacă. Colinele ţâşnesc când şi când, căutând să pună la încercare vigilenţa mea de călător spre mare. Am lăsat în urmă oraşul prăfuit şi încins de început de iulie, visând la o briză uşoară.

   Vom sta la Hotel Aurora, un simbol al staţiunii-vedetă Mamaia, recent renovat şi asortat cu tot fastul pe care-l presupune o locaţie ideală. Numele lui mă trimite cu gândul departe, spre poveşti cu zâna zorilor şi uriaşi şi străluciri intense pe cerul nocturn al zonelor nordice extreme: Aurora borealis. Ce frumos sună!

aurora 1

   În sudul staţiunii ne întâmpină un hotel cu o arhitectură impresionantă, ca o arcă pe 10 niveluri, purtând pe umeri lumina solară, atât de aproape de mare, încât parcă-i înfruntă valurile. Celelalte clădiri din zonă îl privesc timid, neîndrăznind să-i stea în cale. Mă aflu într-o mare de albastru senin: hotelul, cele două piscine, cerul, marea… .

   Nu irosim mult timp cu formalităţile şi iată-ne cazaţi în camere duble cochete, cu vedere spre mare. De la Hotel Aurora Mamaia, oriunde ai întoarce privirea, observi libertatea: fiecare cameră are balcon propriu, cu vedere spre Mare sau spre Lacul Siutghiol. Decorate în nuanţe de albastru, alb şi gri, camerele oferă facilităţi specifice unui hotel de 2̽(stele) SUPERIOR: acces pe bază de cartelă magnetică, aer condiţionat, tâmplărie PVC, mochetă de trafic, frigider cu congelator, televizor, cablu TV, baie modernă cu duş, internet wireless. E deja seară şi foamea ne grăbeşte să vizităm restaurantul amplasat în imediata vecinătate a hotelului. Elegant şi aerisit, dispus într-un spaţiu generos, acesta răspunde cerinţelor celui mai pretenţios turist: mâncare gustoasă, în sistem de „autoservire” sau „à la carte”, personal amabil, dotări moderne ale spaţiului, cu o terasă cu privire spre mare.

Aurora 2

   Aici, în acest furnicar de oameni fericiţi, îţi trăieşti fiecare concediu într-un boem abandon. Plimbarea lungă de după cină întăreşte această senzaţie şi mă face să recunosc că alegerea hotelului a fost una fericită. A trecut de mult de miezul nopţii. Pe străzile staţiunii, paşi de oameni relaxaţi, voci declarându-şi fericirea sau iubirea. Vocile nu au somn, nu se grăbesc să-şi îndeplinească rutina.

Răsăritul

   Nisipul e la picioarele mele, iar în faţă, nesfârşitele poveşti ale apelor marii, niciodată rostite cu voce tare. Sunt singură; ceilalţi încă plutesc legănaţi de braţele lui Morfeu. E atâta linişte, încât simt în creştet apăsarea Zenitului. În depărtări, nuanţe de albastru se amestecă mereu; cerul şi marea – elementele primordiale ale universului. Noaptea începe să se risipească şi mă trezesc din visare înfăşurată de lumina caldă a zorilor. Linia orizontului, pleoapa ce ţine închis ochiul de foc, se ridică timid, împroşcând lumea cu viaţă. În acelaşi moment, o săgeată cu glas de pescăruş despică aerul sărat şi rece, anunţând o nouă zi, iar discul roşu ce colorează acum apele şi cerul ţâşneşte brusc şi odată cu el, simt involuntar dorinţa de verticalitate. Trăiesc! În acest timp, Hotelul Aurora, aflat de 25 de metri în spate, se pregăteşte tenace, firesc, să mă întâmpine.

Acasă la Zeus

   Dimineaţa este rezervată pentru distracţie la piscină, tolăniţi la soare, pe şezlong, cu un cocktail în mână. Suprafaţă luciului apei este de 200 mp şi adâncimea variabilă, de la 1,1 la 1,8 metri. Copiii se răsfaţă şi ei în piscina dedicată lor, de 40 mp şi o adâncime constantă de 0,7 m, pentru a se evita pericolul de accidentare, dar şi pentru a lăsa spaţiu adulţilor. Am citit undeva că o zi la piscină face cât o şedinţă de Yoga, iar cea de la Hotel Aurora întăreşte afirmaţia.

Aurora

   Undeva, lângă spaţiul de joacă, Albă-ca-Zăpada se joacă nu cu 7, ci cu mult mai mulţi pitici voinici – micii turişti veniţi la Aurora. În piscina mare, se dansează zumba… Centrul distracţiei s-a mutat aici!

aquagym

   Există pentru fiecare un loc parcă anume făcut să ofere sentimentul că se află în biografia unui artist. Aşa e pentru mine plaja, cu simfonia sa cromatică dulce-ameţitoare, în care uitasem cât e de plăcut să mă pierd. Acum se lasă soarele către geana apusului. Razele stau pironite în geamurile de PVC ale hotelului, ca şi cum şi-ar fi pus în gând să arate cu degetul amintirile grozave pe care le-am adunat aici, să le desconspire, să le fixeze pe retină, să se izbăvească în scurgerea zilelor şi a nopţilor ce vor urma. Ceea ce am trăit la Hotel Aurora mă face să mă înclin cu respect şi să păşesc în vârful picioarelor, spre a nu supără Marea…

sigla-logo-aurora-300x131Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 8

Sursa foto>hotelaurora.ro

Agenţia de traduceri Swiss Solutions,

Google translate failed

    Hmm… de ce stau adunați toți ciorchine la biroul colegei de la Marketing? mă întreb uimită, în timp ce-mi sorb cafeluța. Nu rezist să nu mă înființez și eu acolo, să văd care este motivul tuturor chicotelilor şi hohotelor de râs.

 — Heiii, ce se întâmplă aici?

Se pare că Maria a primit un e-mail de la o firmă căreia îi vom spune societatea X. E-mailul este în engleză. De n-ar fi fost! Comentariile din jur sunt edificatoare:

 — Nu pot să cred! Chiar așa scrie?

 — Poftim de vezi! Un ghiveci de confuzii și expresii șablonarde transcrise defectuos.

 — Precis a folosit Google Translate!

 — Dar Google Translate este orientativ, nu poți să îl utilizezi în corespondența inter-companii!

   Mă apropii de laptopul Mariei să citesc și eu misiva cu pricina.

   

„Proposal letter

     I am writing to you to propose to you our services of web designing. Our company which is a tree year old one, and excels in providing web designing services. We provide timely services and the experts in our company have good experience and know-how. You can always rely on us.

    Though our company is just tree years old, we have managed to get great clients and have also made good profits over the years.

    If you replay, I will gave you our complete shit with prices.

   Please send your feedback until 6 o’clock at your convenience.

   Thanks you very much”

   — Doamne! Asta e din corespondența oficială? Iată de ce unii au nevoie de servicii de traducere ca de apă! Cu atât mai mult cu cât un spam ca ăsta ajunge la sute de firme care nu-i vor contacta niciodată.

   — Ce spam? Poate spasm! râde Dana. Nu știi dacă să te hlizești sau să te apuce mila că oamenii își pun speranțele de reușită a afacerii într-o asemenea tentativă eșuată de comunicare.

   — Haide să îl trimitem tuturor și să îl numim: „Găsește câte greșeli sunt în acest e-mail!”

    Râsul este generalizat acum.

   — Mda, simt eu nevoia să echilibrez cumva reacțiile, dar oare nu ni s-ar strepezi un pic dinții şi ar mai fi chiar râsul nostru dacă nu am avea relaxarea asigurată de Agenţia de traduceri Swiss Solutions, ce face tălmăcirile în atâtea limbi străine pentru noi? Când nu ești vorbitor nativ, întotdeauna poți scăpa câte o mică greșeală care să îți strice imaginea de companie serioasă. Doar activăm într-o lume plină de absolvenți de Oxford și Cambridge! Numai beneficiind de traducerile specializate Swiss Solutions nu avem grija asta și ne putem permite să facem haz de amatorismul altora, nu?

   — Corina! Tu mereu găsești scuze oricui. Empatie, empatie, dar nu pentru orice caz! se amuză Maria. Nu este vina noastră că unii nu investesc în oameni pregătiți. Competiția este a-cer-bă!

 

Dictionaries inside laptop computer screen isolated on white background

 

  — Corina are dreptate, într-un fel, dar cu traducerile nu te joci! Un singur cuvânt poate transforma un context business într-unul jalnic. Dacă nu voiau să se facă de râs, era suficientă o estimare a prețului traducerii la o firmă profesionistă, precum cea cu care colaborăm noi. Nu trebuie sa fie nici milionari, nici multinaționale pentru a-și permite măcar o exprimare decentă din astfel de oferte! Știți că un client pierdut nu mai poate fi câștigat înapoi. Iar asta o confirmă toate statisticile!

  — N-am spus că nu este amuzant, mă apăr eu. Totuși, nu la fel de amuzant ca atunci când vă chinuiați voi să descifrați singure termenii tehnici din specificațiile în limba germană la contractul cu firma de advertising. V-a salvat, ca de obicei, ajutorul de la Swiss Solutions. Vă amintiți?

logo_swiss_solutions_mic-300x153

  — Gata, nu mai ironizăm, doar trimitem e-mailul tuturor angajaților, ca exemplu de faux pas. Ai dreptate, nu știu ce ne-am fi făcut fără traducerile lor impecabile!

   — Încep să mă îngrijorez, reia Dana ofensiva glumeață. Nu sunt sigură ce înseamnă faux pas!

  — Întreabă-i pe cei de la Swiss Solutions! O sfătuiește Maria stârnind iar hohote de râs.

  — Vine doamna Diaconescu! Fetelor, înapoi la locurile voastre!

   Ne întoarcem înveselite la treabă, iar e-mailul buclucaș devine viralul zilei.

Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 7

Surse foto Swiss Solutions

Rent a car, de!

     Se apropie Paștele cu pași repezi. Deja în magazine au apărut ouă și iepurași de ciocolată, vopsea de toate culorile, decorațiuni… Plănuiesc să-mi petrec sărbătorile împreună cu familia, la rudele de la țară. Este un sătuc pe lângă Slatina, n-am mai fost de mult pe acolo și tare mult îmi place… Îmi aduce aminte de copilărie. Aer curat, liniște, este tot ce-mi pot dori de la o vacanță.
   Gând la gând, tocmai când cugetam la planurile mele pascale, mă sună unchi-miu:
– Ce faceți, de? Veniți de Paști?
– Chiar mă gândeam, așa vrem!
– Păi să-mi ziceți, ca să pregătesc toate p-acilea!
– Da, îți dai seama că te anunțăm! Doar trebuie să ne iei de la microbuz!
– Olele, de la microbuz? Veniți, de, cu mașina! Ziceam să fie surpriză, dar am o groază de chestii pentru voi, cum o să le cărați în microbuz?
– Aoleu, ne sperii! Ce ai pentru noi?
– E, vedeți voi! Dar ascultă-mă, veniți cu mașina!
– De unde mașină? Vrei să-mi cumpăr mașină special să te văd pe tine?
– Păi eu știu? Închiriați și voi! Rent a car, de! Toată ziua pe Internet și tot eu să vă zic, ia uite!
   Nu, nu ne certam, așa suntem noi, oltenii. Glumim simulând enervarea, dacă ne aude cineva zice că ne omorâm între noi, dar de fapt ne iubim mult.
    „Închiriați, rent a car…” – unchi-miu chiar are dreptate! O să fie greu cu microbuzul, mai ales că nu mergem cu mâna goală. Avem de gând să aducem cu noi ouă vopsite, cozonaci, bunătățile specifice sărbătorilor pascale. Plus bagajele! Iar în preajma Paștelui, microbuzul va fi mai mult ca sigur plin de oameni ce merg să-și întâlnească rudele.
    Așa că imediat ce am încheiat convorbirea cu el, am căutat pe Internet „Inchirieri auto Bucuww passat de inchiriatresti”. Așa i-am găsit pe cei de la „Rent A Car Otopeni”, cu prețul cel mai avantajos de pe piață, din câte se pare. Am studiat oferta, am vorbit cu ai mei și am hotărât că închirierea unei mașini este cea mai bună soluție. Puteam și să nu știu să conduc, văd că avem opțiunea de a închiria cu șofer personal… Au și mașini cu transmisie automată, mă bate gândul să aleg așa ceva… Nu mi se mai oprește motorul când mi-e lumea mai dragă… Bine, de fapt eu îl opresc fără cheie, specialitatea mea… Noroc că nu sunt singura cu permis, așa conducem pe rând.
    Profitând de ocazie, am modificat un pic planul de vacanță: noaptea de Înviere o vom petrece la mănăstirea Cozia, unde vom ajunge, bineînțeles, cu mașina închiriată. Și dacă tot vom fi făcut drumul până acolo, a doua zi vom da o fugă până la Râmnicu Vâlcea, la alte rude, pe care nu le-am văzut de nu mai știu când și care ne tot întreabă când le facem și lor o vizită. Apoi ne vom întoarce la fix pentru masa de prânz.
  A doua zi de Paște cine știe, poate mai explorăm împrejurimile: pădurea Sarului și altele, avem timp să ne gândim! Este o zonă frumoasă, iar peisajele fac toți banii, mai ales primăvara, când totul e înflorit.
   Și-l luăm și pe unchi-miu, încăpem și prea! Chiar, îl sun să-i spun:
– Rezolvat! Avem mașină!
Rent a car, de?
Rent a car Bucuresti ! Ai avut dreptate cu Internetul, am căutat „închirieri auto București” și am găsit tot ce ne trebuie! Și pregătește-te, că avem planuri!
– Oleee, ce planuri?
   I-am povestit la ce m-am gândit și a fost încântat.
– Văzurăți, bă, că nu e greu să „rent a car în București”? Și tu ziceai să veniți cu microbuzul…
   A avut dreptate, ce să zic… Cu mașina închiriată putem merge nestingheriți în multe locuri, fără să depindem de orare și scăpăm de grija căratului bagajelor. Acum abia aștept Paștele!
Surse imagini: rent-a-car-otopeni.ro, pexel.com

Identitatea lui C.E.

    Asistenta blondă își admira unghiile proaspăt date cu lac, legănându-se plictisită pe scaun. În salonul acela aproape gol, timpul se scurgea greu. Trecuse deja mai bine de o lună de când primise misiunea de a-l supraveghea pe bărbatul în stare comatoasă, cu identitate secretă.
      “Să ne anunți dacă-și revine!” îi răspunsese bărbatul în costum la întrebări, nelăsând loc de altă replică.
   Acum asculta zgomotul monoton al aparatului de monitorizare a funcțiilor vitale. “Tu ești vinovat că am cea mai plictisitoare slujbă!” gândi ea, privindu-l mai atent. În zilele lui bune, probabil era un bărbat ce întorcea capete, chiar și acum, cu fața aproape pământie, nu arăta rău… . Observă cu surprindere că acesta clipea des, deranjat de lumina bruscă ce-i invadase retina. Bărbatul mormăi ceva, dar nu îl ascultă, ci alergă după telefon.
    După douăzeci de minute, năvăli în salon, urmată de doi agenți cu fețe inexpresive, dar era prea târziu; patul era gol.
  –Crezi că-și amintește ceva?
  –Pentru binele nostru, sper să nu…
*
   Bărbatul se deplasa greu, într-o mișcare ce se dorea a fi fugă. Avea mușchii aproape atrofiați, iar când se ridicase prima dată, mii de săgeți îi străpunseră picioarele. Se trezise pe un pat de spital și nu-și amintea nimic, știa doar că trebuie să plece cât mai repede de acolo. Avea nevoie urgentă de un plan; așa cum arăta (îmbrăcat sumar, într-un halat bleu de spital, desculț și cu barba crescută peste măsură), părea scăpat de la ospiciu și atrăgea atenția.
   Deodată, o dubiță cu geamuri fumurii încetini în spatele lui, apoi simți cum niște brațe puternice îl forțară să urce. Era prea slăbit să mai protesteze; măcar așa ar fi putut primi răspunsuri la întrebările care i se învălmășeau în cap.
   După un drum de câteva zeci de minute, intrară cu mașina direct într-o clădire, unde îi așteptau câțiva indivizi în halate albe. După un consult medical sumar, primi haine decente și așteptă liniștit conversația, care era sigur că urma să aibă loc.
   Un bărbat care se recomandase a fi șeful îl invită să ia loc și-i oferi răspunsurile mult așteptate.
   –Ne bucurăm că ți-ai revenit și că ne-ai făcut mai ușoară misiunea de a te scoate din spital. Pentru că nu-ți amintești, te voi ajuta eu să înțelegi ce ți se întâmplă. Te numești Ene, Certi Ene, și ești agent al Enermed Impex, însărcinată cu elaborarea de certificate de performanță energetică (certificat energetic) în aproape toată România. Echipa noastră este tânără, formată din tineri ingineri și agenți speciali, așa ca tine. Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice ne-a atestat ca auditori de gradul I. Ce înseamnă asta? De exemplu, că noi și doar noi putem merge în teritoriu, să analizăm clădirile din mai multe perspective și să întocmim un raport de audit energetic. Misiunile noastre au fost până nu demult un succes, am elaborat mii de certificate, până a intrat pe fir mafia imobiliarelor, neconvenindu-i faptul că certificatele noastre responsabilizează românii și au atuuri esențiale pentru confortul oricărei familii și întreținerea oricărei clădiri. Voi, agenții, constatați situațiile de risc, dar găsiți mereu soluții pentru a atinge scopul suprem: performanța energetică. Ai fost rănit în ultima misiune, iar cei care te țineau sub supraveghere în spital sunt cei care te vor dispărut, dar nu înainte de a stoarce de la tine toate informațiile de care au nevoie.
   Tu reprezinți un real pericol pentru piața neagră a imobiliarelor.
  Ești antrenat ca auditor energetic să găsești soluții atât din punct de vedere termic, cât și energetic, referitor la construcții, dar și la modernizarea instalațiilor aferente clădirilor. În final, misiunea ta este C.A.T.: certificarea energetică, auditul energetic și termoviziunea în construcții. Trebuie să-ți faci treaba în continuare și să distrugi mafia.
    –Da, îmi amintesc acum… Și cum pot să distrug acea mafie despre care tot vorbești?
  –Nimic mai simplu, dar periculos: misiunea C.A.T.! Fă-ți bine treaba, ca până acum; astfel, certificatele energetice vor fi valabile preț de zece ani. Apropo de prețuri, ale noastre sunt aproape modice, cât să ne ajute să antrenăm și alți agenți.
logo_Avizez-300x251
*
   Iată-l pe agentul Ene în teren, într-o nouă misiune. Astăzi trebuie să viziteze o clădire din Centrul Vechi bucureștean, pusă la vânzare de proprietari. Este conștient de faptul că mafia încearcă să o cumpere la un preț de nimic, prin împiedicarea obținerii unui certificat energetic corect și obligatoriu în momentul înstrăinării imobilului (prin vânzare sau închiriere), sau când este supus unor renovări majore. Este și cazul clădirilor care se construiesc, conform Legii 159/2013, care modifică Legea nr. 372/2005.
   Stă în fața clădirii de mai bine de 5 minute și proprietarul nu dă niciun semn. Observă, totuși, o mașină de lux parcată neregulamentar și un cerșetor care îi spală parbrizul, de altfel curat. Dubios este că cerșetorul are pantofi eleganți, care nu se potrivesc cu ținuta-i ponosită. Poți să pândești tu mult și bine, de data asta îmi duc misiunea la capăt!
   În sfârșit, apare proprietarul cu un set de chei, pe care le zornăie agitat.
  -Vă mulțumesc că ați venit atât de repede, trebuie neapărat să rezolv cu certificatul, am un client care oferă un preț bun! Îmi pare rău pentru accidentul de data trecută…
  -Vă asigur că nu durează mult, veți primi certificatul energetic în câteva ore, cel mult până mâine, dacă aveți pregătită și copia de pe planul de arhitectură.
   După 4 ore, agentul Ene așază mândru pe biroul șefului său raportul ultimei sale misiuni. În minte încă mai are imaginea clientului său, cu certificatul energetic în mână-i tremurând, rostind mulțumiri peste mulțumiri. Clădirea se încadrase, pe o scală energetică de la A (cel mai scăzut consum de energetic) la G (cel mai ridicat consum), în clasa A (până la 125 de KWh/m2/an).
certificat-energetic-Bucuresti-300x225
Misiunea îndeplinită!0ac0b18f278d132d0b5e1c9be6fa8f67
 Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 6

Surse foto: Pinterest

Husa – moft sau necesitate?

   Fie că este vorba de adolescenţi sau adulţi, un telefon de ultimă generaţie este o imensă bucurie pentru oricare dintre aceştia. În timp ce adulţii sunt mai conectaţi la informaţiile de ultimă ora, adolescenţii aleg să îşi instaleze cele mai performante aplicaţii şi cele mai bune jocuri. Nimeni nu îşi pune problema bateriei, care cedează după doar două zile de folosire intensă a telefonului. Însă ce ţine de ultima generaţie de telefoane este bine primit cu bucurie şi extaz de cei de toate vârstele. Cu cât veţi utiliza mai mult telefonul cu atât bateria va ceda în cel mai scurt timp. Cine se bucură de un astfel de telefon trebuie să ştie şi cum să-l protejeze pentru a-l păstra cât mai mult timp. Din neglijenţă i s-a întâmplat oricui să îl scape pe jos şi să aibă noroc să nu se strice. Deoarece un telefon stricat înseamnă că acesta va sta câteva zile sau săptămâni în service şi poate costa mai mult decât v-aţi propus să scoateţi iniţial din buzunar. Aşa că cel mai bine este să aveţi grijă de el să-l protejaţi cu ajutorul unei huse telefon sau cu o folie de sticlă. Şi, cel mai important, în cazul în care încă nu v-aţi achiziţionat o husă, nu purtaţi telefonul în buzunar alături de chei sau ce mai aveţi pe acolo deoarece cu siguranţă veţi sfârşi prin a-l zgâria şi ecranul va trebui înlocuit. Atunci când vă cumpăraţi un telefon nou, nu uitaţi să vă luaţi şi garanţia cu voi. Cu toate acestea, sunt şi situaţii în care garanţia nu acoperă reparaţia telefonului şi va trebui să scoateţi bani din buzunar pentru reparaţii. De aceea, atunci când ceva se strică la el, nu încercaţi să îl reparaţi singuri, ci să-l duceţi imediat de unde l-aţi cumpărat. Dacă îl desfaceţi, cu siguranţă veţi pierde garanţia. Dacă iubiţi drumeţiile şi mersul pe bicicletă, nu va mai trebui să vă faceţi probleme în cazul în care veţi ţine telefonul în buzunar sau în geantă. Dacă aveţi husă, indiferent unde aţi merge, telefonul va fi protejat de aceasta. Vă puteţi achiziţiona ce huse vă doriţi, de aceea este indicat să vă cumpăraţi câte două sau trei. În cazul în care vă plictisiţi, să le schimbaţi. Să nu credeţi că acestea nu se uzează. De aceea este bine să aveţi mai multe pentru că atunci când una s-a deteriorat să aveţi alta la schimb.

      Desenele animate, pe huse de iphone 6 plushusa-wallet-butterfly-pentru-telefon-iphone-6-plus

     Personajele din desenele copilăriei se regăsesc acum pe husele telefoanelor. Dacă deveniţi nostalgici, nu ezitaţi să vă cumpăraţi o husă care are lucrată manual sau care are pictată un astfel de personaj. Acestea sunt făcute pentru a atrage ochiul clientului şi pentru a-i atrage pe aceştia să cumpere cât mai multe. Cei care au făcut astfel de huse au ştiut să răspundă dorinţelor clienţilor fie că este vorba de copii, adolescenţi sau adulţi. Prin urmare, se poate spune că husele se numără printre cele mai importante accesorii pentru un telefon. Şi nu este deloc un moft să ai o husă pentru telefon, ci o necesitate, din dorinţa de a-ţi proteja gadgetul.

Surse imagini: husecool.ro

Francize.ro

Un joc, dar nu o joacă- franciza Meli Melo

    Îmi place să mă joc, așa cum îmi place să mă aranjez. În jocul meu, sunt Wonder Woman, am corp de divă, arme letale ascunse în bijuterii, o strategie bine pusă la punct și o afacere în plină expansiune. Am pornit din start cu anumite avantaje: mi-am ales afacerea care mi s-a potrivit, investigând în egală măsură care sunt condițiile și dacă le îndeplinesc, dacă se pliază zonei care mi-a fost distribuită aleatoriu, de calculator, mi-am schițat în minte un plan, am setat așteptările în meniul jocului și… am dat click pe Create. Gata! Am afacerea mea Meli Melo. Deocamdată virtual, dar mă antrenez! Am consumat resursele inițiale (cei 125 000 de euro virtuali), totuși stau liniștită, în cazul afacerilor în franciză, riscul este diminuat.
   Jocul are două niveluri: unul de antreprenor începător, în care dețin un singur magazin, fac angajări, așez marfa …, celălalt master, în care am exclusivitate pe întreaga hartă. Acolo îmi propun să ajung, chiar dacă-mi voi petrece și Revelionul 2018 în fața calculatorului.
    Joc Meli Melo game și simt cum piața de afaceri din România e la degetul meu arătător (de pe mouse).
    De ce un joc cu franciză și nu unul cu o afacere nouă?
    Avantajele unei francize sunt multe, unul și cel mai important îl constituie faptul că vine la pachet cu o clientelă gata formată. E un brand cunoscut și unic. Sunt o Wonder Woman, nu am nici timp, nici răbdare să o iau de la început, din Epoca de Piatră. Mai e și riscant; nici nu știi cum vine un alt jucător și-ți fură clienții. Francizorul îți oferă asistență la transferul de know-how, te ajută să înveți de la început, de la deținătorul conceptului (recunosc, am urmărit niște tutoriale înainte să încep jocul) și asistență pe tot parcursul jocului. Am ales România, pentru că e o țară tânără, neexploatată intensiv, iar cererea este mai mare decât oferta. Și când toți tinerii își iau jucăriile și pleacă în afară, eu aleg să rămân.
      Level 1
     Re-gândește, re-organizează
    Timișoara, centrul orașului. Wonder Woman reamenajează magazinul, construind o mică platformă sus, un mini-etaj unde expune manechine la fiecare sortiment, în partea de sus fiind expuse produsele de mică dimensiune, cercei, brățări, coliere, tot ceea ce ține de eleganță. Parterul e format din canapele, oglinzi, măsuțe în partea de la intrare, iar în spate sunt expuse poșetele, eșarfele, accesoriile casual și sport. totul este aranjat la cel mai mic detaliu: canapelele sunt pentru partenerii obosiți ai doamnelor, rafturile de jos sunt aranjate în culori vii pentru a atrage atenția copiilor (se știe doar: un copil liniștit= cumpărături fericite), iar pentru a ajunge la eșarfe, treci prin fața rafturilor cu reduceri.
geantaesarfegablonturicercei
      Joc de trei zile și deja magazinul e plin. Trebuie să mai angajez pe cineva, dar nu înainte de a-l instrui.       Alături de magazinul meu este un stand sezonier de gablonțuri. Tocmai aici și-a găsit jucătorul Diego03 să și-l facă! Dar nu mi-e frică; eu am deja un nume, iar o competiție este întotdeauna un motiv de ambiționare. Trebuie să vin cu ceva nou. Care sunt slăbiciunile femeilor, pe lângă bijuterii? Da, cafeaua! Ce poate fi mai ispititor decât o cafea savurată în timp ce alegem un cadou, în timp ce probăm lucrurile care ne înfrumusețează?
    Îmi place să socializez, acesta este motivul pentru care am decis să devin antreprenor, iubesc oamenii, cred în prietenie și cred că acesta e primul pas spre succes. Da, nu degeaba sunt Wonder Woman!
    Mereu trebuie să vin cu ceva nou, să atrag clienții; o expoziție săptămânală în care modele vor fi clientele sună destul de bine. Căci, după cum spunea B. C. Forbes, dacă nu îți conduci afacerea, vei fi condus în afara afacerii. Văd că mall-ul în care mi-am făcut magazin e aproape plin, iar chiriile au crescut. Ce bine m-am orientat! Dacă termin jocul aici, mă mut pe alt server.
   Iată-mă în top! Am muncit să ajung aici și vreau să rămân. Mi-am făcut magazin franciza Meli Melo, angajații mi-s mulțumiți, sunt pe profit, iar clienții stau la coadă. Ce mă amuză să-i văd pe omuleții din joc cum așteaptă liniștiți să le vină rândul! Când devine unul mai agitat, îi și trimit o cafea.
meli
    La nivelul 1, de franciză simplă, sunt o câștigătoare. Am avut idei de afaceri câștigătoare. Marea provocare începe de acum:
   Nivelul 2. Cu foarte multă muncă, devotament, pasiune, într-un viitor apropiat pot dezvolta o masterfranciză. Bineînțeles, abia după ce am învățat de la cei mai buni, acesta este și motivul pentru care franciza este o alegere înțeleaptă. Calitatea serviciilor oferă o longevitate antreprenorială, experiență și profesionalism. Masterfranciza presupune un plan de dezvoltare strict, de care trebuie să ții, dar vine la pachet și cu exclusivitatea pe piața din România. O fac și pe asta, încă nu mi-am consumat nicio super-putere. Și nu, nu e game over!
Masterfranciză, între noi două de-acum!
francizero-299x300
 Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 5

Sursa foto: Meli Melo

Engleza pentru toți

Amintiri din învățământul românesc-true story

    Dintotdeauna i-am invidiat (în sensul bun) pe cei care vorbesc bine engleza. Pur și simplu, nu știu cum fac. Și eu vorbesc engleza, dar nu la nivelul la care să mă declar mulțumită: am studiat-o din ciclul primar, la liceu, înțeleg aproape tot, pot să parcurg un text în engleză, într-o țară străină mă pot înțelege cu lumea cât să nu mor de foame, însă îmi lipsește acea cursivitate, îmi găsesc cuvintele cu greu; vorbesc greu, poticnit, cu un accent româno-hispano-francez, îmi vin cuvinte în franceză sau spaniolă; În Anglia, din cauza accentului localnicilor, nu înțelegeam absolut nimic. Ar fi trebuit să-i pun să scrie, altfel mă uitam ca vițelul la poarta nouă.
    La bac, am evitat pe cât posibil examinarea în limba engleză: mi-am ales franceza și spaniola. Pentru că sunt conștientă că nu este punctul meu forte. Ca să fiu sinceră, nici nu-mi place limba engleză.
Probabil vă întrebați de unde această aversiune. Cred că din școală. N-am avut noroc cu profesorii de engleză. Orice ar spune lumea, profesorul chiar contează.
Engleza și învățământul românesc
    Am început să învăț engleza la școală în clasa a doua. Eram entuziasmată, pe atunci îmi plăcea, mai făcusem și la grădiniță câte ceva… Însă așteptările mi-au fost zădărnicite: profesoara era o zgripțuroaică, coborâtă direct de pe mătură (și nu de Quidditch) din basmele de speriat copiii. Nu știa să se apropie de elevi, era mereu țâfnoasă, și mie, cel puțin, îmi era întotdeauna frică de ea. Mă inhiba.
    Un an mai târziu, profesoara a fost schimbată. Ce fericire, noua „doamnă de engleză” era drăguță, blândă, avea un aer matern… Ne învățase și un cântecel, poate mai multe și nu mai țin eu minte… Însă bucuria nu a durat prea mult timp: o boală necruțătoare ne-a răpit-o.
    Școala a rămas brusc fără un om valoros, ceea ce a generat o criză: n-aveam profesor de engleză la clasă. N-avea cine să ne predea. Clasa a cincea a fost un haos total: două săptămâni ne-a fost repartizat un domn care locuise în America, dar nu era profesor de nici un fel. Săracul se străduia, dar n-a avut prea mult succes: el vorbea, el înțelegea.
    Apoi, a fost găsită o soluție de compromis: trei profesoare la clasă! Câte una pentru fiecare zi. Uitându-mă în urmă, realizez: ce să înțeleagă niște copii de 11 ani de la trei profesoare diferite? Fiecare cu stilul ei, una ne cerea ceva, alta altceva… Nu vreți să știți ce încurcătură era în capul meu! Nici această situație nu a durat prea mult, s-au mai perindat câteva profesoare și gata clasa a cincea!
    Nu știu dacă aș fi preferat această situație confuză în locul celei care a urmat: o altă zgripțuroaică! Acum deja eram mai mare, nu mă mai speriam ușor, dar cum să înveți cu drag când cea care ar trebui să-ți deschidă interesul spre materia predată umilește elevii, îi jignește, chiar îi lovește? Norocul meu (și al ei) că nu a ridicat niciodată mâna la mine. Eu, cum sunt mai nebună de fel, sigur i-aș fi prins mâna în aer sau… nici nu vreau să mă gândesc.
Ce soluții avem?
    Am văzut cum se poate ajunge într-o asemenea situație, probabil că unii dintre voi s-au regăsit, dar rămâne întrebarea: ce putem face noi, cei care nu stăpânim această limbă? Cum ne vom descurca într-o lume dominată de limba engleză?
     În ziua de azi, engleza este indispensabilă. În majoritatea anunțurilor de angajare, engleza la nivel avansat este o cerință obligatorie; la fel se întâmplă și cu avansarea la locul de muncă, ca să nu mai vorbim de cei care vor să lucreze în străinătate. E clar: în ziua de azi, reușita este asociată cu un nivel avansat al cunoașterii limbii engleze. Deja nivelul mediu nu mai este suficient.
    Auzim engleza peste tot, strecurându-se insidios printre cuvintele românești. Fără să ne dăm seama, chiar noi, cei care nu stăpânim limba, folosim din ce în ce mai multe anglicisme. Dar asta nu înseamnă că o știm mai bine. Romgleza nu ne ajută decât să părem mai interesanți.
    Și totuși, ce putem face? În ultimul timp, au apărut tot felul de cursuri de engleză. Însă nu mai suntem copii de școală, nu mai avem viețile lipsite de responsabilități de atunci. Job-ul ne solicită, ne ocupă tot timpul, avem deadline-uri, viață de familie, pisică de hrănit, multe lucruri de făcut. Nu mai avem disponibilitatea de a merge la cursuri.
    Dar cine a zis că pentru a învăța ceva, trebuie neapărat să mergi undeva? Poți la fel de bine învăța engleza de acasă, de pe o platformă online, la orice oră din zi și din noapte. „Engleza pentru toți” îți pune la dispoziție o astfel de posibilitate. Te loghezi pe o platformă și începi cursurile! Totul va fi supravegheat și coordonat de un profesor, care oferă feedback fiecărui cursant, corectându-i răspunsurile la exerciții și teste. Este ca și cum ai face meditații la engleză, numai că nu te deplasezi și te poți loga oricând.
    Consider că platforma de e-learning este de real ajutor pentru cei care nu au disponibilitatea de a se deplasa la cursuri. Să fii acolo la o anumită oră, să pierzi timp pe drum, pur și simplu nu avem când. Trăim într-o lume a vitezei, care nu stă după noi.
    Cel mai mare avantaj mi se pare posibilitatea de a te conecta oricând la platformă, o alternativă pentru cei cu un program încărcat și haotic.
    Să înveți engleza online, de acasă, din fața calculatorului, pare o soluție foarte eficientă și practică. Desigur că mulți sunt sceptici, însă prezența unui profesor (nu a unei zgripțuroaice) care supraveghează tot acest proces îmi dă încredere.
Eu zic că merită încercat, voi ce spuneți?englishforall-299x300
 Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 4

„Niciodată, oricât de obosită ai fi, să nu te culci fără să te demachiezi!”-Farmec

Mama ştie tot!

   „Niciodată, oricât de obosită ai fi, să nu te culci fără să te demachiezi!”
   Asta îmi spune mama de când eram adolescentă, ea servindu-mi drept exemplu: oricât de obosită era, că pica sau nu de somn, o vedeam cu bucățica de vată (mai târziu, cu discheta de curățat) și cu laptele demachiant Doina, pregătindu-se pentru nelipsitul ritual din fiecare seară.
„Dar eu nici nu mă machiez, ce rost are?” îi răspundeam eu mamei. „Nu contează, te machiezi, nu te machiezi, nu trebuie să treacă o zi fără demachiere.”
   Crescând, mi-am dat seama că are dreptate. Nici acum nu prea mă machiez, însă nu trece o seară fără demachiere. Prin acest ritual de îngrijire, nu elimini numai resturile de fard, ci orice fel de impurități: praf, urmele poluării, secrețiile pielii. Chiar dacă nu ne dăm seama, toate acestea se pun pe tenul nostru și ni-l sufocă. Pielea nu mai respiră cum trebuie și atunci este favorizată apariția coșurilor, a punctelor negre, a semnelor de îmbătrânire prematură a tenului. O să rămâneți mirate văzând ce rămâne pe discheta demachiantă, chiar dacă nu v-ați fardat.
    În funcție de tipul de ten (gras, uscat, mixt, normal), puteți alege demachiantul potrivit. Nevoile tenului se schimbă odată cu trecerea timpului: în adolescență, când pielea și părul au tendința de îngrășare, este bine să alegem produse pentru tenul gras. Odată cu înaintarea în vârstă, corpul se modifică. La fel și tenul. Prin urmare, adaptăm tipul de produs la nevoile tenului.
   De exemplu, eu prefer apa micelară. Mama nici să n-audă, e fidelă laptelui nutritiv vitamizant Doina. Din fragedă copilărie țin minte sticluța cu Doina pe noptieră. Vremurile s-au schimbat, însă obiceiurile nu: acum poate fi achiziționat de pe site-ul celor de la Farmec. Ulterior, am aflat că există pe piață încă de acum 40 de ani, fiind unul dintre cele mai longevive produse românești și mai vândute.327-doina-clasic-promo-2383-gh3d-apa-micelara-2
   Eu și mama folosim produse diferite, însă marca e aceeași: al nostru Farmec. De ce am rămas la Farmec?
Pentru că este o marcă prietenoasă, ce folosește ingrediente naturale, extrase din plante, fără parabeni.
Așadar, înțelege ce e important pentru consumatori și familia lor.
   Pentru că este o marcă cunoscută, de tradiție, longevivă. Faptul că a rezistat atât timp, chiar după ce au apărut pe piață multe alte cosmetice, de la ,,n” firme, spune ceva despre calitatea produselor.
Pentru că există un raport corect calitate-preț: găsești la prețuri mai mult decât rezonabile produse excelente. Nu e nevoie să dai o căruță de bani pentru a te bucura de confortul pielii tale. Pentru că demonstrează calitatea produselor românești. Mulți subestimează produsele făcute la noi în țară, alergând după mărci străine și celebre.
2895-farmec-lotiune-vitb5-2
   Acum, după ani de zile, dau mai departe sfatul primit de la mama: fetelor, știu că de multe ori sunteți obosite și nu vedeți decât perna, că nu aveți nici un chef de această „operațiune”, știu, înțeleg perfect, și eu am aceeași tendință, dar o faceți pentru sănătatea tenului vostru! Durează foarte puțin, nici două minute! Este un gest ce trebuie să vă intre în reflex, înainte de culcare, chiar dacă nu vă fardați! Aș spune mai ales dacă nu vă fardați, pentru că din proprie experiență, cunosc capcana: „De ce să mă demachiez când n-am nici urmă de fard pe față?”. Greșit!
 Nu uitați: să nu vă lipsească demachiantul din casă!
   Asta e lecția mea, primită de la mama. Voi ce sfaturi de frumusețe ați primit de la mamele, bunicile, mătușile sau surorile mai mari? Ne împărtășiți și nouă?
super_blog_martie_argan-mic-300x300
 Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba 3

 Surse foto: Farmec-#Farmec

www.depozit-online.ro-materiale de construcţii

Cum ajungi din amator, un adevărat meșter

   A venit primăvara. În fiecare an, înainte de Paște, renovez bucătăria. De Florii primesc foarte mulți musafiri și vreau să-i întâmpin cu un iz proaspăt. Să nu mai spun că mai am și un colț cu igrasie care arată oribil. Locuind la sat, cu o familie de mecanici, și pereții necesită puțină culoare, ceva mai deschisă decât degetuțele pline de ulei ale dragilor bărbați.
   Renovarea la mine este o adevărată aventură. În fiecare an, caut alt meseriaș. Până acum, fiecare a venit cu idei, propuneri, materiale din cele mai bune și bineînțeles cele mai scumpe. Ei, asta nu e neapărat o problemă, dar toți au fost amabili să-mi lase și mie ceva de făcut. Unul a uitat să vopsească după mobilă, altul a uitat să curețe crăpăturile sau să spele pereții cu amorsă.
   Anul acesta m-am decis să adaug o nouă abilitate pe C.V.-ul meu: zugravitul și, dacă uit ceva, măcar nu m-a plătit nimeni. Și nu mai plătesc pentru lucrurile prost făcute.
   Am căutat în câteva depozite, însă nimeni nu are timp să-mi explice care e diferența între materiale. Navigând pe internet într-o pauză la birou, am găsit depozitul online care oferă cel mai bun preț. Uimitor e că au call center. Oferă consultanță gratuit, pentru o bună colaborare. Este exact ceea ce am eu nevoie. Cu ocazia aceasta, renovez și dormitoarele, împrospătez casa.
    Am fost super încântată de furnizarea materialelor de construcții. Am făcut singură reparațiile cu un glet special, la un preț avantajos, Duraziv. Am găsit pachete promoționale de vopsea lavabilă cu amorsă și trafalet incluse, prin urmare, spun adio mucegai! Am obținut un alb imaculat și bineînțeles o casă curată și primitoare. Am adus primăvara în inimile familiei mele.
32447_550_550_0
32619_550_550_0
   Apropo, soțul meu e foarte încântat, mai ales că nu l-am înnebunit cu drumurile pe la depozite, cu bătaia de cap asupra transportului. Ceea ce nu știe el că în vară-l așteaptă renovarea exterioară.
    Am văzut că depozitul online are prețuri excelente la polistiren, adeziv și multe lucruri utile pentru a izola locuința.
   Sunt mândră că am reușit să învăț ceva nou. Cu ajutor profesionist, am devenit un meseriaș care promite.
Aveți, cumva, ceva de zugrăvit?
14690957_1507989565894971_5575388765661006512_n

Joburi în Bucureşti şi Timişoara

Îți cauți un loc de muncă și încă n-ai găsit ceva potrivit pregătirii și experienței tale?

   Criza a afectat piața locurilor de muncă. În ziua de azi, avem calificări peste calificări, facultăți absolvite cu brio, dar suntem repetenți la capitolul ofertă locuri de muncă.

   Povestea e cunoscută: mulți absolvenți, puține locuri de muncă; multă cerere, puțină ofertă. Cauți și nu găsești, răsfoiești în zadar paginile ziarelor cu oferte de muncă. Întrebi cunoscuții, trimiți C.V.-uri, dar telefonul e mut în continuare, iar mersul la interviuri fără succes a devenit un mod de viață. Sună cunoscut? Poate că n-ai căutat unde trebuie! Poate că job-ul potrivit te așteaptă, dar ai trecut pe lângă el.

   Nu ești mulțumit de locul actual de muncă, dorești să găsești ceva mai bun? Vrei să evoluezi, însă job-ul actual te ține pe loc? Cauți ceva care să te provoace profesional?

   Indiferent de motivațiile tale, soluția e la un click distanță. Ai încercat portalul online Infomunca?

   Pe portalul online Infomunca poți găsi 1181 de oferte de muncă din toate domeniile: o varietate foarte mare de joburi din București și din alte orașe. Și din alte orașe, desigur, nu vă gândiți că bucureștenii sunt privilegiați!

   Să luăm exemplul Ioanei: Ioana locuiește în Timișoara. Plănuia ca după absolvire să plece în Capitală. Auzise ea că acolo sunt cele mai multe oferte de muncă. Pe de o parte se bucura: alt aer, lume nouă, peisaj nou, oportunități. Dar pe de altă parte, îi părea rău să-și părăsească orașul natal, pe care-l iubește atât de mult; orașul ei frumos, curat și liniștit. Orașul în care își are familia și prietenii.

   Desigur, își va face prieteni și în București, va veni acasă de câte ori va putea… Dar parcă nu e același lucru. În plus, distanța e o problemă. Cele două orașe sunt foarte departe unul de celălalt, va pierde foarte mult timp de drum. Dacă era mai aproape, măcar la 3 ore distanță…

   Cineva i-a vorbit de Infomunca, unde poate găsi oferte de joburi din Timișoara.

   A intrat pe portal și a aflat că își poate găsi de lucru și în orașul ei. Cine caută găsește.

   Cum cauți? Îți faci cont pe Infomunca, îți creezi un C.V. profesional pe acest portal, selectezi ce job dorești cu ajutorul filtrelor, apoi setezi să primești ofertele pe e-mail. Astfel, efortul tău va fi minim, nu va trebui decât să deschizi e-mailul și să decizi ce ți se potrivește.

   Nu ți-ai încărcat încă C.V-ul pe platformă? Ce mai aștepți? Hai, spor la treabă și succes!

Fan brânză pufoasă-Delaco!

O primăvară pufoasă!

    Ce zi însorită, au răsărit zâmbete în curtea mea! Matei zburdă prin curte, are încă patru prieteni în vizită, au plănuit să facă concurs de creație. Fiecare cu talentul lui: desen, lego, castele de nisip. Eu am un spor la treabă specific zilei însorite.
– Mami, ne e foame!!!!!
– Am să vă pregătesc ceva imediat.
  Deschid frigiderul: brânză cu somon, brânză cu verdeață, brânză cu smântână, brânză cu hrean, cașcaval, mozzarela, castraveți, ardei roșu, brânză telemea. Da, sunt fan brânză!
branza2
branza1
   Ce aș putea să le pregătesc micilor meșteri, ceva rapid, gustos, și pe placul lor? O adevărată provocare, mai ales că ador să-i văd cu zâmbetul până la urechi.
   Zâmbete, da !!!!! Acum știu ce să le fac, sigur nu dau greș cu sandvișurile amuzante și cea mai pufoasă cremă de brânză Delaco. Pentru că un băiețel nu are voie pâine, am folosit brânza și am făcut câteva aperitive. Deși nu era în meniul de azi, am scăpat de gătit. Mâncăm sănătos și gustos!
branzica3
   Cei mai veseli copii sunt așezați în curte pe o pătură, așteptând flămânzi gustările. Platoul arată fabulos! Plină de satisfacție, mă îndrept cu pași vioi către copii.
branzica1
branzica
– Ha ha ha ha ha ha ha ha!
– Hi hi hi hi hi hi hi hi hi hi!
– Mami, ai brânză pe față!
– Of, pufoșenia vostră de copii, haideți, mâncați, dar nu înainte de a face o poză, ne vom aminti de această primăvară pufoasă! Spuneți BRÂNZĂ!!!!!
– BRÂNZĂ !!!!!!!!!!!!!
– Cine e fan brânză pufoasă?
-Eeeeeeeeeu !!!branza
   Toți copiii strigă într-un singur glas; după cinci minute figurinele au dispărut, iar dragii de ei au toți mustăți pufoase, fericiți și pregătiți de o nouă competiție.
Ne-am pufulit sănătoși și bucuroși.
braaanza
Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba2

Surse foto: galeria personală

„La Fântâna”, furnizor de apă și cafea la birou.

Vin americanii!

   – Ce ne facem? Vin americanii și deștepții ăia de la catering ne-au făcut-o! Nu pot livra comenzile decât mai târziu! Până livrează ei, pleacă americanii!
   Agitație mare: întâlnirea de afaceri cu reprezentanții unei firme din America se apropia și n-aveam cu ce să-i servim. Altfel se discută cu o cafea bună în față, nu-i așa? Așteptările noastre de a-i impresiona se evaporau rapid. Și cât sperasem la această oportunitate! Ne doream cu tot dinadinsul o atmosferă perfectă, atât de necesară pentru a încheia o afacere bună…
   Un coleg mi-a sugerat prin deviație soluția salvatoare:
 – Dar dacă am merge la magazin și am cumpăra noi cafea? O preparăm aici…
 – Da, și un ibric, eventual și un aragaz… Dar stai puțin! Mi-ai dat o idee, bravo!
   Uitasem de „La Fântâna”, furnizorul nostru de apă și cafea la birou. Trebuie să ne salveze, nu degeaba o fi luat atâtea premii! Ce nevoie avem noi de catering cu „La Fântâna” lângă noi?
Imediat ce au sosit, unul dintre reprezentanții firmei din America a cerut un pahar cu apă.
– Ce apă gustoasă! De unde o luați?
– Apa aceasta vine din Serbia, din regiunea muntoasă Mitrovo Polje. Nu-i așa că apa la birou este indispensabilă?
QSheyYc_apa-de-izvor-lafantana
 – Așa este! Cu atât mai mult cu cât este atât de gustoasă și potolește imediat setea!
 – Vă rugăm să acceptați și câte o cafea din partea noastră!
  Cuvintele erau de prisos, pentru că deja se simțea în aer mirosul inconfundabil și seducător al cafelei. Pe o tavă fuseseră aduse câteva cești pline cu licoarea magică.
– Ce cafea aromată! Și are un gust foarte bun! Nu este excesiv de tare, ca espresso, dar nici nu are gustul acela sintetic, artificial, al cafelei la filtru. Și eu sunt pretențios atunci când vine vorba de cafea… Ce marcă este?
kafune
 – Kafune. Este braziliană și atât apa, cât și cafeaua, sunt furnizate de „La Fântâna”. Angajații noștri de-abia așteaptă pauza de cafea.
– Îmi dau seama de ce. Se vede că vă tratați cu respect atât angajații, cât și oaspeții!
Întâlnirea a fost un succes, încheindu-se afaceri importante și avantajoase. Iar americanii discutau între ei:
Românii ăștia sunt dați dracului, au o apă și o cafea…”
160825_LFA_a&c_roll-up_85x200cm_150dpi_outline
lafantana-299x300
Articol scris pentru competiţia Spring SuperBlog 2017. Proba1

Se apropie 8 Martie și vreau să-mi fac cadou o nouă viață.-: Dwyn.ro

O nouă Eu!

Ziua 1. Negarea
–Poftim…? vrei, te rog, să repeți? am șoptit eu cu vocea gâtuită de groază.
–Vreau să ne despărțim! Când oferta e mare, cererea devine pretențioasă. Tu mi-ai oferit tot ce aveai și m-am plictisit. Sunt atâtea fete frumoase și tu… . M-am săturat să te văd doar pe tine, în fiecare zi, mereu aceeași…
Îi ascultam discursul de o duritate șocantă și nu-mi venea să cred; refuzam să cred. Era 1 Martie, îi cumpărasem și cadou (noi, moldovencele, oferim cadouri bărbaților noștri cu această ocazie), iar el îmi adusese unul inedit: despărțirea.
–…și-am ajuns să spun „Te iubesc” mecanic, nu mai simt, înțelegi?
   În gât îmi stătea inima și un râu de lacrimi era pe cale să se reverse. În gândul meu, îl băteam, îi făceam reproșuri, țipam isteric, dar am articulat doar:
–Cadoul îl păstrezi? E un uscător de păr de calitate de la Dwyn…
–Da, merci, a răspuns precipitat, uitându-se agitat la ceas. Mă grăbesc, mă așteaptă Mihai să mergem în club…
   Și s-a dus, ca și cum tocmai se eliberase de o povară grea. El, echilibrul meu, omul pentru care mă mutasem în alt oraș în urmă cu doi ani, ieșea din viața mea fără a privi măcar o dată înapoi.
Ziua 2. Furia
   Azi e 1 Martie. În mine fierbe o tornadă, iar în urechi îmi sună ca niște clopote vorbele lui Emil: ,,Când oferta e mare, cererea devine pretențioasă”. Să înțeleg ce? Că i-am oferit eu prea multe sau că multe sunt fetele care roiesc în jurul lui? „M-am săturat să te văd pe tine, mereu aceeași…” Poftim? Ipocritul! Nu el era atât de gelos, încât nu accepta să mă aranjez? Nu ajunsesem eu să nu îndrăznesc să privesc nici în vitrinele magazinelor, că îmi reproșa că mă uit după alții? Nu, drăguță, eu mă pot reinventa și știu exact la cine să apelez pentru ajutor… .
Ziua 3. Planul
   Nu mai simt furie, ci dezamăgire. Sunt dezamăgită de mine, că am lăsat un om să mă domine și să mă facă să trăiesc în umbra lui. Dar astea-s gânduri grăbite, altceva mă preocupă acum.
Cât timp se prinde vopseaua de păr, dau o raită pe Dwyn.ro, în căutare de ondulatoare pentru bucle perfecte. Pentru viitorul meu păr blond, e nevoie de un ondulator de păr pe care să îl poată folosi și o novice. Din câte văd, acesta face aproape totul singur, sigur și rapid. Și mai este și la reducere! Super! Îmi permit astfel să-mi cumpăr și uscătorul pe care i l-am făcut cadou lui Emil, doar așa, ca să mă simt eu împăcată.
De cearcănele provocate de nesomn voi scăpa utilizând setul de îngrijire a ochilor, iar unghiile vor recăpăta aspectul îngrijit cu un set de manichiură. Tot de aici, aleg cadouri pentru cei dragi: pentru mama, un cântar electronic, pentru tata, un aparat de ras, iar pentru sora mea, un epilator. Au reduceri mari la o gamă largă de produse în această perioadă.
babyliss-ondulator-automat-babyliss-curl-secret-c1101e-230-grade-2-setari-de-temperatura-invelis-ceramic-91727
Ziua 4. Schimbarea
   Mă privesc în oglindă de minute bune și-mi place ce văd: o blondă cu părul numai bucle peste umerii bronzați îmi zâmbește cochet. Fața ei nu mai arată de parcă ar fi angajată la S.C.Toacăceapă S.R.L., iar părul i-a prins viață.
Ce pot face niște simple aparate de îngrijire personală, aflate la îndemână, din propria imagine! Și pot fi folosite mereu, fără a mai da averi saloanelor de înfrumusețare.
philips-uscator-de-par-philips-hp8233-00-60926braun-epilator-braun-silk-expert-ipl-bd-5001-120000-pulsatii-sensoadapt-gillette-venus-94866
Ziua 5. Un nou început
   Nici dacă îmi propuneam, lucrurile nu se așezau astfel! Sunt la o petrecere, în centrul atenției, iar Emil stă prăbușit pe un fotoliu, cu o sticlă de bere pe jumătate goală în mână și îi simt privirea iritată. La ce se aștepta? Să plâng, să-l implor? Nuuu, astea-s fazele prin care trec eu pentru a renaște, nu etapele unei depresii, te rog frumos! Îmi fac curaj să-i vorbesc, chiar dacă inimă stă să-mi spargă pieptul.
–Emil, am câteva vorbe să-ți spun. În primul rând, vreau să îți mulțumesc că m-ai părăsit, deoarece mi-ai făcut un bine. Se vede, nu? Mulțumesc! În al doilea rând, referitor la afirmația ta cu oferta care este mare… Eu nu sunt la ofertă!
Mă întorc, până nu încep să plâng și să regret ce i-am spus. Reacția lui rămâne o enigmă, căreia voi încerca să nu-i dau mare atenție
Se apropie 8 Martie și vreau să-mi fac cadou o nouă viață.

Sursa foto: Dwyn.ro

Vestește împreună cu noi sosirea primăverii!

    Mă uit pe fereastră: a ieșit soarele, s-a încălzit afară, primăvara își cere drepturile. Mărțișoare peste tot, haine mai subțiri. Da, vine primăvara!
E timpul să vină primăvara și pe blog-ul meu. Are nevoie de o revigorare în ton cu anotimpul. Ce să fac, ce să fac? Știu! Un concurs de scriere creativă! Campania Blog Mărțisor  este ocazia perfectă de a spune bun-venit primăverii. În cadrul ei, bloggerii pot participa la mai multe concursuri, fiecăruia corespunzându-i câte un sponsor. Câștigătorii vor fi premiați în funcție de poziția din clasament. Nu este obligatorie participarea la toate concursurile: poți scrie pentru o probă, două sau câte vrei.
Ai blog? Hai și tu în Campania Blog Mărțișor! Vestește împreună cu noi sosirea primăverii!BlogMartisor

Debitare LASER Bucuresti și Print 3D Bucuresti.

Tăiere laser-Fii original de Mărțișor!

    Se apropie 1 Martie și ca în fiecare an, ai o armată de femei de mulțumit: mama, soția sau iubita, bunica, fiica, nepoata, soacra, sora, cumnata, mătușa, verișoara, vecina, șefa, colegele de birou…
   Atât îți trebuie, să nu respecți tradiția, că e vai și amar! Dintotdeauna, la noi în țară, luna martie a fost asociată cu răsfățul doamnelor și domnișoarelor. Mărțișorul e o sărbătoare frumoasă, tipic românească. Este ocazia perfectă pentru a-ți arăta prețuirea față de femeile din viața ta. Desigur că acest lucru trebuie făcut zilnic, nefiind nevoie de o zi special pentru asta, însă 1 Martie îți oferă prilejul perfect.
   Vrei să fii original? Te-ai săturat de mărțișoarele banale, de duzină, întinse pe toate tarabele? Vrei să fii ținut minte pentru mărțișorul oferit, să se distingă în mulțimea de obiecte cu șnur roșu și alb primite de o femeie? Una e ca ea să spună: „Mărțișorul ăsta l-am primit de la Dorin… sau de la Florin, nu mai știu…” și alta „Mărțișorul ăsta l-am primit acum un an de la el! Păi cum să nu țin minte, un mărțisor original, n-am mai primit așa ceva de la nimeni.”
   Ce să alegi pentru ca mărțișorul de la tine să fie ținut minte, nu asimilat la duzină cu altele asemănătoare? Unii oferă mărțișoare foarte scumpe, care cu siguranță sunt de ținut minte, însă parcă se pierde tradiția, farmecul acela specific românesc… Mărțișorul este o sărbătoare drăguță, ce exprimă puritate, inocență… Este sărbătoarea ce marchează venirea primăverii, sugerând renașterea, începutul… Toate acestea se pierd în momentul în care oferi ceva absurd de scump, opulent, kitsch. În plus, cheltuiala e foarte mare.
Știu cu ce ai putea ieși în evidență prin tradiție și originalitate, fără să cheltui excesiv: mărțișoare personalizate!Owl-with-CapEthnic-Pattern
   În spatele lor stă un întreg proces, destul de complex, dar și rezultatul este pe măsură!
Modelele sunt, mai întâi, desenate de mână, apoi proiectate pe calculator, printate și finisate prin tăiere și gravare cu ajutorul laserului. „Vinovați” de fabricarea mărțișoarelor personalizate sunt cei de la Debitare LASER Bucuresti și Print 3D Bucuresti. Dacă dorești să afli mai multe despre procesul de tăiere și gravare laser, caută tăiere laser.Bing-bang-Boom-1
Vintage-face
   Mărțișoarele sunt din lemn de plop, iar posesoarea le poate purta și după ce le trece sezonul, sub formă de broșă. Poți alege dintre modelele deja existente sau le poți personaliza la cerere, nu trebuie decât să spui ce anume cauți.
Succes în alegerea celor mai originale mărțișoare!

Sursa foto>print3dbucuresti.ro

S-a dat undă verde înscrierilor în competiţia Spring SuperBlog 2017

   Primăvara bate la uşă şi odată cu ea şi competiţia Spring SuperBlog 2017.

  SuperBlog una dintre cele mai interesante şi faine competiţii pentru bloggeri. În perioada 1 martie-11 aprilie avem ocazia de-a ne pune creativitate la lucru.

   Probele cu temă dată şi termene limită sunt o provocare pentru orice blogger care doreşte să îşi testeze abilităţile.

  Pe lângă faptul că îţi testezi capacitatea de-a scrie un advertorial special, asta pentru că produsele sponsorilor vor fi ambalate într-o poveste, ai şi posibilitatea de-a câştiga premii: vochere, produse, cash, iar în acesta competiţie vor fi multe premii în bani după cum se şopteşte în culise 

   SuperBlog se află la a-14-a ediţie. Din păcate, noi am aflat destul de târziu de această competiţie, nici nu mai ştim cum, dar tot din online, dintr-un articol de participare al unui blogger, cred că de la Ianolia Marina. Mulţumim, Ianolia!

    Suntem la a patra participare, în prima nu am dus toate probele până la capăt, am renunţat după 8 probe, pentru că, aşa cum poate vă daţi seama este o provocare, mai ales din cauza timpului. Termenele limită îţi dau ceva bătăi de cap, dar ştiţi ce este curios? Îţi place, sau cel puţin nouă ne-a plăcut. Am realizat asta după ce s-a terminat competiţia, atunci când nu mai eşti în luptă cu timpul, dar îţi lipseşte agitaţia, îţi lipseşte faptul că trebuie să îţi pui imaginaţia la lucru.

   În a două participarea ne-am calificat pe un loc super onorabil pentru noi: 18, în a treia am câştigat o probă şi un loc la fel de bun, şi nu în ultimul rând am cunoscut oameni frumoşi sufleteşte, deşi se presupune că suntem adversari şi luptători pentru câştig.

   Abia aşteptăm să participăm în Spring SuperBlog 2017, runda 4 pentru noi, şi cine ştie de data asta ce ne va rezerva imaginaţia şi poveştile noastre pe care le vom prezenta.

  • probe incitante
  • sponsori noi, dar și branduri deja cunoscute
  • multe premii atractive, dintre care foarte multe cash.
  • La final, o Gală de poveste

   Dacă vă plac provocările, dacă aveţi imaginaţie să creaţi poveşti, şi dacă vă doriţi premii şi experienţă, dar mai ales sa fiţi superbloggeri, veniţi şi voi alături de noi în competiţia Spring SuperBlog 2017

Oficial prima probă- 1 Martie, dar înainte nu uitaţi să vă înscrieţi şi voi.

Succes nouă, succes tuturor!
Spring SuperBlog 2017, venim!!!! Mili şi Iasmy!
16806866_10211968045057212_4366493756076493209_n
%d bloggers like this: