Publicitate

Agenția de traduceri Swiss Solutions-Traduceri medicale România

O agenție de traduceri medicale să-ți salveze viața!

N-aș fi crezut așa ceva! Dar uite că totul este posibil!
    Anul trecut am trecut printr-o experiență de viață și de moarte. La propriu de viață și de moarte, fără nicio exagerare! În septembrie 2015, am fost diagnosticat cu tumoră pe creier. Da, tumoră. Am luat hotărârea de a mă opera în Turcia. M-am documentat, m-am interesat și am aflat că acolo există una dintre cele mai bune aparaturi din Europa și medicii sunt foarte buni. Medici buni avem și noi, dar aparatura… Așa că mai bine în Turcia. Bineînțeles că m-am lovit de birocrație. A trebuit să am toate documentele (analizele, fișa medicală, scrisoarea medicală etc) traduse în limba turcă, o grămadă de hârtii! Cât a fost de umblat! Cu traducerea, cu strângerea actelor, cu programarea la clinica din Turcia… Noroc că m-a ajutat cineva din familie cu toată alergătura, altfel nu știu cum aș fi făcut față în situația mea… Mai ales că fiecare zi scursă era importantă.
    Am apelat la o agenție de traduceri medicale, am scăpat de hârțogăraie (sau cel puțin așa credeam) și a sosit și clipa operației. Am plecat în Turcia și m-am dus la clinică, să mă internez. Am luat legătura cu doctorul, doream să vorbesc cu el cât mai repede posibil. Bineînțeles că trebuia îndeplinit un întreg protocol, alte hârtii de semnat, printre care și acordul meu de a mă supune riscurilor operațiilor: o listă lungă cu toate complicațiile ce puteau apărea în timpul operației și după, de mi-era și frică s-o citesc. Parcă nu eram eu destul de speriat și așa.
    Noroc că doctorul a fost deștept și și-a dat seama că ceva nu e în regulă. Toate simptomele mele indicau că tumora este pe partea dreaptă, dar în documentele medicale scria că e pe stânga. M-a supus unui nou consult și în cele din urmă, s-a lămurit: traducerea documentelor medicale era greșită! Cum o mică greșeală, aparent neînsemnată, poate duce la o tragedie. Poate că n-ar fi fost chiar tragedie, doar ar fi constatat că m-au tăiat degeaba pe partea stângă, dar fiecare zi contează, iar tumora ar fi rămas acolo.
servicii_profesionale_traduceri_swiss_solutions
   Bineînțeles, nu puteau să mă opereze pur și simplu. Aveau nevoie de documentele traduse corect. De unde să fac eu rost de agenție de traduceri medicale într-un timp așa scurt? Eram disperat, pierdeam programarea! Salvarea a venit de la Agenția de traduceri Swiss Solutions. Eu nu mai aveam stare să fac nimic, dar soția, care m-a însoțit în Turcia pentru operație, nu s-a pierdut cu firea. A venit cu ideea să căutăm pe Internet „traduceri medicale România” și așa am dat peste Agenția de traduceri Swiss Solutions, ce se ocupă în special cu traduceri în și din limbi est-europene. Printre multitudinea de domenii, l-am descoperit și pe cel medical: „Medical and pharmaceutical”. Ce ne-a convins să apelăm la ei? Faptul că au medici care se ocupă de traduceri (deci știm sigur că termenii medicali nu sunt o problemă pentru ei) și că nu vom plăti o taxă suplimentară pentru urgență. Un aspect foarte important, având în vedere cheltuielile realizate cu operația, drumul, analizele… Imediat i-am contactat, explicându-le gravitatea și urgența situației. Am convenit să le trimitem documentele scanate prin e-mail. Așa am procedat și în cel mai scurt timp, am primit documentele traduse (de data aceasta, corect!) tot prin e-mail. Am putut comunica și pe pagina de Facebook a Agenției de traduceri Swiss Solutions, iar aruncând un ochi pe pagina lor de Linkedin, ne-am convins că ocupă un loc important în topul furnizorilor de traduceri medicale. Dar cel mai mult ne-a convins experiența în sine. Dacă aveți vreodată nevoie de traduceri autorizate, îi recomandăm din toată inima!swiss-solutions
Și da, acum sunt bine. Operația a reușit, îmi fac analizele periodic și sunt bine. 
Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016-Proba 4

Gerovital H3 DERMA+ Prof. Dr. Ana Aslan

Doctor cu Farmec

     Nu pe mine mă privea… ci pe diva perfectă care își unduia suav genele lungi în spatele meu. Aș fi dat orice să mă fi privit și pe mine, chiar dacă numai pentru o clipă, în acel minunat fel. Cu tenul meu plin de coșuri, cu genele mele scurte și niciodată arcuite suficient încât să atragă atenția, nimeni nu m-ar fi observat niciodată… asta dacă n-ar fi existat chimia și problemele pe care ceilalți, Dive sau Doni Juani, nu se credeau în stare să le rezolve.

    „Doc”, așa cum obișnuiau să mă numească cei din liceu, rezolva orice problemă de chimie, amesteca substanțe și descoperea reacții… însă marele regret era acela că nimeni nu mă privea așa cum o priveau pe diva liceului. Culegeam laurii succesului la școală, laudele profilor, dar și invidia colegilor, însă aș fi dat orice să fiu și eu privită așa cum o priveau pe ea. Știam… erau coșurile. Coșmarul obsesiv al nopților mele de adolescentă. Încercasem totul… cel puțin așa credeam atunci. Timpul a trecut repede, ca o reacție efervescentă efemeră. La întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului am avut marea surpriză să le reîntâlnesc pe divele care mă eclipsară cu atâta succes timp de patru ani. Ceva se schimbase… Nu mai eram „Doc” de altădată. Acum eram un adevărat doctor în frumusețe.  În laboratorul meu, studiasem timp de câțiva ani, o rețetă magică care să mă transforme. În timp ce coșurile adolescentine deveniseră amintiri, tenul meu arăta acum așa cum numai în revistele cu dive poți vedea. Era impecabil. Și asta numai datorită gamei Gerovital H3 DERMA+ Prof. Dr. Ana Aslan.

      Să revenim la întâlnirea cu foștii colegi de liceu… După ce ne-am minunat de schimbările pe care timpul le-a exersat pe noi, în jurul meu s-a strâns din nou o mulțime de curioase. De data aceasta nu mai voiau tema la chimie… ci să le recomand ceva miraculos care să le ajute să se păstreze mereu frumoase. Așa mi-a venit ideea lansării gamei Gerovital Derma Plus Ten Ridat gel-spumant-purifiant

    Se spune că la vremuri noi, apar și probleme noi. Dacă problema acneei am tratat-o cu produse din această gamă Gerovital H3 DERMA, acum la vârsta unei interminabile tinereți, mă opun cu desăvârșire ideii de a avea riduri și împărtășesc asta și cu fostele colege de liceu… pentru că acum, după atâția ani, la această reîntâlnire, am avut parte de privirea aceea la care visasem atât de mult. De data aceasta nu mai era nici o divă în spate, dar lângă mine era soțul meu, specialist Gerovital.
Sunt o femeie împlinită și asta pentru că am regăsit resursele frumuseții chiar aici, pe meleagurile țării noastre. În timp ce alte femei aleargă după produse străine care excelează numai prin promisiunile de pe etichetă, eu am ales produsele românești de calitate și diferența stă în întrebarea pe care o aud atât de des: „Cu ce te dai de nu ai riduri deloc?”. crema-antirid-si-fermitate

   Ei bine, folosesc Cremă antirid şi fermitate, cu acţiune regenerantă şi restructurantă de protecţie şi de tonifiere; cu alte cuvinte, să fii frumoasă și bine îngrijită înseamnă să ai Farmec!

Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016-Proba 3

Cerul albastru de Madrid

     Madrid, esperame!

  Întotdeauna am visat să merg la Madrid. Palacio Real, cerul albastru, acea nuanță specifică despre care se spune că o găsești numai la Madrid… Cerul albastru de Madrid. Dar cel mai mult aș merge ca să vizitez Museo del Prado și să mă plimb prin Retiro.

– Retiro?

– Parcul Retiro. Reprezentativ pentru Madrid.

Toate acestea le discutam cu prietenele, la o terasă.museo-del-pradoretiro

Sursa foto: Pinterest-Museo del Prado şi Parcul Retiro

– Auzi, dar ce-ar fi ca următoarea noastră vacanță s-o organizăm la Madrid? Tot voiam o vacanță europeană, nu? spuse una dintre prietenele mele.

– Eee, aș vrea eu, dar e scump. Numai drumul…

– Ce drum? Mergem cu o companie low-cost.

– Ahahahaha! Low-cost? Ca în cartea de Lucia Verona! „Moartea zboară cu low-cost”! Ahahaha!

– Ce moarte, taci, ce prostii spui acolo?

– E o povestire polițistă, ar trebui s-o citești! Și acum, cu râsul ăsta, am imitat personajul din carte.

– Mă rog! Tu, cu cărțile tale!

– Heeeei, fetelor, vorbim de cărți sau de vacanța noastră?

– Da, deci cum ziceam. Putem merge cu Ryanair. – Ryanair? Ăsta cine mai e?ryanair

– E o companie low-cost, dar dacă nu mă ascultați!… Asta cu cărțile ei, cu moartea care zboară cu nu știu cine…

– La subiect!!! Zi-ne despre compania asta!

– Deci… Este o companie aeriană low-cost, care se ocupă cu precădere de zboruri în Europa. Mulți care și-au făcut vacanțe ieftine au zburat cu ea.tarife-1

– Și au fost mulțumiți?

– Foarte! Și au o chestie mișto, care ție sigur ți-ar plăcea! Spre deosebire de alte companii, care te lasă cu un singur bagaj de mână, și ăla amărât, care trebuie să intre în lădița aia, să se încadreze în anumite dimensiuni, aici te lasă cu două bagaje de mână!

– Două? Aaa, șmecherii! Sigur plătești pentru al doilea!

– Nu, dragă! Ambele sunt gratuite!

– E, na! Sigur ai înțeles tu greșit! Cine ți-a spus?

– Am citit eu pe site-ul companiei! Poți să-ți iei și bagaj, și geantă. Dar citește mai bine la ei pe site și te lămurești! Are vreuna din voi telefonul la îndemână? Că mie mi se duce bateria.

– Pe cine vrei să suni?

– Pe mama! Vreau să intru pe net să-ți arăt!

– Hai, caut eu! Cum se cheamă? Ia stai, caut city break low-cost. Ăsta e?

– Da! Caută bagaje Ryanair. Citește acolo și vezi că nu te mint! Sunt oameni serioși, din câte am auzit. Îmi spunea cineva că sunt foarte selectivi în alegerea angajaților. Trebuie să știe toți engleză bine, să fie sociabili, flexibili, muncitori și cel mai important, orientați către clienți.bagaje-de-mana

Sursa foto: Pinterest-Lolo

– Da, păi aici e foarte important. Clientul nostru, stăpânul nostru, nu? Văd că au și aplicaţie mobilă Ryanair. Asta dacă îți uiți acasă cartea de îmbarcare! râse o altă prietenă de-a mea, care se apucase să caute frenetic pe net informații despre companie.

– Ar fi ceva, să ajungi la aeroport și să constați că n-ai cartea de îmbarcare! La vremea respectivă ni s-a părut foarte amuzant, râdeam toate cu gura până la urechi. ……………………………………………………………………….

     După câteva luni… Bagajele, buletinul, cheile, telefonul, portofelul, banii. Ia să văd, am luat Euro? Să nu mă trezesc în mijlocul Madridului cu lei… Aș putea să schimb, dar ar fi cam complicat. Da, cred că am tot. Chem un taxi și-i spun destinația:

– La aeroport! Prietenele mele deja erau acolo, cu bagajele după ele, cu buletinele și cărțile de îmbarcare în mâini.

– Haide, domne, ce-ai făcut până acum? Deja s-a deschis check-in-ul!

– Deja?

– Păi da, ce credeai, că te așteaptă avionul? Hai! Ne așezăm noi la coadă, vorbim de una, de alta. Mai erau câteva persoane în față. Încep să-mi caut și eu buletinul și cartea de îmbarcare, necesare pentru check-in

– Of, ce mă enervează geanta asta! Nu găsești nimic în ea!

– Ce nu găsești?

– Cartea aia de îmbarcare! Buletinul l-am găsit, era în portofel, dar biletul, nu!

– Caută bine, acolo trebuie să fie! Doar dacă… spune-mi, te rog, că n-ai uitat cartea de îmbarcare acasă! M-am făcut albă ca varul și un fior rece m-a străbătut din cap până în picioare. Să știi că așa a fost! Nu-mi amintesc să-mi fi pus cartea de îmbarcare în geantă! Disperată, nu mi-a mai păsat că se uita lumea la mine și am răsturnat tot conținutul genții pe jos.

– Ce faci?! Ești nebună, se uită lumea la tine! Acum trebuie să-ți aduni toate astea!

– Cartea!

– Ce carte?

– De îmbarcare! N-o am! Am uitat-o acasă!

– Sper că glumești! Totul e o glumă, nu-i așa? Faci mișto de noi! Sau încă n-a sunat alarma telefonului și încă dorm în patul meu și stresată fiind de plecare, am visul ăsta tâmpit!

– Nu! Am uitat-o! Nu mai merg, asta e! Mergeți voi, fără mine! Grăbiți-vă, să nu pierdeți avionul din cauza mea! Să vă distrați și pentru mine! Să-mi trimiteți poze, neapărat! Și când o să fiți la Prado, să vă gândiți la mine! Deja eram isterică, în pragul lacrimilor. Cu toate astea, îmi dădeam seama că ele nu mai pot pierde timp din cauza mea. Angajați, pasageri, cu toții se opriseră din ceea ce făceau și priveau spectacolul: două nebune urlând una la alta, lucruri din geantă aruncate pe jos… Mă mir că n-a venit Paza să ne dea afară. Noroc că la noi nu e terorism, dacă s-ar fi petrecut scena într-un aeroport din străinătate, cred că eram la Poliție până acum. Una dintre prietenele mele se uita la noi ca la teatru și râdea de nu mai putea.

– Și ție ce ți se pare așa amuzant?!

– Mă uit la voi și mă distrez copios! Măi, fetelor, voi ați uitat de aplicația de pe telefon?

– Să nu-mi spui… Ai biletele pe telefon?

– Yep!

– Dar stai așa, poți avea si biletele noastre? Nu-l ai numai pe al tău?

– Cine a făcut rezervările, drăguță? Sigur că le am pe toate!

– Of, Doamne, ce emoții! Plec la Madrid! Plec CU ADEVĂRAT la Madrid!!!

– Mai bine strânge-ți mărunțișurile de pe jos! Altfel nu mai urcăm la timp în avion și cei din spate te vor înjura și pe bună dreptate! Madrid, esperame que llego!madrid

Sursa foto: Pinterest-Parcul Retiro

 Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016. Proba 2

Rochie neagră, pantofi cu toc şi acordurile unui pian.

     Black Tie în acorduri de pian

    Dintotdeauna am avut o pasiune pentru pian. Am iubit muzica diafană generată de apăsarea degetelor pe clape. Dacă ar fi să descriu senzaţia pe care mi-o dă acest instrument, aş folosi doar un singur cuvânt … SUBLIM.
   Mă chinuiam de mult timp să obţin puţină recunoaştere. Nu am bănuit că a fi pianist în România înseamnă pierdere de vreme şi iată-mă cu Conservatorul terminat şi fără un venit stabil care să îmi asigure supravieţuirea. Puţinele spectacole pe care le susţineam d-abia mă ajutau să îmi plătesc chiria în Bucureşti. Viitorul cu siguranţă NU este roz.
   Dacă aş putea să urlu, aş face-o până m-ar lăsa glasul. Nu e cazul să vă panicaţi deoarece este un urlet de fericire. Cineva acolo sus mă iubeşte totuşi. Bucata de carton din mâna mea tremurândă o spune clar. Eu, Adina Stamate, sunt invitată de onoare pentru a deschide Gala Premiilor Gopo. Nu-i adevărat! BA E! Citesc numele MEU destul de clar. Muzica nu m-a dezamăgit.
   De la starea de euforie iniţială, am trecut rapid la o panică absurdă. Am reuşit să aleg melodia ce va impresiona auditoriul şi am optat pentru Baladde pour Adeline. Sentimentul de plutire pe care îl generează această muzică va captiva cu siguranţă publicul exigent prezent la eveniment. Problema mea e alta … cu ce naiba mă îmbrac? Da. Ştiu. Sună stupid şi aiurea, dar eu nu am fost niciodată la o gală şi nu am avut ocazia să îmbrac o ţinută black tie. Bine … nu se iau în calcul nunţile prietenilor care nu au fost nici pe departe pretenţioase şi nu a stat nimeni să analizeze dacă am pantofii asortaţi cu geanta. Aşadar … CE MĂ FAC?
     Pentru cei pesimişti trebuie să subliniez faptul că ÎNTOTDEAUNA există o soluţie. La mine soluţia a venit de la Liana, colega mea de apartament, care mi-a recomandat un site. Pe bune? Un site? Mă aşteptam să fiu târâtă prin mall. Prima dată am fost destul de sceptică, dar după ce am început să mă plimb pe answear.ro am realizat că era exact ceea ce îmi trebuia. Gama variată de îmbrăcăminte şi încălţăminte îmi dădea posibilitatea să aleg, să combin, să găsesc ceva care să mă caracterizeze, dar care totodată să fie în ton cu evenimentul. Destul de dificil. Multe rochii elegante. Am petrecut ore bune pe acest site, mi-am imaginat cum aş arăta în anumite outfit-uri, am trimis poze prietenelor pentru a primi sfaturi, am citit părerile celor care încercaseră deja ţinutele respective şi … într-un final m-am decis. Am optat pentru o rochie de seară care să mă caracterizeze, deci am ales negru şi goth, dar în acelaşi timp diafan şi feminin. M-am gândit să se preteze galei, şi rochia a fost de asemenea un model maxi cu o notă de eleganţă dată de finisajele decorative. Materialul fluid şi ţesătura netedă se potrivesc perfect cu melodia pe care Richard Clayderman a SuperBlog2016făcut-o celebră şi care avea să prindă viaţă din nou sub degetele mele. Oh! Nu aş dori să dezvălui ce am ales dar … fie.rochie-susan
  Mi-am achiziţionat cea mai superbă rochie din colecţia Vero Moda, şi anume Rochia Susan. Poate că părerile vor fi împărţite, dar eu sunt îndrăgostită de alegerea mea, pe care am asortat-o cu o pereche de pantofi eleganţiMissguided. Combinaţia de tocuri subţiri, material textil şi inserţii decorative transformă aceşti pantofi în condurii magici ai Cenuşăresei. De ce? Pentru că aşa mă simt. Precum Cenuşăreasa care îşi trăieşte momentul de glorie decisiv. Dacă prinţesa Disney are parte de clipa vrăjită la un bal, eu am minutele mele la o gală de film. Probabil vă veţi întreba care este secretul unei ţinute black tie. După ce am depăşit momentul de panică, pot oferi un sfat: eleganţa este aceea care radiază din persoane şi, dacă outfitul purtat este în concordanţă cu personalitatea, succesul este garantat. Combinaţia mea mă reprezintă pe mine: eleganţă, mister, feminitate, gothic, romantism şi un strop de rebeliune dat de agresivitatea negrului dar îndulcit de materialul transparent şi moale, ca o atingere angelică.pantofi-1-m
    Prima notă este atinsă şi sunetul sparge liniştea în timp ce luminile se sting rămânând doar una ce scaldă pianul şi pianistul. În momentul în care deschid ochii, ştiu că sunt unde trebuie, că fac ce trebuie şi că trăiesc fiecare moment cu intensitatea cu care apăs clapele. Mi-aş dori să pot dansa pe această melodie pentru a da ocazia rochiei alese să se fluidizeze în notele muzicale … Într-o zi, cu siguranţă o voi face!
 Rochie neagră, pantofi cu toc şi acordurile unui pian.

Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2016-Proba 1
 Surse foto: answear.roanswear-patrat

Cercei soutache handmade by Alina Emandi

Simplitate şi naturaleţe-Tessa-Personaj cu stil
După ce ne-am întâlnit de Anna Todd

     Hardin și Tessa sunt precum apa și uleiul. Ea reprezintă ploaia caldă de vară, iar el norul care întunecă totul în jur și înlătură farmecul curcubeului. Deși la prima vedere nu au nimic în comun, pe parcurs ajung să se completeze și să se atragă din ce în ce mai mult.
     Dacă ar fi să alegem ținuta preferată a Tessei atunci sigur ar fi o rochiță sexy și încălțăminte comodă. Întotdeauna îi place să se simtă bine în pielea ei, să provoace, să-l incite pe Hardin și de ce nu, să-l facă să-și piardă mințile după ea. Parfumul Comme une Évidence îl poate folosi ziua datorită notelor florale ce o îmbie cu aromele de rubarbă şi frunze de violetă, la care se adaugă aroma trandafirilor şi mărgăritarului. Ambianţa se completează cu notele de bază ale parfumului din muşchi de copac, patchouli şi mosc. Aceste combinaţii îi dau o stare de bine lăsându-se sedusă de aroma florilor, bucurându-se de primii fiorii ai dragostei.

“Mă face mereu să mă sunt atât de frumoasă şi de dorită.
– Atâta timp cât toţi bărbaţii de acolo sunt de vârsta tatălui meu nu ar trebui să avem probleme. Rânjeşte şi îmi trage fermoarul rochiei. Îmi dau ochii peste cap, iar el mă sărută pe umărul gol înainte să-mi desfac părul, lăsându-mi buclele lungi să-mi cadă pe umeri. Materialul pal al rochiei mi se strânge pe corp şi zâmbesc la reflexia mea şi a lui Hardin în oglindă.
– Eşti absolut uimitoare, îmi spune el, sărutându-mă din nou.”

Cercei soutache handmade by Alina Emandi
Rochie Fofy Delightful Nude (Starshiners.ro)-259 lei
Balerini eco albaștri (depurtat.ro)-55 lei
Parfum Comme une Évidence de la Yves Rocher (yves-rocher.ro)-140 lei

 

Personaj stilizat by Literatura pe tocuri Gabriel Emerson este genul de bărbat care stârnește furori oriunde s-ar afla. Îi plac băuturile tari, femeile frumoase și tocurile înalte

Infernul dincolo de aparenţe, Gabriel Emerson-personaj cu stil

Infernul lui Gabriel de Sylvain Reynard
Personaj stilizat by Literatura pe tocuri

    Gabriel Emerson este genul de bărbat care stârnește furori oriunde s-ar afla. Îi plac băuturile tari, femeile frumoase și tocurile înalte. Preferă să poarte costum negru Armani pentru că îi conferă eleganță, o cămașă albă și cravată la care adaugă întotdeauna un ceas de calitate. Are ochii albaștri, privire pătrunzătoare și chiar dacă folosește ocazional ochelari de vedere știe cum să îi scoată în evidență, să seducă și să transforme vânătorul într-o victimă. Parfumul Guerlain L’Homme Ideal îi pune în valoare aerul misterios, masculin pentru că este creat special pentru bărbații pretențioși. Are o aromă exotică, senzuală și emană o doză consistentă de sex-appeal. Migdalele, rozmarinul şi cedrul trezesc simțurile la realitate și sunt puse în valoare de notele lemnoase.
       Este misterios și incitant, dar are un punct slab: Julia Michell. Ea este femeia care l-a făcut să își schimbe obiectivele și să îi cucerească gândurile. Inocentă, simplă și în același timp învăluită într-un aer mirific care îl înnebunește. Divinizează pământul pe care calcă și ar face tot ce îi stă în putință pentru a-i oferi o clipă de fericire.
       Julia îi cunoaște trecutul, dar știe că tocurile înalte sunt slăbiciunea lui. Vrea să îi descopere obiceiurile, să fie înconjurată de parfumul lui și poate așa va înțelege cum este Infernul. Știe că cizmele Gadino negre îi scot în evidență forma piciorului și Gabriel nu poate rezista ispitei. Vrea să le atingă, să simtă textura, să se bucure de fiecare clipă de agonie sau poate, de extaz. Doar el știe care îi sunt limitele.

„— Ce faci? îl întrebă, privindu-l nedumerită, cu ochii mari.
— Ţi-am admirat cizmele. Foarte mult. Şi atinse uşurel tocurile.
— Rachel m-a ajutat să le aleg. Are gusturi foarte bune, dar întotdeauna alege încălţăminte cu tocuri prea înalte.
El o privi cu un aer seducător.
Nu există tocuri prea înalte. Dar lasă-mă să te ajut să ți le scoţi.
La auzul vocii lui, răguşite şi pline de adorație, Juliei îi statu inima-n loc.
Mâinile lui rămaseră suspendate deasupra genunchilor ei, de unde se trăgea fermoarul.
— Îmi dai voie?
Încuviinţa, ținându-şi răsuflarea.
Cu veneraţie aproape, trase fermoarul şi-şi lasă degetele să-i alunece blând de-a lungul pulpei ei, până la gleznă, scoţându-i cizma. Repetă operațiunea şi la celălalt picior, lăsându-i cizmele lângă canapea. Apoi îi ridică piciorul stâng şi începu să i-l maseze uşor cu amândouă mâinile.”

Cercei soutache handmade by Alina Emandi
Ceas Daniel Klein Premium (emag.ro)-190,40 lei
Cizme Gadino negre (depurtat.ro)- 169 lei
Guerlain L’Homme Ideal (aoro.ro)-189 lei

Voi cum îl vedeți pe misteriosul Gabriel?

Accesorii trendy pentru Cati-Personaj cu stil

Cărțile ne stârnesc imaginația și ne duc cu gândul departe. De multe ori ne-am imaginat cum arată cadrul în care se desfășoară acțiunea, dar și cum  se comportă personajele preferate. Ne plac accesoriile inedite, parfumurile puternice și cu atitudinea potrivită, ele pot fi scoase în evidență.

Zilele și Nopțile amanților de Corina Ozon

    Cati personajul principal feminin din trilogia Amanţii de Corina Ozon are privilegiul de a fi accesorizată aşa cum ne imaginăm noi Literatură pe tocuri. Este o amantă, o femeie stilată şi facem un exerciţiu de imaginaţie creând o mică poveste în jurul ei.
     Cati se pregăteşte pentru o petrecere, acolo unde îl va întâlni pe Mircea. Vrea să epateze, să fie în centrul atenţiei, dar în special în centrul atenţiei lui. Va purta parfumul sexy deja preparat pentru ea, la gât un colier frapant, şi evident nelipsiţii pantofi roşii, sexy, cei care te duc cu gândul la gesturi păcătoase şi ce-ți stârnesc imaginaţia. Mai ales imaginaţia lui.
     Are aproape 30 de ani, studii superioare, un post de asistent manager la o firma de import-export. Elegantă, senzuală, cu poftă de viaţă, plină de umor, dragoste, pasiune, pe alocuri egoistă şi dominatoare:  Amanta perfectă. “Chestia e că e bună rău Cati. Mă face să mă simt ca la 20 de ani. Frate, asta n-are pardon deloc”
     Cati emană sexualitate, toate privirile se vor aţinti către ei, dar ea nu vede decât un singur bărbat, Mircea.  Cum va reacționa la apariţia ei, vă lăsăm pe voi să vă jucaţi cu povestea.
      Voi ce credeţi că s-ar potrivi lui Cati? Cum o vedeţi accesorizată? Îl va seduce pe Mircea?

Colier soutache handmade by Alina Emandi

Photo credit: Ivascu Cristina
Model: Monica Wasp
MUA: Oxana Bocancea Make Up
Hair: Andreea-Daniela Nicola

Parfum Cati (suav şi versatil) (shop.marcman.ro)-36 lei

 Parfum Mircea (insinuant şi seducător) (shop.marcman.ro)-36 lei
Pantofi Sauer roșii (depurtat.ro)-105 lei

 

 Voi ce ați alege pentru personajele preferate? Vă plac ținutele sexy, tocurile înalte și accesoriile inedite sau vă doriți simplitate și naturalețe?

by -
14

A venit! A venit….toamna cu SuperBlog 2016!

 Perioada desfăşurării competiţiei-1 octombrie-30 noiembrie 2016

Ca în fiecare an, de vreo opt anişori mai exact, atât în primăvară cât şi în toamnă se organizează competiţia SuperBlog. O competiţie adresată bloggurilor, unde creativitate va fi scoasă la înaintare şi vom încerca să creem diverse poveşti pe teme date.

   Ştiţi expresia…..Toamna se numără bobocii? Eh…noi cei, care vom participa, cred că vom număra minutele 🙂 până la prima probă, după aceea să fim gata la timp cu articolul şi să-l urcăm pe platformă. Ce să mai,  adrenalină la maxim.

Deci, competiţia a început, evident mai întâi cu înscrierile celor care doresc să participe, iar de la 1 octombrie intrăm în forţă şi cu probele.

Veţi citi materiale îmbrăcate într-o altă formă faţă de ceea ce v-am obişnuit.

Dorim succes tuturor participanţilor şi aşteptăm să începă paranghelia 🙂

   Doamne…să ştiţi că nu este uşor, şi parcă pe toată perioada competiţiei eşti într-o forfotă continuă, şi de multe ori contra timp. Dar ştiţi ce este surprinzător? După ce se termină, realizezi că mai vrei, şi abia aştepţi tura următoare.

Urmăriţi-ne şi vedeţi ce ne mişună prin căpşor din punct de vedere al creaţie.

   În primăvară Literatură pe tocuri a obţinut locul 18, un loc extrem de onorant pentru noi, mai ales că a fost prima participare full. Sperăm că anul acesta să ne menţinem, sau cel puţin să fim pe un loc şi mai bun.

Mulţumim SuperBlog că ne-aţi oferit această oportunitate.

Mili şi Iasmy! Echipa Literatură Pe tocuri!

Un BiblioBus cu putere AVBS Credit

– Știi Ana, m-am gândit să încep să lucrez la promovarea literaturii și în mediul offline!
– Super! Cum ai dori să faci acest lucru?
– Mă gândeam… ce-ar fi să facem un BiblioBus? Astfel orice copil din județul nostru ar avea acces nelimitat la cărți. Poate am face și un cerc de lectură, la sfârșitul săptămânii.
– Sună bine. Îmi place mult ideea. Dar costă….
– Ohhh da! Banii! Știi am putea lua un credit care să acopere costurile de început… și apoi avem partenerii care ne susțin.
– E cam greu cu creditul!
– Vorbeam zilele trecute cu Alex, care și-a luat creditul prima casă prin intermediul celor de la AVBS Credit. L-au ajutat foarte mult, practic ei au făcut totul, Alex doar a semnat.AVBS-CREDIT1

– Eu nu înțeleg cum stă treaba cu AVBS, dar din ce înțeleg, scuteşti timp, iar pentru noi timpul este esenţial.
-Nu doar atât. Ei se ocupă de hârtii, dosare, găsirea creditului potrivit. Este un credit rapid și noi exact de asta avem nevoie. Un Bibliobus este o idee pe care o am de multă vreme, dar lipsa banilor, timpul limitat și groază de hârţogăraie m-au făcut de fiecare dată să dau înapoi. Însă după discuția cu Alex m-am gândit mai bine și consider că ar trebui să ne luăm inima în dinți și să demarăm acest proiect. Am putea promova literatura într-un mod original. Uite, se tot vorbește despre faptul că din ce în ce tot mai mulți adolescenți renunță la cărți în favoarea calculatorului şi jocurilor online. Eu cred că acest lucru se întâmplă din cauza faptului că lectura este prezentată într-un mod total neatractiv pentru ei. Un Bibliobus este util, conține cultură și în același timp este ceva nou, atractiv, inedit. Ar fi ca o campanie de susținere a literaturii, de promovare a lecturii și de ce nu, un fel de credit moral pentru site-ul nostru de literatură. Am trece din online în offline.
-OK, Ana. Și mie îmi place mult ideea ta. Atunci să îi contactăm pe cei de la AVBS și să le spunem despre ideea noastră. Te-ai interesat cât costă consultanţa?
– Consultanţa este total gratuită. În funcție de ceea ce dorim să facem cu banii, brokerii vor găsi creditul potrivit pentru noi. Odată obținut creditul, putem să achiziţionăm autobuzul, să îl echipăm corespunzător și să ne anunţăm sponsorii că avem nevoie de cărți pentru Bibliobus. Sunt mai mult decât sigură că vom avea parte de ajutor în promovarea acestui proiect.
– Pai, da. Uite, eu le pot trimite un mail celor de la Radio Lynx .
– Și pe comunicate de presă ar fi bine să ne promovăm ideea.
– Bine, bine. Hai să o rezolvăm întâi cu creditul.
credit nevoi personale
După o lună ….

– Am reușit să creăm Bibliobus-ul mult visat. Este minunat și chiar mai mult decât ne-am dorit să fie. De 3 săptămâni este pe teren și deja se bucură de un real succes, mai ales din partea celor mici.
– Într-adevăr ideea ne-a ajutat să urcăm mult în ochii celor care ne urmăresc activitatea online și unii chiar își doresc să ne ajute în continuare. Am rezolvat partea cu creditul financiar însă la creditul moral, care deja există, trebuie susținut în continuare. De aceea vom pune imagini sugestive de la toate activitățile Bibliobus-ului nostru.
– Cu AVBS Credit e atât de ușor să obții un credit financiar. Creditul moral rămâne datoria noastră. Trebuie să câștigăm încrederea celor care ne cunosc, dar și celor care ne vor cunoaște.553a3a673987a98e7519b77593558b2381255cacee4c2e2f8e006ae73d60c9a9                                                        Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Surse foto: Printerest.com

    Rapiditate, hidratare, eficienţă, în 3 minute!farmec_superblog_proba

      De când mă știu, am pielea deshidratată. Folosesc creme hidratante, iar când vine vorba de depilat… de fiecare dată merg la salon. M-am chinuit prea mult depilându-mă acasă, cu tot felul de metode. Plus că am avut experiențe neplăcute… Prefer să mă las pe mâna specialiștilor, care știu mai bine decât mine să se descurce la acest capitol. Săptămâna asta aveam programare la salon, dar lucrurile au luat o întorsătură neașteptată… Într-o seară, de abia ce ajunsesem acasă de la birou, de abia ce făcusem o baie și mă pregăteam să mă bag în pat cu o carte, sună telefonul. Șeful meu. Ce naiba, tocmai ce scăpasem de serviciu și acum iar mă sună!
– Bună seara, Cristina! Scuză-mă că te sun la ora asta înaintată, dar am ceva urgent să-ți comunic.
„Uh, nu sună bine deloc! Ce o mai fi?”
– Bună seara, spuneți!
– Mâine seară trebuie să mergi să reprezinți firma la un eveniment. Trebuia să merg eu, dar a apărut ceva neprevăzut și nu mai pot veni. O mașină te va aștepta în fața casei la ora 20:30.
– 20:30?! Dar nu am timp să mă pregătesc! De abia ce plec de la birou, până mă pregătesc…
– Sunt convins că te vei descurca! Vei putea pleca mai devreme, pentru această ocazie specială.
– Dar chiar și așa…
– Sunt convins că te vei descurca, Cristina! Mă bazez pe tine, mult succes! Noapte bună!
Se bazează pe mine, auzi! Singura mea rochie de ocazie nepurtată este scurtă, neagră, elegantă, dar scurtă! Și la salon am programare de abia poimâine! Să încerc să reprogramez, să văd dacă mă poate primi mâine, după ce ies de la birou. O sun pe cosmeticiana mea, care îmi este și prietenă:
– Bună, draga mea, scuze că te sun la ora asta, am o urgență!
– Ia spune!depilatoare
– Poți să mă primești mâine? Știu că am programare poimâine, dar am nevoie urgentă mâine.
– Uf… Îmi pare rău, dar nu pot mâine, e full. La fel, sunt cliente programate de mult și-s d-astea fițoase, dacă le amân mi-e că rămân fără ele. Știi cum e…
– Și nu poți deloc?
– Poate seara târziu, după 9 seara…
– La naiba, după 9 seara sunt la eveniment…
– Ce eveniment? De unde urgența asta?
– Păi m-a sunat șeful acum, cică trebuie să-l înlocuiesc la un eveniment mâine, un fel de petrecere de afaceri, naiba s-o ia!
– Păi e de bine, fata mea! Cine știe, poate obții o promovare, ceva! Ce mai stai pe gânduri?
– M-aș bucura și eu dacă nu aș avea atât de puțin timp la dispoziție!
– E, și tu acum, prea multe pretenții! Ai cu ce să te îmbraci?
– Am, o rochie neagră, drăguță, elegantă, dar scurtă! Prea scurtă!
– Și care-i problema? Sunt sigură că arăți spectaculos în ea!
– Cum care-i problema? Tu de ce crezi că vreau să vin mai devreme la depilat? Nu pot să mă duc așa acolo!
– Da, într-adevăr e o problemă… Nu vrei să-ți recomand eu pe altcineva? Doar de data asta, normal! Nu vreau să te pierd de clientă! râse prietena mea.
– Mă știi pe mine să mă duc la altcineva? Eu pe tine te știu de atâția ani, nu mă duc în altă parte!
– Aoleu, dar încăpățânată mai ești! E o tipă la fel de bine pregătită ca mine!
– Nici nu vreau să aud! Mai bine mă fac acasă!
– Apropo de acasă… Mi-ai dat o idee, de ce nu te depilezi acasă? Măcar de data asta!
– Eu, acasă! – am pufnit nervoasă – Nu știi ce s-a întâmplat ultima dată când m-am depilat acasă? Am pielea foarte deshidratată!
– Hai că nu e așa greu! Știu eu o cremă depilatoare foarte bună, de la Farmec!
– Lasă-mă, mă, cu așa ceva! Când eram adolescentă, m-am iritat de la o cremă d-asta depilatoare!
– Păi da, dar asta e de la Farmec! E foarte bună, crede-mă! Crezi că îți recomand eu ceva nașpa? Și există și sortiment special pentru tipul tău de piele. Au cremă depilatoare piele normală, cremă depilatoare piele sensibilă, chiar și cremă depilatoare pentru bărbați. Iar pentru pielea ta deshidratată, domnișoară, există cremă depilatoare cu extract de argan. Culmea, asigură și o epilare rapidă! În 3 minute ai terminat!
– Ei, 3 minute! Nu cred așa ceva! Cum 3 minute? Nici nu apucă să acționeze!
– Ba să știi că da! Îți lasă pielea foarte fină și veste bună, îndepărtează și părul foarte scurt! Dacă tot ți-e frică să nu pățești ceva, au și gel după depilare. Tot cu ulei de argan și alantoină. Și la prețuri mai mult decât convenabile! Îți spun eu, ai încredere!crema depilatoare rapida argan
– Bine, văd eu ce fac…
Nu prea aveam eu încredere în crema minune, dar n-aveam încotro. Am intrat pe site-ul firmei Farmec. Pe creme depilatoare, am găsit o varietate surprinzător de mare privind produsele pentru depilare. Dar am trecut rapid la ce mă interesează:  creme cu epilare rapidă. Aici am găsit principalele tipuri de cremă, de care îmi vorbea prietena mea. Exact cum spunea, tot felul de varietăți: pentru piele normală, sensibilă, pentru bărbați, cremă depilatoare TEENager, pentru pielea sensibilă a adolescentelor… Of, dacă ar fi existat asta pe vremea când eram eu adolescentă, nu m-aș mai fi chinuit cu fel de fel de metode brutale… În fine, am optat pentru crema depilatoare rapidă cu ulei de argan și care acționează în 3 minute. Se pare că uleiul de argan este perfect pentru pielea deshidratată. Și cum cine s-a fript o dată suflă și-n iaurt, am comandat și un gel după depilare, pentru calmarea pielii. Tot cu ulei de argan, ca să fim în aceeași gamă, nu?
A doua zi, mi-a fost livrată comanda. A avut dreptate prietena mea, în 3 minute n-am avut ce face! M-am îmbrăcat în rochița neagră, care îmi venea perfect, m-am încălțat cu pantofi cu toc cui, poșetă asortată, mi-am aranjat puțin părul și machiajul și gata! A, ba nu! Am aplicat și gelul după depilare, care pe lângă senzația plăcută, de calmare, m-a învăluit într-un parfum discret și răcoros de mentă.
Participarea la eveniment a fost un succes! Șeful a fost foarte încântat de modul în care l-am reprezentat la întâlnirea cu furnizorii, aceștia dorind în unanimitate să prelungim contractele. Avea dreptate prietena mea cosmeticiană.
Prietena mea cosmeticiană… Peste câteva luni, m-am întâlnit cu ea pe stradă:
– Ce faci, fată? Ai schimbat salonul? Nu mai vii pe la mine?
– Nu, n-am mai fost la alt salon. Sigur că voi veni la tine, uite, vorbim la telefon și stabilim.
-Da, da, așa zici de fiecare dată! Știi ce, începe să-mi pară rău că ți-am recomandat atunci cremele depilatoare de la Farmec! Am pierdut o clientă în defavoarea lor!
– Nu-i adevărat, cum să mă pierzi de clientă?
În gândul meu: „Cam are dreptate… De când am făcut cunoștință cu Farmec, nu am mai simțit nevoia de a merge la salon. Rapiditate, hidratare, eficiență!”

 depilatoare
                                                              FARMEC – Brand Românesc
 
  Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Schimbări de primăvară!

       Îmi doream o schimbare în viaţa mea. Simţeam că ceva nu este în regulă, ceva mă deprimă, trăiesc într-o rutină zilnică, într-o monotonie letargică. Nu ştiam exact ce vreau, dar într-o seară stând pe fotoliul din sufragerie şi privind în gol, mi-a trăznit o idee. Redecorarea casei. Nu o mai făcusem de 10 ani, şi probabil că venise timpul să fac ceva. Atunci mi-am dat seama că, era ceea ce aveam nevoie, asta era schimbarea, şi din momentul în care mi-a fulgerat ideea parcă am prins forţă. Eram plină de un entuziasm pe care nu-l mai simţisem de mult, în mintea mea se învârteau deja idei cum va arata casa, parcă vizualizam totul.hol.

      A două zi nu am mai stat pe gânduri şi am chemat un prieten care se pricepe la redecorări să îmi dea câteva sfaturi.

       Primul pas: Holul! Holul meu nu a mai fost redecorat de vreo 10 anişori, am eterna gresie pe jos, şi totul pare monoton fără viaţă. Prima impresie când intri într-o casă trebuie să fie holul care să îţi ofere ceva primitor. Aşa că, gresia va fi înlocuită cu parchet laminat, iar pereţii vor fi îmbrăcaţi în tapet. Va trebuie să îmi aleg eu culorile şi modelele.

      Pasul doi: Bucătăria. Mai este nevoie să vă spun de gresia şi faianţa de acum 10 ani? Cred că nu! După câte am aflat nici nu se mai poartă gresie, acum cea mai bună şi eficientă este pardoseala rezistentă la apă. Şi aici va trebuie să o aleg în funcţie de culoarea mobilei şi a pereţilor.

     Pasul trei: Dormitorul. Vreau ceva cald, ceva care să mă liniştească să îmi ofere intimitate. Clar, îmi trebuie un alt parchet, în locul lavabilei voi folosi tapetul, galerii şi şină pentru perdea şi covorul asortat pentru a forma un tot unitar.

    Pasul patru: Sufrageria. Aici am nevoie de relaxare. Şi dacă am mers pe varianta tapetului şi al parchetului, asta voi folosi şi în sufragerie, trebuie să aleg nuanţele să se potrivească cu mobila.

     Până aici foarte frumos, dar când au venit costurile, cam scumpicel. Mi-am adus aminte că am un card de fidelitate de la Diego, cu promoţii speciale, reduceri de până la 50 % şi servicii unice oferite posesorilor de carduri, şi m-am luminat. De la ei voi cumpăra totul şi cu ajutorul cardului de fidelitate voi mai amortiza din cheltuieli. Pentru cei care nu ştiu, puteţi aplica gratuit pentru card fără să cumpăraţi, cine ştie când veţi avea nevoie de o mână de ajutor, aşa ca mine.card de fidelitate diego

     Am intrat repede pe site-ul celor de la Diego şi am început marea scormoneală. Ştiam că mă pot ajuta şi dacă merg la faţa locului, dar vroiam să am temele făcute să ştiu cu o oarecare exactitate ce vreau.

    Mi-am găsit parchetul pentru hol: parchet Woodsped Castle, culoare colonial hikory-99,99 lei/m2,  tapetul Grace 31,99lei/rola, traversa Valmiera maro 17,90/ml.Diego finisarepardoseala rezistenta la apa

     Pentru bucătărie am ales Artline Woord, pardoseala modulară vinyl tip LVP, culoare Boogle la 82,99 lei/m2.
     Dormitor:  Parchetul Woodsped Dynamic V +, culoare Stejar de Stockholm la 42,99/m2. Perde
a Candy confecţionată din organza de culoare crem 45,99/buc, draperii Mico Taft culoare vânat.d la 13, 99/m., tapet Provance-44,99 lei/rola cu 50% reducere, iar cireaşa de pe tort un covor superb Whisper violet culoare Heather-259,90 lei. Am uitat să menţionez că: pentru covoare avem şi accesorii recomandate: plasă antiderapantă şi soluţie de curăţat. draperie Laguna

     Sufrageria: parchetul Woodsped de 8 mm cu gravură rustică pe canturi, culoare stejar mocca-42,99/m2, tapetul Tiles, vinil pe bază de hârtie-84,99/rola, draperie Laguna cu model în valuri-culoare verde mus-29,99 lei /m2 şi covor Retro Green-99,90/buc, să îmi ofere relaxarea de care eu aveam nevoie.parchet sufragerie

       Cu alegerile făcute, a doua zi am mers către Diego,  care m-au ajutat cu tot ce aveam nevoie, inclusiv cu transportul gratuit, iar cardul mi-a fost de un real ajutor.parchet stejartapetTiles

      Cu toate cumpărăturile făcute-Go… către redecorare. Este ceva de muncă nu se face cât ai bate din palme, numai cumpărăturile la Diego le faci pocnind din degete, pentru că sunt profi, domle’, dar se merită.

       După o săptămâna, când ultima tuşă de finisare s-a terminat, am simţit că a venit primăvara, că mă simt altfel, că asta era schimbarea de care aveam nevoie.diegoDiego redecorare

Surse foto: Diego

 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

 Tarzan şi Jane – o nuntă tropicală!

Primăvara revărsa raze calde de soare peste junglă. Susurul cascadei se auzea precum sunetul de fundal al unei orchestre bine organizate. În genunchi, lângă cocotierul sub coroana căruia se adăposteau niște furnici roșii, cu părul în șuvițe ușor ondulate și cu mii de emoții fluturând ca aripile unui vultur, Tarzan rostea cuvintele pe care nu credea să le rostească vreodată…

-Te iubesc, vrei să fii soția mea?
Cu lacrimile de fericire jucându-i ca două perle din adâncul oceanului, Jane rosti:
-Da!
Îmbrățișați, porniră amândoi, agățați de o liană, să anunțe prietenilor lor marea veste. La petrecerea lor, în luminișul din mijlocul junglei, sosiră toate maimuțele, leii, tigrii, iar printre coșurile cu fructe de pe masă, începură să mișune furnicile, în timp ce șerpii urcau ușor pe picioarele preotului. Cu niște maimuțe care-i răsfoiau de zor filele cărții, preotul începuse să arate mai degrabă disperat, decât dornic să oficieze uniunea.
-Nu, nu se poate… nimic nu e așa cum mi-am imaginat, începu să plângă Jane.
Deodată simți o scuturătură zdravănă. Deschise ochii și-l văzu pe Tarzan lângă ea, în patul imens din vila lor din Cotroceni.


-Am avut un coșmar, începu Jane să povestească.

Tarzan izbucni în râs ascultând cele povestite de Jane, scoase telefonul și scrise: restaurant nuntă București, apoi îi arătă lui Jane locul în care aveau să petreacă cel mai important moment din viața lor: nunta!

Salon du MariageAu început să îşi facă planurile, să pună la punct detaliile. Departe de junglă, la unul dintre cele mai selecte saloane  de nuntă, unde rafinamentul se îmbină armonios cu profesionalismul, Salon du Mariage Toujours l’Amour avea să găzduiască o nuntă fascinantă, ca-n povești.
Erau fericiți… habar nu aveau că din garsoniera ei întunecată din Ferentari, soacra lui Jane țesea de zor un plan care să le strice nu doar petrecerea, ci și relația.
-OK, gândi ea, găleata cu vopsea neagră e cea mai bună soluție. O să-i stric rochia lui Jane, ea are să facă o criză de nervi și n-o să vrea să-l mai vadă pe Tarzan niciodată!!!! După ce va suferi un timp, Tarzan se va însura cu Cruelina, fata prietenei mele, iar eu voi fi foarte fericită!
Cumpără o găleată de vopsea neagră, iar când sosise ziua nunții, se furișă în toaleta salonului de nunţi.
-Mai e puțin – se bucură ea în gând- și o voi termina pe Jane.
În salonul de nuntă, ringul de dans amenajat deasupra piscinei îşi aștepta în liniște sosirea invitaților și a mirilor.
Socrela împreună cu Cruelina, își aranjară coafurile, felicitându-se una pe cealaltă pentru planul diabolic, dar atât de bine elaborat pe care îl puseseră la cale.
-O să fie al meu, rosti Cruelina cu emoție. O să-l am pe Tarzan numai pentru mine!
Dintr-un alt compartiment al toaletei, cea mai bună prietenă a lui Jane auzind planul de distrugere al soacrei lui Jane și al Cruelinei, hotărî să nu stea cu mâinile-n sân. Puse și ea la cale un plan, la fel de diabolic și cu o idee mai elaborat. Ieși din toaletă în fugă, de parcă era speriată de moarte și strigă la unul din paznici să aducă stingătorul, pentru că sunt două femei în toaletă, cărora le-a luat foc părul.
Speriat și dornic să elimine orice obstacol în calea unei petreceri perfecte, paznicul a luat stingătorul și a năvălit în toaletă. În mai puțin de cinci secunde, cele două femei arătau ca două statui, acoperite cu spumă.
Între timp, pe ringul de dans generos, Jane și Tarzan își începură deja superbul vals.


Salon du Mariaje-piscinasalon nunta BucurestiCununia civilă şi religioasă avusese loc pe marginea piscinei, amenajată special să le dea senzaţia de libertate. Ei şi-au dorit să respire aerul curat, să simtă mirosul frunzelor, razele soarelui să le mângâie părul, şi libertatea să-i cuprindă din universul ei. În aer liber şi-au depus jurămintele simple, dar profunde pentru ei, acele câteva cuvinte cu o semnificaţie uriaşă în inima, mintea şi viaţa lor: Eu Tarzan, tu Jane! Mă vrei de soţ?   Eu Jane, tu Trazan, mă vrei de soaţă? Un “da” la unison, a fost cuvântul ce a pecetluit soarta şi fericirea, viaţa şi nemurirea iubirii.  Simţindu-se liberi, acum devenind o singură entitate, au început să râdă de fericire, o fericire care a cuprins şi păsările ce se ascundeau undeva printre frunzele arbuştilor din jurul piscinei. Acestea şi-au început trilul, un tril ce semnifica bucuria. Vântul adia usor, venit de departe special pentru Tarzan şi Jane, iar în adierea lui auzeai o şoaptă uşoră: Iubiţi-vă! Salonul şi împrejurimile au fost decorate cu buchete de flori multicolore aduse din inima Amazonului. Coşuri cu fructe exotice aranjate pe mese veneau să completeze tabloul mirobolant al naturii. Verdele tropical predomina în docoraţiuni, invitaţii, dar se regasea şi în ţinuta mirilor. Fericire, libertate, linişte, bucuria de-a trăi, toate se regăseau în acesta culoare, o clorofilă şi un oxigen al vieţii. Era o zi unică în viaţa lor, dansau fericiţi dansul lor, aşteptau cu nerăbdare artificiile şi miezul nopţii, atunci când îşi doreau să aibă momentul lor. Acele 10 minute, în care, la ora dintre o zi trecută şi una viitoare să se ţină de mână sub cerul înstelat pe marginea piscinei, să audă muzica şi bucuria invitaţilor din salon, iar ei doi să îşi spună: Soţia mea! Soţul meu! Din acel moment începe o noua viaţă, o noua emisferă a iubirii, mai solidă şi mai profundă. Habar nu aveau că soarta lor a fost foarte aproape de a fi schimbată, hotărâtă în toaletă…dar cineva acolo sus îi iubeşte!


Cruelina și soacra lui Jane au vrut să plece cu taxiul. Transportul era gratuit pentru invitați, dar pe spațiul verde din fața salonului, au fost confundate cu niște actori de comedie, cu care, rând pe rând, invitații au dorit să facă poze.
-Mă întorc în junglă, rosti soacra lui Jane, în timp ce Cruelina se declară învinsă și hotărî să o însoțească.

Undeva în apropiere ascunsă printre umbre şi crenguţe de arbuşti, Cheeta decojeşte delicat o banană, când le aude pe cele două că vor să meargă în junglă. Ştiind ce poame sunt, rânjeşte cu toţi dinţii şi iese în întâmpinarea lor:

-Aveţi grijă, poate fi periculos în junglă dacă nu plătiţi maimuţa! Am nevoie de cineva care îmi contabilizeze purecii. Hi, hi, hi!

Cele două se holbează la Cheetuţa şi din spuma albă care le acoperea începe să iasă flăcări de furie, în special atunci când năstruşnica maimuţică le fredonează: Hop, hop, eroina….. hip, hip, eroina meaaaaaaa……!

Şi uite cum fac stânga împrejur şi o iau la fugă pe pajiştea decorată cu plante tropicale numai că, păcătoasa de spumă nu le ajută prea mult făcându-le să alunece la fiecare pas. Evident, Cheetuţa amuzându-se copios, fugărindu-le şi cântând din toţi plămânii. Hop, hop eroinele meleeeeee!

Toata lumea se amuză, bliţurile au început să pocnească, iar Trazan şi Jane se apropie de Cheeta: Eşti o figură Cheetuţa! Aşa sunt eu, şefu, ce, ai uitat? Oricum a venit momentul să îţi plăteşti datoria, doar te-am ajutat în junglă, nu?  Tacticos îi prinde pe cei doi de mână şi rânjind întreabă: copii unde vom locui?

Un cor de râsete se ridică în văzhuh, o bucurie generală cuprinde pe toată lumea şi sentimentul unui eveniment reuşit îi va însoţi foarte multă vreme. Nimeni nu va uita nunta de la Salon du Mariage Toujours l’Amour. Dacă doriţi şi voi să aveţi amintiri frumoase aici puteţi organiza un eveniment în stilul dorit: thriller, elegant, comic, liniştit, Barbie, Game of Throne, SF, cum doriţi.

O nuntă a la Tarzan şi Jane, şi evident nelipsita Cheeta! O excludem după eveniment pentru că trebuie să îşi găsească şi ea perechea, că Tarzan nu va fi dator toata viaţa, nu?

                                                                      Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

O licenţă cu putere HiperX!

Mă apucă toți nervii! Nu mai pot! Mă enervează mașinăria asta de mor! Merge nu ca ochiul mortului, ochiul mortului calcă accelerația pe lângă tâmpenia asta de laptop! Îmi vine să-mi arunc laptopul pe geam, să-l trântesc pe jos! Și tocmai acum, când am proiectul pentru facultate! Și nu e orice proiect, ci lucrarea de licență! Trebuie să mă mișc mai repede, să termin lucrarea pentru a o trimite la xerox, s-o scoată la imprimantă și apoi să aleg coperțile. Și apoi să mă duc repede la facultate s-o înscriu. Tare mi-e frică să nu depășesc termenul! Dacă nu o înscriu în timp util, adio licență!

Dar cum să mă mișc repede când tâmpenia asta nu se mișcă deloc! Merge foarte încet, mă urc pe pereți! Mă gândesc că o fi vreo problemă la laptop, poate trebuie să-l duc la service. Merge foarte încet, până deschizi sau transferi un fișier te apucă toate nebuniile! Acum nu mai ai timp să duc laptopul la service, trebuie să termin proiectul. Și totuși… nu pierd oare mai mult timp chinuindu-mă cu el? Poate are o chestie minoră de reglat, după care va merge strună. Cred că mă duc la service, da. Dacă nu rezolvă pe loc, văd eu ce fac, să sperăm că nu e cazul.mediadot

Vești proaste! L-am dus la service, l-au diagnosticat și cică e de la hard-disk… N-are nici praf în el, nu e de la supraîncălzire, nici RAM-ul (ce Dumnezeu o mai fi și ăla?)… E hard-disk-ul, care trebuie înlocuit. Tipul de la service mi-a recomandat un SSD, care neavând componente mobile, se strică mai greu, crescând rezistența la șocuri, deci și fiabilitatea. Se pare că e cel mai sigur. Se pare că și viteza de acces și transfer a fișierelor și aplicațiilor crește, cu alte cuvinte, laptopul va merge mult mai repede. Nu mai stai 10 ani să deschizi un amărât de fișier. În fine, nu mă pricep eu cine știe la ce aceste aspecte tehnice, dar până la urmă am rezolvat problema. Am găsit un magazin online, de unde mi-am comandat SSD-ul. Deși îmi era teamă că nu voi pricepe nimic de pe site, fiind paralelă cu tehnica, am mers la Oferte SSD, unde am găsit ceea ce mă interesa.  Fel de fel de oferte privind această piesă – minune, care se pare că face laptopul să funcționeze mult mai bine. Cel mai mult m-au atras SSD-urile Hyper X de la Kingston. Nu știu cum, am nimerit la promoții SSD Kingston  și ofertele m-au încântat.HyperX

Acum am înțeles și eu diferența dintre un HHD și un SSD. Laptopul merge mult mai repede, am terminat lucrarea de licență la timp, după ce am mers din nou la service și am montat SSD-ul. Acum fișierele se deschid ca la comandă și  rezistența la șocuri este extraordinară. Asta înseamnă că atunci când mă enervez, pot să dau cu laptop-ul  de pământ, că rezistă! Glumesc, desigur. Dar la cât de bine funcționează cu SSD Kingston, nu cred că voi mai avea vreodată impulsul de a-l trânti de pământ. Și dacă eu spun asta, care am o relație dezastruoasă cu tehnica, vă dați seama!

ssd                   Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Un eveniment reuşit, o promovare neaşteptată!

Mi se întâmpla acel miracol la care fiecare angajat visează. Reușisem acolo unde mulți alți colegi mai vechi din firmă, în ciuda experienței, rataseră. Aveam, se pare, ceea ce se numește fler, iar olandezii cu care semnasem contractul trebuiau să fie aici în mai puțin de două zile. Ca să-mi termin treaba până la capăt, era necesar să mă ocup de toate detaliile vizitei lor aici. Timpul era scurt, panica creștea din ce în ce mai mult. Ochii șefului mă înțepau în fiecare clipă, dându-mi de înțeles că, pe cât de fericit fusese că semnasem contractul, pe atât de ușor îi era să-mi arunce visele în aer, dacă vizita olandezilor nu era demnă de cuvântul „impecabil”. De cealaltă parte a biroului, colegii mei, pe care spiritul invidiei îi adunaseră într-un soi de „echipă”, se rugau de vreo două zile pentru ca eu să greșesc. Centrul de conferințe trebuia să arate perfect, așa că am trecut la răsfoit posibilitățile pe care le aveam. E adevărat, în București există sute de spații în care ai putea să ai o întâlnire de afaceri de nivel înalt, însă nu se ridicau standardelor pe care le aveam eu în minte. Trebuia să aleg nu ce era mai bun, aveam disperată nevoie de perfecțiune. Așa am găsit Golden Tulip TimeGolden Tulip Timess, profesionalismul ridicat la rag de excelență când vine vorba de spații destinate evenimentelor oficiale, singurul hotel din București unde nu aveam cum să dau greș. Desigur, olandezii au fost fascinați de ideea de a fi cazați într-un hotel cu numele „tulip”, dar și mai fascinați au fost de modul în care personalul hotelului au știut să comunice și să ofere răspunsuri pertinente la întrebările lor. Am ales Ronda” ca loc de desfășurare a acestui eveniment de afaceri, dar și pentru conferința de presă de după eveniment. Pentru ca delegația olandeză să fie la curent cu toate detaliile actelor adiționale contractului pe care îl semnasem, am ales, pentru a doua zi a evenimentului, salaPanorama”. Olandezii au fost impresionați de impactul vizual al luminii naturale din această sală de conferințe, dar și de spațiul generos. Priveliștea superbă spre Casa Parlamentului i-a fascinat și au recunoscut că ar avea și ei nevoie de o locație eveniment ca Hotel Golden Tulip Times, pentru a-l folosi ca centru de evenimente. După ce formalitățile s-au încheiat cu un succes care a depășit chiar și așteptările atât de pretențioase ale șefului meu, a urmat partea de relaxare.imagine belvedere
Ne-am retras la restaurantul “Good Old times“, unde, în decorul modern, cu elemente minimaliste, olandezii au fost curioși să savureze preparate culinare tradiționale românești. Le-a plăcut foarte mult vinul românesc recomandat de personalul restaurantului. Am ciocnit în cinstea contractului încheiat, în timp ce ochii șefului căpătaseră parcă, nuanțe mai blânde.
– Felicitări, mi-a spus el, după ce evenimentul s-a încheiat. Nu doar că ți-ai păstrat job-ul, dar tocmai ai obținut o promovare!
A fost un alt miracol la care nici nu visam… o promovare despre care se discuta în firmă de foarte mult timp, dar nu se știa cine avea să fie fericitul angajat. Dacă eu m-am bucurat enorm… nu la fel s-a întâmplat cu colegii mei, cei pe care invidia îi adunase într-o echipă. Cât despre mine, am sărbătorit promovarea… unde altundeva, decât la Skyline Club, tot din Hotel Golden Tulip Times, împreună cu prietenii.

Sursa video: Golden TulipTimes

                                                          Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Buchetul surpriză!

– Auzi, tu ai idee ce-i cu maică-ta? o întrebam pe fiica mea adolescentă, în timp ce ieșeam amândoi pe ușă.

– Ce să fie?

– Tu n-ai văzut-o? S-a trezit cu fața la cearșaf. E bosumflată, trântea și bufnea… Am întrebat-o ce are și nimic.

– Tată, acum sincer, chiar nu știi ce are?

– De unde să știu eu? Dacă știam, te mai întrebam?LivrareFloriBucuresti-300x133

– Chiar nu știi ce zi e astăzi?

– Ba da, miercuri!

– Lasă miercuri! – spuse fiica mea râzând – ce zi calendaristică e?

– Nu! Nu se poate!…

– Ți-a picat fisa?

– Nu pot să cred, am uitat cu desăvârșire! Aniversarea noastră! Ziua când eu și mama ta ne-am căsătorit! Nu știu cum am uitat, mi-a ieșit din cap complet!

– Lasă asta acum, n-are rost să te mai acuzi! Important e să găsim ceva să dregi busuiocul.

– Trebuie să-i cumpăr un cadou! Dar deja am făcut gafa, am uitat, nu i-am spus nici „La mulți ani!”, nimic!

– Asta are rezolvare! O să facem în așa fel încât să pară că te-ai gândit la o surpriză!

– Și crezi că o să mă creadă? O să-și dea seama imediat că am uitat.

– Lasă pe mine!- îmi zâmbi ea ștrengărește – Ai laptopul la tine?

– Da, normal! De fiecare dată îl iau cu mine.

– Deschide-l și caută LivrareFloriBucuresti.ro 

– Ăsta?

– Da, așa. Hai să intrăm pe Buchete flori. Ocazia e clară, aniversare. Deci selectăm „aniversare”. Uite aici: livrare flori în Bucureşti.

– Dar chiar, în cât timp le livrează?

– 3-4 ore. Repede.

– Păi și ce facem? Că maică-ta e la birou.

– Cu atât mai bine! Le livrează la birou. Dăm adresa, îmi spuse fiică-mea, fâcându-mi cu ochiul.

– Să știi că ai dreptate!

– Păi da! E și mai mare impactul! Una e să le primească acasă, unde nu e decât ea, și alta să vină cineva, un curier: „Un pachet pentru doamna Dumitrescu!”. Și ea să se mire: „Vai, dar e o greșeală, n-am comandat nimic!”. Și atunci… Taraaaam!!!!! Un ditamai buchetul de trandafiri! Și toate colegele să spună: „Vai, dar ce soț atent! Ce frumos, să-i trimită flori cadou de aniversarea lor!”curier flori

– Adina, dar chiar! Trebuie să-i scriu și câteva rânduri! Să știe de la cine e! Dacă zice că are vreun admirator secret? spun eu râzând.

– E, asta se rezolva ușor! Dai aici, la „Fă-ți buchetul”. Ai aici spațiu unde să scrii mesajul pe felicitare. Dar hai mai întâi să alegem buchetul! După aceea te gândești tu la o declarație ceva,  s-o impresionezi.

– Și plătesc online, da? Mă gândesc că n-ai cum să plătești la livrare, din moment ce e surpriză.

– A, da, normal! Plătești online. Apropo de plată, o să avem transportul gratuit, că plasăm comanda până în ora 17! Sau să alegem cu taxă de urgență? Să-l livreze în 2-3 ore?

– Eu zic că nu-i nevoie! Oricum livrează în câteva ore, nu? Ea stă până târziu la birou și e încă devreme.

– Ai dreptate! Acum hai să-i alegem buchetul!buchet din 101 trandafiri roz

– Hai! Ție care crezi că i-ar plăcea?

– Sincer? Ăsta roz, din 101 de trandafiri! Dar vezi că e cel mai scump!

– Da, dar e la reducere! De la 930 la 699. E ceva redus! În plus, nu împlinim în fiecare zi 20 de ani de căsnicie!

– Mama va fi foarte mulțumită! Nu orice soț comandă flori pentru soție la aniversarea căsătoriei! Și ce flori!

– Și nu toată lumea are o fiică așa descurcăreață, care să știe unde să găsești cele mai frumoase flori în Bucureşti!

– E, tată, te alinți! Nu e așa complicat! Pur și simplu cauți o florărie online! Multă lume comandă flori la domiciliu! Sau la birou, cazul nostru.

Câteva ore mai târziu:

– Iubitule, te-am sunat să-ți spun că sunt încântată de florile tale! 101 de trandafiri roz, superb! Toate colegele mele mor de invidie!

– Mă bucur că ți-a plăcut, iubito! Nu ți-am spus nimic, am vrut să fie surpriză.

– Și ce surpriză! Ai păstrat așa bine „secretul”, încât am crezut că ai uitat!

– Eu, iubito? Niciodată!

În gândul meu: „Noroc cu Adina și cu…  LivrareFloriBucuresti.ro, cea mai bună firmă de florărie cu livrare din Bucureşti!”

                                                 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

“Vacanţa de vis cu CNDTurism!”

Uneori obosesc şi inevitabil îmi doresc o pauză de la rutină, de la ritmul alert care mă determină să trăiesc cu 1000 la oră, de la banalul care ajunge să mă sufoce. Şi vreau … altceva. Acel altceva trebuie să mă reprezinte, să mă relaxeze, să îmi ofere o supradoză de energie pentru reîntoarcerea la my daily life, să îmi încarce bateriile, să mă facă să vibrez, să trăiesc, să visez, să respir, să îmi dea senzaţia de libertate. Şi pot găsi toate acestea într-o vacanţă. Pentru că o vacanţă este întotdeauna binevenită şi pentru că o vacanţă îmi poate injecta mintal suficient optimism încât să supravieţuiesc încă o perioadă în ameţitorul carusel care este viaţa mea.CND TURISM-VACANTE SPECIALE
Întotdeauna am ales destinaţii care s-au potrivit cu starea mea de spirit. De exemplu, anul trecut am avut poftă de istorie şi romantism şi am optat pentru Italia. Aveam la dispoziţie o săptămână de concediu binemeritat, dar nicio idee despre cum aş putea organiza o călătorie într-o ţară necunoscută. Aveam clar nevoie de o agenţie la care să apelez şi care să îmi garanteze un concediu relaxant. Ajutorul a venit de la CND Turism care mi-a asigurat într-adevăr o vacanţă specială. Spre deosebire de multe alte agenţii care ori sunt prea lapidare în descrieri, ori caută să mă impresioneze cu destinaţii prea costisitoare, cei de la Vacanţe Speciale au fost foarte generoşi în oferirea de informaţii, mi-au prezentat cu răbdare ofertele, au venit cu recomandări, argumente, detalii utile referitoare la preţuri, cazare, transport, program, obiective turistice, au căutat cea mai bună vacanţă conform zilelor mele libere, dorinţelor mele şi bugetului pe care eram dispusă să îl aloc acestei excursii. După o discuţie detaliată m-am hotărât pentru un city break de şase zile în care am vizitat :
Vaticanul – pasiunea mea pentru cărţile lui Dan Brown a fost satisfăcută în acest fel şi, chiar dacă nu am pătruns în arhivele controversate ale Vaticanului, măcar am văzut Capela Sixtină atât de menţionată în filme şi cărţi. Îmi doream să văd şi gărzile elveţiene ale Papei, dar cred că şi-au luat liber când am trecut eu pentru că nu am văzut nici măcar un astfel de gardian. Privirile mi-au fost încântate şi de Piaţa San Pietro care are o grandoare specială şi este extra-încărcată de turişti sau localnici. Având cazare în Roma, nu am ratat ocazia de a-mi pune o dorinţa la La Fontana Di Trevi.
Tivoli – care mi-a oferit şansa să văd cele mai frumoase grădini, cascade şi fântâni arteziene. Vizitând Tivoli am reuşit să înţeleg de ce împăraţii romani preferau această destinaţie pentru vacanţeItalia şi escapade. Fastuos şi în acelaşi timp natural, aşa aş putea descrie această bucată de paradis.
Florenţa – nu puteam rata ocazia să respir romantism, să admir apusul de pe acelaşi pod unde Dante compunea capodopere pentru Beatrice, să privesc operele de artă nemuritoare ale lui Da Vinci sau să savurez o cafea cu frişcă şi gheaţă sub soarele încins al Toscanei. Un oraş savuros pe care nu l-ai părăsi dacă nu ai fi nevoit.
Napoli – poate că pare o tâmpenie, dar mi-am dorit maxim să mănânc o pizza napolitană şi … nu mi-am irosit şansa. E absolut delicioasă. Nu ştiu dacă a fost de vină foamea, preferinţa mea în materie de fast-food sau atmosfera oraşului, dar am savurat cea mai bună pizza din viaţa mea. Bineînţeles că nu m-am ales doar cu pizza din trecerea prin acest oraş, ci şi cu o mulţime de legende pe care ghidul ni le-a prezentat atât în autocar cât şi pe traseu. Miturile din jurul castelului Maschio Angioino m-au captivat cel mai mult aşa că am privit locaţia cu interes sporit aşteptând parcă să prindă viaţă vreo bucăţică de istorie.
 Pompei – situat chiar lângă Napoli, Pompei a fost pentru mine atracţia principală a călătoriei. Oraşul îngropat de lava Vezuviului m-a atras ca un magnet prin povestea sa tragică. Voiam să văd, să ating ceea ce a fost, ca şi cum aş fi putut reînvia trecutul. Cuvintele ghidului se amesteca printre cioburile trecutului dezgropat din cenuşă şi, cu puţină imaginaţie, poţi vedea oraşul aşa cum era, în toată măreţia lui.
Capri – inevitabil următoarea destinaţie a fost insula Capri, iar prima reacţie a fost “Doamne, ce albastră e apa!”. Cerul se oglindeşte perfect şi parcă ai ajuns în Eden. Eram extrem de curioasă să văd această insulă deoarece agenţia îmi spusese că este un obiectiv pe care nu îl pot rata. Automat m-am întrebat ce are atât de special. Urmărind cu atenţie dorinţa mea de îmbinare a istoriei cu romantismul, cei de la CND Turism m-au trimis într-un loc care le mixează perfect. Porturi pitoreşti, plaje aurii, piazzete, biserici încărcate de poveşti şi un apus de soare magnific – toate mi-au fost oferite de fascinanta insulă.
Înainte de decolare am avut parte de ceva timp liber în care să îmi pun ordine în idei, să beau o cafea Aroma di Roma (o specialitate de cafea cu lichior absolut divină) şi să privesc cu nostalgie înapoi la cele câteva zile de vis. Afurisita de soartă nu m-a lăsat să mai rămân, însă m-am bucurat de o vacanţă perfect organizată, am văzut cât mai mult şi am inspirat aerul pe care mi-l doream. Pentru mine a fost unul dintre cele mai bune circuite turistice de care am avut parte şi îmi doresc să repet experienţă cât de curând.
Numai că … în această vacanţă, schimb romantismul şi istoria pentru o altfel de destinaţie. Vreau o supradoză de New York City printre clădiri mai înalte decât îmi pot eu ridică privirea, vreau să merg prin lumea de betoane, să sufăr de insomnie în oraşul care nu doarme, să-mi supun urechile la zgomotul asurzitor al claxoanelor şi să gust puţin din American Dream. Mmmm … din acelaşi American Dream cu care Harry Styles se pare că se cam delectează daily. Deja am trimis un mail la Vacanţe Speciale. Sunt curioasă cu ce ofertă specială mă vor tenta de această dată.

                Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Sursa foto: vacantespeciale.ro

      “De la Freon-auto, cu răcoare!”

   25 iulie, ora 15:07. 39 de grade la umbră. În mașină sunt și mai multe grade. Nici nu mai știu de când tot mergem. Să fie o oră, două sau mai mult? Nu mai știu. Mă omoară căldura asta. Pentru că porcăria de aer condiționat s-a stricat. E stricat mai de mult, dar am tot amânat să mergem la service. De… nu era vară, n-aveam nevoie. Acum, anotimpul canicular şi-a făcut simţită prezenţa şi noi tot nu am ajuns să rezolvăm problema. Ştiţi cum este… lasă că merge şi aşa. Oricum, soțul meu folosește mașina mai mult și el suportă mai bine căldura. E friguros. Eu nu. Cum trece temperatura de 30 de grade, am o problemă. Nu mai gândesc coerent, nu mai sunt eu. Of, și mai avem de mers… A durat o oră până să ieșim din București. E un trafic infernal acolo. Cred că frati-miu ajunge mai repede la țară. Ne-a sunat mama pe toți să ne cheme acasă. Cică vrea să ne spună ceva important. Ce o fi? Of, și căldura asta! Cum ieșim de pe autostradă, facem un popas. Să-mi dau cu apă pe față, că nu mai pot! Dacă ajungem undeva cu aer condiționat, ar fi un vis! Sau măcar într-o pădurice, să mă întind pe jos! Să simt răcoarea! Oriunde, dar să ies din mașina asta! E un calvar să suport căldura! Cred că îl pun pe Claudiu să conducă restul de drum. Deja sunt epuizată…
Treptat, mă cuprinde moleșeala. M-aș întinde. Mă apucă o toropeală, vreau să dorm… Deja nu mai sunt atentă la drum. Știu că nu e bine, dar e atât de plăcută toropeala asta…
– Adaaaaaa, ai grijă!!!!!! Ești pe contrasens!
Mă trezește sunetul strident al unui claxon și simt cum soțul meu trage de volan cu putere. Ambreiaj și frână, mai mult din reflex.
– Ești nebună?! Ce naiba faci?! Vrei să ne omori?!!!! Dacă n-aveam centura, intram naibii cu capul în parbriz! Ce frânezi așa, dacă intra unul din spate în noi?!!!!
Mă dumiresc: soțul meu urla la mine, scos din minți. Nu-mi explic ce s-a întâmplat.
– Dă-te jos! Conduc eu! Vreau să ajungem întregi la destinație! Ce te-a apucat? De ce nu erai atentă? Vrei să murim?
– Dar dacă mă simt bine ai de gând să mă întrebi? Mi-e rău!
– Și de ce n-ai spus? Schimbam locurile imediat. Cum ți-e rău? Ce simți?
– Rău de căldură! De câte ori ți-am zis să duci mașina la service?! Să aranjezi cu nenorocitul ăla de aer condiționat?! Acum era să murim din cauza asta!
– Scuză-mă! N-am știut ce aveai, dacă nici tu nu spui… Ești mai bine acum? Să-ți dau niște apă!
– Mi-ar trebui o găleată de apă rece ca gheața, în care să-mi bag capul! E insuportabil să călătorești fără aer condiționat pe vremea asta!
– Hai să schimbăm locurile! Bea niște apă, dă-ți pe față și oprim la cel mai apropiat popas să ne odihnim un pic.
Câteva ore mai târziu:
– Hai că au venit Ada și Claudiu! Cum a fost drumul?
– Groaznic, frățioare! Era să murim pe autostradă!
– Aglomerație?
– Nu, mă, era să murim, tu n-auzi? Să facem accident!
– Vai de mine! Cum naiba?
– Pentru că nu ne învrednicim și noi să aranjăm cu sărăcia aia de aer condiționat! Păi pe căldura asta să mergi fără aer, unde s-a mai pomenit? Știi că eu nu suport căldura! Mi s-a făcut rău la volan!
– Aoleu! Și?
-Și ce să-ți zic? Intrasem pe contrasens, nu mai eram atentă la nimic, noroc că a tras Claudiu de volan! Am pus și o frână bruscă de mă mir că mai avem dinți în gură!
– Bine că ați scăpat cu bine! Dar să știi că trebuie să aranjați cu aerul!
– Da, trebuie să mergem la service… Dar uite și tu că n-avem când! Amândoi suntem la muncă și când avem liber nu mai e deschis la service!

 – Asta se rezolvă foarte ușor! Știu eu o firmă care vine la domiciliu, cu staţie de încărcare automată cu agent refrigerent. Îţi asigură şi revizia completă a instalaţiei de aer condiţionat.
– Serios?

 – Da. Intră și tu pe www.freon-auto.com. Se poate să fie nevoie doar de reîncărcare freon. Tologo freonauto.comt la ei am apelat și eu pentru igienizare maşină. Nu știam ce miroase urât, am luat deodorante de mașină, nimic! Când, ce să vezi? Aerul condiționat! În instalația de aer condiționat a mașinii, din cauza umezelii, se strâng tot felul de bacterii. Se recomandă curățarea instalației cam o dată la 12-24 de luni.
– Și de la aer era? După aia n-a m
ai mirosit?
incarcare freon– Da, de la aer era. De fapt, de la bacteriile acumulate în instalație. N-a mai mirosit după. Decât a curat. Ei m-au ajutat să scot mirosurile neplăcute din maşină.
– Ce chestie, habar n-aveam! Să apelăm și noi la ei atunci! Pe ce zici să intru?
– Ia stai așa, că-ți arăt. Stai să deschid laptopul. Uite! Hai să căutăm aer condiţionat auto. Uite, ai aici toate detaliile! Poți să cauți și freon auto București, tot îți apare.
– Și prețul?

– Uite: preț încărcare freon. Dar îți apărea oricum, și fără să cauți. Destul de avantajos, zic eu. Au si servicii complete: igienizare, curăţare, reîncarcare freon, diagnosticare, la un preţ foarte bun. Vă vând un pont, au şi BONUS! Toţi clienţii care dau like paginii lor de facebook beneficiază de 10% discount la orice serviciu oferit!
– Daaa! Mersi de pont! Mie-mi place că vin la domiciliu! Asta ar fi perfect!
– Or să vină! Doar să-i contactezi! Vin oriunde în Bucureşti.

 ………………………………………………………………………………………………………
O lună mai târziu:

 – Ce bine că l-am ascultat pe frati-miu și am apelat la Freon-auto.com! N-ai zice că afară sunt 40 de grade! Răcire aer condiționat, aer condiționat auto, ce minune a vieții moderne! Așa e o plăcere să conduci!
– Răcește chiar prea bine, draga mea! Când merg cu tine o să-mi iau o pătură, altfel fac țurțuri! 🙂

iginenizare masina

aer-conditionat-autoFreon Auto. Încărcare freon aer condiţionat auto la domiciliu

                                                     Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

„Pentru că… Ion!”… Enermed Impex SRL

E adevărat… visul meu era să obțin un certificat energetic clasa C sau B. Clasificat în 7 clase pornind de la clasa A consumul cel mai scăzut de energie, până la clasa G cel mai ridicat consum specific de energie. Eu voiam C sau B, era ceea ce avem nevoie. Și visul Mariei de peste drum era același. Încă din copilărilogo_Avizez-ENERMED-IMPEX-SRLe, între noi era o competiție acerbă. Ceea ce-mi doream eu, își dorea, inevitabil și ea. La două săptămâni după ce l-am primit în casa mea pe Sebi, Maria a pus ochii pe el și m-a deposedat de ceea ce credeam eu că avea să fie iubirea vieții mele. L-am întrebat. De ce? -Pentru că…. Maria, mi-a răspuns și s-a mutat peste drum, în casa rivalei mele. Bag de seamă că îi plăcea mai mult casa ei. Hmmm?!!!! Văzând că lupta începe să fie din ce în ce mai cruntă, am trecut la strategii inteligente. Am chemat o echipă de muncitori care mi-a izolat casa profesional, am schimbat becurile vechi cu becuri economice, am renunțat la frigiderul primit de la mama și la mașina de spălat care îmi dubla factura la curent. Maria s-a încruntat văzând forfota din jurul casei mele, și-a scos și ea becurile vechi, le-a înlocuit cu cele economice, a aruncat frigiderul de la bunică-sa, mașina de spălat, și-a izolat casa cu plăci de rigips și apoi a zâmbit sfidătoare.

-Nu e pierdut războiul – am gândit eu – să vedem cine obține un certificat energetic! Zile și nopți în șir am răsfoit pagini de internet în căutarea celor mai bune oferte. Nu voiam doar un certificat energetic ieftin, aveam nevoie de niște profesioniști. Așa am ajuns la Avizez.ro. Din ceea ce mă informasem eu, era destul de dificil să obții un certificat energetic în București, iar procedurile erau destul de îndelungate, dar am găsit la ei flexibilitate. M-am uitat la rubrica „certificat energetic preț” și am văzut că era suficient de accesibil pentru mine, ieftin şi rapid. Certificatul energetic este obligatoriu pentru clădirile supuse la renovări, dar şi pentru casele care se construiesc, vând sau se închiriază. Preţul certificatului se calculează în funcţie de tipul imobilului. Poate fi trimis prin poştă cu plata rambus sau ridicat de le sediul firmei. Obligativitatea deţinerii unui astfel de certificat este dată de Legea nr. 159/2013 ce modifică Legea nr. 372/2005. În cazul în care acest document nu există un contract de vânzare-cumpărare nu se poate încheia, şi poate fi atacat în instanţă şi declarat nul.  Bine de ştiut! Acest certificat se eliberează numai de către auditorii energetici atestaţi.
A doua zi, o echipă de ingineri tineri mi-a bătut la ușă.  Aveau echipamente moderne, erau atestați ca auditori energetici gradul I de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Ce este audit energetic? Determină caracteristicile termice şi energetice şi găseşte soluţii ecomonice şi tehnice de reabilitare. Pe lângă toate astea mai ai nevoie şi de termografie şi termoviziune în construcţii! Aşa se obţine informaţii suplimentare pentru certificatul energetic identificând zonele cu pierderi de căldură. Acestea se ptermografie si termoviziune-Avizez.root realiza numai în sezonul rece, se scanează termic imobilul cu o cameră de termoviziune. Preţul variază în funcţie de suprafaţă.
Nici Maria nu stătea degeaba. La ușa ei, o echipă de oameni, cu niște aparate demne de a fi expuse într-un muzeu, priveau mai mult temători decât siguri pe ei.
Când mi s-a înmânat certificatul energetic clasa B, Sebi era afară și a văzut. M-a rugat să-l primesc înapoi, dar l-am refuzat.
-De ce? m-a întrebat el.
-Pentru că… Ion! i-am răspuns. Ion e marea mea iubire acum! El știe să facă renovări masive și să optimizeze performanța energetică. El apelează numai la Enermed Impex SRL– ieftin şi rapid!
Fii deștept! Fii ca Ion! Sâc! Aşa am eu certificat energetic, care, repet este obligatoriu pentru orice fel de reabilitare. Acum am casa anvelopată şi pot spune că funcţionează. Iarna e mai cald şi vara mai răcoare aşa că nu am instalat aer condiţionat ca să nu consum prea mult curent electric şi pentru că organismul are nevoie de toate anotimpurile nu de un climat artificial. Mi-ar fi plăcut să nu fie folosit termopan mai ales la casele de la curte, ci ferestre din acelea vechi, duble pentru a evita condensul. Dincolo de păstrarea căldurii nu trebuie uitată aerisirea atât de importantă pentru sănătate. În plus între ferestrele duble se pot pune tradiţionalele muşcate şi e locul preferat al pisicii. Dar, las pisica şi muşcatele, astea sunt fantezii ale mele, le găsesc eu alt locşor şi mă bucur de confortul obţinut cu ajutorul Enermed Impex SRL, evident alături de Ion. 🙂house-purchase-1019764_960_720casa-structura-metalica-model-a-204pe-2

                                                     Articol scris pentru Spring SupeBlog 2016!

Sursă foto www.casametalica.ro  

Copilărie ștrumfească!Empire

În dimineața aceea, mama ștrumpfea de zor în bucătărie. Aroma plăcintelor cu mere ajunsese până la vecinul meu, Ionică. Papa Ștrumpf tăia lemne și mai sorbea și din cafea, din când în când. Era ziua lui liberă, dar întotdeauna își găsea câte ceva de ștumpfăit prin curte. Eu eram în vacanță și nu făceam decât să stau întins sub nucul din fața casei. Mă găseai în casă numai atunci când la TV-ul color trimis de mătușa din America, se dădeau Ștumpfii. De Ionică nu-mi plăcea. Prea se credea Ștrumpful Cochet și Ștrumpfița Mihaela, fata lu’ Nea Nelu se juca mai mult cu el. Nu mi se părea corect… și plănuiam să-i dau lui Ionică o ștrumfăială pe cinste. L-am pândit în timp ce mergea la fântână și, în timp ce el trăgea cu ochiul peste gard, la Mihaela, eu i-am ștrumpăit câte o gaură apreciabilă în fiecare găleată. Mulțumit de isprava mea, am râs ca un Gargamel ce devenisem. Am râs și am plecat în camera mea, unde m-am așezat ștrumpfărește pe fotoliul din nuiele și am urmărit, cu sufletul la gură, noul episod din Ştrumpfii.Smurfs1_DVD_3D-209x300 N-oi fi având eu la vremea copilăriei mele, nici BluRay, nici DVD, însă la desene animate cu ștrumpfii m-aș fi uitat fără oprire.

Când tata a intrat în casă furios ca vrăjitorul Balthazar, nașul lui Gargamel, am înțeles că tanti Maricica, bătrâna care stătea peste drum de fântână și pândea ca Hogatha aceea rea, i-a dat raportul. Era inutil să neg că eu eram cel care ștrumpfărise gălețile lui Ionică. Am avut ștrumpfinterdicție la TV timp de două săptămâni… totul din cauza lui Ionică. Am păstrat toată furia în mine, știind că va veni momentul răzbunării, deși Ionică zâmbea satisfăcut că fusesem pedepsit din cauza lui.
Mai târziu, când devenisem deja niște ștrumpfadulți în toată firea, am invitat-o pe Mihaela la mine, să vedem împreună niște filme. Când ne-a prins maică-sa, deja nu ne mai uitam la film, așa că ne-a tras o ștrumpfăială și a doua zi ștrumpfeam DA în fața ofițerului stării civile. Acum avem un bebeștrumpf de cinci ani care se mai joacă din când în când cu băiatul lui Ionică, dar în majoritatea timpului… se uită la Strumpfii oferiți de Empire Film– sursa principală a animațiilor moderne. Deși tehnologia s-a schimbat, observ totuși pe chipul strumpficului meu același vechi zâmbet al copilăriei mele. Poate se va uita şi la Stuart

                                                          Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!Fotor031722104

O Cenușăreasă cu stiletto!

    Bună tuturor! Dacă în povestea asta vă aşteptați să dați peste varianta mea cea veche, mă văd nevoită să vă înșel aşteptările. Lumea a evoluat, tehnologia a avansat și, odată cu societatea, am îmbrățișat și eu progresul. Doar nu era să rămân pe vecie sclava unei mame vitrege și a unor surori tembele.
Vă uitați cam ciudat la mine sau mi se pare? Sunt chiar eu, Cenușăreasa! Personajul preferat al copilăriei voastre în variantă modernă, bine ancorată în secolul XXI și cu jeanși skinny în loc de rochie și șorț. Vi se pare amuzant? Ei, bine, mie mi se pare fabulos!
– Cenușăreasooo! Treci încoace! Mama a zis să faci ceva de mâncare ca e aproape 12 și tu stai pe facebook!
Vaaai! Nu vă speriați! Încă mai am unele bătăi de cap cu așa zisa mea familie. Că doar nu era să mi se întâmple mie fericirea să se schimbe povestea cu totul! Mai bine mă duc să le gătesc ceva că altfel izbucnește un tsunami pe care nu mi-l doresc!

……………………………..

   – Să știi că noi plecăm sâmbătă la petrecerea lui Alex. Să nu care cumva să pleci de bezmetică prin vreun club! Vine și taică-tu sâmbătă noapte și e vai de tine dacă nu te găsește acasă. În jur de miezul nopții e acasă, așa că vezi ce faci și cum te porți.
Mama mea vitregă evoluase și ea. Acum avea părul vopsit într-un roșu strident, iar ochii erau conturați cu un albastru metalic pe care ea, probabil, îl găsea atrăgător. Nu-și pierduse însă răutatea și nici abilitățile vocale urlătoare. Alex era fiul celui mai important om de afaceri din capitală și sâmbătă își sărbătorea sosirea în țară după câțiva ani buni de absență. Pentru că tata și tatăl lui erau, nu doar parteneri, ci și prieteni, Alex se simțise dator să ne invite și pe noi la petrecerea fastuoasă pe care o ținea în Grand Palace – localul cel mai plin de fițe din câte îmi fusese dat să văd vreodată. Nu m-aș fi ofticat prea tare dacă nu mă duceam la petrecerea asta, dar după ce surorile mele turuiseră o săptămână întreagă despre cât de fantastic, sexy, bestial și mirobolant arată baiatul ăsta, acum voiam să-l cunosc.
Stați calmi! Așa cum v-am spus, trăim în lumea modernă și nu am nevoie de vreo zână bună sau de bagheta magică pentru a mă duce la petrecere. Sunt perfect pregătită cu tot ce-mi trebuie. Spre deosebire de povestea veche, acum am și eu bani să îmi achiziționez hăinuțe și trăsura de azi nu e un dovleac transformat, ci un taxi pe patru roți. (Partea amuzantă este că taxiul are o culoare asemănătoare cu a dovleacului ăluia J ).
Ca măsură de precauție (în caz că aveam să fac rost de vreo pedeapsă și să nu mai pot ieși din casă), mi-am achiziționat deja o rochie neagră din dantelă pe care eu am găsit-o foarte rafinată și diafană. Acum îmi mai trebuiau o pereche de pantofi. După ce scap de spălatul vaselor, intru pe net să văd ce pantofi aleg.

Carmine (1)    Daaaaa! Am intrat pe site la categoria pantofi dama, au multe oferte atrăgătoare, dar in final m-am ales cu o pereche de pantofi stiletto din piele naturală cu toc de aproximativ 11 cm care îmi fac picioarele lungi și sexy. Sper că Alex ăsta să fie totuși înalt că altfel dansez cu chelnerul. Mi-am procurat condurii moderni dintr-un magazin pantofi Carmine Shoes și am optat pentru pantofi stiletto Red Queen care m-au fascinat din momentul în care i-am văzut. Cu comanda am rezolvat-o rapid datorită opțiunii de a comanda online și acum iată-mă fericita posesoare a unor pantofi de vis. Mai rămâne doar să îmi etalez talentul la dans când voi ajunge la celebra petrecere.stiletto

    În sfârșit ziua cea mare!

    Toate ca toate, dar trebuie să recunosc că surorile mele au avut dreptate când au zis că Alex arată bestial. Eu aș zice chiar fenomenal. Băiatul ăsta nu doar că e … bine sculptat de mama natură, dar mai are și un zâmbet care te topește. Am renunțat să mai bag în seamă privirile amenințătoare și oripilate ale familiei mele care a avut un șoc când am ajuns și eu la petrecere. De când tot sunt Cenușăreasa … m-am obișnuit de mult cu ocheadele lor ucigătoare. N-au decât să se otrăvească și să se sufoce cu propria răutate. Eu vreau să mă distrez cu prințul ăsta modern care mă vrăjește tot mai mult. Let’s dance!

    Când naiba s-a făcut 23:30??? Vai de mine! Tata trebuie să ajungă și asta chiar e o problemă majoră. Dacă nu mă găsește acasă și vrăjitoarele astea îi vor spune că le-am stricat planurile pentru noaptea asta, îmi va tăia finanțele pentru cel putin o lună. Doamne, Dumnezeule! Cu viteza luminii panicate folosesc mobilul și chem un taxi, care spre norocul meu ajunge în 5 minute. Alex tot încearcă să îmi spună că nu știe numărul meu de telefon, că nu are adresa, când ne mai întâlnim… Băiete, mă grăbesc! N-am timp! Cu un “la revedere” prea forțat o iau la goană spre ieșire cu Alex pe urmele mele.
Urc in taxi puțin cam precipitată, iar tocul pantofului îmi rămâne blocat în asfaltul găurit (specific străzilor din România, ce să zic?). Cum Alex se îndrepta strigând către taxi, iar timpul mă alerga nemilos, am abandonat pantoful și am trântit portiera comunicând rapid adresa șoferului.
Ajunsă acasă, chiar și cu un singur pantof, pot spune că Dumnezeu totuși mă iubește pentru că în timp ce ușa camerei mele se închidea, cea de la intrare tocmai era deschisă. Sosise tata! Slavă Domnului că eram acasă!

       După o săptămână

      Weekendul ăsta se prevedea a fi extra-plictisitor. Cu două surori care tot mâncau popcorn și puneau pe ele calorii gigant și o mamă care nu contenea să-l intrige pe tata cu “comportamentul meu deplasat, nesăbuit și obraznic”,  nu prea îmi doream să stau pe acasă. Din nefericire pentru mine, nu prea aveam alternative. Lipsa prietenilor era uneori greu de suportat și nici nu îmi făceam speranțe să am vreodată prieteni pentru că cele trei malefice din viața mea îi puneau pe fugă rapid pe toți cei care încercau să treacă pragul locuinței pentru mine. Încercând să găsesc o metodă de distracție at home, am rămas surprinsă când tata m-a strigat să cobor în living. Sigur îi intrase vreo idee de-a iubitei lui soții în cap și acum urma interogatoriul … Pffff! Hai s-o facem și p-asta!

     Numai că … Vai de mine! Nu se poate! Imposibil! Au, inima! Stați să respir puțin că vă explic imediat!

……………………………………………………………………………………………………………………..

     Așa… în sufrageria mea așteapta nimeni altcineva decât Alex cu zâmbetul ăla magnific întipărit pe chip. Pare total relaxat atunci când mă vede. Eu NU sunt relaxată. Deloc. Cum mă găsise? Poate nu venise după mine. Poate venise la tata. Dar dacă nu venise la mine, de ce mă chemase tata? De ce nu zice nimeni nimic? E oribilă așteptarea asta. Vorbiiiiiiiiiți! Tata e primul care sparge gheața.
– Scumpa, Alex mă intreabă dacă te poate invita în oraș în seara asta. Mi s-a părut corect să te întrebe pe tine.

     Ochii mei s-au făcut de lemurian. Ce zicea el acolo? Şi Alex continua să-mi amestece gândurile cu rânjetul ăla sigur pe el.

   – Deci, ce zici? Îmi accepți invitația, Cenușăreaso?

    Oooo … nu doar zâmbeşte, ci și vorbește. Iar treaba cu “Cenușăreaso” e mai mult ironică. El nu știe că eu chiar sunt Cenușăreasa. În fine, nu am nimic de pierdut și scap de calvarul locuinței pe cale să se transforme într-un câmp de război. Deja ambele surori par să își dorească să mă sfâșie, iar mama cea rea sigur pune la cale să mă desființeze cumva. E timpul să ies de aici, iar Alex e soluția salvatoare.
Îmi pun și eu în funcțiune zâmbetul cuceritor. Ce, credeați că eu nu știu să zâmbesc așa răvășitor?

    – Sigur. Chiar aveam chef de puțină distracție.

    Tata pare încântat de decizie. Bineînțeles că e fericit că doar fiică-sa iese în oraș cu băiatul celui mai important partener al său. Deja cred că visează la noi afaceri și proiecte. Spre cele trei nu mă uit. Nu vreau să îmi înghețe zâmbetul instant.
Carmine (2)    Instalată într-un Ferrari cu numai la televizor am văzut și îndreptându-mă spre nu-știu-unde că nu l-am întrebat unde ieșim, o întrebare nu mă lasă să trăiesc și, decât să mă înec cu ea, mai bine o spun.
– De unde ai știut unde stau? Cum m-ai găsit?
Pe fata îi apare deja binecunoscutul zâmbet, iar acum are și o ușoară notă de superioritate.
– Să spunem că cei de la Carmine Shoes au fost destul de impresionați de drama unui pantof rămas fără pereche. Apropo, bestiali pantofi. Poate îi mai porți dacă tot am făcut efortul să-i reunesc.
Am zâmbit și eu. Se pare că destinul mă urmărește și în secolul XXI. Nu putea Cenușăreasa să nu își piardă și de data asta pantoful, nu? Așa cum nu se putea, sub nicio formă nu se putea, ca pantoful pierdut să nu-l aducă pe prinț la ușa mea. Deh, lumea s-a modernizat, lucrurile s-au schimbat, dar anumite povești rămân la fel. A mea are happy end de fiecare dată și, cu fiecare repovestire, parcă devine tot mai savuros.

FIN

                                                      Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

  „Ești frumoasă!”

Deschiderea unui nou club de fițe în București deja nu mai este o noutate, dar cu siguranță este un must participate pentru orice tânără care se vrea a fi în trend… mai ales dacă la deschidere va participa și nimeni altul decât Ovidiu (solistul vocal al trupei Night Songs), care pe deasupra a anunțat că încă nu are o parteneră şi este deschis… tentațiilor românești.

Mă uit în oglindă încercând să descopăr ceva „tentant” la chipul meu. După ce câteva minute bune mă tot autoanalizez în zadar, timpanul îmi este zguduit de strigătul de la parter.

– Cinderella!!! Cinderellaaaaaaa!

Decibelii urcă amenințător, auzul meu suferă grave zgâlțâieli și întreg etajul mi se pare că vibrează dezgustat.
Nu. Nu mă cheamă Cinderella. De fapt numele meu este Ana – simplu si banal, dar cum decizia tatei de a se recăsători mi-a adus pe cap o mamă vitregă însoțită de două fiice ca sarea în ochi, toți prietenii mi-au spus „Cinderella”. Putea fi Cenușăreasa, ca să sune mai românesc, dar cum noile membre ale familiei sunt englezoaice, s-a decis (fără să fiu întrebată) ca eu să fiu varianta english a Cenușăresei. Gluma ca glumă, dar… se cam prindea. Abia instalate în casa tatei, cele trei colocatare erau nu doar groaznic de zgomotoase, ci și incredibil de infatuate, aveau impresia că eu sunt la ordinele lor si că toată casa le stă la dispoziție. Pe scurt, surorile îmi invadaseră intimitatea, scotocindu-mi în permanență prin haine si farduri, iar noua mamă îmi răpea timpul liber și-așa extrem de puțin în clasa a XII-a de liceu. Viața mea devenise avariată serios, iar tata, fiind mai tot timpul plecat să încheie diverse contracte, nu vedea și nu auzea nimic din ceea ce se întâmplă în casa lui.

Ignorând strigătele care se accentuau, am deschis șifonierul, ferm decisă să aleg o rochie pentru sâmbătă seara. De data aceasta, nimeni de pe planetă nu avea să mă împiedice să petrec și eu o noapte în club, iar o întâlnire cu Ovy era mai mult decât un vis. Culmea e că era și colegul meu, dar celebritatea lui atrăgea toate fetele din liceu ca un magnet şi… el era perfect în comparație cu mine. În timp ce descopeream tot mai scârbită că cele două isterice de surori îmi lărgiseră toate rochiile cu kilogramele lor în plus, speranța că aș putea să îi atrag atenția lui Ovidiu pălea din ce în ce mai tare. Nu aveam o ținută potrivită, iar fața îmi era nu doar uscată, ci și incredibil de iritată de la vântul puternic din ultimele zile. Pe deasupra, mai aveam și tenul foarte alb, încât uneori păream moartă și înviată.

Renunț rapid la căutare și îndes hainele împrăștiate pe jos, înapoi în dulap. După ce îmi plâng de milă vreo câteva minute, iar fața îmi devine și mai roșie, decid să răspund totuși apelurilor neîncetate de la parter. Cobor fără tragere de inimă, dar fața mi se luminează când o văd pe nașa cum își frânge mâinile impacientată în capătul scării.

– E doar o leneșă fără pereche! Se face că nu aude ca să nu o pui să facă ceva! îi spune mama nașei.
– Leonor, eu spun că totuși ar trebui să vedem ce e cu ea. Ana nu e genul de fată care nu răspunde. I-ai spus că am venit eu? protestează nașa.

Nu am mai așteptat restul discuției. Am coborât treptele în grabă și am sărit de gâtul nașei, care devenise singura persoană apropiată pe care o aveam. Mângâierile ei mă făceau să mă simt mai bine, iar soluțiile pe care ea întotdeauna le găsea erau ca o binecuvântare. Voiam să o rog să îmi dea din nou speranța pe care eu o pierdeam, așa că am decis în momentul imediat următor să plec la ea câteva zile.

Indiferent dacă eram sau nu acasă, surorile mele au pufnit disprețuitor.

-Faci ce vrei. Noi ne întâlnim mâine cu Ovidiu pentru a stabili când vine să ne ia în club, îmi aruncă Leah cuvintele.

– Ha ha ha! Adică PE MINE mă ia în club, îi răspunde Larry acid.

În timp ce surorile începuseră o adevărată bătălie verbală, dezamăgirea care m-a cuprins nu putea fi mai evidentă. Îmi venea să le dau cu capul de pereți, să le fac să dispară pentru totdeauna din casa și din viața mea. Fără să îmi dau seama, fața mi se înroșise din nou, ceea ce nu a scăpat neremarcat de Leonor, care părea în schimb imună la certurile dintre fetele ei.

– Tu de ce ai fața în halul ăla? Doamne, zici că ești contagioasă! Ai făcut și tu vreun control?
– E o simplă iritație, am bombănit cu jumătate de gură.
– Știi, înainte să vin în România mi se spusese că româncele sunt frumoase. După ce te-am cunoscut pe tine, m-am mai liniștit. Tu, scumpo, cu siguranță nu ești o româncă frumoasă și nicidecum nu ai eleganța noastră britanică și nici …
Nu știu ce a mai zis că am ieșit cu lacrimi în ochi trântind ușa în urma mea. Lângă mașină, nașa mă privea cu ochi calzi. Avea aceiași ochi albaștri ca ai mamei mele și o frumusețe naturală, care nu se ofilise în ciuda trecerii timpului. Tenul ei era mereu proaspăt, pielea îi era catifelată și emana un miros de câmp, de prospețime. Ochii albaștri îi aveam și eu, dar restul e poveste. Oare și Ovidiu se gândea că sunt contagioasă? Trebuia să explic tuturor că motivul petelor roșii era doar o simplă iritație de la vânt?

– Tu ești frumoasă, Ana! mi-a spus nașa cu blândețe.
– Ba nu-s, am replicat repede și mi-am lăsat ochii în jos.
– Uite, noi, româncele, am fost dintotdeauna frumoase pentru că avem un secret. Cine nu cunoaște secretul frumuseţii ajunge să dispere. Așa ca tine.
Ochii mi s-au mărit. Despre ce vorbea? Din fericire a continuat.
– Tenul tău trebuie doar ajutat puțin și vei arăta ca o prințesă cu fața de porțelan.
– Cum? Nașă, te rog, spune-mi! Vreau să mă duc și eu în club sâmbătă și nu pot să apar cu fața asta! Si-așa cred că Ovidiu gândește la fel ca Leonor, că sunt contagioasă.
– Mmmmm, băiatul ăsta deci …
– Te rog, nașă! Dacă ai vreo soluție, spune-mi!
– Nu am o soluție. Am chiar elixirul frumuseții.
– Poftim???
Uimirea mea atinsese cote alarmante. Nașa însă s-a mulțumit să păstreze tăcerea până ce am ajuns acasă. Aici mă așteptam să zică ceva, dar așteptarea se dovedi a fi un chin, așa că tot eu am întrebat.

– Care ziceai că este elixirul ăla??
– De fapt nu ți-am spus, mi-a zâmbit ea cuceritor. Dar ca să știi, elixirul vine din natură și anume din florile de mac.
– Flori de mac?
– Da. Uleiul din aceste flori care îți încântă ție văzul pe tot timpul verii este un aliat de nădejde în problemele tenului. Liniștește-te! Vei beneficia de ajutorul meu și vei vedea că fața ta va arăta impecabil.

Am inspirat adânc. Pe bune, nu aveam chef să stau cu fața unsă de ulei sau cu comprese, sau cu vreo mască inconfortabilă care mă făcea să arăt fix ca un zombi. Mă pregăteam să refuz politicos elixirul miraculos, când văd că nașa vine cu o cutiuță de cremă pe care mi-o întinde. Nimic unsuros, nimic vechi, nFarmec (1)imic care să mă facă să devin suspicioasă în legătură cu valabilitatea ingredientelor. Din contră, produsul părea profesional și modern.

– Să știi că și trucurile de frumusețe țin pasul cu timpurile în care trăim. Compania Farmec fiind un brand românesc, cunoaște atât problemele româncelor, cât și soluțiile acestor probleme. În acest scop, lucrează de mult timp la perfecționarea produselor de frumusețe. Crema  hidratantă din mâna ta este chiar un astfel de produs menit să aducă zâmbetul pe buze și să pună în evidență frumusețea noastră naturală. Uite şi loţiunea tonică antioxidantă ce te va ajuta în tonifierea, demachierea şi hidratarea tenului, având ca şi ingredient acelaşi ulei din flori de mac. Nu-ți face griji pentru eleganța britanică, iubitFarmec (2)o! Chipul tău va radia de încântare și vei eclipsa până și cele mai impecabile maniere. Folosește crema pe care ți-am dat-o și spune-mi ce părere a avut Ovidiu de finuța mea!

………………………………………

Cureaua neagră vintage pe care o găsisem întâmplător printre hainele mamei ascundea perfect faptul că rochia galbenă era puțin cam lărguță. M-am privit din nou în oglinda care se transformase din dușman în prieten peste noapte. Chipul meu reflecta acum prospețimea pe care o admirasem și invidiasem mereu la nașa mea cea bună. Elixirul frumuseții, cadoul meu neașteptat, își făcuse din plin efectul magic. Petele roșii dispăruseră, iar pielea era acum nu doar intens hidratată ci și suplă, luminoasă şi catifelată. Ovidiu a spus că sunt frumoasă datorită zâmbetului meu care îmi luminează chipul. Eu știu însă mai bine…
…………………………………………

În living, surorile mele și Leonor savurează o bautură verde cu gheață. Atunci când cobor, verdele din pahare se transferă parcă pe fețele lor.

– Unde te duci așa gătită, domniță? mă întreabă acru mama mea vitregă.
– În oraș, spun abia șoptit.
– Da, și noi, imediat ce vine Ovidiu, îmi răspunde Larry cu un zâmbet malițios pe față.
Soneria se aude strident. Leah sare ca arsă să răspundă. Așa cum mă așteptasem, Ovidiu arată superb îmbrăcat într-un costum albastru marin care-i pune în evidență corpul lucrat intens la sală. Înghit în sec. Eu mă machiasem doar puțin, mizând pe naturalețea de care vorbea nașa mea. Oare păream prea ștearsă? Surorile mele erau adepte smookey-eyes şi buze roșu aprins. Parcă ele se asortau mai bine cu termenul de celebritate. Și totuși …

Imediat ce Leah l-a luat de brat, Ovidiu și-a retras mâna politicos. Cu un rânjet răutăcios, Larry se ridică și îi spune:

– Noi suntem gata, honey. Văd că ești foarte punctual. Și noi, în Marea Britanie, respectăm timpul.

Cum Ovidiu nu schița nimic, sprâncenele perfect pensate ale surorilor mele s-au ridicat la unison.

– De fapt, spuse el, am venit să o iau pe Ana. Uitați-vă după noi în club. Avem o masă rezervată lângă scenă.

Era rândul meu să zâmbesc… Am ieșit pe ușă cu Ovidiu, care își petrecuse brațul pe după umerii mei, șoptindu-mi delicios la ureche: „Ești frumoasă!”.

Secretul frumuseţii:  Farmec cu gama nouă Gerovital Plant, având la bază uleiul organic din flori de mac ce protejează tenul şi pielea de stresul urban.

-Mami, ce înseamnă să fii urâtă?

-Nu ştiu, draga mea. Noi suntem românce!

                                                Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

50 Shades of Diego!

    Aveam emoții, era o seară decisivă pentru mine. Voiam să îmi pun imaginația în practică, dar ceva care să nu fie nici foarte îndrăzneț și nici foarte timid. De felul meu sunt pudică, dar voiam o schimbare. Harold îmi arătase latura lui, era plin de tandrețe și genul de bărbat care nu face nimic dacă nu întreabă înainte: „Pot? Îmi dai voie?”…. “Dar eu? Să merg mai departe?”.

    Putea el să îmi asculte dorințele? Eram o novice, dar asta nu mă împiedica să am vise. De câteva ori cred că i-am dezvăluit fără să vreau din dorințele mele ascunse, dar nu a avut nicio reacție, prin urmare nici nu cred că m-a auzit sau că a înțeles ceva. Sau poate mi s-a părut mie că am spus ceva. Or fi fost numai gândurile mele? Am luat-o razna, asta este clar! Și totuși, aș încerca! În seara asta mă întâlnesc cu Harold! Îi știu locuința, cam austeră pentru gusturile mele, dacă mă întrebați, dar ce vreți, este un decor pur masculin. Dacă i-aș spune să decoreze cumva să fie mai cald, mai senzual, mai… mai…. Cine naiba sunt eu să îi distrug decorul omului? Da, dar acest om este bărbatul pe care îl iubesc, așa că pot să visez și eu liniștită că poate vreodată…
Sticla de vin roșu pe care o cumpărasem pe traseu prevestea o noapte hot, care speram să fie ceva in genul 50 Shades. Aveam chef de nebunii și noaptea era luuuungă!
Mister Grey era sursa de inspirație perfectă pentru niște ore incendiare, dar îmi cam displăcea ideea cu masa… Hmmm…  eu nu voiam să îmi torturez coastele pe lemnul tare. Nu. Eu preferam confortul, așternuturile moi, mochetele pufoase care să mă facă să simt că plutesc. Cred că citesc cam mult eroscop. Poate ar trebui să o las mai moale. Poate Harold nu gândește asa. Poate că o să-l sperii cu dorințele mele…
Cobor din taxi-ul care mă adusese, emoționată la gândul că ceea ce urmează va însemna cumva o ruptură în relația mea… sun la ușă cu inima bubuindu-mi în piept și vă spun sincer că aveam acea senzație să fac stânga împrejur și să fug. Toate acestea se întâmplă în fața unei uși care nu se mai deschidea, deci aveam vreme ori să fug, ori să nu îmi pun dorințele în aplicare. Optez pentru… Ușa se deschide și din prag mă întâmpină un altfel de Harold. Doamne, tipul ăsta este tipul meu? În fața mea nu mai era cel cu care eram obișnuită, tipul serios și impecabil îmbrăcat, impecabil aranjat de fiecare dată, tipul cu reguli scrise. Vedeam acum un bărbat cu blugii lăsați pe șolduri, cu părul ca și cum își trecuse degetele prin el, cu bustul gol, zâmbind din colțul gurii lasciv şi privindu-mă printre genele lăsate. În privirea lui nu se deslușea nimic, nu știai ce gândește sau ce vrea, era un mister. Ăsta părea tipul șmecheraș, care oricând și la orice oră m-ar fi devorat. Rămăsesem fără grai! Își ridica o sprânceană și cu zâmbetul de o senzualitate fără margini îmi întinse mâna și dintr-o smucitură m-am trezit dincolo de prag. Dar înainte de-a trece pragul, vă jur că nu știu cum și nici când m-am trezit legată la ochi. Nu am apucat să spun nicio silabă, nu aveam nicio reacție, cred că omul a lucrat câtă vreme am stat holbându-mă la el. Simt că încetișor sunt împinsă câțiva metri și oprită, iar legătura îmi dispare ca prin farmec.
Pentru prima dată am rămas ca la dentist și cu ochii cât cepele, nu-mi venea să cred! Locuința lui Harold se schimbase!
La vederea covorului de un roșu intens am simțit că sângele începe să îmi pulseze în vene într-un mod neobișnuit. Părea atât de moale, iar culoarea atât de vibrantă, încât imaginația mi-a luat-o la galop. Deja mă puteam vedea întinsă pe acel covor, cu flăcările din șemineu dansând pe pielea mea. Oare el la ce se gândea? Uneori mă enerva faptul că în ochii lui nu puteam citi nimic, însă la ceva tot s-a gândit atunci când a amplasat acel decor pasional în fața focului. Cine a zis că roșu e culoarea iubirii arzânde nu s-a înșelat… Nu s-a înșelat deloc!
Vă las pe voi să vă imaginați ce a urmat…
Târziu în noapte, întinsă pe covorul roșu și moale, martor al dorințelor mele, înconjurată de brațul posesiv al iubitului meu și cu un zâmbet tâmp pe față, mi-am rotit ochii prin cameră. Nu apucasem să văd prea multe și acum analizam curioasă. Covorul îmi oferise momente unice, sălbatice, încărcate de forța culorii care parcă domina toate fanteziile mele.Diego (2)
Draperiile de un roșu liniștitor ascunzând secrete crea o atmosferă intimă și senzuală. Dintre draperii se întrezăreau perdelele asortate, alese cu bun gust, iar tapetul… nu observasem tapetul până atunci. Dar nu avusesem când… Wow, Harold s-a întrecut pe sine, știa, știuse ce îmi doresc! Să facă singur toate astea dovedește… Singur? Nu prea cred. Doamne, un gând trece fulgerător prin mintea mea!… Exista o altă “ea”? L-a ajutat?
Întorcându-mă spre bărbatul care îmi împlinise dorințele  și care dormea liniștit lângă mine, cu o expresie de mulțumire pe față și câteva șuvițe rebele pe frunte… am devenit și mai geloasă! Cine este ea? De ce?
L-am înghiontit încetișor…

    – Harold!…

    Cu voce somnoroasă și răgușită iubitul meu îmi răspunde:

    – Hm! 
– Cine te-a ajutat să decorezi casa? Este evident că nu ai făcut-o singur și te rog să nu mă minți!
Vocea aceea răgușită și joasă îmi răspunde:

   –  Diego!

    – Cine? Cine este Diego?
Se trezește de-a binelea și un rânjet îi apare pe figură:

Diego   – Geloasă?! Iubito, Diego este un magazin pe care l-am descoperit de curând. Știam ce îți dorești și știam ce îmi doresc și eu, așa că am apelat la ei. În afară de sfaturi profesionale, m-au ajutat cu tăierea, tivirea, surfilarea materialelor, chestii din astea, la care eu nu mă pricep,  toate la fața locului, am plătit cu cardul şi problema s-a rezolvat. Şi n-ai văzut ce covoare moderne avem şi în celelalte camere, dar ai tot timpul din lume, pentru că nu te mai las să-mi scapi. Asta va fi casa ta, casa noastră!  Mulțumită de răspuns?! Și deci… esti geloasă? Își pune în aplicare iarăși rânjetul acela sexy.
– Cine? Eu? Da, bine, poate puțin. 
Râde încetișor și mă trage în brațele lui. Acum sunt liniștită și nu pot decât să-i mulțumesc lui Diego că a reușit să îmi creeze atmosfera dorită. Da, mă simt ca în 50 Shades of Grey! Închid ochii și somnul începe să mă cuprindă, dar nu înainte de a zâmbi la gândul ce apare. Ce Grey?!!….50 Shades of Diego! Mi-a oferit casa de vis!

    Până la urmă casa de vis este casa în care eşti alături de persoana iubită, acolo unde eşti fericit, plângi, râzi, te cerţi, suferi, te împlineşti, unde simţi că este locul tau indiferent de ceea ce este în jur, restul…. te ajuta Diego!

   “Un vis pe care-l visezi singur e doar un vis. Un vis pe care-l visăm împreună e o realitate.”-John Lennon

                                                          Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Colecţionez bucăţi de trecut!

Căldura verii e de-a dreptul monstruoasă în România. Obișnuită cu maxim 23 de grade în iulie, îmi vine greu să mă adaptez dintr-o dată la 30 de grade noaptea, într-o cameră sufocantă de hotel. Simt cum respir tot mai greu, iar bâzâitul ventilatorului din tavan mai mult mă enervează decât să-și facă treaba. E deja a treia noapte în care mă zvârcolesc în cearșafuri ude. Ca de obicei, tăcerea e neașteptată și înfiorătoare. Am călătorit mult, am dormit în atât de multe hoteluri, dar parcă în România oamenii au foarte bine impregnat în minte că noaptea e făcută pentru somn și liniște. Sau poate că superstițiile lor, care mai de care mai ciudate, îi determină să amuțească la căderea nopții. Ființele fantastice care le populează imaginația de secole par a-i amenința din întuneric, iar tăcerea însoțită de cruciulițe care le atârnă de gât e o formă de a se proteja. Zona asta pare să fi cumulat atâtea datini, superstiții, tradiții păgâne și legende, încât oamenii sunt prinși într-un prezent care nu îi lasă să se rupă de trecut.
E în continuare îngrozitor de cald. Închid ochii. Sper (din tot sufletul sper) să reușesc să ațipesc măcar puțin, altfel mâine voi avea niște cearcăne până la jumătatea feței. Un zgomot tâmpit în zona ferestrei îmi ajunge la urechi. Ciulesc urechile să imi dau seama de unde provine. Lăsasem fereastra deschisă, așa că e de înțeles că nu îmi doream vreo lighioană de noapte în cameră. Numai fluture din ăla uriaș să nu fie că mor! Din fericire, sunetul nu se mai repetă, așa că mă culcușesc din nou în speranța deșartă că poate adorm. O senzație de răcoare ca o adiere ușoară de vânt trece peste pielea mea încinsă. Zâmbesc involuntar. Poate se face cumva curent având geamul deschis. Senzația se repetă. Ce bine e! Cred că așa aș putea să adorm. O atingere fină îmi mângâie fața. E chiar bine! Hopaaaaa! Ce? Ochii mi se măresc considerabil dintr-o dată. Pupilele mi se dilată în încercarea de a distinge ceva în întuneric. Inima începe să îmi bubuie cu putere, amenințând să distrugă oasele care alcătuiesc cutia toracică. ȘTIU CE AM SIMȚIT! Încerc să îmi spun că mi s-a părut. Nu. Nu mi s-a părut. Mă ridic încet așteptând… Nu știu ce aștept. Poate să mă strângă vreun sadic de gât? Nu auzisem despre România că ar fi patria criminalilor si violatorilor care intră noaptea în camere de hotel. Întrerupătorul este în continuare pe perete. Ha! De parcă l-ar fi putut lua cineva! Lumina se revarsă în camera goală. Nimic nelalocul lui. Sunt nebună. Am început să o iau razna.

Închid totusi fereastra, apoi sting becul și mă arunc din nou în pat. De data asta, Moș Ene se milostivește de mine căci acum parcă chiar mi-e somn şi simt cum alunec ca într-o transă. Simt din nou atingerea pe fața mea. Nuuuu. E doar imaginația mea. Degetele sunt reci. Acum le simt pe gât. Deschid ochii alene… doar așa, ca să verific. Privirea mi se oprește în doi ochi verzi pe care îi pot vedea clar, în ciuda întunericului. Mă gândesc că ar trebui să țip. Ba nu. Să urlu. Nu o fac, însă. Mă scufund în răcoarea acelor ochi pentru că sunt cei mai frumoși iriși pe care i-am văzut vreodată în viața mea. Îmi place ce simt. Mâinile acelea reci plimbându-se pe gâtul meu, privirea care mă devorează cu poftă…

Cuvintele mi se opriseră undeva în gât. Ochii s-au apropiat mai mult, și mai mult. Pe umeri mi s-a revărsat un păr lung și moale… şi răcoros. Am lăsat capul pe spate instinctiv și i-am permis posesorului să îmi atingă gâtul cu buzele, apoi cu limba… deja e delirant. O înțepătură puternică mă aduce brusc la realitate. Cred că am țipat. Străinul ca o umbră, cu ochii de un verde clar, imi zâmbea din semi-întuneric. O lună imensă își făcuse loc pe cer şi acum se revărsa cu un aer mistic pe fereastra mea. Aveam în cameră o umbră înveșmântată în negru, cu ochi verzi strălucitori şi buze pline întredeschise pe la colțurile cărora se prelingeau picături roșii… atât de roșii. Știam că e sângele meu. Simțeam asta. Și-a trecut limba peste buze și un alt zâmbet i-a dezvelit caninii albi și ascuțiți. TREBUIA să urlu. Oare voia să mă mănânce??? Cu toate astea, nu îmi era frică. De ce NU îmi era frică? Venea spre mine plutind… sau poate pășea foarte diafan, nu sunt sigură. Părul îl avea trecut de umeri și în mâini purta mănuși. Mi-am îngustat ochii să îi disting chipul… în zadar. Mă acapara verdele ăla. Nu mai vedeam nimic altceva. Urlă naibii, Hannah! Ăsta o să te sfâșie cu colții ăia! Am închis ochii și am zis că e sfârșitul… dar se pare că sfârșitul s-a metamorfozat într-un sărut peste buzele mele rămase în poziție de țipăt. Creierul mi s-a deconectat. Îi simțeam gura răcoroasă și sărutul părea să se prelungească în infinit însoțit de un parfum îmbătător de crini…

A doua zi ….

Colecționez bucăți de trecut care pot oferi culoare prezentului.
Am pornit cu această deviză către România. Articolul meu avea să îmi aducă suficienți bani ca să petrec câteva luni fără bătăi de cap. Deși doar un punct pe harta lumii, țărișoara asta mi s-a părut fantastică încă de la început. Aici se pare că oamenii se chinuie să îmbrățișeze modernul fără însă a putea să renunțe la trecut. Zona Transilvaniei, în care am ajuns eu, este un mix de tradiții, oameni și superstiții străvechi, printre care vezi presărate café-bar-uri, cluburi wow sau construcții după model american. Ființele fabuloase în care oamenii ăștia chiar cred m-au ajutat să scriu un articol delicios, de care sunt mândră înainte de publicare. Bine, acum trebuie să recunosc că deliciosul ăsta e cam obsedant dacă am ajuns să am vise horror în care mă vizitează noaptea vampiri.
Încă mă mai ard cele două înțepături de pe gât. Ar trebui să fac reclamație hotelului pentru că am fost mușcată de insecte veninoase, cel mai probabil păianjeni. Nu o fac, totuși, pentru că eu, de bună voie si nesilită de nimeni, am deschis geamul. Practic am invitat monștrii să intre.
În fine… nu pot pleca de aici fara niște suveniruri care să îmi amintească de acest colț de lume peste ani… și tot îmi apar în minte niște ochi verzi, ireal de superbi, neomenești, fascinanți …

Mai târziu …Colectionez bucati din trecut (2)

Pe străduțele astea pietruite am reușit să dau peste un fel de târg. Tarabele sunt încărcate cu obiecte lucrate manual, care mai de care mai frumoase. Oamenii ăștia le confecționează ei înșiși, pentru că aproape la fiecare tarabă cineva pictează, împletește, cioplește, tricotează, înșiră mărgele și așa mai departe. Superb. Aș cumpăra totul. Mi se pare că acești oameni simpli, tineri și bătrâni laolaltă, mețin viu trecutul prin talentul lor de a făuri obiecte care sunt chiar bucăți din identitatea acestei țări. Mi-a atras atenția un copăcel cu pietre semiprețioase confecționat dintr-un fel de sârmă împletită meșteșugit. M-am dus cu gândul la copacul vieții, așa Colectionez bucati din trecut (1)că l-am achiziționat fără a sta prea mult pe gânduri, mai ales că am și eu piticii mei pe creier și cred că pietrele semiprețioase aduc noroc şi protejează.

Drumul meu printre tarabe umplute cu chestii coArt and Craftlorate mi-a mai adăugat în geantă un ou încondeiat excepțional cu modele rustice și o păpușă făurită din fire şi îmbrăcată în costum tradițional. Acest tip de produse îmi atrăseseră atenția și pe un site de artă populară, denumit Art&Craft, și îmi dorisem atunci să cumpăr câte ceva, dar timpul mă cam limitase la a privi. Știam că prietenele mele erau negre de invidie pentru călătoria mea neașteptată. Speram ca aceste mici bucățele de tradiție le va mai indulci pe Larry şi Joan, iar la întoarcere să fiu îmbrățișată, și nu ignorată. Eram sigură că alegerile mele aveau să le încânte. Din colecția de păpuși a lui Larry lipsea o păpușă atât de inedită, iar Joan fusese fascinată de datinile pascale europene. Mi-am continuat, așadar, plimbarea mai mult decât fericită că purtam în geantă mici bucurii pentru persoanele dragi.

Era plăcut să vezi expuse toate acele obiecte. Era o manifestație de autenticitate. Ochii îmi fugeau de la un produs la altul și încercam să fiu cumpătată. Am admirat confecționarea unei linguri de lemn, apoi realizarea unei oale din ceramică. Mâinile acelui om păreau să aibă memorie proprie în modelarea lutului. Puțin mai încolo, privirea mi-a fost captată de un tânăr care picta o cană din ceramică albă. Mi-a atras atenția faptul că pensula a fost înmuiată într-un roșu atât de tare, încât atunci când a atins albul acela al vasului, aproape că am avut o senzație de durere în capul pieptului. Am continuat să privesc cum roșul se prelingea pe marginile cănii, curgând lent, creând un efect vizual devastator. Mă întrebam ce vrea să picteze, care e imaginea, ce va fi la sfârșit… Oare se juca? Exersa pur si simplu? Părul prea lung si neprins îi ascundea chipul, deci nu puteam vedea dacă are amuzament sau seriozitate în privire. Pensula a continuat să se zvârcolească în roșul de pe paletă, apoi să brăzdeze cana. Nu mai puteam vedea mare lucru. Oamenii treceau prin fața mea, iar eu nu prea indrăzneam să-l întrerup, mai ales că româna nu era chiar printre limbile străine preferate. După câteva zeci de minute care mi s-au părut că m-au împietrit locului, am făcut un pas, apoi altul, până am ajuns în dreptul pictorului și a operei sale. Pe cană se distingeau două buze întredeschise din care ieșeau doi colți lungi si ascuțiți… Marginile cănii păreau să fi fost murdărite de roșu. Un roșu care se prelingea, de asemenea, de pe colți și pe lângă marginile buzelor. Am înlemnit cu senzația clară de deja-vu. Cana s-a rotit în mâna care o ținea și am văzut scris pe partea cealaltă „Bun venit în lumea lui Dracula!”. Mâna s-a întins spre mine, oferindu-mi cana. Am luat-o, forțându-mă să zâmbesc. Era primul cadou pe care îl primeam aici. Nu aveam să las un vis tâmpit să mă facă să devin paranoică. Am pus cana în geanta mea și am ridicat privirea să-i mulțumesc tânărului. Acesta mă privea fix… cu cei mai verzi ochi pe care i-am văzut în viața mea. Colțul buzelor îi tremura, chinuindu-se probabil să nu râdă. Nepământean, amenințător, magnetic…

Peste trei ani …

Mă simt confortabil în apartamentul meu de la etajul 15. De aici, lumea se vede altfel. Aroma cafelei mă îmbată și mă trezește, totodată, ca în fiecare dimineață. Îmi pun buzele pe marginile roșii ale unei căni albe și sorb lichidul supraviețuirii din secolul XXI, gândindu-mă că undeva, acest lichid e altul.

                                                 Articol scris pentru Spring SuperBlog2016!

 

Mă ucide ea…Măturica mea!

Of! Piticii ăștia uneori sunt culmea! Niciodată nu reușesc să își pună lucrurile în ordine și de fiecare dată se întorc cu încălțările murdare de noroi și cu hainele pline de frunze uscate care… iată, sunt împrăștiate peste tot pe podeaua de-abia lustruită!

Uneori, chiar și eu, Albă-ca-Zăpada, simt că sunt la capătul puterilor, iar măturatul continuu îmi răpește și ultimul strop de energie! În zadar i-am spus Somnorosului „Încetează să mai intri încălțat până în dormitor!” sau Morocănosului „Încearcă să mănânci la masă si nu pe podea!”, că ei parcă nici nu mă aud. Mă așteptam la puțin ajutor din partea Înțeleptului, dar el consideră că este, bineînțeles, mai înțelept să lași pe cineva să își descopere propriile greșeli decât să îl atenționezi, iar Rușinosul e prea timid să ia cuvântul, deși știu că îmi dă dreptate. Nu știu ce să mă fac! Am o uriașă problemă! Primăvara bate la ușă, pomii, uite, au început să înflorească, toată natura se trezește la viață ca în fiecare an, iar căsuța din pădure are în continuare o podea jalnică, oricât de mult m-aș chinui să o mențin sclipitoare. Va trebui, bineînțeles, să mătur din nou… și din nou… și din nou… până ce măturica asta mă va ucide într-un final.

Cine a spus că viața Albei-ca-Zăpada alături de pitici e una ușoară??? Să știți că autorul a mai și pus de la el! Adevărul e ca mă simt atât de obosită! Nu e deloc un basm frumos să mături mereu dupa 7 pitici îndărătnici!!!

După 7 zile …

Dragii mei, vă amintiți că vă povesteam cât de amărâtă mă simțeam zilele trecute, când măturatul căsuței mă demoraliza și îmi lua din timpul în care plănuiam să mă bucur de venirea primăverii? Ei, acum totul s-a sfârșit! Nuuuu! Nu vă gândiți la ce-i mai rau! Nu am plecat din căsuță și nici nu m-am hotărât să mă mut prea curând la prințul meu. De fapt, eu m-aș cam muta, dar Împărăteasa îmi caută nod în papură și prefer să aștept până ce va fi gata castelul nostru. Doar al nostru, adică. Fără ochi curioși.

MarketOnlineÎn fine… să vă spun cum am rezolvat problema. După încă două zile în care m-am spetit lustruind podelele, am hotărât că e timpul să găsesc o soluție… și asta urgent. Așadar, m-am conectat la lumea modernă. Am părăsit puțin povestea (sper că nu s-a supărat nimeni că personajul principal nu a fost de găsit câteva ore) și am hotărât să accesez Internetul. Nu aveam prea mult timp la dispoziție și deși mi-ar fi plăcut să vă cunosc lumea mai bine, am optat pentru un magazin online si anume, magazinul MarketOnline.ro. Vaaai! Ce de chestii interesante aveți voi în magazine!!! Dar cum v-am spus, timpul meu este limitat si nu pot admira chiar totul. În schimb, oferta de aspiratoare profesionale m-a cucerit și imediat mi-am dat seama că un aspirator modern este ajutorul de care am nevoie pentru Căsuța din Pădure. Vaaaai! Dar câte electrocasnice! Câte aspiratoare! Ce alegere dificilă a fost și timpul mă presa nemilos! (Chiar sper că nu mi-a remarcat nimeni lipsa, altfel nu stiu cum voi explica această absență!!!). Produsul pe care în cele din urmă l-am comandat cu convingere a fost aspiratorul Rohnson Aquatech R144 si… ok, recunosc, am mai lipsit puțin și când a trebuit să ridic comanda, dar numai puțin de tot. Înainte să credeți că Albă-ca-Zăpada are chef să plece din poveste, vă informez că nu este adevărat. Eu doar am încercat să îmi fac viața mai plăcută în căsuța piticilor.

Acum podelele strălucesc de curățenie, Am deschis ferestrele și îmi place cum lumina soarelui se oglindește în fiecare lucru din încăpere. Știu că piticii vor sosi în curând si totul se va umple de praf, frunze, crengi si… bleah, noroi! Dar de când sunt fericita posesoare a unui aspirator, simt că întreținerea căsuței nu mai este nicidecum o corvoadă pentru că termin foarte repede.

Acum mă pot bucura de primăvară, alături de cei 7 prieteni ai mei, care încă nu știu secretul aparatului electrocasnic din poveste. Uitați, dragilor! Au înflorit atâția ghiocei sălbatici! Nu-i așa că primăvara este o splendoare???

                            Primăvara începe cu MarketOnline şi Rohnson!

                           Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

by -
13

A venit primăvara! Spring SuperBlog 2016

S-a dat startul competiţiei Spring SuperBlog!

În perioada 1 martie-11 aprilie 2016, va fi o forfotă de poveşti ce intră în competiţie. Dacă până acum am hibernat, iată că ne-am trezit la viaţă şi ne punem creativitate la treabă. Timizi la început precum primii ghiocei care îşi iţesc bobocii din pătura zăpezii, intrăm şi noi în competiţie.
Şi în această ediţie vă vom delecta atât noi, dar şi celelalte site-uri participante cu poveşti frumoase, originale, amuzante. Vor fi teme interesante, sponsori generoşi şi premii frumoase, dar important este că, eşti acolo printre acei oameni minunaţi cu care am făcut cunoştinţă în ediţia trecută. Cred că asta este cel mai frumos!
Aşa că, dragi prieteni, urmăriţi-ne, pentru că vom veni cu poveşti trăsnite, sau aiurite, sensibile şi profunde, dar care sperăm să vă placă, tocmai prin originalitatea lor.

                                           Mulţumim SuperBlog că ne-aţi oferit această oprtunitate!
                                               Mili şi Iasmy! Echipa Literatură pe tocuri!

Celebrități cu toc sau fără toc

Cu toc sau fără toc? În acest articol vă voi prezenta câteva celebrități care au optat atât pentru ținute cu toc, cât și pentru cele fără toc. Vom vedea care sunt cele mai interesante combinații și care li se potrivesc cel mai bine.

Jessica Alba

Aceeași culoare dar două ținute cu rezultate complet diferite. Jessica Alba alege o pereche de pantofi cu toc, de culoare neagră, cu părți transparente, pe care i-a combinat cu o haină cu dungi în nuanțe pastel. După cum se poate observa în imaginea din dreapta, optează și pentru pantofi fără toc,  pe care îi combină cu articole vestimentare casual precum un tricou navy. Îi stă mai bine cu prima ținută, nu-i așa?

continuarea citiţi în articolul de pe site-ul fashion365.ro

Vacanţă în Cipru

Ne gândim la vacanţă şi deja putem pleca cu gândul către destinaţii nebănuite, doar că trezirea la realitate nu este tocmai plăcută. Atunci când rutina își pune amprenta, renunţăm să ne uităm doar la imagini şi  facem planuri. Cum ar fi să simțim aerul diferit, nisipul sub picioare şi cei dragi alături? Sună divin, nu-i aşa?
Să ducem mai departe pasiunea pentru călătorie, să uităm de griji şi să evadăm pentru că avem nevoie. Întotdeauna după o vacanţă de câteva zile deja ne încărcăm cu energie pozitivă şi ne întoarcem la activitățile zilnice cu alt tonus.
De data aceasta ne dorim să vizităm Cipru, dar pentru că suntem ocupate, comode şi în criză de timp, alegem să ne facem rezervările din faţa calculatorului. Câteva cercetări în mediul online şi un telefon mobil deja fac minuni.

Dacă doriţi să descoperiţi ce vă oferă Cipru puteţi afla o mulţime de informaţii la o simplă cercetare pe Google, dar noi am găsit totul chiar la agenţia de turism: rezervări de bilete, detalii hotel/zbor, serviciile oferite, excursiile opţionale şi destinaţie. Într-o ţară străină nu poţi plecat oricum, informaţia este esenţială, iar nouă ne place să fim organizate.

Câteva detalii despre Cipru

“Cipru este o ţară mică, dar o insulă mare şi generoasă, cu peisaje de o varietate impresionantă. De-a lungul coastei, veţi găsi plaje strălucitoare cu nisip foarte fin, iar în interiorul insulei, nenumărate atracţii: păduri dese de pini ce acoperă munţii Troodos, biserici bizantine, plantaţii de portocali şi culturi de vită de vie. Istoria este prezentă aici încă de pe vremea zeilor, de când se spune că zeiţa Afrodita s-a născut pe aceste meleaguri, iar perşii, grecii, egiptenii, românii şi chiar englezii, şi-au lăsat amprenta în cultura şi arhitectura cipriotă precum şi în arta culinară.
Larnaca se află ceva mai jos, în sudul insulei, şi este probabil cea mai veche aşezare a Ciprului, ce datează de vreo 6000 de ani. Dacă alegi să te cazezi în Larnaca, pe lângă plajă îţi poţi ocupa timpul de vacanţă şi cu vizitarea câtorva puncte de atracţie ale oraşului, ca de exemplu ruinele vechiului Kition, portul Larnaca, apeductul roman.
Se spune că Larnaca este cea mai potrivită destinaţie pentru a înţelege de ce Ciprul este una dintre cele mai atrăgătoare destinaţii turistice din spaţiul mediteranean. Plajele cu nisipuri aurii, apa marii, nenumăraţii palmieri ameţitor de înalţi, numărul impresionant de cluburi, baruri, restaurante şi localuri care împânzesc zona de ţărm, vremea plăcută, totul se îmbină într-o experienţă de neuitat. Neapărat trebuie să vă plimbaţi pe faleză îngrijită, plină de palmieri, cafenele şi taverne.”

Pachete de vacanţă

MARIANDY - Paste 2016 pachet 3 noptiMARIANDY – Paşte 2016 pachet 3 nopţi plecare din Bucureşti zbor Tarom, Larnaca, Larnaca
Plecări in intervalul 29.04.2016 – 29.04.2016
Oferta Generală – valabilă pentru rezervare efectuată din 04.02.2016 până în 29.04.2016

341 €
per pers / pachet
MARIANDY - Program Social Toamna 2015 si Primavara 2016Toate taxele incluse

MARIANDY – Program Social Toamnă 2015 şi Primăvară 2016 pachet 7 nopţi plecare din Bucureşti zbor Tarom, Larnaca, Larnaca
Plecări în intervalul 25.03.2016 – 20.05.2016
Oferta Generală – valabilă pentru rezervare efectuată din 26.08.2015 până în 20.05.2016

360 €
per pers / pachet
Toate taxele incluse

LORDOS BEACHLORDOS BEACH – Paşte 2016 pachet 3 nopţi plecare din Bucureşti zbor Tarom, Larnaca, Larnaca

Plecări în intervalul 29.04.2016 – 29.04.2016
Early Booking 10% reducere – valabil pentru rezervare efectuată din 04.02.2016 până în 31.03.2016 pentru plecarea din 29.04.2016

404 €
per pers / pachet
PRINCESS BEACH - Program Social Toamna 2015 si Primavara 2016Toate taxele incluse

PRINCESS BEACH – Program Social Toamnă 2015 şi Primavară 2016 pachet 7 nopţi plecare din Bucureşti zbor Tarom, Larnaca, Larnaca
Plecări în intervalul 25.03.2016 – 20.05.2016
Oferta Generală – valabilă pentru rezervare efectuată din 26.08.2015 până în 20.05.2016

462 €
per pers / pachet
PALM BEACH Vara 2016 pachet 7 noptiToate taxele incluse

PALM BEACH Vară 2016 pachet 7 nopţi plecare din Bucureşti zbor Tarom, Larnaca, Larnaca
Plecări în intervalul 24.06.2016 – 30.09.2016
Oferta Generală – valabilă pentru rezervare efectuată din 17.12.2015 până în 30.09.2016

653 €
per pers / pachet
Toate taxele incluse

FOUR SEASONS Vara 2016 pachet 7 noptiFOUR SEASONS Vară 2016 pachet 7 nopţi plecare din Bucureşti zbor Tarom, Limassol, Larnaca
Plecări în intervalul 24.06.2016 – 30.09.2016
Oferta Generală – valabilă pentru rezervare efectuată din 07.12.2015 până în 30.09.2016

1191 €
per pers / pachet
Toate taxele incluse

Ofertele pot fi personalizate și conținutul pachetelor aparțin în totalitate companiei de turism Cocktail Holidays, o firmă ce s-a lansat pe piață începând din anul 1993.

by -
5

Thecon: un real ajutor!

“Misiunea noastră este să întrecem nivelul aşteptărilor clienţilor prin livrarea de servicii de calitate şi personalizarea nevoilor acestora, adaptate cerinţelor pieţei şi ultimelor tehnologii în materie de Web Design, SEO, Adwords şi Social Media. “-Thecon.ro
Competenţă, seriozitate, profesionalism şi cel mai important înţelegere. Eficienţă maximă!
Thecon este firma la care noi apelăm de câte ori avem nevoi tehnice. Suntem mulţumite dethecon-Seo, webdesign serviciile oferite şi vrem să o facem şi în scris pentru că aceşti oameni care lucrează la Thecon, merită. Începând de la  cei pe care îi contactăm şi ne ascultă dorinţele până la acei oameni care lucrează foarte repede şi foarte profi.
Am mai spus: pe lângă ceea ce scrii, un site are nevoi tehnice. Dacă îţi doreşti performanţă, atunci îţi trebuie şi un tehnic bun, fără tehnic restul este literatură.
Dacă doriţi pe cineva la care să apelaţi cu încredere pentru partea tehnică: promovare online – Servicii Seo, Adwords, Social media, Web Design, site de prezentare, Thecon este soluţia. Recomandăm această firmă ce vă îmbunătăţeşte prezenţa online. Vrei un magazin online poţi contacta Thecon.
Site-ul nostru s-a transformat treptat şi asta cu ajutorul acestei firme. Am făcut cunoştinţă cu ei datorită campaniei de susţinere bloggeri pe care aceştia au demarat-o. Iată încă o soluţie pentru cei care au bloguri şi doresc îmbunătăţiri, va înscrieţi în campanie şi beneficiaţi de ajutor din partea Thecon. Citiţi mai multe despre campania de susţinere şi în ce constă ajutorul oferit: aici.

Mulţumim, Thecon!
Mulţumim vouă oamenilor minunaţi de la această firmă!
Îi găsiţi pe Twitter-TheconRo-Susţine Bloggerii şi Facebook

Cu respect,
Mili şi Iasmy!

by -
8

Mereu la înălţime, pe tocuri sau fără tocuri!

    Iubim cărţile romantice şi tocurile înalte, punem suflet în tot ceea ce facem şi după cum se simte suntem feminine până în pânzele albe. Tocmai aceste combinaţii “fatale” au reuşit să ne aducă noi provocări, să mergem cu încredere şi să ne dorim mai mult.

    În cazul în care nu ştiaţi, pantoful cu toc a apărut încă din Egiptul Antic fiind purtat de femei, dar şi de bărbaţi din înalta societate pe durata ceremoniilor. Sunt menţiuni cum că ar fi fost folosit inclusiv de măcelari,  încălţămintea cu tocuri îi fereau de sângele şi rămăşiţele victimelor.

    În timp au evoluat şi au încântat generaţii întregi cu formele care au fost adaptate în funcţie de epocă. În prezent designerii se întrec aducând an de an idei noi menite să stârnească interesul. Sunt atât de frumoase încât vizual oricine le poate purta, dar fiecare cm în plus are avantajul şi dezavantajul său.

   Oricâte perechi am avea întotdeauna avem nevoie de o alta nouă care să ne reprezinte şi căutăm noi oportunităţi. Magazinele în care ne uităm nu mai sunt suficiente, acum ne place comoditatea de acasă în care analizăm online ofertele. De curând am descoperit site-ul Etienne Shoes pentru că atrage prin calitate şi stil, dar mai ales prin produsele prezentate. Echipa este formată din oameni cu experienţă de peste 20 de ani în fabricarea pantofilor de damă. Îţi poţi alege culoarea materialului din care va fi confecţionat produsul, iar decizia va fi mai mult uşoară când vei fi învăluită de pantofi stiletto, Oxford, de mireasă, balerini, sandale sau de sezon-botine şi ghete în funcţie de preferinţele fiecăreia. În primăvară etienne.ro va lansa un configurator 3D menit să aducă clientelor posibilitatea de a alege culoarea, modelul şi dimensiunea tocului în doar câteva minute.

   Împărtăşim cu voi câteva modele pe care ni le dorim cu ardoare. Am ales ceva sexy pentru evenimentele importante la carte dorim să participăm anul acesta, dar şi ceva comod care să ne ajute la drumurile frecvente pe care le facem pentru a ne menţine în formă maximă. :) Ce părere aveţi, voi ce model alegeţi? Ce preferaţi de obicei, încălţăminte cu toc sau fără toc?

Stiletto decupat turcoaz

pantofi-stiletto-decupati-turcoaz-2Pantofi cu vârf decupat şi fundă fucsia Violapantofi-rosu-peep-toe-cu-funda3_1Sandale stiletto bej deschis

sandale-stiletto-crem-deschis-3_2Pantofi oxford combo grena/lac cu talpă groasă
oxford-dama-talpa-groasa-visiniu-5Ghete de dama Chelsea argintii din piele

ghete-chelsea-dama-argintii-4Botine dama piele ponei verde smarald Melanie

botine-dama-negre-pone-verde-2Sursă imagini: Etienne.ro

Un trandafir alb!

Experienţa mea cu buchetele de flori este mult prea obişnuită, încât ar părea un clişeu. Dar, cineva apropiat mie, doi buni prieteni au o poveste cu adevărat impresionantă ce merită scrisă şi citită. De multă vreme mi-am dorit să pot să scriu povestea asta, şi iată că acum s-a ivit ocazia. Numele pe care le voi folosi sunt fictive, cei pe care îi voi menţiona nu doresc să îşi vadă numele în mediul virtual, aşa că le voi respecta dorinţa.
Povestea lor-Un trandafir alb!
Majoritatea ştim că trandafirii sunt florile iubirii. În povestea de faţă simbolizează cu mult mai mult: viaţă, putere, iubire, mulţumire, a doua şansă.
În cabinetul de consultaţii, familia ia un loc şi priveşte dincolo de birou la bărbatul tânăr, dar impozant, îmbrăcat în halat alb şi cu un streptoscopul atârnând în jurul gâtului. Aşteptau verdictul în legătură cu fiica lor, Lucia.
Vreau să vă spun că alături de ei mă aflam şi eu, Lucia fiind prietena mea cea mai bună, prietenă din liceu. Împărţisem multe: bucurii, greutăţi, secrete, şi nu vroiam să lipsesc, să dau bir cu fugiţii, acum când ea se afla între viaţă şi moarte.
Încă un amănunt: familia ei, mai bine spus semi-familia ei, mama şi tatăl vitreg, nu s-au prea interesat de viaţa Luciei. S-a descurcat singură din clasa a IX-a, ştiu că au fost anii de liceu în care i-am fost alături. Ani frumoşi, dar şi grei. Aceşti oameni se aflau acolo la insistenţele mele. Lucia avusese un accident, avea multiple plăgi, fracturi şi se afla în comă. Nu voi intra în amănunte medicale şi dureroase, nu acesta este scopul, şi nici nu cred că vreau să îmi amintesc.
Cert este că, pentru operaţia care trebuia făcută erau necesare nişte semnături din partea familiei. Reuşisem să o conving pe mama să vină să vorbescă cu medicul. Doctorul Ştefan, aşa îl voi numi.
-Am găsit o mică breşă de salvare pentru Lucia. Mică, dar vreau să exploatez la maxim orice oportunitate pentru viaţa ei. Este necesară o operaţie şi am nevoie de semnătura dvs.
Nu ştiu de ce, dar am simţit că mama a semnat prea repede ca şi cum ar fi vrut să scape de o corvoadă. Poate mă înşel, şi astăzi mă gândesc că poate am judecat greşit, dar nu pot să nu vă spun că acesta a fost sentimentul meu.
Lucia a intrat în sala de operaţie pe data de 17 aprilie. Doctorul Ştefan a dus operaţia până la final, părea o reuşită. După trei zile de la operaţie, Lucia a dat semne de trezire. Încet a deschis ochii, ochii acei superbi verzi (mereu am invidiat-o, în sensul bun) şi a văzut lângă ea doi oameni: eu şi Doctorul Ştefan. Ne-a zâmbit şi asta a fost tot. A intrat într-o nouă comă.
Eram bulversată, doctorul era bulversat, nu se aştepta. Priveliştea acelui om îmi revine şi acum în minte ca şi cum a fost ieri: S-a aşezat pe marginea patului, i-a luat o mâna în mâinile lui şi mângâind-o uşor îi şoptea:
Vino înapoi! Eşti frumoasă, eşti tânără! Ştiu că eşti puternică!
Deşi nu o cunoscuse înainte, îi vorbea ca şi cum se ştiau de multă vreme.
A fost impresionant!
A doua zi, doctorul Ştefan m-a întrebat: Ce îi place Luciei? Ce îi place să facă? Ce pasiuni are? Ce o face fericită?
Lucia, lucra la o Galeria de artă, îi place pictura, adoră poezia şi iubeşte trandafirii. ÎI plac în special trandafirii albi. Mereu îmi spunea că trandafirul alb, atunci când îl priveşte, ea trăieşte o poveste. O poveste a ei, de fiecare dată alta, dar central în toate poveştile ei se evidenţiază familia. Ceea ce ea nu avusese niciodată cu adevărat.
Când m-am reîntors la spital am observat pe pat lângă mâna inertă a Luciei, un trandafir alb. Am fost surprinsă, dar am avut o reţinere să întreb cine îl adusese. Clar nu familia aia a ei.
Începând din acea zi, de câte ori o vizitam pe Lucia, lângă mâna ei era frumos aranjat un trandafir de culoare albă. La început am crezut că este acelaşi trandafir, dar uitându-mă pe noptiera ce se află lângă pat am văzut încă un trandafir. Atunci a trebuit să întreb: eram curioasă şi intrigată. Am aflat:
Doctorul Ştefan venea în fiecare zi la Lucia şi îi aducea câte un trandafir alb, îi lua mâna şi îi punea în palma bobocul de trandafir să îi simtă petalele catifelate. Îi recita poezii şi de câteva ori îi citise dintr-o carte şi despre picurile lui Van Gogh.
trandafiri albiDupă 21 de zile de comă, timp în care doctorul Stefan a fost alături de Lucia, dându-i putere, şi să nu va miraţi, tandreţe, Lucia a revenit printre noi. Iar in vaza de lângă noptieră se strânsese un buchet de trandafiri albi. Deschizând ochii, l-a văzut pe bărbatul acela ce părea puternic în sala de operaţie, dar acum în faţă ochilor ei era vulnerabil. O privea cu lacrimi în ochi, cu tandreţe, aratându-şi slăbiciunea.
Cu voce slabă, aproape imperceptibilă, Lucia silabiseşte :
-Tu…eşti…bărbatul…din…visul…meu….
Mişcându-şi încetişor mâna, atinge bobocul de trandafir, mângâie petalele şi un zâmbet îi apare pe faţă. Buzele ei se mişcă încetișor: Îţi mulţumesc!

Am să scurtez povestea, şi am să va spun că: Lucia şi doctorul Ştefan formează astăzi o familie frumoasă cu doi copii. Lucia trăieşte acum povestea aceea pe care şi-o imagina când atingea şi privea trandafirii: Are o familie a ei şi numai a ai. Deşi se deplasează mai greu, a rămas cu probleme la piciorul stâng, nimic nu o împiedică să mergă mai departe.
În fiecare an pe data de 17 aprilie, data operaţiei, soţul ei, doctorul Ştefan îi aduce un trandafir alb în cutie. Trandafirul acela exprimă sentimentele lui pure, iubirea nemărginită şi reînvierea Luciei. O minune!
trandafiri coloratiTot în aceeaşi zi Lucia îi dăruieşte un buchet de 21 de trandafiri, cele 21 de zile de comă ale ei. Buchetul ei este multicolor, exprimă, iubirea, mulţumirea, şansa unei vieţi, speranţa. Culorile vesele ale trandafirilor reprezintă fericirea, viitorul. Ceea ce ea căutase şi găsise alături de acest om minunat.  Poate pare aiurea dăruirea unui buchet de flori unui bărbat, dar buchetul acela multicolor reprezintă o parte din viaţa lor. Este modul ei de-ai spune: Îţi mulţumesc pentru viaţă! Sunt fericită!
Am întrebat-o de unde găseşte buchetele alea superbe. Mi-a spus că a căutat o florărie online care să fie pentru nevoile ei. După cum v-am spus, Lucia se deplasează destul de greu şi voia o florărie online din Bucureşti care să livreze la domiciliu. A găsit: BucheteTrandafiri.ro. În afară de livrarea la adresă, are posibilitatea să plătească şi cu cardul ceea ce vine ca o mănuşă pentru ea. Se mai poate plăti şi numerar la livrare sau prin transfer bancar, dar ea preferă cardul. Livrarea se face într-un timp rapid, între 2-4 ore. Şi ce este mai frumos, poate să aleagă şi un cadou: o şampanie, un ursuleţ, bomboane, cutie de ciocolată, macarons, o sticlă de vin, şi poate ataşa şi o felicitare buchetului. Florăria asigură toate aceste facilităţi. Este mulţumită şi tot de acolo şi soţul ei cumpără trandafirul alb în cutie Am întrebat-o odată cum îşi explică ceea ce a readus-o la viaţă. Ştiţi ce mi-a spus?Trandafirul şi vocea bărbatului. Simţea parfumul şi textura fină a petalelor moi de trandafir, iar vocea aceea blândă a făcut-o să vrea să ştie cui aparţine.
Un trandafir dătător de viaţă! O minune! Îţi mulţumesc!

Text scris pentru proba 18 SuperBlog 2015

Baterie auto…ajutor!

Cam greu “nene Iancule” cu treaba asta cu bateriile auto, în special la mine. Sunt total paralelă cu mecanica auto sau cu ce se află în interiorul unei maşini. Am văzut o baterie cum arată, iarna când o căra fratele meu în casă să facă nu ştiu ce, şi aici se opreşte cunoaşterea mea în materie de piese auto.
Mie îmi place să mă urc în maşină în dreapta şoferului şi să mă plimb toată ziua dacă se poate, în rest, nu mă interesează. Dar, soţul meu este şofer, el conduce maşina noastră şi am să vă relatez acum o poveste trăită de noi.
Vreau să vă spun un secret! Nici soţul meu nu este mare meşter auto. Cunoaşte câteva piese: acumulatorii auto, ştergătoarele, ştiu că tot pune acolo o soluţie şi fâţâie ştergătoarele alea fie iarnă fie vară, cică să aibă parbrizul curat domle’, şi cred că mai ştie de recipientul pentru antigel, în rest “tabula rasa”, nu are idee, nu ştie cu se mănâncă toate cele. Conduce el precum Schumacher, dar la capitolul mecanică este repetent.
Îmi aduc aminte ca şi cum ar fi fost astăzi păţania cu bateria. Era luna decembrie, nu aveam zăpadă, dar era ger. Ne hotărâsem să mergem la ţară să ne vedem neamurile şi să ducem şi ce mai strânsesem de prin debarale. Că aşa este omul: adună, şi la un moment dat constată că nu îi mai trebuie. Şi ce faci cu cele adunate? Dacă ai rude la ţară, fuguţa să le duci acolo, pentru că se găseşte o întrebuinţare. Aşa şi noi, ne-am burduşit maşina cu ce adunasem, bagajele făcute pentru trei zile-Noi când plecăm la ţară parcă plecăm în Cambodgia nicidecum la 300 de km de Bucureşti. Şi hai la drum! Ne aşezăm frumuşel pe scaune, dăm drumul la muzică, că ăsta este primul lucru care îl facem, ne punem centura şi: Avanti! Prima cheie: Brrrr! A doua cheie: Brrr! A treia deja era anemică. Ce să fie, ce să fie? O să fie nebunie, avem nevoie de baterie!
În astfel de situaţii ai câteva variante ajutătoare: Sună un prieten, dar trebuie să-l nimereşti pe ăla care se pricepe, altfel te bagă altul şi mai mult în ceaţă.
Apelează la un vecin, dar asta dacă pleci prin împrejurimi, iar noi cum plecam la drum lung nici nu se punea problema, sau cheamă intervenţiile să te ducă la service, ceea ce este o adevărată aventură, mai plecăm noi la ţară peste două săptămâni. Şi noi vroiam în vinerea aia, domle’: Ştiţi cum este: nu azi, nu mâine, vreau ieri. Sau o altă varianta: să cumpărăm o baterie de la un magazin şi să mergem cu ea să o monteze cineva. Treaba încurcată, timp pierdut. Vine Crăciunul peste noi!
Şi iată-ne pe noi cum începem vânătoarea pe internet în căutarea unui magazin de baterii. Navigând pe valurile Google, am dat peste un magazin de baterii care ne-a atras atenţia: Bateriiauto.net! Ceea ce am aflat părea interesant şi pentru nevoile noastre: Baterii auto cu montaj la domiciliu, exact de ceea ce aveam nevoie. Aveau şi baterii ieftine, baterii de la diverse firme: Baterii auto Bosch, Varta, Rombat, Banner.
Am sunat şi imediat un specialist al firmei ne-a dat foarte multe amănunte: în primul rând ne-a oferit informaţii pentru că noi nu ştiam ce tip de baterie se potriveşte la maşina noastră, livrarea este gratuită în Bucureşti şi 39 de lei oriunde în ţară, garanţia se face pe loc, acolo unde te afli, o garanţie de 2 ani. Nu mai BATERIE AUTO VARTAstai să te plimbi de la Ana la Kaiafa. Plata o poţi face prin transfer bancar, numerar la livrare sau prin card direct pe site. Ne-a fost de mare ajutor, ne-a răspuns la toate întrebările şi parcă ne-am simţit uşuraţi atunci când cineva descurcă iţele. În urma recomandării am comandat o baterie Varta (o baterie universală pentru autovehicule moderne din toate clasele), şi într-un timp relativ scurt cei de la Bateriiauto.net au apărut la locul faptei. Montarea a fost realizată de specialişti, iar noi am fost uşuraţi că totul s-a terminat cu bine, fără prea multă alergătură. Este bine domle’ că există cineva de genul acesta cu montaj la domiciliu.
În câteva ore aveam şi baterie nouă şi ne-am continuat şi drumul către rudele de la ţară, altfel cântam: O brad frumos! Sau Moş Crăciun cu plete dalbe!

Voi aveţi o astfel de păţanie?
Vreţi să scăpaţi de alergătură: apelaţi la specialiştii de la Bateriiauto.net. Vrei o baterie bună? Apelează tot la ei şi vei fi mulţumit! TEL: 0744.482.782

BATERIIAUTO.NET
Ajutor! S.O.S! Gata! Avanti! Să vină Crăciunul!!!!!!

Text scris pentru proba 17 SuperBlog 2015.

Sursă foto banner: Masini.ro

Un strop de fericire…într-o altă lume

Emoţie, entuziasm, mândrie, teamă, prin toate aceste stări treci atunci când copilul tău merge prima dată la şcoală. Clasa I, un pas important în educaţia copilului, un an în care se formează, socializează şi învaţă ce înseamnă comunitatea cu bune şi mai puţin bune. Prin aceste stări trece şi copilul tău, deşi poate nu sunt atât de pregnante ca ale unui adult, şi el micuţul este speriat, pentru că se află în faţa unui mic univers necunoscut încă.
Ca fiecare început de an şcolar, în special ca boboc, se face cunoştinţă cu învăţătoarea şi colegii. Prima zi este cea în care, părinţi, copii, cadre didactice se cunosc. Întâmpinaţi cu flori şi urale de cei mari, piticii urcă în clasa lor, se aşează în băncuţe, iar noi părinţii stăm hizlindu-ne cu gura până la urechi şi mândri nevoie mare cu aparatele foto făcând click din minut în minut surprinzând cele mai mici reacţii ale piticoţilor.
În prima mea zi de şcoală alături de fiica mea, în clasa unde ne aştepta învăţătoarea, mai era o doamnă cu doi băieţei pe care îi ţinea de mâna. Unul era de vârsta piticilor noştri, celălalt ceva mai mărişor cu vreo doi- trei ani. Nu ştiam cine, şi de ce stă doamna aceea lângă învăţătoare, dar am aflat la scurt timp. Era o mămică care va fi alături de copiii noştri în fiecare zi. Va sta în clasă, în băncuţă, aşa cum stau şi ceilalţi elevi. De ce? Unul dintre băieţi, cel mare, era autist.
Mama vroia să încerce toate variantele pentru progresul copilului ei. Aşa că, printr-o hotărâre judecătorească a reuşit să fie acceptată cu copilul într-o şcoală normală de stat. Vroia ca băieţelul ei să facă cunoştinţă cu o altă lume, plină de zgomot şi de culoare, şi poate aşa reuşea să-l scoată din lumea lui. Atunci l-am cunoscut prima dată pe Iosif.
Cel mai mare respect şi admiraţie a mea pentru acea mamă care face totul pentru copilul ei, care încearcă imposibilul, în speranţa unui strop de bine.
Povestea ei nu este una roz. Părăsită de soţ, rămasă cu doi copii, dintre care unul cu probleme, luptând zi de zi într-o lume nebună, reuşeşte să aibă putere să meargă mai departe. Este cea mai calmă persoană pe care eu am întâlnit-o vreodată în viaţă mea, rar am văzut atâta blândeţe.
Ne-am cunoscut mai bine pe la şedinţe, şi având în vedere că locuieşte în cartier, ne vedeam şi prin parc. Aşa, mulţi dintre noi, ceilalţi părinţi, am aflat multe despre ea. Căsătorită cu un bărbat de origine libaneză, speriat şi neavând forţa să accepte un copil cu probleme, după ce s-a născut cel de-al doilea nu a mai aşteptat să vadă dacă acesta este sănătos (crezând că va fi ca fratele lui) s-a reîntors la familia lui. Maria locuieşte acum într-o căsuţa din cartier, modestă, se descurcă aşa cum poate din salariul de asistent personal, dar încearcă din răsputeri să le ofere stabilitate copiilor ei. Ne-a spus într-una dintre discuţii, având în vedere că noi eram curioşi în privinţa lui Iosif, că acesta se simte cel mai bine afară, în micuţa grădiniţă din faţa casei. Are o umbreluţă, o măsuţă şi un scăunel, şi acolo îi place să deseneze. Iosif are un real talent pentru desen, cifre şi muzică. Nu îşi poate permite să facă ceva în grădină, banii sunt puţini, aşa că improvizează cum poate.
În perioada Sărbătorilor Pascale, în şcoală a avut loc o campanie numită-Suflet pentru suflet.
În acel an am văzut şi am trăit cea mai mare solidaritate umană, la nivel de clasă. Toţi părinţii ne-am gândit ca iepuraşul să-i facă o bucurie lui Iosif. Având în vedere că îi place să deseneze în aer liber ne-am gândit să-i facem un foişor.
Un strop de fericire...intr-o alta lume -sculeAm cumpărat cele necesare construcţiei, câţiva părinţi aveau nişte scule electrice de la firma GTools ce ne va uşura munca. Şi cu toate acestea în cârcă am pornit la atac. A fost anul în care Paştele a picat în luna mai, atunci când vegetaţia era în plin avânt. Ne imaginam un foişor din lemn, cu un design rustic, dar şi elemente moderne. Practic şi relaxant, menit să ofere linişte sufletească. Colorat în nuanţe ruginii de toamnă combinat cu verdele primăverii, avea să fie ceva minunat, chiar dacă era realizat de amatori. În interior o canapea din ratan, confortabilă, două fotolii din acelaşi material şi o măsuţă generoasă. Grădina trebuie şi ea aranjată să fie un tot unitar. Unii s-au apucat de construcţia foişorului, folosind tot felul de scule electrice: maşini de găurit, de înşurubat, şlefuitoare, drujbe Makita, etc. Gardul viu a fost aranjat cu ajutorul maşinii de tuns gard viu. Ne gândeam că va fi greu, dar, datorită aculmulatorului 18V Li-Ion, maşina nu are emisie de noxe şi este uşor de manevrat având o greutate redusă. Maşina are o lamă cu două feţe iar nivelul vibraţiilor este la nivel scăzut datorită mânerului cauciucat şi manivelei motorului. A fost uşor şi am fost şi creativi, am realizat un design gardului viu.
Cei doi copaci din grădină au fost toaletaţi cu motofierăstrăul Makita, ideal pentru lucru la înălţime, iar motocoasa ne-a ajutat la cosit iarba pe toată suprafaţa grădinii. Totul s-a luminat, arată într-un fel în care nici nu ne imaginasem. Când ai scule perfecte, faci treabă de profesionist, chiar dacă eşti amator.
Am muncit toţi cu bucurie în suflet, dar trebuie să recunosc că fiecare dintre noi aveam şi acea compasiune, pe care nu o puteam depăşi.
Foişorul nostru a fost gata şi aşteptăm toţi cu sufletul la gură reacţia, sau nici noi nu ştiam ce, din partea lui Iosif.
S-a aşezat la măsuţă, unde îi aranjasem culorile şi blocul de desen, şi fără să ne arunce nicio privire a început să deseneze. Noi eram muţi, priveam, nu înţelegeam…şi încet-încet, am început să ne îndepărtăm înţelegând că nu aveam ce căuta în lumea lui. Până ne-am adunat sculele, până am comentat reacţiile, a trecut ceva timp. Chiar înainte de plecare, mama ne opreşte şi ne roagă să mai aşteptăm puţin. După cinci minute, îl vedem pe Iosif cum ridică desenul şi ni-l arată.
Desenul ne reprezenta pe noi-liota aceea ce stătusem ca tâmpii şi ne uităm cu milă la Iosif. Surprinsese atât de bine mila noastră, încât, ochii noştri parcă exprimau….săracul. În desen la o distanţă mică de noi, era şi un băieţel. Surprinzător, baieţelul zâmbea cu gura până la urechi, în ochii şi pe faţa lui se citea bucuria.
Desenul acela era modul lui de-a mulţumi, şi să ne arate că este fericit, dar mai reprezenta şi o lecţie.
Iosif trăieşte într-o lume a lui pe care o înţelege, noi cei care eram acolo, trăim într-o lume a noastră pe care nu o înţelegem, o lume în care punem etichete, arătăm milă, în loc să arătăm normalitateGTOOLS.
Atunci am înţeles că, cel care suferă de autism nu este Iosif, ci noi suntem cei autişti, noi care oferim milă, deşi este venită din suflet, dar nu înţelegem că astfel de persoane au nevoie de normalitate nu de compasiunea noastră. Eu “autista”, mă înclin în faţă copilului cu probleme, dar care stie să înțeleagă, şi în faţa puterii mamei.
Trecând peste toate acestea, am reuşit să aducem un strop de fericire în lumea lui Iosif.
Ne-a ajutat foarte mult şi sculele aduse de părinţi, ne-a uşurat munca şi totul a mers destul de repede. Un strop de fericire cu GTools.
Trăim într-o lume nebună ce nu are nevoie de milă, ci de putere de înţelegere spre normalitate.

                                                             Text scris pentru proba 15 SuperBlog 2015.

Gaiţele PC

Placa de bază şi Placa video, locuiesc într-un complex numit PC. Cele două, vecine de altfel, sunt la zi cu tot ce se întâmplă, ştiu totul, oricând şi la orice oră poţi primi informaţii dintre cele mai diverse. Parcă le şi vezi în fiecare zi stând la o ceşcuţă de energie, bârfind şi dându-şi cu presupusul, despre unul, despre altul, sau emitând teorii dintre cele mai hilare.
Placa de bază: Ai auzit vecină de tipul nou pe care îl avem pe palier?
Placa video: Ce crezi soro că sunt în urmă? Evident că am auzit.
Placa de bază: Ştii ce se spune?! Este un mare domn, şi este dătător de viaţă. Ce să însemne asta mai exact?
Placa video: Păi, am auzit că pulsează energia în el precum pulsează inima. Auzi, tu? Da’ cum îl cheamă, că nu i-am reţinut numele?
Placa de bază: Îmbătrâneşti, vecină!  ÎI zice Sursa, seamănă cu un nume conspirativ, sau ca James Bond ăla, Sursa-Sursa Fortron. L-am şi văzut! Are aşa o…eleganţă…şi chiar, să mor dacă te mint, când se uită la tine, parcă învii nu alta.
Placa video (aranjându-se): Nu-l văzui, da’ crezi că pot să-i atrag atenţia?MarketOnline
Placa de bază: Stai la coadă soro, eu sunt prima.
Discutând ele aşa…care mai de care să îşi arate calităţile, bate la uşă cineva.
Domnul Procesor este amărât, de ceva vreme parcă nu mai are vlagă, ştie că inima lui trebuie reparată, ştie că are nevoie de energie. Se şi gândise la o varianta: Magazinul MarketOnline.ro, auzise că au şi reduceri la componente, promoţii si oferte la componente, şi chiar ar fi avut nevoie. Dar voia mai multe păreri. Auzise că, de curând la ei în complex se mutase un domn dătător de viaţă şi energie, oare ar putea să îl ajute cu puterile lui? Dar în acelaşi timp nu ştia prea multe, aşa că, cea mai bună variantă să afle informaţii erau vecinicile lui. Şi-a luat inima în dinţi şi a bătut la uşă.
Placa de bază: Cine să fie la ora asta?
Placa video: Stai, nu deschide, să ne aranjăm puţin, poate că …cine ştie…ne caută cineva…un domn?
Cele două se aranjează, parcă aşteptau peţitorii, şi în final cu un mers de felină placa de bază se îndreaptă către uşă:
În pragul uşii, vecinul Domn Procesor, cu o mutră bolnavă de ţi-era milă de el sărăcuţul.
Placa de bază (pisicindu-se): Ce s-a întâmplat vecine? Te pot ajuta cu ceva? Pari cam vlăguit.
Înroşindu-se tot, Procesor îşi ia o mină de cuceritor şi îi spune:
-Ştii vecinico, aş vrea să te întreb câte una, alta, să ne cunoştem mai bine.
Mândră nevoie mare că un domn aşa stilat îi dă atenţie, îl invită înăuntru.
Placa video, face nişte ochişori mari, îşi ţuguie buzişoarele şi cu o voce mieroasă şi priviri galeşe îl salută pe domnul Procesor.
-Oooo! Vecine, ce bine arăţi (deşi cam prăpădit, dar bun şi ăsta îşi zise în mintea ei). Cu ce treburi pe aci?
Sărutând mânuşiţele celor două, începe domnul nostru să se întreţină într-o conversaţie de complezenţă cu cele două vecinici.
Din vorbă în vorbă, ajunge şi la ce îl doare:
-Şi? …Se pare că avem un vecin nou?
Placa de bază: Da! Este aşa un drăguţ, un domn manierat, şi..
Placa video: Taci tu, că spun eu… Te face să prinzi aripi aşa am auzit, şi…
Placa de bază: Când se uită la tine, şi…
Placa video: Doar ştii că nouă ne plac manieraţii.
Deja cu capul împuiat de vorbăria suratelor, să îi pună capăt, domnul Procesor intră direct în miezul problemei.
-Se aude că este precum o inimă care vibrează, are multă energie, aşa este?
-Cele două: Da, şi da!
-Ce aş vrea să-l cunosc şi eu, dar nu prea ştiu cum să-l abordez?
Placa de bază uitându-se putin chiorâş: -Las’ vecine că îţi facem noi cunoştinţă. Da’ de ce vrei dumneata să-l cunoşti? Nu cumva ai nevoie de ajutor ?
-Cine eu? No! Sunt…Bine! …Aşa ca între vecini, ca bărbaţii.
Placa video: Cum spui, dar …
Placa de bază: Şi cum spusei Sursa Fortron, că aşa îl cheamă, îţi oferă tot, este un domn între domni, este precum apa pentru pământ şi soarele pentru flori, vrei să zbori, să ai energie, te uiţi în ochii lui, stai în preajma lui, şi el îţi asigură viaţa.
FSP-Ai nevoie vecine de aşa ceva?
Mintea lui Procesor lucrează. GATA A GĂSIT! Trebuie să plece cât mai repede.
-V-am spus doamnelor sunt vivace ca un cintezoi.
Şi dintr-o dată se ridică simţindu-se rău de la atâta vorbărie şi pleacă val vârtej. În urma lui vecinicile surprinse de viteza plecării strigă: Vecine unde zbori aşa repede?
-Am o întâlnire cu un Producător de Surse, acolo îmi găsesc liniştea, şi viaţa îndelungată. FSP!
Cele două: Ne dai şi nouă adresa? Vrem să rămânem tinere! Hai să ne aranjăm soro, plecăm şi noi la întâlnire. FSP?!! Asta este James Bond ăla. Doamne ce acţiune ne aşteptă! Viaţă nu alta! Dacă se lasă şi cu ceva cadouri şi mai bine.

Text scris pentru proba 14 SuperBlog 2015.

Justiţie brânzească

Parodie pamfletărească după schiţa: Justiţie de I. L. Caragiale

Judecătorul de ocol: Carevasăzică, d-ta Serafina, comersantă de brânzeturi…
Serafina: La prăvălia Delaco
Judecătorul: Ştiu…Lasă-mă să întreb.
Serafina: Plătim licenţă, domn’ jude…
Pârâtul Moftangiu: Hopa!
Judecătorul: Linişte! Carevasăzică, d-ta Serafina, văduvă, comersantă de brânzeturi, ce reclami de la pârâtul aci de faţă, Stelian Pamfile?
Serafiana (cu glas mieros şi plin de umilinţă): Eu, domn’ judecător, săru’ mâna, sunt o fomeie cinstită, sărmană, şi mă spetesc să strâng bănuţi pentru o bucăţică de pâine.
Pârâtul Moftangiu: Haida-de, că parcă plăteşti tu! Plăteşte domn’ Toni.
Serafina: Domn’ Toni?…să fie al dracului care minţeşte?
Judecătorul: Gura! Linişte în sală!
Serafina: Dacă, dumnealui zice că domn’ Toni!…Eu, săru’ mâna, poci să jur că sunt curată.
Judecătorul: Hai, gata! Spune ce reclami de la moftangiu?
Serafina: Domn’ Jude, reclam, pardon, să mă iertaţi, onoarea mea, că mi-a adus cuvinte de nu poci să le spui, şi putinica de brânză pufoasă cu care venisem cu birja din piaţă, şi parcă şi aud cum domn’ Traian mă ruga să îl iau şi pe el…şi mă şi gândesc că renunţai la o minunăţie de caşcaval din ălea aduse de prin ţărili străine,…şi aveam aşa o oftică, că de ce nu luai eu şi caşcavalul…şi mai mă ofticai şi de brânza aceea cu mărar, de atunci când o gustai era parcă mătase pe cerul gurii, şi…
Judecătorul(exasperat): Femeie, ce tot baţi câmpii, n-ai ţiglele pe casă? Treci la subiect. Ce pretinzi de la pârât?
Serafina: Pretinz, să îmi spele onoarea, şi să îmi aducă putinica cu brânză pufoasă înapoi, e brânză fondue, aşa îi zice, şi mai pretinz, săru’ mâna, şi niscaiva despăgubiri, că pudoarea mea a suferit, să îmi cumpere şi caşcaval …
Judecătorul: … Bine, bine, dar, ce ţi-a făcut femeia lui Dumnezeu?
Serafina: Păi, domn’ judecător, moftangiu aici de faţă, vine de ceva vreme la mine în prăvălie, spusei că am plăvălia Delaco…aşa…şi se propteşte cu coatili de tejghea, se uită cu jind la brânza ce o am pusă să guste muşterii. Că de…omu’ trebe să ştie ce să cumpere…şi după cum spusei, se uită, şi începe să mănânce din sortimentele de brânză. Că ştiţi domn’ judecător, am o brânză pufoasă ca blăniţa de pisicuţă d-aia de rasă cum are madam Dăscălescu, şi are un gust de băutură de-aia ca la zei, se topeşte în gură nu alta. Dar să revin la dumnealui. În timp ce savurează brânza, dintr-o dată se uită la mine cu nişte ochi aprinzători, de parcă m-ar mânca nu alta, şi începe să îmi spună nişte vorbuliţe, de mi se roşesc urechile.
“Zâna mea, eşti atât de frumoasă! Albă ca omătul din decemvrie, pufoasă ca fulgul de nea, delicată ca borangicul şi preţioasă ca diamantul. De n-ai fi tu, eu n-aş putea trăi. Eşti ca soarele pentru floare, ca sarea pentru bucate, eşti un univers de plăcere.”
Judecătorul: Univers de plăcere? (de reţinut)
Serafina continuă, fără să îl audă: “Nu pot trăi fără tine, sunt un infirm fără ajutor, te vreau în viaţa mea zi de zi. Eşti plăcerea divină a sufletului meu. Atât de delicată, atât de fină, încât te-aş devora de o mie de ori. Te-aş rupe în bucăţi mici, savurându-te pe îndelete, delectându-mă cu gustul tău, fiind convins că nici într-o mie de ani nu m-aş sătura.”
“Eşti precum ploaia de vara într-o zi toridă, eşti ca pânza ţesută fin, este ca puful de păpădie, iar eu mă înclin la porţile templului tău.”
Eh…ce ziceţi? Astea-s cuvinte, să le spună, dumnealui, unei fomei serioase ca mine, domn’ judecător? Mă simt atacată în pudoarea mea.
Judecătorul: Ce ai de spus în apărarea dumitale, stimabile Pamfile?
Pârâtul Moftangiu (scărpinându-se după ureche): Să trăiţi…eu…de fapt…nu mă adresam dumneaiei…sunt mare fan brânză, nu pot trăi fără o bucăţică de brânză, mai ales din alea care le are în prăvălie, aşa că… vorbeam cu brânza…
Judecătorul şi Serafina: Vorbeai cu brânza?
Pârâtul: Da, să trăiţi, nu ştiţi ce divină poate fi, nu ştiţi câtă plăcere găsesc în gustul ei, nu ştiţi …
Judecătorul (exasperat intervine). Gata, am înţeles! Acum …
Pârâtul (în acelaşi timp): Dar nu poci să nu recunosc că îmi place şi de madam aici de faţă…o asemăn cu brânza Delaco…atât de pufoasă, atât de fină, atât de majestuoasă, atât…Dar nu prea îmi dă atenţie…aşa că i-am furat putinica cu brânză, poate o veni la mine, şi cine ştie…dar nu mă gândeam că mă reclamă…eu o plac şi pe ea şi pe brânză, şi le vreau, sunt ca puful de…
Judecătorul impacientat-ridică o mână să îl oprească pe moftangiu şi se întoarce către reclamantă: Ai auzit?…Te cam place…ce ai de zis? Îl ierţi?
Serafina cu ochii cât cepele şi rămasă cu gura căscată: Păi, şi mie îmi cam place niţel de el, domn’ judecător. Este ca o rotiţă de caşcaval cremos care te unge pe suflet, şi ca pisoiul când se uită la oala cu smântână. E…
Judecătorul (o întrerupe): Niţeluş, sau mai multicel îţi place ? Îl ierţi sau ce?
Serafina: Mai multicel…da’…şi cu onoarea mea nereparată, cum rămâne?
Judecătorul deja ajuns la capătul răbdării, şi disperat să încheie procesul, ia o decizie (maliţios) –Las’ că ţi-o repară acuşica.
-Pârâtului îi place ce ai tu femeie, ţie îţi cam place să ţi se înroşească urechile de cuvintele stimabilului, aşa că: vă declar soţ şi soţie, poate vom scăpa toţi. Cadou de nuntă, să mă lăsaţi naibii în pace: un clondir cu mastică din ălea fină.
Brânză de piatră! (na, că mă prostii şi eu, devin fan brânză) Încheiat! Următorul!
Şi ciocănelul se auzi puternic în sală!
Pârâtul Moftangiu (strigând): Şi cu cu domn’ Toni, cum rămâne…ăla plăteşte licenţa!…

Esti Fan Branza

Text scris pentru proba 11 SuperBlog 2015

Cana prieteniei!

Cana prietenei (2)    Se apropie ziua de naştere a prietenei mele şi am început alergătura după cadouri. În principiu ştiu ce îşi doreşte-cărţi. Este o cititoare înrăită şi evident că va primi din partea mea câteva cărţi. Dar m-am gândit să îi mai ofer ceva pe lângă cărţi, ceva mai deosebit, care să îi facă la fel de mare plăcere. Ce poate fi mai inspirat decât o cană de ceai, având în vedere că este iubitoare de ceaiuri. O cană interesantă, care să o reprezinte. Am început căutările în mediul online şi mi-a sărit în ochi Magazinul de Căni. Doamne, câte am văzut: căni personalizate, căni hadmade, căni cu pisicuţe, căni de cafea, căni de ceai, seturi de căni, dar şi pachete cadou. M-am oprit asupra unui pachet cadou, şi a câtorva căni, încă nu ştiu ce să aleg, oferta fiind din belşug, majoritatea produselor având personalitate.

Cana prietenei (4)    Navigând pe site-ul Magazinului de Căni, pe care apropos îl găsiţi şi pe facebook, mi-a mai atras atenţia o cană pictată cu un câine. Privirea câinelui, m-a făcut să rămân încremenită, dar şi mai important, mi-a trezit amintiri. Catherine Douzel spunea: “În fiecare cană de ceai există câte o călătorie imaginară, sau o poveste reală.”

     Mi-am cumpărat-o, şi în prima dimineaţă, având în faţă cana, cu ceai din frunze de gutui, privind în ochii câinelui pictat am trăit povestea din trecut… M-am născut într-un sat dintr-o comună din apropierea Capitalei. La vârsta de 14 ani, părinţii mei s-au gândit că am nevoie de o educaţie mai bună, ceea ce nu se prea putea realiza în sătucul meu. La fel ca majoritatea celor din sat, ce aveau rude în Bucureşti, mulţi copii erau trimişi să-şi continuie şcoala în Capitală. La fel s-a întâmplat şi în cazul meu, şi am fost trimisă să locuiesc cu o mătuşă, care mi-a fost mai mult decât o mamă. Vacanţele şi aproape fiecare sfârşit de săptămână le petreceam alături de părinţii şi bunica din partea mamei.

   Într-o vacanţă de iarnă, evident am plecat acasă să îmi petrec sărbătorile alături de ai mei. Inevitabil treceam şi pe la bunica, căreia eu îi spuneam “mamaie”. Deşi locuia în acelaşi sat, zona unde era construită casa bunicii se numea DeVale. Satul era despărţit de un deal, majoritatea locuiau la Deal, în special familiile iarnatinere, iar cei care rămăseseră în Vale erau bătrânii, câteva familii ce nu dorise să îşi părăsească căminul. Amplasat pe malul râului Argeş, Valea îţi oferea o altă lume. Dacă în Deal aveai electricitate şi cât de cât condiţii ale lumii civilizate, în Vale electricitatea era inexistentă, drumul prăfuit, pâlcuri de copaci ce formau mici pădurici, zone pline de verdeaţă. Iarna era un peisaj de basm, desprins parcă din poveştile fraţilor Grimm.

    Şi acum îmi aduc aminte lampa de gaz a bunicii, plita şi cuptorul de lemne, căsuţa înconjurată de liliac, şi râul Argeş ce curgea în spatele grădinii, păduricea din apropiere, de unde “mamaia”, aduna surcele. În iarna aceea totul părea şi mai frumos, toată Valea era îmbrăcată în albul strălucitor al zăpezii, fumul de la cele câteva căsuţe se înălţa printre fulgii mari, iar liniştea îţi lăsa un sentiment de pace sufletească. Departe de agitaţia civilizaţiei, simţeai că te încarci cu energie, dar mai ales cu bucurie.

   “Mamaie”, mă aştepta în pragul uşii, şi cum am păşit în interior mi-a ajuns până în papile olfactive mirosul ceaiului din frunze de gutui ce mă aştepta pe plită. În fiecare an “mamaie”, punea în podul casei gutui, mere, struguri, dar şi frunze de plante pe care le folosea iarna. Ceaiul din frunze de gutui, este cel mai parfumat şi bun, sau cel puţin aşa mi se părea mie. Stând la poveşti cu “mamaie”, în faţa unei căni de lut plină cu ceai, am auzit venind din afară un scheunat, sau mai degrabă un sunet ce aducea cu plânsul unui copil. Prima dată nu am dat atenţie, am crezut că este vântul, sau cine ştie ce Dumnezeului o fi în păduricea din apropiere. Dar sunetul se repeta şi parcă venea din apropiere.
– Mamaie, ai auzit şi mata?
– Ce să aud, Nuţico?
– Nu ştiu bre, parcă se vaită cineva.
– O fi vreun animal, mamaie, lasă-l în plata Domnului!

    Nici în ziua de astăzi nu ştiu de ce, pentru ce, am ieşit afară şi m-am îndreptat spre sunetul acela. Aproape de gard am văzut un câine de culoare albă, nu se prea deosebea de omăt, singura pată de culoare erau picăturile de sânge din jur. Privirea câinelui, ochii aceia blânzi parcă îmi cereau ajutorul. Vreau să vă spun că eu am o frică teribilă de câini. Când eram mică am fost muşcată de unul şi de atunci am o reticenţă în preajma câinilor, deşi îmi plac. Am o reticenţă până şi în faţa unui chihuahua.

    M-am aplecat cu frica în suflet aşteptând parcă să mă muşte, dar surprinzător, m-a lăsat să-l ating. Atunci am văzut că avea o lăbuţă rănită. L-am cărat în casă şi parcă şi acum o aud pe “mamaie” cum bombănea:
– Lasă-l fată, să se ducă de unde a venit.
– Este rănit mamaie!
Se uită mai bine şi îmi zice: Asta-i rană de capcană, de-ălea puse de nea Costică. Le pune pentru iepuri.
Deşi nu am veleităţi medicale, l-am oblojit cum am ştiu eu mai bine. Ce credeţi că mi-a venit mie în minte, cum să-l tratez? I-am spălat rana, asta mi-a spus-o “mamaie” şi aveam câteva capsule de ampicilină pe care le-am desfăcut şi praful l-am presărat peste rana câinelui, l-am bandajat şi am rugat-o pe mamaie să îl lase să stea lângă sobă. I-am pus un castronel cu apă şi unul cu mâncare. Şi mă uităm la el şi el la mine, fiecare gândind ceea ce vrea. Nu ştiu dacă ceea ce am făcut eu a fost bine, sau Dumnezeu l-a ajutat, cert este că după câteva zile rana a început să se vindece.

    Nu ştiam al cui este, nu ştiam dacă are un nume şi nu puteam să-l strig “Cuţu”, sau “Căţelule”, părea prea impersonal, mai ales că între noi se formase o legătură tainică. Aşa că i-am zis : Mitică!
De ce i-am pus numele ăsta, habar nu am. A fost primul nume care mi-a venit în minte.
Eu şi Mitică am devenit nedespărţiţi pe toată perioada vacanţei de iarnă. Dar vacanţa s-a terminat şi eu a trebuit să mă întorc în Bucureşti. Eram convinsă că nu-l voi mai vedea vreodată pe Mitică.

    O lună de zile nu m-am dus acasă, dar într-un weekend am hotărât să merg, îmi era dor de ai mei. Tot timpul ăsta m-am întrebat: Oare “mamaie” l-a păstrat pe Mitică?

    Să ajung în satul meu, luam un autobuz de la autogara Filaret, care mă ducea până în centrul satului. Noi îi spuneam IRTA, ce ajungea în sat de trei ori pe zi. IRTA, oprea chiar la răscrucea dintre Deal şi Vale. Când am coborât din maşină, mi-am aruncat privirea către Vale şi mirarea mea a fost mare când am văzut urcând panta cu viteză şi lătrând fericit pe nimeni altul decât pe prietenul meu Mitică.
Am chiuit de bucurie când l-am văzut.
– Mitică !!!!!!

    Ne-am îmbrăţişat ca doi vechi prieteni (impropriu spus-mai mult eu, dar şi el şi-a pus o lăbuţă pe braţul meu) ce nu se văzuseră de o veşnicie. Cât am stat, două zile, Mitică a fost alături de mine. Doamne, vă vine să credeţi că eu vorbeam cu el ca şi când ar fi fost o persoană? Vă vine să credeţi că el a fost prima fiinţă căreia i-am împărtăşit un secret? Îmi plăcea un băiat, şi oscilam dacă să îi accept prietenia sau nu? Mitică a fost primul care a ştiut. Ai mei mi-au spus că Mitică nu vine decât când apar eu, nimeni nu ştie unde se duce, unde stă.

    Timp de cinci ani, Mitică mă aştepta de fiecare dată la IRTA de la ora cinci, parcă simţea când vin. Surprinzător, dacă eu nu venem acasă nu apărea nici el să mă aştepte, ştia, simţea. Cum? Nu ştiu!
După cinci ani, vizitele mele au început să se rărească, din cauza vieţii, a examenelor şi altor priorităţi. Dar ştiam că el este acolo. Asta până într-o zi când am coborât din autobuz şi Mitică nu era.
Nimeni nu ştia ce s-a întâmplat cu el, ai mei au presupus că probabil a murit învins poate de o altă capcană a oamenilor. Nu vreau să ştiu, vreau să îmi rămână amintirea frumoasă şi prietenia lui Mitică plină de bucurie, nu de tristeţe.

    A fost singurul şi unicul câine de care nu mi-a fost frică. A fost prietenul meu de suflet, un prieten care mi-a dat atât de multe, care mi-a mulţumit pentru viaţă, şi veşnic am să-l port în suflet. A fost Mitică al meu!
Cana asta mi-a trezit amintiri: Amintirea prietenului meu, amintitea bunicii mele şi a parinţilor mei, ce astăzi nu se mai află printre noi, dar probabil acolo de undeva de sus veghează.
Cana prieteniei dintre un om şi un câine!

   Să revin la cadoul meu. M-am hotărât ce îi voi cumpără prietenei mele de la Magazinul de Căni: o cană la fel ca a mea, dar având posibilitatea să o personalizez-aş vrea să scrie pe ea Mitică. Cana, cărţile şi povestea vor fi un cadou minunat şi sunt sigură că va fi încântată.

Povestea este reală!
Chefliile muze
O muză este cunoscut,
Că te ajută cu măsură
Dar de-i oferi o băutură,
Eşti scriitorul de temut
De-aceea, grijă n-au avut,
Aceia ce literatură
Făcut-au fără tevatură,
Având şi sponsori la băut.
N-a fost şi nu-i “încetineală”,
Carenţe nu sunt în cultură
Precum se vede nu-i scorneală:
Se face azi literatură
Cu pârăiaşe de cerneală
Şi fluvii mari de băutură.
Sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonetele sonete, Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)

Eu vă ofer acum şi vouă,
O băutură sau chiar două.
Un ceai sau poate o cafea,
Citind cu drag povestea mea.
Cănuţa o alegeţi voi,
Din magazin sau de la noi.
Cana prietenei (3)cana Literatura pe tocuri

cana prietenei
Dacă doriţi o cană personalizată, cum vreti voi, cu poze, text sau logo, pe site-ul Magazinului de Căni, gasiţi o adresă de e-mail şi un număr de telefon.

Text scris pentru proba nr. 10 SuperBlog 2015.

%d bloggers like this: