Recenzii cititori

Înfruntând focul de Nora Roberts

Titlul original: Face The Fire
Traducerea: Mihnea Columbeanu
Editura: MIRON
Număr pagini: 382

RECENZIE CITITOR
Rezumat carte

O scriitoare inteligentă, de excepţie, un succes uluitor” New York Times

“Insula Celor Trei Surori adăposteşte secrete seculare şi o moştenire periculoasă, care încă o mai bântuie...”
Cum era de aşteptat urmează povestea ultimei dintre surori-vrăjitoarea Mia. Cea mai puternică dintre ele, cea mai consecventă. Este şi foarte frumoasă, părul ei era o claie de bucle ca flacăra, în jurul feţei trandafirii, avea nasul mic şi drept, iar gura lată cu buze pline. Ochii-îi erau cenuşii ca fumul, migdalaţi.
Despărţirea de către iubitul ei din tinereţe, Sam, o va duce într-o stare foarte proastă, dar după cum se spune, “ce nu te doboară, te întăreşte”, la fel şi Mia noastră va deveni o vrăjitoare mult mai puternică, o femeie de afaceri cu succes pe insulă, dar şi o persoană foarte singuratică.
Sam Logan, era un bărbat înalt, de aproape un metru nouăzeci, cu o constituţie suplă şi deşirată. Avea părul lung şi negru răvăşit de vânt, iar chipul îngust avea oasele prelungi ale obrajilor bine definite. Planurile şi unghiurile feţei erau oarecum îmblânzite de gura cu buze pline sculpturale. După aproape 11 ani se întoarce pe Insula Surorilor, şi este hotărât să o recucerească pe iubirea vieţii lui, cea care îi era hărăzită.
Despărţirea lor a fost dureroasă, aşa că Mia nu are de gând să îl accepte în inima sa. Ea încearcă să se împotrivească atracţiei dintre ei, şi încearcă să îşi conducă pe mai departe “Cafe Book” sau afacerea cu cărţi, şi cafeneaua unde serveşte Nell.
Sam încearcă şi el să scoată profit din hotelul pe care l-a cumpărat de la tatăl său.
Dar, pericolul pândeşte, mai puternic ca niciodată, transformat în lup cu pentagramă pe bot, semnul făcut de vrăjitoare, va fi la un pas de a o arunca pe Mia de pe faleza înaltă direct în mare.
Când Sam are de gând să protejeze ce este al lui, şi ce îndrăgeşte cel mai mult, Mia se va mai îndupleca şi are de gând să mai dea o şansă relaţiei lor. Problema este timpul, deoarece până la solstiţiul din septembrie trebuie ca cele trei perechi de vrăjitoare cu iubirile lor să încerce să scape definitiv de răul care îi pândeşte, altfel insula se va scufundă o dată pentru totdeauna.
Lulu, dădaca lui Mia, este veriga slabă, la fel ca şi surorile sale vrăjitoare. Ea are de gând să se sacrifice pentru toţi, şi pentru toate, mai ales pentru iubitul său. Încercările repetate a răului de a o atacă pe Mia, şi de a învinge o determina să acţioneze mai repede.
Oare Sam,va fi de acord ca dragostea lui să fie pusă în pericol chiar şi cu preţul vieţii sale?
Nell care acum este însărcinată va reuşi să scape de pericolul care este fostul său soţ Evan?
Ripley, care şi ea este însărcinată cu gemeni, va reuşi să afle la timp ce are de gând Mia să facă pentru a salva insula şi locuitorii săi?
Această ultimă carte din trilogia surorilor, este mult mai plină de magie, de încercările de a ajunge la o soluţie, de încercările peste care trebuie să treacă doi foşti iubiţi, pentru a ajunge să aibă iarăşi încredere în ei. Este foarte savuroasă, dar şi tensionată. Merită toată trilogia citită.

Nota mea pentru carte este 10/10 puncte.

Recenzie cititor: autor Nicol

by -
12

Căutarea de Nora Roberts

Titlul original: The Search
Traducerea: Dagmar Popescu
Editura: Miron
Număr pagini: 512
An apariţie: 2011

RECENZIE CITITOR
Rezumat carte

Aşa cum ne-a obişnuit autoarea, această carte vorbeşte foarte mult despre prietenul cel mai bun al omului-câinele.
Fiona Bristow, este o persoană liniştită, energică, atletă, şi nu arată prin nimic chinul pe care la trecut acum 8 ani, când un criminal în serie, a răpit-o, vrând să o facă a treisprezecea sa victimă.
Un minuscul briceag duce la salvarea sa miraculoasă, după ce a fost atinsă cu electroşocul, legată de mâini şi de picioare şi cărată în portbagaj cu certitudinea clară că va fi omorâtă.
Prin propria voinţă de fier, reuşeşte să îşi lovească agresorul şi să scape, dar la un an de zile logodnicul său Greg, va fi ucis împreună cu credinciosul său câine.

Durerea, teama, vinovăţia, acceptarea, o vor face pe Fiona să îşi deschidă o şcoală de dresaj canin pe o insulă fermecătoare şi liniştită. Împreună cu cei trei câini devotaţi ai săi, va pune în funcţiune şi unitatea de “Căutare şi găsire” a persoanelor dispărute, a supravieţuitorilor, a cadavrelor.
Prin munca lor intensă multe persoane îi vor datora viaţa.
Când totul se pare că va fi dat uitări, trecutul revine în forţă, iar criminalul va trimite un înlocuitor să o ucidă. Dar până atunci alte victime îi vor lua locul.

Simion Doyle, este vecinul Fionei, un sculptor în lemn, care face piese minunate, dar şi care deţine un căţeluş adorabil, JAWS, ce îi face zile fripte.
Soluţia este dresoarea de câini, care reuşeşte să disciplineze căţeluşul, dar şi pe stăpânul acestuia. Atracţia dintre cei doi este evidentă în ciuda preferinţelor fiecăruia. Încet, încet cei doi vor deveni un cuplu, deşi din vorbele lor, nu doresc această atracţie. Dragostea pluteşte în aer, la fel şi pericolul…

Când criminalul închis pe viaţă, Pery, îşi va găsi un înlocuitor în profesorul de engleză Eckle, totul va deveni agitat şi vor reieşi iar la suprafaţă. Acum evenimentele găsesc o Fiona hotărâtă, care nu cutează să se confrunte cu cel care aproape a omorât-o. Îl aşteaptă şi pe Eckle, în drumul lui presărat cu cadavre, să ajungă şi la ea.
Acum este foarte hotărâtă să îl prindă şi pe criminal, dar şi să scape de spaimele pe care le încearcă ştiind că ea va fi trofeul.

Autoarea ne dezvăluie printre crime, şi o poveste de iubire şi încredere între câine şi om. Fiona îi are pe Newmen, Bogart şi Pech, nişte câini fantastici, care înfruntă condiţii atmosferice grele pentru găsirea persoanelor dispărute. Dăruirea Fionei, dar şi ai câinilor ei, băieţi ei care vor face orice să o protejeze de pericole. Orice stare pe care o are este simţită de credincioşi ei patrupezi. Nu poţi să treci cu indiferenţă peste descrierea antrenamentelor, peste recompensarea lor, peste dăruirea celor care iubesc animalele. Parcă aş fi participat real la toate pregătirile lor, acest sentiment binecunoscut pe care îl induce autoarea în fiecare carte a sa.

Povestea de dragoste dintre Simion şi Fiona, va avea şi ea locul ei în această carte. Când totul începe să o ia la vale în viaţa Fionei, alături îi va fi simpaticul ei vecin cu căţeluşul lui adorabil.
Deşi cei doi se vor tachina tot timpul, ei vor încerca să facă faţă pericolului care pluteşte în aer. Simion va pleca cu Fiona chiar şi în misiunile ei de salvare, până când criminalul ajunge pe insula lor, iar el va fi prins.
Cea mai frumoasă scenă este când Simion îi va condiţiona Fionei dreptul asupra unui frumos scrin de băuturi, doar dacă se va căsători cu el, şi va locui împreună cu el şi cei patru câini ai lor. 🙂
Vă las pe voi să descoperiţi multe alte lucruri, sentimente, fapte care sunt sufletul cărţii.

Nota mea pentru carte este 10/10 puncte, mai ales cu gândul la credincioasele patrupede.

Recenzie cititor: autor Nicol

Biblia pierdută de Igor Bergler

Editura RAO
Număr pagini: 554
Anul apariţiei: 2015

R E C E N Z I E

Trebuie să recunosc, mi-am dorit să citesc „Biblia pierdută”, romanul lui Igor Bergler, încă de anul trecut. Se mediatiza foarte mult în media, la fel cum s-a întâmplat și în cazul apariției celebrului roman „Codul lui DaVinci”. E una dintre acele cărți foarte bine promovată. Odată lansată ideea că „e una dintre acele cărți care îți schimbă total perspectiva asupra a ceea ce știai până acum” despre elemente și simboluri religioase, e inevitabil ca cititorilor să nu li se instaleze o curiozitate care, inevitabil, se va sfârși prin cumpărarea și citirea cărții.

La numeroasele conferințe și lansări, autorul, Igor Bergler recunoaște că printre scopurile sale se numără și acela de a frapa publicul american și de a-l cuceri prin complexitatea aurei de mister, prin tema sub care se ascund mii de simboluri și de coduri… elemente deocamdată trendy în materie de literatură actuală. Dar, înainte de a fascina piața americană, Igor Bergler își propune să ne cucerească pe noi, cititorii români… noi, cei net superiori pieței americane în materie de literatură, fapt dovedit științific.

Personal, de când am aflat de apariția ei, mi-am dorit-o foarte mult. Voiam să văd dacă, într-adevăr, poate să dărâme mituri foarte bine instalate la mine în minte, eram curioasă să văd ce se va schimba în percepția mea după citirea sa. Mă așteptam să am de-a face cu o carte stufoasă, care să abunde în date și în relatări preluate din cărți vechi, concluzii ale studiilor recente efectuate de cercetători asupra unor documente foarte vechi, cu mare relevanță în domeniul istoriei religiilor. Cu alte cuvinte, credeam că o să citesc o carte destul de dificilă… și mă așteptam chiar și la un limbaj complex.

Chiar de la primele rânduri, am intrat parcă într-un vârtej al acțiunii, eram spectatoare la un cinematograf 4D, iar filmul era un thriller cu aspecte horror, de unde și coșmarul pe care l-am avut în prima noapte de când începusem cartea; parcă eram pe una din străduțele înguste, pavate, din Sighișoara și mă urmărea un fel de Terminator care credea că Biblia e la mine.

Ok, revenind la carte… la cea mai bună carte despre conspirații din ultimii ani, cea plină de secrete, care relatează acțiuni ale unor organizații ample, dar secrete, cu ramificații peste tot în lume, dar mai ales aici, în țara noastră, unde pentru restul lumii s-a născut Dracula, iar pentru noi, băștinașii, s-a născut doar mitul unui voievod la fel de aprig precum alți voievozi din istorie… doar că el a avut privilegiul să fie caracterizat de scribi ca fiind sângeros ca un drac… de unde și numele ulterior de „Dracula”.

Personajul principal este, evident o carte… una celebră, dar plină de mister, de controverse, o carte pe care unii o vor publicată în varianta inițială, alții o vor ascunsă… în timp ce altora le-ar conveni să se facă publice doar anumite fragmente. Întreaga acțiune se bazează pe intrigi, pe secrete care se dezvăluie după acțiuni care te lasă cu sufletul la gură, cu răsturnări de situații, cu adevăruri ascunse de însuși Dracula în Biblia lui Gutenberg… adevăruri pe care speră să le scoată la iveală mai mult sau mai puțin voit. Charles Baker pe numele său, profesorul celebru pentru cerectările sale istorice și pentru studiile sale, vine în România pentru a lua parte la o conferință, aceasta fiind și expunerea acțiunii. De aici, lucrurile se complică… pentru că sub pretextul acestei întruniri, izbucnește, de fapt, o complexă și stresantă acțiune.

Unele voci s-au grăbit să dea un crunt verdict: „cartea seamănă leit cu cea a lui Dan Brown”. Eu am citit „Codul lui DaVinci”. Îmi amintesc că nu am dat randament la serviciu două zile din cauza lui, dar n-am avut încă șansa să-i reproșez asta. Părerea mea e că cei doi scriitori abordează subiecte relativ comune, însă perspectiva scriitorului român e mult mai originală.

Fiecare pagină a lui Bergler e parte a unui proces în care suspansul crește din ce în ce mai mult. Ca cititor, deși înainte să te apuci de carte, aveai anumite așteptări, le uiți inevitabil, pentru că intri ca într-un soi de blender și n-ai buton de „Exit” decât la final… când, de altfel, ți se permite să și respiri. De altfel, chiar și Dracula, citind cartea, ar fi făcut, cu siguranță, sudori pe frunte din cauza stresului.

Ce face presiunea atât de puternică? Ei bine, faptul că Bergler face ca elemente din realitate să fuzioneze atât de fin și imperceptibil aproape, cu cele din ficțiune. În vârtejul acțiunii, (blender-ul la viteză mare, de care v-am spus mai sus), devii incapabil să mai faci diferența între elementele reale și cele fictive… chiar și pentru noi, românii, cei care am învățat la istorie, am citit și suntem la curent cu anumite date istorice. Nu reușim să ținem seama de ele, suntem prea captivați de acțiune. Dacă pentru noi e așa… îmi dau seama că Igor Bergler a cucerit deja piața americană și nu numai.

„Biblia lui Gutenberg” este prima carte tipărită. Și asta nu e tot. Faptul că e tipărită – se pare – din banii lui Vlad Țepeș, e un lucru mare… e intriga de la care s-a dezvoltat întreaga acțiune.

Revenind la acțiune, sosit la o simplă conferință cu temă istorică, acest Baker… Charles Baker, ia contact brusc cu o realitate care nu-i este tocmai confortabilă, așa că, planurile sale bine creionate, sunt ruinate de trei crime descrise de autor astfel încât cititorul va avea, inevitabil, coșmaruri. Există un mesaj descifrabil doar de persoane inițiate, însă acesta nu poate fi descifrat decât dezlegând un cod ascuns… extrem de bine ascuns încă din 1455, în Biblia lui Gutenberg.

Momentele de umor fin sunt prezente și ele, dar nu diminuează cu nimic suspansul, ci oferă numai un moment de respiro, un fel de liniște dinaintea furtunei… pentru că apoi, se reia ritmul amețitor al acțiunii.

Ce e fascinant, este că citindu-l pe Bergler, călătorești de la Praga la Londra, la Washington, Bologna… cu pornire de la Sighișoara, ca într-un joc, unde din fiecare loc obții, evident, după ce treci prin momente intense, câte o piesă esențială dintr-un puzzle. Intuiești, din cum decurge acțiunea, că finalul ce s-a creionat în mintea ta, nu va fi acela pe care-l vei descoperi în ultimile pagini… dar, inevitabil, vrei să descoperi ce va fi…

Ce impresie mi-a făcut cartea? Pentru mine, „Biblia lui Bergler” nu e doar o carte, e o carte-film, extrem de bine construită. Destul de voluminoasă, cartea e structurată în cinci părți, fiecare fiind compusă, la rândul său, din capitole destul de scurte, care îți permit să respiri, dar nu se încheie cu certitudini, te lasă mereu cu curiozitatea de a ști ce se va întâmpla în continuare.

Igor Bergler a intuit tendința actuală în literatură, a intuit dorințele cititorului de astăzi: acelea de a citi lucruri frapante, de a fi puși în fața unor acțiuni care să fascineze, chiar dacă subiectul este unul folosit și de alți scriitori. De fapt, măiestria unui adevărat scriitor constă tocmai în a reuși să captivezi cititorul abordând un subiect deja folosit, însă făcând asta dintr-o altă perspectivă, care să pună elemente uzate de-a lungul istoriei literaturii (coduri, simboluri etc) într-o altă lumină… una de care cititorul să fie captivat… iar Igor Bergler a reușit asta!

Autor: Rodica Puşcaşu

”Un intrus în sferele oculte ale puterii zguduie din temelii o mega-conspiraţie. Protocoalele Înţelepţilor Sionului, Noua Ordine Mondială, Templul Negru, cineva trebuie să meargă până la capăt, cineva trebuie să afle adevărul. Oare va reuşi?”

Templul negru de Adrian Onciu

Editura: Rao
Număr pagini: 250
An apariţie: 2012

Un document exploziv… O dispariţie misterioasă… Un secret vechi de mai bine de un secol… Un intrus în sferele oculte ale Puterii zguduie din temelii o megaconspiratie. Protocoalele Înţelepţilor Sionului… Nouă Ordine Mondială… Templul Negru… Cineva trebuie să meargă până la capăt. Cineva trebuie să afle adevărul. Oare va reuşi? După debutul cu Cercul Kagan şi Afacerea Alzira, publicate la aceeaşi editura, Adrian Onciu se reconfirmă ca un excelent autor de thriller-uri cu acest nou volum. Scenariul inteligent şi imaginativ poartă de-a lungul Europei şi al unei conspiraţii de peste o sută de ani, fiind scris în stilul deja consacrat al autorului – rapid şi concentrat, fără zorzoane stilistice inutile, însă proaspăt şi plastic la nivelul imaginilor şi formulelor. Uneori, într-un gen apropiat celui al romanului de spionaj, ai senzaţia că John Le Carre a pus seminţe şi în pământul nostru. – LIVIU ANTONESEI

      Romanul s-ar fi putut numi foarte bine şi ”Puterea din spatele Puterii”, pentru că acreditează ideea că în spatele Marilor puteri şi a reprezentanţilor lor: şefi de state, cardinali, papi, miniştri, există de fapt un guvern din umbră, foarte secret, care coordonează totul, conducând lumea.
Acţiunea îmbină fapte şi personaje din trecut cu omologii lor din epoca modernă, ţări şi culturi diferite, totul într-un ritm alert care te ţine cu sufletul la gură, te plimbă din Anglia în Viena, ca să reunească apoi toate personajele în Biel-Elveţia.  Şi acum puţin despre personajele principale şi modul cum se întrepătrunde viaţa lor. Ben Sharabi-detectiv privat în Londra, cercetează un caz pentru un arab bogat, de fapt pe logodnica fiului acestuia. Cei doi locuiau în Washington şi tatăl voia să afle dacă Susan era demnă de fiul lui. Aici Ben intră în vizorul F.B.I-ului care de fapt o folosea pe Susan să-l urmărească pe tânărul arab. La sugestia federalilor şi cu povestea spusă de ei se întoarce la Londra unde o reîntâlneşte pe Maya, o fosta colegă de facultate.

      Maya Mandel, fată de bancher, preda fizică la un liceu, unde are mici probleme cu un coleg (care se crede un mascul feroce) şi este foarte plictisită de viaţa ei împărţită între şcoală, familie-mai are o soră geamănă Shamira, şi prietenă ei Sheila. La sărbătorirea zilei ei de naştere, 30 de ani, este sunată de avocatul familiei, care îi comunica că ambele surori moşteneau de la bunicul lor Moses câte 500 mii de lire, iar Maya primeşte în plus un plic cu documente şi o scrisoare de la bunicul ei. Dorinţa bunicului era ca ea să cerceteze şi să afle ce s-a întâmplat cu un secol în urmă cu străbunica ei Eidel, mama lui Moses, care dispăruse când el era copil.
În alt plan al poveştii aflăm că pe la 1899 în Guildford-Anglia trăia o familie de evrei Mandel: tatăl Solomon, mama Eidel şi copilul Moses. Copilul se îmbolnăveşte grav şi fără voia tatălui, mama îl duce la spital căutându-l pe doctorul Albert Taylor, despre care auzise că este un medic şi un om cu o bună reputaţie. Nu-l găseşte la spital, merge la el acasă, doctorul îl tratează pe copil, vindecându-l iar între cei doi se va ţese o frumoasă poveste de dragoste, ţinută secretă de ochii lumii. Dar curiozitatea lui Eidel, care descoperă întâi nişte pasaje secrete pe sub casă, apoi nişte hârtii pe care le ia şi le ascunde, face ca ea să dispară fără urmă. Cu toate cercetările întreprinse de-a lungul anilor, Moses nu a reuşit să afle nimic despre mama lui, de aceea ultima lui dorinţa e ca Maya să reuşească ceea ce el n-a putut. În cutia de valori de la bancă, Maya găseşte hârtiile pe care încearcă să le desluşească. În timp ce se întâlnea cu un istoric prezentat de prietena ei o sună pe Shamira rugând-o să hrănească pisica, sora ei locuind în apropiere. Shamira este ucisă de un intrus care se credea că intrase să fure, dar Maya îşi dă seama că acesta cauta hârtiile şi hotărăşte să-şi răzbune sora şi cu ajutorul lui Ben să afle despre ce e vorba.

      În acelaşi timp în Viena, Andrew Taylor, un reputat neurochirurg îşi duce viaţa între spital, câte o aventură şi întâlnirile cu fiica lui Anne Marie, care locuia cu mama ei şi prietenul acesteia. Este chemat la căpătâiul tatălui său, Howard, care trebuie operat pe creier, dar din păcate moare în timpul operaţiei. Înainte de operaţie tatăl lui îi cere să discute cu prietenul lui Levi. Acesta îi propune să ia locul tatălui său în Agenţie, care de fapt se dovedeşte a fi un guvern din umbră care face şi desface destinele lumii şi unde locul în consiliu se moştenea în familie. Acceptă şi începe să se pună la punct cu informaţiile, înţelegând ce este agenţia şi că acesta e un serviciu pe viaţă, pe care dacă-l trădezi dispari.
Cu ajutorul lui Ben, Maya descifrează una dintre hârtii care se dovedeşte a fi o lista cu 13 nume, oameni care cu toţii locuiau în trecut în localitatea Guildford-Anglia, a căror urmaşi locuiesc acum la Biel-Elveţia şi cu toţii lucrează la o firma Mol Consulta A.G. care se dovedeşte a fi faţada Agenţiei. Le află adresele, numerele de telefon, ultimul pe lista fiind Howard Taylor-decedat şi înlocuit de fiul sau Andrew. Se infiltrează în viaţa lui Andrew Taylor şi urmează încercări de omor, urmăriri, răpiri, victime colaterale şi aşa aflăm ce s-a întâmplat în istorie cu un secol în urmă, cum s-a înfiinţat agenţia, rolul ei de-a lungul anilor.
Dacă vreţi să aflaţi mai multe citiţi cartea, o carte cu ritm antrenant, răsturnări spectaculoase de situaţii, urmăriri, caractere diferite de oameni, crime, toate făcute în numele puterii.
Astfel că, înţelegem prezentarea de pe coperta cărţii: ”Un intrus în sferele oculte ale puterii zguduie din temelii o mega-conspiraţie. Protocoalele Înţelepţilor Sionului, Noua Ordine Mondială, Templul Negru, cineva trebuie să meargă până la capăt, cineva trebuie să afle adevărul. Oare va reuşi?

Autor: Arci

by -
6

Femeia de hârtie de Rabih Alameddine-recenzie

Titlul original: An Unecessary Woman
Editura: Polirom
Număr de pagini: 280
Nota: 10+

Rabih Alameddine (Arabă : ربيع علم الدين) (născut în 1959) este un libanez-american, pictor şi scriitor. S-a născut în Amman, Iordania. A crescut în Kuweit și Liban, a plecat de la vârsta de 17 ani să trăiască mai întâi în Anglia, apoi în California. Iubitor de matematică, a obținut o diploma în inginerie de la Universitatea din California la Los Angeles (UCLA), precum și un Master of Business în San Francisco. Și-a început cariera ca inginer, apoi s-a îndreptat spre scris și pictură. Autorul a patru romane și o colecție de povestiri scurte, Alameddine a fost beneficiarul unei Guggenheim Fellowship în 2002. El locuiește în San Francisco și Beirut.

Credeam că știu cum e să te îndrăgostești de o carte – doar am experimentat atâtea. Mi-am cumpărat Femeia de hârtie pentru că mi-a plăcut descrierea, dar nu mă așteptam că această carte va surclasa atâtea experiențe frumoase pe tărâmul lecturii!

Ajunsă la respectabila vârstă de 72 de ani, Aliya are impresia că nu este necesară nimănui. E văduvă și nu are copii, deci locuiește singură într-un apartament din Beirut. Însă nu e chiar atât de singură pe cât am crede: de ani buni (vreo 50) Aliya traduce câte o carte pentru fiecare an. Face asta nu pentru public, ci pentru ea însăși. De fapt, dacă mă gândesc bine, cărțile au devenit un fel de religie pentru ea.

Femeia de hârtie e un roman despre cărți (un soi de ghid de lectură la scară redusă) și povești despre Beirutul trecut sau prezent, despre războiul civil din Liban și multe alte episoade din viața acestei cititoare avide. Lucrurile devin și mai interesante când Aliya riscă să piardă tot ce e mai de preț pentru ea.

Cuvintele din povestea asta au o fluiditate aparte. Te iau pe sus și te poartă în lumea lor. Rabih Alameddine, reușește să contureze atât un personaj memorabil, cât și o lume de o realitate cutremurătoare. (Între noi fie vorba, am aflat că se dedică și picturii – poate din aceste motiv creează niște descrieri absolut uluitoare și deloc obositoare.)

Oricât aș încerca, pur și simplu nu îi găsesc un punct slab acestei cărți. E mai mult decât mă așteptam să fie și cred că voi găsi cu greu o altă carte care să-mi placă atât de mult. E o carte pe care pur și simplu o trăiești!

Citiți cartea și contraziceți-mă dacă puteți!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Autor: Diana

by -
15
Ceasornicul-Constantin CublesanCeasornicul de Constantin Cubleşan

Povestiri şi nuvele fantastice
Editura: Tracus Arte
An apariţie: 2015
Număr pagini:283

Recunosc că m-a intrigat titlul cărţii şi pentru că mai citisem pe vremuri scrieri ale acestui autor am vrut să văd despre ce e vorba.

Cartea este o culegere de povestiri care îmbină vechiul cu noul, realitatea cu paranormalul şi ficţiunea, scrise pe două planuri. Ai senzaţia că eşti într-o conversaţie cu povestitorul Luca, care are un umor fin. Ar fi prea mult să vă povestesc despre fiecare nuvelă aşa că, mă voi rezuma doar la trei dintre ele.

CEASUL

Un ceasornic vechi care în loc de ore avea inscripţionate semnele zodiacale, moştenit în familie de multe generaţii nu funcţionase niciodată. Luca moştenind ceasornicul este hotărât să-l repare umblând pe la diferiţi meşteri. Ajunge în urma recomandărilor la un ceasornicar, un evreu bătrân foarte bun meseriaş, care rămâne şocat când vede ceasul. După câteva zile ceasornicarul îi oferă lui Luca un alt ceas insistând că pe acesta ar vrea să-l păstreze el. Luca acceptă, mai ales că pendula primită arată mai bine în camera lui şi era şi functionabilă. Dar surpriză, după o vreme, îl caută ceasornicarul vizibil întinerit, dorind să-i înapoieze ceasul şi la insistenţele lui Luca îi spune povestea acestuia. Fuseseră trei ceasuri vrăjite comandate de membrii frăţiei Dragonul Roşu meşterilor de la Pădurea Neagră, ceasuri cu puteri miraculoase. Cadranul marcat cu semne zodiacale şi acele ceasornicului care se învârt în sens invers, adică în loc să adauge orele le scade, fac ca cel care-l are în posesie să întinerească în loc să îmbătrânească. Luca refuză să ia înapoi ceasul şi află peste câteva zile că ceasornicarul a murit.

De ce şi mai ales cum veţi afla dacă citiţi nuvela. Oricum mitul tinereţii fără bătrâneţe este foarte bine pus în evidenţă în nuvelă.

FECIOARA DE FUM

Pe strada lui Luca, un cartier vechi cu case şi oameni liniştiţi, locuia profesorul Tamulis, unul din cei mai interesanţi, originali şi ciudaţi oameni din oraş. Fusese şeful catedrei de biochimie de la Universitate, dar şi pensionat fiindcă era prezent la toate simpozioanele, conferinţele de ştiinţă, şezători literare, expoziţii de artă unde nu lua niciodată cuvântul, nedorind să fie remarcat în mod deosebit, lucru imposibil datorită ”ţinutei sale vestimentare uşor extravagantă şi desuetă, dar şi ochilor iluminaţi de o privire ageră şi iscoditoare, şi zâmbetului enigmatic trădând un suflet generos, dar distant şi sever”. Într-o seară târziu, venind către casă, Luca vede prin perdea în casa profesorului umbra unei femei, o umbră ca un fum, dar cu alură de femeie. Tachinându-l pe Tamulis, acesta îl invită la el acasă şi după ce vizitează casa îi prezintă colecţia de opt statui de marmură, cu diverse forme de femei, şi-i spune povestea lui, cât de mult este îndrăgostit încă din tinereţe de una din statui şi cum şi-ar dori s-o readucă la viaţă. La a doua vizită îi povesteşte ce geloase erau florile şi mai ales cactusul şi-i arată cum le monitorizează, iar Luca îl crede uşor nebun.

La întoarcerea dintr-o călătorie Luca află despre ciudata moarte a profesorului Tamulis. În ce circumstanţe a murit acest adevărat Pygmalion puteţi afla citind nuvela.

METODA PENTRU GHITARĂ

Povestirea este o adevărată satiră, e drept cam tristă, la adresa pasivităţii şi laşităţii umane.

Un târg de provincie cu tradiţii şi muzică, ”imaginea localităţii părea negreşit reînviată din pagini vechi şi îngălbenite de albume prăfuite”. Aveai senzaţia că timpul s-a oprit în loc, faţă de alte oraşe unde mulţimea de maşini şi motociclete şi zgomotele lor marcau anii, vedeai doar o mulţime de câini plimbându-se pe străzi cu stăpânii, adoraţi de copii ca nişte jucării lăţoase. Târgul avea o fabrică de instrumente muzicale acum mai mult în paragină. Dar într-o zi cineva venit de la Centru în control hotărăşte că oraşul trebuie să se modernizeze, vine un director nou la fabrica de instrumente muzicale. Asemenea “metodei pentru ghitară” pe care o publicase, pune fabrica pe picioare producând tot felul de instrumente încheind contracte în afară. Dar la un momentdat vine un contractor care vrea singurul instrument care nu se fabrica acolo-tobe. Conform stilului directorul promite că în trei luni va face numărul de tobe cerute, căci nu poate admite că ar fi ceva nerealizabil. Dar nu se găseşte materialul necesar, pielea pentru tobe şi de aici urmează partea urâtă a lucrurilor. În timp ce oamenii din oraş îşi conştientizează pasivitatea şi laşitatea, la fabrică răsună prima tobă. Dacă doriţi să ştiţi ce s-a întâmplat aflaţi citind.

Dacă v-am făcut curioşi citiţi cartea de povestiri şi nuvele fantastice ”Ceasornicul” a lui Constantin Cubleşan.

Editura Tracus Arte

Cartea Ceasornicul de Constantin Cubleşan a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tracus Arte. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată inclusiv din librăriile online agreate

Autor: Arci

Taina Început de poveste de Cristina Mihaela Barbu-recenzie

Număr pagini: 253
An apariţie: 2016
Editura Mircea cel Bătrân
Consilieri editoriali: Dan Lupescu, Cristina Verdeş, Irina Barbu, Cristina Mihaela Barbu

“Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova, la “Spiru Haret” (cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie – 1993 şi psihologie – 2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile.” uzp.org.ro

Călătoria vieţii parcursă în paginile cărţii “Taina Început de poveste” este uimitoare şi fascinantă, atât datorită urcuşurilor şi coborâşurilor prezentate cu multă căldură de d-na Cristina Mihaela Barbu, cât şi complexităţi trăirilor pe care autoarea le prezintă cu multă sensibilitate şi gingăşie, transformând cuvintele în “bătăi de inimă aşternute pe hârtie”
Cartea debutează cu trei prefeţe conţinând părerile unor personalităţi din domeniul literaturii. Autorul primei introduceri este dl. Nicu Vintilă-Sigibida care o prezintă pe autoare astfel: “La Cristina Barbu întâlnim un spirit ales, o imensă disponibilitate sufletească spre sublim, spre perfecţiune, un spirit critic şi în acelaşi timp, ca o forţă care despică haosul, îndepărtează zgura, mlădiază şi patinează contururile, smulge şi păstrează ce este mai fin şi mai de gust şi pune la îndemâna cititorului, tot ce cultura şi viaţa posedă mai prielnic şi bogat pentru creaţie.“

Ilarion Paunoiu ne oferă în cea de-a doua introducere, părerea sa frumos creionată datorată înţelegerii şi respectului pentru acesta creaţie. “Ceea ce impresionează în acest roman este sinceritatea, pe alocuri dezarmantă, a eroinei, care mărturiseşte trăirea ei zbuciumată, cu tonalităţi de strigăt într-o lume ce nu aude şi nu-i vede toată frământarea lăuntrică, insensibilă şi indiferenţa la tot acest zbucium.”

Ultima prefaţă şi cea mai complexă, după părerea mea, este cea a d-lui Dan Lupescu. Prezentarea acestuia aduce o notă în plus şi prezintă într-un limbaj desăvârşit părerea dânsului despre autoare şi despre acest roman. “În floarea vârstei sale biologice, cea mai frumoasă dintre vârstele de 24 de carate dăruite de Dumnezeu omului -, D-na Cristina Mihaela Barbu debutează editorial fără şovăire, cu un volum remarcabil, demn de toată preţuirea”.“ Mai mult decât atât, scriitura sa are rigoare şi stil, ţinte foarte greu de atins chiar şi pentru mulţi dintre scriitorii consacraţi.“

“Mă numesc Taina şi povestea care urmează este povestea vieţii mele. Banală poveste, după cum banală este şi viaţa dusă, dar sunt momente pe care nu le pot păstra ascunse în suflet, aşteptând să le descopere cineva după ani, vreau să le strig, vreau să rămână, chiar imaterial, pe foi de hârtie. “

Povestea vieţii Taniei începe ca o scrisoare adresată prietenei din copilărie, Carmen. Senzaţia de lectură a unei corespondenţe o vom întâlni frecvent pe întreg parcursul cărţii, prin întrebările adresate acesteia referitoare la sentimentele pe care le resimte ca urmare a unor decizii, prezentarea evenimentelor din viaţa eroinei, dar şi prin părerile pe care ea le cere într-un moment sau altul al vieţii.
“Îţi aduci aminte iernile copilăriei, Carmen?”
“Vreau să trăiesc. Atât. (…) Vreau să-mi retrăiesc toate vârstele. Atât. Vreau să trăiesc cu Dumnezeu! Atât. Poţi, tu, Carmen, prietenă dragă, să mă înţelegi ?”
Fiecare capitol din carte este dedicat unei perioade din viaţa eroinei, alternând trecutul şi prezentul, purtându-ne ca într-o fascinantă călătorie în timp, cu veniri şi plecări repetate!
Personajele romanului sunt membri familiei prezentaţi cu multă dragoste şi respect.
“Ne mai certa mamaia, uneori, ne prindea căţăraţi pe o sondă, nebuni, fără grijă unui pericol şi devenea de-a dreptul rea cu noi, rupea câte o jordea din gutuiul din faţă casei, numai că, atâta timp cât exista tataia, găseam adăpost orice făceam.”

“Tataie este primul om care mi-a arătat calea spre lumina şi m-a învăţat să o parcurg încet, fără grabă în fiecare zi!”
Durerea pierderii acestora este atât de emoţionantă încât îţi transmite întreaga gama de sentimente ale autoarei.
“Să mă aştepţi în cer, tataie!
Să-mi spui din timp, e soare ? E nisip? Copacul străjer al copilăriei noastre este cu tine?”
“Nu trece o zi fără să mă gândesc la ei, nu trece zi în care să nu mă gândesc că puteau să mai trăiască şi mă gândesc ce făceam eu dacă ei ar mai fi trăit, prin moartea lor am murit şi eu puţin, ceva s-a dus definitiv, ceva s-a rupt pentru totdeauna.”

Povestirile din copilărie au nostalgia vremurilor apuse şi se simte căldura unei familii unite, legate prin sentimente şi înţelegere. Povestirea de la aniversarea vârstei de 12 ani când la invitat pe Dumnezeu la masă este preferată mea!
“Doamne, azi este ziua mea, ai vrea să vii la mine? Nu vreau cadouri, vreau să-mi aduci prietenii! Şi i-a adus Dumnezeu. A fost vântul prin părul meu rebel, a fost şi marea lângă mine, nisipul s-a lipit pe picioarele mele, scoicile s-au căţărat pe broderia fetei de masă, iar Dumnezeu râdea.”

Un loc aparte îl ocupă şi pildele a căror morală este descrisă cu o doză de umor binevenită. Descrierile sentimentelor autoarei în ipostaze în care viaţa o pune în repetate rânduri sunt scrise emoţionant, tuburător şi atât de frumos !

“Eram culoare. Eram vis. Eram fiica a soarelui şi al luminii. Aveam vara-n păr, soarele în ochi, eram întâmplarea plină de viaţă. Mă simţeam nemuritoare. Lumea din jur ştia de fericirea mea. O strigam, o cântam, o râdeam. Anii au trecut şi a trecut brusc şi fericirea mea.”
“Vreau viaţa mea înapoi, vreau pacea mea, vreau umbra lui să fiu, şi să-mi ajungă asta.”

Dragostea pentru cei doi copii a căror mamă biologică îi părăseşte, copii pe care îi creşte cu multă grijă şi răbdare, este suportul în care găseşte puterea de a merge mai departe.
Dragostea pentru primul soţ, divorţul care a urmat, cea de-a doua căsătorie cu bucuriile şi tristeţile ce o marchează, poveştile cotidiene în cadrul institutului de cercetare, unde eroina lucrează, sunt doar câteva dintre aspectele întâlnite în romanul de faţă .
“Sunt obosită, dar inima îmi tresare de verdele apărut de peste tot. Doamne, e o beţie în toate sentimentele mele, amestecate de arome crude. E sfârşit de iunie, va fi iulie, va fi august… Renasc ca pasărea Pheonix din propria cenuşă, din oboseală şi epuizare renasc, îmbrăţişez lumea, îmbrăţişez viaţa. Nu dorm pentru că aş pierde clipele în care viaţa răzbate prin piatră. Nu dorm aşteptând vara, verdele pur, sunt verde….nu dorm… mi-e dor de dor…”

“Doamne, câtă dragoste ai pus în inima mea ! Îţi mulţumesc !”
“Îţi mulţumesc că nu ai scufundat niciodată corabia mea de visuri şi finalul tuturor poveştilor mele a fost fericit.”

Recomand cu căldură acest fascinant roman parţial autobiografic şi aştept cu nerăbdare continuarea! Nota mea pentru această carte este 10.

Adresa de unde poate fi achiziţionată cartea:  https://www.facebook.com/cris.mihaela.barbu, aici se poate trimite pe un mesaj privat adresa și numărul de telefon, sau pe adresa de email: cristina_barbu2000@yahoo.co.uk, la fel, unde pot fi contactată autoarea.

                                  Mulţumesc autoarei Cristinei Mihaela Barbu pentru cartea oferită!

Autor: Iliuţa Răduţi

 

by -
7

dincolo de sange-Val McDermidDincolo de sânge de Val McDermid

Titlul original: Beneath The Bleeding
Traducerea: Alina Rogojan
Editura: Litera
Număr pagini: 394
An apariţie: 2011

Romanul este o nouă aventură cu echipa lui Carol Jordan, echipa de elită despre care v-am vorbit în prezentarea romanului “Febra Oaselor“ a aceleiaşi autoare.
Se spune că fazele lunii afectează foarte mult bolnavii psihici, de aceea asistentele de la spitalul Bradfield Moor evita să rămână peste program în acele perioade. Despre spital, un spital de securitate, unii spuneau că este de fapt “un soi de depozit” pentru nebunii periculoşi, alţii îl considerau “un adăpost pentru minţile prea fragile” să facă faţă vieţii de afară, iar restul “un refugiu temporar” până la revenirea la o aparenţă normalitate.
Pentru Tony Hill era locul lui de muncă unde pe lângă tratarea bolnavilor, revedea dosarele pentru eliberarea condiţionată, astfel că, deşi era vineri lucra la un dosar.
Dar luna plină şi eclipsa parţială de lună îşi spun cuvântul şi Lloyd Allen unul din cei mai periculoşi bolnavi ajunge la ideea că la întâlnirea cu creatorul trebuie să ducă cât mai multe suflete cu el. Îl omoară pe infirmier, ia un topor de la echipamentul de incendii şi folosind cartela infirmierului iese pe coridor. Până să fie prins reuşeşte să mai rănească doi asistenţi şi un infirmier şi să-i distrugă lui Tony genunchiul cu toporul, când acesta încearca să dea suficient timp celor trei să se salveze.
Între timp pe stadionul oraşului, la un antrenament, cel mai bun footbalist al echipei cade şi este dus la spital. Iniţial medicii cred că este vorba de o viroză apoi descoperă că a fost otrăvit cu ricină.

Carol revine în oraş după o vizită făcută cu fratele ei părinţilor şi află cele două veşti: footbalistul care e pe moarte şi Tony cu piciorul operat şi imobilizat în spital. Merge la spital unde se întâlneşte cu Vanessa, mama lui Tony, care încerca să-l convingă să semneze nişte hârtii de renunţare, la aşa zisa moştenire din partea bunicii. Prezenţa lui Carol o împiedică, dar hotărăşte să-i dea actele la semnat când va fi sedat şi singur, din fericire va fi împiedicată şi aşa va afla Tony de tatăl său care-i lăsase o moştenire.
Robbie, footbalistul, moare şi asta declanşează cercetările. Echipa îi verifică prietenii, fosta iubita, casă, dar nu găsesc decât un bileţel cu adresa unui site al foştilor elevi ai liceului din Harriestown. Tony ajunge la concluzia că Robbie nu este prima victimă şi cercetând mai găseşte o posibilă crimă, pe Danny Wade tot fost elev al liceului, dar n-o poate convinge pe Carol. Apare şi un hărţuitor al prietenei lui Robbie, dar până la urmă pista nu se confirmă.
Între timp la stadion în timpul unui meci de adio pentru Robbie are loc un atentat cu bombă care aduce după sine sosirea echipei antitero în oraş.
Yousef atentatorul era dintr-o familie normală de musulmani credincioşi care detestă extremismul, după cum declara fraţii şi părinţii lui.
La atentatul de pe stadion moare şi fostul poliţist Tom Cross, medicii cred că e un infarct cauzat de oboseală (ajutase la salvarea victimelor), dar constată că este vorba tot de otrăvire. În acelaşi timp cercetându-l pe atentator constată că nu avea de gând să moară (cum făceau martirii pentru Islam), că avea geanta, actele şi bani pregătite pentru plecare şi chiar o cabană închiriată în Canada.
De fiecare dată în timpul cercetărilor apare liceul unde şi detectivul fusese elev, site-ul pentru absolvenţi şi constant un nume-Jake Anderson.

Tony realizează că cele două cazuri sunt distincte, că de fapt bomba a fost amplasată într-un loc unde nu putea face prea multe victime şi că de fapt cel vizat este un anume Benjamin Diamond, patronul firmei B&R cu care firma familiei lui Yousef-First Fabrics făcea afaceri.
Cazul ucigaşului cu otrava urmează de fapt o anume lista de dorinţe aşa că, Tony îşi dă seama că următoarea victimă ar putea fi Kevin, unul din anchetatori şi el fost elev al aceluiaşi liceu.
Dar cam atât, dacă citiţi cartea veţi vedea relaţiile poliţiei cu cei de la Antitero, cu avocaţii din oficiu, şi chiar cu propriile familii.
În final cele două cazuri se delimitează şi veţi afla ce, sau mai corect cine l-a determinat pe Yousef să detoneze bomba, şi cine a făcut astfel să moară şi el. Şi veţi afla ce poate face lăcomia din oameni şi motivaţiile surprinzătoare pentru care au fost omorâţi cu otravă cei trei. Finalul este mai mult decât surprinzător conform manierei autoarei şi întregul roman ilustrează perfect citatul din prefaţă cărţii ”Dincolo de sângele ce-a mânjit mâinile, simţim/Compasiunea tăioasă a artei vindecătorului./ (T.S.Eliot).
M-a încântat în ambele cărţi modul de a scrie al autoarei, finalurile surprinzătoare.
Aşa că, lectură plăcută!

editura-literaCartea Dincolo de sânge de Val McDermid a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată și librăriile online agreate.

Autor: Arci

’În Anglia victoriană, marcată de turbulenţe politice, o „sfântă“ spaniolă, venită să predice o credinţă proprie, respinsă ca blasfematoare de către biserica oficială, este răpită. "


Legământ de protecţie. Aventuri în epoca victoriană de Anne Perry

Titlul în engleză: A Covenant of protection
Nr. pagini : 269
An apariţie: 2015
Seria Bride: Thomas Pitt
Editura: Alma / Litera
Traducere: Tudor Călin Zarojanu

Anne Perry este o autoare engleză de ficţiune aventuri istorice, născută 28 octombrie 1938.  A devenit cunoscută pentru seria ei, Thomas Pitt şi William Monk. Născută în Blackheath, Londra, fiica fizicianului Dr. Henry Rainsford Hulme, Perry a fost diagnosticată cu tuberculoză de copil şi trimisă la Caraibe şi Africa de Sud, în speranţa că un climat mai cald ar îmbunătăţi sănătatea ei. Până în 2003 ea a publicat 47 de romane, şi mai multe colecţii de povestiri scurte. Pe lângă romanele care au consacrat-o, Anne Perry a scris şi două cărţi fantasy Tathea (1999) şi Come Armageddon (2001). (Sursă Google Wikipedia)

imagine (3)Descriere ‘’În Anglia victoriană, marcată de turbulenţe politice, o „sfântă“ spaniolă, venită să predice o credinţă proprie, respinsă ca blasfematoare de către biserica oficială, este răpită. Două dintre adeptele şi însoţitoarele ei sunt ucise cu o cruzime teribilă.
Thomas Pitt, şef de puţină vreme al Serviciului Special Britanic, investighează o răpire care se dovedeşte a atrage totul în jocul ei periculos: de la izbucnirea unui război cu Spania la liniştea propriei familii şi, nu în ultimul rând, la confruntarea cu propriile greşeli. Un roman captivant în care, până la dezlegarea misterului, albul pare negru, iar sfinţii, demoni.‘’
Cartea debutează cu o discuţie referitoare la pericolul care aplanează asupra eroinei, datorită opiniilor ei religioase şi a furiei pe care acestea le provoacă.
‘’Dacă suntem copii Domnului şi nu doar nişte creaturi ieşite din mâinile Lui, atunci, până la urmă, ar trebui să devenim aşa cum este El, cu puterea de a crea lumi. Nu în această viaţă, dar trebuie să începeimagine (1)m de acum, să facem alegerea care ne va fi calea. Iar maturizarea poate răni. Lecţiile trebuie învăţate, greşelile puse la punct, unele erori plătite. Întrebaţi orice copil dacă i se pare uşor să devină ca tatăl lui, dacă tatăl lui este un om mare. ‘’
Un aspect pe care nu l-am întâlnit în niciuna dintre cărţile citite până acum este acela că, deşi avem o eroină, personajul principal altfel spus, ea va lipsi pe întreg parcursul cărţii, detaliile despre ea, viaţa ei, le vom afla de la ceilalţi! Sofia Delacruz este răpită la începutul cărţii şi găsită undeva pe la ultima pagină…. Norocul nostru este că personajul principal Thomas Pitt, păstrează imagine (2)tradiţia şi îl vom regăsi frecvent, cumva omniprezent în această poveste!
‘’Ce fac ? Caut o englezoaică despre care ştiu că a adoptat Spania drept casă şi a creat o nouă ramură religioasă, care naşte emoţii puternice. Unii dintre discipolii ei cred că e o sfântă, alţii că e nebună şi periculoasă în vremuri în care lumea întreagă este pe marginea haosului. Dacă a fost luată cu violenţa, nu există nici un semn în acest sens, nici o probă şi nimeni n-a făcut vreo cerere de răscumpărare. Dacă, pe de altă parte, a plecat de bunăvoie cu cineva cunoscut…’’
Ne vom confrunta cu două crime înfiorătoare, cu un mobil pentru crimă des întâlnit, banii şi o întreagă reţea de oameni ‘’credincioşi’’. Cum este găsită eroina cărţii, ce mistere se ascund în spatele acestei răpiri, vă las să aflaţi citind acestă carte.

 Detalii din viaţă scriitoarei Anne Perry

“Anne Perry a fost condamnată pentru participarea la uciderea mamei prietenei ei în 1954. După executarea pedepsei, şi-a schimbat numele din Julieta Hulme în Anne Perry. În iunie 1954, la vârsta de 15 ani, Hulme şi cea mai bună prietenă al ei Pauline Parker, au ucis-o mama lui Parker, Honorah Rieper. La 22 iunie 1954 fetele şi Honora Rieper au mers pentru o plimbare în Parcul Victoria, în oraşul Christchurch. Pe o traiectorie izolată, Parker a planificat să o lovească pe mama ei cu o jumătate de cărămidă înfăşurată într-un ciorap. Fetele au presupune că o lovitură ar ucide-o, dar a fost nevoie de mai mult de 20. În timpul procesul părinţii Julietei Hulme le-au separat, ea urmând să meargă în Africa de Sud pentru a stă cu o rudă. Parker şi Hulme au avut procesul în Christchurch în 1954 şi au fost găsite vinovate la 29 august acelaşi an. Deoarece erau prea mici pentru a fi luate în considerare pentru pedeapsa cu moartea în conformitate cu legislaţia din Noua Zeelandă, la momentul respectiv, au fost condamnate să fie “reţinute la plăcerea Maiestăţii Sale”. În practică, au fost reţinute la discreţia ministrului justiţiei.’’ (Sursă Google Wikipedia)

editura-literaCartea Legământ de protecţie. Aventuri în epoca victoriană de Anne Perry a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată și librăriile online agreate.

Autor: Iliuţa Răduţi

by -
13

Febra oaselor Val McDermidFebra oaselor de Val McDermid

Titlul original: Fever of The Bone

Traducerea: Carmen Ion

Editura Litera
Număr pagini: 418
An apariţie: 2011

Mă aşteptam la un thriller, conform prezentării de pe coperta, dar nu mă aşteptam să nu pot, literalmente, să las cartea din mână. Este o carte foarte bine scrisă, acţiunea este alertă, curge firesc de parcă ai viziona un film, descrierile sunt puţine şi doar acolo unde sunt absolut necesare de parcă ar spune: nu vreau să te fac să pierzi vremea, vreau doar să vezi cum e viaţa.
Am să vă prezint puţin echipa de investigatori pentru că ne vom întâlni cu ei şi în celălalt roman.
Carol Jordan, sub conducerea fostului comandant John Brandon, îşi făcuse o echipa de elită din oameni speciali, sfătuită fiind şi de prietenul ei psiholog şi profiler Tony Hill. Şedinţele cu echipa le ţinea în locuri neconvenţionale, de exemplu în pub, deoarece ştia din instinct că oamenii se comportă altfel când se simt neîngrădiţi, iar Tony îi oferise şi o explicaţie: ”Scoate-i pe oameni din matca lor, şi toate inhibiţiile sar în aer. Se vor simţi uşor debusolaţi la început, dar vor încerca să compenseze dându-şi aere. Şi asta îi va face să devină mai creativi, mai inventivi. Perspectivele noi şi viziunile proaspete se numără printre lucrurile cele mai dificile de obţinut,mai ales în organizaţii puternic ierarhizate precum forţele de poliţie.”

Este important pentru că o echipă specială este tot timpul sub lupă, mai ales când apare un nou şef- James Blake, care încearcă să se afirme făcând reduceri de buget şi consideră că un profiler renumit ca Tony este prea scump, atâta timp cât există elevi pregătiţi la academia de poliţie (culmea şi de Tony).
Echipa este eterogenă şi probabil şi de aceea foarte bună. Stacey Chen, geniu ICT (informaţii şi comunicaţii pe internet), o femeie care ştie exact ce vrea, consecventă, dar impenetrabilă, lucrează cu poliţia de plăcere (câştigurile ei fiind dintr-un software produs de ea). Comisarul Paula McIntyre, un foarte bun poliţist, gata să renunţe la meserie dintr-un sentiment de culpă, îi murise un partener. Munca o afectează la fel de mult ca pe Carol, care a fost trădată de oamenii pe care ar fi trebuit să se bazeze, dar pe amândouă le ajută Tony să-şi revină.

Kevin Matthews-sergent-omul cu care lucra de cel mai mult timp, deoarece colaboraseră la primul caz de crimă din Bradfield atunci când carieră lui Carol luase avânt. Cris Devine-sergent-plecată momentan în concediu cu partenerul ei. Sam Evans un detectiv foarte bun, charismatic, ambiţios şi tenace. Caractere, firi, talente diferite, dar împreună erau grozavi.
Echipa se ocupă de cazuri noi, dar şi de cazuri vechi cum era cel al dispariţiei Danutei Barnes şi al copilului ei, pe care până la urmă perseverenţa lui Sam (care nu lasă nimic la voia întâmplării), flerul lui şi cooperarea celorlalţi din echipa îl fac să-l rezolve şi să-l poată acuză de crimă pe Nigel Barnes (soţ şi tată).
Povestea cărţii debutează de fapt cu moartea unei adolescente, Jennifer Maidment din West Marcia-Wochester şi Tony Hill este chemat de poliţia de acolo ca profiler. Coincidenţă că Tony se gândea exact la o vizită în acel oraş (pentru a-şi rezolva unele probleme de familie) este prea mare aşa că se hotărăşte să meargă şi să rezolve dacă se poate ambele lucruri. Crescut de două femei egoiste şi rele, mama şi bunica, hotărâte din cauza naşterii lui, dar şi a firii lor insensibile să-l facă să se creadă un nimic, îşi depăşeşte viaţa de iad şi-l determină să devină un psiholog foarte bun. Se trezeşte dintr-o dată cu o moştenire lăsată de tatăl lui, despre care nu ştia nimic, pentru că mama lui nu vorbea deloc despre el, şi credea că de fapt l-a abandonat.
În timp ce Tony cercetează cazul lui Jennifer şi mai află câte ceva despre propriul trecut, Carol şi echipa se confruntă cu moartea unor tineri: Gary, Daniel, Seth, tineri liniştiţi, crescuţi în familii bune.

Cercetările îi duc la concluzia că, toţi tinerii foloseau reţeaua de socializare Rig Marole, fiecare vorbea cu o persoană care se identifica cu două litere JJ, ZZ, BB, DD, şi după ce află ce-şi doreau se oferea să-i ajute şi totodată le spunea că le va comunica un mare secret. Fiecare şi-a dat întâlnire cu persoană respectivă, în secret, după care n-a mai ajuns acasă, iar pagina respectivă cu convorbiri era ştearsă din reţea. Fiecare a fost găsit la scurt timp, doar câteva ore, ucis prin asfixiere cu o pungă da nailon, cu organele genitale mutilate, dar surprinzător erau drogate, dar nu erau violate. Autoarea ne trece prin săli de autopsie, spitale, prin cercetările întreprinse, prin modalitatea cum se lua legătura cu aparţinătorii, vorbindu-ne câte puţin şi despre viaţa personală a anchetatorilor-oameni cu familii, vise, dorinţe, temeri şi hotărâri, prin maşinaţiunile şi politica şefilor de poliţie.
La întoarcere Tony realizează similitudinea cazurilor, al lui şi cazurile echipei, îşi dă seama că tinerii seamănă mult din punct de vedere fizic şi că toate cazurile au aceleaşi caracteristici ceea ce duce la concluzia existenţei unui criminal în serie.
Nu vă mai povestesc, vă spun doar că echipa găseşte criminalul în cazul tinerilor (criminal care te surprinde ca gen, motivaţie, cruzime), dar va rezolva şi cazul vechi. Tony îşi va rezolva problemele, care te vor surprinde din nou.
Aşa că, pregăteşte-te de un maraton, pentru că nu vei putea închide cartea până nu ajungi la final.

editura-literaCartea Febra oaselor de Val McDermid a fost oferită pentru recenzie de către Editura Litera. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată și librăriile online agreate.

Autor: Arci

Un târg neobişnuit de Mary Jo Putney

Titlul în engleză: The Bartered Bride
Traducere: Oana Adriana Duţă
Editura Lira/Litera
Nr. pagini : 374
An apariţie: 2014

Seria Bride: Copilul sălbatic, Mireasa din China, Un târg neobişnuit

Mary Jo Putney este unul dintre cei mai bine vânduţi autori americani de ficţiune romantic, bucurându-se de o prezenţa permanentă în topurile publicaţiilor.” Lumea pe care autoarea o creează în romanele sale, este o lume în care doar cei puternici reuşesc să meargă mai departe, personajele prin nobleţea, curajul şi abnegaţia de care dau dovadă devin eroi preferaţi pentru cei care îndrăgesc acest gen literar. Cartea de faţă ne deschide un nou orizont şi anume trăirile unor europeni în Indiile de Est, trăiri marcate de obiceiurile, superstiţiile şi modul de gândire al localnicilor. Aventurierul şi negustorul american Gavin Eliott în drumul lui spre Anglia, opreşte pe o insula numită Maduri unde vizitând oraşul ajunge la un tărg de sclavi. Aici, spre stupoarea lui constată că, o europeancă era una dintre sclavele aduse pentru vânzare. Încearcă să o cumpere, nu reuşeşte, în schimb ajunge la o înţelegere cu sultanul Kasan şi anume să participle la un joc tradiţional care nu era ferit de pericole, numit Singa Mainam, Jocul Leului în schimbul eliberării Alexandrei Warren.
Cele cinci probe ale jocului sunt “deliciile” multor pagini în care veţi trăi întreaga gamă de sentimente, tristeţe, furie, nelinişte, bucurie şi la un moment dat chiar începi să te rogi !
“Se aruncă de cinci ori un zar special, cu douăsprezece feţe, iar eu trebuie să încerc sarcina indicată de zar.
Am dreptul să refuz o sarcină care îmi depăşeşte capacităţile”
 “Ştiu care sunt condiţiile înţelegerii tale cu Kasan. Dumnezeule, Gavin, cum ai putut să-ţi rişti zece ani din viaţă de dragul unei femei pe care abia o cunoşti? În Evul Mediu, oamenii ca tine erau consideraţi sfinţi.
— Nu sunt sfânt, Alex, spuse el mirat. Doar că… cum aş putea să mă privesc în oglindă ştiind că am abandonat în sclavie o femeie din acelaşi neam?
— Pentru mine asta înseamnă că eşti sfânt. Sau cel puţin că eşti curajos şi un om de onoare, peste orice măsură. După câte a trebuit să înduri, nu îţi doreşti să nu fi trecut niciodată pe la târgul de sclavi? El ezită; era prea sincer că să mintă.
— Ar fi fost mai uşor dacă nu te-aş fi văzut, dar cine spune că mai uşor e mai bine? Majoritatea lucrurilor de valoare necesită eforturi.
— Să-ţi pierzi controlul asupra propriei vieţi nu poate fi mai bine.’”

Un targ neobisnuitAlexandra Warren, fiica Catherinei Kenyon (eroina îndrăgitului roman Curcubeie sfărâmate) ajunge sclavă după ce nava cu care călătorea spre Anglia este atacată de piraţi, moment în care este despărţită şi de fiica ei Katie. Cele şase luni de sclavie în care teama pentru fiica ei şi pentru propria viaţă este permanentă, o schimbă într-un mod ce pare ireversibli la vremea aceea.
“Spre deosebire de Payaman, lui Bhudy îi plăcea rezistenţa. Când m-am luptat, şi-a chemat gărzile şi…şi m-au legat în lanţuri. Nu eram prima. Pe podeaua dormitorului lui Bhudy erau prinde cârlige de alamă.
Gavin făcu o mişcare bruscă, involuntară.
“-Cât de des s-a întâmplat asta ?
-Oricând se plictisea de femeile supuse. Dar după câteva luni şi el s-a hotărât că nu merităm osteneală, răspunse ea ridicându-se şi începând să se foiască prin camera. Ca să mă înveţe o lecţie, s-a hotărât să mă vândă la o licitaţie publică. M-a legat din nou de podea şi m-a violat pentru ultima dată. Apoi….apoi şi-a pus gărzile să mă violeze.”

Atrocităţile la care este supusă explică reţinerile şi schimbările, dintr-o femeie caldă şi iubitoare într-o femei dispusă să înveţe tainele luptei corp la corp, în dorinţa de a riposta.
Prima probă în Jocul Leului constă în escaladarea unei stânci aproape verticală din piatră vulcanică, denumită Stanca Plângerilor. Se va dovedi că este cea mai uşoară dintre probe, restul fiind deosebit de riscante, cum ar fi lupta cu dragonul, Pentjak silat corp la corp cu sultanul Kasan! Cea mai grotească este ultima, denumită Adorarea Zeiţei. Nu vă dau detalii, le veţi afla cu siguranţă citind această minunată carte. Va reuşi Gavin să treacă peste cele cinci probe, îşi va respecta sultanul partea de înţelegere stabilită, Alexandra îşi va întâlni fiica, vor ajunge acasă într-un final? Sunt multe întrebări şi cartea rezervă multe suprize celor care doresc să o citească!

 Nota mea pentru carte este 9.5.

Autor: Iliuţa Răduţi

Crimă în poziţie de ofsaid de Ioana Dumitrăchescu, Mircea Gavriluţ-recenzie

Autor spiritual şi life coach. Sunt aici sa aduc iubirea, pacea, lumina şi bucuria în sufletele oamenilor www.ioanadumitrachescu.com.”
 “Ivan Marinescu are de rezolvat un caz al vieţii lui. Un fotbalist mort pe teren. Nu este pasionat de fotbal, chiar nu poate înţelege cum oamenii se uită la 11 trişti ce aleargă după o minge.”

O poveste poliţistă şi nu numai, foarte interesantă!

Ivan Marinescu dintr-o familie cu un tată poliţist, căzut la datorie, mama, o femeie simplă care încearcă din răsputeri să fie şi mamă şi tată, dar îl “scapă din mână”. Intră într-o gaşcă cu dealeri de droguri, bea, se bate, dar se trezeşte la realitate în clasa a 12-a când cei din jurul lui sunt arestaţi. Se adună, termină şcoala, face armata, merge la academia de poliţie, termină şi ajunge comisar, se îndrăgosteşte, mai mult de fizicul Cameliei, fără să ştie mare lucru despre ea şi se căsătoreşte. Viaţa lor se desfăşoară normal sau monoton până la moartea pe stadion, în timpul unui meci, a unui tânăr footbalist. Ivan Marinescu primeşte cazul şi abia în cursul cercetărilor ni se relevă dualitatea firii comisarului, care îmbină de fapt modul de-a fi al unui “miliţian” cu cel al unui poliţist, convingerea că prin constrângere şi uneori bătaie poţi rezolva problemele şi găsi vinovaţii, că numai el pentru că este comisar are dreptate. Cercetările îl pun în diferite situaţii neplăcute, dar are tenacitatea unui bulldog şi cu toate piedicile moartea unui al doilea footbalist, în aceleaşi condiţii ca şi primul, îl fac să caute cu determinare ucigaşul. Asta îl face să-şi neglijeze puţin soţia, care lucrează ca şi psiholog .

Autorii ne spun o poveste fără înflorituri, fără descrieri inutile, acţiunea curge firesc, elementele se îmbină cu un oarecare umor amar pe alocuri, viaţa comisarului îmbină serviciul cu căsnicia, cercetările lui intersectează vieţile altor oameni: colegi, suporteri sportivi, footbalisti, relevă răzbunări vechi şi rivalităţi şi ascunse poveşti de iubire, vorba francezilor “cherchez la femme”!.
Comisarul este surprins de ceea ce descoperă, de lucrurile din jurul lui pe care nu le observase, de oamenii pe care credea că-i cunoaşte şi mai ales de criminal.
Cartea nu este doar un roman de acţiune este şi o frescă a societăţii din ziua de azi, ne relevă fapte şi caractere pe care dacă privim atent în jurul nostru le putem cu uşurinţă remarca (vezi ascensiunea comisarului şi a soţiei acestuia).
Şi după ce citeşti romanul ajungi să-ţi pui şi tu întrebarea ”cât de departe ai merge pentru persoana iubită?!!”
Dacă v-am făcut curioşi şi vreţi să ştiţi cine e criminalul citiţi cartea.

Autor: Arci

Scrisori catre ingeri de Florina Sanda CojocaruScrisori către îngeri de Florina Sanda Cojocaru

Editura Pim, Iași,  2015
Pagini: 201

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

După cum bine știți, imediat după ce am lecturat romanul „El a ales” al autoarei Florina Sanda Cojocaru, am început și volumul II „Scrisori către Îngeri”!
O recenzie pe care am promis-o de ceva timp, dar la început impactul cărții asupra lumii mele interioare nu m-a lăsat să-mi aștern gândurile pe hârtie, iar mai apoi lipsa de timp…
Un roman la fel de captivant, sfâșietor, emoționant până la lacrimi, care se citește cu un permanent nod în gât, o lectură ce te ridică în înaltul cerului ca apoi să te „prăbușească” exact ca un avion în cădere liberă!
Dacă, citind „El a ales” uiți efectiv să mai respiri, țin să vă atrag atenția ca și acest al doilea volum vă va crea probleme cu respirația, iar bătăile inimii vor fi din ce în ce mai sacadate.

În primul roman i-am cunoscut pe Andreea și Alex, cei doi adolescenți care s-au îndrăgostit, iar apoi viața i-a supus la prea multe încercări, i-a maturizat prea curând și prea dur.
După ce-am trăit alături de ei și le-am simțit tot tumultul interior, furia, neputința și chinul, am fost martori la toată drama, suferința și necazurile apăsătoare din viața lor, acum, în volumul al doilea, ne alăturăm Andreei și lui Alex în viața lor de adulți, de părinți, de oameni cu un trecut dureros și aparent fără speranță.
O vedem pe Andreea în postura de mamă singură, mama unei fetițe minunate. Trăim alături de ea grijile, temerile și preocupările unui părinte față de fiica ce crește văzând cu ochii, iar apoi adolescentă fiind, are tendința de-a intra într-o relație nepotrivită.
Aflăm ce s-a întâmplat cu Alex, cum a trecut prin chinurile bolii, cum a fost el afectat de trecerea timpului, cum a fost relația lui cu Roxana, îngerul lui blond…
Un înger care l-a îngrijit, l-a călăuzit și i-a fost alături în cele mai negre momente, dar pe care l-a pierdut…
A rămas în urma lui doar cu „Scrisori către Îngeri”, un blog pentru persoane pierdute așa ca el, pentru acele persoane care nu mai au curajul și tăria de-a privi în viitor, de-a încerca să vadă luminița de la capătul tunelului, pentru oameni prea încercați de soartă, prea marcați de suferință…
Un blog creat cu drag de Roxana, din dragoste pentru viață, din iubire pentru Alex, pentru oameni, pentru o a doua șansă… creat cu dăruire, bunătate, pasiune, puritate și muuultă voință… de un ÎNGER!

Aflăm prin prisma Andreei că deși „a ajuns acolo unde a dorit să ajungă: să aibă bani, să fie o persoană puternică și să călătorească nu doar cu gândul”, „astăzi doare mai mult ca niciodată trecutul”.
Iar „câteodată ai nevoie doar de câteva vorbe de la o singură persoană. Aproape nu bagi în seamă cuvintele celorlalți, cât ar fi de frumoase și de bine intenționate”.
Îl vedem și pe Alex prins într-o căsnicie cu Dana, tânara rebelă cunoscută pe patul de spital. Spun „prins” pentru că el n-a putut trece peste pierderea îngerului său, Roxana.
Un mariaj în care, treptat, se rup unul de celălalt, se distanțează încet dar sigur… „Și totuși, ce facem în timpul în care nu facem dragoste, timpul în care ar trebui să vorbim unul cu altul, despre ceea ce ne-ar putea despărți? Ce să-i spun femeii de lângă mine, când tocmai preocupările mele nu-i sunt pe plac?”
Viața i-o scoate în cale pe Eva – o femeie care are deja în spate un sac de probleme „Eva pare persoana potrivită și totuși… Îmi aparține și nu-mi aparține” – și, tot viața i-o ia și pe aceasta într-un mod crud care-l împinge pe Alex pe marginea prăpastiei…
Pe de altă parte, Andreea înfruntă demoni ai trecutului, atât ai ei, cât și ai familiei ei; reglează conturi și plătește polițe mai vechi cu rudele care i-au întors spatele când a avut nevoie, cu familia celui care i-a fost soț, prieten loial, confident…
Trăim alături de ea deznădejdea unor iubiri imposibile, a unei iubiri sincere și devotate, dar de scurtă durată, a unor relații efemere și a unor iluzii amare…
Și „pentru că am plâns prea mult, pentru că am strâns pumnii […] pentru că mi-e greață de ipocrizie și de prostie, pentru că am răbdat… Pentru că am pierdut totul, pentru că mă reinventez. Nu știu să mă mai bucur. Aproape că nu mai știu. […] Îmi înghit cuvintele. Ele nu își au rostul. Pentru că iert, dar nu uit. Pentru că dor.”, învățăm pas cu pas, alături de protagoniștii cărții, să ne regăsim, să ne împăcăm cu trecutul pentru a avea un prezent care poate construi un viitor „cauți cât mai departe, alegi drumurile cele mai dificiile, iar fericirea e la două minute distanță de tine, prea accesibilă, prea aproape, ai spune, de aceea nici nu ți-a trecut prin cap să renunți vreodată la drumuri”.

Aș putea vorbi la nesfârșit, aș putea povesti și dezbate „Scrisori către Îngeri” fără oprire… însă și așa, mă tem să nu fi divulgat prea mult! :D
Nu aș vrea să vă dezvălui prea multe, dar atât vă spun: RECOMAND cu toată încrederea și acest volum II, împreună cu primul volum!
„El a ales” ne-a prezentat personajele, copilăria și trecutul lor dureros și întunecat, iar „Scrisori către Îngeri” ne poartă la maturitate, vedem familii, căsnicii și trădări, și parcurgem drumul anevoios spre regăsire – regăsire ca indivizi și suflete!
Alex: „Sunt atât de simplu pe cât par de complicat. Am nevoie doar de cineva care să mă înțeleagă”.
Andreea: „Am nevoie de liniștea sufletului său pentru liniștea zbuciumului meu. Am nevoie să mă simt femeie”.
Cred că am vorbit deja prea mult…
Mulțumesc frumos și din suflet autoarei pentru aceste două cărți absolut fabuloase, desprinse din… viață!
Și mulțumesc celor care veți citi această recenzie!

Recenzie cititor: autor Denisa

El a alesEl a ales de Florina Sanda Cojocaru

Editura Pim, Iași, 2014
Pagini: 221

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

Mda… nici nu știu cu ce să încep! Știu, se spune „cu începutul”, numai că eu încă nu mă pot aduna foarte bine (deși am terminat lectura, sâmbătă pe la 3 a.m.) și sper să reușesc să transmit toate trăirile și emoțiile pe care le-am experimentat eu citind această carte!

Trebuie să încep prin a vă spune că am descoperit această carte din pură întâmplare, o carte despre care nu știam nimic, scrisă de o autoare de care nu auzisem, dar care m-a impresionat și m-a uimit într-un mod plăcut, m-a făcut să realizez (dacă încă mai aveam îndoieli) că avem scriitori români excepționali, care scriu absolut superb, iar „El a ales” este una din cărțile citite în ultima perioadă care m-a răvășit, m-a cutremurat, mi-a oprit respirația, ca mai apoi să mă facă să respir cu greutate…
Este acea carte care te ține cu sufletul la gură, care te ține pe jar, care te face să trăiești cu personajele, să le simți zbuciumul… este acea carte care face toate astea și dacă ar fi pură ficțiune… dar când afli că de fapt este inspirată după un caz real… citești, trăiești pe nerăsuflate și cu ochii-n lacrimi!

Dar, să vă dau detalii, nu?
O cunoaștem pe Andreea: fata brunetă cu ochi frumoși și parul cârlionțat. Este elevă în ultimul an de liceu și visează! Visează la o lume mai bună, la o lume mai frumoasă, o lume unde-și va găsi și ea locul și-și va putea, poate, îndeplini visele!

Tânăra provine dintr-o familie săracă, fără posibilități… tatăl un bețiv notoriu, care de fiecare dată când întrece numărul paharelor își bate soția; mama, o femeie simplă, trecută prin multe, stă și-ndură bătăile tatălui, lucrează de dimineața până seara, iar puținii bani câştigați cu trudă se duc pe alcool; iar frățiorul mai mic, Dan (poreclit Puștiu), un copil frumos, isteț, dar născut în familia nepotrivită, se apucă de găinării, mici „afaceri” cu oameni dubioși, să ajute și el mama să pună seara ceva pe masă.
Facem cunoștință și cu Alex, băiatul viselor Andreei și cel mai bun prieten, „fratele” mai mare a lui Dan. Alex, de aceeași vârstă cu tânăra, doar că la alt liceu, locuiește cu mama sa, Lolo, cu care are o relație foarte apropiată, iar tatăl, George, este plecat cu un contract de muncă în Anglia.
Îi cunoaștem pe amândoi în perioada de liceu, în perioada adolescenței, când încă mai credeau în vise, când încă mai aveau speranța în suflet.
Vedem că deși Andreea are un trai nefericit și suferă zi de zi alături de frațiorul său, încă mai are puterea de-a visa, încă mai crede în minuni, în dragostea ei pură pentru Alex! „Trăia clipa care i se oferea pentru că viitorul era departe, chiar foarte departe”…
Și totuși, atunci când îndrăznești să visezi prea mult și să-ți asumi riscul de-a ți le îndeplini, mai devreme sau mai târziu, vine și „plata”!
Așa s-a întâmplat și în cazul celor doi îndrăgostiți, atunci când erau fericiți, formau un cuplu și visau la un viitor împreună, soarta i-a lovit în față! Printr-o întâmplare nefericită, anturajul îndoielnic în care intrase Pustiu, s-a răzbunat pe cei doi: Alex a ajuns în spital bătut măr, iar Andreea violată… Cu toate astea părinții ei nu au depus plângere, nu au făcut nimic împotriva acelor indivizi… s-au bucurat de câțiva bănuți care i-au ajutat să mai plătească din datorii, în schimbul tăcerii lor…
Alex nu a putut înţelege lucrul acesta, nu a stat s-o asculte pe Andreea, să audă varianta ei și a învinovățit-o pentru tot…
Așa, s-au despărțit! Povestea lor s-a încheiat înainte de-a începe efectiv…

Revedem aceleași personaje peste ani…
O regăsim pe Andreea, la fel de frumoasă, dar mai puțin visătoare, care din cauza unor „animale cu chipuri de oameni” care au abuzat-o fizic și psihic, au bătut-o, au drogat-o, se consideră un leș, o scursură a societății, un gunoi uman, „doar un manechin” care ajunge să-și vândă trupul, dar nu și sufletul, lucrând ca dansatoare în Japonia…
Îl revedem și pe Alex care este doar o umbră a ceea ce a fost odată… din tânărul frumos și plin de viață, optimist și amuzant, acum este doar un tânăr obosit, slăbit, măcinat de o boală cruntă: leucemie acută limfoblastică. „Am obosit să gândesc, obosesc să trăiesc… Voi muri obosind?”

De aici începe adevărata dramă a cărții, adevărata tragedie a personajelor, a unor tineri consumați de sărăcie, zdruncinați de boală…
Trăim alături de Andreea toată suferința, îi simțim frământările şi zbuciumul sufletesc, trecem alături de ea prin toate nenorocirile și pierderile materiale, emoționale… împreună cu Alex suportăm chinul, suferim de boală, devenim cinici, sarcastici și fără speranță, aşteptând, poate, un miracol și întrebându-ne dacă-l și merităm, alături de veșnica întrebare „De ce eu?”… o vedem pe Lolo cum suferă, cum îi este alături copilului ei drag, ros pe dinăuntru, distrus pe dinafară de o boală urâtă și greu de îndurat! Vedem neputința unei mame în fața unei boli violente…
Trăim lângă aceste personaje toată drama, ne simțim neputincioși, le simțim dezolarea și pustiul apăsător, trecem prin amărăciunea acestora și pătimim cu fiecare cuvânt, virgulă…
Intrăm într-un iureș amețitor, într-un carusel de emoții și trăiri, într-un montagne russe de întâmplări nefericite!
Mai mult de atât nu vă mai spun că ar însemna să vă povestesc toată cartea, și-n plus nici nu ştiu ce să vă mai spun… pentru că ar fi atâtea de spus, atâtea de povestit, atâtea de dezbătut…

Vă las să descoperiți singuri dacă Andreea va reuși să se abată de la drumul ales, să iasă din acel hău al existenței sale; dacă Alex va trăi și pentru cât timp; vă las să aflați ce s-a întâmplat cu familiile celor doi tineri și să vedeți cum viaţa de multe ori ne poartă pe drumuri paralele, dar care la un moment dat își „dau întâlnire” în intersecție…

„El a ales” nu este doar o carte, este o lecție de viaţă! Este povestea autentică a unor suflete necăjite, unde iubirea este exprimată în toate formele ei (iubirea de mamă, prima dragoste, iubirea pentru semeni)!

Fragment din frământările lui Alex:
Cum este viața unui bolnav? Plictisitoare, privită pe dinafară. Înăuntru-mi, culorile se accentuează. Prind viață, trăirile sunt maxime. E ca și cum anotimpurile ar conviețui în trupul meu obosit, iar soarele ar răsări dintre umerii costelivi și mi-ar apune în palme.
Ce am fost? O carte cu coperți strălucitoare și cu un cuprins banal. […] Sper să mai am coli albe. Și cum mi-e dor uneori de banalul din mine!”

Singurătatea Andreei exprimată în cuvinte:
Magia sărbătorilor nu stătea în banii din buzunare. Conta până la urmă pe cine ai alături, cui îi spui: „La mulți ani!”, pe cine porți în inimă”.

Doamne, o carte… o poveste… o întâmplare din realitate… din realitatea cuiva!
O poveste cutremurătoare, intensă, emoționantă până la lacrimi și chiar mai mult… „dincolo de cuvinte”!

Personal, MULȚUMESC din suflet, autoarei pentru că mi-a dat ocazia de-a citi ceva atât de formidabil!

Recenzie cititor: autor Denisa

by -
11
Iluzoria vulpe a fericirii de Doina Popescu

Editura: Adenium
An apariţie: 2014
Număr pagini: 246

“Un roman despre „durerea distilată în esențe tari“, despre dorul propriei regăsiri în și alături de ceilalți. Cele șase personaje centrale își joacă destinele la ruletă, iar firul roșu care le leagă îl constituie eșecul și degradarea perpetuă.”

Romanul Doinei Popescu m-a surprins din toate punctele de vedere. Mă aşteptăm la o poveste ”călduţă” şi m-am trezit într-o mare de introspecţie şi filozofie a vieţii.
Un grup de şase români se întâlneşte în Istanbul la Hagia Sofia şi se tot revăd şase zile la rând în acelaşi loc, în basilica bizantină, fără vreo înţelegere prealabilă. Întorşi acasă păstrează obiceiul de-a se întâlni, de data asta în “Lăptăria” un local din Bucureşti. Zâna ziaristă, conduce o mică firmă de publicitate, Radu predă managmentul afacerilor la facultate, Ana, o fată pragmatică, lucrează la o firmă, Cristian conduce un mini imperiu financiar, Iulia, care renunţase la studii,  se mulţumea cu statutul de soţie trofeu a unui om de afaceri şi Aurora cea care şi povesteşte, profesoară la o şcoală de cartier. Aurora îşi împarte zilele între şcoală şi “Lăptărie” în discuţii cu prietenii, într-o relaţie care a devenit mai mult un obicei călduţ, în momente de spaima, introspecţie, comparare a vieţii ei cu cea a prietenilor, încercări să se regăsească.

Autoarea face o frescă reală a societăţii de azi, purtându-ne în drumuri prin Bucureşti, prezentându-ne interacţiuni umane.
Romanul este unul filozofic şi psihologic care te determina să-ţi pui multe întrebări, şi mi s-a părut foarte potrivit motto-ul ”oricum viaţa e o mare dezordine”
Dacă vreţi să aflaţi ce s-a întâmplat cu personajele, mai ales că soarta lor e surprinzătoare, citiţi cartea.

 

Comisarul Corcoduşă de Adrian Buzdugan

Editura: Adenium
An apariţie: 2014

O scriere greu de încadrat în genuri literare, un policier umoristic absurd, neoavangardist, în cinci episoade, despre un justițiar autohton, ce „rezolvă” cazuri în diverse colțuri ale lumii: Italia (Dragoste și corcodușe la Palermo, Fiica lui Corcodușă), Franța (Filiera durerii), Arabia (Mecca) și Rusia (Moscova nu crede în gloanțe). Ca personaj neaoș și, totodată, cosmopolit, comisarul Corcodușă va păși cu siguranță în istoriile literare, ridicându-se la înălțimea marilor detectivi ai literaturii polițiste.”

După titlu te aştepţi să citeşti un roman de acţiune, cu un comisar minune, care rezolvă cazuri peste tot în lume şi normal iese învingător de fiecare dată.

Dar surpriză…. romanul te dă complet peste cap, “comisarul” pare mai degrabă un nebun bătăuş, care rezolvă nişte cazuri reale sau imaginare, în stilul lui propriu. Totul este un amalgam, ca nişte imagini din diferite filme luate şi puse împreună. Fiecare capitol are o descriere, care nu se prea potriveşte cu conţinutul, comisarul te poartă prin toată lumea, dar nici cronologia nici informaţiile nu se potrivesc, iar comportamentul comisarului pare mai mult al unui psihopat. Pe alocuri vedem câte o fărâmă din realitatea de zi cu zi, unele amintiri din trecut sau unele premoniţii din viitor. Pare mai mult o satiră a vieţii unui comisar.
Este totuşi un roman cu poveşti amuzante pentru amatorii de gen.  N-am să vă spun că mi-a plăcut pentru că nu aş fi sinceră şi nici nu sunt amatoare a acestui gen de literatură.  Totuşi cum gusturile diferă de la om la om vă invit să citiţi cartea şi să vă spuneţi părerea.

editura-adenium-logo

Cărţile au fost oferite pentru recenzie de către Editura Adenium. Pot fi comandate de pe site-ul Editura Adenium. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Arci

by -
10

Al şaptelea Lincorn de Kelly Jones

Titlul original: The Seventh Unicorn
Traducerea: Carmen Patac
Editura: Humanitas Fiction
An apariție: 2007
Număr pagini: 375

 

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

O fascinantă vânătoare de comori.” (The Poisoned Pen)

“O lectură obligatorie pentru amatorii de mistere, de istorie, de artă şi pentru romantici. Un roman scris impecabil.” (Romance Reader’s)

O carte primită premiu de la “LITERATURĂ PE TOCURI” mulţumesc fetelor, mi-a plăcut enorm.
Cu ce să încep? Încep cu mitologia? Da, vorbim despre un personaj mitic licornul: “Originea licornului este un mister, asemenea naşterii lui Isus”. Eu ştiu că este personajul care se arată doar fecioarelor, pure, virgine, un cal alb, cu un corn în frunte, un fel de Pegas, dar cine ştie exact să îl descrie.
Din cartea aceasta, licornul are multe semnificaţii. El ia forma iubitului fetei din minunatele tapiserii care ne sunt prezentate.

Adele Le Viste, este o frumoasă domniţă din Evul mediu. Ea îşi petrecea timpul în grădinile castelului tatălui său. Îndeletnicirea sa este pictura, astfel o găseşte maestrul tapiser, cel care a fost angajat să facă un set de tapiserii pentru familia fetei. Când desenele ei înfăţişează cele patru surorii, dar simbolizează şi cele patru simţuri importante ale omului, când licornul este înfăţişat maiestuos în desene, miile de flori cuprinse sub mâna măiastră a lui Adele, tapiserul şi-a dat seama că a găsit modelul tapiseriilor.
În zilele noastre, Alex Pellier, curator al muzeului Cluny, din Paris, va face o vizită mănăstirii Sainte Blandine, în urmă unei scrisori în care se anunţă că ar fi unele obiecte din epoca medievală târzie, posibil şi tapiserii. Cum Alex, are la muzeul unde lucrează celebra colecţie “Doamna şi Licornul”, nişte tapiserii superbe, care înfăţişează doar trei fiice şi licornul, o superbă colecţie medievală, se gândeşte că poate călugăriţele au ceva valoros, sau poate nu.

Vizitele sale repetate, vor duce la dezvăluirea unor desene vechi foarte valoroase, care se pare că sunt cele din tapiseriile superbe de la muzeu. Alex descoperă un desen în plus, ceva ce nu apare pe tapiserii, o fată superbă goală cu un licorn în poală, dar se pare că descoperă şi numele – Adele.
Jake, este un american din Montana, care a studiat pictura la Paris, şi care se pare că a fost îndrăgostit de Alex. Alex s-a căsătorit cu un bărbat mai bogat, are o fetiţă de şapte ani şi este văduvă. Americanul nostru îşi lasă meseria de profesor, logodnica, şi vine la Paris. Se pare că la vârsta de 35 de ani vrea să vadă unde îl duce viaţă.

Cu gândul la iubita din tinereţe, el va încerca să îşi pună ordine în viaţa. Totul este dat peste cap cu întâlnirea celor doi, cu chemarea lui pentru a reproduce desenele găsite la mănăstire şi cu ajutorul dat lui Alex în găsirea celei de-a şaptea tapiserii despre care nu se ştie nimic.
Când superba tapiserie va fi descoperită, măicuţele o vor ruga pe Alex să o vândă, iar cu banii obţinuţi să poată întreţine ordinul măicuţelor care sunt foarte bătrâne.

De aici încolo va începe lupta pentru tapiserie, mai multe muzee, persoane private vor dori să o achiziţioneze.
Alex se va strădui să găsească fonduri să participe la licitaţie, ea simte că tapiseria trebuie să stea împreună cu celelalte, astfel că Adele şi maiestrul tapiser vor mai avea o şansă de a fi împreună.
Jake, va începe să picteze intens, picturile sale fiind apreciate. El va învăţa unele taine ale picturii şi pe Solei, fetiţa lui Alex, care începe să îl placă din ce în ce mai mult pe bărbat. Din ce în ce mai mult se gândeşte şi Alex la Jake, dar el are o logodnică în America.

Ce se va întâmpla cu faimoasă tapiserie? Cine o va câştiga la licitaţie? Cine este misteriosul cumpărător?
Ce se va întâmpla cu Alex şi Jake? Vor reuşi de data aceasta să aibă o relaţie stabilă sau nu? Se va întoarce Jake înapoi în America? Ce se întâmplă cu Adele şi maiestrul tapiser? Dar cu rodul dragostei lor?

Deşi povestea lor are un final trist, mi-a plăcut povestea contemporană dintre Alex şi Jake.

Nota mea pentru carte este 9,50.

Recenzie cititor: autor Nicol

by -
8

Voodoo şi Sanitarium de Eugen Ovidiu Chirovici

În urma prezentării făcute de Iasmy despre autor, şi amintindu-mi că am citit ceva apărut cu ani în urmă în colecţia Aventura, am căutat şi am citit alte două cărţi scrise de Eugen Ovidiu Chirovici. Nu am să vă povestesc acţiunea, am să vă spun doar câteva cuvinte despre cărţi.

VOODOO de  Eugen Ovidiu Chirovici

Editura: Rao
An apariţie: 2010
Număr pagini: 224

Cartea începe cu o drama petrecută pe un aeroport din New York, unde moartea unei femei din Haiti dezlănţuie infernul. Soţul femeii dispare (fără ca autorităţile să-şi poată explică cum), cazul se muşamalizează, dar în timp toţi martorii la eveniment sau cei cu un grad de implicare în poveste, mor în condiţii şi moduri ciudate. Drew Sanders, detectiv privat, este solicitat de însuşi fostul mare comisar al poliţiei Whitney să-i apere fiica, Olivia, care fusese procuroare de caz, şi-i absolvise de vină pe agenţii din aeroport. Şi de aici începe acţiunea, multe întâmplări inexplicabile, magie voodoo, urmăriri, crime, inclusiv în New Orleans. N-am să vă spun mai multe, cartea are un ritm alert şi incitant şi merită citita.

Sanitarium de Eugen Ovidiu Chirovici

Editura: Rao
An apariţie: 2012
Număr pagini: 220

O carte de acţiune al cărei final te loveşte ca un trăsnet, dar nu mă mir pentru că pe coperta cărţii este un motto: Sanitarium-locul în care nimic nu este ce pare a fi! David Eagan, un ziarist de investigaţie din Chicago, este angajat de o fundaţie să scrie o monografie despre un sanatoriu psihiatric numit Sanitarium. Soseşte cu soţia lui infirmă Amy, cunoaşte personalul, pacienţii pe care i se spune să-i numească colegi, dar are impresia că ceva nu e în regula. De aici începe nebunia, cercetări făcute de el şi de Amy, în final un adevărat scenariu de film şi tot aştepţi să apară cel rău, să se desluşească povestea, să se descopere cine l-a omorât sau dacă l-a omorât pe doctorul Robert Coen. Şi finalul este mai mult decât surprinzător, mai ales că suntem într-un sanatoriu psihiatric unde nimic nu e ce pare a fi, nici măcar personajul central. Sper că v-am făcut curioşi aşa că, citiţi cărţile autorului. Eu sunt hotărâtă să urmăresc şi celelalte cărţi ale lui Eugen Ovidiu Chirovici apărute la Editura Rao.

Recenzie cititor: autor Arci

Ultima fotografie de Bogdan Hrib

Editura: Cartea Românească
An apariţie: 2012
Număr pagini: 296

PREZENTARE CARTE

Citindu-i celelalte cărţi mă aşteptăm la ceva din seria Filiera Grecească sau ceva asemănător, dar autorul m-a surprins în mod plăcut cu această carte. Nu este o poveste de acţiune cu urmăriri, crime, spioni, dar totuşi ”te prinde” şi nu poţi s-o laşi din mână până la final. Nu pot să v-o povestesc pentru că acţiunea de bază este de fapt o călătorie cu vaporul, câteva incidente, întâmplări colaterale, puţin sex, totul cât să condimenteze povestea în sine. Importantă de fapt este întâlnirea celor doi foşti colegi de şcoală generală.
Diana lucrează pe vapor şi-l recunoaşte pe Alex colegul ei de bancă din clasa a-doua. Diana a crescut într-o casă de intelectuali, cu mama evreică, care doreau să plece în Israel şi neputinţa de-a face acest lucru îi determina să se scufunde fiecare în viaţă lui, devin două singurătăţi în aceeaşi casă, lucru care se simte în evoluţia Dianei. Face o facultate la modă, o căsătorie proastă, divorţează şi pleacă să lucreze pe vapor, toate în încercarea de-a “scapă” de atmosfera casei.
Alex are o copilărie şi o adolescenţă normală într-o familie unită şi iubitoare. Iniţial fotograf angajat, apoi urmând modelul celorlalţi intră în afaceri de publicitate, dar viaţă lui este oarecum haotică: două căsătorii eşuate, doi copii crescuţi de mama în Australia, moartea mamei care-l apasă deoarece nu a fost fiul atent care credea că este. Toate astea îl determina să facă o călătorie ca o încununare sau un sfârşit al vieţii.
Aproape tot romanul este presărat cu întâlniri între cei doi protagonişti, în care fiecare spune pe rând o poveste din viaţa lui. Poveştile te plimbă şi te fac să înţelegi oarecum epoca dinainte de revoluţie, nebunia de la revoluţie şi de după, afaceri, furturi, învârteli. Cu toate acestea Alex îşi păstrează o doză sănătoasă de bun simţ deşi este scârbit de toate inclusiv de laşitatea sa din anumite momente ale vieţii. Ai impresia că asişti la nişte şedinţe din cabinetul unui psiholog, dar povestea devine o modalitate prin care amândoi îşi ”exorcizează” proprii demoni. Şi chiar ne putem recunoaşte uneori (dacă e să fim cinstiţi cu noi înşine) în sentimentele şi temerile lor. Am să vă mai spun doar că, finalul aduce totuşi puţină fericire, speranţă şi încredere într-o nouă şansă. In rest, vă las să citiţi cartea, credeţi-mă merită, eu sincer am făcut o noapte “albă”.
Felicitări domnule Bogdan Hrib şi mulţumesc pentru orele de delectare şi da, de introspecţie. Sper să nu mă criticaţi, mi-am spus părerea ca un simplu cititor (nu critic) aşa cu am perceput eu cartea.

by -
11

Zona-zero_Lavinia-CalinaZona zero de Lavinia Călina

Titlul original: Zona zero
Editura: Herg Benet
Anul apariţiei: 2015
Număr de pagini: 236

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

De această tânăra autoare am auzit de la o foarte bună prietenă care a citit, dacă nu mă înşel …şi recenzat ”Copiii întunericului” volumul 1 din seria ”Neamul Corbilor”.
M-a ispitit, aşa că, la Gaudeamus 2015 am cumpărat ultima ei apariţie. Cu autograf, prin bunăvoinţa autoarei! Şi asta după ce, în prealabil, am cumpărat şi celelalte cărţi ale ei.
Am avut prilejul să o cunosc personal pe tânăra autoare, pe fugă-ce-i drept, dar sper că în viitor să se mai ivească ocazia să mai vorbesc cu ea… O persoană cu o imaginaţie bogată!
Ce vă pot spune despre “Zona zero”? Este o carte de sine stătătoare, nu face parte dintr-o serie.
Descrierea de pe copertă sună cam aşa:
“Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincţiei. Paraziţii, cei atinşi de boală, sunt ei înşişi cea mai mare primejdie faţă de puţinii care au reuşit să supravieţuiască. Iar lupta este aprigă.
Pentru Elena, pierderea soţului la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă, refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanităţii presupune şi o voinţă de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi fraţi, tânărul Vlad şi adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă.
Pe cine mai poate salva?
Ce forţă îi poate da dreptul să se joace cu vieţi inocente?
Poate să îşi regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei?
Care este soluţia pentru Zona zero?
Aceasta fiind descrierea, cum aş fi putut eu să rezist?
După ce am amânat citirea acestei cărţi pentru ceva timp, zilele trecute am hotărât să o citesc. Nu am avut aşteptări foarte mari. Nu ştiu de ce, dar sunt sceptică în ceea ce priveşte autorii români.
Un prolog promiţător, şi în acelaşi timp de coşmar.
Creaturi sinistre, care muşcă oamenii şi-i transformă din oameni în mutanţi. Haos, teroare…asta simte Elena, ce se vede nevoită să-şi omoare soţul după ce a fost muşcat de una din acele creaturi…
Pe de altă parte, apare Vlad şi Vanessa — doi fraţi care trăiesc pe fugă, din ce apucă şi pe cât posibil departe de paraziţi. De cinci ani, Vlad este cel care are grijă de sora sa, de când mama lor a murit, trăind departe de restul oamenilor neinfestaţi, dar care ajung să se omoare între ei şi pentru un pic de mâncare.
Sunt găsiţi de Elena şi grupul ei, aduşi la bază, deşi se poate observa că între Vlad şi Elena este o animozitate instinctuală foarte puternică.
Ochii tuturor păreau lipsiţi de speranţa, iar orice urmă de veselie părea să fi fost eradicată din ADN-ul tuturor. Cei prezenţi, păreau a se contopi unul cu celălalt. Erau toţi la fel. Toţi cunoscuseră moartea şi suferinţa. Nimeni nu fusese cruţat.”

Şocul cel mare al lui Vlad şi al Vanessei a fost să vadă cum un băiat acuzat de furt de mâncare pentru a treia oară, e aruncat pe mâna unui parazit într-o groapă unde era ţinut captiv… Mi s-a părut o scenă înfiorător de dură, grotească şi lipsită de umanitate. Recunosc totuşi, că era şi asta o formă de aplicare şi respectare a legilor în vremuri de război.
Dar să facem cunoştinţă cu Bastionul condus de Elena. Care în ultimul timp începe să nu mai meargă atât de bine… şi asta, se datorează în parte şi lui Sorin– fost şef al acestei Baze — ce-şi doreşte să se afle din nou la conducere, iar pentru asta este dispus la orice, absolut orice.
Hmm, cât de cunoscut sună!!!
Tot în acest timp, aflăm despre Zona zero– zona unde paraziţii nu au ajuns. Un vapor blindat, un fel de Arca lui Noe pentru umanitate. Şefii de acolo sunt cei ce stabilesc cine şi cum conduce o bază.
Vlad este din ce în ce mai furios pe Elena, fiind clar de partea lui Sorin… Şi nu e doar atât, crede că Elena este cea care-l vrea mort.
Îmi place acţiunea cărţii, care este intensă, alertă, redată prin fraze scurte, într-un limbaj mai necizelat uneori.
Veştile venite dinspre Zona zero sunt critice, puţini au şanse de supravieţuire din lupta cu paraziţii, dar adevărata întrebare este: Cine câştigă acest război? Omenirea sau paraziţii?
Citind această carte vă veţi delecta cu o lectură alertă, plină de intrigi, dorinţa de putere a unora, sacrificii…
O carte pe care o recomand celor cu nervii tari, în primul rând.
Lavinia Călina reuşeşte cu siguranţă să ne facă pe noi, cititorii, să ne testăm rezistenţa la şocuri.
O carte căreia îi acord nota 9,8. Mi-a plăcut, mai mult decât m-am aşteptat.

Recenzie cititor: Geo

by -
10
Amantii 3.0 de Corina OzonAmanţii 3.0 de Corina Ozon

Editura: Herg Benet
An aparitie: 2015

PREZENTARE CARTE

Una dintre cărţile pe care am ţinut neapărat să le cumpăr la Târgul de carte Gaudeamus, bineînţeles cu autograf, a fost cartea Corinei –Amanţii 3.0. Mi-am dorit să citesc cartea şi să văd ce mai fac personajele din Zilele şi Nopţile amanţilor şi Corina nu m-a dezamăgit nici de data aceasta. Am citit cartea “cu sufletul la gură” şi singurul meu regret a fost că: n-a fost mai lungă, dar cine ştie poate va mai urma…

Şi acum să vedem ce mai fac personajele.
Începem cu “amantele” prietenele lui Cati; Larisa se mărită cu Tibi dragostea ei cu care este foarte fericită. Cami îşi creşte fetiţa ajutată de nimeni altul decât de Nelu, burlacul care după ce şi-a trăit viaţă ,,se linişteşte” lângă cele două. Clau din păcate, cu ciudatul ei, ajunge să aibă probleme de sănătate. Cati, îndepărtată de lângă Mircea (vezi scena de la spital din Nopţile amanţilor) de către Teo, îndepărtată mai apoi chiar de către Mircea din viaţa lui, alege să plece cu soţul în America. Cunoaşte persoane noi, îşi face chiar şi o prietenă, dar din păcate relaţia cu soţul ei este doar relaţia a doi colegi de apartament. El îi oferă tot din punct de vedere material, dar atât, tipul este din păcate strălucit profesional, dar un ţăran din punct de vedere emoţional şi intim. Trece prin drama unei sarcini extrauterine, încearcă să mai vorbească cu Mircea, dar el o respinge. Cu toate acestea rămâne credincioasă prietenelor ei, revine în ţară la nunta Larisei, la vestea bolii lui Clau hotărând să rămână definitiv. Teo, nevasta înşelată, este tributară educaţiei şi ideilor mamei ale cărei ,,sentinţe” sunt literă de lege. Îl vrea pe Mircea, dar în condiţiile ei, să facă o veşnică penitenţă pentru greşelile lui, să facă totul cum vrea ea şi cum nu-i convine ceva vine cu eternele reproşuri, îi urmăreşte telefonul, îl determină să-şi închidă facebook-ul, îi reproşează orice întâlnire întâmplătoare cu o persoană de sex feminin. În acelaşi timp realizează că în afară de copii nu-i mai leagă nimic, că-şi doreşte doar statutul de soţie fară implicare afectivă şi în final hotărăşte să facă schimbări.

Şi acum eterna problema “soacră” care după ce-i imprimă fiicei ei o educaţie rigidă cu nişte idei bine înţepenite în gândirea ei, îi spune inclusiv pe cine să aleagă de soţ, încearcă şi reuşeşte până la urmă sub masca ajutorului să le controleze viaţa. Acum Mircea, un personaj pe care sincer nu ştii dacă să-l deteşti sau să-ţi fie milă de el, dar un personaj absolut uman. Încearcă din răsputeri să se împace cu Teo pentru copii, pe care-i iubeşte necondiţionat, dar îşi dă seama că nu mai simte nimic pentru ea. Şi totuşi încearcă, devine un bărbat de casă (ia copiii de la şcoală, spală vase), rupe relaţia cu Cati, merge la psiholog, dar parcă toate încercările lui se izbesc de un zid. Sătul de reproşurile lui Teo şi de încercările care eşuează va lua în final o hotărâre. Dar vă las să citiţi cartea şi să vedeţi ce se mai întâmplă.
După părerea mea finalul era previzibil pentru că eu sincer cred că ,,ciorba reîncălzită” nu e bună. Poate că au fost cazuri (puţine) când împăcarea unui cuplu a dus la o situaţie ok, dar asta doar în cazul în care protagoniştii au ales în mod real să uite, să ierte, să nu reproşeze şi s-o ia de la început.

Mulţumesc Corina pentru delectare!

Recenzie cititor: autor Arci

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

Împlinirea de Sylvia DayImplinirea de Sylvia Day

Titlul original: Entwined with You
Editura: Litera
Anul apariţiei: 2013
Traducerea: Florenţa Simion
Număr de pagini: 474

Seria Crossfire: 1.Atracția-Bared to You(2012) 2. Revelația-Reflected in You(2012) 3. Împlinirea-Entwined With You(2013) 4. Fascinația– Captivated by You (2014)

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

Aşa cum ne-am obişnuit, autoarea începe acest roman cum au fost şi celelalte, cu o straşnică partidă de sex. Dar partea bună e că avem şi discuţii sincere, sentimente, dragoste, dor.
Gideon şi Eva trebuie să mai aştepte cu împăcarea publică, el se mută în apartamentul de vizavi de al Evei, începe să-i urmărească telefonul, chestie cu care ea este de acord, în mod surprinzător. Iar Gideon face şi el o concesie în această privinţă: îi lasă instrucțiuni despre cum să-i urmărească şi ea telefonul.
Tu eşti ceea ce mă face să exist, Eva! Poţi pricepe asta? Eşti inima şi sufletul meu. Dacă ai păţi vreodată ceva, aş muri şi eu de îndată. Faptul că te ţin în siguranţă e autoapărare, fir-ar să fie! Suportă pentru mine, dacă nu vrei şi pentru tine!”

Implinirea de  Sylvia DayCu aceste cuvinte a convins-o Gideon să se lase urmărită. Ca să va spun drept, cu aceste cuvinte şi pe mine m-ar fi convins!
Dar cum în ochii tuturor ei sunt încă despărţiţi, Eva este contactată de fostul iubit, Brett, care o invită la lansarea hit-ului său (a cărei Muza a fost Eva), şi datorită faptului că se simţea vinovată de bătaia pe care o luase acesta de la Gideon, acceptă să meargă, doar ca prieteni. Când îşi adună curajul şi îi spune lui Gideo, acesta reacţionează incredibil de bine. Asta da schimbare.
Şi pentru că toate mergeau prea bine, Eva are o ceartă cu mama sa când află că îi pusese un dispozitiv de urmărire în ceasul Rolex primit cadou de la ea şi tatăl ei vitreg, ceas care avusese o mare însemnătate. Acum era doar durere, dezamăgire. Printre discuţii cu Gideon, în urmă cărora cei doi devin din ce în ce mai apropiaţi, atât fizic cât şi sentimental au loc partide de sex fantastice.
Tatăl Evei află adevărul despre ceea ce i s-a întâmplat pe vremea când era mică. O sună, vine să o vadă şi stau de vorbă. Eva realizează că tatăl ei are resentimente faţă de mama, o condamnă că nu a observat mai repede şi că i-a ascuns trauma prin care a trecut fata. Cumva, Eva se simte prinsă la mijloc, iar unicul punct de sprijin şi refugiu este Gideon.

Poliţia are un suspect în cazul uciderii fratelui ei vitreg. Inima îi stă în gât şi nu mai poate respiră până îi spune Gideon că nu este el acela.
Cu tatăl ei, are o discuţie, îi spune că a trecut cu bine peste perioada aceea, şi că-i e recunoscătoare că a pus-o în legătură cu unicul psiholog în faţa căruia a reuşit să se deschidă. Dar mai ales, că aşa l-a cunoscut pe Cary, care-i e mai mult un frate decât prieten şi coleg de apartament.
Când totul pare să meargă bine sau spre bine, mai cade una: apar cei doi detectivi. Simte că intră în panică, dar totul se termină cu bine.
Vine momentul când Eva trebuie sa meargă cu Brett la concert. Este prima dată când se vor reîntâlni în public Eva şi Gideon după despărţirea oficială. La lansare totul e ok, până vede videoclipul piesei şi nu-i place că viaţa ei intimă a fost expuse aşa. Lui Gideon şi mai puţin. La finalul serii lămureşte lucrurile atât cu Brett, cât şi cu Gideon. Apoi are o discuţie cu mama ei, dar tot nu reuşesc să lămurească lucrurile.
Pleacă cu Gideon în weekend, iar călătoria începe cu sex ca de obicei. Şi printre atâtea şi atâtea partide de sex, diferite în toate sensurile, cei doi mai reuşesc o performanţă: se căsătoresc în secret. Înapoi în realitate, în New York adică, Eva se vede la prânz cu Cary, vorbesc, Eva scoate la iveală unele adevăruri, printre care şi că Cary va avea un copil.
La un eveniment de caritate ies pentru prima dată în public că logodnici: Eva şi Gideon. Nunta lor încă nu e făcută public. Şi aşa se termină o carte bună, interesantă, care a reuşit să mă impresioneze mai mult decât primele două volume din serie.

Nota 9,5

Recenzie cititor: Geo

by -
16
Zilele şi nopţile amanţilor de Corina Ozon

Editura: Herg Benet

Cele două cărţi ale Corinei Ozon: Zilele amanţilor (192 pag.) şi Nopţile amanţilor (240 pag.) comprimate într-o prezentare.

Sincer, am auzit şi am citit atât de multe păreri despre cărţile Corinei Ozon, încât am fost de-a dreptul intrigată şi m-am hotărât să le citesc înainte de târgul de cărţi Gaudeamus.
A fost ca o gură de aer proaspăt, întâmplări pe care le vedem în jurul nostru în viaţa de zi cu zi, foarte veridic descris modul în care gândesc bărbaţii şi femeile (din ambele categorii) aşa încât am vizualizat personajele de parcă m-aş fi uitat la un film şi am râs cu lacrimi.
Hai să vorbim întâi despre bărbaţi, dacă vreodată aţi fost în preajma unui grup de bărbaţi fără consoarte, aţi fi auzit acelaşi mod de a vorbi şi a gândi ca cel descris de autoare. Unii ca Mircea (căsătoriţi de tineri pe considerente mai mult de aspect fizic decât de compatibilitate) tată tânăr, plictisit de viaţa de familie şi de nevastă, căutând mereu altceva. De fapt caută o femeie cu care să poată şi râde şi vorbi (altfel nu ar alerga imediat ce Cati are probleme). În acelaşi timp nu ar renunţa la căsnicie, dar e trist că doar copiii sunt liantul dintre el şi soţie (deşi încearcă). Dar asta e rezultatul unei căsnicii încheiate în grabă doar pe “privit”c um s-ar spune. Spre acelaşi drum se îndreaptă din păcate şi Alex, pe când Nelu e tipul burlacului convins, care e sigur că la un moment dat se va aşeza la casa lui, dar până atunci îşi trăieşte viaţa.
Teo (soţia) din păcate este tipul femeii (greşit educate de altfel de mamă) care-şi foloseşte atuurile fizice, prinde un soţ, pe care în felul ei îl iubeşte, îi face doi copii şi consideră că aici obligaţiile ei s-au terminat şi el trebuie să-i fie etern recunoscător. Uită de-a dreptul să fie femeie, considerând că doar treaba în casă şi copiii sunt obligaţia ei şi-a lui să întreţină familia şi gata. Şi totuşi, ciudat, când pleacă în delegaţie, când întâlneşte alţi bărbaţi ştie să fie elegantă şi plăcută…şi asta este greşeala pe care o fac multe femei din păcate.
Şi acum amantele-de fapt nişte femei care-şi caută perechea începând cu compatibilitatea la pat, care-şi repetă că nu vor să fie neveste, dar care de fapt în forul lor interior exact spre asta tânjesc. Fiecare, în felul ei, vrea stabilitate, doar că unele au standarde mai ridicate sau nu, şi normal în căutarea lor dau de tot felul de ciudaţi. Dar important este că în ciuda tuturor diferenţelor dintre ele şi a concepţiilor lor, ştiu să fie foarte bune prietene şi să se ajute la nevoie.
Şi acum Cati, o fată cu şcoală, care pare axată numai pe distracţii şi viaţă uşoară, dar care chiar îşi face bine treaba la serviciu şi este o prietenă de nădejde. Chiar dacă inconştient caută şi ea o legătură solidă, îl găseşte pe Mircea, un om de care nu profită material, dar cu care râde, vorbeşte se simte bine. Şi iată cum devine din ce în ce mai greu să fie a doua şi să-l vadă foarte rar. Apare o căsătorie, o soacră, o altă relaţie a lui Mircea, dar am să vă las să citiţi cărţile pentru că merită.
Şi acum gurile rele vor spune că e prea multă depravare, poate, dar numai dacă priveşti lucrurile la suprafaţă. Şi parcă văd că am să aud iar sintagma ”pe vremea mea”, dar nu uitaţi că întotdeauna au fost oameni cu probleme, duplicitari, doar că din cauza educaţiei rigide divorţurile erau “tabu” şi auzeai ”trebuie să accepţi că aşa sunt bărbaţii şi femeile trebuie să suporte“ sau “stai pentru copii”. Greşit nu faci nici un bine nimănui crescându-ţi copiii într-o relaţie lipsită de căldură sufletească şi înţelegere (şi nu uitaţi, copiii sunt cel mai sensibil barometru).
Sau veţi spune că putea folosi alt limbaj, dar până la urmă de ce? Nu e cu nimic mai normal să pui prima literă a cuvântului şi în rest puncte, puncte. Să ne gândim că nume mari de scriitori din literatura clasică nu s-au ferit de cuvinte.
Aşa că, în ciuda subiectului nu uşor, a limbajului frust, Corina Ozon reuşeşte să facă o frescă reală a relaţiilor interumane şi o face cu mult umor.
Eu aştept cu nerăbdare volumul 3.

Recenzie cititor: autor Arci

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti

by -
10

“Eram sugrumată de emoție… neputincioasă în fața a milioane de senzații […] simțind cum se topește viața din mine și totodată fiind mai vie ca niciodată. Timpul încremenise, totul în jur era amorțit, dormea, numai noi eram vii…”

Sclipind la ultimul vagon de Andreea BlânduSclipind la ultimul vagon de Andreea Blandu

Editura Emia, Blaj
Anul 2013
Nr. Pagini: 183

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

Țin să menționez că nu am auzit până acum de această carte, nu știam absolut nimic despre ea sau despre autoare, iar despre editură nici atât… Este vorba de Andreea Blându, o tânără talentată din Hunedoara și acesta e romanul ei de debut, lansat la vârsta de doar 18 ani.

“Sclipind la utimul vagon” este o carte care mi-a fost recomandată de o persoană foarte specială și trebuie să mărturisesc că mi-a fost foarte greu să mă adun în urma lecturii și să-mi aștern ideile pe hârtie… pe de o parte, pentru că a fost o carte ce m-a bulversat (în special finalul) și pe de altă parte mi-a fost teamă să nu dezamăgesc cu această recenzie…
“Păstrează-mă în gând… dar ai grijă cum și cât… pentru că… e posibil să-mi doresc să rămân acolo pentru totdeauna…”

Cartea m-a captivat din primele pagini și a reușit să mă țină “în șah” pe tot parcursul ei, făcându-mă din ce în ce mai curioasă să aflu cum se va termina povestea. Final, care de altfel, m-a dezamăgit… Nu pentru că nu ar fi un final reușit și extraordinar, ci pentru că nu e chiar pe gustul meu (cine știe, cunoaște!!). Cu toate astea nu aș schimba finalul acestei cărți pentru nimic in lume, este… pur și simplu, perfect! ;)

Descrierea cărții:
Luăm trenul din Timișoara, cu destinația Brașov. Ne bucurăm de călătorie, alături de tânăra plină de viață, Nidia și misteriosul artist, Eric. Cei doi conversează, mai mult sau mai puțin din politețe, mai mult sau mai puțin ironic, cu dialoguri inteligente și replici picante. Iar ceea ce începe ca o simplă și neînsemnată călătorie, se dovedește a fi povestea vieții lor… și a ta (ca cititor), alături de ei.

“-Avem de multe ori impresia că ducem o existență superficială, oarecum izolată, și deodată intervine în viața noastră, pe neașteptate o întâmplare aparte care ne schimbă total cursul vieții”.

Părerea mea:
Este un roman – o lecție de viață – despre dragoste la prima vedere; despre iubirea adolescentină, acea iubire ce apare întâia oară și “lovește” cu toată forța, acea iubire care te face să simți fericirea în forma ei pură, dar îți dă și să guști pelinul din plin; despre dragostea matură, sceptică și prevăzătoare, dar nu mai puțin profundă!

“Ori e iubire, ori am înnebunit complet, sau e posibil să fie amândouă! Dacă nu îl iubesc, atunci de ce aștept cu atâta nerăbdare să sune, să mă caute? De ce atunci când mă apropii de el, îmi bate inima cu putere? De ce cuvintele lui au avut un asemenea impact asupra mea? Și el… Ce simte el?”

O lecție despre cruzimea vieții, trădările ei și relațiile la distanță, despre încredere, prietenie adevărată, oameni frumoși, intrigi și secrete de familie, întâlniri emoționante și despărțiri dureroase.

“…absența ta mă cutremură, chiar și absent… ești ‘atât de prezent’, dar eu tot invizibilă rămân”.

Am trăit iubirea lor, am râs, am plâns, m-am emoționat, m-am îndrăgostit, le-am simțit tristețea și durerea imposibilității relației lor… și m-am bucurat extraordinar de mult de conversațiile lor spumoase ce au creat dependență exact ca un viciu. :D

Am văzut cum o tânără optimistă și plină de viață, ce se bucura din plin de prezent și trăia viața la maxim, devine, din iubire… pentru iubire, un om matur mult prea încercat de soartă.
“A trecut mult timp. Perioadă în care am încercat să mă dezleg de slăbiciunea de a mă gândi la tine, dar nu am reușit. Mi-e dor de tine mai mult decât crezi…”
“…câteodată timpul trece atât de greu, sfidător chiar… mai ales atunci când ți-e dor…”

Tânăra scriitoare a reușit să redea perfect toate emoțiile înăbușitoare, toate trăirile efervescente, toată durerea halucinantă, toată tristețea sfâșietoare, toată dragostea amețitoare, deznădejdea, dorul, disperarea, tragedia, viața… citindu-le, trăindu-le alături de Nidia și Eric… îți iau efectiv respirația, lăsându-te cu un gol în stomac, uneori un gol emoțional, alteori unul amar…

“Eram sugrumată de emoție… neputincioasă în fața a milioane de senzații […] simțind cum se topește viața din mine și totodată fiind mai vie ca niciodată. Timpul încremenise, totul în jur era amorțit, dormea, numai noi eram vii…”

Iar finalul cărții… uff… finalul este cu totul neașteptat! Răvășitor. Cutremurător. Mai presus de orice emoție… mai presus de durere… Mai presus de cuvinte…
Finalul, pentru mine, a fost unul bulversant! Tulburător! Amar! Un final ce m-a lăsat cu zeci de întrebări. Nu neapărat despre carte, ci despre viață… iar “De ce?” mi s-a învârtit obsedant în minte zile intregi!

“…nu știi cât ești de puternic, decât în momentul în care ‘să fii puternic’ este singura opțiune care îți rămâne”.

“Imaginează-ți cum ar fi dacă am putea să visăm la imposibil. Să transformăm realitatea într-un vis… și visul să se stinga într-o secundă…”
“E amintire, și totuși pare reală. A îndrăznit să privească un vis ce se lovește de realitate, un vis imposibil. Doar pentru că-l privește, el devine probabil uneori. Știe răspunsul… și totuși… se întreabă dacă va deveni vreodată inevitabil”.
“Te caut pe tine… dar uit că drumurile pe care mă plimb eu sunt diferite de drumurile pe care mă aștepți tu acum…”
“Te iubesc… mai mult decât ți-am arătat”.

Cartea “Sclipind la ultimul vagon” a fost un fel de déjà vu pentru mine, până la un punct, și pentru o anumită perioadă… M-am (re)găsit în tânăra Nidia, am (re)trăit anumite situații cu ea și mi-am (re)amintit diferite circumstanțe asemănătoare cu a celor doi… iar acum nu mă pot abține… “De ce?”

“M-am pierdut printre filele unei cărți… o carte veche, cu mirosul de veșnic impregnat în fiecare cuvânt citit de tine… acolo”
“…mă găsești printre rândurile astea, fără sens… și știi că încă sunt aici pentru că reușești involuntar… să mă simți în fiecare adiere a vântului, în fiecare oftat special, în fiecare încercare de a respira…”

RECOMAND cu cea mai mare încredere această carte! Un roman sfâșietor, inexplicabil, psihologic, care te face să traversezi toată gama emoțională!

Nota mea: 10*/ 10

Recenzie cititor: Denisa

by -
11
Evernight de Claudia Gray Evernight de Claudia Gray

Titlul original: Evernight
Traducerea: Ana- Veronica Mircea
Editura: Leda
Anul apariţiei: 2012
Număr de pagini: 348
Gen: Fantasy, Paranormal Romance

Seria Evernight: 1. Evernight (2008), 2. Visătoarea – Stargazer (2008), 3. Hourglass (2010) 4. Afterlife (2011) 5. Balthazar (2012)

RECENZIE CITITOR

Prezentare carte

Bianca vrea să evadeze…
La Academia Evernight, o şcoală misterioasă, cu tradiţie de sute de ani, adăpostită într-o clădire gotică, elevii sunt ciudat de perfecţi: atrăgători, deştepţi, dar şi… primejdioşi.
Din prima clipă, Bianca realizează că locul ei nu este aici.
Iar când îl întâlneşte pe frumosul şi singuraticul Lucas, acesta o previne să aibă grijă de ea şi să se ferească de toţi ceilalţi… deşi, în final, chiar şi el poate deveni un pericol când secrete întunecate ameninţă să-i despartă. Legătura dintre cei doi este însă mult prea puternică. Bianca este gata să rişte orice pentru a fi împreună cu Lucas, chiar dacă asta înseamnă să renunţe la lucrurile în care crezuse până atunci.

“Odată ce am început să citesc Evernight, n-am mai putut-o lăsa din mână! De-abia aştept următoarea carte din serie!“ – L.J. Smith, autoarea seriei JURNALELE VAMPIRILOR

Claudia Gray ( pe numele său adevărat Amy Vincent) este o autoare de romane de dragoste fantasy pentru tineri. Este cunoscută pentru seria Evernight, devenită bestseller New York Times. A mai publicat romanul Fateful ( 2011) și scurte povestiri în colaborare cu autoare celebre precum: Cassandra Clare, Rachel Caine sau Kelley Armstrong. în prezent locuiește la Chicago.

evernight_lucas_ross_Descriere a fost tot ce mi-a trebuit să mă facă să cumpăr cartea.
Bianca Olivier este o tânără timidă, care nu se simte sigură pe ea, are probleme cu adaptarea într-un mediu nou, și o adevărată fobie față de Evernight. Clădirea aceasta i se pare înspăimântătoare.
Lucas Ross, un tanăr bine făcut, ce printr-o împrejurare destul de ciudată, face cunoştinţă cu ea înaintea începerii școlii, este singurul cu care Bianca se simte în largul ei. Aceasta nu prea se integrează, deși este acceptată într-o oarecare măsură de colegi, poate și datorită faptului că părintii sunt profesori în școală. Straniu mod de a deveni oarecum popular! Dar, ca să fim corecți, totul este straniu la Evernight: de la comportamentul elevilor până la secretele, șoaptele și foșnetele din miezul nopții.

Vine ziua când Lucas și Bianca ies în oraș. Merg la cinema, având în vedere că amândurora le plac filmele vechi, și nu prea sunt încântați când văd că-i au drept supraveghetori pe părinţii ei. E ciudat și amuzant în același timp! Apar certuri, cei doi nu prea își mai vorbesc, și asta până în seara Balului Toamnei, când îl sărută! Şi nu doar atât. Îl mușcă, îi bea sângele până când el leșină. Atunci se sperie, fiindu-i frică pentru Lucas. Dar, Bianca devenise în sfârșit vampir! Recunosc, deși eram conștientă că este o carte fantasy , până în acest moment nu am avut nici o bănuială. Este un punct în plus pentru carte.
Partea cea mai rea e că Bianca este nevoită să-i ascundă adevărul lui Lucas, deși datorită mușcăturii, între cei doi s-a creat o legătura. Bianca ar vrea să-i spună lui Lucas adevărul, dar nu poate. Asta până într-o noapte, când Lucas află că este vampir și este îngrozit de ea. Ba chiar pleacă în vacanță de iarnă fără să-și ia rămas bun.

Ce inseamnă asta, se vor mai revedea? Ia Lucas decizia de a nu mai reveni la Evernight? Revine! Sunt chiar din nou împreună. Lucas îi spune că nu poate renunta la ea, indiferent ce este. Şi Bianca îl mai mușcă o dată, de data această cu acordul lui. Ceea ce schimbă întru câtva lucrurile între ei, încep să se poarte ca doi iubiți, dar nu durează prea mult. Oare de ce mă așteptăm la așa ceva?!

Bianca, fără să vrea, le povestește părintilor ei că Lucas a mai avut un strămoș acum 150 de ani care a fost elev la Evernight pentru doar o săptămână. Şi a rămas în memorie, deoarece spărsese unul dintre vitralii. Se declanșează haosul! Lucas fuge, nu înainte de a-i spune că o iubește. Tatăl ei îi spune Biancăi că Lucas face parte din gruparea Crucea Neagră, un ordin de vanători: Vanători de vampiri!

Vampirii pornesc în urmărirea lui Lucas. Şi, nu numai atât. Bianca este ferm hotărâtă să meargă și ea, și asta după ce descoperă cadavrul unui vampir pe care se pare că Lucas l-a omorât. Ce se va întâmpla? Îl găsește pe Lucas? Îl omoară? Răspunsurile la toate aceste intrebări, și la altele, le puteți afla doar citind Evernight.

Nota 9

Recenzie cititor: autor Geo

 

by -
15

un bărbat puternic, înzestrat cu o structura fizică de fier şi cu un mental deplin echilibrat, un soldat perfect antrenat în misiunile din teatrele de război apărute în Europa la sfârşitul secolului trecut.

Destinul lupului singuraticDestinul lupului singuratic de Adrian Christescu

Publicat la: Adenium
An aparitie: 2015

PREZENTARE CITITOR

Adrian Christescu, născut la Târgu Mureş în 1968, a absolvit liceul Alexandru Papiu Ilarian, facultatea de Hidrotehnică din Iaşi şi facultatea de Drept din cadrul universităţii M. Kogălniceanu. A colaborat ca editorialist la Ziua de Iaşi, apoi pe blogul său personal. Volumul său Trofeul (povestiri 2011) a primit premiul de debut în proză la Salonul Internaţional de Carte din Iaşi.

“Virgil nu este un supererou şi nici un asasin plătit. El este, pur şi simplu, un bărbat puternic, înzestrat cu o structura fizică de fier şi cu un mental deplin echilibrat, un soldat perfect antrenat în misiunile din teatrele de război apărute în Europa la sfârşitul secolului trecut. Un maestru al supravieţuirii în condiţii cumplite, un luptător implacabil pentru apărarea cu orice preţ a principiilor care ar trebui să ne călăuzească oricând, oriunde.”

     A încerca să faci un rezumat al cărţii este imposibil. Ar fi simplu să spui: un roman plin de evenimente, mister, acţiune şi un justiţiar-un fel de Robin Hood al vremurilor moderne. Dar este mult mai mult decât atât. Bazat pe o figura centrală, Virgil Săndulescu, cartea prezintă de fapt pe două planuri, înainte de 1989 şi după, o frescă a societăţii române, o caracterizare a celor ce erau la putere, a celor ce au ajuns la putere, a modului în care pentru a acoperi fraude şi injustiţii (făcute numai pentru că se poate) se concentrau forţe şi logistică în ideea de-a folosi un pion pentru îndepărtarea bănuielilor de adevăraţii vinovaţi. Viaţa lui Virgil Săndulescu reprezintă o modalitate interesantă de-a ne prezenta o parte a vieţii dinainte de 1989 văzută prin prisma unui copil (modul cum ajunge la Casa de copii, viaţa de acolo, prietenii pe care şi-i face), a unui adolescent (marcată de apariţia în viaţa lui a doctorului Săvulescu un adevărat ”OM” care-l şi adoptă) a unui soldat (viaţa din armată şi după). Interesante sunt momentele din perioada revoluţiei: dezinformarea şi modul cum au ajuns să lupte între ele diferite forţe ale armatei, modul cum s-au rezolvat duşmanii, modul cum s-a ajuns în vârf ”călcând pe cadavre” (şi din păcate este multă realitate aici). Virgil Săndulescu este obligat de viaţă să devină un dur, dar în acelaşi timp este un prieten de nădejde, un om calm şi raţional, pe care însăşi evenimentele îl obligă oarecum să pornească pe alt drum.

     Este atinsă şi perioada crizei financiare mondiale din 2008, furturile şi încrengăturile celor care profită pornind de la bancheri la miniştrii şi preşedinţi de state, meandrele ei îmbinând realitatea cu puţină fantezie. Totul este ca un joc ale cărui elemente se îmbină în timp. Este un thriller alert cu personaje bine conturate, cu un firesc al exprimării care te face să recunoşti cu uşurinţă diferite caractere pe care le vezi în jurul tău (şi înainte de 1989 şi în zilele noastre) şi cu mult umor, uneori cu situaţii cum s-ar spune “de râs şi de plâns”, mai ales în descrierea vieţii şi personajelor din armată. Cred că este şi mai real pentru cei care au trăit ambele perioade. Şi culmea, romanul are de fapt un happy-end, uşor maliţios, ţinând cont că relele sunt aproape în totalitate plătite, că cei buni (nu perfecţi) câştigă şi mai ales că eroul supravieţuieşte. Cine ştie, poate vom putea citi şi alte romane, şi sincer mi-aş dori asta. Deci, sper că v-am convins că este o carte care merită citită şi “gândită”.
Un citat care cred eu, îl caracterizează foarte bine pe eroul cărţii:

“Înfruntând pericole inimaginabile, depăşind situaţii limită aparent de netrecut, Virgil îşi făcuse loc printre ceilalţi, împotriva lor, şi îşi construise această lume, căminul său. Locul unde, împreună cu cei foarte puţini aleşi, putea să iubească, să se bucure de împlinirile altora şi să trăiască ca un om fericit”
“Iar pentru cei care îi nesocoteau voinţa şi încercau să distrugă ceea ce clădise cu imensă trudă nu avea nici o milă. Vor trebui să stea faţă în faţă cu el în deşertul îngheţat în care crescuse, învăţîndu-i cumplitele reguli”

Recenzie cititor: autor Arci

Revelația de Sylvia Dayrevelatia-crossfire-vol-2

Titlul original: Reflected in You
Seria Crossfire : 1. Atracția -Bared to You(2012) 2. Revelația-Reflected in You(2012) 3. Împlinirea-Entwined With You(2013) 4. Fascinația-Captivated by You (2014)

RECENZIE CITITOR
Rezumat carte

Acțiunea volumului doi din seria Crossfire debutează cu plecarea Evei şi a lui Cary la Vegas în avionul lui Gideon, însoţiţi de acesta, care merge spre o altă destinaţie. Cei doi prieteni își doresc să petreacă mai mult timp împreună.
Odată cu revenirea acasă, Eva trece printr-o criză de gelozie, atunci când o vede pe fosta logodnică a lui Gideon ieșind din clădire, deranjată și cu rujul întins la gură. Iar când ajunge în biroul lui Gideon încep discuțiile. De altfel, între cei doi intervin numeroase certuri și împăcări, așa că singura soluție care le-a mai rămas este să meargă la psiholog pentru terapie de cuplu. Lucru care se și întâmplă, dar Gideon continuă să se teamă că va fi părăsit. Ceea ce mă supără cel mai tare este faptul că, deşi Eva i-a dezvăluit secretele ei, el încă nu are suficientă încredere să facă acelaşi lucru în ceea ce priveşte sursa coşmarurilor sale.
La un prânz pe care îl ia cu mama ei şi cu Megumi secretara, Eva se relaxează, dar asta până ajung la trecerea de pietoni, iar mama ei are o reacţie ciudată. Se albeşte la faţă de parcă ar fi văzut o fantomă. Oare pe cine zărise ea?
În timpul nopţii, Gideon iar are un coşmar şi încearcă să o violeze pe Eva. Aceasta se vede nevoită să-l lovească pentru a se apăra, iar Gideon, îngrozit de reacţia lui, îi lasă cheia de la apartament şi pleacă. Din acest moment, Eva intră în depresie din cauza faptului că a fost părăsită. Până la urmă au o discuţie, în care el recunoaşte că nu o poate lasa să plece şi într-un final se hotărăsc să locuiască împreună, dar să doarmă în camere diferite.

revelatia poza colajLucrurile par să meargă bine pentru o vreme. Însă, merg la un concert rock şi surpriză : solistul trupei este un fost iubit de-al ei! După spectacol, cei doi foști iubiți se văd, iar înainte de plecare, Eva îl sărută pe respectivul bărbat, dorind să-l facă pe Gideon gelos. Şi reuşeşte. Dar totul degenerează într-o bătaie de zile mari. Firește că Gideon vrea să îşi ia revanşa şi o face pe Eva să-i spună de ce i-a răspuns şi ea la sărut. Numai ca o face într-un mod puţin spus inedit: printr-o partidă de sex cu ea.
După un weekend de vis la malul oceanului, fix când credeam că totul începe să revină la normal, ajung iarăși să se certe. De data asta Eva chiar are de gând să se despartă de Gideon. Dar, tatăl ei vine de la San Diego în vizită, îl cunoaşte pe Gideon care e destul de rece cu Eva. Rămân despărţiţi, deşi la un moment dat Gideon o roagă să continue să aibă încredere în el.
Lucrurile încep să se complice din momentul în care la uşă apar doi detectivi care-i aduc Evei la cunoştinţă că fratele ei vitreg, care o violase în copilărie este mort. Şi printre toate astea, Eva trebuie să evite ca tatăl ei să afle ce a păţit . Dar ce se întâmplase cu fratele ei vitreg ? Cine l-a omorât?

Nota 9

Cartea apare în Colecţia Cărţi Romantice şi poate fi achiziţionată împreună cu revista Libertatea pentru femei la data de 23.10.2015

Recenzie cititor: Autor Geo

"Ucideţi Generalul", o carte scrisă pe 2 planuri, pare o poveste obişnuită cu spioni, asasinate, urmăriri, dar numai pare.

Ucideţi Generalul de Bogdan Hribucideti generalul

Editura: Tritonic
Anul apariției: 2011
Nr pagini: 208
Colecția Premium

PREZENTARE CITITOR

Nu prea îmi place să scriu prezentări, dar vreau să-mi spun părerea tocmai pentru că această carte a adunat păreri controversate(de fapt se spune că orice reclamă e bună, nu?).

Dacă primul roman al seriei mi s-a părut puţin prea simplu (a nu se înţelege greşit, nu mă erijez în critic, sunt doar o cititoare de thrillere de foarte mulţi ani, vreo 35, aşa că am citit acest gen şi înainte şi după 1990) “Ucideţi Generalul“, o carte scrisă pe 2 planuri, pare o poveste obişnuită cu spioni, asasinate, urmăriri, dar numai pare.
Stelian Munteanu este un personaj complex, frământat de îndoieli, de neîncredere aşa încât prezentarea pe alt plan a vieţii lui din armată (cu toată nesiguranţa de atunci, cu reticenţă şi chiar teama de a-ţi spune părerea) ne face să-l înţelegem mai bine. Sincer m-am îndoit de la început că va avea puterea să tragă, deşi încearcă să pară un dur, chiar crede că este unul, în urma situaţiilor prin care a trecut (Somalia, Mon Amour, Secretul manuscrisului), în realitate este un om obişnuit, frământat de grija zilei de mâine, făcând cu totul altceva decât meseria pentru care s-a pregătit, încercând să iasă din problemele materiale.

Şi tocmai din acest motiv este potrivit pentru înscenarea făcută de Mişa, Steiner, gen. Simionescu, care sunt nişte “dinozauri” ai vechilor sisteme de informaţii sau contrainformaţii din diferite ţări. Pare incredibil, dar adevăraţii “spioni” chiar dacă aparent erau duşmani servind “stăpâni” diferiţi, erau oarecum, cât se poate în lumea lor, “prieteni”, ajutându-se, bazându-se unul pe altul în situaţii de criză, mai mult decât pe aşa-zişii lor şefi. Atunci când generalul are o problemă se unesc toţi să-l ajute şi să se folosească de Stelian, având încredere în perspicacitatea lor de-a citi oamenii, siguri că nu le va dezminţi aşteptările. Fiecare rămăsese conectat cumva cu vechii lor tovarăşi, aşa că nu le este greu să pună totul la cale.
M-am aşteptat cumva să fie vorba de Diana, fiica generalului, mai ales când am văzut că fusese adoptată şi modul cum muriseră părinţii biologici. Şi întâmplările aparent haotice sunt explicabile atunci când vinovatul este un psihopat.
Poate cartea e mai uşor de apreciat de cei care au prins ambele perioade înainte şi după 1990, dar n-am să vă povestesc cartea, vă las s-o citiţi.

Sincer mie mi-a plăcut pentru că personajele sunt complexe, cu frământări, deziluzii, ridicări şi căderi, acţiunea este alertă şi firească. Şi mai ales îmi place stilul autorului Bogdan Hrib care (poate mi se pare, dar aşa am perceput eu) scrie cu umor şi un uşor sarcasm.
Aşa că, aştept cu nerăbdare următorul roman.

Recenzie cititor: Autor Arci

by -
9

Regatul luminilor de Leigh Bardugo

Volumul 3 al seriei Grisha

Titlul original: RUIN AND RISING
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2015
Traducerea: Laurentiu Dulman
Numar de pagini: 402

RECENZIE CITITOR
rezumat carte

Eleganţa şi fluiditatea stilului, împreună cu acea lume imaginară desăvârşită fac din trilogia Grisha o piesă de rezistenţă a genului fantasy.” RT BOOK REVIEWS

Pe coperta finală a cărţii avem o descriere mai mult decât interesantă…
Capitala a căzut.
Întunecatul conduce Ravka din tronul sau de Umbre.
Acum, soarta ţării depinde de fragila Invocatoare a Soarelui, de o iscoadă căzută în dizgraţie şi de rămăşiţele unei armate magice, cândva măreţe.
Pornită în căutarea ultimului amplificator al lui Morozova, Alina încheie noi alianţe şi lasă deoparte vechile rivalităţi.
Pe măsură ce află secretele Întunecatului, descoperă un trecut ce va schimba pentru totdeauna felul în care vede legătura lor, precum şi puterea cu care e înzestrată.
Numai Pasărea de foc mai poate împiedica distrugerea Ravkai, însă prinderea ei ar putea să o coste pe Alina viitorul pentru care luptă.”

Din această descriere înţelegem că Întunecatul nu a fost oprit..
GRISHA — Soldaţi în Armata a Doua, Maeştrii ai Micii Ştiinţe
1 ) Corporalki – ordinul viilor şi morţilor
— Sfâşie-inimi
— Vindecători
2 ) Etherealki – ordinul invocatorilor
— Furtunoşi
— Inferni
— Iscă-valuri
3 ) Materialki – ordinul fabrikatorilor
— Durasti
— Alkemi

Acest ultim volum debutează cu viaţa în subteran a unei Invocatoare a Soarelui care nu-şi mai poate folosi puterea şi care este ţinută închisă într-o celulă, despărţită de Mal…se simte prizonieră a Aparatului şi nu are voinţa de a mai face ceva.
Dar toată puterea de a invoca lumina şi dorinţa de a-l confrunta o dată pentru totdeauna pe Întunecatul îi revin când, ajutată de prietenii ei Grisha, reuşeşte să invoce soarele şi să-şi folosească puterea. Alina, Mal şi câţiva Grisha hotărăsc să plece din subterane în căutarea prinţului Nikolai şi apoi a Păsării de Foc, conştienţi fiind de pericolul care-i aşteaptă…
Şi începe acţiunea!

Dar între timp, să vă spun că Alina îşi descoperă două noi abilităţi care nu ştiu cât de înfricoşătoare sau îmbucurătoare sunt.
De ce? Ei bine, datorită legăturii pe care o are cu Întunecatul, şi ea reuşeşte să i se arate lui (faimoasele vedenii) şi poate provoca apariţia fuioarelor de umbră doar strângându-şi mâinile în pumn… şi asta în subteran, unde puterea ei este diminuată !
După o călătorie presărată cu peripeţii prin caverne, reuşesc să iasă ……într-un cimitir!
Ne-a luat foarte mult să ieşim din cimitir. Şirurile de cavouri se întindeau la nesfârşit, ca o mărturie neiertătoare a îndelungatelor războaie purtate de Ravka .”
Dar partea cu adevărat bună, după părerea mea, este că îl găsesc pe prinţul Nikolai Lantsov, unul dintre scopuri fiind deja atins. Ajunşi în ascunzătoarea lui Nikolai, îşi găsesc locuri, şi Alina o vizitează pe Baghra, cu care de data această reuşeşte să stea de vorba.

Regele îşi semnează abdicarea de la tron– presat de Nikolai, că-l va judeca pentru viol asupra servitoarei Genya, aceasta din urmă fiind şi ea acuzată de trădare pentru ca l-a otrăvit pe rege.
În timp ce au loc toate acestea, Alina şi Mal sunt conştienţi că destinul Alinei este să fie regina Ravkai alături de Nikolai … Sincer, situaţia celor doi este destul de tristă în condiţiile actuale şi-mi pare rău pentru ei.
Tot în acest timp se hotărăşte echipa ce va porni în căutarea Păsării de Foc– pentru cel de-al treilea amplificator, care-i va permite Alinei să distrugă Falia şi pe Întunecatul. Ceea ce se observă totuşi cu ochiul liber este, după părerea mea, nehotărârea Alinei pe plan sentimental: fluctuează între Mal – cel mai aproape de sufletul ei; Nikolai – care o face să se simtă un simplu om, ceea ce îşi dorea; şi Întunecatul – cu care simte că are o legătură.
Cred că a sosit vremea să va mai dau nişte indicii de prin carte…. Baghra – cea care o antrenează pe Alina- este mama Întunecatului. Şi ea are puterea de a invoca întunericul. Asta e unul din aspecte!
Dar Baghra este şi fiica cea mare a lui Ilya Morozova … deci, Întunecatul este ultimul descendent al lui Morozova…
Totul pare mult mai interesant acum, nu?
Şi urmează un atac surpriză din partea Întunecatului, în care Alina şi ceilalţi Grisha înregistrează pierderi masive …şi dureroase din punct de vedere emoţional…
Nikolai este transformat într-un nimicnic — cea mai oribilă creatură posibilă, după opinia mea. Şi vedem acum şi până unde merge puterea Baghrei — se sacrifică pe ea, aruncându-se în gol de pe versantul muntelui, dar nu fără a le da o ultima mâna de ajutor Alinei şi prietenilor ei — luându-i pe toţi nimicnicii de acolo cu ea în mormânt.
Până şi Întunecatul este îngrozit şi îndurerat de gestul mamei sale!
Gândind logic, cu Nikolai transformat şi Baghra moartă, mă întreb: ce mai poate să se întâmple în această carte? E clar că unica soluţie a eroinei noastre este războiul, deci găsirea Păsării de Foc pentru cel de-al treilea amplificator devine deodată imperios necesară.

Văzându-şi prietenii care o ajutau în această lupta, se gândea…
”Nu erau oameni blânzi, simpli sau comozi. Erau la fel ca mine, aveau răni şi suferinţe ascunse, toţi fiind marcaţi de câte o pierdere. Nu prea ne potriveam. Aveam muchii atât de ascuţite, încât ne tăiam între noi uneori, dar, când m-am ghemuit pe-o parte, cu spatele mângâiat de căldură focului, am simţit un val de recunoştinţă şi mi s-a pus un nod în gât. Odată cu el a venit şi frica. A-i păstra aproape era un lux pentru care trebuia să plătesc. Acum aveam mai mult de pierdut.
Sumbre gânduri, şi totuşi, ascund atât de mult adevăr…
Mă gândesc că soluţia e simplă, dar- dacă foloseşte şi cel de-al treilea amplificator – ce se va întâmpla cu Alina? Va deveni un fel de Întunecatul în varianta feminină???
Găsesc Pasărea! Dar staţi calmi, oameni buni ! Spre finalul luptei cu aceasta, realizează că de fapt nu Pasărea era al treilea amplificator, ci iscoada noastră cea destoinică : Mal!
Şocant, nu?!!
Alina ar trebui să-l ucidă pe Mal pentru a-i lua puterea…. O face până la urmă? Îşi sacrifică prietenul ???
Se confruntă cu Întunecatul ?
Cu Nikolai ce se întâmplă?
Toate aceste lucruri le aflăm doar citind acest ultim volum din seria Grisha, căreia îi acord 10!!! Ba chiar mai mult, dacă s-ar putea!

elefant.roRecenzie cititor: autor Geo

by -
5

Regatul furtunilor de Leigh Bardugo

Titlul original: Siege and storm
Editura: Trei
Anul apariţiei: 2014
Traducerea: Laurenţiu Dulman
Număr de pagini: 420

Trilogia GRISHA 1. Regatul Umbrelor, 2. Regatul Furtunilor, 3. Regatul Luminilor

RECENZIE CITITOR

Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea Yale. În prezent, locuieşte şi scrie la Hollywood.

Bardugo populează lumea fantastică pe care o creează cu fiinţe tridimensionale stranii…” BOOKLIST
Suspans, acţiune, un ritm alert: finalul te va surprinde şi te va face să aştepţi cu nerăbdare continuarea.”KIRKUS REVIEWS

Un ţinut fabulos : Ravka.
O elită magică : Grisha.
O eroina cu superputeri : Alina Starkov.

Întunecatul, conducătorul Grishei, a supravieţuit bătăliei din Falia Umbrei şi reapare cu o putere înzecită şi cu un plan diabolic. Cu ajutorul lui Sturmhond, un corsar faimos, Alina Starkov se întoarce în ţară pe care a părăsit-o, hotărâtă să lupte cu forţele ce ameninţă Ravka. Dar pe măsură ce puterea ei creşte, se vede prinsă tot mai mult în jocul de Magie interzisă al Întunecatului, ce o îndepărtează de Mal . Alina trebuie să aleagă între ţară ei, puterea pe care o are şi dragostea pentru Mal — altfel riscă să piardă totul în faţă asaltului iminent.”
Aşa ne este descrisă această carte.

Ca un review al primului volum, ne aducem aminte de doi orfani, prieteni foarte buni : Alina şi Mal.
Alina Starkov — Invocatoare a Soarelui, o Grisha foarte puternică, ce-şi descoperă destul de târziu puterile.
Mal — cea mai iscusită iscoadă, găseşte ceea ce pentru aproape oricine este ascuns privirii.
Cei doi se iubesc şi sunt dispuşi să-şi dea chiar şi viaţa, unul pentru celălalt.
Acum, să facem cunoştinţă cu Întunecatul — personajul cel mai controversat, după părerea mea. Clar negativ, deşi asta o aflăm abia la finalul primului volum…unde Alina şi Mal fug pentru a-şi salva vieţile, asta după ce Alina avea deja la gât Cerbul Morozovei-un puternic amplificator. Întunecatul vrea să pună stăpânire pe întreagă lume – sub pretextul păcii – nemaifiind războaie atâta timp cât toţi i se vor supune.
Dar se pare că, în “Regatul furtunilor” aventurile continuă… Şi nici bine nu au fugit din captivitatea Întunecatului, că Alina şi Mal sunt prinşi din nou…

Nu-mi vine să cred ce repede se desfăşoară acţiunea! De parcă autoarea vrea din tot sufletul să nu putem lasă cartea din mâna. Cel puţin în ceea ce mă priveşte, îi reuşeşte din plin!
Întunecatul este din ce în ce mai puternic, iar ceilalţi Grisha sunt fie orbiţi de el, fie prea îngroziţi pentru a o ajuta pe Alina să lupte contra lui. Şi nici Alina sau Mal nu pot face prea multe atâta timp cât sunt ţinuţi sub ameninţarea de a-i face rău celuilalt dacă Îndrăzneşte vreunul să se împotrivească.
Deci, ce se întâmplă? Întunecatul concepe alte creaturi- – nimicnic — pe lângă care volcrele din Falia Umbrei sunt nimic.
Cu atâtea noi creaturi în jur şi atâta teroare, cartea nu poate decât să devină şi mai interesantă…şi chiar aşa şi este!

Prizonieri ai Întunecatului, pe o balenieră condusă de un corsar– Sturmhond; pornesc în căutarea Biciului Marilor– un dragon de poveste, care se dovedeşte a fi real… Cu ajutorul lui Mal îl găsesc şi îl capturează.
Dar are loc o mică răsturnare de situaţie : Sturmhond şi echipajul sau îi răpesc pe Alina şi Mal chiar din mâna Întunecatului, dovedindu-se că echipajul avea mai mulţi Grisha la bord decât se credea!!!
Întrebarea este: în ce încurcătură mai sunt văraţi fără voia lor de dată această?!?
Greu de spus, dar Sturmhond îi roagă să stea de vorba cu clientul lui şi dacă nu sunt de acord cu ceea ce le oferă acesta, atunci le promite că el însuşi îi va duce unde vor dori..

O promisiune despre care nu ştiu ce să zic…atâta timp cât vine de la un corsar lipsit de onoare… Dar, cel mai interesant, este că obţine solzii de pe capul Biciului Marilor după că, cu ajutorul lui Mal îl omoară, aceşti solzi formând cel de-al doilea amplificator !
Nemaipomenită situaţie, deoarece se ştia că un Grisha nu poate avea mai mult de un amplificator …

În ” Vieţile sfinţilor” pe care Alina o primise în dar de la Aparat- preotul sfătuitor al regelui din Ravka, Alina descoperă poză Sf. Ilya, unde apar în fundal Cerbul lui Morozova, Biciul Marilor- Rusalye şi Pasărea de Foc; toate trei creaturi magice despre care se crede că au existat doar în poveşti şi legende, dar cum două dintre ele s-au dovedit a fi reale, oare ce şanse există că şi a treia să fie la fel??
Mal este convins de Alina să o găsească — el fiind singură ei speranţa, dacă e să spunem adevărul.
Dar această carte are şi părţile ei amuzante… La întrebarea Alinei adresată lui Sturmhond, să afle de unde este, acesta răspunde liniştit :
–Mama era o stridie, a spus el, făcând cu ochiul. Iar eu sunt perla!”

Cum să nu-l placi? Şi cum să ai încredere în el?
O întrebare profetică, se pare…
Uluitorul nostru corsar se dovedeşte a fi nimeni altul decât cel de-al doilea fiu al regelui din Ravka: prinţul Nikolai, mare duce de Udova….
Se decide întoarcerea la Os Altă- capitală Ravkai sipregatirea unei mari bătălii cu Întunecatul.
Cum va fi primită Alina? Mal o va însoţi în această călătorie?
Ei bine, citind cartea vom află răspunsurile ..

Toată lumea o crede o sfânta. Regele îi iartă pe ea şi pe Mal, iar Alina devine şeful Armatei a Două- Grisha printr-un act nesăbuit- crapă Domul Aurit din Micul Palat- şi atunci, ceilalţi Grisha îşi dau seama de puterea ei, asta în condiţiile în care, puţini ştiau că posedă două amplificatoare puternice precum Cerbul Morozovei şi Biciul Marilor.

Începe să schimbe regulile, nu acceptă ierarhia între Grisha. Pentru a obţine susţinere, constat că politică şi relaţiile în Ravka merg pe aceleaşi premise că şi la noi în epoca modernă…ceea ce spune mult despre evoluţie!
Alina pune lucrurile în mişcare, deşi ascunde de Mal faptul că are vedenii – Întunecatul apare în faţă ei, şi se poate observă uşor uşor, o anumită răceală, ba chiar distanţare între cei doi. Dar, pregătirile de război continuă, deşi cele două armate din Ravka au anumite disensiuni, dar cu trecerea timpului lucrurile se schimbă şi încep să colaboreze, animaţi de dorinţa de a scapă Ravka de puterea distrugătoare a acestui personaj malefic.

Se primesc informaţii contradictorii despre locul unde este Întunecatul …ceea ce este bulversant, dar iscoadele nu se lasă. Între timp Alina şi Mal se ceartă, se despart deoarece el e ferm convins că ea nu-l iubeşte, chiar în momentul în care o sărută ea rămâne încordată şi fără să răspundă… De ce? Chiar atunci îl vede pe Întunecatul în spatele lui Mal… Tragi-comică situaţia celor doi. El nu ascultă, ea nu vorbeşte!!!
Reuşesc să comunice cei doi, sau cuplul lor se destramă înainte chiar să fi început?
Are loc bătălia cu Întunecatul ?
Găseşte Mal Pasărea de Foc? Obţine Alina şi al treilea amplificator ?

La toate aceste întrebări vom află un răspuns doar citind ”Regatul furtunilor”, o carte complexă, cu multe informaţii şi o acţiune alertă, căreia îi acord nota 10 cu siguranţă!

Recenzie cititor: autor Geo

by -
9

În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea

MaladMalad de Alexandru Voicescu

Titlu original: Malad
Editura: Herg Benet
Anul apariției: 2015
Număr pagini: 224
Colecția Radical din 7
Nota mea 6/10

Alexandru Voicescu (n. 17.10.1980, București) a urmat studii juridice, completate în paralel cu o licență în deconstructivismul pascalian, patristică și antropologie culturală, susținută la Facultatea de Filosofie a Universității București. Frecventează cursurile de Master în publicitate la Școala Națională de Studii Politice și Administrative și lucrează timp de 8 ani în advertising, pe poziții de art director, copywriter și creative director. În 2010, fondează Editura Herg Benet, al cărei coordonator este și în prezent, supervizând publicarea a peste 150 de cărți de literatură română contemporană.
Malad este romanul său de debut.

În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.
În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.”

Protagonistul romanului, Andrei, se îndrăgostește sau, mai bine zis, se simte atras de tânăra Ioana Dună în timpul lansării unui produs al companiei high tech la care el este angajat. Prezența ei și desenul pe care-l conturează îl determină să aibă niște viziuni ciudate. Elementele reale împletite cu cele fantastice îl induc în eroare pe tânăr. Pleacă în căutarea ei și ajunge într-o sală de teatru unde viziunile nu-i dau pace.
Se trezește brusc într-un salon de spital după un somn profund de 10 zile. El este acuzat că ar fi omorât-o pe Ioana și împreună cu Elisa fuge în străinătate, în Italia. Aici descoperă că este înzestrat cu talente rar întâlnite în lume, fiind un adevărat dezastru genetic.
Finalul este brusc, la un moment dat ai impresia că abia acum începe adevărata aventură și că este posibil să mai urmeze un volum, însă totul se finalizeazză și tu, cititorul, rămâi cam în aer. Chiar și așa, pot să remarc reușita scriitură care compensează anumite lipsuri ale cărții. Bine ar fi ca povestea lui Andrei să nu se sfârșească aici și să avem parte de o continuare care ar veni în ajutorul cititorului (pentru a-și face o imagine mai amplă asupra acțiunii).

 Oare prin ce peripeții vor mai trece Andrei și Elisa? Vor putea trăi fericiți până la adânci bătrâneți? Nu vreau să vă stric suspansul și mai mult. Vă veți putea hrăni curiozitatea citind maladia lui Alexandru Voicescu

 Lectură plăcută

Editura_Herg_BenetCartea Malad de Alexandru Voicescu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comanda de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Cosmin

Atracția de Sylvia DayAtractia de Sylvia Day

Titlul original: Bared To You
Seria: Crossfire

PREZENTARE CITITOR

În acest prim volum facem cunoştinţă cu Eva Tramell — o domnişoară din San Diego venită în New York, şi colegul acesteia de apartament, Cary — fotomodel. La serviciu, Eva are un moment şocant atunci când îl cunoaşte pe preşedintele firmei unde lucra: Gideon Cross. Se simte atrasă de el instantaneu, şi reciproca este şi ea valabilă. Dar asta nu înseamnă că tandreţea şi gingăşia fac parte din meniu, sau cel puţin nu mi se par credibile. După mai multe întâlniri, care se termină cu ”vreau să ţi-o trag”, până la urmă, pe drumul cu limuzina spre un dineu cei doi au o partida de sex fantastică, dar se pare că odată cu terminarea partidei, şi comunicarea dintre cei doi este încheiată.
Iar jignirea supremă apare când, după un vals împreună, el o anunţă că trebuie să plece, ba chiar îşi scoate telefonul să vadă cine îl sună, şi dispare.
Asta mi s-a părut nesimţire …
Începând din acest moment avem parte de sentimente negative, Eva se simte rău datorită comportamentului lui Gideon.
Printre intensele şi mult prea numeroasele partide de sex pe unde apucă, sentimentele îşi fac apariţia … Uneori mai bine, alteori mai rău…
Şi aşa, ajunge Eva să doarmă la Gideon în apartament– fiind singura femeie care mai fusese acolo.
Atunci, au un moment al adevărului, când Eva îi spune lui Gideon povestea ei…
Fiind copil din flori (mama nu s-a căsătorit niciodată cu tatăl ei) la vârstă de 10 ani este violată şi ameninţată constant … de fratele vitreg, iar mama sa află abia când fata pierde o sarcina, iar la spital medicii descoperă răni vaginale şi anale …
Acest moment este realizat la cote maxime..
Dar Gideon ? Povestea lui o aflăm acum??
Se pare că mai avem de aşteptat…

Ceea ce aflăm din frânturi de informaţii despre el, este că a fost puternic afectat când i-a murit tatăl, că fratele sau vitreg îl urăşte… De ce? Asta încă rămâne un mister…
Dar ceea ce mă face să nu-mi prea placă cartea, este nehotărârea Evei … de câte ori se ajunge într-un punct nevralgic se retrage, la propriu, fuge în apartamentul ei….
Mă nedumereşte de ce nu stau să discute şi să rezolve problema????
Apoi mă trezesc că au o discuţie despre faptul că ea este genul tipic de Supusă… Cedează total controlul asupra corpului ei în timpul sexului, iar Gideon este Dominatorul, dar … El vrea să fie aşa tot timpul, şi îi promite chiar că nu o va răni niciodată. Ba chiar stabilesc şi un cuvânt de siguranţă: Crossfire, pe care Eva să-l folosească în caz de urgenţă.
Aici am zis că am de-a face cu o parodie după “50 Shades” …
În timpul unui coşmar pe care-l are Gideon, acesta în timp ce doarme încearcă să o violeze pe Eva, dar noroc că intervine Cary şi o scapă…
Vor apela la un psiholog, care-i prescrie nişte pastile, iar Gideon acceptă să le ia.
La un moment dat, în tot acest amalgam de certuri şi împăcări, plecări şi revenirii, şi sex… Sex…şi iar sex…ajung să discute şi despre cele 2 femei din viaţă lui, dintre care una este fosta lui logodnică.
Sfârşitul romanului e puţin neaşteptat… Întoarsă acasă de la un dineu unde Gideon nu a vorbit cu ea mai deloc, intră în apartament şi acolo NIMEREŞTE fix într-o scenă de film XXX, şi ca totul să fie şi mai şi, prietenul bisexual al lui Cary încearcă să se dea la ea, dar apare Gideon …
Aici cartea a pierdut mult… Mi s-a părut puţin vulgară…
Această carte, ca şi subiect are potenţial, dar ori cer eu prea mult, ori este prea superficial scrisă, vulgară şi cu prea mult sex!….

8 puncte/10

Cartea Atracţia de Sylvia Day, apare în colecţia “Cărti Romantice”Libertatea pntru femei, în data de 04.09.2015.

Recenzie cititor: autor Geo

%d bloggers like this: