Recenzii

Alunecare de Jill Hathaway

Titlul original: Slide
Traducere : Andra Elena Agafiţei
Editura : Rao
Anul apariţiei: Mai 2015
Nr. de pagini: 224
Gen: Young Adult, Fantasy, Paranormal, Romance, Mystery
Seria Slide :1. Alunecare – Slide (2012) ; 2. Impostor (2013)

Jill Hathaway oferă o voce nouă si puternică literaturii pentru tineri. Romanul este în parte mister, în parte poveste de dragoste, scris cu talent, pigmentat cu drame si momente de actiune, condus de o eroină de care te indrăgostesti imediat, plin de răsturnări spectaculoase de situaţie. Pur si simplu nu am putut să-l las din mănă!”  – Laurie Stolarz, scriitoare

Jill Hathaway este o tânără autoare de romane pentru adolescenți. S-a născut pe data de 09 aprilie 1980, a studiat literatura la Universitatea din Iowa, iar în prezent predă engleza la un colegiu din Des Moines. A debutat în 2012 cu romanul “Alunecare”, primul din seria cu același nume care cuprinde și un al doilea volum, apărut în 2013.

Alunecare” m-a surprins într-un mod neașteptat de plăcut, mai ales că știam că este romanul de debut al autoarei. Mă așteptam la un roman polițist, dar am dat peste o combinație de thriller-paranormal pigmentat cu elemente romantice. Deși se adresează în mod special adolescenților, poate fi citit și de către adulți. Cât despre numărul mic de pagini, nu vă lăsați înșelați. Scrisul este extrem de mărunt (nu ar strica să aveți o lupă la îndemână). De asemenea, se poate citi și ca roman de sine stătător, el având o anumită finalitate.
Premisa romanului e deosebit de promițătoare: abilitatea unei fete de a intra în mintea și corpul altor oameni îi dă posibilitatea să descopere multe secrete, dar să și asiste la uciderea unei colege, crimă care a fost catalogată de poliție ca fiind sinucidere. Folosindu-se de darul (blestemul) său, încearcă să descopere cine este ucigașul.

Povestea este narată de Sylvia “Vee” Bell, o adolescentă diferită de alte fete. Cândva a fost o majoretă foarte populară, înconjurată de multe prietene, dar care a suferit o schimbare din momentul în care mama ei a murit. A refuzat să se confeseze cuiva, să-și exprime durerea, a devenit mai indiferentă față de prietene, motiv pentru care acestea s-au îndepărtat de ea.
Odată cu intrarea la pubertate, a început să sufere de narcolepsie (necesitatea irezistibilă de a adormi), boală moștenită de la mama ei. Sau cel puțin așa au crezut medicii. Adevărul este cu totul altul. De fapt, ea nu adoarme/leșină în timplul crizelor, ci alunecă în mintea altor persoane și experimentează lumea prin ochii acestora. Acest lucru i se întâmplă doar dacă intră în contact cu obiecte deținute de ei. Obiecte ce poartă o amprentă emoțională, lucruri pe care oamenii le prețuiau și le iubeau.
“Nu mă pot obişnui să privesc prin ochii altcuiva. Este ca şi cum fiecare om vede lumea printr-un hublou diferit. Partea dificilă este de a vedea cine este persoana respectivă. Este ca alcătuirea unui puzzle – ce văd, ce aud, ce miros. Totul poate fi un indiciu”.
Nimeni nu-i cunoaște acest secret covârșitor. Când a încercat să-i spună tatălui ei, acesta a trimis-o la psihiatru, așa că a preferat să mintă sau să ascundă ceea ce i se întâmplă. Colegii au inceput să o perceapă ca pe ciudata cu părul roz.
Archie Rollins este coleg de liceu cu Vee și îi este cel mai bun prieten. S-au cunoscut cu un an în urmă, în niște împrejurări neplăcute pentru ea. În timpul unui bal, acesteia i s-a făcut rău, a leșinat, iar băiatul care o însoțea (Scott “Scotch”) a profitat de situație, ducând-o la vestiare cu gândul să o violeze. Dacă Samantha, cea mai bună prietenă a ei în acea perioadă, se făcuse că nu vede ce se întâmplă (era invidioasă pentru că Scotch o preferase pe Vee), nu același lucru a făcut un băiat cu păr lung, saten și un piercing în buză (Rollins). Acesta a intervenit, luându-l la bătaie pe Scotch. De atunci, cei doi sunt nedespărțiti. Dar fiecare dintre ei ține pentru sine anumite secrete.

Însă de câteva săptămâni, Rollins se comportă ciudat. Și se pare că nu este de acord cu prietenia/relația dintre ea și noul coleg de clasă, Zane Huxley. O evită de fiecare dată când îi vede împreună. De fapt, oricine își poate dă seama că sentimentele lui au depășit bariera prieteniei, numai Vee nu vede. Sau nu vrea să recunoască.
“Cred că știu. Cred că ne-am învârtit unul în jurul celuilalt încă de la balul de anul trecut. Poate că nu am vrut să recunosc, pentru că nu am dorit să explorez o legătură care a luat naștere în niște circumstanțe nefericite, însă nu pot să neg faptul că există ceva între noi.”
Dacă la început, momentele de alunecare aveau loc la câteva luni, în ultimul timp erau tot mai dese. Vee începuse să se obișnuiască cu ele, dar nimic nu a pregătit-o pentru ceea ce s-a întâmplat într-o noapte de octombrie, atunci când a alunecat în mintea și corpul cuiva care deținea un cuțit însângerat, stând lângă corpul nemiscat al Sophiei, o prietenă a lui Mattie (soră mai mică a lui Vee). Aceasta avea încheieturile mâinilor tăiate.
Toată lumea bănuie că Sophie s-a sinucis, inclusiv poliția. Lângă corpul fetei a fost găsit un bilet în care scria “Eu nu merit asta”. Există și un motiv plauzibil ca aceasta să-și fi luat viața. Înainte cu o zi, circulase printre toți băieții din echipa de fotbal o fotografie cu Sophie dezbrăcată. Poza fusese trimisă de Amber (o așa zisă prietenă ) pentru a se răzbuna pe sărmana fată pentru că se culcase cu Scott, mizerabilul de care Amber era îndrăgostită.
Doar Vee știe că Sophie fusese omorâtă. Știe pentru că a fost acolo. Văzuse totul prin ochii ucigașului. Dar cum să fie crezută? Cine a omorât-o? Suspecți sunt destui. La autopsie s-a descoperit că fata era însărcinată. Să o fi ucis-o Scott de teamă că își poate pierde bursa? S-a panicat când a aflat de sarcină? De către Amber pentru că era geloasă? De profesorul Golden care se bănuie că ar fi avut relații nepotrivite cu Sophie? Dacă el o lăsase gravidă, ar fi avut multe de pierdut. Cariera lui ar fi în joc. Ar putea să facă închisoare pentru că s-a culcat cu o minoră.

Lucrurile se complică atunci când intervine o altă crimă. De acesta dată, Amber este cea găsită moartă pe terenul de fotbal. Iarăși se consideră ca fiind vorba de o sinucidere. Dacă mustrările de conștiință au împins-o pe acesta să facă un asemenea gest?
Vee începe să-l suspecteze până și pe Rollins. Cu o seară în urmă, alunecase în mintea lui tocmai când se întâlnea pe terenul de fotbal cu Amber. Dar de ce să o omoare? Și de ce deținea în casă atâtea fotografii cu Sophie și Amber?
Anumite evenimente o fac pe Vee să creadă că sora ei mai mică (Mattie) poate fi următoarea victimă și asta o îndeamnă să alunece intenționat în alți oameni. În felul acesta descoperă secrete despre prieteni, cunoștințe, membri ai propriei familii. Până și tatăl ei deține un secret care o va devasta mai târziu. Va reuși Vee să-și salveze la timp sora? Ce reacție va avea când află de sentimentele lui Rollins pentru ea? Ce alegere va face?
“Alunecare” s-a dovedit o lectură palpitantă și interesantă, plină de suspans și oricât de mult am încercat să îmi dau seama cine este criminalul, cele dezvăluite la final m-au lăsat mască. Autoarea a știut să ofere o intrigă încâlcită. Este o carte care merită citită, fiind suficient de captivantă si plină de mistere încât să fie o lectură atractivă.
Vă redau scrisoarea lui Vee către bunul ei prieten, Rollins

“Dragă Rollins,

De când ne-am certat, m-am gândit mult. Înțeleg de ce ești supărat și nu te învinovățesc. Și eu aș fi, dacă cineva mi-ar invada intimitatea în felul ăsta. Totuși, mi-aș dori să-mi poți povesti despre viața ta de acasă. Sunt atât de multe lucruri rele în viață – și pentru ce sunt buni prietenii dacă nu pentru a-ți oferi o mână de ajutor? Cred că ceea ce vreau să spun este să mă lași să-ți fiu aproape . Am văzut cum poate fi viața fără să te am ca prieten și nu mai vreau să fie așa. Îmi este foarte dor de tine. Sper că, după ce te răcorești puțin, vom fi din nou prieteni.

Vee

9,2 puncte/10

logo_libris

Autor: Alina

by -
6

Raven de Evelyn Rogers

Titlul original: Raven
Editura Eis-Pol
Nr. pagini : 542
Traducere : Petrea Alexandra
An apariție : 1995

Este o carte frumoasă, din categoria historical-romance. Face parte din seria The Chadwick Sisters: Flame, Raven, Angel. La noi nu a fost tradusă decât Raven.

Mister, intrigă, romantism

Raven Chadwick avea douăzeci și șapte de ani și era cea mai mare dintre fiicele unui negustor irlandez și ale soției sale de origine nobilă, engleză. Tatăl lor iși botezase fetele după culoarea părului, Raven cu părul negru ca pana corbului, Flame, cu părul ca flacăra, iar Angel, cea mezină, cu părul blond ca spicele grâului. Temperamentul lor era, de asemenea, complet diferit. În timp ce Raven, înaltă și suplă, avea o fire dură și vedea totul în negru, Angel era mică și puțin plinuță, timidă și optimistă, bună, dulce și atât de scumpă, încât prezența ei lumina întunericul.

În orașul lor natal, Savannah, nobilimea de acolo nu le privea cu ochi buni. Toată lumea spunea că fetele din familia Chadwick nu își cunoșteau lungul nasului. Cu alte cuvinte, ar fi trebuit să se țină deoparte de fiii neînsurați ai vechii aristocrații. Aceștia însă, înainte de căsătoria fiicei mijlocii, Flame, roiseră în jurul ei ca muștele. Acum era rândul surorii celei mici, deși aceasta, în afară de zâmbet, nu le acorda prea multă atenție.

Raven era bântuită de un secret întunecat. Noaptea avea des coșmaruri din care se trezea înfricoșată. Cu mulți ani în urmă făcuse un jurământ, să nu se mărite niciodată și să nu își lege viața vreodată de un bărbat. Vrând să evadeze din realitățile vieții cotidiene și coșmarurile care o urmăreau, încercase să aleagă o carieră în dramaturgie, unde să dea viață îndrăgitelor personaje pe care le studiase și le știa atât de bine. Din pacate, talentul ei autentic era eclipsat de marea ei frumusețe, iar lumea vedea ceea ce dorea să vadă, astfel că o tratau ca pe o demimondenă, o femeie de lume, accesibilă prin urmare. Fusese nevoită să părăsească trupa de teatru când directorul încercase să o violeze.

Se resemnase că va rămâne o fată bătrână, trăind alături de familia ei. Într-o zi, din întâmplare, căutând ceva în dormitorul părinților, găsește o scrisoare, nesemnată, adresată mamei ei. Conținutul era laconic : “Nu mai scrie și nu mai lua legătura cu noi, altfel vei muri”. Este bulversată de această descoperire, mai ales că știa că părinții ei intenționau să facă o călătorie în curând in Anglia. O nouă tentativă de viol, eșuată, din partea celui mai renumit bancher din Savannah, o ajută să se hotărească. Dacă rămânea în Savannah, bancherul mai mult ca sigur își va pune în practică amenințările sale de șantaj, iar pe tatăl ei îl amenința falimentul. Prin urmare, va trebui să plece în Anglia, pretextând că vrea să urmeze o carieră în teatru, iar acolo va încerca să descopere cine o amenința pe mama ei.

În Anglia, încălcând promisiunea dată părinților că nu va încerca să își caute rudele, se duce la adresa mult iubitei verișoare a mamei, Elizabeth, căsătorită cu contele de Stafford. Stupoare, însă ! Atât verișoara mamei, cât și soțul acesteia muriseră, iar titlul de conte revenise nepotului acestuia, Marcus Bannerman.
Raven este intrigată de familia pe care o descoperă. Fiecare dintre membrii ei părea să aibă propriile lui secrete. Amy, sora lui Marcus, pare că vrea să îl pedepsească la orice pas. Animozitatea dintre ei e evidentă, iar Amy face tot posibilul să îl împovăreze cu tot felul de cheltuieli, care mai de care mai extravagante, care îl seacă financiar. Cele două mătuși sunt și ele bizare. Una este o băutoare compulsivă, mare amatoare de gin, iar cealaltă, singura rudă de sânge cu Raven, tot o verișoară a mamei, este o fată bătrână acrită, care îi face plăcere să îi facă pe cei din jur să se simtă mizerabil.

Marcus dusese o viață tihnită, lipsită de griji, înainte ca unchiul lui să moară și să îi lase o mulțime de datorii și responsabilități. Avea nevoie de o soție și asta cât mai repede. Nu de una apetisantă, ci de o femeie bogată, dornică să se mărite cu un nobil sărac. Actrițele nici nu puteau să intre în discuție.
Atracția dintre Raven și Marcus este instantanee. Bărbatul înalt, blond, ascuțit la față, care pe bună dreptate fusese asemuit cu un leu, este fascinat imediat de superba fată brunetă, înaltă, subțire, cu păr mătăsos și ochi negri, adânci. Primul lui impuls este de a-i propune să îi fie amantă. Însă, cu regret, își aduce aminte că zilele în care trăise după bunul lui plac trecuseră de mult. Acum trebuia să se comporte onorabil. Prea mulți oameni depindeau de tăria și judecata lui și, mai ales, de bunul lui nume. Cu regret o lasă să plece, urându-i succes în carierea teatrală.

Curând, un scandal îi aduce din nou împreună. În presă apare o informație, în urma unui bilețel anonim, în care se spunea că verișoara săracă a contelui, sosită de peste ocean, a bătut la ușa acestuia cerându-i ajutorul, iar el a aruncat-o în stradă ca pe o cerșetoare.
Dorind să îi apere reputația și să risipească bârfele, Marcus îi oferă adăpost sub acoperișul familiei.
Raven acceptă, la rândul ei dorind să afle cauza amenințărilor la adresa mamei ei. Curând, însăși viața ei este pusă in pericol, fiind împinsă de o mână nevăzută pe scări.

Trăind sub o permanentă amenințare, Raven este, de asemenea, tulburată de sentimentele ei din ce în ce mai puternice pentru Marcus, care, la rândul lui, e copleșit de pasiunea de necontrolat pe care o simte pentru ea.
Cu ajutorul lui Marcus, Raven reușește să scape de coșmarurile care o terorizau, pline de văluri roșiatice, aducătoare de moarte, înlocuindu-le în schimb cu vise fierbinți, pline de pasiune, care celebrau viața și dorința de a trăi.

Va fi oare pasiunea suficientă pentru a doborî obstacolele dintre ei ? Ce secrete ascundeau fiecare ? Cine încerca să o omoare pe Raven și de ce ?
La toate aceste întrebări veți afla răspunsul în carte.

Cartea este bine scrisă, caracterele descrise sunt puternice. Dialogurile dintre Marcus și Raven sunt incitante, voințele celor doi se înfruntă, iar aerul se încinge în preajma lor.

Vă recomand acest roman, este o poveste emoționantă de familie, are mister, aventură, intrigă, puțin tragism și, bineînteles, romantism.

Autor: Tyna

by -
5

”Acum două sute de ani, o imensă cortină de energie s-a deschis în apropierea Pamântului, făcând pentru prima dată călătoriile interstelare posibile.”

Înfruntând fantomele de Jayne Castle (Amanda Quick)Infruntand fantomele-de Jayne Castle

Titlul original: Ghost Hunter
Traducerea: Nicoleta Ştefănescu Popescu-Inoteşti
Editura Orizonturi
Anul: 2008
Nr. pagini: 336

Seria Vânătorii de fantome (Harmony World): 1 Bridal Jitters (2005), 2. After Dark(2000)-Oraşul de cuarţ, 3. After Glow (2004)-Săptămâna pierdută, 4. Ghost Hunter (2006)-Înfruntând fantomele, 5. Silver Master(2007)-Piatra viselor, 6. Dark Light (2008) – Pe urmele vânătorilor, 7. Obsidian Prey (2009)-Comoara de ametist, 8. Canyon of Night (2011)

Cărţi Amanda Quick

 RECENZIE CITITOR

Rezumat carte

Cum este de așteptat, autoarea ne face o prezentare a planetei Armonia, unde toată lumea rezonează chihlimbarul pentru a deschide/închide orice mecanism sau aparat, unde întâlnim copii de gradiniță care rezonează ambra pentru a deschide un ecran-rez pentru desene animate. Pornim mașina prin rezonanță, mașina de spălat, becurile, mai tot, doar cu puterea minții, dar și cu ajutorul ambrei, fără de care nu ar funcționa nimic pe această planetă.
Acum două sute de ani, o imensă cortină de energie s-a deschis în apropierea Pamântului, făcând pentru prima dată călătoriile interstelare posibile.
De această dată avem de-a face cu o Ghildă din orașul Aurora Spring, un șef al acesteia recent numit, frumos și care este logodit cu o ea, dintr-o familie respectată și de vârf din Breaslă.

Când facem cunoștință cu Elly St.Clair, domnița noastră, ea tocmai are o confruntare cu șeful breslei, Cooper Boone și întâmplător, cei doi logodnici nu sunt de aceeași părere. Ea aflase că a fost subiectul unui duel între doi para-rezonatori puternici (Boone și Foster), dar Boone i-a luat apărarea nu din dragoste, ci doar pentru a-l împedica pe Foster să o curteze pe Elly și, implicit, să nu poată lua conducerea breslei. Mie una mi s-a părut un pic de posesivitate și gelozie, dar eroina noastră este foc și pară și rupe logodna. Ba, mai mult, pleacă din Aurora în Cadence, unde își deschide un magazin de ierburi și plante.
După șase luni apare Booner, hotarât să repare treburile, dar nimerește într-o anchetă de dispariție, o salvare și într-o luptă cu o fantomă albastră. Prietena lui Elly este rătăcită în catacombele orașului, lovită, aproape ucisa, dar este salvată de Boone si Elly. Pare că avem de-a face cu un “deviat albastru”, un pararezonator de fantome albastre, dar și un ucigaș! Șeful Breslei din Cadence și Boone sunt hotarâți să dezlege misterele. Apariția unui alt cadavru duce se pare la traficanți și fabricanți de droguri.
Facem cunoștință și cu Rose, iepurașul de praf, care o adoptă pe Elly (sunt foarte simpatice aceste creaturi închipuite în carte, care își alegeau singure stăpânul), și îi aduce acesteia periodic în dar câte o plantă verde, ciudată și frumoasă – dar de unde asemenea rarități?! Elly are un talent în rezonarea plantelor, de aceea lucrează așa de bine cu poțiunile și infuziile sale.

În timp ce Boone încearcă să-și dea seama ce nu funcționează în relația sa cu Elly – deși au parte de un sex grozav – altcineva va încerca să îl elimine din șefia Breslei. Cine poate fi?! Când Doreen, o altă prietenă a lui Elly este bătută îngrozitor, lucrurile încep să se pună cap la cap și vinovatul iese la iveală. Viața fetelor este pusă în pericol, iar fuga în catacombe este cea mai bună scăpare. Simpatica Rose le va conduce în misterioasa și mult căutata “Junglă a lui Jordan” din catacombe. Aceasta se credea a fi doar o legendă, dar jungla exista cu adevarat!
Când în jungla suprarealistă apar și criminalul, dar si Boone, va avea loc o luptă pentru supraviețuire. Cum Boone este un executor, un para-rezonator puternic care este capabil a înfrunta energia albastră, vă dați seama cine va învinge…
Oare Elly va fi de acord în cele din urmă cu căsătoria cu șeful Breslei din Aurora? Oare Boone își va da seama unde a greșit și ce ar trebui să facă pentru a o recuceri pe Elly?

Nota mea pentru carte este 10.

elefant.roRecenzie cititor: autor Nicol

by -
4

Eclipsa de Stephanie MeyerEclipsa de Stephanie Meyer

Titlul original: Eclipse
Editura: Rao
Anul apariției: 2008
Traducerea: Laura Frunză și Mihaela Frunză
Număr de pagini: 537

RECENZIE CITITOR

Rezumat carte

Unii spun că lumea va sfârși în flăcări,
Alții spun că în gheață.
Din ce-am gustat eu din dorință,
Îi cred pe cei ce spun de flăcări.
Dar dacă ar fi să pier de două ori,
Cred că am învățat destule despre ură
Ca să spun că pentru distrugere
E la fel de bună și gheața
Și ar fi suficientă.

Acest al treilea volum al seriei debutează cu poezia “Foc şi Gheață ” a lui Robert Frost
Ne reîntâlnim cu o Bella pedepsită și cu Edward – pe care, da, l-a salvat de Volturi și trecem prin alte peripeții….
Să începem …
În Seattle încep să aibă loc crime misterioase, distrugeri, incendii…Membrii familiei Cullen bănuiesc că e vorba despre un vampir care-și creează o armată – deoarece un asemenea carnagiu doar vampirii nou-născuți fac – şi ei țin situația sub observație.
De când Bella s-a împăcat cu Edward, Jake nu mai luase legătura cu ea, probabil simțindu-se vinovat că a pârât-o lui Charlie (tatăl Bellei) cu privire la motocicleta pe care Bella o conducea pe ascuns – trădare pe care o plănuise pentru ca Bella să fie pedepsită și să nu se poată întâlni în voie cu iubitul ei Edward. Cu toate acestea, Bella îi simte lipsa.

Bella pleacă să-și vadă mama, la sugestia lui Edward, care o și însoțește, iar la întoarcere află de la Jake că Victoria (periculoasa femeie vampir care o urmărea pentru a se răzbuna pe Edward, care-i omorâse partenerul) încă o mai caută şi că a avut loc o altercație în timp ce și vampirii și vârcolacii încercau să o prindă și să o distrugă pe Victoria. Niciunii nu au sorți de izbândă
Bella începe să petreacă tot mai mult timp în rezervație cu Jake, se distrează cu prietenii lui, și ușor, ușor, își reînnoiesc prietenia. Află că vârcolacii au suflete pereche și că acestea sunt unicele persoane în jurul cărora gravitează. Este interzis să-i omori unui vârcolac perechea.
La școală, o ajută pe Angela (colega și prietena ei) să scrie invitațiile pentru festivitatea de absolvire. Cele două ajung să-și povestească una alteia despre relațiile lor, dar fără a intra prea mult în detalii…
Într-una din serile când Bella doarme acasă la familia Cullen – Edward fiind plecat la vânătoare – poartă o discuție cu Rosalie, care îi spune de ce crede ea că Bella ar trebui să rămână om (după cum știti din volumul anterior, Bella își dorea să devină vampir, pentru a-și petrece eternitatea alături de Edward), și tot atunci îi povestește și istoria devenirii ei ca vampir care nu este o poveste deloc plăcută
Bellei îi făcea plăcere să-și petreacă multe seri împreună cu Jake în rezervaţia indienilor (ați reținut că aceștia erau vârcolaci, și dușmanii vampirilor). Într-una din seri, Bella participă la o întâlnire a șefilor de trib (printre care si Billy, tatăl lui Jake) și află vechile povești secrete ale tribului Quilleutte – legende despre curaj, iubire, dăruire și putere de sacrificiu.

Timpul a trecut și iată că vine și balul de absolvire a liceului, apoi petrecerea pentru absolvenți organizată la frații Cullen acasă, unde Jake vine însoțit de prietenii lui, și află că pe Bella o paște un mare pericol…
Alice (care era clarvăzătoare) are una din viziunile ei, în care vede că Victoria își crease o armată de vampiri nou-născuți, plănuind s-o omoare pe Bella pentru a-l răzbuna pe James, partenerul ei omorât de Edward. Atunci, vârcolacii și vampirii cad la o înțelegere pentru a lupta împreuna, să o poată salva pe Bella .
În timpul antrenamentelor, atât vampirii, cât și vârcolacii află unele lucruri noi, cum ar fi faptul că vampirii tineri sunt cei mai puternici în primele lor zile de viață deoarece sângele uman încă mai este in venele lor. Tot atunci Bella afla și povestea lui Jasper, care e cu mult mai dură decât a celorlalti membrii ai familiei Cullen…
Așteptarea se termină, sosește clipa bătăliei! Se înfruntă vampirii Victoriei cu clanul Cullen și cu vârcolacii! Cred că vă închipuiți și singuri cine câștigă … însă în timpul bătăliei, Jake e rănit grav, iar în fața lui Bella și a lui Edward – care încerca să o protejeze – apare însăși Victoria…
Cine moare? Cine scapă??
Răspunsul îl puteți afla doar citind continuarea seriei!

Nota mea pentru aceasta carte 10!

logo_libris

Recenzie cititor: autor Geo

Amăgirea de Meredith Duran

Titlul original: Fool Me Twice
Seria Rules For The Reckless: 1. Anotimpul pasiunii (That Scandalous Summer-2013), 2. Amăgirea (Fool Me Twice (2014), 3.Lady Be Good-aşteptat în 2015, 5.Luck Be A Lady-aşteptat în 2015

Cotaţie Goodreads: 3.68

DETALII CARTE

Olivia Holladay, este o femeie disperată! Ea a lucrat pentru Lady Elizabeth (pe care o cunoaştem din cartea Anotimpul pasiunii), deşi este o fată educată şi poate mult mai mult. Dar are un secret!
Acum, se vede nevoită să fure şi să şantajeze, dacă vrea să supravieţuiască şi să ducă o viaţă lipsită de griji. Este nevoită să fure o scrisoare ce se află în posesia Ducelui de Marwick. Cu acea scisoare îl poate şantaja pe un înalt oficial şi îşi poate asigura viitorul şi siguranţa.
Ideea de-a fura o tulbură şi îi zdruncină conştiinţa, dar se consolează cu faptul că, ducele este cunoscut ca un tiran. Este greşit ceea ce face, dar acest agresiv, arogant, terorist de Duce merită furat.
Se va angaja în casa ducelui şi va face tot posibilul să între în posesia scrisorii.

Este angajată ca şi menajeră, deşi este tânără pentru acest post, dar având în vedere că ultima menajeră plecase după ce tiranul duce aruncase în ea cu un pantof, postul este liber. Planul Oliviei este să găsească repede scrisoarea şi să plece cât mai iute din casa monstrului. Dar planul de acasă nu se potriveşte cu cel din târg. Încep să apară câteva probleme.
În primul rând, Ducele care stă închis în camerele sale şi se autocompătimeşte, plin de ură şi furie. În al doilea rând, gospodăria este haotică, fiecare face ce îl taie capul. Şi în al treilea rând realizează că scrisorile sunt ţinute în camerele Ducelui. Va fi nevoită să pătrundă în bârlogul ursului, dacă vrea să găsească corespondenţa.

Alaistair de Grey, Duce de Marwick, este plin de ură şi furie, şi îşi ţine secretele închise în spatele uşilor. Soţia lui recent decedată, o femeie de o frumuseţe răpitoare, pe care o iubise, fusese dependentă de opiu, l-a înşelat culcându-se cu toţii rivalii lui politici, şi complotase împotriva lui. Durerea lui Alaistair este mare, dar ura şi furia sunt enorme. Preferă să se închidă, decât să îşi elibereze furia ucigaşă asupra tuturor. Din aceste cauze se comportă urât cu toţi, nu îl mai interesează nimic, totul este negru pentru el.
Reuşeşte Olivia să pătrundă în bârlogul tiranului? Reuşeşte să comunice cu el şi să sustragă scrisorile?
Ce secret ascunde Olivia de vrea să şantajeze? Cum va reacţiona Ducele, când tânăra pătrunde în lumea lui?

Cartea: Amăgirea de Meredith Duran, apare în colecţia “Iubiri de poveste”-Libertatea, în data de 13.06.2015.

Autor: Iasmy

by -
9

Chemarea îngerului de Guillaume Mussochemarea-ingerului-editia-2013

Titlul original: L’appel de l’ange
Editura Allfa
Strada Ficțiunii – Bestseller
Traducere din limba franceză: Liliana Urian
Număr pagini: 323

Cărţi scrise de Guillaume Musso

Guillaume Musso, născut pe dată de 6 iunie 1974 la Antibes (Alpes – Maritimes), este unul dintre cei mai populari scriitori francezi contemporani. Se prezintă simplu: „Guillaume Musso, născut la Antibes, romancier.“ Încă de la vârsta de zece ani a fost sigur că va scrie romane. Mama lui, bibliotecară, i-a trezit gustul pentru literatură, hrănindu-l cu „Proust la biberon“. La nouăsprezece ani, Musso a plecat în Statele Unite ale Americii, unde s-a îndrăgostit de New York. S-a întors în Franţa plin de idei pentru romanele sale, care ne cuceresc de fiecare dată. “Chemarea îngerului“ este unul din cele mai frumoase romane ale sale, iar faptul că autorul e îndrăgostit de New York se vede cu prisosinţă în această carte.

Chemarea îngerului nu este un roman de dragoste, nu este thriller-suspans, nu este un roman polițist, ci este toate acestea la un loc și mai mult de atât! Este o carte care mi-a răsplătit toate așteptările, reușind să mă surprindă în același timp.
”O poveste care te face să visezi cu ochii deschiși. Guillaume Musso este un autor care-și cunoaște foarte bine cititorii.” (Paris Match)
Imposibil să nu te prindă: Chemarea îngerului este fără îndoială unul dintre cele mai bune romane ale lui Musso.” (Terra Femina)

Am început să citesc această carte ”înarmată” cu descrierea de pe copertă – New York, aeroportul Kennedy. În sala de așteptare aglomerată, un barbat și o femeie se ciocnesc, își cer scuze, apoi fiecare își vede de drumul lui. Madeline și Jonathan nu se mai întâlniseră niciodată și n-ar fi trebuit să se revadă. Dar, ajunși la destinațiile lor, descoperă că au încurcat telefoanele mobile. Când își dau seama de greșeală, sunt despărțiți de zece mii de kilometri: ea are o florărie la Paris, el se ocupă de un mic restaurant la San Francisco.
M-am așteptat la o comedie romantică amuzantă și relaxantă, iar prima parte chiar așa a fost (mi-a plăcut foarte mult spumosul schimb de replici și, ulterior, de mailuri, între cei doi). Pe măsură ce citeam însă, cartea a început să prindă un alt ritm, astfel încât m-am trezit prinsă într-un vârtej amețitor, din care nu am ieșit până la final. Dacă prima parte a cărţii am savurat-o pur și simplu și mi-a încântat toate simțurile, partea a doua am citit-o pe nerăsuflate, devorând pagină după pagină. Musso este, într-adevăr, un maestru al suspansului și al răsturnărilor de situații!
În prologul cărții, m-a amuzat un fragment despre telefonul mobil, deoarece cred că multe dintre noi ne recunoaștem în cele scrise (ceea ce nu știu daca este chiar un lucru bun): ”Așa ai devenit dependentă. Ca grefat pe propriul tău corp, mobilul e de-acum înainte o prelungire a ta, care te însoțește chiar și în baie sau la toaletă. Indiferent unde ești, rareori lași să treacă mai mult de o jumătate de oră fără să te uiți la ecran, așteptând cu nerăbdare un apel restant, un mesaj intim sau amical.

Mi-au plăcut foarte mult citatele de la începutul fiecărui capitol, sunt foarte inspirate și bine alese.
Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o buna zi, se vor întâlni.” Astfel începe primul capitol, în care drumurile lui Jonathan și Madeline s-au intersectat întâmplător pe aeroportul Kennedy, și printr-o ciudată întâmplare, își încurcă telefoanele mobile. Acela a fost momentul – deși nici unul nu o știa – în care viața fiecăruia dintre ei a intrat pe un alt făgaș. Peste un timp, privind în urmă la întâlnirea lor, Madeline a avut această revelație.
Nimic nu s-ar fi întâmplat fără acea ciocnire din aeroport. Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă nu și-ar fi schimbat telefoanele din neatenție. Dacă ea ar fi intrat în acea cafenea cu treizeci de secunde mai devreme sau cu treizeci de secunde mai târziu, nu s-ar fi întâlnit niciodată. Așa le era scris. O stranie lovitură a destinului, care alesese să-I apropie intr-un moment decisiv. Chemarea îngerului, cum zicea bunica ei…” Frumoasă semnificație a titlului!

Povestea se derulează pe parcursul a câtorva zile, în ajunul Crăciunului.
Cartea e scrisă la persoana a treia – cu excepția amintirilor personale ale lui Jonathan și ale lui Claire, care ne sunt transmise la persoana întâi – fiind structurată în trei părți, sugestiv denumite. În prima parte, Șoarecele și pisica, are loc providențiala întâlnire a eroilor noștri. A doua parte, Cazul Alice Dixon, ne relevă firul misterios care le unea destinele. A treia parte, Unul pentru altul, este exact ceea ce ne arată titlul.
Acțiunea cărții ne poartă la New York, la Paris, la Londra sau San Francisco, fiecare din destinații fiind foarte bine redată în carte, transpunându-ne prin felul în care e descrisă, chiar în locul respectiv.
Îmi place cum sunt construite personajele cărții, puternice, bine conturate, dar și imprevizibile.
Jonathan era un bărbat de aproape patruzeci de ani, divorțat, tatăl unui băiețel pe care îl iubea foarte mult. Se ocupa de un mic restaurant în San Francisco.
Madeline era o femeie atrăgătoare, trecută de treizeci de ani, logodită, și avea o florărie în Paris.
Pe parcursul cărții facem cunoștinșă și cu alte personaje interesante, între care Marcus, cumnatul ”dus cu pluta” al lui Jonathan, sau Danny, care m-a intrigat foarte mult și a cărui poveste o veți afla de asemenea! Îl cunoaștem și pe Boris, un simpatic papagal vorbitor!

Așadar, Jonathan ia avionul spre San Francisco, iar Madeline spre Paris, fiecare cu telefonul celuilalt, lucru pe care îl observă abia după ce ajung la destinație. Tentația de a controbăi în telefonul ”tâmpitei de pe JFK” / ”nebunului din aeroport” e irezistibilă.
Jonathan află lucruri surprinzătoare despre tânara femeie. Constată că au aceleași gusturi în materie de muzică și filme, dar descoperă și o față ascunsă a acesteia, care îl intrigă foarte tare.
La rândul ei, Madeline își dă seama cu stupoare ca Jonathan Lempereor este unul și același cu cel mai faimos Chef, proprietarul unui vestit lanț de restaurante, dar a cărui decădere ținuse prima pagină a ziarelor zile in șir. Jonathan a pierdut tot ce avea și la ce ținea: a aflat că soția sa, Francesca, pe care o adora, îl înșela cu cel mai bun prieten, a dat faliment și și-a pierdut tatăl (de care însă nu era foarte apropiat), toate acestea în decurs de o săptămână!!
Intrigați de cele aflate, nici unul nu rezistă impulsului aproape obsesiv de a descoperi cât mai mult despre celălalt.
Astfel, Jonathan descoperă în telefon un fișier foarte bine protejat, cu dosarele cazului de dispariție al unei persoane și realizează cu uimire că Claire, cocheta și pedanta florăreasă fusese o foarte încrâncenată polițistă care, în urma eșecului rezolvării acestui caz, încercase să se sinucidă. În timp ce ancheta dispariția lui Alice, o fată de paisprezece ani, Claire a primit la secție un colet în care se afla inima acesteia, acest fapt fiind declanșatorul gestului suicidal.
Stupoarea lui Jonathan a venit atunci când, privind poza fetei, realizează nu doar că o cunoaște, dar era persoana care, printr-un straniu concurs de împrejurări, îi schimbase la un moment dat cursul vieții!

O întîlnise la câteva luni după ce Claire primise coletul în care se afla inima ei…
O cunoștea pe fata asta. O Întâlnise deja. Îi vorbise.
Înnebunit de spaimă, își închise rapid computerul. Ritmul cardiac i-o luase razna, mâinile îi tremurau. Respiră profund pentru a-și recăpăta calmul, dar degeaba. Amintirea unei întâlniri care îi lasase în minte o cicatrice de neșters revenea cu putere.”
Mi-am lipit țeava rece de tâmplă. Am tras piedica, am privit pentru ultima dată soarele, am luat o ultimă gură de aer și am apăsat pe trăgaci ca o eliberare.
La rândul ei, cu flerul de polițist pe care îl avea în sânge, Madeline descoperă că trădarea Francescăi, faptul că aceasta l-ar fi înșelat pe Jonathan, era o înscenare! Dar în ce scop?!
Realizând că cele descoperite erau de o importanță vitală, cei doi hotărăsc să stea de vorbă față în față, dar fără să-și dezvăluie intențiile, astfel încât, în ajunul Craciunului, el era în fața florăriei ei din Paris, iar ea în fața restaurantului lui din San Francisco, fiecare privind o plăcuță pe care scria Închis pâna după Sarbatori! De această dată se sună unul pe altul și decid să se întâlnească la jumătatea drumului, adică – din nou – la New York (ce frumos se închide cercul!).
Mi-a plăcut foarte mult revelația pe care au avut-o fiecare în prezența celuilalt: ”Timp de câteva secunde, se simțiră uniți într-un acord perfect. O orbire, o străfulgerare, o sete de viață. Măsurând drumul și riscurile asumate pentru a ajunge unul la celălalt, erau obligați să admită că erau suflete-pereche care se recunoscuseră și care merseseră împreună spre aceeași destinație. Acum, ceea ce se întâmpla între ei era evident, o flacără, o alchimie…Certitudinea amețitoare de a fi întâlnit în sfârșit persoana capabilă să le umple golul, să le reducă la tăcere spaimele și să le vindece rănile.”
Vor avea vreo șansă de a fi împreună?
Vor putea să-și învingă demonii care îi bântuie? ”Fantomele sunt ușoare, dar lanțurile lor atârnă greu”
În continuare, vă las să descoperiți cum se descâlcesc ițele acestui labirint năucitor de mistere, coincidențe stranii, întrebări ce par fără răspuns și răspunsuri ce par imposibile. Expresia deja clișeică nimic nu e ce pare a fi este în acest caz cea mai potrivită!

Chemarea îngerului este o carte care te face să-ți pui multe întrebări existențiale, privind cu respect, teamă și încredere în același timp, către puterea uimitoare a destinului!
Vă recomand cu drag această carte. În urma lecturii ei am rămas cu o stare de bine care mi-a atins corzile sufletului, iar fraza de final m-a încântat: ”Cei mai frumoși ani ai unei vieți sunt cei pe care nu i-ai trăit încă.”

logo_libris

Autor: Oli

Nu mai este timp de pierdut.

La final apare dragostea de Mary Balogh

Titlul original: At Last Comes Love
Seria Huxtable Quintet: 1. Prima dată: Casatoria (First Comes Marriage -2009), 2.Al doilea pas: Seducţia (The Comes Seduction-2009), 3. La final aproape dragostea (Al Last Comes Love -2009), 4. Sedducing an Angel (2009), 5.A Secret Affair (2010)
Cotaţie Goodreads: 3.90

DETALII CARTE

Margaret Huxtable şi-a irosit tinereţea pentru a menţine promisiunea făcută tatălui ei pe patul de moarte-să ţină familia împreună până surorile şi fratele vor creşte, să aibă grijă de ei. Din această cauză ea a renunţat la posibilitatea de a se căsători cu Crispin Dew, bărbatul iubit, şi a suferit în tăcere, gândindu-se că poate nu se va căsători niciodată. Dar acum fraţii ei au crescut, şi sunt la casele lor. Are treizeci de ani şi a decis că este timpul să se căsătorească, deoarece alternativa de a fi o soră celibatară şi să depindă de fratele şi surorile ei pentru tot restul vieţii nu o încântă.
Îşi face un plan în minte, ştie că se va căsători cu Marchizul de Allingham, cel care a cerut-o de mai multe ori în ultimii ani, şi de fiecare dată ea a refuzat. Acum, va accepta. A luat această decizie înainte de a porni la Londra, ce se afla în plin sezon. Dar, în Londra îl întâlneşte din nou Crispin, bărbatul pe care îl iubise în tinereţe, acum văduv. Acesta se întorsese acasă cu scopul de-a intra în graţiile ei. Margaret dintr-un motiv necunoscut îi refuză avansurile şi convinsă fiind că se va căsători cu marchizul Allingham îi spune că este logodită.
Dar află cu stupoare în plin bal că, planul ei este dat peste cap. Marchizul cunoscuse o femeie în timpul iernii şi era deja logodit cu aceasta. O bombă care îi explodează în faţă, şi este atât de umilită şi se simte condamnată de soartă încât fuge din faţa tuturor. În graba ei de-a se ascunde de ochii lumii, după umilinţa trăită, nu-l vede pe bărbatul de care se ciocneşte-faimosul conte de Sheringford.

Duncan Pennethorne, conte de Sheringford, a plecat din Londra în urmă cu cinci ani, după ce a fost implicat într-un mare scandal. Trăieşte în singurătate şi depinde financiar de bunicul lui marchizul de Claverbrook. Acum a fost nevoit să se întoarcă deoarece bunicul său îi aminteşte de promisiunea făcută-să se căsătorească cu o femeie respectabilă, dacă doreşte în continuare suport finaciar. Pentru Duncan cea mai importantă este casa pe care o are, ea reprezintă o parte din el şi nu îşi imaginează că o poate pierde. Dacă nu se căsătoreşte cât mai repede, bunicul său îl deposedează de toată averea. Aşa că, singura cale de salvare pentru el este să se căsătorească cu cineva respectabil, şi asta înainte că bunicul său să împlinească vârsta de 80 de ani, adică în două săptămâni.

Nu mai este timp de pierdut.

După ultimatumul dat, Duncan participă la primul său bal, deşi nu a fost invitat. Caută cu disperare perspective matrimoniale, şi atunci când se aştepta mai puţin se ciocneşte de el o femeie. Uşor beat, îi aruncă o privire femeii pe care o are în braţe, şi în aburii alcoolului, îi propune să se căsătorească cu el. S-ar putea numi soartă, sau …. Surprinzător, femeia acceptă propunerea…
Vor putea aceste două persoane, una cu multe secrete, cealaltă cu diverse motive, să facă posibil un viitor împreună?

Cartea “La final apare dragostea” de Mary Balogh, apare în colecţia “Cărţi Romantice”-Libertatea pentru femei, în data de 12.06.2015.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant 

Autor: Iasmy

Tentează-mă cu dragostea ta de Lisa Kleypas

Titlul original: Then Came You
Traducere: Gabriela Anca Marin
Editura Miron
Anul apariţiei: 2015
Nr. de pagini: 367

Seria Gamblers 1. Tentează-mă cu dragostea ta (Then Came You-1993) 2. Visînd la tine (Dreaming of You-1994)

Cărţi scrise de Lisa Kleypas

Kleypas scrie un roman captivant, despre secrete senzuale și pasiune neașteptată… Romantic Times.

Întotdeauna este o plăcere să citesc cărţile autoarei Lisa Kleypas, ştie cum să captiveze şi fără să vrei te cucereşte iremediabil cu modul de viaţă unor poveşti frumoase cu acţiune simplă, dar bine conturată.
Am ales acest titlu într-un moment în care simţeam nevoia să evadez şi să abordez o carte romantică, iar Tentează-mă cu dragostea ta s-a ivit la timp, de parcă şi titlul mă îmbia să îi dau o şansă cât mai repede :). Ritmul alert, personejele pasionale, temperamentul lor sau poate nonconformismul mi-au confirmat faptul că Lisa Kleypas are ceva aparte şi merită descoperită.
Dintre cărţile citite de la autoare, acum este pentru prima dată când descoper că personajul feminin este atât de distructiv, în loc să ţină la imaginea sa, procedează total invers şi bulversează societatea prin gesturile sale … imorale.

imagine Wilhemina “Lily” Lawson este o femeie frumoasă, ispitoare, dar în acelaşi timp o apariţie şocantă pentru cei din jur, nu datorită aspectului fizic, ci a comportamentului nonconformist. Nu o interesează că are un vocabular necivilizat, călăreşte bărbăteşte, participă la evenimentele din societate şi nu se ruşinează nici măcar o clipă de atitudinea sa, din contră, adoră să alimenteze bârfele, îi place să joace cărţi şi este cunoscută ca fiind amanta lui Derek Craven, proprietarul unui club foarte cunoscut din Londra. În urmă cu cinci ani a fost la un pas de căsătorie şi la scurt timp a decis să plece în Italia, acolo s-a îndrăgostit de un bărbat misterios, Giuseppe Gavazzi, iar din scurta lor aventură a rezultat o superbă fetiţă-Nicole. Din păcate, micuţa este răpită de Giuseppe la doi ani de la naştere, iar Lily se întoarce în Anglia dezamăgită, oripilată de bărbaţi şi complet schimbată. Nu ştia sigur dacă Nicole se mai afla în viaţă, dar instinctul matern îi transmitea să mai spere.
Tot ce visează este ca fiica ei să îi fie alături, dar între timp trebuie să lupte să supravieţuiască.imagine1

Alex Raiford, contele de Wolverto este un bărbat bogat, dar destul de retras. Devenise cunoscut pentru comportamentul său distant şi doar ocazional îşi făcea apariţia în societate. În urmă cu doi ani îşi pierduse logodnica într-un accident care i-a produs multă suferinţă. Caroline Whitmore nu-i ascultase sfaturile şi căzuse de pe cal, din păcate finalul a fost tragic, o iubise enorm şi nu putuse să treacă peste moartea ei fulgerătoare. În timp, devine conştient că are nevoie de moştenitori şi se logodeşte cu Penelope Lawson. Ar fi fost perfectă pentru el, dar atitudinea sa era defensivă, având o teamă evidentă de a sta alături de el, dar spera ca lucrurile să se schimbe şi să fie o soţie potrivită.

Derek Craven are un loc secundar, dar prezenţa sa se face simţită pe parcurs şi dă dovadă de multă căldură. În tăcere o iubea pe Lily, dar pentru siguranţa ei prefera să îi fie doar prieten, iar pentru ceilalţi pretindea că îi este amant. Acceptase să o sprijine în timp, plătise oameni să o caute pe Nicole, îi oferise bani, dar atât, nimic mai mult. Ştia că ea merită altă viaţă, nu doar un bărbat cu un trecut dubios, cunoscut pentru afacerea ce o deţinea în Londra. Trebuie să ştiţi că el o va încuraja, ba chiar o va impulsiona pe Lily să iubească, să uite de ostilitatea ce o avea pentru bărbaţi şi să-l lase în urmă pe Giuseppe.
Vom afla povestea lui Derek în următorul volum din serie-Dreaming of You pe care sigur Editura Miron îl va publica în curând.

Londra, 1820

Lily Lawson îşi face simţită prezenţa la fiecare ieşire în societate, dar de data aceasta era invitată de însuşi regele George datorită atitudinii sale tot timpul spectaculoase. Se simţea bine când le oferea celor din jur câte un impuls …verbal. Dintr-un moft, pe când se afla pe iahtul ancorat pe Tamisa îşi aruncă pălăria sperând că poate vreun domn binevoitor se va arunca să o “salveze”.
– Drace, uită-te la ea cum zboară, afurisita!”
Din păcate, ei doar o consolează, dar Lily vrea mai mult şi face pasul cel mare aruncându-se în apa îngheţată. Îşi salvează pălăria, dar îşi atinge scopul distrându-i pe cei din jur. Mulţi o admiră, dar în acelaşi timp o şi critică pentru atitudinea revoltătoare.
Ajunge îngheţată acasă, dar nu poate sta liniştită pentru că este aşteptată de Zachary, vicontele Stamford, admiratorul surorii sale-Penelope, logodnica lui Alex Raiford, contele de Wolverto. Este disperat, o iubeşte cu patimă şi nu ştie cum să procedeze ca să oprească această căsătorie. Lily îi promite într-un final că îl va cunoaşte pe misteriosul logodnic al surorii sale şi va lua o decizie.
Alex Raiford îi vine în sprijin când organizează o vânătoare, iar printre invitaţi se strecoară inclusiv Lily, fără să ştie că o văzuse când se aruncase în apă pentru a-şi salva pălăria. Este incomodat de prezenţa ei şi de-a dreptul revoltat când ajunge să îi cunoască adevărata identitate de soră a logodnicei sale, Penelope. Discuţia lor este plină de cuvinte aruncate la mânie mai ales după ce îl provoacă şi ajunge să cadă de pe cal. Amintirile îi vin năvală şi are în faţă momentul când o pierde pe frumoasa Caroline.
Lily Lawson se simte jignită şi atunci face un jurământ.
“- Penny nu va fi a ta, şi-a jurat ea. Jur pe viaţa mea! Nu va fi a ta!

Planul său este clar, merge la Raiford Park, se cazează în casa duşmanului său, contele de Wolverto şi îl va împiedica cu orice preţ să se căsătorească lui Penny. Din păcate relaţiile cu părinţii săi sunt distante şi nu este o primire tocmai călduroasă, dar nu o interesează, important este să îşi atingă scopul şi să stea alături de sora sa. Reuşeşte să scoată din sărite pe toată lumea, dar Alex este pur şi simplu năucit, ordinea casei sale este schimbată radical de indicaţiile stricte ale d-rei Lily Lawson. De ce venise ea să îl bulverseze cu prezenţa şi mai ales să îi dea dureri de cap? Îşi dă seama că idila dintre Zachary, vicontele Stamford şi cumnata sa este doar de faţadă, scopul ei este de a-l aduce în preajma logodnicei sale. Simţise că Penelope se comportă altfel, părea să fie în largul ei în prezenţa lui Zachary şi privirea ei nu mai este atât de docilă. Dar Lily ştie mai bine cum stau lucrurile:

“Nu simţea nici un fel de remuşcare pentru ce avea de gînd. Wolverton şi sora ei nu aveau ce căuta împreună. Era evident Penny era fragilă ca o anemonă albă, lipsită de apărare în faţa elor care încercau să o intimideze, prea delicată pentru furtuni violente.
Iar Wolverton era de zece ori mai rău decît îşi amintea Lily. Cu trăsăturile lui aspre, perfect conturate, ochii limpezi şi linia hotărîtă a bărbiei…pe chipul lui nu era nici urmă de compasiune, de blîndeţe. Trupul lui inspira o forţă brutal, muşchii îi păreau mereu tensionaţi, totul în ciuda atitudinii civilizate. Avea nevoie de o femeie la fel de cinică, la fel de lipsită de sensibilitate ca şi el.”

Totul pare să se schimbe în clipa când este nevoit să îl ia acasă pe fraţiorul său Henry. Moartea părinţilor săi îl determinase pe Alex să se dedice trup şi suflet în creşterea sa, dar din păcate la doar doisprezece ani ajunge să fie exmatriculat de la Westfield din cauza comportamentului său. Numai că Henry şi Lily se înţeleg de minune, îl învaţă să joace cărţi, ba chiar să şi trişeze, Alex este nemulţumit, dar ce poate face când vede că fratele său este atât de fericit. Numai că focul mocneşte şi într-o clipă de rătăcire ajunge să o sărute cu patimă, dar în loc să-i menţioneze numele ei…îi spune Caroline.
A doua zi iadul pare să fi aterizat pe domeniul Raiford Park şi Alex este drastic, vrea să dispară din faţa lui Lily.
– Începe să-ţi faci bagajele. Astfel ţi le fac eu.
– Din cauza a ce s-a întâmplat aseară? A unui sărut lipsit de importanţă? Să fii sigur că pentru mine nu a avut nici o însemnătate…
– Ţi-am spus să pleci, i-a spus calm. Să dispară tot de aici, inclusiv cărţile de joc, plimbările tale nocturne, micile tale comploturi şi marii tăi ochi căprui. Acum.”
“- Eşti ca un cîine turbat. Ştiai foarte bine că poţi să o intimidezi pe biata copilă.
– A ales. A aruncat cutia cu pălării pe podea. Ei bine, termini singură bagajele sau o fac eu?”
“-Ce-ar fi să le explici tu situaţia părinţilor mei? L-a îmbiat Lily printre dinţi. Sînt sigură că vor fi complet de acord cu tine.
– Şi nici un cuvînt lui Penelope, am ameninţat-o Alex şi a părăsit încăperea.
De îndată ce a fost sigură că nu mai putea fi auzită, Lily a inspirat adînc şi a încercat să se liniştească. A clătinat din cap, zâmbind:
Măgar arogant! a şoptit ea. Chiar crezi că mă las înfrîntă atît de uşor?”

Numai că Lily are un plan de rezervă şi are de gând să îşi ajute sora să scape de tiran. Primul pas este să-l atragă pe Alex Raiford într-o capcană şi să-l sechestreze o noapte, iar Penelope să îşi urmeze destinul şi să să fugă de logodnicul nedorit. O sticlă aterizează direct în capul contelui şi ajunge să fie legat de pat la dispoziţia unei femei.
“- Ne asemănăm în unele privinţe, a şoptit ea. Mîndrie, temperament şi încăpăţînare. Ai muta munţii din loc să obţii ce vrei…numai că nu ştii unde se află aceşti munţi. A zîmbit amintindu-şi cum îi aruncase el lucrurile pe geam. Dintr-un impuls, s-a aplecat şi şi-a lipit buzele de ale lui, amintindu-şi de momentul de intimitate din bibliotecă, atunci cînd se sărutaseră. A ridicat capul şi i-a spus: noapte bună, prinţ adormit. A venit vremea să înţelegi de ce sunt capabilă.”

De aici totul ia foc şi viaţa lor se schimbă radical. Dacă va fi în bine sau nu, rămâne să descoperiţi. Cert este că vor fi multe situaţii care vor fi amuzante, enervante sau pur şi simplu adorabile, dar Alex îşi va da seama că Lily este mai mult decat pare şi are de gând să afle ce se ascunde în spatele aparenţelor.

Am descoperit un Alex Raiford care are un suflet mare şi chiar dacă a suferit ajunge să vadă o cu totul altfel viaţa. Dacă va reuşi să îşi vindece rănile şi cum va proceda pe parcurs este o întreagă aventură. Lily rămâne la fel de impulsivă şi de împătimită la jocuri, vor fi clipe în care va şoca audienţa şi va avea pe masa de joc o miză serioasă. Dacă o va accepta şi cum se va termina aceasta luptă, ei bine, va fi surprinzător. Alegerile sale ar putea să o aducă mai aproape de fiica sa disparută, dar cu ce sacrificii şi cât de mult va risca pentru o sumă de bani.

Lily chiar dacă este altfel pentru cei din jur este o femeie sufletistă, o mamă iubitoare care a fost rănită de un bărbat crud. Îi este teamă să iubească şi preferă să joace teatru decât să schimbe ceva. A suferit când a pierdut-o pe Nicole, fiica sa, dar va suferi şi mai mult pentru că Giuseppe n-a dispărut definitiv, ci continuă să o ameninţe din umbră. Prezenţa lui Alex este un coşmar, dar care ajunge să se transforme într-un vis frumos. Chiar dacă nu vrea să recunoască este captivată de el, iar eu ca şi cititoare am fost impresionată.
Mi-a plăcut modul cum a descris-o Zachary pe prietena sa, Lily “Are în ochi o tristeţe care nu o părăşeşte niciodată. Este o femeie unică, cu un curaj enorm.”

9.5 puncte/10

Editura Miron

Mulţumesc Editura Miron pentru oportunitatea de a descoperi cartea Tentează-mă cu dragostea ta de Lisa Kleypas. Cartea poate fi comandată de direct de la Editura Miron sau din librăriile online preferate.

Autor: Mili

Onorabila veneţiană de Rosa Ventrella

Titlul original: Honorata Cortigiana
Traducerea: Alexandra Blăgoi
Editura: Allfa
Numar pagini: 358

   Rosa Ventrella s-a născut la Bari, în Italia, în 1974. A studiat istorie contemporană la Universitatea din Parma. Predă literatură în Cremona, unde locuiește împreună cu soțul și copiii ei. Pasionată de literatură, mai ales de literatura de limbă spaniolă, a ținut câteva ateliere de creative writing și a publicat numeroase articole în reviste de istorie și pe site-uri de specialitate. A lucrat câțiva ani ca redactor într-o editură. Interesată de figurile marginale, ignorate de „marile narațiuni“ ale istoriografiei oficiale, a scris Innocenza e peccato (2010) și studiul Terra e vita (2011). Au urmat romanele de inspirație istorică Onorabila venețiană (Honorata cortigiana, 2011; Editura ALLFA, 2014) și La visionaria (2012). Ultimul ei roman, Il giardino degli oleandri, a apărut în 2013.

Trimisă e din cer a femeii frumuseţe,
Ca pe pamânt să-l facă fericit
Pe fiece bărbat care ştie de blândeţe.”
Veronica Franco

   Aceste versuri dintr-o poezie au fost găsite scrise pe o hârtiuţă îngălbenită alături de mâna îngheţată a celei mai faimoase curtezane veneţiene din anii 1560-Veronica Franco. Versuri care ulterior au fost publicate. Veronica Franco a murit la vârsta de 45 de ani, nu se ştie cu exactitate adevărul despre boala sa, dar va rămâne în istorie ca cea mai faimoasă şi titrată curtezană, poeta secolului al-XVI-lea.

   Onorabila veneţiană este un roman istoric romanţat. Se bazează pe fapte reale, pe istoria Veneţiei şi adevărul evenimentelor petrecute în perioada Renaşterii târzii. Autoarea păstrează baza reală, dar îndulceşte povestea, creionând un roman care ne prezintă atât viaţa şi parcursul Veronicăi Franco, dar şi evenimentele unei Veneţii libertine care pe parcurs se transformă într-o Veneţie cu frica de pedeapsa divină.
Când auzi de roman istoric te gândeşti la o înşiruire de date, evenimente, descrieri, ceva care te poate plictisi dacă nu eşti un pasionat al istoriei. Dar cartea de faţă prin tehnica şi stilul autoarei reuşeşte să dezmintă această impresie, ajungând pe parcursul naraţiunii să realizezi că asişti la o poveste de viaţă şi dragoste.
Cu un ritm alert, fără să pistoneze prea mult pe o naraţiune istorică, dar suficientă încât să fie consistentă, romanul este unul remarcabil. Se vede documentarea istorică a autoarei, dar şi partea romantică a acesteia.

Onorabila venetiana (2)   La 14 ani, Veronica Franco a fost dată în căsătorie medicului Paolo Panizza, un bărbat în vârstă, înstărit, dar nu extraordinar de bogat. Deşi provine dintr-o familie nobilă, prin ironia sorţii familia ei este destul de săracă. Să îşi suplimenteze veniturile, şi o viaţă mai bună, în tinereţe, mama ei alege varianta de a fi curtezană. Aceste lucruri erau permise în majoritatea familiilor. Veronica creşte într-o familie nu foarte iubitoare, asistând în copilăria ei la un întreg ritual al seducţiei practicat de mamă, fiind obişnuită cu bărbaţii care intrau şi ieşeau din casa lor.

   După ce se vede ea însăşi intrată într-o căsătorie nefericită, dezamăgită de faptul că spiritul şi tinereţea ei sunt închise într-o viaţă fără perspectivă, fără puţină iubire, decide să urmeze aceeaşi cale ca şi mama. Cea care o iniţiază în tainele seducţiei este însăşi mama ei, care vede în Veronica salvarea de la o viaţă anostă şi săracă. Între timp Veronica îşi cultivă calităţile literare şi artistice, frecventează saloanele intelectualităţii contemporane, şi ajunge să fie cea mai căutată curtezană, stârnind pasiuni, invidie şi răzbunări. Frumuseţea şi inteligenţa ei, îi aduce la picioare dogi, negustori bogaţi, elită nobilă, până şi capete încoronate. Unul dintre cei cu sânge albastru este însuşi Henric de Valois, cel care fiind în trecere prin Veneţia, îşi manifestă dorinţa de-a o cunoşte, petrecând câteva nopţi pasionale alături de frumoasă curtezană. Faima ei depăşise graniţele Veneţiei.
  Cu toate că are lumea la picioare, bărbaţi magnifici şi puternici ai elitei roind în juriul ei, averi fabuloase, Veronica nu se simte împlinită. Nu găsise încă dragostea adevărată, sufletul ei fiind gol. Simţise câte ceva pentru câţiva dintre cei care o vizitau frecvent, dar nu era ceea ce vroia cu adevărat, asta până când îl întâlneşte pe timidul, angelicul artist-pictorul Federico Contarini. La vreme aceea era un începător, dar cu un talent remarcabil, un talent care în timp se dezvoltă şi va ajunge marele pictor Federico Contarini, faimos în lumea întreagă.

Onorabila venetiana (3)   Veronica va fi frustrată în ceea ce-l priveşte pe acest tânăr artist, deoarece nu înţelegea şi nu îşi explica de ce este singurul bărbat care nu răspunde la avansurile ei. Asta o face să devină obsesivă în privinţa lui, să-l dorească la nebunie, să plângă, realizând că singurul bărbat care îi umplea golul sufletului o refuză. Încearcă să afle adevărul, nu se lasă refuzată uşor, iar ceea ce va afla îi va schimba viaţa. Federico era sodomit, îşi găsea plăcerea alături de bărbaţi. Dar pasiunea şi dragostea ei sunt atât de puternice încât … nu vă dezvălui, dar merită să citiţi şi să descoperiţi (în acea perioadă, sodomiţii erau un fel de paria ai societăţi, erau mulţi care aveau aceste înclinaţii, dar surprinzător, deşi era acceptată prostituţia la fete tinere, în familii, homosexualitatea era cumva un subiect tabu într-o Veneţie libertină).

   În anii 1575-1577, ciuma loveşte Veneţia, cauzând mii de morţi, iar ideea de vrăjitorie ia o mare amploare. Inchiziţia preia puterea absolută, populaţia devine isterică, creându-se acel mit că, boala este adusă de desfrâu şi vrăji. Încep să se caute vinovaţi, nimeni nu se gândeşte la şobolanii care mişunau pe străzi-aducători de moarte. Are loc un fel de vânătoare de vrăjitoare. Toţi încep să se acuze, încep să dea pe mâna Inchiziţiei nevinovaţi, dar care în viziunea lor erau cei care meritau să fie spânzuraţi. Faima Veronicăi se întoarce împotriva ei, şi mulţi consideră că ciuma s-a abătut asupra lor din cauza desfrâului acestei curtezane. Este acuzată de vrăjitorie, închisă, dar printr-un noroc şi relaţiile pe care le are reuşeşte să nu fie spânzurată. Deposedată în schimb de tot, ajunge să trăiască la periferia oraşului, încercând să ducă o viaţă modestă. Abia acum începe adevărata ei fericire, dar şi marea ei suferinţă. Nu vă spun mai multe, cartea asta are intrigă, răzbunare, dragoste, încât vă las pe voi să o savuraţi. Sunt atât de multe cuprinse între paginile ei încât mi-ar trebui o zi întreagă să vă povestesc.
  Un roman remarcabil, o naraţiune magnifică, un final emoţionant, care pe mine m-a făcut să plâng. Am rămas impresionată de carte, am aflat istoria unei curtezane, evenimentele acelei perioade, ierahiile, viaţa libertină a Veneţiei, am aflat o poveste de dragoste inventată sau poate reală, dar existentă.
Despre dragostea şi sentimentele Veronicai Franco putem să ne facem o părere din poeziile ei publicate.

Atât de dulce devin şi de plăcută
Când mă întind în aşternut,
Aici mă simt iubita şi dorită,
Iar plăcerea sporeşte cu orice minut.”
Veronica Franco-Rime

   În anul 1998 a fost realizat şi un film bazat pe istoria acestei curtezane. Deşi se menţine baza unor realităţi, cartea Onorabila veneţiană are aspecte diferite faţă de filmul Frumoasa Veneţiană.
Dangerous Beauty este un film biografic, dramă şi romantic, regizat de Marshall Herskovitz în anul 1998. Veronica Franco (Catherine McCormack) este o tânără femeie curioasă şi uşor aventuroasă în Veneția. Iubitul ei Marco (Rufus Sewell), nu se poate căsători cu ea, deoarece familia ei nu este suficient de bogată pentru a oferi o zestre bună. Marco, un viitor senator, se căsătorește cu o nobilă străină în schimb. Mama Veronicăi (Jacqueline Bisset), trebuie să se gândească la viitor şi la partea financiară a familiei ei, ea are încă nevoie de zestre pentru fiicele ei mai mici şi de bani pentru comisioanele fiului ei. Mai degrabă decât a merge la o mănăstire, mama Veronicăi sugerează a deveni o curtezană, bine plătită, prostituată cultivată la fel ca mama și bunica ei.

   Diferenţă majoră între carte şi film. Cartea este cu mult mai bună, emotionantă şi detaliată, aflându-se cea mai aproape de adevarul istoric.

Editura All

Mulţumesc Editura All pentru oportunitatea de a citi cartea Onorabila veneţiană de Rosa Ventrella.

Cartea poate fi comandată de la Editura All sau din librăriile online agreate.

Preview carte
Autor: Iasmy

 

by -
6

Regina Adevărată de Erika Johansen-recenzie

Titlul original: The Queen of the Tearling
Traducere : Laura Sandu
Editura : Trei
Anul apariţiei: 2015
Nr. de pagini: 536
Gen: Distopie, Fantasy

Seria Queen of the Tearling – Regina ținutului Tearling : 1.Regina Adevărată – The Queen of the Tearling (2014) ; 2. The Invasion of the Tearling (2015)

Trecerea, un cataclism misterios, a făcut să piară cea mai mare parte a umanităţii, alături de tehnologia ultramodernă. Regresând în epoca feudală, dar aflându-se totodată undeva în viitor, supraviețuitorii o iau de la capăt pe un teritoriu nou, numit Tearling: un ținut sărăcit, prădat de propriii săi nobili şi de regatul Mortmesne, condus de Regina Roşie.
Singura speranţă a poporului îngenuncheat este moştenitoarea tronului, Kelsea Raleigh, o fată de 19 ani care nu cunoaşte decât lumea cărţilor şi, mai ales, istoria omenirii de dinainte de Trecere.
Călătoria viitoarei regine este începutul unei iniţieri dure, pe parcursul căreia înfruntă moartea sub diferite chipuri și îşi descoperă darul clarviziunii.

Autoarea imaginează o maşină a timpului întunecată şi năucitoare. E posibil să fim în secolul XXIV, dar totodată şi în Evul Mediu? Această întrepătrundere a epocilor ne face să privim lumea de astăzi – şi mai ales tehnologia şi educaţia – într-o lumină cu totul nouă. – Glamour

Regina Adevarata - de Erika Johansen (2)Erika Johansen şi-a luat masteratul la Iowa Writers’ Workshop, una dintre cele mai importante destinaţii pentru scriitorii în devenire. A început să lucreze la seria Regina ținutului Tearling încă din 2007, inspirată de un vis: „imaginea unor corăbii la linia orizontului”. „Am vrut să-mi imaginez un scenariu de coşmar, o lume în care cărţile nu mai au nicio valoare, şi să văd ce se întâmplă“, declara Erika Johansen într-un interviu.
Regina Adevărată a fost numită versiunea feminină a celebrului Urzeala Tronurilor, însă autoarea crede că seria Dune, a lui Frank Herbert, e mai apropiată de narațiunea ei.
Warner Bros şi David Heyman, producătorul seriei Harry Potter, au obţinut drepturile de ecranizare, iar pentru rolul lui Kelsea Raleigh a fost aleasă Emma Watson.

Auzisem multe păreri pro și contra despre cartea “Regina Adevărată” și recunosc că anumite reacții negative mi-au cam tăiat elanul, așa că am tot amânat citirea ei. Dar nu a fost chiar așa rău cum mă temeam. Am găsit câteva puncte slabe în povestea de față, dar ceea ce m-a deranjat cu adevărat a fost cantitatea de amănunte, descrieri, impresii sau sentimente lăuntrice care nu au făcut decât să frâneze acțiunea și să-mi inducă uneori o stare de plictiseală.

Regina Adevarata - de Erika JohansenEvenimentele din ultimile 150 de pagini fac toată cartea, motiv pentru care m-am decis să mai uit din bilele megre pe care le acordasem înainte : faptul că autoarea nu a vorbit mai mult despre evenimentele de dinainte de Trecere sau despre înfiinţarea ţinuturilor Noua Londră sau Noua Europă, de greșelile făcute de unele personaje în modul cel mai prostesc sau de faptul că aș fi vrut să văd personajul negativ Regina Roșie ceva mai implicată în lupta contra rivalei sale, Regina din Tearling, decât să asist la momente precum cel în care încerca să-și aleagă sclavii care să-i satisfacă poftele carnale. Dar având în vedere că “Regina Adevărată” este doar prima parte dintr-o trilogie, probabil că are doar un rol introductiv în acțiune, în a ne face cunoștință cu personajele și intrigile pe care acestea le țes.
Bilă albă am acordat pentru modul original în care autoarea a combinat elementele distopice cu genul fantasy. Pe tot parcursul lecturii am trăit cu senzația că evenimentele au loc undeva în perioada medievală și numai faptul că se aduce vorba despre cărți electronice, droguri, anticoncepționale, Stăpânul inelelor, ne dăm seamă că de fapt totul se petrece în viitorul rezultat în urma viziunii unui utorpic (William Tear), undeva prin secolul 24.
Baza romanului este destul de interesantă. După un cataclism (Trecerea), omenirea regrezează la nivelul de Ev Mediu, cu ținuturi și împărății, lupte pentru putere, tehnologia dispare, iar educația lipsește aproape cu desăvârșire. Dacă ținutul Mortmesne este condus de mai bine de o sută de ani de cruda și malefica vrăjitoare Regina Roșie, regatul Tearling încă își mai așteaptă viitoarea regină.

Regina Adevarata - de Erika Johansen (3)Kelsea Raleigh Glynn este o tânără de 19 ani care la prima impresie pare a fi mai degrabă banală. Este o fire timidă ce roșește adesea (mai ales în prezența bărbaților) și nu se simte prea mândră de aspectul ei exterior: o față rotundă și trup ușor plinuț.

Kelsea era şi ea înaltă, dar era brunetă, iar fața – doar cu îngăduinţă puteai s-o numeşti banală. Nu avea deloc o ţinută impunătoare; făcea ea mişcare, dar avea şi poftă de mâncare, nu-i vorba.”

Kelsea a văzut lumea numai prin intermediul cărților sau a informațiilor furnizate de cei doi bătrâni care au crescut-o, blândul Barty și dura Carlin. Și-a petrecut întreaga viață într-o căsuță, în plină sălbăticie pentru ca nimeni să nu poată ajunge la ea. Dar nu este o simplă fată, ci viitoarea regină a ținutului Tearling, acesta fiind și motivul pentru care mulți o vor moartă. Este vânată de Cadeni (Ghilda Asasinilor), în numele Reginei Roșii și a Regentului din Tearling, unchiul lui Kelsea. Nu și-a cunoscut mama, pe Regina Elyssa, din simplul fapt că la vârsta de un an a fost trimisă în exil cât mai departe de Citadelă, pentru a i se pierde urma, rămânând ca la vârstă de 19 ani să revendice tronul.

Între timp Regina Elyssa a fost omorâtă, iar fratele ei a fost numit Regent. Contrar bunei păreri pe care și-o formase despre mama sa, a fost nevoită să descopere crundul adevăr, că de fapt a fost o “toantă vanitoasă“ care nu prea știa cum să-și conducă regatul și care ajunsese să facă un tratat cu Regina Roșie, prin care Regatul Tearling se obliga să asigure trei mii de sclavi pe an, oameni care ajungeau să fie folosiți la munci grele, supuși torturilor sau folosiți pentru sex.

„- Domniță, mama dumitale n-a fost o regină bună, dar nici rea nu era. A fost o regină slabă. Nu și-ar fi înfruntat niciodată moartea. O sămânță de nebunie e-ncărcată de putere, dar trebuie să fii sigură că, dacă dezlănțui nebunia asta, o faci pentru oameni, nu împotriva amintirii mamei dumitale. Asta e diferența dintre o regină și un copil îmbufnat.”

Totul a decurs bine până în ziua în care își fac apariția cei nouă străjeri din Garda Reginei care vin pentru a o escorta în Citadelă, unde urmează să fie încoronată ca Regină a Ținutului Tearling (tocmai făcuse vârsta necesară pentru a fi încoronată).

Aveau s-o ducă târâș-grăpiș la Citadelă, oricât s-ar zbate şi ar striga, şi apoi s-o lege de tron, şi avea să rămână acolo, îmbrobodită-n catifea şi-n mătăsuri, până ce va fi asasinată.
Lazarus, cunoscut şi ca Buzduganu (Mace) este cel mai apreciat dintre Străjerii Reginei, cel care mai târziu va ajunge căpitanul Gărzii, dar și îndrumătorul și protectorul lui Kelsea. Este unul dintre personajele secundare pe care l-am îndrăgit din primul moment, datorită felului de a fi ceva mai mucalit și arogant, a modului calculat prin care își urmărește și pedepeşte dușmanii, dar și prin faptul că știe să inspire teamă și respect.
Brațele îi erau pline de semene, însă privirea fetei era atrasă mai ales de buzduganul fixat la centură… Un ucigaş înnăscut, se gândi fata. Un buzdugan nu era decât o armă de decor dacă nu era mânuit cu suficientă cruzime cât să-l facă util. Te-ai fi aşteptat ca arma să-i dea fiori, dar, de fapt, o liniştea prezența acestui bărbat care în mod evident dusese o viaţă atât de violentă.

Kelsea și străjerii pornesc într-o călătorie plină de pericole, Cadenii sunt deja pe urmele lor, motiv pentru care sunt nevoiți să se separe în două grupuri. Tânăra fată și noua sa gardă de corp Lazarus, vor încerca să scape de atacatori, dar ajung să fie luați prizonieri de un grup de tâlhari conduși de Spectrul, un fel de haiduc misterios (poartă o mască de arlechin și nimeni nu știe cum arată, doar în fața lui Kelsea își arată chipul) față de care tânăra ajunge să simtă o oarecare atracție.
“Îi amintea de Buzduganu, un bărbat dotat cu o violenţă latentă a cărei întrebuinţare era cu atât mai fatală cu cât posesorului nici nu-i părea să-i pese de ea…Nu era atat de naivă încât să nu realizeze care era pericolul: bărbatul arăta bine, era inteligent și cât se poate de pus pe rele”.
Spectrul, “tatăl hoţilor” mi s-a părut cel mai fascinant personaj și îmi pare rău că apare foarte puțin în carte. Este învăluit într-o aură de mister și recunosc că mi-am pus destule semene de întrebare în privința lui. Este un asasin și un hoț și pare a fi înzestrat cu anumite puteri magice.
Nu e doar un hoţ, e şi ucigaş, se gândi Kelsea cu o tresărire. Dincolo de bărbatul arătos simţea că mai are şi un alt chip, cumplit, cu o viaţă tot atât de întunecată precum apa dintr-un lac îngheţat. Şi a ucis de multe, multe ori. Gândul acesta ar fi trebuit s-o îngrozească. Kelsea aşteptă o vreme, dar ce înţelese apoi era chiar mai rău: toate astea nu contau absolut deloc.”

Kelsea a reușit să treacă o prima parte a examenului impus de Spectrul și este lăsată să-și continuie drumul. Ajunge în Citadelă exact în ziua când pleacă tributul anual datorat Reginei Roșii – 250 de femei, bărbați și copii care sunt puși în niște cuști. Din momentul în care asistă la asemenea oroare, tânăra parcă devine cu totul alta. Nu se mai teme să-și înfrunte inamicii, este mai sigură pe ea, iar primul lucru pe care îl cere înainte de a fi încoronată este să fie distruse cuștile, încălcând astfel tratatul încheiat de mama ei cu Regina Roșie. De acum înainte, oricând pot fi invadați de războinicii din Mortmesne.
Cum decurge încoronarea Reginei din Ținutul Teatling și prin ce peripeții mai trece Kelsea după ce a ajuns pe tron și ce reacție are Regentul în fața nepoatei sale, vă las pe voi să aflați. În cel puțin două cazuri s-a încercat asasinarea ei și se pare că printre străjeri există un trădător. Dar cine să fie el?
Regina Adevărată este un roman destul de reușit, chiar dacă are și anumite părți mai slabe. Unele întrebări au rămas fără răspuns : cine este tatăl lui Kelsea? De ce nimeni nu știe numele real al Reginei Roșii și cine este ea de fapt? Ce reprezintă cele două safire de la gâtul tinerei?
Recomand cartea tuturor celor care îndrăgesc genul fantasy. Aveți ocazia să întâlniți scene palpitante, unele chiar șocante, intrigi, trădări, crime.

9 puncte/10

by -
9

Strania călătorie a domnului Daldry de Marc Levy-recenzie

Titlul original : L’Étrange Voyage de Monsieur Daldry
Traducere : Marie-Jeanne Vasiloiu
Editura Trei
Nr. pagini: 339
An apariție : 2013

Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan. Cărțile lui sunt traduse în 47 limbi, regăsindu-se pe majoritatea listelor de bestseller din țările în care a fost publicat.
Născut în 1961, la Paris, Marc Levy a avut parte de un parcurs profesional fascinant : a fost mai întâi voluntar la Crucea Roșie, apoi antreprenor în SUA, după care a fondat una dintre cele mai importante companii de arhitectură din Franța.
Cariera sa de scriitor a demarat cu maxim de succes în anul 2000, când a publicat romanul Și dacă e adevărat…, vândut în întreaga lume în milioane de exemplare și ecranizat de Steven Spielberg (2005).

Strania călătorie a domnului Daldry este cel de-al doisprezecelea roman al autorului și a fost tradus în 42 de țări, inclusiv în Turcia, unde se desfășoară o bună parte a acțiunii.

Londra, 1950

Viaţa își reluase cursul după război, dar pacea n-avea decât cinci ani, și majoritatea cartierelor mai purtau încă stigmatele bombardamentelor.
Alice Pendelbury duce o viaţă liniştită, împărţită între munca sa de parfumier, care o pasionează, şi gașca ei de prieteni, gălăgioși și simpatici, cu toţii artişti ocazionali: Sam, librar și un excelent contrabasist; Anton, tâmplar și un trompetist fără egal; Carol, infirmieră la spital; și Eddy, care își câștiga pâinea din două în două zile, cântând din gură la picioarele scării din Gara Victoria sau în crâșme, când i se dădea voie.
Vecinul de palier a lui Alice este morocănosul Ethan Daldry, celibatar convins, care se arăta adesea deranjat de zgomotele petrecerilor ce se auzeau din apartamentul lui Alice. Daldry era un pictor neobişnuit, căruia cel mai mult îi plăcea să redea pe pânză răspântiile. Pentru el, o răspântie este un loc pasionant. Acolo întâlneşti toate tipurile de locomoție: trăsuri, automobile, motociclete, biciclete, pietoni, care se ating, se incomodează unii pe alții, se ignoră ori se salută, se înghiontesc, se insultă.
Când observi oamenii, afli atâtea lucruri!

În ajunul Crăciunului, viaţa lui Alice va fi complet bulversată. Împreună cu grupul său de prieteni, se duce într-o excursie la bâlciul din Brighton. La plecare, Alice este provocată de prietenii săi să intre în cortul unei ghicitoare, pentru a afla ce îi rezervă destinul. Ghicitoarea, al cărei zâmbet fermecător nu o părăsea nici o clipă, a poftit-o să ia loc pe un taburet. Ochii ei erau imenși, iar privirea, de o profunzime abisală. În momentul în care a atins-o, Alice s-a simțit învăluită de o blândețe stranie, o stare de bine așa cum nu mai cunoscuse de multă vreme.
Bărbatul care va conta cel mai mult în viaţa ta, cel pe care-l cauți dintotdeauna, fără ca măcar să știi că există, acest bărbat a trecut doar cu câteva clipe în urmă chiar prin spatele tău.”
„Înainte de a ajunge la el va trebui să întâlnești șase persoane.”
„Alice, în tine sunt două vieți. Cea pe care o cunoști și o alta, care te așteaptă de multă vreme. Aceste două existențe nu au nimic în comun.”
„Tu vii dintr-un imperiu care nu mai există, o țară foarte veche, aflată la mii de kilometri distanță. Sângele care îți curge prin vine își are izvorul între Marea Neagră și Caspică. Uită-te într-o oglindă și convinge-te singură.”
„La Istanbul, vei întâlni pe cineva care te va îndruma spre următoarea etapă. Dar să nu uiți niciodată : dacă vei continua până la capăt această călătorie, realitatea pe care o cunoști nu va supraviețui.”

Alice n-a crezut niciodată în astfel de lucruri, dar cuvintele femeii îi revin obsesiv în minte.
„Faptul de a ști nu e întotdeauna fără consecințe.”

A doua zi, prietenii ei fiind cu toții plecaţi, fiecare la familiile lor, Alice îl invită pe vecinul ei, Daldry, să petreacă împreună cu ea Crăciunul. În timpul mesei, fiecare dezvăluie câte ceva despre el. Daldry i-a povestit despre relaţia imposibilă pe care o avea cu ai lui, despre suferința mamei, prinsă într-o căsătorie de conveniența cu un bărbat care nu îi împărtășea nici preferințele, nici modul de a vedea lucrurile, despre fratele lui mai mare, plin de ambiție, care făcuse totul pentru a-l îndepărta de familie, extrem de fericit în fața perspectivei de a rămâne unic moștenitor. La rândul ei, Alice i-a povestit despre părinții săi, care, din păcate, muriseră în timpul unui bombardament. Tatăl ei fusese farmacist, pasionat de virtuțile plantelor medicinale, iar în afara programului, cercetător. Mama îi împărtășise pasiunea, lucrând împreună cu el. Părinții ei se iubiseră mult, iar în casa lor se râdea tot timpul. Intrigată, îi povestește lui Daldry prezicerile ghicitoarei, care, după ea, nu aveau nici un sens. Din câte știa, părinții ei nu plecaseră niciodată din țară, cu excepția unei scurte excursii la Nisa, înainte de a se naște ea.
Surprinzător, Daldry este extrem de fascinat de acele preziceri și o provoacă să facă acea călătorie, până la orașul de pe țărmul Bosforului. Alice nu este convinsă, însă coşmaruri inexplicabile, dar care par atât de reale, îi bântuie nopțile.
O pulbere fină plutea în aer, mișcată de un vânt cald. Din capătul unei străduțe de pământ, o scară înaltă cobora spre un alt cartier al orașului.
Alice înainta, desculță, uitându-se în toate părțile. Obloanele de fier ale prăvălioarelor în culori pestrițe erau toate coborâte.”
„Un vuiet se întețea în spatele lui Alice, se auzeau strigăte, urlete. S-a repezit spre scară. Femeia o aștepta la picioarele acesteia, dar nu i-a dat voie să înainteze. I-a jurat că o iubește și i-a spus adio.”

Încercând să o ajute să își depășească temerile, Daldry îi spune povestea lui Adrienne Bolland, prima femeie care a încercat să traverseze Anzii Cordilieri cu avionul pilotat de ea însăşi. Înainte de a zbura, o ghicitoare i-a prezis că va scăpa cu viața și va cunoaște triumful, dar cu o singură condiție. La un moment dat, în timpul zborului, va ajunge deasupra unui lac. La stânga întinderii de apă înghețată, norii vor întuneca cerul, în timp ce, în dreapta ei, acesta va fi albastru și senin. Pentru a reuși, va trebui să se îndrepte spre nori, indiferent cât de negri ar fi fost aceștia. Adrienne a urmat întocmai prezicerile ghicitoarei, intrând în norii cei amenințători și reușind să aducă avionul la sol, acoperindu-se de glorie. La fel ca și Adrienne, și Alice va trebuia să urmeze prezicerile ghicitoarei.
El tocmai ce primise o moștenire, astfel că va putea sa finanțeze costurile deplasării. Ajunși acolo, fiecare va putea să își realizeze măcar un vis. El va putea să picteze câte răspântii va dori, iar ea va putea să își creeze noi parfumuri. Dacă vor avea succes, fiecare îi va da celuilalt un procent de cincisprezece la sută din câștig. Mai mult, imediat ce Alice va întâlni a doua persoană care o va conduce la destinația ei, cea prezisă, Daldry se va întoarce la Londra și va putea să îi folosească apartamentul ei, care avea un tavan de sticlă și putea să îi ofere lui Daldry lumina necesară pentru a putea picta.
Toți avem nevoie de cineva în viața noastră, nimeni nu poate realiza lucruri mari de unul singur.”

Alături de Daldry, Alice pornește într-o călătorie inițiatică, pentru a-și afla originile și pentru a-și descoperi propriul destin.
După o scurtă escală la Paris și la Viena, ajung la destinația finală, Istanbul, singurul oraș din lume care se află pe două continente, un loc încărcat de tradiții și mistere. Acolo, Alice descoperă peisaje încântătoare și arome deosebite, care îi încântă simțurile. Pentru prima dată îi vine ideea de a crea un parfum ambiental, care să evoce fiecăruia amintirile plăcute dintr-o perioadă a vieții.
„- Gândește-te la plăcerea de a regăsi la tine acasă miresmele din natură. Imaginează-ți că am putea pulveriza în apartamente parfumurile anotimpurilor.”
„Știai că memoria olfactivă este singură care nu se șterge? Chipurile celor mai iubite persoane se estompează cu timpul, vocile sunt uitate, dar mirosurile niciodată.”

În același timp, nu poate scăpa de senzația de déjà-vu. În multe locuri simte că a mai fost, că este conectată printr-o legătură misterioasă, dar indestructibilă, de acele meleaguri exotice, încărcate de istorie.

Ce descoperiri uluitoare va afla Alice despre propriul trecut?

Cine oare e bărbatul misterios care o așteaptă la capătul drumului ?

Să fie oare Daldry, gentlemanul excentric şi mucalit, care i-a finanțat, cu atâta generozitate, călătoria ?

Oamenii din jurul nostru și-or fi spunând că ești o femeie încântătoare și că sunt norocos că mi-ai acceptat invitația. Ce bărbat și-ar pierde timpul uitându-se la ținuta vestimentară pe care o ai, când numai ochii ăștia ar putea acapara toată atenția speței masculine !
Daldry, nu cumva flirtezi cu mine ? “

Să fie oare Anton, cel mai bun prieten al ei încă de când erau copii și căruia îi scria epistole lungi, pline de gânduri personale, dar pe care nu le trimitea niciodată ?

Iată-mă la Istanbul, instalată într-un hotel de lux pe care nici tu, nici eu nu l-am cunoscut vreodată. Ai înnebuni de plăcere, dacă ai vedea micul birou de acaju de la care îți scriu. Mai ții minte când eram adolescenți și treceam prin fața portarilor în livrea, de la marile hoteluri, iar tu mă țineai de mijloc și ne făceam că suntem un prinț și o prințesă veniți într-o vizită în străinătate ?”

Să fie oare Can, carismaticul ghid care o călăuzește în călătoria de pe Bosfor ?

“- Mamă Can, ce încercați să îmi spuneți ?
– Îți cer doar să fii atentă ce faci cu el. Știi tu, dragostea la prima vedere nu există decât în cărți. În viața reală, sentimentele se construiesc la fel de încet cum construiești o casă, piatră cu piatră.”

Să fie oare un bărbat misterios, care ne va fi dezvăluit doar la final, și care are legătura cu rădăcinile ei ?

Până la sfârșit, eu nu am știut care va fi deznodămîntul. Autorul ne dă false indicii, ai impresia de mai multe ori că știi cum se va termina, după care urmează o nouă întorsătură de situație. Un mic indiciu, dezvăluit cu măiestrie la final, schimbă perspectiva asupra lucrurilor, iar deznodământul vine firesc, complet satisfăcător din punctul meu de vedere.

Mi-a plăcut mult atenția pe care autorul o acordă detaliilor. Orașul Istanbul este descris cu multă măiestrie. Parcă vezi aievea străduțele mici, pitorești, moscheele cu minaretele lor îndreptate către cer, bazarurile atât de colorate și pitorești. Simți aroma de ambră și vanilie, te lași îmbătat de miresmele orientului, eşti fermecat de frumuseţea florilor de bougainvillea.

Vă recomand cu plăcere cartea, este bine scrisă, are aventură, mister, romantism și îți trezește dorința de a evada din cotidian.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Autor: Tyna

by -
10

Când a rămas blocată în catacombe, când a dat vină pe doi vânători de fantome că nu şi-au făcut treaba, când a rămas fără postul de la Universitate, ea a avut întotdeauna dreptate.

Săptămâna pierdută de Jayne Castle (Amanda Quick)Săptămâna pierdută de Jayne Castle

Titlul original: After Glow
Traducerea: Păuna Lauda Virginia
Editura: Orizonturi
Număr pagini: 341

Seria Vânătorii de fantome (Harmony World): 1 Bridal Jitters (2005), 2. After Dark(2000)-Oraşul de cuarţ, 3. After Glow (2004)-Săptămâna pierdută, 4. Ghost Hunter (2006)-Înfruntând fantomele, 5. Silver Master(2007)-Piatra viselor, 6. Dark Light (2008) – Pe urmele vânătorilor, 7. Obsidian Prey (2009)-Comoara de ametist, 8. Canyon of Night (2011)

Cărţi Amanda Quick

 RECENZIE CITITOR

Rezumat carte

Săptămâna pierdută” este următorul volum după “Oraşul de quarţ“. Am rămas cu câteva întrebări fără răspuns din volumul precedent. Cine este noul şef din Ghildă-Breaslă acum? Sau cine va fi?
Lydia va putea trece peste faptul că, Emmett este un membru al braslei, de fapt fostul şef al Breslei din Rezonanţă?
În acest volum aflăm câteva răspunsuri şi mai multe despre Emmett. El o ştie pe Lydia de când a angajat-o să îl ajute ca să îşi găsească nepotul. Cum eroina noastră este un foarte bun detonator de capcane din catacombe, şi cum a reuşit să se salveze prima dată când a fost pierdută acolo fără ambră-chihlimbar, acum fără să ştie se află într-un pericol la fel de mare.
Când a rămas blocată în catacombe, când a dat vină pe doi vânători de fantome că nu şi-au făcut treaba, când a rămas fără postul de la Universitate, ea a avut întotdeauna dreptate. Lipsa memoriei o face să nu îşi aducă aminte ce s-a întâmplat, şi nici cine este vinovatul de fapt.

O găsim pe eroina noastră tot în postul de ghig într-un muzeu mai obscur din Cadence, dar de data aceasta ea este atracţia muzeului, este amanta misterioasă a şefului intermediar al Breslei, o organizaţie despre care se spune că ar fi mafiotă, unde vânătorii de fantome fac averi, şi unde se rezolvă multe treburi într-un oraş al viitorului de pe Harmony.
V-am descris puţin Harmony şi oraşele sale, ruinele Armonicilor, extratereştri care au părăsit oraşele şi au lăsat în urmă tehnologia extraterestră. Catacombele fiind construite din cuarţ, neputând nimeni să le taie sau să le distrugă, doar unele găuri erau lăsate intenţionat. În subteran capcanele iluzorii sunt la tot pasul, iar fantomele de energie pshi sunt mortale. Nu pot să descriu tot ce s-a întâmplat aici, dar ştiu că oamenii care au trecut prin Cortina energetică au rămas blocaţi de peste două sute de ani. Au avut loc răscoale între oameni, puterea fiind la fel de căutată peste tot.
Întâlnim iarăşi pe Fuzz, iepuraşul de praf al Lydiei, animăluţul pufos cu şase picioare, cu patru ochii, şi cu o poftă de covrigei zdravănă. Acesta este mic, dar puternic, legătura psi cu Lydia fiind la fel de puternică.
Aflăm în această carte despre un alt cadavru descoperit de către Lydia, pe Maltby, un fost profesor de la Universitate, dar care a deranjat cu ceva şi a fost ucis în aşa fel încât să pară că s-a supradozat. O informaţie vitală tot a reuşit să transmită Lydiei, încercând să îi dezvăluie cine a fost de vină pentru pierderea ei în tunel. În acest timp, şeful Breslei, este împuşcat, şi cum Emmett, este fiul vitreg al lui, va prelua conducerea Breslei. Lydia se teme pentru viaţă lui, astfel că pune la cale “CĂSĂTORIA DE CONVENIENŢĂ”-când soţia îl poate apăra de provocările duelurilor psi între rivalii la şefie.

Există o căsătorie de convenienţă pe un an, după care fiecare îşi vede de treburile sale şi există Sfânta căsătorie, care cu foarte mare greutate se mai poate desface, şi asta poate după mulţi ani.
Astfel că îi găsim pe cei doi îndrăgostiţi, căsătoriţi de convenienţă, deşi Emmett, se gândea la Sfânta căsătorie. Dar când persoană iubita te cere, accepţi imediat nu?
În această carte vom încerca să aflăm cine l-a împuşcat pe şeful breslei, dar şi cine a aranjat moartea fostului profesor.
Toate vor avea o explicaţie când Lydia va conduce un grup de Verzii, o sectă locală, şi când aceştia o vor răpi de la muzeu într-un sarcofag. Ea va fi dusă în tuneluri şi informată că a fost răpită pentru a detona cel mai mare perete de capcană psi. În acest moment îşi aduce aminte ce s-a întâmplat prima dată, şi cine este vinovat.
Emmett va porni de această dată împreună cu Fuzz să o găsească pe Lydia, ei vor reuşi să treacă în cealaltă parte de capcană, unde vor da peste cadavrele celor 2 lideri ai răscoalei, dar şi peste ceva mult mai valoros, o carte din cuarţ al Armonicilor, care în grabă lor de-a fugi au uitat-o. Este singura carte care se găseşte pe Harmonya.
Credeţi că am primit toate răspunsurile? Seria continuă cu alte aventuri, mistere, capcane şi poate cu o poveste de dragoste mai profundă.

10 puncte/10

Recenzie cititor: autor Nicol

Luna nouă de Stephenie Meyer

Titlul original: New Moon
Editura: Rao
Anul apariției: 2008
Traducerea: Laura Frunză si Mihaela Frunză
Număr de pagini : 474

RECENZIE CITITOR

Rezumat carte

Acest al doilea volum din seria Amurg debutează cu ziua de naștere a Bellei – 18 ani, coșmarul ei că e mai ”bătrână” ca Edward și cu vestea că Alice organizează o petrecere de aniversare pentru Bella acasă la familia Cullen.
Ne pregătim să ne simțim bine la aniversarea Bellei, alături de eroii noștri, dar petrecerea mult-așteptată se va termină brusc, cu Bella rănită, Jasper scos cu forța din cameră, si toți vampirii însetați …. Veți descoperi singuri cum s-a ajuns la asta!

Acesta e momentul (în urma a ceea ce s-a întâmplat la petrecere) când Edward hotărâște că trebuie să o părăsească pe Bella spre pentru binele ei!!! Ca urmare a acestei decizii: familia Cullen pleacă din Forks; Bella face o criză din cauză că e părăsită, are coșmaruri, nu mai comunică…; este din ce în ce mai prezent în viața Bellei indianul Jacob/ Jake, cu ajutorul căruia Bella își revine, cât de cât…
Cei doi, Bella si Jake încep să-și petreacă împreună timpul liber, apucându-se să reconstruiască două motociclete, Bella folosind în acest scop banii din fondul pentru facultate.
În curând, Bella își testează tot mai des o ”calitate” nou-descoperită : nesăbuința – dacă intra în situații ce-i puneau viața în pericol, ea descoperise că poate auzi vocea lui Edward, așa că-și forța limitele pentru a avea aceasta alinare iluzorie
Cu Jake învață mersul pe motocicletă și urcatul pe munte. Se simt bine împreună, dar în acest timp, băiatul se îndrăgostește de ea!! Bella ținea la el, dar ca la un frate, căci gândul ei era tot la Edward! Prin urmare, îl roagă pe Jake s-o ajute să găsească poiana unde mergea cu Edward, pentru a vedea dacă-i mai simte prezența …
Jake acceptă, dar, cum ceva trebuie să se schimbe, acesta se îmbolnăvește! Veți vedea că, de fapt, era altceva decât o simpla boală…
Bella găsește singură poiana unde mergea cu Edward, unde are parte și de o surpriză: se întâlnește cu … stați calmi, nu e Edward!!! Vă aduceti aminte de cei trei vampiri periculoși care o urmăreau pe Bella (James, Victoria şi Laurent)? Ei bine, îl reîntâlnește pe Laurent – care mai demult îl avertizase pe Edward că James o vânează pe Bella… numai că, de data asta, e hotărât să o omoare el însuși!!! De ce?? Răspunsul e simplu: ca o favoare pentru Victoria, care dorea să se răzbune pe Edward deoarece acesta îi omorâse partenerul!

Este pe punctul de a fi ucisă…dar minune: aude vocea lui Edward care o sfătuiește pe Bella ce să facă…
Salvarea Bellei apare, neașteptat, sub forma unor lupi imenși ce se reped asupra lui Laurent, terminându-l!
Apoi l-am văzut; o formă neagră și imensă ieși dintre copaci, tăcută ca o umbră, și se îndreptă spre vampir. Era o creatură imensă, înaltă cât un cal, dar mai solidă și mai musculoasă. Botul lung se strâmbă, dezvăluind un șir de incisivi ca niște pumnale. Scoase un mârâit înfiorător printre dinți, ce hurui în poiana ca un tunet pelung.”
Bella fuge acasa speriată, neîntelegând prea bine ce s-a întâmplat…
În scurt timp, misterul se clarifică: Bella află cu stupoare că Jake e vârcolac!!! Ați înțeles acum cine era lupul enorm care o salvase în poiană…
Bella află tot mai multe despre vârcolaci, cum ar fi că aceștia își aud unul altuia gândurile când sunt în formă animală și că pot comunica între ei! Interesant, nu?!

În continuare, o găsim pe Bella cea nesăbuită în timpul unei activități extrem de periculoase: făcea sărituri în gol de pe o stâncă ce era la o înalțime amețitoare deasupra oceanului! Previzibil, ajunge în pragul înnecului, dar o salvează Jake.
O reîntâlnim pe Alice, care avea o viziune cu Bella murind …
În final, ca în orice carte bună, intriga și suspansul ating cote maxime! Edward primește – în urma viziunii Alicei – vestea șoc că Bella e moartă!!! Vrea să moară și el, nesuportând viața fără ea…
Pentru aceasta, Edward merge în Italia la clanul Volturi – cel mai vechi și periculos clan de vampiri – și le cere să-l omoare, dar aceștia refuză, propunându-i să se alăture lor! Edward, înnebunit de durere, le spune că va face un asemenea gest, încât aceștia vor fi nevoiți să-l omoare!
Nu fără un motiv” e răspunsul lor! Iar Edward le va da motivul…
Alice, care putea să prevadă scenariile posibile de viitor, realizând că Edward dorea să moară pentru că o credea pe Bella moartă, fuge în Italia – însoțită de Bella – să îl salveze!
Când ceasul a început să bată ora exactă, vibrând sub tălpile picioarelor mele lente, am știut că ajunsesem prea târziu – și m-am bucurat că în umbră mă aștepta cineva însetat de sânge. Pentru că eșuasem în misiunea mea, nu mai aveam nici o dorință să trăiesc. Ceasul bătu din nou, iar soarele își trimise razele din înaltul cerului.”
Oare ajung la timp?!! Reușesc să-l salveze pe Edward?!
Răspunsul îl aflați citind LUNA NOUĂ …

Nota mea pentru carte este 10!!!!!

Recenzie cititor: autor Geo

by -
11

dedicată adolescenților, dar și oamenilor care vor să citească cărți despre o poveste între doi adolescenți

Mă gândesc la ea non-stop de Andreea Cătălinama gandesc la ea non-stop

Autor: Andreea Cătălina
Editura: Etnous
Anul apariției: 2015
Număr de pagini: 380

Mă gândesc la ea non stop” scrisă de Andreea Cătălina este dedicată adolescenților, dar și oamenilor care vor să citească cărți despre o poveste între doi adolescenți. Titlul cărții este inspirat de un magazin din Sibiu care are același mesaj ca titlul cărți.
Romanul reprezintă o frumoasă poveste de dragoste între Andrei și Silvia, doi tineri care se reîntâlnesc după trei ani. Acea primă noapte în care s-au cunoscut a fost ceva ieşit puţin din tipar. Andrei împreună cu un prieten se aflau într-un magazin, când prietenului îi vine ideea să facă o mică nebunie: vandalizarea magazinului. Îşi opreşte prietenul, dar evident se iscă o mică bătaie. Cea care îl ajută pe Andrei, şi intervine în acest conflict este o fată pe nume Silvia. Andrei auzise numele când mama acesteia a strigat-o. Astfel a decurs prima lor “întalnire”. Din acel moment ceva s-a declanşat în el şi zile la rând se gândeşte numai la ea. Orice făcea nu reuşea să o uite. Încearcă chiar el să vandalizeze un magazin, scriind peste tot: “Mă gandesc la ea non stop”, dar inutil să uite acea fată ce poartă numele de Silvia … Dar timpul acoperă nebunia lui, şi estompează nebunia obsesivă pentru Silvia.
După 3 ani, timp în care Silvia a fost plecată, se reîntoarce în Sibiu. Ironia sorţii face ca ea să fie în aceeaşi clasă cu Andrei. La prima vedere tânărul nu îşi dă sema de unde o cunoaşte, dar în final îşi reaminteşte de fata care o perioadă nu i-a dat pace.

Andrei este stresat de fosta iubită, iar Silvia de un băiat dintr-o clasa paralelă, şi ca să scape amândoi de acele persoane îşi propun să se prefacă că au o relație. Fiecare simte o puternică atracție unul faţă de altul, chiar dacă nu sunt împreună în adevăratul sens al cuvântului. Şi totuşi, ei simt nevoia să stea împreună tot timpul, deşi nu vor aşa ceva. Dar ceva mai puternic îi îndeamnă şi nu se pot opune.

În cele din urmă îşi dau seama că sunt făcuți unul pentru altul și se decid să fie oficial un cuplu, nu doar să se prefacă. Trăind împreună clipe frumoase și de neuitat, în spiritul adolescentin al tutunului și al alcoolului, crezând că asta înseamnă adolescenţă, şi dorindu-şi să copieze pe alţii, ca fiind cool. Totul este frumos în relaţia lor nebună şi cred că aşa va fi toată viaţa.
Însă nimic, nu este veșnic, nu-i așa? În urma unui accident Silvia va fi rănită grav, cum şi despre ce este vorba vă las pe voi să aflaţi, dar cert este un lucru: Andrei nu va putea să o uite nici după cinci, nici după 10 ani.
O poveste foarte frumoasă, bine scrisă și structurată. Se citește foarte ușor și repede și chiar merită descoperită. Dacă doriți o carte cu final tragic și o iubire frumoasă, aceasta este una ce se încadrează în  tipar.

Legătura dintre personaje, iubirea celor doi adolescenți și întâmplările petrecute fac să fie o carte foarte frumoasă și specifică spiritului adolescentin din zilele noastre.  Lectură plăcută!

Autor: Denisa-Florinela

Aventuri compromiţătoare de Victoria Alexander

Titlul original: The Scandalous Adeventures of The Sister of The Bride
Seria Millworth Manor: 1. Şarada (What Happens At Christmas -2012), 1.5.Lord Stillwell’s Excellent Engagement (2012), 2. Avantajul de a fi păcătos (The Importance of Being Wicked-2013), 3. Aventuri compromiţătoare (The Scandalous Adeventures of The Sister of The Bride -2012), 4.The Shocking Secret of a Guest at the Wedding (2014), 5.The Daring Exploits of a Runaway Heiress-asteptat in 2015
Cotaţie Goodreads: 3.63

DETALII CARTE

Dalilah, este cunoscută ca văduva Lady Hargate. După o căsătorie plină de suferinţă şi dezamăgiri, este hotărâtă acum să evite dragostea şi problemele care vin la pachet cu iubirea. Nu mai crede şi nu vrea să mai încerce să se implice.
Înainte de nunta surorii sale Camille, o însoţeşte pe aceasta într-o excursie în America, cu scopul de a cunoaşte mai bine rudele mirelui. Sora ei se căsătoreşte cu un american-Elliot Grayson. Acolo îl cunoaşte pe Samuel Russell, un bărbat atrăgător, care îi face inima să o ia razna. Pentru prima dată îşi lasă dorinţa să explodeze şi îşi doreşte o aventură. O singură noapte toridă, după care totul va fi dat uitării. La urma urmei cei doi nu se vor mai vedea niciodată, dar va fi o sălbatică aventură de o noapte. Deşi, Dalilah ştie că ea nu este genul de femeie care poate ajunge departe cu acest tip de aventură, îşi doreşte totuşi, mai ales că bărbatul acela stârnise ceva în ea. Niciunul dintre cei doi nu se cunosc cu adevărat, dar dorinţa pe care o au fac să nici nu-i mai intereseze prea mult. Sunt numai o femeie şi un bărbat care îşi vor împleti pasiunea.

Samuell Russell, este un om de afaceri respectat, un burlac eligibil, atrăgător. El nu îşi doreşte o simplă aventură cu frumoasa Dalilah, este tipul de bărbat care crede în dragoste şi în destin. Vrea mai mult decât o noapte trecătoare.
Dar ce se întâmplă în New York, va rămâne acolo, şi fiecare după noaptea aceea furtunoasă îşi vede de viaţă. Cel puţin Dalilah, care se întoarce în Anglia şi va ajuta la pregătirile de nuntă ale surorii ei.
După patru luni de la acea aventură, când pregătirile de nuntă erau pe ultima sută de metri, soseşte pe neaşteptate cel mai bun prieten al mirelui, care va participa la ceremonie.
Surpriză- elegantul, bogatul, eligibilul bărbat este nimeni altul decât Samuel Russell, acel Sam, acel bărbat despre care Dalilah nu ştia nimic, acel bărbat pe care credea că nu îl va mai întâlni niciodată.
Amândoi sunt oarecum surprinşi, pentru că nici Samuel nu se aştepta ca Dalilah să fie Lady Hargate, sora miresei.
O femeie care refuză să mai credă în dragoste. Un bărbat care crede în destin şi dragoste adevărată. Doi oameni cu principii diferite.
Samuel va reuşi să o facă să se răzgândească? Vor reuşi să găsească dragostea adevărată?

Cartea: Aventuri compromiţătoare de Victoria Alexander, apare în colecţia “Iubiri de poveste” – Libertatea în data de 06.06.2015

Autor: Iasmy

 Four. O antologie Divergent de Veronica Roth-recenzie

Titlul original: Four: A Divergent Collection
Traducere: Shauki Al-Gareeb
Editura Leda
Anul apariţiei: 2015
Nr. de pagini: 253
Cotă Goodreads: 4,19
Gen: Young Adult, Science Fiction, Distopic

Pentru fanii seriei Divergent, cartea Four. O antologie Divergent de Veronica Roth este ca o delectare, ceva uşor în care poti citi în sfârşit gândurile lui Tobias alias Four, însă din punctul meu de vedere această carte este o plăcere inclusiv pentru cei care au văzut doar filmele și n-au habar de cărți. Nu este greu să înţelegi ce se petrece şi chiar este frumos să descoperi sentimentele tânărului retras care spune puţine lucruri, dar gândeşte destul de mult.
Mi-a plăcut foarte mult, deși am ieșit cumva din zona de confort ca să mă pot bucura de ea și am apreciat tot ce s-a întâmplat, modul cum au evoluat lucrurile și de ce a făcut anumite alegeri pe parcurs. După ce am pătruns în mintea lui Tris Prior și am aflat ce se petrece, curiozitatea este maximă când descoperi în sfârșit de ce Four/Tobias este atât de distant, rece și chiar indiferent. Citind Four. O antologie Divergent îți dai seama că el este mai mult decât vrea să pară și nu trebuie să fie judecat.

FourPentru a fi mai uşor de înțeles, autoarea a împărţit cartea în patru povestiri: Transferatul, Novicele, Fiul şi Trădătorul. Primele trei se desfăşoară la început când s-a produs transferul din Abnegaţie spre Neînfricare, înainte de a o cunoaște Tris Prior, iar în ultima povestire acţiunea se întâmplă concomitent cu Divergent. Aparte autoarea rezervă câteva momente importante din relaţia cu Tris, aflăm ce gândește și mai ales ce simte când este alături de ea. Masca ce o poartă dispare ca prin farmec și crede că ar putea fi din nou Tobias.
Începutul primei povestiri este încărcat de suferință și îți poți da seama cu uşurinţă cine este cu adevărat Tobias, cum își ascunde rănile fizice și psihice, traumele îndurate din cauza tatălui său, Marcus Eaton, un lider respectat în Abnegaţie, un exemplu pentru cei din jur şi un tiran în familia sa.
Moartea mamei sale l-a marcat pe Tobias şi fără să vrea ajunge la limita puterilor, trebuie să îşi aleagă facţiunea, să ignore presiunile tatălui său şi să ia decizia corectă în privinţa viitorului. Personalitatea sa nu corespunde cu ceea ce i se cere în Abnegaţie, se săturase să fie mai prejos, să aştepte întotdeauna pentru ca alte persoane să fie în faţă, ura să se prefacă că este altceva și îşi dorea cu ardoare să se producă o schimbare, să fie activ, să gândească, să simtă că trăieşte fără a fi îngădit de reguli şi de familie.

Ni se prezintă pas cu pas, precum în Divergent, momentul în care Tobias îşi alege facţiunea, uşurarea cu care a luat decizia de a scăpa din Abnegaţie şi intrarea în cadrul Neînfricaţilor, prima săritură din tren, după aceea în plasă, schimbarea numelui în Four şi primele zile de acomodare. Este considerat un Băţos datorită atitudinii sale şi chiar dacă este un transferat, se simte în elementul lui luptându-se pentru a fi acceptat în facţiune. Totul pare să meargă bine, chiar dacă aptitudinile sale sunt neobişnuite, descoperind că este singura persoană cu doar patru temeri și cu o putere de a ieși din simulările în care sunt testați frecvent novicii. Conștientizează că este un pericol dacă se află cine este, dar ma ales ceea ce este-o amenințare, un Divergent.Four-Divergent
Participi cu sufletul când se produce ascensiunea sa, modul cum se transformă pe parcurs, lucrurile care îl macină și un element surpriza, informații prețioase despre mama sa, Evelyn Eaton. Totul pare să vină în avalanșă împreună cu ura ce i-o poartă Eric, adversarul său și cum se conturează complotul pus la cale de Max, liderul Neînfricaților și Jeanine Matthews, liderul Erudiţilor. Deciziile lui Four scot la iveală lucruri nebănuite ce îi pun viitorul în pericol, dar și al facțiunilor. O parte din ele cu siguranță le știti din Divergent, dar ce gândește Four și cum acționează din umbră veți afla citind această carte.

Introducere

Când am început să scriu Divergent, am făcut-o din perspectiva lui Tobias Eaton, un băiat din Abnegaţie, care avea o relaţie destul de tensionată cu tatăl său şi care de-abia aştepta să scape de facţiunea lui. M-am blocat la vreo treizeci de pagini, întrucât naratorul nu era chiar potrivit pentru romanul pe care voiam să-l scriu; patru ani mai târziu, când am reluat povestea, am găsit personajul perfect prin prisma căreia puteam s-o fac, de data aceasta o fată din Abnegaţie, care voia să afle din ce plămadă era făcută. Însă Tobias n-a dispărut niciodată-el a intrat în poveste întruchipându-l pe Four, instructorul, prietenul, iubitul şi egalul lui Tris. El a fost mereu un personaj pe care voiam să-l explorez în profunzime, deoarece, ori de câte ori apărea pe pagină, prindea viață în fața ochilor mei. Pentru mine este un personaj extrem de puternic, datorită felului în care continuă să învingă adversitățile, ba chiar reușind, de câteva ori, să crească prin ele.”
“Seria urmăreşte evoluţia lui Tris din momentul în care preia controlul asupra propriei sale vieţi şi identităţi; iar acum, datorită acestor povestiri, îl descoperim pe Four făcând acelaşi lucru. Restul, cum se spune, e istorie.”

Veronica Roth

Tobias/Four

“Se va întoarce cu o curea, iar dungile adânci pe care mi le va face pe spate vor putea fi ascunse cu uşurinţă de o cămaşă şi de o expresie obedientă.”

Dacă alegi Abnegaţia, nu vei putea niciodată să scăpi de el.”

“Mă întreb dacă îşi aduce aminte ce s-a întâmplat ieri sau dacă a ascuns amintirea într-un compartiment separat din mintea lui, ţinând jumătatea de monstru la distanţă de jumătatea de tată. Însă eu nu am acele compartimente şi îi văd toate identificările aruncate una peste alta, monstru şi tată şi bărbat şi lider de consiliu şi văduv.”

„Trebuie să plec.
E un gând disperat, iar durerea nu face decât să-l aţâţe cu fiecare pas în timp ce urc scările spre etajul la care se desfăşoară Ceremonia Alegerii. Fac eforturi să respir, însă nu e din cauză că mă dor picioarele, ci din cauza inimii mele slăbite, care se întăreşte din ce în ce mai mult cu fiecare secundă care trece.”
„Astăzi vă veţi alege propriul drum, vă veţi crea propriile reguli.”
„Acum am un nume nou, cee ce înseamnă că pot fi altcineva. Cineva care nu trebuie să suporte comentariile răutăcioase ale Erudiţilor atotştiutori. Cineva care poate riposta.
Cineva care e pregătit să lupte.
Four.”

„Cum e cu putinţă să trăieşti aceeaşi poveste de două  ori, din perspective diferite?”Four

Veronica Roth a absolvit Northwestern University, cu o specializare în scriere creatoare. În anii studenţiei, prefera adeseori să lucreze la povestea care avea să devină Divergent în loc să-şi facă temele. A fost într-adevăr o alegere care i-a transformat destinul.
În prezent, locuieşte în apropiere de Chicago şi îşi dedică tot timpul scrisului. Divergent este primul ei roman.
Pentru mai multe informaţii, vizitaţi: www.veronicarothbooks.com

Editura Leda

Mulţumesc Editura Leda pentru oportunitatea de a citi cartea Four. O antologie Divergent de Veronica Roth. Cartea poate fi comandată direct de pe site-ul Grupul Editorial Corint sau din librăriile online

Autor: Mili

by -
7

Jumătatea Sălbatică de Sally Green

Titlul original: Half Wild
Editura: Trei
Traducere: Ioana Filat
An apariție: 2015
Număr pagini: 409

Jumătatea Sălbatică este al doilea volum al trilogiei HALF LIFE. Dacă primul volum, ” Jumătatea Rea” m-a surprins într-un mod neașteptat de plăcut, mai ales ca știam că este romanul de debut al autoarei, recunosc că pentru acest al doilea volum așteptările mele au fost prea mari! Am citit păreri elogioase despre el:
Jumătatea sălbatică are personaje la fel de complexe, elementul magic la fel de pregnant şi scene de acțiune tot atât de tensionate ca în romanul care o precede, ”Jumătatea rea” (Publishers Weekly)
Părerea mea este că nu s-a ridicat la înălțimea primului volum (care a fost foarte promițător).
O să expun pe scurt cadrul acțiunii, fără să insist pe detalii și finalitatea evenimentelor, pe care vă voi lăsa să le descoperiți singuri și o să vă spun ce mi-a plăcut în carte (pentru că are multe părți bune), dar și ce am simțit că a lipsit.

În primul volum l-am cunoscut pe Nathan – fiul lui Marcus, cel mai temut Vrăjitor Negru, și al unei Vrăjitoare albe – ținut captiv într-o cușcă și apoi vânat de membrii Consiliului Vrăjitorilor Albi! În ziua în care împlinea 17 ani trebuia să primeasca trei daruri și să devina el însuși vrăjitor, iar dacă va da greș, va muri!!
Așadar, o să încep prin a vă dezvălui –întrucât nu pot altfel – finalul primului volum.
Nathan și-a întâlnit tatăl, pe Marcus, temutul Vrăjitor Negru și a primit de la acesta trei daruri, trecând astfel prin ceremonia inițierii ca Vrăjitor.
Adevărata provocare căreia trebuie să-i facă acum față este cum să-și controleze darul nou descoperit, un dar puternic, moștenit de la tatăl său, care amenință să scoată la iveală o latură sălbatică a sa, împotriva căreia trebuie să lupte pentru a nu-l domina!
După ce își revine în urma rănilor primite de la cei care îl vânaseră, Nathan pleacă în căutarea lui Gabriel, cel mai bun și devotat prieten al său, urmând apoi să-și găsească aliați pentru a o salva pe iubita lui Annalise din mâinile lui Mercury, puternica Vrăjitoare Neagră pe care am întalnit-o în primul volum.

M-a impresionat reîntâlnirea dintre Nathan şi Gabriel, suferința prin care trecuse Gabriel crezând că Nathan a murit. Mi-a plăcut profundul atașament de care Gabriel dă dovadă pe tot parcursul carții. Este un personaj pozitiv, bine conturat. Deși relația dintre cei doi era de prietenie, m-a bulversat puțin natura sentimentelor simțite de Gabriel față de Nathan, veți vedea despre ce este vorba…
Și atunci, apropiindu-se şi mai mult, Gabriel mă sărută foarte încet şi blând pe buze, cu o tandrețe infinită, încât abia dacă ne atingem. Mă trag un pic în spate, însă el rămâne aproape.
-Să nu te urăști. Să nu urăști nici o părticică din tine.
Gabriel mă trage spre el și mă cuprinde în brațe, îi simt răsuflarea caldă în păr. Nu prea știu cum să reacționez odată ce m-a sărutat și m-a luat în brațe. Nu știu cum s-o iau. Așa îmi arată ce simte pentru mine. Însă ştie probabil că eu nu simt ce simte el și nu pot să schimb lucrul ăsta. Însă îl iubesc sincer. E prietenul meu, prietenul meu cel mai bun, îl iubesc mult, mult de tot. Plâng mai departe în brațele lui.”
Un alt personaj care mi-a plăcut foarte mult a fost Van Dal, o Vrăjitoare Neagră atât de bine și de frumos conturată, încât am considerat prezentarea ei – descriere, comportament – un mare plus al cărții!
Când se întoarce să se uite la noi mă minunez cât de frumoasă e. Pare și băiat, și fată, și nu pare să aibă mai mult de douăzeci de ani…Vocea nu i se potriveste deloc, însă e firească pentru o fumătoare…Are ochii de un albastru pal, nuanța costumului…Însă ochii lui Van au parcă safire rotitoare, unele mari, altele mărunte, care, la atingere, scot scântei ce se preschimbă în alte și alte safire. Sunt cei mai frumoși ochi din câți am văzut vreodată. Observ că fumul care îi iese din gură nu e cenușiu, ci de un roz foarte stins, nuanța cravatei de la gât. Dâra de fum pare însuflețită, prelingându-se încet în sus pe obraz și răsucindu-se și risipindu-se în aerul din fața ochilor”.
În general mi se pare inspirat felul in care sunt descrisi ochii vrăjitorilor în carte, prezența acelor cristale rotitoare de diferite nuanțe și forme…

Acțiunea carții poartă personajele în diferite locuri, ajungând din Anglia în Slovacia, sau în orașe precum Barcelona (în Spania) sau Basel (la granița dintre Germania, Franța si Elveția). Ceea ce m-a dezamăgit a fost insuficienta prezentare a acestor locuri, s-a simțit lipsa unei documentari prealabile, astfel încât acestea rămân simple denumiri ale unor locații, fără să te simți transpus în vreun fel in ținuturile respective! Lipsesc orice fel de descrieri ale peisajelor, caselor sau oamenilor din zona respectivă. Mi-a plăcut în schimb modalitatea pe care a imaginat-o autoarea pentru a călători dintr-un loc în altul, niște portaluri magice – ”scurtăturile”!
Interacțiunea vrăjitorilor cu oamenii e foarte puțin reliefată sau explicată (se face referire la semipuri, jumătate om, jumătate vrăjitor) – cea mai mare parte a acțiunii se petrece în pădure.
Annalise este în cele din urmă salvată în urma unei acțiuni în care Nathan, împreună cu Gabriel, Van Dal si Nesbitt (partenerul lui Van) își pun viața în primejdie.
Dacă în primul volum mi-a plăcut de Annalise și de felul în care se purta cu Nathan, acum aceasta m-a dezamăgit. Mi-a inspirat un personaj nehotărât, cu un caracter slab, parcă autoarea nu știa prea bine cum să o contureze. Nici în relația dintre ei nu am simțit acea chimie pe care am așteptat-o!
În continuare, suntem martorii formării unei Alianțe a Vrăjitorilor (Albi şi Negri) în scopul desființării Consiliului Vrăjitorilor Albi, ai cărui membrii făceau abuzuri greu de tolerat, chiar și în lumea lor. Este cooptat si Nathan, atât pentru puterea lui, dar și pentru a-l determina pe Marcus să se alăture Alianței, ceea ce el reușește sa facă. Marcus este un antierou, dar care mie mi-a plăcut ca personaj. Mi-a plăcut de asemenea relația pe care o construiește și timpul – prea scurt, ce-i drept – petrecut cu Nathan.

Când mă uit la el și eu îl văd altfel. Nu ca pe un mare Vrăjitor Negru, ci ca pe un om. Un om al cărui tată a fost ucis în chinuri, a cărui mamă, Saba, a fost hăituită și ucisă de Vânători. Un bărbat care n-a putut să trăiasca alături de femeia pe care o iubea și al cărui fiu a fost ținut în cușcă.
– Nu crezi că ai fi putut să fii un om mai bun? Dacă lucrurile ar fi stat altfel, adică.
– Ești bun doar dacă rămâi bun la greu, nu când îți vine ușor, râde el. Mama ta a fost un om bun.”
Antagonismul bine-rău, sălbatic-civilizat, dragoste-ură, uman-inuman este foarte bine exploatat în carte. Unde se termină unul și unde începe celălalt? Până la urmă, majoritatea personajelor sunt descrise în nuanțe intermediare, nici unul nu e numai bun, sau numai rău, nici unul nu e chiar ce pare a fi, totul depinde de perspectiva din care privești lucrurile. Toate acestea te fac să rămâi puțin pe gânduri și să îți pui niște întrebări, iar acest lucru îl consider un plus al cărții.
Nathan ca personaj a evoluat foarte mult. Dacă în primul volum gândurile și trăirile lui sunt văzute prin ochii unui copil, în acest al doilea volum, avem clar de-a face cu un tânăr!
O vom reîntâlni pe Celia – profesoara și tutorele lui Nathan – de fapt temnicera lui din Jumătatea rea – de această dată de partea Alianței! Vom vedea de asemenea ce se întâmplă cu frații vitregi ai lui Nathan – Arran, Deborah și malefica Jessica). Sunt introduse multe personaje episodice, pe care le cunoaștem fugitiv, dispărând repede din peisaj, dar înărcând întrucâtva acțiunea, după părerea mea.
În ultima parte a cărții asistăm la misiunile de luptă ale membrilor Alianței nou formate împotriva Vânătorilor (apărătorii Vrăjitorilor Albi din Consiliu), miza acestei lupte fiind destinul întregii lumi a Vrăjitorilor. Vă avertizez că unele din scenele descrise sunt foarte violente!
Va reuși Nathan să-și controleze latura sălbatică a sinelui?
Care va fi deznodământul luptei? Cine va supraviețui și cine va fi sacrificat?
Veți afla raspunsul citind Jumătatea sălbatică, o carte care merită citită, fiind suficient de captivantă încât să fie o lectură atractivă!

Rămân fără răspuns multe alte întrebări, dar pentru asta trebuie să așteptăm apariția ultimului volum al trilogiei, HALF LOST, care va apărea în 2016!

Editura Trei

Multumesc Editura Trei pentru posibilitatea de a citi cartea Jumătatea Sălbatică de Sally Green. Cartea poate fi achiziţionată direct de la Editura Trei sau din librăriile online.

Autor: Oli

by -
9

Cum să te îndrăgostești de Cecelia AhernCum sa te indragostesti_Cecelia_FINAL Alex

Titlul original : How To Fall In Love
An apariție în România : 2015
Editura ALLFA
Nr. pagini 355

Cărţi scrise de Cecelia Ahern

Cecelia Ahern este o tânără irlandeză care a reuşit să facă din fiecare roman pe care l-a scris un bestseller internațional. Romanul ei de debut, P.S. Te iubesc (ALLFA, 2005), a fost tradus în 47 de țări și a fost ecranizat, devenind instantaneu un succes internațional.

Următoarele romane s-au bucurat de același succes, fiind traduse pe toate continentele și vândute în peste 15 000 000 de exemplare.

Indiferent ce idee sau ce personaj se naşte în mintea mea, o să fie cineva, undeva, care a trăit ce scriu eu, iar în poveste trebuie să-i fac dreptate acelei persoane.” Cecelia Ahern

Romanul „Cum să te îndrăgostești” a apărut în anul 2013 și a căpătat imediat o recunoaștere internaționala.

Un roman măreț, care te poartă de la întuneric la lumină.” – Glamour
Duios, haios, romantic.” – Marie Claire
„Excepțional! Îți taie respirația și îți dă poftă de viață!” – Daily Express
Ahern are farmec. Imaginația ei îți oferă soluțiile câștigătoare în viață.” – The Independent

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Christinei Rose, o tânără aflată la un moment de cotitură al propriei sale vieți. După nouă luni de căsnicie, Christine se simte încătușată într-o căsnicie care o face profund nefericită.

Indiferent cât de pasionale sunt, unele iubiri nu sunt menite să dăinuie pentru totdeauna.

Christine avea propria agenție de recrutare a forței de muncă, fiind o bună mediatoare. Îi plăcea să găsească persoana potrivită pentru slujba potrivită. Oamenii care îi treceau pragul fie își pierduseră slujba și erau foarte stresați, fie doreau să își schimbe meseria și priveau spre viitor cu neliniște, dar și cu speranță, fie se angajau pentru prima oară și erau încântați de noutatea din viața lor. Cu toții plecau într-o călătorie, iar ea se afla în drumul lor. Christine se simțea responsabilă pentru fiecare dintre ei, simțea că are misiunea de a-i ajuta să își găsească locul potrivit în lume. În acest scop, biroul ei era plin de cărți motivaționale.

Într-una din aceste cărți, Cum să-ți găsești propriul loc al fericirii, află că important este să îți găsești un loc care să te însenineze, fie că îți trezește o amintire bună pentru îmbogățirea sufletească, fie un loc unde îți place lumina, fie pur și simplu te simți mulțumită, dintr-un motiv pe care nu îl cunoști neapărat. Odată ce găseai locul, exercițiile din carte te ajutau să redobândești sentimentul de fericire asociat cu locul respectiv, în orice moment și oriunde ai fi dorit.

Încercând să își gasească propriul său loc al fericirii, Christine își rememorează o amintire plăcută de când era copil. La vârsta de cinci ani, împreună cu surorile ei, fusese la un meci de crichet în care juca tatăl ei. Mama ei murise doar cu câteva luni înainte. Era o zi însorită, iar tatăl ei a jucat foarte bine, la sfârșitul meciului fiind purtat pe umeri de coechipieri. Tatăl ei râdea, surorile ei zâmbeau încântate, iar acela a fost momentul în care ea și-a zis că o să fie bine.

Căutând terenul pe care se desfășurase acel meci, Christine dă peste o clădire părăsită, evacuată din motive de siguranță. Acolo îl găsește pe Simon, un bărbat disperat, de treizeci și șase de ani, tatăl a două fetițe mici, care nu mai putea să plătească ipoteca pentru apartametul în care nu i se mai permitea să locuiască, își pierduse de curând slujba, iar consiliul local îl amenința cu încetarea plății pentru locuința de schimb. Simon agita un pistol încărcat, zicând că vrea să se sinucidă. Cu mult calm, Christine reușește să îl convingă să se răzgândească și să  accepte să cheme poliția pentru a-l ajuta. Apoi, ceva l-a făcut să își schimbe hotărârea. A luat pistolul, l-a pus la tâmplă și a tras.

Experiența a lăsat-o pe Christine complet devastată. Era profund marcată de faptul că nu a reușit să îl salveze pe Simon. Ca o consecință a încercării traumatizante trăite, a hotărât să nu se mai prefacă, să ducă o viață adevărată, totul să fie corect și cinstit. Ia decizia să divorțeze.

„Deși optimismul stă la baza multor lucruri frumoase, gândirea pozitivă nu poate să constituie, singură, fundația unei căsnicii.”

Soțul nu a primit deloc bine vestea. De parcă suferise un transplant de personalitate, a devenit rece, crud și rău. Apartamentul, mașina și orice lucru achiziționat împreună a devenit doar al lui. Îi lăsa zeci de mesaje pe telefon, în care o jignea în toate felurile, dădea telefoane prietenilor comuni, punând-o într-o lumină proastă față de aceștia, care, de altfel, nu înțelegeau nici ei prea bine motivele divorțului, întrucât propria ei nefericire, pe care și-o ascunsese atât de bine până atunci, nu constituia un motiv serios decât în proprii ei ochi.

Încercând să își găsească, din nou, un loc care să îi trezească amintiri plăcute, care să o ajute să își regăsească sentimentul fericirii, se duce pe podul Ha’penny Bridge. În facultate, în timp ce plecase timp de un an de zile cu o bursă de studii în Spania, își potolea dorul mistuitor de casă privind la o vedere cu Ha’penny Bridge noaptea, sub bolta înstelată a Dublinului, cu luminile colorate ale orașului reflectate în râul Liffey.

Priveliștea pe care o regăsește pare aceeași ca în vedere, cu o singură excepție. Un bărbat îmbrăcat în negru stătea agățat de balustradă, privind asupra râului rece și înșelător care trecea iute pe sub el.

„Se spune că un fulger nu lovește niciodată de două ori. Neadevărat. Mă rog, e adevărat că oamenii susțin asta; nu e adevărat însă ca fapt științific.”

Pentru a doua oară în decurs de două săptămâni, Christine este în fața unui sinucigaș. De data asta, este hotărâtă să facă totul ca să-l salveze. Nu poate să dea greș a doua oară. Astfel, face un pact cu bărbatul respectiv, pe care află că îl cheamă Adam. El va renunța la gestul lui de a se arunca în gol, iar ea îi va demonstra că viața e frumoasă și merită trăită. Adam impune și un termen limită, două săptămâni, până la ziua lui, când va împlini treizeci și cinci de ani.

Cine este Adam și care sunt motivele care l-au împins spre gestul său disperat ? Va reuși Christine să câștige cursa contracronometru și să găsească soluțiile salvatoare ? Veți afla răspunsul în carte.

Cum să te îndrăgostești este o poveste magică de dragoste, scrisă cu mult talent. Am savurat fiecare moment din carte, pare o poveste simplă, dar ne transmite multe mesaje, dintre care cel mai important este că viața este un lucru frumos, care merită trăita, indiferent cât de grea pare uneori. De asemenea, nu trebuie să îți pierzi speranța, chiar în cele mai dificile momente, întrucât o rază de soare poate să apară de unde nu te aștepți. Ideile nu ne sunt impuse ostentativ, ci sunt sugerate subtil, fiecare își trage propriile concluzii, astfel că la sfârșitul cărții te simți mai bogat sufletește.
Trăim într-o lume materialistă, în care se afirmă tot mai mult că este nevoie de gesturi romantice mărețe, se cheltuiește o avere pe mese scumpe, elaborate, pe un milion de lumânări și bijuterii extravagante. Când, de fapt, averea nu poate ține loc de sentimente, iar tot ceea ce avem nevoie este un strop de dragoste adevărată, complet dezinteresată.

Cartea ne demonstrează cu prisosință că fericirea vine din lucrurile mărunte, din gesturile făcute din suflet, cu multă dăruire.
Mi-a plăcut extraordinar de mult de Christine. Este o persoană foarte sensibilă, altruistă, plină de iubire de oferit.
M-am distrat citind replicile între Christine și familia ei. Tachinările lor sunt lipsite de răutate. Felul în care abordează tatăl și surorile ei subiectul tentativei de sinucidere a lui Adam e amuzant și aproape alarmant, dar lucrurile curg în așa fel încât replicile lor sunt nevinovate, nu insultă pe nimeni. De asta sunt atât de comici.

„- Așadar, cum ai cunoscut-o pe Christine ?

– M-a împiedicat să mă arunc de pe podul Ha’penny Bridge, alaltăieri seară.
– Se pricepe de minune să strice plăcerea altora, a spus Adrienne pe un ton acuzator.”

Câteva citate care mi-au plăcut și m-au impresionat:

-Cerșetorii n-au dreptul să aleagă.
– Dar nu sunt o cerșetoare, sunt fiica ta.
– Nici în privința asta nu ai dreptul să alegi.”

„Ce-am fi noi fără ziua de mâine ? Ne-ar rămâne doar ziua de astazi. Iar dacă lucrurile ar sta așa, aș vrea ca ziua de azi să fie cât mai lungă. Aș umple ziua de azi cu tine, făcând tot ce-mi place mai mult. Aș râde, aș vorbi, aș asculta, aș învăța, aș iubi, aș iubi, aș iubi. Aș face din toate zilele ziua de azi, pentru ca astăzi să mi le petrec pe toate cu tine și nu mi-aș face nicio clipă griji pentru ziua de mâine, în care nu o să mai fiu cu tine. ”

„Se întâmplă uneori să știi un lucru chiar dacă nu îl știi. ”

„Ține minte un lucru: poți să-i oferi tot ajutorul din lume, dar dacă nu învață să-și poarte singur de grijă, eforturile tale vor fi în zadar. ”

„Întotdeauna va exista cineva care să te asculte și să te ajute. Întotdeauna ! ”

Vă recomand cu căldură această carte înduioșătoare, care vă va induce o stare de bine, vă va aduce zâmbetul pe buze și vă va face să credeți în povești moderne de iubire, cu finaluri fericite.

Editura All

Cartea Cum să te îndrăgostești de Cecelia Ahern este oferită pentru recenzie de Editura All. Cartea poate fi comandată direct de la Editura All sau din librăriile online agreate.

Autor: Tyna

Băiatul Echo de Matt Haig-recenzie

Titlul original: Echo Boy
Traducere: Luminiţa Gavrilă
Anul apariţiei: 2015
Nr. de pagini: 448

Audrey s-a înconjurat mereu de cărţi şi muzică, filosofie şi visuri. E ceea ce o deosebeşte de fiinţele Echo, nişte maşinării misterioase, lipsite de emoţii, alcătuite în aşa fel încât să semene cu fiinţele omeneşti şi să servească stăpânilor umani.
DANIEL e un Echo – dar e diferit de cei din specia lui. Simte o puternică legătură cu Audrey; un sentiment pe care n-a fost programat să-l aibă şi pe care nu şi-l poate explica.
Dar e hotărât să încerce.
O poveste zguduitoare despre iubire, pierdere şi ceea ce ne face cu adevărat umani.

Excelent… foarte omenesc şi sensibil. — Patrick Ness
Minunat de amuzant, inventiv si captivant. — The Times
O poveste extraordinară, de citit dintr-o suflare. The Sun

Cartea Băiatul Echo conturează o poveste incredibilă despre viaţă, iubire, sacrificii, consecinţe, dar mai ales pierdere şi ne aminteşte în fiecare clipă cât de norocoşi suntem. Ne este evocată o lume necunoscută, misterioasă imposibil de imaginat, dar foarte bine descrisă ceea ce reprezintă un plus pentru autorul Matt Haig. Scenariul bine stabilit oferă tot ce ne puteam dori de la cartea cu acţiunea desfăşurată în viitor, o paralelă între prezentul nostru şi prezentul lor. 

Decizia de a scrie cartea din două puncte de vedere ne dă posibilitatea să mergem mai departe şi să descoperim gândurile lui Audrey Castle, adolescenta de cincisprezece ani ce iubeşte viaţa, citeşte, ascultă muzică şi este o fiinţă umană, iar la polul opus se află Daniel-băiatul Echo de şaisprezece ani, un prototip android total diferit de ceilalţi semeni ai lui care au fost creaţi pentru a satisface necesităţile stăpânilor, de la menaj până la protecţia lor, imuni la durere şi de neclintit atunci când li se ordonă ceva. El a avut imensa şansă de a fi conceput să fie unic, să simtă, să iubească şi cu puţin noroc să devină altceva.

imagine (1)Audrey a avut parte de dragostea părinţilor săi care au educat-o să preţuiască oamenii şi să-şi respecte propriile principii. Tatăl ei devenise foarte cunoscut pentru cărţile publicate în care critica tehnologia excesivă, creşterea numărului de roboţi în rândul forţelor poliţieneşti şi al androizilor Echo, în schimb mama sa era broker de timp şi mereu avea grijă să îi arate minunile din muzee, să descopere trecutul.

Unchiul său era Alex Castle, un bărbat puternic ce deţinea compania Castle Industries, cel mai important imperiu tehnologic din Europa şi al doilea din lume, după Sempura. Tatăl lui Audrey, era diferit de fratele său, milita împotriva acestor schimbări, refuza să accepte un Echo în casă şi era în permanent conflict cu Alex. Într-un final face un compromis de dragul fiicei sale, dar alege pe Alissa-un android Echo de la firma concurentă, Sempura. La scurt timp de la achiziţionare ceva se întâmplă şi Audrey îşi descoperă părinţii morţi, iar pe Alissa cu un cuţit în mână. Este şocată şi în acelaşi timp oripilată de ceea ce vede, dar reuşeşte să scape la milimetru din mâinile criminale ale androidului.

Este disperată şi nu ştie unde să fugă, dar singura alternativă este casa unchiului său, Alex Castle, el ar putea să îi ofere protecţie şi să o ajute să descopere cine a plănuit asasinatul. Simte că se află mai multe informaţii în spatele morţii părinţilor săi, dar durerea este atât de puternică încât parcă ar trăi un coşmar din care nu se poate trezi. Acesta îi pune la dispoziţie propria fortăreaţă în care ar trebui să se simtă în siguranţă, dar androizii Echo bântuie prin jur şi cu greu poate face faţă emoţiilor. Eforturile lui Alex Castle, atitudinea malefică a vărului său de zece ani, revoltele oamenilor care sunt nemulţumiţi de unchiul său şi starea de haos care încarcă atmosfera o vor duce încetul cu încetul în preajma lui Daniel. Iniţial simte teamă faţă de el pentru că este un Echo la fel ca ceilalţi, dar îşi va da seama că el vrea să îi transmită ceva.

Audrey ar putea afla cheia misterului sau poate doar va declanşa începutul coşmarului. De ea va depinde să lupte pentru supravieţuire, dar ştie sigur că nu va fi singură. Daniel-băiatul Echo a fost creat într-un moment de nebunie de către o femeie şi fără să vrea el a aflat cum a fost plănuit asasinatul părinţilor lui Audrey. Crede că este de datoria lui să se sacrifice şi să îi transmită adevărul. Un risc imens care îi va pune în pericol pe amândoi, dar Daniel este dispus să facă orice pentru a îndrepta această nedreptate. Ceea ce va urma le va produce suferinţă, dar se va întâmpla şi o minune-Audrey va ajunge să simtă că Daniel este mai mult decât un salvator, iar el se va strădui să nu o dezamăgească.

– Ascultă-mă, a spus el apropiindu-se de mine şi vorbindu-mi în şoaptă. Alissa urma să te omoare şi pe tine. Trebuia să omoare toată familia. Să nu lase urme. Dar nu s-a întâmplat aşa. Tu ai supravieţuit.”

Anul 2115. Fragmente din jurnalele mentale ale lui Andrey şi Danielecho-boy

“Evident, un Echo nu era un banal robot.
În afară de litera E ştanţată pe dosul mâinii stângi şi marca de origine de pe umăr, în rest, la înfăţişare, un Echo era aproape identic cu un om. Sau cel puţin aşa ar trebui.
Sinceră să fiu, mie nu mi s-a părut niciodată.
Un Echo era prea perfect. Pielea lui nu semăna cu a noastră. Nu vedeai riduri, pete sau vreun alt cusur pe pielea unui Echo. Tata zicea mereu că ziua când vom ajunge să avem sentimente faţă de un robot cu înfăţişare atrăgătoare va fi ziua când vom uita cine suntem. Ziua în care încetăm să fim oameni.”

„S-a ajuns până acolo încât cancerul se vindecă în proporţie de 95%, tumorile pe creier se tratează şi dispar într-o săptămână, iar unii oameni-aşa numiţii „post-mortemi”-au reuşit să-şi prelungească viaţa dincolo de durata ei naturală, dar încă nu s-a găsit leac pentru moarte.
Sau pentru durerea sufletească.”

Audrey “- Mi-ar fi plăcut să trăiesc acum o sută de ani.”
“ – Oh, scumpa mea, nu cred că ţi-ar fi plăcut. Gândeşte-te. N-ai fi trăit foarte mult. În anul 2015, durta medie de viaţă era de aproape o sută de ani! Oamenii se îmbolnăveau frecvent. Pe vremea aia credeau că exerciţiile cardiovasculare le făceau bine. Îşi iroseau timpul prin sălile de gimnastică. Şi ştii cât timp ţi-ar fi trebuit ca să ajungi de aici până în America, de exemplu?
– O oră? am zis eu, crezând că era un timp destul de rezonabil.
Cinci şi uneori chiar mai mult. Îţi dai seama? Astăzi, în cinci ore ajungem la jumătatea drumului spre Lună să o vizităm pe bunica. “

 „Or fi androizi artificiali, dar sunt făcuţi din material biologic. Au oase, sânge, inimă şi plămâni ca asă respire. E adevărat că în creier aveau implantată o componentă hardware, că sângele lor conţinea alte minerale, că muşchii lor erau de zece ori mai puternici, dar tot era trupuri care respirau.”

Noi urma să fim o lume a noastră, un univers în doi, şi asta era bine. De fapt, era incomparabil mai bine decât un univers al unuia singur.
Ea însemna totul.
Ea însemna speranţă, teamă, iubire şi durere.
Ea era cât se poate de vie. Iar a fi viu înseamnă a avea posibilităţi şi incertitudini. Viaţa este ceva iraţional, iar iraţionalul nu poate fi cartografiat. De aceea, în fiecare viaţă — în fiecare viaţă adevărată — există o încrengătură de alte vieţi, ca în grădina potecilor ce se bifurcă despre care citisem cândva. Să iubeşti pe cineva este un proces
prin care îl ajuţi pe celălalt să găsească cea mai bună variantă dintre vieţile posibile şi să o trăiască.”

Cine este în spatele complotului? Va reuşi să descopere Audrey înainte de a fi prea târziu? O va ajuta unchiul său în demersurile sale sau va trebui să apeleze la altcineva? Ce se va întâmpla cu Daniel? Cum a fost conceput? Oare cei doi adolescenţi sunt meniţi să fie împreună? Se va adeveri premoniţia tatălui său (ziua când vom ajunge să avem sentimente faţă de un robot cu înfăţişare atrăgătoare va fi ziua când vom uita cine suntem. Ziua în care încetăm să fim oameni.”)?

Băiatul Echo ne oferă o lecţie de umanitate, fără să vrei citeşti dincolo de aparenţe. Am apreciat această carte în pofida faptului că nu sunt o înfocată a genului şi mi-am dat seama că trecutul are farmecul ei, dar prezentul trebuie să rămână cel mai important. Aş invidia pe cei din anul 2115 doar din anumite puncte de vedere, vindecarea bolilor incurabile, viteza cu care călătoresc în câteva minute la distanţe mari şi alte secrete legate de comunicare/tehnologie care sunt evocate în detaliu în carte, dar pe de alte parte îi compătimesc pentru că nici lumea lor nu-i perfectă. Au propriile nemulţumiri care nu le dau pace: sunt înconjuraţi de ape, sufocaţi de temperaturile foarte mari, natura a dispărut, au năvălit epidemiile de holeră, crizele energetice şi androizii Echo sunt la un pas de a le domina planeta. Se pare că nici viitorul nu este înconjurat de perfecţiune, tocmai de aceea rămâne să savurăm fiecare secundă din prezentul nostru.

Matt HaigMatt Haig iubeşte aceeaşi femeie de peste 20 de ani, adoră peisajele marine, este fascinat de aeroporturi şi de călătorii.
Se teme de nebunie şi de moarte, îl îngrozesc aisbergurile şi dezaprobă fundamentalismul de orice fel.
N-ar putea trăi fără familia sa, fără scris şi fără filmele şi cărţile preferate.
Este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori britanici contemporani.
Printre romanele sale multipremiate, traduse în 30 de limbi, se numără: The Last Family in England, The Radleys, The Dead Fathers Club şi The Humans.
Aflaţi mai multe despre Matt Haig pe www.matthaig.com/life/ şi urmăriţi noutăţi despre cărţile sale pe Twitter @matthaig1.

9.3 puncte/10

Editura Trei

Mulţumesc Editura Trei pentru oportunitatea de a descoperi cartea Băiatul Echo de Matt Haig.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Autor: Mili

by -
7

O lume în care descoperim oraşele moarte: FRECVENŢA VECHE, REZONANŢA VECHE, CRISTALUL VECHI, CADENCE VECHE. Acţiunea din această carte se va desfăşura în Candece City, şi vom avea parte de descrierea oraşului pe care Armonicii l-au lăsat în urmă.

Oraşul de cuarţ de Jayne Castle (Amanda Quick)

Titlul original: After Dark
Traducerea: Nicoleta Ştefănescu Popescu
Editura: Orizonturi
Anul: 2009
Număr pagini: 327

Seria Vânătorii de fantome (Harmony World): 1 Bridal Jitters(2005), 2. After Dark(2000)-Oraşul de cuarţ, 3. After Glow (2004)-Săptămâna pierdută, 4. Ghost Hunter (2006)-Înfruntând fantomele, 5. Silver Master(2007)-Piatra viselor, 6. Dark Light (2008) – Pe urmele vânătorilor, 7. Obsidian Prey (2009)-Comoara de ametist, 8. Canyon of Night (2011)

Cărţi scrise de Amanda Quick

RECENZIE CITITOR
Rezumat carte

Vreau să vin cu ceva cu totul nou. Este o serie a viitorului, seria “VÂNĂTORII DE FANTOME”.
O primă carte dintr-un lot de şase traduse la noi. Este o lume cu totul aparte, Oraşul de cuarţ, ne introduce într-o lume fascinantă a unei planete colonizată de oameni.
În urmă cu 200 de ani, era o cortină între Pământ şi Harmony, unde extratereştri s-au retras lăsând în urmă o energie puternică: oraşe vechi, puteri nebănuite, catacombe înfiorătoare, jungle subterane, ce mai o lume fantastică.
Când cortina dintre cele două lumii se va închide, va începe o altă eră de readaptare pentru oameni. Nemaiavând piese de schimb, ei se vor readapta.

Să vedem în viitor!!!!

O lume în care descoperim oraşele moarte: FRECVENŢA VECHE, REZONANŢA VECHE, CRISTALUL VECHI, CADENCE VECHE. Acţiunea din această carte se va desfăşura în Candece City, şi vom avea parte de descrierea oraşului pe care Armonicii l-au lăsat în urmă. Sunt clădiri extraterestre cu diverse forme şi mărimi, structuri care erau dezgropate cu multă migală de echipele arheologice angajate de universitate. Se pare că aceştia trăiau mai mult în catacombe, acolo unde avem tuneluri nesfârşite, dar şi capcane parapsihice înfiorătoare. Aceste capcane se pot dezactiva de un para-rezonator puternic, cu un chilimbar la fel de puternic.
Eroina cărţii se numeşte Lydia Smith, şi facem cunoştinţă cu ea, când încearcă să îşi facă un client bogat -se pare-, Emmett London, un para vânător de chilimbar puternic. Ei descoperă împreună pe un prieten al fetei ucis chiar în locul unde lucra-Casa Shrimpton de Orori Antice.
Facem cunoştinţă de aici înainte cu Fuzz, un iepuraş de praf, animale cu ochi dubli. Deşi pot fi animale de companie drăguţe când au deschis doar ochii de zi,ei pot fi periculoşi iar când au şi ochii de noapte deschişi…. Deşi nu este mai mare că un ghem scămoşat de un gri murdar,este foarte ataşat de stăpână să.
Când Lydia, va rămâne blocată în catacombe, în urma expediţiei de para -arheolog, cel care o va salva va fii Fuzz, astfel ea va scăpa de prăjirea simţurilor, care o puteau transforma într-o legumă.

Ce pot să spun, căutarea artefactelor foarte rare, acestea fiind cele de pe pământ aduse înainte de închiderea cortinei, este în floare. Şobolani de ruine, sunt cei care fură din catacombe, şi care descoperă lucruri noi.
Persoana care a fost ucisă deţinea o “piatră a viselor” care era super scumpă, pentru aşa ceva luându-se vieţi. Emmett va încerca să descopere un atrefact rar, care a fost adus de pe pământ de către familia sa. El o va invita la cină pe Lydia şi vor servi “armonie de creveţi în trei părţi”
Nu ştiu cum să descriu ce este în această carte, totul este nou, ciudat. Vreau să descriu puterea fantomei-MDEI, care pe lângă leşin, şi paralizia temporară, care sunt efecte comune, poate să te îngheţe psihic şi te aduce într-o stare de inconştienţă permanentă. Orice tânăr de 4 ani poate rezona un bec, etc….
Oricine poate derezona o uşă, un bec, să pornească un calculator, să rezoneze o maşină. Fără cheie,-aş vrea şi eu asemenea puteri-, dar totul pe bază de chilimbar.
Sunt multe forme de putere, foarte periculoase, iar unii încearcă să o oprească din drum pe eroina noastră. Tot aici avem o formă puternică de mafie, numită Ghilda, unde totul are un preţ, regulile şi le fac ei singuri. Populaţia va fi de partea lor, ei singuri pedepsind ce cred că merită.

Lydia, este împotriva Ghildei, Emmett este un conducător puternic din oraşul Rezonace, dar care nu se deconspiră încă. Atracţia dintre cei doi este la cote maxime, rezonanţa dintre ei ne este bine cunoscută (găsirea perechii, păstrarea…).
Cei doi eroi vor încerca să descopere ce s-a întâmplat în catacombe cu Lydia, cine a fost de vină, cine este responsabil pentru dispariţia de persoane.
Ce se va întâmplă cu Emmett? Cine este vinovat de vânarea celor doi? Cine îi împedică să îşi desfăşoare activitatea? Lydia îşi va putea demonstra integritatea minţii, mai ales că a fost denigrată crud după ce a rămas blocată în catacombe?Oare va putea trece peste ghimpele împotriva Ghildei? Mai ales că îl iubeşte pe Emmett?
Oraşul de quarţ-carte foarte bună, sper să dezvălui mai multe în următorul volum, mai ales că avem altă poveste de dragoste.

Paranormal, crime, trădări, dar şi momente romantice- toate într-o succesiune ameţitoare, reprezintă reţeta sigură a captării la nivel maxim a interesului cititorilor care, neîndoios, vor aştepta cu nerăbdare continuarea acestei poveşti fantastice în următorul volum.

Nota mea pentru carte este 10.

Cumpără cartea

Castelul de Violet Winspear

Titlul original: Le sortilege marin
Editura Alcris, Colectia Romantic

Nr. pagini: 167

RECENZIE CITITOR
Rezumat carte

Violet Winspear (28 aprilie 1928 – ianuarie 1989) a fost o scriitoare britanică cu peste 70 de romane de dragoste scrise pentru Mills & Boon (1961-1987).
În 1973, ea a devenit un autor de lansare pentru noul Mills & Boon – Harlequin, şi prezintă în linie romane din categoria dragoste. A fost aleasă să fie un autor de lansare pentru că, împreună cu Anne Mather și Anne Hampson au fost cele mai populare și prolifice autore britanice de Mills și Boon.
Violet Winspear nu s-a căsătorit, nu a avut copii, dar l-a încurajat şi inspirat pe nepotul ei Jonathan Winpeare să scrie.

Castelul este o carte uşoară, relaxantă, plăcută, care se citeşte repede (şi din cauza subiectului, şi din cauza numărului mic de pagini), atunci când nu ai ceva mai bun de citit sau care să te solicite mai mult..
Din punctul meu de vedere, cartea m-a dus un pic cu gândul la “Frumoasa şi Bestia” – asta din cauza pesonajelor.
Ea, Ynis Rainford – o fată simplă, săracă, nu foarte frumoasă (fizic), dar cinstită, sinceră şi inocentă.
El, Ward Saint-Clair – un bărbat impunător, dur, neînduplecat, brunet, care a uitat să zâmbească din cauza unui tragic accident auto în urma căruia mâna dreaptă i-a fost amputată.
Dar să încep cu începutul…
E frig, afară e urât, iar Ynis îşi ia inima în dinţi şi pleacă din mănăstirea în care crescuse să-şi înceapă viaţa pe cont propriu.

Prima oprire este la castelul Farmecul Mării, un castel impozant situat pe coasta sălbatică a sudului Angliei, între landă şi mare, pentru a discuta cu stăpânul acestuia (Ward).
Vrea să stea de vorbă cu el pentru a cere îndurare/ iertare în numele tatălui ei (singura rudă pe care o mai avea), care era în puşcărie din cauza unei escrocherii, iar Ward nu-l iertase.
Acesta nici nu vrea să audă de aşa ceva, urmează o ceartă între cei doi, Ynis simţindu-se umilită, iar Ward o dă afară din castel.
Ea plecă mai deznădăjduită ca niciodată, dezamăgită de viitorul sumbru ce o aştepta şi cu speranţele spulberate…
Pe întuneric, vânt şi ploaie, mergând dezolată pe marginea drumului, o loveşte o maşină, iar şoferul o lasă inconştientă şi-şi vede în continuare de drum.

Se trezeşte într-o casă străină, într-o cameră frumoasă, dar pe care n-o recunoaşte şi cu mintea complet în ceaţă: nu-şi aminteşte nimic.
Infirmiera care avea grijă de ea îi spune cum o cheamă, faptul că a avut un accident şi momentan e amnezică, că e logodită şi va urma nunta…
Numai că, ea nu-şi aminteşte absolut nimic: cine e, de unde e, în ce împrejurări a avut loc accidentul, cine e logodnicul ei, se iubesc, de ce acesta îi inspiră mai degrabă teamă decât iubire?
Multe frământări şi griji are Ynis, cu atât mai mult când în toiul pregătirilor de nuntă cu un logodnic care-i e mai ceva ca un străin, la castel îşi face apariţia Stella – o frumoasă actriţa de la Londra – marea iubire a vieţii lui Ward..
Ce se va întâmpla între Ynis şi Ward? Cum se vor desfăşura lucrurile la castel?  Ce s-a întâmplat cu adevărat cu Ward de a devenit aşa ascuns şi misterios? Cum era viaţa lui înainte de accident?
Va putea Ynis să concureze cu Stella? O mai iubeşte Ward încă pe aceasta? …..rămâne de văzut!
Ce semnifică titlul: Castelul?

Recenzie cititor: autor Denisa

by -
9

Amurg de Stephenie Meyer

Titlul original: Twilight
Editura: Rao
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Laura Frunză
Număr de pagini: 379

RECENZIE CITITOR

Rezumat carte

Nu mă gândisem niciodată prea mult la felul în care voi muri”… astfel începe povestea.
Facem cunoştinţă cu Bella – o adolescentă de 17 ani, timidă şi interiorizată, care se mută la tatăl ei, în mijlocul anului școlar, pentru a-i oferi mamei posibilitatea să călătorească împreună cu noul ei soț. Tatăl său, Charlie, şerif într-un oraș veşnic umed din mijlocul Peninsulei Olympice – Forks, este asemănător Bellei: timid şi tăcut. De asemenea, facem cunoştință cu prietenul tatălui, Billie – şef de trib al indienilor Quilleutte, şi cu fiul acestuia Jacob (Jake).
Mutatul într-o şcoală nouă e grea – când toţi ştiu cine eşti şi se holbează la tine. În timpul primei zile de şcoală în Forks, Bella își cunoaşte viitorii prieteni: Angela, Jessica şi Eric. Tot atunci… “acolo, în timp ce stăteam în sala de mese, încercând să fac conversaţie cu şapte străini curioşi, i-am văzut prima oară” pe Edward şi Emmett Cullen, Rosalie şi Jasper Hale, şi Alice Cullen, toţi frumoşi, dar singuri, stând separat de ceilalți colegi. Avea să afle că erau copiii adoptaţi ai doctorului Cullen şi ai soţiei sale, Esme.

Pe măsură ce trece timpul, Bella își intră în ritm, îşi face prieteni noi, printre care şi Mike, care o admira foarte mult. Dar ea continuă să fie fascinată de tinerii Cullen. Devine colegă de laborator cu Edward, stă chiar în bancă cu el, deși acesta are o reacție stranie prima dată cand stă lângă el: o priveşte cu ură…
Peste câteva zile, Edward o salvează din calea unei mașini care derapează şi se izbeste de cea a Bellei. Dacă el nu ar fi protejat-o, ea cu siguranță ar fi murit. De atunci, Bella îl visează. Ușor, ușor, încep să-și vorbească, dar cel mai mult se apropie când, în timpul orei cu aflarea grupei sangvine, Bellei i se face rău pentru că simte miros de sânge – ceea ce, în mod normal, noi oamenii, nu putem simţi (v-aţi întrebat vreodată cum miroase sângele??? Bella susține că are un miros de rugină şi este sărat, bleahhhh). Edward o conduce la infirmerie, apoi o duce acasă cu maşina, iar in faţa casei stau de poveşti cu orele… ce să-i faci ??? Aşa e dragostea la început

În acel weekend, Bella merge cu prietenii la surf pe plaja La Push, pe teritoriul rezervaţiei indienilor Quilleutte, unde se întâlneşte cu Jake şi alți 2 prieteni de-ai lui. În timpul unei discuţii, unul dintre indieni spune că “familia Cullen nu vine aici”, ceea ce pe Bella o face curioasă. În încercarea ei de a afla de ce, Jake îi povestește unele legende ale tribului ce se presupun a fi secrete: el şi indienii din tribul său se trag din vârcolaci, iar membrii familiei Cullen sunt numiți de Jake ”Cei Reci”. De aici, curiozitatea îi e stârnită! Bella cumpără o carte despre “Cei Reci”, şi astfel află ca aceștia sunt… vampiri! Şi astfel, este pus la îndoială mitul cum că vampirii şi vârcolacii nu există… Nu știe ce să facă, este speriată, dar, când ia în calcul să nu îl mai vadă pe Edward, realizează ca așa ceva îi este imposibil : ”în clipa în care m-am gândit la această alternativă, m-a cuprins un sentiment brusc de agonie şi disperare. Mintea mea respinse durerea, trecând repede la următoarea opțiune.” Grea decizie, nu??
Edward îi destăinuie Bellei că poate citi gândurile tuturor – mai puțin pe ale ei – iar ea îl întreabă dacă este ceva în neregulă cu creierul ei….
Curând, ajunge la niște concluzii care îi dau viața peste cap…
De trei lucruri eram absolut sigură. Primul, Edward era vampir. Al doilea, o parte din el – şi nu stiam cât de puternică era acea parte – era însetată după sângele meu. Și al treilea, eram necondiţionat şi irevocabil îndrăgostită de el.”

Trecem prin perioada de început a cuplului, iar Bella află că Edward este vampir din anul 1912, când doctorul Cullen l-a transformat pentru că murea de febră spaniolă. Aflăm, de asemenea, că Alice poate vedea viitorul – imaginile fiind subiective deoarece ele se pot schimba odată cu schimbarea hotărârii de a face ceva a persoanei vizate – iar Jasper are talentul de a induce o stare de calm celui asupra căruia se concentrează.
Bella merge acasa la Edward să-i cunoască părinții si fraţii – dintre care, doar Rosalie este mai dură cu ea și asta deoarece e îngrijorată de expunerea lor…. Apoi, este invitată de familia Cullen să joace împreună baseball…pe când afară se anunţa o ploaie cu tunete şi fulgere! Din păcate, în timpul meciului, apar trei vampiri care nu erau… vegetarieni ( nu se hrăneau cu sânge de animal, ca cei din familia Cullen): James, Victoria si Laurent. Aici, cartea ia o întorsătură, se modifică acţiunea, intervine pericolul – James este pasionat de vânătoare şi Bella devine ținta Vânătorii! Prin urmare, Bella fuge la Phoenix – după o ceartă cu tatăl ei, căruia nu-i putea mărturisi adevărul – cu Alice şi Jasper drept gardieni, în timp ce restul familiei încearcă sa îl omoare pe James. După o urmărire demnă de un film de Oscar, James pune mâna pe Bella, dar intervine Edward şi o salvează – dar nu înainte de a fi fost muşcată…

Aşadar … devine Bella vampir?! Asta o puteți afla doar citind cartea, deşi sunt convinsă ca știţi deja cum se termină. Nota mea pentru carte este 9,9.

Recenzie cititor: autor Geo

Soţie pentru o noapte de Day LeclaireSotie pentru o noapte

Titlul original: One Night Wife
Editura Alcris
Anul: 1997
Nr. pagini: 166
Colecţia “EL si EA”

RECENZIE CITITOR
Rezumat carte

Day Leclaire (b. 25 August) autor american cu peste patruzeci de romane de dragoste scrise. Ea a fost distinsă cu numeroase premii de prestigiu de o  multitudine de organizaţii.

Soţie  pentru o noapte este o carte frumoasă, uşoară, relaxantă, care a avut şi romantism, şi un pic de intrigă…  O carte care se citeşte foarte repede, dar care mi-a plăcut mult!

Anna Kane se trezeşte în spital, rănită la cap şi complet amnezică. Lângă ea se află un bărbat care-i spune că e soţul ei, Sebastian…

Poate ea să-l creadă, când el îi dă numai răspunsuri evazive şi monosilabice?

Dar totuşi … ar avea el vreun motiv s-o mintă?

După analize şi analize, doctorii o externează pe Anna, iar Sebastian îi spune că vor pleca acasă, pe insula Rochefort, cu vaporul. 

Deşi ea nu şi-l aminteşte pe soţul ei şi nici căsnicia lor, începe încet-încet să aibă câteva amintiri sub forma unor crâmpeie de imagini sau de vise, iar Sebastian îi spune că vrea doar să ştie de ce a dispărut în noaptea nunţii; de ce l-a părăsit fără un cuvânt; de ce după o noapte minunată petrecută împreună, ea a lăsat verigheta pe pat şi a dispărut, ca mai apoi să-l sune poliţia să-i spună de accidentul soţiei…

Sebastian îi povesteşte că este un om foarte bogat, important şi cunoscut, dar că momentan are ceva probleme în afaceri – un anume Samuel îl acuză de moartea părinţilor. El avea o companie aviatică, iar motivul pentru care era dat în judecată era faptul că avionul respectiv (cel implicat în accidentul care a cauzat decesul părinţilor lui Samuel), ar fi avut defecţiuni/ nu a fost proiectat corespunator.

Într-o zi pe plajă, Anna întâlneşte un bărbat care o strigă “Chris”, iar ea îl numeşte Benjamin, dar fără să-l recunoască pe acesta. Intervine Sebastian care o ia pe Anna acasă şi-l dă în urmărire pe bărbat.  La scurt timp este adus Benjamin şi în timp ce discuta cu Sebastian în biroul acestuia, intră Anna şi află şocată că acest bărbat se numea de fapt Benjamin Samuel şi era acelaşi care-l dăduse pe soţul ei în judecată şi vroia să-l distrugă. Atunci Benjamin aruncă bombă: ea nu se numeşte Anna, ci Christina; era amanta lui de multă vreme şi angajată să-l seducă pe Sebastian, să-l spioneze şi să fure documentele necesare pentru a dovedi în instanţă vinovăţia lui Sebastian.

În acea seară, Sebastian îi spune Annei că nu are cum să fie adevărat ce spune Benjamin, sau cel puţin nu totul, pentru că în noaptea nunţii ea era fecioara (rezultând că nu fusese amanta lui Benjamin). Urmează o noapte pasională şi fierbinte, în care Anna realizează că îl iubeşte nebuneşte pe soţul ei! 

Adormind, îi revine şi memoria, amintindu-şi astfel totul! 

Aşa află că Benjamin nu era amantul, ci fratele ei vitreg. Şi nu o angajase să spioneze, ci ea îl ajută vrând astfel să-i arate că Sebastian nu a avut nicio legătură/ vină cu moartea părinţilor lor.

În toiul nopţii, agitată din cauza celor descoperite, coboară după o cană de ceai şi-l surprinde pe Benjamin cotrobăind printre hărţii în biroul lui Sebastian. Îi spune că şi-a amintit totul, că va sta de vorba cu soţul ei şi că ar trebui să renunţe la planurile lui de răzbunare.

Nu vă divulg mai multe..  cred că mai puţin e mai bine..  si v-am stârnit curiozitatea! 

Vă mai spun doar atât: urmează o urmărire cu maşinile pe serpentinele insulei, Sebastian va avea un accident şi va fi transportat de urgenţă la spital.. Dar ce se va întâmpla? Cât de grav este rănit Sebastian?  Va renunţa Benjamin la răzbunare?

Anna va reuşi să-i mărturisească tot soţului ei? Cum va reacţiona acesta?

Mi-a plăcut să văd cum îşi revine treptat Anna, cum ştie Sebastian să reacţioneze şi să-i fie alături (deşi credea că l-a trădat), cum lupta Anna împotriva atracţiei din ce în ce mai puternică pe care o simţea pentru soţul ei (deşi nu şi-l amintea deloc)..

Recomand!

Recenzie cititor: autor Denisa

Un dans cu un duce de Tessa Dare

Titlul original: One Dance With A Duke
Seria Stub Club: 1. Un dans cu un duce (One Dance With A Duke-2010), 2. Twice Tempted By A Rogue (2010), 3. Three Nights With A Scoundrel (2010)
Cotaţie Goodreads: 3.91

DETALII CARTE

O poveste de dragoste cu personaje puternice, credibile.

Ispita adevărată începe la miezul nopţii …

Un crescător de cai frumos şi retras, Spencer Dumarque, al patrulea Duce de Morland, este un membru exclusiv al Stud Club, o organizaţie în care au fost selectaţi numai zece membri – un astfel de membru este considerat un mare norocos. Sunt aleşi pe “sprânceană” şi este foarte greu să intri în club, numit şi Clubul crescătorilor de cai. Spencer are şi el o mulţime de calităţi, defecte şi obsesii. Este norocos, are o obsesie cu un cal premiu, un secret întunecat, şi, acum a căpătat şi o reputaţie ca elegantul “Duce de la miezul nopţii –Midnight Duke“, pe care trebuie să şi-o onoreze.

Lady Amelia d’Orsay, provine dintr-o famile nobilă, dar care şi-a pierdut toată averea. Sunt săraci, dar uniţi şi iubitori. Viseză la o casă a ei, o familie fericită, la fel ca şi cea în care a crescut. Din această cauză este foarte apropiată de fraţii ei. Fratele cel mare, Laurent, conte de Becuvale, care încearcă să repună pe picioare averea familiei, căsătorit cu o moştenitoare cam prostuţă, celălalt frate, Hugh, intrat în armată şi ucis în timpul luptei, şi fratele cel mic, Jack, sălbaticul familiei care îşi petrece timpul chefuind.
Amelia descoperă că acest frate mai mic, după un joc de noroc, datorează 400 de lire şi casa de ţară a familie, lui Spencer Dumarque, duce de Morland. Este disperată, în primul rând pentru că nu aveau bani să onoreze datoria, şi în al doilea rând era ataşată de acea casă, dar nu în ultimul rând îşi iubea fratele.
Auzise multe despre acest duce. Se zvonea că este venit din sălbăticia Canadei şi nu este foarte civilizat. Se mai spunea că, ducele are un obicei: în timpul petrecerilor, balurilor, la miezul nopţii îşi alegea o domniţă, dansa cu ea, o invita la cină, şi dipărea. Era cunoscut ca Midnight Duke. Pentru toate acele femei, fete, îşi pierdea rapid interesul, niciuna nereuşind să-i atingă inima.

Amelia este dispusă să-l convingă să şteargă datoria fratelui ei, dar pentru asta trebuie să-l întâlnescă. Cum îl poate aborda, decât folosindu-se de obiceiul lui. Un dans la miezul nopţii cu un duce. Va fi “prada” lui pentru o seară.
După un dans şi un joc de cuvinte inteligent, dar şi imaginaţia de care dă dovadă, îi cere să ierte datoria fratelui ei. Amelia nu îşi imaginează că, toate acestea vor conduce la o pasiune ameţitoare şi o propunere ….
Ducele cel necivilizat, cel căruia nicio femeie nu i-a stârnit interesul este uimit când îşi dă seama că frumoasa Amelia i-a furat inima fără să vrea.
Spencer, este un bărbat misterios, pe lângă secretul lui întunecat, şi uciderea şocantă a fondatorului clubului Stub aduce mai mult mister.
Care este secretul ducelui? Cine ucide şi de ce? Cum va decurge povestea? Inima lui se va deschide în faţa unei femei? Va putea să iubească?
Amelia îşi va pierde inima în acest joc imprudent sau câştigă dragostea veşnică?

Cartea Un dans cu un duce de Tessa Dare, apare în colecţia ,,Iubiri de poveste” şi poate fi achiziţionată împreună cu ziarul Libertatea, în data de 30 05.2015.

Autor: Iasmy

Descântec pentru dragoste de Mary Jo Putney

Titlul original: The Marriage Spell
Seria: Stone Saints 1.The Marriage Spell (2006)
Cotaţie Goodreads: 3.65

DETALII CARTE

Un historical romance-paranormal!
Această carte “Descântec de dragoste“, este primul volum dintr-o serie, dar şi unicul. Ce va urma depinde probabil de autoare.

Unul dintre ofiţerii cei mai respectaţi a lui Wellington, Jack Langdon, lord Frayne, ia în serios onoarea familiei. El ascunde, de asemenea, un secret ruşinos: talentul pentru vrăjitorie şi blestemul care s-a abătut asupra familiei sale. Învaţă în timp să dispreţuiască magia şi să îşi suprime talentul.
Abigail Barton, fiica baronului Barton, are un talent care l-a dezvoltat în timp datorită tatălui ei. Este vindecătoare, mulţi spun vrăjitoare, la fel ca părintele ei, o categorie temută şi dispreţuită de societate. Şi-a luat de mult gândul de la o căsătorie convenabilă sau dragoste adevărată, şi se dedică puterilor ei. Şi totuşi, în adâncul sufletului, vrea un bărbat să-i fie alături, dar în special îşi doreşte un copil.

Atunci când Jack suferă un accident şi este rănit grav, fiind la un pas de moarte, prietenii lui îi cer ajutorul baronului Barton. Îl duce la uşa acestuia mai mult mort decât viu, toţi fiind conştienţi că nu mai are mult de trăit, şi singura soluţie este să apeleze la un vindecător. Dar în locul baronului, plecat cu treburi la Londra, cea care îi oferă ajutorul de salvare este fiica acestuia, Abby. A fost pregătită bine de tatăl ei şi era la fel de competentă ca şi el. Vraja ei puternică este un mare risc şi cere un preţ: căsătoria. Deşi nu este foarte convinsă că va avea efect, pentru scurt timp va fi o femeie căsătorită.
Surprinzător, lordul Frayne, supravieţuieşte datorită vrajilor ei, şi nu trece mult până simte şi o atracţie irezistibilă faţă de noua lui soţie. Deşi, aceasta după ce îşi revine îl dezleagă de obligaţie, el este hotărât să rămână căsătorit cu ea. Se trezeşte în el atât dorinţa pentru această femeie calmă, sinceră şi sensibilă, dar şi abilităţile lui magice revin în forţă şi nu le mai poate nega, cu toate că dispreţuia din suflet acest talent.

Abby este şi ea atrasă de sensibilitatea, bunătatea, dar şi de bărbatul în sine care este soţul ei, deşi ştie că are un dezgust profund pentru ceea ce ea practică. Din această cauza, în mintea ei ia o decizie majoră. Are numele lui Jack, va avea şi copilul lui pe care l-a dorit dintotdeauna, dar este hotărâtă să trăiască fără el, astfel încât Jack să îşi poată păstra reputaţia, şi ea să se bucure de darurile primite, fără să afecteze pe nimeni. Ştie că, societatea nu vede cu ochi buni pe cineva cu astfel de abilităţi. Este conştientă că poate provoca un rău imens.
Niciunul nu se aşteaptă în schimb, ca pasiunile profunde ţinute ascunse să iasă la iveală, deoarece fiecare îşi contesta puterile şi dorinţele profunde pentru o iubire care i-ar putea costă viaţa, sau ar putea să le aducă fericirea.
Cum va decurge povestea lor plină de magie, mister, blesteme, descântece, pasiune, negare, vom afla din cartea “Descântec de dragoste- The Marriage Spell“.

Cartea Descântec de dragoste de Mary Jo Putney, apare în colecţia “Cărţi Romantice” împreună cu revista Libertatea pentru femei, în data de 29.05.2015

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant 

Autor: Iasmy

Pe cine nu laşi să moară… de Anamaria Ionescu

Număr pagini: 175
Editura Tritonic
Anul 2013

Proaspătă şi mereu surprinzătoare, proza Anamariei Ionescu reuşeşte cu fiecare pagină să ne apropie de întâmplările personajelor sale, iar la final ne face să ne întrebăm dacă acestea nu sunt cumva poveştile noastre, ale tuturor, cu bucuriile şi tristeţile de zi cu zi.

Adrian Voicu

Autoarea Anamaria Ionescu surprinde la fiecare pas, dar de data aceasta în cartea Pe cine nu laşi să moară... am simţit de parcă s-ar fi metamorfozat. Cele 17 poveşti prind viaţă cu ajutorul cuvintelor, personajele sunt îndrăzneţe, faptele lor sunt complexe, iar vocabularul iese din matcă şi spune lucrurilor pe nume fără să se teamă.
Mi-a plăcut foarte mult că a depăşit acea barieră şi a transformat totul într-o multitudine de aventuri pentru toate gusturile. Participi cu sufletul când un copil transmite ce simte ca autist sau când un criminal se ascunde de mulţi ani sau pur şi simplu când cineva face alegeri greşite şi trebuie să suporte consecinţele.
Ce este adevăr şi ce este ficţiune? Un răspuns dificil pentru că autoarea se joacă foarte bine cu replicile. Titlul în sine este sugestiv şi te duce cu gândul la celebra expresie: Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti, iar poveştile sunt o înlănţuire de aventuri menite să ne pună pe gânduri.

Pot afirma că am citit cu deosebită plăcere şi fiecare istorioară mi-a înseninat momentele de incertitudine literară, dar şi călătoriile mai lungi pe care am fost nevoită să le fac în ultima vreme.

Am ales pentru voi câteva fragmente din carte pentru că am vrut să surprindeţi la fel ca mine emoţia, viaţa.

Iepuraşul de muselină

-Sigur că înţelege, femeie, bodogăni bunicul din spatele ei. E autist, nu e surd!
Nu le-am răspuns nimic. Nu am putut. Mi-era prea teamă ca să pot să vorbesc. În general oamenii cred că autiştii refuză să vorbească. Adevărul e că pur şi simplu ne e greu să ne găsim cuvintele. E ca atunci când înveţi o limbă străină. Înţelegi ce spun ceilalţi, dar când trebuie să spui tu ceva, simţi că nu ai cuvintele la tine.”

Rugăciunea

El nu credea în Dumnezeu. Nimic din viaţa lui de până atunci nu îl făcuse să îşi pună speranţa în vreo entitate care să intervină atunci când omul era pe marginea prăpastiei. Se luptase întotdeauna singur. Dacă exista, probabil că Dumnezeu nu îşi bătea prea mult capul cu el.
Acum mergea încet către sala de operaţii. Cele două asistente, care îl însoţeau, încercau să-l încurajeze. Deşi nu era nevoie. Nu îi era frică, nu avea ezitări.”

„Se ştiau de când lumea. Sau aproape. Poate că de data asta multă lume nici nu şi-au dat seama că era ceva între ei. Asta şi, bineînţeles, conjunctura. El avea ceva stabil de mai mulţi ani. Ea trecea dintr-un vârtej sentimental în altul, ca un marinar care se încăpăţânează să-şi cârmească barca prin furtună, deşi a uitat de mult unde trebuia să ajungă şi de ce.
A trecut o viaţă şi mai bine până când au recunoscut în sinea lor ce simt unul pentru celălalt. Şi încă una până când au avut curajul să-şi arate sentimentele unul celuilalt. Căci de rostit nu au rostit niciodată nimic. Ci mai degrabă, cele nerostite. Iubirea lor nu se exprima prin vorbe, ci prin gesturi, mângâieri şi sărutări. „Te iubesc” nu erau prin cuvinte, ci niște priviri. Şi totul se petrecea firesc, fără pregătiri, fără repetiţii.
Se spune, însă că orice minune ţine numai trei zile. Sau pe acolo…În mijlocul fericirii a apărut boala ei. Fiecare zi de viaţă devenise o luptă. Chipul delicat devenise bolnăvicios. Trupul bine făcut se transformase într-o epavă care aducea din ce mai mult cu Smeagol din „Stăpânul inelelor”. Chiar şi pregătirea unei căni de cafea era o aventură. Apoi doctorii au adus în discuţie posibilitea unui transplant de rinichi. Era riscant. Şi pentru ea şi pentru donator. Doar el şi câţiva apropiaţi deciseră să facă testele pentru compatibilitate. El s-a dovedit a fi compatibil. Deloc surprinzător. Simţeau că sunt una şi aceeaşi fiinţă de multă vreme. Probabil dintotdeauna. Dinainte de a se naşte. Un amic îl întrebase ce avea să facă dacă organismul ei nu ar fi acceptat transplantul. Dacă, în ciuda sacrificiului lui, avea să o piardă? El ridică din umneri şi răspunde:
Atunci o parte din sufletul meu şi o parte din trupul meu se vor duce în mormânt cu ea.”

„Înainte de operaţie o văzuse rugându-se. Ea credea. Murmura rugăciunea cu buze tremurânde, în timp ce lacrimile curgeau neîntrerupt din ochi şi se înnodau sub barbă. Îşi aminti că citise sau auzise undeva că Dumnezeu ar asculta mai degrabă un plâns sau un ţipăt, decât vorbele unei rugăciuni rostite formal.”
„Îi puse masca pe figură şi simţi cum i se închideau pleoapele. Cu un ultim efort, mintea lui ţipă:
-Hei, Tu, Ăla de sus! Dacă exişti cu adevărat, nu o lăsa să moară!”

Aştept cu nerăbdare ca autoarea să publice şi alte cărţi pentru că ştie să se joace cu pericolul, iar adrenalina se simte când apar în scenariu aventura, investigaţiile, crimele. Dovadă sunt cele două poveşti Ultima vacanţă de vară şi Recidiva. Dacă ar fi fost transformate în romane, ar fi ieşit ceva deosebit, dar cine ştie ce surprize ne va rezerva în viitor.

Mulţumesc autoarei Anamaria Ionescu pentru oportunitatea de a descoperi cartea Pe cine nu laşi să moară…

Autor: Mili

by -
11

Jumătatea Rea de Sally Green

Titlul original: Half Bad
Traducerea: Ioana Filat
Nr. pagini: 385
Editura Trei
Titlul original: Half Bad

Face parte din The Half Bad Trilogy, care cuprinde Half Bad (Jumătatea Rea), Half Wild (Jumătatea Sălbatică) şi Half Lost, ultimul volum fiind aşteptat să apară în 2016.

JUMĂTATEA REA este romanul de debut al lui Sally Green şi a stabilit un nou record mondial potrivit Guinness World Records: este cel mai tradus roman al unui autor debutant. Are o cotaţie de 3,8 pe Goodreads.
Jumătatea rea a fost vedeta Târgului de carte pentru Copii – Bologna 2013, intrând în atenţia editurilor din întreaga lume. Drepturile de publicare au fost vândute până în prezent în 50 de ţări, iar dreptul de ecranizare a fost achiziţionat de compania Fox 2000 (cea care a produs seria Twillight). Jumătatea rea nu este doar o carte pentru adolescenti, ci este o carte pe care o vor îndrăgi toţi iubitorii de fantasy, indiferent de vârstă.
Autoarea, Sally Green, locuieşte în nord-vestul Angliei. A avut diverse slujbe, plăcute şi mai puţin plăcute, apoi a deţinut chiar o funcţie importantă într-o companie. Însă viaţa ei s-a schimbat când şi-a descoperit bucuria de a scrie şi a început să pună pe hârtie poveştile la care a visat întotdeauna. E o cititoare pasionată şi adoră plimbările în natură. În fiecare dimineaţă îşi propune…să bea mai puţină cafea.

Jumătatea rea, primul volum al unei trilogii este un thriller supranatural, o poveste despre înstrăinare, despre voinţa de a supravieţui a unui băiat căruia nu i se dă nici o şansă. E un roman de ficţiune în care apar vrăjitori şi vrăjitoare, ceva întunecat care mocneşte în fiecare pagină, o iubire interzisă, obiceiuri, superstiţii şi ritualuri magice.
O poveste tulburătoare si palpitantă…a unui protagonist de neuitat” – Publishers Weekly
”O trilogie înfricoşătoare, convingătoare, care împinge limitele a ceea ce credem că este bine şi rău…supravieţuirea lui Nathan este fragilă şi minunată – şi este doar începutul” – Booklist

Am citit unele păreri conform cărora le-a plăcut ca roman de debut, dar s-au declarat oarecum dezamăgiţi după tam-tam-ul cu care a fost anunţată, pe motiv că nu e cartea despre care să zici că a dat genul peste cap. Eu una sunt de acord că nu a dat genul peste cap, dar nici nu cred ca şi-a propus acest lucru. În schimb, reprezintă cu mult succes genul din care face parte!
E pe jumătate Vrăjitor Alb…pe jumătate Vrăjitor Negru. Mama lui a fost vindecătoare…tatăl lui e un ucigaş. Nimeni nu-l vrea…Toţi îl vânează.
Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească 17 ani, când va primi trei daruri şi va deveni el însuşi vrăjitor – iar dacă nu, va muri!

Am început să scriu această prezentare imediat după ce am terminat de citit ultimul rând al carţii şi sunt în continuare sub influenţa ei. Mă simt ca şi când am coborât dintr-un carusel ameţitor si încă nu-mi revin cu picioarele pe pământ.
Mi-a făcut plăcere să citesc această carte care are toate ingredientele unui roman de succes: aventură, suspans, magie, un strop de romantism, plus un mare bonus: stilul lejer, uşor amuzant, cu note autoironice!
Povestea m-a atras de la primele pagini datorită începutului foarte incitant! Se diluează un pic pe parcurs, dar în a doua parte a cărţii intriga devine din ce în ce mai intensă, iar suspansul atinge cote maxime, la fel şi aprecierea mea!

Acţiunea se petrece în cea mai mare parte în Anglia zilelor noastre, unde vrăjitorii trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii Albi, care sunt buni; Vrăjitorii Negri, care sunt răi; semipurii, care sunt jumătate om, jumătate vrăjitor, şi semicodurile, adică Nathan, singurul existent de felul lui, fiul unei Vrăjitoare albe şi al celui mai temut Vrăjitor negru.
Această împarţire în buni şi răi este însă relativă, ”orice lucru e bun sau rău dupa cum îl face închipuirea noastră”. Acest vers din Hamlet, preluat pe prima pagină a carţii, este un element – cheie în construirea intrigii, după cum declară chiar autoarea.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Nathan, iar ritmul e antrenant, captivant, dând dependenţă. Nathan este un personaj complex, care evoluează şi se autodescoperă pe măsură ce trece prin întâmplări greu de imaginat si suportat.
Povestea debutează în forţă: facem cunoştinţă cu Nathan în timp ce este închis într-o cuşcă, sub cerul liber, legat cu cătuşe. M-a surprins şi mi-a plăcut atitudinea optimistă şi uşor ironică a eroului nostru, în ciuda situaţiei în care se afla, deliciosul simţ al umorului de care dă dovadă.
E mult mai bine în cuşcă de când cu pieile de oaie. Şi când sunt ude ţin de cald. Şi prelata întinsă peste zăbrelele dinspre nord a îmbunătăţit simţitor lucrurile. Te poţi adăposti ca să mai scapi de vânt şi de ploaie. Şi ai un pic de umbră dacă e prea cald şi soarele bate prea tare. Glumesc! Nu trebuie să-ţi pierzi simţul umorului.
O cunoaştem pe Celia, temnicera lui, şi suferim alături de el aflând ce e nevoit să îndure zi de zi.
Prin intermediul amintirilor lui Nathan, aflăm cum a ajuns în cuşcă.
Astfel, îi cunoaştem familia, cei trei fraţi vitregi: Jessica, cea mare, care îl urăşte; Deborah – mijlocia, si Arran, cu doi ani mai mare, care îl iubesc si acceptă. Toţi patru erau crescuţi de bunica lor în urma tragediei prin care îşi pierduseră părinţii: mama lor se sinucisese, Nathan nu îşi cunoştea tatăl – Marcus, temutul vrăjitor negru, iar tatăl celorlalţi fraţi, un Vrăjitor Alb, fusese ucis…de Marcus! Mi-a plăcut foarte mult relaţia dintre Nathan şi fratele său Arran – descrisă cu multă duioşie – dragostea, înţelegerea şi susţinerea lor reciprocă!

Aflăm totodată despre Consiliul Vrăjitorilor Albi şi despre periodicele înştiinţări şi evaluări prin care reprezentanţii acestuia îl hărţuiau pe Nathan pentru a-i stabili codul – alb sau negru.

La fel ca şi fraţii săi, Nathan a mers la şcoală, dar nu s-a putut integra şi, în ciuda faptului că avea o inteligenţă normală, îi era imposibil să citească. Nu stătea bine nici în privinţa interacţiunii şi comunicării cu ceilalţi, vrăjitori sau nu, dar asta nu era vina lui! Tot acum începe să-şi facă simţită prezenţa o latură violentă, întunecată a sa, care preia controlul de câteva ori, determinându-l să facă unele gesturi ale căror consecinţe va fi nevoit să le suporte…
Singurul lucru bun din mersul la şcoală a fost faptul că a cunoscut-o pe Annalise, o frumoasă vrăjitoare albă de care s-a îndrăgostit şi care i-a răspuns cu acelaşi sentiment, dar, după cum veţi vedea, acest lucru va avea urmări greu de prevăzut.

Într-o bună zi, Nathan primeşte invitaţia unei vrăjitoare bătrâne, Mary, care îi va spune despre Mercury, o vrăjitoare renegată de către Consiliu, care ar putea să-l treacă prin ritualul iniţierii, dacă nimeni din familie nu o va putea face pentru el. Dar va afla mult mai mult de atât…

La scurt timp după întoarcerea acasă a fost luat cu forţa de sub tutela bunicii de către reprezentanţii Consiliului.
Sunt dus pe coridoare şi scos într-o curte pietruită, unde stă parcată o dubă albă, cu uşile din spate deschise. Sunt azvârlit în ea. Nici n-apuc să mă ridic, că mă trezesc ţintuit la podea de un genunchi înfipt în spate şi cineva îmi pune cătuşe la mâinile strânse la spate. Apoi sunt tras mai în interior şi nişte degete groase îmi pun o zgardă la gât. Scuip şi înjur şi mă aleg cu o palmă grea la ceafă…Urlu de frică, dau din picioare şi mă lupt până mă cufund iar în bezna surdă.”

Doi ani au trecut de atunci…
Doi ani în care a stat închis în cuşcă, în cea mai rece regiune a Scoţiei, având parte de “educatia” Celiei, numită tutorele şi profesoara sa: antrenamente zilnice şi bătăi. Celia i-a oferit însă şi un lucru bun: uneori îi citea! Astfel, Nathan şi-a descoperit o carte şi un personaj preferat: O zi din viata lui Ivan Denisovici, de Soljeniţîn, iar eroul, Ivan Denisovici, zis Şuhov (”ce nume bestial”), un deţinut care face 10 ani de închisoare, după care este exilat – devine modelul său “pentru că supravieţuieşte”.
Au fost doi ani cumpliţi, dar încă nu ştia ce-l aşteaptă în continuare…
Privind în urmă, se va gândi chiar cu nostalgie la această perioadă!
“Mă gândesc la Scoţia, la cuşca mea, cum dădeam cercuri, curăţam soba, făceam terci de ovăz, scoteam cartofi din pământ, tăiam şi jumuleam găini. Mă gândesc la Celia şi la cartea pe care o citeam împreună.

Momentul de cotitură a fost când a urmat o nouă evaluare şi i s-a stabilit codul şi bineînţeles că era şi o miză la mijloc! Pentru aceasta a fost luat de la Celia şi adus în clădirea Consiliului, schimbând cuşca cu o carceră, ceea ce era infinit mai rău, întrucât Nathan nu suporta spaţiile închise.
Se apropia cu paşi repezi momentul celei de-a 17-cea aniversări, când va trebui să primească cele trei daruri şi va deveni el însuşi vrăjitor, descoperindu-şi puterea, iar dacă nu – va muri!

Cum va reuşi să scape de temnicerii săi?

Urmează lupta pentru supravieţuire într-o cursă contra cronometru care îl va purta în cele mai neaşteptate locuri şi va cunoaşte personaje din cele mai inedite, foarte frumos conturate! Trebuie sa menţionez un personaj care mi-a plăcut şi m-a intrigat foarte mult, şi anume Gabriel. Cine este acesta şi ce relaţie va avea cu Nathan, veţi vedea!

În cine va putea avea încredere şi în cine nu?

Ce îl aşteaptă la capătul drumului, la cumpăna celor 17 ani? 

Vă las să descoperiţi parcursul lui Nathan, cumplitele încercări prin care este nevoit să treacă, dar şi drumul spre descoperirea sinelui, dureroasa luptă interioară pe care o duce pentru a afla cine şi ce este el!
Sally Green surprinde cu măiestrie frământarile unui individ captiv între cele două jumătăţi ostile ale propriei identităţi” (Publishers Weekly).

Veţi afla deznodământul acestei poveşti doar citind această carte “periculos de captivantă“( Time Magazine).
Eu m-am desprins cu greu din lumea ei şi asta doar pentru a începe cu bucurie volumul 2, Jumătatea sălbatică, pe care îl voi savura în continuare şi voi reveni cu impresii.

Editura TreiCartea Jumătatea Rea de Sally Green poate fi comandă de la Editura Trei sau din librăriile online agreate.

 

Pasiune şi inocenţă de Linda Lael Miller

Titlul original: Memory’s Embrace
Traducerea: Oana Negureanu
Editura : Miron
Număr pagini: 367
Seria Corbin: 1. Sedusă şi abandonată (Banner O Brien-1984), -2.O faţă seducătoare (Corbin s Fancy-1985), 3.Pasiune şi inocenţă (Memory’s Embrace-1986), 4.My Darling Mellisa-1990.

Gen: historical romance

Un bărbat fuge de un trecut tragic şi întâlneşte o femeie frumoasă care îl învaţă să iubească din nou.
O poveste de dragoste din Vestul clasic al Americii.

Seria Corbin ne spune poveştile celor patru fraţi: trei băieţi şi o fată. Traduse sunt până în prezent numai trei cărţi din serie, dar sper ca, şi ultima să apară pe plaiurile noastre mioritice literare.
Primele două cărţi din serie mi-au plăcut, preferată mea fiind – “Sedusă şi abandonată”- şi aşteptam cu nerăbdare şi acest al treilea volum. Deşi nu se ridică la nivelul celorlalte, este o carte relaxantă cu o lectură uşoară, precum o ploaie de vară. Din această cauză: pentru că m-a deconectat de la gândire profundă, întrebări şi alte filozofii, mi-a plăcut. M-a făcut să mă simt ca şi cum aş fi în concediu, relaxată fără griji, fără agitaţie, pur şi simplu m-a deconectat. Aşa că, nu vă aşteptaţi la cine ştie ce dizertaţie literară, sau aprofundare de subiect. Mulţi poate vor considera cartea fără sare şi piper, dar eu spun că : depinde de câtă cantitate din cele două ingrediente doreşti ca să fie pe gustul tău. Pentru mine a fost suficient în condiţiile în care, chiar aveam nevoie de o ieşire din cotidianul substanţialităţii şi al naraţiunilor complexe.

imagineKeith Corbin, unul dintre cei trei fraţi din familia Corbin, pleacă pe un drum din care crede că nimeni şi nimic nu-l va mai întoarce. Pastorul Keith Corbin, bărbatul pios, blând şi înţelept trăieste o tragică întâmplare. Se hotăreşte să lase în urmă acea viaţă, este într-o permanentă ceartă cu Dumnezeu, renunţă la familia bogată şi nobilă şi pleacă în pribegie, trăind ca un neica nimeni. Renunţă la privilegii, şi bunăstare şi devine un negustor ambulant. Îşi schimbă atitudinea şi domnul pastor lasă să iasă la iveală latura pasională pe care o ţinea ascunsă. Umblă prin baruri, bordeluri, afişează o aroganţă de şmecheraş, nu îşi ascunde virilitatea care îi emană prin toţi porii şi ajunge un personaj fascinant şi extrem de atrăgător pentru femei. Dar pentru el nu înseamnă nimic aceste aventuri, nu sunt decât nişte necesităţi. Inima lui este neagră şi îl consideră pe Dumnezeu vinovat de tot. Nu iartă şi nu uită chiar dacă încearcă să ascundă durerea lui. Nu va uita niciodată nimic din ceea ce i s-a întâmplat, dovada palpabilă atârnând la gâtul lui prin forma unui lănţişor de care stă agăţată o verighetă.

Tess Bishop, o tânără de 18 ani, adeptă a independenţei feminine, îl întâlneşte pe negustorul ambulant atunci când acesta avea un moment de furie şi arunca în Dumnezeu cu ce îi pica în mână. L-a crezut nebun, dar în acelaşi timp şi cel mai fascinant străin din oraş pe care ea îl întâlnise. Un bărbat misterios, frumos şi după câteva vorbe şi-a dat seama că este şi cult chiar dacă părea un ticălos.
Tess este o tânără inocentă, cu o viaţă nu foarte roz; considerată bastardă şi cu mama la un azil de nebuni, este nevoită să muncească pentru o mătuşă. Pasiunea ei este fotografia şi plimbatul cu bicicleta. Strânsese cu mari eforturi bănuţi să îşi cumpere un aparat de fotografiat (primele apărute prin anii 1890), visând să îşi deschidă un atelier fotografic. Am folosit “atelier”, deoarece în acea vreme nu se ştia de studio foto.

Întâlnirea dintre cei doi este destul de amuzantă, şi va marca începutul unei poveşti plină de pasiune şi inocenţă. Pasiune din partea amândurora, inocenţă şi dragoste din partea ei. Această pasiune şi inocenţă a fetei va deveni un balsam pentru sufletul rănit al lui Keith. Dar este oare de ajuns?
Kaith va reuşi să lase în urmă trecutul si să vadă prezentul? Va lupta oare până la capăt Tess pentru dragostea ei?
Pot să va dezvălui doar atât: La un moment dat vor renunţa amândoi, fiecare mergând pe drumul său, deşi sufletele lor erau hărăzite să fie alături.
Convinge-mă să nu te părăsesc, sau să renunţ să mai vin după tine, pentru că acolo unde vei poposi tu, voi poposi şi eu, poporul tău va fi al meu, iar Dumnezeul tău, va fi şi Dumnezeul meu.

Photo credit: pinterest.com

by -
14

Bărbatul visat de Linda Howard

Titlul original: Dream Man
Editura: Miron
An apariţie: 1996
Traducere : Gabriela Măcelaru
Nr pagini: 316

Cărţi scrise de Linda Howard

Linda Howard este o maestră a stilului romantic suspans. Pe lista întocmită de Goodreads “Best Romantic Suspense”, Bărbatul visat se afla pe poziția a șaptea, pe prima poziție fiind tot o carte de Linda Howard, Jocul Morții.

Suspansul, paranormalul și romantismul sunt ingredientele de bază ale acestui roman, a cărui intrigă alertă te ține în priză de la început până la sfârșit. Odată ce ai început cartea, nu îți vine să o lași din mână până când nu o termini.

Marlie Keen este parapsihică. La vârsta de douazeci și opt de ani, singura ei dorință este să trăiască normal. Este contabilă la o bancă. Cifrele o relaxează, sunt clare și precise. De șase ani de zile nu a mai avut nici un episod paranormal. De mic copil a avut capacități empatice care i-au fost analizate, studiate, folosite în diferite cazuri. Practic nu a avut copilărie, nu s-a jucat cu ceilalți copii, nu s-a bucurat de o viață tihnită, lipsită de griji. Mama i-a murit când ea avea doar trei ani, când casa lor a fost lovită de un fulger. Poate atunci s-au declanșat capacitățile ei neobișnuite, poate le avea oricum, nimeni nu știa. Tatăl ei nu s-a descurcat niciodată prea bine cu creșterea ei. Fiind un copil neobișnuit, cu capacități diferite de ceilalți copii, nu se simțise niciodată prea bine în preajma ei. Fusese mai mult decât fericit să o lase în grija institutului de cercetări parapsihice, unde însușirile ei ieșite din comun fuseseră cercetate și exploatate în favoarea rezolvării unor cazuri ale poliției. Marlie era bucuroasă că, datorită percepțiilor ei ieșite din comun, multe cazuri își găsiseră rezolvarea. În urmă cu șase ani însă lucrurile scăpaseră de sub control. Un criminal sadic și pedofil, Arno Gleen, răpea copii pe care îi viola și îi omora. Șeriful local, care apelase cu succes la ea și în trecut, o adusese pentru a ajuta la rezolvarea cazului. Criminalul a aflat și a rapit-o pe Marlie și a dus-o în locul unde îl ținea pe ultimul baiețel răpit, în vârsta de cinci ani, care fusese abuzat în mod groaznic. A încercat să o violeze și pe Marlie dar, întrucât nu a reușit, s-a răzbunat pe băiețel. L-a înjunghiat de moarte în fața ei. Au fost douăzeci şi şapte de lovituri în faţa, pieptul şi abdomenul băiatului. Şi în tot acest timp Marlie a comunicat cu copilul. L-a simţit murind. Țipetele ei disperate au alertat poliția, care a reușit să o salveze. După ce s-a refăcut cu greu, a constatat că nu mai avea capacități parapsihice. Timp de șase ani trăise ca o persoană normală și se bucurase de acest lucru.

Timp îndelungat, orice grad de violenţă fusese insuportabil, dar în ultimii cîţiva ani reuşise să se uite la filmele de groază ocazionale, deşi nu era genul ei preferat. Spre surpriza ei, încă nu era în stare să guste scenele sexy; ar fi crezut că violenţa ar fi fost mai greu de suportat pentru ea, chiar imposibil aproape, dar de fapt intimitatea scenelor îi dădea de furcă. Violenţa din viaţa ei se dovedise traumatică, devastatoare, în timp ce „sexul” fusese neplăcut, iar „scenele de dragoste” o făceau să stea cu ochii închişi pînă cînd se terminau.


În seara respectivă Marlie hotărâse să vadă o comedie uşoară care o făcuse să râdă în hohote şi o bine dispusese. Din senin, în timp ce se întorcea de la film, i se declanșează un fenomen parapsihic. Intră în mintea unui criminal și vede, prin ochii acestuia, cum o crimă este produsă. Experiența o lasă devastată și vulnerabilă. Este dusă acasă de un polițist, care observă starea jalnică în care se afla și căruia îi justifică faptul că este epileptică și tocmai a avut o criză.

Dane Hollister este detectiv criminalist. Este tipul masculului Alpha, înalt, bine făcut, cu umeri largi și mușchi bine conturați, eficient în orice situație critică, responsabil și complet devotat meseriei de polițist, la care era extrem de talentat. Nu răspundea niciodată la uşă dezarmat. Nu-şi ridica nici poşta neînarmat. Ultima lui prietenă, care rezistase un pic, fiindcă nu se putea obişnui cu orele ciudate ale unui poliţist, spusese că, dintre toţi bărbaţii cunoscuţi, el era singurul care îşi căra arma cu el în baie. Partenerul lui în cadrul poliției este Alexander Trammell, cu care făcea echipă de peste nouă ani de zile.

El şi Trammell erau diferiţi din multe puncte de vedere. Trammell era slab şi uşor ca pisica. Indiferent de circumstanţe, el întotdeauna arăta elegant şi cult, purtîndu-şi hainele perfect. Îi plăceau – sau îi plăcuseră – opera şi baletul. Dane era exact opus: putea purta cel mai scump costum de mătase croit perfect pe trupul lui atletic şi tot arăta jenat. El prefera îmbrăcămintea sport şi muzica country. Dacă ar fi fost maşini, Trammell ar fi fost un Jaguar, iar Dane un camion cu remorcă. Pe patru roţi.”


Cei doi trecuseră prin multe împreună. Se completau și se sprijineau reciproc. Tachinările lor permanente, însă lipsite de răutate, aduc un plus de savoare cărții.
Celor doi li se repartizează un caz în care o crimă fusese săvârșită cu mult sadism. Victima, Nadine Vinick, fusese violată și înjunghiată cu mai multe lovituri de cuțit. Sângele era pe toți pereții, iar degetele victimei fuseseră retezate. Criminalul se pare că era un tip cerebral, meticulos, nici o clipă nu fusese cuprins de panică. Își ștersese cu grijă orice urmă, nu aveau nici un fir pe care să-l apuce.

În sufletul lui Marlie se dă o luptă. Știe că în momentul în care va spune ce a văzut va deveni principalul suspect. Dacă o vor crede,

vor dori să-i folosească talentul, dar nu să-i fie prieteni. Oamenii o vor evita; copiii se vor zgîi pe ferestre şi vor fugi, ţipînd dacă ea se va uita după ei. Cei mai mari o vor numi „vrăjitoarea”. Vreun fanatic religios va murmura în mod inevitabil ceva despre „lucrarea diavolului” şi grupuri sporadice vor poposi în faţa casei ei.


Cu toate că e conștientă de toate acestea, Marlie decide să își ofere ajutorul. Ucigașul lui Nadine trebuie pedepsit, indiferent de prețul pe care ea va trebui să îl plătească.

În momentul în care este chemat în biroul șefului, spunându-i-se că o persoană parapsihică și-a oferit ajutorul, Dane este agasat. Pentru el, un parapsihic este doar un psihotic, problemă de câteva litere. Ascultând relatarea femeii despre cum s-a produs crima, Dane se enervează brusc. Este convins că, dacă nu a produs chiar ea crima, sigur este în legătură directă cu criminalul. Vrând să o intimideze, se apropie de ea, dominând-o cu înalțimea lui și zicându-i ca le-a turnat numai gogoși, moment în care ea se uită la el.

Ochii ei erau adânci, întunecaţi, fantomatici, albaştri ca oceanul, genul de ochi în care un bărbat putea să privească şi să uite ce vorbea. Aveau ceva exotic, altceva decît bogăţia unei culori; ceva mai presus de uman, pe care nu-l putea percepe. Expresia din ei, oricum, era uşor de citit şi Dane ştiu pe dată că nu o copleşise cu farmecul lui.

Reacția lui la privirea ei este imediată. Să zicem că interesul lui pentru ea devine brusc extrem de … ridicat și se menține cam la același nivel pe tot parcursul cărții, cât timp se afla în preajma ei. Marlie își menține calmul și îi răspunde sarcastic că e conștientă că pentru el, ea e principalul vinovat, așa că e de acord să se pună la dispoziția poliției și îi dă adresa ei.
Reacția lui Dane în preajma lui Marlie fusese atât de evidentă, încât Trammell nu se poate abține să nu îl tachineze, după plecarea ei.

“- Ce naiba e cu tine? murmură el în spatele lui Dane.
– Ce vrei să spui? Crezi că ar fi trebuit să mă prefac că o cred?
– Nu, vreau să spun că ţineai în mînă o lanternă cît toate zilele şi că erai aproape să o împungi în stomac cu ea, izbucni Trammell.
Dane se răsuci şi îşi privi partenerul, dar nu reuşi să găsească nici o scuză. Nu ştia ce se întîmplase, doar că o fracţiune de secundă ea îşi întorsese ochii albaştri spre el. Încă mai era nervos.
– La naiba, nu ştiu.
– Dacă eşti aşa de arţăgos, partenere, o să te arzi prin preajma ei. Fie femeii îi este foarte familiar cuţitul, fie se însoţeşte cu cineva căruia îi este. Nu vreau ca vreo parte a trupului meu să-i trezească interesul.
– Nu te mai îngrijora pentru viaţa mea sexuală, îşi sfătui Dane partenerul. Trebuie să aflăm totul despre Marlie Keen.”

Dane este în primul rând polițist. Indiferent de atracția pe care o simțea față de Marlie și de dorința lui ca ea să se dovedească a fi nevinovată, verifică cu meticulozitate alibiul ei. Constată că, într-adevăr, fusese escortată acasă de un polițist în timpul când crima era produsă, în cealaltă parte a orașului. Culege informații din care află că, într-adevăr, capacitățile ei erau reale și fuseseră folosite cu succes de către poliție pentru rezolvarea unor cazuri dificile. Pe cheltuiala lui se duce la institutul de cercetări parapsihice, unde află de la doctorul care o ținuse sub observație de când era mică întreaga dimensiune a dramei pe care Marlie o trăise în urmă cu șase ani.

În momentul în care se lămurește, fără nici o îndoială, că este complet nevinovată ba, mai mult, că a trăit într-un adevărat iad încercând să fie de folos, Dane este copleșit de dorința de a o ajuta. Vrea să o tragă în brațele sale ca într-un sanctuar și să vegheze asupra ei ca nimic rău să nu i se mai întâmple.
În momentul în care Marlie are parte de un nou episod de conștientizare, intrând din nou în mintea criminalului, chiar în momentul în care acesta se pregătea din nou să ucidă, și reușește să îl sune pe Dane cu ultimele puteri înainte de a intra în transă, acesta conduce de parcă diavolul era pe urmele lui, iar când ajunge la ea, constatând că ușa este închisă și ea nu răspunde, dărâmă pur și simplu ușa, înnebunit de îngrijorare pentru ea.
Constatând cât de mult o afectează un astfel de episod, Dane refuză să mai plece de la ea. Pretextând că la el în apartament face îmbunătățiri, se mută în forță la ea, fără să-i ceară voie, ca și cum acesta era cel mai firesc lucru.

imagineCum vor evolua lucrurile între cei doi, cum vor găsi indiciile, cât de aproape va ajunge criminalul de Marlie și dacă va reuși Dane să o protejeze, vă invit să descoperiți în continuare în carte.

Romanul Bărbatul visat ne oferă o lectură intens emoțională, nu se poate să nu te răscolească traumele psihice la care este supusă Marlie. Privind prin ochii criminalului, ea asistă neputincioasă când acesta ucide cu sânge rece, neputând interveni în nici un fel. Scenele crimelor sunt descrise în detaliu, o persoană mai slabă de înger putând fi șocată.
M-a emoționat profund replica lui Marlie când Dane i-a spus că îi place vocea ei sexy, răgușită.

“- Vocea ta sexy mă răscoleşte de cîte ori o aud la telefon.
Imediat căldura dispăru din expresia ei.
– Mă bucur să aud asta, spuse ea monoton. Am ţipat atît de mult cînd Gleen îl măcelărea pe bietul băiețel, încît mi-am pierdut vocea. De atunci nu a mai fost la fel.”

Cartea are și câteva momente pline de umor.
Când Dane încearcă să o facă să își depășească temerile și să facă dragoste cu el :

„- Atunci, relaxează-ţi picioarele. Nu-ţi voi face nici un rău. Chiar îţi pot garanta că îţi va plăcea.
Ea reuşi să zîmbească slab.
– Garantez. Hmm?
– Absolut. Îşi înclină capul şi o sărută uşor pe gură.

Ea respiră adînc.
– De acord. Atâta timp cît am garanţia ta.
– O s-o aştern pe hîrtie şi o s-o legalizez, promise el şi o sărută din nou.”

Puțin mai încolo în carte, după ce Marlie își depășește temerile și preia inițiativa :

„- Doamne, ai milă de mine, spuse el strangulat.
– Domnul? întrebă ea încet. Sau eu? Simţul puterii feminităţii era acut.
– Tu. Sau amîndoi. Nu-mi pasă.”

Iar epilogul pe mine m-a distrat la culme. Nu vreau să vă stric surpriza, asa că vă las să descoperiţi singuri despre ce e vorba.

Vă recomand această carte, este o poveste fascinantă, care conține atât scene dure, pline de tensiune, devastatoare emoțional, cât și o poveste de dragoste foarte romantică, cu scene fierbinți până la incandescență.

Autor : Tyna

Anotimpul pasiunii de Meredith Duran

Titlul original: That Scandalous Summer
Seria Rules For The Reckless: 1. Anotimpul pasiunii (That Scandalous Summer-2013)/ 2.Fool Me Twice (2014)/3.Lady Be Good -aşteptat în 2015/5.Luck Be A Lady-aşteptat în 2015
Cotaţie Goodreads: 3.68

DETALII CARTE

Anotimpul pasiunii este primul roman din seria: Rules for the Rackless. Spiritual, inteligent cu o poveste de dragoste plină de pasiune.

În tumultul vieţii sociale din Londra, Elizabeth Chudderley, se află prima pe listele invitaţiilor. Este în centrul atenţiei şi nu există eveniment la care să nu fie invitată. Plăcută, veselă, volubilă, spirituală, inteligentă, este admirată şi toţi doresc să se afle în compania ei. O văduvă superbă şi oarecum scandaloasă, care îşi arată faţa zâmbitoare întregii lumi. O femeie care pare să nu aibă griji, şi care are tot ce îşi doreşte. Prietenii şi admiratorii ar fi uimiţi dacă ar cunoaste adevărul. Această femeie care pare atât de lipsită de griji, este în fapt o singuratică. În spatele veseliei şi zâmbetelor ei se ascunde un secret, un fel de dor de ceva sau cineva.
După ce soţul a murit, tânăra a rămas plină de datorii, dragostea actuală a părăsit-o, şi pe deasupra mulţi oameni depind de ea. Nu are decât o singură soluţie: să se căsătorească cu un bărbat bogat pentru a-şi asigura viitorul, dar şi pe al celor care depind de ea. Pentru ea viaţa nu este roz, dar nimeni nu ştie, puţini cunosc adevărul, căruia i se mai alătura şi …..

Michael de Grey, este convins că, dragostea este un joc de noroc. Poţi să pierzi sau poţi să câştigi! Având în vedere şi scandalul prin care trecuse familia lui, preferă acea formă de dragoste fără implicare. După ce mama sa a murit, decide să devină medic. Fiind al doilea frate, nu are bani suficienţi, dar având fratele mare Duce, reuşeşte să îşi deschidă un spital de care este foarte mândru. Evident, cel care finanţează spitalul este fratele ducal, Alistar. Un frate care se transformă într-un pustnic, după ce descoperă câţi au trecut prin patul soţiei sale. Va fi devastat atât de moartea soţiei, dar şi de trădare ei. Toate acestea şi scanadalul prin care familia lui a fost nevoită să treacă, l-a făcut să îşi jure că nu se va mai căsători niciodată. Ştiind că el nu are nicio şansă să ducă mai departe titlul îl şantajează pe fratele mai mic Michael, că îi opreşte finanţarea spitalului, dacă nu se căsătoreşte şi să continuie tradiţia de a produce un moştenitor.
Oripilat şi furios pe gestul fratelui său, decide să părăsească spitalul şi se ascunde undeva la ţară.
Plimbându-se într-o dimineaţă prin faţa căsuţei sale vede o femeie frumoasă leşinată în tufele de trandafiri. Apropiindu-se realizează că femeia este beată!
Când femeie se trezeşte din mahmureală, într-un micuţ cabinet de ţară, viaţa ei va urma o altă cale.

Un joc va începe …. Ce fel de joc? De ce acest joc? Veţi descoperi.

Elizabeth Chudderley este încântătoare, delicioasă şi dureros de atrăgătoare. Cu un astfel de adversar captivant, Michael nu mai este aşa de sigur că va câştiga jocul.
Cum reuşesc aceşti jucători pasionali să îşi negocieze căsătoria, când inimilor lor au nevoi personale, şi trupul lor strigă dorinţa?

Cartea Anotimpul pasiunii de Meredith Duran, apare în colecţia “Iubiri de poveste” şi poate fi achiziţionată împreună cu ziarul Libertatea în data de 23.05.2015.

Autor: Iasmy

Arșița nopții de Sandra Brown

Titlul original: Rainwater
Cotaţie Goodreads: 3.92

DETALII CARTE

O poveste emoţionantă! O poveste de dragoste profundă!

O carte care iese puțin din tiparul cu care am fost obişnuiți de Sandra Brown. Scenele fierbinţi și explicite care erau tipice autoarei sunt acum învăluite într-o altă sferă şi lasă totul la latitudinea imaginară a cititorului.
Se spune că, Arşița nopţii (Rainwater) : este cea mai bună carte scrisă până acum de autoare. Dar, după cum știţi această afirmaţie este relativă, deoarece depinde de fiecare cititor în parte.

Povestea descrie viața unei femei care luptă într-o lume plină de discriminare.
Acțiunea romanului are loc într-un mic oraşel din Texas în anii 1930. Cartea este o imagine vie a modului de viaţă din anii 30, atunci când rasismul, discriminarea, situaţia disperată a fermierilor provocată de un colaps economic erau la ordinea zilei. Sunt descrise dragostea, îngrijirea, tratamentul, pe care o mamă îl oferă unui copil cu probleme, dar în același timp este evidenţiază şi dragostea profundă şi emoţionantă dintre doi oameni care încearcă să răzbată prin negura vieţii.
Ella Barron, este o tânară mamă ce deţine o pensiune şi are în îngrijire un băieţel în vârstă de 10 ani. Un băieţel cu probleme de sănătate, considerat un copil cu handicap. Suferă de autism! O femeie puternică, statornică care îşi acceptă soarta. Conştientă că, există discriminare din cauza fiului ei, ea se izolează în mica comunitate din Texas. Lucrează din greu să îşi menţină locul şi îşi împarte timpul între lucrul la pensiune si îngrijirea fiului ei, Solly. În acea perioadă în care medicina era la începuturile evoluţiei, medicii nu îi dăduseră prea multe şanse de recuperare băieţelului. Nu exista un tratament bine definit, situaţia fiind destul de complicată şi inexplicabilă. Toți dăduseră verdictul: copilul este retard mintal, nu va vorbi şi nu va putea să conştientizeze nimic vreodată.

Aşa se desfaşura viaţa Ellei, asta până într-o zi, când medicul local o vizitează însoţit de un străin misterios, care avea nevoie de o cameră. Străinul este un prieten al doctorului, pe numele său David, un bărbat frumos, inteligent şi oarecum misterios. El va aduce schimbări atât în viaţa Ellei, dar şi în viaţa micutului oraşel.
Se pare ca Ella este atrasă de el din prima clipă, dar îşi impune să păstreze distanţa. Are şi aşa problemele ei, și nu mai vrea să se încarce și cu altele. Îl ţine departe de inima ei, până când David face o descoperire. David este atras atât de mamă, dar şi de băieţelul ei Solly. Vrea să se apropie de băieţel, şi petrecându-şi timp alături de el, jucând jocuri simple, îşi dă seama ceea ce nici medici nu reuşise: copilul ştia să aranjeze piesele de domino în ordine numerică, cunoştea culorile, şi multe altele.
În acelaşi timp este emoționant să vezi cum se dezvoltă dragostea dintre Ella și David, să vezi dragostea nemărginită a unei mame pentru copilul ei, dar și dragostea profundă dintre un bărbat şi o femeie. O luptă cu viaţa, o luptă contra vântului năpraznic al sorții.
Există spoilere importante, dureroase, amărui, pe care nu am să le divulg, vă las pe voi să le descoperiţi.
Pregătiţi-vă sufleteşte pentru această carte. Nu plângeţi, deşi majoritatea nu au reuşit să se abțină!

Finalul este …povestea este…. durerea este…dragostea este eternă, dincolo de timp, viaţă, moarte…..

Rainwater se traduce: Apa de ploaie. Ce semnifică, sau dacă are vreo legatură cu ceva din carte, veţi afla voi!

De ce, Arşița nopţii? Vom descoperi!

Cartea Arşiţa nopţii de Sandra Brown, apare în colecţia Cărţi Romantice și poate fi achiziționată împreună cu revista Libertatea pentru femei, la data de 22.05.2015.

Autor: Iasmy

by -
11

Doamnele din Missalonghi de Collen McCulough-recenzie

Titlul original: The Ladies of Missalonghi
Nr. pagini: 208 pagini
Traducerea: Andreea Gheorghițoiu
Editura: Orizonturi
Colecția: Bestseller-urile ultimului deceniu
An apariţie: 1994

Am plăcerea să vă prezint doamnele din Missalonghi – Drusilla, Octavia si Missy, trei doamne pe care mi-ar fi plăcut să le cunosc și  în realitate, dacă aș fi fost în preajma lor.
Drusilla si Octavia erau surori, iar Missy era fiica Drusillei, aceasta din urmă rămânând văduvă de tânară. Octavia Hurlingford era fată bătrână. Tot fată bătrână se putea numi și Missy, nemăritată la cei 34 de ani ai ei și fără nici o perspectivă în acest sens.
Cartea Doamnele din Missalonghi de Collen McCulough este încântătoare, purtându-ne într-un loc și într-un timp în care viața curgea altfel, iar rutina fiecărei zile, neschimbată de ani, era acceptată cu seninătate. Se citește relativ repede, fiind scrisă într-un stil lejer și aerisit, dar eu una am citit-o pe îndelete, savurând fiecare pagină.

Acțiunea se petrece în Byron, Australia, în apropierea Munților Albaștri. Totul în oraș purta nume ce amintea de poetul Byron, chiar și casa Drusillei se numea astfel după locul unde a murit poetul – în Grecia, la Missalonghi. Primul Sir William Hurlingford, străbunicul lui Missy, a întemeiat orașul curând după ce citise opera lui Byron, al cărui fan înfocat devenise.
Cartea este foarte descriptivă, iar imaginile vizuale și auditive sunt redate cu multă măiestrie, astfel încât te vezi acolo și auzi păsările cântând sau apa susurând, după cum se schimbă tabloul descris.
„Pretutindeni se auzeau păsările pe care, oricât încerca, nu le putu vedea; dar chemările lor umpleau aerul cu cele mai delicate sunete, argintii, subțiri, clare și vrăjite, care nu semănau deloc cu un ciripit de păsări.”
”Și treptat, cum trecea timpul, susurul unei ape curgătoare acoperi sunetul omniprezent al copacilor care vorbeau cu glasul slab, plângător și obosit al eucalipților în zilele liniștite.”
Viața nu a fost blândă cu doamnele noastre, însă fiind niște demne membre ale celei mai de vază familii din oraș, au ținut capul sus, deși se zbăteau într-o sărăcie ”cu lustru”. Mi-a plăcut simțul umorului de care dădeau dovadă, care se va face simțit pe parcursul cărții, în câteva faze foarte amuzante.

Pe un alt plan, ne sunt prezentați si ceilalți membri ai clanului, toate surorile Drusillei și Octaviei, frații lor, verii, nepoții și nepoatele acestora. Savuroasă este și povestea Aliciei, frumoasa verișoară a lui Missy, de aceeași vârstă cu ea, adică 34 de ani, a cărei răutate, snobism și malițiozitate erau pe măsura frumuseții. Pe aceasta o cunoaștem în pragul căsătoriei cu un băiat de 21 de ani, care abia își terminase studiile! Vom asista la toate pregătirile în vederea nepotrivitei nunți și vom vedea ce se va întâmplă cu cei doi!
Sunt surprinse, cu multă acuratețe, relațiile din cadrul clanului Hurlingford și dinamica acestei mari familii scindată în două ramuri, cea bogată, conducătoarea orașului, și ramura săracă, nedreptățită și privită cu condescendență, din care făceau parte și distinsele noastre doamne.
M-a impresionat faptul ca ele nu se complăceau într-o existență cenușie, uniformă, ci își creaseră un frumos univers al lor, apreciind fiecare compania celorlalte două și găsindu-și bucurii mărunte care să le coloreze viața: cântatul la orgă, croșetatul, vizitele la celelalte surori din familie, răsfățul – rar, ce-i drept – cu prăjiturele la ceai. O veți admira cu siguranță pe Missy, al cărei singur lux la care nu renunțase erau cărțile, cheltuind tot surplusul – modest, de altfel – pe cărțile împrumutate de la biblioteca mătușii Livilla.
De curând, fusese angajată o nouă asistentă la bibliotecă, Una, care a devenit în scurt timp cea mai bună prietenă a lui Missy. Aceasta era o persoana luminoasă, fascinantă, ”în jurul ei aerul care o învăluia căpăta o strălucire, un luciu care era și nu era palpabil”. Una îi împrumuta lui Missy romane ”interzise”, povestindu-i-le înainte, spre deliciul acesteia.
Faptul că afla subiectul unei cărți nu o făcea niciodată pe Missy să renunțe s-o citească”.
Fac o paranteză să remarc că, din acest punct de vedere, mă asemăn foarte mult cu eroina noastră. Astfel, pe parcursul unei prezentări încerc să nu dau (prea multe) spoilere, dar uneori nu mă pot abține, având în vedere că mie îmi plac.

M-a distrat când la un moment dat Una îi recomandă o carte lui Missy și i-o povestește ei (și nouă) atât de frumos, încât mi-a venit să spun ”vreau și eu cartea asta!” (era despre o tânără nobilă și săracă, un duce care își bate joc de ea și un maharajah ”grozav de frumos” care se îndrăgostește de ea și o ia în căsătorie, gonindu-și celelalte soții și amante, pentru că o consideră un giuvaer atât de rar, încât nu trebuie să aibă nici un rival).
O altă plăcere a lui Missy erau plimbările printr-o frumoasă vale din apropiere de Missalonghi. De curând, valea ei, cum îi plăcea s-o numească, fusese cumpărată de un străin ”voinic și sălbatic” pe nume John Smith, care s-a stabilit acolo, în vale ( și bine a făcut!).
Missy resimțea din plin neputința de a-și depăși condiția de fată bătrână și dezavantajul de a fi femeie într-o lume a bărbaților. Era conștientă că era urâtă și săracă. Dacă ar fi fost doar urâtă, sau doar săracă, s-ar fi descurcat altfel, dar așa…
În carte, asistăm la emanciparea lui Missy, care își iese treptat din cochilia ei cafenie (se îmbrăca numai în haine cafenii, întrucât erau respectabile și ușor de întreținut, dar în secret se visa purtând roșu aprins într-o bună zi), cu ajutorul sfaturilor primite de la Una, influențată fiind și de cele citite în dragele ei romane.
Astfel, Missy se transformă încet, dar sigur, dintr-o ființă ștearsă, ascultătoare și ușor de ignorat într-o tânără sigură pe ea, nostimă și cu mult spirit de inițiativă. Aceste calități nou descoperite o ajută sa răzbune cu vârf și îndesat toate nedreptățile care i se făcuseră de către rudele ei bogate și profitoare! În același timp, ia o hotărâre care va duce în final la schimbarea radicală atât a vieții ei, cât și a familiei ei devotate.

Missy se opri la marginea luminișului și îl strigă pe nume de mai multe ori, cât putu de tare, dar nici urmă de John Smith. Se așeză pe o buturugă să aștepte. Nu așteptă mult, nu sosise cu mult înainte de ora unu, și el se întoarse la cabană, fluierând vesel, ca să mănânce de prânz.
– Domnule Smith, strigă ea.
Se opri brusc și rămase un moment nemișcat, apoi se întoarse.
– Ei drăcia dracului! exclamă el.
Când ajunse în fața ei, se încruntă înfiorător, cu o expresie de nemulțumire în ochi.
– Ce cauți aici?
Missy înghiți în sec, apoi respiră adânc; acum ori niciodată:
– Vreți să vă căsătoriți cu mine, domnule Smith? Întrebă ea, rostind clar fiecare cuvânt.”

Vă las să descoperiți ce răspuns va primi și ce se întâmplă în continuare!
Ca bonus, vă mai spun că Missy a avut și o zână bună alături, stropul de supranatural dând poveștii o savoare aparte.
Vă recomand cu drag această carte scrisă de autoarea celebrului roman Pasărea spin!
Doamnele din Missalonghi este o poveste relaxantă, scrisă cu multă duioșie și eleganță, bună de citit pe un balansoar în grădină, într-o zi călduroasă de vară!

Colleen McCullough este autoarea a 25 de romane, din care ultimul a văzut lumina tiparului în 2013. Dintre acestea, în română au fost traduse: „Tim”, „Deschis. Închis”, „Antoniu și Cleopatra”, „Doamnele din Missalonghi”, precum și „Pasărea Spin” (în două volume). Scriitoarea s-a născut la Wellington, dar şi-a petrecut copilăria la Sydney. Mama sa era neo-zeelandeză, de ascendenţă maori, iar tatăl ei era un imigrant irlandez angajat la muncile agricole. S-a stins din viaţă anul acesta, în ianuarie, la vârsta de 77 de ani.

by -
11

Forever In My Heart (Veșnic în inima mea) de Jo Goodman

Editura Eis-PolForever in my heart
Nr. pagini 529 pagini
Traducere : Diana Popescu
An apariție : 1994

Este o carte foarte frumoasă, din categoria historical-romance, dar care se mai găsește doar la anticariate. Face parte dintr-o serie de cărți publicate de editura Eis-Pol în anul 1994, cu titlul în limba engleză, dar traduse în limba română.

Acțiunea cărții se petrece în timpul frământatului sfârșit de secol nouăsprezece, la New York și în ținutul Colorado. Este o perioadă în care interesele marilor proprietari de ferme, întinse pe suprafețe uriașe de pământ, se ciocneau cu cele ale companiilor de căi ferate.

Cartea Forever In My Heart începe spectaculos, cu prezentarea aceleiași nopți, lungi și emoționante, din două perspective, complet diferite. Este amuzant să vezi cum aceleași replici și gesturi pot să capete cu totul altă semnificație, în momentul în care schimbi unghiul din care le privești.

El o credea prostituată. Ea îl credea doctor. Amândoi se înșelau. Consecințele vor fi uriașe pentru fiecare dintre ei.

Connor Holiday este un fermier din statul Colorado. Este disperat să-și răscumpere ferma de la tatăl său, Rushton. Acolo a locuit de mic copil, împreună cu mama lui, după ce tatăl i-a părăsit. Din păcate, după ce mama lui a murit, ferma i-a revenit tatălui, prin testament. Pe acesta nu îl interesa ferma, dorea doar să o vândă pentru a obține bani lichizi, necesari altor afaceri ale sale din New York. Relațiile lui Connor cu tatăl lui erau încordate. Connor nu-l iertase niciodată că îi părăsise. Mai mult, în urmă cu un an, când tatăl lui venise în Colorado spre a se cunoaște mai bine, Beryl, logodnica lui Connor, a considerat că posibilitățile financiare ale lui Rushton serveau mult mai bine ambițiilor ei sociale, așa ca îl părăsise pe fiu în favoarea tatălui. În schimb, acum îl asalta pe Connor cu atențiile ei nedorite. În acea zi, păruse că, în sfârșit, șansa i-a surâs din nou. După ce a scos-o cu forța pe Beryl din dormitorul lui, a plecat furios în oraș. La un joc de pocher, norocul a fost de partea lui și a reușit să câștige douăsprezece mii de dolari. Fericit peste măsură, a sărbătorit cu mult alcool și, cum nu avea chef să se ducă acasă, s-a hotărât să încheie seara la un bordel. În fond, dacă tot începuse ziua dând afară din camera lui o târfă, de ce nu ar termina-o în pat cu una autentică ? Drept urmare, se duce la un bordel mai select, unde singura lui pretenție este să-i dea o fată tăcută. Este îndrumat de patroana bordelului la etaj, a doua cameră pe stânga. Este plăcut impresionat de fata pe care o întâlnește acolo, o roșcată cu ochi mari verzi, fascinanți. Fata nu vorbea aproape deloc, de altfel Connor observă niște urme vinete pe gâtul ei și își dă seama că nu fusese tratată deloc cu blândețe în acea seară. O atinge ușor pe gât și se amuză când fata deschide larg gura, ca la doctor. Vrând să o ajute să se relaxeze, îi dă să bea puțin whiskey. Fata îi spune cu greutate că ea nu bea niciodată. Doar în scopuri medicinale, insistă Connor. După câteva înghițituri, fata se relaxează vizibil, iar mișcările ei devin cam necontrolate. Connor se gândește că, probabil, fata îl mințise că nu bea, probabil începuse cu mult timp înainte să ajungă el, din moment ce se îmbătase așa ușor. Amuzat, consideră că fac o pereche potrivită, amândoi beți. Se întinde lângă ea și adorm imediat. În timpul nopții se trezesc, iar pasiunea se dezlănțuie între ei. Connor este încântat de ardoarea fetei, deși se gândește că ea nu reacționa chiar cum s-ar fi așteptat. Fac dragoste de doua ori și Connor adoarme împăcat, gândindu-se că a fost cea mai neobișnuită și fascinantă experiență pe care a avut-o. Este trezit brusc din somn de patroana bordelului, care îl acuză că a sedus o fată nevinovată. Se dezmeticește brusc și, șocat, are parte de mai multe surprize. Cearceafurile erau pătate de sânge, fata superbă dispăruse și, împreună cu ea, și geanta lui cu cele douăsprezece mii de dolari. Furios la culme, o acuză pe patroana bordelului că a pus în scenă un teatru ieftin, cu scopul de a-l jefui. În fond, el nu ceruse în nici un caz o virgină, singura lui pretenție fusese să fie o fată tăcută.

În continuare, schimbăm perspectiva și aflăm versiunea aceleiași nopți prin prisma celeilalte părți implicate.

Mary Margaret Dennehy era una dintre cele cinci fiice ale lui John MacKenzie Worth (Jay Mac), un prosper om de afaceri din New York. Maggie era cea mai studioasă dintre surorile ei. De mică visase să ajungă să urmeze medicina, iar ocupația ei preferată era să își petreacă timpul citind.
Seara respectivă, începută ca de obicei la bibliotecă, nu părea cu nimic deosebită. Un grup de prieteni propuseseră un joc cu ascunderea indiciilor. Câștiga grupul care găsea cele mai multe. Maggie era în grup cu sora ei Skye și prietenul acesteia. La rugămintea surorii ei, a acceptat să se despartă de ei, pentru a le oferi un timp pe care să îl petreacă singuri, departe de ochii celorlalți. Din păcate, urmărind un indiciu, se rătăcește și ajunge într-un cartier rău famat. Este acostată și aproape violată de un marinar, fiind scăpată în ultima clipă de un bărbat, care era însă departe de a fi rezolvarea la problemele ei. Bărbatul respectiv era proxenet și o vinde unui client. Încercând să fugă, este prinsă de acesta, brutalizată și strânsă de gât. Este salvată de patroana unui bordel care, inimoasă, îi oferă găzduire până a doua zi dimineață, când va putea să plece în siguranță. Văzând starea jalnică în care se afla, patroana îi dă să bea laudanum pentru liniștire și trimite o fată să aducă doctorul să o consulte, după care o conduce într-o cameră. În momentul în care se deschide ușa, Maggie este convinsă că a sosit doctorul, care i se pare foarte chipeș și mult mai tânăr decât s-ar fi așteptat. Toate replicile și gesturile capătă cu totul alt înțeles, privite din unghiul ei de vedere. Combinația de laudanum cu alcool (luat la indicația doctorului, ca să o ajute la durerea din gât, nu-i așa ?), au un efect dezastruos asupra ei. Se trezește din somn cuprinsă de o ardoare neobișnuită. Complet dezinhibată, răspunde cu mult avânt sărutărilor bărbatului lipit de ea. Dimineața, când se trezește, Maggie se simte ca într-o ceață. Refuză să analizeze ce i s-a întâmplat, singurul gând de care se agață cu disperare este să plece cât mai repede de acolo, să se întoarcă la rutina ei obișnuită. Pentru aceasta, nu vrea să lase nici o urmă a trecerii ei pe acolo. Trebuia să își șteargă totul din memorie, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Ia cămașa pătată de sânge, o împăturește și caută în grabă ceva în care să o pună. Observă geanta așezată lângă pat, o deschide și vâră cămașa înăuntru. Iese în stradă, de unde ia o birjă până acasă, unde arde toate hainele cu care fusese îmbracată, inclusiv cămașa, închide geanta și o azvârle în cel mai îndepărtat colț sub pat, după care adoarme. Când se trezește, constată că mintea ei blocase orice memorie a nopții precedente. Nu își mai aduce aminte absolut nimic ce s-a întâmplat din momentul în care s-a despărțit de sora ei.

După șase săptămâni, Connor este disperat. Nu a reușit să dea de urma banilor care i s-au furat. Îngrozit să nu își piardă ferma la care ținea atâta, acceptă soluția de compromis pe care i-o propune tatăl lui, Rushton. Acesta îi va vinde pământul bunului lui prieten, Jay Mac, care îl va da zestre fiicei lui, Maggie. Connor urma să se căsătorească cu aceasta, în acest fel pământul revenindu-i lui în urma căsătoriei. Împreună cu tatăl lui, Connor merge în vizită la Jay Mac, pentru a-și cunoaște viitoarea soție. Maggie însă nu coboară la masă, supărată că tatăl ei nu este de acord cu dorința ei de a urma medicina și vrea să îi bage mințile în cap, măritând-o. Plictisită, coboară în bibliotecă să își aleagă o carte pe care să o citească. Acolo îl găsește pe Connor, care, recunoscând-o, o atacă imediat furios, cerându-i banii pe care i-a furat. Maggie este îngrozită. Nu pricepe ce vrea bărbatul acela de la ea. De ce o acuza ? Ea nu știe despre ce bani e vorba. Enervat, Connor ripostează.

-Și nici nu te-ai prostituat vreodată.
Maggie păli.
-Nici n-ai desfăcut picioarele în fața mea, nici nu te-ai lipit de trupul meu, nici nu m-ai sărutat pe tot corpul, și nici nu ai plecat cu geanta mea, altfel plină cu atâția bani cât n-o să fii în stare să produci într-o viață întreagă.
Pentru prima dată în viața ei, Maggie leșină. Connor iese din bibliotecă și îl căută pe Jay Mac, spunându-i că una din servitoarele lui a leșinat în bibliotecă. Surpriză, însă ! Jay Mac îi spune ca fata leșinată este Maggie, fiica lui. Rushton îi reproșează lui Jay Mac că nu i-a spus că fata e bolnavă. Nici nu e, răspunde acesta. Doar de vreo șase săptămâni se poartă cam ciudat. Rushton insistă, spunându-i lui Jay Mac că speră că nu e și alt motiv pentru care se grăbește cu nunta. Jay Mac mai că nu se sufocă de indignare. Cum poate numai să sugereze acest lucru despre fata lui, atât de cuminte și virtuoasă. Ea nici măcar nu s-a întâlnit cu vreun bărbat. Înainte ca o prietenie veche de peste zece ani să se ducă pe apa sâmbetei, Connor se grăbește să îi ceară mâna lui Maggie.

Maggie refuză însă categoric să se mărite cu Connor. Nu înțelege de ce acesta a atacat-o cu atâta furie în bibliotecă. Ar vrea să creadă că acesta este complet nebun, dar flash-uri de memorie privind noaptea lor de pasiune răzbat din când în când dincolo de bariera pe care mintea ei o impusese. Și mai are un motiv temeinic care să îi clatine convingerile. Este însărcinată.

Încercând să se lămurească, Connor se duce la bordel, unde reușește să reconstituie, în mare parte, ce s-a întâmplat în respectiva noapte cu Maggie. Acceptă, pentru prima dată, că aceasta a fost și ea o victimă nevinovată a neobișnuitelor circumstanțe. Se duce la Maggie și insistă să se căsătorească. Maggie acceptă, cu o singură condiție. Imediat ce ajung la ferma lui din Colorado, el îi va acorda divorțul și o va conduce la un vraci din zonă, Dancer Tubbs, celebru pentru leacurile sale, unde ea va putea să învețe medicina. Connor este de acord cu târgul propus.

Ce se întâmplă în continuare, prin ce multe alte încercări vor trece cei doi și cum se va finaliza târgul lor neobișnuit, veți afla citind mai departe.

Cartea ne oferă o lectură plăcută, antrenantă, presărată cu momente de umor și de suspans. Chimia dintre cei doi eroi este evidentă încă de la începutul cărții. După o primă întâlnire complet neobișnuită, soarta îi aduce din nou împreună. Connor constată că este tot mai atras de frumoasa cu ochi verzi și părul ca flacăra, dar care continuă să îl învăluiască în minciuni, chiar dacă se topește la atingerea lui. Iar în sufletul lui Maggie se dă o luptă continuă între dorința de libertate, la care a visat dintotdeauna, și tentația de a se lăsa atrasă într-o iubire fierbinte, senzuală, după care inima ei tânjește.

Connor este un personaj aparte. Viața i-a oferit tot felul de cărți necâștigătoare. Tatăl l-a părăsit de când era mic copil, mama lui i-a lăsat ferma prin testament tatălui, logodnica l-a părăsit în favoarea tatălui, iar când în sfârșit șansa părea să îi surâdă, câștigând banii necesari răscumpărării fermei, i se fură geanta cu bani într-un bordel. Disperat, acceptă o căsătorie din interes, ca să descopere că viitoarea soție este chiar hoața de la bordel. Nu se poate să nu îți pară rău de el. Are toate motivele din lume să fie furios dar, cu toate acestea, reușește să se comporte onorabil, să fie înțelegător, iertător, iar în final, extrem de iubitor.

Cartea face parte din seria Dennehy Sisters : Wild Sweet Ecstasy, Rogue’s Mistress, Forever In My Heart, Always In My Dreams, Only In My Arms. La noi s-a tradus doar Forever In My Heart.
M-aș bucura dacă vreo editură ar lua inițiativa să traducă întreaga serie, sunt toate foarte frumoase, fiecare dintre ele are un subiect incitant.

signature_1(2)

by -
14

Vrăji, mister, modă, dragoste și o bătălie pe viață și pe moarte cu forțele răului

Vrăjitoare la ananghie de Brittany Geragotelis – Editura Raovrajitoare-la-ananghie

Titlul original : Life’s a Witch
Traducerea : Alexandra Hristache
Editura : Rao
Număr pagini : 304
Gen : Fantasy, Young Adult, Paranormal, Romance
Seria (trilogie) Life’s a Witch 1.What the Spell (prequel,2013); 2. Vrăjitoare la ananghie – Life’s a Witch (2011) ; 3.The Witch is Back (2014)

Vrăji, mister, modă, dragoste și o bătălie pe viață și pe moarte cu forțele răului

 Toate fetele vor să fie ca ea. Toţi băieţii şi-o doresc de iubită. Hadley Bishop este o adolescentă ucigător de frumoasă, dependentă de pantofii cu toc şi cumpărături, majoretă desăvârşită, dar şi cea mai populară fată din elitistul liceu Astor. Pare că este sortită să aibă succes în tot ce face. Hadley are însă şi un secret: este urmaşa celei mai puternice vrăjitoare a tuturor timpurilor, Bridget Bishop, prima persoană executată în faimosul “Proces al vrăjitoarelor din Salem”, desfăşurat în Massachusetts, în 1692. Atunci când mama sa este răpită şi ucisă de acelaşi sabat care, cu ani în urmă, a eliminat-o şi pe ilustra ei înaintaşă, Hadley jură să scape o dată pentru totdeauna de forţele întunericului.

Vrăjitoare la ananghie demonstrează faptul că până și o adolescentă cu o viață perfectă are temeri, speranțe și, uneori, își dorește cu toată ființa să ia pe cineva la bătaie. O să vă amintească de Harry Potter și de Sabrina, vrăjitoarea adolescentă, dar Hadley își ia soarta în propriile mâini și dovedește tuturor că este o forță cu care nu e bine să te pui.” – The Examiner

Brittany-GeragotelisBrittany Geragotelis este o tânără scriitoare care și-a văzut visul cu ochii. După zece ani în care nu s-a lovit decât de refuzuri din partea editurilor americane, aceasta s-a hotărât să își publice romanul de debut, Vrăjitoare la ananghie, pe Wattpad. La un an după acest pas, autoarea a descoperit că volumul a avut peste 18 milioane de vizualizări. Evident, acest amănunt nu a scăpat editurilor, care au început să o curteze, dar și unor publicații de prestigiu care i-au dedicate ample materiale. Câștigători în războiul editurilor au fost cei de la Simon&Schuster, care au îmbiat-o cu un contract pentru trei cărți și o sumă cu șase cifre.

Îmi plac extrem de mult poveștile cu și despre vrăjitoare și nu se putea să ratez tocmai cartea de față. Cum nu știam nimic despre autoare și cărțile publicate de ea, am făcut câteva cercetări. Am remarcat faptul că există unele neconcordanțe în legătură cu primele două volume din serie, neştiindu-se exact care este de fapt primul volum. Cum marea majoritate a site-urilor consideră că prima carte din serie este “What the Spell” (deși a fost publicată la doi ani după Life’s a Witch), mi-am pus întrebarea de ce editura Rao nu a publicat mai întâi pe aceasta. Am descoperit că “What the Spell” este de fapt un prequel la Life’s a Witch – Vrăjitoare la ananghie, iar eroina poveștii este cu totul alta decât în următoarele cărți din serie. Atunci care să fie legătura dintre acest prequel și celelalte două cărți? În afară de faptul că Brooklyn (eroina din What the Spell) și Hadley (eroina din Vrăjitoare la ananghie) sunt vrăjitoare , fiecare a avut (sau are) o relație amoroasă cu frumușelul Asher (acesta este fostul iubit al lui Brooklyn și actualul iubit a lui Hadley), iar în ultima carte din serie, The Witch is Back, cele două fete se vor confrunta. Cum nu există o continuitate între primele două volume, nu cred că are vreo importantă pe care o citiți mai întâi.

Hadley BishopVrăjitoare la ananghie” a reprezentat o surpriză plăcută pentru mine, deși am avut și o mică nemulțumire: în prima parte a cărtii acțiunea stragnează un pic, autoarea pierzându-se în prea multe amănunte despre traiul de zi cu zi al eroinei, cât de glamour îi este viața și cât de chic este Hadley. Dar în afară de acest lucru, lectura este destul de plăcută, mai ales că apare și o poveste de dragoste. Așa că poate fi citită și de iubitoarele de romance. Ceea ce consider eu a fi un mare bonus (pe lângă faptul că avem parte de magie și romantism): această carte nu are un final în coadă de pește. Nu ne lasă în suspans ca să așteptăm cu nerăbdare continuarea. Dacă nu aș fi știut de la început că face parte dintr-o trilogie, aș fi putut considera “Vrajitoare la ananghie” a fi un roman de sine stătător.
Personajul central al cărții, Hadley Bishop, este o adolescentă de 18 ani care se bucură de popularitate, este frumoasă și puternică, cam tot ce are nevoie cineva pentru a obține atenția celor din jur. Este o fire independentă și ar face orice pentru ca lucrurile să iasă cum vrea ea. Având în vedere că ambii părinți sunt vrăjitori și este urmașa celei mai puternice vrăjitoare, este deprinsă cu magia, se folosește de puterea de a convinge oamenii și adesea folosește vrăji de glamour care îi permit să facă anumite haine să arate ca altele, haine coborâte parcă direct din ultima paradă a modei de la Milano. Uneori este cam fițoasă și egocentrică,dar până la final o veți îndrăgi.

Povestea începe în forță, cu visul pe care Hadley îl are despre ultimile momente din viața stră-stră-stră ..bunicii sale, Bridget Bishop, cea mai puternică vrăjitoare a tuturor timpurilor, executată în 1692 pentru vrăjitorie, în Salem. Nici până în ultimul moment, Bidget nu a putut înțelege de ce a fost învinuită public că ar fi făcut vrăji de cei din propriul ei sabat. Dar chiar înainte de a fi spânzurată, primește vizita unui coleg în ale vrăjitoriei, părintele Samuel Parris și află cu stupoare că el este cel care a trădat-o și asta pentru că era invidios pe puterea ei și voia să fie la conducerea Clerilor ( numele dat Adunarii secrete de vrăjitori din Salem, cel mai mare sabat din Massachusetts), dar și mai rău era că încalca jurământul unui vrăjitor – voia să își folosească puterile în scopul câștigului personal, pentru a face rău. Cu ultimile puteri, Bridget reușește să intre în comunicare mentală cu fiica sa, Christian, pe care o roagă să fugă cât mai departe de cel care a trădat sabatul, iar înainte de a muri face un jurământ: “ Îi sunt supusă Creatorului meu și chiar și după moarte îi voi face voia…Binele va învinge mereu și răul va fi pedepsit. Dumnezeu mi-e martor că voi face să fie așa.”
Nu era pentru prima dată când Hadley avea acest vis. Îl mai avusese de sute de ori. Dar de ce îl are? Să fie vorba de o avertizare?
Ceea ce nu știu multe persoane, nici măcar cele mai bune prietene ale lui Hadley, este că aceasta face parte dintr-un sabat de tineri vrăjitori numiți Cleri, care se antrenau pentru luptă, în cazul în care grupul de Parrisabili (descendenții lui Samuel Parris), acei vrăjitori psihopați ai magiei negre i-ar ataca.

Viețile tinerilor vrăjitori le sunt afectate de un eveniment neașteptat. Părinții celui mai tânăr mambru al sabatului, Peter Glover, au dispărut. Mama lui Hadley este chemată urgent să se întâlnească cu restul membrilor din sabat pentru a analiza situația, însă nu se mai întoarce acasă, iar a doua zi se descoperă că au dispărut toti părinții-vrăjitori ce s-au dus la întrunire cu o seara in urma. După o cercetare amplă, Hadley descoperă unde anume s-au adunat aceștia, însă ajunsă la fața locului, găsește depozitul ars din temelii.
În următoarea noapte, Hadley are o viziune cu mama ei care îi spune ce s-a întâmplat la întrunire și cum au fost luați prin surprindere de Parrisabili. A fost o luptă pe care au pierdut-o, iar Hadley este de acum înainte singura speranță a Clerilor. Aceasta trebuie să-i ducă pe toți cei din sabat în alt oraș, într-un loc neștiut de Parrisabili și să-i antreneze pentru următoarea luptă.
Singurul loc de refugiu este cabana unde a copilărit Hadley. Nimeni nu o poate găsi în afară de ea ,aceasta fiind invizibilă pentru lume, pentru toti cei care nu sunt membri ai familiei Bishop. Înainte să plece la drum, Hadley aruncă o privire în oglinda retrovizoare și chiar atunci vede un tânăr ce se ascundea într-un tufiș de lângă casă. Cine să fie oare și de ce o privea atât de intens?

După o săptămână de antrenamente desfășurate la cabană, Hadley, Fallon, Emory, Jinx, Jasmine, Peter, Sascha, se decid să revină în oraș pentru a se aproviziona cu alimente. Ajunși într-un mall, tinerii se împart care încotro, iar fata descoperă că este din nou urmărită de același tânăr pe care îl văzuse și în preajma casei. De această dată ,Hadley îi ține calea tânărului și așa află că pe acesta îl cheamă Asher si că în urmă cu un an i-au murit părinții și de câteva săptămâni s-a mutat la o mătușă ce are casa lângă cea a lui Hadley. Încă din prima clipă se simte o anumită atracție între cei doi tineri, deși ambii vor să dea senzația că mai degrabă vor să se calce pe nervi unul pe celălalt.
Zâmbi din nou arătându-și gropițele din obraji și, pentru o secundă, m-am pierdut în chipul său frumos…Chiar flirtăm cu tipul acela care mă urmărise și care nu părea să fie fermecat de mine din prima? Nu era tocmai momentul potrivit pentru a începe o relație romantică. Cel puțin nu cât mă aflam “în arest la domiciliu” și mă antrenam pentru o luptă. Nu, chiar nu voiam să flirtez.

Mai multe nu mai apucă să afle pentru că au fost întrerupți de o explozie puternică în depărtare. Un grup de Parrisabili tocmai îi atacase pe o parte dintre tinerii Cleri. Echipa lui Hadley reușește să scape din calea lor, dar Jinx, Jasmine și Peter sunt răniți grav și duși la spital. Acest atac dovedise faptul că tinerii vrăjitori nu sunt bine pregătiți și o parte dintre ei au lansat ideea că Hadley nu este un profesor competent și trebuie schimbată .
Hadley părăsește cabană și revine în oraș unde se întâlnește cu cele mai bune prietene ale ei ,care o invită la o petrecere, unde dă peste Asher. Acesta se decide să o însoțească acasă, dar în timp ce împărțeau clipe pline de romantism sunt atacați de Parrisabili. Cum de au aflat aceștia unde se află Hadley și că nu se află în preajmă Clerilor? Cineva se pare că a trădat . Dar cine să fie trădătorul ? Cum ajunge Hadley să se afle față în față chiar cu Samuel Parris, dușmanul stră stră stră…bunicii ei, Bridget Bishop, trădătorul din sabat? Ar trebui să aibă peste 300 de ani și totuși nu arată mai mult de 40 de ani. Cum de mai trăiește și îi conduce pe Parrisabili? Vor reuși Clerii să-i învingă pe Parrisabili? Ce se întâmplă mai departe cu Hadley și Asher? Va las pe voi să aflați răspunsul. Recomand cu căldură această carte atât iubitorilor de fantasy , cât și celor de romance.

 9,4 puncte/10

Autor: Alina

Tuturor băieților pe care i-am iubit de Jenny Han-Editura Trei-recenzie

Titlul original: To All the Boys I’ve Loved Before
Editura Trei
Anul apariției: 2015
Traducere: Teodora Constantinescu
Nr. pagini:385

Seria To All the Boys I’ve Loved Before 1. Tuturor băieților pe care i-am iubit (To All the Boys I’ve Loved Before-2014), 2. P.S. I Still Love You (2015)

Când iubirile secrete ies la iveală…

Ce-ar fi dacă toţi băieţii de care te-ai îndrăgostit vreodată ar afla ce-ai simţit pentru ei… în acelaşi timp?
Lara Jean păstrează cu sfinţenie nişte scrisori de dragoste într-o cutie de pălării rămasă de la mama sa.
Scrisori pe care însă… nu le-a primit, ci doar le-a scris. Câte una pentru fiecare băiat de care a fost îndrăgostită.
Când scrie, Lara îşi deschide inima şi mărturiseşte tot ceea ce n-ar avea curajul să spună cu voce tare. Scrisorile sunt secretul ei. Nimeni altcineva nu trebuie să le vadă.
Numai că într-o bună zi cineva le expediază, iar lumea imaginară pe care Lara o ţinea ascunsă scapă dintr-odată de sub control.

Felul de a fi al Larei Jean – cu capul în nori, timidă, capabilă de emoţii puternice şi complet naivă când vine vorba de băieţi – sporeşte farmecul acestei poveşti speciale. – Publishers Weekly

O emoţionantă explorare a iubirii adolescentine. Kirkus Reviews

Nu sunt scrisori de dragoste în toată puterea cuvântului. Scrisorile mele sunt pentru momentul în care nu vreau să mai fiu îndrăgostită. Sunt de rămas-bun. Pentru că, după ce îmi termin scrisoarea, nu mai sunt consumată de propria dragoste, care devorează totul.
Dacă dragostea e ca o posedare, poate că scrisorile mele sunt propriile exorcizări. Scrisorile mă eliberează. Sau cel puţin ar trebui.

Cartea Tuturor băieților pe care i-am iubit este asemănătoare cu o ploaie caldă de vară, ușoară, surprinzătoare, dar întotdeauna binevenită după o zi caniculară. Prima dată când am răsfoit-o n-am știut ce să exprim, dar când am aprofundat-o am realizat că este ceea ce am nevoie și merită să îi acord atenție.

Este plăcut să descoperi cum cele trei fete Song/Covey: Margot, Lara Jean și Kitty sunt genul de copii pe care și i-ar putea dori fiecare părinte. Moartea mamei lor cu ani în urmă le-a maturizat și cumva le-a obligat să se adapteze pentru ca sarcinile tatălui lor să fie mult mai mici. Margot a decis din clipa când și-a descoperit mama decedată că trebuie să își ia în serios rolul de soră mai mare care face totul bine și cumva să compenseze lipsa celei mai importante persoane din viața lor, să le fie un model pentru viitor. Acceptând aceste responsabilități cumva a ales să lase în urmă adolescența si să fie tot timpul impecabilă, o imagine de nepătruns pentru cei din jur și un exemplu greu de depășit de către surori. Orice și-ar propune iese perfect și fără să vrea este mai mult critică decât apropiată. Relația ei cu Josh, băiatul din vecini va ajunge în plan secundar în momentul când pleacă la studii în Scoția. Alege să fie independentă și să încheie un capitol din viață fără remușcări, numai că încă n-a descoperit că sora ei, Lara Jean îl consideră mai mult decât prieten și a ajuns să se îndrăgostească de felul său de-a fi.

ImageLara Jean este o frumoasă coreeană ce și-a păstrat suflet pur și mintea sa a putut să zburde liniștită, dar fără a se implica prea mult în relațiile sentimentale. A înțeles perfect situația de criză și a vrut tot timpul să o sprijine pe sora cea mare, să facă totul bine, dar s-a menținut în continuare statutul de fată cuminte care doar admiră, se îndrăgostește, dar nu trece de acea barieră. Preferă ca după fiecare dezamăgire să își verse focul într-o scrisoare de rămas bun, dar le ține ascunse într-o cutie de pălării primită în dar de la mama sa. Secretul ei va fi descoperit de îndată ce Margot pleacă la facultate. Numai că cele cinci scrisori ajung să fie expediate băieților știuți numai de ea. Partea dificilă este că una din ele va intra în posesia lui Josh, băiatul cu care copilărise și devenit de curând fostul iubit al surorii sale Margot. Ca să scape de această situație penibilă preferă să îl sărute spontan pe Peter Kavinsky. Acesta este o altă „victimă” ce primise la rândul lui tot o scrisoare, dar cu care va ajunge să încheie un pact. Peter îi dăruise cu ani în urmă primul sărut și îi bântuise gândurile, iar Lara Jean îl răsplătise cu sentimentele ce păreau demult uitate. Joaca de-a iubiții aduce fiecăruia beneficii, ea scapă de Josh, iar Peter o face geloasă pe fosta lui iubită, Genevieve, numai că pe parcurs situația se complică și planurile lor se vor schimba. Lara Jean își va da seama că Peter nu este doar băiatul popular din liceu, admirat de toate fetele, răutăcios și plin de el, ci o persoană veselă, spontană și total diferit de imaginea ce și-a creat-o în liceu.

Kitty în schimb este surioara veselă, iubitoare, nebunatică, așa cum sunt surorile mai mici, tot timpul puse pe făcut prostioare, dar în același timp este cireașa de pe tort și capul răutăților.

Lara Jean către Josh, o conversație derulată doar în gândurile sale

Josh Sanderson, eu te-am plăcut prima. Aveam toate drepturile să fii al meu. Dacă aș fi fost eu aleasa, te-aș fi băgat într-o valiză și te-aș fi luat cu mine, sau știi ceva, chiar aș fi rămas aici. Nu te-aș fi părăsit niciodată. Pentru nimic în lume, nici într-un milion de ani.

PS. Încă te iubesc.

Încă te iubesc, și e întradevăr o problemă enormă pentru mine, și mai e și o surpriză enormă. Jur că nu am știut. În tot acest timp, am crezut că am trecut peste. Cum aș fi putut să n-o fac, dacă Margot e cea care o iubești? Mereu a fost Margot…

Un fragment din scrisoarea trimisă de Lara Jean către Peter

După ce m-ai sărutat, te-am plăcut tot timpul clasei a șaptea și pentru o mare parte din clasa a opta. Nu a fost ușor, văzându-te cu Gen cum vă țineți de mână și vă sărutați în stația de autobuz. Probabil o faci să se simtă foarte specială. Pentru că ăsta e talentul tău, nu-i așa? Ești bun la a face oamenii să se simtă speciali.
Și cum e să-ți placă de cineva de nu mai poți și să știi că nu va simți niciodată la fel? Probabil că nu. Oamenii ca tine nu trebuie să treacă prin situații de genul ăsta. A devenit mai ușor după ce Gen s-a mutat și nu am mai fost prietene. Măcar atunci nu a mai trebuit să ascult toate detaliile.”

Clipele petrecute alături de fetele Song sunt memorabile, conversațiile delicioase și fără să vrei le admiri, le adori și parcă le-ai vizualiza la nesfârșit. Tandrețea și grija cu care își sprijină tatăl extrem de ocupat sunt demne de laudă, modul lor de a privi totul și de a se uni atunci când apare o problemă, te determină să te gândești la propria adolescența, la acele momente bune și rele. Chiar dacă au avut un părinte lipsă nu s-a simțit diferența, tatăl lor a avut grijă întotdeauna să păstreze tradițiile coreene din partea soției, să se adapteze din mers și să le arate că le iubește foarte mult. Se simte mândru că le are și nu este nevoie să dovedească pentru că este o certitudine.
Lara Jean mereu a stat în umbră, a iubit, a râvnit, dar nu a îndrăznit pentru că n-a găsit ocazia să facă pasul cel mare. Alături de Peter va avea ocazia să guste din faimă și fără să vrea ajunge în centrul atenției, iubita celui mai popular băiat și culmea este că ajunge să-i placă, numai că gândurile sale inițiale și pactul încheiat nu o mai avantajează. Îi apar întrebări nerostite și gesturile inocente ale lui „iubitului” încep să-i fie pe plac. Se simte specială, dar conștiința nu o lasă.
John este fostul iubit al lui Margot, știe că nu are nicio șansă, iar sora ei se va supăra cumplit dacă va afla și totuși nu ezită să-și imagineze cum ar fi, dacă ar fi.
Alternativa este Peter, iubit temporar, dar care va fi întotdeauna fidel lui Gen, prietena ei din copilărie.

Acest cerc vicios va fi urmărit cu interes de către Kitty. Ea știe să scoată de la fiecare tot ce este mai bun și să se înțeleagă de minune cu fiecare pretendent. Personalitatea ei și modul cum negociază atunci când își prezintă interesele pe parcurs vor scoate în evidență calitățile și maturitatea celor aproape zece ani pe care îi are.

Mi-a plăcut această carte și pentru scurt timp m-am simțit din nou sora cea mare înțelegând pe fiecare. Le-am admirat și încurajat atunci când au făcut fiecare pas. Chiar dacă nu este o carte complexă, ea transmite emoții la tot pasul și fJenny Hanără să vrei te trezești zâmbind. Genul acesta de lectură mă reprezintă și cu ușurință am putut să mă teleportez, să fiu alături de fetele Song.

Despre autoare
Jenny Han a scris primul său roman, Shug (2006) pe când era încă la colegiu. Au urmat seriile de succes The Summer I Turned Pretty (bestseller New York Times) şi Burn for Burn (scrisă împreună cu Siobhan Vivian).
Sensibil şi amuzant, Tuturor băieţilor pe care i-am iubit (2014) sondează trăirile unei adolescente în pragul maturizării, care descoperă cât de important este să-ţi asumi sentimentele şi să-ţi asculţi inima.

9 puncte/10

Editura Trei

Cartea Tuturor băieților pe care i-am iubit este oferită pentru recenzie de catre Editura Trei. Poate fi achiziționată de pe site-ul Editura Trei sau din librăriile online agreate.

Autor: Mili
%d bloggers like this: