Serii carti

Seria Mason Sisters de Sandra Brown-iubire la timpul potrivit

    Două cărticele ce pot fi citite în serile brumării ale toamnei. Două poveşti de dragoste în stilul inconfundabil al Sandrei Brown. Obişnuiţi cu stilul relaxant al autoarei ce ajunge câteodată să fie extrem de siropos, de data asta în cele doua cărţi veţi întâlni poveşti de viaţă interesante. În cea de-a doua cartea din serie veţi descoperi părţi amuzante, făcând naraţiunea mult mai captivantă şi dându-i  o formă aparte, în ciuda faptului că începutul are în prim plan un eveniment tragic. Nici prima carte nu duce lipsă de situaţii amuzante, dar mai domestice, de familie. Omul potrivit la locul potrivit, sau iubire la timpul potrivit, aşa se pot caracteriza cele două poveşti din serie.

1. Fanta C (1987) – Fanta C (Editura Miron)
2. Adam’s Fall (1988) – Cãderea lui Adam (Editura Miron)
1. Fanta C- Sandra Brown

Fragment: 

Simţindu-se cea mai rea făptură de pe faţa pămîntului şi ignorînd privirile pline de reproş ale copiilor, Elizabeth dădu drumul pisicuţei. Cu toate lăbuţele desfăcute, pisica ateriză exact la picioarele lui Megan.

Fetiţa se întinse după ea, dar animalul o rupse la fugă speriat. Alergă prin iarbă, prin gardul viu şi se opri chiar între picioarele lui Thad Randolph. Ţipînd, copiii alergară după Baby, nebăgînd în seamă rugăminţile chinuite ale mamei lor de a rămîne unde erau. Îşi lipi obrazul de trunchiul copacului şi se resemnă să joace acea farsă pînă la sfîrşit. Ascultă cum copiii îi explicau singurului bărbat neînsurat care locuia lîngă ei ce se întîmplase. Glasurile lor tinere răsunau în liniştea după-amiezei tîrzii. Din cînd în cînd, Elizabeth îl auzea pe domnul Randolph făcînd cîte un comentariu, ca: „Nu mai spune”. „Sînt convins că Baby era înspăimîntată”. „Nu, bineînţeles că n-a fost vina ta, Matt. Pisicuţele obişnuiesc că se caţere în copaci”.

– Şi acum mămica a rămas acolo sus.

Elizabeth gemu şi îşi închise ochii strîns. Se rugase să îşi termine de spus povestea şi să se plictisească la un moment dat. Şi-I închipui mîngîindu-i uşor pe cap şi apoi ducîndu-şi în casă punga cu alimente pe care o ţinea în braţe cînd pisica i-a trecut printre picioare. Dar cînd deschise ochii, Elizabeth văzu printre ramurile copacului că el pusese punga pe capota jeep-ului său Cherokee şi că ţinea pisicuţa în mîinile lui mari. Baby era încolăcită ca un ghem şi, evident, se bucura de atenţia lui.

– Mama voastră a dat pisicuţa jos?

– Îhî. Dar e tot acolo. Mămiiico! urlă Matt prin grădină.

– Nu cred că se mai poate da jos.

Elizabeth fusese întotdeauna mîndră de intuiţia de care dădea dovadă Megan, care era deosebită pentru vîrsta ei. Dar acum îi venea să o strîngă de gît.

– Sînt… sînt în regulă, strigă ea ca răspuns şi puse grăbită un picior încălţat cu ciorap pe următoarea cracă. Lilah o sfătuise să pară neajutorată şi deprimată în faţa vecinului ei celibatar, dar asta era ceva ridicol. Îl văzu pe Thad Randolph dînd pisicuţa lui Megan, dar cu atenţia îndreptată în altă parte. Se uita la copac cu ochii îngustaţi ca şi cum ar fi încercat să o zărească printre crengi. Toţi trei, cu Baby cuibărită în braţele lui Megan, se apropiară.

– E doar o mămică, spuse Matt cu dispreţ. Nu cred că se pricepe să se caţere în copaci.

– Dar ai spus că parcă ar fi Rambo, sări Megan în apărarea mamei ei.

– S-a urcat, dar nu cred că mai poate să se dea jos, spuse Matt, privindu-l pe Thad, solemn. Ştii cum sînt mămicile

Grupul ajunsese deja la picioarele copacului.

– Doamnă Burke?

– Bună ziua, domnule Randolph. Ce mai faceţi? îşi dădu seama că abia se abţinea să nu zîmbească.

– Bine, mulţumesc. Dar dumneavoastră?

– Bine, zise ea dîndu-şi la o parte din ochi o şuviţă de păr. Parcă ar fi stat de vorbă pe deasupra gardului viu din trandafiri care le despărţea proprietăţile.

– Aveţi nevoie de ajutor?

– Cred că mă descurc, mulţumesc. Îmi pare rău că v-au implicat copiii în toată treaba asta.

– Mă bucur să vă ajut. Ea îl văzu încruntîndu-se.

– Sînteţi sigură că vă descurcaţi? Ea se uită în jos şi îi veni ameţeală.

– F… foarte sigură.

El păru neîncrezător. Pentru o clipă nu spuse nimic, după care, luînd o hotărîre, zise:

– Apucaţi craca aceea – nu, pe cealaltă – cu mîna dreaptă. Aşa. Acum puneţi piciorul stîng… aşa, acolo. Vocea aceea masculină îi aminti de un tunet îndepărtat şi prietenos. Dîndu-i indicaţii, o făcu să coboare. Aproape că reuşise cînd auzi un zgomot de haine rupte.

– Ah! Se afla pe craca cea mai joasă, gata să pună piciorul pe scară, cînd fu oprită deodată.

– Ce-a fost asta? întrebă Thad.

– Ăăă, cred că s-a agăţat ceva de o cracă.

-Ce anume?

– Una din dantelele alea, îi spuse Matt. Poartă tot felul de porcării din dantelă pe dedesubt.

– Matthew! strigă Elizabeth, îmbujorată. Spera ca vecinul ei să pună roşeaţa pe seama eforturilor inutile, deocamdată, de a-şi desprinde juponul.

– Staţi, lăsaţi-mă pe mine, spuse Thad, urcînd scara.

– Pot şi singură.

– Nu, mai bine concentraţi-vă pentru a vă ţine cu ambele mîini. Mă tem că o să cădeţi. Uitîndu-se spre pămîntul care părea să se îndepărteze cu cît se apropia ea mai mult, Elizabeth făcu ce i se spusese şi se ţinu în timp ce vecinul ei celibatar şi necunoscut cu păr alb şi umeri laţi îi dădu la o parte fusta şi îşi îngropă mîinile în metri întregi de pînză şi dantelă, căutînd locul unde se agăţase. Păru să treacă o veşnicie pînă îl găsi.

– Gata, spuse el, în cele din urmă, am găsit. Pipăi materialul rupt.

– Nu-i decît o ruptură mică. Poate o veţi putea repara.

– Da, poate, spuse Elizabeth, trăgînd tivul dantelat al juponului dintre degetele lui. Mulţumesc. Aşa cum stătea pe scară, faţa lui se afla aproape la acelaşi nivel cu a ei. Elizabeth nu mai fusese niciodată atît de aproape de el. Atît de aproape încît să vadă că ochii îi erau foarte albaştri. Atît de aproape încît să observe că părul lui nu era complet alb, ci sare şi piper, predominant sare. Atît de aproape încît să îi simtă mirosul coloniei, care o făcea să se gîndească la şei şi sex. Şi cînd văzu cum freca între degete o bucăţică ruptă de dantelă, ochii îi luară foc şi gura i se uscă.

– Cu plăcere, spuse el încet, susţinîndu-i privirea. Tremuraţi, să ştiţi. Lăsaţi-mă să vă ajut să coborîţi. Atinse pămîntul şi dădu scara la o parte. După care se întinse şi o prinse de mijloc. Mîinile lui mari se aflau de o parte şi de alta. Ea îi simţea degetele cuprinzîndu-i mijlocul, aproape întîlnindu-se pe şira spinării.

– Puneţi mîinile pe umerii mei şi aplecaţi-vă în faţă.

2.Cãderea lui Adam-Sandra Brown

Fragment: 

S-a anunţat la buletinul de ştiri de seară. Accidentul s-a petrecut pe un munte din nordul Italiei. Nu foarte înalt, dar suficient. Suficient de înalt şi de aspru pentru a cîştiga respectul unor alpinişti experimentaţi. O cădere într-o prăpastie adîncă de aproape zece metri a fost de ajuns pentru a-i afecta grav şira spinării lui Adam Cavanaugh, pentru a provoca ‘titluri de o şchioapă şi a face ca sute de angajaţi ai săi din toată lumea să fie cuprinşi de panică. Thad Randolph nu intră în panică, dar ştirea aceea îi atrase atenţia, totuşi. Se opri din repararea •unui transformator pentru fiul său, Matt, şi le spuse brusc şi lui şi surorii lui, Megan, să facă linişte, după care dădu mai tare televizorul portabil din bucătărie. …singurul supravieţuitor. Tocmai a fost adus aici, la Roma, de unde vom afla mai tîrziu, în cursul acestei seri, amănunte în legătură cu starea sănătăţii sale. Alături de el mai erau pilotul de curse francez Pierre Gautier şi magnatul englez în domeniul bancar, Alexander Arrington. Ambii au fost găsiţi decedaţi. Domnul Cavanaugh, un celebru industriaş pe plan mondial, este proprietarul, lanţului de hoteluri Cavanaugh. Este…”

– Hei, dar acolo lucrează mama, spuse Matt.

– E vorba de Adam pe care îl cunoaştem noi? întrebă Megan.

– Da, spuse Thad încruntat. Linişte. Reportajul era transmis în direct de la Roma. Crainicul din New York îl întrebă pe reporterul aflat pe teren:

– Medicii şi-au exprimat vreo părere în legătură cu starea sănătăţii domnului Cavanaugh?

– Nu. Oficialităţile spitalului refuză să ofere orice informaţie pînă cînd domnul Cavanaugh nu este supus unui control amănunţit pentru a se constata cu certitudine în ce stare se află. Deocamdată nu mi s-a spus decît că rana sa, sau rănile, i-au afectat şira spinării şi pare să fie ceva grav.

– Era conştient cînd a fost adus?

– Nu avem nici o confirmare oficială în acest sens, deşii nu părea să fi fost conştient. Imediat după ce a sosit elicopterul, a fost dus înăuntru. Vom avea mai multe informaţii…” Deodată, Thad răsuci butonul televizorului la minimum şi rosti un cuvînt pe care copiii trebuiau să-l ignore şi să nu-l repete. Nu îl repetară de teama consecinţelor – ceea ce nu părea drept, din moment ce mama lor nu îl pedepsea niciodată pe Thad pentru că îl folosea, dar nu puteau să-l igno’re. Mai ales cînd cuvîntul sfîrîi, practic, pe buzele subţiri ale lui Thad.

– Al dracului prost!

– Cine? întrebă Elizabeth Randolph, intrînd în bucătărie pe uşa din spate şi punîndu-şi servieta şi poşeta pe masă. Toţi trei se întoarseră iute.

– Mamă! Ghici despre cine vorbea omul de la televizor!

– Matt, Megan, fuga, spuse Thad repede, transformîndu-şi braţul într-o săgeată care indica spre uşa ce dădea spre celelalte încăperi ale casei,

– Bine, tată, dar…

– Afară, lăsaţi-mă să vorbesc eu cu mama voastră.

-Dar ea… Obiecţiile li se stinseră pe buze cînd sprîncenele lui formară un V adînc. Era serios. în decursul anului ce trecuse de cînd Thad Randolph se căsătorise cu Elizabeth Burke, copiii ajunseseră să-l adore şi să-l respecte,, El se obişnuise cu gălăgia lor şi ei cu toanele lui. Erau afectuoşi unul cu altul; copiii acceptaseră imediat să devină ai săi prin adopţiune. Dar acum avea expresia aceea care nu lăsa loc discuţiilor, ceea ce însemna că insistenţele nu ar fi fost numai zadarnice, dar şi imprudente, aşa că ieşiră tîrşîindu-şi picioarele.

– Thad, ce s-a întîmplat? El se duse lîngă Elizabeth şi îi puse mîinile pe umeri.

– Nu vreau să te superi.

– Expresia de pe chipul tău m-a supărat deja. Ce se întîmplă? Ce e? Ceva groaznic, ştiu. Mama? Tata? Lilah? Elizabeth îşi pierduse primul soţ într-un oribil accident de maşină. Ştia cum este să primeşti o veste proastă pe neaşteptate. Simţi din nou un gol în stomac, la fel ca în dimineaţa cînd le deschisese uşa celor doi poliţişti, care stăteau cu pălăriile în mîini şi aveau chipuri sumbre. Speriată, îl apucă pe Thad de cămaşă.

– Spune-mi.

– E vorba de Adam.

– Adam? îşi umezi buzele repede şi se făcu albă ca varul. Elizabeth avea relaţii personale cu Adam Cavanaugh, Iniţial, fusese ceva strict legat de afaceri, dar legătura lor profesională avansase direct proporţional cu extinderea magazinelor ei Fantasy din holurile hotelurilor Cavanaugh. Acum existau cinci magazine, dar se plănuiau şi altele. Elizabeth şi Adam erau legaţi printr-o prietenie care, altădată, l-ar fi făcut gelos pe Thad. Dar, din moment ce acesta era convins că frumosul şi tînărul milionar nu-i mai era rival, îl considera şi el tot un prieten.

– I s-a întîmplat ceva lui Adam? întrebă ea cu o voce slabă din cauza neliniştii.

– A alunecat şi a căzut în timp ce urca pe munte în Italia.

– Oh, Doamne, spuse ea ducîndu-şi mîna la gură. E mort?

– Nu, dar e foarte grav rănit. L-au dus la un spital din Roma.

– Grav rănit? Cît de grav? – încă nu sînt siguri de…

– Thad.., El oftă resemnat.

– Rănit la şira spinării.

Ochii lui Eîizabeth se umplură de lacrimi.

– Nervul spinal a fost retezat?

– Nu ştiu, spuse el, iar cînd ea îl privi îngrijorată, Thad adăugă; Jur că nu ştiu. Ştirea a fost foarte sumară. îi povesti tot ce spusese reporterul.

– Nu pare deloc bine. Eîizabeth se prăbuşi la pieptul soţului ei, care o îmbrăţişă strîns.

– Abia aştepta excursia asta, zise ea cu faţa lipită de cămaşa lui Thad. Cînd mi-a spus că o să urce pe muntele ăla i-am zis că e nebun dacă-şi riscă viaţa cu un sport prostesc, spuse ea trăgîndu-şi nasul. Dar glumeam, adăugă ea şi apoi îşi înălţă capul brusc.

Îngerii vor plânge pentru frumuseţea iubirii.

Seria Coleman Family Saga, de  Sandra Brown-O îmbrăţişare în amurg, atunci când şi îngerii plâng.

      Sandra Brown, eh…puteţi spune siropeală, sau orice doriţi voi, dar trebuie să ştiţi că are şi cărţi bune, în special cele din genul romance suspense, şi cele câteva historical romance. Historical nu sunt decât 4 cărţi: Seria Coleman, Renegatul şi Focuri ascunse, mi-aş fi dorit să scrie mai multe de genul ăsta, pentru că, surprinzător o face bine. Sunt cărţi dezvoltate, chiar cu un grad complex, nu mai întâlnim siropeala clişeică din majoritatea romance-urilor ei, acele cărticele scrise parcă trase la indigo. Deşi câteva dintre ele au fost chiar bune şi mi-au plăcut, altele au fost slăbuţe, dar per total este genul de autoare care relaxează prin poveştile de dragoste scrise.

    Prin Seria Coleman Family Saga, am fost încântată să descopăr o altfel de Sandra Brown, mult mai matură, mai deschisă către detalii, către istoric, către descrieri de locuri, principii de viaţă. O serie în care acţiunea, dragostea, răzbunările, crimele, poveştile de viaţă, secretele, şi chiar suspansul sunt bine definite şi creează o poveste, prima chiar emoţionantă, iar a doua are evenimente care te fac să ai un nod în gât să spui că nu vrei aşa, dar realizezi că asta a fost construcţia autoarei să rămâi cu sentimentul acela că nu vei uita cărţile niciodată, tocmai din cauza acelor evenimente petrecute.
Două poveşti de dragoste profunde prin simplitatea sentimentelor, secrete dureroase, destine împletite într-unul singur, şi emoţie de viaţă. Îngerii vor plânge pentru frumuseţea iubirii.

1. Sunset Embrace (1985) – Îmbrăţişare în amurg (Editura Miron)
2. Another Dawn (1985) – Chiar şi îngerii cad (Editura Miron)

1 Îmbrăţişare în amurg, de Sandra Brownimbratisare in amurg

,,Doi proscrişi, Lidya Russell, o tânără femeie foarte frumoasă care fuge de un secret ruşinos şi Ross Coleman, un bărbat puternic cu un trecut întunecat, trăiesc o aventură plină de pasiune atunci când soarta îi face să se cunoască în convoiul de căruţe ce se îndrepta spre Texas.”

 Fragment

    Fruntea îi era imbrobonata de sudoare, dar se simţea mai bine acum,că nu mai avea copilul
-Doamnă, şopti el uşor, hei, doamnă, mă auzi?
Cu teamă, o scutură de umăr. Femeia gemu; capul ei se întoarse într-o parte, apoi reveni la loc.
Bubba nu mai văzuse niciodată un păr atât de frumos. Chiar şi aşa, plin de frunze şi rămurele, ud de ploaie, era frumos, cârlionţat şi oarecum sălbatic. Nici culoarea lui nu semăna cu ceea ce văzuse până atunci. Nu era
nici roşu,nici şaten, undeva pe la mijloc.
Scoase bidounul suspendat de gâtul lui cu o curea de piele şi îl deschise.
-Ţi-e sete?
Făcându-şi curaj, apasă gâtul de metal al bidonului pe buzele ei moi şi turna puţin. Imediat limba ei ieşi în afară şi linse lichidul de pe buze. Bubba o privea fascinat. Ochii femeii se deschiseră clipind, aţintindu-se vag
asupra lui.  Fata văzu un băiat cu ochii larg deschişi, de vreo şaptesprezece ani, aplecat asupra ei, emoţionat. Părul din capul lui era atât de deschis încât părea alb. Era înger? Era în rai? Dacă da, atunci era ca şi pe pământ. Acelaşi aer, aceiaşi copaci, aceeaşi pădure plouată. Şi aceeaşi durere între picioare. Încă nu murise! “Nu, nu băiatule, pleacă. Vreau să mor”. Închise din nou ochii şi nu-şi mai dădu seama de nimic.
Speriat că femeia va muri şi simţindu-se complet neajutorat, tânărul se lasă jos pe pământul umed de sub copac. Rămase cu privirea aţintită pe faţa ei, până când auzi zgomotul făcut de părinţii lui, care-şi croiau drum prin vegetaţia deasă, ce se dezvolta năvalnic în acest început de vară.
-Ce-i toată povestea asta cu fata, de care bate câmpii Luke? îl întrebă Zeke Langston pe fiul sau mai mare.
-Vedeţi? V-am spus eu…spuse Luke, emoţionat, arătând cu degetul. Uitaţi-o.
-Daţi-vă la o parte să văd ce-i cu fata asta, spuse Ma, dându-i la o parte pe băieţi şi lăsându-se pe vine lângă fată.
Întâi, îi dădu la o parte părul umed de pe faţă.
-E drăguţă, nu? Mă întreb ce, Doamne, iartă-mă, o fi căutând aici singură.
……
ross coleman
Simţea o arsură puternică între pulpe; gâtul îi era uscat şi dureros. Îi era cald, şi o dureau toate. În jurul ei însă totul părea liniştitor. Locul unde se afla era uscat şi cald. Ajunsese oare în rai? O lăsase băiatul acela să moară?
De aceea se simţea atât de liniştită şi protejată? Dar în rai se spune că nu există durere, pe câtă vreme ea o simţea. Îşi deschise ochii. Deasupra ei se boltea un acoperiş de pânză albă. Lângă ea, pe o lădiţă, ardea o lampă cu fitilul coborât. Îşi întinse picioarele atât cât îi permitea durerea dintre ele şi exploră patul. Picioarele ei erau goale, dar cineva o îmbrăcase cu o cămaşă de noapte. Îşi pipăi trupul cu mâinile şi se
întrebă de ce avea acea senzaţie ciudată? Apoi îşi dădu seama că era din cauza abdomenului care era dezumflat. Atunci îi reveniră toate amintirile, ca un val îngrozitor. Frica, durerea, oroarea când văzuse copilul mort, învineţit şi rece, zăcând între picioarele ei, făcură să i se umple ochii cu lacrimi.
-Haide, haide, nu mai plânge. Ai plâns ore în şir în timp ce dormeai.
Degetele care ştergeau lacrimile de pe faţa ei erau mari şi roşii, dar îi făceau bine. La fel şi vocea, blândă şi mângâietoare, care-i vorbea.
-Ia, soarbe puţin din supa asta. Am făcut-o dintr-un iepure vânat de băieţi azi-dimineaţă, înainte de a te găsi.
Femeia apropie o lingură de gura ei. Fata sorbi lichidul gros şi îl găsi gustos. Îi era foame.
-Unde sunt? întreba ea printre înghiţituri
-În Chervanul nostru. Eu sunt Ma Langston. Cei care te-au găsit sunt băieţii mei. Mai ţii minte ceva? I-ai speriat de moarte, spuse ea, chicotind. Luke le-a povestit tuturor celor din convoi. Ţi-am spus că te
afli într-un convoi de chervane în drum spre Texas?
Toate astea erau prea noi şi prea multe pentru a le putea…..

-Domnule Grayson, e de datoria dumitale să ai grijă de fiecare viaţă din acest convoi, inclusiv de cea a băiatului de acolo. Ascultă-l. Din douăzeci de familii, singura femeie care are lapte îşi hrăneşte gemenii ei. Lydia e singura speranţa pentru acest copil. Ei, ce zici? Vrei să-i salvezi viaţa sau să-l laşi să moară?
Leona Watkins îşi încrucişa braţele pe piept cu un gest plin de dispreţ. Lydia le întoarse spatele. Nu-i pasă ce credeau ei despre ea. Îndată ce se va simţi bine, avea să se ducă într-un loc unde n-o cunoştea nimeni, şi să înceapă o viaţă nouă, fără niciun trecut. Inconştient, se apropiase de locul unde pruncul zăcea într-o
ladă de mere goală, căptuşită cu flanel. Tocmai se uita la bulgarul de viaţă ce se chinuia, când auzi mişcările lui Coleman care se ridică în picioare.
Lydia era cu spatele la el, când acesta, ridicându-şi capul, se uită la fata care declanşase acea dispută şi îi deranjase din gândurile lui triste, din cauza morţii Victoriei. Bărbatul îi observă întâi părul, o veritabilă încâlceală de bucle şi frunze uscate, şi Dumnezeu mai ştie ce, printre ele. Ce fel de femeie este aceea care umblă cu părul nelegat, în primul rând? Doar un singur gen, după câte ştia el.
Din spate arată extrem de subţirică în cămaşă ei de noapte. Gleznele ce ieşeau de sub ea erau mici; picioarele erau şi ele mici. Şi murdare. Doamne. N-avea nevoie de această arătare, după clipele dureroase pe care le trăise.
-Nu vreau ca fata asta să se atingă de copilul meu, mormăi el, cu dezgust. Va rog să plecaţi, toţi, şi să ne lăsaţi în pace. Dacă e să moară, lăsaţi-l să moară în pace.
-Slavă Domnului că mai există şi oameni cu mintea întreagă.
-Lasă gură! Se răsti Ma la Leona Watkins, dând-o la o parte pentru a se apropia
…..
-Am încercat totul, spuse Ross, impacientat, trecându-şi degetele prin părul lui negru
şi des, cu un sentiment de frustrare. Nu vrea să bea lapte de vacă din biberon, nici apă cu zahăr pe care i-am dat-o azi-noapte.
-Are nevoie de lapte matern. Şi fata asta are din belşug.
-Oh, Doamne! Exclamă Leona Watkins.
Ross se uită din nou la fată. Stătea între el şi lumina palidă a lămpii, conturându-şi liniile corpului prin cămaşă subţire. Sânii ei păreau, într-adevăr, grei, voluptuoşi, ceea ce îi displăcea. De ce se fâţâia pe acolo doar în cămaşă de noapte? Chiar dacă era slăbită după naştere, nicio femeie decentă nu s-ar arată altora, mai ales bărbaţilor, în ţinuta asta. Buzele lui se răsfrânseră cu repulsie, întrebându-se din ce bordel fusese culeasă. Victoria ar fi fost îngrozită s-o vadă.
-N-am să las copilul Victoriei să fie hrănit de o vagaboandă, spuse el încordat.
-N-ai de unde să ştii asta.
-E o lepădătură! Strigă el.
Furia pe care o purtase în suflet, împotriva tuturor, de la pierderea nemeritată a Victoriei, erupsese în cele din urmă. Fata era ţapul ispăşitor.
-Nu ştii cine e, nu ştii de unde e. Numai un anumit gen de femeie face un copil fără un bărbat care să aibă grijă de ea.
-Asta a fost cândva. După război, însă, nu. Mai ales de când ţara mişună de renegaţi, neisprăviţi şi yankei care cred că tot ce se află în sud, inclusive oamenii,le aparţin. Nu ştim prin ce a trecut. Adu-ţi aminte că şi-a pierdut copilul acum 2 zile.
Lydiei nu-i pasă de această dispută. Atenţia ei fusese subjugate de copil. Pielea lui avea o paloare anormală .Lydia nu mai văzuse un nou-născut, în afară de al ei propriu. Acesta era încă şi mai mic şi puţinătatea trupului sau o alarmă. Putea oare să-l mai salveze?
Editura Mironchiar si ingerii cad

2.Chiar şi îngerii cad, de Sandra Brown

,,Trădarea i-a ruinat lui Banner Coleman ziua cununiei, iar în noaptea nunţii a fost o mireasă nu tocmai potrivită. Acum noile seminţe de lăcomie şi dorinţa sunt gata să scoată la iveală un alt scandal, idila ei cu un vechi amic de-al casei, care ar putea distruge o prietenie şi o familie.
2. Banner – tânăra de o frumuseţe senzuală şi provocatoare este totuşi inocenţă în noaptea când se urcă în patul lui Jake Langston. Se îndrăgosteşte de un bărbat cu inima rece…
Jake – el n-ar fi atins-o pe Banner, nu pentru că avea jumătate din vârstă lui, sau pentru că avusese prea multe femei înainte… Dar nu putea să uite prima lui dragoste… pe mama ei.
Priscilla – cea mai frumoasă şi periculoasă târfă din Texas.
Lydia – avea o căsnicie minunată, dar acum, ea şi fiica ei erau ameninţate de un mare scandal: în trecut, omul la care ţineau amândouă, greşise…
Grady – aproape s-a însurat cu Banner, când, în biserică, tatăl unei fete gravide a tras în el. Atunci a pierdut-o pe Banner, dar acum o vrea înapoi. Şi are un plan diabolic, pentru a fi sigur de reuşită…”saga coleman

Fragment

     Jake zâmbi. Podeaua aceea, foarte bine ceruită, era acum pângărită de vârful ţigării sale. Simţi o plăcere perversă când se asigura că pintenii bocancilor lui zgâriară podeaua de care patroana stabilimentului se simţea atât de mândră. Un zâmbet forţat se ivi în colţul buzelor lui subţiri. Priscilla. Chiar în clipa când în mintea lui apăru acest nume, o văzu stand pe ultima treaptă a scării în spirală, arătând la fel de strălucitoare ca şi regina din Saba. Îmbrăcată într-o rochie de satin purpuriu, tivită cu dantelă neagră, atrăgea atenţia
oricărui bărbat. Ca întotdeauna. Când o cunoscuse Jake în urmă cu aproape douăzeci de ani, purta rochii de stambă. Dar avusese trecere la bărbaţi chiar şi aşa. Părul ei blond-cenuşiu era strâns în vârful capului şi împodobit cu o singură pană roşie de struţ, ce se răsucea în apropierea obrazului, asortată cu perechea de cercei ce i se legăna în urechi. Îşi ţinea capul ridicat, asemeni unui membru al familiei regale. Bordelul era, într-adevăr, domeniul ei. Îl conducea ca un despot. Dacă angajaţii sau clienţii erau nemulţumiţi de felul în care organiza lucrurile, erau concediaţi urgent şi fără drept de apel. Dar toată lumea ştia, în Texas,
că această Grădina a Edenului din Fort Worth era, în 1890, cea mai bună casă de toleranţă din stat.
Priscilla întinse piciorul încălţat în pantof fără toc şi coborî ultima treaptă a scării. Mândră, lăsând în urmă un val de parfum de mosc importat de la Paris, ajunse la bar chiar în momentul în care Jake ridică spre gură un pahar de whisky.
— Tocmai am pierdut un client din cauza dumitale, domnule Langston.
Jake nici măcar nu întoarse capul. Făcându-i semn barmanului, îi ceru să-i mai umple o dată paharul.
— Cred că-ţi poţi permite să mai pierzi câte unul sau doi, Pris.
….
Priscilla îşi amintea de băiatul pe care îl iniţiase sexual. Întâlnirile lor fuseseră fierbinţi şi frecvente, violente şi trăite cu intensitate, cu ardoare.
Oare cum va fi acum? Ani de zile ea a tot vrut să afle.
— Cât timp rămâi la Fort Worth?
— Plec diseară spre est. Iau un tren de noapte. Ţi-i aminteşti pe Colemani? Fata lor se căsătoreşte mâine.
— Coleman? Tipul din convoiul de căruţe? Parcă Ross se numea. Ea ştia foarte bine despre cine era vorba, dar voia să-l provoace tot aşa de mult pe cât voia şi el să o provoace întotdeauna. Era un joc pe care-l jucau de fiecare dată când se întâlneau.
— Şi care era numele femeii? Cea cu care s-a căsătorit din caritate.
— Lydia, răspunse el imediat.
— A, da, Lydia. N-avea nume de familie, nu-i aşa? întotdeauna m-am întrebat ce avea de ascuns.
Scoţând dopul unei sticluţe de parfum din cristal îşi tamponă dosul urechilor, gâtul, încheieturile mâinilor, sănii.
— Am auzit că se descurcă destul de bine cu ferma lor de cai.
— Într-adevăr. Mama mea locuieşte pe pământul lor. La fel şi fratele meu mai mic. Micah.
— Broscoiul ăla?
— A crescut acum. Este unul dintre cei mai buni îngrijitori de cai pe care-i ştiu.
— Ce s-a întâmplat cu sugarul domnului Coleman? Cel pentru care Lydia era doică încă înainte de căsătorie?
Jake se opri un moment, căutând să vadă dacă Priscilla vorbeşte cu ranchiună. În cele din urmă răspunse:
— Lee. El şi Micah sunt la fel. Tot timpul fac câte o prostie.
Priscilla îşi contempla imaginea în oglindă şi îşi aranja părul din câteva mişcări.
— Şi au o fată. A ajuns deja la vârstă măritişului?
Jake zâmbi afectuos.
— Nu chiar. Ultima dată când am văzut-o, mai avea încă fundiţe şi alerga după Lee şi după Micah, implorându-i să o ia cu ei la prinderea unui cal nărăvaş.
— Deci e băieţoasă? întrebă Priscilla, mulţumită. Îşi amintea cum se uita Jake la Lydia Coleman: ca un viţel. Toţi bărbaţii din convoiul de căruţe se simţeau atraşi de ea, cu toată reticenţă pe care soţiile lor o arătau la început. Dacă Lydia nu s-ar fi căsătorit cu Ross Coleman, Priscilla ar fi fost nebună de gelozie. Îi plăcea, să creadă că fiica Lydiei este o slăbănoagă stângace sau un fel de fată-băiat.
— Mă gândesc că dacă se mărită, trebuie să se mai fi schimbat de când am văzut-o ultima dată.
Priscilla lua evantaiul şi se învârti prin faţă lui, provocatoare.
— Ei bine?

Anglia, în timpul domniei Regelui John.

Seria Highlands’ Lairds, de Julie Garwood-farmec medieval 

1. The Secret (1992)-Secretul

2. Ransom (1999)Răscumpărarea

3. Shadow Music (2007)-Muzica umbrei 

mountains

     Julie Garwood este o autoare care reuşeşte să te prindă în mrejele poveştilor ei. Povești simple, dar de o frumuseţe aparte. Te poartă pe aripile imaginaţiei din Anglia în Scoţia într-o perioadă medievală. Eşti fascinat de lumea anilor 1100-1200, de regulile acelor ani, de ţinuturile muntoase ale Scoţiei atât de sălbatice, dar atât de frumoase, de acea Anglie cu tradiţia şi rigoarea societăţii unui secol îndepărtat. Julie Garwood reuşeşte să îţi trezească atenţia şi să vrei să o citeşti cu nerăbdare, să afli cât mai multe despre rivalitatea dintre englezi şi scoţieni, să îţi doreşti să cunoşti poveştile unor personaje puternice cum sunt lairzi scoţieni, nişte bărbaţi aspri, de temut, bărbaţi de onoare, dar duri. Aceşti lorzi care nu stau pe gânduri dacă este vorba să ucidă pentru a-şi apăra teritoriul, femeile şi principiile, bărbaţi atrăgători, deşi par a fi nişte barbari, dar asta dă farmec poveştilor create de autoare.

     Seria Highlands’ Lairds ne prezintă poveştile a trei lorzi scoţieni puternici, duri, ucigători, trei prieteni, fiecare cu personalitatea lui, trei bărbaţi ce au în comun onoarea, loialitatea. Toţi trei dispreţuiesc englezii, şi aici intervine frumuseţea poveştilor. Toţi trei vor întâlni femei englezoaice cu care se vor căsători. Toate cele trei căsătorii sunt întâmplătoare, sau aranjate, deci cu atât mai fascinant, pentru că nu ştii cum vor reacţiona niciunul dintre personaje-atât domniţele cât şi lorzii barbari. Veţi face cunoştinţă şi cu trei domniţe englezoaice, care va vor fascina cu puterea frumuseţii şi minţii lor.

     Autoarea foloseşte un limbaj adecvat acelor vremuri, simplu, câteodată şi în dialectul scoţienilor diverselor clanuri. Nu vă voi dezvălui prea mult, dar cert este că veţi fi prinşi în mrejele naraţiunii create de autoarea Julie Garwood
     În majoritate cărţilor, Garwood aduce în prim plan personaje puternice atâta masculine, dar şi feminine, emoţii, intrigi, dragoste, amuzament şi nu în ultimul rând loialitate.

1.Secretul de Julie Garwoodsecretul

Editura: Miron

“Judith Hampton era frumoasă, mândră şi loială. Prietena ei bună din copilărie trebuia să nască şi ea-i promisese că-i va fi alături, chiar dacă asta însemna să meargă în Scoţia. Călătoria urma să fie dublu răsplătită, căci tot în Scoţia urma să-şi întâlnească tatăl pe care nu-l cunoscuse niciodată, pe şeful de clan Maclean. Însă nimic n-o pregătise pentru priveliştea oferită de barbarul scoţian desemnat s-o conducă până la tatăl ei, pe nume Maitland, şi el la rândul său conducător al unui clan, un om puternic şi fascinant, de care avea să se îndrăgostească fără scăpare. Însă dragostea ei va supravieţui după ce se va afla adevărul despre tatăl său, un secret devastator cu puterea de a distruge orice alianţă şi cea mai frumoasă poveste de iubire?”

Fragment

    Când războinii ajunseseră pe scândura podului, ropotind cu copitele cailor, zâmbetul îi şovăi. Un fior de teamă îi străbătu şira spinării. În grup nu era nici o femeie, numai luptători, patru cu totul, şi arătau ca nişte uriaşi barbari. Nici unul nu zâmbea. Pe toţi sfinţii păreau de-a dreptul duşmănoşi. Cu toţii erau îmbrăcaţi în pledurile de vânătoare. Judith ştia că fiecare clan foloseau câte două pleduri separate. Culorile stinse, brun, verde şi auriu, erau preferate pentru vânarea de animale… sau oameni, căci se pierdeau mai uşor prin pădure, ascunzând vânătorii de ochii prăzii. Pledul cu culori mai vii era folosit cu toate celelate prilejuri. Putea chiar să identifice unele dintre clanuri după culori.

    În Anglia, stindarul unui baron îi purta culorile, dar în Scoţia, după cum îi explicase Frances Catherine, boierul şi supuşii lui erau recunoscuţi după culorile îmbrăcăminţii. Ceea ce-o miră pe Judith era furia de pe chipurile lor. Nu înţelegea de ce erau atât de arţăgoşi. Apoi îşi spuse că probabil drumul îi obosise.

    Când ajunseseră în faţa ei, nici unul dintre războinici nu decălecase. Trei dintre ei formau un şir în spatele căpeteniei. Multă vreme, nimeni nu scoase nici o vorbă. Nu făceau decât să se uite la ea, cu ostilitate. Judith fu nevoită să le susţină privirea, deşi atenţia îi era atrasă numai de conducător. Nu credea că văzuse în viaţa ei o privelişte mai magnifică. Omul era fascinant. Cu siguranţă, era cel mai înalt din grup. Umerii lui laţi opreau lumina soarelui, astfel încât era înconjurat de raze, ca într-o vrajă care-l făcea să pară de neânvins.

   Dar nu avea nimic vrăjitoresc. Era doar un om, chipeş şi aspru şi, cu siguranţă, cel mai musculos din grup. Pledul i se deschisese într-o parte a coastei stângi. Muşchii umflaţi ai piciorului păreau funii de oţel împletit. Întrucât nu se cuvenea să privească spre un loc atât de intim, Judith reveni cu ochii spre chipul lui.

   Doamne, îşi spusese, ar fi fost mulţumită să-l privească toată ziua. Avea părul de un castaniu închis, bogat, cu firele doar puţin buclate. Braţele goale îi erau la fel de bronzate ca faţa, iar ochii strălucitori aveau o nuantă minunată de cenuşiu. Tăcerea părea să dureze câteva ceasuri, când Paul deschise uşile grajdului. Zgomotul ţâţânilor vechi şi neunse atrase de îndată atenţia războinicilor. Toţi întoarsera capetele într-acolo, mai puţin conducătorul. Doi îşi duseră mâinile la spate. Judith înţelese că războinicii se socoteau pe pământ ostil şi erau în gardă pentru orice atac. Nici nu era de mirare că arătau atât de duşmănoşi. Judith reveni cu atenţia spre căpetenia lor.

— Eşti soţul lui Frances Catherine.

Scoţianul nu-i răspunse. Tocmai se pregătea să repete întrebarea în limba gaelică, dar războinicul din spatele

şefului i-o luă înainte, spunându-i:

— Patrick e cu soţia lui. Noi îi suntem rude.

Vorbea cu un accent atât de gros, încât lui Judith îi fu greu să-l înţeleagă. Luptătorul îşi mână calul înainte, iar când ajunse lângă stăpânul lui, continuă:

— Eşti Lady Judith Elizabeth?

Judith zâmbi. Nimeni în afară de Frances Catherine nu-i folosea vreodată şi numele Elizabeth.

— Eu sunt, răspunse ea. Deşi mă puteţi numi Judith.

Rogu-te să-mi spui, domnule, ce mai face Frances Catherine?

— Se-ngraşă.

2. Răscumpararea de Julie Garwood (recenzie)rascumpararea

Editura: Miron

“Povestea de dragoste dintre Gillian şi Brodick, modul cum acest temut şi neânduplecat scoţian reuşeşte să se căsătorească cu ea (ea neştiind că acea discuţie în prezenţa preotului oficializa căsătoria ei) fac deliciul multor pagini. Umorul caracteristic scriitoarei abundă practic în această carte. Umor pe care îl întâlnim în majoritatea cărţilor autoarei.”

Fragment

Anglia, în timpul domniei Regelui John.

   Moşierul fusese chemat de pe câmpul de instrucţie şi era iritat de întrerupere, dar când auzi că avea un mesaj urgent, inima îi sări cu speranţă că era o veste de la Iain Maitland, spunându-i că fusese găsit fiul lui, Alec. Gawain, alt străjer de nădejde, îi spulberă speranţele când îi spusese că mesagerul purta pledul clanului MacDonald.

    Frustat şi furios, Brodick răspunse

— Bine-ar fi ca mesajul ăsta blestemat să fie cu adevărat urgent! Unde-i soldatul lui MacDonald? întrebă Brodick, apropiindu-se cu paşi mari. Dylan arătă cu capul spre gărzile din jurul sergentului.

— Dă-te mai în spate, ca boierul nostru să audă mesajul ăsta important, ordonă el, încercând zadarnic să pară cât mai serios.

   Brodick se opri lângă Dylan, în faţa mesagerului. Henley începu să dârdâie mai tare. Moşierul Buchanan era şi mai înalt decât comandantul lui. Era un uriaş cu muşchi umflaţi, sugerând o putere năprasnică. Pielea îi era bronzată închis, iar părul lung auriu. Îl sferdelea cu privirea atât de pătrunzătoare, încât bietul soldat avea senzaţia că se uita în ochii unui leu gata să-l înfulece la cină. Da, era în bârlogul leului şi ceru să-l ajute când avea să dea şi restul mesajului. Acum, Dylan nu-l mai intimida atât

— Domniţa… te pofteşte să vii la biserica Sfântului Thomas, la răscrucea de sub pământul lui Len, şi… cere…da, domniţa cere s-o escortezi la casa domniei tale. Îi aruncă o privire scurtă, pentru a-i observa reacţia, şi-şi dori din toată inima să nu fie atât de curios. Chipul incruntat al moşierului îi făcu sângele să se urce-n cap şi se temu să nu facă de râs numele MacDonald, leşinând.

— Domniţa? îl întrebă încet Brodick.

— Spune-i, ordonă Dylan.

— Mireasa domniei tale, bolborosi Hanley. Domniţa este mireasa domniei tale.

— Femeia asta susţine că e mireasa mea?

— Aşa-i.

— Aşa-i pe dracu’! replică Dylan.

— Ba, am vrut să zic numai c-aşa spune ea… Mi-a poruncit să rostesc înseşi cuvintele astea. Boierule, mesajul meu te supără?

Îşi ţinu respiraţia aşteptând răspunsul.

— Depinde de femeie, comentă Aaron. Ştii cumva dacă e arătoasă?

— Nu-i o femeie ca oricare alta. Eo lady, o domniţă foarte bună.

— Şi care-i numele acestei domniţe atât de bune? Seinteresă Robert.

— Buchanan, răspunse Henley. Îşi zice Lady Buchanan.

Trase adânc aer în piept, apoi continuă:

— Trebuie să fie nevasta boierului dumitale, căci e cum nu se poate mai potrivită. Părea foarte sinceră.

— E clar că ţi-a sucit minţile, interveni Aaron. Dar la o adică, băieţandri ca tine sunt uşor de ameţit. Henley nu-i luă în seamă cuvintele, atent numai la moşier.

— Pot să-mi dau frâu gândurilor, spunând tot ce-am aflat?

Brodick îi dădu îngăduinţa, dar Dylan preciză:

— Atâta vreme cât spui numai adevărul.

— Da, numai adevărul, făgădui Henley. Eram pe drum spre casa din Lowlands, când am întâlnit un om pe care l-am luat drept fermier. Grăia ca un englez. M-am mirat, fiindcă nu s-a mai auzit ca un englez să umble prin Highland fără a fi cunoscut şi îngăduit. L-am găsit foarte obraznic, dar curând l-am iertat, când am aflat de nobila-i faptă.

— Şi care era fapta asta nobilă? întrebă Aaron.

— El şi fratele lui o protejau pe domniţă.

— Numai doi oameni să apere o asemenea comoară? aruncă batjocoritor Robert. Henley trecu peste comentariul lui, pregătindu-se să-i dea moşierului vestea cea mai rea.

— Boierule, mireasa domniei tale e englezoaică.

Liam, cel mai tăcut din grup scoase un răget care-l făcu pe Henley să tresară. Robert mormăi o sudalmă spurcată, Aaron clătina din cap cu silă, iar Dylan nu-şi putu ascunde strâmbătura. Brodick părea să fie singurul neafectat de anunţ. Ridică mâna să facă tăcere şi-i ceru calm mesagerului să continuie.

3. Muzica umbrei de Julie Garwoodmuzica umbrei

Editura: Miron

“Pentru prinţesa Gabrielle de St. Biel, Scoţia era tarâmul şefilor de clan, a priveliştilor minunate, a mlaştinilor periculoase şi a umbrelor adânci, în spatele cărora se petreceau destule lucruri necurate. Vânată pentru frumuseţea ei, fiica unuia dintre cei mai influenti baroni din Anglia, devine moneda de schimb perfectă pentru rege pentru a menţine pacea din Scoţia. Astfel, regele John aranjează căsătoria ei cu unul dintre cei mai mari şefi de clan, însă uniunea lor nu va mai avea loc. Pentru Gabrielle totul se schimbă atunci când ea şi garda ce-o însoţea au dat peste o scenă de o cruzime de neimaginat. Astfel, cu o singură săgeată, Gabrielle descoperi că a luat o viaţă, a salvat o alta şi a pornit un război.”

Fragment

    Oricine era cineva în Anglia cunoştea această vrajbă. Baronul Coswold de Axholm, unul dintre sfetnicii cei mai apropiaţi ai regelui John şi baronul Percy de Werke, numit de rege prieten şi confident, petrecuseră ultimii zece ani încercând să se distrugă unul pe altul. Competiţia dintre cei doi bărbaţi era feroce. Fiecare voia să fie mai bogat decât celălalt, mai puternic, cu mai mult prestigiu şi desigur cu mai multe favoruri din partea regelui. Se luptau amarnic pentru orice şi cel mai mult râvneau un anumit trofeu: pe prinţesa Gabrielle. Doar la menţionarea numelui ei, amândoi deveneau furioşi ca nişte câini turbaţi. Ambii baroni erau hotărâţi să se însoare cu această nepreţuită frumuseţe.

     Regele era amuzat de crizele lor de gelozie……

    Lordul Colm MacHugh a fost răspunzător de acest carnagiu. Atotputernica căpetenie şi ferocii lui luptători s-au revărsat de pe munte, ca dintr-un cazan de ulei clocotit, furia lor fierbinte distrugând totul în cale. Cu săbiile strălucitoare ridicate, strigătul lor de luptă făcea să vibreze stâncile crestelor. Pentru soldaţii lui MacKenna, care așteptau jos să înceapă bătălia, fusese o privelişte terifiantă.

    Dintre toţi, vederea lui MacHugh era cea care-ţi îngheţa sângele în vine. Până în ziua aceea, unii dintre soldaţii MacKenna refuzaseră să creadă că lordul există cu adevărat, pentru că poveştile despre cruzimea lui în luptă, faptele lui vitejeşti şi puterea herculeană nu puteau să fie reale… doar dacă nu, aşa cum bănuiau unele zvonuri şoptite, MacHugh era mai mult fiară decât om.

    Cei ce îl zăriseră vreodată jurau că e jumătate leu, jumătate jumătate om; cu faţa dăltuită în piatră, părul auriu asemănător la culoare cu coama unui leu şi ferocitatea în luptă ca a unei fiare. Invizibil o secundă, în următoarea ataca pe neaşteptate, spintecând metodic prada, membru cu membru.

     Sau, aşa se spunea.

    Luptătorii mai luminaţi luau în râs descrierea aceasta fantezistă. MacHugh nu e decât o umbră cu puteri supranaturale, argumentau ei. Dispărea după voia lui, dar când umbra se apropia, un biet suflet putea evita pericolul morţii, doar căzând în genunchi şi implorând îndurare. MacHugh era invincibil, imposibil să fie prins sau capturat. Singurul avertisment ce îi anunţa sosirea era muzica ce ajungea înainte lui. Muzica umbrei

Seria After de Anna Todd-un amalgam de sentimente

    Seria After poate fi contagioasă dacă te prinde de la bun început, dar poate fi și extrem de enervantă. Personajele și subiectul în sine au reușit să mă captiveze, dar în același timp să-mi trezească sentimente contradictorii. Este ca și cum ai mânca tort cu foartă multă ciocolată, dar să fii perfect conștient de valoarea lui calorică, dar ce poți face când nu te poți abține? Fie mergi mai departe și te gândești că poate diabetul îți bate la ușă, fie trăiești clipa și elimini gândurile negative. :) Acum ce mai contează un kilogram în plus, plăcerea să fie prioritară. Este ideală pentru cei care preferă diversitatea și vor să citească tot ce se poartă. Dacă pe wattpad a făcut furori (aproximativ 1,2 miliarde de lecturi), ei bine, a reușit să stârnească aceeși isterie și când s-au publicat cărțile.

După ce ne-am întâlnit de Anna ToddDupa ce ne-am intalnit
recenzie carte

Nr. de pagini: 640
Titlul original: After
1,2 miliarde de lecturi pe Wattpad
Limba originală: engleză
Traducere de: Oana Duşmănescu
Anul apariţiei: 2015

   Ritmul alerg, personajele ambițioase, pasiunea cu care se ceartă și se împacă, energia care abundă la tot pasul m-au forțat să o citesc la foc automat. Nici vorbă de somn sau de oboseală, tot ce a contat a fost plăcerea de a lectura o carte inedită. Aveți grijă, finalul este periculos și pentru a vă simți bine trebuie să citiți cel puțin 200 de pagini din următorul volum din serie.

„Mă face să râd și să plâng, să zbier și să țip, dar mai ales, mă face să simt că trăiesc.”

Primul volum din seria AFTER

Tessa Young e o fată cuminte, silitoare şi ordonată. După ce intră la universitate şi îl cunoaşte pe Hardin, viaţa ei se schimbă radical. Cu părul lui răvăşit, accentul britanic, tatuajele şi piercingurile, Hardin e complet diferit de băieţii pe care i-a întâlnit până acum. E arogant şi crud – ar avea toate motivele să-l urască. Dar felul în care o sărută trezeşte în ea o pasiune cum n-a mai simţit.
Deşi o respinge, spunând că nu-i este el alesul, Tessa e hotărâtă să insiste şi să-l găsească pe adevăratul Hardin, care a ridicat între el şi lume un zid de trădări şi minciuni.
Tessa are deja iubitul perfect. Atunci de ce se luptă să treacă peste propria mândrie rănită şi peste prejudecăţile lui Hardin vizavi de fetele drăguţe ca ea?

Poate că e vorba de… dragoste?
After a fascinat cititorii din toată lumea. Trăieşte şi tu experienţa de pe internet!
Am vrut să spun o poveste realistă, despre oameni adevăraţi. Nu scriu despre destine idilice, ci despre oameni ca mine, care poate au avut o copilărie mai dură. — Anna Todd
Anna Todd te face să ţipi, să râzi, să plângi, să te îndrăgosteşti… After e o serie de neratat – pregăteşte-te să trăieşti emoţii pe care n-ai fi crezut că ţi le poate provoca o carte. — Fangirlish

Habar nu am ce fac aici, dar nu mă pot opri. Buzele mele ating buzele lui Hardin şi simt cum el inspiră adânc. Gura lui Hardin are exact gustul pe care mi-l imaginam. Pot simţi aroma subtilă de mentă în momentul în care îşi întredeschide buzele şi mă sărută. Mă sărută de-adevăratelea. Limba lui caldă o caută pe a mea şi simt în colţul gurii metalul rece al inelului din buză. Corpul meu parcă a luat foc; nu am trăit niciodată aşa ceva. El îşi pune palma pe faţa mea, atin­gându-mi obrajii înflăcăraţi, după care mâinile îi coboară pe şoldu­rile mele. Se trage înapoi un pic şi îmi dă un sărut delicat pe buze.”

După ce ne-am certat de Anna ToddDupă ce ne-am certat de Anna Todd
recenzie carte

Nr. de pagini: 736
Titlul original: After We Collided
Limba originală: engleză
Traducere de: Oana Duşmănescu
Anul apariţiei: 2015

 După nebunia din primul volum de la seria After, pe acesta practic l-am devorat la început. Îmi lăsase o senzație de pustiu și trebuia să-mi revin după gafa lui Hardin, personajul principal. După ce ne-am certat continuă avalanșa de emoții și pasiunea abundă. Fără să vrei te simți bulversat și chiar dacă nu ești de acord cu atitudinea lor, parcă te simți rău și fără senzația ce o lasă în jur. Știu, sună penibil, dar ce poți face când iubești și urăști în egală măsură?

Al doilea volum din seria AFTER
Peste 1,2 miliarde de lecturi pe Wattpad

După un început tumultuos de relaţie, lucrurile par să funcţioneze între Tessa şi Hardin. Dar o dezvăluire incendiară despre trecutul misterios al lui Hardin o copleşeşte pe Tessa. Simte că nu mai poate suporta încă o promisiune încălcată. A renunţat la tot pentru băiatul de care s-a îndrăgostit nebuneşte.
Hardin ştie că a făcut o greşeală imensă.
Va fi el în stare să se schimbe… în numele iubirii?
After a fascinat cititorii din toată lumea. Trăieşte şi tu experienţa de pe internet!
Un public care te citeşte în timp real, evident, te motivează să scrii tot mai mult. Să lucrez la seria After devenise aproape un obicei zilnic, postam câte un capitol pe zi. — Anna Todd
În After, singurul lucru la care te poţi aştepta este imprevizibilul. — Vilma’s Book Blog
Pregătiţi-vă pentru o explozie emoţională! — Biblio Belles
Habar n-aveam eu că peste doar câteva luni urma să locuiesc într-un apartament cu iubitul meu, care nu este Noah. N-aveam nici cea mai vagă idee despre ce urma să se întâmple atunci când mama a intrat în parcarea de la WCU — cu atât mai puţin atunci când l-am întâlnit pe băiatul insolent cu părul ondulat. N-aş fi crezut aşa ceva dacă mi-ar fi spus cineva, iar acum nu-mi pot imagina viaţa fără tipul ăsta arţăgos.

După ce ne-am îndrăgostit de Anna ToddDupa ce ne-am indragostit de Anna Todd

Nr. de pagini: 832
Titlul original: After We Fell
Limba originală: engleză
Traducere de: Oana Dușmănescu
Anul apariţiei: 2016

Al treilea volum din seria AFTER
Peste 1,3 miliarde de lecturi pe Wattpad
Tessa ştie că Hardin o iubeşte şi că e în stare să facă orice să o protejeze. Dar între a iubi pe cineva şi a fi în stare să-l păstrezi în viaţa ta e o mare diferenţă.
Însă acest cerc vicios de gelozie, crize de furie şi iertare este istovitor.
Tessa n-a mai avut sentimente atât de intense pentru nimeni, nimeni n-a mai sărutat-o atât de pătimaş… însă pasiunea care îi leagă pe amândoi merită toată suferinţa?
Dragostea era de ajuns să-i ţină împreună. Dar dacă Tessa îşi va asculta acum inima, acesta va însemna oare… sfârşitul?
AFTER a fascinat cititorii din toată lumea. Trăieşte şi tu experienţa de pe internet!
Paramount Pictures a cumpărat drepturile de ecranizare a romanului After.
“Anna Todd este cel mai important fenomen literar al generaţiei sale.” – Cosmopolitan
“Am ajuns într-un moment, la fel ca şi cu Amurg, când m-am oprit din tot ce făceam şi m-am concentrat numai pe lectura acestei cărţi… Todd, fetiţo, eşti un geniu!!!” – Once Upon a Twilight

Din seria mai fac parte After Ever Happy și Before

 

by -
16

Seria Velvet Montgomery Annals Quadrilogy

Seria Velvet Montgomery-Jude Deveraux-atingere de catifea

Seria Velvet Montgomery Annals Quadrilogy

1. Judith (1981) /The Velvet Promise-Promisiuni de catifea
2. Highland Velvet (1982)-Iubirea de catifea
3. Velvet Song (1983)-Cantecul de catifea
4. Velvet Angel (1981)-Ingerul de catifea

    Dacă tot avem parfum de levăntică, m-am gândit să aduc şi eu atingerea moale şi seducătoare a catifelei, aşa că, vin cu o colecţie de catifea la propriu-Seria Velvet Montgomery, de Jude Deveraux.

    Jude Deveraux, cu nume real de Jude Gilliam, născută pe 20 septembrie 1947, Fairdale, Kentucky-Statele Unite ale Americii, este una dintre cele mai populare autoare de romane de dragoste, mai ales cele historical romance.
Din 2010, 36 dintre romanele ei au fost pe lista New York Times, cu cele mai bine vândute cărţi.
În 2009, ea a fost una din cei patru autori care au produs opere pentru debutul Vook, companie care produce ,,cărţi video” prin combinarea link-uri, text, video şi de internet într-o singură experienţă.
Multe din cărţile sale recente sunt dotate cu poveşti paranormale.
Familiile Motgomery şi Taggert, deţin monopolul în cărţile sale.

Seria de catifea-FAMILIA MOTGOMERY-iar alături sunt:- The Black Lyon, Fecioara, Tentativă de seducţie, Un cavaler pentru mine, Răpirea, Iubirea eternă, Ducesa, Ispita, Dorinţe, Puterea dragostei, Invitaţia, Prinţesa, A Knight în Shening Armor, Valul înalt, Pentru todeauna, Împreună pentru todeauna, Capcana timpului, Ademenitor ca păcatul.

1. Promisiuni de catifea (The Velvet Promise), de Jude Deveraux

Editura: Miron

Număr pagini: 448promisiuni de catifea

     Moştenitoarea Judith Revendoune este forţată de către tatăl ei să se căsătorească cu Gavin Motgomery. Ea a fost crescută de carte mama ei, pentru o viaţă la mănăstire. După ce, cei doi fraţii ai ei au murit, Judith va asista la ruperea braţului mamei sale, chiar de către tatăl său. Acest om crud o voia căsătorită cu Gavin pentru ai produce moştenitori.
Întreaga Anglie i-a sărbătorit ziua nunţii. Dar Judith şi-a jurat că soţul ei nu va primi de la ea decât ce-i va lua cu forţa. Prima atingere a mâinilor lor în faţă altarului împodobit cu flori, a aprins în ei o pasiune mistuitoare.
Gavin Motgomery a privit adânc în ochii ei aurii şi a fost cuprins de o dorinţa de nestăpânit…Dar inima îi era făgăduită altei femei…
Speranţa pentru căsătoria sa, îi este spulberată chiar în ziua nunţii, când asistă la declararea dragostei soţului ei unei alte femeii.
Alince Valence o femeie frumoasă, dar cu inimă rea, ocupă inima lui Gavin. Acesta, de supărare că Alice s-a logodit cu un conte acceptă căsătoria cu Judith.
Gavin Montgomery a rămas orfan de ambii părinţi de la vârsta de 16 ani, şi a fost obligat să se ocupe de domeniu, dar şi de fraţii mai mici. Când îi se oferă mâna lui Judith împreună cu o avere frumuşică, nu poate refuza.
Judith, o fată educată, inteligentă, se înţelege bine cu fraţii lui Gavin, dar cu el nu. Ce se va întâmpla între cei doi? Va reuşi Judith să o alunge pe Alice din inima lui Gavin? Rămâne de aflat citind această carte cu iz de catifea.

2.Iubire de catifea ( Velvet Love), de Jude Deveraux

Editura: Mironjude deveraux iubire de catifea

Număr pagini: 415

Traducerea Lucia Ostafi Iliescu

    Bronwyn McArran, o scoţiancă mândră, iar Stephen Montgomery este unul dintre englezii pe care-i urăşte.

Cei doi sunt obligaţi de regele Henry să se căsătorească. Întârzierea lui Stephen la nunta sa îi amplifică lui Brownyn ura faţă de englezi.

,,-Te aşteptai să te primesc cu braţele deschise? Am stat îmbrăcată în rochia de mireasă şase ore aşteptându-te să vii. Mi-am văzut toată familia măcelărită de englezi, după ce mi s-a spus că trebuie să mă mărit cu unul din ei. Am fost neglijată, ca şi cum n-aş fi existat. Şi acum nici nu-ţi ceri scuze, ci mă întrebi de ce sînt ostilă.”

    Totuşi, întâlnirea dintre cei doi aduce şi păreri favorabile. Câştigarea duelului dintre Stephen şi Roger, asupra mâinii lui Bronwyn, îi aduce acestuia respectul clanului McArran. Roger un oportunist care visa pământurile McArran, ca şi ale sale, este alungat, iar Stephen este decis să îşi câştige frumoasa soţie. Va reuşi Stephen cel frumos, hotărât şi puternic să câştige inima soţiei sale? Între cei doi soţii au loc o bătălie a voinţelor, fiecare vroia să fie recunoscut ca şi şef al clanului .Cine va câştiga, ce se va alege de relaţia celor doi? Veti afla citind această carte cu iz de catifea.

3.Cântecul de catifea (Velvet Song), de Jude Deveraux

Editura: Mironcantecul de catifea

Număr pagini: 383

    Alyxandria Blackett este fiica unui avocat, o tânăra cu un talent muzical năucitor. Pagnell, un nobil rău şi rapace este atras de vocea ei şi nu numai, şi după ce îi ucide tatăl o acuză că l-a jefuit, că este o vrăjitoare, şi a pus o recompensă pe capul ei -vie sau moartă. Alyx fuge în pădure, adăpostindu-se în tabăra lui Raine Montgomery, un nobil declarat trădător de către regele Henry. Fata şi-a ascuns frumuseţea sub straie bărbăteşti, ca scutier al lui Motgomery.

,,O clipă inima fetei aproape încetă să mai bată. Nu văzuse niciodată un asemenea bărbat frumos şi puternic, din care forţa izvora asemenea sudorii de pe trupul sau. Oamenii spuneau adesea despre Alyx că forţa i-o dădea tocmai vocea ei dumnezeiască, iar ea se întreba acum dacă era cumva asemănătoare puterii acestui bărbat, al cărui trup părea învăluit într-o aura magnifică.”

Cât timp un bărbat ca Raine Montgomery poate să rămână orb la farmecele ,,scutierului ”său?
Deşi este un bărbat plin de toane, Alyx se îndrăgosteşte de Raine.
Raine doreşte să îl găsească pe Roger, cel care le-a răpit pe Mary şi cumnata Bronwyn. Mary va fi violată, Bronwyn va reuşi să scape, dar pericolul pândeşte. Raine este conştient că dacă iese în pădure, regele abia aşteaptă să pună mâna pe el şi averea sa.
În timp ce o vrajbă îndelungată şi sângeroasă s-a dezlănţuit între familiile Montgomery şi Chatwort, în timp ce săbiile se încrucişează în numele onoarei, dragostea unei femei reuşeşte să înflăcăreze pasiuni, să înmoaie inima regelui, şi să înalte un cântec de slavă în inimile tuturor…
Oare dragostea dintre Raine şi Alyx va reuşi să răzbată?
Va las pe voi să descoperiţi această frumoasă poveste cu iz de catifea.

4. Îngerul de catifea (Velevet Angel), de Jude Deveraux

Editura: Mironingerul de catifea 1

Număr Pagini: 317

    A apărut precum un dar de preţ, ca un înger în zdrenţe. El s-a pierdut în privirea ei de smarald, a fost captivat de părul ei mătăsos, de culoarea mierii. Era subjugat de pasiune…
Elizabeth Chatwork este răpită de John, al cărui stăpân era Pagnell Waldenham. Jonh consideră că Miles           Montgomery este exact ce avea nevoie, un bărbat care s-o înveţe cum este să ai stăpân. John i-o duce în dar pe Elizabeth, aproape dezbrăcată, rulată într-un covor.
Roger, fratele lui Elizabeth, a răpit, violat şi a omorât-o pe sora lui Miles. Ce va urma? Miles se va răzbuna pe Beth?
Fata îl ştie de barbar, tată a mai multor copii cu mai multe femei.
Miles îşi propune să îi demonstreze lui Elizabeth că poate fi şi blând, şi să o cucerească.
Elizabeth nu vroia însă să fie cucerită. Urmele războiului sângeros dintre cele două familii, erau încă proaspete.
Elizabeth s-a jurat să se lupte cu frumosul lord, să reziste în faţa privirii lui înflăcărate de dorinţa şi a săruturilor lui pline de tandreţe.
Cum domniţă nu se lasă, Miles profită de slăbiciunea ei pentru copii, şi va cere să îi fie adus fiul sau cel mic, fără doică, astfel ca Elisabeth, e pomeneşte îngrijind de un bebeluş.
Va avea şorţi de izbândă această strategie? Urmează să aflaţi citind această carte cu iz de catifea.

    Sper că v-am încântat cu seria aceasta, ,pe mine una mă relaxează întodeauna, şi mă face să urmăresc întâmplările şi personajele cu sufletul la gură. Va doresc lectură plăcută la –SERIA DE CATIFEA

Seria Hanul Amintirilor de Nora Roberts-parfum de fericire
Inn BoonsBoro Trilogy

    Trecutul întotdeauna ne va fascina, dar atunci când îl întâlnim printre rândurile cărților care le citim simțim cu adevăram că ne transpunem într-o altă lume. Seria Hanul amintirilor este preferata mea, datorită atmosferei, personajelor, legăturii de familie, dar și a superbului han BoonsBoro. Am simțit aroma vremurilor demult apuse și am avut posibilitatea alături de frații Montgomery să îl reinventez pentru a se bucura și alți oameni de parfumul fericirii. Câți dintre voi ați simțit că un anumit loc este destinat să vă aducă zâmbetul pe buze? La BoonsBoro m-am simțit în vacanța perfectă și mi-am dorit ca fiecare personaj să își găsească liniștea. Povestea lui Ryder este ultima din serie, dar cea mai frumoasă. Mă bucur că fiecare cuplu și-a găsit jumătatea, iar fantoma misterioasă s-a simțit după foarte mulți ani … împăcată.

   Doar mergând pe treptele iubirii poți face mici pași spre fericire și vei afla ce se întâmplă până la urmă cu iubirea dincolo de timp. Nu sunt o fană a Norei Roberts, dar seria Hanul Amintirilor are un loc aparte în sufletetul meu.

Treptele iubirii de Nora Robertstreptele-iubirii-de-nora-roberts-seria-hanul-amintirilor

Data apariţiei: Noiembrie 2012
Titlu original: The Next Always
Editura: Litera
Colecţia: Lira Books
Număr pagini: 336

   Vechiul han din Boonsboro, Maryland, a supravieţuit războiului, şi-a schimbat proprietarul de nenumărate ori şi, potrivit zvonurilor, este bântuit de fantome. Acum fraţii Montgomery şi excentrica lor mamă vor să îi redea farmecul de odinioară. Pentru arhitectul familiei, Beckett, munca este refugiul pentru o viaţă personală anostă. Însă un proiect secret începe să îi ocupe tot mai mult gândurile: fata pe care o iubea în adolescenţă s-a întors în Boonsboro.

     Clare Brewster, acum mama a trei copii, a revenit în oraşul natal după ce soţul ei, militar, şi-a pierdut viaţa în Irak. Proprietara a unei librării cochete, situate chiar peste drum de hotel, este prea ocupată ca să aibă timp de aventuri romantice. Însă constată că viaţa îi poate oferi surprize extraordinare, căci băiatul care o adoră discret în liceu s-a transformat într-un bărbat puternic şi capabil, care ar putea să îi arate încă o dată drumul spre fericire.

Paşi spre fericire de Nora Robertspasi-spre-fericire--de-nora-roberts-seria-hanul-amintirilor

Data apariţiei: Mai 2013
Titlu original: The Last Boyfriend
Editura: Litera
Colecţia: Lira Books
Număr pagini: 336

     Owen este organizatorul clanului Montgomery, cel care conduce firma de construcții a familiei cu o mână de fier și după o schemă de programări inflexibilă. Deși frații săi îi iau în derâdere obsesia pentru ordine, hanul BoonsBoro de care se ocupă este pe cale să fie inaugurat conform așteptărilor. Singurul lucru pe care chibzuitul Owen nu l-a prevăzut este relația cu Avery McTavish… Populara pizzerie a lui Avery se află vizavi de han, ceea ce-i permite proprietarei să urmărească pas cu pas spectaculoasa renovare și să înceapă să-l vadă cu alți ochi pe cel mai riguros dintre frații Montgomery. Încă din copilărie, când a fost primul ei prieten, Owen a ocupat mereu un loc aparte în gândurile ei, însă atracția pe care o simte acum pentru el nu este nicidecum inocentă. Pe măsură ce relația lor evoluează și inaugurarea hanului oferă întregului oraș motive de sărbătorire, Owen descoperă că eforturile lui sunt abia la început, căci îi va lua mai mult timp decât ar fi crezut pentru a o convinge pe Avery că alături de cel dintâi prieten poate face primii pași spre fericire.

Iubire peste timp de Nora RobertsIubire peste timp de Nora Roberts-Seria Hanul amintirilor

Data apariției: Iunie 2013
Titlu original: The Perfect Hope
Editura: Litera
Colecția: Lira Books
Nr. pagini: 316 pagini

    Dintre frații Montgomery, Ryder este cel mai greu de înțeles, în aparența lui dură dă impresia că în sufletul lui nu se poate ascunde nici o urmă de blândețe. Morocănos și deloc sociabil, este însă atât de atrăgător, încât nici o femeie nu-i poate rezista. Cu excepția lui Hope Beaumont, directoarea hanului deținut de familia lui. Fost manager al unui hotel din suburbiile Washingtonului, Hope este obișnuită cu o viață trepidantă și strălucitoare, dar în micul Boonsboro și-a găsit mulțumirea în toate privințele… mai puțin în cea a dragostei. Singura ei interacțiune cu sexul opus constă în relația bizară cu Ryder, care întotdeauna pare să-i observe punctele slabe și să profite de ele. Cu toate astea, atracția dintre ei este ușor de observat, o scânteie care s-a aprins cu un sărut nevinovat. În timp ce hanul se dovedește un succes, mulțumită priceperii lui Hope, trecutul revine s-o bântuie prin câteva evenimente stânjenitoare. Vulnerabilitatea ei stârnește emoțiile lui Ryder, făcându-l să-și dea seama că, deși Hope nu e probabil perfectă, ar fi o pereche desăvârșită pentru el.

“Pasiune şi putere de convingere, seducţie şi scandal… "

Seria Hathaways-Lisa Kleypas-poveşti cu parfum de levănţică

 

     Poveşti frumoase de dragoste din alt timp, cu parfum de levănţică ce te relaxează şi te fac să vrei ca la miezul nopţii să iubeşti până în zori, să reîncepi în fiecare seară să fii Beatrix ca mai apoi să îţi doreşti să o descoperi pe Lisa Kleypas.

    Seria Hathawys, o serie cu parfum de iubire, seducţie, secrete, scandal, destin, şi nu în ultimul rând poveşti de o frumuseţe aparte, iar ca bonus veţi descoperi două personaje ce provin din şatra de ţigani. Cum au ajuns sau ce sunt ei/ele mai exact, ce secrete au, citiţi în cărţile ,,La miezul nopţii vei fi a mea” şi ,,Iubeşte-mă în zori”. ,,Iubeşte-mă în fiecare seară” ne aduce şi aici ceva diferit, fiţi cu ochii pe proprietarul de hotel. Nu în ultimul rând celelalte două au şi ele elementele lor distincte-guvernanta şi prin esenţă Beatrix. Şi să nu uităm de personajele feminine: inocente, puternice, isteţe, ieşite din tiparul scorţos, pline de umor şi farmec. Iar personajele masculine: puternice, seducătoare şi intrigante.

1. La miezul nopţii vei fi a mea-Mine Till Midnight (2007)la miezul noptii vei fi a mea

Editura: Miron

An apariţie România: 2012

Număr pagini: 250

Gen: historical romance

    O femeie cu posibilităţi modeste întâlneşte un bărbat din înalta societate, iscusit în arta seducţiei… O moştenire neaşteptată îi ridică familia la rang de aristrocratie.
     Amelia Hathaway descoperă că a avea grijă de surorile ei mai mici şi de rătăcitul ei frate este incomparabil mai uşor decât să navigheze printre meandrele înaltei societăţi.
     Şi mai provocatoare este atracţia pe care o simte pentru Cam Rohan, un bărbat înalt, brunet şi periculos de frumos. Când delicioasa Amelia îi cere ajutorul, Cam are gând să-i ofere doar prietenia lui… dar intenţiile nu se potrivesc cu dorinţa care îi orbeşte pe amândoi. Va putea oare un bărbat care dispreţuieşte tradiţiile să se simtă atras de un aranjament numit căsătorie? Viaţa în înalta societate londoneză este pe cale să devină tot mai fierbinte…

2. Iubeşte-mă în zori-Seduce Me At Sunrise (2008)iubeste-ma in zori

Editura: Miron

An apariţie România: 2012

Număr pagini: 335

Gen: historical romance

     Kev Marripen a tânjit după frumoasa şi educata  Winnifred Hathaway de când familia ei l-a salvat de la moarte, pe când nu era decât un copil. Dar acest ţigan frumos este un bărbat cu origini misterioase şi se teme că bezna trecutului sau ar putea să o distrugă pe delicata  şi luminoasa Win. Aşa că el refuză să se supună tentaţiei… şi în curând Win e despărţită de el de o devastatoare lovitură a sorţii. Apoi Win revine în Anglia… doar pentru a afla că iubitul ei Kev s-a transformat într-un bărbat dur, care-şi va nega iubirea, indiferent de consecinţe. Între timp, un pretendent atractiv şi seducător a pus ochii pe Win. Kev trebuie să acţioneze acum sau niciodată. Dar mai întâi trebuie să se confrunte cu un secret periculos privind destinul sau… altfel, riscă să  o piardă pe singura femeie pe care a iubit-o vreodată.

3. Iubeşte-mă în fiecare seară-Tempt Me at Twilight (2009)iubeste-ma in fiecare seara

Editura: Miron

An apariţie România: 2012

Număr pagini: 383

Gen: historical romance

     Poppy Hathaway îşi iubea foarte mult familia ciudată, dar tînjea după normalitate. Soarta o aruncă în braţele lui Harry Rutledge, proprietar de hotel şi inventator bogat, cu o viaţă ascunsă şi periculoasă. Când Poppy îşi distruge reputaţia din cauza lui, îi acceptă propunerea în căsătorie, doar ca să afle că Harry îi oferea toată dragostea lui, dar n-avea încredere în ea. Harry era dispus să facă orice ca s-o păstreze pe Poppy, dar nu era gata să-şi deschidă sufletul în faţa ei sau a altcuiva. Însă Poppy insistă să-i fie soţie din toate punctele de vedere. În timp ce dragostea şi pasiunea lor se împlinesc, apare şi un duşman de temut. Dacă Harry doreşte s-o păstreze pe Poppy de partea lui, atunci va trebui să cedeze şi să-i destăinuie totul.

4. Pînă dimineaţă căsătoriţi-Married By Morning (2010)Pina dimineata casatoriti

Editura: Miron

An apariţie România: 2012

Număr pagini: 384

Gen: historical romance

    El e tot ce vrea să evite… Timp de doi ani, Catherine Marks a fost guvernata surorilor Hathaway. Totul era plăcut, cu exceptia contelui Leo Hathaway, fratele mai mare al fetelor, un tip arogant şi distant. Cat cu greu şi-ar fi închipuit că certurile lor permanente ascund o puternică atracţie reciprocă, până într-o zi, când unul dintre conflicte se termină cu un sărut neaşteptat. El îi propune să se căsătorească.

     Dar ea nu este ceea ce pare. Comportamentul respectabil al Catherinei ascunde un secret, care ameninţă să o distrugă cu desăvîrşire. Pericolul de care Cat încearcă să scape e gata să-I despartă pentru totdeauna – doar că doi îndrăgostiti hotărîţi pot găsi o cale de a alunga umbrele şi de a se supune dorinţelor lor…

“Pasiune şi putere de convingere, seducţie şi scandal… “

5. Beatrix- Love In The Afternoon (2010)Beatrix

Editura: Miron

An apariţie România: 2012

Număr pagini: 352

Gen: historical romance

 Ca iubitoare de animale şi de natură, Beatrix Hathaway s-a simţit întotdeauna mai bine în mijlocul  naturii decât în saloanele de bal.

   Frumoasă şi cu o gândire liberă, Beatrix nu fusese niciodată cucerită şi nici curtată în mod serios… şi se resemnase la gândul că nu va găsi niciodată iubirea.

   Prietena ei, Prudence Mercer, primeşte o scrisoare de la nobilul Christopher Phelan, aflat pe front şi marcat de grozăviile războiului. Prietena ei o lasă pe ea să răspundă la scrisori, în numele ei.

    În curând corespondenţa dintre Beatrix şi Christopher se transformă în ceva desăvârşit şi profund şi când el se întoarse, e hotărât să o ceară în căsătorie pe femeia de care s-a îndrăgostit. Dar blonda şi cocheta Prudence i se pare o străină lipsită de sensibilitate, spre deosebire de Beatrix, alături de care descoperă bunătatea, devotamentul şi iubirea adevărată.

“Caractere superbe, nuanţate, o chimie ardentă şi inteligenţă extremă…” Booklist

%d bloggers like this: