Cele mai mici proze de Doina Ioanid-recenzie

 Cele mai mici proze, de Doina Ioanid-recenzie

Editura Nemira

Nr. pagini: 84

    Despre autoare

   „Doina Ioanid s-a născut la 24 decembrie 1968, în București. A absolvit Facultatea de Litere  a Universității București în 1995 și cursurile de master( Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a aceleiași universități, în 1998. A publicat poeme în volumul colectiv Ferestre ’98, girat de Mircea Cărtărescu împreună cu alți autori.  A mai participat la alte volume, a debutat individual cu un volum de d poeme în proză Duduca de marțipan, care a primit premiul „Prima verbă”. Poemele sale au fost traduse în franceză, maghiară, turcă, slovenă, bulgară,  croată, germană, neerlandeză, engleză, galeză și polonă.”

 „Plouă. Stăm amândoi într-o cabină telefonică. E din cea veche, dintre cele puține câte au mai rămas. Fără ușă. Eu sunt cu saboții dezlipiți în mână, cu tălpile goale. Ne uităm la stropii mari de ploaie. Nu spunem nimic. Mă uit în geam. Pe gâtul meu, o petunie violet.”

    Acest text nu este un  fragment. Este un text de proză scurtă, unul foarte scurt în care este surprins un moment care nu este ceea ce pare prin ultima propoziție.

   Așa sunt textele autoarei, unele scurte, altele foarte scurte cuprinzând doar ceea ce e nevoie într-un stil unic și diferit față de tot ceea ce am citit eu până acum.

   Acest volum de proze foarte scurte se aseamănă de fapt cu un volum de poezie. Textele sună melodios, cuprinzând gânduri poetice, diferite tablouri în doar câteva rânduri, dar surprinzând esența vizualizării fiecărui text .

   Am sesizat un oarecare definiție a tot ceea ce înconjoară viața, de la lucrurile banale la amintiri sau confortul femeii în viața ei (în papucii ei).

„Poveste din Țara Papucia : o rază de lună trece prin perdea și se oprește pe covor, lângă patul meu, în dreptul papucilor. Love for a distance. Privește înger către casă.„

   Imaginea scurtă a textelor cuprinde povestea simplă a detaliilor nesemnificative a unor lucruri cărora nu le acordăm atenție: frunze, lobodă, geamuri, flori, schimbări migratoare. Tot odată această melodie prozaică este tabloul femeii visătoare trăind în haos, bucurându-se de fiecare moment, lucru, idee.

„Uneori, femeile singure își trag baticul peste nasul lor trist sau peste ochii încercănați. cu vedere slăbită, alteori își plimbă câinii pe lângă lăzi cu marmeladă, într-un port numai al lor, unde-și spun poveștile fără cap și fără coadă, așteptând să ajungă altundeva, într-un alt port, cu alte povești. Ce fel de povești nu știu prea bine. Și tot ceea ce li se întâmplă sunt niște virgule, niște virgule nesfârșite. Și, desigur, mâine va fi mai bine.”

   Mintea femeii este greu de înțeles (persoanele de faţă se exclud, desigur☺), dar această mică cărticică cuprinde, bucătării, locuri, frânturi de existență atât de feminină cuprinsă în doar o picătură de esență. Genul acela de furnică care duce-n spate un munte de data asta, nu un grăunte jumătate.

   Dacă îți place scriitura ciudată, simplă, unică la care adăugăm și puțină feminitate atunci merită să citești această carte, o lectură numai buna pentru cafeaua de dimineață.

 Cartea Cele mai mici proze de Doina Ioanid a fost oferită pentru recenzie de către Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti