Cele treisprezece motive de Jay Asher-recenzie

„Nici pentru aceia dintre noi care apărem pe casete lucrurile nu mai pot fi ca în trecut. Nu putem să nu găsim un pachet pe treptele casei. Sau în cutia poștală. Din momentul ăla, suntem alți oameni.”

Titlul original: Thirteen Reasons Why

Editura Leda Edge

Grupul Editorial Corint

Corint Books
Anul apariției: 2017

Traducere din limba engleză și note de: Mariana Piroteală
Număr pagini: 315
Gen: Dramă psihologică, Young Adult
Cotație Goodreads: 4,03

Nota mea: 5 steluțe din 5

S.O.S. SINDROMUL CĂRȚII PLĂCUTE!

    De fiecare dată când îmi place mult o carte, îmi este greu să scriu despre ea. Asta numesc eu  „sindromul cărții plăcute”, de care sufăr și cu „Cele treisprezece motive”. Nu, nu căutați termenul pe nicăieri, prin dicționare sau cărți de specialitate, l-am inventat eu.

   De două zile am terminat cartea și am făcut orice altceva pentru a amâna recenzia. Am văzut serialul regizat după roman, am citit pe net despre carte și autor (și am mai găsit o carte scrisă de el pe care vreau neapărat s-o citesc), am răsfoit-o încă o dată…

    Dar momentul confruntării nu mai poate fi amânat. Gata! A venit vremea să aștern pe hârtie (de fapt în fila de Word) impresiile mele despre carte.

   Sinceră să fiu, când am început să citesc „Cele treisprezece motive”, m-am așteptat la un thriller sau un horror. Primele pagini nu m-au convins prea tare, chiar mi s-a părut că nu rezonez cu subiectul: un roman despre adolescenți, liceu, crize tipice vârstei, dramatizări. Inițial, l-am considerat un roman „prea de puști” și îmi părea rău că nu l-au tradus la noi mai devreme, pe când eram adolescentă. Credeam că dacă l-aș fi citit la acea vârstă, l-aș fi savurat mai bine, cu atât mai mult cu cât originalul a apărut în 2007, când mă aflam la apogeul acelei vârste.

    Păcat că romanul a ajuns atât de popular abia după 10 ani, când cei de la Netflix au scos un serial pornind de la el, dar acesta este alt subiect, ajungem și acolo.

   Spre final, la o privire de ansamblu, am constatat că acest roman nu este doar pentru adolescenți: este pentru toată lumea. De ce? Pentru că tratează probleme foarte serioase la ora actuală: suicidul printre adolescenți, fenomenul denumit „bullying” și gravitatea acestuia, mergând până la agresiune sexuală, relația părinte-copil, lipsa de comunicare din zilele noastre, când suntem mânați de viteză…

   Citind până la final, am constatat că este un roman foarte bun din mai multe puncte de vedere: bine documentat, fluid scris și multe altele, pe care le veți descoperi singuri. Este un roman pe care oricine ar trebui să-l citească, mai ales părinții și profesorii.

    Totul începe atunci când Clay Jensen, un adolescent de 17 ani, primește un pachet conținând mai multe casete audio. Casete audio? Cine mai folosește în ziua de azi casete audio? Când reușește să găsească un casetofon pentru a le asculta, identitatea expeditorului iese la iveală: Hannah Baker, o colegă de liceu care s-a sinucis de curând. Casetele conțin indicația de a fi trimise mai departe după ce sunt ascultate, la următoarea persoană de pe listă.

„„Lista”. Parcă ar fi un club secret, unul exclusivist. Și, din cine știe ce motiv, sunt și eu membru.”

     Clay este nedumerit, se întreabă ce anume a făcut pentru a o supăra pe Hannah. Cu ce a deranjat-o, cum ar fi putut s-o împingă la sinucidere. Deși este curios, dorind să asculte până la capăt, apar momente când este gata să renunțe. „De ce ascult eu chestia asta? De ce mă supun la așa ceva? De ce nu scot caseta din casetofon și arunc toată cutia la gunoi?”.

    Însă lucrurile nu sunt atât de simple. Hannah lasă clar să se înțeleagă faptul că nu poți să întrerupi șirul pur și simplu. De ce? Rămâne să aflați, unul dintre motive fiind o copie a casetelor păstrată la loc sigur.

   Mărturisesc că în acest punct al lecturii, am crezut că este vorba de ceva asemănător cu „The Ring”. Cine nu-și amintește de horror-ul în care primeai o casetă video și un apel telefonic, care te anunța că dacă în 7 zile n-o trimiți mai departe, mori? „Ce clișeu!” – gândeam eu. Mă așteptam să fie cu toții căsăpiți sau bântuiți.

   Dar nu. Nimic din toate aceste bănuieli nu s-a adeverit. Nu este horror, thriller, nimeni nu bântuie pe nimeni, decât în sens metaforic. Este un roman profund psihologic, în care sunt atinse teme din ce în ce mai frecvente în ziua de azi: sinuciderea în rândul adolescenților – auziți la știri că din ce în ce mai mulți adolescenți se sinucid? -, bullying-ul – fenomen întâlnit și în anii trecuți, prezent în fiecare școală, dar care în ultimul timp, cu explozia tehnologică și pregnanța rețelelor de socializare, a luat o amploare foarte mare -, lipsa comunicării, aflată paradoxal într-o relație de cauzalitate tocmai cu această dezvoltate tehnologică…

    Pe casete este povestea lui Hannah, o adolescentă ca oricare alta din SUA. 7 casete a câte două fețe, ultima cu o singură față. Fiecare față conține experiența lui Hannah cu câte o persoană din liceu. Oameni care au rănit-o și dezamăgit-o, pe care la un moment dat i-a crezut prieteni și care i-au trădat încrederea. Oameni care au hărțuit-o și au răspândit zvonuri despre ea, au agresat-o în mai multe moduri, distrugându-i încet, dar sigur, orice brumă de încredere și siguranță.

    Recunosc că la început, am crezut că este vorba despre o adolescentă hipersensibilă, care dramatizează și face din țânțar armăsar. Ei bine, m-am convins că lucrurile nu stau așa.

„Unii dintre noi vor fi prea supărați pe Hannah pentru că s-a sinucis și dă vina pe toată lumea.”[/quote_box_center]

   Eu, una, nu. Sau cel puțin nu numai pe ea. Mai supărată sunt pe colegii ei, pe un anumit tipar de adolescent, care se ia după turmă, dă crezare zvonurilor și contribuie la fenomenul numit „bullying” pentru că „așa fac toți”; pe profesorii care au ignorat semnalele ce „țipau”, pe părinții prea ocupați de afacerea lor pentru a-și observa fiica.

   Hannah este sensibilă, de acord, dar ceea ce i se întâmpla nu era normal. Bullying-ul nu trebuie să fie privit ca un lucru normal.

   Acțiunea este una intensă și compactă, Clay ascultând toate casetele într-o singură noapte. Așa află cum s-a întâmplat, de fapt, totul. Află lucruri de condamnat făcute de colegii lui, pe care crede că îi cunoștea.

[quote_box_center]„Cu fiecare față a fiecărei casete, o mai veche amintire îmi este răscolită. O reputație îmi este mânjită, înfățișându-mi un om pe care nu-l recunosc.”

   Fiecare a contribuit cu ceva la sinuciderea lui Hannah. Ceva mic, insignifiant (sau considerat insignifiant), care adunat cu multe alte lucruri aparent mici și insignifiante au condus la o avalanșă. Efectul bulgărelui de zăpadă sau cum nicio acțiune nu este lipsită de consecințe, mai mult sau mai puțin grave.

„Când te amesteci într-un aspect al vieții cuiva, de fapt te amesteci în toată viața acelui om.

Totul… afectează totul.”

   Mi-a plăcut romanul pentru mesajul conținut, pentru semnalul de alarmă deghizat, dar observat cu ușurință de cei care vor să-l vadă; pentru critica la adresa sistemului de învățământ.

   Povestea de pe casetă se îmbină cu prezentul, cu trăirile lui Clay la fiecare dezvăluire, gravitatea faptelor crescând gradual în intensitate. Casetele sunt însoțite de o hartă pe care sunt marcate locurile legate de acele întâmplări. Clay petrece o noapte albă ascultând casetele și urmând fiecare punct de pe acea hartă. Astfel, experiența este mai vie și mai intensă.

   La gradul de autenticitate contribuie și ilustrațiile de pe pagini, și anume, semnele „Play”, „Stop”, „Pause” corespunzând butoanelor casetofonului, respectiv, walkman-ului, aparate pe care nu știu câți adolescenți de astăzi le-au prins.

   Cartea are o viziune cinematografică și așa cum am menționat la începutul recenziei, cei de la Netflix au realizat un serial după ea. Nu pot spune că mi-a displăcut serialul sau că ar fi prost realizat, dar chiar nu înțeleg de ce nu s-au oprit la un simplu film. Inițial, ecranizarea a fost concepută pentru film, cu Selena Gómez în rolul lui Hannah. Mă bucur că nu a interpretat-o ea, însă mi s-ar fi părut mult mai potrivit un film. Serialul a tărăgănat toată acțiunea, a „lălăit-o”, cum s-ar spune popular, a băgat multe aspecte extra și ceea ce nu mi-a plăcut deloc, a modificat personalitatea unora. De obicei, suntem frustrați pentru că filmul este mult mai concis decât cartea, ne supărăm pentru că s-au scos părți importante. În acest caz e invers. Cartea este mult mai concisă, intensă, compactă, în schimb, serialul a fost „umplut cu de toate” pentru a trage de acțiune, împingând lucrurile mult prea departe. Ca o observație personală și complet subiectivă, până și modul în care Clay preferă cafeaua l-au schimbat.

    Încă o dată, nu pot spune că este un serial prost; tratează, la rândul lui, aceleași teme, cu accent pregnant pe bullying și mai puțin pe viața interioară a lui Hannah, prezentând pe larg contextul și ajutându-ne să înțelegem comportamentul adolescenților, izvorât din anumite probleme: nimic nu se întâmplă pur și simplu, ci are o cauză. Și iar ne întoarcem la efectul bulgărelui de zăpadă.

   O carte pentru toți aceia cărora le pasă și care n-au uitat cum e să fii adolescent.

    Citate:

„E greu să fii dezamăgit când se adeverește ceva la care te-ai așteptat.”

„Uneori ne încearcă gânduri pe care nici măcar noi nu le înțelegem. Gânduri care nici măcar nu sunt adevărate, nu asta simțim de fapt, dar ne trec oricum prin cap pentru că sunt interesante.”

„Dacă ați putea auzi gândurile altora, ați auzi lucruri adevărate și, în același timp, lucruri complet aleatorii. Și nu ați face deosebirea între ele. V-ar scoate din minți. Ce e adevăr? Ce e minciună? Un milion de idei, dar ce semnificație au?”

„Dacă auzi un cântec care te face să plângi, dar nu mai vrei să plângi, nu-l mai asculți.

Dar nu poți fugi de tine însuți. Nu poți decide să nu te mai vezi pe tine. Și nu poți decide să-ți oprești gălăgia din cap.”

„Poate dacă aș uita din când în când, am fi cu toții un pic mai fericiți.”

„Am mers împreună pe străzile alea, Hannah. Pe rute diferite, dar în același timp. În aceeași noapte. Am bătut străzile ca să fugim. Eu de tine, iar tu de petrecere. Nu numai de petrecere, ci și de tine însăți.”

    Despre autor:

   Jay Asher este un autor contemporan american cunoscut pentru genul Young Adult. A mai scris „Viitorul nostru”(în colaborare cu Carolyn Mackler) și „Lumina iubirii”.

    „Cele treisprezece motive”, romanul s/a tradus în 32 de limbi, a câștigat California Book Award și a fost distins cu mai multe nominalizări și recomandări literare.

 Cartea Cele treisprezece motive de Jay Asher a fost oferită de Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti