Central Park de Guillaume Musso
Titlu original: Central Park
Traducerea: Liliana Urian
Editura: ALLFA
Anul apariţiei: aprilie 2016
Număr pagini: 360
Gen: Thriller
Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” prezintă un thriller irezistibil cu două personaje memorabile puse în situații incredibile.
Alice și Gabriel n-au nicio amintire din noaptea care tocmai s-a încheiat. Cu toate acestea, n-o vor putea uita curând… Alice este o blondă zveltă de vreo treizeci de ani, căpitan de poliție în Brigada Criminalistică din Paris. Gabriel este un pianist de jazz american. Cei doi se trezesc la 8 dimineața pe o bancă din Central Park, New York, legați cu cătușe unul de altul. Nu se cunosc și nici nu își amintesc să se fi întâlnit vreodată. Mai mult decât atât, cu o noapte înainte, Alice a ieșit să petreacă împreună cu trei colege pe Champs-Elysées, iar Gabriel a cântat cu un saxofonist la Brown Sugar, un club de jazz din Dublin. Acum realizează că au rămas fără acte, fără bani și fără telefoane mobile. Iar dacă nu aveau deja suficiente motive să se alarmeze, Alice are cămașa pătată de sânge și din arma ei lipsește un glonț. La frică se adaugă disperarea. În mod evident, ceva grav se petrecuse în noaptea aceea și nu au altă soluție decât să afle ce s-a întâmplat. Adevărul pe care îl vor descoperi le va schimba viețile pentru totdeauna.
„Un autor care nu face compromisuri, inteligent ca o vulpe, Guillaume Musso rămâne cel mai uluitor romancier francez contemporan.” – Le Parisien
„Guillaume Musso își reconfirmă extraordinarul talent de povestitor.” – TV Mag/Le Figaro
„Guillaume Musso reușește să ne surprindă încă o dată… Aventura care durează mai puțin de 24 de ore implică o serie de flashback-uri și un final total neașteptat.” – France Info
„Imprevizibil și tulburător, un thriller psihologic cu un deznodământ incredibil, care te ține cu sufletul la gură până la final.” – Métro
Acum câteva minute am terminat de citit “Central Park” și încă sunt șocată de modul în care autorul m-a dus de nas. I-am citit toate cărțile publicate la noi, așa că știam cât de surprinzătoare sunt poveștile sale, cât de imprevizibil poate fi un final marca Musso. Dar abia acum mi-am dat seama de caracterul înșelător și efemer al aparenței, de modul cum acest genial scriitor forțează limitele, creând situații aproape imposibile.
Pe parcursul lecturii aveam impresia că am intrat într-un păienjeniș al minciunii. Nu mai știam cine spune adevărul, care este adevărata identitate a personajelor. Eram convinsă că Alice este înconjurată de oameni care o manipulează și o pun în pericol. Mintea mea genera tot felul de scenarii. Încercam să pun la loc toate bucățile de puzzle, dar ce am aflat în ultimele 50 de pagini, m-a năucit! Am primit lovitura de grație!
Marea majoritate a romanelor lui Musso sunt povești de dragoste pigmentate cu elemente thriller, dar de această dată aveți ocazia să descoperiți un thriller psihologic de excepție. Ați fost uimiți când ați aflat adevărul de la finalul cărții “Fata de hârtie”? Credeți-mă că nu-i nimic pe lângă ce se întâmplă cu adevărat în “Central Park”. Va fi un șoc și pentru voi! Și știți ce mă face să zâmbesc în momentul de față? Încercând să vă povestesc puțin din acțiunea cărții, voi fi nevoită să vă induc în eroare fără să vreau. Nimic nu este ce pare a fi!
Povestea este spusă din perspectiva lui Alice Schafer (38 ani), căpitan de poliție în Brigada Criminalistică din Paris. Viața ei este un adevărat dezastru, ajungând la un moment dat să se gândească că ar fi mai bine să se sinucidă. Având în vedere că acțiunea romanului se desfășoară pe două planuri, capitolele alternând între prezent și trecut, am avut posibilitatea să asist la toate momentele încărcate de dramatism prin care a fost nevoită să treacă.
Acum nu vă gândiți că ”Central Park” este o dramă și că o să aveți multe motive să lăcrimați. Talentul lui Musso constă și în faptul că știe să ne treacă ușor de la tristețe la veselie, de la plâns la râs. Evenimentele din prezent (care se desfășoară pe parcursul unei singure zile) sunt hilare, dialogul spumos dintre protagoniști a reușit să mă facă să râd de multe ori. Dar capitolele din trecut mi-au atins o coardă sensibilă și m-am trezit plângând.
Nu pot să trec la acțiunea propriu-zisă a cărții până nu vă spun câte ceva despre trecutul lui Alice (citind cartea o să înțelegeți de ce am procedat așa). Anumite evenimente din prezent o fac să rememoreze trecutul, să-și amintească cum și-a cunoscut soțul (decedat între timp). Întâlnirea lor mi-a adus un zâmbet pe chip.
În urmă cu trei ani, Alice suferea de o nenorocită infecție urinară, așa că și-a făcut programare la un cabinet ginecologic, iar aici se trezește în fața unui doctor frumos precum un Adonis. Enervată că el nu vrea să-i dea un antibiotic, fără a-i face mai întâi niște teste, își scrie singură rețeta. Mult tupeu pe ea, nu? La o lună după acest eveniment, ea se vede nevoită să meargă la o petrecere în familie, de Crăciun. Dar cum să se ducă fără partener? Ce credeți că face ea? Se duce acasă la doctor, îi bate în ușă și îi spune că este acuzat de fals și uz de fals și este plasat la arest preventiv. Dar în loc să-l ducă la secția de poliție, Alice a nostră îi spune: ”o să petrecem Crăciunul la mama mea. O să fi foarte bine primit, o să vezi.” Așa mai zic și eu mod de a face rost de un partener! Cinci luni mai târziu erau căsătoriți.
Însă în scurt timp se produce dezastru! Fiind însărcinată în șapte luni și jumătate, este nevoită să intre în concediu de maternitate și astfel renunță la ancheta în curs de desfășurare: strangularea a patru femei. Dar vanitatea sau inconștienţa, o face să lucreze la caz în mod independent și inevitabilul se produce: este atacată cu un cuțit de către asasin. Bebelușul îi este omorât, iar în urma unui accident de circulație survenit în aceeași noapte, Paul, soțul ei moare (se îndrepta spre ea, la spital).
Capitolele acestea din trecut pur și simplu m-au răvășit. Reciteam de mai multe ori aceleași fraze: “Paul șterge cu mâneca lacrimile care îi curg pe obraji…Alice, bebeluşul…Furia și durerea se amestecă. Plânge ca un copil.”
“Există momente în viață când o ușă se deschide și ești inundat de lumină. Clipe rare când ceva se descătușează în tine. Plutești în imponderabilitate, gonești pe o autostradă fără radar. Alegerile devin limpezi, răspunsurile înlocuiesc întrebările, frica cedează locul iubirii.
Trebuie să trăiești aceste momente. Căci rareori durează.”
La doi ani după aceste tragice evenimente, Alice își petrece seara pe Champs-Elysée, alături de câteva colege. După ce au luat la rând barurile, pe la miezul nopții cele patru prietene se despart. Însă a doua zi dimineață, Alice se trezește pe o bancă într-o pădure, încătușată de un bărbat necunoscut. Bănuie că este pe undeva în apropierea Parisului și degeaba încearcă să-și amintească cum a ajuns acolo.
Se scotocește prin buzunare, căutând cheia de la cătușe, dar, în schimb, găsește un revolver ascuns în buzunarul interior al gecii. Verifică încărcătorul și constată că lipsește un glonț. Mânuind pistoletul, își dă seamă că are patul pătat de sânge uscat. Își desface complet geaca și constată că sângele îi murdărise și cămașa. De asemenea, observă că în palmă are o inscripție: 2125558900. Ce însemnau acele cifre? Ea le notase? Nu-și amintește nimic!
Dar cine este necunoscutul de care este încătușată? Se pare că este Gabriel Keyne, un pianist de jazz american și cu o seară în urmă cântase într-un club din Dublin. Nici el nu-și amintește cum a ajuns în acel loc. Tot antebrațul îi este străpuns cu un cutter, iar tăieturile semănau cu o serie de cifre: 141197.
În scurt timp, ei își dau seama că nu se aflau nici în apropiere de Paris sau Dublin, ci la New York, în Central Park. Întrebările îi copleșesc. Cum au ajuns într-o situație atât de stranie? Al cui este sângele de pe cămașa lui Alice? Și de ce lipsește un glonț din pistolul ei? Ce semnificație au acele cifre? Și cum de au ajuns în America fără acte? Să se ducă la poliție sau să afle singuri ce li s-a întâmplat?
“- În orice caz, trebuie să ne prezentăm în fața autorităților, zise Gabriel continuând să înainteze.
-Așa, aruncă-te în gura lupului!
-Ascultă vocea rațiunii, scumpo…
-Dacă-mi mai zici o dată așa, te sugrum cu cătușele! O să te strâng de gât până-ți dai duhul. Mort, nu mai spui atâtea tâmpenii, ai să vezi.”
Neavând acte sau bani la ei, se gândesc să fure telefonul mobil al unui puștan și se trezesc alergați de păgubit, de prietenii acestuia, dar și de trecători. Reușesc să scape de urmăritori și de cătușe și fură o mașină frecând cablurile de aprindere. Însă pe urmele lor se află și poliția.
Primul gând ai lui Alice este să își sune prietenul cel mai bun, Seymour Lombart, adjunctul echipei de anchetă pe care ea o conduce și să-i ceară să facă niște cercetări. În primul rând, să recupereze înregistrările camerelor de supraveghere din locul unde știa că își parcase mașina cu o seară în urmă, să facă inventarul tuturor avioanelor care decolaseră din Paris după miezul nopții în direcția Statele Unite, și nu în ultimul rând, să-l verifice pe Gabriel Keyne.
În momentul în care Alice a vrut să-și bage în buzunar banii luați de pe ceasul vândut unui chinez, dă peste un cartonaș dreptunghiular-cotorul unui tichet de depunere, așa cum se dau la vestiarele marilor restaurant sau la depozitele de bagaje ale hotelurilor. Pe el era inscripționat numărul 127. În filigran, cele două litere G și H întretăiate formau logoul de la Greenwich Hotel. Un indiciu care s-ar putea dovedi prețios! Ajung la hotel, iar Alice se decide să intre doar ea și să întrebe de un eventual bagaj lăsat în cutia 127. Stupoare! Aici li se predă o servietă-diplomat. Dar când să iasă cu ea pe ușă, se declanșează o alarmă, iar o descărcare electrică o fulgeră pe Alice. Să fi fost vorba de o servietă-capcană? De ce are un dispozitiv electric? Cum și cine îl declanșase? Ce se află în servietă? De ce ea și Gabriel nu reușesc să-și amintească nimic din ce se întâmplase cu o noapte în urmă? Cum ajunsese pistolul la Alice? Cine le scrisese în palmă sau antebraț acele cifre? Reușește Seymour să vadă ceva pe înregistrările camerelor de supraveghere? Cine este de fapt Gabriel? Ce legătură există între evenimentele tragice din urmă cu doi ani și ce se întâmplă acum? De ce are Alice un implant sub piele ce seamănă cu un stimulator cardiac-pacemaker miniatural? De ce este un stimulator fără baterie, fără sondă și care nu stimulează niciun organ?
Ceea ce va descoperi Alice îi va da viața peste cap pentru totdeauna!
“Central Park” este un roman ingenios, plin de suspans și captivante răsturnări de situație. Citiți cartea și veți avea parte de o aventură bulversantă!
Nota 10 +
Cartea Central Park de Guillaume Musso este oferită pentru recenzie de Editura ALL. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura ALL. Activitatea editurii şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de Facebook.
Autor: Alina
Surse foto: pinterest.com
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
27 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Felicitări, Alina locco_smiley_10 De trecut pe listă!
Multumesc! Neaparat sa o citesti! Este fabuloasa!
M-ai făcut atât de curioasă!!! Felicitări, ispită mică ce ești! 😛
Multumesc Laura! Deci bifez ca te-am ispitit ..din nou ! 😛
Deci clar ma ispitesti si tu! Bine macar ca ieri mi-a ajuns cartea! Acum nu mai trebuie decat sa o iau la citit. Stiu sigur ca autorul imi va rezerva ceva surprize, asa cum a facut-o si pana acum!
Felicitari, draga mea! Super faina recenzia!
Multumesc mult! Musso m-a naucit si de aceasta data.
Frumoasa recenzia Alina 🙂 . Bravo. Eu nu am citit nimic de acest autor dar cartea aceasta va fi prima de el. Am luat-o deja si dupa ce termin ce citesc acum, Central Park va fi urmatoarea.
De abia astept pentru ca numai lucruri bune am auzit 🙂
Multumesc ! Iti recomand cu drag acest minunat autor. Cele mai frumoase carti scrise de el mi se par a fi „Maine”, „Fata de hartie”, „Central Park”
wow,vreau si eu cartea!super recenzie,felicitari Alina locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10
Nicol, ti-o recomand cu drag! Merita! O sa-ti placa mult! locco_smiley_46
Alina cum faci cum nu faci dar ma tentezi la fiecare prezentare. Deși nu e genul meu de carte . Felicitari
Ma bucur ca ti-a placut recenzia! Multumesc mult!
Ai reusit sa ma faci curioasa! Sper sa citesc cartea cat mai curand. Felicitari! :*
Musai sa o citesti. Altfel..te barai la cap! Multumesc! :*
Imediat ce fac rost de bani mi-o iau si eu. 🙂
Ma bucur!
mersi alina!am cartea si va urma!mi-a placut prezentarea ta si mi-au placut si celelalte carti ale lui musso. locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10
Ma bucur ca ti-a placut, Arci!
Super prezentarea. Cartea e de neratat sa inteleg.
O trec pe lista. Imi place stilul lui Guillaume Musso.
Multumesc mult Daniela! Musso este inegalabil!
Alina mia placut mult recenzia ta!!Chiar esti o ispita locco_smiley_10
Mena, iti multumesc din suflet!
Felicitari, Alina ! Ador prezentarile tale ! Cartea o trec pe lista !
Multumesc mult Iliuta!
Desi mi-am cumparat cartea nu o pot citi pentru ca a descoperit-o soltul meu 🙂
Asa ca, mai intai trebuie sa o citeasca el si apoi eu; cand o voi citi insa am sa revin cu impresii 🙂
Am citit cartea 🙂
Ce sa spun Alina decat ca este minunata. Musso mi se pare genial. A stiut sa ma intoarca pe toate fetele. Normal ca am cazut si eu in plasa (ca multi alti cititori) si mi-am spus: gata, stiu cine, ce si cum . Tio-ai gasit 😉
Ajungeam mereu sa spun: pu bune????
Consider ca finalul este cel mai tare (sa nu fiu inteleasa gresit, cartea este minunata, povestea bine scrisa cap-coada) pentru ca m-a lasat „masca” . Orice mi-as fi imaginat dar la asa ceva nu ma gandeam: memoria ei ii juca feste, adica boala.
Ultimele randuri exprimate de Gabriel mi-au placut pentru ca exprimau viitorul lor impreuna. Dar sincer, mi-am pus si intrebarea daca finalul este clar sau ne lasa pe noi sa interpretam 🙂
trebuie sa o citesc si eu pentru ca recenzia ta mi-a trezit un mare interes. Felicitari