Chemarea ingerului-de Guillaume Musso-Editura Allfa

Chemarea ingerului-de Guillaume Musso-Editura Allfa

by -
9

Chemarea îngerului de Guillaume Mussochemarea-ingerului-editia-2013

Titlul original: L’appel de l’ange
Editura Allfa
Strada Ficțiunii – Bestseller
Traducere din limba franceză: Liliana Urian
Număr pagini: 323

Cărţi scrise de Guillaume Musso

Guillaume Musso, născut pe dată de 6 iunie 1974 la Antibes (Alpes – Maritimes), este unul dintre cei mai populari scriitori francezi contemporani. Se prezintă simplu: „Guillaume Musso, născut la Antibes, romancier.“ Încă de la vârsta de zece ani a fost sigur că va scrie romane. Mama lui, bibliotecară, i-a trezit gustul pentru literatură, hrănindu-l cu „Proust la biberon“. La nouăsprezece ani, Musso a plecat în Statele Unite ale Americii, unde s-a îndrăgostit de New York. S-a întors în Franţa plin de idei pentru romanele sale, care ne cuceresc de fiecare dată. “Chemarea îngerului“ este unul din cele mai frumoase romane ale sale, iar faptul că autorul e îndrăgostit de New York se vede cu prisosinţă în această carte.

Chemarea îngerului nu este un roman de dragoste, nu este thriller-suspans, nu este un roman polițist, ci este toate acestea la un loc și mai mult de atât! Este o carte care mi-a răsplătit toate așteptările, reușind să mă surprindă în același timp.
”O poveste care te face să visezi cu ochii deschiși. Guillaume Musso este un autor care-și cunoaște foarte bine cititorii.” (Paris Match)
Imposibil să nu te prindă: Chemarea îngerului este fără îndoială unul dintre cele mai bune romane ale lui Musso.” (Terra Femina)

Am început să citesc această carte ”înarmată” cu descrierea de pe copertă – New York, aeroportul Kennedy. În sala de așteptare aglomerată, un barbat și o femeie se ciocnesc, își cer scuze, apoi fiecare își vede de drumul lui. Madeline și Jonathan nu se mai întâlniseră niciodată și n-ar fi trebuit să se revadă. Dar, ajunși la destinațiile lor, descoperă că au încurcat telefoanele mobile. Când își dau seama de greșeală, sunt despărțiți de zece mii de kilometri: ea are o florărie la Paris, el se ocupă de un mic restaurant la San Francisco.
M-am așteptat la o comedie romantică amuzantă și relaxantă, iar prima parte chiar așa a fost (mi-a plăcut foarte mult spumosul schimb de replici și, ulterior, de mailuri, între cei doi). Pe măsură ce citeam însă, cartea a început să prindă un alt ritm, astfel încât m-am trezit prinsă într-un vârtej amețitor, din care nu am ieșit până la final. Dacă prima parte a cărţii am savurat-o pur și simplu și mi-a încântat toate simțurile, partea a doua am citit-o pe nerăsuflate, devorând pagină după pagină. Musso este, într-adevăr, un maestru al suspansului și al răsturnărilor de situații!
În prologul cărții, m-a amuzat un fragment despre telefonul mobil, deoarece cred că multe dintre noi ne recunoaștem în cele scrise (ceea ce nu știu daca este chiar un lucru bun): ”Așa ai devenit dependentă. Ca grefat pe propriul tău corp, mobilul e de-acum înainte o prelungire a ta, care te însoțește chiar și în baie sau la toaletă. Indiferent unde ești, rareori lași să treacă mai mult de o jumătate de oră fără să te uiți la ecran, așteptând cu nerăbdare un apel restant, un mesaj intim sau amical.

Mi-au plăcut foarte mult citatele de la începutul fiecărui capitol, sunt foarte inspirate și bine alese.
Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o buna zi, se vor întâlni.” Astfel începe primul capitol, în care drumurile lui Jonathan și Madeline s-au intersectat întâmplător pe aeroportul Kennedy, și printr-o ciudată întâmplare, își încurcă telefoanele mobile. Acela a fost momentul – deși nici unul nu o știa – în care viața fiecăruia dintre ei a intrat pe un alt făgaș. Peste un timp, privind în urmă la întâlnirea lor, Madeline a avut această revelație.
Nimic nu s-ar fi întâmplat fără acea ciocnire din aeroport. Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă nu și-ar fi schimbat telefoanele din neatenție. Dacă ea ar fi intrat în acea cafenea cu treizeci de secunde mai devreme sau cu treizeci de secunde mai târziu, nu s-ar fi întâlnit niciodată. Așa le era scris. O stranie lovitură a destinului, care alesese să-I apropie intr-un moment decisiv. Chemarea îngerului, cum zicea bunica ei…” Frumoasă semnificație a titlului!

Povestea se derulează pe parcursul a câtorva zile, în ajunul Crăciunului.
Cartea e scrisă la persoana a treia – cu excepția amintirilor personale ale lui Jonathan și ale lui Claire, care ne sunt transmise la persoana întâi – fiind structurată în trei părți, sugestiv denumite. În prima parte, Șoarecele și pisica, are loc providențiala întâlnire a eroilor noștri. A doua parte, Cazul Alice Dixon, ne relevă firul misterios care le unea destinele. A treia parte, Unul pentru altul, este exact ceea ce ne arată titlul.
Acțiunea cărții ne poartă la New York, la Paris, la Londra sau San Francisco, fiecare din destinații fiind foarte bine redată în carte, transpunându-ne prin felul în care e descrisă, chiar în locul respectiv.
Îmi place cum sunt construite personajele cărții, puternice, bine conturate, dar și imprevizibile.
Jonathan era un bărbat de aproape patruzeci de ani, divorțat, tatăl unui băiețel pe care îl iubea foarte mult. Se ocupa de un mic restaurant în San Francisco.
Madeline era o femeie atrăgătoare, trecută de treizeci de ani, logodită, și avea o florărie în Paris.
Pe parcursul cărții facem cunoștinșă și cu alte personaje interesante, între care Marcus, cumnatul ”dus cu pluta” al lui Jonathan, sau Danny, care m-a intrigat foarte mult și a cărui poveste o veți afla de asemenea! Îl cunoaștem și pe Boris, un simpatic papagal vorbitor!

Așadar, Jonathan ia avionul spre San Francisco, iar Madeline spre Paris, fiecare cu telefonul celuilalt, lucru pe care îl observă abia după ce ajung la destinație. Tentația de a controbăi în telefonul ”tâmpitei de pe JFK” / ”nebunului din aeroport” e irezistibilă.
Jonathan află lucruri surprinzătoare despre tânara femeie. Constată că au aceleași gusturi în materie de muzică și filme, dar descoperă și o față ascunsă a acesteia, care îl intrigă foarte tare.
La rândul ei, Madeline își dă seama cu stupoare ca Jonathan Lempereor este unul și același cu cel mai faimos Chef, proprietarul unui vestit lanț de restaurante, dar a cărui decădere ținuse prima pagină a ziarelor zile in șir. Jonathan a pierdut tot ce avea și la ce ținea: a aflat că soția sa, Francesca, pe care o adora, îl înșela cu cel mai bun prieten, a dat faliment și și-a pierdut tatăl (de care însă nu era foarte apropiat), toate acestea în decurs de o săptămână!!
Intrigați de cele aflate, nici unul nu rezistă impulsului aproape obsesiv de a descoperi cât mai mult despre celălalt.
Astfel, Jonathan descoperă în telefon un fișier foarte bine protejat, cu dosarele cazului de dispariție al unei persoane și realizează cu uimire că Claire, cocheta și pedanta florăreasă fusese o foarte încrâncenată polițistă care, în urma eșecului rezolvării acestui caz, încercase să se sinucidă. În timp ce ancheta dispariția lui Alice, o fată de paisprezece ani, Claire a primit la secție un colet în care se afla inima acesteia, acest fapt fiind declanșatorul gestului suicidal.
Stupoarea lui Jonathan a venit atunci când, privind poza fetei, realizează nu doar că o cunoaște, dar era persoana care, printr-un straniu concurs de împrejurări, îi schimbase la un moment dat cursul vieții!

O întîlnise la câteva luni după ce Claire primise coletul în care se afla inima ei…
O cunoștea pe fata asta. O Întâlnise deja. Îi vorbise.
Înnebunit de spaimă, își închise rapid computerul. Ritmul cardiac i-o luase razna, mâinile îi tremurau. Respiră profund pentru a-și recăpăta calmul, dar degeaba. Amintirea unei întâlniri care îi lasase în minte o cicatrice de neșters revenea cu putere.”
Mi-am lipit țeava rece de tâmplă. Am tras piedica, am privit pentru ultima dată soarele, am luat o ultimă gură de aer și am apăsat pe trăgaci ca o eliberare.
La rândul ei, cu flerul de polițist pe care îl avea în sânge, Madeline descoperă că trădarea Francescăi, faptul că aceasta l-ar fi înșelat pe Jonathan, era o înscenare! Dar în ce scop?!
Realizând că cele descoperite erau de o importanță vitală, cei doi hotărăsc să stea de vorbă față în față, dar fără să-și dezvăluie intențiile, astfel încât, în ajunul Craciunului, el era în fața florăriei ei din Paris, iar ea în fața restaurantului lui din San Francisco, fiecare privind o plăcuță pe care scria Închis pâna după Sarbatori! De această dată se sună unul pe altul și decid să se întâlnească la jumătatea drumului, adică – din nou – la New York (ce frumos se închide cercul!).
Mi-a plăcut foarte mult revelația pe care au avut-o fiecare în prezența celuilalt: ”Timp de câteva secunde, se simțiră uniți într-un acord perfect. O orbire, o străfulgerare, o sete de viață. Măsurând drumul și riscurile asumate pentru a ajunge unul la celălalt, erau obligați să admită că erau suflete-pereche care se recunoscuseră și care merseseră împreună spre aceeași destinație. Acum, ceea ce se întâmpla între ei era evident, o flacără, o alchimie…Certitudinea amețitoare de a fi întâlnit în sfârșit persoana capabilă să le umple golul, să le reducă la tăcere spaimele și să le vindece rănile.”
Vor avea vreo șansă de a fi împreună?
Vor putea să-și învingă demonii care îi bântuie? ”Fantomele sunt ușoare, dar lanțurile lor atârnă greu”
În continuare, vă las să descoperiți cum se descâlcesc ițele acestui labirint năucitor de mistere, coincidențe stranii, întrebări ce par fără răspuns și răspunsuri ce par imposibile. Expresia deja clișeică nimic nu e ce pare a fi este în acest caz cea mai potrivită!

Chemarea îngerului este o carte care te face să-ți pui multe întrebări existențiale, privind cu respect, teamă și încredere în același timp, către puterea uimitoare a destinului!
Vă recomand cu drag această carte. În urma lecturii ei am rămas cu o stare de bine care mi-a atins corzile sufletului, iar fraza de final m-a încântat: ”Cei mai frumoși ani ai unei vieți sunt cei pe care nu i-ai trăit încă.”

logo_libris

Autor: Oli

9 COMMENTS

  1. Superba recenzie ! Felicitari !
    Imi place mult Musso, dar Chemarea ingerului nu am citit-o inca. M-ai convins sa o citesc cat mai repede. Sunt foarte curioasa cum se vor descalci itele.

  2. Ella, admir modul cum realizezi o recenzie si cum reusesti sa ispitesti .Felicitari!!! ;)
    Stii cat de mult ador scrierile lui Musso .De fiecare data reuseste sa ma surprinda! ;)

  3. Mulțumesc, mă bucur că reușesc să vă tentez!
    Musso e un scriitor care merită descoperit, iar ”Chemarea îngerului” e una din cărțile lui cele mai frumoase!

  4. O recenzie foarte frumoasa.De fiecare data cand citesc recenziie tale simt nevoia, presanta as putea spune de a citi cartea. Multumesc.

  5. Iasmy, cred ca ti-ar placea cartea asta!
    Iliuta, eu iti multumesc!
    Imi pare bine de cate ori reusesc sa ispitesc la citirea unei carti pe care o recomand cu multa placere!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro