”În seara aceea, Jacques inventă o nouă formulă: (Iubire + credinţă + speranţă) > (frică + tristeţe) = fericire. Elli l-a făcut să ajungă la această formulă, chiar dacă el mai folosea şi alte ingrediente. Ca bucătar priceput, îşi permitea să arunce în aceeaşi oală iubire, credinţă şi speranţă. Rezultatul era o reţetă foarte simplă: simplă, dar cu gustul viitorului. O reţetă pe care avea de gând să o folosească mereu de atunci încolo.“

Cină în paradis de Ben Bennet

Titlu original: Nachtmahl in Paradies
Editura Allfa
Traducerea din limba germană: Daniela Duca
Număr pagini: 200
Strada Ficțiunii, Bestseller

Ben Bennett s-a născut în 1970 şi în prezent trăieşte în Barcelona. A urmat studii de jurnalism, teatru şi film. Înainte să îşi înceapă cariera de scriitor şi scenarist, a lucrat pentru agenţii de publicitate şi pentru diverse reviste şi ziare. Romanul său de debut, Solange es Wunder gibt (2009), a devenit imediat un bestseller. A urmat Cină în Paradis (Nachtmahl im Paradies, 2012; Editura ALLFA, 2014), tradus în mai multe limbi.
„Când eram mic, visam să cunosc într-o zi dragostea adevărată. Din visul nachtmahl im paradiesacesta s-a născut apoi o carieră de vis. Toate romanele mele sunt despre marea dragoste – cum e să o găseşti, să o pierzi, ce amestec au spiritele divine în toate astea şi ce putem face chiar noi ca să fim fericiţi. Pentru că da, putem să fim fericiţi.“ (Ben Bennett). Așa descrie Ben Bennett ideea de bază din romanele sale și nu s-a dezmințit nici în cel de față.

„Cină în paradis” mi-a oferit o lectură relaxantă, perfectă pentru vacanță, în care se întrepătrund sentimente și trăiri cu arome și gusturi în decorul unei pitorești localități de pe malul Atlanticului.trouville

Mișcător…un roman despre o iubire nemaipomenită, care se întinde până dincolo de moarte. ( happy-end-buecher.de)
”Lăsați-vă transportați de Ben Bennett în lumea sentimentelor și pregătiți-vă să fiți fermecați.” ( Alles fur die Frau)
Acțiunea se petrece în Trouville, Normandia și ne spune povestea unei mari și totale iubiri -pe nedrept curmată – și despre miracolul celei de-a doua șanse.
Cină în paradis ne este oferită sub forma unui meniu complet, capitolele derulânde-se în jurul câte unui fel de mâncare – la care primim, bonus, și rețeta – ca un ospăț la care suntem invitați să îl savurăm de la aperitiv până la desert.
Cartea începe copleșitor de trist. Îl cunoaștem pe Jacques, un bărbat de aproape cincizeci de ani, patronul unui mic local numit exotic PARADIS, odată faimos atât el, cât și localul său, în prezent abia aflându-se pe linia de plutire, el fiind distrus sufletește, iar restaurantul – în pragul falimentului. Aflăm, din amintirile lui Jacques, povestea de dragoste pe care o trăise alături de soția sa Elli, o dragoste frumoasă și perfectă ca-n povești, sfârșită prin moartea tragică a lui Elli. M-a impresionat profund suferința lui Jacques care, la șapte ani după moartea soției sale era incapabil și nedoritor să-și revină, ducându-și existența apatic, de pe o zi pe alta, nemaibucurându-se de nimic. Bineînțeles că și localul a decăzut. Paradisul, renumit odinioară pentru mâncărurile sale sofisticate, deținător al unei stele Michelin, era acum unul banal. ”O bună bucată de vreme, restaurantul s-a hrănit din faima de altădată, dar trecerea timpului, din păcate, spulberase și faima asta, așa cum spulberă briza Atlanticului aroma cafelei de după-masă. Jacques cocheta cu gândul de a-și pune capăt zilelor ca să meargă pe urmele lui Elli, la al cărei mormânt se ducea în fiecare zi. Dar nu restaurantul aflat în declin îl ținea în viață. Nicidecum. Calul și măgarul lui îl țineau.” Da, ați înțeles bine, un cal și un măgar pe care îi unea o inedită prietenie îi ofereau alinarea de care avea nevoie. Elli iubise animalele astea două foarte mult, vorbea cu ele în fiecare zi, iar acum Jacques simțea nevoia să facă același lucru.
Jacques avea și doi buni prieteni, Patrice – care îi era și medic, și Gustave – care îi era și avocat. Mi-a plăcut trio-ul lor și prietenia dintre ei.
Uneori, soarta are nevoie de un mic impuls pentru a se roti la 180 de grade. În carte, acesta este dat de apariția lui Catherine Wolfe, o americancă frumoasă și ușor excentrică, de aproape patruzeci de ani, care era interesată să cumpere jumătate din local, scăpându-l de la faliment și devenind partener în afacere. Care va fi viitorul Paradisului în acest nou parteneriat, dacă și cum faima de odinioară s-aputea redobândi, veți vedea…paradis

Prima întâlnire a celor doi e memorabilă, ea făcându-l să aibă un accident cu mașina și să aterizeze din șosea în lanul de porumb! A fost tragi-comică această scenă. De altfel, veți vedea ca relația lor va fi marcată de două accidente, primul fiind ca un fel de premoniție al celui de-al doilea, la câteva luni distanță, în același loc, intr-un moment de cotitură al relației dintre ei. Nu vă dezvălui mai multe…
La a doua întalnire, cea în care trebuia discutată oferta ei, Jacques e mai mult decât nepoliticos, e bădăran de-a dreptul, sperând, împotriva rațiunii, că americanca se va răzgândi, deși era clar că o ofertă mai bună nu putea primi. Am înțeles întrucâtva atitudinea lui Jacques, uneori e mai ușor să te complaci în rutină, chiar una nefericită, decât să faci un pas înainte, în necunoscut.
La a treia întâlnire însă, lucrurile se schimbă și Jacques o vede într-o nouă lumină pe Catherine. ”Jacques se întreba sincer dacă și ea, la fel ca Elli, e unul dintre oamenii aceia care într-o dimineață, când au căscat, au înghițit din greșeală o supradoză de raze de soare, pe care le poartă apoi în ei întreaga viață. Unul dintre oamenii aceia pe care nu îi poate atinge nefericirea”. O să vedeți că nu era chiar așa, căci Catherine își purta la rândul ei propria suferință, dar optimismul și atitudinea pozitivă erau armele pe care hotărâse să le folosească pentru a reuși să meargă mai departe. ”Un scut de optimism, în spatele căruia se ascundea zi de zi și de care toate amintirile și gândurile dureroase se loveau ca ploaia de suprafața impermeabilă a unei pelerine. Tot ce se întâmpla în viața omului era de vis, era minunat, era sublim. Orice impas putea fi depășit. Chiar și o catastrofă. Trebuia doar să ai atitudinea potrivită, să scurtcircuitezi gândurile și marile întrebări care te chinuie și să le privești cu umor. Până când se potolesc. Până când durerea și îndoielile amuțesc de tot. Catherine ridica întotdeauna capul, ca o girafă, deasupra norilor negri, ca să se convingă că viața e toată un cer albastru și senin.” Spre deosebire de ea, Jacques adopta tactica struțului, băga capul în nisip până trecea furtuna. Mi-a plăcut foarte mult un citat din carte: ”Fericirea e singurul lucru care se dublează când îl împarți.”

În această perioadă, Jacques reîncepe să gătească după o cărticică scrisă de Elli, pe care o găsește cu totul întîmplător…sau nu! În carte nu erau multe rețete, doar câteva, alcătuind un meniu complet. În momentul în care citește felurile de mâncare din carte, Jacques simte un impuls irezistibil de a le găti, deși se temea că și-a pierdut îndemânarea. Ceea ce i se întâmplă de fiecare dată când gătește câte un fel, îl buversează: Elli, a cărei iubire o simțea de dincolo de moarte, îi apărea alături, ca un înger păzitor, pentru a-l veghea și îndruma. Mi-a plăcut stropul de supranatural din carte! Sub influența celor două prezențe feminine din viața lui, Jacques începe să-și revină treptat și să-și schimbe perspectiva asupra vieții. ”În seara aceea, Jacques inventă o nouă formulă: (Iubire + credinţă + speranţă) > (frică + tristeţe) = fericire. Elli l-a făcut să ajungă la această formulă, chiar dacă el mai folosea şi alte ingrediente. Ca bucătar priceput, îşi permitea să arunce în aceeaşi oală iubire, credinţă şi speranţă. Rezultatul era o reţetă foarte simplă: simplă, dar cu gustul viitorului. O reţetă pe care avea de gând să o folosească mereu de atunci încolo.“
Ca o paranteză, mi-a plăcut foarte mult relația lui Catherine cu animalele lui Jacques, mai ales cu măgărușul pe care îl învață…să ragă corect!!! Foarte nostimă faza!
Jacques, ca un bucătar ce era, asocia în mintea sa o aromă și un gust fiecărei persoane. Elli îl făcea să se gândească la căpșuni caramelizate, preferatele lui. Întâlnind-o pe Catherine, s-a întrebat dacă ar putea schimba căpșunile caramelizate pe…cireșe flambate. Se pare ca da!

Vă invit să savurați această carte, alături de meniul complet pentru îndrăgostiți:cina romantica

Supă rece de mătrăgună și alte legume
Scoicile lui Venus pe pat de spanac
Coq au vin
Știucă în baie de șampanie
Sărut de ciocolată
stropite cu un Chateau Petrus din anii ”90, din rezerva personală a lui Jacques.

noroc

Editura AllCartea Cină în paradis de Ben Bennet este oferită pentru recenzie de Editura ALl. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura ALL. Activitatea editurii şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de facebook.

Autor: Oli

9 COMMENTS

    • Trebuie sa citesc cartea. O aveam demult pe lista, acum trebuie sa ii dau o sansa de urgenta

  1. Mi-a placut mult recenzia , ella! A fost impulsul care imi mai lipsea. De îndată ce ajung acasa o iau si eu la citit!

  2. Foarte frumoasa recenzia, iar cartea chiar pare perfecta pentru vacanta. Pe asta o trec pe lista, chiar daca nu mai sunt in vacanta!

  3. Mi-a placut mult recenzia! Nu cred sa mai fi citit vreo carte in care sa apara feluri de mancare. Ma da peste cap si ma intriga! 😉 Trebuie sa o citesc 🙂

  4. Ma bucur ca v-am atras atentia asupra acestei frumoase carti. Combinatia sentimente, trairi – gusturi, arome, locul ales pentru desfasurarea actiunii (pe malul Atlanticului) plus detaliile culinare foarte inedite fac din aceasta lectura una deosebita!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.