Iluzoria vulpe a fericirii de Doina Popescu

Editura: Adenium
An apariţie: 2014
Număr pagini: 246

„Un roman despre „durerea distilată în esențe tari“, despre dorul propriei regăsiri în și alături de ceilalți. Cele șase personaje centrale își joacă destinele la ruletă, iar firul roșu care le leagă îl constituie eșecul și degradarea perpetuă.”

Romanul Doinei Popescu m-a surprins din toate punctele de vedere. Mă aşteptăm la o poveste ”călduţă” şi m-am trezit într-o mare de introspecţie şi filozofie a vieţii.
Un grup de şase români se întâlneşte în Istanbul la Hagia Sofia şi se tot revăd şase zile la rând în acelaşi loc, în basilica bizantină, fără vreo înţelegere prealabilă. Întorşi acasă păstrează obiceiul de-a se întâlni, de data asta în “Lăptăria” un local din Bucureşti. Zâna ziaristă, conduce o mică firmă de publicitate, Radu predă managmentul afacerilor la facultate, Ana, o fată pragmatică, lucrează la o firmă, Cristian conduce un mini imperiu financiar, Iulia, care renunţase la studii,  se mulţumea cu statutul de soţie trofeu a unui om de afaceri şi Aurora cea care şi povesteşte, profesoară la o şcoală de cartier. Aurora îşi împarte zilele între şcoală şi “Lăptărie” în discuţii cu prietenii, într-o relaţie care a devenit mai mult un obicei călduţ, în momente de spaima, introspecţie, comparare a vieţii ei cu cea a prietenilor, încercări să se regăsească.

Autoarea face o frescă reală a societăţii de azi, purtându-ne în drumuri prin Bucureşti, prezentându-ne interacţiuni umane.
Romanul este unul filozofic şi psihologic care te determina să-ţi pui multe întrebări, şi mi s-a părut foarte potrivit motto-ul ”oricum viaţa e o mare dezordine”
Dacă vreţi să aflaţi ce s-a întâmplat cu personajele, mai ales că soarta lor e surprinzătoare, citiţi cartea.

 

Comisarul Corcoduşă de Adrian Buzdugan

Editura: Adenium
An apariţie: 2014

O scriere greu de încadrat în genuri literare, un policier umoristic absurd, neoavangardist, în cinci episoade, despre un justițiar autohton, ce „rezolvă” cazuri în diverse colțuri ale lumii: Italia (Dragoste și corcodușe la Palermo, Fiica lui Corcodușă), Franța (Filiera durerii), Arabia (Mecca) și Rusia (Moscova nu crede în gloanțe). Ca personaj neaoș și, totodată, cosmopolit, comisarul Corcodușă va păși cu siguranță în istoriile literare, ridicându-se la înălțimea marilor detectivi ai literaturii polițiste.”

După titlu te aştepţi să citeşti un roman de acţiune, cu un comisar minune, care rezolvă cazuri peste tot în lume şi normal iese învingător de fiecare dată.

Dar surpriză…. romanul te dă complet peste cap, “comisarul” pare mai degrabă un nebun bătăuş, care rezolvă nişte cazuri reale sau imaginare, în stilul lui propriu. Totul este un amalgam, ca nişte imagini din diferite filme luate şi puse împreună. Fiecare capitol are o descriere, care nu se prea potriveşte cu conţinutul, comisarul te poartă prin toată lumea, dar nici cronologia nici informaţiile nu se potrivesc, iar comportamentul comisarului pare mai mult al unui psihopat. Pe alocuri vedem câte o fărâmă din realitatea de zi cu zi, unele amintiri din trecut sau unele premoniţii din viitor. Pare mai mult o satiră a vieţii unui comisar.
Este totuşi un roman cu poveşti amuzante pentru amatorii de gen.  N-am să vă spun că mi-a plăcut pentru că nu aş fi sinceră şi nici nu sunt amatoare a acestui gen de literatură.  Totuşi cum gusturile diferă de la om la om vă invit să citiţi cartea şi să vă spuneţi părerea.

editura-adenium-logo

Cărţile au fost oferite pentru recenzie de către Editura Adenium. Pot fi comandate de pe site-ul Editura Adenium. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Arci
***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

11 COMMENTS

  1. Felicitari, Arci !Recenzia ta este foarte frumoasa si am citit-o cu multa placere! Cartea este interesanta! 🙂

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.